CANCERUL sau VACCINUL - un risc asumat

Imediat dupa venirea pe lume , copilul primeste doua vaccinuri : impotriva tuberculozei si impotriva hepatitei virale B . Ambele sunt boli grave si potential fatale , cunoscute suficient pentru ca nimeni sa nu se mai intrebe ce efecte secundare au vaccinurile pe care le face copilul inca din maternitate . Pana la 1 an , urmeaza inca 4 vaccinari cu diverse combinatii care pot ajunge pana la administrarea a 5-6 vaccinuri simultan , cum se intampla la 2 si la 6 luni . Nimeni nu se intreaba ce efecte secundare au vaccinurile care ne apara de difterie , poliomielita , tetanos , rujeola sau tuse convulsiva , pentru ca aceste boli sunt foarte bine cunoscute . Prin urmare , faptul ca avem cunostinte asupra acestor maladii , stim cat sunt de periculoase , ca sunt epidemice si , unele , aproape fara scapare , ne indeparteaza in totalitate temerile fata de vaccin . Cu totul altfel stau lucrurile cu cancerul de col uterin . Din pacate stim putin despre aceasta boala si aceasta saracie de informatie a mamelor se repercuteaza asupra copilului , caci vaccinul dintr-o data , trebuie nu doar sa-si faca treaba , ca si celelalte - adica sa ne protejeze intr-o masura cat mai mare de o afectiune cu impact vital - ci sa ne raspunda la nedumeriri aproape fara legatura cu siguranta reala a actului vaccinarii . Toate retinerile insa , cred ca decurg nu din teama justificata fata de vaccin ci din nevoia noastra instinctiva de a evita sa vorbim despre CANCER . Dupa revolutia adusa in medicina de identificarea unei bacterii cauzatoare -Helicobacter pylori - in cancerul gastric , identificarea virusului Papilloma in determinarea cancerului de col uterin a pus cercetarea vaccinologica pe urmele vinovatului , responasabil de aproape toate formele de cancer de col uterin si de unele afectiuni conexe cu localizare tot genitala , cum ar fi condiloamele . S-a dovedit si transmiterea sexuala a acestui microorganism , motiv pentru care , in mod logic , protectia corecta ar trebui sa se faca la ambele sexe . Cancerul de col este o boala ingrozitoare , dar nimeni nu a auzit ca ea ar fi lovit vreodata un copil . Perspectiva ei este atat de indepartata , ca vaccinarea pare ca poate fi tergiversata . Bolile pentru care se fac vaccinuri in primii ani de viata , se si numesc , in parte , "bolile copilariei " . Sigur ca este greu de acceptat ca un copil trebuie vaccinat pentru o boala al carui spectru apare mult mai tarziu . Din pacate , organismul are capacitate maxima de a reactiona la vaccin pana pe la 16 ani , ulterior capacitatea de a forma anticorpi protectori fiind mult mai redusa . Un motiv in plus este si faptul ca , in Romanaia , 10% din fete incep viata sexuala inaintea varstei de 14 ani , cu riscurile care decurg de a se coloniza cu Papilloma . De accea , este indicat ca prima vaccinare sa se faca la 10-16 ani , ulterior , protectia realizandu-se cu rapeluri daca se va dovedi ca ele sunt necesare . Pana acum , nu s-a dovedit ca vaccinarea facuta in sacest interval de varsta s-ar subrezi odata cu trecerea timpului , atfel incat sa fie necesara o revaccinare . Pe de alta parte , odata inceputa activitatea sexuala , contaminarea poate surveni de la primul contact . Dupa 6 luni de activitate sexuala , peste 60% din femei sunt deja colonizate cu Papilloma , iar vaccinarea devine inutila . Sigur ca asta nu inseamna ca 60% din femei fac cancer de col . Exista situatii in care organismul indeparteaza singur virusul , asa cum , uneori te poti vindeca natural de hepatita tip B sau C , fara macar sa sti ca ai trecut prin boala . Acest tip de comportament este insa imprevizibil si nimeni nu stie si nu exista vreo analiza care sa ne spuna ce traiectorie va urma Papilloma , odata ajuns in colul fiecareia dintre noi : calea inexorabila spre leziuni canceroase , persistenta inofensiva sau vindecarea ?

Vaccinarea a fost intotdeauna un risc asumat , mai mult sau mai putin constient . Cercetarea stiintifica a incercat sa fragmenteze microorganismele astfel ca in vaccin sa fie introdusa doar particula ce determina reactia de aparare a organismului , iar partea responsabila de eventualele efecte secundare sa fie indepartata . Pentru anumite vaccinuri antirujeolic , antipolio si chiar antigripal , nu s-a reusit mai mult decat atenuarea microbului , asa incat reactia postvaccinala sa fie cat mai redusa ca intensitate . Pentru virusul hepatitic B si Papilloma , de exemplu , s-a reusit fragmentarea in asa masura , incat vaccinul contine doar ceea ce este necesar pentru declansarea unei reactii de aparare suficient de ample din partea organismului , efectele secundare tinand de vehiculul fragmentelor si , indeosebi , de comportamentul individual al propriului nostru sistem imun la vaccinari . Acest tip de vaccin determina reactii secundare importante la 1:100.000 persoane vaccinate , proportia fiind respectata de Silgard - propus in judetul Prahova ca alternativa de vaccinare . Apare fireasca intrebarea " Si daca tocmai eu , sau copilul meu ? " Pai in acest caz , sa ne amintim cand traversam strada , ca din 100.000 de traversari , la 1 exista posibilitatea sa avem un accident serios , adica este un risc la fel de mare simplul fapt ca ne aflam pe carosabil , chiar daca ne-am asigurat . Aparitia anticorpilor este dovada ca vaccinul lucreaza . S-a dovedit deja ca vaccinul impotriva acestui virus determina aparitia unui nivel mare de anticorpi . Nu este insa suficient . Trebuie ca acesti anticorpi sa aiba capacitatea de a feri femeia de cancer pe parcursul intregii ei vieti . Se stie deja ca protectia dureaza cel putin 7 ani , pentru ca acesta este intervalul de cand vaccinul se utilizeaza in masa . Pentru ca vaccinul sa ajunga in aceasta etapa , au fost necesari ani multi de studii , initial pe animale , apoi pe voluntari si , in cele din urma , pe grupuri din ce in ce mai mari de femei care au inteles ca riscul asumat este mult mai mic decat riscul asumat prin a nu face nimic pentru a preveni boala . Prin urmare , problema e ca NOI stim prea putin . Despre vaccin , dar mai ales despre CANCER , iar daca vom reusi sa ne invingem propria teama , informandu-ne , vom depasi cu bine epoca in care mamele jeleau temeinic si din timp , copilul aflat sub drobul de sare . Dr . Minerva Stanciu Medic primar pediatru