Bucur Chiriac

SPOVEDANIA UNUI COLECÞIONAR DE ARTÃ
Postfaþã de Artur Silvestri: „Despre un proiect semi-eºuat, soroc ºi hazard“

CA

AT RP

R ES

S

A HI

C A R PAT H I A P R E S S — 2 0 0 7

P

CARPATHIA PRESS, 2007
str. ªcoala Herãstrãu nr. 62, sector 1 Bucureºti, România, cod 014146 E-mail: carpathia.press@gmail.com Tel/fax: 004-021-317.01.14 ISBN: 978-973-7609-22-9

Coperþile cãrþii conþin fotografii din Colecþia de documente a scriitorului Bucur Chiriac. Imaginile reprezintã, pe coperta întâia, de la stânga la dreapta ºi de sus în jos: 1 — Aspect de la inaugurarea Colecþiei de artã româneascã „Marieta ºi Bucur Chiriac“ la Muzeul Judeþean Buzãu,15 dec. 2007; în imagine, dreapta, dl. Constantin Boscodealã, primarul Buzãului, protectorul acestui act de culturã. 2, 3 — Imagini din „colecþia clasicã“, din Bucureºti, str. Povernei, nr. 15-17, astãzi disparutã. 4 — Bucur Chiriac (dreapta), Ion Grigore ºi Artur Silvestri 5 — Fondatorii Colecþiei, Marieta ºi Chiriac Bucur într-o fotografie istoricã din casa din str. Povernei 6 — Imagine din „colecþia clasicã“ 7 — La „zilele Fundaþiei“ — sculptorul Marcel Guguianu ºi pictorul Dan Hatmanu 8, 9 — Imagini din „colecþia clasicã“ 10 — Fondatorii Marieta ºi Chiriac Bucur la o reuniune ARP — Asociaþia Românã pentru Patrimoniu, organizaþie care le-a acordat unul din Premiile Patrimoniului Românesc 11 — Imagine din „colecþia clasicã“ 12 — La „zilele Fundaþiei“ — vechi prieteni scriitori ºi artiºti plastici 13 — La „zilele Fundaþiei“ — scriitorii Corneliu Leu ºi Victor Crãciun 14 — Bucur Chiriac acordând autografe la apariþia volumului „Danie, Loc ºi Bunãvoire“ — o poveste a colecþiei de artã 15 — Aspect de la inaugurarea Colecþiei de artã româneascã „Marieta ºi Bucur Chiriac“ la Muzeul Judeþean Buzãu, 15 dec. 2007; în imagine, între alþii, „fondatorii“, Vasile Parizescu, preºedintele Societãþii Colecþionarilor de Artã, Radu Cârneci, Florea Androne, Lazãr Baciucu Pe coperta a patra, de la stânga la dreapta ºi de sus în jos: 1, 2 — Scene de familie: „fondatorii“ ºi „rudeniile“ apropiate 3, 4 — Imagini din „colecþia clasicã“ 5 — La „zilele Fundaþiei“ — regretaþii Ion Rotaru, istoric literar, Dragoº Morãrescu, grafician ºi colecþionar de artã, ºi scriitorul Alecu Ivan Ghilia

Coperta ºi tehnoredactare: Gabriela Chircea Tipar: S.C. EURO PRINT COMPANY S.R.L., Buzãu, România

Am pãtimit în viaþã prin a fi prea sãrac. Am venit pe lume în familia unui ceferist, fiind al zecelea copil. Mi se spunea Prâslea. M-am nãscut la zi mare, la 1 mai 1932. Într-o mãrturisire târzie, prin anul 1960, când eram student la Facultatea de Filologie din Bucureºti, venit la Buzãu acasã, într-o vacanþã, stând pe prispa casei cu mama la o voroavã, am vãzut-o cu lacrimi în ochi, bucuroasã cã îi adusesem mai multe lucruri de îmbrãcãminte. Mi-a fãcut o mãrturisire care m-a fãcut mut: – Mãi copile, tu te-ai nãscut la o zi mare. Când clopotele bãteau în bisericã, tu bãteai la porþile vieþii. Era zi de Paºte. A fost o zi sfântã ºi Dumnezeu îþi va aduce mult noroc. De atunci, iatã au trecut peste 70 de ani ºi n-am sã uit acea toamnã aurie din august 1960, când mama care nu ºtia sã scrie ºi sã citeascã, într-un moment de descãtuºare sufleteascã, parcã simþindu-mi dorinþa de a ºti mai multe despre familia mea, cu vorba-i domoalã, cu ochii strãluminaþi de fericire cã cel mai mic din cei zece copii ai sãi, prâslea, a ajuns „om mare“, uitându-se în ochii mei au podidit-o lacrimile, mângâindu-mã cu duioºie mi-a spus: – Dumnezeu þi-a dat zile. Nu ºtii cã atunci când eram însãrcinatã cu tine, când vecinii spuneau cã Rada, „epuroaica“ de pe muche, cum i se zicea casei noastre a rãmas grea ºi trebuia, la îndemnul moaºei sã „te dau afarã“ s-a întâmplat o adevãratã minune. Tatãl tãu, Grigore, în ajunul zilei când urma sã-þi fac de petrecanie, noaptea a visat cã venise la noi acasã o femeie îmbrãcatã în alb care i-a zis: – Nu o lãsa Grigore sã se ducã la doctor. Acest copil v-a fost trimis de Dumnezeu ºi la bãtrâneþe va fi singurul vostru sprijin, de la el o sã aveþi milã ºi bucurii în viaþã. ªi iatã îmi zice mama; Deºi eºti student, cu o amãrâtã de bursã de la stat, tu mi-ai adus o rochie ºi pantofi noi, pe care taicã-tu nu mi le-a cumpãrat niciodatã împreunã. ªi copilul Prâslea, a crescut în acea casã lãsatã într-o rânã, gata sã cadã — nu de tata ºi de mama lui copleºiþi de nevoi — ci de fraþii ºi surorile mai mari — care îl ocroteau — cu grijã pãrinteascã, ducându-l în cârcã la ºcoalã, numai în tîrlici în plinã iarnã. Deºi sãraci, am avut o copilãrie „frumoasã“. Eram cuminte, ascultãtor ºi silitor la carte, sfios ºi cu o mare credinþã în Cel de
3

sus. Elev fiind, mergeam în fiecare duminicã ºi la slujbele de peste an la bisericã ºi îngânam la stranã, împreunã cu dascãlul, unele pãrþi din Slujbã, spuneam pe de rost în faþa altarului Tatãl nostru ºi Crezul, fiind mândru cã lumea cartierului se uita miratã la puºtiul „Radei dupã muche“ spunându-i mamei cu o oarecare invidie cã, „fiul tãu ãl mic are voce“ ºi cã sigur se va face preot. Nu-i de mirare cã, pe la vreo opt ani mergeam cu pãrintele Chirilã cu botezul, mai ales pe la casele familiilor de ceferiºti ºi cãruþaºi, ocolind casele celor avuþi cãci stãteau cu porþile zãvorâte. La o vârstã fragedã, pe când aveam numai nouã ani, la ºcoala primarã din cartierul Mihai Viteazul din Buzãu, ºcoalã construitã de bogãtaºul Petre Zangopol ºi soþia sa Hrisula, mi-am încântat pentru prima datã ochii privind de unul singur, pe unul dintre pereþii sãlii de festivitãþi o reproducere dupã „Carul cu Boi“ al lui Grigorescu. Stând într-o încremenire totalã admirând tabloul, am simþit o palmã grea. Era directorul Deliu un om blând, iubitor de copii. Privindu-l emoþionat, i-am spus de fricã: – Nu, nu n-am fãcut nimic. Nu am vrut sã-l fur, ºi i-am spus cã am impresia cã era la fel cu carul cu boi al unui vãr de-al mamei din satul Costeºti, care aducea la Buzãu, în fiecare an pepeni ca sã-i vîndã. Uneori, noi copii nu-l cruþam ºi-i ºterpeleam cîte 2-3 pepeni pe care-i mâncam cu mare vitezã pe marginea ºanþului de fricã sã nu ne prindã. Directorul a zâmbit auzindu-mi spovedania ºi mângâindu-mi claia de pãr, m-am luminat la faþã ºi mi-a spus: – Te ºtiu, mãi bãiete, mi-a spus învãþãtoarea ta cã îþi place frumosul din viaþã ºi, dupã cum vãd dai târcoale artei. Am auzit cã scrii compuneri frumoase, ºi chiar poezii. Înseamnã cã atunci când vei fi mare o sã te duci la facultatea de filologie sau teologie ºi de ce nu, la arte plastice. Poate mergi pe urmele vãrului tãu, poetul Panait Nicolae, mai ºtii unde sare þandãra? Auzind aceste vorbe blânde, pãrinteºti, mã fâstâcisem de tot. Eram ud leoarcã, parcã-mi fugea pãmântul de sub picioare. Fãcând o pauzã, directorul mi-a mai spus cã, într-o zi, privind peste gardul casei noastre, a vãzut o bisericuþã micã din lut, ºi pe mine stând în genunchi în faþa ei ºi cântând. Ce mai, eºti un sensibil, un credincios cu frica de Dumnezeu, ºi sunt convins cã vei ajunge departe. Azi cînd rememorez acele previziuni ale directorului Deliu, previziunile lui sînt ca un testament care mi-a marcat viaþa. Mai tîrziu, prin anul 1942, a trebuit sã plecãm cu fratele ºi douã surori în Basarabia, unde, tatãl meu fusese permutat cu
4

serviciul, ca hamal la gara Bulgãrica din judeþul Ismail. Aici într-o lume pestiriþã, cu mulþi gãgãuzi, ruteni, bulgari ºi cîteva familii de nemþi, vecinii de lîngã gara C.F.R vãzându-mã cã în fiecare duminicã mergeam pe jos, peste 6 km la slujba care se fãcea în oraºul Bolgrad, în cea mai mare catedralã din sudul Basarabiei, localnicii au observat aplecarea mea spre religie, încît murind pãrinþii fetei, sã-i citesc stîlpii ºi sã spun la priveghi rugãciuni. Nu-mi venea sã cred, cînd vedeam în jurul meu, oameni bãtrîni ºi tineri, stînd în genunchi ºi fãcîndu-ºi cruce. Mã miram uneori, fãcându-mi-se fricã, sã nu creadã lumea cã sunt vreun tînãr „plecat cu sorcova“ aºa cum credea þaþa Vosnicia. Aici, în acel sat pestiþ, într-o lume care nu uitase suferinþa din pustiul Siberiei în timpul deportãrii, unde muriserã mulþi bãtrâni ºi copii, devenisem la 12 ani un copilandru chemat de Dumnezeu sã le aducã aminte cã nu au uitat credinþa cã mai existã pentru ei o scãpare, cã Dumnezeu nu ºi-a luat mîna de pe ei. În anul 1944, prin iunie, revenind acasã, la Buzãu, m-am apropiat din nou de biserica din cartier, iar la terminarea celor 7 clase primare, cu ajutorul preotului Neagu, o matahalã de om, care m-a învãþat sã scriu poezioare ºi „sã vorbesc frumos“, am dat examen la Liceul Industrial pe care, din cauza neajunsurilor ºi greutãþilor din familie, a trebuit sã-l întrerup, iar în primãvara lui 1949 sã mã angajez, la îndemnul unui vecin, ca normator la S.M.T. Pogoanele. Împotmolindu-mã printre munþii de noroaie, din acel sat uitat de lume din câmpia Bãrãganului, dupã un an de zile, greu de suportat, unde am îndurat frigul din timpul iernii, ºi mizeria, lipsa dragostei pãrinteºti la care tînjam, am plecat din nou la Buzãu unde, la scurt timp, cu ajutorul unui om de bine, ºi în urma unui curs special de contabilitate, am fost angajat de data asta la G.A.S Stîlpu unde am fost un rãsfãþat de salariaþi, vãzînd în mine un om pe care l-a trimis providenþa. Cazat într-o casã luxoasã din conacul doctorului Angelescu, ginerele bogãtaºului Monteoru, aici, stãteau înghesuite, claie peste grãmadã, piese de mobilier în stil rococo, pe pereþi câteva tablouri, o oglindã imensã de cleºtar, în care, în fiecare dimineaþã îmi aranjam frizura, iar seara la lumina becului, în liniºte pe o terasã, respirând aerul din parcul care înconjura conacul ºi mirosul florilor de tei, simþeam cã, iatã, mama a avut dreptate când a spus cã, în viaþã, voi avea noroc. Aici am descoperit mai multe albume, tipãrite în limba francezã ºi germanã, pe care le rãsfoiam ºi încercam sã pãtrund în lumea artei, fiind pentru mine o mare descoperire. În acel an, 1952, fãceam dese vizite în interes de serviciu la o sucursalã a G.A.S.
5

Stîlpu, la staþiunea din Monteoru, unde dãinuia, într-o stare de degradare, palatul acestui mare boier, socrul doctorului Angelescu. Am fost impresionat când, în acest palat, am vãzut cu ochii inimii, mobilier de epocã, oglinzi elveþiene, porcelanuri de delft, icoane ºi tablouri diferite. Toate aceste valori îmi încãrcau sufletul cu frumuseþi pe care marele tãvãlug al timpului, încet, dar sigur le prãfuise. În timp, am auzit cã multe din obiectele de la Stîlpu ºi de la Palatul Monteoru au ajuns la Muzeul Regional de istorie, altele au fost furate ºi descoperite prin casele unor localnici care au þinut sã aibã ºi ei „ceva amintiri“ de la conaºu Monteoru. Erau vremuri grele, vremuri de restriºte, în care mâna omului neºtiutor îºi fãcea singurã dreptate, se rãzbunau pe cei la care au fost cândva slugi. Unele valori, însã, au ajuns ºi în casele unor medici, profesori, avocaþi, negustori care ºtiau sã le preþuiascã sau sã le valorifice mai târziu. În anii aceia, în îndrãgostitul de artã se trezise interes ºi pasiune nu pentru a cumpãra neapãrat unele obiecte vechi ºi tablouri, ci dorinþa de a le salva de la pierire, ce a devenit o preocupare constantã, o pasiune care s-a desãvârºit mult mai târziu. Pânã atunci, în acei ani tulburi, nu vãzusem nici un muzeu, nici nu ºtiam dacã oraºul Buzãu avea aºa ceva ºi nu mi-am desfãtat ochii în faþa unor opere de artã a cãror identitate sã o recunosc. ªtiam totuºi cã, în oraºul meu natal, cândva, ºi-a lãsat însemnele trecerii sale, profesorul Ion Andreescu care însãilase pe pânza vremii maestuioºi stejari seculari, din faimosul crâng al Buzãului. Abia prin anii 1951-1952, am descoperit întâmplãtor unele tablouri semnate de Nicolae Grigorescu agãþate în dezordine pe scãrile conacului unui boier, devenit un cunoscut colecþionar de artã, numele lui fiind Gogu Iliescu. Aici, în Conacul din satul Cândeºti, de o frumuseþe rarã, la începutul secolului XX, venea din când în când, mai ales toamna, Grigorescu. El era însoþit uneori de Caragiale, Vlahuþã ºi Delavrancea, pe care boierul îi poreclise „cei trei crai“. În timp ce pictorul cu ºevaletul alb la subþioarã era vãzut în faþa unei bisericuþe din spatele conacului, pictând pe pânze de mici dimensiuni casele pitoreºti de pe Valea Buzãului, cu pãduri seculare ºi biserici sau mãnãstiri, ceilalþi trei îºi fãceau veleatul în pivniþã, degustând vinurile din podgoria lui Gogu Iliescu. Într-o zi, pe când Grigorescu stãtea cu ochii aþintiþi în zare, a vãzut în faþa acelei bisericuþe din spatele conacului pe însuºi Gogu Iliescu care îºi încerca penelul, amestecând culorile, ºi trãgând cu creionul linii drepte ºi curbe, pe care maestrul le surprinsese cu coada ochiului, vãzându-l pe acesta mai apoi, cu pensula acoperind cu pete de
6

conducãtorul unui atelaj cu boi. descoperirea acestei colecþii m-a marcat rãmînînd o dorinþã care se va realiza mult mai târziu.culoare o pânzã minusculã. a þinut neapãrat sã-ºi pavoazeze locul de muncã“. pe care colecþionarul Gogu Iliescu le adunase într-o viaþã de om. Când mã gândesc la acea perioadã romanticã din viaþa mea. intrând întâmplãtor în grajdul conacului. vreo douã. Toate acestea le-am aflat de la un preot bãtrân al satului. de la þarã. împodobind o scarã care urca la etaj ºi în salonul de muzicã. înºirate ca la paradã pe pereþii conacului. fuseserã inventariate în faimosul registru „ruff“ ca fiind „lucrãri diferite de picturã“ fãrã sã se specifice autorul. a încolþit în inima mea dorinþa de a cumpãra. În cei doi ani de zile petrecuþi la Cândeºti. spunându-mi cã „ºi el. Poate atunci. în calitate de ºef al sindicatului. Niciodatã nu mi-a venit ideea sã fac o colecþie. slujitor al bisericii de pe moºia lui Gogu Iliescu. Noi ne desfãtam inima ºi ochii. modalitãþi de realizare plasticã. Oricum. la rândul sãu. Înþelegând strãdania acestuia. sã fac în faþa colegilor unele mici comentarii asupra temelor. eu. într-o stare de entuziasm total. mi-a arãtat pe unul din pereþii încãperii. Colecþia acestui mare iubitor de artã peste ani s-a îmbogãþit cu alte lucrãri cumpãrate de moºier din expoziþiile ce se organizau periodic la Bucureºti. Cred cã era în primãvara anului 1952. cu care sã-mi înfrumuseþez viaþa. i le povestise tatãlui lui. în anii aceia. neºtiutori cum eram. unde or mai fi acele tablouri cu semnãtura 7 . ºi n-am descifrat semnãturile autorilor. uitându-mã tot mai des la aceste tablouri. am desluºit. Atunci. o picturã reprezentând „un boulean“. înlãturând unele stridenþe de culoare. intervenea ºi corecta unele inadvertenþe. curios. unele tablouri. Tablourile acestui epigon al lui Grigorescu au rãmas în colecþia acestuia. la naivitatea de atunci. am început sã înþeleg mesajul unor lucrãri. bravînd. poate. n-am realizat valoarea acestei colecþii de artã unicã. Niciodatã. priveam cu uimire pe scãrile care duceau în salonul de muzicã al conacului aceste zeci de tablouri care. Era sau nu un original al lui Grigorescu a rãmas pentru mine o enigmã pânã în zilele noastre. ºi mai ales nuanþele þipãtoare de galben ºi tonalitãþile de roºu sângeriu. cînd. trei. semnãtura lui Grigorescu. privind aceastã lume a frumosului. cãruia. exprimând unele judecãþi de valoare ºi sã descifrez irizãrile luminoase ale unor nuanþe de verde-crud ºi sidefii. fãcând retuºuri. mã întreb în sinea mea. din micile mele economii. împreunã cu alþi doi contabili. un crochiu colorat cu o pastã subþire. Din vremea cînd lucram la Cîndeºti pãstrez o amintire care îmi rãscoleºte durerile înecate în negura timpului. Pe câteva.

În anii aceia. compunîndu-le „scrisori de dragoste frumoase“ pe care le trimiteau iubitelor sau soþiilor. ocrotindu-mã fãcînd mai puþinã instrucþie. m-au maturizat brusc. închisoare. avocaþi. dar ambiþios. au fost valorificate ºi vîndute de contabilul ºef al gospodãriei unor medici. maturizându-mã. în domeniul artelor plastice. unele fiind vãzute în casa faimosului doctor Ciopalã. numãrul era acelaºi. multe originale au fost substituite cu altele pictate de artiºti amatori buzoieni. sã scriu articole la ziarul „În slujba patriei“ ºi spre sfîrºitul stagiului militar sã ajung în oraºul de la poalele Tîmpei — Braºov. întâlnindu-l într-o împrejurare vãdit fericit mi-a spus cã au fost recuperate douã lucrãri de Grigorescu care erau agãþate în cabinetul unui medic buzoian. Acel ºef de mare omenie. încât atunci cînd intram în casa unor oameni. chiciuri care frizau bunul gust. de formare a unor elemente critice. eram copleºit de greutãþi ºi mai ales de moartea prematurã a tatãlui meu ºi a unui frate. Oradea. În toate aceste trei oraºe. este un defect sau o judecatã de valoare. tot „56 de tablouri diferite“. încât plecarea în armatã ca recrut a fost un moment de cumpãnã care mi-a tãiat din elanul aspiraþiilor mele. în calitate de coresponden permanent. care mi-au marcat tinereþea. cãlcat de un tren în gara Buzãu. eram surprins de interlocutori cum cercetam cu anumitã insistenþã încãperile. comandantul unitãþii m-a luat sub aripa lui. Cu aceastã meteahnã am rãmas ºi în prezent. observam cum an de an. cã multe din lucrurile originale valoroase. fãcîndu-i nu o datã sã-ºi cearã scuze „cã n-au mai vãruit de mult casa“.lui Grigorescu? ªtiu cã. sã fac texte pentru staþia de amplificare a unitãþii. dupã cum am aflat de la un ºef local. Am aflat mai tîrziu. Nu ºtiu. înregistrând în inventarul Gospodãriei de Stat Cîndeºti. cãruia într-o împrejurare i-am povestit despre dispariþia din colecþia lui Gogu Iliescu a unor lucrãri semnate de Grigorescu. Dumbrãveni ºi Braºov 8 . În vremea aceea. un orãºel pitoresc de provincie ca un mic Corso cu cîteva magazine ºi o bisericã cu un turn înalt care mã înfricoºa. care manifesta o preocupare constantã de a îmbogãþi colecþiile Muzeului de Istorie din Buzãu. într-un an de zile. mai apoi sã mã ocup de alfabetizarea unor soldaþi. Datoritã faptului cã eram foarte slab. Dupã un an am fost transferat la Dumbrãveni. crezînd cã se prãvãleºte peste mine. folosind-mã sã scriu unele articole la gazeta de perete. de instruire în ultimã instanþã.am devenit un împãtimit iubitor de artã. dar a fost o formã de acumulare. dar. De aici am început. În toamna anului 1952 ca recrut am ajuns la Oradea în vechea cetate a Mariei Thereza care fusese pînã nu de mult.

în care eroina era faimoasa împãrãteasã a vechiului imperiu austro-ungar. frumuseþe ºi trãinicie. Iatã cum amintirile nu se pierd în negura vremilor. Amintirile ºi emoþiile mã copleºeau ºi din vremea periplului meu braºovean. Pot spune cu mâna pe inimã cã stagiul militar pentru mine a fost o ºcoalã. Reîntoarcerea în oraºul copilãriei în care mi-am lãsat însemnele trecerii mele s-au spulberat. cu unele texte ºi poezii ºi m-am prezentat la Casa Creaþiei Populare din Palatul Culturii cu convingerea cã aº putea lucra în acest domeniu. Doamna Milian. cetãþi care m-au impresionat prin grandoare. unde ambiþiosul soldat. cu ajutorul sorei mele stabilitã în Ploieºti. Dupã lãsarea la vatrã. aºa cum spunea cîndva marele Boileau. þinînd în mâini o lumînare aprinsã. catedrale ortodoxe ºi catolice. care adãpostea Unitatea noastrã militarã. am vãzut pentru prima datã o alt lume. caracterul. croindu-mi un alt destin. în hrubele subterane am descoperit inscripþiile de pe pereþii scrijeþiþi de mîinile ale unor amatori. când de unul singur am încercat sã-i descopãr misterele ºi legendele care circulau în oraº. anii care au trecut de atunci mi-au dus dincolo de aºtrii pe cei dragi. reprezentînd scene erotice care mã amuzau. cînd mã învîrteam în jurul Ratoºului înconjurat de mulþimea porumbeilor cãrora le dãdeam frimituri de pîine. îºi susþinuse examenul de bacalaureat. Iatã cum. soþia unui ºef la Comitetul judeþean de partid. biserici. m-a cãlit. în Ploieºtiul solitar. ascultînd muzica de orgã într-o toamnã plumburie. Parcã mã vãd în faimoasa bisericã Neagrã. m-am aciuiat ºi eu în „Oraºul aurului negru“ care mi-a schimbat viaþa. doar un frate ºi douã surori. rãsfoindu-mi dosarul. ªi-mi mai amintesc cã aici la Braºov. mi-a pus la încercare voinþa. Cu calm ºi rãbdare. clãdiri cu parfum de epocã. cu încredere ºi credinþã în Dumnezeu. am admirat monumente. mi-a fãcut multã oridine în gînduri. Aici. ele rãmîn clopote care bat la porþile vieþii. cãutîndu-mi un serviciu. pe care mi le-a lãsat Cetatea Maria Thereza din Oradea. rãmînînd acolo din cei zece copii ai Radei. Aici. m-a urmãrit permanent. directoarea instituþiei. într-o zi mi-am luat la subþiori un dosar cu tãieturi din presa militarã. marele tãvãlug al timpului m-a doborît. cã drumurile îmi sunt deschise spre orizonturi nebãnuite. Într-o zi. m-a mobilizat sã simt cã greutãþile vieþii pot fi învinse. marele tãvãlug al timpului reduce totul în ruinã. Trebuie sã spun cã norocul de care mi-a vorbit mama cândva. a dat din cap ºi a zis: 9 . iar ochii mei se odihneau pe vechile tapiserii agãþate ca niºte eºarfe pe pînza vremii.m-am îmbogãþit spiritual. Am rãmas cu aminitiri de neuitat. am dat unele diferenþe la liceul Andrei Saguna.

am dat bunã ziua ºi am plecat. Eu sper într-o colaborare bunã. nu e bine. acolo director este un eminent istoric. Acest profesor emerit. Auzeam doar ecoul lor întîrziat. care îl privi cu ochii lui de vultur pe omulteþul mic ºi slab. fiind în altã þarã. Parcurgînd un dosar. – Dacã e poet. apoi a luat loc pe scaun. îmi zise: – Nu te speria. Simache“. Despre caracterul acestei munci trebuie sã i se spunã viitorului meu colaborator. ai scris texte de brigadã texte pentru muzicã. Auzind. domnule profesor. este cu totul altceva. verdictul. du-te ºi încearcã la Muzeul de istorie. acest om expunîndu-mi nedumerirea discuþiei cu doamna Melian. îmi mîngîie pãrul ondulat ºi cu ochii lui de vultur. cu o autobiografie simplã. dar. Dacã nu muncim nu mîncãm. mi-a fost ca un pãrinte. Nouã ne trebuie muncã. aºa-i la noi. la fosta Secþie culturalã a municipiului Ploieºti. deoarece „domniºorii“ nu fac casã bunã cu mine. în Israel. iar dumeata eºti prea tînãr. Cei trei ani cît am lucrat ca muzeograf principal al Muzeului Regional de Istorie au însemnat începutul unui nou destin în cariera mea viitoare. Am pornit apoi împreunã spre muzeu. poezia este ºi nu este bunã. Nu peste mult timp. devotat instituþiei.– Mãtãluþã se vede cã ai talent. ªi-apoi ºtiþi d-le Banu. – Acesta este tînãrul despre care v-am vorbit. muncitor de prin pãrþile Pucioasei sau Morenilor. un dascãl care m-a 10 . Aici m-a primit domnul Gheorghe Banu. truditor. în muzeu. Cred cã v-ar putea fi un bun colaborator la muzeu. Este poet ºi un visãtor. uscãþiv. sclavul ei. activitatea noastrã începe cu spãlarea mozaicului ºi sfîrºeºte cu cãratul obiectelor ºi aºezarea lor în muzeu. Replicile cãdeau dur ºi ferm. Profesorul se apropie de mine. profesorul N. de la Casa Creaþiei Populare. deoarece mã ºi vedeam în trenul care ducda spre oraºul copilãriei mele Buzãu.I. Cumnatul meu vãzîndu-mã necãjit mi-a spus: „Domnule. Am fost poftit sã stau jos ºi sã aºtept puþin. la noi aici. Mai întîi a trebuit sã merg la organul tutelar al muzeului. mã prvi din nou. munca este complexã. izvorul creaþiei ei populare. M-am dus cu frica în sîn. ctitor de muzee (a înfiinþat peste 20 de muzee în judeþul Prahova) o personalitate integrã. uºa se deschise larg ºi îºi fãcu apariþia un om înalt. dornic de muncã ca si dumneavoastrã. istoric de mare reputaþie. M-a cercetat o clipã. veºnic preocupat ºi plin de iniþiative. de la doamna care nu avea nici o legãturã cu creaþia popularã. cu nas coroiat mare. mi-a spus sã vin peste 3 zile. Într-un muzeu aflat la începuturile sale. braþe vînjoase pasiune ºi disciplinã.

Aici am vãzut plimbându-se pe bulevardul central al oraºului. cu pasiune ºi eforturi materiale deosebite. profesorul N. nuduri ºi peisaje montane. care este ca o ºcoalã în care înveþi alfabetul cunoaºterii. la Ploieºti. figura emblematicã a pictorului Vodã. sã descopãr ºi sã deosebesc valorile autentice de chiciuri ºi non-valoare. Dintr-o expoziþie de grup a artiºtilor ploieºteni. am reuºit sã cumpãr. Dumneata. Toate aceste valori le-am cumpãrat îndemnat fiind de mentorul meu. sculptura pictatã pe crucile din Cimitirul vesel din Sãpânþa. mãºti-unicat ale þãranului ºi colecþionarului Nicolae Popa din Târpeºti. se capãtã în timp. în peste 40 de ani. Simache. totuºi. treptat. pânze ale celor mai valoroºi artiºti plastici contemporani. în atelierul cãruia. mi-a cultivat frumosul din viaþã ºi gustul pentru arta adevãratã. nu era un invidios. sã strâng. îndemnându-mã sã cumpãr ºi de la ei. pe viu. Aici. Activitatea mea era desfãºuratã sub ochii acestui mare istoric. M-am ruºinat ºi am roºit de emoþie. ceramica de Horezu a celui mai mare olar. am primit. am intrat pentru prima datã în atelierul unui pictor local. muncind mereu. care m-a îndemnat sã vizitez ºi alte ateliere în care voi vedea zeci de lucrãri „mai interesante decât ale mele“. farfurii semnate de Colibaba care a împestriþat strãchinile lui cu scene religioase. eºti un sensibil. ctitorul primei Pinacoteci de artã a municipiului Ploieºti. Apoi achiziþionarea a numeroase icoane din zona Fãgãraºului ºi Maramureºului. El m-a învãþat sã preþuiesc arta plasticã. cum îl dezmierda pe profesor. cu odalisci. Am acceptat. încãrcat de pânze mari. spunea profesorul.învãþat sã preþuiesc valorile materiale ºi spirituale ale neamului. prima lecþie de picturã autenticã. domnule Bucur. pentru salvarea de la pieire a unor valori artistice. a unui covor vechi. ºi nu peste noapte. atâtea tablouri ale unor pictori consacraþi. ouã încondeiate din Dorohoi. m-a mãgulit spunând cã sunt „un specialist“. a unui tablou de artã. aºa cum vor unii. un pictor impresionist talentat. ca un specialist. ºi multe altele. te simt cum vibrezi în faþa unui obiect. ºi asta mã face sã cred cã munca într-un muzeu. învãþând. sub supravegherea tutorelui meu. piese unice semnate de Stan Ion Pãtraº. ascultându-mi unele pãreri personale despre pictura sa. ªi iatã cã þin minte deoarece treptat. îþi va da satisfacþii mai târziu. Victor Vicºoreanu. am cumpãrat câte o lucrare 11 . cu îngãduinþã complimentul pictorului. îºi aprecia colegii de breaslã. „Pasiunea pentru muzeu. sã o cercetez cu seriozitate ºi sã emit judecãþi de valoare pertinente ºi cu simþ de rãspundere. Þine minte!“.I. M-a surprins plãcut sinceritatea lui. ºi de la care am cumpãrat o „naturã staticã“. Aflând cã lucrez la Muzeul de Istorie condus de Simaº.

mi-a venit ideea. scoase dintr-o sacoºã câte o portocalã. Profesorul a accceptat (pânã la urmã aceastã despãrþire. rãmân singur. îþi dau sã-þi cumperi cursuri. am vãzut operele originale 12 . dar te rog nu pleca. nu mã pãrãsi.a unor artiºti cunoscuþi. sã-mi cumpãr lucruri scumpe de îmbrãcãminte. contactul cu viaþa artisticã. din când în când mai luam câte o picturã. ºi. În anul III. am dat examen de admitere la cursul de zi. refuzând sã intru în restaurante. mã întreaba cu ce medii am terminat semestrele. ºi le dãrui celorlalþi 5 colegi de suferinþã. dar am rãmas în relaþii de stimã ºi preþuire reciprocã. cã în timpul cînd mergeam sã vãd unele obiecte de muzeu din casele unor „foºti“ îmi dãdeam ºi câte un examen. Ãsta era Omul. profesorul ºi istoricul. auzind cã se reînfiinþeazã secþia de criticã literarã la Facultatea de Filologie. manuale. fãrã sã-l consult pe profesorul Simache. Mãrinimosul ºi darnicul Om. mã vizita uneori la cãmin. pe vremea aceea raritate. Se ridicã ca un arc. cu lucrãrile de picturã din muzeul local. Profesorul Simache nu-ºi ascundea bucuria cã ºi colaboratorul lui îºi completeazã studiile. nu era ranchiunos. apreciind originalitatea tablourilor semnate de pictorii Polidor. Într-o searã. câtã omenie! În aceastã perioadã ploieºteanã. îi destãinui profesorului hotãrâera mea. Uitându-se lal ceilalþi pacienþi. când eram în anul 2. Îl sunam din când în când la telefon. mã încuraja. Începutul a fost timid. când i le comunicam. te ajut eu. mi-a întins mâna.Doamne. Eram ºi nu eram mulþumit. dar fãcând economii. vorbesc cu colegii mei care sunt profesori la facultatea de istorie. m-am pomenit cu el în salonul de la camera 12. sã-mi pierd mâna mea dreaptã. obþinând notã maximã. încãrcat cu bunãtãþi. mi-a urat sãnãtate ºi a plecat. înconjurat de hiene. Cu cine mai fac eu alte muzee?“ Mãnuºa a fost aruncatã. prieteni ºi bãtrâni total dezinteresat. Toma ºi Barabaº. vrei sã mã pãrãseºti. asta nu se poate domnule Bucur! Rãmâi la cursurile „fãrã frecvenþã. fiind în spitalul studenþesc operat de apendicitã. Atunci. mã felicita ºi din când în când mã trezeam la cãmin cu un aviz de bani din partea tutorelui meu. Microbul colecþionarului se înrãdãcinase atât de mult încât fratele ºi surorile de la Buzãu mã cãiau cã prea îmi risipesc salariul „pe prostii“. În aceastã perioadã ploieºteanã am hotãrît sã mã înscriu la facultatea fãrã frecvenþã de românã ºi istorie. într-un moment de destindere. nu ºtiu de unde a auzit. M-a mângâiat. mã priveºte cu ochii lui mari ºi mã beºteleºte „Cum. banii nu-mi ajungeau. care ajutase atâþia elevi. Restul bunãtãþilor mi le-a rânduit în somiera de la capul patului. Se bucura sincer. la restaurantul Berbec.

ceramicã de Delft etc. mi-au dat noi aripi. întrucât în calitate de muzeograf. pe aceºti oameni îi îndrumam spre muzeul ploieºtean care achiziþiona nu numai piese vechi cu valoare muzealã ci ºi documente. care încet. Toniþa. Pentru mine. fiu de ceferist analfabet. manuscrise. Andreescu. ªi astfel. Simache am învãþat sã desluºesc valoarea de nonvaloare. contactul cu acea lume. Luchian. care. Oricum.Simache rãmâne figura cea mai luminoasã. sub îndrumarea competentã a directorului N. Palladi. cunoscuþi pentru valorile pe care le deþineau. prilejuri de dialog instructiv cu mari colecþionari. pentru înþelegerea ºi descifrarea tainelor artei. Petraºcu. profesorul mã trimitea frecvent în Bucureºti. din care am descifrat viaþa ºi activitatea acestor reprezentanþi de frunte ai culturii noastre. cãruia îi datorez ºi azi înaltã recunoºtinþã N. renumitul ctitor de muzee. 300 de pagini. bruma de obiecte de valoare pe care le mai deþineau. reprezenta o experienþã unicã în meseria mea. Ploieºti. Editura Mectis. drept recunoºtinþã. obiecte religioase. în marea lor ajunºi pe ultima treaptã a mizeriei. covoare icoane.Aceastã lume a frumosului existent în muezul de artã ploieºtean. nici mãcar un raft cu cãrþi. la timp. dar sigur dispãrea sub tãvãlugul timpului. de frumosul din viaþã ºi artã. acelaºi Om. a vieþii mele. erau adevãrate descoperiri. mi-am întregit imaginea adevãratelor izvoare ale artei plastice româneºti. Sezizând aceste calitãþi. Pentru mine. din comentariile pertinente pe care mi le-a turnat în suflet. sã identific vechiul de nou. hrisoave domneºti. incunabile. îºi vindeau. m-am format ca om ºi care mi-a inoculat dorinþa de a mã îndrãgosti. pe preþuri foarte mici muzeului. în acest periplu bucureºtean. valoarea ºi importanþa lor în ºcoala de picturã româneascã.ale lui Grigorescu.izvoare nesecate de documentare. trunchiul falnic al stejarului la umbra cãruia am crescut. De aceea îi port ºi azi o stimã ºi o preþuire de nezdruncinat. În casele lor cu parfum de epocã. în casa cãruia nu existau asemenea valori. 1998. interesul pentru artã a devenit preponderent în preocupãrile mele de muzeograf. costume naþionale. i-am consacrat. Multe sensuri ºi înþelesuri ale picturii le-am desprins mai totdeauna. În cei 3 ani de zile cât am lucrat la aceastã instituþie de culturã ploieºteanã. cartea „TRECÃTOR GRÃBIT PRIN TIMPUL NOSTRU“.I. a fost ºansa fericitã. colecþionari. monezi romane. academicieni. desfãtându-mã privind zeci ºi sute 13 . ca omagiu întârziat. ºi am intrat în caseke unor politicieni. foºti boieri de viþã veche. Aman.I. scriitori. am încercat sã o îmbogãþesc scotocind în Biblioteca judeþeanã prin albumele de artã existente. gustul pentru frumos.

realizate în tonalitãþi de griuri ºi albastru de cobalt despre care doamna Brãtianu nu a ºtiut sã-mi dea nici un detaliu. Apoi izbucni: – ªi când te gândeºti. prin care eram autorizat sã ridic „pentru a fi supuse Comisiei de achiziþii mai multe obiecte de valoare“. Întrebându-l dacã doamna mai pãpstreazã caftanul domnitorului Moruzzi. graficã ºi desene.am primit caftanul domitorului Moruzzi ºi bastonul încrustat cu fildeº. dar de fiecare datã ieºea la uºã un om slab ºi pipernicit. faþa i se strãlumina de bucurie. înarmat cu o delegaþie scrisã.000 lei. soþia unui mare patriot. cã aceste valori de neînlocuit erau sã ia calea strãinãtãþii.Nici nu-þi poþi imagina.de tablouri. de influenþã renascentistã. un costum de surugiu de care fusese slujit domnitorul Alexandru Ioan Cuza ºi un Evangheliar din 1629. care în limbajul polular înseamnã „caftealã“. am poposit în acel imobil. fãptura acea micã ºi cocârjatã îmi spuse: – Am. nu mai conteneau.. semnate de nume celebre de artiºti plastici. la fiul meu. Mi-a spus cã sunt niºte moºteniri de familie ºi nu le vinde deocamdatã. lãsând muzeului din Ploieºti aceste obiecte. Ajungând în casa doamnei Brãtianu din strada Luteranã. spunându-mi cã dacã. deoarece mã aºteapta la uºã chiar doamna Brãtianu. nr 3.. domnule. cererea caftanului s-ar putea transforma cu ceva care începe cu caf. cînd profesorul a vãzut lucrurile.. M-am reîntors dupã o sãptãmânã. de buburia redescoperirii unor valori necunoscute. Am. ºi de aceea vreau sã plec din þara mea cu conºtiinþa împãcatã cã îmi fac datoria faþã de soþul meu. în memoria familiei moruzeºtilor. cu mai mult curaj. timp în care profesorul a discutat cu doamna Brãtianu. care-mi spunea autoritar „Doamna nu-i acasã“. fost ºi sunt româncã.. În acele minute cât am stat în casa care era plinã de tablouri. pe care scria „Proprietatea statului francez“ am ciocãnit. Pe toatea obiectele a cerut suma de 12. De data acesta. a fost o descoperire fantasticã. ce vor însemna aceste obiecte pentru muzeul de istorie de mâine pe care 14 . aceasta se uitã sfidãtor la mine ºi mi-o tãie. lucrãri de sculpturã. datoritã domnului preºedinte Mauer. sprâncenele i se înãlþau. viza de a pleca în Franþa definitiv. tipãrit la Pecerskaia Lavra din Kiev. cu o sforþare care pãrea cã-i epuizeazã puterile. M-a poftit în sufragerie. a desfãcut cu grijã pachetele ºi pe mãsurã ce ridica un obiect sã-l priveascã. iar exclamaþiile de fericire. Se împlinise un vis. am privit cu nesãþ câteva tablouri mari. Sub semnãturã. mai încerc asemenea provocãri. Ajuns cu ele la Ploieºti. s-a repezit ca un ului. ochii îi râdeau. domnule Bucur.

vom încerca sã o reparãm. îl am aici (arãtând spre cap) ºi pe care sunt convins. cum mã prezenta uneori „escaladând incinta cetãþii“. Am descins în curtea Sfatului Popular Regional care se afla în actuala clãdire a Muzeului de artã. Mergeam dupã el. spunându-mi sã-l urmez. L-a chemat la el pe contabilul ºef. cu capul plecat. îmi puse pe un braþ costumul de surugiu iar în celãlalt evangheliarul. ploieºtenii îl vor avea. Saluta în stânga ºi în dreapta trecãtorii. un om simplu. domnule profesor. urmându-l pe profesor. preºedintele rãsuflã uºurat ºi-i spuse: – Fiþi calm. intrarea triumfalã a lui Simache ºi a asistentului sãu. Refuzând plata acestor valori. care priveau nedumeriþi îmbrãcãmintea curioasã a profesorului ºi cartea cu coperþi groase a subsemnatului. luã lucrurile dupã birou. surprins de prezenþa noastrã intempestivã. descriind cu lux de amãnunte motivele specific româneºti. îl opri pe Simache. care trecuse deja de tribunal. Preºedintele. l-am vãzut pentru prima datã pe profesor trândind telefonul: – Am sã ajung pânã la Dumnezeu ºi tot am sã izbutesc! Cu un gest nervos. dar de mare omenie. la primele vorbe tunãtoare ale profesorului prin care încerca sã-i explice ce înseamnã familia Moruzzeºtilor pentru istoria oraºului ºi judeþului Prahova. ieºi val vârtej. cu bastonul lui Moruzzi într-o mânã ºi cu caftanul pe umeri. iar el. Stan Gheorghe. argumentele dv. urmãriþi de privirile iscoditoare ale funcþionarilor care coborâserã în grabã din birourile lor sã vadã „minunea secolului“.. cu semnele pe care ºi le fãceau aceºti funcþionãraºi privindu-i pe profesor ºi pe asistent intrând la preºedinte „Îmbrãcaþi“ în „costume de epocã“. rugându-l sã ia loc ºi cu mult calm sã-i spunã despre ce este vorba.îl visez. a spus cã „Este o nebunie sã dai atâþia bani pentru niºte veºminte preoþeºti“. care îl stima ºi preþuia pe profesor. la primãrie ºi alþi factori de rãspundere locali. Când profesorul terminã discursul magistral. Când contabilul Sfatului Popular Regional a auzit de suma cerutã de „boeroaicã“. De curiozitate preºedintele luã într-o 15 . puþin ruºinat. însoþit de un text documentar. zâmbetele. în care descria în detaliu importanþa acestor documente. încrustate cu fir de aur pe caftanul lui Moruzzi. m-au convins ºi dacã vi s-a fãcut o nedreptate. Dupã mai multe intervenþii ale proefsorului la bancã. Profesorul voia sau nu voia sã vadã figurile curioase.

pe când eram încã militar. nuduri. în casele unor pictori ca Margareta Steerian (în apartamentul cãreia. preocupare care mã fascina ºi care mi-au întregit cunoºtinþele mele încã firave ale lumii frumosului de artã. iar eu am luat de la el aceiaºi dârzenie. Îmi amintesc cã. o adevãratã sfântã. prin labirintul acelei lumi care se confruntã cu neajunsurile vieþii m-au cãlit. Intrând în casele familiilor Ghica. în anul 1955.mânã bastonul lui mOruzzi. pe acelaºi traseu spre muzeu. pânze mari. deþinãtorul unor valoroase lucrãri ale pictoriþei Magdalena Rãdulescu pe care o adula. de la care în timp am cumpãrat autoportretul sãu de o candoare care izbucneºte din culorile strãluminate de soare. o inteligenþã vie. cu vocea ei de trãsnet. din strada Galaþi. cu valoare muzealã. într-o zi de primãvarã cu mult soare. dupã ce el nu va mai fi. stârnind curiozitatea trecãtorilor. luminoase. s-au epuizat despre nou ºi vechi în artã. cândva. Îl întreabã pe profesor: – Dar domnule profesor. aceste podoabe vor putea fi privite de mii ºi mii de vizitatori. Lahovari. preluate de imaginaþia ei din ºcoala impresionismului francez. Discuþia se stinse. aceiaºi cinste ºi onestitate pe care. fascinantã. cu scene de circ. care nu ºtiau cã . dar am vãzut ºi admirat în casele lor cu parfum de epocã multe lucrãri de picturã. Dupã ce argumentele acestuia. tablouri reãprezentând florile împestirþate ale câmpiei). fiind învoit pentru o zi de la 16 . Victor Eftimiu. cu figuri de oameni pictate în stil impresionist. despre datoria patrioticã pe care o au muzeele de a salva aceste bunuri de preþ. Cernica. simple ºi penibile. la o pribovcã de ceai. când uºa se deschise ºi ºeful contabil însoþit de un teanc de legi. Delavrancea. avem dreptul sã le cumpãrãm? – De ce nu? Sunt obiecte de artã. Aºa înþelegea profesorul sã lupte pentru salvarea de la pieire a unor valori. Densuºi. încearcã sã spunã câteva cuvinte. aºa cum de altfel a fost ºi pictoriþa Micaela Eleuthriade. îmi dezvãlia. tonuri calde. privindu-l cu interes ºi se minunã privind frumuseþea costumului lui Moruzzi. în care. Am intrat în acea perioadã în alte familii de mari personalitãþi culturale din Bucureºti în casele cãrora m-am întîlnit ºi am dialogat cu aceºtia. despre valoare ºi non valoare. am admirat zeci de tabloruri cu scene din Brãneºti. care nu se gãsesc pe stradã ºi nici „de vânzare în prãvãlii“ aºa cum spune domnul contabil ºef. dansatori ºi saltimbanci ( în discuþiile cu dramaturgul am fost fascinat de voiciunea lui. Era o descoperire a unei alte generaþii de artiºti români. am ieºit victorioºi din curtea sfatului. Bãlãcescu. dar ºi în casa Luciei Dem. de felul cum ºtia sã celebreze frumuseþea femeii).

– Am. aºa zisul dejun al sãracului: parizer cu pâine. încât ochii mi se închideau din când în când. îmi spune sfios. se ridicã în picioare. Deodatã aud vocea de trãsnet a acestuia: – Ce faci domnule. – Dar sã cumperi. o copie dupã stejari din Crângul Buzãu de Ion Andreescu. omul cu pãrul vâlvoi. cu pãrul vâlvoi. Ridicând genele lui stufoase. Privindu-i faþa blândã ca de sfânt. În aceastã stare de vis. mã întreabã de unde sunt ºi cu ce mã ocup. În armatã nu se câºtigã bani. dormi în ziua mare! Mã uit ºi-l vãd cum desena ceva într-un bloc notes. îmi iei porumbeii? Trezit ca dintr-un vis frumos. mã privea cu îngãduinþã. cu o pãlãrie cu boruri mari pe cap.redacþia ziarului „În Slujba Patriei“. nu cred cã ai bani. spre prânz. din faþa mea. am auzit ºi v-am admirat un nud ºi un peisaj din Paris. porumbeii îºi luau tainul. Deodatã. m-a fascinat. – Deci eºti sãrac ca ºi mine! Se uitã la mine cu evidentã curiozitate ºi-mi spune: „Eu tinere nu sunt un sfânt aºa cum mi-ai spus dumneata. am poposit în Grãdina Icoanei unde stând pe o canapea îmi astâmpãram foamea mâncând. i-am rãspuns. privind cum. poþi cumpãra de la mine un desen. încep sã rãsfoiesc mapa ºi-mi spune cã „ai gust“ adãugind cã le dã ieftin. dând totodatã grãunþe la porumbeii din jurul sãu. douã! Alegeþi-vã. Ochii lui mari. cu o figurã mefistoleficã. Îmi întinde bloc-notessul ºi-mi spune „Rãsfoieºte-l! Poate ai auzit de Theodor Pallady!” – Da. ºi cu o privire de Vasilis mã apostrofeazã: – Ce faci domnule. o figurã de om. am scos ºi eu din buzunarul vestonului bucãþica de pâine care îmi rãmãsese ºi încep sã zvârl la porumbei. Trezit din acea moleºalã. I-am explicat cã am niºte rezerve. Soarele mã orbea de strãlucire. privnd-o. cu numai 200 de 17 . am avut marele noroc sã vãd pe o canapea. mã apropii de el ºi privesc peste bloc-notesl în care erau desenaþi porumbeii. sunt un pictor. – Atunci tinere. – Dupã cum vãd te pricepi la picturã! Probabil cã ai ºi dumneata acasã vreo lucrare de un artist ploieºtean. I-am rãspuns cã sunt ziarist la un cotidian militar. am economisit ceva bani pe care i-am primit pentru articolele mele publicate la revista „În Slujba Patriei“ unde colaborez ca ºi corespondent militar. ca într-un ceremonial. despre care dumneata nu ºtii nimic“. care.

mai ales cãrþi vechi. dar ºi-o retrage. sã nu faci compromisuri“. cu calitãþi ºi defecte. directorul Bibliotecii Academiei. cercetãtori. domnule Bucur cu acest corb hulpav. rãsfoind printre desene.lei. care-ºi dãdea aere de specialist în toate. care neavând bani pentru hranã. De la el a cumpãrat multe hrisoave. Profesorul îl mirosise cã este un calic. mã ridic ºi încerc sã-i sãrut mâna. dar ce aducea la muzeu erau unicate. un cadou din partea mea. pe care muzeul îi cultiva. cãrþi rare. „Sã fii atent. care locuia într-o casã imensã pe str. Am spus cã am mîncat în oraº. au devenit colecþionari. Aparent pare culant. Cuvintele profesorului cãdeau ca niºte suliþe pe inima mea. Dumneata. obiecte de cult. de-acum te cunosc. te aduleazã dar scopul lui este acela de a-þi cumpãra sufletul. am cunoscut nu numai oameni de culturã ci ºi mulþi oameni de profesii diferite printre care ingineri. luminã. Am refuzat invitaþia la masã. Îmi dã cele 2 lucrãri ºi cu un gest incredibile. oameni fãrã profesie sau pensionari. uneori ºmecher. cãldurã. I-am mulþumit ºi cu ochii plini de emoþie. scrisori originale de la Alecsandri. Gabriel Strempel. incunabule. etc. uitându-mã din când în când în urma mea. sa nu te ducã cu vorba ºi sã accepþi sã primeºti cadouri. primeam din partea profesorului ºi alte obligaþii de serviciu. Am ajuns la casa acestuia din Strada Dianei în jurul prînzului. sã nu-þi bage sub nas obiecte false. cel mai cunoscut era dl Gustav Finchelstein. chirii. cãrþi sau te miri ce. deoarece aduceau pentru achiziþionare de cãtre muzeu. Cunoscâdu-l mai bine pe acest „Corbul“ cum îl poreclise profesorul. Rãmân mirat ºi scot din buzunar banii. Venind la Bucureºti cu treburi la Academia ROmânã. o persoanã foarte dinamicã. Printre ei. Dianei din Bucureºti. Panait Istrati etc. lucruri vechi. unde adeseori lãsam pentru expertizã domnului prof. Eminescu. Într-o zi mi-a spus sã trec ºi pe la domnul Gustav Finkelºtein care urma sã-mi dea un manuscris al lui B. alege „Un cap de bãtrân”ºi mi-l întinde. valoroase. Asta-i neamul lor. Acesta este gratis. m-a sfãtuit sã nu discut cu el problemele interne ale muzeului. Dobrogeanu. dar care îmi dãdeau poveþe utile de viaþã ºi comportament în relaþiile cu oamenii. Haºdeu prin care demonstra cã a fost unul din participanþii la Revoluþia din Ploieºti. gândindu-mã cã poate l-am înºelat ºi vine sã i le dau înapoi. ai suflet cinstit ºi curat. N-am sã iut niciodatã acea zi din luna mai a anului 1954. chiciuri. Am plecat parcã zburam de bucurie. Mi-a spus cã nu are 18 . sã mã pomeneºti.dr. incunabile ºi manuscrise. Între anii 1955—1958.P . mare colecþionar. Gherea.

desfãcîndu-l ºi vãzînd ce conþine. ochii de vultur ai profesorului au ºi zãrit pachetul. cu mîinile pline de bijuterii. cîþiva Bednarici reprezentînd ciclul „anotimpurilor“. la garã dupã el ºi pune-i în braþe ploconul. În schimb ar propune muzeului cîteva vase de porþelan de Sèvre. ºi m-a rugat sã o scuz. primãvara am fost trimis de profesor la doamna Elena Lascãr Catargi. domnule 19 . cu o rapiditate incredibilã.115. pe care.la îndemînã manuscrisul. 5. Geschichte des romaniscken Reiches — Cantemir Dimitrie din 1745 cu portretul domnitorului. doamnã. de pe Calea Victoriei nr. care locuia într-o casã gen vilã. din strada Turnescu nr. ºi i-a bãgat sub canapeaua profesorului. s-a gîndit sã-i facã un cadou. pentru a aduce la muzeu o istorie universalã pe care nu o avea nici Academia Românã. ªtiind lecþia profesorului „de a fi cu ochii în patru“ m-am strcurat în apartamentul acesteia. Luînd pas alergãtor pe bulevardul gãrii.43. spunîndu-i cine sunt ºi cu ce scop am venit. domnule. fiind foarte bãtrînã. l-am cãutat zadarnic. Printre aceºtia îmi amintesc de ªerban Cioculescu. ca niciodatã. În muzeu venea cu unele obiecte pentru a trece prin comisia de achiziþii ºi alte persoane. a început sã-l ocãrascã pe omul care. Ajuns la Ploieºti ºi povestindu-i profesorului ce am vãzut în casa doamnei s-a uitat la ofertã ºi mi-a spus „Te duci. atît de bine stau pe pereþi. eu deja eram la uºã spunînd cã am tren spre Ploieºti peste jumãtate de ceas. Cînd am vãzut cã se urcã în mansardã sã aducã documentul. m-a primit binevoitor. Doamna. noi nouþi. am scos ºi eu rapid pachetul. nr. care sunt expuse ca într-o catedralã. Finkelºtein a scos dintr-o revistã o pereche de pantofi elveþieni. Profesorul l-a primit în biroul sãu ºi. doamna mi-a spus cã pe ele nu le vinde încã. douã gravuri de Maurice Leloir cu scene din „Cei trei muºchetari“. încît cînd cobora scãrile ºi mi-a întins scrisoarea. El plecase cu un rapid de ora 13. Tonitza. profesorul fiind chemat la telefonul din secretariat.“ Rãspunzînd. ºi spune-i sã nu mai aibã curajul sã mai intre în birou cã pun ciomagul pe el. o femeie vioaie. mi-a arãtat „darul“ ºi mi-a zis: – Du-te. pe care profesorul le stima ºi le preþuia. arãtîndu-mi pe pereþi cîteva tablouri semnate de Pallady. dar cã a doua zi îl aduce personal la muzeu. nu mai poate face curãþenie ºi nici bani sã angajeze o femeie! „Nu. nu asta vad. m-a chemat la el. A doua zi m-am prezentat la domiciliul lui Finkelºtein spunîndu-i cã am venit sã iau scrisoarea. ºtiind cã se apropie ziua de naºtere a profesorului. În anul 1958. ci aceste capodopere. Doar ce a plecat la garã sã ia un tren spre Bucureºti. Cum a vãzut despre ce este vorba.

„Mã uit la dumneata ºi te vãd prea tînãr. Bãncilã ºi o vazã cu flori. Ba da. intitulat „Flori de toamnã“. o combinaþie de maroniuri putrede ºi alb luminos cu irizãri de violet discret. cã ai fost în casa doameni Catargi!“. iatã. Dintr-o debara scoate 3 lucrãri mici. sã fiu angajat drept colaborator al instituþiei. suspectîndu-mã. Am dat din cap ºi am întrebat: „Dar altceva. aproape cã am început sã le uitãm. domnule Bucur.I. Casa. am. gazda. familia Chehaioglu. Distruge oferta ºi arunc-o colea în sobã. un evreu care îºi fãcuse formele pentru a pleca în Israel. un tablou reprezentînd „portretul unui bãtrîn“ de N. Pe pereþi erau doar cîteva tablouri. mã pofteºte într-o altã camerã ºi pe un perete îmi aratã 2 peisaje de Steurer. Ca sã fiu sigur cã nu-l va citi alt client. realizate în pastã groasã de griuri ºi încã un tablou de Nicolae Vermont. I-am spus cã sunt student. o „carte neagrã“ a celor cu care Muzeul nu trebuia sã vinã în contact. Erau vremuri grele. ºi-i spui cã nu ne intereseazã. pãrea un depozit cu lucruri claie peste grãmadã. preþul. citind pe uºa de la intrare un mic anunþ: „Vînd tablouri diferite de mici dimensiuni“. mã privi „cam de sus“ uitîndu-se la claia de pãr ºi figura mea de novice. trecînd prin faþa casei cu numãrul 155. Mai tîrziu am înþeles cã persoana de mai sus era trecutã pe „lista neagrã. Niciodatã nu i-am cerut profesorului alte explicaþii. unde avea un mic magazin. Plecarea mea la facultate a fost simþitã de profesor ca o pierdere dureroasã. voia sã mã ajute sã primesc în cele 3 luni. Atunci bine. îmi dai 300 de lei pe ele ºi sã fii sãnãtos!“. de covoare orientale. iar cînd mã duceam la Bucureºti tot pe Calea Victoriei. am rupt biletul ºi-am bãtut sfios la uºa vînzãtorului. cu grija lui pãrinteascã. întorceam capul pe partea celaltã. cu o bursã lunarã de 300 de lei ºi îmi spune: – ªi cu banii aºtia vrei sã cumeri 3 tablouri? Se uitã chiorîº la mine ºi cu voce cîntatã îmi zice: „Bine.Bucur. deoarece profesorul. Cele trei lucrãri le-am purtat ca pe niºte relicve 20 . Cînd mi-a spus cît cere pe ele. bani cu care am putut sã cumpãr tablouri dintr-o casã de pe strada Caimatei. Ai dumneata bani sã cumperi ceva?“. iar în vacanþã. pe care. m-a speriat. Îi spun cã sunt student. unde am ajuns întîmplãtor. lucrãri de pictori mai importanþi nu aveþi?“. în 1960. o naturã staticã de Vrãbiescu ºi un alt peisaj de Stãncescu. Ruptura care s-a produs între N. cu numai douã camere. Simache ºi mine a fost trecãtoare. dureroase. cã am o bursã republicanã.“ Apoi a adãugat: „Paza bunã te fereºte de primejdie! Aºa cã uitã. eu continuînd sã trec din cînd în cînd la Ploieºti.

Îl vedeam foarte des pe profesorul George Potra.. coleg de facultate cu Simache. de o mare competenþã ºi sensibilitate. în 1963. unele vãzînd greutãþile cu care mã confrunt. încerci sentimentul cã simþi cocleala aurului în dinþi. În anul 1964 am plecat cu soþia la primul meu post diplomatic în calitate de ataºat cultural. Cãlinescu înainte de a fi scos din învãþãmînt. Vladimir. Caunas. obþinînd diploma.din gazdã în gazdã. Cãlinescu.E. Ispita nu m-a tentat însã. am realizat cã am fost o promoþie de norocoºi. Kremlinul cu bogãþiile pe care. Leningrad. Mihai Pop. profesorul Edgar Papu. care avea o bibliotecã imensã. la cererea M. printre care academicienii Tudor Vianu. Tallin. Alexandru Graur. Zagorsk. Toþi aceºti corifei ai învãþãmîntului românesc. cu care am fãcut Teoria literaturii etc. motiv care ne-a îndreptãþit sã ne numim „Promoþia George Cãlinescu“. precum ºi pe Mitu Grosu. de 32 de ani.A. iar familia unor învãþãtori din Humuleºtiul lui Creangã s-u oferit cã le cumpãrã ei. vãzîndu-le. Silvian Iosifescu. De la el am cumpãrat ºi eu Istoria literaturii de G. În cei 5 ani de muncã în aceastã funcþie. autorul faimoasei Istorii a Bucureºtiului. Odesa etc. Muzeul Tretiacov care adãposteºte lucrãrile cele mai valoroase de picturã 21 . þinut de G. în special volume de autori români interziºi ºi care pãstra relaþii strînse cu muzeul din Ploieºti unde vindea din cînd în cînd unele cãrþi de istorie de mare valoare. mã ispiteau spunînd sã le vînd. Zoe Dumitrescu Buºulenga. Kiev. Lucia Djamo. cu multe cãrþi de literaturã. Erevan. comisia ministerialã de repartiþie a absolvenþilor. buzoian de-al meu. Riga. Tbilisi. refãcînd anii de studenþie. un folclorist de excepþie cu care am dat examenul de diplomã. în þara unde arta era adînc înrãdãcinatã în mari muzee de valoare mondialã. mi-au strecurat în suflet cunoºtinþe elevate. pe profesorul Petre Nistor. Vilnius. un causeur rasat. care îmi împrumuta cãrþi de specialitate. în toamna anului 1963 am fost angajat cu funcþia de referent principal relaþii. În anii aceia intram din cînd în cînd ºi în alte case ale unor colecþionari bucureºteni. Am avut ºansa de a mai prinde la cursuri profesorii cei mai eminenþi. Am avut totodatã ºansa de a fi participat la un curs special Eminescu. am avut ocazia sã vizitez numeroase muzee din Moscova. tablourile fiind ºi azi în casa mea. Alexandru Rosetti. George Macovescu. la ambasada României la Moscova. oraºe recunoscute ca deþinãtoare de mari valori naþionale ºi universale. La terminarea facultãþii. uitîndu-mã la notele din foaia matricolã. vîrfuri ale învãþãmîntului românesc. Iorgu Iordan. Avînd vîrsta cea mai înanintatã din an. Suzdal. vera Cãlin.

de lîngã Moscova. Perov. citind dorinþa de a-i vedea lucrãrile. În muzeul de artã strãinã am rãmas fãrã glas. Murillo. Aceste capodopere m-au familiarizat pentru totdeauna cu creaþiile unor corifei de geniu ai renaºterii spaniole. daneze. Malevici. Am reþinut o lucrare. au fost contactele directe pe care le-am avut cu reprezentanþi de frunte ai artei contemporane ruse. italiene. de un dramatism zguduitor. dar ºi acea galerie. Argunov. Serov. David. Mã uit. vãzînd scene care m-au cutremurat. a luat o linie ºi cu gest lent. etc. artistul era curios sã afle de la un ataºat cultural. Petrov. au rãmas efigii ale vechii ºcoli ruseºti de artã. unicã în felul ei. Belaºova. care pentru un tînãr ca mine. pe care se distingea figura unui om urcînd pe golgota zilelor noastre. Vereºceaghin. ºi care erau considerate subversive. pînã la Repin. Perugino. Imaginea unui bãþ de chibrit de dimensiuni fantastice. Gherasimov. Stasov. pictorul cel mai celebru. ºi care mi-au oferit clipe de bucurie care mi-au marcat toatã viaþa. Veronese. cãutat de mulþi diplomaþi strãini. Matisse. Rembrandt. Martiros Sarian. Însoþit de prietenul meu Igor Svetlov. Vera Muhina. contacte cu artiºti de frunte ai ºcolii contemporane ruseºti ºi am rãmas mut în faþa pînzelor de dimensiuni mari ale „rãzvrãtitului Neizvestnîi“.de la Rubleov. care-i cumpãrau picturi extrem de ºocante prin modul de redare a realitãþilor de atunci ale Rusiei oprimate. am ajuns în atelierul lui Neizvestnîi situat în zona faimosului parc de la Peredelkino.. fiul nelegitim al sculptorului Vucetici. Metafora era evidentã. Vãzînd insistenþa cu care mã uit. îmi astîmpãr lacrimile. iar flãcãrile lui. se transformase într-o imagine în formã de cruce. Un rol important în consolidarea cunoºtinþelor mele despre valorile acestui imens continent ca Rusia. unde Toulouse Lautrec. Kramskoi. germane. Am avut totodatã. franceze. adesea la ambasadã sau vizitîndu-le atelierele. !ce mai fac ºi la ce lucreazã pictorii noºtri! Privesc pe pereþi ºi surprinzãtor toþi erau acoperiþi de niºte draperii din pînzã albã. privind cu nesaþ lucrãrile de dimensiuni mari ale lui Boticelli. mi-a încãrcat sufletul cu lumina culorilor unor monºtri sacri ai culturii mondiale. dã la o parte draperiile. Acea imagine mi-a rãmas întipãritã ºi am înþeles de ce 22 . Levitan. Falk. Vucetici. luînd zborul spre înãlþimi. este mai bine reprezentat aici decît în muzeele din Franþa. Vorovind în liniºte. la o gurã de þuicã româneascã. Aivazovski. au fost prilejuri fericite de a descoperi arta fascinantã ºi unicã a comorilor artei occidentale. ªtiind cã venim. am gãsit uºa deschisã la atelier. Poussen.

criticul de artã Balcica Mãciucã. am desfãcut un sul cu peste 30 de reproduceri color dupã pînzele lui Þuculescu. ºtiam noi cîte ceva despre arta din România. cine-i artistul. dã la o parte draperiile de pe pereþi ºi cu ceremonial numai de el ºtiut. Mircea Popescu. Se uitã. Margareta Sterian. Saºa. se repede la telefon ºi formeazã niºte numere: – Vasia. dacã existã libertatea artistului de a crea. în oraºele Tallin. Se ridicã ºi cu gesturi ca ºi cînd s-ar fi înclinat la o icoanã. veniþi de urgenþã la mine! În cîteva minute. apoi le ia la rînd ºi le priveºte cu uimire. la prima reproducere. autorul unei monografii despre artele plastice din þara noastrã. iar vizitele unor pictori români la Moscova. nu. au fost prilejuri de a vorbi despre artã. sau expoziþii individuale. Alin Gheorghiu. Anatol Mîndrescu ºi mulþi alþii cu care am avut discuþii în muzee. la unele întîlniri protocolare de la ambasadã. Musceleanu. Vilnius ºi Caunas la vernisajele cãrora am participat. Micaela Eleutheriade. retrospective. a comentat cu însufleþire reproducerile. ªura. un bãrbos cu plete lãsate pe spate. în expoziþii. începe sã aºeze reproducerile. despre tendinþele 23 . de a surprinde realitatea. Expoziþia retrospectivã a lui Corneliu Baba. cîþiva artiºti plastici ruºi. Anatol. m-au ajutat sã cunosc opere de artã ale celor mai reprezentativi artiºti plastici din România. Am plecat cu sentimentul cã. Ghenadi. la muzeul Ermitajului din Petrograd. ºi i le dãruiesc. Brãduþ Covaliu. original. Artistul este de o modernitate de talie mondialã. cu vocea lui de bariton exclamã: – Nu. asta nu se poate. de unde le ai? – Mi le-a adus domnul ataºat cultural al României! Igor Svetlov critic de artã cunoscut. intrã în atelier ºi rînd pe rînd se opresc ºi în acelaºi timp. Piliuþã. Sãliºteanu. Unul din cei invitaþi. expoziþiile de grup ale unor pictori ºi sculptori din þara noastrã la Muzeul Puºkin. este un pictor genial. în sãlile Academiei de artã din Moscova. Întrebîndu-mã la noi ce este nou în picturã. au luat act prin intermediul unor reproduceri de bunã calitate. se încãlzeºte. fãrã sã ºtiu ce mã aºteaptã în atelierul lui Neizvestnîi. la o gurã de þuicã pe care o servim împreunã. a lui Ciucurencu. La terminarea acestui ritual. vreo 7-8 artiºti. cu unul dintre pictorii originali ai României care îºi doreau ca sã se deschidã la Moscova ºi în alte oraºe expoziþii de grup. întreabã: – Cine. care nu-i mai prejos de ceea ce se picteazã în Europa. entuziast ºi cu aplomb mãrturiseºte: „Da. am deschis o poartã prin care.pictura lui era atît de cãutatã de strãini ºi evaluatã de artiºti la mii de dolari. cu invitaþii Neizvestnîi. dar ce am vãzut ne-a dat gata“. ºi deodatã.

Aria legãturilor mele cu personalitãþi ruseºti din domeniile muzicii. cu care la unele recepþii de la Ambasadã sau la gale de film. simþi cã þi se opreºte respiraþia ºi aluneci în vis“. soþia marelui compozitor. De un mare succes se bucura documentarul „Histria. Grigori Ciuhrai. printre care Drujnicov. Ciuricova. Pecernicova. de basm.ºi orientãrile din pictura contemporanã româneascã. Valentin Cataev. la întoarcerea mea. care prin dansul lor diafan ºi graþios. Fedir. sau de Murfatlar ºi cu faimoasele sarmale cu mãmãliguþã caldã. apropiindu-mã de înþelegerea valorilor autentice din aceste domenii. ce mai. un asemenea film n-au vãzut în viaþa lor. literaturii au fost de asemenea benefice. Anatol Romaºkin. în special dansul solemn al lebedelor pe malul mãrii. Inna Caºejeva. Cu mulþi dintre ei rãmînînd prieteni. producþia de filme. la care participa un public elevat moscovit. stîrnea aplauze în timpul derulãrii acestuia. Povernei nr. Galina Serebreakova. Haricleea ºi lebedele“ proiectat de peste 20 de ori. Serghei Dangulov ºi mulþi alþii. la o þuicã fiartã sau la un pahar de vin de Cotnari. teatrului. spuneau femeile îmbrãcate în rochii vaporoase. Vil Lipatov. Cîºtigul rezultat din cunoaºterea oamenilor de teatru. în care în 1995 am pus bazele Fundaþiei Culturale „Marieta ºi Chiriac Bucur“. sunt scene de o gingãºie ºi de o perfecþiune care se muleazã fericit pe ritmurile muzicii „Lacul lebedelor“ de Ceaikovski. Leonid Leonov. Astfel întîlnirile cu unele ocazii oficiale. Tamara Macarova. 15-17. „te conduce în lumea mirificã. era un prilej de bucurie. Asemenea documentar spunea doamna Prokofiev. Svetlana Nemoleaeva. de momente înãlþãtoare. printre care cei amintiþi mai sus ºi alte figuri de intelectuali ruºi. Ilia Ehremburg. „Este magnific!“. Vera Mareþkaia. din lumea muzicii m-au ajutat sã înþeleg mai bine domeniile în care Rusia a excelat întotdeauna. RIma Cazakova. dar ºi al unor artiºti de film. ºi la vernisajele expoziþiilor personale sau în casa din str. cu care. în ritmurile dumnezeieºti ale muzicii. definitiv de la Moscova acasã. printre care scriitorii K. meºteºugite de soþia mea. de film. Mi-au rãmas foarte apropiaþi nume celebre din domeniul teatrului ca Orlova. Þareov. Uneori în sala de festivitãþi a ambasadei organizam prezentãri de filme documentare româneºti. ne încãlzeam mai ales în frumoasele ierni ruseºti. sufletul parcã îþi zboarã. au fost de bun augur pentru un tînãr dornic sã se îmbogãþeascã spiritual. Natalia Fateeva. iar alþii spuneau entuziasmaþi. sãlile conservatorului. Filmul a fost cerut ºi a fost difuzat de cîteva ori de televiziunea rusã. vizionînd în mod sistematic teatrele. m-am întîlnit în atelierele lor. Saºa lazarov. a fost solicitat de multe ambasade acreditate la Moscova 24 .

am avut ocazia sã mã întîlnesc cu mulþi artiºti plastici români. Mircea Albulescu ºi Ion Besoiu (în timp ce se derula filmul „Mihai Viteazul“ în prezenþa unor mari regizori strãini. România“. Romania“. prezenþa þãrii noastre la festivalul internaþional al filmului. din incinta Keremlinului). De asemenea. se înclina. de o mare frumuseþe. pe cînd. Ioana Bulcã. cu figura magnificã a unui înflãcãrat domnitor. Triumful voevodului vestind „pohta ce-a pohtit-o se înfãptuise“. cu o delegaþie de prestigiu. marele regizor Sergiu Nicolaescu. o explicaþie penibilã. de o parte din spectatori. repetate. de un înalt patriotism. Filmul a fost întrerupt iar la reluare „s-a gãsit ºi rola care se încurcase cu altele“. apreciat în lumea filmului mondial. veniþi în schimb de experienþã. Scena din film cu intrarea lui Mihai Viteazul la Alba Iulia. încît organizatorii ºi-au cerut scuze. În Moscova în cei 5 ani cît am lucrat la ambasadã. pentru mine a fost un prilej fericit de a afla noutãþile din þarã. scriitorul Cornel Leu. Lîngã el. înþelegînd substratul politic al acelei „greºeli“. l-am vãzut pe Amza Pellea ridicat în picioare. motiv pentru care am alergat imediat la traducãtoarea Tatiana Haiss rugîndu-o insistent sã opreascã filmul ºi sã fie proiectat filmul ºi cu secvenþa cea mai importantã. Prezenþa lor în Rusia. 25 . protesta vehement. Atunci. printre ei mulþi moldoveni. formatã din Amza Pelea. a electrizat marea Salã a Congreselor. (fapt care nu s-a întîmplat la proiecþia altor filme strãine din festival). Corneliu Leu. intrarea triumfalã a lui Mihai Viteazul. înlãcrimaþi de emoþie. aceastã secvenþã de înãlþare sufleteascã totalã. altfel întreaga delegaþie românã va pãrãsi sala. scena de film a fost rãsplãtitã cu aplauze prelungite minute în ºir ºi ovaþii. Pãrea o statuie în imensa salã a Congreselor. într-o þinutã impecabilã. a fost întreruptã intenþionat. din sala Congreselor din Kremlin. în loja actorilor români. a avut loc un mic incident. Romania“. Ioana Bulcã. actori de film ºi regizori ruºi în timpul derulãrii unor secvenþe de neuitat. îºi privea cu subînþeles colegii din strãinãtate care îi fãceau semne de mulþumire ºi felicitãri. care a estompat entuziasmul celor peste 1000 de personalitãþi. Sergiu Nicolaescu. Cei din salã vizionînd rola care „dispãruse“ au izbucnit în aplauze prelungite. în ropote de aplauze se scanda „România. cu ochii mari. privind din loja oficialã miile de ochi care scandau „bravo. cine. *** La proiecþia acestui mare film. la documentare ºi în excursii. bravo.ºi de alte televiziuni din republicile unionale. scandînd „Romania.

îmi sunt în continuare adevãraþi prieteni. Brãduþ Covaliu. Alþii vroiau sã ajungã la singurele galerii în care poþi vedea ºi simþi pulsul artei ruseºti contemporane. Ajuns în faþa icoanei „Sfînta treime“ s-a oprit. Propunîndu-i ce sã viziteze mi-a spus: – Muzee nu. dar mai ales acest Rubleov ca ºi un Pîrvu Mutu al nostru. mijlocindu-le întîlniri la Uniunea Artiºtilor plastici. la o cafea sau la un vin de Pietroasele. într-o expoziþie francezã. domnule. Ion Sãliºteanu. care era pulsul unor opinii în rîndul pictorilor ºi sculpturilor. A rãmas 3 zile la Moscova. vechi centre religioase. Constantin Piliuþã. Ochii lui erau plini de admiraþie. centrul religios al Rusiei. a fãcut un pas înapoi ºi a spus: – Vezi. nu glumã! Erau adevãraþi 26 . motiv pentru care unii pictori valoroºi erau chiar persecutaþi. aºa cã sã ne oprim numai la Rubleov. Veºtile mã bucurau. Pe unii i-am ajutat sã pãtrundã ºi în acele „catacombe“ unde se bãnuia cã se fãcea artã cu un conþinut subversiv. poate sã trecem puþin pe la Muzeul Tretiacov. Cunosc pictura rusã. aveam sentimentul cã ºi aici. simþindu-le dorinþa de a cunoaºte realitatea ruseascã din acea vreme. Cu toþi mã întîlneam mai ales la ambasadã. trimis de George Macovescu.cînd ºi unde s-au mai deschis expoziþiile lor. Ion Musceleanu etc. la muzeele moscovite. la ministere. Le-am fãcut totodatã legãturi cu artiºti plastici ruºi. printre care pictorii Aurel Ciupe. iconarii ruºi. iar cu inima ºi gîndurile fiind spre mulþi artiºti plastici români. tulburãtor de caldã pentru moscoviþi. la Colomenscoe ºi Suzdal. cu nimeni. Mulþi îºi doreau sã vadã vestita salã a Manejului în care în 1928. Alin Gheorghiu. i-am ajutat în cãlãtoriile în alte muzee din Rusia ºi în special am mers cu ei la Peredelkino. ºtiuþi sau necunoscuþi. la Zagorsc. Ciucurencu. fãrã invidie sau cu patimã. Într-o varã. ºtiau sã picteze. ministrul afacerilor Externe de atunci. lucrãrile lor nu erau primite în expoziþiile anuale. contacte. înþelegîndu-i pe fiecare. îºi deschideau sufletele. a sosit la Moscova maestrul Al. orãºelul pictorilor. i-am condus prin atelierele unor pictori. se afla ºi un cap de copil al lui Brâncuºi. ºi mai ales unde ºi cînd au mai fost plecaþi în strãinãtate. Extrem de interesante erau discuþiile cu unii artiºti plastici. care dorea ca artistul român sã realizeze o frescã pe unul din pereþii salonului de recepþie al Ambasadei. se simþeau ca acasã. Pe aceste mari personalitãþi le-am ajutat cu puterile ºi influenþa mea sã îndeplineascã mandatul cu care au venit din þarã. departe de þarã. vorbind despre ei ºi colegii lor de breaslã. A pus mîna streaºinã.

maeºtri. Ei priveau realitatea cu ochii deschiºi. De asta icoanele lor sunt atît de dramatice ºi adevãrate. S-a mai oprit ºi la marinele lui Aivazovski. Le-a privit puþin îngîndurat, apoi a spus, oftînd: – Auzi bre, mi-am adus aminte cã am avut ºi noi un Aivazovski al nostru, un pictor uitat azi, un mare marinist, pe nume Eugeniu Voinescu. El a fãcut marine cu naufragii ºi uragane, cu valuri uriaºe. Era influenþat de Aivazovski, deoarece îl cunoscuse pe artist în Rusia, cînd a fost consul al þãrii noastre. Rãmîn mut, continuîndu-ne periplu prin muzeu, aproape în goanã, se uita într-o parte ºi alta ºi exclama „Da, da, sînt tablouri prãfuite, arhicunoscute, ajunge!“. ªi totuºi spre ieºirea din Muzeu, se opreºte, se uitã, face ochii mari ºi bãtîndu-mã pe spate zice: – Ei, asta da. Aici este adevãratã artã ruseascã: zbucium, chin, îndoialã, înfrigurare ºi violentare a roºului care devine obsesie. Iatã. Îmi aratã o pînzã mare, roºie, un cal roºu aprins, încãlecat de un cãlãreþ îmbrãcat într-o mantie albã, care aleargã dupã un înger ce urcã spre cer. Vezi domnule, credinþa este tot acolo, sus deºi au trecut atîþia ani de la revoluþie. A mai rãmas ca nãdejde un Dumnezeu ºi la ei. Lucrãrile „Madona Litta“ ºi „Fete de pe Volga“ sunt ca niºte fire de pãianjen, care fac legãturã cu adevãrata picturã din secolele trecute. Cînd l-am condus la aeroport pe Ciucurencu, strîngîndu-mi mîna mi-a zis: – Domnule, am sesizat un lucru, eºti un sensibil, am vãzut cã iubeºti ºi înþelegi arta. Cînd o sã te reîntorci acasã, vreau sã vii cu soþia în atelierul meu ºi al soþiei mele, Asvadurova. Acum, cînd privesc pe unul din pereþii salonului meu o lucrare a maestrului — un peisaj cu o casã albã pe o mare de verde crud, cu irizãri de gri ºi mov, rãspîndind luminã ºi liniºte, mã gîndesc din nou la întîlnirea noastrã. A fost un vis frumos întîlnirea cu maestrul în atelierul sãu de lîngã Arcul de Triumf. De la el am învãþat cum sã disting valorile de non valori în artã, de sfaturile lui þin cont în periplul meu prin atelierele unor mari pictori contemporani din þarã ºi postum îi mulþumesc pentru lecþia pe care am primit-o cu lumina sufletului sãu. Nu pot de asemeni sã uit, o întînire într-o searã a lunii iunie la Moscova, cu un mare colorist român, pictorul Ion Musceleanu, poposit fãrã sã fiu anunþat din þarã, cu o expoziþie personalã deschisã la Galeria de pe Kuzneþki most. Pe pictor nu-l cunoºteam, personal, jocul întîmplãrii, dar ºi un pic de noroc, m-a pus faþã în faþã cu
27

artistul. Pictorul stãtea îngîndurat pe un scãunel, pe trotuarul din faþa galeriei, urmãrind cu ochii aceia mici, dar sclipitori, jocul culorilor pe care le savura privind, mai ales, siluetele zvelte ale fetelor moscovite, în þinuta lor estivalã, vaporoasã. M-am apropiat ºi i-am spus „Bunã seara!“. „Cum vorbiþi româneºte? Da, atunci sunt fericit cã mai aud ºi eu o vorbã româneascã. Nu mã descurc, domnule, nu ºtiu o iotã de rusã. Dar cine eºti matale?“. I-am spus. S-a ridicat brusc în picioare ºi m-a invitat în galerie, sã-i vãd expoziþia. Din mulþimea trecãtorilor pe aceastã ulicioarã, un fel de Lipscani ai Moscovei, s-a desprins o femeie, de o eleganþã tulburãtoare, cu o eºarfã albastrã la gît ºi de o frumuseþe rarã, care se opreºte brusc în faþa vitrinei, priveºte cu interes tablourile, zîmbeºte, apoi ca ºi cînd cineva i-ar fi semnalat prezenþa artistului, se opreºte în faþa lui ºi, într-o ruseascã uºor cîntatã, întreabã: – Am citit pe afiº cã sunteþi pictor român, dar spuneþi-mi, lucrãrile expuse se pot vinde? Nu înþelegea nimic, învãþase un cuvînt rusesc „ne panimaiu“. Am sãrit sã ajut, traducîndu-i spusele ºi un mic comentariu fãcut de pictor, înflãcãrat de frumuseþea rusoaicei. – Vã place coniþã? Poftiþi, intraþi în galerie. O sã vedeþi ºi altele. Erau expuse 40 de tablouri de picturã ºi 12 acuarele. Pictorul urmãreºte însã cu privirea numai paºii ei sprinteni ca o zînã din poveste. Vizitatoarea se opreºte în faþa unui tablou, o balerinã cu o rochie vaporoasã, pe tonalitãþi de verde crud ºi irizãri de liliachiu care executa o piruetã. Femeia surîde încîntatã ºi întreabã: – Cît costã acest tablou? Maestrul aproape amuþise. Se apropie de ea, ºi în loc sã-i spunã preþul îi declarã, cu acea inocenþã a unui tînãr: Sunteþi „crasiva, oceni crasiva!“ o rusoaicã autenticã, ca o pãpuºã. Femeia se împurpureazã, nu înþelege nimic, rîde în hohote ºi pe neaºteptate se îndreaptã spre artist, sãrutîndu-l. Pictorul se emoþioneazã, sprîncenele stufoase se miºcã, ochii i se însenineazã ºi cu o timiditate copilãreascã o întreabã cu cine a avut ocazia ºi onoarea totodatã. – Sunt artistã ca ºi dumneata, artista poporului A.P . Zueva de la Teatrul M.H.A.T. o prietenã apropiatã a actriþei Dina Cocea ºi a României. – Atunci, vã fac un portret gratis, dar ºi o replicã pentru mine. Tîrgul este fãcut, nu vã cer nici-un ban pe tablou, este un cadou pentru dumneavoastrã din partea mea.
28

A.P . Zueva rãmîne încremenitã, ºi luîndu-ºi rãmas bun, a ieºit ca un fulger, trecând pe partea cealaltã a trotuarului spre strada Puºkinskaia, unde spunea cã la ora ºapte seara urma sã joace în admirabilul rol din piesa „Casa unde m-am nãscut“ a lui Pavla Kogout. Acea întîlnire cu artistul a rãmas ca un vis neîmplinit. Dupã mulþi ani, revãzîndu-l în þarã, în atelierul din strada Pangrati, reamintindu-i de întîlnirea cu artista ponorului A.S. Zueva, acea „Znegurocika“ plinã de nerv, maestrul a exclamat: „Ce mai domnule, cu ajutorul matale, am vãzut o rusoaicã autenticã, de care o sã-mi amintesc toatã viaþa“. O altã amintire de neuitat, a fost pentru mine întîlnirea neaºteptatã cu un pictor, care în Bucureºti, în anii studenþiei, m-a introdus în multe ateliere apropiindu-mã de artiºti valoroºi în special cu cei care l-au avut ca profesor la Institutul de arte plastice, pe maestrul Ciucurencu. Într-o zi de august, un telefon care zbîrnîia cu insistenþã, mã trezeºte dintr-un somn de dupã amiazã, pe care îl ridic cu o oarecare lehamite. La celãlalt fir aud o voce, ca un strigãt de exasperare: – Alo, alo, nenea Chiriþã, aici pictorul Piliuþã. Nene Bucur, vino repede la aeroportul Seremeþievo. Nu mã descurc, mi-e fricã ºi pot sã mã urc în vreun avion spre Siberia... – Bine, dar cum ai ajuns la Moscova ? – O sã-þi spun eu, dar mai întîi vino, vino sã mã scapi, sunt în mare încurcãturã ! – Dar ce s-a întîmplat, eºti bolnav, ai pãþit ceva? – Nu, sunt teafãr, dar am picat parcã din cer. Nu mã înþeleg cu celovecii ãºtia, nu ºtiu sã spun decît „spasiba“ ºi „haraºo“. Cînd am ajuns la aeroport, Constantin Piliuþã cu un mic geamantan alãturi ºi cu un colet cilindric, s-a oprit sã mã îmbrãþiºeze, spunîndu-mi pe nerãsuflate cã este în drum spre Cuba, avînd cu el ºi zeci de lucrãri de graficã, cu care urma sã deschidã o expoziþie. Cãlcase cu stîngul. Legãtura pentru Havana era peste douã zile. L-am liniºtit. Ne-am urcat în maºinã ºi am pornit spre Moscova. Cînd am intrat pe ºoseaua ce taie drept pãdurile de mesteceni ºi brazi, l-am privit mai bine. Savura farmecul pãdurii ruseºti, se simþea bine, era pe mîinile unui vechi prieten. Încerc sã-i fac un program de vizite: „Nu vreau sã vãd nimic. Nu intru în nici un muzeu, cunosc din reviste arta contemporanã rusã“. Ajungem la Ambasadã. Mîncãm, bem un vin bun. Eu insist sã vedem Galeriile Tretiacov sau Muzeul de Artã Puºkin. A doua zi, plecarãm prin oraº. Ne plimbam prin faimoasa
29

Gorcova, copleºiþi de soarele blînd al toamnei de aur moscovite. Ascultã ce-i spun. Era prima datã la Moscova, priveºte clãdirile joase, izbele vechi, dar trage cu ochiul la frumuseþea maruselor, elegante, frumoase, exuberante. Încruntã uneori sprîncenele stufoase, ºi-mi spune: „Ce mai, ai ce admira, ce vãd, este tot artã“. Intrãm totuºi în muzeul de Artã Puºkin. Nu stãm decît sã vedem marii lor artiºti: Malevici, Kandinski, Chagall ºi Falk. Îmi face semn sã ieºim. Preferã aerul de-afarã. E o toamnã de aur, sã ne întoarcem la ambasadã. Intrãm totuºi pe frumoasa strãduþã Kuzneþki most cu intenþia nemãrturisitã a artistului, sã vedem dacã au fost puse pe simeze în Galeria U.A.P . cele 70 de lucrãri de picturã ºi sculpturã româneascã cu care urma sã se deschidã o expoziþie, peste cîteva zile, cu ocazia „Sãptãmînii artei ºi culturii româneºti“. Ajungînd în dreptul expoziþiei i-am propus lui Piliuþã sã intrãm sã-i fac cunoºtinþã cu cîþiva pictori ruºi. În sãlile luminoase ale Galeriei, cîþiva artiºti, surprinºi de prezenþa noastrã, ne salutã, ºi puþin stingheriþi, dar mai ales neanunþaþi, ne spun cã nu sunt gata cu expoziþia, cã nu reuºesc un aranjament care sã-i satisfacã. – Sunt prea diverse: unele tablouri foarte îndrãzneþe, figurative, în care limbajul plasticii oscileazã între valorile vizibilului ºi principiile ordinii abstracte. Nu ne iese, nu se supun unei simeze pe care ne-am propus-o, spune un tînãr cu barbã roºcatã. Privim în sala centralã; într-o dezordine totalã, tablourile lui Baba, Iser, Covaliu, Ligia Macovei, Eleutheriade, Alin Gheorghiu, Piliuþã, Pacea, Traian Brãdean, Elena Uþã Chelaru, Sorin Ionescu dar ºi sculpturile de mici dimensiuni ale lui Caragea, Jalea, Irimescu, Apostu. Piliuþã se bucurã sã-ºi reîntîlneascã aici propriile lucrãri, redescoperind candoarea lucrãrii „Pescarii“, stilizarea aeratã a florilor sale, îndrãzneala asocierilor de obiecte ºi culoare. Gazdele par stînjenite atunci cînd le prezint „un pictor din România“ ºi le arãt cele 4 lucrãri ale sale. Se scuzã cã nu sunt gata cu aranjarea pe simeze a expoziþiei, cã nu au gãsit încã formula de a le integra în aceste spaþii atît de generoase, „sînt prea interesante ºi nu vrem sã se înãbuºe“. Piliuþã, cãruia îi tradusesem necazurile gazdelor, aruncã priviri pe spaþiile albe, luminoase ale pereþilor, închidea uneori ochiul, mãsurînd, proporþionînd, combinînd din memorie cromatica tablourilor, care însemnau pentru el o adevãratã antologie de picturã româneascã contemporanã. Zîmbind ghiduº, îi întreabã pe organizatori: – ªi pînã la urmã, ce o sã faceþi ?
30

– Ce sã facem, vrem mãcar sã le punem într-o ordine tematicã ca sã facem o prezentare cît mai unitarã. Pictorul rîde în hohote, ºi ca ºi cînd cei prezenþi îi erau prieteni de cînd lumea, le spune: – Îmi daþi voie sã le aºez eu? Lãsaþi-mã pe mine! Daþi jos cele cîteva tablouri de pe pereþi, aºezaþi-le la perete ºi hai la treabã! – Ce faci, prietene? Te-ai rãzgîndit? Nu mai mergem sã vedem Galeriile Tretiakov? îl întreb eu. – Expoziþia noastrã aici ºi acum, este mai importantã, iar Galeriile le pot vedea ºi altã datã, deºi vizitez prima datã Rusia! Dîndu-ºi haina jos, suflecîndu-ºi mînecile ºi aºezîndu-se în mijlocul sãlii le spune: – Mai întîi vreau sã vã spun cîteva cuvinte despre tendinþele actuale din artele plastice contemporane româneºti, pentru a înþelege similitudinile ºi diferenþele picturii dintre generaþiile de artiºti plastici români! Lecþia de artã a durat cîteva minute. ªi acum la treabã! – Vã rog sã-mi daþi pe rînd, lucrãrile pe care vi le cer eu! Luînd o scarã metalicã în spate, începu sã aºeze pe o simezã unul cîte unul tablourile. În timp ce el lucra, eu treceam prin suflet paleta de culoare ºi compoziþie ale lucrãrilor, printre artiºtii care expuneau, deoarece pe unii dintre ei nu-i cunoºteam, dar lucrãrile lor, prin tematicã, prin modul de realizare plasticã, mi-au încîntat ochii ºi inima, cufundîndu-mã în lumea culorilor, care prin imagini îmi aduceau aminte de acasã, de þarã, de acele imagini specifice ale peisajului ºi al omului care a înfrumuseþat prin muncã, specificitatea ºi originalitatea artei româneºti. Trezit parcã din acest vis, mi-am aruncat din nou ochi spre prietenul meu, care, cu religiozitate, aºeza la locul lor fiecare tablou. În mai puþin de douã ore, expoziþia putea chiar fi vernisatã. Gazdelor nu le venea sã creadã cã în zilele noastre, un pictor român poate face ºi minuni. Au rãmas totuºi surprinºi cînd au vãzut cã lucrãrile unui mare artist, ca Piliuþã, erau aºezate în cel mai întunecos loc al galeriei. La întrebarea pictorului Þîbin, de ce lucrãrile lui Piliuþã nu au fost aºezate mai în faþã, acesta a rãspuns: – Eu îmi ºtiu locul în ierarhia valorilor, aici sunt mulþi artiºti mai buni decît mine ºi îi respect! Cînd expoziþia era gata, iar gazdelor nu le venea sã creadã cã sunt posibile asemenea minuni, a intrat în salã vicepreºedintele Academiei de artã, Y. Chemenov, salutîndu-ne, fãcînd cunoºtinþã cu pictorul Piliuþã; a rãmasã surprins vãzînd expoziþia amenajatã. „Cum, aºa repede aþi montat-o? Dimineaþã cînd am trecut, nu era nimic
31

aici.“ Nimeni nu a dat nici o explicaþie. Organizatorii nu ºtiau cum sã-i mulþumeascã lui Piliuþã. I-au spus cã nu vor uita niciodatã gestul sãu. Vernisajul care a avut loc a treia, zi a fost un regal. O expoziþie atît de reprezentativã de picturã româneascã la Moscova, nu mai avusese loc de mulþi ani. Ecaterina Belaºova, preºedinta Uniunii precum ºi mulþi pictori moscoviþi, descopereau o nouã faþã a artei plastice româneºti, atît de diversã ºi unitarã totodatã. V. Kemenov, prezent ºi el la vernisaj mã întreabã unde-i pictorul român ºi de ce nu ia ºi el cuvîntul ca sã prezinte expoziþia. Doar era comisarul expoziþiei! Luîndu-l de braþ, l-am dus în dreptul celor patru lucrãri ale lui Piliuþã, adãugind „Acesta-i artistul!“. Rãmîne uimit: – Nu, nu se poate! Priveºte, se entuziasmeazã. Este fermecãtor. În lucrãrile lui existã atîta ritm, luminã, fabulos, încît parcã te afli în faþa unei fresce bizantine. ªi totuºi este atît de duios, expresiv, încît numai un român poate sã redea o armonie ºi miºcare universalã a vieþii. Comisarul ad-hoc al expoziþiei romaneºti de la Moscova, realizatã între douã avioane, se afla în acea zi tocmai la Havana, unde fusese de fapt trimis sã deschidã expoziþia de graficã româneascã, de data aceasta fiind comisar „en titre“. Întîlnirile mele cu numeroasele personalitãþi româneºti, unii veniþi în calitate oficialã, alþii ca turiºti, mi-au întreþinut contactul permanent cu realizãrile ºi realitãþile româneºti, mai ales din domeniile literaturii, muzicii, teatrului, filmului, medicinii, care m-au ajutat, în calitatea mea de ataºat cultural sã cunosc nu numai oameni de valoare ai þãrii, scriitori, oameni de teatru, regizori de film, muzicieni, cîntãreþi de operã, soliºti vocali ºi instrumentiºti, care mi-au prilejuit contacte cu partenerii lor din Rusia ºi care au rãmas întîlniri benefice ºi s-au rãsfrînt pozitiv în relaþiile culturale româno-ruse. Aceºtia au reprezentat pilonii unor relaþii culturale bilaterale, de stimã ºi respect pentru cultura ºi spiritualitatea româneascã. Unii au trecut deja în lumea umbrelor. Mã gîndesc la întîlnirile ºi discuþiile tîrzii din noapte cu Zaharia Stancu, Henri Coandã, pe terasele unor restaurante moscovite cu Fãnuº Neagu, Dina Cocea, Elena Cernei, Titus Popovici, Vasile Rebreanu, Alexandru Andriþoiu, Adrian Pãunescu, Miron Radu Paraschivescu, Sînziana Pop, Nina Cassian, Ivasiuc, Cornel Leu, Ion Horia, Aurel Rãu, Nicolae Herlea, ªtefan Ruha, Anatol Vieru, ªtefan Bãnicã, Ion Dichiseanu, Dan Spãtaru, Doina Badea, Dida Drãgan, Margareta Sterian, Mikaela Eleutheriade, Angela
32

mesaje ale înþelegerii ºi respectului reciproc. melodiei. care au adus un zvon de luminã într-o lume în care cultura se ridicase. cînd la întîlnirile cu Zaharia Stancu. am vãzut pe viu impactul pe care aceste prezenþe româneºti în Rusia. cînd vedeai cã prin modestele tale implicãri în desfãºurarea unor manifestãri culturale complexe aduceai un plus de prestigiu þãrii tale. printre care romancierii K. „La miezul nopþii va cãdea o stea“ de Teodor Constantin. Gheorghe Zamfir. ªi cum sã nu te bucuri. elogiau literatura României. cineaºti. Margareta Pîslaru. dominatã de mari frãmîntãri sociale ºi care primeau. Gh. sfidarea ºi pãrerile preconcepute în unele zone ale acestei imense þâri. traducãtori. ca valori incontestabile 33 . teatrul. care s-a impus ca personalitãþi de prestigiu într-o lume. Juvara. l-au avut asupra oamenilor de culturã ºi artã ruºi. patriarhul Justinian. „Francesca“ de Nicolae Breban. Mircea Cristescu. Toate aceste personalitãþi româneºti au devenit în timp punþi trainice între þãrile noastre. creaþiile unui M. Sadoveanu. se vedeau cu ochiul liber în contact cu realitatea rusã. „Singur fãrã cer“ de Petre Sãlcudeanu. N. cercetãrii în varii domenii ale ºtiinþei. Toate aceste cãrþi. În anii cît am lucrat la Ambasada României la Moscova. Benone Sinulescu. evidenþiind cãrþile de autori români traduse în limba rusã. Lidia Jiga. Toate aceste figuri de seamã ale poporului nostru. S. filonul specific al unei þãri peste care voalul uitãrii nu i-au secat izvoarele continuitãþii. prof. „Oraº încercuit“ de Petru Vintilã. au adus un zvon de luminã într-o þarã în care lipsa de interes. prin intermediul culturii ºi ºtiinþei. Goncearov. I. „Poezii“. au adus pe aripile sloveii. dar sigur. soliºti vocali ºi instrumentiºti. iar cîntecele. artele plastice creaþii originale ale unui popor cu o bogatã tradiþie culturalã. muzicieni. Simache. Aurelia Fãtu Rãduþu. în maºini. „Prînzul de duminicã“ de Eugen Barbu. printre care „Rãscoala“ de L. cum sã nu fii mîndru. Magda Isanos. dr. În general. sãli ale Conservatorului ºi de expoziþii. Marcov. treptat. Nu pot uita stima ºi preþuirea pe care unii scriitori ruºi. pictori. pãrintele meu spiritual. Rebreanu. în varii domenii de activitate. Tudor Arghezi deveniþi clasicii de seamã ai þãrii noastre. dansul. Fedin. care au lãsat însemnele trecerii lor. ca ataºat cultural. Ozerov. filmul. Galina Serebreacova. Ligia ºi Pompiliu Macovei. Baruzdin. etc. erau elogiate. citite cu ochii inimii. îºi manifestau stima ºi preþuirea faþã de cultura ºi spiritualitatea româneascã. uneori ignoranþa. pe noi culmi de civilizaþie. Leonid Leonov. în rîndul oamenilor obiºnuiþi care pe stradã. sãli de cinema.Moldovan. Gheorghe Tomozei ºi Gheorghe Pituþ. întînirile între scriitori.

120 de ani de la naºterea lui M. 90 de ani de la naºterea lui Tudor Arghezi. Pasternac sau Ahmatova. Esenin. Serbinski. Rimma Kazakova. Tatiana Haiss. scriitorul ºi traducãtorul Iuri Kojevnikov. Iraclie Andromicov. demonstrînd cã poeþii români intraþi în Panteonul de aur al poeziei sunt tot atît de mari aºa cum sunt pentru ruºi Puºkin. din cristal. avea sã defineascã în termeni foarte elogioºi ºi plini de semnificaþie. 70 de ani de naºterea lui G. au evocat cu cãldurã ºi dragoste. dar ºi cunoscuþi traducãtori printre care Tatiana Ivanovna. Ivasiuc. parcã adusã aici dintr-o þarã arabã. Serghei Dangulov. Galina Serebreakova. un ultim romantic european. Nu pot uita manifestãrile prilejuite de marcarea a 10 ani de la moartea lui Nicolae Labiº. Ea înalþã sufletele oamenilor de pe toate 34 . au avut loc numeroase comemorãri ale unor cãrturari români. este de neconceput. Kiril Kovaldji. Sadeþki. Poetul Iraclie Andronnikov. Bianka Tisse. ornamentatã cu o bogatã stucaturã exterioarã. care au fost considerate adevãrate evenimente culturale de prestigiu. adevãrate „Lecþii de literaturã românã“ scriitori de prestigiu ai Rusiei. încãlzindu-se mai ales atunci cînd le analizau mesajul operei ºi valoarea lor artisticã. Eminescu. Bokov. T. Ilia Konstantinovski. seara iluminatã în interior. Pe acel fundal. candelabrele somptuoase. Cãlinescu. prezentarea cãrþii scrise de Iuri Kojevnikov ºi intitulatã „Eminescu ºi problema romantismului“ era ascultatã ca o liturghie în liniºtea serii. de pe prospectul Noul Arbat.ale literaturii contemporane româneºti. 150 de ani de la naºterea lui D. Sadoveanu. S. Eminescu. V. dar ºi sãrbãtorirea a 150 de ani de la înfiinþarea Filarmonicii române. La aceste manifestãri. La unele întîlniri cu cititorii la care au fost prezenþi Zaharia Stancu. 90 de ani de la naºterea lui M. Elena Azernicova. pãrea un castel de basm. În aceiaºi clãdire cu parfum de epocã. Arghezi sau Nicolae Labiº. 100 de ani de la naºterea lui Garabet Ibrãileanu. în finalul prezentãrii monografiei sale despre Eminescu a rostit o judecatã de valoare care a cãzut ca un trãznet: „Fãrã poezia lui Eminescu. viaþa scriitorilor români. ºi mulþi alþii. A. cu o voce tranºantã. Bolintineanu. organizate în reºedinþa foºtilor boieri Morozov. Iuri Kojevnikov. Maiakovski. printre care Vil Lipatov. A. luminatã de ferestre ogievale înalte ºi acoperite de patima vremii cu un praf alburiu. aruncînd un arc peste timp. 150 de ani de la înfiinþarea ªcolii de la Sfîntul Sava de cãtre Gheorghe Lazãr precum ºi numeroase alte întîlniri. unii dintre ei sãrbãtoriþi sub auspiciile UNESCO. apreciate mai ales de tineret ºi critica de specialitate. însemnãtatea creaþiei lui M. dominat de portretul imens al poetului „fãrã pereche“.

Acesta este locul lui în poezia mondialã ºi românã. 35 . Zaharia Stancu. îngîndurat. mi-a redeschis o ranã care mi-a sîngerat inima. cu petele ei de luminã ºi umbre. Zaharia Stancu sta neclintit. Întîlnirea din seara aceea cu un cer de plumb. ºtiind cã la reuºita acestei seri de poezie. stînd la masã simþeam cum stelele parcã picau peste noi. Întîlnirea la aeroport a fost destul de rece. m-a fixat cu o privire puþin sfidãtoare. ca niºte clopote vechi ºi dogite. s-a uitat iscoditor în ochii mei. au fost un adevãrat triumf. Citisem în adolescenþã romanul „Desculþ“ în care descoperisem ceva din copilãria mea ºi mai tîrziu. Nu-l vãzusem niciodatã în carne ºi oase. în timp ce se sãruta cu o caldã duioºie cu Leonid Leonov care venise sã-l întîmpine din partea Uniunii Scriitorilor. în istoria literaturii“. La gîndul cã voi cunoaºte cu adevãrat figura magicianului care-mi va stinge dorul de mamã. în traducerea lui Iuri Kojevnikov.continentele. înþelegînd geniul liricii eminesciene din lecturile unor poezii. începu sã rãspundã cu un Nu sau Da la comentariile mele pe marginea unor evenimente de mare actualitate. aºa cum spunea Kasejeva. un patriot înflãcãrat“. Fiorii acelei trãiri în clipele despãrþirii de mama. bãteau la porþile inimii lui. pierderea mamei mele. ªi rãmîne. elogiile ºi aplauzele fiind semnale concrete ale receptãrii mai ales de studenþii de la Universitatea Lomonosov. iar la încercarea mea de ai spune noutãþile din viata culturalã a Moscovei. un „cîntãreþ curat ºi gingaº al sentimentului nemuritor al iubirii. un poet mãreþ. bacovian. cîtã bucurie am simþit uitîndu-mã în ochii multor tineri. a unui mare liric român. Împreunã cu soþia sa am încercat sã-i deschid sufletul scriitorului ºi sã-i spun cîte ceva despre programul întîlnirilor ºi despre vizitele din Moscova ºi împrejurimi. Asemenea pãreri exprimate de o poetã a generaþiei tinere îndrãgostitã de poezia eminescianã. romanul „Ce mult te-am iubit“. Mi-a întins mîna. Fiind mai matur. cãutãtorul adevãrului. m-am cutremurat. poeta Inna Kasejeva. spunea: „Eminescu este poetul care a desãvîrºit romantismul clasic. În acelaºi timp n-ar fi putut sã se nascã nicãieri un asemenea poet decît pe pãmântul românesc. Oare nu aceasta determinã însemnãtatea mondialã a poetului? Cîtã satisfacþie. O amintire de neºters din memoria mea. rãmâne acea primã întîlnire la Moscova cu un mare scriitor contemporan. Ne-am dat întâlnire seara la hotelul Moscva. Am observat cã faþa i se împurpurase ºi cu o evidentã precauþie. unde obiºnuia sã fie cazat. îmi redeºteaptã încercãrile triste prin care am trecut. am contribuit ºi eu. auzind cum prietena mea.

– ªi zici domnule cã scriitorii Sineavski ºi Daniel sînt totuºi arestaþi? Dar Ilia Ehrenburg este tot interzis sã mai publice? Cu o calmitate ºi detaºare. destãinuindu-mi-se ca unui prieten. te asigur numai lucruri bune. Dupã cîteva zile punþile nevãzute comunicînd firesc. alteori are emoþii. dupã reproºul doamnei Stancu. felul cum i-ai prezentat Muzeul Tretiakov ca un adevãrat muzeograf i-a plãcut. În cele cinci zile cît a stat în Moscova. evenimente politice. în timp m-au liniºtit. seara veneam la hotel aducîndu-i un ziar. cã eºti un sensibil. cã aici. spunîndu-mi cã „i-am devenit simpatic“. domnule Bucur. Doamna Stancu asculta cu atenþie cum micile înþepãturi ale maestrului nu-ºi gãsiserã þintele în faþa unui tînãr „care fãcea faþã interogatorului la care eram supus“. impresii despre unele muzee. domnule. gheaþa se topea. vorbeºti ca un scriitor. invitîndu-l la masã sau informîndu-l despre programul de a doua zi. Am vrut sã te cumpãr ºi vãd cã mai cîºtigat dumneata. Cu toate încercãrile mele de a mã apropia de „o statuie plãmãditã din pãmîntul lutos al Bãrãganului“. domnule. micile comentarii. Apoi adãugã: Am auzit cîte ceva despre dumneata. – Dar ce ai de gînd? Vrei sã-l seminarizezi pe domnul Bucur? Cam exagerezi. Dumneata i-ai dat un sentiment de încredere. Te-a cumpãrat. Încet. 36 . cu ochii luminaþi de bucuria de a fi gãsit un interlocutor cultivat. de liniºte. scriitoriceascã. încet. din nevoia de a-i cunoaºte mai de aproape fãptura omeneascã nu numai cea oficialã. Stã. cît îl vezi de bãtrîn. îi place cã vorbeºti frumos.. ce mai. intervenea din cînd în cînd sã potoleascã „vulcanul“ care îmi punea întrebare dupã întrebare. în raport cu ataºaþii culturali din alte ambasade pe unde a mai fost aºa cum îmi va mãrturisi mai tîrziu — mi-a spus sec: – Eºti de-ai noºtri. este uneori ursuz. încet dar sigur. îi rãspundeam cu mici reflecþii care se adresau inimii. un mare spectacol sau concert simfonic erau ascultate cu mai mult interes. atunci cînd se întîlneºte cu un om necunoscut. se uitã la doamna Stancu ºi adaugã: – Eºti de-al nostru. cu o vorbã dulce ºi domoalã ca un cîntec înãbuºit de emoþii. se vede cã ai lucrat într-un muzeu. începu sã-ºi dezvãluie înþelepciunea ºi bunãtatea omeneascã. – ªtii. Mi-au spus mulþi colegi care au venit la diferite manifestãri culturale la Moscova.. omeneºte. au întîlnit „un ataºat cultural adevãrat“. la ambasada noastrã. zãu! ªi dintr-o datã.

deoarece am vãzut cã te uiþi cu interes la cãrþi vechi. pãrea un prinþ. cu un nod mare. Noi 37 . samovare. cazaci. Cu toatã prestanþa lui care avea darul sã intimideze pe interlocutor. rãmînînd ca o stanã de piatrã sorbind din ochi frumuseþea de faþã: – Uite. prospeþimea. vreþi sã lãsaþi victime prin Moscova? – N-ai vãzut prietene. Îmbrãcat într-un costum bleumarin. cu sprîncenele arcuite ºi cu pleoapele artistic rimelate. privim în alte vitrine multe bibelouri. domnule. ecou al unei dispoziþii cum rar mi-a fost dat sã mai întîlnesc la Zaharia Stancu. luminatã de ochi jucãuºi. tipul specific rusesc de pãpuºã adevãratã. toate astea? Se vede cã îþi place nu numai arta ci ºi literatura. Intram uneori prin magazine. albe. se amuzã. strada cu cele mai multe consignaþii. cã o sã orbesc. Se uitã cu atenþie. În dreptul barului „Taganka“ se opreºte o fatã blondã. domnule Bucur. Ar fi groaznic. cu cravatã roºie. Se uita la mine. care dau o culoare specificã lumii din care provin. care ne-a însoþit în aceastã parte a „Moscovei Cîrciumãrese“ îl vede ne Zaharia Stancu oprindu-se pe loc. ºi-mi spune: – Simt.Dimineaþa. ce înseamnã tinereþea. Îi plãceau unele. cã translatoarea îmi face ochi dulci? Privea ºtrengãreºte spre doamna Stancu ºi a izbucnit în rîs. statuete. le comentam ºi mã asculta cu interes cînd adãugam unele pãreri personale. sfeºnice. un fel de lavalierã. cînd veneam la hotel sã-l duc la Uniunea scriitorilor sau la vreo întîlnire cu un scriitor. Cînd ieºim pe stradã. Se uitã în ochii mei þintã. turcmeni. Rîsul acela. feþe luminoase de armeni. le admirã costumele specifice. religioase. Alexandru Ivasiuc. mã mãsura de sus pînã jos ºi izbucnea: – De unde ºtii. Dupã cum arãtaþi. gruzini. cu dungi discrete. într-o zi am avut îndrãzneala sã-i spun: – Arãtaþi foarte frumos ca un june prim. îmi spunea „bine ai venit prietene. figuri de ruºi cu bãrbi lungi. îl aud ori de cîteori îmi amintesc de vizitele lui. Mergeam prin vechiul Arbat. îmbrãcatã într-o rochie vaporoasã de mãtase violacee cu ochi mari. Parcã-i o actriþã de film. domnilor. Era puþin necãjit. Avea faþa proaspãtã. întinzîndu-mi mîna. Într-o altã zi. îl vãzu un oculist faimos de la o clinicã de oftalmologie. Îi plãcea sã priveascã lucrãrile de picturã semnate mai ales de artiºtii ruºi. ochi luminoºi de om încã tînãr. ºi mã strîngea ca pe un copil la piept. aº prefera sã mor decît sã ºtiu cã nu voi mai putea scrie. Ne clãtim ochii privind forfota strãzii.

Ajunºi în incinta celui mai important centru religios rus. palate ale þãrilor. mai ales vîrstnici. acum palat patriarhal. chiar ºi fãrã ochelari. cã are posibilitatea sã-ºi întîlneascã prietenii. cu acoperiºuri în douã ape. urmat de o recepþie. a lui Leonid Leonov. La rîndul sãu. doctorii ãºti sînt niºte mincinoºi! Am rîs cu toþii. a scriitorilor. Au fost evocate totodatã traducerile ºi întîlnirile reciproce la festivaluri de poezie. sã vadã muzee. Leonid Leonov ºi-a depãnat cîteva amintiri de neuitat din vizita lui la Braºov. te lingi pe bot. prin intermediul traducerilor din limba francezã care ajungeau ºi în România. K. dar Ivasiuc nu l-a iertat: – Ce înseamnã sã ai ochi buni! Vedeþi bine. în interiorul cãreia Rafael al Rusiei.. Nu m-am gîndit niciodatã cã citind cãrþile lui Fedin ºi Leonov. S. care întîrzia sã curme dintr-o datã lumina palidã a soarelui. maestre. Fedin. Zaharia Stancu a evocat Contactul cu literatura rusã. la adevãratã prietenie. Boris Polevoi. Gheorghe Markov. parcã erau de prin pãrþile noastre. reºedinþa de varã a þarilor ruºi. iar Zaharia Stancu i-a replicat în glumã: „Motane. A doua zi. Ozerov. sã cunoascã pulsul fenomenului cultural. rostindu-se scurte cuvîntãri. a fost semnat protocolul privind schimburile dintre scriitorii celor doua þãri. la vizitele de documentare ºi la prezenþa în revistele de specialitate a unor cronici literare ºi recenzii. Baruzdin. la Zilele Puºkin. Rimma Kazacova etc. marele Rubleov a lãsat o operã care stîrneºte interesul ºi admiraþia întregii lumi. Zaharia Stancu se simte bine. cu porþi vopsite.am izbucnit în rîs. la înþelegere. la cãrþile de prozã ºi poezie. În Biserica Neagrã a ascultat acordurile unei orgi. a fost o adevãratã sãrbãtoare. veniþi 38 . vechi biserici ºi catedrale. împreunã cu Ivasiuc ºi soþia lui Zaharia Stancu am plecat la Zagorsk. ale Maramureºului. Maºina a strãbãtut un drum printre satele vechi ruseºti. specialistule. Semnarea acestui document. Sã ºtiþi. I. în casa lor. voi sta alãturi de ei. monumente. o construcþie din secolul al XV-lea. Fedin a spus cã „este foarte fericit cã. Dupã tratativele de la Uniunea scriitorilor. Privim în incinta lavrei mulþimea de pelerini. la serile de literaturã organizate de cele douã popoare. preºedinte. intrãm mai întîi în catedrala Uspenski Sobor. în prezenþa lui K. dovezi grãitoare ale dãinuirii civilizaþiei ruse“. chemãri de pace. despre o searã care cãzuse greu pe umerii Tîmpei. îþi cam plac Nataºele! Te-am surprins ºi la hotel cum le priveºti ca un hoþoman“. cu prispe lungi. S-a uitat la noi puþin nedumerit. Voronkov. printre izbe ºi multe case de lemn.

Faþa lui Zaharia Stancu se împurpurase uºor. Mi-e fricã. Nu avem timp sã vizitãm totul. Mi-a spus grãbit: – Sã mergem. privind înapoi mai face un comentariu. care le acopereau faþa. Îi simþeam mîna puternicã strîngîndu-mi braþul. spre cerul înalt al cupolei. E un blestem? ªi de ce i-a blestemat ? Apoi comenteazã. într-o þarã în care ºtiam cã credinþa a dispãrut. umbre tremurãtoare se lãsaserã pe chipul lui transfigurat. sprîncenele i se lãsase în jos. se uita cu o vãditã curiozitate în jur. Zaharia Stancu avea faþa rãvãºitã. strãinilor o ultimã faþã urîtã a vechii Rusii? Am „pornit sã vizitãm muzeele din incinta palatului. cu ochi adînciþi în orbite. o lume evlavioasã care asculta slujba. mi-am imaginat cercurile danteºti. ce vãd parcã sunt scene de vis. miile de ochi. înãlþînd mîinile spre cer. Ne aºezãm pe o bancã. – Nu. gradele pãcatelor mulþimii. Din cînd în cînd. Parcã am intrat într-un infern. nu se poate! Ceea ce am vãzut a fost un vis urît. aþintindu-ºi ochii tulburi în puncte fixe pe cupola catedralei? Ce aºteptau? De la cine? În jurul lui a vãzut cîþiva bãtrîni întinzînd mâinile. – ªi lumea asta de unde a venit. mi-a spus cu o voce puþin înecatã. nãdejdea ºi speranþa. Pe lîngã pereþi erau mulþi orbi. de unde sfinþii lui Rubleov îi priveau la rîndul lor încremeniþi.Cînd s-a mai liniºtit. Dar unde-i pactul acelor oameni frumoºi la suflet? Cine ºi de ce au greºit. femei cu broboade negre. Am vãzut cum ochii lui Zaharia Stancu urmãrea „acest furnicar“ în care rãsãreau chipuri de bãtrîni cu bãrbi albe. aºa ceva în zilele noastre. Hai sã mergem ºi noi. domnule Bucur? Se turneazã vreun film? Vãd cã mulþi intrã în catedralã. strîngea braþul soþiei care îl privea puþin îngrijoratã. schilozi. 39 . Ochii îi erau umezi. Zaharia Stancu îºi fãcea loc prin mulþime. – Cînd i-am privit pe oamenii aceia. cãutând alinare. Ochii oamenilor. firul de luminã. Am urcat scãrile.de aiurea ºi care se miºcã într-un du-te-vino. privind ºuvoiul de oameni care ieºeau din catedralã. Zaharia Stancu amuþise ascultînd acea liturghie neagrã a umbrelor care gesticulau. Cîte nenorociri sunt în lumea asta! I-aþi vãzut cum stãteau în catedralã cu pumnii ridicaþi sau cu braþele deschise implorînd dumnezeirea. Lumea aceea era întîmplãtoare sau adusã special sã facã figuraþie. Simt cã mã prãbuºesc. sã ne arate nouã. intrînd dintr-o clãdire în alta. erau aþintiþi spre altar. lungi. Am ieºit. Þinîndu-mã de braþ. lãsîndu-ºi doar ochii în luminã. L-au podidit lacrimile.

aceste pagini. Martimianov. Moscova 1 iulie 1971. dedicaþia lui mi-a sunat ca un testament: „Lui Bucur Chiriac. Nu mi-am imaginat cã oaspeþii români vor rezista aproape o zi în aceastã oazã de luminã ºi liniºte. vor fi aceiaºi nevolnici. pentru a pleca la aeroport. A doua zi cînd m-am dus sã-l iau. iar cei ce nu vãd nu vor numãra niciodatã stele de pe cer. cu dragostea ºi prietenia noastrã. ci pe aceleaºi membre schilodite. aºa cum au intrat. – Te rog sã-l primeºti cu toatã dragostea noastrã. Ei ºtiu cã. cînd a ieºit din hotel. Prima întîlnire a avut loc în holul celui mai luxos hotel. Poate cã e ultima carte pe care þi-o mai dau. lãsîndu-le cîteva ruble. poate ne vom mai revedea. „Rossia“. Cînd am ajuns la ambasadã ºi am deschis cartea. dar ºi împãcarea neputincioasã cu soarta. Primisem misiunea sã mã ocup de el ºi sã-i alcãtuiesc un program cultural.– Lor sã le dãm ruble. mintea ºi au intrat acolo ca într-un adãpost. terminîndu-se slujba. picioarele. a izbucnit în plîns. M-am prezentat.“. Gesturile lor exprimau multã liniºte. intrînd prin pãdurea de mesteceni ºi brazi. unde mã aºtepta. este întîlnirea unicã cu savantul de talie mondialã. un personaj intrat în legendã. m-a privit surprins ºi mi-a întins mîna zîmbind: 40 . Zaharia Stancu. simþindu-se într-o deplinã siguranþã. privind dansul solemn al acestei înfrãþiri specifice pãdurii ruseºti. Simþind nevoia unei explicaþii. Stînd într-o încremenire totalã. Zaharia Stancu a þinut sã-mi mulþumeascã cã i-am fãcut un program cultural care îi va aduce aminte de mine. Pe drum. La ieºirea din lavrã. scumpului nostru tovãraº ºi prieten. nu vor merge pe alte picioare mai bine. Cuprins de o bruscã emoþie. la revedere! Salutãri soþiei. acum clipa aceasta. Era în anul 1970 într-o lunã cînd întregul oraº era parfumat cu mirosul florilor de tei. Un alt episod din perioada cît am fost diplomat la Ambasada României la Moscova. pe ei într-adevãr îi ajutãm! A bãgat mîna în buzunar ºi s-a dus la cîþiva bãtrîni. i-a spus soþiei: – Trebuie sã trãiascã ºi ei. La revedere. Universul lor aºteaptã sã li se restituie ce au pierdut: vederea. a cumpãrat cîteva lumînãri ºi le înfipse într-un sfeºnic. mi-a oferit un exemplar din „Pãdurea nebunã“ tradus de cunoscutul scriitor I. descãtuºare sufleteascã. Sosise la Moscova în calitate de delegat al þãrii noastre la Simpozionul internaþional de istoria ºtiinþei. femei ºi bãrbaþi. parcã rostind o rugãciune zise: Sã fie de sufletul pãrinþilor mei! Am plecat spre Moscova la cumpãna înserãrii. Henri Coandã. nu eternitatea amãgitoare.

În ziua urmãtoare. s-a repezit la el ºi l-a sãrutat. bine dispus. Gesturi de prietenie. de stimã ºi respect. – Da. Cîteva persoane ne-au ºi înconjurat. Era destins. Ne-am întîlnit a doua zi în acelaºi hol al hotelului „Rossia“.. adresîndu-i un „bonjour“. Puþin stingherit de nepriceperea mea în problemele aeronauticii. preocupãrile mele sunt altele. Urcînd scãrile. Ochii lui se întâlneau cu ai acestora. ªtia cã este privit. este românul Coandã. Apoi alþii ºi alþii l-au îmbrãþiºat sau îi strîngeau mâinile. – Am înþeles. spontan. fãrã sã-i spun ce vom vizita. zîmbea. Aici. un om înalt. eºti croit dintr-un alt aluat. a spus ceva celor din jur. Un tînãr blond. cu barbiºon. – Dar clãdirea aceea cu colonade? Îi rãspund „Teatrul de estradã“. am aflat ce înseamnã descoperirile dumneavoastrã pentru ºtiinþã. Pentru vîrsta dumitale eºti un ataºat cultural instruit. salutîndu-ne. vibrezi cînd vorbeºti despre literaturã ºi artã. Cînd am intrat în holul principal al acesteia. savantul Henri Coandã. Eu sunt un nepriceput în orice tehnicã. sprijinindu-se într-un baston. eºti un sensibil. înalt. vorbind o englezã impecabilã. care ne-au însoþit pînã la intrarea în amfiteatru.. legãnat ºi solemn. care. Mulþi îi fãceau loc recunoscîndu-l. uscãþiv. semn cã savantul era deja cunoscut ca o mare personalitate. ºi ne-am legitimat. vorbeºti în metafore. a spus cineva. da.– Un ataºat cultural atît de tînãr. De altfel am ºi auzit ºoptindu-i-se numele. jovial. îi mãrturisesc cu o sinceritate incredibilã cã „ºtiu cã sunteþi un savant“. s-a oferit sã ne conducã. Sesizînd curiozitatea savantului pentru arhitecturã. de asemenea oameni avem nevoie în diplomaþie. un bãtrîn. – Iatã-l pe Coandã. Henri Coandã mergea domol. pînã în faþa universitãþii Lomonosov. – Vechea termocentralã a oraºului din 1887. a început dialogul: – Ce-i panorama aia roºie? Rãspunsul meu a fost lapidar. mi-a mãrturisit ca este îndrãgostit de arta religioasã 41 . auzindu-l vorbind despre arta rusã. saluta din cap. Îmi povesteºte cum a fost la simpozion. Þi-am urmãrit comentariile documentate pe care le-ai fãcut arãtîndu-mi frumuseþile oraºului. uneori ridicând uºor mîna în sus. funcþioneazã ºi astãzi. la Moscova? Pe drum. s-a format un corolar viu de oameni. ºi vãzîndu-l. i-am însãilat pe pînza vremii ºi comentat toate monumentele ºi clãdirile vechi pe care le parcurgeam din maºinã. Am auzit un ropot de aplauze.

Privim de pe aleea ce duce spre poartã. acum aproape 600 de ani acest meºter a lãsat pe perete un petec de luminã care continuã sã lumineze ºi azi. din ochi i se desprinde o lacrimã ºi-mi zice: – Vezi domnule. în liniºtea acelui cimitir unde dorm mulþi eroi cãzuþi în rãzboiul din 1812. cu braþele pline de flori. cu evlavie. siguranþã. copii dupã icoanele lui Rubleov. Intrãm în bisericã. un grup de copii. Henri Coandã priveºte cu tristeþe în jur. Henri Coandã se apropie. Pe loc am hotãrît. data cînd a fost îngropat aici acest titan al artei ruse. pãrintele picturii ruseºti. Cînd am pãtruns în parcul secular. a înþeles cum sã-si punã în paginã compoziþiile. Henri Coandã a þinut sã-mi spunã cã l-a impresionat mult acest loc. Cînd am ieºit din catedralã. marele Rubleov. într-o zonã de pãduri ºi mici ochiuri de apã. Uite aici. priveºte. dar mai ales de Rubleov. unele plecate pe-o rînã. Contururi precise. o fostã reºedinþã de varã a þarilor. Existã aici un mare simþ al proporþiilor. Ne-am oprit ºi noi sã vedem ce erou este îngropat acolo. Este o artã ºi bizantinã ºi slavã. ºi a vãzut cum un Rafael al ruºilor. gata sã cadã. Am descifrat anul 1430. Lãsînd în urmã acest loc liniºtit ºi plin de poezie. prin asta este mare Rubleov. stã într-un panteon al naturii mai drept ºi mai solemn decît Rafael al Italiei din Panteonul de la Roma. La 42 . un cîntec. înconjuratã de fostele chilii. rememorînd cele vãzute. expresivitate. Se pleacã pe lespedea unui mormînt ºi cu cîteva lumânãri aprinse încep sã murmure. pe bucãþica asta. artã popularã. un Uºakov. A doua zi am hotãrît sã mergem într-o scurtã excursie la Kolomenskoe. îºi înalþã ochii spre scena care reprezintã figurile unor apostoli.realizatã de un Daniel Ciornîi. obiecte de cult. peste ele adãugate straturi de culoare roºie putredã. se încruntã. soarele îºi filtra razele prin frunzele platanilor seculari iar suliþele lor pãreau niºte ruguri aprinse peste vechile morminte ºi cruci. înconjurat de ziduri groase. o grijã pentru redarea chipurilor asemãnãtoare figurii umane. aproape de ieºire. Coandã izbucneºte: – Vezi domnule. Azi mergem sã vizitãm o mînãstire veche din secolul al XVI-lea. Vedem mulþi vizitatori privind cu nesaþ unicul fragment de frescã ce se pãstreazã ºi care a fost pictat de Rubleov. am zãrit printre platani o bisericuþã albã. cã e fericit cã a aprins o luminare pentru pãrinþii sãi. Trecem în grabã prin muzeu. la numai 15 kilometri de Moscova. se simte mîna unui artist care a trecut totul prin suflet. multe cãrþi ferecate.

Henri Coandã se uitã. zîmbea. mã gîndesc la Petrograd. L-am lãsat în lumea lui. construcþia este gînditã ca sã poatã fi completatã. susþinînd toatã nava centralã. Era soare ºi cald.. Acolo-i tot sufletul românesc. A înconjurat din nou acea navã care sta gata sã-ºi ia zborul. Am privit ºi celelalte clãdiri. sã socoteascã. Luasem la mine cîteva sandviciuri. dovadã adãugirile de la o epocã la alta. procesul de restaurare este în toi. imediat dupã revoluþie. privea. Muzeul satului de la noi este ºi va rãmîne unic. Privitã mai atent îþi dai seama cã. cu colonade înguste. colo ceea ce a mai rãmas din fosta reºedinþã a þarilor. peste tot schele. Pe drum îmi face o destãinuire: ºi-a adus aminte de prima lui vizitã în Rusia. domnule. L-am vãzut apoi cum lua de la distanþã dimensiunile turnului cu degetul mare. M-a vãzut cotrobãind prin servietã. se încruntã. de rachete. este cã ºtiu azi cã un Leonardo da Vinci la vremea lui era preocupat de submarine. la prima vedere. Parcã este un tort. înconjurat de scãri acoperite în exterior. pe care i-a cîntat în poeziile lui Esenin. – Nu. – Ce stranie construcþie. încît i-a stricat forma iniþialã. scoate-le. N-am uitat frumuseþea acestei Veneþii a 43 . Iatã o frumuseþe tulburãtoare a pãdurii vechii Rusii. uitîndu-se spre turn ca ºi cînd i-ar urmãri zborul. pe un promontoriu nu prea înalt. dã-mi ºi mie! La întoarcere în Moscova. fãrã sã aibã un plan strict. aduse aici din diferite regiuni. „Nu ºtiu de ce. construcþii vechi. – Ce mai stai. de rachete. I-am spus jenat cã soþia mea mi-a dat ceva de mîncare dar. Dãdea din cap. domnule. însoþindu-l pe tatãl sãu. din secolul al XVI-lea. Ne-am aºezat pe iarbã. Între toate aceste mici construcþii zvîcneºte spre înãlþimi turnul bisericii Ussenie. izbe. Îmi era foame. cu multe turnuleþe ºi cu acele cupole sub formã de bulbi de ceapã juxtapuse. dar cît de ingenioasã. Vezi vîrful turnului? Parcã ar fi o navã cosmicã? Cîtã ºtiinþã. cu intenþia de a se crea un muzeu de arhitecturã veche. De curînd se adusese ºi casa de lemn de la Arhanghelsc unde locuise Petru I. care s-a tot mãrit prin adãugiri. de zbor. biserici din lemn. Iatã domnule mestecenii — aceºti miri falnici ai stelei ruseºti. cu interes cum defila prin faþa ochilor peisajul de o tulburãtoare frumuseþe. dar cînd privesc „aceastã lume nouã“. apoi am stat la umbra unui stejar secular. nu. Dar ce mã întreb. se poate vedea ici. un tezaur pe care îl invidiazã strãinãtatea. nu pot face comparaþie.. dar nu aveam curajul sã le scot. Alte construcþii erau acoperite de schele. de fapt. Da.Kolomenskoe. eram foarte tînãr.

A doua zi a plecat la Bucureºti. dintr-un loc în altul. un geniu. Dar peisaj atît de variat ºi odihnitor ca în România nu întâlneºti nicãieri. dar n-a vrut sã rupã taina amintirilor. Am încercat sã aflu mai multe detalii despre acea vizitã. Eºti un sensibil. vorbeºti în metafore. Poate generaþiile viitoare vor ridica voalul de pe figura luminoasã a acestui savant ºi vor aºeza lucrurile în matca adevãratã a dãinuirii. Nu sunt ceea ce se spune! Un savant de renume mondial. Schimbã discuþia ºi continuã. cum obiºnuesc sã mã mîngîie unii tineri. iar întîlnirea proiectatã de a ne vedea în þarã. cu o firmã pe un perete de la intrare care mã iritã. ai viitorul în faþã. mama cea adevãratã este cea care te-a nãscut ºi de la care ai supt laptele. Tocmai de asta m-am întors acasã. domnule Bucur. cine ºtie ce vei ajunge. pe care îl încerc. Stã pe gînduri ºi deodatã izbucneºte. la aceastã vîrstã. Apoi cu un sentiment de uºurare a adãugat: – Sã þii minte. în care se aflã ambasada Bangladesh. Întoarcerea la mama naturã este sentimentul cel mai puternic. – Ce m-a impresionat cel mai mult în aceastã cãlãtorie a fost natura. aveþi niºte realizãri epocale! – Ai zis adineauri un cuvînt mare. Acasã îi treci pragul mai uºor. o mutare. cînd ies de pe strada Povernei. Din pãcate. Am vãzut atîtea pãduri. a rãmas o amintire duioasã de neuitat. Mie îmi apune steaua. eºti croit dintr-un alt aluat. Dumneata eºti tînãr. dar sunteþi un savant de renume mondial. timpul aºa cum spunea Boilleau reduce totul în ruinã. vibrezi cînd vorbeºti despre artã. fãrã poluare. – Bine. atîta liniºte. atîta verdeaþã.nordului ºi mai ales rusoaicele foarte frumoase pe care le-am admirat pe Nevski prospect“. un mare inventator. Moartea care se apropie este o trecere. Ãsta este ºi unul din motivele sentimentale pentru care m-am întors acasã. ºi dupã cum vãd eºti un iubitor de artã. eºti între ai tãi. acum. Placa pe care este consemnat faptul cã în ea a locuit unul din geniile acestei þãri. Pragul despre care vorbise atunci la Moscova la trecut de mulþi ani. la terminarea misiunii mele la Ambasada României. nu cea care te-a crescut. proprietatea savantului român. eminentul savant. O umbrã uºoarã de întristare îi trecuse pe faþã. 44 . în zilele noastre. dau bineþe clãdirii în roºu. domnule. se întristeazã: – Vezi. încet. dar sigur se ºterge.

Aura Urziceanu. adjunctul ministrului culturii al Rusiei în cinstea artiºtilor români. cã o gripã la Moscova cu medicamentele pe care le avem. o punea în imposibilitatea participãrii în spectacolul internaþional „Melodiile prietenilor“. deoarece ele stãruie ca bãtãile unui clopot la porþile marelui vis. pe care am recunoscut-o cu greu. Marea vedetã a estradei româneºti a fost însã prezenþa în spectacol a Doinei Badea care fusese capul de afiº care a asigurat succesul total ºi unic al estradei româneºti. eu cu soþia vom fi acolo. grave. Am cãutat sã o liniºtesc. „Sunt convins — a adãugat acesta — cã la anul pe aripile doinei româneºti. era gripa însoþitã de temperaturã. au fost rostite toasturi de înaltã preþuire pentru vocea inegalabilã a artistei românce. sã-i spun cã mai sunt trei zile pînã la primul spectacol. Melodia „Cînta un matelot“ interpretatã cu o voce caldã. a electrizat spectatorii. „Îi 45 . cu vocea ei de „o Emma Sumac a României“ aºa cum consemna criticul muzical moscovit T. Avea totuºi unele îndoieli dacã va avea succesul din vara anului trecut. se vindecã într-o singurã zi. Îmi spunea cã sosise în ajun la Moscova ºi cã locuieºte la hotelul „Iunosti“ de lîngã stadionul Lujniki. de „privighetoare“ aºa cum a declarat compozitorul Aram Haciaturian.“. De mulþi ani moscoviþii nu mai vãzuserã un spectacol de estradã românesc atît de închegat cum a fost acesta în care a jucat Aura Urziceanu. Era Doina Badea. Era totuºi îngrijoratã gândindu-se cã va trebui sã evolueze alãturi de unele vedete de talie internaþionalã. pe care o contractase ºi mai ales. invitîndu-o pe Doina Badea sã evolueze în spectacolul internaþional „Melodiile prietenilor“ care se þine anual la Moscova. La începutul acelui aprilie geros din anul 1969 am primit un telefon care mi-a reamintit cît de repede trece timpul. atît de schimbatã îi era vocea. Vladîkin. protagoniºtii fiind Marica Munteanu. care în mod frecvent vin la Teatrul de operetã din marea metropolã. Alexandru Jula ºi Ionel Miron. Cu ochii strãlucitori. cu zîmbetul ei cald. Ceea ce era grav. Nu pot sã uit niciodatã succesul pe care la avut la Moscova în romanticul „Teatr Ermitaj“ spectacolele pe care timp de o sãptãmînã le-a dat Teatrul de estradã „Constantin Tãnase“ cu spectacolul „Revista veselie“. I-am spus sã stea liniºtitã ºi cã în maximum o orã. cu modulaþii înalte. Martinov. Doina Badea ne-a asigurat cã va cînta cît va putea mai bine. veþi aduce primãvara timpurie în inimile noastre încît cîntãreþele noastre vor pãli de gelozie ascultînd o privighetoare din România. impunînd o voce de neconfundat. Atunci la recepþia data de E. Tratamentul soþiei a fost într-adevãr miraculos.Zãbovesc în continuare asupra unor amintiri duioase din perioada moscovitã. I.

a început sã cînte cunoscuta melodie „Mama“ din repertoriul internaþional. cînd viaþa muzicalã a metropolei reintra în toate drepturile. Pe ea publicul a aplaudat-o în picioare. Aºa cum mi-a spus dirijorul orchestrei simfonice din Habarovk. A doua zi soþia mea i-a dus alte medicamente ºi mîncare caldã. La spectacolul de galã. pe bulgarii Emil Dimitrov. dar ºi mulþi români din Republica Moldova vor aplauda pe vestitoarea acestui anotimp“. cîte unul. iar mercurul arãta numai 6 grade minus. cu modulaþii grave. Dan Spãtaru. liniºtea s-a aºternut din nou iar Doina Badea. dar ºi pe George Marianovici ºi Ianoº Koss. cînd încet dar sigur. care îmi reamintesc cã marele tãvãlug al timpului nu le-a dat uitãrii. Doina Badea a fost magnificã.“. pe care 46 . la fel ºi temperatura. a electrizat sala.ºtiu ºi îi cunosc bine pe rãsfãþaþii acestui spectacol. în magazinul „Muzica“ de pe Noul Arbat. Tusea cedase. Vocea ei de aur învãluia sufletele. I-am spus cã „Privighetoarea din România a adus la Moscova. cã ele revin mai ales acum cînd am fost atins de bruma toamnei. cîte unul. Aplauzele au continuat îndelung însoþite de strigãte de bravo. îndrãgostit de muzica româneascã. În seara aceea. ºi „Cînta o mandolinã“ de Gheorghe Dendrino au stîrnit ropote de aplauze. Cînd mã gîndesc ce mare ºansã am avut! Numai în 5 ani cît am lucrat la ambasada României la Moscova am venit în contact cu personalitãþi din toate domeniile vieþii culturale româneºti. am gãsit o nouã înregistrare din seria „Melodiile prietenilor“ ºi un nume un disc — Doina Badea. Melodiile „Ploaia“ de Vasile Vasilache. Afarã era un soare strãlucitor. Emoþionatã. În toamnã. artista a sãrutat obrajii unei fetiþe care-i oferise un buchet de garoafe roºii. Vocea ei catifelatã. transfiguratã. Orchestra a dat tonul unei alte melodii. Ochii Doinei Badea se limpeziserã. în tot spectacolul acela a fost o singurã solistã vocalã. primele semne ale primãverii — am glumit eu aºa — încît noi toþi românii din Moscova. Lili Ivanova. mai ales pentru publicul extrem de elevat al Moscovei. situaþie foarte rarã. fãcîndu-le o singurã vioarã pe care arcuºul sensibilitãþii ºi talentului ei. bravo. pãrea mai destinsã. ªi-apoi sã nu uitãm cã în acest spectacol ani de-a rîndul a evoluat cu un succes strãlucitor colegul meu. ne ducem pe drumul fãrã întoarcere. deºi puternicã. o fãcea sã vibreze. spectacolul Doinei Badea a fost un triumf. Iatã cum se înscriu pe pînza vremii amintiri ºi iar amintiri. nu numai soarele.

fatã“ care aºa cum spunea sculptorul Lazãr Dubinovski din Republica Moldova. „Fata neichii. Lucia Stãnescu sau Ludovic Spiess. Din acele bileþele trimise pe scenã. Pe unii din marii cîntãreþi populari. pe care artista le-a reþinut ca pe niºte talismane de suflet ºi pe care le-a citit pe loc. îmbrãcatã într-o bundiþã împodobitã cu blãniþã de jder. aduse în faþã. cu tine plîng“ sau „La oglindã“. bravo“ numai conteneau. împreunã cu conjudeþeanul meu. „Cu tine rîd. printre care nu o pot uita pe Angela Moldovan care în turneul ansamblului „Ciocîrlia“ la Moscova. se regãseºte. am vãzut-o cum renaºte ca o pasãre Phoenix. Artista româncã. rãscolind sufletele moldovenilor. prin interpretarea unor melodii originale. ridicau sãlile în picioare. rãsplãtind dorinþele spectatorilor cu melodiile „Mi-am fãcut bundiþã nouã“. Leano“. sala ovaþiona frenetic. Cum aº putea da uitãrii bucuriile pe care le-am trãit întîlnind în acea „Moscovã cîrciumãreasã“. cu ochii luminoºi. scrise într-o limbã românã. am discutat de la suflet 47 . veniþi special de la Chiºinãu sã-ºi asculte fraþii din þarã. Angela Moldovan cînta cu ochii înlãcrimaþi. îºi astîmpãra emoþiile. „Mi-am fãcut „bundiþã nouã“. sã rîdã ºi sã plîngã la auzul slovei mumei lor. strãlucitori. a dat glas dorinþelor fraþilor ei din Republica Moldova. la apariþia din nou pe scenã a artistei Angela Moldovan. primise Marele premiu la soliºti vocali de muzicã popularã ºi Medalia de aur. muºcîndu-ºi parcã buzele pentru a verifica încã o datã existenþa ei fizicã ºi am auzit explozia strigãtelor de „bravo. indiferent cã erau ruºi sau moldoveni. „ªi-asearã vîntul bãtea“. Angela Moldovan cu lacrimi în ochi. bravo“ care nu mai conteneau ºi dintr-o datã o liniºte totalã. care în 1957. Îmi amintesc cã. interpretând „Ce e cu tine“.timpul nu le-a dat uitãrii. Nicolae Herlea. Dida Drãgan. „La oglindã“ ºi „Leano. de „bravo. curatã. interpreþi de muzicã uºoarã ca Doina Badea.. s-a impus încã o datã pe una din scenele cele mai mari din Rusia ca o „voce unicã ºi inegalabilã. cîntecul de jale sau muzica olteneascã sau bãnãþeanã. Valentin Teodorian. auzind „cîntec de bucium“.. ceea ce demonstra cã artista româncã s-a adresat tuturor spectatorilor. ori pe îndrãgiþii soliºti de muzicã popularã care au adus în lumea slavã a „bîlinelor“. ca o voce de aur a cîntecului românesc“ încît torentele de aplauze. unele minuscule. România!“. au inundat scena. cu cele douã codiþe poznaºe. Kiev ºi Petrograd. Alexandru Jula dar ºi pe marii cîntãreþi de operã ca Elena Cernei. la primul Festival de la Moscova. Dan Spãtaru. doina româneascã. a ars inimile „sutelor de moldoveni. pe acea „fetiþã gingaºã. ploaie de flori ºi zeci de bileþele. Artista într-o evidentã stare de transã. Benone Sinulescu. Înaintea plecãrii de la Kiev.

oameni obiºnuiþi. partenerã pe care cîntãreþul o admira cu prudenþã ºtiind cîte ceva despre gelozia soþului 48 . o priveam ca „o nãlucã“ pe frumoasa actriþã Natalia Fateeva. mai ales fete. acel car tras de boi. cum o mulþime de femei. mã podidesc lacrimile. în care nu odatã. cu un sentiment de invidie. însoþite de o gurã de þuicã de Vãleni sau un vin din via de la Coteºti a soþiei mele. Ianoº Koss. de acea casã a copilãriei cîntãreþului. în cãlãtoriile mele am poposit ºi mi-am umplut sufletul de frumuseþe ºi cîntec. cînd reconstitui drumurile mele prin lume. pe cîntãreþul tinereþii noastre.la suflet cu Benone Sinulescu. în apartamentul nostru. Nu pot sã uit întîlnirile noastre pe platourile de la studioul Mosfilm. prietenos. Într-un fel se bucura dar în limitele unui comportament decent. Rãmîn memorabile întîlnirile cu Dan Spãtaru la Ambasadã. Am reconstituit figura luminoasã a acestui mare artist. De data aceasta am privit într-o încremenire totalã. Acestea sãreau sã-l sãrute. Mã uitam la el cînd ieºeam de la spectacol. cînd privesc la televizor o ceremonie de înmormîntare. Dan rãmînea acelaºi: cu acel zîmbet jovial. saramurã de peºte ºi plãcintã cu brînzã. cînd ieºea din spectacolul de estradã „Melodiile Prietenilor“ stãtea zeci de persoane. fãceam uneori glume deochiate. cald. de pe malul rîului Buzãu. care îºi doreau de la Dan mãcar o semnãturã pe Programul de salã. în urma cãruia. însoþeau în spre cerul de dincolo. sã-i mîngîie sacoul de un alb imaculat. urmat de o mulþime de oameni. de care mã leagã dragi ºi dulci amintiri. Lili Ivanova. care la Moscova devenise un rãsfãþat al tineretului. Emil Dimitrov ºi alte vedete internaþionale. cînd împreunã cu Ion Dichiseanu ºi ªtefan Bãnicã. ºi care conducea în lumea veºniciei pe regina cîntecului. pe neîntrecutul solist de muzicã uºoarã. amuzîndu-i pe Francisc Munteanu ºi pe celoveci. acel mare rapsod al cîntecului de pe meleagurile mele buzoiene. Dan Spãtaru. sau sã-l mîngîie ca pe un copil rãsfãþat. printre aceºtia figurînd un Karel Gott. cum n-am mai vãzut de la impresionanta înmormîntare a cîntãreþei Maria Tãnase. cînd am privit de la geamul Universitãþii din Bucureºti. ne-am amintit de comuna Siriu. Pe parcursul turnãrii coproducþiei româno-ruse „Cîntecele mãrii“ veneam adesea pe platoul de filmare. cînd soþia mea cunoscîndu-i gusturile culinare. ne rãsfãþa cu sarmale. strecurînd mici glume într-o ruseascã aproape perfectã. George Marianovici. era un idol al frumuseþii bãrbãteºti. deoarece eram mîndru cã un cîntãreþ român este cel mai iubit dintre ceilalþi soliºti strãini prezenþi în spectacol. În clipele acestea. bãrbaþi tineri ºi tinere.

de þarã. ni l-a rãpit sã-ºi lase însemnele trecerii lui prin viaþã într-o altã viaþã de dincolo de neguri. Iatã o veste care mi-a adus un zvon de luminã ºi fericire. poate. iar marele tãvãlug al timpului ne prinsese în pãr. aºa cum îmi mãrturisea compozitorul Mark Fradkin. la aeroport. în þinute de galã. aflînd de la radio Moscova o veste care m-a blocat. este un crocodil faimos. mai ales la scenele pitoreºti pe litoralul Mãrii Negre. la Constanþa.acesteia. Vestea 49 . venind din Cuba. – Nu rîde. cînd tinereþea ne îndemna la bune ºi la rele. care mã anunþa mai mereu de evenimentele ºoc din viaþa muzicalã moscovitã. care realizase muzica împreunã cu compozitorul Temistocle Popa ºi o invitaþie lansatã spectatorilor sã facã turism în staþiunile de pe litoralul românesc. din 1971. ªtiam de multã vreme cã „Goscontertul rus“ a fãcut numeroase demersuri la Bucureºti pentru a organiza un „spectacol festiv“ cu Carmen. Mã uit la el ºi rîd în hohote. Ne-am reamintit de întîlnirile noastre. Era un fel de chemare. Vestea cã la Sala congreselor din Kremlin va juca „o Carmen de zile mari“ am primit-o de data aceasta de la acelaºi spiriduº. în spate þinînd drept puºcã un crocodil împãiat care era mai înalt decît el. chitara mea“ ºi am sentimentul cã mã aflu pe terasa hotelului „Ucraina“ cînd împreunã ne podideau lacrimile de dorul de acasã. cei doi protagoniºti. aºteptîndu-l pe el ºi partenera lui. primeau cu satisfacþie aplauzele ºi ovaþiile repetate. doamna Prokofiev“. cînd într-o altã împrejurare. La premiera filmului la cinematograful „Mir“ de pe Gogolevski bulevard. Ne-am complimentat reciproc. deoarece reprezintã onorariul pe care l-am obþinut pentru participarea mea la Festivalul de la Varadero din Cuba. De atunci. de la Moscova. Cîntecul lui drag „Trecea fanfara militarã“ îl însoþeºte. dar niciodatã depãºind limitele bunei cuviinþe. acum. Margareta Pîslaru. Iatã. În timp ce eu plîng astîmpãrîndu-mi durerea cu cântecul „Sã cîntãm. de cei dragi. în care rolul titular sã-l deþinã românca Elena Cernei. ghioceii înþelepciunii. un adevãrat triumf al frumuseþii feminine ºi masculine. cosmonautul Egorov. la care erau de faþã stelele de cinema ºi somitãþile Moscovei. pe ultimul lui drum. în care tinereþea ºi frumuseþea învinsese toate prejudecãþile. Nu-l pot uita pe Dan Spãtaru niciodatã. l-am mai vãzut pe Dan o singurã datã. Dan a coborît din avion ca un conducãtor de oºti. acelaºi timp nemilos. constatînd cã trecuserã de la întîlnirile noastre peste 20 de ani. nene Bucur. Amintirile despre prietenia noastrã într-o viaþã „scurtã ca un cîntec“ ne-a despãrþit pentru totdeauna.

de o mare frumuseþe. i se pãrea „prea mare“ iar faptul cã nu fãcuse decît o singurã repetiþie cu restul ansamblului. dornicã sã o stãpîneascã. care prin relaþii au putut foarte greu sã poatã cumpãra bilete de intrare. original. îi crea o anumitã dificultate. Am sunat de mai multe ori la Hotelul „Metropol“ dar. într-un tam-tam ºoptit. sã nu-mi stric vocea“. a þinut telefonul închis. unde artista repeta de zor. Mã uit la ele puþin nedumerit. I-am urat mult succes ºi ne-am despãrþit primind din partea solistei un sãrut fulger. ºtiu cã este un om care sprijinã cultura“.m-a mobilizat total. sã-i simtã elasticitatea. cu ceaþã ºi vînt. pentru a avea timp suficient sã se odihneascã. Riga ºi mai ales la Petrograd. Am privit emoþionat cîntãreaþa într-un costum spaniol. Aºa cã preocuparea mea de a depune toate eforturile de a face din prezenþa acesteia „un adevãrat eveniment muzical“ m-a ambiþionat peste mãsurã. vãzînd-o cum bãtea paºii hotãrîtã. Faþa îi era crispatã. care cu o evidentã discreþie se uitau prin acele „locuri secrete“ ºtiute numai de ele. era prea mult! Pe dupã cortina scenei. cu nerv. mi-a arãtat cîteva femei îmbrãcate impecabil. eventualele trepidaþii. deoarece spre ruºinea mea nu am vãzut-o niciodatã pînã la vîrsta aceea jucînd în vreo operã la Bucureºti. dornice sã o vadã. sã o asculte ºi sã-i urmãreascã 50 . Piotr Abolimov mã liniºteºte spunîndu-mi: „Sînt Carmenele noastre. îºi înºuruba parcã piciorul pe scenã. Întîlnirea a avut loc pe scena Palatului Kremlinului. venite de la Alma-Ata. Eu îi ofer o garoafã albã ºi cu rãsuflarea tãiatã îi spun cã în loja oficialã se va afla ºi o personalitate politicã din þarã — dl. domnule Bucur ca ºi cu un ou. Novosibirsk. deoarece la primele cereri organizatorii rãspundeau prompt „numai sunt bilete. „Voi fi la înãlþime. Piotr Abolimov. Într-un tîrziu mi-a rãspuns. Am mobilizat urgent toatã românimea din Moscova. Îmi spune cã are puþin trac ºi nu se împacã cu scena. Cînd mã vede. Auzisem de la aceeaºi doamnã cã la Moscova era prima datã cînd interpreta Carmen de Bizet ºi cã Elena Cernei îºi avea fieful mai mult la Odesa. cu miºcãri sigure ºi cu multã stãpînire de sine. Mizil — care m-a rugat sã-i transmit din partea sa un „cald salut ºi succes“. Taºkent ºi Odessa. parcã înflorise: era atît de veselã ºi bine dispusã. s-au vîndut“. pentru marele examen din seara aceea. aºa cum avea sã-mi spunã Elena Cernei. cum sã mã sãrute o Carmen unicat. pentru a privi mai de-aproape figura impunãtoare a Elenei Cernei ºi jocul ei alert. mi-e fricã sã ies. Era ceva incredibil. îi spun cine sunt ºi mã invitã a doua zi la salã: „mã port cu mine delicat. întrucît repetiþia se desfãºura impecabil. directorul sãlii. La Moscova era o vreme cîinoasã. repetînd aria Habanera din actul trei.

despre care aflase cã este original din Spania. surprinºi de frumuseþea româncei Elena Cernei. Demodova. Am sesizat prezenþa unor figuri cunoscute. o asemenea Carmen. a venit nu numai sã o salute. cu modulaþii de o mare forþã. Pe lîngã noi. þinînd publicul în picioare. a trecut cîntãreaþa de operã. alãturi de compozitorul francez. au însemnat componente care au asigurat unitatea ºi omogenitatea spectacolului. o Carmen de zile mari!“. în holul de onoare al sãlii Congreselor am vãzut feþele radioase ºi destinse ale acestor norocoºi spectatori. Succesul Elenei va fi total“. a continuat minute în ºir. Luaþi de ºuvoiul spectatorilor. noi nu avem“. o vedetã a operei româneºti.mai ales jocul de scenã. ovaþiile. strigãtele de „bravo. M-am despãrþit de Piotr Abolimov în marele foaier. Jorj Auric. chemãrile la scenã deschisã. a celorlalþi interpreþi. Romania“. orchestrã. La sfîrºitul spectacolului. „extraordinar“ încercau sã-ºi exprime satisfacþia întîlnirii cu o mare interpretã a rolului Carmen din opera lui Bizet. coºuri imense de flori ºi apariþia încã odatã a Elenei Cernei pe scena larg deschisã. care s-a apropiat de mine spunîndu-mi: „Am vãzut ºi eu azi o Carmen de excepþie. care prin gesturi sau prin acele exclamaþii de „fantastic“. una din cele mai bune Carmene moscovite. ai ansamblului. De la prima intrare în scenã a artistei. Am fost fericit cînd privirile mi s-au întîlnit cu cele ale compozitorului Haciaturian. foarte rar ajung sã fie distribuiþi artiºti din alte þãri. cu verva ei caracteristicã. mulþumindu-i pentru amabilitate. Ea a cîºtigat inimile unui public exigent ºi elevat. bravo“ nu mai conteneau. sala a izbucnit în aplauze. se alãturaserã publicului care ovaþionau ºi scandau „bravo. într-o competiþie unicã în felul ei din cariera Elenei Cernei. care într-o formã bunã. în compania compozitorului Sviridov. soliºti. Elena Cernei se impusese. vocea catifelatã. pe scenã. artista Levco. cor. încununînd cu o aureolã de nimb pe cea mai autenticã Carmen. din orgoliu. ne-am trezit faþã în faþã cu soþia marelui compozitor Prokofiev. Strîngîndu-i mîna acesta a adãugat: „Vom trãi o mare sãrbãtoare. Întregul ansamblu. uimirea evidentã. o stea a Balºoiului. ce mai. prestanþa pe care o degaja. demonstrînd calitãþile inegalabile ale unei interpretãri de excepþie. De data 51 . succesul era un triumf. dar a þinut neapãrat sã-i vadã costumul. Jocul degajat. m-a felicitat spunîndu-mi: „Am trãit sã vãd ºi eu în sfîrºit o adevãratã Carmen“. bravo. aplauzele. Pe scenele Balºoiului ºi Sãlii congreselor din Kremlin. Cele douã. În pauza primului act. Am reþinut ultimile cuvinte dintr-un dialog: „Desigur.

în patria lui Glinka. Bucuria revederii a fost mare. pe reprezentanta de seamã a culturii româneºti. Izbutim sã legãm destul de uºor punþile sensibile ale inimii ºi sã vibrãm atunci cînd am început sã discutãm despre „marile probleme ale momentului“ artã-creatori-interpreþi. atingînd expresia cea mai înaltã ºi purã. românii moldoveni. Korsakov ºi Ceaikovski.“. cînd în spectacolul Traviata. Înaintea începerii spectacolului am vãzut multe cunoºtinþe. cu ochii adînciþi în orbite. în rolul principal va juca marele Nicolae Herlea. dar lucitori. a avut loc la 28 martie 1970. acesta a fost plãcut surprins de prezenþa mea la aeroport. cu o figurã atleticã. cu care priveºte peisajul de iarnã ruseascã. ei nu-þi ascund nimic din ceea ce sunt. A doua zi seara. Mã surprinde firea lui calmã. pe o „Carmen de zile mari“. nu este greu. prieteni apropiaþi þãrii noastre. Mã grãbesc sã ajung la timp la aeroport pentru a-l saluta pe marele cîntãreþ. Deºi nu-l cunoºteam personal pe Nicolae Herlea. Musorski. deoarece Nicolae Herlea prin vocaþia sa. tonalitãþile acute ºi grave. nemulþumirea lor cã la Chiºinãu nu ajung cãrþi de literaturã. pentru a le dezvãlui calitãþile mai ales umane. Încã odatã mã conving cã pe marii artiºti pentru a-i cunoaºte. prin cultura sa cu mari deschideri din viaþã ºi artã. Mi-a povestit problemele cu care se confruntã la Chiºinãu. mãrturisindu-mi cã aºa ceva nu i s-a mai întîmplat de cînd umbla prin lume: „Un asemenea protocol oficial pentru un cîntãreþ mi se pare prea mult. cu faþa brãzdatã de vreme. Visul se întrerupe deoarece maºina se opreºte în faþa hotelului Rossia unde a fost cazat. sesizez cãldura ochilor care te sãgeteazã ºi deodatã încerc sã mi-l imaginez pe scena de la Balºoi Teatr. parcã nu-mi vine sã cred cã este acela care poate dezlãnþui cu vocea lui de bariton. în forfota mulþimii care îºi cãuta locurile citind în programul de salã distribuþia. cu un zîmbet permanent în colþul gurii ºi ascultîndu-l. cu acea voce caldã. Oleinicenko. nu sunt programate de la Moscova ºi 52 . domoalã.aceastã moscoviþii au primit cu o mare dragoste ºi încîntare. Discuþiile au fost fireºti. Mã uit la acest mare artist.V. venit special de la Chiºinãu sã-l audã pe Nicolae Herlea. Rimski. am vãzut cã artistul român urma sã evolueze alãturi de cunoscuta artistã a poporului G. artei româneºti. dornici sã-l vadã pe unul din „marii baritoni europeni“. mi se dezvãluie ca un om avid de cunoaºtere. dornic de nou. Un alt eveniment muzical care a impus la Moscova numele unui alt interpret de operã de excepþie. Cea mai mare surprizã avea sã mi-o facã acelaºi ºi mereu „tînãrul“ artist al poporului sculptorul Lazãr Dubinovski.

cu atîta întîrziere. în acea vilã din Militari. au fost adevãrate izvoare care m-au ajutat în devenirea mea de azi. de la Odesa primesc telegrama 26”9201. încerc sã-mi exprim întreaga mea bucurie cã atunci. unde urma sã joace în „Trubadurul“. ca niºte însemne ale trecerii mele prin viaþã. pe care o întreþin pînã într-o zi cînd voi încheia socotelile cu viaþa. cãtre toþi cu care ºi în prezent menþin flacãra vie a prieteniei. dupã 5 ani de absenþã. pentru a continua un dialog pentru mine foarte util. Dialogul cu Republica Moldova este aproape inexistent. dovadã cã la Moscova valorile mondiale ale Europei nu au nevoie de paºapoarte de liberã trecere. apropierea tot mai mult de prietenii mei vechi. aplaudînd cu frenezie ºi ovaþionînd îndelung pe compatriotul nostru. contactele cu lumea. Herlea mi-a întins o mînã prieteneascã ºi aº vrea sã-l asigur cã ºi azi îi pãstrez o adîncã preþuire ºi admiraþie. artistul avea sã-ºi exprime lapidar. De aceea. a produs o mare impresie publicului. Revenirea mea în þarã. pictori. o reluare constantã a preocupãrilor mele de cunoaºtere a frumosului din viaþã ºi artã. i-am oferit un coº de flori. Reîntoarcerea în cuibul solitar. Am fost plãcut surprins cînd. Ele reprezintã momente înãlþãtoare de bucurie. de fapt singurul pe care-l pot consemna în relaþiile mele cu artiºtii români veniþi în turnee în Rusia. cu ovaþii ºi aplauze chiar în timpul spectacolului. Firul discuþiei este întrerupt de începerea spectacolului ºi intrãm în lumea operei lui Giuseppe Verdi. scriitori. La sfîrºitul spectacolului. care adus în faþa scenei. a însemnat o reîntoarcere la matcã.la Chiºinãu. proprietatea soþiei mele. care îmi amintesc de anii tinereþii în care curiozitatea. toþi cei care ne-am încãlzit inimile în jarul inimii unui mare artist. sentimentele faþã de cei care au fost alãturi de el la marele eveniment de la Balºoi. Era un gest unic. Ambasada României la Moscova. dar sincer. ataºatului cultural Bucur: „Vã mulþumesc pentru prezenþã ºi flori“ Herlea. românii. 53 . dupã cîteva zile. Spectacolul a însemnat un mare succes. scriitori. unele teatre. Aceste însãilãri pe pînza vremii care încet dar sigur se vor destrãma în timp. am þinut sã le destãinui prin micile mele spovedanii. sunt ca niºte clopote care bat la porþile inimii. cînd l-am cãutat la hotel. deci în plinã iarnã — iar la Moscova într-un asemenea sezon florile sunt o raritate — noi. de colegii mei profesori. cu viaþa. artistul român fiind primit cu multa cãldurã. artiºti plastici. într-o iarnã moscovitã. Nicolae Herlea plecase deja la Odesa. nevoia de îmbogãþire spiritualã. soliºti vocali ºi instrumentiºti. din 20 martie 1970. A doua zi.

care ajutau la realizarea de cãtre aceste centre a unor conferinþe. priveam atent fiecare lucrare ºi surprindeam de multe ori pe unii artiºti. domnul Vasile Gliga ºi dupã Revoluþie a domnului Adrian Dohotaru ºi cu ajutorul Uniunii Artiºtilor Plastici din România. ºi-au gãsit locul potrivit. dar ºi molanul roºu care ne înfierbînta ºi ni se dezlega limbile. unul mai frumos decît celãlalt. cam pe locul unde astãzi se aflã magazinul Eva. la o bodegã de cartier pentru a cumpãra o „pribovcã de molan“. a început prin aranjarea interioarelor cu alt gust. galerii. în atelierele cãrora „intram ca la mine acasã“ mã prindea uneori seara tîrziu. filme. discuri. mai rafinat. în care tablourile. întîlniri cu oameni de culturã din Roma. îi recupera ºi-i dãdea unuia dintre vizitatori ºi-l trimitea vizaviz. Acest hobby completa fericit sarcinile mele din Ministerul de Externe. Viena. Pentru înzestrarea acestor Centre culturale. mai profesionist. Uneori. nu numai „bucata de pîine cu brînzã. am continuat trimiterea unor pictori români în strãinãtate împreunã cu lucrãrile lor. Cu mulþi artiºti. Mai tîrziu. cînd pictorul „rãmînea în panã de bani“. cînd pe pereþii atelierelor stãteau pe simeze zeci de tablouri. urcam la etajul 8 al unui bloc al strãzii Berzei. comentînd nu numai tematica. Aici. New-York. Budapesta. ele ajutîndu-mã sã mã familiarizez direct cu creaþiile lor artistice. ci mai ales lumea culorilor în care erau realizate. marele artist îºi împãrþea cu vizitatorii. Paris. a fost benefic. trimiteam frecvent foarte multe cãrþi. albume. ºi ne lãsa sã-i admirãm peisajele 54 . plin mai totdeauna de amatori de artã. La indicaþia ºi propunerea adjunctului ministrului afacerilor externe. cu judecãþile mele spontane. unele cumpãrate în Rusia. sã apreciez valoarea picturii lor ºi sã emit judecãþi de valoare care nu totdeauna coincideau cu viziunea ºi pãrerile unor artiºti. cu aceiaºi dorinþã din totdeauna: cunoaºterea fenomenului plastic contemporan. Veneþia. Aceºtia intrau în templul lui „Pil“ numai însã dupã ce mai întîi lãsau „obolul“ în potcoava de la intrare în atelier. Desigur contactul direct cu unii artiºtii plastici. pe care îi iritam uneori. Cînd îl invadau „clienþii“ îºi înceta lucrul. O asemenea muncã mi-a dat aripi noi ºi-am început sã reiau vizitele prin ateliere. soldate uneori cu noi tablouri de artã. pentru a deschide în cadrul acestor centre culturale expoziþii personale. încã de pe vremea cînd avea un atelier în niºte ateliere improvizate lîngã fostul muzeu Simu. în cadrul Direcþiei culturale sã mã ocup de centrele culturale ale României în strãinãtate. obiecte de artã. expoziþii. Mi-am fãcut o ucenicie intrînd mai ales în atelierul pictorului Constantin Piliuþã. care mã invitau uneori în atelierele lor.Marieta. primind misiunea ca.

învoiala devenind de prisos. recunoscut ca unul dintre elevii cei mai buni ai maestrului Ciucurencu. Tot în anii aceia. ºi-apoi îmi spunea: „Dacã vrei sã o cumperi — se. simbolic scoteai o sumã foarte modestã pentru a-þi liniºti gîndul cã ai „primit o pomanã aºa de scumpã de la artist“. nene Chiriþã?“. iar uneori la aniversarea zilele mele de naºtere — 1 mai — îmi oferea drept cadou cîte o lucrare. un tablou cu faimoºii lui „Maci sîngerii“ ºi cu o lucrare la care þin foarte mult „Dansatorii“ un cuplu „femeie ºi bãrbat“. o lume de cavalcade de cai albi. cu acele fuste largi ºi bundiþe maronii. În atelierul lui de pe strada Traian. sorbind marginile cerului pîclos. scoteai banii jenat ºi plecai sub subþiori cu o lucrare. parcã ar fi fost niºte sfinþi coborîþi din picturile murale ale bisericilor din lemn. îmbrãcate în costume viu colorate. în timp. nu ieºea din atelierul lui fãrã un desen sau picturã încît. 55 . cînd îi plãcea de cineva. cu un „nud“ pe tonalitãþi arãmii ºi alb. Era un darnic. figuri de fete gingaºe. în acel atelier. aducînd aproape de noi imaginile de neconfundat ale maramureºeanului. Astfel am îmbogãþit colecþia mea. Te uitai în stînga. fie femeie sau bãrbat. cerea preþuri mici încît orice negociere îþi lua piuitul.. a acelor figuri de daci liberi. pictorul meºteºugind la amestecul culorilor cu pigmenþi din ouã. Atunci îmi revenea curajul.cu cai. vinde“. Cu pictorul Piliuþã am devenit prieteni pe viaþã. dreapta. în 1971. Pictorul ne privea cu îngãduinþã. Deºi era un pictor mare. atmosfera era permanent încãlzitã de figura acestui „sfînt“. florile pastelate cu irizãri de verde ºi alb. rar îl auzeai spunînd: „Îþi place. debitam în grabã un punct de vedere. jucãuºi pe cîmpia selenarã. o lucrare pe care scria „lui Chiriþã la 50“. ªi totuºi. venea uneori la întîlnirile pe care le organizam în galeria mea de artã. care lucra într-o „hãrãbaie de casã“ unde deþinea o biatã camerã insalubrã. cu încãlzire cu lemne.. în loc sã încãlzeascã scotea un fum de nu te vedeai om cu om. o dedicaþie cu semnãtura lui inconfundabilã — în locul litere P era simbolicul þoi ºi apoi Piliuþã. cu un tablou „Beþivul la o masã pe malul mãrii“. întunecoasã ºi cu o sobã care iarna. care cu o voce de bariton (iniþial trebuia sã se facã preot) îþi încînta inima cu picturile lui specifice. o fostã cîrciumã. adevãrate figuri de madonã. în vîrtejul dansului. M-a emoþionat pînã l-a lacrimi cînd mi-a adus cadou. De comentat nu comentam lucrãrile de pe pereþi. intram frecvent în atelierul pictorului Teodor Bogoi. îºi vãrsa ochii pe acele „lemne groase“ pe care picta „Lumea Maramureºului“. l-am iubit pãtimaº. de o frumuseþe ºi gingãºie care te uimeau. ca ºi cînd te pîndea cineva ºi ruºinat parcã.

gama culorilor sclipitoare prin care realiza acele sinteze de peisaje împestriþate cu nuanþele curcubeului. dar ne potoleam repede. fac eforturi sã-ºi cumpere un tablou. La o zi aniversarã. aºteaptã parcã un miracol sã-ºi capete un rol. fiecare încercînd sã-l înduioºeze. A avut expoziþii în þarã. reprezentînd peisaje din zona montanã. n-au bani. Cînd îmi plãcea o lucrare ºi-l întrebam cam cît costã. mã rugau sã le mijlocesc legãtura cu „maestrul“ deoarece mulþi se fereau. foarte mulþi colegi diplomaþi. dar mai ales la Viena. dar ºi peisajele realizate într-o manierã cubistã. Viaþa a fost crudã cu el. la calm. fete ºi bãtrîni. În schimb. ºtiindu-mi pasiunea mea pentru artã. mã potolea spunîndu-mi cã „nu ai. pictura lui mã îndemna la meditaþie. portretele lui cu fete din Maramureº fiind ca niºte icoane pe care colecþionarii de artã le cumpãrau pentru mîngîierea sufletelor lor. ajungeam în atelierul lor 2-3 reprezentanþi.Cu aceste tablouri de lemn. puþini erau vãzuþi prin expoziþii sau galerii. America. Este printre artiºtii cu care am avut cele mai mute discuþii pe varii teme. sã le scoatã din amorþire ºi sã le dea din nou viaþã. portocaliul cu luciu de metal. a fost ºi pictorul Spiru Chintilã. cînd vei veni în atelier sã-mi spui cã cel ce voia sã-ºi cumpere o lucrare este un om 56 . Îi admiram cu un entuziasm total. la un eveniment din cadrul ministerului de externe. în colecþia mea nu am decît o singurã lucrare a lui. pictorul a ieºit în lumea largã. ºi cu ei izbuteam sã le cumpãrãm o lucrare de picturi. uneori alunecam în tainele filozofiei sau în ale politicii. Printre vechii ºi statornicii prieteni ai unui împãtimit de artã. în Germania. lemnele pe care picta cu acele pensule fine portretele de copii. nu toþi apreciau pictura. plecînd de la premiza cã „diplomaþii au bani“. de griurile transparente. care-mi dãdeau liniºte ºi mã îndemnau la meditaþie. Fiindcã pictorul Chintilã fãcea mai ales lucrãri de dimensiuni mici. domnule. florile geometrice cu striaþiuni sau pastã groasã. se strîngea de la fiecare cîte o sumã modestã. alþii credeau cã toþi artiºtii cer preþuri foarte mari. acele lucrãri de dimensiuni mici. bani sã poþi cumpãra vreun tablou de la mine“. sã-l facã sã înþeleagã cã ºi diplomaþii sunt sãraci. Acum pictorul se desparte încet. Maestru cînd mã vedea. Era o reþinere poate fireascã. cînd se punea problema sã i se ofere un cadou sãrbãtoritului. atacîndu-i retina care tot mai mult îºi întinde întunericul. îmi reproºa rîzînd: „Bine. În atelierul lui din strada Pangratti am fost de zeci de ori. le era parcã fricã sã se apropie de un atelier. domnule. dominate de verdele intens al copacilor. Poate cã ãsta a fost motivul cã. culorile care îi inundau pînzele s-au rãzbunat.

pentru îmbogãþirea spiritualã a diplomaþilor. Nedel. Ispita noastrã a izbutit. domnul Vasile Gliga. Margareta Sterian ºi mulþi alþii. Aceastã iniþiativã a doi viitori colecþionari. mi-a propus ºi eu am acceptat ca. care ºi-au expus lucrãrile în acest spaþiu. vîrfuri ale picturii contemporane româneºti. pe unul din holurile de la etajul III ale Ministerului de Externe. a rãmas ca un act de culturã vie. mai ales de ministrul George Macovescu ºi adjunctul cu cultura din acelaºi minister. 57 . în dorinþa de a trezi gustul diplomaþilor pentru artã ºi a le inocula ambiþia de a înlocui chiciurile cu artã adevãratã. Piliuþã. erau repere prin care se realiza o legãturã de suflet cu artiºtii.cu bani. cã trebuie sã-i cer mai mult. Alin Gheorghiu. acuzaþi nu odatã ca sunt strãini de domeniile culturii ºi artei. Nu numai eu eram un pasionat pentru artã. sã improvizãm cu niºte panouri un spaþiu unde periodic sã invitãm sã expunã cîte 3-4 artiºti. am inaugurat unele expoziþii. cunoaºtere. Se fãcea în vremea aceea mult pentru instruire. ªi uite aºa. a lãrgirii orizontului lor de cunoaºtere. Georgeta Nãpãruº. Directorul meu. „care erau oameni ca toþi oamenii“ iar colegii mei diplomaþi intrau în contact direct cu aceºtia. cã are bani. cã gustul pentru frumos se cultivã numai prin studii de specialitate“. Gheorghe Ciobanu etc. Dan Hatmanu. prozatorul Dumitru Trancã. Alin Gheorghiu. la care am invitat peste 30 de artiºti. Teama cã artiºtii ar fi inabordabili a dispãrut ºi casele multora s-au umplut de tablouri semnate de Margareta Sterian. prieten cu Pacea. mai ales pentru acei care se vor ocupa în ambasade de problematica relaþiilor culturale bilaterale cu þãrile în care vor fi acreditaþi.“. Ion Sãliºteanu. Michaela Eleutheriade. Brãdean. educaþie a gustului pentru frumosul din artã. Brãduþ Covaliu. buzoianca Margareta Sterian. Iacob ºi Rodica Lazãr. timp de aproape 2 ani. Adevãrata lecþie despre arta contemporanã româneascã mia fost inoculatã cu discreþie ºi multã înþelepciune de consãteanca mea. Eugen Popa. devenitã bucureºteancã prin cãsãtoria ei cu faimosul profesor universitar Paul Sterian. Lucia Dem Bãlãcescu. de a invita în minister unii dintre cei mai reprezentativi pictori ai ºcolii româneºti de artã contemporanã. Prezentãrile pe care le fãceam despre artistul respectiv. achiziþionînd tablouri la preþuri modeste. cotaþi ca cei mai buni pictori contemporani“. Agreatã ideea ºi de conducerea ministerului. azi cînd mã gîndesc cã mulþi. Pacea. „a diplomaþilor. dintre colegii mei cu care mã întîlnesc pe stradã îmi mulþumesc cã „datoritã mie au în casele lor lucrãri de picturã realizate de pictori talentaþi. un intelectual sensibil ºi elevat.

cu care vizita locuri pitoreºti din þarã. Unele guaºe le-am fãcut daruri unor rude. la cãsãtoria unor nepoþi. din imaginaþie. la început. evocarea copilãriei noastre buzoiene. aºternea o bogãþie de flori. nu numai ale ei. Constantin Bulat — care a stimulat imaginaþia pictoriþei. Îmi amintesc. înaintea plecãrii la serviciu. muzeul. Parcã o aud: „Bucure. un tînãr mult mai mic decît mine. pentru care a trebuit sã stea imobilizatã la pat. cea mai mare. mã tu ai crescut pe tãrîmul cunoaºterii artei. figuri umane. se entuziasma ascultîndu-mi pãrerile pe care le exprimam despre lucrãrile ei. avea grijã ca. sã-i pregãteascã pînzele. vreau sã mai vãd odatã tabloul ãla mare „Mãºti la Brãneºti“ pe care l-ai cumpãrat pentru colecþia ta. pãrintele tãu spiritual te-a ajutat sã devii un cunoscãtor cu care mã mîndresc“. În decursul anilor am cumpãrat de la Margareta Sterian multe tablouri. aºa cum spunea. îi devenise atît de aproape încît vizitele reciproce deveniserã un obicei obiºnuit. pe care pictoriþa la învãþat sã-ºi încerce penelul. Ori de cîte ori ne vedeam o auzeam spunîndu-mi: – Bucure. sãnãtate ºi poftã de lucru. sã se destindã. cu chioºcul îmbãlsãmat de mirosul trandafirilor ºi petuniilor îi dãdea multã liniºte. Discuþiile pe care le aveam cu artista. Se apleca pe acele petice de pînzã ºi. ci ºi ale unor colegi de breaslã (vroia sã constituie o colecþie de artã care sã rãmînã statului“. cã dupã ce a avut un mic accident. am ajutat-o de multe ori în rezolvarea unor probleme de viaþã. biserici ºi toate florile pãmîntului. în care. cu plantaþia celor 60 de butuci de viþã de vie. a fost transformatã în atelier. iar dupã cãsãtoria mea. una din camere. þin foarte mult 58 . Cînd mergeam în vizitã la ea acasã. prilej cu care creionau peisaje. pe care l-a evocat cu atîta duioºie în romanul cu acelaºi titlu. Îi plãcea mai mult. cu pereþii plini de tablouri. schiþele pe care ni le arãta. cu parter ºi etaj. Aici se simþea în lumea ei buzoianã. soþia. Aici în tandem cu un ceramist de înaltã clasã. pe pictoriþa. dar ºi unor prieteni la aniversarea zilei lor de naºtere. peisaje din jurul mînastirii Cernica. poposind la vila din Militari. „nu le vom uita niciodatã“. devenisem un frecvent musafir al apartamentului acesteia din strada Galaþi. erau momente de aduceri aminte pe care. rãmasã singurã. o oazã cu mulþi pomi fructiferi.Încã din timpul studenþiei. În vremea aceea primeam uneori cadouri ºi dãdeam la rîndul nostru cadouri cîte „o lucrãricã“. Marieta. îi reamintea de faimosul Crîng ºi de Castelul de apã. imagini din Circurile pe care le vãzuse la Drãgaica din copilãria buzoianã. ºi pe un mic ºevalet montat la marginea patului. noul sãu protector.

îmi cerea anumite picturi de-ale ei. dar nu odatã mi-a propus: „Îþi dau în locul lui. la recomandarea ei. care m-a convins cã artista. aº vrea chiar sã fac o replicã dupã el. douã lucrãri la alegerea ta sau sã-l aduci la mine în atelier. îmi vorbea despre mulþi artiºti originali. Corneliu Baba etc. Margareta Sterian a fost pentru mine pictoriþa de la care am învãþat tainele meseriei de artist. La deschiderea unor retrospective la Muzeul Naþional de artã al României. Picturile Margaretei care întregesc panoplia colecþiei mele. cã n-a fost primitã ani de-a rîndul în expoziþiile anuale.la el. mã îndemna sã cumpãr tablouri de la ei deoarece „o colecþie ca a ta — deja cunoscutã — meritã sã-ºi aibã locul într-o casã care cîndva va deveni „un muzeu de artã contemporanã“. folosind un cadru metalic. cu care îºi împodobea figurile luminoase ale personagiilor. desluºind unele noþiuni ºi modalitãþi de folosirea culorilor. Lucia Dem. mi-a deschis ochii spre artiºti din generaþia ei. de îmbinarea culorilor calde cu cele reci. care n-au cedat unor curente proletcultiste. Margareta Sterian nu era o egoistã. Datoritã Margaretei Sterian. þesîndu-se în jurul ei un cerc de „inamici rãzbunãtori“ care. Micaela Eleutheriade. al aurului. cu ochii inimii. Bãlãcescu. chiar sã mai lucrez la el“. doreau sã ne îndepãrteze de o artistã care a intrat în panteonul de aur al artei româneºti contemporane. e poate cel mai mare tablou pe care l-am fãcut în viaþa mea. am senzaþia cã mã aflu într-un dialog perpetuu cu mulþi dintre pictorii de la care am deprins frumosul din artã ºi viaþã. care ºi-au pãstrat 59 . artista rãmînînd o adeptã a culorilor senine. care intraserã în colecþia mea ºi pe care le considera reprezentative pentru a figura în expoziþiile retrospective. De multe ori mã îndemna sã intru în multe ateliere. am intrat ºi în alte ateliere. a renunþat la acest gînd. Eu o liniºteam. cu luminile sufletului ei candid pe care îl turna în picturile sale atît de originale. dar din cauzã cã acum se deplasa mai greu pe strada Povernei unde mã mutasem. din invidie ºi egoism. spunînd cã sunt valoroºi artiºtii din generaþia ei. de albastru crud. îmi vorbea despre artiºtii cei mai valoroºi. deºi a suferit mult în trecut. Marcel Iancu. de o mare delicateþe ºi candoare cînd le privesc. aº vrea sã-i mai fac unele retuºuri. N-am sã uit îndemnul ei de a intra ºi în atelierele unor colegi de breaslã. al verdelui transparent. Ciucurencu. prietenã cu Maxi. fãrã sã-i uite pe Ion Musceleanu. Iatã un îndemn de care am þinut cont. spunîndu-i cã poate veni oricînd.

cu case vechi. despre studiile fãcute la Paris. pe care ne-a adus-o femeia care o îngrijea. Aºa cã. Probabil a observat nedumerirea mea ºi mi-a zis. cu „bani ºi cu experienþã. un viitor colecþionar. cu pãrul tãiat scurt. cu faþa albã. Am încercat sã-i spun ceva. m-am liniºtit. împodobite cu stucaturi ºi colonade cu embleme care aveau un parfum de epocã. cu vocea aceea ca de bãrbat matur: – Am auzit de dumneata. dar eºti foarte tînãr.“ M-a blocat. atît ca om de o inteligenþã rarã. Bãlãcescu. despre primele ei expoziþii în cadrul avangardei române. dar observam cã îmbolmãjam niºte cuvinte. Femeia a simþit reacþia mea ºi mi-a spus: „Poftiþi. despre faptul cã s-a înstrãinat de colegii de breaslã care „ºi-au vîndut sufletul. Ei au rãmas artiºti cu personalitate. ºtiind ce valoare are. spunînd cã în pictura contemporanã „numele Luciei Dem. sã nu fii de deochi. într-o dupã amiazã am ajuns în apartamentul Doamnei Bãlãcescu. deºi erau rivale. cu o voce piþigãiatã m-a fãcut sã mã opresc ºi sã mã întreb dacã nu cumva am greºit adresa. situat pe o strãduþã care pleca de undeva din Piaþa Operetei. care pervertesc arta. dar nu mai multe! Invitîndu-mã sã bem o cafea. vãzînd în acea femeie micã. Bãlãcescu trebuie ridicat pe cel mai înalt piedestal. efortul acestora de a supravieþui. 60 . emoþiile au trecut. Elanul meu s-a risipit. Margareta mi-a vorbit cu multã cãldurã de cea care cocheta cu pictura impresionistã. Îmi vorbeºte despre pictura ei. adevãraþii colecþionari sunt de obicei oameni în vîrstã. Cînd am bãtut la uºã ºi mi-a deschis o femeie schilodoasã. între Margareta Sterian ºi Lucia Dem. realist socialiste“. parcã scoase cu forcepsul. M-a uimit sinceritatea acesteia faþã de colegii de breaslã. Eu. douã. cît ºi ca artist.personalitatea ºi verticalitatea lor în picturã ºi nu au rãspuns comenzilor tematice. o figurã distinctã. fiind o avangardistã care a fãcut epocã“. un caracter puternic. M-am hotãrît sã vînd ºi eu un tablou. pictînd tablouri la comandã“. nesupunîndu-se „comenzii politice. Graþiei Margaretei Sterian. aºa zisa picturã tematicã. domnule. puþin lucitoare. sunt mai aproape de un Luchian sau Toniþa decît de unii dintre cei de azi. evidenþiind originalitatea creaþiei lor. mi-au spus mai mulþi colegi de breaslã cã eºti un iubitor de artã. doamna vã aºteaptã!“ – Mi-a spus Margareta cã o sã veniþi. am rãmas consecventã ºcolii româneºti autentice. dar — se uitã cu ochii luminoºi spre mine ºi-mi zice — Ptiu.

6 lucrãri. un univers de ºoapte. Atunci. n-o ia la vale”. Fiecare dintre cele „3 graþii“ ºi-au prezentat singure lucrãrile. singurul pe care îl vînd. fãcînd o scurtã piruetã. nu se stinsese încã. dupã atîþia ani. o lume a penumbrei. tîrãºte un picior. de culoare albã. Ochii mi-au rãmas împãienjeniþi. te-ai orientat bine. realizat în tuºe diafane. pe care l-am avut în colecþia mea. spunând cîteva nume de artiºti. dar a spus cã îi vine foarte greu sã se vadã cu Margareta Sterian avînd o veche rãfuialã cu ea din timpul unei expoziþii. mîndrã. întrucît. Parcã eram într-o salã de teatru. aceastã apreciere a acestuia i-a produs o mare nedumerire care a dus la un protest vehement din partea unor artiºti prezenþi în expoziþie. a dispãrut într-o întîmplare nefericitã pentru un iubitor de artã. ai selectat doar „crema“ ºcolii româneºti de picturã. „Ehei. – Asta-i tabloul. a dat din cap ºi a zis: – Da. împreunã cu Margareta Sterian ºi Micaela Eleutheriade sã deschidã o expoziþie în trei. dar sînt încã în forþã“. a acceptat propunerea mea. colegii mei diplomaþi cunosc foarte puþin despre pictura celor „trei graþii ale picturii feministe“. o ia la deal. în care dominau ocrurile ºi brunurile. îmi spune cu o privire vioaie care m-a intrigat. Era de fapt spovedania unui învins. tabloul era o capodoperã.Ani rãmas fãrã glas. Dînd din cap. Era o „uºoarã invidie“. ca. S-a ridicat cu greu de pe o sofa veche. Am convins-o totuºi. sau tonurile violente în care parcã simþi freamãtul aripilor. care iatã. cu o personalitate care m-a uimit. De dupã un paravan a scos un singur tablou. Ceremonia de la minister a fost simplã. Trãia drama ei singurã. într-o scenã 61 . reprezentînd un nud înfãºurat într-o blanã de culoare albã ºi mi-l aratã. dar îþi spun cã sunt singura artistã care pictez nuduri! Rãmîn înmãrmurit. în 1932. Întrebîndu-mã ce pictori figureazã în colecþia mea. menajîndu-i rãbufnirea. cu puþinã vreme în urmã. vremea aceea s-a dus de mult printre vitregiile timpului“. ai gust. Zambaccian într-o scrisoare transmisã Margaretei o caracteriza pe aceasta „Impulsivã ca un vulcan. Cu toate acestea. Acel „nud“. a acceptat sã aducã în expoziþia de la MAE. din lucrãrile pe care le expuneaþi la Cãminul artei prin 1940-1944. doresc sã nu te stingi“. „Era prea mult. – ªi altceva nu aveþi. degajînd un aer de clasicitate. cînd într-o expoziþie a „tinerimii române. spunîndu-mi cã „este puþin beteagã.“ Mihail Sadoveanu vorbind despre aceastã puternicã naturã votivã a spus „Dacã Margareta se îneacã. mai ales cã. nu ºtiu dacã vã intereseazã. expresie a unui romantism viu colorat.

nervoasã. case vechi. nu ºtia ca valoare ce înseamnã cele 400 de ruble. sumã mare în vremea aceea. desene fragile. M-a surprins scrisoarea pictoriþei. Nu ºtiu nici pînã azi. Faptul cã continui sã scriu îmi dã noi aripi cu care sã duc mai departe darul cu care eram înzestrat de Dumnezeu. deoarece pictoriþele au spus cã. Întîlnirile mele cu unii pictori români la Moscova. acestea vor fi cumpãrate numai din atelier. m-am încãlzit ºi m-am bucurat de atîta frumuseþe. din Bucureºti. de 62 . era dovada cã mã cunoaºte. cu sculptori. de unde îmi arata cîte un tablou. în ce priveºte vînzarea unor lucrãri. Întîrzierea scrierii unor cãrþi de poezie. prozã scurtã. Mi-au plãcut mai multe peisaje cu imagini din satele transilvãnene. deoarece eram membru al Uniunii Scriitorilor. închis cu geamuri pictate. cu ocazia unei excursii în luna august 1969. de mare graþie. am gãsit ºi o scrisoare primitã la Moscova de la artistã. era o pãrere a unei pictoriþe prestigioase a României. Am rãmas la cîteva opþiuni de care mã bucur ºi azi. cã auzise cã la Moscova se aflã un ataºat cultural prieten al pictorilor. fiecare pe tonalitãþi diferite.din „Chiriþele“ lui Muºatescu. imagini de pe lacul Herãstrãu. Aceastã mãrturisire m-a mãgulit peste mãsurã. iar în 1980. fãrã sã uite din cînd „sã arunce una celeilalte înþepãturi care ne amuza“. îºi susþineau tablourile. unde într-o camerã îºi amenajase atelierul. Am cumpãrat un autoportret al pictoriþei într-un costum maramureºan ºi un peisaj de pe malurile lacului Floreasca în care sãlciile pãreau niºte mirese. mi-au schimbat opþiunile ºi preocupãrile. dacã vreun diplomat a cumpãrat vreo lucrare din expoziþie. dantelate. Lucrãrile le þinea într-un balcon. strãzi înguste din inima oraºului. Fusese înºtiinþatã de Uniunea Artiºtilor Plastici cã un tablou al acesteia fusese achiziþionat dintr-o expoziþie deschisã la Moscova. Am privit. ºi cum sã-i foloseascã cît mai util. realizate pe tonuri maronii. mã nemulþumeau. pe care o stimam foarte mult. într-un apartament din Piaþa Palatului. cu o linie fluidã. prin care eram rugat sã-i spun ce anume sã viziteze. În atelierul Micaelei Eleutheriade am intrat de douã ori. Prima datã într-un imobil de pe strada Alexandru Sahia. care între timp s-a dãrîmat. în care dominã verdele crud ºi sclipirile de aur ale apei pãreau sã tremure valurile discrete. îndrãgostit de artã. graficieni ºi ilustratori de carte. eseisticã. cu sclipiri de galben ºi albastru siel. memorialisticã. la adierea vîntului de toamnã aurie. Zilele acestea rãsfoind scrisorile primite din partea unor cunoºtinþe.

cã în condiþiile lipsei de spaþiu de depozitare pot fi deteriorate. au adus un plus de cunoaºtere de a învãþa pe viu tainele artei. buldozerele au distrus oaza de locuit din Militari. cadouri. dar adevãrat. nu odatã soþia mea era izgonitã de pe sãlile primãriei ca „o femeie obraznicã“ aºa cum i-a strigat secretara primarului.a mã fi nãscut cu dragostea de viaþã ºi cu darul de a vorbi ºi scrie frumos. Mã uitam cu durere în suflet. o panicã de nedescris. aº fi renunþat chiar la un tablou. cum valori inestimabile.000 de lei cu care nu puteam achita nici avansul pentru cumpãrarea unei garsoniere! Trist. expoziþii. „aºa cum mi-a prezis cîndva mama mea“. covoarele vechi . sã ofer diferenþã de preþ. printr-un act de iresponsabilitate. se soldau cu refuzuri. cã facem caz cã eu sînt diplomat. argumentele noastre omeneºti. memoriile la minister. aºa eram de exasperat. a zecilor de tablouri dintr-o casã mare. îl întrebam pe domnul primar al capitalei — pardon. tovarãºul Gheorghe Dumitru — cînd eu am primit despãgubirii numai 28. îi iritau pe mai mari zilei. douã. Au fost în acelaºi timp ºi anii în care am avut multe necazuri ºi dureri care mi-au marcat existenþa. casa a fost demolatã fãrã milã. au fost anii cei mai fertili în care preocupãrile mele de a colinda prin muzee. acel mic „paradis“ fãcut de mîna socrului meu pentru singura lui fiicã. Deºi era una dintre casele cele mai frumoase din strada Cheile Orzei nr. audienþe la primãria capitalei. atelierele artiºtilor plastici. deoarece se motiva cã „fiind doar douã persoane — chiar dacã motivasem cã avem o colecþie de artã valoroasã. Dar cu ce bani. memorii ºi intervenþii din partea unor prieteni. care stãteau îngrãmãdite ca într-un depozit eram disperaþi. la primãrie sau la organele de partid. a fost cea mai mare loviturã care ne-a marcat existenþa. în care veneau frecvent oameni de culturã ºi artã. În 1977. Din cauzã cã nu aveam unde sã depozitãm tablourile. mutarea mobilelor. 10. sã-mi cumpãr o altã casã sau sã-mi construiesc una nouã“. cã dacã vreau sã mã lãfãiesc într-un spaþiu mare. aceste justificãri erau considerate ca „niºte abuzuri. Am umblat pe la diverse adrese pentru un schimb de locuinþã. devenitã soþia mea. de a mã apropia de unii artiºti de la care vroiam sã cumpãr cîte o lucrare. zecile de audienþe. am trãit zile apocaliptice. mobila în stil popular. sub ochii mei riscau 63 .ceramica. icoanele pe lemn ºi sticlã. sã se încãlzeascã bînd un vin de Coteºti sau o þuicã de Buzãu. obþinut dupã mai multe milogeli. sã respire un aer curat. A fost o mare cumpãnã. într-un mic apartament de bloc lîngã Parcul tineretului din capitalã. Perioada anilor 1973-1979. oferindu-ne în schimb un apartament de 2 camere.

unde. este unicã pentru un colecþionar atît de tînãr“. a luat lucrare dupã. Aici. am îmbogãþit colecþia noastrã. bucãþi mari de pîine erau trecute cu dexteritate ºi ne pofti sã le mîncãm deoarece este specialitatea 64 . realizînd exact „ce bogãþii avem.. cu sprijinul ministrului George Macovescu. acel înþelept cu o figurã seraficã. ne-au redat un nou impuls. sculptori. cu camere înalte. ne-a întrebat ce vrem sã facem? Cu mîinile ei de aur. cu încetineala melcului. la flacãra pîlpîind. În final. minunîndu-se. treptat.p. blînd ºi fermecãtor. dupã multe cheltuieli de amenajare a acestui spaþiu generos. care vãzînd harababura din casã. 120 m. ºi în atelierele improvizate în spaþiile artiºtilor la ei acasã. nevoia de a adãuga alte lucrãri de la alþi artiºti a devenit iar o preocupare constantã. cã am prins aripi ºi zborul nostru spre atelierele de picturã din Pangrati. Eforie. pe niºte beþiºoare. care îmi înþelegea durerile. reînnodînd legãturile de prietenie cu vechi pictori. Cu calm. care „cît-ai zice peºte“ s-a repezit spre cuptorul de ars piese mici din lut. prin casele unor vechi cunoºtinþe iubitoare de frumosul din artã. adunînd pe retina ochilor imagini plastice care demonstrau cît de variate ºi specifice erau tendinþele din arta plasticã româneascã. Aºa cã am început din nou sã colindãm prin alte ateliere. s-a implicat ºi cu o vorbã pusã acolo unde trebuie. Doamnei. buzoian de-al meu. În aceastã nouã ipostazã am zis: „Existã un Dumnezeu!“. Într-o zi a bãtut la uºa noastrã. care ne-a cucerit prin simplitatea sa de fiu de þãran. Într-o zi. spaþiu locuit de o bãtrînã de peste 80 de ani. specialistã la Oficiul pentru organizarea expoziþiilor. cca. o prietenã veche ºi statornicã. prin colecþiile unor artiºti. doamna Jeni Florescu. cu rãbdare. 15-17. aºa cum se construia pe vremuri. am obþinut sã fac schimb cu un apartament mai mare. treptat. Nu mi-am închipuit cã pasiunea ta pentru artã este atît de mare. bucuria de a vedea din nou puse pe simeze lucrãrile. artiºti care veneau frecvent în vila din Militari.sã se deterioreze. distrugînd munca mea de o viaþã. lucrare. timpul liber. mai ales duminicile. de 4 m. Trebuia cu orice preþ sã salvez lucrãri de patrimoniu care trebuiau sã rãmînã acestei þãri. Era o adevãratã victorie. am simþit cã am renãscut. Odatã ce liniºtea s-a instaurat în viaþa noastrã. Plevnei. a fost o coordonatã care ne-a vindecat sufletele atinse de necazurile prin care am trecut. am ajuns pe strada Bateriilor în atelierul sculptorului George Apostu. am început sã aranjãm lucrurile. îl foloseam vizitînd alte ºi alte ateliere. scriitori. în strada Povernei nr.

cu fel de fel de lucruri puse branbura. Printre statuile din Tabãra de sculpturã am poposit de cîteva ori. ºi se aflã sub ocrotirea lui Dumnezeu. ne-a poftit sã gustãm o „brînzã autenticã de oaie. vernisînd în calitatea lui de preºedinte al Uniunii Artiºtilor plastici unele expoziþii anuale sau bienale organizate în Bucureºti. fãcut de mîna lui din strugurii casei“. George Apostu ne-a povestit despre o tabãrã similarã de sculpturã în aer liber din Iugoslavia. erau fragmente de viaþã adevãratã trãite de marele artist. înalt. este situatã într-o cãldare din munþii Buzãului. privindu-le am realizat cã avem în faþã un continuator al marelui Brîncuºi.casei. care pãreau un dans de vestale. îi fãceam vizite în casa din str. în a cãrei curte mare erau implantate cîteva zeci de statui din lemn ºi piatrã. ca amintire“. cînd vin în strada Povernei. cu cîteva zile înainte a venit în casã la noi. sub un umbrar. Altãdatã ne-a invitat sã-i cunoaºtem casa de la Bãneasa. pe fondul unui ritual numai de el ºtiut. Pe Brãduþ Covaliu îl ºtiam din expoziþii. o aluzie discretã la pãrintele lui spiritual. la care el. Portretele de bãtrîni. este mai impresionantã. figurile de madone cu tentã religioasã. am atît de multe încît cu unele aprind focul în sobã. Am plecat de la Apostu ducînd cu noi amintirea unei zile de pominã. Desenele lui erau împrãºtiate peste tot. care se îndrãgostise de peisajul buzoian. colegul meu din timpul cãtãniei. Atelierul era mare. cu un cap de copil din piatrã ºi o „lucrare“ din bronz: „Astea sã rãmînã în colecþia ta. Vãzîndu-ne interesul cu care savuram desenele de dimensiuni mari. le fãceam cu soþia 65 . Ne uitam la acea pãdure de statui. Cînd s-a hotãrît sã plece din þarã. L-am cunoscut destul de bine. cu dorinþa de-ai face un bust lui Covaliu. spunînd cã „Tabãra de la Mãgura. Pangrati. La umbra unui stejar bãtrîn. „fiul risipitor“ se pleca cu sfialã ºi credinþã. dintr-o rãsuflare. Cîþiva ani la rînd. ne spune: „Alegeþi-vã. vecin cu sculptorul Ion Irimescu. saramurã de peºte. sã-mi mai dai din vinul ãla de Coteºti!“ Ãsta era sculptorul George Apostu. totuºi dezordinea din jur îþi fãcea plãcere. pe cînd la Mãgura Buzãului. „Vreau doar atît. odatã însoþindu-l pe pictorul Brãduþ Covaliu. care sã rãmînã peste timp. Cele mai multe vizite. de lîngã Mînãstirea Ciolanu. Am ales 6 desene. care uneori poposea ºi el. sau de secretarul cu propaganda. ºi un vin trãscãu. În lumea de basm a statuilor. faimoasele nuduri realizate dintr-o tuºã groasã. pe care nu ne-a cerut nici un ban. ªi dus a fost. într-o poiana la marginea unei pãduri seculare îºi cioplea cu credinþã statuia „Tatãl ºi fiul“. Constantin Brîncuºi. un fel de strãjeri care atîrnau de bãierile cerului.

foarte rar îºi trimitea vreo lucrare în expoziþii. de vîndut nu prea vinde. A plecat dintre noi cu aceiaºi discreþie. întrebîndu-o pe soþia mea „Azi unde mai mergem? Ce atelier mai vizitãm. avem ºi alte probleme de rezolvat. cãlãtoriile mele prin lumea frumosului. Cît a fost preºedintele Uniunii. culorile pînzelor sale cãpãtînd sclipiri de diamant combinate cu maroniurile frunzelor viþei de vie care le vedea zilnic cum se topesc la atingerea timpurie a toamnei. erau evadãrile din cînd în cînd în atelierele din Strada Pangrati. Aici s-a nãscut ideea de a dona o parte din aceste lucrãri Muzeului de istorie din Buzãu. mai dificil. soþia îmi spunea: „Dragã ajunge. vãzînd excesele mele: – Bine dragã.la o cabanã de varã. unii nepoftiþi se resemnau. „ochiuri de apã înconjurate de vegetaþii luxuriante. cînd mã duci? Alte ori. îºi dorea sã nu fie bãnuit cã funcþia lui îi dãdea dreptul sã facã nedreptãþi. cînd descopeream un nou pictor. „Peisajele de pe Valea Prahovei“. Spaþiul de la Baloteºti. devenind cît de cît. a rãmas un loc de care mã leagã dulci amintiri. sfinþit de numele sãu. 6 tablouri ºi 4 acuarele. la un restaurant. care ºtiau sã-ºi preþuiascã timpul. azi uitat de mulþi dintre colegii de breaslã. trãiau în spaþii aerisite. Nu prea mai avem bani. cinste ºi corectitudine faþã de colegi. Ne încîntau „Cavalcadele lui de cai“. pe care privindu-le îmi astîmpãr dorul de cel ce a plecat de mult dincolo de neguri. ªi totuºi. Atelierul lui era plin de zeci de tablouri care abordau o tematicã foarte variatã.. naturi statice ºi compoziþii. variate ca tematicã. ateliere dar. onestitate. artistul se simþea în lumea lui. unde lucrau în liniºte ºi pace pictori care nu-ºi rãsfãþau vizitatorii cu bãuturã. cam ce ne mai dorim?“. unde picturile lui. Mi-au rãmas ca amintiri din acea prietenie frãþeascã. nu te astîmperi. Nu-mi fac un merit cã. am ajuns la fundul sacului!“.. Era un loc de vis. devenise un crez. „un om de-al nostru“ cum îmi spunea pictorul 66 . citind pe uºã acel „nu deranjaþi“ sau „nu sunt în atelier“. situatã la Baloteºti pe marginea lacului. într-o largã gamã de soluþii constructive. la o grãdinã de varã. nu odatã mã întreba. oraº de care s-a îndrãgostit ºi în final i-a dãruit peste 250 de picturi originale. portrete de fete ºi bãtrîni. greu de abordat. numai ºi numai expoziþii. „pãsãrile cerului“. Soþia mã înþelegea dar. o abordare destul de originalã realizate într-o stare sufleteascã tradusã într-un efluviu de culoare potolitã de tonalitãþi reci. de efecte plastice. Adevãrata desfãtare pe care am trãit-o din plin.

Atît primeam eu salariul lunar în acea vreme. Georgeta Nãpãruº. Ion Irimescu. Tot timpul avea vreun musafir. am rãmas surprins de figura luminoasã. Se uitã la mine. cultivat. vi-l dau ieftin. în atelierul lui ºi al altora. fiu de preot. Octav Grigorescu ºi mulþi alþii. o lucrare mai mare sau mai micã? Uite. îl negociam nu ca un nabab. La cîteva zile Sabin Bãlaºa a venit la mine acasã. spunindu-mi în gînd „dacã se rãzgîndeºte?“. a rãmas 67 . sã-l vãd personal unde va sta în colecþia dumneavoastrã. atît îmi daþi“. mã întrebã unde lucrez. civilizat. era un om inteligent. eram un musafir discret. de a avea în colecþie o picturã semnatã Sabin Bãlaºa. Mã mãsurã ca pe un strãin. ci ca un om îndrãgostit de artã. cît de micã ar fi. eram primit cu simpatie ºi preþuire. Apoi adaugã. Cînd a vãzut zecile de tablouri de pe pereþi. Uneori rãmînîndu-mi inima asupra unui tablou. Ion Sãliºteanu. Ce mai. rãmîne sã vã dau restul. iar din cerul albastru. niºte aripi de înger. În alte dãþi cu sfialã ºi grijã. 4000 de lei. cu pletele despletite. Era un tablou cu douã nimfe.69. La pictorul Sabin Bãlaºa am ajuns mai greu. devenise încã de tînãr o celebritate. îºi trimitea raze reci. Spiru Chintilã. Era foarte amabil. Avea o mare prestanþã de intelectual rasat. dar în atelierele lui Alin Gheorghiu. încît la posibilitãþile mele materiale. ce ziceþi v-aþi ales?” Îi arãt cu degetul o lucrare. luna viitoare“. Plecam din atelierul pictorului de la care cumpãram o picturã atît de entuziasmat încît mã uitam înapoi. aici am cîteva pînze din care sã vã alegeþi. cu o minte sclipitoare. Nu exagerez. Ion Musceleanu. consideram cã e prea „mare îndrãznealã“ sã pot achiziþiona vreo lucrare. Eugen Popa. tablourile lui se vindeau cel mai scump. zice „Mda“ ºi-mi spune preþul. Mã uit. Intrînd în atelier. la întrebarea artistului „Cît oferiþi?“.Alin Gheorghiu. cu irizãri de alb. purtînd pe piept o pasãre albã. Atunci nu realizam cã ºtiindu-mã un viitor colecþionar lucrarea acestuia va fi vãzutã ºi de altã lume. Tabloul era de dimensiuni mari 1x0. Îmi studiazã reacþiile ºi dintr-o datã îmi spune „Ei. contrar pãrerilor unora. avea o clientelã aleasã. Cu evidentã emoþie i-am spus dorinþa mea. eu le rãspundeam „acum am atîþia lei la mine. dar am o singurã dorinþã. plumburii. Mã înfricoºez gîndindu-mã la preþ. Sabin Bãlaºa. De multe ori artistul îmi spunea: „Bine. cu sînii feciorelnici. rãmîn mut. Dãdu din cap ºi-mi spune cu o voce cîntatã: – ªi ce te-ar interesa. Tîrgul a fost fãcut. Pictorul mã urmãreºte cu atenþie. discutam puþin despre lucrãrile lor dar mulþi mã lãsau singur sã-mi astîmpãr setea de frumos. Ion Pacea.

Elena Uþã Ckelaru. Privind aceastã lucrare de mari dimensiuni. de o întîlnire de suflet cu o mare pictoriþã. punerea în scenã a personajelor. la vechiul meu prieten. parcã descoperise prima datã tabloul ºi a exclamat: – Uite. Napoli. este aceeaºi ºcoalã de picturã româneascã. ajungînd la Iaºi. cã are „mare succes în lumea bunã“ din mediile intelectuale din Paris. Cu un alt prilej. apoi. am stat o jumãtate de zi în holul Universitãþii ºi am vãzut capodopera frescelor murale executate de marele Sabin Bãlaºa. De asta m-am convins cînd. domule. îi stã bine. pe care nu o vãzusem prin expoziþii. De aceea îl urmãresc ori de cîte ori îl întîlnesc în expoziþii sau la unele acþiuni protocolare. Spre norocul meu. S-a uitat pe peretele central al salonului de 60 m. vor rãmîne ca niºte icoane ale neamului ce vor dãinui peste veacuri. unde am ajuns. este unicat ºi ar vrea sã o reproducã într-un nou album. i-am dat fotografia cerutã ºi cineva ne-a fotografiat. Modena. Se uitã ºi el. Mi-am notat într-un jurnal cu însemnãrile mele peste hotare din anul 1982. sub protecþia unui prieten de-o viaþã. un nume de referinþã în pictura româneascã. am avut senzaþia cã mã aflu în Capella Sixtinã de la Vatican. pe un culoar unde 68 .. între un tablou de Ciucurencu ºi un portret de femeie de Vasile Grigore. cîtã culoare ºi luminã. nu i-am vãzut nici vreo expoziþie personalã. se încadreazã perfect. cîtã imaginaþie. schimbãm cîte o voroavã. gãsindu-i locul. Cîtã forþã. ia tabloul ºi-l ridicã în sus. la sãrbãtorirea a 8 ani de la tipãrirea primului numãr din Revista „Lux“ a Marianei Brãescu. i-am vãzut prima expoziþie la Accademia di Romania din Roma. alb albastrurile lui de smarald filigranat. Aici am stat aproape 2 sãptãmîni. italienistul Alexandru Mircan. L-am întîlnit pe pictorul Sabin Bãlaºa la restaurantul Capºa la vernisajul unei expoziþii a pictoriþei Uþã Chelaru. Veneþia. pãreau cã se prãbuºesc ºi am rãmas mut de uimire. Pentru mine pictorul Sabin Bãlaºa rãmîne un unicat. o apariþie dumnezeiascã pe cerul artei româneºti contemporane. pictorul Dan Hatmanu. atît în artã cît ºi în literaturã. Mi-a spus cum mai stã lucrarea lui. n-ar fi crezut niciodatã cã un tînãr are asemenea preocupãri de colecþionar. îºi doreºte pãtimaº o fotografie dupã ea. fiind convins cã creaþiile lui. ºtiam numai cã este în mare vogã prin Franþa ºi Italia. unde picturile sale au pãtruns în multe case onorabile. este un pictor fãcut sã lase posteritãþii o operã desãvîrºitã. Artista era cazatã într-o camerã. Au trecut mulþi ani de atunci. pentru a verifica inventarul Bibliotecii înfiinþatã încã de pe vremea lui Pîrvan. Ce mai.surprins. Roma.p.

A fost surprinsã mãrturisindu-mi cã i-a fost foarte greu sã ajungã în Italia. sã aibã cu ce trãi. marine cu vapoare ºi bãrci dormind pe ochiuri de apã. datoritã lor am vizitat Italia tot de douã ori. de o mare frumuseþe. gãzduindu-i în casa noastrã. a fost beneficã pentru familia mea. Vincenzio Galizia. profesorul Mircan mi-a fãcut surpriza ºi invitaþia de a vizita o expoziþie. Mi-a povestit apoi. Iatã ce rol important a avut pictoriþa Uþã Chelaru în desãvîrºirea cunoºtinþelor mele despre cultura ºi spiritualitatea italiene. Întîlnirea cu aceastã „singuraticã“ într-o lume simandicoasã. expusã chiar într-o Accademie româneascã în Italia. ea devenind pentru noi o ambasadoare a culturii româneºti în Italia. cã mulþi dintre colegii ei din þarã erau invidioºi pe ea cã izbutise sã expunã în occident. iar receptarea picturii sale se reflectã în cronicile semnate de mari critici printre care Carlo Emmanuele Bugatti. sã înceapã sã-ºi vîndã lucrãrile. ºtergare româneºti. într-o altã zi. unde un strãin îºi face loc greu. Neldo Ferrari cu soþia a venit de 3 ori în România. multe catedrale. 69 . fãcîndu-ne legãtura cu familia tenorului Neldo Ferrari ºi a pictorului Romano Bufagni cu care am realizat adevãrate prietenii ºi ne-am fãcut vizite reciproce. originalã prin tematicã. datoritã nouã. Gabriella Ardiasone. într-o dimineaþã m-a abordat pe culoar ºi. iar noi. îmi spun. relaþiile noastre au devenit foarte strînse. De fiecare datã îmi mãrturisesc cã. ªi azi corespondãm din cînd în cînd. peisaje veneþiene. Deja a început sã fie cunoscutã în Italia. Luciano Marziano ºi mulþi alþii. toate zugrãvite în tonuri de un roºu aprins. casele lor sunt pline de artizanat românesc. ce mai. auzindu-i numele. Ei îi datorãm numeroasele vizite pe care le-am fãcut în Italia. ceramicã de Horezu. cã existã totuºi un Dumnezeu care o ajutã. ªtiindu-mi meteahna de iubitor de artã. Surpriza a fost enormã. pe care trebuie sã o ia cu dînsa în Italia. În ani. cã se descurcã greu. Nazario Boschini.eram gãzduit ºi eu. necazurile pe care le-a avut în viaþã. „la noi în casã s-a mutat România. bolnavã. problemele pe care le are cu mama sa. ºi împestriþãri de ape sinilii. prietenii noºtri ne invidiazã“. mi-am exprimat „bucuria de a-i cunoaºte opera. complet diferite de pictura ºcolii româneºti. Privindu-le am descoperit o lume ineditã. cu ceruri pîcloase. Pictoriþa auzind cã sunt de la Ministerul de Externe. deschisã în sãlile Accademiei a unei pictoriþe din România. El a dat un concert la Biblioteca Italianã din Bucureºti ºi un alt concert la Focºani. icoane. Am descoperit o artistã care. adãpostite de umbra unei vegetaþii luxuriante. prin lucrãrile expuse.

realizezi varietatea ºi dimensiunile unei artiste de înaltã clasã. Aici. seriografii care se disting prin felul original de a tãlmãci timpul. multe flori. elaborate cu credinþã. al galbenului putred.În cei aproape 20 de ani de cînd o cunosc. har ºi bunãtate omeneascã. Capºa. întorcîndu-se dintr-o cãlãtorie de la Modena. prin lirismul culorii. autoportretele. Picturile sale. Ce mai. care-þi dau adevãrata liniºte. scene istorice. celebra catedralã parizianã. cu o prefaþã de criticul Carlo Emanuele Bugatti. intitulatã „Notre-Dame“. traducerea în limba italianã fiind fãcutã de prof. Stîncile roºii. am fost invitat la vernisajele avute la Apollo. care navigheazã pe un cer bucãlat ºi alburiu. Casa Armatei. nuduri. simþi cum prin ele þîºneºte viaþa. Dupã alte cîteva luni a apãrut ºi un volum de poezii în limba italianã. atelierul pictoriþei este ca un altar în care înfloresc gândurile sale într-o infinitate de nuanþe. în costume specifice acestei zone. situat în Piaþa Amzei. sau „Peisaj marin“. al maroniurilor ºi griurilor. sã le simþi strãlucirile interioare. mi-a cerut un volum din poeziile din „Caii de fum“. mergînd pe aceiaºi tematicã cu reprezentarea unor catedrale. cu acea mulþumire sufleteascã pe care i-o dã fiecare picturã. cã este ispititã sã realizeze o lucrare cu o temã similarã. Atît cartea mea cît ºi a lui Marin Sorescu au fost realizate ºi cu unele ilustraþii — serigrafii — semnate de Elena Uþã Chelaru. Chipurile de maramureºene. Îmi amintesc cum. în timp ce îmi beam ceaºca de cafea ºi cu o gustare frugalã cu care îºi servea musafirii. portrete. Cînd în galeria mea privesc o lucrare de dimensiuni mari. sesizam faptul cã artista a rãmas tributarã lumii mirifice. pe care danseazã 70 . ºi frumuseþea sa moralã prin care evidenþiazã o mare delicateþe ºi gingãºie. Peisajele veneþiene. portretele lui Eminescu ºi al Veronicãi Miclea. robusteþea chipului uman. mi-a adus cîteva exemplare din volumul „Caii de fum“ editat la Ancona în 1982. al tonalitãþilor de verde crud. scãldatã în luminã. podurile peste Sena. poezia vieþii. naturi statice. ritmurile pariziene. în fosta casã Brãtianu. Privindu-le cu ochii inimii. intram în lumea culorilor ºi a noilor tablouri. dau dimensiunile ºi varietatea tematicã a acestei artiste înzestratã cu talent. prin folosirea roºului sîngeriu. flori. Nu micã mi-a fost mirarea cînd peste vreo 6 luni. Casa Vernescu ºi mai ales am intrat în atelierul acesteia de zeci de ori. al albastrului sidefat. Alexandru Mircan. desene. candoarea. venind în galeria mea de artã. te îndeamnã sã le mîngii. în care mai rãzbat elemente foviste sau impresioniste. marinele. Mi-a cerut ºi un volum din poeziile lui Marin Sorescu.

îmi ascultau pãrerile. în care vedeam curcubeele culorilor care mã fascinau ºi îmi dezvoltau dorinþa de a merge mai departe. uimirea unor pictori cînd îmi ascultau unele judecãþi de valoare pe care le exprimam. care mi-au întins o mînã prieteneascã. Discuþiile pe care le încropeam. este cumva vreun cunoscãtor. cînd am pãtruns definitiv în lumea frumosului din artã. sau sã nu intru. sunt un om fericit. Mulþi interlocutori se întrebau pe bunã dreptate: – Cine este tînãrul care bîntuie expoziþiile. sau cele 3 nuduri. cu ce mã ocup. decepþii ºi dureri înãbuºite ºi clipe de satsfacþii care m-au apropiat de oameni de mare omenie. în zilele acelea de mari privaþiuni. Îmi doream tot mai mult sã cunosc izvoarele creaþiei lor. îmi arãtau ultimile lucrãri însãilate pe pereþi sau pe ºevalet. pînã în zilele noastre. mai sunt oameni. mã cutremur la gîndul cã iatã. de unde am bani sã cumpãr cîte o lucrare. se întrebau totodatã „ce hram port“. ºi mai ales tineri. mã primeau în atelierele lor cu plãcere. de dimensiuni mari. Marea majoritate a acestora. care au vãzut în mine viitorul colecþionar de mîine. Mîna aceasta.o barcã singuraticã. asimilînd izvoarele artei atît de diverse ºi pline de fantezie ºi poezie. devenisem un împãtimit mai ales de picturã. Unii mã primeau cu plãcere. ºi mai ales sã-mi cumpãr din cînd în cînd cîte o lucrare. am întîlnit într-o vreme de mari privaþiuni. cînd arta va fi preþuitã cu adevãrat. cã se adevereºte ceea ce mi-a spus mama. cã „sunt un om norocos“. pe unii dintre interlocutori îi punea pe gînduri. sã-mi astîmpãr curiozitãþile ºi setea de cunoaºtere. de a intra în cît mai multe ateliere. a pictoriþei Elena Uþã Chelaru i-o sãrut ori de cîte ori o întîlnesc drept recunoºtinþã pentru tot ce a fãcut pentru familia mea. Acum. ce „hram poartã“ ºi se mirau cã. Într-adevãr. dacã nu cumva mã bãnuiesc cã preocuparea mea pentru artã „ar avea un scop mercantil“ cã sunt cumpãrate pentru a le valorifica mai tîrziu. cred cã au rãmas puþini dintre pictorii valoroºi din Bucureºti sã nu le vãd lucrãrile în expoziþiile individuale sau de grup. Astfel. încîntat ºi îmbãtat de parfumul picturilor pe care le admiram ºi în faþa cãrora îmi descãtuºam sufletul. atelierele. iar de pe luciul apei izbucnesc suliþele de aur diafane ale soarelui. critic de artã sau colecþionar? De unde are bani sã cumpere tablouri. cu ochii scãldaþi de luminã în atelierele lor. sã se intereseze de artã! 71 . sã le admir tablourile.

Iacob ºi Rodica Lazãr. din start erau sortitã eºecului. Dimitrie Gavrilian. Þineau atît de mult la lucrãrile lor încît posibilitatea de a cumpãra ceva. Ion Murariu. cu o voce dulce ºi duioasã ale Pictorului Vasile Grigore. Val Gheorghiu. Iclozan Semproniu. Schirliu Constantin. era pictorul. Iatã îmi zic. cu ochi sclipitori. Am fost împreunã cu soþia. printre invitaþi. Dipºe Constantin. pe care l-am întîlnit prima oarã atunci cînd. sceptici. rãmîn acele popasuri de neuitat în atelierele din strada Pangrati ºi Eforie.Pe pînza vremii. Unii erau susceptibili. Ion Grigore. Ulmu Matilda. Casargian Ioana. Ion Gheorghiu. care a devenit cunoscut nu numai în oraºul copilãriei mele ci ºi în þarã ºi strãinãtate. ci ºi o colecþie impresionantã de lucrãri ale unor colegi ºi pictori intraþi deja în patrimoniul naþional. care a þinut sã mã felicite ºi sã se pozeze cu autorul. în care am descoperit nu numai o parte din picturile lui. Mã întreb uneori cînd. unde. un artist plastic deveni colecþionar. Val Munteanu. Cela ºi Costin Neamþu. cu sprîncele stufoase. ºi mulþi alþii. De alþi artiºti m-am apropiat cu greutate. Rodica Marinescu. Îmi amintesc cã am intrat nu odatã în atelierele lui Celmare Vasile. cu greu se încãlzeau la un pahar de vin sau la o þuicã de Buzãu. Octav Grigorescu. Codiþã Pavel. Ion Pacea. în anul 1977. la librãria Creþulescu. s-a lansat primul meu volum de poezie. de la care nu am putut cumpãra nici-o lucrare. în care eram primit cu adevãratã dragoste ºi prietenie de pictori care au devenit astãzi vîrfuri de referinþã în arta plasticã româneascã contemporanã. ºi. un fel de edec dar ºi prieten ºi coleg de liceu. „Aproape de copilãriei“. destul de reci. Dan Hatmanu. îmi amintesc de stãrile de exaltare ºi de satisfacþii pe care le încercam vizitînd atelierele lui Grigore Vasile. Atunci m-a invitat sã-i vizitez casa din strada Cazavilan. entuziasmatã 72 . Gheorghe Ciobanu. Georgeta Nãpãruº. sã facem schimb de pãreri despre lucrãrile de picturã ºi sculpturã din expoziþiile retrospective de la Dalles. Ovidiu Maitec. Virgil Almãºan. Cantemir Clara. Alþii erau bãnuitori. sau din expoziþiile anuale în care se întîlneau tendinþele la zi ale fenomenului plastic contemporan. Minoiu Niculai. Horia Cucerzan. Ceea ce este foarte important. ºi cum i-am cunoscut pe cei ale cãror lucrãri populeazã colecþia mea! Îmi amintesc de tînãrul visãtor. care. Le fãcea însã plãcere sã mai vin în atelierele lor. spunînd cã þin foarte mult la lucrãrile lor. Gheorghe Rãducanu. Pe toþi aceºti artiºti i-am stimat ºi preþuit. Ovidiu Maitec. Spiridon Gheorghe. cã îºi doresc sã rãmînã în atelierele lor ºi nu le vînd. buzoianul meu. Geta Brãtescu.

trecuse dincolo de neguri. sculpturã. Vãzîndu-ne atît de triºti. puþine farfurii. care auzindu-ne ce vrem ne-a spus cã „din pãcate au rãmas de el. aceste valori de patrimoniu ºi nu veþi regreta! Acest îndemn. cu ochii umeziþi de lacrimi. Rãmaºi muþi în faþa acestui meºter care reînnoda filonul de aur al ceramicii de Cutti. unde stã olarul Colibaba ne-am trezit în strada în care. Han. multe vor lua calea strãinãtãþii. la care þine foarte mult. ºi vrea sã le pãstreze ca amintire“. vrem sã avem ºi noi în colecþia noastrã o amintire cu care sã ne mîndrim. o vedem cã se duce 73 . aceste unicate? – Le-am cumpãrat cu cîteva luni în urmã. ce mai. Alin Gheorghiu. chiar din atelierul meºterului. un adevãrat muzeu. sã strîngem cît mai multe valori. Piliuþã. rãmaºi ca douã stane de piatrã de vestea ce ne-a dat. desene ºi stampe japoneze. care împodobise apartamentul cu lucrãri de Luchian. ardeleneºti. cît se mai gãsesc pe ici. Nu putem sã ne întoarcem la Bucureºti. Baba. dãinuia de peste o sutã de ani casa în care locuise acesta. cînd ºi cum le-aþi cumpãrat. pe colo. picturã. Vestea ne-a transmis-o chiar soþia acestuia. de la Rãdãuþi. olteneºti. a fost de ajuns. cu vase ºi emailuri din Japonia. icoane. – ªi cum. graficã. Duceþi-vã ºi cumpãraþi ºi voi. iar a doua zi. am descins în casa meºterului Colibaba. Zic locuise deoarece acesta cu numai 2 luni în urmã. China. s-a înduioºat totuºi ºi privindu-ne întristaþi ºi abãtuþi. care împiestriþau o colecþie unicã cu farfurii realizate de olarul Colibaba. artã popularã. cît mai e în viaþã. Pacea. s-a oprit mai ales în faþa unui perete întreg dintr-o sufragerie mare. am venit degeaba ? Nu se poate. covoare de Buhara. nu vrem sã ne stingeþi entuziasmul. ºi întrebînd din om în om. am sãrit ca arºi ºi întrebarea noastrã s-a auzit ca un cîntec: – De unde. icoane pe sticlã. Am plecat încîntaþi de ce vãzusem în casa unui mare artist care ne-a încurajat sã facem ceea ce a fãcut ºi el de o viaþã. Ciucurencu. cu sculpturi de Irimescu. înarmaþi cu douã geamantane. deoarece în timp vor dispãrea. Cumpãraþi acum. Apostu. este bãtrîn ºi foarte bolnav! Am plecat încîntaþi de gustul rafinat de specialist al pictorului. Jalea. vase franþuzeºti. ceramicã. icoane pe lemn din secolele XVI-XIX. Guguianu. Toniþa. Vestea a cãzut ca un trãznet ºi ne-a întristat. soþia artistului.de ce vedea în casa unui pictor. basarabene. sacoºe ºi sendviciuri. fãrã cîteva farfurii sau cahle. luînd un tren de Rãdãuþi.

vã vãd oameni serioºi. Ani de-a rîndul. sensibilitate ºi harul unui mare colorist de geniu. ne-a spus cã suntem niºte norocoºi. exaltã simþurile. trãieºti sentimentul înãlþãrii ºi al singurãtãþii. Mã uit cu rãsuflarea tãiatã. iubitori de frumos. N-am mai avut rãbdare ºi l-am sunat pe Vasile Grigore. Sentimentele pe care le încercam pãtrunzînd în lumea frumosului zãmislit de mîna dumnezeiascã a pictorului Grigore Vasile. mi-a întãrit convingerea cã mã aflu în faþa unui talent unic ºi original. de griuri ºi negru. vreo 20 de cahle. v-aþi chinuit cu asemenea greutãþi. inima palpitã. îþi dã calm. unul din marii coloriºti ai zilelor noastre. marine. ºi-au fãcut semnul crucii ºi au zis: – Voi sînteþi nebuni. vreau sã nu plecaþi cu mîinile goale. începe sã scoatã farfurii mari ºi mai mici. îþi încîntã ochiul. care tulburã. desfãºurînd în faþa mea. toate aceste ipostazele te duc cu gîndul la visare. cînd ne-a vãzut sora mea Marieta. trandafiri. atît i-am dat. de galben ºi portocaliu. I-am povestit despre periplu nostru. S-a bucurat. pe care le vedeþi. de dimensiuni mari. toate dezvãluie energii misterioase. cu niºte farfurii colorate! Am rãmas fãrã glas. obositor de la Bucureºti pînã la Rãdãuþi. a devenit pentru mine un loc în care trãiam adevãrate descãtuºãri sufleteºti. aþi fãcut un drum lung. buni de legat. vã dau totuºi. alb ºi albastru. la mirific. Cît ne-a cerut pe ele. cînd am început sã le despachetãm ºi au vãzut „minunãþiile noastre“. profunde. euforie ºi extaz.la o ladã mare de zestre. le rîndueºte pe pat ºi spune: – Sã ºtiþi cã mã despart foarte greu de astea. ca nu cumva sã se rãzgîndeascã. reprezentînd magnolii. de roºu. uneori fabuloasã. ne dezvãluie lumina frumuseþii. tot uitîndu-ne în urmã. Am plecat val-vîrtej. Cînd am ajuns acasã. parcã ar fi de Delft. abia urcînd geamantanele care erau destul de grele ºi. zeci ºi zeci de tablouri. trãirile sînt ca niºte valuri liniºtite sau furtuni ori izbucniri vulcanice. flori. pe care artistul o întruchipeazã ºi în desene cu linii precise. figuri de arlechini. ºi pe deasupra ceva. îþi trezesc fiori ºi palpitaþii îþi inoculeazã sentimente de visãri ºi melancolie. n-aveþi minte. I-am mulþumit cã datoritã lui am salvat de la pieire „un adevãrat tezaur“. atelierul pictorului Vasile Grigore — fratele meu — cum mã obiºnuisem sã-i spun. toate aceste ipostaze ale realitãþii imediate. odalisce. Privind aceastã lume realã. trasate 74 . ºi soþul ei. pictorul rãsfãþîndu-mã de fiecare datã. sîngeriu. ne lumineazã gîndurile. dar ºi liniºteºte. la lumina care îþi arde sufletul de dor ºi înãlþare. culori care ne fascineazã sufletul. o adevãratã paradã a culorilor. Tablourile lui cu nuduri. dar ºi desenele sale. naturi moarte.

Numele ei l-am descoperit trecînd în goanã pe lîngã uºa atelierului. De acest om minunat. Sînt trei destine pe care încerc sã le evoc. care iatã. printre marii desenatori ai secolului nostru. cu un simþ al responsabilitãþii ºi datoriei. pe un petec de hîrtie cu creionul. pe care l-am descoperit mai întîi în cîteva lucrãri expuse într-o expoziþie anualã. strãlucitor. va dãinui ºi va rãmîne un semn al trecerii lui prin viaþã. cu o iubire de oameni fãrã egal. o anecdoticã ºi aglomerãri de povestiri fantastice. În atelierul Georgetei Nãpãruº din Pangrati. izbucnesc în razii sau linii paralele. pe care scria. despre artã. un nume pitoresc. îl situeazã pe Grigore Vasile. compun figuri de madone. recent. reprezintã un caz unic de adevãrat cetãþean al cetãþii. cu un suflet cald ºi prietenos. de strãlucire diamantinã. rãmîn mãrturii ale unei trainice prietenii. Alin Gheorghiu ºi Ion Pacea. Scrierile lui. un semn distinct al unei personalitãþi de excepþie. auriu. venitã parcã dintr-o lume a imaginarului. narativã. cu irizãri de roºu. cu o anumitã autonomie anecdoticã. în care culorile.dintr-o rãsuflare. care nu se lasã cititã. Îmi aminteºte cu durere în suflet de Georgeta Nãpãruº. un fel de mozaic viu. se întrepãtrund. ascunse parcã într-un colþ din sala Dalles. pe care privindu-le þi se taie respiraþia. integratã în vreo ºcoalã. Acum cînd însãilez pe pînza vremii imaginea unor artiºti plastici care cu numele ºi operele lor au marcat momente de vîrf ale ºcolii de picturã contemporanã. figurile umane ieºind la ivealã dintre norii bucãlaþi ºi 75 . ca ºi mine. le-a rînduit într-un muzeu. am ajuns întîmplãtor. în faþa cãrora mulþi curioºi. care a îmbinat cultura cu o viaþã exemplarã trãitã intens. lucrãrile lor din colecþia mea rãmîn ca niºte pete de luminã. Culorile se suprapun. aureolate de nimbul pe care tot timpul îi va ridica pe cel mai înalt postament al nemuririi. în care descoperi o lume fantasticã. toate acumulãrile lui de o viaþã. ºi albastru închis. un arc peste timp care adunã gîndirea ºi înþelepciunea unui mare artist pe care timpul nu-l va da uitãrii niciodatã. folcloricã. iatã cã timpul s-a rãzbunat ºi ni i-a rãpit pentru ai trece dincolo de neguri în lumea umbrelor. sau galben putred sau violet. Cele 10 tablouri pe care mi le-a dãruit pentru colecþie. dintr-un expresionism care se lasã totuºi supus privirii. care rãmîn o biblie despre clasicii picturii noastre. care s-a inaugurat recent în inima capitalei. s-au oprit pentru o clipitã sau mai mult pentru a admira o picturã ieºitã parcã din comun. cu sentimentul cã mai sînt printre noi.

se afla cel al lui Ion Gheorghiu. în calitate de comisar al expoziþiei de artã româneascã deschisã în Muzeul Ermitajului din Petersburg. pãtrunde în substratul necunoscutului. ºi care din cioburi de culoare. descoperã. un om blînd. pe care l-am cunoscut la Moscova. care trãieºte lumea lui singuraticã în care foarte greu se destãinue. Se uitã uneori la ea ºãgalnic. cînd a venit. lipit de atelierul lui Baba. ºtie ca un arhitect sã le orînduiascã ºi sã le dea forme care se supun privirii. Georgeta Nãpãruº rãmîne un nume în panoplia picturii româneºti. Georgeta Nãpãruº oficiazã în templul sãu. Culorile. adînciþi în pînza albã. neantului. „Un colindãtor pe un cal. care stau cu cinste în colecþia mea. Ce mai. în jurul lui pluteºte o liniºte de mister. de la Octav Grigorescu. Greu. sunt ca niºte zboruri de vestale ºi îngeri. ºi cu discreþie. Într-un alt corp de ateliere. în încercarea de a-i împodobi suprafaþa cu culori numai de ea ºtiute. foarte greu. în care ai senzaþia ca pictoriþa îºi þese niºte pînze de pãianjen care vibreazã. se învîrtesc într-un cerc imaginar. asculta. un artist de o seriozitate exemplarã.alburii. cu un dar de povestitor neegalat. Este o lume pe care numai imaginaþia unei creatoare de imagini fantastice. cît suflet pune în fiecare petec de compoziþie miniaturalã pe care o aºeazã pe pînzã cu o aplecare sfîntã. înveºmîntat în odãjdii de epocã“. Cînd intru în atelier ºi privesc cu cîtã meticulozitate detaºare ºi liniºte „piguleºte“ culoarea ºi o aºeazã cu mãiestrie în paginã. ca niºte petice de hîrtie coloratã în toate nuanþele. puse cu meticulozitate ºi credinþã. se desfac în curcubee care iradiazã luminã. tace. medita ºi numai într-un tîrziu rãspundea. „Ãsta e Omul meu. dar respectatã ºi înconjuratã de dragoste. invidiatã de colegi uneori. ºi îi priveºti ochii aceia mari. parcã danseazã în jurul personajelor. un interlocutor plãcut. se aflã un înger: pãzitor. fãrã a rosti vreo vorbã. de o seriozitate care respinge pe orice privitor“. curat la suflet. pe care plutesc aripi ºi frunze putrede. graficianul Octav Grigorescu. care nareazã. tãcut ca o stanã de piatrã. te miri parcã îºi þese ochii pentru a da viaþã fiecãrei imagini minuscule. nu am putut cumpãra nici un desen sau vreo compoziþie coloratã cu fulguiri de culoare discretã. la ºevaletul pe care este prinsã o pînzã. la întrebãrile pe care i le puneam. Conducerea Muzeului a fãcut un act de excepþie cedînd pentru prima datã un spaþiu corespunzãtor într-o 76 . în care nu pãtrunde oricine din cauzã cã lîngã ea. Dacã de la Georgeta Nãpãruº în cîþiva ani am putut cumpãra trei lucrãri. soþul sãu. un portret de femeie din Rucãr ºi „Un autoportret“ cu o cununã de nimb pe cap.

pictorul exaltînd de fericire cã. oamenii muzeului. curios. cu frunze arãmii care cãdeau pe trotoarele marelui Kresciatic ºi pe Cheiurile Nevei. încît eu am putut sã-mi termin obligaþiile de serviciu la ambasadã ºi miercuri noaptea cu Crasnaia Zvezda (Steaua Roºie) sã descind exact la ora 7 la Sankt Petersburg. la acel vernisaj. translatoarea. 51 de pînze ale marelui Ion Grigorescu au fost vãzute de sute de oameni din patria lui Petru cel Mare. dirijaþi de ochiul competent al pictorului român.laturã a Palatului þarilor. George Apostu. Atunci. Ion Jalea. Sveitzer Cumpãna. Cînd au terminat lucrul. Constantin Lucaci. au privit miraþi cu cîtã strãlucire Alin izbutise sã punã în evidenþã lucrãrile unei adevãrate ºcoli de artã plasticã româneascã contemporanã. cuvîntul lui Alin Gheorghiu. preþioasã la vorbã. Henri Catargi. stilurile ºi manierele diferite. se încadrau perfect într-o lume necunoscutã. Ion Gheorghiu. încadrîndu-se exact în acel spaþiu. stingher. Marius Bunescu. Brãduþ Covaliu. Ion Vlasiu. Constantin Piliuþã. în sfîrºit are cu cine comunica. Întîlnirea a fost emoþionantã. 77 . Atunci am vãzut lucrãrile de picturã. la hotelul central Baltiskaia. transformat în aºa zisul Ermitaj din Petrograd. Elena Azernicova. Sabin Bãlaºa. lucrãrile începuserã sã fie aranjate pe panouri. încãrcat de stucaturi aurite. semnate de Dumitru Ghiaþã. Ion Pacea. Aurel Ciupe. Boris Caragea. Georgeta Nãpãruº. Grigore Vasile. realizau o simezã de zile mari. numai cu un an în urmã se sãvîrºise un eveniment unic. Era un adevãrat muzeu românesc. Ion Irimescu. Alexandru Ciucurencu. unele pentru prima datã. deja. Virgil Almãºan. Popescu Negreni. Era în anul 1970. care. într-o toamnã aurie. critici de artã. Ion Musceleanu. Jeno Servatius. profesori la Institutul de Artã ºi un numeros public. Sosit la Moscova. rãsãrit peste noapte în lumea nordului. ea însãºi o taciturnã. rãspundea scurt. Expoziþia urma sã se deschidã într-o vineri. la întrebãrile lui Alin Gheorghiu. Se simþea singur. comisarul expoziþiei. unde. Întîlnirea mea cu el. la obiect. Ligia Macovei. Am asistat vãzînd cum specialiºtii muzeului. În aceeaºi zi am ajuns la Muzeul Ermitajului. a adus un mesaj de luminã din România. Corneliu Baba. El a prezentat celor de faþã opþiunile. a adus o razã de luminã. într-o miºcare ca acele ceasornicului. Viorel Mãrginean. Directorul muzeului mi-a mãrturisit cã în ultimii ani la Ermitaj nu a mai fost un eveniment atît de important în viaþa culturalã a oraºului pînã atunci. În Ermitaj. la care au fost invitaþi cei mai cunoscuþi artiºti plastici. a fost preluat direct de la aeroportul Seremetievo ºi transportat cu un tren de searã la Petersburg pentru a se ocupa de aranjarea expoziþiei.

El Greco. începem sã descoperim acea Veneþie a Nordului. Locurile rezervate într-o lojã. Leonardo Davinci. domnule. marele Puºkin i-a închinat versuri celebre. dã din cap dar nu comenteazã. dirijat de marele Igor Mravinski. este un simbol. Rembrandt reprezentanþii renaºterii. cînd este luminat seara. pe care erau încrustate pietre preþioase. – Da. ridicatã în 1775 de Ecaterina a II-a. Îi spun cã aici ºi-a tãiat venele Esenin. Rubens. pare un paznic de veghe la liniºtea oraºului. cîntareþul neîntrecut al pãdurilor de pe malurile Ocãi. A doua zi. pare o navã cosmicã gata sã-ºi ia zborul. cu pelerine pe umeri. ºi Simfonia a III-a în Mi bemol major. i-au înþeles gestul lui Petru I îndemnîndu-i sã-ºi mai taie din plete. Boticelli. împreunã cu Alin Gheorghiu ºi cu ajutorul unui tînãr basarabean. ºi bãrbi. Tiziano. Cînd intrãm în catedralã. ce mai ruºii au ºtiut ce sã aleagã. Gazdele noastre s-au îngrijit sã ne obþinã bilete la un concert simfonic. ºi mai departe Sfinxul ºi Coloanele rostrale cu cele patru divinitãþi. opera sculptorului Falconet. Georgione. Totul aici este învãluit în legendã. am observat cum pictorul însãila cu linii sigure un personaj. Îi arãt nu departe. – Da. am vãzut în Ermitaj pînze semnate de Rafael. sã ia drumurile occidentului ºi sã cumpere opere de artã. Boierii noºtri. Ne oprim apoi în faþa sfinxului. Înaltã de 72 de metri. cînd soarele nordului inunda cu luminã marele bulevard Kresciatic. Velasquez. îi admirã mãreþia ºi frumuseþea. 78 . nu întîmplãtor. ne-a permis sã vedem ºi sã ascultãm sub bagheta acestui virtuos dirijor. priveºte pictura muralã. un precursor al lui Igor Stravinski.modalitãþile specifice de expresie ale marii ºcoli artistice româneºti. Voalul de mãtase al serii se lasã uºor încît ne grãbim sã ajungem la Filarmonicã. care ne-a purtat în aceiaºi lume a lui Beethoven. Mulþi critici dintre cei prezenþi au elogiat fãrã rezerve ºcoala de picturã ºi sculpturã româneascã. Însoþit de acelaºi carneþel în care fãcea unele schiþe prin locurile pe care le vizitam. Petropavlosk ºi Turnul Amiralitãþii. socotindu-o drept „una dintre cele mai importante ºi îndrãzneþe din Europa“. de data aceasta ascultînd Simfonia a IV-a în Si bemol major. Caravaggio. Murillo. cu arhitectura lui din timpul de glorie al þarilor ruºi. Hotelul Baltiiskaia. punctul central al oraºului. precum ºi elementele comune care definesc apartenenþa lor la acelaºi spaþiu cultural. Alin se uitã. plecau la Paris sã se destrãbãleze! Privim statuia celebrã a lui Petru cel mare. în faþa cãrora se înfierbîntã imaginaþia chiar a moldoveanului. Ne oprim în faþa catedralei de mari dimensiuni. Mujicii ãia cu bãrbi lungi. student la arte.

A doua zi. bãutura alcoolului era aproape interzisã. Într-adevãr. în care chefurile ºi zgomotul te scot din sãrite! Mã nevrozeazã. ºi galbenul creau un sincretism de culoare inconfundabil. s-a adîncit odatã cu revenirea mea în þarã. în care albastrul marin. au început sã fie secondate de sculpturi de dimensiuni mici. Îmi aruncam de fiecare ochii peste pãdurea de „grãdini suspendate“. pe care mi-l dãruieºte.Era un cap al dirijorului. e o plãcere sã discut cu dumneata. Nu ºtiu dar. doar eºti un diplomat de profesie!“. domnule! S-a dus echilibrul nostru. Cînd eu mã pregãteam sã plec la Moscova. Încã din anii 1980. a fost o mare rupturã ireparabilã. elaborãri minuþioase. 79 . pe care a vãrsat culorile brumãrii ºi un albastru pal. elaborate de artist în liniºtea aceia ca de catedralã. frumuseþea barocã a unor case vechi din secolul 19. mi l-a dãruit mie. Ele se încadrau destul de bine în lumea grãdinilor suspendate. De cînd a fost „aproape silit sã pãrãseascã cuibul sãu plin de pãdurea de statui. reprezentînd un pod peste Neva. pe care la ieºirea din salã. un fel de totemuri care ridicau capul. o lume gãlãgioasã. în atelierul în care coloritul tablourilor parcã se lipea de suflet. care a început acolo în lumea nordului. acum atelierul este plin de persoane suspecte. spunînd cã sã-mi aminteascã. a intrat forþat în lipsa maestrului în atelier. În atelierul lui Alin. negru dur. „Maestrul Irimescu pentru noi era ca un pãrinte care ºtia sã-ºi ocroteascã puii“. de cînd acel crescãtor de cai. s-a dus liniºtea noastrã“. în ultimii ani devenise puþin nervos. îl frãmântau niºte gînduri. Îi fãcea plãcere întîlnirile cu mine. „S-a stricat echilibrul“ îmi spunea. Era supãrat cã prin mutarea maestrului Irimescu la Fãlticeni. Prietenia cu Alin Gheorghiu. fãcutã de mina lui. atelierul s-a transformat în salon de destrãbãlare“. cînd de foarte multe ori îi vizitam atelierul. parcã se doreau sã rãmînã pietre de hotar ºi dãinuire. nu numai despre artã ºi chiar despre politicã. parcã fãcute anume sã cimenteze cununia vieþii prezente ºi viitoare. te îmbia la taifas. care în ultimii ani de viaþã. pãrînd a fi niºte vaºnici portari ai veºniciei. cã citeºti cu ochii inimii frumosul din artã. care îºi cereau dreptul la existenþã. spãrgînd lacãtul de la intrare. Era noua lui preocupare. „sculptorul Codre. în muzeul ce-i poartã numele. urmãrind fluxul strãzii. Zeci ºi zeci de tablouri. „Îmi place — îmi spunea — cã te pasioneazã arta. Alin s-a trezit de dimineaþã sã-ºi mai facã schiþe. a venit în camera mea ºi mi-a oferit un mic tablou. Se bea cîte o coca-cola sau o cafea turceascã. de vizita lui memorabilã de la Petrograd.

cu pãrul de culoarea aurului. cu ochii albaºtri care iradiau liniºte. Cînd în Muzeul Naþional de artã. dreaptã. ne-am plimbat în lumea „grãdinilor suspendate“ pe care Alin Gheorghiu ni le-a lãsat ca semne distincte în viaþa scurtã ca un cîntec. din parcela academicienilor þãrii. conducerea Uniunii noastre nu mai are autoritate. cotrobãiam prin consignaþiile din Petrograd. cîteva crizanteme maronii. În faþa lui am roºit. cu figura lui atleticã.Deºi maestrul vroia sã lase atelierul unui moldovean de-al sãu. colecþionarul împãtimit de artã. Parcã mai ieri. florile din „grãdinile lui suspendate“. împreunã cu soþia dv. cu acel zîmbet din colþul gurii. domnule Bucur. care ar fi sfinþit locul în continuare aºa cum fãcuse Irimescu. face jocul unor falºi artiºti“. Îl vãzusem cu cîteva luni în urmã. ºi am învãþat sã preþuiesc frumosul din viaþã ºi din arta adevãratã pe care ne-a lãsat-o acest artist plastic de excepþie. Spusele lui erau ca un „testament“ pe care Alin Gheorghiu pecetluia un ultim gînd al sãu. aruncîndu-þi 80 . Eram copleºit de aceastã figurã luminoasã. unde s-a deschis nu de mult o expoziþie retrospectivã „Alin Gheorghiu“. Intrînd în lumea picturii lui Alin Gheorghiu. orînduite într-un muzeu memorial în propria lui casã. I-am reamintit de cînd nu ne-am mai vãzut. atelierul a ajuns în stãpînirea „unui aºa zis sculptor“. parcã þîºneau din întuneric spre luminã. parcã avea premoniþia unei plecãri pe un drum fãrã de întoarcere. Moartea neaºteptatã a pictorului Alin Gheorghiu a venit ca un trãsnet. la fel ca cele pe care le vedeam în atelierul lui unde a oficiat în liniºte. Î-am vãzut cripta de la Cimitirul Bellu. Acest „boier“ ºi „împãtimit“ al culorii pulverizatã pe întinderi mari de carton ºi pînzã. a dat din cap ºi ne-am continuat mersul printre statuile lui Alin. o lecþie din care m-am hrãnit. surîzãtoare. Deºi nu trecuse prea mult timp de la trecerea lui în nefiinþã. dar talentatului sculptor Ion Mîndrescu. tînãrului. scotocindu-le pentru a descoperi lucruri vechi cu care sã ne îmbogãþim colecþiile. parcã mã vãd urcînd scãrile care duceau la atelierul unui Mare domn al picturii româneºti contemporane. Pompiliu Macovei. care m-a cutremurat. S-a uitat la mine. Am pus ºi eu cu o mînã tremurîndã. privindu-mã de sus. Iatã cum trece timpul. lecþia mare despre artã. „Ruºine. întîlnindu-l pe fostul ministru al Culturii. ca o fatã mare. florile de pe mormînt. care a strîns alãturi de renumita pictoriþã Ligia Macovei valori inestimabile. κi fãcea ordine în atelier. I-am spus: iatã cum timpul ne îndepãrteazã unul de altul. cu un nume inconfundabil: Ion Pacea.

flori. cu o evidentã stînjenealã din partea mea. muzicalitatea ritmatã a curcubeelor de culoare. cã ºcoala de picturã româneascã este destul de unitarã. ºi cã deja am colecþionat peste 30 de lucrãri de la diverºi artiºti. spunînd cã mã cunoaºte din discuþiile pe care le avusese nu de mult cu preºedintele UAP . simþeam parcã o anumitã îndoialã. din care se distinge expresivitatea ºi psihologia personajelor. deoarece pictorul mã domina cu figura lui puþin autoritarã. în care simþi ritmurile miºcãrii. figuri de þãrãnci. care dezvãluia însã un om bun. cu feþele îmbujorate. cã printre altele sunt un iubitor de artã. Se uitã la mine cu o oarecare curiozitate. firesc ºi omeneºte. cu care îºi privea uneori interlocutorii. Se ridicã. am pregãtite mai multe lucrãri care vor fi prezentate într-o expoziþie de grup de la Galeria Dalles. aºeazã unul lîngã altul zeci de tablouri. unde ºtiind cã vin în vizitã. a diplomaþilor. sînt coordonate esenþiale ale particularitãþii limbajului plastic ce caracterizeazã pictura lui Ion Pacea. I-am spus cã nu am preferinþe. dar ºi liniºtea care domneºte în cîmpul imaginii. suave. la figurile de þãrãnci. M-a primit cu inima deschisã. Mã invitã la o masã. dar am o preferinþã mai specialã pentru studenþii ºcoalei lui Ciucurencu. ochii se opresc pe compoziþiile din care irumpe culoarea 81 . în special de portrete. pãsãri în zbor pe întinsul Bãrãganului. pregãtise bãutura tradiþionalã: pepsi ºi un nescafe original. Pacea fiind la vremea aceea unul dintre cei mai cãutaþi artiºtii plastici români. cu irizãri de auriu ºi roºu strident. ºi din teancul de tablouri orînduite pe lîngã peretele central al atelierului. În cîteva cuvinte i-am spus despre preocupãrile mele. neprotocolar. fulguriantã. Vãzîndu-mi privirile cãutãtoare. sentimentul de zbor ºi plutire linã. Brãduþ Covaliu. marinele care se odihnesc la þãrmuri imaginare. o lume mirificã. o lume a oamenilor cu bani. îndreptate spre cîteva tablouri reprezentînd flori ºi cîteva marine. Pasta subþire. Mã uit mai atent la florile geometrizante. care s-a întors de la Moscova încîntat cã acolo „avem un om apropiat pictorilor“. un umanist de-al nostru. prietenos ºi cu o culturã plasticã de invidiat. cu straie viu colorate. Mã uit cu privirea încremenitã.numai acea privire de Vasilis. dau particularitãþile stilistice ale pînzelor sale. – Atunci ai nimerit bine. Pãsãrile care strãpung orizonturile îndepãrtate. mai toate. aureolate de un galben incandescent. cã am început sã încropesc o micã galerie de picturã. mã întreabã ce gen de picturã mã intereseazã. poate nu descoperise figura unui „mecena“ cu care era obiºnuit se voroveascã. figurativã. naturi statice. Dialogul s-a înfiripat greu.

Vorbea puþin. Era o marinã. care îºi doreau pãtimaº sã aibã în casã o lucrare de Ion Pacea. În acea atmosferã de liniºte ca de catedralã. încît modestia lui. ca ºi mine se mîndresc cã au avut marea ºansã de a fi intuit valoarea creaþiei sale. unde tablourile erau înºiruite ca la paradã. cu un comportament pe care nu l-am întâlnit la prea mulþi artiºti. demonstrau calitãþile unui spirit elevat. Era o sumã modestã. mi-am permis sã întreb cam cît ar costa o lucrare care îmi plãcea mult. Pictorul Pacea. – Nu vã speriaþi. ºi sã-l luãm. ca ºi entuziasmul meu în faþa unor capodopere. ºi brusc spune: Îmi daþi fiecare cîte 10000 de lei. dar îi oferim tot zece mii de lei cît îi dãdusem ºi pe marinã. timpul. a aºternut voalul uitãrii peste tot ce a însemnat „fenomenul Pacea“ pentru iubitorii de artã. par culori stabile în creaþia pictorului. comportamentul omenesc cu cei care îi vizitau atelierul. pentru colecþionarii îndrãgostiþi de pictura sa. domnule. Pictorul nu stã pe gînduri. aºa cã. care. împiestriþate cu tuºe groase de negru. salariile continuau sã fie destul de mici. diplomaþia nu se plãteºte aºa cum trebuie. încît nu ne-am codit ºi am plecat din atelier fiecare cu lucrarea lui. transparente. ne-am plimbat ochii peste cîteva peisaje zugrãvite în culori albastre. peste vreo cîteva luni am ajuns împreunã în atelierul pictorului Pacea. un vapor singuratic pe întinsul de opal al apei. din cînd în cînd îmi spune „ai gust. care iatã. care azi. daþi ºi dumneavoastrã cît vreþi! Era în 1992. colegul meu fiind mai îndrãzneþ. un om de omenie. sau sinili. înþelegînd prin gesturile pe care le fãcea. A trecut dincolo de neguri pe nesimþite. soþia îmi face semn. în timp a devenit tezaur în 82 . cã îi place. Colegul meu se oprise la o naturã moartã. nu-i plãceau exaltãrile sau elogiile exagerate despre pictura sa. care îþi dã sentimentul de plutire. Ori de cîte ori îl vedeam.caldã. Plãcîndu-i foarte mult ºi soþiei. care obiºnuia sã stea mai mult în atelier. s-a produs parcã în aceiaºi liniºte în care ºi-a desãvîrºit opera. o fire meticuloasã. a avansat o sumã. ºtiu cã sunteþi niºte bieþi funcþionari. m-a impresionat profund. te pricepi“. un adevãrat gospodar care ºtia sã-si foloseascã timpul lucrînd în liniºte. gãlbuie. Atunci. Am mai intrat în atelierul lui ºi cu unii colegi din minister. încet dar sigur. niciodatã nu am bãnuit cã ducea cu el o boalã care într-o bunã zi l-a rãpus. Moartea lui fulgerãtoare. al unui intelectual rasat. Micilor mele divagaþii pe marginea tablourilor selectate de autor pentru expoziþie. îl incintã pe artist. Preþul nu ni-l spune. cu fulguiri de galben pufos. Oprindu-ºi privirea spre o vazã cu macii roºii cu cîteva petale cãzute.

avînd în prim plan figuri de voievozi. cu o multitudine de naturi statice. care prin vorbã. o lume mirificã care se supune privirii. pe care l-a transmis în fresce istorice . prin patriotismul sãu înflãcãrat. Acest hîtru moldovean. picturile lui irump din adevãratele izvoare ale eternitãþii. pe care artistul le scoate rînd pe rînd din spaþiile în care sunt depozitate zeci de tablouri. descãtuºãrile sufleteºti de retrãire a timpului trecut. un Piliuþã. moºtenite de la cronicari ºi povestitori anonimi. în care oficiazã ca un singuratic sihastru rugãciunile sufletului. cu sãlcii pletoase care-ºi udã buzele în apele bãlþilor pline de nuferi. vãzînd aceastã lume care încet dar sigur se duce. boemã. cotele lor crescînd zi de zi. cu peisaje reprezentînd procesiuni de înmormîntare. de readucere în actualitate a atmosferei satului tradiþional de odinioarã. de elemente de viaþã autenticã. cei trei discipoli ai lui Ciucurencu.marele muzee ale þãri ºi în galeriile de artã a unor împãtimiþi colecþionari. cu florile împiestriþate amintind de Andreescu. Alin Gheorghiu ºi Ion Pacea sunt cãutaþi de colecþionari. o lume din care izbucnesc izvoarele nesecate ale românismului cu obiceiurile ei ancestrale. Opera acestui mare artist clasic. m-a fascinat prin felul lui de a fi. Stînd pe un fotoliu comod. Piliuþã. Nu e de mirare faptul cã în zilele noastre. ºi mai ales figura lui pitoreascã. cu rãdãcinile implantate în lumea satului tradiþional. este pictorul Ion Murariu. cu horele satului pline de pitoresc ºi autenticitate. luptãtori pentru libertate ºi dreptate. sau Ion Grigore. Cînd intri în atelierul sãu. În unele tablouri surprinzi tenta impresionistã. din care îºi extrage filonul de aur al obîrºiilor sale curate ºi limpezi ca lacrimile. revoluþionari. sunt embleme ale unei conºtiinþe civice ºi umaniste. candoarea. prin comportament. originalã. mã pregãtesc sã urmãresc lumea creatã de acest împãtimit de meserie. Stau ºi mã minunez. care s-a impus în ºcoala de picturã contemporanã. distingi figura pitoreascã. Un pictor de care m-am apropiat în ultimii 10 ani. Achitenie. îþi aminteºte parcã de legendele ºi doina strãbunã. scormonind prin negura timpului. descoperit prea tîrziu prin prietenii lui de o viaþã. cu grupuri de colindãtori înnotînd în troiene de zãpadã. În acelaºi timp. urcînd în ierarhia artiºtilor care reprezintã o patã de culoare distinctã. autenticã. ºi deodatã retrãiesc amintiri din copilãria 83 . privindu-i întreaga operã din atelierul sãu din strada Berzei. de a cãrui operã m-am îndrãgostit. cu peisaje luxuriante. O lume plãmãditã cu acribie de acest împãtimit al culorii. pe care l-am cultivat. reînviind lumea satului cu tot cortegiul de datini.

Un alt moldovean de care mã leagã vechi ºi dulci amintiri. Picturile lui din casa mea sunt un balsam care îmi dau liniºte. Ion Grigore. sunt momente înãlþãtoare de patriotism. un Piliuþã. unde evocã cu nostalgie locurile sfinþite de Dumnezeu din care au pornit sã strãbatã lumea artiºti cunoscuþi pe plan naþional. Petre Achitenie. din start simþind chemarea. pe care din pãcate unii pictori s-au îndepãrtat de ele. Evocarea naturii paradisiace. Costin Neamþu sau un Dan Hatmanu.mea buzoianã. El întreþine o flacãrã vie printre moldoveni sãi. În biroul acestuia. Maricica. cu acorduri lirice. ipostazele unei lumi apuse. Întîlnirile mele cu Nea Ionicã Mureriu. fineþea miniaturalã a peisajelor cu irizãri de filigran. sunt semne ale unei maturitãþi ºi experienþe care îl situiazã printre cei mai subtili coloriºti contemporani. este ieºeanul artist plastic de notorietate. Este omagiul pe care îl aduc acestui pictor care nu-ºi uitã obîrºia moldoveneascã. Nea Ionicã Murariu. mea spre cunoaºterea frumosului din artã. un liant care m-a cuprins ºi pe mine. Împreunã cu soþia sa. Atunci cînd se încãlzeºte cu o gurã de vin. dã un plus de tinereþe fãrã bãtrîneþe acestui mare om de omenie de care mã leagã o prietenie trainicã ºi de nezdruncinat. al cãrui director era scriitorul ºi dramaturgul Andi Andries. Vãzînd aceastã lume care încã mai pulseazã de viaþã. aºa cum face de multe ori în casa mea. chitara lui care-l însoþeºte atunci cînd se întîlneºte cu prieteni. Dan Hatmanu. melodiile lui duioase. ºi de aceia îl iubesc ºi stimez. am realizat importanþa unui pictor ºi rolul acestuia în pãstrarea ºi conservarea filonului de aur al unei culturi naþionale. acel spiriduº care-i dã sãnãtate ºi putere de muncã. cum obiºnuiesc sã-i spunem toþi acei îndrãgostiþi de pictura maestrului. ºi rãspundeam printre altele de Editura Junimea din Iaºi. Ne cunoaºtem de peste 30 de ani. Sunt însemne lirice încãrcate de patos. sunt definitorii în optimismul creator. în care curcubeele de culoare. Lucram pe atunci la Ministerul culturii. unde frecvent ia cuvîntul la unele vernisaje. un muzeograf de excepþie al Muzeului de artã din Palatul Culturii din Iaºi. imagini ale continuitãþii noastre pe aceste meleaguri. este ºi unul dintre cei mai mari acuareliºti. cu un regim al luminii care se schimbã de la un anotimp la altul. artistul. l-am cunoscut pe cel cu care m-am împrietenit spontan. ori de cîte ori veneam 84 . romanþa ºi doine de evocare. care degajã un lirism esenþial. în expoziþiile moldovenilor deschise la Bucureºti. exerciþiul pictural din portretele soþiei sale.

acel Scobinþi de un pitoresc inedit. cu acele mici pãlãþele cu parfum de epocã. viu colorate. În semn de preþuire pentru maestru ºi încântatã de prezenþa „unui diplomat român. cu casele specifice înzãpezite. cu un desen fin ºi rafinat. cu zecile de biserici pe care le imortaliza în pînze de dimensiuni mari. ºi acoperiºuri în douã ape.A. pe care ni le-a dãruit cu cãldurã ºi prietenie. Cu familia Hatmanu a fost beneficã relaþia de suflet. imagini autentice ale unui oraº care mai pãstreazã ca o amintire. reprezintã un reper. celelalte cicluri pe care numai artistul ieºean le-a zugrãvit cu candoare ºi lirism. care a izbutit uneori sã substituie capodopere universale. în atelierul de sub Petricica al artistei Lucia Hãlãucescu. imaginile unui tîrg de þarã de odinioarã. la specificul artei româneºti îmbogãþindu-o. lucrãrile ei luînd ceva din pictura maestrului. care pentru noi însemna o noua descoperire. cu porþi sculptate. ne-a dus în multe locuri.P . pe Moldova ci ca om ºi artist stimat în aceastã parte de þarã. Nu vom uita descinderea noastrã la Piatra Neamþ.la Iaºi eram instalat în atelierul lui Dan Hatmanu. pictoriþã de un lirism aparte. desprinzînd acele elemente comune fenomenului plastic din toate timpurile. sau cu autoportretele sale realizate în stil impresionist. Ciclul de substituiri. într-o lume în care artistul fãurise lumea sa inconfundabilã unde reconstituise cu o tenacitate ºi o dãruire totalã. cu imagini din satul copilãriei. trecut prin sufletul unui artist autentic. 85 . „drumurile Iaºului“. sau cu portretele soþiei. cu imagini specifice zonei alpine. Prietenia noastrã s-a adîncit încît lor le datorez unele excursii prin þarã. în care am pãtruns în peisajul picturii unui împãtimit de locurile copilãriei ºi tinereþii sale. imaginea unui Iaºi patriarhal. ne-a dãruit cîte o acuarelã plãmãditã în grãdina sa cu flori. o Dacie veche. ale lui Tatae. cu case acoperite cu ºindrilã. expermentînd toate stilurile de la cele clasice la impresionism. din care a rupt ºi florile aºternute pe pînzã. cu peisaje pline de poezie surprinse în toate anotimpurile anului. fiind totdeauna un avangardist. cu multe flori suave de primãvarã. Cu acest mare artist am fost într-un permanent contact. Artista era nespus de fericitã. i-am vizitat expoziþiile organizate de soþia lui la Palatul culturii din Iaºi. cu strãzile lui întortochiate. pe care îl adora nu numai pentru cã era Preºedintele U. încît pentru mine ºi soþia mea era „o adevãratã sãrbãtoare cînd poposeau la Bucureºti ºi se cazau în casa noastrã. maºina lor. care excela în numeroase acuarele suave. eu cu soþia am rãsfoit o mapã cu cele mai noi acuarele. adevãrate bijuterii de filigran. Cele douã ore petrecute în atelierul pictoriþei.

Aici am admirat faimoasele biserici de lemn. unele substituiri. Paris. mulþi artiºti. care duc în prezent gîndurile ºi ideile mentorului lor. acel þinut de legendã. au intrat deja în circuitul de valori care împînzesc ºi colecþiile unor iubitori de artã din occident. în Þara Oaºului. ªi în casa mea. se odihnesc într-o lume. cu turnuri ascuþite de parcã spãrgeau cerul. clerici. în creaþiile unor artiºti talentaþi. care mã ispiteau cu propuneri de a vizita unele mãnãstiri. cum sunt ºi portretele soþiei ºi ale mele. am descoperit „parcã o nouã Atlatidã“. îmbogãþind printr-o serie de obiecte vechi. în care izvoarele românismului dãinuie de milenii. în lumea acesta curatã în care obîrºia românismului nu a secãtuit ba dimpotrivã a prins rãdãcini adînci. Creatorul STAN ION PATRAS. Malta. autenticã. cusãturi. scriitori. zugrãvind. orãºenilor. dar ºi troiþele de lemn. Expoziþiile lui de la Roma. care poartã semnãtura acestui mare pictor român. de la „jocul de copil“ la uliþe în Iaºi. în felul sãu. ceramicã. O perioadã fertilã în preocupãrile mele de a lãrgi aria de obiecte de colecþie. care a lãsat însemnele duhului sãu neliniºtit. lumea 86 . ºi care au devenit azi continuatori ai unei ºcoli de artã care a crescut sub mîna ocrotitoare a pictorului Dan Hatmanu. Expoziþia de la Casa Centralã a Armatei. care aºezate la rãspîntia ulicioarelor. ale unui împãtimit profesor. deschise în anii din urmã. sculptate de meºteri iscusiþi. imaginea celeilalte lumi de dincolo de neguri. din satul Sãpînþa. obiceiuri ºi tradiþii ancestrale.de originalitate. Pentru noi descoperirea Maramureºului. lumea închipuitã a unui mare cioplitor în lemn. venit din altã lume. Este aici. îngenuncheazã ºi se închinã la Atotputernicul. este o dovadã a unei iubiri statornice între artiºtii români ºi pictorul ieºean Dan Hatmanu. posesori de maºini. la care.. o lume necunoscutã nouã. a fost o serie de excursii organizate de prietenii mei. toate de o valoare inestimabilã. biserici. icoane vechi ºi mai noi. în care se pãstreazã. mi-au trezit un mare interes pentru arta popularã. În Bucureºti expoziþiile sale adunau în jurul lor cele mai distinse personalitãþi ale culturii româneºti. zone folclorice. portrete. peste 10 tablouri. New-York. istorici cãrora le-a creionat chipul. adunate de prin cotloanele unor case vechi. îmbogãþind colecþia mea de arta plasticã. în care mai vezi pe prispele caselor „autentice figuri de Daci liberi“ ºi unde pîinea coaptã în þest îºi împrãºtie mirosul ei. sînt semne ale credinþei. care a întors roata lumii. oamenii trecînd pe lîngã ele. cu sfinþenie limba neaoºã lãsatã de strãbuni. a fost destul de beneficã. compozitori. deschisã sub auspiciile „Fundaþiei Culturale Marieta ºi Chiriac Bucur“.

cu turnuri înalte de parcã spãrgeau cerul. La Sãpînþa ne-a condus cu maºina. doctorul Valeriu Pãltineanu. o adevãratã filozofie popularã înrãdãcinatã în aceastã lume strãveche. Este o dovadã grãitoare cã el. meºterul a pictat propriul sãu portret ºi al babei sale. Timpul a trecut. alþii prinºi în patul ibovnicilor. privindu-le chipul desluºeºti trãsãturile de caracter ale acestora. alþii bînd pînã cad jos. care spre norocul nostru erau buni prieteni cu sculptorul popular. sau iubãreþi prinºi de soþii. epitafele scrise pe ele. Mustãceºte. ca un filozof al satului. în care am admirat faimoasele biserici de lemn. Sunt pe aceste cruci înalte cît un om. O adevãratã autobiografie a destinului uman al celor trecuþi dincolo de cer. pe care. Eu îmi exprim dorinþa de a cumpãra o micã sculpturã a meºterului ºi îmi aratã un fel de tron sculptat. cînd vede cã ne amuzãm. aproape cã ºi uitasem cã am comandat ferm aceste tronuri. cizelate în lemn de sculptorul popular Stan Ion Pãtras. portretul decedatului. copii morþi de foame. 87 . pe care meºterul pecetluise versuri care vorbesc de destinul uman al celor trecuþi în lumea umbrelor. Am rãmas încîntat de frumuseþea acelui scaun-tron. cum reacþioneazã cînd citesc aceste epitafe în care surprindeþi defectele oamenilor sau împrejurãrile morþii lor. Meºterul ne povesteºte cum a izbutit sã reconstituie prin intermediul crucilor. Ne-am învoit ca atunci cînd vor fi gata sã-mi scrie ºi îi voi trimite imediat contravaloarea lor. meºterul. Îi devenim simpatici. unii otrãviþi. toate aceste metafore înscrise pe cruci reprezintã scene adevãrate. care a izbutit sã reconstituie pe zeci de cruci colorate ºi în epitafe înscrise pe ele. Bine — îl întreb — dar cei care rãmîn în urma defunctului. Am ajuns în Maramureº. ne descifreazã inscripþiile cu metaforele care reprezintã biografia specificã unui muritor de rînd. ne conduce printre morminte. scene sculptate ºi pictate. sau scene vesele sau amuzante dar ºi triste din viaþa fiecãrui muritor.Cimitirului vesel din Sãpînþa. pe care familia le acceptã. a surprins viaþa aºa cum era ea în realitate. chintezenþa autenticã a vieþii lor cu petele de umbrã ºi întuneric. în culori vii. împreunã cu soþia. toate la un loc vorbesc despre oamenii trecuþi în lumea styhului ca ºi cînd ar fi vii. Privind aceste cruci. alþii striviþi de un tractor. directorul Spitalului judeþean din Baia Mare. în care crucile de pe morminte. au rãmas epitafe eterne. unii împuºcaþi de ruºi. Sculptînd pe fiecare cruce. care vorbesc despre oameni ca ºi cînd ar fi vii. ºi pe loc ne-am învoit sã-mi facã ºi mie patru tronuri. în acea lume autenticã în care izvoarele românismului dãinuie de milenii. Am ajuns ºi la Sãpînþa în faimosul „Cimitir vesel“. trecãtori grãbiþi prin timpul nostru.

în romburi ºi flori stilizate. pe care o pãstrez. au rãsãrit ca dupã ploaie. oamenii nu le mai agreau. mi-a mãrturisit: „Domnule Bucur. De fiecare datã. scrisã în limba lui neaoºã maramureºeanã. se întrec care mai de care sã te invite sã cumperi ºi de la ei. faimoasa ceramicã de Horezu. în þara româneascã are numai el. în muzeul pe care îl încropea atunci ºi subsemnatul. Ele îþi dau senzaþia cã eºti într-o lume de frumuseþi nebãnuite. eu ºi soþia aduceam acasã. Cum oare sã mã despart de asemenea bijuterii realizate de un meºter recunoscut ºi de lumea occidentalã? Din aceeaºi lume maramureºeanã. am poposit într-o altã zonã cunoscutã de mulþi drept patrie a olarilor. într-o toamnã caldã în care pãdurile erau înmiresmate de aurul putred. de fiecare datã poposind în casa lui Victor Vicºoreanu. motive florale. N-a uitat sã-mi scrie cã. aceste 4 tronuri. culorile stridente. opþiunile generaþiei tinere se confrunta cu o nouã realitate. Mulþi mã ispitesc sã le vînd. atîrnate pe pereþii casei din Povernei 15-17. în colecþia mea am 4 tronuri. arãmiu. ªi iatã sunt un om fericit cã. iar mai recent cu capete umane prinse ca într-o horã þãrãneascã.Într-o scrisoare. Am fost la Horezu de cîteva ori. Era o vreme în care gustul. curios. unde pe o uliþã de cîþiva kilometri. am intrat în multe case ºi am cumpãrat peste 30 de icoane pe sticlã. propunîndu-mi niºte preþuri fabuloase. spice de grîu. Lucrãtura lor de filigran. din satul Certeze ºi Iza. ceramica lui Vicºoreanu 88 . Dupã aceastã excursie într-o lume de legendã ºi mit. ºi le înlocuiau cu icoane ºi mai noi dar din lemn. chenarele în stilul cusãturilor ºtergarelor. reprezentînd pe speteaza lor ipostazele vieþii: Cunoaºterea. la Bucureºti. ca la mine acasã. veºtmintele personajelor. plãmãditã aici din moºi strãmoºi. surprinzãtor. zeci de farfurii. în case arãtoase. pe care. ºtergare împiestriþate cu maroniuri ºi alb maculat. ca doi rãtãciþi. fac din aceste tronuri adevãrate bijuterii pe care le admirã cei ce-mi viziteazã galeria. ºtiind cã sunt unicate. îmi transmite cã tronurile sînt gata ºi cã le voi primi cu coletãria rapidã în 4-5 zile. ªi se despãrþeau de ele fãrã strîngere de inimã. se despãrþeau uºor de cele vechi. George Macovescu. semn cã noul se cuibãreºte încet. dar sigur ºi în lumea mirificã a Maramureºului. cu prispe lungi pe care troneazã o mare varietate de farfurii ale unor maeºtri ale cãror nume. care prin Victor ºi Eufrosina Vicºoreanu duc mai departe tradiþia ºi coloritul specific ale farfuriilor stilizate cu faimosul cocoº de Horezu sau pînze de pãianjen. de familiile vechi ale Vicºorenilor. logodna. mai noi. cãsãtoria ºi familia. încît. Cînd le-a vãzut ministrul de externe.

ºi vor fi cadouri unicate pentru strãini. sã le punem în cutii. Ajuns acasã. Am cumpãrat de la Nicolae Popa. îºi stãpîneºte cu rigoare ºi profesionalism opera. în care într-un ritm alert. unii ca Iorga. imitîndu-l pe meºteru Vicºoreanu. diafane. Petrea sau Zamfir. N-am plecat din zonã. ºi viu colorate. trecute printr-o baie de ulei de in. este pictorul Ion Sãliºteanu. care alãturi de Nicolae Popa. ambiþioºi ºi dornici sã-ºi întreacã consãteanul. adevãrate bijuterii. alãturi de preºedintele Uniunii artiºtilor plastici de atunci. 15 linguri. ºerpi. se aºternea cu acea repeziciune cu care un artist ajuns la maturitate. am ajuns într-o primãvarã timpurie într-o comunã în care se pãstreazã multe obiceiuri de iarnã. moºi. pitici. vestit în partea locului. fãrã încã 2 mãºti. strict protocolare. sã cumpãrãm o anumitã cantitate. care dupã trecerea lui Victor în eternitate. Luciul pastei în care dominau culorile de alb. sunt tot mai prezenþi în expoziþiile de ceramicã care se deschid la Muzeul Satului sau Muzeul Þãranului român. flori de cîmp. ºi douã sculpturi din piatrã de rîu. de totemuri din piatrã de rîu. Din seria acestui ciclu de lucrãri am cumpãrat 2 picturi. flori de curte. contactele cu artistul erau destul de sporadice. galben auriu. sau flori de serã. care ºi-a transformat casa într-un adevãrat muzeu de artã popularã. cu multã poftã de a picta. Deºi îl cunoscusem la Moscova. În Tîrpeºtii de Neamþ. El a realizat o panoplie imensã de mãºti. am scris un articol apãrut în revista de folclor pe care l-am trimis ºi muzeului acestuia. care le dau o patinã de culoare arãmie. Continuînd periplul nostru prin alte sate din Moldova. de linguri mari sculptate cu figuri de zîne. confecþionate de un alt meºter. Atelierul îl avea tot în strada Pangrati. i-am admirat gama de tablouri cu flori stilizate. pe nume Pavel Tertiu. cãptuºite cu pluº. Un artist de care m-am apropiat mai greu. artistul îºi gãsise o modalitate de a da o transfigurare ºi stilizare originalã unor tablouri cu flori care puseserã stãpînire pe aproape tot atelierul. realizate pe carton sau foaie de calc. I-am vizitat ºi pe alþi ceramiºti din Horezu. se înfrãþesc în buchete în care sesizezi acel echilibru în 89 . Mischie. 6 mãºti populare. ºi-au gãsit locul în colecþia mea. Pe loc a hotãrît ca pentru oferirea ca daruri pentru strãini. în care florile de toate felurile. negru ºi verde. I-am fãcut cîteva vizite la atelier. ºi mai apoi ne vãzusem în casa lui Brãduþ Covaliu sau în reºedinþa acestuia de la Baloteºti.rivalizeazã cu cea de Delft. dar ºi de vechime. un bãtrîn cu o figurã de dac. unde am poposit în casa unui gospodar pe nume Nicolae Popa.

care convieþuiesc elementele figurative cu cele abstracte, îmbrãcînd tonalitãþile cenuºii, aproape mate, cu culorile calde, ºi luminoase. De cîtva timp nu l-am mai vãzut decît ocazional. Îl urmãresc uneori, la televizor, discutînd cu verva lui de profesor la Institutul de arte plastice din Bucureºti, unele probleme teoretice ºi practice ale creaþiei, comentînd totodatã reuºitele unor tabere de varã de picturã, în care acelaºi profesor îndrumã tinerii studenþi, în cunoaºterea tainelor artei, în desãvîrºirea propriei lor creaþii. Surprinzãtor, nu l-am mai auzit niciodatã, ca în prelegerile sale la televizor, sã-ºi reaminteascã de un bun ºi statornic prieten de odinioarã, de pictorul Brãduþ Covaliu, care ºi-a înscris semnele trecerii lui prin viaþã, în acea donaþie de peste 250 de picturi, fãcutã Muzeului regional din oraºul copilãriei mele, Buzãu, de care l-am apropiat ºi unde, aºa cum îmi spunea, vrea sã-ºi lase inima pentru totdeauna deoarece pe aici a trecut ca un fãclier marele Andreescu. „M-ai convins, prietene, oraºul tãu natal este ca un magnet, de-asta vreau sã las moºtenire niºte tablouri, poate cîndva, cînd vei constitui ºi dumneata colecþia, pe care ºtiu cã vrei sã o donezi oraºului tãu patriarhal, vom fi tot împreunã aºa cum am fost în viaþã. Tablourile de la Brãduþ Covaliu, cumpãrate din atelierul de la Baloteºti, peisaje, o cavalcadã de cai, pãsãri de curte cu penaje multicolore, un ciclu întreg de 4 ipostaze, îmi aminteºte de dragostea lui Brãduþ pentru pãsãri ºi animale, pe care le-a surprins cu delicateþe ºi o fineþe de giuvaer. Printre artiºtii care m-au încîntat ºi de care m-am apropiat deoarece prin pictura lor puþin diferitã de mulþi alþi pictori , moldovenii Ion Grigore, Costin Neamþu ºi Cela Neamþu, mi-au devenit atît de dragi, încît în ultimii 5 ani vizitele lor în casa din strada Povernei, au cãpãtat trãinicia unei prietenii durabile ºi benefice pentru pãtimaºul colecþionar de artã. Pictorul Ion Grigore, cu acel „uºor dar al tãcerii“, cu vorba-i molcomã ca un cîntec doinit, un tip instruit ºi deºtept, care vorbeºte puþin dar ºtie sã reconstituie geometria spaþialã echilibratã a satului ancestral, cu petele de luminã ºi întuneric ºi care cu o rigoare matematicã reconstituie acea lume primordialã prin care dezleagã tainele ºi virtuþile omului simplu ºi frumos la suflet, folosind metafore lirice solare, mi-a dezvãluit miraculoasa ºi fabuloasa vatrã a satului primordial, în picturile sale îþi redã liniºtea molcomã a colinelor ºi culoarea nebunã a pãdurilor de toamnã pe care, privindu-le îmi incendiazã sufletul de culoare ºi luminã. Îmi amintesc cã, prin anii 1975, descoperindu-i atelierul undeva, la cucurigul unui bloc din piaþa
90

Palatului, sus, pe o terasã scãldatã de soare, îºi privea un tablou proaspãt luat de pe ºevalet, încercînd sã mai punã o patã de culoare peste tonurile închise, unele mai vii de galben ºi muºtar, înviorînd stogurile de fîn, peste care ploile îºi lãsase urmele de putred-maroniu. Era o lucrare destinatã colegului meu de la Geneva, viitorul ministru al afacerilor externe, Teodor Meleºcanu, care compensa cei 100 de dolari pe care mi i-a dat la Geneva, pentru a putea continua excursia noastrã în Spania. În ani, prinzînd gust pentru creaþia acestuia în stil poantilist, am cumpãrat ºi eu unele peisaje ºi flori, care s-au întregit apoi cu unele daruri pe care mi le aducea de ziua mea onomasticã, încît în timp creaþia lui a acoperit un perete întreg. Pictorul Ion Grigore are vocaþia prieteniei, cuvintele lui au mirosul pîinii scoase din þest, gustul nucilor verzi, al mustului ce tîºneºte din butoaiele cu cep, iar vocea de om hîtru, de un calm dumnezeiesc, mã fascina. Într-o zi m-a invitat sã vãd o bisericã din satul Bîldana, pe drumul vechi al Piteºtiului, pictatã în întregime de artist. Am fost impresionat de respectul pe care îl acorda temelor biblice, într-o manierã popularã, în care sfinþii erau niºte þãrani, îmbrãcaþi în sumane lungi, în cãmãºi de mire cu broderii la mîneci ºi gît, cu brîie viu colorate ºi cu opinci în picioare. Priveam aceste fresce, picturi în care sesizezi influenþele bizantine, dar sfinþii pãreau niºte figuri de daci, sau personaje din lumea mioriticã, iar ctitorii niºte boiernaºi de þarã, proveniþi din spiþe voivodale. Într-un alt an, am fost la mînãstirea Dealu, lîngã Tîrgoviºte ºi am intrat în Paraclisul acesteia, meºterit cu migalã ºi dãruire tot de Ion Grigore. Cea mai mare revelaþie am avut-o însã la Suceava, unde artistul ºi-a þesut ochii într-o bisericã din centrul oraºului în care pãstorea prietenul nostru, pãrintele protopop Ciubotaru. Aici, în aceastã bisericã, mare cît o catedralã, privindu-i pictura realizatã de Ion Grigore, în peste 4 ani, am avut sentimentul cã mã aflu în faþa unei „Capele Sixtine româneºti“ ºi am cãzut în extaz de atîta frumuseþe. Aici pictorul s-a întrecut pe sine, tuºele aurii, albastre ºi negre, strãluminate de lumina cerului ºi de ochii pictorului, reînvia cu sfialã dar ºi sfinþenie, lumea Dumnezeului atotputernic. În prezent, soþii Ion ºi Luci Grigore sunt secundaþi de fiica lor Celina Grigore, o sensibilã pictoriþã, o coloristã de excepþie cu multe expoziþii deschise în þarã ºi mai ales în strãinãtate, unde trãieºte în prezent, întregeºte faima familiei ºi se impune cu talentul ei în arta culturii româneºti contemporane.
91

Drumurile ºi întîlnirile mele cu pictorul Ion Grigore s-au intersectat nu numai în þarã ci ºi în strãinãtate. Îmi amintesc cînd cu mulþi ani în urmã ne-am întîlnit la Roma, la Accademia din Roma, unde artistul venise sã primeascã un premiu, oferit de o Fundaþie italianã de artã. Într-o salã — un fel de amfiteatru de facultate, în faþa unui juriu se oficia premierea celor mai buni pictorii din Europa, pentru lucrãri care surprind viaþa ruralã, cu pitorescul ºi ineditul ei. Aºteptam cu înfrigurare sã auzim numele pictorului român ºi sã simþim mîndria ºi bucuria pe care o arãtau ceilalþi pictori strãini cînd îºi auzeau numele. Deodatã este strigat un „Gion“ un nume de familie rostit cu greutate. S-a fãcut liniºte, nimeni nu se ducea sã primeascã premiul. Rumoare în salã. Se repetã numele mai tare. Sar în sus ºi-i spun lui Grigore: Vezi Ioane, du-te tu eºti „un gioni italian“ ºi îl împing de lîngã mine spre masa unde erau membrii juriului. Cu figura lui de dac, cu cuºma pe-o ureche (era o lunã de toamnã rece) un fel de Badea Cîrþan cãlcînd cu încetinitorul, derutat, se îndreaptã spre cel ce-i citise numele, strînge o minã zdravãnã de þãran, ia în braþe trofeul — o amforã înaltã — ºi, solemn, urcã scãrile acelui amfiteatru, cu ochii sclipind de emoþie, ca ºi cînd „primise premiul Nobel“. Era un moment înãlþãtor. Ajunºi la Academie, în camera unde ne fierbeam ouãle ºi pregãteam „Piaza“, Ion Grigore îmi spune „sã botezam premiul“. ªi desfãcînd o sticlã de ºampanie, o turnã în cupã ºi sorbim cu nesaþ licoarea româneascã binefãcãtoare. Într-un alt an, împreunã cu soþia, l-am întîlnit pe Ion Grigore chiar pe „Podul suspinelor“ din Veneþia, o coincidenþã fericitã, care ne-a apropiat tot mai mult. A doua zi, cu un vapor de plãcere plecãm la Murano ºi Burano, admirînd vitrinile zecilor de bijutieri, care se întreceau în a da strãlucirea de briliant acestor minunãþii. Cumpãrãm ºi noi ºiraguri de mãrgele ºi brãþãri. Mergînd pe stradã, pictorul se opreºte în faþa unei bijuterii, el intrã înãuntru. Iese cu un colier de Murano, fericit, pe care îl oferã soþiei mele „ca o micã amintire“. Acesta era mãrinimosul pictor Ion Grigore, care a rãmas ºi azi, un om de omenie, cãruia îi place sã facã daruri. Multe din cele peste 10 lucrãri din colecþia mea, sunt daruri primite mai ales de ziua mea de naºtere, „1 mai“, cînd împreunã cu soþia sa, Lucia Grigore, vin primii la petrecere ºi pleacã ultimii, atît de bine se simt în casa noastrã din strada Povernei 15-17. Picturile lui în casa noastrã sunt ca niºte glastre cu flori care s-au îmbogãþit în ultimul timp ºi cu florile Luciei Grigore, ce îmbinã cu multã migalã toate culorile
92

în vase cu flori dar ºi în poezia unor versuri originale care ating corzile inimii. Ion Grigore ºi Lucia Grigore, care de curînd ºi-a luat în serios meseria de pictoriþã ºi poetã sunt argumente care dau dimensiunile unei prietenii pe care timpul o cimenteazã cu strãºnicie. Aceeaºi prietenie, stimã ºi preþuire o nutrim pentru alþi doi acum trei, pictori moldoveni, cu feþe blajine, cu ochi plini de luminã, este o familie de artiºti adevãraþi, purtînd acelaºi nume, Costin Neamþu, Cela Neamþu ºi Lixandru Neamþu, o „Sfîntã Treime“ cum rar se întîmplã în viaþã, cînd izvoarele nu seacã niciodatã ºi se transmit din generaþie în generaþie. Pictorul Costin Neamþu, parcã predestinat de Dumnezeu sã facã picturã, este un visãtor, un om care trãieºte intens bucuriile unei copilãrii fericite, care a reþinut pe retina ochiului imaginile reale ale satului moldovenesc, cu poezia peisajului de basm, în care se desluºesc vetrele de sate, cu locuri în care se strîng la taifas bãtrînii satului, cu scrînciobul de odinioarã în care tinerii, bãieþi ºi fete îºi hotãrau destinele, cu muzica de fanfarã ºi pocniturile de petarde, cu marionetele care exaltau mulþimea adunatã la bîlci. Costin Neamþu n-a uitat aceastã lume pestriþã, de o bunãtate ca ºi pîinea caldã, caractere puternice, cu fizionomii specifice de oameni dîrji ºi cu credinþã mare în Dumnezeu. Am intrat nu odatã în atelierul din Drumul Taberei, unde în acea liniºte de catedralã, pictorul îºi desãvîrºeºte opera sa, redînd cu sfinþenie lumea copilãriei din satul moldovenesc, Corni. În pînzele lui, Costin Neamþu, natura este redatã în dimensiunile ei ancestrale, cu „Pomi singuratici“, „Case de pe coline“ pãzite de stejari vechi, seculari, „figuri de bãtrîni“ cu cuºma pe-o ureche, flori, multe flori culese cu sufletul din luncile ºi ochiurile de apã în care florile rãsar ca ciupercile dupã ploaie. Este o tematicã diversã, redatã în culorile curcubeului, în care pasta de alb, roºu, ºi brunuri, capãtã sclipiri care-þi trezesc amintiri de neuitat. Pictura lui Costin Neamþu privindu-o îþi dã liniºte, reînvie parcã momente din viaþa ta, te conduce prin drumurile întortochiate ale vieþii, parcã ai cãlca cu paºi moi de mãtase care te duc în lumea de basm a copilãriei. Ce mai, pictura lui Costin Neamþu este o adevãrata încîntare aducãtoare de bucurii nu numai pentru ochi ci ºi pentru suflet. Lucrãrile lui destul de numeroase, care aproape în fiecare an de 1 mai, se adaugã panopliei cu lucrãrile lui originale, pentru cei care îmi calcã casa sunt momente de aduceri aminte, cã exiºti ºi nu ai trãit degeaba într-o lume pe care o simþi cã încã mai este bolnavã.
93

Costin Neamþu este un prieten adevãrat. Deºi îl cunosc de numai 10 ani, pictura lui m-a fascinat, o simt, parcã ar izbucni din propria mea viaþã, culorile pe care le foloseºte îmi încãlzesc sufletul, îmi creeazã o stare de liniºte ºi dorinþã de viaþã. Este de un optimism ºi o forþã care-þi inoculeazã o permanentã apropiere de natura curatã ca lacrima, la puritate ºi credinþã în cel Atotputernic. Soþia pictorului Costin Neamþu este una dintre cele mai mari creatoare de tapiserii. Cela Neamþu fiind de o exigenþã ºi o inteligenþã sclipitoare, care a þesut pe pînza vremii, crîngurile cu pãsãri de legendã ale cãror aripi plutesc pe o mare de opal ºi care te îndeamnã sã le priveºti cu ochii deschiºi care se umplu de luminã ºi culoare. Cela Neamþu s-a impus ca o fiinþã suavã, care ca nimeni altã creatoare contemporanã, ºtie sã lege ºi sã se joace cu firele de lînã ºi le orînduieºte în spaþii generoase, pline de tandreþe care-þi îmbogãþesc imaginea, care seduc ochiul ºi-l îndreaptã spre esenþa zãmislirii tapiseriilor sale, în acel labirint al artei în care propunerile proprii, inovaþiile stilistice au dus în cele din urmã la creaþii originale, care se situeazã în prezent printre creaþiile de vîrf ale artei decorative. Artista ºi-a gãsit un drum propriu în domeniul tapiseriei, abordînd o tematicã originalã în care pãsãrile, scenele istorice, ferestrele cu brîie care se încolãcesc pe stîlpii de la intrarea în catedrale, pe altare sfinte sau pe hrisoave sau în Florile cerului, toate la un loc sunt sinteze ºi etape pe care Cela Neamþu le-a parcurs cu sfialã dar cu convingere cã metaforele, realismul, figuratismul pe care îl practicã, a dus la realizarea unor capodopere. Printre acestea nu poþi sã nu rãmîi în extaz privind acele uriaºe ferestre maronii, cu împletituri gingaºe. Alte tapiserii cum ar fi „Vîrtejul de aripi, sau ferestrele speranþei“ ºi „Ferestre pentru Luceafãr“, sau „Altar pentru pãrinþii mei“, toate aceste capodopere au necesitat muncã imensã, har, rãbdare, perseverenþã multã credinþã, calitãþi pe care le întîlneºti la o creatoare de frumos care s-a impus în expoziþiile din þarã ºi peste hotare, performanþele ei întrecînd nume de referinþã ale tapiseriei româneºti. Expoziþiile deschise la Bucureºti, în sãlile Kalinderu, Galeria Simeza, Sala Dalles, Orizont sau în oraºe din Europa, precum Duseldorf, Laussane, Ierusalim, Lodz etc. sunt dovezi cã în þara noastrã tapiseriile au ajuns la cote înalte în artele decorative. Simbolica tapiserie de dimensiuni mici care se aflã în posesia colecþiei mele, acel taur înfrãþit cu zodia fecioarei, convieþuiesc ºi rãmîn ca însemne cã Cela Neamþu este o mare Doamnã a tapiseriei româneºti.
94

Pentru a întregi frumuseþea acestei „Sfinte treimi“, Lisandru Neamþu, fiul acestei familii, vine din urmã cu calitãþile ºi sufletul lui curat, aureolat de nimbul care încununeazã, sedimenteazã ºi reînnoadã o tradiþie a continuitãþii, în care edecul familiei vine cu elanul tinereþii, inventiv ºi novator în picturã. Statutul lui, de cadru universitar, la o vîrstã în care visul inventeazã o lume modernã, ºi novatoare, duce mai departe filonul de aur în care talentul, seriozitatea ºi inocenþa dau roade în pictura originalã pe care acesta o zãmisleºte, nestingherit, într-un limbaj modern cu rezonanþe în pictura abstractã, cu irizãri de impresionist ºi cu luciri de chihlimbar. Picturile lui Lisandru, formate din linii ºi curbe, din simboluri duse pînã la esenþã, incintã privitorul, îl îndeamnã sã pãtrundã în intimitatea conþinutului, sã gîndeascã formele de realizare practicã. Pictura lui muralã de pe pereþii unei vechi biserici, împletirea elementelor laice sau bizantine, cu stilizãri abstracte, sunt inovaþii care vãdesc o depãrtare a pictorului de moºtenirea pe care a preluat-o de la pãrinþi. Lisandru, cum îi place sã semneze picturile sale în expoziþia recentã deschisã la Galeriile Simeza din Bucureºti, aparent schematicã dar inovatoare, sunt dovezi cã lectorul de azi experimenteazã noi modalitãþi de realizare plasticã, sãdind în rîndul studenþilor sãi dragoste ºi interes, sunt totodatã semne cã pictura sa este receptatã cu interes de tineri, vãzînd în mentorul lor, un deschizãtor de drumuri în peisajul plastic contemporan. El experimenteazã o tehnicã ºi modalitate nouã în abordarea unor tendinþe originale, ce-ºi face loc în arta modernã. Am lãsat intenþionat sã exprim gîndurile mele despre un concitadin, coleg de liceu, provenit dintr-o familie cu mulþi copii din Mizil, care mi-a rãmas pînã. azi singura legãturã de suflet din oraºul copilãriei mele, Buzãu. Este vorba de pictorul Gheorghe Ciobanu, rãmas statornic om de culturã al oraºului, care trudeºte din greu, singuratic, în atelierul sãu de pe bulevardul Crîngului, unde în liniºte, cu credinþã în talentul sãu ºi în Dumnezeu, dã frîu liber gîndurilor ºi imaginaþiei, încercînd sã pãstreze, dar ºi sã ducã mai departe lecþia de picturã pe care a dat-o cîndva Andreescu, trecãtor grãbit prin urbea Buzãului. Am intrat de zeci de ori în atelierul artistului, l-am îndemnat la perseverenþã, ori de cîte ori trecea prin momente de cumpãnã, încercînd sã-l determin sã continue „lupta“, într-un oraº în care spiritele se confruntã, orgoliile se înteþesc, valorile adevãrate sunt rãsturnate iar invidia atinge cote înalte. Pictorul, cu figura lui dîrzã, fermã în opþiuni, nu a cedat unor resemnãri trecãtoare, ºi, de fiecare datã
95

artistã ajunsã la vîrsta maturitãþii. Statele Unite ale Americii. cu seriozitate. Galaþi. au fost primite cu interes. care sã se adreseze nu numai ochiului ci ºi inimii.a cãutat filonul de originalitate al creaþiei sale. spre tematica vieþii cotidiene. dar ºi la Viena. Elveþia. case de prin pãrþile Nehoiului ºi Starchiojdului. au inundat atelierul. de la cea clasicã. care printr-o transfigurare personalã. cu sãlciile pletoase de pe malurile rîului Buzãului. care l-a fascinat ºi i-a îmbogãþit imaginaþia. peste care se apleca cu sfialã. îngîndurat cu o frunte de poet. Dacã vizitele mele de dupã anul 1980. care ºtie sã foloseascã culorile. Olanda. cînd luminoase. învãþînd 96 . În tot ceea ce lucreazã. dupã 1990. el a preluat firicele de luminã ºi întuneric ale creaþiilor marilor valori universale ºi le-a trecut prin sufletul lui de ardelean. sã selecteze imaginile pe care le-a înregistrat pe pînza vremii. meditativ ºi plin de elanuri juvenile. continuînd cu ciclul astrelor. se întregesc dar ºi se diversificã ca componente ale ºcolii de picturã româneascã contemporanã. ºi-a croit drumul sãu propriu. pe care l-a gãsit ºi l-a experimentat cu tenacitate. picturile lui. cu urcuºuri ºi poticneli. ºi mai ales „ceracolorile“ ºi ciclul „astrelor“. presãrat cu insatisfacþii trecãtoare. cartoane ºi culori. care s-a impus în viaþã cu paºi mici sau jumãtãþi de pas. Brãila. plecîndu-se mai ales spre naturã. în care culorile curg ca rîurile de la munte. atît cele clasice. urmate de cronici elogioase. o viziune cosmicã asupra tainelor universului. cald ºi generos. andreesciene cît ºi cele strãluminate de modernism. Dupã Elena Uþã Ckelaru. este vorba de Horia Cucerzan. gãsindu-l înconjurat de pînze. stau bine alãturi de vîrfurile picturii româneºti contemporane. suave ºi pline de gingãºie. Ciclurile lui de „Cai“. Tablourile lui Gheorghe Ciobanu. liricã. sã foloseascã tonuri de culoare caldã. în Germania. în care a fost înecat personajul biblic Sava Gotul. cînd grave cu negrul vîrtos sau maroniuri ruginite. muncite pînã la extenuare. erau mai rare. sinuos ºi greu. încercînd sã „gîndeascã pictura“. dar ºi sensibil faþã de izvoarele renaºterii. Prezent în expoziþiile din galeria Buzoianã. Italia etc. elaborînd zeci de lucrãri cu o tematicã extrem de variatã. la cea experimentalã se simte maturitatea artistului. în Bucureºti. cu mult galben ºi albastru pal. un alt pictor român. ele s-au înteþit. inovînd noi modalitãþi de picturã care au culminat cu realizarea ciclurilor de ceracolor. l-a adus tot mai aproape de pictura italianã. Drumul lui în viaþã. Mã bucura cînd vedeam în atelierul lui atîtea tablouri. adãpîndu-se încet dar sigur la izvoarele adevãratei arte clasice.

cînd preocupãrile îi erau altele decît acum. Israel. Suedia. am privit cu alþi ochi picturile sale care au devenit remarcabile prin acele pajiºti unduitoare. m-am crucit citind în catalogul acestei expoziþii palmaresul picturii sale ºi cît de cunoscut ºi recunoscut este acest artist înzestrat de Dumnezeu cu talent ºi iubire de oameni. cu acele senzuale balerine împodobite cu voaluri filigranate. Italia. dupã ani ºi ani. locuind în acelaºi faimos cartier Militari. concediile prea mici. Picasso etc. cu cote înalte alãturi de un Matisse. toate aceste imagini ºlefuite de ochiul versat al unui îndrãgostit. datoritã legãturilor lui cu Italia. este trecut în Dicþionarul Dorotheum de artã. ca artist plastic. ediþiile 1986. cu colinile cu pomi plini de roade. rãmîn componente ale unui artist ajuns la maturitate deplinã. Polonia. Deºi l-am cunoscut cu peste 30 de ani în urmã. Franþa). care a 97 . întîlnirile noastre ocazionale în chioºcul din curtea vilei noastre. reînnodînd adevãrata prietenie abia în ultimii ani. Franþa. va evolua atît de spectaculos.de la renaºterea italianã lecþia cea mai severã a perceperii frumosului din viaþã ºi artã. Pictura sa. Japonia. Olanda. Austria. azi rãmîne poate unul dintre cei mai prolifici artiºti plastici care se bucurã de o cotã valoricã impresionantã. A deschis pînã în prezent peste 15 expoziþii personale în þarã. în revista de artã Architectura din Milano ºi în alte albume ºi cataloage. cu pajiºti împestriþate cu florile care-ºi leagãnã petalele ca joaca de copii mici. Dicþionarul personalitãþilor Men of Achievement 1990. Nu bãnuiam niciodatã cã tînãrul de atunci. 1988. cu amurguri cu strãluminãri de soare. Reîntîlnirea noastrã. Belgia. ridicînd ºtacheta la standardele europene. cu faþa smeadã dar cu ochi pãtrunzãtori ºi calzi. Canada. A devenit în zilele noastre un pictor cãutat de colecþionari ºi muzee din America. cu peisaje din lumea Balºului lui Eminescu. vãzîndu-i unele lucrãri în expoziþia de la galeria Teatrului Naþional ºi Casa Centralã a Armatei. Mã bucur cã în colecþia mea au pãtruns cu capul sus. ca pictor l-am descoperit mai tîrziu. pe care a învãþat-o cu strãºnicie. Germania. Grecia. în anii aceia cînd tînãrul diplomat se acomoda cu noua profesie. uneori delãsarea sau chiar uitarea. în care despicam firul în patru. cîteva picturi care poartã semnãtura unui artist.1987. nu am încercat niciodatã sã cumpãr vreo lucrare. Plecãrile mele din þarã. În ultimii ani însã. îmi arãta unele tablouri. deºi uneori invitat la el acasã. Austria. Atunci. Chagall. Rusia intrînd în circuitul de valori universale. cu acele cavalcade de cai cu vibraþii celeste. ne-au înstrãinat puþin. peste 16 expoziþii personale în strãinãtate (Italia.

Preocupãrile mele pentru cunoaºterea sculpturii au început destul de tîrziu. pe care. în care eforturile unei munci istovitoare se preling în pãmîntul secetos. „Gornistul“. îmbogãþind-o. În schimb am rãmas bun prieten cu George Apostu. am cumpãrat o lucrare de mari dimensiuni intitulatã „Nostalgie“. Din expoziþia pe care am vizitat-o la Muzeul Municipiului Bucureºti. Este un tînãr viguros. la plecarea lui în Franþa. mã simt îndreptãþit sã spun cã pictorul Aurel Cogealac are toate ºansele de a urca treptele unei deveniri spectaculoase. semnat de Constantin Foamete. sã apeleze la culori potolite. dîndu-i acea tentã de originalitate ºi modernitate. lucrãri pe care le pãstrez ºi azi. un tînãr talentat. parcã uitat de Dumnezeu. deschisã la Centrul Cultural de la Budapesta. Dupã expoziþia recentã. am descoperit într-o expoziþie personalã. negru ºi roºu. un fel de imn adus continuitãþii vieþii omului. Pornind de la folclor. sã pritoceascã culorile. înaltã. în care viaþa pulseazã ºi-i pãstreazã puritatea ancestralã peste care timpul încearcã sã aºtearnã voalul uitãrii. în marmorã. cu ochii mari. visãtori. supus unor transformãri ale timpului ºi „Portretul unei femei“ realizat în tuºe de alb. un mare portretist. el surprinde imaginea satului tradiþional. deschiºi spre lume. de o curiozitate aparent de copil dar de o mare sensibilitate. bat la porþile inimii pictorului Aurel Cogealac. ºi care s-a bucurat de succes. care îºi trage seva din pãmînturile dobrogene în care tãlãngile mioarelor care coboarã de pe coline. Printre cei mai noi artiºti din generaþia tînãrã. care au intrat în colecþia mea.îmbinat ca nimeni altul figurativul cu nonfigurativul. încã din timpul studenþiei. al lui Oscar Han ºi am primit în dar. sã-ºi estompeze nãvãlirea culorilor translucide. conþinute într-o lume arhaicã. evocat în aceste însemnãri. pe care din pãcate. care ºtie sã deseneze. marele tãvãlug al timpului mi l-a scos din amintiri. de la care pãstrez cîteva lucrãri. de la obiceiuri strãvechi. sculpturã în lemn. îngemãnate cu culori calde. tot un „Cap de femeie“. un „Cap de fetiþã“ realizatã în ipsos. lemn ºi desene. o figurã angelicã. care au menirea de sedimentare proprie a marilor pictori. Este lucrarea mea de diplomã. þin mult la ea ºi vreau sã rãmînã în þarã. frecventam atelierul sculptorului Schirliu. Femeia prin dîrzenia feþei pare o statuie care stã înfiptã în pãmînturile aride ale Dobrogei. ºi sã ajungã un pictor care va aduce în pictura româneascã o notã originalã ºi modernã. dar mai ales Lucrarea lui de diplomã. În aceeaºi vreme. m-a vizitat acasã ºi mi l-a dãruit spunîndu-mi: – Asta e un dar pe care þi-l las þie. Cumpãrasem cîndva. 98 .

Eu am rãmas în uºa grea.Gestul lui m-a impresionat. metalicã. jucãuºi. bronzului ºi pietrei. la numai o aruncãturã de bãþ. Cu un oftat adînc. cu stucaturi la fereºti. mlãdiindu-se. chipul desãvîrºit al Pietei. care se lasã supus. Am intrat de mai multe ori în casa ca un palat. ciopleºte marmora. În faþa lucrãrilor de sculpturã 99 . simþi cîntecul marmorei ºi bronzului ºi. pe care abia le deschideai. observi transparenþa. Eu însumi parcã devin o statuie. unul dintre cei mai mari sculptori ai României. care în atmosfera ca de catedralã a atelierului parcã celebra zborul divin al esenþei frumuseþii feminine. ca ºi sumedenia de torsuri vaporoase care viseazã înãlþarea mîinile stafidite de ani îmi tremurã ºi se sfiiesc sã le atingã. realizez cã prin ºlefuirea pînã la desãvîrºire a marmorei. privind trupurile zvelte ale Dalilelor. iar cu mîinile lui diafane. Atunci nu ºtiam cã pe bulevardul Ana Ipãtescu nr. echilibru. cu figura lui de efigie romanã. cu vorba-i moldoveneascã. ºlefuite pînã la esenþe ºi fibre. deodatã rãsuflarea þi se taie ºi devii mut. cu dalta sufletului. descopãr nu numai ritm. Pãtrundeai într-o pãdure de statui în care simþeai nevoia sã le mîngîi ºi sã le sãruþi. piatra. ne-am despãrþit fãrã mãcar sã guste un strop de vin cum fãcea altãdatã. 44. Pe sculptorul Marcel Guguianu l-am întîlnit întîmplãtor la Ministerul afacerilor Externe. cînd împreunã cu adjunctul ministrului Adrian Dohotaru încercau sã rezolve o problemã a unor statui existente în America ºi care urmau sã fie returnate în þarã. De fiecare datã. cu un sãrut bãrbãtesc. grele. Privind acest dans al ritmurilor statuilor lui Marcel Guguianu. iar maestrul ca un Mefisto. îºi avea atelierul. zborul solemn ºi drept al Ciocîrliei. În lucrãrile lui de mari dimensiuni. armonie ºi rigoare ci. cu ochii lui strãlucitori. cu intrãri de fer forjat. încercînd sã-i mîngîi Statuile. lemnul. Era un „adio“ parcã presimþind cã este ultima datã cînd ne mai vedem. suavitatea. cu ochii inimii ºi minþii. spunîndu-mi în gînd doar atît „priveºte ºi cugetã“! Privindu-i pãdurea de statui. luînd formele ancestrale ale chipului uman. îmi potoleºte setea de cunoaºtere ºi înþelegere a artei. Maestrul Marcel Guguianu este un poet al formelor. Marcel Guguianu este ºi a rãmas acelaºi Guguianu unic în felul sãu ºi inconfundabil. simþi carnea albã a marmorei. trist ºi cu mîna fluturînd în aer. ºtiind sã mîngîie lutul. ºi formele voluptoase ale eternului feminin. Liniºtea din jur vibreazã doar la auzul paºilor moi de mãtase ai artistului.

Fiind prezent la vernisaj. ceva din arta adevãratã a lui Brîncuºi. în România se face artã nu glumã. Ioana Cassargian. Memoria nu mã înºealã. o întrupare a unui duh. semnat de Marcel Guguianu. Grecia. vorbele sale. mîinile lui mari mîngîie Torsul ºi adaugã: 100 .A. devine un zbor. cînd am privilegiul de a fi pãtruns în acest sanctuar al artei. sesizînd momentele divine prin care miracolul mîinilor acestuia a trudit ºi a ºlefuit amintirile unor iubiri trecãtoare.U. unde. Arãtîndu-mi cu degetul lucrarea. în 1970. coleg de generaþie cu Corneliu Baba. Franþa. m-a îndemnat sã privesc un tors de marmorã. San Marino. ca ºi participãrile la manifestãri expoziþionale cu caracter internaþional din Iugoslavia. SUA. am rãmas uimit cînd prietenul meu. m-am dus încã de trei ori sã mã conving despre cele spuse de un sculptor sãtul de statuile megalitice ale unui Vucetici. dupã mulþi ani de restriºte. Revãd Muzeul de artã „Puºkin“ din Moscova. Tomski sau Vera Muhina. S. Lazãr Dubinovski. se opreºte în faþa aceluiaºi „Tors“ ºi îmi spune în ºoaptã: „Mi-aº dori sã am în colecþia mea o asemenea piesã. Printre invitaþi era ºi sculptorul de excepþie. torsul lui sfideazã cerul. Rusia. dupã ce vãzuse lucrãrile de sculpturã ale lui Corneliu Medrea. spaþiul din jurul tãu se încarcã de liniºte totalã. ca ºi al desenelor realizate dintr-o singurã rãsuflare. mã întreb în sinea mea: – Cînd ºi cum l-am cunoscut pe marele sculptor Marcel Guguianu? ªi deodatã tresar. Aceeaºi expoziþie itinerantã de artã plasticã româneascã a fost deschisã ºi la Vilnius în Lituania. basarabean. Max Constantinescu. Italia. ca un dangãt de clopot. dar „tînãrul Guguianu“ este tot atît de original. îndrãgostit de România.“. Balogh Peter. le aud ºi azi ca un ecou întîrziat: – Iatã prietene. o expoziþiei de artã plasticã contemporanã româneascã. Deci iatã. care. cînd privesc în atelierul maestrului aceastã lume fascinantã. Franþa. sunt tot atîtea dovezi grãitoare ale prestigiului de care se bucurã arta sa ºi pe plan internaþional. acum peste 30 de ani am vãzut pentru prima datã o sculpturã a cãrui autor era Marcel Guguianu. Apoi. Turcia. marele poet lituanian Eduard Mejelaitis. Belgia. Acum. de înãlþare. cunoscut colecþionar de artã. se vernisa. Expoziþiile sale deschise în Danemarca. Cît a stat expoziþia la Moscova. Se simte în aceastã sculpturã.ale maestrului Guguianu. încerci sentimentul de descãtuºare.

în calitate de vecin ºi prieten. cum cuþitele neiertãtoare ale timpului s-au înfipt în faþa seraficã a acestuia. care a rãmas frumoasã. aducea obiectele ºi imediat dispãrea. sã vieþuiascã în oraºul sãu natal. Parcã avea fricã de oameni. este nu numai poet de o mare sensibilitate. care a suferit în trecut nedreptãþi care i-au potolit setea de înãlþare ºi elanul tinereþii. întîlnindu-l pe stradã. L-am cunoscut încã din timpul cînd lucram la Muzeul Regional de Istorie din Ploieºti. un adevãrat muzeu situat în strada Sfîntul Constantin. avînd întotdeauna o lucrare — desene creionate cu forþã. Acesta este pictorul Dragoº Morãrescu. ci ºi pictor. nu era comunicativ. o adevãratã Pãdure de statui care se va împãmînteni într-o clãdire construitã special ºi destinatã artistului. Cînd am intrat în apartament nu-mi venea sã cred ce-mi vedeau ochii. în Muzeul de Artã din Bîrlad. am schimbat cîteva vorbe ºi atît.– Atingînd marmora am simþit fiorul pe care þi-l dã formele unei puritãþi feminine desãvîrºite. în semn de preþuire eu i-am oferit cãrþile mele. renãscînd în el pofta de viaþã ºi de dãruire artei. ilustrator de carte dar ºi printre singurii care realizeazã o galvanoplastie unicat. pe care Dumnezeu l-a înzestrat cu toate calitãþile ºi cu un talent deosebit. un om de mare omenie cu o verticalitate de invidiat. sculptor. a supravieþuit unei epoci de tristã amintire. venea. mã uit la maestru ºi privesc cu dragoste frãþeascã. de cînd casa mi-a fost dãrîmatã ºi m-am mutat într-un apartament de bloc. Cînd atelierul acestuia este inundat de o luminã diafanã. ca a unei statui. Sunt fericit de cînd am aflat cã maestrul îºi va muta la Bîrlad colecþia sa. pe care îl mîngîi uneori. i se pãrea cã este urmãrit de cineva. reprezentînd un „Tors“. ºi sunt bucuros cã am fost în atelierul sãu de multe ori ºi mã plimb în voie prin Pãdurea de statui a maestrului. mobile vechi 101 . Dupã anul 1980 ne-am mai vãzut. Era o apariþie puþin stranie. La ziua mea onomasticã. însoþite de o dedicaþie ºi un bronz mic. deoarece pe artist nu l-am mai vãzut de peste un an. dar de la reîntoarecerea mea în þarã. Venea uneori ºi propunea Comisiei de achiziþii a muzeului obiecte de cult sau covoare orientale sau româneºti. s-a legat între noi o simpatie fireascã. el a intrat în casa mea. un iscusit grafician ºi gravor. Se uita tot timpul în urma lui. Mai tîrziu m-a invitat sã-i vãd colecþia. De atunci. maestrul a venit de multe ori. O bogãþie de tablouri de epocã. De abia cînd eu m-am mutat la Bucureºti. icoane vechi sau documente originale. am cunoscu pe marele sculptor. Intelectualul de descendenþã nobilã. Un intelectual rasat.

dupã ce a fãcut lectura acestui amplu poem în versuri. care-i fãcuse un cuib special pentru el pe o moarã înaltã. icoane vechi pe lemn ºi sticlã. cruci încrustate cu sidef ºi pietre preþioase. lãzi de zestre transilvãnene. obiecte religioase. pictorul Dragoº Morãrescu. cu vignete originale dovedind cã este un adevãrat iubitor de poezie ºi un prieten sincer. cu soþiile noastre poposeam în verile fierbinþi. parcã ar fi în relief. generos ca întotdeauna. Dragoº Morãrescu. reprezentând simbolic un vultur. Din aceastã carte. care cu parfum de epocã te cheamã sã le priveºti cu ochii larg deschiºi. ºi pe care îl îngrijea ca pe propriul copil. cîteva gravuri ºi un exlibris personal. Lucrãrile proprii de picturã. exlibrisurile. în special culorile galben. invitîndu-l în oraºul Nehoiu. Ne întîlneam frecvent la vernisajele unor expoziþii la galeriile din Bucureºti. De aceea am avut ezitãri în achiziþionarea lor. parcã te obosesc tot privindu-le. pocaluri. a mea. portrete. lucrãrile de sculpturã. cele bãtute în metal. Acest vultur real.în stil Rococo. multe de ordinul zecilor ºi sutelor. Ce mai. o colecþie de mare valoare. acum dispãrutã. basarabene ºi din alte zone etnografice. proprietatea lui. gravurile. din copilãria mea buzoianã cu care ne jucam pe „maidanul Saturn“ îl îmblînzise un mare negustor Petre Zangopol. ilustraþiile de carte. s-a inspirat ºi a realizat acest exlibris pe care mi l-a dãruit ºi pe care îl considerã printre cele mai reuºite exlibrisuri. roºu ºi albastru. 102 . Bildenmaier. toate privite în intimitatea artistului. mai ales de Fãgãraº. covoare de Buhara. a fãcut ilustraþia cãrþii mele. verde. deoarece þine cu dinþii la aceste valori. organizam în fiecare an comemorarea Poetului Marin Sorescu. care auzise cã în munþii Buzãului trãise un ultim zãgan din aceastã specie. flori. un ecou tîrziu al imaginii faimosului vultur Ilie pe care l-am zugrãvit în volumul „Ultimul Zãgan“ apãrut la editura Ion Creangã. loc în care. Apropierea noastrã sufleteascã s-a cimentat ºi adîncit. dau strãlucire peisajelor ºi portretelor. Pictorul foloseºte pasta în straturi groase. o multitudine de peisaje. aºa ceva nu mai vãzusem pînã atunci. sfeºnice. În colecþia mea am totuºi o picturã în ulei reprezentînd o balerinã. unde sub patronajul meu ºi al oamenilor de mare omenie. Îi port un respect deosebit. cînd eu terminasem manuscrisul unui nou volum de versuri la împlinirea vîrstei de 70 de ani. titlu sugerat de poetul Marin Sorescu. sunt dovezi ale unei munci exemplare. dar ºi în fiecare zi de 1 mai. dar ºi pentru cã picturile sale. În 1995. inginerii Marius ºi Elena Vintilã. singurul specialist în exlibrisuri.

dansam ºi ne ospãtam cu bunãtãþile pregãtite de soþia mea. al cãrui nume a intrat în legendã: ION IRIMESCU. De la primele contacte cu acest împãtimit pentru artã. rãmîne ca o statuie înfiptã în pãmîntul românesc. privesc sculpturile mai mici sau mai mari. gata de zbor. de care mã leagã o prietenie de peste 35 de ani. în atmosfera aceea sumbrã. care la cei peste o sutã de ani. mai ales tablourile pictate pe lemn? Îmi exprim nemulþumirea. pictori. care nu-ºi dezminte obîrºia lui þãrãneascã. înghesuite pe un culoar întunecat. unde schimbam pãreri. Ce soarta îmi zic: Omul ãsta foarte talentat nu a avut parte de un atelier luminos. m-a stimulat sã continui activitatea mea de colecþionar. colegi de facultate. 103 . „un patriarh“ al sculpturii româneºti contemporane. Este vorba de Teodor Bogoi. cu mult spaþiu ºi aer unde sã respire lumea din picturile sale. de a face schimb de pãreri. cum oare este posibil sã munceascã în asemenea condiþii? Mã liniºteºte vecinul lui. mai poate aduce la luminã portretele suave. sculptorul Ion Mîndrescu care îmi spune sã vãd ºi atelierul lui. zis atelier. În ultimii 10 ani. un moldovean neaoº. fãrã cãldura. sã-i sfãtuiascã. cu instalaþii de apã improvizate. cum Doamne. jovial. ne-am regãsit pe acelaºi drum. Avem aceleaºi nãzuinþe ºi preocupãri ºi de aceea ne respectãm reciproc. diplomaþi. politicos. tot ce am vãzut în casa lui. acele fecioare de o frumuseþe rarã. m-am apropiat în împrejurãri fericite pentru mine de doi sculptori la extremele vîrstelor: unul tînãr. l-am cunoscut întîmplãtor într-un atelier dintr-o casã veche din fostul bulevard Gheorghe Dimitrov avînd ca vecin un alt artist. Pe sculptorul Ion Mîndrescu. de o discreþie totalã. de data asta un pictor. aºternîndu-ºi ochii pe pînzele mari. cu o luminã chioarã. în afara prietenilor evocaþi mai sus. un om de omenie. în care pictorul trudea scrîºnind din dinþi. În el vãd un pictor adevãrat. doctori. În atelierul lui Titi Bogoi.ziua mea de naºtere. chinuindu-se cu lemne la sobã. dornic sã ajute oamenii. a avut parte numai de ateliere improvizate. în acest muzeu cunoscut de puþinã lume în afara unor prieteni. dornici de a ne îmbogãþi patrimoniul cultural. lumea aceia a Maramureºului ºi a cîmpiei. spaþiul mic ºi întunecos. aºa chinuit. Intrînd în acea încãpere. am avut impresia cã intru într-un infern. ºi altul la vîrsta matusalemicã. insalubre. omul venit din lumea curatã a Bãrãganului ca ºi Fãnuº Neagu. profesori. ºi mai ales pentru a-ºi îmbogãþi colecþia. pînzele stãteau una peste alta. ceea ce pentru mine a însemnat foarte mult. la care participau scriitori.

dacã vreþi vã pot da gratis cîteva lucrãri de sculpturã mai mari. am vãzut în acest „bãrbat adevãrat“. de o calmitate care îmi dã fiori. aºteptînd o viitoare turnare în bronz. exprimînd unele idei novatoare în ce priveºte sculptura mã uimeºte cum acest artist. totemurile. care se lãsase pe faþa lui ca niºte umbre. o mare durere. de staturã mãrunþicã. Cînd l-am privit mai atent pe acest sculptor. nu-i o noutate ce-i spun. toate lucrurile care ne prisosesc ºi vrem sã scãpãm de ele ºi totuºi. realizatã cu dragoste pentru permanenþa ºi cinstirea adevãraþilor luptãtori pentru dreptate ºi adevãr. dar ne ameninþã cu scrisori cã în curînd sã ne mutãm. nu se poate. îmi zic. iar insistenþele lui ne terorizeazã. timpul ºi Spaþiul“ ºi mã crucesc. N-am unde sã le depozitez! 104 . casa va fi demolatã. pentru redarea luptei ºi istoriei neamului românesc. fãcîndu-mi loc printre aceste statui ºi statuete. dar. îmi dau seama cã mã aflu în faþa unui sculptor care cu tot dinadinsul vrea sã lase posteritãþii însemnele trecerii sale printr-o lume „crudã ºi nedreaptã“. Mã priveºte atent ºi deodatã izbucneºte: – ªi cînd te gîndeºti cã toate aceste lucrãri pe care le iubesc ca pe niºte copii ai mei. Uite. în vesmintele albe de ghips. un gînditor profund. sau vor fi cumpãrate de vreun om cu bani? – Nu. Vãd scene din basorelieful „Prima Unire“. în care citeºti niºte idei novatoare ca ºi în lumea occidentalã. care „zac“ în dezordine în aceastã lume „a întunericului ºi care îºi cer dreptul la viaþã. cu faþã de om inteligent. Este o crimã. pe care sã le includeþi în colecþia dumneavoastrã. un ins pe care nu l-am vãzut niciodatã. preþurile aici în centrul Bucureºtiului sunt mari. Am senzaþia cã am intrat într-un depozit unde se strîng toate deºeurile. încît în curînd va trebui sã pãrãsim acest „aºa zis atelier“. casa a fost revendicatã de un moºtenitor. dar vioi ºi cu muºchi vînjoºi. în aºteptarea bronzului care sã le strãlumineze? Sculptorul se uitã la mine. îl întreb. un fel de metopã a istoriei. poate supravieþui în acest „atelier-magazie“ ºi cum izbuteºte sã realizeze aceste statui ecvestre. Pe un culoar stau atîrnate unele lucrãri cu caracter istoric în gips. vor ajunge în strãinãtate. zac unele peste altele în aºteptarea cui? Mã uit tot mai atent. busturile unor oameni de seamã. asemenea sculpturi îndrãzneþe. îmi spune. Iatã condiþiile de lucru ale unui sculptor român? Îmi vine sã-mi dau palme.ca ºi piesele multiplicate din ciclul „Omul. schimbîndu-i înfãþiºarea aceea seninã specificã oamenilor buni. cu o tematicã modernã. bine structuratã. vor dispãrea în curînd! Cum.

sînt dovezi ale circulaþiei în spaþiul european ale unui sculptor care. Îl urmãream nu odatã în muþenia lui de înþelept. o interpretare originalã a unor componente ale corpului uman. ºi în prezent înfrumuseþeazã curtea interioarã a Ambasadei. la diverse vernisaje de expoziþii. impunînd respect prin þinuta sa ireproºabilã. uitînd parcã trecutul. ne transmite nouã continuarea vieþii dincolo de moarte. Se uita uneori. dar sigur. dar aºa cum îmi spusese ºi prietenul meu Teodor Bogoi. cu acel costum înspicat. unde aveau loc marile retrospective. de o valoare deosebitã. într-un spaþiu dintr-o curte de pe bulevardul Pache Protopopescu ºi-a improvizat un modest atelier. de unul singur. unele ajunse ºi la Paris care au fost vãzute într-o expoziþie la Centrul Cultural al României. Pe maestrul Ion Irimescu l-am vãzut cu mulþi ani în urmã. este stâpîn atotputernic. renãscut ca o „Pasãre Phoenus“. ºi prin creaþiile lui originale. se vor impune pe plan mondial. Trebuia sã se mute cît mai urgent. mai ales în faþa unor nuduri. la Galeriile Uniunii Artiºtilor Plastici ºi mai ales la Sala Dalles. Peste cîteva zile. cu ochii jucãuºi. am ajuns la atelierul sculptorului Ion Mîndrescu ºi am ridicat lucrarea „Studiu“. Cristul.La început am crezuþ cã este o glumã. creînd noi opere din ciclul „Omul. soarta lor era pecetluitã. neobiºnuit de latã. cu faþa surîzãtoare. cu cravata roºie de in. iscoditori. au trecut peste 3 ani. cu un vecin de cartier care avea o maºinã mare cu prelatã. în care miºcarea în spaþiu prin care Omul. De la acea întîmplare cînd atît pictorul Teodor Bogoi cît ºi sculptorul Ion Mîndrescu au trebuit sã pãrãseascã acele aºa zise ateliere. în care sculptorul descifra tuºa sigurã a desenului. Din cînd în cînd. o statuie reprezentînd un luptãtor pe un cal. privindu-i faþa transfiguratã 105 . artistul se desparte destul de greu de unele sculpturi. Aceste lucruri sunt piese de rezistenþã în galeria mea urmînd sã gãsesc mijloacele materiale pentru a le turna în bronz. prin deschiderea lui în lumea modernã. minute în ºir în faþa unui tablou. vînzîndu-le din lipsã de bani. simplificarea pînã la esenþializare a capetelor umane. timpul ºi Spaþiul“ care dã o nouã perspectivã unor viziuni celeste. Deci nu e de glumit. Deºi sunt niºte capodopere. proporþiile echilibrate. unele îngroºãri ale liniilor torsurilor. Venea de fiecare datã cu acea aparentã sfialã. înfruntînd duºmanul ºi o „Structurã deschisã“. se impune în „peisajul sculpturii româneºti ca un continuator al adevãratei ºcoli de artã care încet. În anii din urmã am rãmas în continuare în relaþii cu Ion Mîndrescu care în prezent. în care. îºi face în continuare meseria.

în care cele mai valoroase lucrãri de sculpturã. Muzeul „Marcel Iancu“ de la Ashod din Israel. Era ascultat cu religiozitate de cei prezenþi. cînd pictorul îºi serba ziua de naºtere avîndu-l ca invitat pe sculptor cu soþia ºi pe mine cu soþia.. care sunt sigur vor aduce o patã de luminã în peisajul bucureºtean. cufundat în lumea lui intimã. De atunci. întrece orice aºteptare. L-am întîlnit apoi la unele recepþii. dorinþa de a îmbogãþi în continuare muzeul de la Fãlticeni. I-am sesizat nu odatã ºi îngrijorarea faþã de lãcaºul de culturã de la Fãlticeni. S-a bucurat. care în viaþã fiind. achiziþiile pe care le-am fãcut. sesizîndu-i particularitãþile. îþi dezvãluiau lumea mirificã. De cunoscut. i-am mãrturisit cã în 1987. în braþele timpului. graficã. comentînd operele unor artiºti. la 1 aprilie. am descoperit în „Casa Muzeu Ion Irimescu“ de la Fãlticeni. privind cu insistenþã la unele personaje care pentru un sculptor prezentau unele particularitãþi. te-am mirosit vãzîndu-vã mereu prin expoziþii. gata sã intru în discuþie. mi-a replicat: – ªtiu cã dumneata eºti un colecþionar de artã. celebrînd cu vocea-i domoalã. cã ai strîns opere aparþinînd celor mai mari artiºti plastici. Continuã. desene. ori de cîte ori am avut ocazia. L-am vãzut apoi la alte vernisaje. Muzeul „Clee“ la Berna. ciocnind o ºampanie. citindu-i pe faþã trãirile pe care încerca în faþa frumosului din artã. ochii se luminau de plãcere. dar timiditatea. sfiala cã mã aflu în faþa unuia dintre cei mai mari sculptori contemporani. însoþit de pictorul Dan Hatmanu. mã opreau la timp. în anul 1991. S-a bucurat cînd i-am spus cã. l-am cunoscut în casa pictorului Brãduþ Covaliu. dar ce am vãzut în Muzeul de la Fãlticeni. într-o toamnã de aur.atunci cînd descoperea amãnunte de mare sensibilitate. etc. originalitatea. un edificiu unic. emiþînd judecãþi de valoare. case memoriale. dar aflînd de la Brãduþ Covaliu. actul de culturã. pasiunea mea pentru artã. Abia atunci. nu numai de sculpturã ci ºi de picturã. mai mult singur. ºi-a lãsat însemnele creaþiei. travaliul muncii lui la unele statui. teama 106 . i-am ascultat reflecþiile lui despre artã. M-am apropiat nu odatã de dînsul. am fost în preajma maestrului. la modalitãþile stilistice specifice unui creator. aºa cã te îndemn sã continui sã colecþionezi. cãrora le-ar fi modelat chipul. în cãlãtoriile mele am vãzut multe case-muzeu. i-am fãcut vizite la atelierul din Pangrati. inconfundabilã a unui creator. vei vedea cã în final strãdaniile pasiunii dumitale se vor materializa într-o colecþie. azi picturile se cumpãrã la preþuri scãzute. vãzusem muzeul memorial „Matisse“ de la Nisa. întruniri. pãtrunzînd la esenþe. relevînd calitãþile artistice ale unor lucrãri. admirîndu-i încetineala paºilor.

Vreau sã fiu ºi eu prezent cu o lucrare în colecþia dumitale!“. de circa 1 metru înãlþime. un plic cu niºte bani. cã se vorbeºte foarte frumos despre ea. prin manifestãrile pe care le organizeazã în muzeu. Gestul sãu m-a impresionat ºi am rãmas parcã o statuie. un bronz! De fiecare datã cînd ajungeam în atelierul maestrului. ca pornind de la existenþa colecþiei mele de artã. ºi tot ce voi mai crea în continuare. discuþiile se concentrau asupra colecþiei ºi colecþionarilor. clãdirea care adãposteºte operele sale sã nu fie retrocedatã prefecturii locale. avînd o casã corespunzãtoare. Nu. menþine prestigiul acestei instituþii ºi asta îmi dã o mare liniºte. îmi spune. un director cinstit. mai ales cã este fãcutã de un om tînãr. pe care mi-l dãruieºte. este un dar. Mã înspãimînt. accept. într-un moment de neatenþie i-am pus maestrului pe masã. am încremenit. îºi vor gãsi loc tot în muzeul meu“. fãcîndu-i o vizitã în atelierul din Pangrati. ºi un desen original în sepia. mã uluieºte generozitatea maestrului ºi îi spun cã nu-l pot primi. Se uitã prin imensul atelier. ci numai dacã îmi spune cît costã. spunîndu-mi cã este tare curios sã vadã colecþia mea. în noile condiþii. dar. un „ipsos“. i-am vorbit despre intenþia unor intelectuali români în frunte cu poetul Marin Sorescu.ca. Înaintea plecãrii din atelier cu lucrarea. unicã în felul ei pentru zilele noastre“ adãugînd cã „ar fi fericit dacã printre membrii fondatori s-ar numãra ºi dînsul“. Pe loc a semnat adeziunea ºi mi-a oferit 3 albume de mari dimensiuni cu dedicaþie. figura unui tînãr înalt. mele pentru cã am devenit membru al Fundaþiei dumitale. 107 . i-am exprimat maestrului gîndul cã aº vrea sã cumpãr o lucrare care sã înnobileze colecþia mea. sper cã în colecþia dumitale sã figurez ºi cu o lucrare originalã. La puþinã vreme. Tocmai de aceea tot ce vedeþi în atelier. M-a vãzut. ºi rîzînd: „Este plata cotizaþiei. pe criza asta mare. înarmat cu douã sticle de Wiski printre altele. pe domnul Dãscãlescu. cînd nu te mai poþi miºca fãrã bani. dar insistînd cã este un gest simbolic mi-a replicat: – Bine. care prin competenþã. un destoinic „bãrbat. cu pãrul creþ. ºi se opreºte asupra unui ipsos. În anul 1966. „Am acolo însã. semãnînd cu un african. Mi-a mãrturisit cã „este o idee foarte bunã. sã creez o Fundaþie Culturalã cu caracter educativ. spunîndu-mi cã în colecþia mea „trebuie sã existe ºi desenele mele ºi chiar o lucrare. care ºtie sã lupte.

zilnic sunt 30-40 de muncitori. aici. într-o casã cu faþadele lãsate în culoare roºie. vizaviz de casa mea. cazurile de jaf. lipitã de casa lui Cunescu. Stã sprijinit în baston.00 la doctor. Într-o bunã zi. casã veche de început de secol.I-am mai spus maestrului cã intenþionez ca aceastã colecþie sã o donez oraºului Buzãu. – Da. jefuiþi de bunuri ºi valori. n-avem timp pentru a ne vindeca sufletul. sã vadã colecþia. cã asistam la o degradare a calitãþii umane. A doua zi ne urcãm în maºinã. alþii îºi bat joc de banii poporului!” Însoþit de prietenul lui constant — bastonul — cînd coborîm din maºinã se uitã insistent la mine. comenteazã sculptorul. dar iatã maestre. îi spun. în care mi-am petrecut copilãria ºi adolescenþa. ºeful ãl mare“. Regret. „în timp ce unii oameni mor de foame. refuzã sã-l þin de braþ. giurgiuvele sunt înlocuite cu altele noi. comentînd pe drum escaladarea preþurilor care o iau razna. unde la intrare în clãdire. Se apropie de poartã ºi mã întreabã: – Al cui este bustul? – Nu ºtiu. Îmi spune cã. a îndrãznit ºi a întrebat cui i se pregãteºte locuinþa? I s-a rãspuns „e pentru domnul preºedinte Constantinescu. scot stive de calorifere ruginite. era un mare artist. care carã materiale. I-am spus cã am venit sã-l iau la mine acasã. dar aici a trãit sculptorul Jiga Ion. de peste 1 metru. iar mai tîrziu regretãm! Îi arãt casa pe-afarã. pe prima treaptã se aflã un bust înalt. dar ºi la o casã. îmi aratã brîul de stucaturi care brãzdeazã faþada celor 6 geamuri. S-a scuzat dar a fost programat la orele 11. exprimîndu-ºi un sentiment de teamã cã în ultimul timp sînt omorîþi oameni în plinã stradã. Priveºte. am fost vecini. cu o arhitecturã exterioarã specificã zonei. „Mi-e fricã domnule sã mai ies ºi pe stradã“. Doamna Jiga m-a invitat de mai multe ori sã-i vãd cîteva tablouri ale unor pictori consacraþi. Într-una din zilele lui august 1977. are o personalitate care îþi încîntã ochiul! 108 . de pe timpuri. la dentist cu soþia. dar nu l-am cunoscut. dar a doua zi va da curs invitaþiei cu multã plãcere. am trecut din nou prin atelierul maestrului. Halal. Trecem prin faþa unei clãdiri de pe strada Pangrati. iar lucrarea este bine echilibratã. casã boiereascã. – A da. mãsoarã cu ochii dimensiunea clãdirii. este o casã specificã sfîrºitului de secol 19.

deoarece în þara româneascã sunt doar 4 exemplare similare. aparþine ºcolii lui Rubleov. le cerceteazã. Se aºeazã pe un scaun ºi priveºte mirat peretele din dreapta. printre ele. în casa sa din Sãpînþa. cu geamuri originale de cristal. cea de sus. cu scene biblice. ºlefuind suflete. se cunoaºte mîna unui rapsod popular. Am vãzut ºi eu Cimitirul vesel din Sãpînþa. foarte înalt. în picturile de pe ceramica lui Victor Vicºoreanu. neºlefuit. avem asemenea tronuri. plin de icoane pe lemn ºi sticlã. Cãsãtoria ºi familia“. spune: „Vezi. sunt unicate. cu uºi mari. iar eu sunt un norocos cã eu ºi artistul. care va deveni muzeu. „Cunoaºterea. mîinile lui alunecã pe vopseaua lucioasã. Stã ºi priveºte îndelung ceramica meºterului olar Victor Vicºoreanu din Horezu ºi în faþa mãºtilor lui Nicolae Popa din Tîrpeºti.Intrãm în casa noastrã. de peste 40 metri pãtraþi. Logodna. cu faimosul cocoº de Horezu. reînvie ceramica de Oboga. ºi exclamã: „Da. ºi mai ales ceramica unicã a lui Colibaba. Ne oprim în faþa altor sculpturi. care parcã 109 . se invocã motivele ceramicii de Cutti. ºi lucrurile lui Ion Mîndrescu. cu figuri de sfinþi. – Mda. Maestrul se apropie. mare. care dovedesc o cunoaºtere exactã a calitãþilor ºi defectelor omeneºti. dar tînãrul Mîndrescu va avea un cuvînt greu de spus în sculptura noastrã“. domnule. religioase. mulþumesc. de pãmîntul din care au fost zãmisliþi“. foarte muncitori. care ºtie mîngîia fibra lemnului. ca marii noºtri artiºti sã-ºi sfîrºeascã zilele departe de þarã. este de mare valoare. aºa cum a fãcut pe fiecare cruce de pe mormintele consãtenilor lui din Sãpînþa. cu motive florale. Recunoaºte „Lapona“ lui George Apostu. nu le gãseºti la alte popoare!” Trecem în salonul mare. Îi spun cã sunt un om fericit. el este un fel de filozof al satului. a fost un mare artist. „Capul de bãrbat“ al sculptorului Constantin Foamete. Încercarea de a-l sprijini la trecerea pragului se loveºte de mîna osoasã. cã a rãmas în Franþa. parcã e un fãcut. tot de Apostu. a scenelor pictate. reprezentînd scene de familie. care spune un NU. dã din cap ºi spune: – Da. pe cînd la Colibaba. Stan Ion Pãtras din Sãpînþa. Pãcat cã opera lui se risipeºte. Admirã un cap de copil din marmorã alba. O priveºte ºi spontan exclamã: „Da. „Amîndoi sunt talentaþi. m-am amuzat citind acele epitafe despre viaþa oamenilor. sculptate. un adevãrat tezaur. aici. se vede mîna unui meºter de mare valoare!” Îi vorbesc despre cele 4 exemplare de tronuri executate de sculptorul þãran.

Se aºeazã pe un alt fotoliu. Dan Hatmanu a fost la începuturile sale „un babist“. Este un mare portretist. nepoata doamnei Covaliu care trãieºte în Germania a subestimat valoarea tablourilor lui Brãduþ. fãcând însã gãlãgie cã Brãduþ a donat Muzeului de Istorie din oraºul matale — Buzãu. Eu îi urmãresc gesturile. Pãcat. a vãzut în dumneata un om cu alese calitãþi. care figureazã în Muzeul de la Fãlticeni. Este o mare pictoriþã. faþa i se lumineazã. pomii singuratici. I-am fãcut un bust. cu pastã multã. zeci dacã nu sute. cu care este vechi prieten. sute de picturi. privind peretele unde sunt expuse tablourile lui Dan Hatmanu.este un interior de pãlãþel medieval. Se aºeazã pe un fotoliu ºi îºi opreºte ochii pe peretele central. cîþiva Baba. apoi se destãinue: – E o lucrare dintre cele mai bune a lui Ciucurencu. mã onoreazã faptul cã mi-a fãcut un excelent portret. dar le combina cu multã ºtiinþã. poezia pe care o scrieþi. Mi-a fost un bun prieten. recunoaºte multe lucrãri. l-a imitat uneori. ºi Margareta Sterian este prezentã în colecþie cu lucruri dintre cele mai bune. Apoi comenteazã: – E un artist care ºi-a desãvîrºit opera cu o discreþie care de multe ori m-a contrariat. niºte flori superbe. se amuza sau dã din cap. Se uitã cu interes spre o altã lucrare. Se ridicã de pe fotoliu. Un portret foarte frumos i-a fãcut ºi lui Corneliu Baba. ºi un Ciucurencu. Picta folosind cu zgîrcenie culorile. murmurã pentru sine ceva. în care se joacã doar cu douã culori. este un Brãduþ Covaliu. se uitã cu o curiozitate crescîndã. experimentînd. înseamnã cã vã apreciazã foarte mult. enumera numele artiºtilor. Astã era Ciucurencu. peste 200 de lucrãri. Faptul cã þi-a fãcut dumitale ºi doamnei portrete. l-a iubit pe mentorul sãu. ca niºte nãluci care danseazã pe pînza vremii. la care am þinut foarte mult. Stã. individualizîndu-se. ºi zice: – Da. mediteazã. s-a îndepãrtat de el. sînt inconfundabile. Nu ºtiu pe ce mîni a ajuns dupã moartea lui neaºteptatã. avea în casã multe lucrãri. tablourile lui. se încãlzeºte parcã ºi comenteazã: – Vezi domnule Bucur. inovînd. Am auzit cã s-a împrãºtiat totul. vã apreciazã ca ºi mine. dar ºi un Luchian. dar iatã-l. devenind cea mai proeminentã personalitate artisticã a Moldovei. e dintr-o perioadã de vîrf. Un punct de referinþã 110 . dintre cele mai valoroase. în special cîmpiile înverzite. în care a gãsit gingãºie ºi frumuseþea copilãriei sale. cum treptat ºi sigur pe talentul sãu.

nu cu scop mercantil. „ªtiu cã a suferit mult în tinereþe. dar la cei 94 de ani cînd s-a prãpãdit a lãsat un patrimoniu valoros. încearcã sã-i îndeplineascã dorinþa. Surprinzînd încã odatã portretul meu realizat prin substituire de pictorul Dan Hatmanu. un virtuos ºi îndrãgostit de culoare. Se intereseazã de pictorii ardeleni. îmi spune cã nu-ºi imagina o asemenea colecþie. care parcã a înflorit în creaþia sa. spunînd cã este o lucrare de un mare rafinament. dar fãrã sã se repete. poate cel mai reprezentativ ºi productiv al generaþiei sale. rãmîne tributar unei tehnici ºi maniere pe care nimeni nu a încercat sã-l imite. prin marinele care i-au reuºit de minune. prin naturile lui moarte. ci în dorinþa de a lãsa în urma lor ceva. consecvenþa ºi originalitatea picturilor lui Ion Grigore. Te felicit sincer. Iatã calitãþi pe care puþini din generaþia dumitale le întruchipeazã atît de fericit“. tînãrul Mircea Barzuca. Priveºte una din picturile cele mai mari ale artistei. îmi promite cã. realizatã în manierã clasicã. – Da. dupã ce trece luna septembrie. de a crea o fundaþie care sã-i poarte numele“. o picturã cu multe personagii. deºi înainte de rãzboi a avut mult de suferit din cauza originii sale. am descoperit în dumneata un om. este un mare artist. inconfundabil ºi foarte original. totodatã. Ca un astronom care-ºi îndreaptã luneta spre cele patru zãri. Admirã. este inconfundabil prin culoare. dar se încãlzeºte în faþa lucrãrilor lui Ion Musceleanu. – Pacea a ajuns la o adevãratã sintezã a picturii. dar învesmîntate în odãjdii de epocã. stînd de data aceastã pe un studiou de unde analizeazã cele 10 picturi ale lui Vasile Grigore. Bem în tihnã o cafea. Alin Gheorghiu. un îndrãgostit de frumos. reprezentînd „Scene cu mãºti de la Brãneºti“. mereu acelaºi. maestrul îºi schimbã locul. Îl iubesc ºi mã bucur de prietenia lui. parcã este o freacã medievalã din timpul renaºterii. un poet extrem de sensibil. pe care moºtenitorul ei. Un pictor extrem de prodicios.al picturii feministe de azi. Horia Pop. destul 111 . considerîndu-i „artiºti de talie europeanã“ Ne reîntoarcem din nou în salonul mare. Abrudan. muncitor exigent. sute de pînze. sorbindu-i aroma ºi continuînd dialogul. unicã în felul ei în peisajul bucureºtean. Îi place Ciupe. care sã investeascã bani în opere de artã. „Puþini oameni sînt astãzi ca dumneata. Trecem apoi în celãlalt salon. cu pictura lui în maniera puantilistã. Repereazã douã lucrãri de Ion Pacea.

unele discuþii legate de „soarta atelierului“ luat cu hapºa de sculptorul Codre. ne-am întîlnit. cei veniþi de la Bucureºti la o pribovcã de cafea. Sala a izbucnit în aplauze prelungite. A. de o luciditate ºi o vigoare care-i dãdea putere de a mai face schiþe. Dupã acea întîlnire de pominã. prilej de a afla veºti despre maestru. gãsim noi soluþii. o invitaþie pentru a participa la a 98-a aniversare a zilei de naºtere a sculptorului. existenþa încã a unor lucrãri în atelier. la mine acasã. Într-o zi de februarie 2001. care se caza în casa noastrã. ºi în 2-3 ºedinþe sã-mi realizeze un bust. deºirînd pe pînza vremii alte aspecte din activitatea sa. Ciobanu. În Sala bronzurilor din muzeu. a venit frecvent la Bucureºti. i-am spus cã sunt gata sã fac orice efort financiar. Bucuria ºi mai mare a fost cînd citind textul invitaþiei. Dar bronzul. dl. maestrul a fost nevoit sã se stabileascã definitiv la Fãlticeni. care urma în 2001 sã împlineascã vîrsta de 98 de ani de la naºtere. Vestea m-a bucurat. Bucur Chiriac. Pentru rezolvarea unor probleme legate de pãrãsirea atelierului din str. Pangrati. Împreunã cu pictorii Ion Grigore. scriitor ºi Gh. scriitor. Grigore Ilisei. directorul Muzeului Irimescu. A doua zi dupã manifestare. am ajuns la Fãlticeni emoþionaþi de eveniment. dezvãluind crîmpeie din viaþa ºi activitatea lui spunîndu-ne „lucrez cu aceeaºi pasiune ce m-a subjugat pe parcursul întregului fir al vieþii mele“. din partea „Omului deplin al creaþiei plastice româneºti contemporane“ ºi care urma sã fie prezentat de Valentin Ciucã. o colecþie de artã de mare valoare în inima Bucureºtiului. desene. ascultîndu-l pe maestru. materializarea unei pasiuni de o viaþã... consilier Victor Opaschi. „Sunt fericit cã mã numãr printre membrii fondatori ai Fundaþiei dv“. mai ales din perioada studiilor la Paris unde îºi desãvîrºeºte pregãtirea la faimoasa „Academie de Grande Chaumiere“ ºi despre munca de la catedra de 112 . de unde bronz? – Nu te speria. crochiuri foarte cãutate de admiratori. se spovedea în faþa publicului. critic de artã. L-am condus pe maestru pînã acasã cu maºina ºi era fericit cã a vãzut. am primit de la Muzeul Irimescu. domnul Dãscãlescu. în faþa oficialitãþilor locale ºi a unui reprezentant al Guvernului. M. este coerent în vorbire. maestrul în aceiaºi þinutã sobrã. Cella ºi Costin Neamþu. sperã sã mã vadã în atelierul sãu. profesor. matale meriþi sã ai în colecþie un bust care sã poarte semnãtura mea.de aglomeratã pentru el. în vervã ºi înþelept ca un patriarh. în urma decesului soþiei sale. Eram fericit cînd auzeam cã maestrul este sãnãtos. demnã. m-au podidit lacrimile.

în care evocã cu cãldurã figuri de seamã ale picturii româneºti contemporane. fãrã sã ºi lase din mînã condeiul (a tipãrit recent un impresionant roman de peste 1200 de pagini „Bastardul“ cu un evident caracter autobiografic. este Alecu Ivan Ghilia. Pe Alecu Ivan Ghilia ca scriitor l-am cunoscut cu vreo 35 de ani în urmã. L-am gãsit cu greu ºi am dat zãpada de pe crucea metalicã ºi am descoperit medalionul cu efigia acestui cîntãreþ al nesfîrºitei cîmpii ruseºti ºi al pãdurilor de mesteceni ºi brazi. la 100 de ani. ci ºi ca pictor care ºi a schimbat pensula cu condeiul ci ºi invers. da. De atunci. a unui intelectual rasat. O descoperire tîrzie. plin de har. pictura. întîmplãtoare. drumurile noastre s-au intersectat uneori întîmplãtor ºi mai ales în ultimii 7 ani. parcã. Dan Covãtaru ºi mulþi alþii. Ne-a invitat. împreunã cu prozatorul Vasile Rebreanu de la Cluj. În acea iarnã geroasã. Vasile Condurache. înotînd prin nãmeþi. ca un dangãt de clopot. a unui om de omenie. îºi clama dreptul de a ne mai întîlni cu dînsul ºi în anii urmãtori. cu spatele puþin încovoiat. Într-adevãr. încercam sã ajungem la periferia oraºului pentru a descoperi Cimitirul Sãracilor din Vagangovskoe unde îºi doarme somnul de veci marele Serghei Esenin. Da. Mormîntul în acea iarnã geroasã era acoperit de zãpadã ºi de cioburile unor sticluþe de votcã lãsate ca amintire de fanii poetului de pe rîul Oka. în acea zi de iarnã blîndã sã venim ºi la aniversarea vîrstei de 100 de ani. în prezenþa preºedintelui þãrii. cu acea voce înceatã. Iftimie Bîrleanu.sculpturã a Academiei de artã din Iaºi. la 100 de ani. dar mai nou s-a apropiat cu o mare putere ºi pasiune de dragostea dintîi. mi-a devenit prieten în ultimul timp. Acest gînd era un testament de viaþã. Naum Georgescu. pe care o pãstrez cu sfinþenie. scriitor de notorietate ºi pictor de vocaþie. în Aula Academiei Române. venit în calitate de scriitor pe linia celor douã uniuni. sculptorul nepereche. asigurîndu-ne cã în zilele noastre se mai întîmpla ºi minuni. Octav Iliescu. Auzisem printre pictori spunînd cã. cu multã zãpada. care m-a cucerit nu numai ca scriitor cãruia i-am citit cãrþile ºi m-au marcat în tinereþe. la Moscova. Atunci cineva a surprins momentul realizînd o fotografie de zile mari. Totul pãrea o muzicã divinã venind din adîncul inimii. pe care patriarhul sculpturii româneºti. Cînd vorbea. avîndu-i ca elevi pe: Dan Hatmanu. îl adresa celor ce vor veni dupã noi. 113 . oficia într-o catedralã imensã. Gabriela Adoc.

a creat zeci de tablouri ºi sculpturi. dar ºi cu poetul pictor. Sabin Bãlaºa. sfinþi pãrinþi ai impresia cã te miºti în lumea lor mirificã de mit ºi legendã. trãirile ºi frãmîntãrile omului de artã. Lucrînd în aceste „mici catedrale“ ca un sihastru. dar fãrã încãlzire. cu un atelier improvizat într-o camerã de 20 de metri pãtraþi în altul. unice într-un fel. artiºti de teatru ºi mulþi tineri.Elev al lui Baba. chemîndu-ºi inspiraþia care venea de undeva de sus. îºi arãta foarte rar strãdaniile muncii sale. constaþi cã arta are o funcþie terapeuticã pentru suflet. simþi cã artistul a pus în aceste tablouri nu numai credinþã. Deºi viaþa i-a rezervat uneori multe neplãceri. În schimb am rãmas mut. ceea ce m a îndurerat. variatã ca tematicã. pe care îl venera. am realizat cã aici. Tematica modernã a lucrãrilor de picturã ºi sculpturã micã. prieten de generaþie cu Dan Hatmanu. Marin Sorescu. privindu le cu ochii inimii. cartoane ºi culori. În pictura lui descoperi o lume fabuloasã. dar pãstreazã ceva din filonul de aur al „ªcolii Babiste". pãrintele Galeriu. fãrã canalizare. Scobind în trunchiuri de rãchitã uscatã figuri de criºti. figuri umane. fantasticã. de la gen la gen. I-am vãzut cu ani în urmã. ocrotitorul sãu de suflet. ºi mai ales tensiunea din „avatarurile vieþii cotidiene“ aºa cum spunea inegalabilul critic Ion 114 . îngeri ºi arhangheli. dar în acelaºi timp unitarã de la temã la temã. madone. cu irizãri de galben ºi alb. iubire ºi multã sfialã ci ºi luminã Dumnezeiascã ºi har. Alecu Ivan Ghilia nu este nici tradiþionalist nici impresionist. privindu le cu ochii inimii te înduioºeazã. le-a transmis suflete din sufletul lui mare de artist. Constantin Baciu. împestriþate cu culori vii. într-o casã mult mai mare. în care sfinþi pãrinþi. L-am vizitat anul trecut în noul domiciliu de la Otopeni. vãzînd zecile de picturi ºi sculpturi atît de originale. la vernisaje fiind prezenþi pictori. rugãciunea de tainã a artei. Nu întîmplãtoare a fost legãtura permanentã dintre artist ºi marele sãu duhovnic. artistul s-a întrecut pe sine însuºi. mutîndu-ºi „cuibul“ dintr-un apartament de bloc. unde el a oficiat alãturi de pînze. În toate lucrãrile artistului se simte sensibilitatea. pictorul Dan Hatmanu de la Iaºi. în apartamentul din blocul Perla mai multe lucrãri ºi mai apoi într-o expoziþie la sediul uniunii Scriitorilor ºi o alta la Casa Centralã a Armatei alãturi de prietenul sãu de o viaþã. madone. peisaje ºi naturi statice. ºi tot atît de rar îi puteai vedea picturile sale pe simeza unor expoziþii personale sau de grup. folosind tonuri de culoare închisã. realizate în forme ºi limbaj propriu. în aceastã liniºte de la þarã. aducînd în prim plan un fel de „demoni“. Atunci am realizat ce impact a avut la public. Abia atunci.

Este un rãsfãþat atît de românii care ajung în Franþa. parcã vin dintr-o altã lume. Trãieºte acum la Paris. dar mai ales de muzee ºi galerii de artã. pentru mine pictorul a rãmas acelaºi artist: înalt. Mã bucur de succesele lui ºi mai ales cã nu ºi-a uitat þara. Sunt convins cã pictura acestui „patriarh“ al înþelepciunii. Picturile artistului de mari dimensiuni prea elaborate. Varºovia. bucurîndu se cã în case au intrat tablouri semnate de un artist al cetãþii. pe care l-am descoperit întîmplãtor. Bucureºti dar ºi la New York. fãrã sã facã zgomot. Deºi nu i-am vãzut decît tangenþial lucrãrile pictorului. în casa profesorului universitar Ion Rotaru. Cînd realizeazã lucrãri mici. cã a rãmas legat de fenomenul plastic contemporan ºi cã este un patriot care îºi iubeºte patria. naturi statice. care vor descoperi tainele unui suflet mîngîiat de harul Dumnezeiesc. dintr-o 115 . Un artist care mi-a marcat tinereþea. strãluminatã de luminã ºi culoare în care tematica religioasã va continua sã se desãvîrºeascã. cu aceeaºi sfialã ºi credinþã. deschise la Cluj. De aceea receptarea artei sale se face încet. au o aurã care îºi descarcã culorile în firele curcubeelor care se prefac în ºuroaie de lacrimi. nu disperã ºi crede în pictura sa originalã ºi de o valoare deosebitã. arcuite. este pictorul ªtefan Rîmniceanu pe care nu l-am mai vãzut de mulþi ani. Iaºi. la Ploieºti. cu pãrul negru ºi ondulat. avînd multe greutãþi ºi neajutorat de nimeni.Frunzeti. va cîºtiga inimile iubitorilor de frumos. Bruxelles. frumos. Regret însã faptul cã venind în Bucureºti. Sunt convins cã în viitorul apropiat cãrþile scriitorului ºi pictorului Alecu Ivan Ghilia vor ajunge din nou la inimile cititorilor ºi colecþionarilor. cu o prestanþã de june prim. portrete. cu scene biblice. peisaje. are unele satisfacþii cã a lãsat însemnele trecerii lui prin viaþã într-o serie de expoziþii în þarã ºi strãinãtate. Veneþia. bucurîndu se de mare succes. lucrînd aproape într-un anonimat. nu-ºi gãsesc totdeauna locuri de expunere în expoziþii sau în colecþii particulare. Pentru mine rãmîne o enigmã. cã vine frecvent acasã. În pînzele lui se simte mîna divinã iar izvoarele frumuseþii nu au secat. pe care scriitorul ºi pictorul Alecu Ivan Ghilia ºi le a însuºit ca o iluminare. Pictorul dar ºi scriitorul cu aceeaºi discreþie. Las Vegas etc. iar colecþionarii îl cautã ºi îl preþuiesc. dar sigur. fiind cãutat de mulþi colecþionari. nu m-a cãutat. printre aceºtia numãrîndu mã ºi eu. cu sprîncene mari. Deºi timpul a aºternut peste noi voalul uitãrii. cã este la curent cu tot ceea ce realizeazã colegii lui de breaslã. ceea ce dovedeºte cã opera lui circulã în cercuri largi de oameni iubitori de frumos.

Era de o mare omenie. muncea totuºi. un portret de femeie dintr-o lume apusã ºi o metaforã religioasã: o Biblie pe o masã ºi o cãldãruºã cu un smoc de busuioc. Prin firea lui de om evlavios. În ciuda greutãþilor ºi problemelor pe care le avea. unde îºi gãsea izvorul creaþiei sale ºi unde visa sã deschidã o expoziþie unicat în felul ei. În vremurile acelea. parizer sau pate de ficat. întindea o masã frugalã.operetã de Lehar. Îl ispitea Curtea veche din inima Bucureºtiului. Se pregãtea la vremea aceea sã-ºi deschidã o expoziþie personalã. Mã impresiona cînd îl vedeam trist. Dupã revoluþie. un vizitator frecvent al expoziþiilor care se vernisau în Bucureºti. Îmi era dor de el. acum peste 20 de ani. nu se vãita. sã iasã în lume sã ºi facã cunoscutã opera. Dorin Nistor. douã lucrãri de picturã pe pînzã. sau peisaje mohorîte? L-am convins pe colegul meu de minister. era în schimb un tînãr cu fricã de Dumnezeu. Cu ele vorbesc ori de cîte ori mi e dor de ªtefan. se lupta cu sine însuºi sã-ºi facã cunoscutã pictura sa. pînzei erau foarte scumpe. nu-ºi invidia confraþii care cîºtigau ºi o duceau bine. iubitorii de artã ºi diviniza natura. Era un intelectual cultivat. Nu l-am auzit niciodatã bîrfindu-ºi colegii de breaslã. ªtefan Rîmniceanu a rãmas ca o amintire în colecþia mea. inclusiv costul chiriei. În 1992. deºi avea multe lucrãri nu gãsea cumpãrãtori. sã i vãd lucrãrile 116 . discreþie ºi extrem de politicos. Era foarte fericit. Avea personalitate. realizate în tonalitãþi închise. despre faptul cã. era un act de curaj sã te prezinþi marelui public cu o lucrare religioasã. am auzit într-un tîrziu cã a plecat cu o bursã în Franþa ºi nu s-a mai întors. unde azi funcþioneazã Institutul român pentru relaþiile cu strãinãtatea. loc frecventat de o „anumitã lume“. cumpãtat în toate. Tãcea ºi vorbea cu el însuºi. Îi plãceau în schimb liniºtea. formatã din pîine neagrã. Aici. sã-ºi demonstreze calitãþile umane ºi talentul sãu. ºtia sã ºi aleagã prietenii. slãninã albã ºi mai rar specialitatea sãracului. fetele frumoase. I-am asigurat masa pe o lunã cu banii luaþi. Nimeni nu ºtia nimic. Era drept ºi cinstit. fiind la Paris într-o delegaþie. Intram foarte des în aceastã cãmãruþã întunecoasã. mai ales cã atelierul lui era situat în turnul vilei Mociorniþa. unde generosul poet al culorii. în acea liniºte de catedralã. voroveam cu glas stins despre realitãþile cotidiene. am întrebat colegii mei de la ambasadã dacã ºtiu ceva despre ei. deoarece nu era un ranchiunos. Cine sã cumpere portrete. sã-i cumpere 2 portrete de femei. costul culorilor. nu fãcea excese. cartoanelor. O ducea greu. Eu încercam sã-l ajut. În nici o împrejurare nu l-am auzit cã ar vrea sã pãrãseascã þara. vroiam sã-l mai vãd.

Privindu-l ºi auzindu-l vorbind. despre statutul artistului într-o þarã democraticã. picturile lui ªtefan pãtrunzînd în casele unor oameni cu bani. care se trage din aceeaºi stîrpe moldoveneascã de unde au venit ºi alþi pictori valoroºi ca Piliuþã. împlinit material. dar ºi din unele þãri din orientul apropiat unde ºi-a lãsat însemnele sînt mãrturii ale modului cum artiºtii contemporani izbutesc sã valorifice tradiþia veche. într-un reportaj de la Paris. de sorginte bizantinã. mi s-a pãrut tot atît de frumos ºi curat la suflet. fãrã emfazã. Zilele acestea am avut o mare satisfacþie cînd la o emisiune de televiziune la realitatea T. am plîns de emoþie. realizînd acolo departe de þarã. în materie de picturã religioasã. pictorul Achiþenie. care parcã þi vorbesc. acest pãtimaº ctitor de picturã bisericeascã. îngerii. ca ºi Ion Grigore. Am aflat cã este un pictor împlinit. cãutat ºi iubit de colecþionari. cu familie întregitã. Pictura laicã. Inovaþiile lui Petre Achiþenie. scenele biblice despre facerea lumii. apropiat de pictura religioasã. dar ºi m-am bucurat ºi în gînd mi-am zis: Vino acasã. Alecu Ivan Ghilia etc. Scenele pictate în multe biserici româneºti din Basarabia. s o îmbogãþeascã sã o aducã aproape de contemporaneitate. reprezintã unele 117 . unii dintre ei ajunºi vîrfuri ale picturii contemporane ºi onoreazã cu cinste galeria mea de artã plasticã. lucrãri de mare valoare artisticã. locul tãu este aici unde trebuie sã þi desãvîrºeºti opera! Printre ultimii pictori care m au fãcut sã regîndesc paleta atît de diversificatã a ºcolii româneºti de picturã. Petre Achiþenie. vorbind despre travaliul devenirii lui în templul picturii mondiale. Murariu. Am fost atît de emoþionat. cum se încãlzea vorbind despre destinul artei româneºti. par desprinse din viaþa cotidianã. despre pictorii români din Franþa. în care figurile sfinþilor ºi îmbrãcãmintea lor par a fi de sorginte dacicã. l-am vãzut alãturi de ªtefan Rîmniceanu plimbîndu se pe o strãduþã cu parfum de epocã din jurul Montmartre-ului. este profesorul Institutului de arte plastice. de început. am lãsat sã curgã cîteva lacrimi ºi sã refac cîteva amintiri despre prietenia noastrã. a satului etern. arhanghelii par desprinse de pe faimoasele picturi interioare din bisericile ºi mînãstirile voevodale moldoveneºti. sã i spun cã lucrãrile lui rezistã cu brio în confruntarea cu alþi artiºti români. cu feþe luminoase. parizianã. domnul Vlad Nistor.V. cãreia i-a dat o tentã umanã încît figurile de sfinþi. La m auzit pe acest „prinþ al picturii“ cum se destãinuia cu acelaºi simþ al mãsurii. Vãzîndu-l cît de demn cãlca pe caldarîmul strãzii vorbind despre arta sa.noi. încît. capodopere de o mare frumuseþe ºi valoare artisticã. Ion Grigore. ªtefane. Costin Neamþu. despre împlinirile sale.

picturile lui par niºte totemuri. colorate intens cu marouri ºi foi de aur pur sunt ca niºte suflete care sparg cerul. se vedea cum cu paºi moi de mãtase vizita þãri strãine. care sã-i umple golurile sãpate în inimã de copilãria tristã ºi uneori dureroasã. fabula. ºi care se încadreazã perfect în tendinþele actuale din plastica româneascã contemporanã mã face sã cred cã prietenia noastrã s-a cimentat cu binecuvîntare dumnezeiascã. realizate în Bucureºti. uneori abstractã. îi va fi dat sã vadã þãri strãine. pe rãbojul timpului. la galeriile Ministerului de interne. simboluri moderne. la Simeza sau la Cercul Militar ori Biblioteca Universitarã ne a prezentat o suitã de lucrãri complet deosebite de perioada de început a picturii sale. Expoziþiile pe care le a deschis în Bucureºti. în compoziþiile mai recente. în stilul Coloanei infinite ale lui Brâncuºi. din cãrþile de aventuri. imagini ale unor oraºe medievale. sã vadã cu ochii inimii atîtea mari muzee europene ºi nu numai ci ºi din Africa ºi Orientul apropiat. În acelaºi timp. reprezentînd o gîndire plasticã profundã ancestralã. cruci ºi pietre de hotar. Nici nu mã gîndeam cã vreodatã în viaþa mea voi vedea cetãþi. un fel de altare. Amintirile mele despre aceastã vîrstã au rãmas undeva în trecut. Stau ºi mã gîndesc uneori. Catedrale ºi se entuziasma sau se întrista ºtiind cã niciodatã nu le va putea vizita aievea. sufletul setos de nou. care te face sã meditezi la existenþa ta. sau faimoasele cãrþi din seria „Doxuri“ pe care le citeam pe sub mînã în sãlile de clasã. peisaje. pline de luminã ºi culoare. sfinþitã de harul unui artist. despre Robinson Crusoe. care sã-mi îmbogãþeascã cunoºtinþele. cum ºi care au fost drumurile ºi cãlãtoriile care m-au dus spre descoperirea acelor enigme ºi frumuseþi ale lumii. spre lumea de vise care o savuram din lecturile mele din cartea lui Daniel Defoe. muzee. de unde. sã-ºi poatã încãrca sufletul cu frumuseþi create de om ºi Dumnezeu. În ele descoperi frãmîntãrile lãuntrice. compuse din cercuri aureolate de soarele ceresc.portrete. Cele 3 lucrãri pe care pictorul mi le a dãruit pentru a figura în colecþia mea. palate. o continuitate a credinþei unui artist evlavios cu fricã de Dumnezeu. îþi încîntã ochii. catedrale. Nu a gîndit niciodatã cã în viaþã. sã cãlãtoreascã mult. care m-au îndemnat sã-mi îndrept paºii spre descoperirea noului. Este o picturã modernã. naturi statice. colbul 118 . datoritã „norocului“ hãrãzit de mama. de trunchiuri piramidale rãsturnate. dar ºi în provincie. bîntuit de chemarea sacrã a divinitãþii. castele. peste care iatã. la simbolurile vieþii. sã reþinã pe retina ochilor. sunt meºteºugite cu talent ºi de un realism zguduitor. dar mai ales capodopere de artã unice. te cheamã sã vezi dincolo de neguri. Copilul de atunci visa.

încît în vacanþa de varã. din cînd în cînd se auzea un clopot. cu tîrlici în picioare. La ºcoalã. cu prispe largi. Drumul devenea anevoios ºi la întrebãrile noastre. iar alþii cã e undeva mai sus sub poalele pãdurii. De aceea cãlãtoriile mele peste zãri ºi þãri. nu petrecusem nici o vacanþã undeva la munte. am ajuns la primele case ale Petroasei. Ce-mi amintesc este o excursie fãcutã fãrã sã ºtie pãrinþii. vacile se opreau la porþile gospodarilor. în comuna Petroasele cînd aveam doar 13 ani. De pe Istriþa începuserã sã coboare turmele de oi în sat. oamenii ieºiþi pe la porþi. care ducea pe o cobiliþã 2 gãleþi cu apã ne a rãspuns: copii. cu o bascã ruptã pe cap. Noi ne închinam ºi ziceam Dumnezeu sã-l ierte! Sãtenii se uitau la noi ca la rãtãciþi. împreunã cu un coleg de cartier am hotãrît sã mergem acolo. simþind voalul rece al înserãrii. în sat sunt doar 3 fîntîni ºi se aflã la adîncime! Înghiþeam în sec ºi plecam mai departe. nu vãzusem un muzeu. alþii cã nu ºtiu. au fost dorinþe arzãtoare. semn cã murise cineva. nici pînã azi nu am cunoscut casa bunicilor mei din comuna Costeºti. m-a pasionat ºi totodatã m-au maturizat. Ne opream din cînd în cînd sã cerem o canã de apã. sã trãiesc intens în descoperirea frumosului din viaþã ºi artã. sã mã bucur. iar la întrebãrile noastre unde-i Cloºca cu puii de aur. Îmbrãcaþi în pantaloni scurþi. care m-au obsedat. la mare sau la þarã. La ora aceea de dupã amiazã. bãtut într-o limbã. sã cunosc. într-o toamnã de aur. primeam în continuare acelaºi rãspuns: „E tot mai sus!“. nu plecasem nicãieri din oraºul copilãriei. ne strecura 119 . mîngîiaþi de frunzele ruginite ale viþei de vie. apa la noi în munte este puþinã. Ne uitam unul la altul ºi ne întrebam: Încotro o luãm? Casele au devenit tot mai rare. se uitau la noi cruciþi ºi rîdeau. care mi-au întreþinut dorinþa permanentã de a cãlãtori. iar clopotul acela care bãtea într-o limbã. Pe la porþile mari sculptate. strãini de satul lor ºi se întrebau în sinea lor: cine suntem ºi încotro ne ducem? Noi ne opream uneori din mers ºi întrebam? Unde-i Cloºca cu puii de aur? Unii dãdeau din umeri. Pînã la vîrsta de 12 ani. nici pe a tatãlui meu din Rãºinari. Toate acestea au rãmas ca niºte clopote care bat la porþile inimii. Povestea era fascinantã plinã de mister. Vroiam sã vãd totul. învãþãtorul Benone ne povestise despre descoperirea Cloºcei cu puii de aur de la Pietroasele.uitãrii se aºterne încet dar sigur. o bibliotecã. în prima noastrã cãlãtorie dincolo de graniþele oraºului Buzãu. Tot urcînd vedeam cu fricã cum soarele cobora peste deal. se uitau chiorîºi la cele douã mogîldeþe. O femeie întîlnitã în cale. urcam spre dealul Istriþei.

într-un alt an. Ne uitãm disperaþi la stînga ºi în dreapta. Rãmîneam încremenit mai ales în faþa celor douã icoane mari ale lui Hristos ºi Maica Domnului. pline de plantaþii de pruni. spunîndu-i mamei de aventura noastrã. La ultima casã din sat. luãm o hotãrîre. Tot aici. Cînd ne-am trezit spre dimineaþã. ne oprim. Escaladãm gardul de nuiele al unei case ºi ne aciuim sub un nuc bãtrîn. Ce facem? Zãbrelele serii se lãsau încet. care auzisem cã sunt pictate de un zugrav renumit. Acest curaj al meu m-a 120 . în care. ca un stadion ºi vedeam mesele întinse cu bucate. coborîm spre inima satului ºi apoi cu primul tren spre Buzãu. care iradia în sufletul meu multã credinþã. care. ne aciuiam în spatele chiliilor sau în grajdurile animalelor ºi în grãdinile de meri ºi pruni. care se numea Tatarãscu. Eu stãteam într-o stranã ºi de aici priveam pictura de pe pereþi mai ales figurile evlavioase ale sfinþilor aureolaþi de nimb. uitîndu-ne în urma noastrã. cu fãclii ºi lumînãri groase în mîini. Parcã vedeam secvenþe din poezia „Seara pe deal“ a lui George Coºbuc. ne hîrjoneam între noi ºi mîncam cîte 2-3 strãchini de ciorbã din castraveþi acri al cãrei gust îl simt parcã ºi astãzi. unde chicoteam ºi aþipeam cîteva ore. la Mînãstirea Ciolanu. sãrim gardul grãdinii ºi cu ochii pleoºtiþi. ne strîngem unul în altul ºi adormim. A fost prima mea experienþã din viaþa de „excursionist“! O cãlãtorie care mi-a marcat copilãria. În bisericã eram cuminþi ºi sfioºi. care dãduserã în pîrg. Pînã la ziuã. Dimineaþa. am spus de unul singur.în suflet neliniºte ºi fricã. ajungem acasã. ne uitãm în jur ºi vorbind încet. încît aveam sentimentul cã zbor. intram în pãdurea deasã ºi întunecoasã fãrã fricã de haiduci sau lighioane de tot felul. Eu m-am ales cu o chelfãnealã zdravãnã. Ne oprim la un moment dat. Au urmat ºi alte cãlãtorii ºi excursii în împrejurimile oraºului. Ne uitãm prin livezile curþilor. hãrmãlaia cetei de copii alunga toate spiritele. ca niºte nori vineþii ºi simþeam în nãri mirosul bãlegarului. parcã voroveam cu ei. cu paºi grãbiþi. dar care m-a ambiþionat. Mîncãm din merindele luate de-acasã. Eu mîncam foarte repede ºi mã întorceam din nou în bisericã. Cînd se termina slujba ºi ieºeam în curtea mare. mã alãturam ºi eu celor mai mari. intram în bisericã pentru a asculta slujba. Prima noastrã excursie a fost un eºec. în faþa altarului Tatãl nostru. spuneam o rugãciune ºi-mi petreceam ochii spre iconostas. la rînd ca la moarã. mã închinam. Din cînd în cînd auzeam vocea unui bãrbat care trebãluia prin curte. era un semn cã trebuie sã ne oprim din drum. în cercuri aurite erau zugrãvite figuri de sfinþi. Deºi eram cel mai mic din ºleahta de copii care urcam dealul Mãgurei de ziua Sfintei Marii.

Atunci am simþit ceva ce mirosea a occident. Eram în al noulea cer. un oraº plin de lume bunã ºi tineret. nu fac zgomot ca la noi. cu baruri de noapte ºi pîrtii moderne de schi. de o eleganþã ºi extravaganþã incomparabilã cu ce vedeam la noi. o polonezã care în timpul rãzboiului fusese refugiatã în þara noastrã. N-am înþeles ce a fost. din cazinouri. Îl vãzuse pe autor. Ne-a propus sã ne ducã sã vedem cîte ceva pentru ca noi sã înþelegem cît a suferit acest popor condamnat 121 . cu zeci de chioºcuri unde se vînd toate bunãtãþile pãmîntului. despre foametea înduratã de o populaþiei condamnatã la pieire. Adevãrate cãlãtorii ºi drumuri spre alte meleaguri ºi mai ales în þãri streine le-am fãcut mult mai tîrziu. luminoase ºi cu reclame ºi firme colorate care îþi luau piuitul. m-am trezit ca din vis. aceastã perlã montanã ca ºi Sinaia noastrã. Miticã.costat. sau de locuri triste. vãzînd o altã culturã ºi civilizaþie. În acelaºi timp se înflãcãreazã cînd ne vorbeºte despre ororile din timpul rãzboiului. un comportament al oamenilor de pe stradã decent. în cartierul meu buzoian. ca altãdatã sã nu mai facã. despre oraºele distruse. cu cazinouri luxoase. muzica în restaurante este discretã. Drumul pînã acolo m-a încîntat. cu multe magazine. Eram în anul III la Facultatea de filologie din Bucureºti. cu multe vile ale bogãtaºilor. M-a impresionat curãþenia strãzilor. Ghida noastrã. despre oraºele unde cu cele trei surori ºi-au petrecut o parte din adolescenþã. care te ameþeau cu frumuseþea lor. Tineretul care iese din micile baruri. care vorbeºte într-o limbã curat româneascã. unul dintre cei cu care venisem. de lagãrele de concentrate unde au murit sute de mii de polonezi nevinovaþi. Mi-am amintit din nou de mama pe care o simt ca o cãlãuzã ºi-mi zic: Da mamã sunt un om norocos aºa cum mi-ai spus cîndva ºi iþi mulþumesc! Ajunºi la Zacopane. La ieºire din bisericã. în Polonia. Acest episod din viaþa mea m-a convins cã în mine s-a pãstrat ceva din vremea cînd umblam cu cãdelniþa ºi cãldãruºa. bãtrînii se plimbã pe bulevarde pînã tîrziu în noapte de mînã cu nepoþii. însoþindu-l pe pãrintele Chiru cu botezul. Era Andrei. dar fratele meu mai mare. m a rãzbunat. o simþi cum se încãlzeºte cînd vorbeºte despre România. m-a pocnit cu un pumn în gurã de m a podidit sîngele pe nas. cu vitrine mari. din discoteci. „gurã beþivã“ pe care l-a chelfãnit bine. este o povestitoare înnãscutã. Seara oraºul este luminat ca ziua. binevoitor ºi politicos cu strãinii. cînd am fost selecþionat sã plec într-o tabãrã de odihnã la Zacopane. cu multe cabane ºi locuri de agrement. Totul respirã în jurul tãu mai multã ordine ºi civilizaþie decît la noi.

de fasciºti la pieire. Am avut senzaþia cã inima mea se umple de evlavie ºi credinþã. împodobit cu statui ºi scene biblice. realizate de cei mai vestiþi maeºtri polonezi ºi strãini. Ne spune doar atît: aceasta estre Universitatea Iagelonski. 122 . reºedinþa de varã a panilor polonezi care adãposteºte cea mai mare colecþie de covoare ºi goblenuri din Europa. ca o carte imensã. mai ales femeile. cu faimoasa catedralã „Mareþkaia“ construitã între anii 1447 1533. mai grãbitã. s-a desfãcut în trei pãrþi reprezentînd scene din facerea lumii ºi-am simþit un fior care mi-a dat sentimentul cã se prãvãleºte peste mine. construitã în secolul al XVII lea. În acordurile orgii. Presaþi de timp nu stãm sã privim aceastã bijuterie. par niºte coloºi care te înfioarã. într-o zi. De la catedralã la numai 10 minute de mers. altarul central. balcoane ºi logii. care. Bucuria a fost imensã. vin aici mai mult „sã ºi etaleze toaletele fãrã sã creadã în dumnezeu. care semãna cu Hanul lui Manuc din Bucureºti. îmi spunea doamna Sofia. Spunînd cã suntem studenþi strãini. cu o poartã înaltã. cu reprezentãri din viaþa de la curtea regilor pani polonezi. Ratoºul. care sparg cerul. doamna Maria Sofia Barniak. m-a fascinat ºi mi-a încîntat ochii ºi inima ºi mi-am zis: „Doamne. ne îndeamnã sã urcãm o micã colinã care duce la renumitul castel Wawel. parcã ar cãdea peste tine. de dimensiuni mari. înãlþat cãtre bunul Dumnezeu. cîtã bogãþie. cea mai veche ºi celebrã din Polonia. cu multe coridoare. Intrînd în aceastã catedralã catolicã am primit primul botez. traducãtoarea noastrã ne-a invitat sã facem prima noastrã vizitã în fosta capitalã a Poloniei. în oraºul legendar Cracovia. Ne îndeamnã sã intrãm pentru o clipitã. într-o þinutã elegantã. unde a învãþat Copernic. Zecile de tapiserii. ne a invitat sã intrãm ºi s-a bucurat cã suntem români. Doamna ne-a dus mai întîi sã vizitãm zona veche a oraºului. deoarece doamna Barniac. Erau studenþi polonezã. Cele douã turnuri. cã mã înalþ la ceruri. cu ziduri ca de cetate. ascultînd 30 de minute messa de dimineaþã. Cînd muzica de orgã ºi vocile celor prezenþi la slujbã s-au împreunat într-un imn. Era ora 10 dimineaþa ºi sute de credincioºi intrau în catedralã ca la teatru. translatoarea ne opreºte ºi ne aratã în faþa noastrã o clãdire masivã. Aºa cã. Privim curtea clãdirii. iar deasupra capului simþeam mîna ocrotitoare a lui Dumnezeu. directoarea care fusese avertizatã cã venim. din lemn de stejar sculptatã pe sub care grãbiþi intrau mulþi tineri. spuneam în faþa altarului cu glas tare Crezul. m au podidit lacrimile ºi-am ieºit din catedralã cu sufletul uºurat ca în vremea copilãriei cînd la bisericuþa din cartierul buzoian.

cîtã grijã ºi înþelepciune poate avea un popor. care au fost folosite de oameni transformaþi în cenuºã. Aceºti oameni condamnaþi la muncã silnicã pe viaþã. proteze. printre ei copii. Realizam abia acum cîte suferinþe. vizita urmãtoare în lagãrul de exterminare de la Auschwitz în acel infern al morþii m a înspãimîntat. care o sfãtuia pe biatã mama „sã mi facã de petrecanie“. „Doamne. ziua mea de naºtere. cutii de cremã „Gladis“ din România. mi-a trezit gustul pentru artã. schingiuiri. deveniserã „un numãr“. ca ataºat cultural. bãtaie. tineri. de la biberoane. 123 . pentru adevãratele valori pe care le a creat omenirea. femei. ororile fascismului. violuri ºi alte fãrãdelegi le-a fost dat sã îndure aceºti oameni nevinovaþi. de mulþumire ºi bucurie fãrã margini. Iatã. m am cãsãtorit. s-a nãscut acea dorinþã de a face un efort ca în viaþã sã pot cunoaºte o parte din muzeele lumii. cu ajutorul lui Dumnezeu a putut salva de la pieire aceste bijuterii de mare preþ. la ambasada României din Moscova. am fost trimis la primul meu post în diplomaþie. Nu mi-am imaginat niciodatã cã. vãzînd aceste comori. umilinþe. periuþe de dinþi. deºi mai avea încã nouã copii a spus un „NU“ moaºei Anica Buturugioaei. iar la 1 mai. pãpuºi. cît îi e dat omului sã îndure în viaþã pentru a-ºi cîºtiga „aºa zisa libertate scurtã ca un bocet“. maltrataþi ºi apoi duºi în cuptoarele morþii ºi arºi de vii. În anul 1963 am terminat Facultatea de Filologie din Bucureºti ºi am fost repartizat la Ministerul de externe. Pe o asemenea stare de euforie. profesorilor. cãciuli. ºi cum în asemenea situaþii. care a suferit jaful ºi umilinþa. împuºcaþi. îmbrãcãminte. Simpla trecere prin acest muzeu. jucãrii de copii. mormanele de obiecte. bãtrîni. Am vãzut iadul pe pãmînt. copii mici proveniþi din rîndul þãranilor. mi-a umplut sufletul de luminã ºi frumuseþe. închisorile ºi lagãrele de concentrare. ororile înfãptuite de cãlãii nemþi. cum „norocul“ pe care mi l a prorocit mama. pe frontispiciul de la intrare pe care era scrie „Prin muncã îþi vei cîºtiga libertatea“ voi vedea în cuptoarele morþii cenuºa celor un milion ºi jumãtate de bãrbaþi. pãr uman. dar ºi tatãlui care. pentru faptul cã au „opus rezistenþã“ este o minciunã ºi o justificare a unor cãlãi. tineri. Am vãzut cuptoarele de ardere. îmi zic. ºi m am îngrozit. studenþilor ofiþerilor ºi soldaþilor care aici în acest lagãr. Dupã un stagiu de un an de pregãtire. au fost schingiuiþi. respirînd aerul de afarã mi-am fãcut cruce ºi m au podidit lacrimile. Trecînd pe sub „Poarta iadului“ privim încã odatã barãcile ºi sîrma ghimpatã care înconjura lagãrul morþii. Poate atunci. I-am purtat ºi îi mai port ºi azi o pioasã recunoºtinþã. camerele de gazare. se adevereºte. intelectualilor.

într-o secundã au murit. colecþii de monezi. cãrþile vechi de cult ºi mai ales piesele Tezaurului de la Pietroasele trimise spre pãstrare în timpul primului rãzboi mondial. ªi astãzi tac ºi vor mai tace. tãceau. costume de epocã. Pe o asemenea vreme ne a primit Moscova Cîrciumãreasã. Afarã erau minus 30 de grade. la coborîrea din tren. dar ºi diverse delegaþii. deºi acoperite sub palton. marii titani ai ºcolilor italiene. þi se pare cã duci cu tine povara lor. În Muzeul Kremlinului am poposit nu odatã. franceze. Galeriile Tretakov. de film. privindu le te ameþesc. primite multe din ele ca daruri din partea unor þãri. seturi de vase emailate. m a ajutat sã înþeleg arta ºi sã învãþ din mers lecþia despre frumosul din viaþã ºi artã. potire. arme încrustate cu aur ºi sidef. germane. ale cãror lucrãri le vedeam pentru prima datã.La Moscova am ajuns într-o iarnã pe un ger de crãpau pietrele. regi. olandeze. dar mai ales am vizitat mai toate muzeele ºi casele memoriale din Moscova. unde împreunã cu soþia am intrat de zeci de ori ºi am însoþit mai toate personalitãþile româneºti venite la documentare pe linia uniunilor de creaþie. artiºtilor plastici. valori de artã unicatã. tablouri înfãþiºînd portrete ale þarilor. obiecte de aur. califi. Aici ºi au dat mîna corifeii epocii renaºterii. Am fost ºi sunt un om norocos. nu au gurã sã strige? Cei pe care îi întrebam. artiºtilor de teatru. Tezaurele acumulate aici de ordinul zecilor de mii. spaniole. în cadrul schimburilor culturale ºi ºtiinþifice. scene de bãtãlii. bogãtaºi ºi preºedinþi de state. Pasiunea mea pentru artã s-a îmbogãþit vizitînd mai ales muzeele Cremlinului. cînd ºi cum au fost adunate aceste valori. sã le mîngîi frumuseþea ºi strãlucirea lor. Muzeul de artã „Puºkin“. bijuterii ºi podoabe. colecþiile particulare sau casele memoriale ale unor artiºti plastici. care unde sunt. muzicienilor. împãraþi. În aceºti ani am cunoscut nu numai personalitãþile sus puse. începînd cu coroanele de aur ale þãrilor. sãbii. ºi simþi în gurã cocleala tonelor de aur care defileazã prin faþa ochilor. unde am petrecut aproape 6 ani de zile. caleºti. icoane. Acest contact direct cu oamenii. toate te cheamã sã le vezi. Cele trei cale pe care le a primit soþia mea în garã. iar eu ca român îmi ziceam în sinea mea: „Dar obiectele de artã româneascã dãruite de voevozii români. Atîta bogãþie acumulatã în sute de ani. ºi mai ales cu marile muzee din fostele republici unionale. Cînd ieºi din Palatul Kremlinului te întrebi. în lumea scriitorilor. coifuri. iatagane. Niciodatã nu am visat cã voi avea ºansa 124 . la Bucureºti de la bunul meu prieten Titi Enache ºi care au stat proaspete pînã la Moscova. Un alt muzeu de talie mondialã este Muzeul Puºkin din Moscova. cu realitatea ruseascã. prelaþi.

Da. martori ai realitãþii ruse. În aceastã galerie. am vãzut poate cele mai mari valori spirituale din peste 30 de þãri. neavînd copii. sunt mai mulþi decît în Franþa! Bravo lor. iar prin cãsãtorie într-o pasiune care ne-a marcat devenind o preocupare constantã ºi care ne-a marcat toatã viaþa. încît pot spune cã m-am îmbogãþit. prin felul meu de a fi. ªi totuºi. în marile muzee europene. Rubo. Veronese. statutul meu de diplomat era pus la mare încercare. La început a fost destul de greu. Levitan. Bani erau puþini. În Muzeul Tretiakov. David. dau mãsura unei ºcoli de artã reprezentative ale Rusiei pravoslavnice. iar prorocirea mamei mele „cã sunt un om norocos“ a fost ca o pavãzã care mi-a vegheat toate cãlãtoriile în lumea frumosului din viaþã ºi artã. Vizitînd muzeul Puºkin în anul 1976. Malevici. Aivazovski. Kandinski ºi Petrov Votkin. mulþi te bãnuiau. Vrubel ºi pînã la Veresceaghin. au manifestat înþelegere ºi îmi dãdeau aprobãrile necesare plecãrii în asemenea cãlãtorii. marii pictori clasici. Perugino. Kremlinul cu comorile lui de artã în care am descoperit ºi cîteva obiecte de artã 125 . am cãlãtorit. stau orînduite ca la paradã. s-a oprit în faþa picturilor lui Toulouse Lautrec ºi mi a spus: Uite domnule cîþi Toulouse Lautrec au aici. Pussain. un fel de panteon al picturii ruse din toate timpurile. El este pãrintele picturii ruse care. am tresãrit ºi m am închinat în faþa icoanei „Sfintei Treimi“ pictatã cu sute de ani în urmã de marele Rubleov. Dorinþa de a vizita cît mai multe muzee s-a transformat în timp în ambiþie. zugrãvit pe puzderia de fresce din bisericile ºi catedralele din incinta Kremlinului. de la Repin. Matisse. dorinþa de a vedea cu ochii inimii comorile artei universale. alãturi de Uºavov ºi Daniel Ciornîi au pictat faimoasa catedralã de la Zagorsk. cã vrei sã rãmîi în strãinãtate. Sîºkin. Tot aici mi au încãlzit inima marii corifei impresioniºti ruºi în frunte cu Chagal. În muzeul Tretiakov simþi adevãratul suflet rusesc. Murilo. Aceºti mari coloriºti ruºi. ºi au dat seama la timp de valoarea celor mai reprezentativi pictori impresioniºti. Toulouse Lautrec ºi alþii care m-au pus în faþa unor capodopere. de o curãþenie sfîntã. Plecãrile în excursii în strãinãtate erau foarte grele. conducîndu-l pe maestrul Alexandru Ciucurencu. Rembrandt. trecutã prin sufletul lor candid. mulþi vãzînd preocupãrile ºi pasiunea mea pentru artã. Dupã ce vãzusem în Rusia marile muzee din Moscova.de a vedea în original picturi semnate de Boticelli. am parcurs multe drumuri europene. uimit de ce valori dispune muzeul. care dau valoare ºi importanþã acestui templu al culturii din inima Moscovei. aprobãrile de plecare erau dificile.

Batto. am continuat sã vãd muzeele din Kiev. Odesa. Nici pînã azi! – Am cãlãtorit de mai multe ori în Italia. germanã.000 de pînze din ºcolile flamandã. într-o sãliþã. cu prilejul semnãrii unor documente bilaterale privind încheierea unui acord de colaborare culturalã sau ºtiinþificã ºi mai ales vizitînd Accademia di Romania din Roma în perioada cînd era directoare Acad. ajuns cîndva în Rusia. olandezã. Maiol. acest muzeu — ca un arc peste timp al artelor. Cred cã am intrat în toate cele peste 300 de sãli. în care eu singur. Altele le-am fãcut împreunã cu soþia. Kaunas. m au fãcut sã gîndesc altfel arta. Caravagio. Tiþian. Cele mai multe cãlãtorii le-am fãcut în mod oficial la Roma ºi Milano. belºugul ºi sãrãcia. pe care privindu-le simþi curcubeele de luminã ºi umbre. Tbilisi. Ermitajul este unicul muzeu pe care l-am vizitat cu ghidul în mînã de peste 10 ori. Muzeul Puºkin ºi Galeriile Tretiakov. alteori cu soþia mea. În toate aceste sãli ale Ermitajului am visat cu ochii deschiºi privind pînze semnate de Rembrandt. Erevan. Poussain. ipostaze ale unei lumi care au marcat istoria omenirii. Rafael. într-o vreme cînd puteam calatori cu trenul luînd un bilet clasa II-a pe distanþa Bucureºti-Napoli ºi retur cu posibilitatea de a putea întrerupe trenul.româneascã. Murillo. ne-am încãrcat sufletele de atîta frumuseþe. faimosul Muzeu al Ermitajului din Petrograd. Pentru mine a fost o mare descoperire a acestor corifei ai picturii universale. uneori oficial. Veronese. Vilnius. cenuºiul ºi bogãþia. în orice oraº pe traseul acestei cãlãtorii. David. italianã. m-am oprit în faþa celor peste 16. Van Dayk. Goia. prof. Perugino. Vedeam pentru prima datã în viaþa mea capodopere unice. Tallin. Giorgione. Rubens. Zoe Dumitrescu Buºulenga ºi mai ales prietenul meu. Ele mi-au ºlefuit sufletul. un adevãrat tezaur al omenirii. sã descopãr unele taine ale picturii. Riga. înãlþarea ºi decãderea marilor împãraþi ºi curþi imperiale. La Roma am fost de multe ori ca persoanã oficialã. spaniolã. nu ºi-a gãsit locul decît o singurã lucrare ºi mã întrebam „Unde sunt bogãþiile tezaurului românesc ºi de ce pînã azi nu ni s-a restituit. lectorul 126 . sã învãþ ºi sã ºtiu sã preþuiesc adevãratele valori ale artei universale. Velasquez. Tintoretto. Nu odatã plecam din acest panteon al artelor cu sufletul încãrcat de tristeþe cã din România. nu era reprezentatã decît de o micã lucrare. semnatã de Nicolae Grigorescu. Eram mîhnit cã. Leonardo da Vinci. uneori cu soþia. rãmîneam împietriþi de emoþie descoperind unul dintre cele mai mari muzee ale lumii. Boticelli. Durrer. din faimosul tezaur românesc.

frumoasã. faianþã ºi porþelanuri. pentru a privi numai zecile de mii de tablouri. reprezintã podoaba cea mai valoroasã a oraºului. aceastã Veneþie a Nordului. care adãposteºte cele mai multe palate. multe statui. pãtrunzînd parcã în lumea de dincolo. Tiþian. cu uºi metalice grele. ai nevoie de zeci de sãptãmîni. aurite ºi cu motive florale ºi arabescuri. Deºi l-am vizitat de peste 10 ori acest grandios muzeu. David. sã mã satur privind mãcar pentru o clipitã sãlile de artã. Velasquez. Michelangelo. Leonardo Da Vinci. un italienist de marca. privind tavanul acestei capodopere. renumitul muzeu al Ermitajului. sutele de vitrine cu obiecte arheologice de valoare unicã. Tintoreto. scene din cutremurãtoarea judecatã de apoi sau crucificarea Sf. dar ºi o bijuterie unicã. Murillo. sau pentru a trãi miracolul descoperirii unor colecþii de feronerie. figurile sfinþilor. împreunã cu soþia. Michelangelo. Giorgione. basoreliefuri. de multe ori. Eu am avut mai ales o singurã þintã. construit de arhitecþii Rastrelli ºi Rossy. un oraºmuzeu.000 de metri pãtraþi. De fiecare datã la Roma vizitam Muzeul Vaticanului. Cea mai mare bucurie însã am avut-o cu ocazia primei vizite. luminoasã. Am fost la Petrograd ºi singur. Aici stãteam ore întrebi în faimoasa Capelã Sixtinã. de o fineþe ºi un rafinament desãvîrºit. Van Daik. biserici ºi catedrale. cu multe coloane ºi capiteluri cu zeci de ferestre din marmorã adusã din Finlanda. care totalizeazã peste 45. Rubens. împãraþi. în care armonia. în care am descoperit valorile artistice ale renaºterii italiene. De fapt în toate muzeele pe care le vizitam eram preocupat sã descopãr acele opere care dovedeau prezenþa ºi existenþa noastrã ca neam ºi popor. maestuos în stil baroc. Durer. miniaturi. Pentru a parcurge mãcar în fugã cele 353 de sãli. nu pot sã spun cã am vãzut totul. monumente megalitice. figuri de Papi. scenele biblice de un realism zguduitor te învãluie în meditaþie ºi mister. dar pentru mine rãmîne acele capete de marmorã a unor figuri de Daci. Petru care reconstituie lumea divinã gînditã de cel mai mare artist al renaºterii. Goya. în faþa cãruia realizam parcã un dialog dumnezeiesc. în care ochii se umezesc de frumuseþe privind tablourile semnate de marii pictori ai renaºterii printre care Boticelli. Palatul (fostã reºedinþã a þarilor) cu arhitectura lui occidentalã. la Petrograd. 127 . liniºtea. simþind o adevãratã descãtuºare sufleteascã. Am privit apoi pe culoarele muzeului zeci ºi sute de statui. Poussain. clãdiri vechi cu arhitectura barocã ºi eclecticã în stil rusesc. himere.universitar Alexandru Mircan. obiecte din aur. care mi-a tradus în italianã unele poezii din volumul „Cavali di fumoe“ (Caii de fum).

un drac cioplit din lemn. cã pot. graficã. artist al poporului. i-a dãruit. Tbilisi. Vilnius. cîte puþin cîte puþin. Trakai. cînd ieºeam din muzeu mã frãmîntam ºi mã gîndeam: Oare ce pot face eu. gradul de culturã ºi civilizaþie pe care aveau datoria moralã sã le conserve ºi sã le continue. Înmînîndu-i acest cadou neobiºnuit el a parafrazat un vechi blestem letonian ºi a spus: „Îþi urez Antanas sã ai parte numai de draci toatã viaþa. care reliefau dorinþa de a pãstra valorile locale. profesor de matematicã. la început mai timid. prin arta specificã a fiecãrei republici expuneau lucrãri de artã dintre cele mai reprezentative de picturã. Salaspils. Suzdal. Kiev. Dintre toate m a impresionat cel mai mult vizita la Muzeul dracilor de la Kaunas. Riga. sã emit unele judecãþi de apreciere a valorii unei opere de artã. dar sigur. cu condiþia ca dracii sã aibã un lãcaº 128 . miracolul actului de creaþie ºi sã desluºesc semnificaþia lor artisticã. colecþionarea unor figuri ale dracilor din toate colþurile lumii. unic în felul lui. pe unde am fost în strãinãtate. Anastas Jmuidzinavicius. cînd de la scriitorul clasic letonian Tumas Boijgantos. m-au fãcut sã gîndesc altfel arta. prieten apropiat al profesorului. ca în acest muzeu sã fie expuse mai multe lucrãri de pictori români. De fiecare datã.“ De atunci a început un dialog imaginar cu acest nou oaspete al colecþiei sale. realizat de un pasionat colecþionar împãtimit de reprezentarea figurii dracului nu numai în zona Rusiei ci ºi pe alte continente. Încet. Foarte rar. am fost pus în situaþia de a constata inexistenþa acestora ºi sã le semnalez în þarã. de etnografie. Colecþionarul.De fiecare datã îmi fãceam timp sã ajung la Ermitaj mãcar cîteva ore. Toate aceste valori unice. Minsk. Kaunas. simþeam cã mi se lãrgeºte orizontul cunoaºterii. sculpturã. artã popularã. Vedeam pentru prima datã în viaþa mea. Am vãzut în timpul cît am lucrat la ambasada din Moscova ºi alte muzee din oraºele Odesa. 13 iunie 1906. Toate aceste muzee de artã. mi-au ºlefuit sufletul. sã-mi încarc ochii de luminã ºi culoare. s-a dedicat unei singure pasiuni. Totul a pornit de la data naºterii sale. am cãutat cu înfrigurare sã descopãr un obiect sau vreun tablou de artã care sã aibã semnãtura unui român. spre marea bucurie. Vladimir. Pentru mine a fost o descoperire unicã. de istorie. capodopere care fãceau parte din marele tezaur al omenirii. nu numai un mic tablou semnat de Grigorescu ºi expus într-un colþ al muzeului într-o cãmãruþã întunecatã! Permanent.sã vãd operele acestor corifei ai picturi universale. Tallin. sã-i descopãr unele taine. ca la vîrsta de 38 de ani . Dracul „acceptîndu-i prietenia“ i-a urat profesorului „viaþã îndelungatã ºi bogãþii. erau mici tezaure care. Erevan.

Ei au folosit lutul. împreunã cu soþia ºi cu criticul de artã Mãciucã Balcica. uneori hazlii. vei fi cel mai fericit om din þara chihlimbarului. înfãþiºîndu se vizitatorilor în fel ºi fel de ipostaze: de la regi ºi împãraþi nebuni. linguºitoare sau îngâmfate. i-a spus cu ºiretenie: Dacã vei colecþiona 20 de duzini de draci. pisici. Franþa. cum a povestit el. am fost fericit ºi sãnãtos toatã viaþa. cît ºi de ceramiºti. medalii. cîrpele. fildeºul. încerci sentimentul cã te afli la un grandios spectacol de marionete pe care îl oferã zilnic acest „rege al rîsului“ pentru sutele de turiºti ce-i trec pragul casei. preoþi. cînd „împãrãþia dracilor se instalase de-a binelea în casa lui. Am vizitat Muzeul Dracilor de la Kaunas. Ungaria. cuminþi sau arþãgoase. gata oricînd sã facã „un tîrg“ viclean cu omul. China. peste ani. sticle. copii. astfel cã dracul ºi a þinut promisiunea“. unic în lume.al lor ºi sã se poatã arãta oamenilor“. poartã pecetea modului în care au fost descrise de donatori. sã aibã ceva mai mult de o duzinã. trimiþîndu-i asemenea daruri lui Antanas. vesele sau triste. artiºti ºi creatori din Rusia. blana ºi au creat toatã gama de draci. odioase sau venale.. în cadrul acestui muzeu unde convieþuiesc într-o totalã armonie ºi înþelegere. argintul dar ºi papura. pentru care Antanas-a întocmit „fiºe de cadre“ obiective sau subiective. porþelanul. care-ºi dezvãluie toate calitãþile ºi defectele. ºi am privit în zecile de vitrine aceastã paradã de simboluri ale dracilor imaginaþi atît de pictori.A. Am urmãrit ipostazele unei lumi imaginare. de la minusculul drãcuºor american din aur. un drac „Sucit“ aflîndu-i intenþia de a aduce ºi alþi confraþi. Sub impulsul acestui „tîrg avantajos“ Antanas ºi-a propus mai întîi sã colecþioneze 13 draci.U. felinare. scrumiere. lemnul. þapi. Urmãrindu-i în aceste ipostaze. pînã la dracul lituanian cu înfãþiºare mefistofelicã. Bulgaria. ºerpi. seturi de farfurii. pînã la muzicanþi. India. bijutieri. am rîs cu lacrimi privind figurile contorsionate sau drepte. pipe. pielea. marmora. Biografiile acestor draci. Dar dialogul imaginar nu s-a oprit aici. atît în timpul vieþii cît ºi dupã moartea colecþionarului. cînd Antanas îºi serba 60 de ani. pahare. Creatori ºi donatori de pretutindeni au þinut sã îmbogãþeascã Muzeul dracilor din Kaunas. mãºti. Italia. dar ºi din Japonia. S. Mai tîrziu. Polonia. beþivi. cu care am deschis o expoziþie de artã plasticã româneascã. timp de peste 3 ore. aurul. ªi astfel. sticlari. a spus prietenilor sãi: „Am colecþionat 20 de duzini de draci. sfinþi. îngeri. cãlãreþi. timp de zece ani. Ghana. Anglia. osul. deoarece. Coreea. cerºetori. simpatice sau odioase. Brazilia sau Filipine. în aºa fel sã ajungã la destinaþie în zilele de 13 ale lunii. 129 . Întîrziind în acest muzeu. Îi privim în acest muzeu unic. sculptori. filozofi.

în care marii poeþi naþionali. cum este înfãþiºat într-o mare fotografie la intrare: un Sarsailã. semn cã mai marele împeliþaþilor a rãmas convins cã mi-a cumpãrat sufletul. care rîde amuzat ºtiind cã îºi conduce cu un baston magic vizitatorii prin „infernul“ casei sale. iar pictorul ºi compozitorul M. purtînd o ºtampilã seacã. pãrintele picturii clasice al Letoniei ºi este venerat în þara sa.K. pluteºte parcã rîsul lui Antanas trecut de mult în împãrãþia de dincolo de neguri. muzeografa ne-a invitat la o cafea. „Facerea lumii“. peste cîmpiile sub care se aflã „împãrãþia chihlimbarului“. Maioroneº ºi Salomeea Neris-au creat epopeea poporului letonian. Am întrebat-o dacã nu a gãsit la mare un asemenea drac.K. Numai cã aici artistul letonian interpreta într-un mod personal curgerea timpului. o interpretare originalã a zãmislirii vieþii prin intermediul naturii ºi a doi sori. un glob imens care se rostogolea undeva. Cînd priveºti în vitrine ºi în camerele pe care le vizitezi. M. Sînt ºi alte tablouri cu figuri umane care parcã plutesc sub un cer bucãlat ºi 130 . care îºi trimit undele concentrice învãluite într-o nebulozitate de galbenverzui. Înaintea plecãrii. într-o lume misterioasã ºi tãcutã. am primit în dar un mic cadou cu efigia unui drac. cu ochii jucãuºi. cã a vãzut mulþi draci mai mici sau mai mari undeva pe plaja de la Techirghiol. în Casa muzeu care-i poartã numele. cu barbã lungã ºi ascuþitã. pentru a ajunge în „infernul“ ºi frigul de la marginea pãmîntului. nici unul nu s-a învoit sã pãrãseascã sezonul estival. La plecare.flacoane de parfum. Îl vezi aievea. El evocã singurãtatea unei lumi blînde ºi irealã. Tocmai se întorsese dintr-o vacanþã pe litoralul românesc. am tresãrit în faþa unei compoziþii care prin tematicã ºi mod de tratare mi-a amintit de „Vîrful cu dor“ a lui Mirea. declarîndu-mã cetãþean de onoare al oraºului. Într-o altã salã am privit îndelung un celebru tablou. peste aceastã lume uluitoare. am întîlnit acea lume mirificã a nordului unde lucrãrile pictorului. de dimensiuni mari surprind nostalgia depãrtãrilor albe peste care pluteºte puful de pãpãdie ºi zborul frunzelor uscate. Mi-a rãspuns zîmbind. Într-una din sãlile centrale. dar cã din pãcate. Ciurlionos este considerat de letonieni. avînd liberã trecere prin oraºul lor. sosesc la aceiaºi adresã „Muzeul Dracilor“. Aici. cu pãrul vîlvoi. dar sub care se zãresc germenii fiinþei umane. Ciurlionos a zãmislit c foarte originalã ºi minunatã lume. care se aflã chiar în muzeul de alãturi. în aceastã casã de epocã. care se miºcã în unduiri cu irizãri de verde crud ºi vineþii. zãmislit din lutul de la Pontul Euxin. care poartã blazon imaginea unui drac.

din secolul VII. Veresceaghin. din secolul V. pe care l-am cunoscut în expoziþia sa personalã la Bucureºti. Sunt ºi lucrãri în faþa cãrora. din secolul IX. cu aceeaºi grabã.argintiu. Valoarea comorilor Matendaramului este datã ºi de existenþa unei impresionante colecþii de miniaturi. dar ºi pictori ruºi. însoþit de data aceasta de pictorul Ghevorg Gregorian (Djotto) intrãm în Muzeul de Artã al oraºului. Am vãzut în vitrine manuscrise de valoare inestimabile. Kagiatur. Ciurlionis este pãrintele picturii lituaniene. privindu-le. De aici. cu monumentele sale legendare. Sarchis ºi Pitale Momic. Aivazovski. un simbol al unei lumi pe care a creat-o pentru a vorbi generaþiilor viitoare despre o artã originalã. fostul preot al bisericii armeneºti din Bucureºti. Plec din muzeu cu bucuria cã aici sunt ºi unele izvoare din care istoricii noºtri ar putea lua multe date ºi elemente despre istoria noastrã. Ecimiadzinul. printre care „Madona cu pruncul“. Thoros. la Galeriile de artã „Orizont“ în anul 1966. þi se taie rãsuflarea. din secolul V. peisaje ºi portrete. „Istoria Armeniei“ de Novses Horenþ. detaºîndu-se zecile de tablouri semnate de Martiros Sarian. Sîºkin. care a suferit cel mai mult din cauza prigonirii din partea imperiului otoman. Levitan. din anul 887. Gregorian Gioto. despre luptele cu turcii. Simeon. datînd din secoleleVI-XVIII era noastrã. care îmbinã armonios elementele vechi ale arhitecturii cu cea nouã. „Cosmogonia ºi calandografia“ lui Anania Sirakat. Tatovesian. semnate de maeºtri renumiþi printre care Vard. de 131 . i-am rãspuns dintr-o suflare: muzeul de artã. Cel mai mult m-au impresionat lucrãrile pictorilor strãini. Perov. reºedinþa patriarhului Vazghen I. Malevici etc. Minas. spunîndu-mi cã în ea este scrisã ºi o paginã despre þara noastrã. ºi altor învãþaþi armeni. patriarhul picturii armene. Repin. ne-am oprit la Muzeul Matendaram. Ghidul îmi aratã o carte veche. „Filozofia“ lui David Neînvinsul. printre care „Evanghelia Academiei Lazareanã". luminoasã. Vechimea acestei þãri.000 de manuscrise ºi cãrþi. În alte împrejurãri într-o vizitã oficialã în Armenia la întrebarea gazdelor ce aº vrea sã vizitez la Erevan. În sãlile muzeului am vãzut picturi de artiºti plastici din Armenia semnate de Martiros Sarian. printre care Briulov. o construcþie nouã din tuf ºi marmorã. cu un parfum specific naþional. cu o cupolã înaltã. Aici sunt multe lucrãri de picturã ale localnicilor. a pãstrat cu mari sacrificii valorile lor materiale ºi spirituale. Dupã ce am vãzut oraºul Erevan. În acest muzeu sunt pãstrate peste 10. Serov. „Cartea tragediei“ a lui Grigor Harekat.

ºi am privit în ochii patriarhului ca într-un ocean al liniºtii ºi bunãtãþii. invitaþia de a mai veni în Armenia. Fragonard. înalt. ºi am ascultat o micã slujbã dupã care am privit cu interes resturile „care au rãmas în urma potopului lui Noe. frumos. albul incintei cu palatul patriarhal. cu o voce caldã ºi prietenoasã. un Paladdi. zidurile de împrejmuire. ochi galeºi. Iordanes. Fãrã nimic protocolar ºi oficial. "ªtiam cã sunteþi aici. cã urmãreºte cu interes viaþa culturalã ºi spiritualã a României ºi se bucurã sincer cã foºtii lui colegi. fãcîndu-o pe gazda. patriarhul suprem. A doua zi. situat la poalele Araratului. „Personaje mitologice“ de Tintoretto. ca ºi cînd ne cunoºteam de cînd lumea. prietenul meu m-a invitat sã intru. spontan. ne aºteaptã. Mã uitam la acest prelat. Pe mãsurã ce ne apropiam de Ecimiadzin. liniºtea 132 . departe de þarã. Tisso. Dias de la Pepna. prietenul meu Micaelian venind la Hotel mi-a spus cã îmi va face o mare surprizã. m-a impresionat. Courbe ºi alþii. cu întrebãri ºi rãspunsuri sincere. catolicosul tuturor armenilor. spunîndu-mi cã “ avem o „zi norocoasã“ deoarece Vazghen I. au dat acestei întîlniri farmec. care s-a izbit cu corabia sa de vîrful Araratului“. cu trãsãturi fine. albe din bazalt. Vom merge la Ecimiadzin. curgãtoare. Îl vãzusem cîndva. Am vizitat apoi catedrala. îmi dã binecuvîntarea. înconjurîndu-l cu o mare grijã ºi caldã prietenie pe patriarhul spiritual al armenilor care. cu cei 5156 de metri înãlþime. conul lui înconjurat de un inel de fum era incendiat de soare. de unde poþi privi faimosul vîrf Masis. luminoase. Tot ce vedeam în jur. ferestrele mari. Zambaccian. reînvie într-o limbã coloratã. dar ºi sentimentul plãcerii de a vorbi în limba ta. Guardi. trezind nostalgii. „Deºi trãiesc acum în Armenia. Petraºcu. în 1966.Garafaldo. un Toniþa ºi un „Peisaj de toamnã“ de C. ca un sol al poporului în care m-am nãscut ºi am crescut ºi sînt fericit sã mã întîlnesc cu dumneavoastrã“. momente din viaþa ºi activitatea pe care o desfãºoarã în acest colþ de lume. Atmosfera intimã. caldã. Cînd am ajuns în faþa palatului patriarhal. Apoi cu aceiaºi voce caldã. printre care Virgil Cîndea ºi Dan Zamfirescu au devenit personalitãþi de prestigiu ale culturii române. Rubens. dialogul viu. Am vãzut ºi cîteva lucrãri de picturã donate de marele colecþionar român. încãlzite de ceaiul pe care îl sorbim ca pe o licoare care îþi dã sãnãtate. la vernisajul expoziþiei lui Martiros Sarian. mã consider român“. la Bucureºti. prieteneºti. privindu-i arcadele albe. locul sfînt al armenilor. ca ºi cînd eram în familie. a înnodat vechi ºi dulci amintiri despre „cei de acasã“ spunîndu-mi cã este bucuros despre veºtile bune din þarã.

nr. Pe drum. Martiros Sarian mi se înfãþiºa ca un veritabil patriarh al artei. Era un gînd. 133 . pãdurile care luaserã lumini din culorile curcubeelor. a lãsat în testamentul sãu. Cum? Este în Erevan. la expoziþia sa deschisã la galeriile „Orizont“. cu culmi abrupte. mi-am amintit cã aici trebuie sã trãiascã pictorul Martiros Sarian. prietenul meu îmi spune „bine. dar plinã de farmec care îþi încîntã ochiul ºi inima. De aceea nu întîmplãtor. Am ajuns în atelierul acestuia copleºit de emoþie. deoarece credea. ochii continuau sã scruteze depãrtãrile. William Saroyan. La reîntoarcerea în oraº. casele care defilau prin faþa noastrã. 4. pe tîmpe pe care se vedeau turme de oi. îl putem vizita? Sigur îmi rãspunde.care m-a învãluit. Brusc. ne aºteaptã. dupã ce a vizitat Armenia. hai sã intrãm în atelierul sãu. marele scriitor american de origine armeanã. Atelierul pictorului era plin de tablouri. am realizat de ce pictorul american Rakuel Kent. creatorul unei opere care a intrat de mult în circuitul universal al marilor valori. cã Armenia este locul în care focul viu ºi cîntecele strãbunilor sînt o permanenþã care simbolizeazã veºnicia. Mic de staturã. Prin vãi adînci. Ani ºi Antamar. chiar l-am avertizat ºi mi-a spus cã îi face chiar plãcere. laureat al Premiului Nobel . Stãtea în faþa ºevaletului. din drumul nostru. cu faþa brãzdatã de cute ºi adîncituri sãpate de vreme. totul se cufundase în închipuirea mea într-o legendã din „1001 de nopþi“ care aº fi vrut sã dureze mai mult. în faþa peisajului atît de fascinant al acestei þãri milenare. cu sprîncene stufoase ºi ochi strãlucitori ºi blînzi. ca dupã trecerea dincolo de neguri. la întoarcere. locuieºte într-o casã pe strada Moskovskaia. aº cita mai înainte Armenia“. învãluite în legendã ºi mit. avea sã spunã „Dacã aº fi întrebat care þarã este mai frumoasã de pe planeta noastrã. pe care l-am cunoscut în Bucureºti. turnurile unor vechi cetãþi de la Garni. dar ºi casele specifice care defilau prin faþa noastrã. privind frumuseþea locurilor. culorile toamnei ruginite. Am sãrit ca ars de bucurie. ca ºi alþi concetãþeni. seara luminate a giorno. Atunci. Multe peisaje cu imagini de pe colinele înzãpezite al munþilor Gherganului ºi Aragaþului. aruncau peisajului o luminã greu de definit. sã urmãreascã siluetele cochete ale caselor cu cerdacuri ºi galerii pline de flori împodobite cu ºiraguri de brîie traforate ºi vopsite în culori vii. un semn al unei descãtuºãri sufleteºti pe care îl rosteºte orice trecãtor care viziteazã aceste locuri de o mare frumuseþe ºi pitoresc. o parte din fiinþa lui sã se odihneascã în Panteonul nemuririi de la Erevan.

a obiceiurilor ºi a portului. Îl întîlnisem pe Martiros Sarian ºi la el acasã. menþinerea limbii. ne-au fãcut mai buni la suflet. care a întins vizibile punþi între popoare. soarele se pregãtea sã apunã. cumpãtat ºi înþelept. adunînd pe paletã puritatea ºi strãlucirea culorilor care iradiau lumina incendiarã a soarelui. de aceea de-a lungul istoriei. multe flori ºi biserici seculare. I-am privit cu atenþie gesturile domoale. cu pasiune ºi mult talent. ne-am menþinut fiinþa naþionalã ºi credinþa. Paris. Cearenþ ºi Aram Haciaturian sau Ana Ahmatova personalitãþi armene. lumina ochilor ºi am încercat sã-mi imaginez drumul omului care mai bine de 60 de ani a revenit în fiecare primãvarã în cîmpiile Araratului ºi în inima pãdurilor de liliac ºi iasomie. Am privit cu încîntare peisajele selenare ale unui artist care viseazã o lume a viitorului. Fãcînd o pauzã. Viena. Stockholm. Mã uitam la aceste pînze realizate de artist cu forþã ºi înþelepciune. Unele tablouri redau scene ºi evenimente din lupta poporului armean cu hoardele turceºti. care au suferit de pe urma strãinilor. miºcarea buzelor ºi a sprîncenelor.sau imagini ce pãstreazã urme ale strãvechii culturi Urartu cu vestigii din civilizaþia milenarã de la Garni. Acum evocînd aceastã frumoasã amintire. au fost adevãrate permanenþe care ne-au unit. În timp ce dumneavoastrã îmi urmãreaþi traiectoria muncii mele de-o viaþã. dar ºi naturi moarte. adaugã: Pentru popoarele mici. la bine ºi la rãu. de bucuria cã deschisese pînã atunci expoziþii la „New York. Saiat ºi Comitas. Bruxelles. Sunt dovezi cã nu am trãit degeaba“. pe care maestrul desenase silueta Araratului dar ºi al Armeniei de azi pe care a scris „Gînduri pentru un prieten român“. Mi-a povestit cîte ceva din viaþa lui. armenii ºi românii s-au respectat ºi au fost ca niºte fraþi. cu temple cãþãrate pe colþuri de stînci. aºa cum îl cunoscusem la Bucureºti. dã din cap ºi spune: „Nici nu ºtiþi cît de mult mã bucur. al amestecului din afarã. tradiþiei. ducînd cu mine albumul sãu. probabil ducîndu-ºi gîndurile mai departe. Drezda. Cînd am pãrãsit atelierul lui Martiros Sarian. Ani. Antamar. Sufletul mi-era cuprins de o blîndã ºi luminoasã încîntare. ca ºi cînd ar fi citit de pe o carte. concretizatã în simboluri ºi metafore specifice armeneºti. cu portrete ale unor rapsozi populari. care mi-a adus un plus 134 . Uitîndu-se cu ochii galeºi spre mine. împotriva unui popor paºnic. printre care Mesop ºi Sasun. în Armenia. Varºovia ºi mai ales din Bucureºti. figuri de eroi. eu treceam prin suflet imaginile frumuseþii României ºi mai ales ale oamenilor cu care m-am întîlnit în expoziþia mea de la Bucureºti ºi la sediul Bisericii armeneºti în frumoasa capitalã a României“. Birmingam. Los Angeles.

stropitã cu vin de Cotnari. De aici am plecat spre fîntîna de Trevi în care soþia mea. am ciocnit o cupã de ºampanie. Era ziua lui de naºtere. a aruncat în apã o monedã cu rugãmintea de a mai veni în Italia. venit la Bucureºti sã-ºi vadã neamurile. Mircan. Columna lui Traian de lîngã Monumentul lui Victor Emanuel al II lea. spunîndu-mi cã este impresionat de ce vede pe pereþii camerelor. Am deschis ºi problema unei viitoare excursii în Italia cu soþia. m-a convins încã odatã cã. cu primul autobuz veniþi la Tivoli. cã are 2 tablouri ºi 3 lucrãri de graficã. mi-am clãtit ochii în lumea frumosului din artã ºi m-am îmbogãþit cu o mare lecþie pe care continui sã mi-o însuºesc ºi sã o perfecþionez. mai toþi gãsind la el un loc de dormit sau bani. la Roma. 135 . doctorul Lazãr Anghelovici. de atunci ºi pînã astãzi. Aici am salutat cu respectul cuvenit figura dãltuitã în piatrã reprezentînd un dac. acum ne-am amintit cã aici. cã ºi el este un mare amator de artã. om cu sufletul de mecena. la Roma am revenit de încã douã ori. aduse de familie cînd au pãrãsit România. prin luna octombrie. spunîndu-mi cã toate condiþiile de dorit. marile comori artistice care fac cinste patrimoniului mondial. fãcîndu-ne o vizitã. erau o adevãratã oazã pentru români. în alte oraºe. vizitînd singur sau cu soþia. Alexandru Mircan ne-a invitat la o masã împãrãteascã. voi fi acolo! Ne-am amintit cã în 1978. atunci într-un entuziasm total. inima fierbinte a Romei. datoritã unui prieten buzoian. pentru educaþia în domeniul artelor plastice nu se poate face decît vizitînd marele muzee ale lumii. pe care citim Istoria Daciei. împreunã cu dl. Într adevãr. bani pentru intrarea la muzee vor fi suportate de el. luminat a giorno ºi am ajuns pe Corso. I-am spus cã vom veni în Italia în 1980. cu cuºma pe o ureche. într-o varã prin 1978. cunoscînd obiceiul locului. cînd se mai potoleºte afluxul turismului în Italia. spre searã am ajuns la Roma. i-am dat cadou 2 lucrãri. au devenit peceþi care dovedesc existenþa poporului nostru din totdeauna. aºa cã. ne am informat reciproc despre reuºitele noastre. am strãbãtut parcul Borghezi de lîngã Accademie. Dãm un telefon. Ne rãspunde chiar el ºi fãrã un alt comentariu îmi spune: Mîine dimineaþã. Într-un alt an. cabinetele stomatologice ale acestuia din Roma ºi Tivoli. la Accademia de Romania unde prietenul nostru. Ne gîndim sã i facem o vizitã la Tivoli. Înainte de culcare. Propunerea era ispititoare.de cunoºtinþe despre arta strãinã. masã ºi cheltuieli de deplasare. acceptatã imediat de el.

Dupã ce facem un duº. A doua zi vizitãm oraºul. ducînd ca pe un trofeu un leu þinut în lesã cu strãºnicie. dl. intrãm în cîteva magazine. La numai 5 minute de mers pe jos de la autogarã. încît ajunºi în centrul oraºului vedem cum trece pe lîngã noi un om slab. în noiembrie 1982. cu zeci de fîntîni arteziene. 136 . Ajunºi în Piaþa din Tivoli. ne-a întîmpinat o ploaie mãruntã. iar din cînd în cînd eram asaltat cu întrebãri. semnate de pictorul Teodor Bogoi ºi i le am oferit cu ocazia zilei sale de naºtere. Deºi este iarnã. din care þîºneºte apa. În timp ce la Roma. vãzînd clãdirea în care ne-a primit. un artist care a cucerit Bucureºtiul în timpul rãzboiului cu cîntecele sale. luãm cîteva amintiri ºi vederi ºi ne îndreptãm spre faimoasa Villa D’Este. împreunã cu cei 5 colaboratori ai sãi. Palatul privit de sus. S-a bucurat de primirea acestui dar neaºteptat ºi ne-a asigurat cã vom fi bine primiþi în cabinetele dentare de la Tivoli. savurînd aromele unei cafele ºi priveam la figurile acelor tineri români. mai ales la operaþii mai dificile. Am discutat despre multe probleme din þarã. în jurul tãu parcã danseazã statuile mici ºi mai mari. am realizat cã ne aflam în faþa unui om bogat. pare a fi un glob imens de sticlã. Distanþa este micã. cele 6 cabinete personale care aveau aparaturã de ultimã orã. ca un ºarpe ºi face loc prin ºoselele înfipte pe dealuri împãdurite. Abia cînd mi-a dat aceste detalii. cu case parcã ar fi niºte cuiburi de rîndunici.am scos din depozit douã tablouri de dimensiuni mici. dr. Locuieºte puþin mai sus de mine. Lazãr ne atenþioneazã: „Ãsta-i cîntãreþul ALDO SOLIN. cu un aranjament floral multicolor. ne a convins cã este un om fãcut. însoþit de un tînãr din pãrþile Sucevei. o reºedinþã de varã a foºtilor regi. cu pãrul vîlvoi. rãmaºi încremeniþi de ceea ce auzeau. se afla clãdirea cu 2 etaje în care am descins ºi trecând prin fiecare cabinet. care îºi fãcea loc printre trecãtori. Îmi este prieten. ne întîmpinã ca pe niºte prieteni dragi. Susurul apei parcã cîntã frumuseþea acestui paradis. Lazãr Angelovici. Angelovici ne invitã sã luãm masa la un restaurant pe vîrful muntelui. în acel început de decembrie era soare. ne-am oprit într-un mic apartament destinat nouã. un adevãrat spectacol în care totul a prins viaþã. Îl salutã ºi-i spune cã are musafiri din România. cu cîteva bazine cu mici ermitaje. Ne face cu mâna semn de bun venit. Totul este un miraj. Am stat cu ochii deschiºi privind acest joc al luminii ºi umbrelor de pe zidurile peste care iedera îºi întinde tentaculele. dar reînnoit prin restaurãrile fãcute de edilii oraºului. Ajungînd la Tivoli. cu zeci de statui în jur. pe drum. încît autobuzul înainteazã încet pe ºoseaua care. vechi. tineri români care l ajutã.

pomii sînt încã verzi, trandafirii îºi trimit parfumul lor în aer, liniºtea este ca de mormînt, doar pãsãrile cerului ºi în special turturele, turuie ºi se gudurã pe lîngã noi. Lazãr ne cumpãrã un pacheþel de grîu ºi ne îndeamnã sã-l dãm turturelelor, semn cã ne aºteaptã sã mai venim la Tivoli. Spre searã, am plecat la Roma, nu înainte de a primi din partea lui Angelovici un plic pe care trebuia sã-l transmitem cuiva la Buzãu. Cînd am ajuns la Accademia di Romania în camera de la etajul trei ºi am lãsat plicul pe masã era scris „se va deschide de voi“. În plic erau 400 de dolari ºi un bileþel pe care era scris: „un mic dar din partea noastrã. Soþiei i a plãcut foarte mult cadoul pe care l-am primit de la voi de ziua mea de naºtere“. Sigur, am fost miºcat de gestul lui, dar în acelaºi timp ne-am bucurat cã am putut continua cãlãtoria noastrã, oprindu-ne la Florenþa, Milano, Bologna, Modena ºi Verona. Am plecat din Roma convinºi cã ne vom mai clãti ochii ºi în alt an, pentru a întregi imaginea capitalei italiene, care pentru a-i vizita toate comorile arhitecturale, muzeele, monumentele, bisericile ºi catedralele, cimitirele ºi faimoasele catacombe ale lui Callist pentru care îþi trebuie zeci de zile. Oraºul Florenþa ne-a primit cu un soare blînd, care ne mîngîia feþele cu razele calde primãvãratice. Cînd ne plimbãm prin Piazza Signoriei, dominatã de Palatul Vecchio, înconjuratã de numeroase statui, aveam sentimentul cã am aterizat dintr-o altã lume. Totul era mirific, fascinant. Palatul Signoriei cu un turn înalt cu un orologiu de epocã, ºi întregul palat din cãrãmidã roºie ºi cu creneluri ca de cetate, dominã întreaga piaþã, stîrnind curiozitatea ºi dorinþa de a-l vizita. În interior multe statui romane, figuri de gladiatori, busturi ale unor împãraþi, figuri de frumuseþi feminine, animale înaripate, zeitãþi antice, parcã te îndeamnã sã le mîngîi trãsãturile fine, supleþea, ºlefuirea pînã la desãvîrºire, ca ºi modul de expunere într-un spaþiu generos, îþi dau sentimentul mãreþiei sculpturii romane, realizatã de mari maeºtri ai ºlefuirii pietrei ºi marmurei. Presaþi de timp, avem sentimentul cã alergãm ºi noi prin sãlile muzeului, oprindu-ne sã admirãm formele sculpturale, în faþa cãrora, privindu-le þi se opreºte respiraþia. Deºi la ora aceea sãlile nu aveau prea mulþi vizitatori, privim cum trece pe lîngã noi ca o nãlucã, o femeie subþire ºi înaltã, ca o stafie, care desculþã, cu pantofii în mînã, alerga oprindu-se din cînd în cînd în faþa unei statui pentru a i citi eticheta ºi în aceeaºi fugã pornea mai departe. Era o turistã americanã în vîrstã, care se desprinsese de grup, care urmãrea cu respect pentru ghid
137

explicaþiile fiecãrui exponat. De cîte ori am fost la Florenþa, parcã vedeam în faþa ochilor figura acelei stafii care va povesti prietenilor din america cã a vãzut muzeul „Palazzo Vechio“ din Florenþa. Noi ne continuãm cãlãtoria prin oraº, ne uimesc arhitectura clãdirilor, frontoanele, capitelurile ºi mai ales arhitectura balcoanelor, pline cu ghivece de flori de toate culorile care îþi fac cu ochiul sã le priveºti, deoarece ele fac parte din specificul de neuitat al Florenþei. Dupã ce privim de la înãlþimea grãdinii di Boboli panorama oraºului în care se vãd în depãrtare dealurile pe care au înflorit ca niºte flori albe sute de pãlãþele ºi vile albe pe verdele crud al pãdurii, ne întoarcem în inima oraºului ºi intrãm în Galeria de artã Uffizi, un adevãrat tezaur de artã renascentistã, unde lucrãri de Michelangelo, Botticelli, Fra Angelico, Piero di Cosimo, Carlo Dolci ºi alþi maeºtri italieni din secolele XV-XVIII, îºi disputã întîietatea alãturi de Angelo Bronzino, Andreea del Sarto, Bacchiocca, Giorgione ºi mulþi alþii, îþi dezvãluie lumea trãitã de ei ºi la curþile celor mai înfloritoare din familiile De Medici din Florenþa ºi alte oraºe italiene. Intrãm în Galeria Uffizzi. Privim tablourile mari, cu picturi de Michelangelo, care a ºtiut ca nimeni altul sã creeze figuri de Madone, spiritualizate dolofane, miºcîndu-se într-un paradis exotic, cu o vegetaþie luxuriantã. Rãmîn cu ochii încremeniþi privind tabloul intitulat „Sfînta familie“ a marelui renascentist, în care figura madonei cu o faþã feciorelnicã priveºte dansul solemn al vestalelor care-ºi onduleazã corpurile în ritmurile unei muzici divine, spre care bãrbatul cu copilul în braþe, îºi ocroteºte familia emanînd dragoste ºi înþelepciune. Tabloul reprezintã chintesenþa iubirii eterne. Aceastã picturã reprezintã o culme a creaþiei marelui Michelangelo, care a surprins viaþa în ipostazele ei desãvîrºite. Alãturi de acest tablou în faþa cãruia ai sentimentul cã te rogi cu mare credinþã, am rãmas mut privind tabloul lui Rafaello Sanzio, faimoasa madonã de la Seggiola exprimã puritatea maternã a madonei în lumea divinã, privirile celor doi prunci, candide, luminoase, exprimã siguranþã ocrotitoare, simt mîinile ocrotitoare ale figurii angelice, plinã de grijã pentru mlãdiþele care simt cãldura de mamã. Contrastele de culoare roºiaticã, de o luminozitate discretã, le strãlumineazã feþele. Parcã te afli în faþa unei icoane, ºi simþi sã te apleci în genunchi ca pentru o rugã de searã. Acelaºi sentiment de pietate îl încercãm admirînd tot o madonã a lui Raphael cu pruncul în braþe vegheat de îngerii care în adoraþie se închinã Preacuratei. Parcã ar fi o înãlþare spre cerurile înalte, un fel de imn adus marelui creator. Ne uitãm cu ochii galeºi la un tablou, semnat
138

de Tizian, „Portretul unei femei în alb“ de o frumuseþe copleºitoare, cu ochi mari, migdalaþi, cu o faþã de sfîntã, visãtoare în ipostaza unui extaz total. Sunt expuse alte zeci de picturi semnate de alþi artiºti al cãror nume nu îl reþinem. Se deruleazã totul prin faþa noastrã încît simþi fãrã sã vrei cã îþi obosesc ochiul care este veºnic în cãutare de frumos. La Milano, oraºul cel mai nordic al Italiei, despre care ºtiam cã este cel mai puternic centru industrial, comercial ºi financiar al provinciei Lombardia, ne-a întîmpinat cu un cer cenuºiu, cu clãdiri vechi, înnegrite de poluarea zonei industriale, ne-a dezvãluit frumuseþi arhitecturale pe care nu le poþi uita. Mai întîi, încã din garã, cu cele 25 de peroane, unde din 15 în 15 minute intrã un tren, eºti copleºit de arhitectura barocã a sãlilor de aºteptare, de zecile de buticuri ºi piþerii, cu standuri de cãrþi, ziare, vederi, pliante, care-þi oferã o bogatã documentare a oraºului, încît luat de fluxul cãlãtorilor, luãm în goanã un ghid turistic ºi ne aventurãm în necunoscut. Urmãm ºi noi grupurile de turiºti care se îndreaptã spre faimosul Dom, catedrala cea mai mare a Italiei. Cînd ajungem în piaþa centralã ºi te uiþi înmãrmurit spre acest colos, înalt de 108 metri ºi numeri statuile care împrejmuiesc Domul, în total de 2245, simþi cã se prãbuºesc peste noi. Parcã toþi sfinþii, în mãrime naturalã ne privesc de sus, pe care îi simþim ca pe niºte ocrotitori. Excursioniºtii care la acea orã matinalã au umplut piaþa, privesc cu uimire aceastã bijuterie de o frumuseþe unicã, realizezi cã ai în faþã un simbol al triumfului geniului, ridicat de marii arhitecþi italieni. Deºi este construitã în 1386, patina vremii ºi-a lãsat pe acoperiºul Domului, acea pulbere albã, strãluminatã de soarele matinal, încît ai impresia cã a luat foc. Îmbãtaþi de purificarea pe care o simþim în suflet, intrãm în catedralã ºi aruncînd ochii în sus ºi ne strecurãm printre cele 58 de coloane ca niºte lumînãri cereºti, ºi admirãm vitraliile cu figuri de sfinþi, cu scene biblice realizate pe culori de alb, albastru ºi galben, ºi senzaþia cã zecile de sculpturi laterale oficiazã pentru noi aceleaºi rugãciuni pe care în genunchi le rostim ºi noi în gînd. Deºi în nava centralã sunt sute de turiºti de religii diferite, liniºtea ºi ecourile orgii parcã sunt niºte clopote care bat la porþile inimii. Credinþa ºi rugãciunea pe care o rostesc sutele de turiºti, fiecare în limba lui, îþi învãluie sufletul ºi simþi cã pentru o clipitã se urcã spre ceruri. Aici, în acest Dom în care impresia cã au lucrat la înãlþarea ei nu numai cei mai desãvîrºiþi meºteri ºi artiºti desãvîrºiþi, dar ºi totodatã pãrerea cã a pus mîna însuºi Dumnezeu.
139

Cu aceastã imagine am ieºit în piaþa în care mii de porumbei se rãsfãþau la soare ºi se intersectau cu mii de turiºti care cu paºi moi de mãtase se rînduesc pentru a intra în casa lui Dumnezeu. Înainte de a pleca din piaþa Domului privim din nou silueta acestei minuni înfãptuitã de mîna lui Dumnezeu pe care zecile de turnuri par niºte lumînãri care ard ºi purificã trecãtorii grãbiþi care au intrat pentru o clipitã sã se purifice în aceastã casã muzeu a lui Dumnezeu pe pãmînt; numai celor cu suflete curate, ne este dat sã o vedem. De aici ne îndreptãm paºii spre o altã micã bijuterie Chiesa di S. Maria della Crasia, în care ºi-a lãsat însemnele geniului marele Michelangelo, pictînd renumita „Cina cea de tainã“ chiar numai pentru ea meritã sã vizitezi Milano. Am vãzut interpretãri diferite, în alte biserici, inclusiv la Ierusalim, dar cea din Milano, este desãvîrºitã. Atmosfera, felul cum pictorul a surprins fizionomia lui Isus, calmã, încrezãtoare în credinþa ucenicilor lui, dar ºi crisparea, teama, înfricoºarea, sentimentul trãdãrii, pluteºte parcã în aer. Fundalul picturii, pe care se profileazã cele trei ferestre prin care se vãd dealurile din spate ºi cerul de un albastru deschis ºi figura Mîntuitorului seninã, evlavioasã, deºi ºtia cã „unul dintre voi mã va vinde“ calmitatea, pioºenia ºi liniºtea sufleteascã pãrea un triumf al vieþii veºnice. Cînd am ieºit din bisericã, deºi era cald, era ziua de 24 noiembrie 1990, ne propusesem sã ajungem la Scala din Milano, poate o sã mai gãsim un bilet la cucurigu, la balcon. Am ajuns la timp dar bilete nu se mai gãseau. Am întrebat cît costã un bilet la balcon. Rãspunsul de 60 de dolari ne-a zãpãcit. Necãjiþi am ieºit în spatele Scalei ºi am aºteptat în liniºte maºina. Stînd ºi privind luminile care incendiau clãdirile cu parfum de epocã pe via Victor Emanuel, în faþa noastrã s-a oprit un motociclist ºi fãrã sã scoatã o vorbã, îi smulge de pe cap cãciula de blanã a soþiei ºi demareazã. Am rãmas muþi. Italienii nu-ºi dezmint îndeletnicirile cotidiene. Deci intenþia de a vedea o operã la Scala din Milano am plãtit o pe bani româneºti. Ne cazãm lîngã garã, un locarno cu numai 2000 de lire, foarte ieftin. A doua zi, mai aveam o þintã pe care o plãnuiam încã din Roma. Neapãrat, ne a spus pictorul român Drãguºescu, care în apartamentul cochet din via latinã ne-a sfãtuit ca neapãrat sã vizitãm la Milano Cimitirul Monumentale, unic în toatã Europa. Avusesem acasã un ghid, tipãrit în 1930 la Milano, dar cu mutãrile noastre dintr-o casã în alta, l-am pierdut. Aºa cã, uitîndu ne pe ghid, ajungem în 40 de minute la acest cimitir monument în care intrãm ca într-un muzeu de sculpturã unic, în Italia. Aici, pe sutele de morminte, nu
140

existã vreo cruce de lemn, ci numai de marmurã albã, cu trotuare numai de marmurã, cu construcþii monumentale, reprezentînd fiecare mormînt o adevãratã operã de artã. Am umblat pe toate aleile, am privit fiecare mormînt care prin ceea ce reprezenta ca construcþie simboliza un crîmpei din viaþa pãmînteanã a celui decedat. Cimitirul monumental din Milano este considerat cel mai mare muzeu al sculpturii din Europa. Aici fiecare capelã, fiecare cruce sau monument, reconstituie viaþa celui decedat, un fragment din viaþa lui pãmînteanã, cu scene de dragoste, fericire, tristeþi, dureri, urcuºuri ºi coborîºuri din viaþã, scene de gelozii ºi trãdare, simboluri specifice de beþivi, bolnavi, orbi, aviatori, savanþi, scriitori, muzicieni, artiºti, pictori, dar ºi portrete de nobili, negustori, fabricanþi, conþi ºi contese, prelaþi, capete încoronate, bogãtaºi, aºa zisa „lume bunã“ a unui oraº industrial, care prin monumente somptuoase, realizate numai în marmorã de cei mai vestiþi sculptori italieni, te face sã meditezi ºi sã te gîndeºti cã viaþa este trecãtoare, cã destinele oamenilor sfîrºesc în fel ºi fel, încît pentru eternitate ei îºi lasã însemnele trecerii lor prin viaþã în aceste monumente care impresioneazã. M-am oprit în faþa unui cavou, din marmorã ºi cu uºi de fier aurite, ºi am privit cum în faþa uºii, o femeie care pãcãtuise în viaþã, ciocãnea la uºa soþului decedat dorind sã o primeascã la el, deºi era însoþitã de un copil. Mortul a crãpat puþin uºa fãrã sã o lase sã intre. Pe un alt mormînt am privit o statuie, reprezentînd un bãrbat, cu capul plecat pe o sapã de lemn, simbol al sãrãciei ºi decãderii din cauza unor vicii. Am intrat într-o micã capelã, unde un preot, cu o carte deschisã alãturi de o femeie îndoliatã, de o frumuseþe angelicã, citea o rugãciune. În sicriul deschis, era aºezat corpul neînsufleþit al unei bãtrîne, avînd la cãpãtâi femeia tînãrã pe faþa cãreia am vãzut picurîndu-i cîteva lacrimi. A venit apoi un om cu o minusculã maºinã pe care a aºezat sicriul ºi împreunã cu preotul conducea moarta spre groapã urmatã de fiica ei. Am privit aceastã scenã de un tragism zguduitor, deoarece pe ultimul drum, moarta era condusã de singurul membru al familiei. Cu aceastã imagine, privind spre acest sanctuar al celor mai bogaþi oameni din Milano, în care viaþa de dincolo dãinuie prin existenþa acestor statui ºi monumente care simbolizeazã nemurirea, am ieºit din acest labirint încãrcaþi de tristeþe. În periplul meu din Italia, singur sau cu soþia, am vizitat ºi alte oraºe faimoase. Gîndul meu nemãrturisit era acela de a ajunge ºi la Palermo, mînat de dorinþa de a afla mormîntul lui Nicolae Bãlcescu. ªtiam cã este zadarnicã, urmele lui, în afarã de casa unde locuise
141

aici, n-am gãsit decît o impozantã catedralã chiar în inima oraºului, în care am intrat bãnuind cã aici, cîndva va fi ascultat o slujbã ºi marele nostru patriot, ºi am aprins pentru el o lumînare pentru a i lumina în continuare drumul în veºnicie. Am vizitat oraºul, vechi de secole, cu multe biserici ºi parcuri, cu clãdiri vestite, împodobite cu tronsoane ºi embleme vechi care, unele din Evul mediu, cu fîntîni de secole, cu bulevarde lungi, strãjuite de arbori seculari. Ajunºi aici, mi-am permis ca sã i cumpãr soþiei un ºireag de mãrgele ºi sã cumpãr cîte o îngheþatã napolitanã din Palermo. Din spatele gãrii centrale, la îndemnul unui localnic, am luat un autobuz care urca printre dealuri cu plantaþii de mandarini, cu o destinaþie unicã, orãºelul Montereale, sã vizitãm vestita catedralã, un unicat în sudul Italiei. Cînd am intrat în catedralã privind spre Pantocrator am rãmas ca împietriþi vãzând pe fundalul altarului figura gigant a Mîntuitorului, realizat din mozaic, atît de mare, încît, numai mîna acestuia era de înãlþimea unui om. Privind figura lui Isus, am simþit deasupra capului figura lui cum îºi lãsa mîna asupra capetelor noastre dornice de mîntuire. A fost ca un miracol, încît ochii noºtri au cuprins dintr-o privire imensitatea catedralei la care s-au folosit peste 10.000 de metri pãtraþi de mozaic, încã de pe vremea lui Henric al II-lea. Mi s-a spus cã ar fi unica catedralã, din Europa, realizatã din mozaic multicolor, în care scenele biblice de pe pereþi, pe care troneazã figura lui Henric al II-lea realizatã de meºteri greci, tot din mozaic. Am privit nedumeriþi scenele biblice din vechiul ºi noul Testament, realizate de aceeaºi meºteri greci în peste 10 ani de trudã ºi smerenie, privindu-le parcã ne-am mîntuit. Am ieºit din catedralã parcã zburam, parcã împrumutasem de la îngerii care împiestriþau cupola mare a catedralei, ceva din zborul lor dumnezeiesc. N-am regretat vizita la Palermo ºi apoi la Montereale, deºi scurtã de numai o zi, ea ne a apropiat de Dumnezeu ºi am vãzut pe pereþi o scenã unicã: scena din raiul în care sufletele aleargã prin Nirvana ºi scenele de groazã ale iadului în care sufletele oamenilor se zbat în focul în care pãcatele sunt mistuite de flãcãrile necredinþei. La cumpãna înserãrii, cînd oraºul a fost inundat de luminile neonului, ne-am odihnit într-o pizzerie, unde am servit un fel de mititei, care ne-au amintit de Bucureºtiul nostru. Vecinii noºtri de la masã se uitau la noi, încercînd sã înþeleagã felul mîncãrii pe care noi o serveam cu o poftã nebunã. Cum se numeau aceºti „mititei“ în limba italianã nu am reþinut, dar am vãzut cã vecinii noºtri au chemat chelnerul ºi au cerut cîte o porþie din ceea ce mîncam noi. Cînd le-au
142

am fãcut un numãr de telefon ºi.adus farfuriile s-au uitat la noi ºi au întrebat: „Cum se numeºte?“. oraºul Palermo parcã luase foc. Aici. cã ne este rãu sau s-a întîmplat ceva cu noi. multe lucrãri de Rafael. peste care cerul de un albastru pur pe care licãreau puzderie de stele s-a risipit. Am gãsit cu greu un locarno în spatele gãrii ºi ne-am cazat într-o camerã sãrãcãcioasã. venit cu mulþi ani în urmã în Italia. am strãbãtut zeci de strãduþe din partea veche a oraºului pentru a ajunge la Muzeul de artã Capodimonte. situat pe o culme de munte. Imaginea acelui Palermo. dintr-o lume din care am învãþat sã iubim arta ºi sã ne bucurãm cã ne-a ajutat Dumnezeu 143 . Tintoreto. ºi în grabã am ieºit pe bulevardul Castelnuevo ºi ne am oprit în parcul din faþa Teatrului Garibaldi. Cînd ne-am urcat în trenul de noapte care aluneca ca un besmetic ºerpuind pe lîngã malul mãrii. neauzind nici o miºcare. Le-am spus cã sunt mititei. în acest muzeu am realizat cît de mult am acumulat din pictura italianã. cînd am ajuns pe peronul gãrii din Neapole am rãsuflat uºuraþi. directorul Muzeului Regional din Ploieºti. cu lucrãri de Tizian. am simþit din plin îmbogãþirea spiritualã. bisericile ºi catedralele pãreau ca niºte ruguri care se stingeau în urma noastrã. Plecãm din muzeu cu sentimentul cã ieºim dintr-o lume a frumosului. Veronesse. Privind firma micului bistrou pe care scria „La românul“ am realizat cã patronul era un român. am gustat ceva. Ne-am îmbrãcat repede. am auzit vocea domoalã a marelui arheolog prof. la celãlalt capãt. Aici. De ce nu rãmîneþi în Italia? Nu rãspundem la provocãri. cîtã iluminare ºi cunoºtinþe am cãpãtat despre marii titani ai renaºterii. Adameºteanu cãruia i-am transmis un mesaj din partea prof. Am parcurs în aproape 3 ore acest muzeu care întregeºte imaginea picturii renaºterii italiene. La plecarea noastrã. am plecat spre garã.00 a bãtut la uºã cerîndu-ºi scuze. N. dar a crezut. Oboseala unei nopþi cu trenul ne a fãcut sã uitãm de noi. încît patroana pe la orele 13. I. alte feþe ale unor compoziþii de mari dimensiuni. clãdirile înalte. înþelegerea unor secole de artã medievalã. valorile ºi capodoperele de ieri ºi din totdeauna ale unei þãri care a dat omenirii marii titani ai renaºterii. atît de bogatã din muzeele pe care le-am vizitat. care a rãmas plãcut impresionat cã am reuºit „în vremurile astea foarte grele“ din þara noastrã sã putem ajunge în Italia. Ne-a dat întîlnire în piaþa Garibaldi. cu pereþii goi. iar peste o jumãtate de orã în maºina lui minusculã. Simache. am schimbat cîteva fraze cu patronul. Aici ne-am întîlnit cu aceiaºi pictori ai renaºterii. Ne-am ridicat ºi spunînd scurt la revedere. Am adormit totuºi imediat. i-am rãspuns. Dupã 5 ore de cãlãtorie.

hîrtii. parcã erau niºte grãdini suspendate. La orizont se vãd ca niºte lebede albe ºi negre insuliþele verzi. atît de aproape de noi. pãreau niºte steaguri colorate. cu vitrine luminoase. te îndeamnã sã continui plimbarea în oraºul vechi. pe care le simþim ca niºte mîini ale celui de sus. luminile încep sã scadã. care se miºcau ca niºte aripi de pãsãri dintr-o altã lume. Seara. ne împiedicãm de cartoane. Frica îþi pãtrunde în suflet. Înotãm cu greu printre sticlele de plastic aruncate pe trotoare. încît ai impresia cã e „sfîrºitul lumii“. Brusc oraºul s-a înveºtmîntat într-o luminã orbitoare. Ordinea ºi curãþenia care erau semne distincte de civilizaþie. ne uitãm la televizor ºi ne gîndim la cãlãtoria pe care o vom face cu vaporul la acel colþ de rai. hãrmãlaia pe care o fac vînzãtorii ºi mai ales copiii strãzii care fac reclamã unor produse. Spaþiul atît de îngust. þipetele copiilor abia dacã se mai aud ºi te trezeºti cã strãzile au devenit pustii. cãldura de peste zi care te sufocã. iar rufele întinse de a curmeziºul acestor strãzi. încît mãrim pasul ºi ne grãbim sã ajungem la hotel. cãlãtorii se rãresc. iar în spate panorama mirificã a oraºului trezit. Cînd ajungem pe insulã. te învioreazã ºi þi dã noi puteri sã pãtrunzi în acest colþ de rai al Italiei. lucruri vechi ºi mobilã stricatã lãsate la întîmplare. încît unii pasageri îºi întind mîinile ºi rup din pomi cîte un fruct aromat.sã cãlãtorim ºi sã ne îmbogãþim cunoºtinþele despre artã. cu strãzi înguste de numai 2 metri late. observi cum încet. de un pitoresc deosebit. Am luat apoi un tramvai ºi am coborît spre inima veche a marelui oraº. deºi te obosesc. De la ponton. ne urcãm într-un teleferic care pluteºte peste pãdurea de mandarini. privim de pe ponton cum din apã se ridicã solemn smocul de raze aurii ale soarelui. cãruia îi ºterge ochii suliþele soarelui. vilele marilor bogãtaºi parcã sunt niºte cuiburi 144 . se lasã înserarea. Ne sculãm de dimineaþã ºi cu primul vapor care alunecã pe valurile spumoase ale mãrii. un fel de centru al acestui orãºel. în intimitatea acelei mici camere. cu clãdiri înalte de 5 6 etaje. cã poþi fi agresat. parcã prea brusc a fost înlocuitã cu liniºtea ºi mormanele de gunoaie. Cînd ajungem pe micul platou. unele magazine îºi trag obloanele. cu sute de magazine. te sfieºti cã la colþul de stradã te pîndeºte cineva. resturi menajere. vegetaþia luxuriantã ºi mirosul plantaþiilor de trandafiri ºi lãmîi. Pe mãsurã ce înaintezi pe aceste strãduþe. te îndeamnã sã intri în aceste buticuri ºi magazine care te ispitesc sã cumperi unele nimicuri. Era la cumpãna înserãrii. aceste spaþii colorate. cu balcoane ºi cu sute de ghivece cu flori de toate culorile. încet. Parcã vizionam un film documentar. numit Capri. cu reclame în toate culorile pãmîntului.

Pe una din strãzile principale. animale sãlbatice. ale forului roman. Mergînd 145 . dar face! A doua zi. scene erotice. peºti. un colþ de rai pãmîntesc de care nu ne mai sãturam sã-l privim cu ochii inimii. în care liniºtea ca de mormînt este stãpînitoare. îmbãtaþi de frumuseþile insulei. de vînturi ºi ploi. Urmele bãilor publice. urmele unei civilizaþii ºi semne distincte de abundenþã ºi prosperitate ale locuitorilor unui oraº civilizat care a intrat în istorie. În depãrtare se vedea conul întunecat al vulcanului care cu peste 2000 de ani în urmã a transformat un oraº de toatã frumuseþea în ruine ºi scrum. Ne-am uitat unul la altul ºi coborînd spre funicular am zis: Dai un ban. Vizitatorii erau puþini. ne aºezãm la o masã pe o micã terasã ºi savurînd de data aceasta mirosul unei cafele aburinde. toate devin dovezi autentice a unei vieþi trãite intens. parfumurile pe care le fabricã în instalaþii sofisticate. Ruine. Ne oprim ici. ºlefuite de timp. în timpul unui cutremur se interzisese vizitarea Pompeiului. pardosite de mozaicuri înfãþiºînd scene sexuale. fãrã uºi. deoarece cu un an în urmã. Tot ce vedeam pãrea un vis. numai ruine. parcã Dumnezeu a lãsat spre bucuria oamenilor. privim priveliºtea magnificã a mãrii de un albastru sidefiu ºi ascultãm într-o liniºte totalã murmurul apei ca un cîntec dintr-o altã lume. ruine ºi numai ruine. mici ca un degetar. sînt dovezi care vorbesc de gradul de civilizaþie ºi bogãþia celor ce locuiau în aceste case. un mic colþ de rai. Ne este fricã sã pãtrundem în aceastã lume a neantului. în acest colþ de lume. pavate cu plãci de piatrã mari. în dreptul acestor „fãbricuþe“ de parfumuri ºi ne îmbãtãm de mirosurile care se rãsfrîng în valuri. înfãþiºînd figuri de femei frumoase. tot cu un tren personal ne oprim într-un orãºel ºi cu un mic autobuz pornim spre Pompei. unde ai sentimentul de plutire. fãrã ferestre. privim prin curþile vilelor marilor bogãtaºi. înconjurate de flori de toate culorile ºi mirosurile. cedri la umbra cãrora se vãd cupluri de tineri surprinºi în timpul actului sexual. o lume dispãrutã în neant. Mergem pe strãduþe minuscule. de bãrbaþi cu muºchii ca de gladiatori. Aici. Visul s-a destrãmat brusc cînd pentru cele 2 ceºti de cafea. o grãdinã a Semiramidei. Într-un tîrziu. siluete de pãsãri exotice. fresce din templele antice. colo. O imagine apocalipticã. de farmecul grotelor care strãbat ca un labirint inima insulei. Picturile de pe pereþii încãperilor. a trebuit sã plãtim 6000 de lire. stau posomorîte zidurile înnegrite ale caselor. închisorile în care lava vulcanului au pietrificat figuri de sclavi. cît am fi plãtit o noapte de dormit la un hotel. prin care vîntul ºuerã ca niºte fiori ai morþii.de berze care se ascund în umbra verdelui crud.

La lumina soarelui zecile de capiteluri. vãzîndu-o cum îºi etala halatele pe care le schimba la cîteva zile. colorat viu. ne-a rãmas ca un simbol. alãturi de alþi bolnavi. ruinele templelor. ne-am dat seama cã era 146 . Timp de cîteva ore am fost parcã în infern. Parcã era o cãprioarã. Iatã cã se realizeazã ºi un alt vis. într-o þinutã elegantã. care a distrus un oraº devenit legendã. faptul cã nu era însoþitã de nimeni. de a reduce totul în ruinã. Eram la tratament la Covasna. cãlcînd cu iuþealã pe holul împiestriþat cu bucãþi de mozaic. pe care odinioarã se plimba lumea bunã a oraºului. Furia valurilor de lavã care a mãturat în cale urmele unei civilizaþii ºi culturi înfloritoare. ne iertãtoare peste care s-a aºternut voalul uitãrii ca o flacãrã a unei lumi devenite legende. care-i dãdea un plus de strãlucire acestei figuri enigmatice. Gîndul cã cãlcam pe acele pietre mari de bazalt. iar vîrful conic al Vezuviului care i-a dovedit puterea de a distruge. ne-a înspãimîntat încît ne þineam de mîini ºi ne rugam în gînd sã ne ajute Dumnezeu sã ieºim întregi din acest iad. împreunã cu o sorã a noastrã. Am plecat din Pompei cu sufletul atins de bruma lui noiembrie care ne-a strecurat în inimã durere ºi ne-a fãcut sã lãcrimãm. ceea ce cîndva era un vis. Înaintea bãilor. te întristezi ºi nu poþi sã nu lãcrimezi. o amintire privindu-i silueta conicã. dar ºi nevolnicii sclavi. privind ce a mai rãmas din el. unde cu sfinþenie respectam prescripþiunile medicului care ne întocmise fiºe cu procedurile pe care urma sã le facem zilnic. ale forului ºi stadionului. la bãi. te îndeamnã sã meditezi ºi sã te gîndeºti la numeroasele cataclisme din zilele noastre. în sala de aºteptare. mãreaþã. urmele unor pãrþi din statuile care împodobeau oraºul. priveam zilnic cum prin faþa noastrã trecea ca o nãlucã. livezi de mandarini ºi portocali. care ne lua ochii. al hazardului. o femeie înaltã. frumoasã. o dorinþã. ºi mai ales al norocului uneori îþi joacã festa ºi.cu paºi mari sau mici pe strãzile Pompeiului. O admiram cu o oarecare invidie. lãsînd în urmã ei mirosul unui parfum care-þi lua nasul. s-a realizat. care ºtiam cã nu se va realiza niciodatã. devenit realitate. încerci sã ºtergi praful ºi pulberea care le a acoperit. Jocul întâmplãrii. În jurul lor au apãrut noi blocuri ºi vile. De fiecare datã. ceea ce înseamnã cã viaþa continuã. purtînd un halat din pluº. biserici ºi catedrale. sunt semne ºi dovezi ale timpului care nu le a dat uitãrii ºi te îndeamnã la meditaþii. reconstituind în gînd ce a însemnat Pompeiul pentru istoria Italiei.

Atunci eu ºi soþia am hotârît cã nu mai mergem la Sf. Gheorghe ºi sã aºteptãm o maºinã de ocazie pentru a ajunge la Covasna. Gheorghe. Se liniºtise. ªtiam cã la Covasna. mulþi avînd de rezolvat unele probleme urgente la Sf. întrebînd în stingã ºi dreapta dacã nu cumva în maºinã se aflã vreun medic. Gheorghe ºi am adus-o la staþiune. În ziua plecãrii a venit la camera noastrã ºi ne face cîteva mãrturisirii. în fiecare an venea la tratament multã lume din Israel. care venise sã ne mulþumeascã cã i-am salvat viaþa. privea neputincioasã spre înaltul cerului. Într-o zi de sîmbãtã. tot singurã. mulþumindu-i pentru ce a fãcut pentru ea. cu priceperea ei în ale medicinii. se apropie de ea. Îi explicãm despre ce era vorba ºi ajungem în staþiune. ne-am hotãrît sã plecãm la Sfîntul Gheorghe sã vizitãm oraºul ºi sã ne clãtim ochii în parcul Central. Era doamna Liza. pe care eu am recunoscut-o ca fiind „o strãinã“ încep sã-i spun cîteva cuvinte în francezã. Am coborît ºi noi. Este datã jos din autobuz ºi lumea. iar soþia. spunînd cã unei doamne „i s-a fãcut rãu“. de o eleganþã turburãtoare care te punea în situaþia sã te întrebi: „Cine-i doamna. Am stat în sosea doar 5 minute cã am ºi oprit o maºinã de Bucureºti. cã nu va uita gestul nostru de a întrerupe cãlãtoria la Sf. în faþa unei îngheþate aromate. Încep sã discut cu ea în ruseºte. reînviind momente din propria noastrã tinereþe. 147 . „Nu voi uita nici-o datã gestul dv. îi dã o pastilã ºi încearcã sã-i vorbeascã. cineva strigã. aºa o chema. Pasagerii maºinii au intrat în panicã ºi au rugat pe ºofer sã continue drumul. Vã sunt recunoscãtoare cã mi-aþi salvat viaþa“. de o eleganþã þipãtoare îºi fãcuse program de vizite în împrejurimi.“ La un moment dat. Doamna privea cu ochii mari deschiºi spre lumea din jur. ºi-i spune ºoferului sã opreascã. În acelaºi autobuz a urcat ºi acea doamnã cu figura de statuie romanã. care iatã. cînd trebuia sã mergem la masã. A scos din buzunar un lãnþiºor ºi o cruciuliþã ºi i le dã soþiei.o strãinã. Dupã o jumãtate de orã auzim cã cineva bate la uºã. Am dormit în dupã amiaza aceea cu imaginea acelei femei ºi ne-am sculat la orele opt seara. unde la o terasã. Dupã 2 zile noi am terminat tratamentul ºi urma sã plecãm. Doamna spuse în limba rusã cã preferã sã se întoarcã în staþiune. priveam defilarea perechilor de tineri îndrãgostiþi ºi foarte veseli. care în limbile românã ºi maghiarã încerca sã-i vorbeascã. care mai de care încerca sã-i facã miºcãri de respiraþie. Ea îmi rãspunde: „Ia ruscaia“. cînd nu se fãcea tratament. Doamna.

cã are un numãr din lagãr pe mîna dreaptã ºi cã primeºte din partea Germaniei o indemnizaþie lunarã de 500 dolari spunîndu-ne cã trãieºte bine ºi este fericitã. cã are un fiu cãsãtorit la Haifa. zãrim la capãtul unui culoar. a scris pe cererea mea „De acord“. Bucuria a fost imensã. cît ne va costa avionul. Ne întreabã dacã atunci cînd vine în Bucureºti am fi de acord sã ne facã o vizitã. Lîngã ea era un personaj bine fãcut. Doamna Suzana Gîdea. Ãsta da noroc! Ne-am frãmintat foarte mult. Dar vreau sã ºtiþi cã ºi casa mea e plinã de tablouri. ne fãceam fel de fel de gînduri. la un moment dat privim pe hubloul avionului ºi vedem sub noi o puzderie de lumini. pe care Lisa îl recomandã ca fiind prietenul ei. am vorbit mai mult. Peste 5 zile primim un telefon. Ne îmbrãþiºãm iar Marieta abia putu sã strîngã în braþe un buchet mare de flori. vom sta o zi. ne invitã pentru 3 sãptãmîni în Israel. Dupã ce aterizeazã. cu toate datele necesare. pe contul ei. ce vom face? Soþia îmi spune „vom vedea la faþa locului. Liza Strauch. o bulgãroaicã din Ruse. am aflat lucruri noi. ne-am informat în stînga ºi-n dreapta ce formalitãþi sã facem ºi ne întrebam dacã este cazul sã dãm curs invitaþiei ºi mai ales dacã vom primi aprobarea. Îi dãm numãrul de telefon ºi adresa. Cu maºina acestuia strãbatem o autostradã 148 . detalii despre suferinþele ei de la Auschwitz. mai ales cã sunteþi un iubitor de artã“. pentru cã în Israel siguranþa persoanei este supusã unor rigori ºi restricþii. douã ºi ne întoarcem. cu sprîncene groase. încît siluetele blocurilor înalte parcã dansau. Cînd avionul survola peste Marea Mediteranã. care ºtia româneºte ºi care ne comunica cã prietena ei. înalt. dupã ce s-a interesat la partid. urmînd ca a doua zi sã se întoarcã cu avionul la Tel-Aviv. cu emoþii ºi fricã. multe fãcute de mine“. figura Lizei fãcîndu-ne cu mîna. Dupã 2 sãptãmîni am primit de data asta o invitaþie oficialã. cu rãsuflarea înecatã ºi fata plinã de transpiraþie. I-am rãspuns cã nu suntem deciºi. Am fost la serviciul de cadre al Ministerului Culturii ºi-am povestit despre întilnirea cu doamna Liza ºi i-am arãtat invitaþia. Acasã la noi. casã ºi bani pentru a vizita locurile sfinte. Ne-a invitat insistent sã vizitãm Israelul „aveþi ce vedea. aºteptãm sã ne vinã bagajele. În avionul de noapte care pleca spre Tel-Aviv. Era scrisã de o prietenã de a ei. cum ne va fi norocul“.Ne spune cã este vãduvã. dar ºi temãtoare. ºi dacã acolo nu vom avea unde sta. ca niºte drumuri selenare un fel de fãclii care aprindeau cerul. Venise în Bucureºti. Dupã cîteva sãptãmîni primim o scrisoare lungã de la Liza. Ne întrebam de unde sã luãm valutã. cã ne asigurã masã.

flancatã de palmieri. dar cînd a fost vorba de bani. somon. vã las aici. Ne-am luminat la faþã. Nici nu ºtim cînd ajungem ºi intrãm în inima oraºului. Atunci am realizat cã Liza nu este un om sãrac. Ne aratã camera în care vom dormi. multe tablouri. „Atunci. În prima zi ne-a însoþit prin oraº Tina — bulgãroaica — care ne-a arãtat pe bul. bunãtãþile de pe masã ne-a fãcut ca pentru o clipitã sã rãmînem muþi. iaurturi ºi sucuri naturale. pe masã. portocale. ci o doamnã adevãratã. la doi paºi de casã. nu eram în casa unei sãrãntoace. sfeºnice din bronz.luminatã „a giorno“. banane. sticle de ºampanie ºi farfurii cu fructe de toate felurile. vã pun la dispoziþie totul. auzind cã vom merge singuri ºi uneori însoþiþi de ea. Ne aratã totul. Coniacul Carmel ºi vinurile din pivniþele de pe muntele Carmel ne-au dezlegat limbile ºi tot mîncînd ºi povestind ne-am trezit cã se fãcuse ceasul ora 3 noaptea. Apartamentul de 4 camere era ticsit de mobilã. Am aflat cã are un mic magazin. cã are o situaþie bunã. cum se deschid ºifonierele. covoare. cãpºuni. chiar ºi inima mea“. Începînd cu felul cum trebuie folositã aparatura electricã. ialele sofisticate de la uºile de la intrare. A doua zi. ceramicã pe pereþi. bibelouri. Deci. Apoi am intrat într-o singurã bisericã. ne lãsãm bagajele ºi ne invitã la bucãtãrie unde era aranjatã o masã pe care erau toate bunãtãþile: de la icre negre. mai ales fructe. ci într-o casã de oameni înstãriþi. a unei refugiate. Am admis totul. frigiderul imens fiind plin cu toate bunãtãþile. Eram atît de copleºiþi de programul vizitelor. mandarine. ce mai un lux care ne-a uluit. unde pe o strãduþã lateralã era blocul de numai 2 etaje unde locuia Liza. cu o situaþie de excepþie. Istigal un mic muzeu ºi am intrat sã vedem obiecte meºteºugãreºti vechi. prin toatã þara. ºi mã bucur cã vã pot rãsplãti pentru tot ce aþi fãcut pentru mine. netencuitã 149 . am realizat cã Liza nu era oriºicine. urmînd ca pentru mîine sã vã dau bani pentru a începe cãlãtoriile prin Israel. Ce mai. acel loc rãmîne pentru noi un tabu. cã are mulþi clienþi care o aºteaptã. uite pentru azi. Ne îndeamnã sã cunoaºtem cît mai mult. gîndurile negre s-au destrãmat. niºte bani. astãzi trãiesc. i-am replicat „nu vrem. luminile ºi telefoanele. spunînd cã este cea mai bunã specialistã din Tel Aviv care realizeazã proteze pentru femei care au cancer la sîn. nu vrem sã ºtim unde þine banii“. mai întîi trebuie vizitat Ierusalimul“. fripturi mari. ne punea la dispoziþie întreaga casã inclusiv locul unde þinea banii. sã vedem tot ce este mai frumos în Israel „Pentru faptul cã datoritã dv. cînd ieºiþi în oraº. Liza ne-a spus cã trebuie sã meargã la magazin. Am crezut cã ne aflãm într-o altã lume.

lume ºi iar lume. figuri de femei în veºminte lungi. ci numai cimitire. mulþi brazi. înaintînd prin forfota de oameni gãlãgioºi. plecãm spre Ierusalim. De la staþia de autobuze. iar liniºtea din curtea bisericii ºi pomii de un verde închis. deoarece „clienþii trebuie sã fie mulþumiþi ºi vin sã-ºi ridice comenzile la data ºi ora convenitã cu patroana“. cînd clopotul bãtea de vecernie. plantaþii de portocali ºi mandarini. Intrãm ºi ne mirãm cum într-un spaþiu de numai 9 m. Peste tot multã verdeaþa. albe strãlucitoare. Deci. mînãstiri. Aici am realizat cum se cîºtigã banul în Israel. încît respiri greu aerul gudronat care te sufocã. l-am întîlnit pe preotul paroh. deocamdatã. înscriindu-se în ºuvoaiele de pelerini. privesc miºcãrile miilor de turiºti. Prin el am primit unele sfaturi ºi indicaþii cum ºi ce sã vizitãm. Case ºi iar case. întreprinzãtoare cîºtiga atîþia ºecheli. care este foarte aproape ºi cîteva particularitãþi ale oraºului. Aici mare aglomeraþie. soarele care încinge asfaltul. încît zilnic depunea la banca de vizavi de magazin cîte 600-700 de ºecheli. fiind bucuros de oaspeþi din þarã. parcã ardea în vãpaia soarelui iradiind de pe acoperiº niºte suliþe argintii care se împrãºtiau peste niºte arbori seculari. Drumul este magnific. luãm o maºinã care ne duce spre biserica ortodoxã românã unde ne vom caza pentru cîteva zile. cu ce trudã. A doua zi am început marea aventurã israelianã. Nici cãmile. Se fãcuse deja ora prînzului. cu turbane albe pe cap.care va fi inauguratã peste 6 luni. În acest spaþiu mic. ajutatã de o altã femeie stãtea zilnic 8 ore fix. în special palestinieni. un fel de cetãþi legate între ele cu arcade ºi porticuri ºi ajungem în 10’ la Poarta Damascului. cum ajungem în cetatea Ierusalimului. unde am zãrit o maºinã de cusut ºi cîteva tipare. cu turla bisericii care ieºea spre înalt dintr-un bloc sub forma unui pãtrat. Cu un autobuz de lux. vii pe spalier învãluite cu plase metalice pentru ca pãsãrile cerului sã nu le atingã. preoþi îmbrãcaþi în haine negre ºi albe lungi. care se înghesuiesc pe 150 . preoþi ºi turiºti cu aparatele de fotografiat în mînã ºi mai presus de orice. Un cãlugãr ne întîmpinã cu bunãvoinþã ºi ne cazeazã într-o garsonierã. soldaþii israelieni cu puºtile în poziþie de tragere. soarele torid. înalte. privim cum stau ca niºte vulturi.p. viu colorate. nici beduini. nu am vãzut pustiul. Cu ochii lor de vulturi. Abia spre searã. La înapoiere ne invitã sã-i vedem magazinul lui Liza. Ne spune cã biserica organizeazã unele excursii pentru turiºtii români cu un microbuz care dispune ºi de un ghid. A doua zi ieºim în strada cu case solide. de toate naþiile. dar mai ales în ce condiþii se lucreazã. Pe zidurile groase. aceastã femeie dinamicã.

Abia dupã o orã de mers. Înaintãm pe aceste coridoare înguste cu greu. la învierea domnului izbucneºte la 12 noaptea. vezi marea minune: fisura dintr-un stîlp de unde. de Paºti. ºi am simþit durerea ºi umilinþa înduratã de el. spre care aþintindu-þi ochii. O lacrimã pentru eternitate. mulþimea de oameni te înghesuie. care defileazã pe deasupra capetelor. þinta oricãrui pelerin mai ales strãin. Ne uitãm înapoia noastrã ºi parcã vedem pe Hristos ducînd crucea grea. transformate azi în mici altare de închinãciune. În alte zile am reconstituit drumul Golgotei. îþi face destul de greoi mersul. Este momentul suprem.strãduþele înguste pe care vocile þipãtoare ale micilor negustori. te închini ºi simþi o uºurare care-ti învãluie sufletul ºi te rogi lui Hristos sã te mîntuie de toate pãcatele. ajungi la poarta din piatrã sculptatã de mîini maestre. simplu. nevoia de a te aºeza la o masã pentru a servi o citronadã sau o îngheþatã. urmat de o mulþime de oameni. cu credinþã în Dumnezeu. parcã ne întãreºte picioarele obosite de urcuºul în pantã spre Golgota. Am pornit de la Palatul lui Irod. aºa cum fac toþi credincioºii. „lumina din luminã“ de la care creºtinii în toate limbile rostesc „Hristos a înviat“. dar mergi înainte. Drumul Crucii pe care îl strãbatem cu pioºenie ºi sfialã. copii. strãluminat de zecile de candele din faþa grotei în care intri la mormîntul lui Isus. închinîndu-se. pe umãr. care vrea sã se închine în marele templu peste care pluteºte mult mister ºi în care simþi aripa ocrotitoare a lui Dumnezeu. la mormântul lui Isus Hristos. Parcã am atins cu mîna corpul lui Hristos ºi ne-au dat lacrimile. am privit cu uimire semnele tãlpilor lãsate aici de Hristos. intrînd prin cele 12 opriri ale mîntuitorului. cã pluteºti spre înalt. am sãrutat ºi ne-am rugat la piatra pe care a fost aºezat corpul mîntuitorului ºi spãlat de mironosiþe ºi am simþit o mare uºurare. mirosurile cafelei proaspãt rîºnitã. am coborît scãrile în Catacombele în care a fost închis Mîntuitorul. în acest loc sfînt 6 zile la rînd. invitînd turiºtii într-un fel de hrube în care zac într-o dezordine care te înfricoºeazã. bãtrîni. vechi ºi noi. vegheat de o candelã care pîlpîie ca o inimã vie. mai ales. cu multe poticneli. Am venit aici. cu inima strînsã de emoþie ºi trãire unicã. ostaºi. pune pe mormînt o batistã. femei. Coloritul reclamelor din pînzã coloratã. ale smirnei ºi tãmîei. vrei sã ajungi la locul cel mai sfînt din cetate. al înãlþãrii. îºi ºterge lacrimile ºi se ridicã. Intrînd în marea bisericã simþi cã eºti luat în braþe de Maica Domnului. ale copiilor fac reclamã ºi te prind de mînã. te sufoci. îndemnîndu-te sã cumperi ceva. 151 . fel de fel de lucruri. Soþia mea plînge. Priveºti mormîntul din marmorã albã. simþind oboseala ºi. ale unor parfumuri tari care te sufocã.

admirãm pictura din capelele armeanã. Biserica Sf. Înfiptã pe niºte stînci. Strãduþele înguste. Noi nu ne pripim. cu o picturã nouã. O lume pestriþã care defileazã prin acest colþ de rai. ºi care încing într-un tot cartierele iudaic. petrecîndu-ºi pãstorul la locul rãstignirii. ceaiuri ºi mirodenii. Altarul Agoniei Maicii Domnului. Altarul lui Adam. cu portul specific pe care îi vedem ca pe „niºte fraþi“ care aparent îºi duc viaþa împreunã vegheaþi de ochii vigilenþi ai soldaþilor evrei. fiecare avînd arhitectura lor specificã.preoþi. cu zeci de dughene improvizate. Intrãm din nou în Biserica mare. produse de patiserie specifice. Ioan Evanghelistul. fiecare cu credinþa ºi obiceiurile lor.000 de locuitori evrei. Paraclisul Golgotei. care întregesc planul Bisericii Sfîntului mormînt în care aripi nevãzute împrospãteazã aerul din aceste lãcaºuri de cult. a Leului. sã descoperi antichitãþi. cu colonade ºi frontoane romane. descoperim cele mai valoroase locuri ºi edificii care fac din acesta locul cel mai sfînt din tot Israelul. Poarta lui Irod sau Poarta Florilor. multe covoare vechi. catolicã. Jaffa. în care ne închinãm în faþa unor icoane. înconjuratã de grãdina Ghetsimani. am simþit cum sufletul s-a încãrcat de credinþã ºi înþelepciune. îmbrãcãminte arãbeascã. deoarece mai mult ne intereseazã sã pãtrundem în bisericile ºi moscheele acestei lumi de peste 400. coptã. Poarta de aur a Damascului. Mirosul tãmîiei îþi umple nãrile cu acel balsam dumnezeiesc. ceramicã pictatã. Altarul Cãmãºii Domnului. Impresioneazã zidurile înalte cu metereze care parcã ar fi niºte demoni care apãrã cetatea. Peºtera Tãinuirii Maicii Domnului. Este un amalgam de produse care te îmbie sã le cunoºti aromele. musulman. te îndeamnã sã le priveºti. armean. care stau sus pe zidurile înalte ale cetãþii cu puºtile aþintite în jos. Aceastã cohortã de oameni imaginarã. împãraþi Constantin ºi Elena“. nu ne ispitesc aceste curiozitãþi. Pãtrundem în capelele îngerului. de pe muntele Ghetsimani. Cînd am ieºit din aceste altare. gata sã preîntîmpine orice act necugetat. Avînd în mînã o hartã a cetãþii Ierusalimului. unde mãslinii 152 . Paraclisul patriarhal „Sf. De fiecare datã am intrat pe una din cele 7 porþi. Vizitãm biserica Tuturor Naþiunilor. poarta sfîntului Etienne. creºtini ºi musulmani. Altarul Sfintei Cruci. unde sufletul se descãtuºeazã ºi simþi mîngîierea sfinþilor zugrãviþi în tainã de meºteri care ºi-au zidit ochii în culorile curcubeului. Timp de aproape a 3 zile am strãbãtut cetatea Ierusalimului descoperind în fiecare zi comorile de preþ al acestui pãmînt pe care în cei peste 2000 de ani au curs rîuri de sînge. rãmîne pe pînza timpului momentul cel mai înãlþãtor al vizitei în peregrinãrile noastre din Israel. þesãturi.

cel mai sfînt loc din Ierusalim. ºi silabisesc rugãciuni. de formã octogonalã. într-o imensã catedralã se aflã cripta — un fel de cavou boltit. te impresioneazã prin grandoarea ºi fineþea mozaicurilor care-þi iau ochii. Este un spectacol la care miile de turiºti îºi clãtesc ochii ºi care vrînd. care desfãcîndu-ºi braþele a implorare. Priveºti aici un ceremonial unic. De aici printr-o poartã deschisã printr-un zid înalt. Ne plecãm ºi noi fruntea ºi urmãrim cum în liniºte ºi cu sfialã credincioºii aduc lumînãri ºi untdelemn ºi primesc binecuvîntarea rabinilor. cu feþele acoperite cu un fel de ºtergare vãrgate. biruitorul lui Goliat. cu un brîu lat de arabescuri viu colorate. permanent supravegheat de doi rabini care privesc ºi mîngîie în acelaºi timp pelerinii care vin sã se închine. cu mozaicuri murale. cerînd mîntuire. ferindu-ne de privirile încruntate ale musulmanilor. înconjuratã de alte edificii. Aici este mormîntul Maicii Domnului. unde figurile umane nu ornamenteazã pereþii. unde privim înmãrmuriþi la zecile de credincioºi cu plete în spirale. în mijlocul cãreia troneazã faimoasa Moschee a lui Omar. strecurîndu-ne cu fricã. scriitorul Sfintei Psaltiri. rugãminþi ºi dorinþe ºi iertarea pãcatelor lor lumeºti. ating peretele sfînt. ci numai arabescuri ºi motive florale. în interiorul acestei cupole rotunde. Aceastã capodoperã arhitecturalã avînd în centru o cupolã imensã auritã. din care observi numai ochii jucãuºi. nevrînd. Alãturi se aflã Metocul Ghetsimani. Pe muntele Sionului. ajungem într-o curte imensã. implorînd. de 39 de metri înãlþime ºi 45 de metri în diametru. ºi care sînt înfipte în crãpãturile zidului imens. ºi sfialã. întemeietorul Ierusalimului. te înfioarã. sub cupolã reprezintã un fel de 153 . ºi care încã mai rodesc mãslinele plãpînde dar verzi. În cupola înaltã a bisericii simþim parcã fîlfiirile de aripi ale îngerilor care cîntã pe marele prooroc David! Pãrãsim în tãcere acest loc. laudã pe marele ziditor al cerului ºi pãmîntului. învelit în catifea neagrã în care doarme somnul de veci proorocul David. unde nu vezi decît motive geometrice. un mod de descãtuºare ºi împãcare cu Dumnezeu. Într-o altã zi ne oprim la Zidul Plîngerii.din timpul vieþii Mîntuitorului par ca niºte Criºti care îºi întind braþele obosite de sutele de ani. un mod de a-ºi biciui neputinþele ºi pãcatele. consideratã una dintre cele mai moderne construcþii musulmane. ºi azi. cîntat în psalmii lui David care în închipuirea multora. de culoare roºie. adresînd prin bileþele scrise. unde cu sufletele încãrcate ne închinãm cu sfialã ºi mare credinþã. trãiesc reveria unei credinþe ºi un ritual pe care încearcã sã-l înþeleagã. situatã jos. Piatra imensã.

spre Grãdina Ghetsimani. care îþi relevã gustul pentru frumos al musulmanilor. sub formã de bulbi de ceapã care se ridicã dintre brazi ºi molizi. mulþumindu-i lui Dumnezeu cã ne-a ajutat sã ajungem pe muntele sfînt al mãslinilor. în a 27-a zi din Ramadan. ca o catedralã. se afla piatra originalã ºi locul prinderii lui Isus Hristos. Biserica naþiunilor. ai sentimentul cã fiecare mormînt. din plãci de marmurã albã. Mergînd în partea de sud a Ierusalimului. respirînd aerul curat. Intrãm ºi noi în bisericã ºi ne apropiem de piatra sfîntã ºi ne rugãm pentru sãnãtate. care se ridicã pe o coamã de deal. sînt ingeri care vegheazã acest rai pãmîntesc. unde oamenii rãi. Aici s-a înãlþat în secolul nostru o bisericã. De aici ajungem la Mînãstirea Tatãl Nostru. ºi am privit chelimurile viu colorate de pe pereþii templului. milenari. Cimitirul în care ºi-au gãsit locul de veci marile personalitãþii ale oraºului. unde privind cu încîntare colonadele de la intrare în bisericã. un anunþ scris în limba rusã ne atenþioneazã cum 154 . citim pe plãcile încrustate ale culoarului „Tatãl nostru“ ºi în limba romanã. au declarat rãzboi lui Dumnezeu“. de circa 2 metri în diametru. În bisericã abia putem pãtrunde deoarece pelerini din toatã lumea asistã la slujba de duminicã. ca niºte statui ale eternitãþii se înºirã mii de pietre funerare. ne îndreptãm spre biserica ruseascã. Numai cupola are o greutate de 200 tone de bronz. unde cîndva. am savurat frumuseþea acestei capodopere. Aceastã grotã este consideratã Centrul pãmîntului. Urcãm o micã pantã. chemaþi de turlele specifice. privim peisajul de o frumuseþe rarã. Fiind o zi destinatã doar strãinilor. cu 12 calote. Ieºim din bisericã. care au crescut din tulpina mãslinilor ce au fost martori la patimile Domnului. Se spune cã sub piatra de o dimensiune imensã. spre cerul înalt. Cu aceastã rugãciune pe buze. uriaºi.tron. îmbãlsãmat de mirosul florilor de iasomie. de mari dimensiuni. locul cel mai sfînt al Ierusalimului. Cînd ajungem în fata porþilor de intrare. în Grãdina Ghetsimani am privit înmãrmuriþi de uimire cei 8 mãslini. se aflã o grotã care se deschide o datã pe an. Pe acest loc începe „cea mai grozavã dramã care s-a petrecut vreodatã pe pãmînt. la umbra zidului înalt. un loc sacru în care a fost sacrificat Abraham. Cînd priveºti de pe ºosea aceastã necropolã. care au fãcut din moscheia lui Omar una din capodoperele Oraºului Sfînt. În acest loc mirific. marii magnaþi ºi bogãtaºi ai pãmîntului sfînt. aici se spune cã va veni din nou Mîntuitorul pentru a-i învia din morþi. aluminiu învelitã cu o foitã groasã de aur. cãlcînd cu paºi moi de mãtase pe covoarele arãbeºti. cu concursul a 12 þãri.

adusã pe canale din apele rîului Iordan. cînd peste Ierusalim se filtreazã prin acele culoare lungi acoperite cu sticlã groasã. sculptatã în lemn de chiparos. mîncãm o plãcintã „cît un car“. zugrãvitã în secolul trecut de faimoºii meºteri din Suzdal ºi Vladimir. consemnez în grabã tot ce am vãzut cu ochii inimii. dealuri sterpe. de un verde crud. Nu vezi þinuturi aride. sfinþitã în anul 1972 care aparþine Bisericii greceºti. în faþa noastrã. urcînd ºi coborînd pe strãduþele ticsite de lume. bem cîte un suc natural de portocale ºi ne îndreptãm spre casã. ºi ne culcãm. Nici nu ºtim cînd a trecut timpul ºi în zare se vãd dealurile Bethleemului cu siluetele clãdirilor în care convieþuiesc evreii cu arabii ºi musulmanii. cu plete lungi ºi mustaþã înspicatã. cu verande împodobite cu ghivece de flori multicolore. În Ierusalim sunt zeci ºi zeci de biserici. muncitori ºi perseverenþi au transformat un pustiu arid într-o grãdinã înfloritoare. În jurnalul în care îmi notez impresiile de cãlãtorie. îmi atrage atenþia prin þinuta lui îngrijitã. mergind pe urmele lui Hristos. soarele care continuã sã dogoreascã ºi sã ne provoace transpiraþia. A doua zi. Intrãm în ea. oameni vrednici.cã “ astãzi“ biserica este închisã. doar o mãicuþã care ne-a deschis uºa sã vedem locul unde a fost ucis cu pietre Sfîntul ªtefan. cu un autobuz plecãm spre Bethleem. cu 155 . Iatã încã o zi. temple. pe care sã le vizitezi îþi trebuiesc tot atîtea zeci de zile. admiraþia noastrã se îndreaptã spre catapeteasmã. îþi dã sentimentul cã te afli într-un parc mediteranean. realizatã de un cãlugãr talentat din insula Creta. un ins înalt. Se vede de la distanþã cã oamenii Israelului. cu vile albe. iar liniºtea ºi parfumul trandafirilor. Totul pare un vis. care tîºneºte din aspersoare invizibile. o abundenþã de fructe ºi legume. uscãþiv. primul martir al Bisericii lui Hristos. Ne hotãrîm sã vedem totuºi principalele oraºe. fac din pãmîntul Israelului un sol roditor. Dupã atîta mers. mandarini. uscate. capele de închinãciune. Ne întristãm cã nu ne putem bucura sã admirãm pictura interioarã a bisericii. Micile aºezãri. par niºte lebede albe care duc pe aripi o luminã irealã. plantaþiile de portocali. deºi are pictura noua cu brîie. Este o piatrã colþuroasã. În interior nu existã nimeni. Ne oprim la o micã terasã aproape de biserica romanã. Drumul ne încîntã ochii. în care ne-am încãrcat sufletul cu frumuseþi nebãnuite. aici apa. mãslini ºi ananas. neregulatã. de sfinþi zugrãviþi în culori suave. pe care a fost jertfit. Cînd ne apropiem de oraº. dar ne bucurãm cã un indicator ne îndreaptã spre o bisericã a Sfîntului Apostol ºi Arhidiacon ªtefan. un albastru siniliu ºi maroniuri transparente. spre searã. parcã defileazã strãluminate de soare.

un anteriu de culoare gri. cu capetele plecate sã nu atingem pereþii de piatrã colþuroºi. Ne uitãm. ne mirãm de lumea arabã înveºmântatã cu haine specifice. Unde-i ieslea unde s-a nãscut Hristos? Parcã înþelegîndu-ne nedumerirea. La capãtul acestei pãrþi a bisericii. Acesta era preot ºi alãturi de ceilalþi efectua Sfînta slujbã. Ne dã cîteva informaþii utile despre locul de naºtere al lui Isus ºi ne spune cã poate ne vom mai întîlni. ºi ne zîmbeºte. Imaginea ieslei pe care ne-o imaginasem rãmãsese doar un simbol. Ne uitãm în toate pãrþile. Ne-a auzit probabil vorbind într-o francezã impecabil ne întreabã „Vous etez francais“. intrarea în biserica unde s-a nãscut Isus. Noi trecem pe sub barierã ºi ne oprim. dar care pãstra acea suflare dumnezeiascã a ieslei. Începuse slujba. Uitasem cã pãrintele nostru de la biserica româneascã din Ierusalim ne sfãtuise cã la Bethleem sã fim atenþi. ºi ne oprim în faþa unui altar în mijlocul cãruia se aflã o rotondã de piatrã roºiaticã. luminatã de zeci de candele. Intrãm în grotã. ºi deodatã ne aflãm în faþa unei bariere. coborîm cîteva scãri. Am tot observat cã se uitã spre noi. privim atenþi în stînga ºi dreapta ºi intrãm într-o micã piaþã de fructe ºi legume. Pe o scarã în spiralã. nu înþelegem de ce. Vechimea acestuia era datã de plãcile de piatrã albã. ne salutãm ºi ne aratã foarte aproape. ne astîmpãrãm foamea. mari. Apropiindu-se ora mesei. La coborîre ne întinde mîna. care ne-a dat primele informaþii. Ne cumpãram niºte portocale. intrãm în biserica propriu zisã. Era persoana pe care o vãzusem. câteva banane ºi ne întoarcem în piaþeta din faþa imensei biserici. sub un molid umbros. Aici fusese cîndva ieslea în care se nãscuse pruncul Isus. strãjuitã de 2 militari cu arma la picior. pãtrundem în interiorul bisericii care semãna cu un hangar lung ºi înalt. puþinã lume. ostaºii ne ridicã bariera ºi ne pofteºte sã trecem. încãlzitã de rãsuflarea vitelor 156 . Ne atrage atenþia catapeteasma bisericii. oraºul este stãpînit mai mult de arabi. pe sub un portal înalt. Intrãm în bisericã printr-o poartã scundã din lemn gros de sute de ani. avînd în mijloc o stea cu multe colþuri luminatã de 12 candele de argint. Noi ne îndreptãm spre un birou de turism ºi obþinem un pliant al oraºului. urcãm o pantã. fiind mãcinate pe porþiuni mari. dar la ezitãrile noastre. Pufnesc în rîs ºi-i rãspund cã sîntem români. Tocmai începuse slujba de la prînz. un preot. ºi cã sunt amabili cu turiºtii strãini. ne face semn ºi ne aratã o deschidere a unui loc de închinãciune. strecurîndu-ne. unde pe o canapea. Preoþii cîntau troparele. ºi apãsînd cu greu o clanþã medievalã. pe care timpul îºi lãsase amprenta. Noi privim curioºi. ne facem curaj.

care ºtie capcanele autoritãþilor care au împînzit toate intrãrile în oraº cu soldaþi înarmaþi. venind sã ne închinãm la Peºtera Mîntuitorului nu i-am adus acestuia nici aur. Ceea ce vedem. viþã de vie. o luãm pe un drum ocolit. cãutãm un mic hotel unde plãtind cîþiva zeci de ºecheli. bogatã în livezi de smochini. cu case arabe din chirpici.ºi sufletele magilor care au venit sã se închine pruncului Isus. Drumul trece printr-o regiune deluroasã. care ne stricã buna dispoziþie. s-a împlinit. Dimineaþã ne sculãm cu o bunã dispoziþie de cãlãtorie. nici alte daruri de preþ. auzind glasul de trãznet al preotului. Ca sã pãtrundem în oraºul foarte vechi. Ieºim din aceastã lume a întunericului la luminã. Ne ataºãm ºi noi unui grup gãlãgios. intrãm într-o altã incintã mai micã. aºezat pe o colinã. Suntem însoþiþi de un cãlugãr român care organizeazã excursii regulate cu turiºtii veniþi din þarã. Ieºind afarã. rugãciunea ºi nãdejdea în mîntuirea noastrã. intrãm într-una din laturile ei ºi ne oprim în faþa unui altar. care vãzîndu-ne cu ochii umeziþi de fericire. Eram atît de mulþumiþi ºi fericiþi încît parcã zburam. arbori de piper pe care îi vedem pentru prima datã ºi mulþi eucalipþi. unde arabii „sunt la ei acasã“. cam desfundat ºi ne strecurãm cu bãgare de seamã printr-o ulicioarã. imaginea ieslei unde se nãscuse Isus. De la Bethleem la Hebron sunt numai 29 de km. unde sub acoperiºul peºterii Makpela 157 . nici smirnã. ne obseda ºi stãruia în închipuirea noastrã. Cu aceastã stare de mulþumire sufleteascã ieºim din grotã. ajungem în apropierea unei cetãþi-bastion. unicã pe pãmînt! Din curtea largã a bisericii centrale. în care ne închinãm cu credinþã. în care credincioºii catolici reconstituiserã lumea grotei cu ieslea ºi figurile din ipsos ale magilor veniþi sã se închine lui Hristos. cãlugãrul. Ne gîndim cã. sufletul nostru se simþea descãtuºat ºi ne ziceam în sinea noastrã: Iatã cum acelaºi noroc prezis de mama în copilãrie. strãbãtînd imensitatea navei bisericii. dãdu din cap. pe care o ºtiam din cãrþile de religie. poate încîntat cã ne fusese duhovnicul care ne-a cãlãuzit paºii în lumea dumnezeiascã a lui Hristos. Arãtînd o legitimaþie ostaºilor de la intrare. Oare ce ne este dat sã mai vedem în aceastã þarã sfîntã. adormim cu gîndul cã a doua zi vom pleca spre Hebron. i-am adus în schimb sufletele noastre curate. Deºi privim cu sfialã acest loc sfînt. ni se face pãrul mãciucã. nici tãmîie. unde se aflã o peºterã adîncã numitã „peºtera celor 14. privim un monument straniu ºi intrãm în acest imens mausoleu. dragostea ºi credinþa neamului nostru.000 de prunci uciºi de Irod cel mare ºi ale unor cãlugãri martirizaþi de perºi în anul 614“.

Aici. cu mulþi copii care se zbenguiesc la maºina care merge încet. înainte de Hristos. ocolind cãmilele care stau chiciure la umbra unor pomi schilodiþi de arºiþa soarelui. spre sfîrºitul secolului VII a intrat în posesia musulmanilor care îl stãpînesc ºi azi ca pe ceva sfînt. Alte detalii rãmân necunoscute. rãmînem uluiþi vãzînd în plinã zi stîlpii pe care. încît simþi nevoia sã ieºi cît mai repede la luminã. cu drumuri neasfaltate. Aici în acest oraº. aerul din jur pe care îl simþi ca niºte fîlfîiri de aripi negre. însemnele emancipãrii ºi ale voinþei bãºtinaºilor se vãd ici ºi colo. în vîrful lor.sunt mormintele patriarhilor. Acest oraº. Tot aici este mormîntul patriarhului Isaac ºi al soþiei sale Rebeca dar ºi al soþiei lui Iacov. Mormintele lui Avraam. am simþit apãsarea nesiguranþei. te înfioarã. ne-am strecurat pe un alt drum pietros. faimoasa Lia. cu o vegetaþie aridã. Aceste acoperãminte pãstreazã un obicei vechi. creºtini pelerini ºi turiºti strãini. la aer. ca niºte umbre diabolice. Liniºtea din jurul nostru. Tot ce am vãzut s-a petrecut sub ameninþarea puºtilor mitraliere. pe care palestinienii le pãzesc cu strãºnicie. Ieºim din „acest mic infern“ cu sufletul încãrcat de nedumerire. În acest pustiu al Iudeii. ca niºte oaze ale speranþei. deºi aici vin sã se închine nu numai mahomedani ci ºi evrei. încît ieºirea afarã. Lîngã mormîntul lui Avraam se aflã într-un fel de „casã“ dreptunghiularã. lungã de peste 60 de metri. cu o vegetaþie aridã. pînã în secolul al VII-lea era în stãpînirea evreilor. ne potoleºte frica pe care am trãit-o în acest infern al neantului. care odinioarã. încît ajunºi la microbuz. pãºesc în spatele nostru militari cu puºtile în spate. sentimentul de fricã continuã sã ne domine. mormîntul soþiei Saara. viaþa continuã dupã legile ei ancestrale. Cetatea este ziditã de Irod cel Mare. Construcþia sãlii de deasupra mormintelor pare o halã. Privim aceastã lume prin niºte geamuri. nu zãbovim. Isaac ºi Iacov sînt stranii. unde întîlnim pentru prima datã aºezãri mici ale beduinilor. atîrnã becuri cu luminã ºi ne uimeºte cã în acest pustiu. lumineazã zi ºi noapte sãrãcia lucie a bãºtinaºilor care îºi cer dreptul la emancipare ºi civilizaþie. cu zeci de corturi din pînzã neagrã. accesul la morminte fiind interzis vizitatorilor. în care miºunã o mulþime pestriþã. sentimentul cã sîntem pe un teritoriu strãin. parcã ducînd la locul de execuþie niºte rãzvrãtiþi. Este un mister în jurul acestor morminte. acoperit de un voal de culoare mov-cenuºiu ca ºi ale celorlalþi patriarhi. rîvnit de populaþiile din jur. Ajungem 158 . în plin pustiu. Pe tot parcursul vizitei. mari de 6-7 metri. din blocuri de piatrã. Deºi în jurul moscheei sunt zeci de dughene cu fel de fel de obiecte de artizanat specifice locului.

a organizat o cãlãtorie unicã într-un fel. printre care ºi un tînãr român. realizezi cã numai printr-o minune s-a putut construi aceastã mînãstire în care cei 12 cãlugãri. deoarece preotul tînãr care ne însoþeºte ne spune cã vom strãbate cel mai mare pustiu cu adîncituri de hãuri în care nu vezi nici un fel de vegetaþie. pãrintele muzicii psaltice. pe care îl strãbatem cu bucuria de a fi vãzut un loc sfînt. în aceastã mînãstire pot intra numai bãrbaþii. ºi-ti doreºti sã pãrãseºti aceastã lume Danteascã. inima îþi bate din nou cu aceiaºi intensitate ºi simþi cum fiorul vieþii ºi liniºtea credinþei te cuprinde ºi te simþi ocrotit de mîna Dumnezeiascã. îºi mîntuiesc sufletul cu ochii pironiþi spre firul de argint al pîrîului Cedrilor care izvorãºte din Grãdina Ghetsimani. Aici. care ne vorbeºte despre viaþa monahalã. pe care le sãrutãm. ne cãlãuzeºte drumul de vis. cînd priveºti în urma ta clãdirile înºirate pe stîncã ca niºte cuiburi de rîndunici. A doua zi ne pregãtim pentru o altã escapadã. despre moaºtele sfinþilor care se pãstreazã în hrube. despre faimoasa bibliotecã ºi despre legãturile cu biserica românã. în plin amurg. aici se pãstreazã moaºtele sfîntului Ioan Damaschin. faimosul pãmînt roditor al Ierihonului. Sava. întunecate. Ajunºi în biserica cea mare. unde se sãvîrºea o micã liturghie în prezenþa celor 12 cãlugãri ai mînãstirii. Cerul înstelat. Ne bucurãm cã întîlnim un tînãr cãlugãr din România. încît trecând prin labirinturile hrubelor ºi coborînd zeci de scãri. unde ne-am simþit sufletele încãrcate de credinþã. Ne întoarcem la cumpãna înserãrii la Ierusalim. Cînd ieºim din acest labirint. de unde privesc cu nostalgie contururile mînãstirii.la Mînãstirea Sfîntul Sava care este o minune a minunilor. cu turnuri ºi stîlpi de rezistenþã. 159 . Drumul este asfaltat deoarece duce în cel mai vechi oraº din Israel. supraetajatã. Aici au pãstorit de-a lungul timpului cîþiva monahi români. cu multe grote. cu un miros nemaiîntîlnit în alte grote. unde odihnesc zeci de moaºte. prin bunãvoinþa preotului bisericii româneºti din Ierusalim. colo am întîlnit cîte 5-6 corturi. total lipsit de viaþã. te cuprinde ameþeala ºi te cutremuri. aºezate în cutii filigranate. parcã pãtrunzi în tenebrele infernului. Simþi în aerul stãtut. În aceastã mînãstire. sînt vegheate de candele care ard zi ºi noapte. Suntem primiþi în Arhondaric. cînd priveºti de sus firul de apã care parcã plînge sub chingile strimte ale pereþilor muntelui. Cãþãratã pe niºte stînci aride. În afarã de moaºtele Sf. ceva apãsãtor încît nevoia de luminã te obsedeazã. deoarece. femeile avînd acces pe un mic promontoriu. Ici.

în drumurile sale spre Ierusalim. corpul neputrezit al acestuia parcã ar vrea sã ne vorbeascã. Dupã o jumãtate de orã. cu o clopotniþã în care se aude o toacã. deoarece el duce la mînãstirea care începe sã se vadã. fãrã hranã. cu frica în sîn. În bisericã este o curãþenie ºi liniºte ca de mormînt. ºtiþi cã în aceste locuri pustii dau tîrcoale niºte oameni rãi“. selenar. care în rugãciune. deoarece în acest loc vin tot mai des turiºti din România. Aici. ajungem la porþile mînãstirii greceºti. Aceºtia nu se mirã. În dreapta. toropiþi de soarele torid. noi vom sta aici pe platou sã pãzim maºina dv. Pe un platou. ne prezintã istoricul mînãstirii ºi ne vorbeºte despre ispitele la care a fost supus Mîntuitorul Isus Hristos. care într-o raclã. sã ducem un covor pentru sfîntul altar ºi sã ne închinãm la moaºtele sfîntului „Ioan cel Nou Românul“. ne este ca o cãlãuzã. pe unde ni se spune. Ne oprim pentru o scurtã odihnã. lumina electricã a pãtruns ºi aici ºi te minunezi deoarece nu vezi decît cîþiva stîlpi cu becurile aprinse în plinã zi. care par niºte vulturi imenºi care vegheazã þara sfîntã. dupã ce se întinde covorul adus din þarã în faþa altarului. este sãpat într-o despicãturã de munte colþuros. abia ne tîrîm picioarele. care-þi încinge sufletul ºi nevoia de a sorbi o gurã de apã. Stînd la umbra microbuzului. Unul dintre cãlugãri. sub nivelul mãrii. Deºi pustiu.. Nici n-am observat cînd în spatele maºinii au apãrut ca din pãmînt douã maºini din care au coborît cîþiva militari israelieni cu puºti care stau aþintite spre noi. pentru a admira acest pãmînt sfînt. cu credinþã ºi evlavie.în plin pustiu ale beduinilor. „Duceþi-vã cu grijã. pustiu. iar eu cu soþia în spate. este cimitirul vegheat de cîþiva mãslini ciuruiþi ºi cei 12 cãlugãri care ne oferã apã rece ºi dulceaþã de smochine ºi mai ales cu o cafea fãrã zahãr. ca un cîntec adus dintr-o altã lume. vedem cîþiva beduini pe lîngã cãmilele lor. al cãrui ecou parcã ne pãtrunde la inimã. fãrã pic de apã. privesc depãrtãrile colþuroase ale munþilor. pãrintele în faþã cu o mãicuþã. Pãrintele îi spune cã vrem sã coborîm pentru cîteva ore la mînãstirea Sfîntul Ion Hovezitul. în aceastã mînãstire fiecare ºi-a fãcut în felul sãu 160 . care privindu-l de sus te înspãimîntã. Tot coborînd. La dreapta altarului ne aratã moaºtele marelui sihastru moldovean Ioan cel Nou Românul. însoþind o turmã de oi care-ºi cautã firicele plãpînde de iarbã ieºite din crãpãturile pãmîntului arid. Peisajul este mirific. nu s-a lãsat ispitit de diavol ºi s-a mîntuit. Drumul pînã în fundul prãpãstiei. iar ochii ni-i petrecem privind firul subþire al pîrîului Horat. cãþãratã în peretele muntelui. Isus Hristos ºi-a lãsat urmele.

sau scripeþii prin care pustnicii primeau hrana cea de toate zilele. Mîinile ce sau strîns atunci. Mã uit în ochii soþiei. grotele de pe pereþii muntelui. au pus temelia unei catedrale ortodoxe româneºti în acest pãmînt sacru. cã ne-a cãlãuzit paºii în periplul prin Þara Sfîntã. pe care maºinile nu încap ºi ne gîndim cum îl vom urca. Sunt semnele înserãrii. aduºi din þarã. Ieºim din bisericã. drumul greu strãluminat de acea luminã venitã din cer. care ameninþã sã se rupã cînd urcã vreun cãlugãr în grotele agãþate ca niºte cuiburi de vulturi. parcã o putere dumnezeiascã ne întãrea picioarele neputincioase. îi curg lacrimile. deºi astãzi au rãmas simple efigii ale unei spiritualitãþi peste care secolele ºi-au aºternut voalul uitãrii. De aici. cel mai vechi oraº al creºtinismului pe unde curge în liniºte rîul Iordan. Scãrile de lemn. într-un loc divin ne-a ajutat sã ajungem sus pe platoul unde aºtepta microbuzul vegheat de soldaþii israelieni care îºi fãcuserã datoria. pe mãsurã ce înaintam. Ne uitãm de jur împrejur ºi simþim cum soarele atît de strãlucitor coboarã încet în hãul care se cascã în faþa noastrã. parcã zburam. era un semn de prietenie faþã de poporul român. Din cînd în cînd priveam înapoia noastrã. Tot urcînd muntele. parcã ar fi niºte mîini rãºchirate care susþin aceste lãcaºuri ale sihastrilor. unde fiul pãrintelui Argatu de la Mînãstirea Cernica. dar cei cu care am venit continuã sã discute. Îi spunem mãicuþei cã noi începem sã asaltãm pieptiºul muntelui ºi ne asigurã cã vor veni imediat dupã noi. Hotãrîrea este luatã. cã am izbutit sã vedem locuri pe care nici în vis nu ne-am închipuit cã le vom cãlca vreodatã. sorbind de data aceasta o licoare fãcutã de cãlugãri din plante specifice zonei. în care pãrintele le-a mulþumit militarilor evrei. îi mulþumeºte cã ne-a ocrotit de necazuri. parcã zburam. prin care cere lui Dumnezeu sãnãtate. iar cerul se lumina. E timpul sã ne pregãtim de plecare. Privim drumeagul care urcã ca un fir de aþã. Cînd pornim la drum.o rugãciune. scãrile minuscule care se ridicã spre ele. aveam credinþa cã aceastã vizitã. se auzeau clopotele înserãrii ºi ecoul vocilor pãrintelui ºi mãicuþei care continuau sã voroveascã probabil despre ajutorul pe care trebuia sã-l dea acestei mînãstiri în iarna care urma. parcã prinsesem aripi. 161 . Eu cu soþia ieºim din bisericã ºi privim cerul peste care se lasã o pîclã albãstruie. cu o uºurare ºi mulþumire de cele vãzute în biserica mînãstirii. ne înzeceau puterile. privim peisajul din jur. plecãm spre Ierihon. Este o vedere unicã prin care minunile dumnezeieºti rezistã timpului. aud cuvintele rugãciunii. Totul pare învãluit în mister. cu un grup de meºteri.

I-am spus cã nu-mi imaginam ca vreodatã sã vãd cu ochii inimii aceste locuri sfinte din pustiul Hozeva ºi cã se pãstreazã atîtea oseminte din timpurile cele mai vechi. „Este lumina luminilor“ ne spune interlocutorul. cu vitralii înalte. clãdirile guvernamentale. ºi comentînd cu voce tare arhitectura originalã cu multe arabescuri viu colorate. urcînd în mica garsonierã din complexul Bisericii româneºti. în care „sufletele ºi spiritul s-au aflat aproape de Dumnezeu“. În rest multã liniºte. cu o figurã ca de sfînt. Ca la un semnal dat de „o figurã mefistofelicã“ se lumineazã cu zeci ºi sute de becuri din cupola rotondã a unui candelabru imens. Mulþi dintre meºterii români de aici. Într-adevãr. în vîrstã. Pe pupitre din marmorã sunt înºirate 162 . monumentalã. muncesc la ridicarea catedralei fãrã sã fie remuneraþi. Ajunºi în noapte la Ierusalim. turiºtii strãini cumpãrã amulete ºi cãrþi despre Holocaust. cãutînd singuri însemnele Noului Ierusalim în acest loc în care oazele de verdeaþã ºi grãdini roditoare sfideazã clãdirile monumentale. care uitîndu-se curios la noi ne întreabã: „Sunteþi din România? N-am auzit de mult o limbã atît de curatã pe strãzile Ierusalimului“. sinagogile rãsãrite ca ciupercile dupã ploaie. în care trona o clãdire în stil românesc. A fost cea mai frumoasã zi din viaþa noastrã. acest colos din piatrã ºi sticlã. Am fost surprins de hotãrîrea constructorilor români de a finaliza acest lãcaº de cult cît mai repede. muzeele. gazdele ne-au servit cu portocale ºi mandarine ºi am asistat la discuþiile despre stadiul construcþiei catedralei. A doua zi ne plimbãm pe marile „bulevarde moderne ale Ierusalimului. locurile de joacã ºi agrement ale oraºului. Ei sunt fericiþi cã vor construi Catedrala neamului în pâmîntul fãgãduinþei. printre care ºi moaºtele celui mai nou slujitor al lui Dumnezeu. „Cuviosul Ioan cel Nou Românul“ care a devenit „cel mai recent sfînt din toatã lumea creºtinã“. îþi umple ochii de luminã ºi rãmînem înmãrmuriþi. care se intereseazã ce am vizitat ºi care-i pãrerea unui scriitor din România. „ne lasã reci“. cu multe însemne ºi simboluri ale credinþei. viu colorate. ne întîlnim cu pãrintele paroh. Se oferã imediat sã ne însoþeascã sã vizitãm împreunã Marea Sinagogã. mîndria Statului Israel. în dreptul nostru se opreºte un personaj înalt. insigne ºi eºarfe.Într-o curte cu zeci de portocali. fiind mulþumiþi de ajutoarele primite din þarã ºi de condiþiile de cazare ºi masã. reproduceri de pe picturile-vitralii realizate de Chagal la spitalul Hadassa. La un colþ de stradã admirînd o clãdire nouã. dar ºi de pe pereþi laterali.

Dali. semnate de Igael Tunaskin. ºi imediat ne va conduce o îndrumãtoare prin muzeu. jad. de la cele 163 . Ne oprim totuºi în faþa unor pînze mari. albã. Samuel Lamm. Intrãm apoi într-un labirint. obiecte de etnografie. Susley. Clee. Mexic. adãpostind valori inestimabile. Se bucurã cã îi aducem veºti din tarã. dar ºi de Ariel Arachi. Totul este o încîntare. Ajungem la timp. Pissaro. Rãmînem cantonaþi la pictura impresionistã.multe cãrþi religioase. Leger. Kokoºko. o clãdire lungã. nu-i reþinem. dar ºi artã africanã din Ghana. Camerun. Monet. lipseau cu desãvãrºire. încît îi mulþumim interlocutorului care politicos ne invitã. îi sperie preþul de 6 dolari de la intrare. Sunt cãrþile de cãpãtîi ale evreilor. Australia ºi Oceania. care de fapt este formatã din mai multe clãdiri dreptunghiulare. costume naþionale ºi vestimentaþie din orient. ºi pe loc ne face programul. Bucuria mea de a vedea noi lucrãri de picturã. acasã. inclusiv din Gruzia. Aici vin puþini excursioniºti din România. costume macedonene. bronz. acest mare complex muzeistic fiind într-un parc. cu obiecte de sculpturã. colegã cu soþia lui Dan Hatmanu care ne-a dat adresa acesteia ºi cu care am stabilit sã ne vedem în faþa Muzeului de artã. Picasso. mai ales obiecte din toatã Africa ºi Europa în care intrãm cu sfialã. Din România. Gauguin. triumfalist. Privim mii de obiecte lucrate în ceramicã. Începem prin a vedea cîteva sãli de picturã contemporanã israelianã. Indonezia. mãºti. Columbia. Într-o altã salã ne întîlnim cu artã din India. Ne orientãm foarte repede. spunînd cã îi vom face o mare bucurie soþiei. unde admirãm zeci de lucrãri semnate de Renoir. Armenia ºi curios. fosta muzeografã la Muzeul de Artã din Iaºi. din Peru. amulete. unde lucreazã tot ca muzeograf. sculpturã. În alte vitrine sînt zeci de obiecte de îmbrãcãminte. lemn. „Mergem mai întîi sã servim ceva la bufetul muzeului. Nigeria. lîngã Kneset. Van Gogh. Ne hotãrîm pe loc sã dãm curs invitaþiei fãcutã de dna Geta Pascal. Cezane. iar în fata porþii de intrare ne aºtepta Geta. dacã timpul ne permite sã-i facem o vizitã. Zair. ºi bijuterii din aur. Ochii noºtri sunt aþintiþi spre originalele balcoane ca un fel de separeuri ale marilor teatre de operã ale lumii. românul Marcel Iancu. ca într-o catedralã. mai ales cu seamã cu caracter rãzboinic. Numele acestor artiºti importanþi desigur. Miro. argint. Parcurgem cîteva sãli în care admirãm zeci de vitrine cu monezi. deºi trãiesc în Israel mulþi evreii veniþi din oraºele mari ale þãrii. dar ºi obiecte din sticlã. în sãlile cu artã veche precolumbianã. instrumente muzicale vechi. Guatemala. Mali. graficã. fildeº. þesãturi. dar mai ales arta israelianã. este imensã. talmuduri pe care unii vizitatori le rãsfoiesc cu sfialã.

De la „Vertebrele“ lui H. Admirãm amfore romane ºi greceºti gigantice. Siria. J. pomi cu roºcove coapte. Arkipenko. Epºtain. Simþim sub pãdurea de roºcove cãzute pe jos pe care le cãlcãm cu grijã ca pe niºte vestigii ale trecutului ºi ne-am amintit de copilãria noastrã. pe care o trãiam intens. Egipt. la portretul „Anitei“ a lui Etienne Hajdu tot din marmorã albã. opaiþe. similare cu cele vãzute la Cairo. pãrinþii noºtri ne dezmierdau cu aceste „fructe“ pe care nu le-am mai vãzut de zeci de ani. A. cu multe obiecte descoperite cu ocazia sãpãturilor arheologice din Israel. podoabe. culegem câteva roºcove pe care le ronþãim în grabã. pini. Roden. Parcã am fi într-un cimitir ºi încercãm sã desluºim numele unor artiºti celebri. dar ºi sicrie metalice care au supravieþuit timpului. toate dînd o imagine extrem de valoroasã a unor culturi care impresioneazã ºi azi prin mãiestria ºi specifitatea lor. al unei þãri care îºi reclamã dreptul la viaþã. Liban. de fricã sã nu ne vadã vreun paznic. pentru a da mai multã veridicitate exponatelor. A. într-o lume în care au rãsãrit ca dupã ploaie. fragmente de ceramicã. a femeii care-si apãrã cu pieptul puii care-ºi iau zborul spre înalt. Giacomo Manzu. Hajdu. beton. statuete. Maillot. fier. piatrã care poartã semnãturile lui Bourdel. A. alãturi de obiecte sunt fotografii mari. la celelalte lucrãri care se înºiruie pe aleile parcului. Nu rezistãm. sarcofage din piatrã. Ieºim în marele parc-muzeu de sculpturã adãpostitã printre molizi. David. care au dorit sã-ºi lase însemnele lor în acest mare muzeu al omenirii. Schmit. realizate din aluminiu. Polombo. bizantine ºi pînã la monede de schimb dintre þãrile din orientul apropiat. sticle farmaceutice. a figurii omului biruitor. realizat în marmorã albã. Privindu-le nu poþi sã nu-þi imaginezi existenþa altor zeci ºi sute de obiecte în solul arid al Israelului care îºi aºteaptã arheologii sã le dezvãluie voalul cu care timpul le-a acoperit. dar la cea care poartã semnãtura românului E. sau cu ciorchini de piper. o pãdure de statui printre tufele de flori de toate culorile care le înconjoarã ca pe niºte fiinþe dragi. În vitrine stau mii de obiecte. Tematica în general a sculpturilor este cea a rezistenþei. cînd. Moore. Intrãm apoi în alte cîteva sãli. color. a luptei. Mestrovici. ne dãm seama cît de puternic este sentimentul patriotic al acestor artiºti celebri pe planul mondial.romane. pe care îi admirãm pentru prima datã în viaþã. Arman Born. Pentru a reda cît mai convingãtor locul descoperirii. Ne minunãm ºi rãmînem muþi atunci cînd în apropiere intrãm într-un 164 . care au dorit sã contribuie la îmbogãþirea acestui tezaur de artã. Otto Freundhich. simbolizând „durerea lumii“ la faimosul „Moise învingãtorul“ de I. Era o realitate. leandri.

nu poþi sã nu exprimi satisfacþia cã un popor legendar. mult mai vechi decît Biblia ºi care atestã o culturã milenarã. Am stat cîteva minute la umbra unor cedri ºi ne bucurãm cã inhalãm aerul rãcoros ºi ne îmbãtãm de mirosul florilor crescute parcã din piatrã. Ne plecãm ochii ºi privim cu uimire ºi vedem. o realizare arhitectonicã sub forma unui con. ca sã dovedeascã cã sufletele lor nevinovate sunt vii ºi cã duc mai departe nemurirea statului evreiesc. încît soarele strãlucitor de afarã ne lumineazã palid feþele care mai pãstreazã broboane de lacrimi care vor rãmîne amintiri ale unor realitãþi pe care timpul nu le va da uitãrii. de un alb imaculat. Am vãzut aceastã mare lecþie de istorie a unui popor care în luptã cu greutãþile a învins. sugrumat de durere. Auzisem multe legenda despre acea descoperire a acestor manuscrise vechi de mii de ani. cutremuraþi de o muzicã funebrã. La numai cîþiva zeci de metri se aflã construcþia unui alt templu al culturii. care adãposteºte faimoasele manuscrise. Grupurile de copii vizitatori care intrau în acest templu al morþii ºi care se scurgeau pe lîngã noi. gradul de civilizaþie descris în ele. pîlpîie milioane de stele. auzim vocile ºi numele unor mii de copii. ale unei culturi milenare prin care aceºti locuitori de azi îºi revendicã solemn dreptul la existenþã. Cînd ieºim din acest panteon al civilizaþiei israeliene. Ajungem la cumpãna înserãrii la locuinþa familiei Pascal care ne-a asigurat cazarea pentru o noapte. cu cer înstelat. acele suluri cu scrieri. Ieºim de aici cu sufletul. ca un triumf al vieþii. prin voinþã ºi eroism a adãugat zeci ºi sute de mãrturii la istoria milenarã a unui popor care ºi-a regãsit patria dupã mii de ani de peregrinãri. privim în jur pãdurile de pini ºi molizi din jurul Knesetului ºi turnurile marilor hoteluri ca ºi vilele din zona rezidenþialã ale Ierusalimului. parcã se ivise din lumea cereascã.„labirint al morþii“ unde sub o cupolã. decimãri ºi sacrificii. care de acolo din cerul înstelat îºi rostesc nemurirea. în vitrine special construite. Se spunea cã de pe marginea unui hãu ameþitor ciobanul auzea behãitul unei oi care parcã cerea ajutor. Intrãm în el cu sufletul încãrcat de emoþie. iar vizitatorii prin întuneric. descoperite de un tînãr cioban care îºi pãstorea turma în zona Mãrii Moarte. Pãtrunzînd ciobanul în acea grotã a descoperit faimoasele manuscrise. escaladînd niºte punþi întortochiate. unice în lume. Într-o casã 165 . adevãrate izvoare ºi dovezi. Azi aceºtia trãiesc din plin sentimentul unor mari împliniri biblice. Am privit cu ochii înlãcrimaþi strigãtul sfîºietor al acestor copii a cãror viatã s-a stins în vîlvãtaia timpului care a strivit sufletele lor nevinovate. prin sacrificii umane. care se pãstreazã astãzi în acest clopot imens.

ni se face fricã. cu case restaurate ºi multe ziduri ºi arcade. vezi magazine. Într-o maºinã Mercedes. care cu sfialã se apropie de zid ºi cu sfialã introduc în zidul Plîngerii fisurat ici. în care prin apeduct era adusã apa în care erau aruncate bucãþi de piatrã arse în foc pentru încãlzirea apei. Este un bazin din piatrã. Ici. fãrã sã le descifrãm valoarea lor importantã în istoria milenarã a Ierusalimului. pe 29 octombrie 1987. lacrimile care curg pe obraji. tablouri. deºi inginer de meserie. ne oprim în fata porþii Iaffo. Ne oprim în faþa unei hãrþi vechi a Ierusalimului ºi admirãm fineþea unor coloane ºi ale unor tuburi de canalizare ºi galerii subterane în care acum au fost deschise magazine ultraluxoase. fripturi. frumoase ºi funcþionale. colo. cu mici. Mihai Pascal ne-a dat o veste care ne-a umplut sufletul de bucurie. cu strãzi miniaturale. Cînd ajungem pe un parapet ºi privim în jos.cu parfum de epocã. mese în plinã stradã. bijuterii. în grãdina cãruia gazdele ne rãsfaþã cu mîncãruri româneºti. unde numai americanii au „mînã liberã“ ºi o scutire de 20% asupra acestor valori care îþi iau ochii: blãnuri. ne simþim ca la noi acasã ºi sporovoim pînã la o orã tîrzie din noapte. Este un ritual desãvîºit în liniºte ºi credinþã. tremuratul ºi implorarea dumnezeirii. sarmale ºi cu ºampanie româneascã. unde au crescut din piatrã arbuºti. Acestor credincioºi li se alãturã sute de turiºti. De aici poþi asista la un ritual: cum se face separaþia sexelor: femeile în dreapta ºi bãrbaþii în stînga. gesturile lor de adorare. ne cutremurã. κi luase o zi liberã de la servici pentru a fi ghidul nostru prin vechea cetate. dincolo de care se pot vedea Munþii Iordaniei ºi Marea Moartã. turiºti ºi iar turiºti. dezvãluindu-ne locuri ºi edificii pe lîngã care trecusem. mandarini ºi trandafiri japonezi. Domnul Mihai Pascal. cu curþi interioare. stradã excavatã în 1976 ºi care are o vechime ºi ziduri din perioada primului templu. foarte joase. Urcãm cîteva scãri ºi ieºim în zona cartierului armenesc. Cînd ne apropiem de ei. cu bãi publice în care erau aduºi tinerii de 13 ani pentru a fi îmbãiaþi înainte de majorat. A doua zi. Strãbatem acest cartier cu locuinþe tipice. colo. cu un entuziasm ºi o competenþã de specialist ne duce prin centrul vechi al oraºului. leandri. Privim ºi ascultãm de la difuzoare cuvintelemuezinului rostite ca un cîntec vechi din templul regelui David. plin de biserici. prietenul nostru ne spune: Iatã Zidul Plîngerii! locul cel mai sfînt. biletele cu texte scrise în toate limbile pãmîntului ºi prin care cer iertarea 166 . prin faimosul „Cardo“ din timpul romanilor. iar de aici printr-o strãduþã îngustã ajungi într-un loc unic în faþã avînd Muntele Mãslinilor. lãsãm într-o parcare maºina ºi ascultãm ºi vedem locuri unde n-am fi putut ajunge niciodatã.

unic. Urcãm apoi pe niºte scãri ce duc în vîrful Golgotei ºi descoperim un altar sculptat ºi poleit cu foiþã de aur. spate Isus pînã pe Gologota. Ca sã ne oboseascã ºi mai mult. pînã se întunecã. Este un colþ de piatrã al vîrfului muntelui Golgota. o lume a nibelungilor. Este placa pe care a fost spãlat de mironosiþa trupul lui Isus.pãcatelor. evreiesc. Aprindem lumînãri. locul de unde a fost luat lemnul din care a fost fãcutã crucea pe care a dus-o în. ca un cîntec care îþi rãscoleºte sufletul. deoarece intrarea în aceastã bisericã este fãrã platã. printre livezi de portocali ºi avocado. Simþi cã þi se opreºte respiraþia. Cele 52 de rãdãcini. mîncãm în grabã cîteva fructe. acolo unde este mormîntul domnului Isus. simbolizînd statele americane. înfipte adînc în piatrã. La întoarcere. Fiind o bisericã ortodoxã. Ajungem de aici la locuinþa familiei Pascal. ne vede feþele transfigurate de emoþie ºi ne spune: Acest memorial închinat lui Kennedi. construit lîngã rîpa sultanului. Totul este fantastic. În cîteva clãdiri laterale Mihai ne aratã locul unde cunoscuþi copiºti. uitîndu-se la ceas ne spune: Hai sã mai vedem ceva. 167 . la acea orã a înserãrii parcã vibreazã. de un farmec care încîntã ochii ºi inima. De aici vedem bazinele ºi canalele de aducþiune încã din timpul împãratului Hadrian. Ne oprim apoi în faþa Bisericii Crucii. se roagã ºi o sãrutã. dãruit cîndva de þarul Nicolae al Rusiei. reprezintã recunoºtinþa poporului evreu pentru cinstirea unui mare preºedinte al Americii. aici vin sã se închine mulþi turiºti romani. Marieta îngenuncheazã pentru nu ºtiu a cîta oarã în faþa unei plãci din marmorã. Ne întoarcem din nou pe o strãduþã în biserica cea mare. sãgetat în plinã creºtere la mijloc. Din cetate ieºim prin aceeaºi poartã a Iaffei pentru a vedea cartierul nou. Mihai. Ierusalimul era scãldat într-o luminã orbitoare iar clãdirile înalte pãreau niºte lebede albe care dansau pe muzica din „Lacul lebedelor“ a lui Ceaikovski. Clãdirile în pantã. rostim Tatãl nostru ºi coborîm. ca niºte bulgãri de zãpadã. încît ne facem semnul crucii. cu flori multe în curte ºi ne oprim în faþa unui complex alimentar lîngã care strãjuieºte o imensã Moarã de vînt. trãind pentru o clipitã o atmosferã de vis. Mihai se uitã la noi. ne închinãm ºi ieºim în curtea strãjuitã de molizi seculari. Urcãm în maºinã din nou ºi pe un drum în serpentine. Intrãm în bisericã ºi admirãm un altar poleit cu figuri de sfinþi pictaþi pe lemn ºi apoi încrustaþi în rame rotunde aurite. printre care ºi marele Sota Rustavelli al armenilor ºi-a fãcut ucenicia. mici dar cochete. pentru tot ce a fãcut pentru Israel. parcã din adînc auzim izvoarele cum curg. ajungem pe un platou unde vedem o construcþie bizarã: un trunchi de pom uriaº.

Era fericitã. O întreabã pe Liza de unde suntem. La intrare în garã suntem controlaþi de militari înarmaþi deoarece Liza ne avertizase cã aproape zilnic au loc unele atentate. Siluetele macaralelor din port.Se fãcuse orele 7. încît în grabã ne trezim cu un mic pachet cu mîncare. fiind încîntatã dar ºi îngrijoratã. portocali. ieºim în stradã ºi din faþa Primãriei luãm autobuzul 22 care ne lasã în faþa gãrii Centrale. al doilea oraº ca mãrime la Marea Mediteranã. cu gîturile lor negre. bãnuind cã nu ne-au ajuns banii de excursie. un bãrbat de peste 50 de ani. La Tel-Aviv prietena noastrã. care ne zîmbea cînd ne auzea vorbind ruseºte. Înainte de a coborî la Haifa. iar pe tipsia cîmpiei defilau plantaþii de banane. deoarece la orele 20. scoate o carte de vizitã ºi-i spune Lizei cã dacã ne rezervãm o zi. Îi mulþumim ºi coborîm. Am avut un somn liniºtit.00 trebuia sã ajungem la autogarã pentru a lua maºina spre Tel-Aviv. cînd îi spune cã suntem români se destinde ºi ne mãrturiseºte cã are afaceri bune cu România. strãbãtînd zona comercialã cea mai veche. nu ºtia cã noi trebuia sã ajungem seara sã ne întîlnim cu Liza. ne întîmpinã cu un zîmbet cald ºi binevoitor. iar mai sus de noi construcþia din beton ºi sticlã a Universitãþii în care a studiat Aric. cu blocuri cu multe etaje. chiar pentru mai multe zile.00. cu pãrul grizonat. Ne spune cã a doua zi de dimineaþã vom pleca la Haifa. turlele unei biserici sub forma unui panteon. Liza dornicã de conversaþie intrã în vorbã cu vecinul de lîngã ea. ne luãm rãmas bun cu rugãmintea gazdelor de a mai veni în Ierusalim. cu zeci de magazine dar ºi multe 168 . fiul doamnei Liza. i-am povestit ce am vãzut în Ierusalim. el fiind preºedintele unui sindicat dintr-un oraº de lîngã Haifa. cu o forþã fizicã care ne copleºeºte. par niºte giganþi care înfruntã depãrtãrile. Aric. se fãcuse tîrziu. el este dispus sã ne prezinte tot litoralul pînã la Acco ºi Rose Icra. cu o figurã luminoasã. intrase în panicã. Am înfulecat ceva în grabã. Era o dimineaþã de octombrie frumoasã. În spatele gãrii. De aici Marea Mediteranã pare un ecran pe care soare iradiazã suliþe argintii care incendiazã valurile spumoase ale mãrii. un gealat înalt. N-avem timp. Liza. Ne urcãm în maºinã care ia pieptiº panta muntelui. de bucurie i-au dat lacrimile ºi ne-a îmbrãþiºat. Acasã la Mihai ne aºtepta soþia cu masa pusã. Se opreºte la prima cotiturã ºi de aici admirãm panorama oraºului. Ajungem sus pe Muntele Carmel. lãmîi ºi mai ales mari plantaþii de vii cu rod bogat. Gustãm ceva. Privim cum prin faþa ochilor defileazã mici orãºele scãldate în verdeaþã. Dna Pascal este derutatã. înalt. De la Tel-Aviv la Haifa trenul face aproape 2 ore.

moderne. în costume specifice albe. La o aruncãturã de bãþ. Aici luãm o micã gustare. depãnînd amintiri. cu o cetate care este în renovare. înconjuratã de palmieri ºi de trandafiri agãþãtori care urcã pînã la acoperiºul clãdirii. amintindu-mi de fiecare datã sã-i aducem „gufioþi“ pentru unicul ei nepot. Urcãm în maºinã ºi o luãm spre nord. clãdiri impozante. Este o vilã frumoasã. colo. spre acel pinten de munte unde apele mãrii au sãpat în munte tuneluri în care apa pãtrunde cu forþã ºi se întoarce înapoi în valuri spumegînde. Copii ºi nepoþii sînt arhitecþi. febleþea Lizei. numai din beton ºi sticlã. sorbim o cafea caldã ºi cu aceeaºi maºinã urcãm ºi mai sus. o admirãm de la distanþã. întrebam pe toþi ce sunt gufioþii? Abia cu puþin timp înainte de plecare în Israel am aflat cã era vorba de „chiloþi“ pentru copii. clasicul Samuel Lamm. ne oprim în faþa unui bloc unde locuieºte Aric cu soþia ºi cu un copil. În stînga ne aratã parcul persan. veniþi cu peste 40 de ani în Israel. Pe chei. ici. Dincolo de aceºti munþi cenuºii este graniþa cu Libanul. În þarã. pare pãrãsit. Strãzile par pustii. în mijlocul cãruia troneazã faimoasa bisericã Bahai. acoperind micul orãºel Acco ºi cetatea de peste 1000 de ani. împreunã cu Aric plecãm la Acco ºi Rosa Icra. unde existã un faimos Bazar. Coborîm jos cu un teleferic ºi apoi printr-un tunel vedem jocul inimaginabil pe care apa îl face aici.p. pentru a ajunge la Rina. Orãºelul Acco. panorama oraºului este unicã. La ieºire din 169 . discutãm despre trecutul acestei familii de arhitecþi polonezi. pe marginea Mãrii Mediterane. ne povesteºte file de viaþã trãitã în Polonia. Drumul îl facem spre nord. moþãind la umbra unor platani sau copertine care opreºte vãpaia soarelui. la Cracovia ºi în Israel. unul dintre cei mai mari pictori contemporani. instituþii. iar doamna Rina aducînd cîteva cutii cu fotografii de epocã. Într-un hol de 60 m. tãcuþi. înconjuratã de arbori pitici ºi terase pline cu flori de toate culorile. printre pîlcuri de vile cochete. Povestea vieþii ei este foarte dureroasã. Fiind Sabat. La masã. Undeva în dreapta crestele munþilor parcã se înfig în mare. mulþi pescari amatori ne îndeamnã sã cumpãrãm peºte. care ne va asigura cazarea timp de 2 zile. ingineri ºi sunt fericiþi. Doamna Rina. în vîrstã de peste 80 de ani. profesori. prietena Lizei din copilãrie. vezi cîte un arab. pereþii sunt plini cu zeci de tablouri cu peisagii ºi portrete. cu 4 copii ºi mulþi nepoþi a rãmas singurã într-un apartament cu 5 camere. Stãm la taifas. De aici.bãnci. la Acco. A doua zi. lîngã zidul cetãþii. lãsînd clocotul apei sã-ºi facã jocul luînd forme curioase care se implanteazã în stîncã. care mã chinuise în scrisorile pe care mi le trimitea. Sunt lucrãri ale cumnatului ei.

Pictorul Lamm. Libanul ºi Israelul. cã are ºi ea un prieten român cu care 170 . sîngeriu. O întreabã pe Liza: Nu cumva domnul este un critic de artã? Traducerea lui Liza care-i spune cã sunt poet. privim marea liniºtitã. cu faþa smeadã ne zîmbeºte binevoitor ºi priveºte cu o mare curiozitatea figurile celor doi musafiri care îºi îndreaptã cu insistenþã privirile spre tablourile care umpleau pereþii sufrageriei. La plecare îmi oferã cîteva reproduceri cu semnãturã ºi un pliant. ºi mai ales judecãþile de valoare care îl deruteazã pe artist. Intrãm pentru a bea o cafea ºi cu un taxi ajungem într-o zonã centralã. Liza o face în continuare pe translatoarea. care se fãcea la noi. La înapoiere. ascultã. multe peisaje. Ressu. înalt. 1939. cu irizãri argintii care primeºte în pîntecul ei plãmada valurilor care au hãlãduit în aceste scobituri printre stînci. Pictorul mã urmãreºte cum stînd în faþa unui tablou. fãcînd unele asociaþii cu maniera de lucru a lui Petraºcu. Eleutheriade. Suntem primiþi cu multã cãldurã. Comentez unele pînze cu imagini din Ierusalimul vechi. Lamm rãmîne perplex. Îi vorbesc despre maniera de lucru. emit cîteva judecãþi de valoare despre pictura artistului. Cînd Liza traduce textul. copii. Urcãm 4 etaje cu liftul. Totul este de o frumuseþe magnificã. simt cã îi plac argumentele mele. cãsãtoritã cu pictorul Lamm. portrete de artiºti. Ghiaþã. încît asemãnarea cu pictura lui Musceleanu mã deruteazã. Rînd pe rînd ne prezintã multe lucrãri. Liza traduce. Lamm stã pe un fotoliu. cu ochii mici. Ne odihnim pe o terasã bînd sucuri de portocalã care ne astîmpãrã setea ºi ne revigoreazã. În timp ce doamna Liza iradia de fericire cã l-am dat gata pe marele pictor. portrete de bãtrîni.aceastã lume mirificã. într-o mansardã. de Balcic de mulþi artiºti români în special peisagii ºi marine. se mirã ºi mã pune în faþa unui tir de întrebãri. despre asemãnãrile cu pictura anilor 1937. îl deruteazã dar ºi îl entuziasmeazã. încît brusc se ridicã ºi mã invitã sã-i vãd atelierul situat la etaj. mã roagã sã scriu ºi eu cîteva rînduri. Privim în sus spinarea munþilor. exprimîndu-ºi bucuria de a cunoaºte un român. maºina lui Aric se opreºte în poarta casei lui Rina. „un specialist“ ceea ce m-a bucurat. Vedem valuri de sîrmã ghimpatã ºi drumul asfaltat care leagã cele douã þãri. Cu acea înflãcãrare cu care fac unele judecãþi pe marginea picturii. Arãtîndu-mi Cartea de aur cu impresii ale unor critici strãini despre arta sa. toate pe tonalitãþi de roºu. Îmi spune: Pãrerile dumneavoastrã despre arta mea. artistului îi trezesc un anumit interes. acolo unde se aflã vila sorei Rinei. marine. coincid cu multe pãreri exprimate de unii critici în ziarele din Franþa ºi America unde am deschis unele expoziþii personale.

fie pe Isus Hristos. dar ºi cu pîlcuri de mãslini pitici. pe o canapea ne luãm masa de prînz. întruchipeazã fie pe Maria. Canada ºi Australia. cuiburi cu vile albe. sorbim cu nesaþ un pahar de suc natural de portocale. scãldate de umbrele unor falnici cedri. cãruia îi vãzusem cîteva pînze în Muzeul de artã din Ierusalim. Cãldura ne-a moleºit.„se mîndreºte“. Dupã o jumãtate de orã încep sã aparã cîmpii roditoare. 171 . cu puþinã lume. Roadele se vãd la tot pasul. admirînd oraºul care se ridicã în trepte pînã la poalele pãdurii care trimite spre noi rãcoarea ºi aerul ozonat al molizilor ºi brazilor. îmi strecoarã cîteva sute de ºecheli în buzunar ºi ne despãrþim. Cumpãrãm cîteva vederi. care era entuziasmatã de faptul cã a cunoscut niºte „români adevãraþi“. picioarele ni s-au îngreunat. un grup de preoþi. încît cînd urcãm în autobuz. la gara Terminus. porþelan. peste 300 de mozaicuri cu scene biblice. Este duminicã. Pe pereþii laterali. îmbrãcaþi în alb oficiazã slujba.00 ne urcãm în autobuz strãbãtînd un teritoriu arid. dar ºi din America de Nord. La un altar. ªi aici Omul a sfinþit pãmîntul. înaintea reîntoarcerii la Tel-Aviv. o muzicã coralã divinã. plantaþii de mandarini ºi portocali ale cãror crengi încãrcate de fructe ating pãmîntul. auzim ecourile unui cor de copii care ne îndeamnã sã ne oprim ºi sã-l ascultãm. Deodatã. Este slujba unor preoþi cehi. ne scoatem senviºurile ºi sub un palmier. Ne ridicãm ºi la numai 100 de metri ne oprim în faþa Bisericii construitã pe locul casei în care se nãscuse fecioara Maria. Plecãm încîntaþi de aceastã vizitã. Puþinã lume pe strãzi. unele magazine sunt tot închise. Intrãm în marea bisericã. Este ceva solemn. 1 noiembrie. Ieºim în curtea interioarã a bisericii. Liza ne dã cîteva informaþii despre plecarea noastrã spre Nazaret. Urcãm în serpentinã. în care visãm la periplul nostru în continuare prin locurile inedite din Þara Sfîntã. care ne înfioarã. ºi deodatã. facem o fotografie ºi plecãm spre autobuzul care pleca spre Tel-Aviv la orele 17. pe autostrada tãiatã în munte. La orele 10. Fiecare mozaic. Coborîm cîteva scãri ºi ajungem într-o salã imensã. realizat din plãci colorate. ne retragem în camera. A doua zi de dimineaþã. Continuînd comentariile în casa lui Rina. daruri fãcute acestui lãcaº de cãtre toate þãrile capitaliste europene. cu munþi golaºi. ceramicã ºi faianþã. în fundul cãreia se afla o pînzã pe care era pictatã o scenã biblicã înfãþiºînd figura lui Hristos înconjurat de apostoli. Ne odihnim aproape o orã. cu vitralii ºi picturi murale. pe culmi de deal se vãd construcþii.00. bucuroºi cã am cunoscut un pictor de mare notorietate în Israel. în ipostaze diferite. Intrãm în Nazaret. însoþitã de ecourile unei orgi puternice.

Ajunºi acasã. ne înviorãm ºi savurãm peisajul ºi noile aºezãri rãsãrite ca ciupercile dupã o zi ploioasã. Înainte de a intra în peºterã ne odihnim pe platforma din faþa unui bufet. în luna mai 1968. o trãire unicã în viaþã pe care nu o vom uita niciodatã. Simþim cã aerul nu ne mai ajunge. printr-un tunel întunecat. Apoi ca prin miracol se aprind mii de luminiþe din tavan ºi de jos. pînã la gigantice pãsãri. nu a vãzut Israelul. Ne privim uneori în ochiurile de apã de o mare puritate. în satul Ein Hod. un drum face spre dreapta care duce spre munþii Galileei. la Tel-Aviv. La kilometrul 25. dezvãluindu-ne o lume de vis. împreunã cu frumoasa lui soþie. O lume selenarã. în care chipurile noastre devin fiinþe megalitice. cã de dimineaþã maºina lui Sebi. cã ne sufocãm. De aici prietenii noºtri glumind ne spun cã. despre care se spune cã. A fost un mare vis. unde. pe care privindu-le þi se opreºte respiraþia. privim unele forme curioase ale tavanului ºi ascultãm explicaþiile ghidului cum s-au sedimentat în lumea întunericului stalagmitele ºi stalactitele. stînd pe niºte pietre. sunã la uºa casei lui Liza. sã mergem într-o lume a luminii. vom vizita faimoasele grote de la Mahseya. dupã ce am vãzut acea lume a întunericului. de unde privim cum de la un amvon imens o formã omeneascã parcã ne vorbeºte. Liza ne anunþã cã a doua zi. soþia lui Sebastian Costin. Sub luminile reflectoarelor stalacmitele ºi stalactitele capãtã un colorit de marouri de toate nuanþele. Într-o altã parte se întîlnesc douã personaje îmbrãþiºate într-un sãrut divin. Poþi imagina aici. de la pitici jucãuºi. Stãm în loc ºi privind ne imaginãm scene incredibile dintr-o „mie ºi una de nopþi“. s-a descoperit unul din miracolele pe care natura le-a plãmãdit în milioane de ani sub pãmînt. cu zeci de fantome create de naturã. însoþiþi de Jeni. o localitate arãbeascã situatã la numai 30 de kilometri de 172 .care avea instalaþii de aer condiþionat. în care ghidul ne prezintã istoricul descoperirii peºterii în numai 10 minute apoi. savurãm o cafea neagrã ºi intrãm într-o salã. de la altare solemne din catedrale cu figuri de sfinþi. Mergem pe niºte podeþe suspendate. Urcãm în maºinã ºi pornim în vitezã pe autostrada ce duce spre Ierusalim. iar de la griuri la sclipiri de argint. Ghidul mãsoarã temperaturã. de la scene ale rãstignirii lui Isus pînã la turnuri care strãpung cerul. cine nu le-a vizitat. parcã ar fi niºte oglinzi. Totul este fantastic. fostul meu coleg de facultate. de la albastrul sidefiu la portocaliul cu irizãrii de aur pur. În faþa ochilor apar formele cele mai curioase pe care natura le-a imaginat. descoperitã prin acelaºi joc al întîmplãrii ajungem pe o cãldurã de 30 de grade. Am fost convinºi ºi iatã. În aceastã peºterã.

izolat. Este un muzeu memorial care adãposteºte lucrãri începînd din 1919 pînã în prezent. Bulgaria. localitate pãrãsitã de localnicii disperaþi cã pãmîntul era sterp. unde se aflã „Muzeul Dada“ al pictorului român Marcel Iancu. statornicindu-se aici. 173 . tãieturi din ziare. antirãzboinice. Intrãm ºi în atelierul unui pictor polonez. ºi-a construit pe un teren cît vezi cu ochii. printre care ºi marele Ehudi Menuhin. curþile. a hotãrît refacerea caselor ºi transformarea lor în ateliere de lucru. bate pe la porþile unor artiºti. ceramiºti. tapiserie ºi unele reproduceri dupã afiºe. Rusia. desene. unde. Mã gîndesc cîþi romani au avut curiozitatea sã viziteze aceastã casã memorialã care pãstreazã spiritul marelui dispãrut. spune Tuvia. satul a reînviat datoritã ideii lui Marcel Iancu care. pictori.Haifa. Germania. în care întunericul pare sã ascundã sculpturile de facturã micã ale artistului singuratic. dar ºi mãrgele ºi podoabe pentru femei. În muzeu sunt peste 100 de picturi. defilãm prin centrul satului. un cuib cu multe camere. Însoþiþi de românul Tuvia. naturi statice abstracte sau scene de familie. Aici pictorul s-a stins din viaþã în anul 1982. luminoase. graficieni. în special portocali ºi mandarini ajungem la marginea satului. cu o evidentã tentã impresionistã. Multe sunt lucrãri tematice. ºi ne oprim în faþa unei clãdiri înecatã în flori ºi verdeaþã. România. care fac glume. sticlari. Tot privind casele. sculptor care este un fel de Staroste al locului. în special ce mai lucreazã sculptorul George Apostu. figuri de personaje împestriþate în culori vii. fotografii ale artistului român. Îi vedem pînzele. Aici au susþinut spectacole mari violoniºti ai lumii. Tibi ºi Jeni îi mîngîie barba stufoasã. grãdinile pline de arbori fructiferi. un adevãrat labirint în care lucrãrile din lemn ºi piatrã parcã defileazã. Cîþiva ne invitã“ sã-i vizitãm. unde sculptorul Tuvia. realizate în culori calde. naturi statice. care ne emoþioneazã profund. într-o oazã. un fel de staroste al satului. Din 1939. ºi care ºi-au gãsit în Israel a doua patrie. se dau concerte ºi spectacole de sunet ºi luminã. multe peisaje. albã. nu creºtea nimic pe el. care ne aratã taina fãuririi unor amulete. situatã pe o înãlþime cu o vegetaþie sãrãcãcioasã. Trecem prin faþa unui mic amfiteatru în aer liber. Este un muzeu în care vibrãm. Intrãm în atelierul unui sticlar. Ne aratã cîteva sticle speciale pentru parfumuri. giuvaergii. dar visãtor care pare un adevãrat templu în care viseazã ºi creeazã acest mare român. întreabã ce fac colegii lui din þarã. discutã cu voce tare. de patriarh. pentru artiºtii plastici care au venit din Polonia. Tuvia. dar maeºtrii Irimescu sau Marcel Guguianu? Tot realiºti au rãmas? Ne plimbã prin toate cele 6 camere. Sculptorul român. Se amuzã. graficã.

simþi cum þipã dupã locul cuibului pe care l-a lãsat acasã.Ieºim în curtea largã.00 ne aºtepta în faþa Mercedesului care strãlucea de curãþenie. înfiptã într-un mic postament ºi jos. dar nu avem domnilor liniºte. La masã. þevile tunurilor libaneze ºi la cîþiva metri gardul de sîrmã 174 . care te face sã te simþi ca acasã. plinã de zbîrcituri. unde statuile lui cioplite în piatrã ºi lemn te privesc de la înãlþime. Îl aud parcã tunînd ºi fulgerînd: „Avem de toate. Ne pîndeºte permanent rãzboiul. adresîndu-ne mie ºi soþiei. Vom vizita gospodãria colectivã „Naaria“. dar mereu ºi mereu rãmîne ca o pasãre singuraticã. La Tel-Aviv. un fel de Nisa a Israelului unde locuiesc mulþi milionari. o viziteazã prieteni care-i încãlzeºte sufletul. iar drumul asfaltat din faþã. unde pe mici alei sunt implantate lucrãrile lui abstracte. cum ostaºii evrei înarmaþi. înaltã. pe care uneori. Cîteva lacrimi se preling pe faþa lui smeadã. statuile lui Tuvia puþin îngîndurate sfideazã parcã timpul prevestitor de vremuri tulburi. dornicã sã-i împãrtãºim impresiile din cãlãtorie. dar expresive care se supun privirii. aºezat chiar la graniþa cu Libanul. „Acest simbol. o piatrã ascuþitã. La Hidera ºi Acco nu ne mai oprim. suntem întîmpinaþi la poarta chibuþului de fiul lui Isar. Aici ne aºteaptã o mare surprizã. un fel de cãuº cu care primea banii pentru munca sa ºi o altã mînã obositã. care a devenit o gazdã. dar seriozitatea omului de faþã ne asigurã cã nu vom regreta. Trecem prin vestita staþiune La Marea Mediteranã. se sfîrºeºte exact în faþa „gospodãriei colective Naaria“. fericiþi cã aici am gãsit un mare om de omenie. gata sã înfrunte duºmanul“. O adevãratã lume mirificã. românul Tuvia. În acest muzeu de la Ein Hod din Israel. va fi piatra funerarã de pe mormîntul meu“. Zîmbim. este un petec de lumini ºi umbre. A doua zi la orele 7. Plecãm din acest sat al artei. ne spune artistul. stau de veghe. optimist ºi ne invitã la un grãtar ºi cîteva sticle de bere. cu urme ºi adîncituri sãpate de tãvãlugul timpului. care este un fel de conducãtor al acestui chibuþ. Liza ne aºteaptã cu aceiaºi bucurie. Se întristeazã. abracabrante. Se vãd numai la circa 200 de metri. ne spune cã a doua zi vom vizita un „chibuþ“. Aþi vãzut. Opera lui nu poate fi despãrþitã de rãdãcinile care i-au dat viaþã ºi de aceea este atît de româneascã. la graniþã cu Libanul. închid ochii ºi parcã mã vãd în curtea plinã de arbori bãtrîni a lui George Apostu de la Bãneasa. sãpate douã mîini. de faþã fiind ºi prietenul ei. dar brusc devine din nou jovial. Se apropie de un semn. care urcã cîþiva kilometri. în România. sfidînd cerul. Casa lui Tuvia. Natania. multã libertate în creaþie.

mere. unde soþia. dar nu a vorbit româneºte decît în copilãrie. mult material didactic. conform repartiþiei. Ne conduce mai întîi prin încãperile grãdiniþei. care ne înspãimîntã. Nu am vãzut copii certîndu-se. cu ochi de pãpuºã ne spune „bine aþi venit“. roºie la faþã. Acum a uitat totul. În dulapuri joase sunt stive de cãrþi de colorat. prin care pãrinþii urmãresc jocul copiilor. curãþenie. volei. mov ºi galbeni. cu garduri de trandafiri japonezi. cu adãposturi subterane. în fiecare camerã cîte douã paturi ºi cu televizor. Are 4 copii. verdeaþã. Ni se explicã cã în fiecare locuinþã existã o instalaþie specialã ca un ecran. Atmosfera în familie este intimã. Aflãm cã tatãl ei fusese român. totul merge în acest chibuþ ca ºi ceasornicul. curãþenie. somnul lor pe timp de noapte. Este ºi asta un miracol. încît tot ce era de reparat. ºi curios. Apoi întinde mîinile ºi ia dupã masã biscuiþi. jucau tenis. pe o parte ºi alta peste tot numai flori. Peste tot ordine. sala de spãlãtorie. în bazine pentru toate vîrstele. nu vedem nici þipenie de om sau copii. tufe de iasomnie ºi trandafiri parfumaþi. fãceau gimnasticã în compartimente separate fãrã sã se deranjeze unii pe alþii. cu strãduþe înguste. se bucurã de prezenþa vizitatorilor. instalaþii sofisticate. 3 bãieþi mari ºi un bãieþel numai de 1 an. banane. Pe alei asfaltate. sesisînd dacã comportamentul acestora este normal. încît cînd îi vezi mîncînd sãvîrºesc în liniºte un adevãrat ritual.ghimpatã a graniþei. fructe ºi cafea. Vizitãm apoi sãlile de clasã ale copiilor care sunt în clasele 1-4. coºuleþe cu fructe. exact în locurile lor. biscuiþi. ºtiind care-i prosopul lui. Au un comportament „de oameni mari“ privindu-i cum se aºeazã fiecare la masã. Ne minunãm vãzînd toate aceste dotãri. copii se scãldau. disciplinã încît nici nu simþim prezenþa copiilor care ne înconjoarã. sute de jucãrii. o femeie plinuþã. îmbrîncindu-se sau plîngînd. 175 . bea 2 sticluþe de lapte. unii improvizeazã jocuri. În schimb ne invitã sã vizitãm chibuþul. Microscoape. Intrãm în apartamentul lui Gall David. Este în aceastã grãdiniþã atîta ordine. Peste tot uºile erau deschise. Cel mic se rãsfaþã prin camerã. mandarine. Intrãm în incinta chibuþului ca într-o cetate împrejmuitã de valuri de sîrmã ghimpatã. fiul lui Isar. Chibuþul este un fel de „muzeu“ cu case tip.00 sesizãm cã nu ne invitã sã mîncãm. pãrinþii din casã sesizeazã pe supraveghetoare care intervine. rîde tot timpul. erau puse în dulapuri ale fiecãrei familii. de culoare albã. care le ridicau la anumite ore. spãlat. Ne serveºte cu un ceai. dacã plîng sau reclamã dureri. ciocolatã ºi apoi spre uimirea noastre. Ne aratã apoi sala de croitorie. organizarea programelor de activitate pe discipline. cu sisteme de alarmã puse la punct. Deºi erau orele 12. În sala de sport.

serele de flori. în afarã de cafea ºi fructe pe care le au din belºug. în care am avut impresia cã sunt pe un picior de rai. pe care domnul David urmãrea procesul de fabricaþie ºi dãdea instrucþiuni muncitorilor. Cînd ne-am întors la locuinþa lor. fildeº. dar ºi adãposturile subterane.Intrãm în sala de mese. multe aspecte neînþelese dar modelul evreiesc de colectivitate ºi armonie nu se uitã. peste 10 feluri de mîncare. pînã la aparaturã. ªi totuºi. nu se oferã porþii. încît. Am vizitat mai tot chibuþul. prãjituri de mai multe feluri. apãsînd pe un buton. pai. în tãvi inoxidabile. ne-am întors la Tel-Aviv. la Adamit. unde au tot confortul. „acasã“ unde Liza ne-a rãsfãþat din nou cu o masã copioasã stropitã cu 176 . Diviziunea muncii funcþioneazã aici impecabil. Cînd cãldura s-a mai ostoit. stau aºezate ca la paradã. mi s-a spus cã de douã ori pe an primesc niºte sume de bani frumuºei. sculpturi ºi bijuterii din lemn. crescãtoriile de pãsãri care ouã de douã ori pe zi cu noapte. a apãrut pe un ecran hala de turnãtorie. Haifa ºi Tel-Aviv. lucrate cu mãiestrie ºi migalã de femei ºi bãrbaþi în vîrstã. Ni se spune cã ei nu primesc salarii. dar nu înþelegem nimic. Toate aceste bunuri sunt valorificate prin magazinele din oraºe. Important este cã au de toate. într-un minut. de la îmbrãcãminte obiecte casnice. într-o vitrinã. alte griji nu au. ordinea. fructe exotice. în care organizarea. cu multe aranjamente florale. ªi totuºi. nu se vaitã. amenajate în aºa fel. obiecte de artizanat. le pot lua pe bazã de bonuri speciale din magazinul chibuþului. curãþenia. vizitînd acest chibuþ. am vãzut o lume egalã în faþa legii ºi a lui Dumnezeu. pãpuºi. turnãtorii. os. Pe fiecare masã cutii cu sucuri. nu gãtesc mîncare. toþi banii pe care îi încaseazã sînt depuºi în bãnci. coboarã în camere climatizate. m-a impresionat cel mai mult faptul cã într-un loc uitat de lume ºi de nume. pepsi. rãchitã. continuãm sã vizitãm alte locuri. Îþi ei cît vrei. Modul de organizare al chibuþului. La un bar lung. care aratã ca un restaurant. am vãzut cu ochii inimii un mod de organizare a muncii ºi aspecte de vieþuire curioase. cu lifturi existente în fiecare locuinþã. despre modul cum se face retribuþia bãneascã a muncii. în casele lor muncesc foarte puþin. ni se explicã. Totul era sub control. dar mai ales disciplina exemplarã. condiþia de viaþã. inclusiv micile ateliere. mai ales atelierele care produc jucãrii. mai ales pentru negustorii din Ierusalim. totul este fãrã restricþii. mi-au întãrit convingerea cã aici. Dupã masã. pãlãrii. Tot ce am vãzut ne-a impresionat. cu pereþii plini de desene viu colorate. la declanºarea unei alarme. tot ce îºi doresc.

care grijulie. Rîde în hohote. Formalitãþile la graniþã nu ne pun probleme. Noi ne bucurãm cã avem ºansa de a ajunge în þara Piramidelor. îngenunchiaþi se roagã lui Alah. este prea de tot. Frica de teroriºtii palestinieni. Programul pentru a doua zi ni se spune de cãtre prietenul lui Liza „este strict secret“. unde bãrbaþi ºi femei. cafea pentru o sãptãmînã. de unde vom lua autobusul. În spatele clãdirii trecem printr-o plantaþie de cactuºi uriaºi iar dintr-o lizierã ies 2 maºini.30 suntem pe bulevardul Ibn Gviron nr. costã foarte mult. dacã nu eraþi voi azi nu aº mai avut ºansa sã vã rãsplãtesc! La ora 8. soldaþii egipteni dau roatã în jurul autobuzului. capãtã strãluciri de argint care sclipesc sub razele soarelui necruþãtor. ori cîte o cãmilã schilodoasã pe cocoaºa cãreia se leagãnã încãrcãturi cu cereale ºi canistre de apã. Sãrim în sus de bucurie. izbucnesc în plîns. sînt puse niºte bariere. La plecarea autobuzului Liza ºi Isar. Autobuzul era pe jumãtate gol. cu cheltuielile astea o sã-þi devalizãm avutul rapid. cînd intrãm în bucãtãrie sã luãm micul dejun. ºi cu îngheþatã pregãtitã de ea. Beer Sheva la graniþã cu Egiptul o pulbere de nisip. „Fuga în Egipt“ deºi va fi frumoasã este în acelaºi timp periculoasã. Este iar o surprizã. ne-a procurat conserve.ºampanie autohtonã. Pe autostrada pe care se aºternuse încã de la ultimul oraº. apã mineralã. se simte aerul încins ºi se mai vãd ruinele caselor evreieºti. Este plãcerea mea. mici oaze de corturi în jurul cãrora vezi cîte o femeie în negru înconjuratã de cîte o oaie sau caprã. îmbrãcaþi cu anterii lungi cu turbane ºi saluri pe cap. pustiul cît vezi cu ochii. pe mãsurã ce lãsãm în urmã localitãþi rãzleþe. Chiar în incinta clãdirii trecem pe lîngã o micã casã de rugãciuni. dãrîmate la retragerea trupelor strãine din rãzboiul de 6 zile cu egiptenii. Pe traseu. ºi faptul cã în Egipt este o epidemie o îngrijoreazã pe Liza. Nu. ºi noi nu vrem „sã te sãrãcim“. fãcîndu-ne cu mîna. Autostrada. Ne însoþeºte Liza ºi Isar. din 50 în 50 de kilometri. pe la ora 9. asta nu se poate. În România. În stînga ºi dreapta ºoselei se mai vãd gardurile de sîrmã ghimpatã. controleazã 177 . cãldura sufocantã. sucuri. Marieta o ia de gît pe Liza ºi o sãrutã de cîteva ori. ne aratã 2 bilete cu care „sã dãm o fugã în Egipt“. 15. trebuie doar sã schimbãm 10 dolari cu lire egiptene. Da. cu steguleþe care ne însoþesc pînã la CAIRO. realizezi specificul dureros al pustiului în care îºi duc viaþa în lumea nisipurilor care se luptã cu vitregiile deºertului pe care nisipul fin ca o pulbere. Liza ne spune cã aceastã cãlãtorie o facem numai noi doi deoarece are multe obligaþii la Tel-Aviv. Abia cînd ne sculãm. dar Liza. Mulþi evrei n-au curajul sã plece în Egipt.

dupã care. Se verificã actele ºoferului. saltele. Suntem cazaþi la etajul 4. Privim o sãgeatã. este de neimaginat. butoaie. cutii mari. cîteva gãini. Cînd ajungem în dreptul lor realizãm cã de fapt sînt dune de nisip. Ce putere mirificã poate avea darul Nilului cu apa lui dãtãtoare de viaþã. ne controleazã paºapoartele ºi cu acelaºi autobuz ajungem la Hotelul „Faraon“ pe malul Nilului. de la frumos ºi eleganþa magazinelor. cu sute de moschei ale cãror turnuri par ca niºte lumînãri care strãpung cerul. Dupã orele 17. cea mai mare metropolã de pe continentul african. Realizãm abia acum cã suntem în lumea contrastelor africane. simþi umbrele înserãrii. mulþi palmieri. te îndeamnã la vis. la mizeria de pe unele 178 . La ora 7 dimineaþa cînd ieºim pe balcon. scînduri. la cocioabe în care în plinã zi vezi oameni care-ºi aduc cãmilele ºi caii la potcovit. autobuzul se aºeazã pe debarcaderul care ne trece dincolo de canal. ne fac cu mîna. Pe lîngã noi alunecã spre mare. Nu. De altfel în cele 2 zile cît vom sta la Cairo. fãrã vegetaþie. paie. nu se poate. Oraºul pare un vulcan în erupþie. cãsuþe cochete ca niºte pãsãri albe. cu faþade albe ºi firme luminoase.00 cînd soarele se vede ca un glob roºietic. pe terasa unui bloc cu 7 etaje vedem o scenã incredibilã. Ajungem la Canalul de Suez pe lãþimea celor 300 de metri se scurg cîteva vapoare încãrcate cu turiºti. dar ici colo se mai vede cîte un arbust pitic. Peisajul se schimbã. care ne face sã lãcrimãm. Este o imagine apocalipticã. un oraº atît de magnific într-o Africã situatã în inima deºertului. vaporul Endeaur. la umbra cãruia vezi cîte o femeie stînd chircitã. pe care era scris „Spre Port Said“. ne zîmbesc. ºi ne dau liberã trecere. La staþia terminus suntem înconjuraþi de mulþi ostaºi. Apar oaze de verdeaþã. Asfaltul autostrãzii este acoperit de un strat mai gros de nisip. nu. cît vezi cu ochii. Suntem opriþi din nou la o barierã. cu cele 16 milioane de locuitori. un cocoº falnic care îºi etaleazã semnalul deºteptãrii ºi behãitul unei oi. dar ºi o puzderie de turnuri ale unor geamii care hãlãduiesc în lumina unor reflectoare. la gura sobei. care ne dau alte dimensiuni ale metropolei egiptene. Militarii sunt foarte binevoitori. S-a lãsat un fel de ceaþã ºi în depãrtate se vãd niºte dealuri aride. Adormim ca în visul unei mari iubiri. cerul devine mai întunecat. un cîrd de raþe leºeºti. ne trezeºte la realitate. Ne aflãm la periferiile capitalei egiptene. iar cînd ieºim la balcon oraºul Cairo. cu clãdiri.actele ºoferului. luminile lui revãrsîndu-se în cascade. Pe o terasã a altui bloc zãrim mormane de zdrenþe. maldãre de ziare. Noi observãm cã autobuzul o ia la stînga. contrastele. Ne prinde ora 2 noaptea îmbrãþiºaþi cu ochii umezi de-atîta fericire.

nu aveam aer. forfota turiºtilor ºi a cãmilelor împodobite ca la paradã. dar îmi fac curaj. iar eu îmi fac semnul crucii. este o mare epidemie în Egipt ºi ne þinem de cuvînt. Se tocmeºte cu conducãtorul auto ºi aflãm cã de la 40 de lire cît a cerut ajunge la 15 lire. Cu ajutorul unui chelner al hotelului care vorbea franþuzeºte. printre care miºunã o lume pestriþã dar ºi zeci de copii care vînd ziare proaspete. suntem chiar aºteptaþi de taxi timp de 2 ore. ne conduce la un taxi care ne va duce la piramide. Ne înscriem într-un ºir indian ºi începem sã escaladãm scãrile. vreau sã mã dau jos. avem bani. ascultãm sfaturile date de Liza. Dupã cîþiva metri. cãmila se supune ºi începe sã meargã. sunt tot atîtea contraste pe care nu le mai sesizezi. fotograful insistã. Drumul piramidelor. Marieta refuzã sã facã poze. într-o hãrmãlaie care te nãuceºte. nici apã. în faþa noastrã. Tîrgul este fãcut. printre oglinzile verzi ale copacilor se vede cupola ascuþitã a piramidei lui Keops. la curãþenia unor bulevarde. ne strecurãm ºi noi. Este o mare aglomeraþie de maºini. alþii vînd pahare cu ceai. eroul deºi gîfîi. cãmila îngenuncheazã ºi mã urc pe cocoaºã. ºi reþii mai mult înalta cultura milenarã ºi valorile spirituale care îþi rãmîn din vizita temerarã din Cairo. Dar patronul cãmilei se þine dupã noi sã-i dãm 10 lire. eu ezit. Marieta mã încurajeazã ºi apucînd ºi ea de o curea. Tangajul cocoaºei mã înfricoºeazã. pînã la intrarea în piramida lui Keops. este un bulevard care trece pe lîngã Grãdina zoologicã ºi de aici începe sã urce o pantã linã. spiritul negustoresc de a te tocmi ºi aici în Africa îºi menþine ºtacheta. Ne grãbim sã urmãm cîþiva turiºti francezi. frigiderul din camerã era încã destul de plin. Marieta se opreºte ºi îmi spune cã i se face rãu ºi coboarã. autobuze. Cînd ajungem pe platou. aceasta se lasã în genunchi. Noi rezistãm eroic acestor ispite. parcã urcam „Vîrful Everest“ simþind cã ne sufocãm. Mîncasem bine în hotel din ceea ce adusesem de la Tel-Aviv. Lumina era obscurã. Nu mîncãm nimic de la Cairo. mã rog sã opreascã. spunînd cã este „non money“ ºi ca un erou prind curaj. Nici nu apucãm sã ne dumirim cã un beduin ne invitã sã facem o pozã urcaþi pe cãmilã. sã urcãm în interiorul piramidei. Privim piramida lui Cheops. Cînd cãmila se ridicã ºi mã vãd atît de sus mã cuprinde frica dar sunt fotografiat.strãduþe laterale. 179 . gogoºi sau lipii. Iatã o experienþã unicã ºi o amintire pe care nu o voi uita. te obiºnuieºti repede cu ele. Dupã unele gesturi fãcute de patronul cãmilei. mã încumet sã mai urc 20 de scãri. N-avem încotro doar ne permitem. Aici pe platou. eram la mîna ei ºi a fotografului. Eu. Convenim cu ºoferul ca sã ne aºtepte 2 ore cît timp vom vizita piramidele.

Marriott. forfota excursioniºtilor. La coborîre soþia. cu clãdiri care nu depãºesc 2-3 etaje. inscripþii. un fel de „Zgîrie nori“ ai Cairoului. creeazã atmosfera specificã bazarurilor pe care le-am întîlnit ºi în Israel. Preþul biletului de intrare este de numai 3 lire egiptene. ºi nimic mai mult. toate aceste relicve te duc cu gîndul la cultura ºi civilizaþia egipteanã de mii de ani. chiar în mijlocul ei. Strãbãtînd alte magistrale cu blocuri de peste 20 de etaje. obiecte de cult. turnurile a sute de minarete. Înconjurãm încã douã piramide închise vizitatorului. Semiramis. sunt emblemele modeme care dau mãreþia metropolei egiptene. vînzãtorii ambulanþi cu gablonþuri. sã admiri mãiestria anonimilor creatori.Într-o încãpere de cca. cu magazine luxoase.p. Heleodores. Assuan. Ceea ce atrage cel mai mult în acest muzeu este tezaurul lui Tutancamon. dar ºi alte bogãþii adunate din mormintele altor dinastii de faraoni. implantatã în inima metropolei. deoarece sarcofagul de aur ºi mumia faraonului. Turiºtii de pretutindeni par mai mult pesimiºti ºi plictisiþi. o perlã de arhitecturã clasicã. nici nu ºtii la care sã te opreºti. reliefuri în piatrã cu scene de la curtea faraonilor. iar cãldura care te sufocã îþi potoleºte tot entuziasmul. Cleopatra. curioasã sã afle ce am vãzut i-am rãspuns: Nimic. figuri de sfincºi. Ramses. am trãit o iluzie opticã. în rasteluri sunt obiecte din Valea Regilor. Taxiul se opreºte exact în faþa vestitului Muzeu egiptean. dulapuri. vederi. Te uiþi. hotelurile Sheraton. Scheherazad. Mãreþia. sau coºcobilii ce stau într-o rînã gata sã cadã sunt specifice oraºului. priveºti ºi uneori rãmîi mut ºi uluit de atîta bogãþie cîtã vezi. ºi cozile care se formeazã la îngheþatã ºi bãuturi rãcoritoare. Miracolul pe care îl aºteptam sã-l vãd. „Tezaurul lui Tutancamon“. Luxor. Atmosfera ºi misterul care planeazã în jurul lor. În vitrine. În schimb se resimte atmosfera Africii negre. era doar sarcofagul de piatrã al faraonului. adevãrate capodopere. 40 de m. îl vom vedea în Muzeul Egiptean. dar ºi de case construite din chirpici. Sub cãldura de foc de peste 40 de grade. Sfinxul are în jurul sãu schele încît nu se poate vedea decît din profil. în cele 4 camere funerare. Aici într-adevãr am vãzut „minunea minunilor“ fabuloasa bogãþie a Egiptului antic. frumuseþea ºi fineþea lor. mirosurile grãtarelor pe care sînt aºezate fãlcile de fripturi de oaie. Hilton. Privim cu interes sutele de statui ale unor faraoni. Panorama oraºului vãzutã de aici. s-a spulberat. ºi faima piramidelor începe sã se destrame. ele stau la umbra Piramidei lui Keops. 180 . mãtãnii. La descoperirea tezaurului s-au gãsit peste 3600 de piese. din timpul dinastiilor lui Set I. de la înãlþime este însã spectaculoasã. sute de sarcofagii. coloºii de beton ºi sticlã.

Hatschepsout. la Paris. Privim cu fricã atîtea mumii. dar se pot distinge trãsãturile feþelor. la Londra. peste care iatã. toþi par cã vegheazã somnul de o clipã sau de veci. În aceste încãperi reconstitui fãrã sã vrei tot cortegiul de la curtea faraonului: tronul regelui ºi reginei. pe care le-am vizitat am întîlnit atîtea statui. cîrlionþi. care niciodatã nu vor mai ajunge în patria lor. caleºti. în Germania. modele de bãrci. care ai senzaþia cã te urmãresc. pentru a admira 181 . Nefertiti. inele.s-au pãstrat obiecte de aur de valoare inestimabilã. pietre semipreþioase. Te cutremuri ºtiind cã în alte muzee europene. pãrul neputrezit. O asemenea bogãþie nu-mi imaginam cã încape într-o salã imensã. ca ºi cum meºterul coafor le-a executat în momentul cînd îl priveºti. mobilier din aur. material. Amenophis. obeliscuri. Simþeam parcã cocleala aurului pe care l-am savurat cu ochii inimii în acest muzeu fãrã pereche. am vãzut atîta aur. cu mii de ani în urmã erau meºteri care executau atîtea obiecte de artã cu mult gust artistic. Ramses al II-lea. cît efort uman. pat de aur. imaginaþie. Impresioneazã statuile din calcar. culturã. Intrãm în sala nr. trompete militare. sarcofage. realizezi proporþiile dezastrului provocat de sãpãturile arheologice realizate pe teritoriul egiptean de cercetãtorii din aceste þãri. Mergeam prin diferite sãli ale muzeului ºi deodatã îmi venea în minte masca funerarã ºi ochii larg deschiºi ai faraonului Tutancamon. metope ºi obiecte de artã egipteanã. de a ne înduioºa. broºe. sau degete de aur care au acoperit mîinile marilor regi. Privim aceste relicve descoperite în „Þara nisipurilor eterne“ ºi avem sentimentul cã visãm. unele întregi altele descompuse. rafinament ºi mãiestrie de înalta clasã. ªi cînd te gîndeºti cã aici sînt numai o parte din ce a creat civilizaþia egipteanã. Pentru a vedea Muzeul Egiptului care adãposteºte valori fãrã egal în lume. Cîtã istorie. pantofi. stînd pe un tron împietrit pentru eternitate. brãþãri. a necesitat realizarea acestei lumi inegalabile. obiecte din argint ºi fildeº. brãþãri. Într-o altã salã i-am vãzut statuia lui Chefren. sarcofagul regelui care cîntãreºte 110 kg aur. cã trãim aceastã unicã ocazie din viaþã de a ne crispa. fel de fel de seminþe. cercei. lãzi încãrcate cu fildeº. paftale. ºi granit ai regilor Amenenhet. vase. sandale romane din aur. ne piºcãm pe faþã pentru a ne convinge cã suntem vii. de a rîde ºi de a ne minuna în faþa acestor valori unice. cã îþi cãlãuzesc paºii în lumea lor. sinteze ale unei epoci sau ale mai multor epoci. sute de perechi de cercei. Atena. încet dar sigur se aºterne colbul timpului. 4 în care sunt prezentate într-o viziune modernã. Tthoutmosis. fresce. statui. Priveºti ºi nu-þi vine sã crezi cã. Roma. numai obiecte de podoabã.

nu te poate duce decît în centrul Cairoului. suplã. Ajungem cu bine la Hotelul nostru. caldã care îþi dãdea sentimentul de plutire. implantat în mijlocul viitorului Centru de culturã Anuar Sadat ne permitem sã fim din nou „niºte lorzi“ ºi luãm acelaºi taxi ºi cu 10 lire ajungem la cea mai mare Moschee a lui Ali. tot ceea ce am vãzut cu ochii inimii sau sedimentat ºi nu se vor ºterge niciodatã. afarã era o toamnã aurie. al ambulanþelor ºi al megafoanelor din turnurile moscheielor ºi geamiilor. claxonul maºinilor. ieºiþi în stradã parcã din pãmînt. pe care am întînit-o la cumpãna înserãrii. A doua zi. figuri de bãrbaþi ºi femei chemaþi de vocile muezinilor care. de bucurie ºi satisfacþie. rugãciunile de searã. reclamele arabe. ne facem semnul crucii ºi spunem. ca sã ajungem pe celãlalt mal al rîului pentru a ne reîntoarce la Hotelul „Faraon“ unde suntem cazaþi.numai pentru o clipitã cele mai valoroase obiecte de tezaur mondial. Timp de 6 ore am trãit sentimentul de înãlþare sufleteascã. urmãrindu-l. numai într-o zi am trecut ca niºte umbre prin oraºul cu sute de moschei în care intrã la aceastã orã a înserãrii. luînd drept bazã Turnul din Cairo. deoarece în ciuda oboselii. În faþa hotelului nostru. a durerii picioarelor. Deºi eram în decembrie 1987. Aglomeraþia de maºini. cu litere mari. toate te înfioarã. rostesc pentru cei care stau acasã. sãptãmîni sau ani. cînd lumina milioanelor de felinare. privim turnul înalt ca o navã cosmicã. vitrinele luminoase. Deºi în nãri simþeam aerul încãrcat de miasme. formatã dintr-o împletiturã de benzi metalice. pietoni. de zbor. De pe pod. ai nevoie de zile. cu strãduþe înguste. a unui popor care ne-a lãsat atîtea însemne ale unei civilizaþii fãrã egal. ca de argint. întortochiate ca un labirint. Strãbatem cu greu bulevardul central care trece peste unul din podurile de peste Nil. un fel de navã cosmicã. satisfacþia cã am vizitat un muzeu unic din viaþa noastrã ne-a dat forþa ºi puterea de a reveni a doua oarã pentru alte 6 ore în muzeu. din turlele ca niºte rachete cosmice. încît cu greu ne strecurãm printre oamenii. una dintre cele mai importante ºi valoroase din lumea africanã. la o nouã întînire cu cultura ºi civilizaþia egipteanã pe care o vedem acum pe marile bulevarde. pãreau un fel de desene sofisticate ale marelui Clee. mirosul din interiorul muzeului era ca un parfum de smirnã ºi tãmîie care îþi dãdea puterea sã pãtrunzi în lumea mirificã de mii de ani. „Îþi mulþumim doamne cã ne-ai ajutat din prima zi sã ne încãrcãm sufletele de atîtea frumuseþi“. cuprinºi de o bucurie nebãnuitã cã. Strãbatem bulevarde 182 . un punct de reper pe care.

urcînd cîþiva zeci de metri. vestitã în toatã Africa. Privim cupola înaltã de dimensiuni sfidãtoare. În dreapta ºoferul ne aratã o clãdire în stil arab. ai impresia cã celebreazã un anumit ceremonial. Poate zic.lungi. desculþi. dar forfota de oameni în alb care par niºte valuri de apã agitate. cu zeci de turnuleþe ºi ne spune: Aceasta e Universitatea veche de peste 1000 de ani. care într-un balans al capetelor. Nu ºtim cînd au loc slujbele lor. Cele 2 minarete înalte ca niºte luminãri gigantice. ne pune pe gînduri. strãpung cerul de un albastru cum rar am întîlnit în cãlãtoriile noastre. convinºi cã în curînd vom vedea moscheea. Dar cînd intrãm în interiorul Moscheii luminatã cu sute de globuri ºi dungi de neon ne lumineazã paºii. cu tichii colorate pe cap. De partea cealaltã a strãzii este cel mai mare ºi cel mai vechi bazar al Africii. Este. candelabrul care pare o coroanã de aur care vibreazã la soarele arzãtor care incendiazã cristalele care înconjoarã aceastã imensã bijuterie creatã de mîna omului. implorã pe Alah atotputernicul. este lucrul cel mai de preþ al acestei moschei. cu turbane pe cap. ne lasã fãrã rãsuflare. pe care ne-am propus sã-l vizitãm a doua zi. îmbrãcaþi cu hanterie de culoarea albã. cãlcînd cu sfialã pe imensul covor. partea cea mai veche a oraºului care a ajuns acum la peste 16 milioane de locuitori. cu multe moschei. Trecem pe multe strãduþe înguste. colo. în care mii de oameni. de o singurã lucrãturã a unor meºteri titani. verzuie sau neagrã. hãrnicia. Ritualul lor. albastrã. sãvîrºit în liniºte. iar ochii ni se umezesc. iar femeile în rochii albe lungi. mozaicurile viu colorate. Nu aflãm nimic. nu vezi decît gesturi ºi miºcãrile buzelor cu care rostesc numai pentru ei 183 . stau smeriþi. Este în munca acestuia atîta iscusinþã. cunoaºtere a modelului ºi tainelor culorilor încît nu poþi sã spui de cît atît: Aici a lucrat mînã dumnezeiascã. Ne uitãm la credincioºii vîrstnici. sãrbãtoresc ceva. plimbîndu-se de colo. printre platani înalþi apare silueta de o mare grandoare a moscheii Mohamed Ali care troneazã într-o imensã curte interioarã cu zeci de piloni ornamentaþi cu arabescuri ºi dantelãrii sculptate. Pe un promontoriu de piatrã albã. mãrturisindu-ºi pãcatele în faþa lui Allah. talent. cu o aglomeraþie stradalã de furnicar. Ai sentimentul cã te afli în incinta Coloseumului din Roma. lucrat de mînã de o cohortã de meºteri. cu arbori specifici. mãiestria ºi talentul poporului egiptean. faimosul bazar Chalil. cu gesturi ale mîinilor. Acest covor imens. se spune cã ar fi cel mai mare dar al credincioºilor care sã dovedeascã gradul de culturã pe care l-au perpetuat peste veacuri. Nu se aude nici-o voce.

implorarea lui Allah. De aici. francezi. Ne face semn sã le fotografiez ºi pe ele. mai ales germani. de la sfeºnice din bronz ºi argint. Iatã jocul întîmplãrii. atrãgãtor. veche de peste 1000 de ani ºi pãtrundem în marele labirint bazarul „Chan El Khalil“ cel mai renumit pe tot continentul african situat între strãzile Al Azhar ºi El Muski. respirînd aerul deºertului. Trecem din nou pe lîngã Universitatea Al Ashar. genþi ºi poºete. Cînd ieºim din Moschee. fac din Cairo un oraº viu. dar spre regretul nostru era închis. interesant dar nu pentru noi. La o aruncãturã de bãþ vizitãm în grabã muzeul militar. geamantane. cu pecetele specifice ale secolelor care. specifice. stau zeci ºi sute de vînzãtori de „nimicuri“ de la bijuterii. brazi ºi stejari seculari. în care vechiul se îmbinã cu noul. ori Bulevardul Piramidelor unde asiºti la un adevãrat spectacol de sunet ºi luminã. brocarturi. candelabru care pare incendiat de razele soarelui care pãtrunde prin vitraliile aureolate cu irizãri de curcubeu. Ca la un semnal mã înconjoarã cu o veselie care m-a copleºit iar soþia mea declanºeazã aparatul ºi surprinde pe peliculã cea mai frumoasã imagine pe care o pãstrez ca pe o relicvã. Intri în aceastã lume. la ulcioare. Aici. cu contrastele lui izbitoare. narghilele. 184 . dornici sã savurãm peisajul mirific african. la garnituri de birou. cu case mici ºi mari. El oferã vizitatorului cele mai vechi ºi noi contraste care fac din Cairo un oraº atrãgãtor. pandantive ºi amulete. cu pete de luminã ºi umbre. de basm cu strãzi înguste iar între niºte niºe în zid. de pe terasa Muzeului de unde se deschidea panorama de basm a oraºului. Stãm ºi noi. sau se plimbã pînã noaptea tîrziu pe digurile maestuosul ºi nemuritorul Nil sau pe bulevardul Mohandesin. cu un amalgam de stiluri arhitectonice. deºi prãfuite de parfumul timpului. garnituri de pat. soarele se juca pe mozaicul din jurul marelui altar din mijlocul curþii interioare. care primeºte anual milioane de turiºti. cutii de lemn încrustate. cu acelaºi taxi ne îndreptãm spre bazar. surprindem silueta moscheii Mohamed Aly ºi ne fotografiazã un turist francez. ruºi. cu construcþii medievale. mãtãnii. privim în sus ºi în jos imensitatea cupolei centrale. Ne îndreptãm mai apoi spre Palatul Regal. palmieri. În timp ce încercam ºi eu sã fac o fotografie antologicã din acest loc. oazele de verdeaþã de pini. care împînzesc oraºul. japonezi. Sã o fi vrut sã fac o asemenea fotografie sunt convins cã n-aº fi putut sã o realizez. a apãrut un grup de fete în veºmintele lor tradiþionale. urmãrind sãgeata roºie. Turiºtii înarmaþi cu aparate fotografice sofisticate de la parapetul ce înconjoarã Moscheia fotografiazã depãrtãrile oraºului Cairo. ca ºi apa Nilului. cu clãdiri megalitice.

care o ispiteau pe soþie ºi care privea cu jind la aceste podoabe. Cînd am ieºit pe strãduþã. negustorul. ºi-i arãtãm cu degetul. Ne trezim apoi. traversînd zeci de strãduþe laterale. sã-mi cearã sã-i cumpãr ceva. peste 6 km de mers pe jos. într-o vitrinã o cruciuliþã de aur pe care o cumpãrãm. Ne conduce pe niºte culoare. un om bãtrîn. Ochii þi se opresc mai ales pe figurile vînzãtorilor. mergînd pe strada Talsat Harb. iar puhoaiele de turiºti. dar insistã sã intrãm. Ne uitãm ºi noi la niºte bijuterii. de la bijuterii din aur ºi argint. strigãte. ºtiind cîþi bani avem în pungã. Totul este atrãgãtor. am simþit junghiuri în pulpe. fluierãturi. Am fãcut exact 185 . sã priviþi“ te îmbie sã cumperi. sã vezi diversitatea obiectului. cu trotuare foarte înalte. se înghesuie sã gãseascã ceva drept amintire. Nu ne decidem. pe stradã. nu ºtim limba arabã. Dumnezeu ne-a ajutat sã ieºim din infern! De aici. privim. Îi fac semn soþiei sã urcãm sus. liniºtea ca de mormînt. ne dãdeau fiori de fricã. Oprindu-te din mers ºi privind o vitrinã sau pe un meºteºugar care îºi cizeleazã obiectele în faþa ta. brãþãri. lumina difuzã. sã-þi astîmperi gustul sau preferinþa. care prin gesturi. Ele te îndeamnã „sã intri. inele. inima te îndeamnã sã cumperi. mersul tîrºit al bãtrînului. globuri colorate. inele. nu costã nimic. ne-am închinat ºi am zis: Am scãpat teferi ºi nevãtãmaþi. Negustorul înþelege cã ne place ceva de-acolo. Tot privind. ºi Bulevardul 26 iulie. Cînd ieºim din hãu la luminã ºi prin geam vedem mulþimea de oameni. am trecut printr-o mare încercare. broºe. dar nu zicem nimic. Alþii te invitã în magazine de tot felul. ezitãm.amulete ºi foarte multe podoabe pentru pomul de Crãciun. te îndeamnã sã cumperi. cu harta în mînã. cît mai frumos ºi ieftin. ne mirãm de tot ce vedem. coliere. cine strigã mai tare te cucereºti ºi intri în magazin unde începe tocmeala. pînã la cele mai curioase suveniruri. sã probezi calitatea. cruciuliþe. dar nu îndrãznea. sau localnici. ne liniºtim. ºi Kasr El Nil. privim cu curiozitate gama de moºi crãciuni. strãduþe. pînã la cutii cu mici daruri pentru copiii ºi adulþi. ºi mai ales sã vezi „ce preþuri mici se practicã“. pînã la veºminte ºi îmbrãcãminte tradiþionalã. parcã asaltam o înãlþime de munte. betealã de toate felurile. coborînd niºte trepte într-o hrubã. Fiind în preajma sãrbãtorilor de iarnã. cotloane se varsã în plinã zi lumini strãlucitoare. unde erau zeci de vitrine pline cu bijuterii. Reclama este sufletul comerþului În acest labirint de ulicioare. iar ezitarea ta îndeamnã patronul sau tînãrul care face reclamã sã intri. în magazinul propriu zis. ne invitã în magazin. Ne înfricoºam. cîntece. fineþea. ca la circ.

sedimenteazã pentru veºnicie credinþa în însemnele din timpurile vechi. cu nisip ºi apã adusã din mãruntaiele pãmîntului. de metal ºi sticlã. am vãzut o mare amforã romanã plinã cu apã rece. animat de zgomotul copiilor care se joacã printre cavouri. cresc ºi mor sub privirile trecãtorilor. pe zidurile care împodobesc Oraºul morþii. cã am respectat indicaþiile prietenei noastre de a nu gusta din bunãtãþile stradale. pe care privindu-le în strãlucirea lor. care perpetueazã viaþa de dincolo de moarte. Ne reîntoarcem în Tel-Aviv cu sentimentul unor biruitori. un peºte sau o floare. ºi-þi astîmpãrã setea de cunoaºtere. se nasc. fertilizeazã sufletele unui popor eroic. Cu acest sentiment ne întoarcem la hotel. semn cã viaþa continuã ºi dincolo de moarte. ne ducem vã vedem criptele din Oraºul morþilor. în care mîna oamenilor au creat o oazã de luminã. Accesul în acest cimitir nu este permis strãinilor. Oraºul morþilor din Cairo este o realitate crudã. În aceastã necropolã-oraº. în care se zice cã din cei 20 de cercetãtori strãini care s-au aflat în anticamera mormîntului lui Tutankhamon.2 ore pînã am ajuns în Piaþa Tahrir ºi ne-am oprit în faþa Muzeului de istorie. în care lupta dintre vechi ºi nou se vede la fiecare pas. par niºte mici vapoare albe cu velele ca niºte aripi de lebede. Cînd i-am povestit Lizei tot ce am vãzut. Sentimentul morþii m-a obsedat pe tot drumul de reîntoarcere în Israel. unde viaþa se desfãºoarã dupã alte reguli ºi criterii. în care vechiul ºi noul se îmbinã armonios. obosiþi dar mulþumiþi cã am putut vedea contrastele dintr-un mare oraº. printre cearºafurile albe ºi cãmãºile de pînzã albã care se întind pe sîrmele invizibile ºi care fac legãtura între un cavou ºi altul. Am vizitat mormîntul lui Tutankamon ºi comorile sale din Muzeu. de la lipiile pe care vînzãtorii le pregãteau pe 2 cãrãmizi ºi o tablã pe trotuarul strãzii. Dupã o scurtã odihnã. ºi în care Nilul. cu care dansau în faþa trecãtorului de pe stradã. Am gustat acele cîteva picãturi de apã din acea amforã. oamenii sãraci care ºi-au gãsit adãpost. Pe o strãduþã alãturatã. de trãire autenticã. la umbra zgîrie norilor. 7% din populaþie locuieºte în criptele din Oraºul morþilor. În acelaºi timp eram fericiþi cã suntem zdraveni. 186 . cu exactitate. 13 au murit aproape imediat dupã aceea iar alte 16 persoane care au intrat în mormînt sau în contact cu mumia au decedat pînã în 1929. acea potcoavã avînd în interior o pasãre. pe care le-am vãzut ici ºi colo. un dar al Egiptului. Aici în aceste hrube convieþuiesc vii cu morþii. Toate aceste sfaturi le-am respectat cu sfinþenie. Privim peste zidurile cimitirului. sub un platan la umbrã. la ceaiurile sau cafelele din cãnile ºi ceºtile descoperite. care ne astîmpãrã setea.

Voi aþi fãcut mai mult pentru mine ºi veþi mai face! Doar m-aþi invitat sã fac o excursie în România ºi sper sã o realizez cît de curînd! Este o zi superbã de varã. m-aþi convins. ne rãsfãþãm cu fripturi. Pe o verandã. de o eleganþã ºi rafinament care ne uimeºte. nu putem sã acceptãm Liza! Tu ai fãcut niºte eforturi ºi cheltuieli de care nu ºtim cum ne-om revanºa vreodatã! – Ba nu. mîine ne pregãtim. salam ºi caºcaval ºi ne grãbim sã ajungem la Marea Moartã. Dupã o orã de mers. Strãbatem o zonã din podiºul Sinai. înconjuratã de iederã. cu brazi. colo. mobilat cu gust. Este un oraº „grãdinã“ cu palmieri. maºini mici iar pe povîrniºuri cîteva cãmile care smulg cîte un fir de iarbã uscatã din pãmîntul sterp. alãturi de corturi înalte ca niºte stoguri de fîn. prietena noastrã ne rãsfaþã din nou. cu prietena sa. cu mulþi trandafiri care emanau un parfum puternic. cu grãdini de trandafir de toate culorile. totuºi cu pãmînt roditor. cu spinãri golaºe. mergem pentru 2 zile la Marea moartã. Pe mãsurã ce maºina înainteazã se face simþit deºertul. La fiecare cotiturã a ºoselei. aranjat telefonic de Liza. voi face ºi eu traseul fugii în Egipt a lui Hristos! Entuziasmatã de tot ce i-am povestit despre tot ce-am vãzut în Cairo. am auzit-o: Da. plecatã într-o excursie în Polonia. Crestele munþilor au forme stranii. iar peisajul este fascinant. Iatã cã înaintea reîntoarcerii în þarã. parcã îmi sunteþi fraþi. la Arad ºi-au fãcut case de odihnã mulþi evrei bogaþi. nãscut doar cu 10 ani în urmã care are un climat foarte cãutat de astmatici. Cînd intrãm pe autostradã. dar mai ales. aride. Cum. Vedem primele aºezãri ale beduinilor cu case modeste. strãbatem o zonã de brazi. Noi poposim la o vilã a unei prietene poloneze a Lizei. peisajul muntos. vreau sã vã amintiþi de mine. deºi suntem în 19 noiembrie 1987. nici nu ºtim cînd am strãbãtut cei 25 de km. Am gãsit aici un frigider cu de toate. Apartamentul are 4 camere. cu brazi de jur împrejur. Drumul îl facem cu maºina. – Nu.admiraþia pentru egipteni ºi entuziasmul pe care aceasta îl arãta. Pe pãmînturile aride se vãd ici. cu plantaþii întinse de livezi de mandarini. Marea Moartã ? Cum ne vom putea recompensa ? O sãrutã pe Marieta. unde lumina electricã strãluceºte chiar în plinã zi. ajungem într-un orãºel nou. cu arbori de piper. Asta e plãcerea mea. care 187 . El are un nume incredibil ca ºi Aradul nostru. fascinante. Liza sare ca arsã ºi ne spune: Gata. tractoare. Aici. pãtrate. rãspunde aceasta. vom face chiar baie în Marea Moartã? Niciodatã nu am visat nu numai de a vizita Israelul. anul viitor voi face ºi eu o Excursie în Egipt.

atunci cînd ni se spune cã în faþa noastrã se aflã cetatea Mosada. Cînd trecem pe lîngã canalele prin care se aducea apa în cetate. vãzînd ruinele caselor. plãcerea este unicã. în faþa noastrã se vedea Marea Moartã. care ne dezvãluie sclipirile mãrii incendiate de razele soarelui de dimineaþã. care cu eforturi supraomeneºti au adus apa aducãtoare de viaþã la peste 1800 de metri altitudine. unde ºi-au gãsit moartea mii de oameni care au încercat sã supravieþuiascã. Facem repede un duº. dacã nu am vedea cum soarele se îndreaptã sã apunã undeva. bem cîte un suc de portocale ºi pornim la drum. Sodoma ºi Gomora. un fel de ascensor. mai ales. Nu rezistãm. cînd te gîndeºti cã la acea înãlþime au fost mãcelãriþi pînã la unul.parcã se prãbuºesc peste noi. Stai ºi îþi imaginezi ce a însemnat aceste oraºe unde ajunsese mintea omului. pe 188 . mii ºi mii de oameni nevinovaþi. zidurile cetãþii dãrîmate. Cînd priveºti imaginea apocalipticã a acestui loc înspãimîntãtor. aluneci peste apa uleioasã ºi printre aizberguri miniaturale ca un ºarpe. ºi liniºte de mormînt. unde pulseazã viaþã. Priveliºtea este magnificã. La cumpãna înserãrii peisajul este ºi mai fascinant. unde hãlãduiesc turiºti de toate vîrstele. Facem apoi baie în mare. se deschide o crãpãturã. iar funicularul. Aici am realizat adevãrata jertfã ºi credinþã a unui popor care abia în secolul nostru ºi-a cîºtigat libertatea ºi independenþa. pe care pluteºti. realizezi eroismul acestora în faþa necredincioºilor. cele 2 oraºe biblice. iar în depãrtare se zãreau culmile tocite ale unor munþi din Iordania. ºi îþi imaginezi ingeniozitatea omului de acum cîteva mii de ani. înãlþimea muntelui. te îndeamnã la meditaþie. Da. în care s-a adãpostit populaþia evreiascã care a rezistat în faþa hoardelor strãine care au invadat Þara Sfîntã. peste munþii Iordaniei. Deci iatã. stai la suprafaþa apei fãrã nici un efort. parcã ne întoarcem dintr-o lume selenarã. Aici am privit cu rãsuflarea tãiatã o „lume a morþii“. unele case de odihnã sutele de umbrele colorate ºi în spate spinãrile negre ale munþilor ºi mai ales forfota celor care au venit la curã ºi tratament. reþinînd pe retina ochilor fel de fel de închipuiri fantastice. Cu acelaºi funicular coborîm din aceastã „lume a tãcerii ºi liniºtii“ în mica staþiune rãsãritã la malul Mãrii Moarte. hotelurile de pe mal. Nu ne vine sã ieºim din apã. Am vrea sã mai stãm în apã ore în ºir. ºi ajungem pe un platou. cu o apã albã pe care pluteau aisberguri colþuroase din sare. o concentraþie de sare de 100 la 100. escaladeazã cei 1800 m. te gîndeºti la spiritul inventiv al evreilor. moschei la pãmînt. Dar totul are un sfîrºit. Iatã o lecþie realizatã pe viu ºi unde s-a scris o adevãratã istorie.

stãm în ºezlonguri. ajungînd pentru cîteva zile din nou în Israel. cea orientalã ºi africanã. sã adaug un plus de cunoºtinþe sã învãþ. încercãrile mele de a descoperi urme care priveau arta noastrã de ieri sau de astãzi. femeia care avea grijã de vilã. mi-au dat curajul sã cãlãtoresc. ne culcãm 2 ore. bem cafele. nu am mai gãsit-o. am mers totuºi în unele locuri. sã vãd. Astãzi acea „Mare doamnã“ pe care am însoþit-o ºi eu. singur sau cu soþia. mi-am însuºit taine ale unor culturi milenare. fãcute în interes de serviciu 189 . nu-mi vine sã cred cã am petrecut un concediu de vis. iar urmele lãsate atunci. pe o verandã pe care se cãþãraserã trandafiri ce rãspîndeau în jur un parfum pe care îl inspiram ca pe un aer de munte. cînd refac modul cum am petrecut vizita noastrã în Israel. unde marele pictor Marcel Iancu ºi-a lãsat însemnele lui în lumea artei mondiale. sã preþuiesc ºi sã trec prin suflet. a fãcut multe fapte înþelepte. Ne-a fãcut mare rãu. de care m-au legat vechi ºi dulci amintiri. care prin lucrãrile lui. am adãugat sufletului nostru fragmente de viaþã ºi culturã din lumi diferite. vizitînd Maramureºul. sã mã bucur. ºi cu bunã dispoziþie ºi mulþumire pentru tot ce am vãzut. în vizita pe care mi-a întors-o în 1993. Ajunºi în oraºul Arad. pregãtise masa de searã. Luna noiembrie 1987 a însemnat pentru noi o nouã acumulare. Rahia a trecut nu de mult într-o altã lume cu sufletul liniºtit cã în viaþa scurtã ca un cîntec. Sãpînþa. frumosul din artã ºi viaþã. Regret totuºi cã din cãlãtoriile noastre în Israel. sã mã informez. parcã ar fi un joc de marionete pe pînza timpului. nu le-am gãsit decît în satul Ashod. mi-a amintit de întîlnirile mele cu prietenul George Apostu. a ºtiut sã rãsplãteascã pe cei ce în anumite împrejurãri i-au fost alãturi la bine ºi la rãu. În ultimii 7-8 ani m-am uitat cu interes peste însemnãrile mele din alte cãlãtorii. Tuvia. Am cunoscut oameni ºi locuri de neimaginat. valori materiale unicat. au rãmas amintiri duioase pe care timpul le va da uitãrii. A doua zi ne sculãm tîrziu.care le ia crestele munþilor. norocul din viaþã pe care mi l-a prevestit prin visele ei. mama. Tot ce am vãzut cu ochii inimii ne-a îmbogãþit spiritual. în România. ne întoarcem pe aceiaºi autostradã la Tel-Aviv. Acum. realizãri spirituale de geniu. pe care întîmplarea. ºi ale pitorescului sculptor. de noi ºi Liza noastrã. cînd cu 5 ani în urmã. luãm gustãri. izvoare autentice ale credinþei. Era rãcoros ºi-þi dãdea sãnãtate ºi o bunã dispoziþie. în lipsa proprietarei. de nesomn ºi credinþã. pe care le-am revãzut.

dar cu interes ºi pasiune. Cum am ajuns în oraº tragem la un hotel în centrul oraºului. þãri în care urmele trecutului au fost salvate de la marele tãvãlug al timpului. auzeam din cînd în cînd spunînd „România“. dar merita.sau în calitate de turist în þãri ca: Germania. îmbãtrînindu-le dar pãstrîndu-le personalitatea. din piatrã pe piatrã. cu multe elemente decorative. Polonia. 190 . Grecia. cu arhitecturã sobrã. Adevãratã pomanã. vizitînd multe muzee. Dorthmundul. cu stucaturi ºi capiteluri care le dau personalitate. de a mã bucura ºi îmbogãþi în acelaºi timp ºi care m-au ajutat sã compar ºi sã evaluez similitudini existente între noi ºi alte popoare. cu bilete de clasa doua în circuit. cu singura obligaþie de a face mai mult de 5 opriri ne-a costat 2 bilete 1100 de lei. care în multe ocazii a adus totul în ruine. Turcia. cu mulþi amoraºi. Cu un asemenea tren am ajuns sã vizitãm Germania. par niºte fete pudrate. Drezda. Dupã multe aºteptãri. dar sigur lasã amprenta secolelor. Waimar. adãpostite într-un imens palat baroc. de la Bucureºti la Napoli. Îmi amintesc cã. care îºi înalþã etajele ca ºi cînd ar vrea sã urce în cer. care mi-au îmbogãþit cunoºtinþele mele din domeniul artei ºi culturii care mi-au dat un nou impuls în acea dorinþã arzãtoare de a le cunoaºte. Pînã la Drezda am ajuns cu trenul. unde vizitînd Berlinul. etc. figuri mitologice de pãsãri ºi figuri umane. în anul 1985. Ungaria. Peste ele se simte patina vremii. Leipzigul. Rusia. Dorinþa noastrã mai întîi a fost aceea de a vizita oraºul Drezda „oraº erou“ distrus aproape în întregime la 16 februarie 1945 în timpul celui de al doilea rãzboi Mondial. luînd un bilet de tren dus ºi întors. Ãsta era un mijloc ieftin pentru sãraci. Macedonia. sã asimilez exact gradul lor de culturã ºi civilizaþie. Deºi oraºul în 1985 era reconstruit în cea mai are parte. castele ºi cetãþi medievale. cu embleme ºi însemne de familii mari. Bulgaria. puþin incomod. Kolnul. „Am furat“ cu discreþie. impunãtor. urmele lui mai erau vizibile inclusiv la Galeriile de Artã din Drezda. cu biserici ºi catedrale al cãror turnuri strãpung cerul. Construcþiile noi din beton ºi sticlã. cu descendenþã medievalã. Am fost încîntat bunãoarã de frumuseþea oraºelor vechi din Germania. dichisite. Cehoslovacia. multe elemente de culturã ºi spiritualitate din aceste þãri. fiind din România. cu cît era distanþa mai mare. cu atît plãteai mai puþin. ceea ce la vremea aceia reprezenta 20% din salariul meu lunar. Maizen. Am constatat cã mai toate casele sunt construite solid. Am bãnuit. o formã de voiaj turistic foarte ieftinã. observînd bîlbîiala celor de la recepþie care vorbeau la telefon. Iugoslavia. catedrale. care încet. De la Bucureºti luai bilete reduse pe diferite distanþe.

cu valori de artã inegalabile. pe malul rîului Elba. cu tablouri celebre ale renaºterii italiene. cu pãrul cîrlionþat. Brueghel.cã sunt anumite restricþii pentru noi la cazare. cîte zeci ºi sute de tablouri am vãzut. XVI. unii pictori semnînd cîte 2-3 sau chiar mai multe tablouri cum este bunãoarã. Zurbaran ºi alþi. cu faþa strãluminatã 191 . ºi ne cutremurãm la gîndul cã vom vedea tablouri semnate Hans Holbein. spaniole. copii. împãraþi. franceze. peisaje. fiecare salã. Rembrandt. Oraºul fusese distrus în timpul celui de al II-lea rãzboi mondial în proporþie de peste 70%. destul de pipãrate. ne aranjãm puþinul bagaj pe care îl aveam cu noi. Ce citeam ne înspãimînta. dolofan. Alte 507 tablouri au dispãrut. stãm pentru cîteva minute ºi rãsfoim mai întîi pliantul în limba francezã ºi rãmînem muþi. mai ales picturile reprezentînd scene religioase. disciplina ºi dãruirea. Jordaens. Pinturicchio. Gido Reni. arhangheli. cercetãtori. XVIII. Schiavone. XVII. Peter Paul Rubens cu 4 tablouri de dimensiuni mari. oprindu-mã în faþa unor capodopere care m-au fãcut sã amuþesc. privindu-le. spiritul cunoscut de ordine. madone. Canaletto. Corregia. pe care i-am admirat într-o ordine alfabeticã. ce mi-a plãcut mai mult. fuseserã distruse de rãzboi. ªi totuºi. germane din secolele XV. Van Dyck. cu precizia. ºi aflãm cã Galeriile de artã din Drezda se aflau în faþa noastrã. semnate de cei mai mari pictori. Ne luãm bilete de intrare. Cranach cel bãtrîn. Privim clãdirea în stil baroc cu pereþii exteriori încã cu urme de fum ºi observãm unele schele. la recepþie ni oferit un pliant al oraºului. am coborît. privind „Sfînta Familie“ a lui Mantegna. portrete de artiºti. cu meticulozitatea specific germanã. Rubens. þãrii bascilor. ale ºcolii neerlandeze. portrete de regi. orînduit dupã ultimile noutãþi în muzeografie. Veronese. Ne pregãtim sã escaladãm aceastã lume a frumosului. familii imperiale. ºi într-un hol de onoare cu o arhitecturã încãrcatã de stucaturi. olandeze. artiºti plastici. sobrã ºi cronologicã ºtiinþificã este uºor de înþeles tot ce vezi cu ochii ºi inima chiar ºi pentru nespecialiºti. pentru cã în final ni s-au dat cheile la o camerã la etajul 2. semn cã se mai lucreazã la restaurarea acesteia. Cu o metodicã. dar am stat cu rãsuflarea tãiatã. Botticeli. oamenii de specialitate. Intrãm cu emoþie în unul din marele pantheoane ale artei europene. Dupã ce luãm o micã gustare. Tiepolo. în care sfînta fecioarã cu pruncul în braþe. este valorificat integral. Tizian. soþia piºcîndu-se pe faþã. 206 tablouri de mare valoare. altele au luat calea spre þara învingãtoare. episcopi. biblice. Durer. Murillo. El Greco. Tintoreto. Nu am numãrat sãlile. Velazquez. de emoþie tresãrea. fiecare culoar. Lucrurile s-au lãmurit. Poussin.

al cãrui zbor se opreºte deasupra cãrþii pe care Maria o memora ca pe o relicvã sfîntã. cu o eºarfã roºie ca de purpur. degajã liniºte. cu un pãr negru ca pana corbului ºi o barbã de sfînt care impresioneazã prin seninãtatea privirii cu care îºi învãluie bãrbatul care îi stã în faþã. în care brunurile ºi scînteierile roº-argintii dau un dinamism luptei cu diavolul. care vibreazã la atingerea mîinilor unor femei ºi bãrbaþi veniþi sã adore pe noul nãscut. 192 . lãsatã peste umerii care se pleacã în semn de implorare. surprinsã într-un peisaj mirific. dinamicã. strãpunge figura hidoasã a Satanei înconjuratã de lumea întunericului. „Madona Sixtinã“. în spaþiul unui cer cenuºiu. cu ochii pãtrunzãtori. Un tablou de o mare forþã ºi miºcare este „Lupta cu satana“ de Tintoreto. în care figura marelui arhanghel Mihail. vegheat de un porumbel alb. cu prunul în braþe. ºi privim ochii limpezi ai „Mariei citind“ a lui Lorenzo Costa. De aici ochii ni se opresc pe cunoscutul tablou al lui Raphael. O altã lucrare de mari dimensiuni intitulatã „Venus dormind“ de Georgione. cu ochii aþintiþi pe figura angelicã a pruncului Isus. Lîngã acest tablou. într-un cadru în care natura luxuriantã ºi îngerii vegheazã la acest sacrificiu al frumuseþii pure feminine. într-o adoraþie totalã. sentimentul intim al iubirii. înarmat cu un harpon ºi vegheat de dumnezeire. o gingãºie ºi o adoraþie totalã a celor doi bãrbaþi. O femeie blajinã. formatã din 4 scene de Sandro Boticelli. în care sfîntul Mihail îºi aratã puterea dumnezeiascã care-l ajutã sã învingã. Parcã ar fi o imagine de teatru dintr-o piesã medievalã. de cãtre bãtrînul îngenunchiat ºi o fatã tînãrã cu vestimentaþie de catifea de un albastru pal. Este o lucrare de atmosferã. Culorile sînt estompate de tonalitatea arãmie. o priveºti cu sentimentul descoperirii unei liniºti divine. Parcã ar fi o icoanã. reprezentînd scene din viaþa sfîntului Sebastian. de o mare valoare artisticã. cu o faþã spiritualizatã. în tabloul „Sfînta noapte“ surprinde „naºterea lui Isus“ în care Maica Domnului este strãluminatã de un zmoc de luminã care vine din cer. care vegheazã de o parte ºi alta a fecioarei. Este o atmosfera apocalipticã a unei lupte pe viatã ºi pe moarte. Ajungem în faþa unei picturi.de luminã crepuscularã. Coregio. în aceeaºi manierã baroc. O pînzã de mari dimensiuni este cea intitulatã „Sacrificiul lui Abraham“ de Andreia del Sarto. în care natura îºi dezvãluie toatã grandoarea ºi coloristica luminoasã. vegheatã de 2 îngeri care apãrã liniºtea care s-a aºternut într-un cadru de decor pe al cãrui fundal se vãd faldurile unei draperii negre. Este un tablou magnific. Zãbovim mai mult în faþa unui „Crist matur“ a lui Tizian.

Carriera Rosarba. o capodoperã pe care privindu-o îþi rãmîne pe retina ochilor ca o lucrare de referinþã a genialului pictor. mîncãm cîte un biscuit ºi ne încãrcãm bateriile timp de 15 minute pentru a vizita expoziþiile de pastel. plin de emfazã. tot o lucrare semnatã de Rembrandt. Am admirat unele pînze semnate de Antonello Mesina ca „Maritirul Sfîntului Sebastian“. te face sã uiþi de obosealã. îmbrãcatã în odãjdii dantelate de un colorit sclipitor. admirînd frumuseþea soþiei. Maron. Alãturi de el. cu o barbã albã datã în douã. Opermann. cu ochii acvilini care sfideazã spaþiul demonstrînd vioiciune. cu acea figurã mefistofelicã cu un beret pe cap. semnatã de Antoine Watteau intitulatã „Sãrbãtori galante“. Close. realizate cu nuanþele fine ale acuarelei. a lui Diego Velasquez. Simþim durerea picioarelor. Darbes Joseph. natura staticã. te încîntã cu verdele crud al ierbii. ºi ne oprim la lucrarea „Naºterea lui Isus“ a lui Murillo. cu o vestimentaþie de epocã exuberantã.Parcurgem alte sãli ale cãror pereþi sunt încãrcaþi de multe pînze semnate de artiºti de renume. dar ochii cãutãtori sã descopere ºi sã admire alte tablouri ale renascentiºtilor. intitulat „Portret de bãtrîn“. Hans Holben cu portrete. ºi admirãm în aceeaºi salã portretul pictorului Anton Graff la 58 de ani. urcãm la primul etaj unde stînd pe o canapea. profitãm de o canapea ºi de aici ne odihnim ochii pe o pînzã. portretul. pe un scaun de epocã. Dupã ce vizitãm sãlile de la parter. graficã. 193 . se dedau plãcerilor lumeºti. de femei cochete. miniaturi ºi tapiserie. florilor diafane. Fiorino. parcã îþi dã noi forþe. apoi ne amuzãm în faþa tabloului lui Jusepe De Ribeira „Diogene cu lanterna sa“. Trecem pe lîngã portretul lui „Juan Mateos“. vigoare dar ºi viclenie. Dupã ce strãbatem ºi alte sãli cu zeci de tablouri semnate de pictori al cãror nume nu-l mai reþin. Mengs Anton. þinînd în mînã un pahar. Figura lui are un aer solemn. care într-un decor plin de poezia naturii. Aici am intrat într-o lume miniaturalã unde peisajul. într-o ipostazã princiarã. intitulat „Repausul Venerei ºi iubirea“. Grahl. un tablou al lui Guido Reni. ne oprim pentru o clipitã în faþa unui tablou reprezentînd „O tînãrâ fatã citind“ de Jan Vermeer. Gama culorilor se revarsã peste tine. creionului ºi grafitului. lucrãri semnate de un Caffe Daniel. cu linia sigurã a tuºului. cu un nas coroiat. dar ne-am oprit la o lucrare de Rembradt „Portretul artistului „Portretul artistului cu soþia sa Saskia“ surprins într-o stare de beatitudine ºi bunã dispoziþie. îºi dau mîna într-un florilegiu de lucrãri care îþi încîntã ochii ºi inima. Trecem mai departe prin alte sãli. Mengs. conºtient de valoarea ºi importanþa lui în societate.

Dorthmund. etc. suave. Plecãm din muzeu învioraþi. porþelan sau email. dar ºi copii. Maizen. ne-au dat o liniºte care pe malurile Elbei ne-a ajutat sã vedem alt fel lumea ºi siluetele blocurilor care se resfrîng în apele rîului. cu multe blocuri ºi iar blocuri. Vîrfurile bisericilor ating bolta cerului. care colindã bulevardele. cu rame somptuoase. ne-a încîntat mai ales ritmul construcþiilor lãcaºurilor noi de cult.care parcã îþi împrospãteazã sufletul. artiºti. toate te îndeamnã sã zici: nemþii au rãmas nemþi care ºtiu sã respecte liniºtea oraºului care azi trãieºte o nouã viaþã. blocuri care au rãsãrit ca dupã ploaie. Totul ne-a impresionat. existau doar ruine. pãstrînd patima vremii. Vaimar ºi altele. apar ca prin ceaþã casele cocoþate pe munþi. dar ºi scene istorice dupã Rafael. încãrcate cu ipsos aurit. În Germania am mai vizitat oraºele Berlin. fãrã sã facã zgomot. Sunt însã multe pastele. Vedem multe. câteva catedrale noi. 194 . frumoase. locuri pentru joaca copiilor. personalitãþii de seamã ale artei ºi culturii germane. cu memoriale ale unor scriitori. dorinþa de a ºterge cît mai repede urmele rãzboiului. A doua zi vizitãm oraºul. în care am admirat catedrale. cochete. monumente vechi. casele vechi restaurate. Leipzig. donaþii de acuarele încadrate în rame ovale. colo. pastelurile luminoase. femei durdulii. printre dãrîmãturile care se mai vãd ici. Oraºul exceleazã prin noile ºi modernele magazine cu o abundenþa de produse occidentale. cu grãdini publice care mai pãstreazã un parfum de epocã. renãscînd azi ca o pasãre Phenix. bãtrîni care potopesc pãmîntul. foarte multe portrete de bãrbaþi vînjoºi. al pinilor ºi mugurelului de brad. pe dealurile cu conace ºi plantaþii de vii. meri ºi cireºi în floare. copii dupã marii pictori ai renaºterii. iar vilele cochete sunt tot atîtea imagini ale vieþii surprinse de artiºti în miniaturile ºi pastelele care umplu pereþii sãlilor. pline de poezie. Drezda a fost unul din oraºele germane care a suferit cel mai mult în rãzboi. Erfurt. Koln. iar cochetãria doamnelor ºi mai ales al tinerilor. cîndva. dar mai ales cu mulþi bãtrîni veghind la liniºtea nepoþilor. vezi lunecând pe valuri bãrci ºi vapoare care sparg valurile alburii. constituite în colecþii. multe originale sau copii dupã tablouri celebre. în care ne-am lãsat paºii pe zecile de trotuare pavate cu plãci de marmorã sau gresie. Curãþenia ºi ordinea sunt desãvîrºite. remarcînd „Predica sfîntului Paul la Atena“ sau scene dupã picturile din Capela sixtinã. Ele sînt atît de aproape de natura înconjurãtoare încît simþi parcã mirosul magnoliilor. Tapiseria este mai mult din Þãrile Basce. leandrului. supli sau borþoºi. dreptunghiulare. ca niºte însemne dureroase care amintesc cã aici.

aºezat ca într-o cãldare. bilete la opera 195 . „Suferinþele tînãrului Werther“. dramaturgi ºi eseiºti. cu micile castele agãþate de malurile înalte ale fluviului care pãstreazã parfumul unor epoci trecute. mi-am amintit tot de profesorul Edgar Papu care. cu o voce stinsã din poemele „Odã bucuriei“ sau „Balada lui Polikrates“ sau „Zeii Eladei“. despre care profesorul meu de istoria literaturii. Visãtori. În vizitele noastre prin Germania. poeþi. dramaturg ºi istoric literar. „Drama Ifigenia ºi Taurida“ sau „Torkato Tasso“ dar ºi „Elegiile romane“ sau faimosul poem „Faust“. de vis ºi meditaþie cei doi mari poeþi. pe care au înnobilat-o cei doi corifei ai literaturii germane. aerul curat ºi ozonat. cu tot atîtea catedrale cu turnuri care-ºi disputã întîietatea spre înãlþimi. unde parcã nu s-ar întîmpla nimic. unde cumpãrasem. Goethes ºi Schiler. parcã ar dormi permanent. cu fluviul Elba. cu ferestre unde zi ºi noapte gealuzelele sunt trase. marele poet. În acest oraº de un pitoresc inedit. Noi cãutãm cu ochii inimii deschiºi. cu o lume aºezatã. ºi prieteni pe vecie. i-au sfinþit numele prin tot ce au lãsat în urma lor. în aceastã lume romanticã. prin „Republica de la Weimar“ unde cîndva fusese chiar Goethe prim-ministru. acest argint viu care ºerpuieºte prin inima oraºului. mari enciclopediºti. liniºtea de pe stradã. au dat un plus de frumuseþe ºi acel parfum de epocã. Toate acestea rãmîn amintiri de care ne vom aduce aminte cu plãcere. tipic nemþeascã. cu zeci de fîntîni arteziene. unde Goethe ºi-a scris volumul de poezii „Cîntece“. al cãror croncãnit parcã prevestesc schimbarea vremii. pe care le admiri la cumpãna înserãrii. înconjurat de dealuri ºi pãduri seculare. Mergem prin acest orãºel. la aceeaºi catedrã. pe care le-a surprins pe pînzã marele pictor Canaletto cu douã secole în urmã. unde casele de un cat-douã.ªi totuºi. oraºul Drezda cu aºezarea lui pitoreascã. Edgar Papu ne încînta cînd þinea cursul sãu în Amfiteatrul Odobescu al Universitãþii bucureºtene. ne-am oprit pentru o zi sã vedem unele însemne ale trecerii a doi luceferi ai spiritualitãþii germane care ºi-au lãsat însemnele trecerii lor prin oraºul Weimar. ciorile care au cucerit bãtrînii platani ai oraºului. pentru searã. dar ºi pe urmele lui Friedrich Schiller. statornicã. cu podurile care traverseazã fluviul de pe care grupuri de tineri urmãresc cum alunecã pe el mici vaporaºe pavoazate cu steguleþe de toate culorile. sunt un fel de pete de lumini ºi umbre. îþi lasã senzaþia unui oraº patriarhal. faimosul Teatru Naþional din Weimar. cu ochii aþintiþi peste capetele noastre recita ca de la un amvon.

cu candelabre maestuoase de cristal. manuscrise. Ne oprim în faþa renumitului teatru. cu case înnegrite de veacuri. Atmosfera interioarelor. ziare. îmbrãcãminte. scoase parcã acum din cutie. un loc trist. Nu vezi decît ruine ºi iar ruine. este punctul principal de atracþie unde miºunã turiºtii dornici sã cumpere ca amintire direct din fabricã. ne-a trezit la realitate. afiºînd un entuziasm debordant. Seara la teatru. peste care timpul ºi-a aºternut voalul liniºtii. La Maisen era un soare blînd. mirosul teilor înfloriþi peste noapte. aplaudînd frenetic actorii. ne însoþeºte pînã în oraºul de renume mondial. scrisori. cãrþi. Parcã prinsesem noi forþe. cu blãnuri ºi coliere de aur scumpe. o stare de euforie deoarece vom vizita una din cele mai vechi vetre a porþelanului. o micã bijuterie 196 . în care au murit mii ºi mii de oameni în acest lagãr de tristã amintire. am avut timp sã vizitãm Muzeul Cranach. arborilor seculari. Offenbach. prilej de a reconstituii faima acestui teatru din vremea celor doi mari corifei. de unde pornesc în raze strãduþe înguste. dau acea atmosferã atît de necesarã oricãrui iubitor de frumos.„Povestirile lui Hoffman“ a lui I. Privim înspãimîntaþi aceastã priveliºte a morþii. pãstrînd intacte tradiþia oraºului patriarhal de odinioarã. parcã emanau în acel spaþiu sfînt. degajînd un aer de mîndrie naþionalã. cocoþat pe un holm în mijlocul cãruia se aflã faimosul Dom cu turnuri de 18 m înãlþime ºi 46 de m. ºi iarãºi trist! Aceeaºi ploaie cernitã prin sitã. ºi centrul lui vechi. Sunt strînse în aceste case memoriale tablouri. parcuri miniaturale. A doua zi în drum spre Erfurt facem o întrerupere a trenului pentru a ajunge la Buchenwald. care ne întîmpinã lîngã intrare cu statuia din bronz a celor doi poeþi dîndu-ºi mîna pentru eternitate. Maizen. care ne mîngîia feþele cu razele lui jucãuºe. o luminã dumnezeiascã. trist. obiecte de unicã folosinþã. cu ochii mari cît cepele. situatã pe malul Elbei. Goethe ºi Schiller în care se reconstituie fragmente din viaþa ºi opera acestor figuri de seamã ale oraºului. cînd ploaia încetã. Apoi. da. suntem la Weimar. Panorama oraºului. Prietenia lor a fast atît de strînsã încît veºnicia lor a încãput în aceeaºi capelã din inima oraºului care perpetueazã amintirea lor. cu lumina discretã care pãtrunde printre gealuzele ºi mai ales liniºtea de catedralã. bibelouri. nu visãm. mobilier de epocã. fotografii. Era o zi mohorîtã încît. Începuse o ploaie mãruntã care cernea peste acoperiºurile caselor. Nu am vãzut aici nici un vizitator. privim o lume îmbrãcatã în costume de epocã. lungime. intrînd în capela unde cele 2 sicrie în care îºi dorm somnul de veci cei doi luceferi ai poeziei germane. pare un colos în mijlocul unei cetãþi medievale.

Vizitînd cu ochii iubitorului de frumos. care trãieºte în jurul castelului medieval în care se aflã renumitul muzeu al porþelanului de Maisen. 1. cu geamuri care descresc pe mãsurã ce ajung în vîrful clãdirii care de preferinþã se terminã cu o emblemã. întruchipînd scene de dans specifice unei zone geografice. un cocoº sau un steag de breaslã. scene biblice tratate în stil modern. care creeazã o atmosferã interioarã neobiºnuit de impunãtoare. un oraº cochet. coborînd zeci de trepte ºi apoi te strecori pe strãduþele care pornesc în raze spre garã. mai nou. atmosfera biblicã. animale. Intrãm în grabã în interiorul domului. oprind autobuzul o orã pentru a vizita domul din Erfurt. care îmbinã fericit stilul construcþiilor vechi. face trecerea de la stilul gotic la cel al renaºterii. oraºe germane vechi. carafe. sfeºnice. realizate cu talent. La cumpãna înserãrii. privind înapoi. obiceiuri. atrage anual zeci de mii de turiºti. pãsãri. cu 6 geamuri încadrate de stucaturi ºi 197 . Lucas Cranach. felurite servicii de masã. rãspîndite azi ºi în multe muzee europene. mai ales cînd viziteazã încãperile din acest castel-cetate. de-a dreptul irealã. cu acele case sub forma de piramide. coloritului. o operã de mare valoare realizatã de marele pictor ºi gravor german. oraºul cu turnurile domului ºi ale altor biserici par niºte strãjeri care vegheazã la liniºtea oraºului ºi la paza acestui tezaur al umanitãþii. Ochii se lumineazã. Intrãm mai întîi în Dom. Este o operã fundamentalã. care seamãnã cu o cetate avînd în centru o emblemã sofisticatã. cu acea luminã dulceagã. biserici ºi catedrale. Cînd pleci din cetate. o construcþie goticã extrem de originalã al cãrui altar rãmîne atracþia nr. o cruce. vãzînd silueta zveltã a vechii cetãþi. peisaje rustice. siguranþã ºi meºteºug. pictate cu flori. Ne oprim în faþa Primãriei. cu vitralii viu colorate. care încîntã ochii cãutãtori de frumos. Acest mic orãºel. Ne întoarcem la Weimar. cu parfum de epocã. figuri umane. cu etaje aºezate în cruce. Faimosul altar.semnatã de maeºtri contemporani. scene de familie. reprezentînd figuri de sfinþi. Magia desenului. Vitraliile înºiruite pe pereþi. îþi creeazã o stare de euforie ºi extaz. unde ai sta o zi întreagã sã-i vizitezi sãlile care pãstreazã cele mai valoroase capodopere realizate de maeºtri bijutieri de porþelan. strãlucesc de uimire cînd vezi zeci de servicii de cafea. toate împestriþate de un colorit de o fineþe strãlucitoare. te cheamã sã închizi ochii ºi sã-þi faci semnul crucii. nu poþi sã nu rãmîi uimit de arta desãvîrºitã pe care au realizat-o aceºti meºteri cu mîinile lor de aur. cetãþi medievale. parcã ai coborî din cer pe pãmînt încãrcat de emoþie ºi bucurie sã vezi lucruri ºi frumuseþi pe care nu ai ocazia sã le vezi de multe ori în viaþã.

pãzit de blocurile din jur de peste 22 etaje. în care noile edificii. ce o fi dincolo. Vizitãm Muzeele „Bode muzeum“. rãsãrite ca ciupercile dupã ploaie. Privim clãdirea în roºu a primãriei cu un turn înalt. Ajunºi la Berlin. pe faþadele acestora. cu acea vegetaþie luxuriantã. Nefertiti. Privitã din scuarul din faþã. în ziua de 24 iunie 1977. Cînd intrãm ºi privim mozaicurile cu figuri animaliere viu colorate. dupã ce ne-am plimbat ore întregi în palatul Belvedere. mai ales vîrstnici. deºi era spre searã. Este locul de promenadã al germanilor dar ºi al turiºtilor care încearcã sã treacã pe sub el deoarece se constituie ca un arc peste timp. În partea opusã se înºirã case cu trei-patru nivele. ºi ne minunãm privind metopele grandioase ale unei culturi milenare dislocate din faimosul palat al Babilonului. Ne cazãm la un mic hotel în apropierea gãrii. o relicvã care a scãpat de la bombardamente.rozete caracteristice goticului timpuriu. ploaia care se înteþise. strãzile cunoºteau liniºtea specificã pe care o cautã oamenii aºezaþi. cu alei strãjuite de arbori seculari. Urmãm ºi noi mulþimea care se înºiruie pe faimosul bulevard Unterdinkinden care duce spre faimoasa poartã Brandenburg. Cele 2 zile trãite la Weimar. pare o construcþie masivã cu trei intrãri sprijinite de capiteluri din bronz masiv. Stãm mai mult în Muzeul Pergamont. ne-a adus liniºtea pe care ne-o doream înainte de a pleca spre Berlin. care lasã obloanele în jos ºi rãsucesc butoanele televizoarelor ascultînd în surdinã muzica pe fundalul cãreia adorm liniºtiþi. cu luminile lui orbitoare. Plãtim o sumã micã. Oraºul Weimar. a adus o rãcoare care ne-a revigorat. în Berlinul de vest unde se aflã o capodoperã a lumii. care au luat locul unor edificii vechi distruse de rãzboi. strãjuite de amoraºi ºi sculpturi mitologice. ºi care supravieþuieºte lîngã noul hotel de 10 etaje de culoare albã. care sfideazã timpul. renumitul turn al televiziunii. cu jocurile fîntînilor arteziene. te duce cu gîndul la dominanta goticã a celui mai important centru cultural pe care l-a jucat Germania din totdeauna. efigie a Berlinului dinainte de rãzboi. Închidem ochii ºi ne gîndim: Dacã aici în Berlinul de rãsãrit sunt atîtea muzee. aceastã metropolã care îºi reface încet dar sigur faþa înfloritoare din trecut. Deºi era plinã varã. Galeriile de artã ºi Pergamonul. de o perfecþiune care 198 . care se decupeazã ca niºte cuiburi de rîndunici. la temeliile cãrora se înalþã blocuri din oþel ºi sticlã. rãmîn pustii pînã la ivirea zorilor. Strãzile luminate puternic care dau clãdirilor vechi reliefuri ciudate. Pe ecranul din spatele primãriei se înalþã ca o sãgeatã care ar vrea parcã sã spargã cerul de un albastru ca de smarald. vechi de mii de ani.

aceste valori trebuiau sã rãmînã în þãrile unde ele au fost descoperite. sã ne aflãm în mîinile dumnezeieºti ale naturii care ne mîngîie feþele ºi ne ocroteºte în aceastã lume. pe care o condamnã toate þãrile lumii. mã gîndeam la soarta Tezaurului nostru din Rusia. privind vitrinele care expun obiecte de aur.sfideazã arta mozaicului din toate timpurile cu zeci de cabaline albe pe fondul unui albastru sidefiu. orãºel cu rezonanþã istoricã ºi ne încãlzim mai întîi la soarele care se strecoarã printre frunzele bãtrînilor stejari seculari. librãrii unde gãseºti ultimele noutãþi din domeniul literaturii. care a fãcut sãpãturi în lumea anticã din multe þãri. pentru o clipitã. ªi totuºi iatã cã ºi în acest domeniu. Admirînd aceste capodopere ale culturii ºi civilizaþiei. albume de picturã. ne sculãm de pe canapele ºi pe sub umbra arborilor. cele mai reprezentative ºi importante tezaure pentru omenire. A doua zi vizitãm parcul ºi galeria de picturã de la Sansousi. stãm pe canapele ºi admirãm vegetaþia luxuriantã a parcului amenajat în jurul faimosului Castel. Germania îºi fac un titlu de glorie cã deþin asemenea valori unice ºi le prezintã ca aparþinînd din totdeauna tezaurului autohton cu care se mîndresc. am realizat ce a însemnat ºcoala de arheologie germanã. pînã la deschiderea galeriei la orele 10. Dupã ce seara ne plimbãm pe marile bulevarde. au fost transportate în þãrile lor. valori inestimabile pe care în mare parte. este o tezã depãºitã. Rusia. Noi plîngem dupã aceste valori iar þãri ca Franþa.00. aºa cum au fãcut ºi francezii. Dispariþia unor asemenea bunuri culturale ale unor þãri mici ºi preluarea lor pe nedrept de cãtre þãrile mari ca aparþinînd culturii mondiale. deoarece. dar ºi galerii de artã ºi consignaþii pe care le admiri cu ochii inimii. cînd priveºti motivele florale care înlãnþuiesc ca un fel de chenare încãperile muzeului te înfiori. ºi ascultãm trilurile pãsãrilor care te îndeamnã la meditaþie. scoþînd la ivealã. Aici ajungem de dimineaþã încît. ajungem la hotel cu bucuria de a ne fi împlinit dorinþa de a cunoaºte lumea. situat în Postdam. Stãm. respirãm aerul curat al dimineþii. Este o liniºte care pãtrunde în suflet ºi care ne face. arta ajunsese la un asemenea grad de realizare artisticã. îmbrãcãminte ºi blãnuri ale celor mai mari case de modã. aici. Acum. odihniþi ºi 199 . Cînd grupurile de turiºti încep sã aparã. þi se face „pãrul mãciucã“ cînd te gîndeºti cã în urmã cu mii de ani. unde limba pe care o vorbim a amuþit. de-a lungul timpului s-au fãcut acte de nedreptate. pe care l-am tot cãutat sã-l vãd mãcar parþial în Muzeul Kremlinului sau într-un loc tainic în Muzeul Ermitajului din Petrograd. sculpturã.

prin cabinetele de lucru. la Bonn. fiecare avînd o culoare aparte. cînd te reîntorci ºi priveºti acest castel ca de basm. copii tîrzii ale renaºterii italiene. suprafaþã. ornamentatã cu tablouri mari.p. pe care nu îndrãzneºti sã le atingi cu mîna. Prinzînd ºi o zi liberã. împodobit cu sculpturi în exterior. cu mobilã stil.fericiþi de frumuseþea din jur. În acest scop am fost trimis sã vãd în Germania. ne strecurãm printre un grup de japonezi. cînd se punea cu acuitate îmbunãtãþirea rãspîndirii culturii româneºti peste hotare. Sansousiul este o încununare a arhitecturii baroce. de arhitectura barocã a castelului. de descãtuºare sufleteascã în care parcã zbori de încîntare ºi plãcere. ºi foi de acant. ºi cu multe tablouri cu figuri de personalitãþi germane. mi s-au arãtat mai multe clãdiri ºi ne-am oprit la o clãdire situatã în centrul oraºului. o adevãratã podoabã de preþ a castelului Sanssouci? Ce celebritãþi muzicale mondiale ºi-au disputat întîietatea în aceastã catedralã a muzicii? Ne plimbãm prin camerele albastre. cu multe saloane. prin clãdirea „bãilor romane“ ºi nu ne vine sã credem cã trãim asemenea momente de înãlþare sufleteascã. cu plafonul care parcã vibreazã ºi care parcã se prãbuºeºte peste tine. a rãmas o emblemã care va dãinui timpului. un spaþiu corespunzãtor de cca. în acest salon. de frumuseþe. cu scaune Bidermayer. Eu rãspundeam de îndrumarea acestor centre ºi urmãream activitatea lor. femei ºi bãrbaþi. o arhitecturã specificã care-i dã personalitate mai ales prin plafoanele încãlcate de stucaturi cu scene alegorice ºi mitologice. Intrãm în sala de concerte. ºi priveºti faþada clãdirii „pãzitã“ de zecile de statui care împodobesc castelul ºi în care turnul de la intrare cu cele 4 ceasuri care mãsoarã timpul te face sã te miri ºi totodatã sã te bucuri cã. o fostã salã de sport. scene de la curþile regilor. mese din mahon încrustate cu metal aurit. care putea fi compartimentatã în spaþii destinate funcþionalitãþii centrului cultural. cu arabescuri. ºi pãtrundem într-o lume de basm. cînd tratativele 200 . prin camera „Voltaire“. Oare cui i-a fost dat sã participe la un concert de pian. 600 m. s-a luat mãsura de a se deschide noi Centre culturale ale României în strãinãtate. La Bonn. istoria s-a statornicit pentru eternitate Dupã cîteva ore de extaz. În anul 1998. mobilatã cu fotolii ºi canapele Louis al XIV-lea. cu fresce florale care încadreazã aceste tablouri. cu candelabre somptuoase. albe sau aurii. acest colþ de rai. În acest castel. pentru deschiderea pe bazã de reciprocitate a unui centru cultural românesc în capitala de atunci a Republicii Federative a Germaniei. franceze. prin salonul de marmurã.

printre care atracþia principalã este faimosul mozaic al lui Dionisos în apropiere de catedrala datînd din secolul II dupã Cristos. Andreas. avînd în centru figura angelicã a lui Dionisos bînd dintr-o cupã. care are o istorie de peste 2000 de ani. viu colorate dar ºi pe cupidon cãlãrind un leu. Gereon. oricît ai vedea ºi te minunezi de vestigiile care se mai vãd ºi azi în Koln. Mi s-a spus de colegul meu cã în multe biserici sunt pictate lucrãri ale unor epigoni ai lui Cranach. încît specialiºtii din Koln spun cã oraºul lor este „o Romã a Nordului“. Sf. apeducte. în marele oraº german. Sf. cu resturi ale unui sistem de canalizãri. L-am privit cu ochii larg deschiºi. Petru. Martin. Sf. printre care busturile unor filozofi ºi împãraþi greci ºi romani. Am 201 . Pantelimon. dar ºi cu picturi. În jurul lui observi jocul graþios de menade. Mai interesantã. un satir ºi un leopard. care a fost ºi este ºi astãzi un centru turistic internaþional. în bisericile cu picturã muralã din secolele XIII sau XV. care ºi-a petrecut tinereþea în acest oraº de prestigiu mondial. sprijinit de un satir. pe bulevarde ºi strãduþe laterale am vãzut zeci de biserici. Gheorghe. Maria. atît de bine conservate ºi puse în valoare de mari specialiºti. George. vãzînd acele reprezentãri figurative. am profitat ºi cu un autobuz de dimineaþã. Sf. dar ºi morminte ale unor personalitãþi locale. inscripþii. cu intrare masivã din piatrã sculptatã cu figuri de sfinþi pãrinþi din marmorã cenuºie. gãseºti urmele zidurilor unor construcþii vechi romane.au fost întrerupte deoarece partea germanã urma sã ne mai arate ºi o altã clãdire. care pãstreazã cele mai vechi însemne romane. Am reþinut numele bisericilor Sf. Sf. Este unul dintre cele mai frumoase mozaicuri pe care le-am vãzut. rãmîne Catedrala din Koln. atracþia care cucereºte inimile vizitatorilor. Sf. Apostoli. unele vechi din secolele XIV-XVII. Sf. Sf. te uimesc cu pãrþi ale Turnului Roman ornamentat cu bucãþi de cãrãmidã. Sf. pietre funerare. de animale ºi pãsãri. Urmele unui Koln de odinioarã. Koln. am plecat împreunã cu un coleg de la ambasadã. Colegul meu îmi vorbeºte despre zeci de obiecte romane descoperite sub clãdirile actuale. ºi alþi pictori germani din secolul al XVIII-lea totuºi. Petru. Ursula. atîtea resturi de culturã romanã. Pe unde-am trecut. Pe strãduþe întortochiate. Aici am vãzut o frescã mare. embleme ale unor legiuni romane. în stil baroc ale iui Rubens. care pãstreazã porþiuni din zidul cetãþii. a unui oraº care a înflorit pe ruinele unor edificii de mii de ani. a lui Rubens cu o temã religioasã ºi o altã picturã a unui pictor local intitulatã „sfînta rugãciune a celor trei magi“ realizatã la 1440 de Stephan Lochner. numele lor este rostit de colegul meu. mi s-a pãrut biserica Sf.

realizate cu sute de ani în urmã. iar în spatele altarului principal. n-am putut sã urcãm cele 502 trepte. creeazã o atmosferã interioarã neobiºnuit de impunãtoare. a cãrei construcþie a început în anul 1248. împodobite cu plãcuþe emailate ºi filigranate cu pietre din antichitate. deoarece era închisã. cele douã turnuri ascuþite. ca un argint viu. în cel mai pur stil gotic. În subsolurile catedralei se aflã Trezoreria. bijuterii. care par niºte suliþe care strãpung cerul. te privesc. în care toate nuanþele culorilor de curcubeu se intersecteazã cu razele de luminã ale soarelui. Dantelãria sculpturilor care o îmbracã. pe un fel de fîºii înguste. obiecte de podoabã. iar în spaþiul circular se aflã „Capela Johanes“ care adãposteºte mormîntul fondatorului catedralei. relicve vechi. de acolo de sus. sfînta Fecioarã Maria ºi cei 12 apostoli ºi vitraliul înalt de 17 metri cu 48 de magi din vechiul testament care are în centru pe cei trei magi rugîndu-se. îndemnîndu-te parcã sã te rogi ºi tu credinciosule! N-ai timp sã te opreºti la fiecare parte a interiorului catedralei. în care apar figurile lui Hristos. care duc în vîrful unui turn de unde ai o vedere impresionantã asupra 202 .stat ºi am privit masivitatea acestui monument impresionant. adaugã un plus de mister pe care nu-l poþi desluºi. reprezentînd un Icar. te ameþesc ºi îþi stîrneºte frica ºi senzaþia cã se prãbuºesc peste tine. împãraþi romani ca ºi sculpturile de pe coloanele care susþin corul. Frescele de pe pereþi. deoarece colegul meu mi-a spus cã sunt expuse aici multe scrinuri. statuete lucrate din fildeº. se înalþã coloanele de susþine ºi bolþile arcuite. Te uiþi din nou la vitraliile înºirate pe pereþi. Fiind o vreme mohorîtã. Într-o altã capelã a „Sfintelor moaºte“ se aflã celebra „Madona din Milano“. sunt mici capele în care. broderii preþioase. de-a dreptul irealã în interiorul acestei nave. þi se opreºte respiraþia. care adãposteºte una din cele mai bogate colecþii cu obiecte bisericeºti din lume. cea mai mare catedralã din lume la vremea aceea. ai impresia cã. care reprezintã un fel de inimã a Kolnului. aur. Am regretat enorm. Konrad von Hochstaden avînd o lespede de pe care poþi vedea o sculpturã din bronz. Cînd intri înãuntrul catedralei ºi priveºti în sus. vitraliile reprezentînd episcopi din Koln. se aflã unele statuete de bronz. în interiorul lor. se înalþã sarcofagul din aur de 300 kg despre care se spune cã este cel mai mare sarcofag din Europa. N-am avut ºansa sã o vizitez. realizat în jurul anilor 1320. care se reflectã în apa Rinului care curge alene. Pe un alt perete. pe care se sprijinã corul înalt ºi zvelt. unde se aflã înºiruiþi mulþi profeþi ºi apostoli. argint ºi alte obiecte unicat. sunt scene din viaþa lui Isus Hristos. Pe pãrþile laterale.

parcã ai în faþã un munte. în faþa cãreia tu te vezi ca o micã furnicã. care cîntãreºte 25 de tone. te lasã perplex. cu sprijinul lor material dezinteresat. fiindu-ne ghizi cãrora le vom rãmîne profund recunoscãtori. Neldo Ferari. Iatã-ne din nou la Modena. cînd soarele timid o acoperã cu o mantie de tainã. Locuitorii oraºului au vãzut cum renaºte ca o pasãre din vis. bãteau clopotele. în monumente ºi catedrale. de importanþã mondialã. Privind-o în toatã splendoarea ei realizezi eforturile materiale ºi umane ale edililor care pãstreazã aceastã bijuterie. Prietenia noastrã a devenit în timp ca ºi casa lui. peceþile fierbinþi. monumentele ºi muzeele cele mai importante din Italia. oraºul — un adevãrat muzeu — unde îºi avea reºedinþa marele nostru tenor. deoarece aici era fieful nostru. *** Cãlãtoriile noastre în Italia începeau de la Modena ºi se sfîrºeau la Modena. Nicãieri. au cãzut 18 bombe. de unde ne continuam periplul nostru italian. cîntãreºte 800 de kg. dar ºi relicve aparþinînd epocilor istorice care au lãsat urme 203 . De aici ne luam zborul fie cu trenul fie cu autobuzul sau cu maºina lui personalã. condusã de el însuºi sau soþia sa. mai ales în zilele cu cer senin. în jurul cãreia navigheazã zilnic mulþi turiºti din toatã Germania ºi strãini. Am auzit însã dangãtul celui mai greu clopot din lume. am vãzut marile oraºe. peste acest edificiu de valoare istoricã. care vorbesc de o culturã ºi civilizaþie ale cãror urme se vãd ºi azi în zidurile cetãþii. în clãdiri care demonstreazã valoarea unor arhitecþi renumiþi. Mi se spune cã numai limba de bãtaie turnatã în 1923. a fost terminatã în anul 1880. cu vestigii din secolele 12-14. în care catedrala a fost desãvîrºitã. nu am simþit atît de pregnant nimicnicia noastrã pe aceastã lume trecãtoare. în peregrinãrile mele în multe þãri din lume. Sutele de ani. un colos. Cînd ieºim din catedralã. deºi obositoare. Ce am vãzut cu ochii inimii numai într-o zi. aºa cum aratã astãzi. a cãrei construcþie în etape. iar ochii þi se închid de emoþie. al cãrui ecou te înfiora prin dulcele clinchet care se rãsfrînge în valuri peste marele oraº. în muzeele care adãpostesc obiecte ºi tablouri de artã ale unor artiºti plastici locali. 19 grenade ºi a fost supus unor numeroase incendii care au adus distrugeri grele dar a rãmas ca o piramidã care a înfruntat veacurile. un oraº vechi. Liviana. închizi fãrã sã vrei ochii ºi te gîndeºti la anii rãzboiului cînd.panoramei oraºului. La lumina zilei. Privind catedrala. mi-a întãrit convingerea cã Dumnezeu este mare ºi atotputernic.

obiecte de podoabã. oameni înstãriþi care au avut pasiunea cãlãtoriilor. 204 . dar ºi zeci de tablouri de picturã semnate de Antonio Becarelli — o madona de Francesco Stringa. O impresie deosebitã ne-au fãcut sãlile de etnografie. obiecte de cult. motoare.valoroase de culturã ºi civilizaþie localã. ligurice ºi modeneze. figuri umane. Sunt aici zeci de farfurii. cercei. broderii. statui. brãþãri. Mai toate aceste valori. instrumente ºtiinþifice. unele strident colorate. Gian Paulo Marescotti. cu uºi sculptate ºi vitralii în ferestre. auzind cã vorbim o altã limbã se intereseazã. instrumente de mãsurat. dar ºi vitrine luminoase cu vase de ceramicã veneþianã. pene. reprezentînd pe Sfîntul Anton de Padova. viu colorate. nu numai de facturã modenezã. Muzeul oraºului situat într-o clãdire monumentalã din secolul al XVII-lea. Emoþiile ne cuprind. inclusiv am privit îndelung un nai de formã rotundã. Karlo Rizzi. purtînd amprenta unor mari maeºtri. privesc sute de þesãturi. fagot. care au realizat aceste bijuterii unicat. în sala cu nr. sau madone ºi sfinþi locali. Trecem apoi printr-o altã salã. colecþionari locali prin vocaþiei. de dimensiuni imense. clavecin. mã fac sã privesc mai atent aceste instrumente surprinzînd asemãnãri cu instrumente muzicale româneºti. ci ºi aparþinînd altor popoare mai ales costume ºi obiecte din Africa ºi America de Sud. servicii. toate provenind din atelierele de manufacturã din „Regina Emilia“ care dau dimensiunea unei mari industrii care se practica cu secole în urmã. sarcofage. Bogãþia ºi frumuseþea unor instrumente muzicale foarte vechi. Sigismundo Caula. cu tot atîtea modele unicat“. imprimeuri cu motive florale ºi geometrice. sînt donaþii ale unor mari iubitori de artã. care îþi atrag atenþia cînd le priveºti cu acea curiozitate copilãreascã cu care descoperi gustul ºi rafinamentul unor mari artiºti. tãvi cu desene fine. ceramicã. pînã la flaut ºi fluier. obiecte din epoca neoliticã. cînd în acest muzeu. barometre. Acest muzeu de arheologie ºi artã medievalã adãposteºte zeci de pietre funerare. cu „broderii ºi stucaturi în stil baroc. brocaturi ºi mãtãsuri filigranate. toate acestea ne-au îmbogãþit imaginea culturii unor popoare pe care abia acum noi încercam sã le înþelegem. în care rãmînem surprinºi cînd vedem atîta aparaturã veche. îndrumãtoarea muzeului. pãsãri. Adolate Malhiesta. realizate din puf. zeci de obiecte de podoabã. vioarã. multe dintre ele provenite din fabrica Ferari-Moreni din prima jumãtate a secolului al 19-lea. Vãzînd interesul nostru pentru tot ceea ce vedeam cu ochii inimii. figurine de facturã etruscã. 8. imensã. de la þambal. arme. cu motive florale. figurine ºi mãºti. Am admirat aici zeci de costume naþionale. a strîns în sãlile lui maestuoase. inele.

însoþiri de data asta de soþia lui Neldo. se construieºte biserica Sfîntul Paul cu o arhitecturã în stil baroc. în anul 452 a îndepãrtat din Modena hoardele hunilor. Adeodato Malatesta (1806-1891). cu multe magazine. te face sã lãcrimezi. ochii plini de duioºie. oraºul care simbolizeazã „dragostea eternã“. fãrã sã-i imite. Aici ne-am dumirit cum pictorii ºcolii modeneze au continuat sã meargã pe urmele marilor titani ai renaºterii. cu 18 stîlpi de susþinere. ca adevãrat ghid. Peisajele romantice din împrejurimile Modenei. par niºte „arãtãri“ dintr-o lume de vis. Luca Ferrari (1605-1654). unde funcþioneazã Primãria oraºului. plecãm la Verona. luminatã de jos cu jeturi de lumini care-i strãlumineazã faþada dantelatã înconjuratã de sfinþi ocrotitori. cu logii laterale sculptate cu flori de acant. cu scãri monumentale. cu multe creneluri.întrebînd pe Liviana. în subsolurile sale se aflã sarcofagul cu trupul sfîntului Geminiano. ale dealurilor pe care parcã sunt agãþate niºte cuiburi de berze de un alb imaculat. În 1106. care priveºte ca pe un sfînt mielul pierzaniei. realizînd tablouri de mari dimensiuni. Trecem pe lîngã Palatul comunal. Oraºul este scufundat într-un ocean de luminã care îþi scoate elementele specifice ale arhitecturii baroce. 14. pe numele de Campori Mateo (1817-1933). ºi obiecte de valoare vechi. cu firme luminoase. Oraºul este luminat a giorno. unde de la înãlþime privim tribunele din piatrã albã ºi imensa scenã unde 205 . realizate de Giovani Lanfranko (1582-1647). Mai toate clãdirile monumentale luminate puternic. cu baruri de noapte ºi cu grãdini de varã luminate discret. ºi auzind cã suntem români. ºi ne prezintã colecþia celui mai mare bogãtaº local. iubitor ºi pasionat de artã. a celor douã simboluri ale frumuseþii ºi tinereþii. Mergem mai întîi la Arena veche de peste o mie de ani. lumina caldã filtratã peste chipul sãu angelic. ce naþie suntem. Romeo ºi Julieta. Am ieºit din muzeu la cumpãna înserãrii. De data aceasta însoþiþi de Neldo. în care descoperim curãþenia sufleteascã. o clãdire impunãtoare. Stãm minute în ºir ºi admirãm o lucrare de mari dimensiuni a lui Luca Ferrari intitulatã „Omul cu mielul ºi crucea“ o adevãratã capodoperã. a omului. înconjuratã de un parc secular. Privim înfioraþi de emoþie turnul Domului care pare incendiat de zeci de reflectoare. ocrotitorul oraºului. ne vorbeºte despre construcþia Domului pe etape. scoate o cheie din buzunar ºi ne aratã — numai pentru noi — sala nr. cu trenul. colecþionari de artã. turlele unor biserici care plutesc pe pînza vremii. Ne plimbãm pe marile bulevarde. inaugurarea urmînd a avea loc peste cîteva zile. care nu este deschisã marelui public. El prin minunile sale. A doua zi.

Ne plimbãm pe strãduþele înguste cu multe tarabe. dupã ce mîncãm. la operele care se monteazã pe aceastã scenã imensã. specifice oraºului. Acum Domul este parcã strãpuns de zeci de reflectoare. luminate de tot atîtea zeci de reflectoare de toate culorile. pãrea fericitã cã efigia ei devenise emblema oraºului care trãieºte intens sub însemnul dragostei eterne. doi tineri. mulþimea care aplaudã aceastã operã nemuritoare. bulevardele ºi clãdirile de numai 2-3 etaje. pare o navã cosmicã care sparge cerul. ºi ne invitã sã vedem catacombele. Atunci am avut impresia cã figura surîzãtoare de pe soclul acelui însemn. mulþi gardieni publici. refãcînd în gesturi ºi veselie tragismul celor doi îndrãgostiþi trecuþi în istorie ºi veºnicie. o casã cu un etaj. lîngã statuia Julietei de lîngã peretele casei. iar Neldo. Coborîm apoi în stradã. cu ziduri groase. de unde poþi privi ritmul de viaþã. vopsite în roºu ºi privim cu emoþie balconul. ºi privim cu nesaþ micile palaþele. îmbrãcaþi în uniforme de paradã. care vor asigura securitatea cardinalului. ci o gãsim chiar pe strada Capulleti. par niºte gladiatori imenºi care vin dintr-o altã lume. acolo unde sunt sarcofagiile unor prelaþi. Acum. ºi servim micul dejun de „la înãlþime“. de sus. cînd vor avea loc mari serbãri ºi unde va veni chiar cardinalul Casparole. De aici se desfac ca niºte raze de soare. unde se organizase un tîrg de artizanat ºi o expoziþie a florilor.urma peste douã zile sã aibã loc opera Aida. intrãm prin parcul central. Dar nu aici. strãzile drepte. Liviana scoate un pachet cu senviºuri fãcute la Modena. cu balcoane din marmorã sculptatã ºi frunze metalice de acant. într-un parc în care simþim parfumul florilor ºi gunguritul sutelor de porumbei. ºi-au luat zborul spre eternitate. în care noi privim cu convingerea cã într-unul din ele se afla chiar Julieta. Aici. mai ales al tinerilor care trãiesc intens sentimentul unei adevãrate dragoste. Este o mare forfotã de oameni. ne invitã sã vedem din nou oraºul. în care modenezii îºi fac plimbarea de searã ºi ne 206 . a Arcului de triumf. Ne mai oprim în faþa Academiei. Ajungem devreme la Modena. De aici plecãm sã vizitãm oraºul în continuare. în faþa unui bust aºezat pe un soclu înnegrit de timp. în aceastã zonã se aflã Casa Capuleþilor. iar turla înaltã. În faþa scenei sunt montaþi niºte coloºi de Sfincºi ºi figuri mitologice care. ºi ne imaginãm jocul actorilor. acolo unde cei doi icari. Intrãm în Dom. cînd în aceste zile. bãiat ºi fatã. mai toate cu balcoane. Mai privim încã odatã panorama acestei arene. precum ºi figuri însemnate ale oraºului. a Universitãþii. ocolind imensa fîntînã artezianã care îºi trimite zecile de jeturi de apã în înãlþimi. sãrbãtoreºte 800 de ani de existenþã.

Palatul Buoncompagne. clãdirile cu 3-5 etaje. Într-adevãr aici la Bolognia. cu mii de porticuri care rãsar din mijlocul unei plantaþii tinere de mãslini. Din aceastã cauzã. Cele douã turnuri înclinate care þîºnesc din pãmînt. Mã uit la preþuri. pentru ca pietonii sã fie feriþi de ploaie. ºi ne propune ca a doua zi sã mergem la Bolognia. Oraºul are un farmec aparte. viaþa este mai scumpã decît la Modena. iar soarele este scump la vedere. încît cu toatã insistenþa lui Neldo. admirînd mai ales consignaþiile în care obiectele vechi. oraºul în care a debutat la Operã ºi de care îl leagã multe amintiri. ªi aici ca ºi la Milano trãiesc cei mai bogaþi oameni ºi mai ales familii celebre. nucleul antic etrusc ºi apoi Forumul medieval. turnurile Garisenda ºi Asinelli. oprindu-se la cele mai interesante obiective cãrora le dezvelea aura lor de importanþã ºi frumuseþe. Palatul regelui Enzo. mobila stil ºi mai ales sutele de lucrãri de picturã ºi sculpturã care îþi fac cu ochiul. ºi unde stã de secole Domul. catedrala Sfîntul Dominic ºi Sfîntul Francisc. au la parter un fel de culoare cu bolþi înalte. ºi noua bisericã în stil baroc. sanctuarul Madonna di San Luca. cãutate de turiºti. ºi privim cu fricã. pãstrînd nealterate edificiile trecutului. cu vechiul turn Sfîntul Petru din care poþi vedea cum se desfac sutele de strãzi care toate duc spre Rizzoli ºi care formeazã împreunã cu strada Duo Torri. privindu-le te simþi un om mic. par niºte lumînãri gigantice.îndreptãm spre casã. Aici în Piaþa Magiore se desfãºoarã cele mai mari întruniri ºi spectacole în aer liber. ne explicã. Ne aºezãm pe o canapea din grãdiniþa din faþa coloºilor. înclinarea unuia dintre ele parcã ar vrea sã cadã. Aici. te îmbie sã le cumperi. preþurile la un hotel depãºesc 200 de dolari pe noapte. cu pãduri seculare. Pe drum îmi spune cã vrea sã-mi facã o mare bucurie. acum a renãscut. ca un decor pregãtit de un mare scenograf pentru a reînvia o paginã din istoria marelui oraº. Mergem pe sub aceste culoare. cã în acest oraº plouã cel mai mult timp din an. cu nume etrusc. atrag ploile. privind luminile vitrinelor în plinã zi. Sunt uriaºe. fãrã umbrele. deºi a fost transformat în ruine în timpul celui de al II-lea rãzboi mondial. Tot în aceastã zonã se mai aflã Palatul Podesta. ca un castel de basm. împrospãteazã aerul. Dealurile din jur. mai ales toamna ºi primãvara. fãcînd din acest imens oraº (al doilea ca mãrime dupã Roma) un oraº prosper 207 . un templu legat de oraº de un zid lung. Din turnul bisericii se poate vedea pe colinã. restaurîndu-le. în faþa lor rãmîi mut. nu dorim sã urcãm cele peste 200 de trepte de unde poþi privi panorama oraºului. Plecãm ºi ne oprim în Piazza Magiore. Neldo ne-a devenit un ghid competent.

candelabrele veneþiene. sã mã închin. care pãstreazã o picturã celebrã de Cimaboe. este totuºi acceptatã de contemporani. Într-adevãr sala este de o frumuseþe copleºitoare. a trecut deja jumãtate de zi. Pentru a vizita Bolognia. ornate cu stucaturi aurite. cu broderii de mãtase împestriþate cu fire aurii ºi argintii. Pãtrundem ºi noi cu greu în catedralã. anatemizarã de Papa Pius al IV-lea. cîndva au trecut ca niºte umbre ºi apoi la învãþãturã. prietenul nostru ne puncteazã unele edificii. care se zbenguesc ºi-i admirã jocul jetului de apã. Ne plimbãm prin Piaþa Mare. În faþa teatrului comunal. o lume de vis ºi legendã. la cea mai veche Universitatea din Europa acelor timpuri. Privesc spre altar ºi-mi zic în gînd: Doamne îþi mulþumesc cã ne-ai ajutat sã fim sãnãtoºi sã vedem aceste comori de artã ale lumii civilizate ºi mi-am fãcut semnul crucii. ne îndeamnã sã intrãm. ºi ne uitãm cu alþi ochi spre Palatul notarilor. la vest de Palatul Comunal ºi la nord de Palatul Podesta ºi ne oprim în faþa unei construcþii impresionante. ne uitãm din maºinã în stînga ºi dreapta. construit în 1763 o adevãratã capodoperã. palate. cu zeci de biserici. Parcã te afli într-un serai din cele o mie ºi una de nopþi. se opreºte în anumite locuri. parcuri. Ieºim din nou în stradã ºi din mers. intru ca la mine acasã. în care intra o mulþime de credincioºi care se roagã. acest perimetru care este închis de Bazilica Sfîntul Petru ºi Palatul notarilor. muzee. cunoscuþi maeºtri ai picturii bologneze. deoarece în catedralã. stranie prin construcþie. prietenul nostru ne aratã bisericile Sfîntul Bartolomeu ºi Santa Maria dei Servi. Mã uit cu interes la picturile lui Lorenzo Costa. dar acum nu-i nici un spectacol. Madona cu fiul înconjuraþi de îngeri. la cumpãna înserãrii. aici. mai ales de copii. soþia cu buzele tremurînde. Bine. Parmigianino ºi Scarselino. Privim apoi silueta zveltã a Palatului regelui Enzo ºi frumoasa sa scarã pe care a urcat-o atîþia regi ºi care azi a devenit Primãria Bologniei. care conservã cel mai bine stema epocii pe una din faþade. unele personalitãþi ale culturii româneºti.înfloritor. Noi am mers prin acest oraº cu un sentiment de satisfacþie. Fîntîna de dimensiuni mari. vreau sã vã arãt arhitectura interioarã. îi spun. Se simte în lucrãrile lor mîna marilor renascentiºti. Muzeul de 208 . îngenunchiazã ºi mã îndeamnã sã fac la fel. cortina de culoarea cerului. la aprinderea imensului candelabru te orbesc de atîta frumuseþe. Nu-i nimic îmi rãspunde. stradã. Cele 5 rînduri de loje. Ieºim în. îþi trebuie zeci de zile. Timpul ne preseazã. acest imens oraº cu o culturã milenarã. Trecem pe lîngã Pinacoteca Naþionalã.

o lucrare fundamentalã în care Madona este surprinsã într-o „beatitudine ºi liniºte dumnezeiascã. de un realism zguduitor. El Greco. avîntul impetuos al cailor care se dezlãnþuiesc în luptã. care ascultã taina cîntecului pe care un înger o degajã dintr-o þiterã ºi parcã simþi în jurul tãu fîlfîitul de aripi al amoraºilor. Garafalo. Þi se opreºte respiraþia cînd ajungem în faþa tablourilor celor doi bolognezi. Tizian. dar necruþãtorul timp de vizitã atît de strict. Galeria de artã modernã ºi Muzeul Risorgimentului. Este o impresionantã scenã de luptã. Agostino Caracci. de dimensiuni care te copleºesc ºi care îþi lasã impresia cã sunt create cu o mînã divinã. vitejia. clopoþelul care anunþã sfîrºitul orelor de vizitare a muzeului îþi toarnã în suflet sentimentul cã acest vis. ºi credinþa în cel de sus. Perugino. „Crucificarea“ sau „Sfîntul Andreea“ în care este redat cu talent ºi forþã.04 x 341) cum sunt „Pieta ºi Sfîntul Petroniu“ sau „Samson Victoriosul“. este pe sfîrºite. Mai poposim cîteva minute în fata altei „Madone“ de Bargellini. acest toledan care a ºtiut sã îmbine culorile care se filtreazã ºi strãlumineazã faþa lui Hristos. Rãmîi cutremurat nu de dimensiunile picturii. care au imortalizat în pînzele lor de dimensiuni mari (7. fondatã în perioada napoleinianã în 1808. strãluminaþi de ochiul lui Dumnezeu care priveºte din ceruri pe cei ce adorã pe Fiul Omului. Donatelo. Tintoreto. ºi care s-a îmbogãþit în timp cu lucrãri de picturã aparþinînd Galeriei Zambeecari ºi cea a lui Marghesini. miºcarea. ci mai ales al valorii lor artistice ºi documentare. Gui de Reni. 56. þinta noastrã este muzeul de artã din Via Belii Arti. Guido Reni ºi Ludovico Carracci. dar ºi „Madona cu pruncul în braþe“ a lui Perugino. reprezentînd scene de viaþã. trãit 209 . Aceastã galerie. dar nu le vizitãm. subiecte religioase. are atîta miºcare. Stãm îndelung ºi privim „Cãderea sfîntului Paul“ de Ludovico Carraci ºi rãmînem muþi. corifeii picturii acestui oraº. cu acele tonalitãþi albastru pal. nr. forþã ºi dorinþã de a învinge. dar ºi tabloul „Figura Maicii Domnului“ al lui Tintoretto sau „Madona cu pruncul“ a lui Paramigianino teme atît de frecvente în pictura religioasã italianã. Francesco del Cosa. Ne impresioneazã faimoasa „Cina cea de tainã“ a lui El Greco.Arheologie. cãderea sfîntului care-ºi ridicã mîna stîngã ca o flacãrã întinsã pentru îmbãrbãtarea luptãtorilor. sau peisaje ºi edificii din jurul oraºului. Ne-a impresionat totodatã tabloul „Sfinta Magdalena“ a lui Rafael. care adãposteºte lucrãri semnate de corifeii picturi italiene printre care Gioto. ºi alþii. în care miºcarea luptãtorilor. Rafaell. Tibaldi. Te cuprinde o liniºte totalã cînd priveºti „Pieta“ lui Guido Reni. Am vrea sã stãm în acest „Templu al Artei“ zile întregi.

Vilele cochete înconjurate de multã verdeaþã ºi flori. la Modena Liviana pregãtise o masã de la care nu a lipsit faimoasa Pizza bolognezã. sã fac „o întrerupere a trenului. a fost zadarnicã. iar din tren priveam plantaþiile de vii ridicate pe haraci înalþi. cînd au fost în România. coborîm. albe. vreun cadou de la Liviana ºi fiica sa Paula.într-un lãcaº al frumosului din artã. dupã ce mai întîi vom rãmîne douã zile la Veneþia. Acasã. acoperiþi cu plase pentru a proteja strugurii de grauri ºi vrãbiuþe. s-a sfîrºit ºi trebuie sã ne pregãtim de plecare la Modena. un fel de paznici la intrarea în aceste cuiburi de berze. Dupã ce ne luãm rãmas bun ºi îmi promite cã va da curs invitaþiei mele de a veni în România. cu mult soare. solemne. ne aratã. de cedri înalþi ca niºte lumînãri. pentru a lua trenul spre Veneþia. pentru a vedea oraºul Padova. ni-l pune în braþe ºi atît. N-am mai avut timp sã ne dumirim. Orice încercare a noastrã de a refuza. spunînd cã este din partea lui Liviana. într-un mic atelier din subsol al clãdirii. i-am oferit nu numai bani ci ºi multe cadouri“. mãcar cîteva ore. curãþenie. Am discutat pînã spre miezul nopþii. cîteva viori. plãtitã în lei la M. Eu le vãzusem dar. Neldo este fericit cã aici. cu un cer senin.A. nu se poate trãi. Îmi mai spune ca neapãrat. mãcar de la un tren la altul. Apoi. De la garã ne îndreptãm spre centrul oraºului. Vremea era frumoasã. „Aþi uitat cã toate acestea ºi altele. îmi strecoarã un plic. ºi apoi începem sã ne facem bagajele de plecare a doua zi spre þarã. lumea frumosului din artã. la Veneþia am asiguratã cazarea. ºi cu maºina ajungem în cîteva minute la garã. Ajunºi la garã. cîteva piese de mobilã veche. sã nu creadã cã fac aluzie cã aº dori sã primesc la rîndul nostru. ºi voi sta la Casa Iorga. spunînd cã din cîntat. Sã-i folosim pentru Padova ºi Veneþia. Dimineaþa la o cafea.E. ºi ne mãrturiseºte cã are ºi o altã meserie. Îi rãspund totuºi cã. proprietatea statului român. cu vitrinele magazinelor viu colorate. în muzeul bolognez. de un verde crud. fiindcã meritã“. a simþit cum un colecþionar român a trecut prin suflet. în oraºul lui Pavarotti. ca un colecþionar. aceea de lutier ºi restaurator de mobilier vechi. ridicã capota maºinii ºi scoate un pachet. Cu discreþie. aglomeraþie ºi aspect de civilizaþie. reºedinþa noastrã de suflet. dãdeau o mãreþie solemnã acestor aºezãri încãrcate de poezie ºi frumuseþe. Aceiaºi ordine. reamintindu-ne cã „ºi ei. sunt de la voi?“. în care sunt etalate 210 . Nici nu ºtim cînd s-au fãcut 2 ore de mers cu trenul ºi am ajuns la Padova. fãrã sã scoatã o vorbã. Victor Vicºoreanu. îmi aratã pe pereþi peste 20 de farfurii realizate de faimosul olar de la Horezul. am evitat intenþionat sã vorbesc despre ele.

privim gondolele moderne. un indiciu cã în apropiere se aflã clãdirea Casei Romena. Ieºim în spatele ei ºi privim spre Canalul Grande pe care curgeau. sub formã de cupole rotunde. Ajunsesem în cel mai frumos oraº din lume. cu arhitectura similarã cu aceea a Palatului Dogilor din Veneþia. valori. colonade. De aici trecem pe lîngã Pratto della Valle. 16-17. maronii ºi alb imaculat. încheiem aceastã scurtã vizitã ºi ne reîntoarcem în grabã spre garã. vedem firma magazinului Pupo. Pe strãduþe înguste. ajungem la faimoasa catedralã cu multe turnuri. în cel mai glorios oraº în care istoria a sãpat adînc ºi a lãsat vestigii. în care au învãþat ºi unii intelectuali români. palate. culturã ºi civilizaþie. tonetele cu fructe ºi flori îþi încîntã ochii. Feþele lor iradiazã luminã. cu multe zorzoane. Începem periplul veneþian. ne-a rãmas o dulce ºi frumoasã amintire. Basilica. bucurie. Intrãm într-un gang ºi apoi în strada principalã. admirãm clãdirea primãriei. de marele Giotto. ºi aruncînd o privire spre impunãtoarea clãdire a vechii universitãþi din sec. Cu uºurinþã. luminile din vitrine te orbesc. Trãiesc din plin momentul Ajungem la Capo D’oro.. Nuovo. un fel de bijuterii stropite de culorile sîngerii. unde descoperim cu uºurinþã pictura lui Mantegna ºi de aici ne abatem spre capela Scrovegni pictatã în secolul 14. Intrãm într-un hol în care pe un perete troneazã efigia în bronz a lui Iorga.cele mai noi produse vestimentare ºi bijuterii de ultimã modã. Batem la o poartã ca de cetate. Imaginile întipãrite pe retina ochilor din acest oraº încãrcat de veche istorie. la cumpãna înserãrii zeci de gondole cu tot atîtea felinare luminate de becuri de toate culorile ºi fãrã a sta pe gînduri ne hotãrîm sã luãm un vaporeto spre Casa Romena.00 gara din Veneþia era aproape pustie. Aici se ºtia de sosirea noastrã ºi sîntem instalaþi într-un mic apartament ºi îmbucînd cîteva senviciuri de la soþia lui Neldo. iar o vizitã la Veneþia înseamnã mai ales. cunoaºterea Palatului Dogilor. magazinele îºi ridicaserã obloanele. iar mirosul cafelei Expresso te solicitã la cumpãrare deoarece costã. Parcurgem aceastã lume de vis. Piaþa San-Marco.. La ora 17. Ne uimeºte arhitectura încãrcatã cu capiteluri. ducînd în ele „feþi frumoºi“ ºi „sînziene“ spre Podul suspinelor. 5 dolari. Luca Giordano ºi altele. Dupã cîþva zeci de metri. frize ºi balcoane cu multe flori la ferestre. Citim din mers multe afiºe 211 . adormim fãrã vise. ca niºte caleºti împãrãteºti. Basilica de salute în care sunt renumitele pînza lui Tintoretto. admirãm statuia ecvestrã a lui Gattamelata a lui Donatello. vizitatorii se grãbesc. mai întîi spre San Marco. Turnul orologiului. fericire. sau Lido. Campanella. privind în stînga ºi dreapta clãdirile de secole. Muzeul Corero.

îþi intrã parcã în ochi. ne place. vremea este caldã. Acum. de noi filme. S-au schimbat ºi monumentalii cai înaripaþi de la intrare. invitaþii la vernisaje de expoziþii. te aperi cu mîinile. acele alegorii fantastice atît de realiste încît simþi nevoia sã le mîngîi. spre amintire. de jur împrejur sunt înãlþate schele. iar la Muzeul Corero expoziþia de hãrþi de navigaþie. oameni de toate culorile stau pe loc. monumente. În piaþã multã animaþie. pe treptele clãdirilor. pînã cînd se sperie ºi încep sã plîngã. Tintoretto. cu mînuþele lor le dau de mîncare acestor musafiri permanenþi care le acoperã trupurile. Pe un alt afiº citim cã la Palatul Ducale este deschisã expoziþia de sticlã în vitrou. Zborul lor în stoluri. Aparatele de fotografiat ale turiºtilor imortalizeazã. se urcã pe cap. Facem ºi noi aceleaºi fotografii unice din viaþã. Basanov. Privim cu ochii sclipind de emoþie. ca bezmeticii. este un unicat. ªi totuºi aici în Piaþa San-Marco am venit sã vizitãm Palatul Ducale.cu reclame. Tiþian. la Veneþia este o afluenþã normalã. Toate ne ispitesc. Publicul se amuzã. Veronese. care pentru buzunarul nostru înseamnã foarte mult. Vitrinele magazinelor ne ispitesc. pictorul Ion Pacea. Cînd ajungem în San Marco soarele ne izbeºte în ochi ºi pentru o clipitã avem senzaþia cã ne aflãm în „cel mai frumos salon al Europei“ cum spunea cîndva Napoleon. o capodoperã. vrem sã le vizitãm pe toate. pe pavimentul pieþii. Tiepolo cu valoare documentarã de istorie a falnicei Veneþii de 212 . Ne uimesc tablourile semnate de Bellini. de pe frontispiciu cu alþii noi. aceastã Bazilicã se restaureazã. realizînd o sintezã uluitoare. Aceastã piaþã prin care au trecut generaþii de artiºti ºi artizani care ºi-au lãsat amprenta geniului lor în construcþii. te enerveazã. Copiii mici sunt captivaþi cînd. excursii la Murano în mica insulã din Adriatica unde se aflã împãrãþia „bijuteriilor din sticlã ºi argint“. Arãtînd o legitimaþie de intrare. Le privim cu duioºie ºi plãcere. pînã la creaþia renascentistã ºi-au dat întîlnire. jocul cu porumbeii devine fascinant. în opere celebre. prezentãri de modã. tavanele sculptate din Sala colegiului ºi cele peste 20 de picturi de Veronese. dau nãvalã peste tine cînd scoþi un pumn de seminþe sau o felie de pîine. Bassanov ºi ne oprim asupra scenelor reprezentînd „Împãrþirea dreptãþii“. te sperii. sau îþi lasã semne ºi inscripþii albe pe îmbrãcãminte. intrãm fãrã sã plãtim cele 8000 de lire de persoanã. în care goticul flamboilant tipic veneþian. imagini de neuitat. sunt lucruri ºi obiecte de ultimã orã. pe care mi-a dat-o la Bucureºti prietenul meu. dar preþurile afiºate nu sunt pentru noi. adulmecã cu boabe de grîu miile de porumbei care au devenit „obraznici“. Deºi sezonul turistic în alte þãri este în scãdere.

ce ºcoalã importantã poate fi contactul unui colecþionar cu asemenea lucrãri de picturã universalã“. la Brescia. am învãþat enorm ºi m-am îmbogãþit spiritual sã iubesc frumosul din artã. pentru a pãtrunde în taina facerii lumii. albul cenuºiu. Cîntarul dreptãþi trage undeva spre stînga. încãrcate de picturi reprezentînd scene de luptã. cu scene celebre de luptã. Privim înãlþimea sãlilor. te învãluie ºi îþi mãreºte puterea credinþei în Dumnezeu. În aceastã frescã cu sute de personaje. este surprinsã judecata unei regine. Faþa lui parcã ar spune: N-am ce-þi face! Mergînd îngînduraþi prin aceastã Salã a paºilor pierduþi îmi ziceam în sinea mea: „Doamne cîte am învãþat. Culorile estompate. Ochii cãutãtori îi aþintim spre tavanele pictate. privim parcã dincolo de cer. grele. vestimentaþia grea. de o stare de plutire. Stãm minute în ºir. gesturile umane care dãdeau acea stare specificã din timpul discuþiilor problemelor privind soarta oamenilor. dar mai ales punerea în scenã a personagiilor. cu îngeri ºi talere în care se împarte dreptatea tuturor neamurilor în care Dumnezeu vegheazã ca la „Facerea lumii“ sã participe tot ce existã în împãrãþia cerului. emoþia puternicã intrã parcã în tavanul pictat de Michelangelo. cere îndurare. dar mai ales cîtã abnegaþie ºi vitejie. S-a hotãrît soarta cuiva care va ajunge în subteran. Din toate aceste vizite în muzeele italiene. ochii se umezesc. descoperind imensa pînzã „Incoronazione de la Vergina“ a lui Tintoretto. care supusã chinurilor. Totul este de un realism zguduitor. albastrul diafan. Totul este plin de mister. podoabe. ca ºi lumina cereascã. în care figurile umane. în care figurile oamenilor par sculptate. Cîtã încrîncenare.odinioarã. ªocul de trãznet care ne-a trezit la realitate ºi am rãmas muþi a fost atunci cînd ne-am aþintit ochii pe peretele din faþã. azvîrle coroana. ne înþelegem cu cei de dincolo. de unde nu va mai vedea decît rar soarele. cîtã forþã ºi eroism. Continuãm vizita noastrã în Palatul Dogilor ºi urcãm în Sala Marelui Consiliu unde pe canapeaua de la intrare facem o micã pauzã. cîtã miºcare. care ne-a lãsat amprenta ºi pecetea 213 . Privind-o rãmîi mut. atmosfera încãrcatã. ai senzaþia cã tu însuþi participi la luptã. milã. Privim stampe de epocã ºi realizãm ce înseamnã o reºedinþã a senatului. Marele Tintoreto. dar cel ce judecã sfideazã totul. norii vineþii. în faþa cãreia þi se opreºte respiraþia. în care sufletul vibreazã trezindu-þi sentimente nemaiîntîlnite pînã atunci. în fresca „Triumful Veneþiei în lupta din Olimpia“ realizatã de Veronese sau lucrarea lui Tintoretto „Veneþia asediatã de milanezi“. roºul potolit. dã bani grei. cîtã ºtiinþã ºi talent au avut aceºti mari artiºti. Într-o picturã din Consiliul zeilor.

o zi caldã. Întrerupem visul. de visare ºi descãtuºare sufleteascã. Toatã Veneþia se înveºmînteazã cu o luminã strãlucitoare. încît ne aºezãm pe o canapea ºi privim de pe malul lagunei cum se lasã ca un zãbranic înserarea. Am trãit sentimentul cã printre ei am zãrit pentru o clipitã pe mentorul unui grup de studenþi de la Istorie din judeþul Prahova. ºiragurile de mãrgele de Murano ºi Burano. Bassanov. alte figuri luminoase ale Italiei cum ar fi un Tiþian. în Basilica de la Saluete. le privim cu înþelepciunea oamenilor care deºi au buzunarele goale. te plimbã prin tunelul paradisului. dar ºi bãtrîni abia tîrîndu-ºi picioarele enervaþi de vînzãtorii ambulanþi care-ºi fac reclamã la obiectele de podoabã. Lume multã. ºi de la un balcon privim curtea interioarã a palatului sub care se aflã catacombele unde condamnaþii la moarte îºi petreceau ultimile zile de viaþã privind o dîrã de soare care o inhalau ca o speranþã. valurile apei sclipocesc iar din adîncurile apei luminile de pe mal se multiplicã. cu cîntecele lor nostalgice. Este 14 noiembrie 1990.geniului sãu în Palatul Ducale. Ne trezim parcã dintr-un vis care am fi vrut sã dureze o veºnicie. Mai rãmînem pentru cîteva clipite. în zecile de lucrãri de la Academie dar ºi în ªcoala de la San Rocco unde ºi-a lãsat 21 de picturi pe plafon precum ºi în alte palate ºi biserici din Veneþia. ºi prin strãduþele întortochiate. ducînd în cîrcã copii obosiþi de-atîta alergãturã. în sclipiri multicolore. cu platani seculari cu frunzele arãmii. întîlnim o piserie. cu zeci de magazine. Ca la un semnal se aprind felinarele. Intrãm apoi prin porþile Casei Romana. zeci de ani în urmã. mãºti de carnaval ºi în special. unde mîncãm delicioasele spaghete pe care le stropim cu un vin roºu de Malaga. se simt cã trãiesc din plin visul de a se bucura de clipa fericirii unice din viaþa lor. Aproape de Casa Romena. cu vitrine luminoase ºi ispititoare. în neºtiinþa noastrã. Pe mare. care se multiplicã peste zecile de turle ale bisericilor care se ridicã spre înãlþimi ca niºte nave cosmice. Veronese. strãini care-ºi aratã costumele specifice. Tintoretto rãmîne adevãratul geniu al picturii timpului sãu. strãluminate de felinarele multicolore. care cu 70 de ani în 214 . Ne întîmpinã un grup de studenþi români care solicitã sã doarmã peste noapte în casa care a fost achiziþionarã de Iorga. pe care feþii frumoºi îmbrãcaþi în costume de sãrbãtoare. ne ridicãm. Carapaccio. gondolele plutesc ca niºte licurici în noapte. Încercãm senzaþia cã trãim o searã valpurgicã. Tiepolo. Luca Giordano ºi alþii. femei cu toalete scumpe ºi bijuterii pe toate degetele de la mînã. celebritatea lui întunecînd parcã. Ieºim din nou în Piaþa San-Marco. cu un cer senin cu flori neatinse de bruma toamnei.

devenit în timp directorul Muzeului Regional de istorie din Ploieºti. în atelierele cãrora am învãþat marea lecþie a artei ºi mai ales opþiunile colecþionarului de artã. mai întîi am vãzut acele tablouri-document în care palatele ºi clãdirile monumentale ale Veneþiei sunt pictate cu toate detaliile. Nu mi-am închipui vreodatã cã voi avea marea ºansã sã calc pe urmele acestui mare istoric cãruia îi datorez ceea ce sunt astãzi. þinta noastrã este vizitarea „Muzeo Corero“ situat într-o clãdire monumentalã pe o strãduþã care porneºte chiar din Piaþa San Marco ºi care adãposteºte una din cele mai mari colecþii de artã. Simache am învãþat sã preþuiesc frumosul din viatã ºi artã ºi îi sunt recunoscãtor. Aici. a redat exact imaginea unei Varºovii vechi. colecþionarul din mine se trezeºte în faþa unei realitãþi care îi estompeazã entuziasmul ºi preocuparea de a strînge cu pasiunea care începuse cu peste 30 de ani în urmã. ornamentele specifice. 17 fiind aceea de a surprinde detaliile arhitecturii. A doua zi dimineaþã. De la profesorul N. 215 . care au reprezentat modele pentru edilii ºi arhitecþii oraºului de azi care au reconstituit Varºovia dupã tablourile lui Canaletto. avîndu-l ca iniþiator pe fostul meu pãrinte spiritual. au pus la intrare în Casa Romena. cînd lucram ca muzeograf principal la aceastã ctitorie a sa din oraºul Ploieºti. care are de toate pentru toþi. donaþii ale unor personalitãþi ºi oameni de culturã ale Veneþiei. Pentru a te introduce în atmosfera unui muzeu. respectarea construcþiilor în forma lor iniþialã. amintindu-mi de acest episod povestit de profesor în 1956. al celor împãtimiþi de artã. al celor cu bani care au învestit în achiziþionarea acestor valori. împietrite. Este o întreagã ºcoala care ºi-au lãsat însemnele în aceste tablouri. sã descifrãm preocupãrile ºi gustul pentru frumos al iubitorilor de frumos.urmã. 16. Am zãbovit cîteva momente emoþionat. Aici în Muzeul Corero sunt ºi tablouri reprezentînd figuri de papi. dogi. preocupaþi de a lãsa însemnele trecerii lor prin viaþã. profesorul Nicolae Simache.I. aºa cum a fãcut cîndva marele Canaletto în Polonia care. exacte dar care au o singurã calitate. Începem sã privim cu ochi mari fiecare obiect de artã. de a cumpãra din cînd în cînd cîte o lucrare de picturã ale unor pictori contemporani din Bucureºti. lãsînd posteritãþii comori materiale ºi spirituale care au îmbogãþit tezaurul marelui oraº. o fotografiere exactã a unui oraº devenit el însuºi muzeu. efigia marelui istoric român Nicolae Iorga. cuprinzînd un mare tezaur de picturã. aparent statice. grija acestor anonimi din secolele 15.

Sunt în aceastã salã zeci de icoane. desene. cînd joviali ºi pitoreºti. dar ºi liniºte ºi împãcarea cu destinul. rãstigniri. cînd împietriþi. gesturile iepurilor. construcþii de cetãþi. scene biblice. a lui Pietro Brueghel. toate exprimã un gust profesionist. ºi mai ales pentru icoanele vechi din secolele 14. Cînd ieºim din muzeu. transfigurare aºteaptã „un ceva“. cu miniaturi. acest mare artist care cu penelul sãu de filigran a lãsat atîtea urme pe hîrtie dar ºi pe pînze despre bogata arhitecturã a timpului sãu ºi mai ales cu imagini extrem de valoroase ale oraºelor vechi italiene. cãprioarelor. Aici se aflã o expoziþie numai de hãrþi de navigaþie unele foarte vechi. Încerc un sentiment de mîndrie cã iatã într-un muzeu veneþian figureazã ºi România. peste teritoriul nostru este scris cu litere mari. exprimã frica. 15. Privim totodatã tabloul. 16. dar mã întristez cã într-o altã hartã a lui Siaert din 14 iulie 1550. neliniºtea. Mirarea. soarele stãtea sã apunã. monumente în care nu gãsesc însemne despre þara noastrã. ºerpilor. în care surprinzi figuri de femei care prin gest. sau o alta tot a lui cu porturile Adriaticei. precum ºi picturi semnate de pictori veneþieni pe care nu-i reþin. „Daiana veneþianã“. În ultima zi de ºedere la Veneþia ne hotãrîm sã mergem cu vaporeto la Murano ºi Burano. rafinat. Am descoperit aici ºi alte hãrþi în care este prezentatã Europa Septentrionalã din 1 septembrie 1553 în care apare ºi þara noastrã: Transilvania. aºa cum este cea a lui Pietro Visconte din 1318 sau cea a lui Sraziosa Benincasa din 1472 de origine calabrezã. Trecem din nou prin Piaþa San Marco. Dar marea satisfacþie o încerci cînd te opreºti sã admiri „Crucificarea“ lui Giovani Bellini. 216 . „Pieta“ lui Antonello Da Messina. Privim mai întîi peste lagunã ºi ne atrage atenþia pe o insuliþã silueta unei biserici. Ungaria. de dimensiuni diferite care demonstreazã diversitatea tematicã ºi modul de realizare artisticã. Parcurgem apoi ultimile sãli în care ne rãsfãþãm ochii privind multe stampe realizate de Canaletto. Mãreþia ei ne-a ispitit ºi ne hotãrîm sã facem o întrerupere a cãlãtoriei pentru a o vizita. pentru achiziþionarea unor meºteri iconari valoroºi ai ºcolii venetiene. Valachia Danubiu sau Cheli (Chilia). Mîntuitorului. transfigurarea. În alte vitrine sunt expuse zeci de jurnale de cãlãtorie. Gustul acestor colecþionari pentru artã. „Apocalipsa“.senatori. Ajungem apoi într-o altã salã de la etaj. sfiiciunea. auritã. figuri umane. a lui Carapaccio ºi mai ales faimosul tablou „Vizita“ a aceluiaºi autor. reci. Sfinþii apostoli. cu imagini ale Maicii Domnului. care reprezintã „Adorarea magilor“. încadrat cu o ramã sculptatã.

aºezate în vitrine ca la paradã. Ajunºi la Murano ne desfãtãm ochii privind „minunile lumii“ realizate de iscusiþi meºteri fãuritori de bijuterii unice. De la un magazin la altul sesizezi mãiestria ºi rafinamentul cu care sînt realizate aceste podoabe care atrag sute de mii de vizitatori. Intrãm cu el prin diferitele magazine. Cînd intrãm pe sub o cupolã ca de cetate. unde vinul alb ºi rubiniu se bea la „botul 217 . bine cunoscutã de noi. pictorul atît de îndrãgit de noi. Ne-am mulþumit numai cu atît. El vine tot mai frecvent la noi acasã. iar într-o varã. privim varietatea crucilor ºi monumentelor de pe morminte care impresioneazã pe orice vizitator. compozitorul rus Igor Stravinschi ºi descendenþi ai familiei Romanovilor care departe de „Rusia mamã“ îºi dorm somnul de veci pe meleaguri strãine. am ajuns împreunã cu el la Coteºti. Aici. Am ieºit din nou la micul ponton din faþa cimitirului pentru a lua vaporaºul spre Murano ºi Burano. o impresioneazã într-atît cã rãmîne fãrã glas. Nu era nici þipenie de om ºi totuºi pe fiecare mormînt erau puse flori proaspete ºi candele aprinse. Nici unul nu ne-a reamintit. citind numele celor decedaþi de vreo personalitate. se opreºte la o vitrinã ºi cere douã brãþãri Se uitã la ele. Generozitatea lui. Da. rãspunde pictorul. cãlãtor grãbit prin Italia. Privim cu încîntare la formele care le poate lua chihlimbarul ºi piatra veneþianã. deºi spre surprinderea noastrã în jurul nostru era o singurãtate ºi liniºte care ne-a dat frisoane. pictorul Ion Grigore. Descoperim pe o alee mormîntul marelui poet avangardit Erza Paund iar lîngã peretele zidului din partea nordicã care închide incinta cimitirului mormintele lui Stravinski Igor ºi al Romanovilor ruºi. le suceºte ºi le achitã. De gestul lui Ion Grigore. le întoarce.Surpriza a fost enormã. din sticlã de Murano. vreau sã aveþi o amintire de la mine ºi din Veneþia. Cînd ieºim din magazin îi oferã o brãþarã soþiei mele. care au devenit podoabe în mai toate clãdirile ºi palatele din Europa ºi nu numai. la vãrul soþiei mele. ne amintim foarte des ºi nu ºtim cum sã ne recompensãm. a aºa zisei „lumi bune“ a Veneþiei. dornici de a se reîntoarce în þãrile lor cu o amintire valoroasã din Veneþia. Dar aici am avut ºi o altã bucurie. ºi mai ales candelabrele. Pe vaporeto trãiam încã liniºtea din cimitirul „Falnicei Veneþii“ în care dorm somnul de veci nu numai „bãºtinaºii“ ci ºi „prigoniþi ai soartei“. pictorul mai insistent solicitã sã vadã cîte o bijuterie de Murano. am descoperit de fapt cimitirul oraºului. întîlnirea din întîmplare cu prietenul nostru român. ne încãrcãm de lumina ºi culoarea acestor nestemate „ne clãtim ochii“ cum s-ar zice. Ne plecãm asupra unor monumente.

ne-am rãsfãþat ochii ºi inima în faþa unor frumuseþi realizate de iscusiþi maeºtri italieni ai zilelor noastre. încît plecarea noastrã era pusã sub semnul întrebãrii. prilej cu care am vorovit despre vremurile moscovite despre care avem multe amintiri de neuitat. pe distanþe lungi. cineva acolo sus ne aºteaptã“. nu existã aglomeraþie.calului“. a avut un mare necaz. Wilhelmstrasse. ºi ajungem la garã. i-a procurat urgent cîteva injecþii cu diprofox care au fost salvatoare. cîteva 218 .00 suntem la Viena. I s-a declanºat o crizã puternicã de sciaticã. La ambasada românã ambasador era domnul Stãnculescu cu care am lucrat la Moscova. vremuri apuse dacã ne gîndim la ziua de azi. frumuseþea clãdirilor monumentale. Vremea este ploioasã încît pînã la orele 21 facem un tur pe bul. poposind de curiozitate prin magazinele luminate ca ziua. unde lãsasem 2 valize pline cu mici cadouri. privim cãlãtorii liniºtiþi încãrcaþi cu multe bagaje. nu se mai putea miºca de dureri. A doua zi am plecat cu trenul spre þarã. Cãlãtoriile noastre în strãinãtate le-am fãcut în general în lunile noiembrie. Deci am plecat. admirãm vitrinele ºi curãþenia bulevardelor. o întîmplare ºi un ghinion ne-a pus în mare încurcãturã. ºtergare cusute cu arnici roºu ºi negru. deoarece doctorul de la servici. La Burano nu mai ajungem. Cind ajungem la Belgrad. Cu 4 zile înaintea plecãrii. vizitînd portul ºi o catedralã din secolul al 14-lea unde am intrat pentru a ne ruga pentru cã suntem sãnãtoºi iar Dumnezeu ne-a avut în paza lui în periplul nostru italian. la clasa II-a sunt avantajoase. N-am vãzut oraºul decît din mersul maºinii urmînd ca poate. farfurii de Horezu. La orele 18. ouã încondeiate de Rãdãuþi. am plãtit pentru 2 bilete dus-întors pînã la Madrid 2000 de lei. al soþiei. Am avut noroc. ne mulþumim cã în micuþa insulã din laguna Adriaticei. În 1984. adicã jumãtate din salariul meu pe o lunã. într-un alt an sã pot sã dau curs invitaþiei sale de a reveni pentru 2-3 zile sã vizitãm ºi Iugoslavia o þarã cu foarte multe comori ºi mai ales muzee. deoarece în acest anotimp sunt cîteva avantaje pentru cã se rãcoreºte timpul. Ne hotãrîm sã facem aceastã excursie într-un moment de entuziasm total ºtiind cã la „Geneva. Ehei. Dar vai. luminate a giorno. am avut o mare surprizã. Marieta.30 plecãm din Bucureºti ºi a doua zi la orele 13. se gãsesc bilete de tren. A fost un popas de numai 2 ore. ne învîrtim în jurul Catedralei ºi ne întoarcem. hotelurile sunt mai ieftine iar biletele de tren în circuit. Am fãcut o escalã de 3 ore la Trieste. soþia mea. La bagaje de mînã.

cumpãrate la magazinele de artizanat.icoane pe sticlã. întrebînd cît ne costã cazarea. grãbiþi sã ajungem la vaporul care urma sã ne ducã la Capri. francezii nu ne-au cerut paºapoartele. pe coline. palmieri. sticluþe rotunde pline cu coniac românesc. cazinouri. vile cochete. Drumul parcurs spre Spania cu trenul ne încîntã ochii. conductorul. devenise „un rapid“ încît.000 de lire. sã ne dea jos din tren. Intrãm mai întîi printr-un tunel. Cînd trenul se opreºte. pentru a le oferi cadouri. Peisajul de un pitoresc inedit ne încîntã ochii ºi inima. Ici.00 pe 3 octombrie la Port-Bon. Trecînd prin Ventimiglia ajungem la þãrmul mãrii. ne înþelege cã nu avem locuri ºi pe loc. Noi stãteam cu „frica în sîn“ ºi ne minunam nu a venit nimeni sã ne controleze bagajele. contra a 30. Cannes. clãdiri monumentale. clopotniþele bisericilor care strãpung cerul. pe care mergem de peste 20 de minute. unele cabane ºi complexe turistice ºi zone. Nisa. Aici schimbãm trenul. pe care alunecau zeci de vaporaºe colorate.00 suntem la graniþã. Citim ºi nu ne vine sã credem. încît ne-a impresionat mai ales cînd dimineaþa. foarte curat. trecînd printr-un simplu peron aºa zisa vamã ºi de aici ne urcãm într-un expresso de o eleganþã care ne-a tulburat. Stînci. pe Coasta de azur ºi ca prin vis defileazã prin faþa ochilor denumirile oraºelor Montecarlo. turnuri de cetãþi. un fel de hotel. Peisajul este magnific. grãdini de varã. ca niºte mãrgele colorate care ne prevestesc cã ne apropiem de Barcelona. colo. de agrement. mai ales cã nici nu am simþit cã vameºii ne-au aplicat pe paºaport doar o ºtampilã ºi ne-au urat „drum bun“. cu ochi jucãuºi. Se face searã încît la orele 21. bãrci cu pînze albe care pãreau niºte pãsãri miraculoase venite din alte lumi. De fapt trecusem. ºi mãslini. sau sã rãspundem întrebãrilor vameºilor aºa cum se fãcea la noi sau prin þãrile vecine Trenul cu care cãlãtoream. un tînãr oacheº. mandarine. Trenul parcã alunecã pe malul Mãrii Mediterane. cu baie ºi flori pe masã. erau lucruri specifice româneºti. le privim ca prin vis. vile. urcãm cu un excalator ºi ajungem într-o salã 219 . Îmi amintesc cã la Napoli cu o sticluþã de coniac am dormit o noapte la „Dormitorul Feroviarilor“ de fapt. spunîndu-ne cã primeºte deoarece este „un dar de la fraþii noºtri români“. A fost extrem de încîntat cînd i-am oferit o sticluþã cu coniac românesc. Nu ne mai sãturãm privind cu nesaþ la peisajul mirific al „pãdurilor“ de portocale. portarul ne-a rãspuns cã este gratis. Unele dintre aceste oraºe le vom vizita la înapoierea noastrã din Spania. parcã suntem într-o lume de basme ºi vis. obþinem o cuºetã ºi ne trezim la orele 6. La ora 7 plecãm spre Barcelona. cu lenjerie albã apretatã.

fãrã nici un fel de vegetaþie. care costã foarte puþin. în care am ascultat o muzicã discretã spaniolã. plantaþii de meri ºi fâºii de miriºti dupã care se strînsese recolta de grîu. într-o liniºte de catedralã. Explicaþia am înþeles-o. mai multã verdeaþã. cu zeci de cabine telefonice. o perlã într-o cãldare peste care strãlumineazã soarele dãtãtor de viaþã. cu pietre înalte. Privim ºi iar privim. Trenul aluneca parcã pe lîngã litoral. Nu întîrziem prea mult deoarece pe linia 5 a venit un nou expresso care mergea la Madrid. Abia dupã ce urcãm un alt escalator ºi ieºim în spatele gãrii suntem orbiþi de lumina incendiarã a bulevardelor largi. Dupã acest oraº peisajul se schimbã. Pentru 2 minute trenul staþioneazã în gara oraºului Guaadolajaro. Deºi în acei ani lucrau aici doar 3 diplomaþi. ne-am sãturat parcã de atîta pustietate. Ne rãspunde reprezentantul Taromului care era de serviciu. cu o arhitecturã în stil mauric. cu încetinealã care ne-a derutat. de o modernitate care te fascineazã. Regretã dar ne spune n-au voie sã cazeze pe nimeni. iar pe mijlocul strãzilor carouri ºi rozete de flori decorative care-þi încîntã ochiul. cînd dupã numai 1/2 orã începuse un urcuº greu. 220 . Ici. printre care ºi un coleg de-al meu. peisajul se schimbã. printre care mulþi arabi. Sunt luminile Madridului. înaltã. colo. cu sãli imense în care forfoteºte o lume pestriþã. apar plantaþii de portocali ºi lãmîi. De la un telefon public sunãm la ambasadã. Vagonul în care ne-am urcat era de o eleganþã nemaiîntîlnitã pînã atunci de cînd cãlãtoream prin Europa. cu zeci de cabine telefonice. Dupã ce trecem de oraºul Saragoza. vedeai cîte vreun mãslin pitic. domnul Anghel. flancate de palmieri ºi blocuri moderne. Gara este nouã. deoarece plãtisem un supliment de vitezã. atinsã de bruma toamnei. apar tot mai des petece de pãmînt cultivate cu porumb verde. Dupã cîteva ore cu trenul. aºezat într-un gãvan înconjurat de multã verdeaþã. parcã erau niºte dinþi izbucniþi din piatrã ameninþãtori. modernã. þuguiate. Începe sã se însereze. printr-o zonã de munte. incredibil de aridã. incendiat doar de razele soarelui care a uscat totul. care în imaginaþia noastrã pare un peisaj selenar. cu o catedralã în mijloc ºi pe una din coline o cetate medievalã cu zeci de metereze. cu multe escalatoare. de 7-8 etaje. care ne spune sã luãm un taxi. Aºezarea parcã este divinã. ªtiam cã nu putem fi cazaþi în spaþiile ambasadei.imensã. Fiind un „tren imperial“ a trebuit sã luãm un tichet suplimentar de vitezã pentru care am plãtit 3400 de pesetos. ºi priveam feþele senine ale cãlãtorilor. peisajul devine ºi mai dur. sau petece de viþã de vie arãmie. cu zeci de chioºcuri. Dealurile se îndepãrteazã parcã ºi în depãrtare se vãd fascicole de lumini.

20 seara. intrãm în panicã. Ne interesãm ºi cînd avem tren spre Granada. Toledo nu este o simplã cetate. cu multe capiteluri. cu un soare strãlucitor. unde îºi petrec mai toatã ziua mulþi bãtrîni la o halbã de bere ºi un sendvici. cu mii de magazine ºi mai ales îþi poþi rãsfãþa ochii privind bijuteriile din vitrine care te ameþesc. Cu o searã înainte am fãcut o plimbare de recunoaºtere. Cînd ieºim din acest „infern“ suntem deja în faþa gãrii. pitzerii în faþa cãrora erau câte douã-trei mese unde vedeai mai mult marocani ºi excursioniºti sãraci ca noi. Trecem pe sub un gang în care domnea un miros de aer închis. descoperi 221 . la doi paºi de Poarta Del Sol ºi Muzeul Prado. Incredibil. Nu. Eram fericiþi cã vom dormi „pe sãturate“. care graviteazã în jurul Alcazarului ºi al Catedralei. peisajul se schimbã. parcã-l simþim cum intrã în oase. dar a dat un telefon la un hotel cunoscut. panorama oraºului cocoþat pe un pinten de stîncã. ºtim deja cînd ºi unde vom începe mai întîi cãlãtoriile noastre în Spania. oboseala îºi spunea cuvîntul. ocolind stînca Poarta del Sol. Este o zonã. simþi parcã în gurã cocleala aurului. cu balcoane în stil rococo ºi gotice. cînd tarlale întinse de porumb cît vezi cu ochii. Emoþiile au trecut. deºi în plin centru al Madridului. femei copii. Biletul costã 490 de pesetos dus ºi întors. Cînd coborîm din tren ºi ne urcãm într-un autobuz. care cu ochii pleoºtiþi ne privesc cu duioºie în aºteptarea unui bãnuþ. Aflãm cã este la orele 22.20 aveam primul tren spre Toledo. cu puzderie de ghivece cu flori cu zeci de magazine concentrate pe strãduþe vechi ºi înguste cu chioºcuri cu fructe exotice ºi sucuri naturale. Este refugiul în care dorm claie peste grãmadã bãrbaþi.Se înserase bine. cu multe birturi stradale. Pe o ºosea ultra modernã. care îngroaºã cohorta cerºetorilor strãzii. Toledo este un oraº unic. San Geramino. Peisajul este cînd presãrat de dealuri cu multe livezi ºi viþã de vie. lãsînd ca la înapoiere sã vizitãm Muzeul Padro din Madrid. cu vile cochete ºi case de odihnã. ne apare în faþã ca în lumea basmelor. intrãm direct în inima oraºului. oraºul legendar al marelui pictor renascentist El Greco. Este o zi seninã. Clãdiri vechi. iar un bilet costã 2592 pesetos. ºi care ne dã putere ºtiind cã vom ajunge în Toledo. Gara Atoche este la numai 500 de metri de hotelul nostru. mai ieftin. Ne-am propus mai întîi sã vizitãm Toledo. La ora 9. pentru douã persoane. acel oraº în care a lucrat marele pictor El Greco. cu clãdiri legate lanþ cu zeci de strãduþe. Ne trezim în inima veche a Madridului. deoarece pe jos stau culcaþi mulþi nãpãstuiþi ai soartei. La acea orã matinalã. se simte cã este locuitã de lume pestriþã. ne este fricã sã trecem.

dar sunt ºi peste 30 de tablouri aparþinînd artistului. Am stat în faþa acestui tablou peste 20 de minute. De aici. culori dominante în creaþia artistului. opresc circulaþia pentru a imortaliza prezenþa lor în Toledo în fotografii care sã rãmînã pe pînza vremii. sunt puncte de atracþie spre care vizitatorii se îmbulzesc. celebra „Înmormîntarea contelui Orgaz“ o compoziþie echilibratã cu multe personagii. Meritã cei 55 de pesetas pe care i-am plãtit la intrare. coborînd o strãduþã îngustã. În clãdire s-au adunat multe pînze cu picturi aparþinînd ºcolii de picturã din Toledo. fac glume. construit din piatrã ºi cãrãmidã roºie. Trasele vizitelor lor sunt ghidate de muzeografi locali. reflectã starea de spirit a acestuia. trãind senzaþia cã printre aceste figuri umane suntem ºi noi. ºi ne oprim de data asta în faþa bisericii Sfîntul Toma acolo unde existã o lucrare de mari dimensiuni a lui El Greco. Curios. încît îi urmãm ºi noi. cu un etaj. Întreaga catedralã are în interior 16 altare. care pare a fi un cîntec venit dintr-o altã lume. Este o imagine apocalipticã. dar mai ales mica galerie de artã din adausul la imensa construcþie. cu irizãri de argintiu. adevãrate capodopere. Urmãm un grup de turiºti francezi. urcînd în pantã. Este un fel de mic palat. un Christ rãtignit pe cruce ºi o „Madonã cu pruncul în braþe“. Cînd ieºim din catedralã privim curtea interioarã în care simþim foºnetul frunzelor de palmieri. Tonalitãþile de negru dur ºi albul imaculat. se opresc mai ales în faþa Catedralei. pe care a trãit-o intens. Dominante sînt culorile de negru dur ºi alburi tari. în aceastã cetate departe de patria sa. formele ºi modelele pe care numai la Toledo le poþi admira. o construcþie monumentalã. îþi produce marea emoþie cînd în sfîrºit te afli în faþa a douã lucrãri de El Greco. pentru a vizita casa lui El Greco. dar împãrþirea casei parcã ar fi destinatã pentru a valorifica arta. Turiºtii care curg în valuri pe aceste strãduþe. cu douã altare imense. cu multe icoane mari argintate. bucuria ºi durerea înãbuºitã. Urcãm o scarã ºi intrãm într-un vestibul 222 . de un mare dramatism. ne continuãm vizitarea oraºului. figuri umane cu capete lunguieþe ºi spiritualizaþi. cu mormintele unor regi ºi cardinali. sã te trezeascã din visul atît de frumos trãit cu sentimentul unei înãlþãri cãtre divinitate. au þinte precise. cu incredibila catapeteasmã ce copleºeºte prin masivitate. încãrcate cu multe statui. împodobitã cu sute de sculpturi. o micã cetate cu ziduri groase ºi cu o curte interioarã inundatã de multã vegetaþie meridionalã ºi flori. care pe o ulicioarã.adevãrata artã de prelucrarea acestuia. cu gînduri ºi pliante în mîini.

cu zeci de strãzi. la Toledo. cu o faþã asprã. bîntuit de pãcatele lumeºti. etc. care vegheazã. cu faþa prelungã ºi cu mîinile subþiate ca de femeie. ne apropiem ºi intrãm în vorbã. Dupã ce mîncãm. Noi ne oprim în faþa vitrinelor. rigidã.cu un brîu lat de cahle cu reprezentãri animaliere: grifoni. o prezentare grandilocventã a unui oraº. Bartolomeu. cãldura se înteþise. Este un portret din perioada toledanã. ne îmbie sã le privim. iar sfîntul cu ochii adînciþi spre înalt este luminat de un snop de raze de soare. albã. deoarece a doua zi vom vizita faimosul muzeu „Prado“ situat la doi paºi de micul nostru hotel. ne dãm jos puloverele. Toma. care îþi fac cu ochiul. puþin severã. la sufletul neprihãnit al artistului. Totul este solemn. puþin spiritualizat. Spre searã ajungem la Madrid. iar în centru portretul „Sfîntului Bernard“ pictat de El Greco. dar ºi vestimentaþia femininã. configurînd imaginea de ansamblu a oraºului medieval. Apoi ne întoarcem la hotel. cu tavan din lemn pictat. mesianicã. Luãm act ºi ne conformãm. lei. 223 . cînd oraºul se înveºmînta în culorile neonului. cu croieli noi. Pablo. Continuãm sã ne încãlzim privind pictura marelui maestru. Auzind vorbind româneºte. multe portrete de dimensiunile 1x1 reprezentînd pe sfinþii Matei. imensã. Se impune „portretul confesorului“ o figurã distinsã. peste care patina vremii ºi-a lãsat urmele adînci. care vegheazã ca un strãjer întregul oraº. foarte înalt. realizate de meºteri aurari locali. privim ºi ne minunãm vãzînd cele mai sofisticate bijuterii de aur. atenþia pictorului fiind aþintitã spre figura distinsã. privind o imagine de vis „Vederea generalã a Toledoului“ din secolul 16. ne plimbãm pe strãzile din zona veche a oraºului privim forfota oamenilor. dar cu ochii luminoºi. pãsãri. Pedro. zîmbitoare. Aici sunt peste 20 de tablouri. Ieºind în stradã soarele era sus de tot. unde vin mulþi turiºti strãini se furã în plinã zi ca în codru. evlavioasã. pãºind cu sfialã într-un imens salon. cu o paletã largã de modele de haine din piele ºi blãnuri scumpe. ne instalãm la o masã dintr-o pizzerie ºi ne rãsfãþãm cu cîte o porþie de macaroane ºi ne permitem sã bem cîte o halbã de bere. în care troneazã catedrala ºi cetatea Alcazar. care se rãsfrînge uniform peste acest tablou de peste 3 metri înãlþime. ªi aici foloseºte aceleaºi culori închise. Lîngã o vitrinã plinã cu bijuterii. Este tratatã în tonalitãþi de negru ºi alb murdar. mai ales a fetelor elegante. Tot în atelier am rãmas fãrã glas. a artistului. transformat în atelierul pictorului. Ni se destãinuie cã li se furase geanta cu bani ºi paºapoarte ºi ne atenþioneazã sã fim atenþi aici. de dimensiunea de 1x1 m.

Aici. m-am încãrcat ºi mi-am dezvoltat 224 . Tablourile semnate de Tintoretto „Lupta sfîntului Mihail cu satana“ vegheatã din ceruri de Sfînta fecioarã Maria cu pruncul în braþe“ sau „Portretul unei femei în doliu“. Tel Aviv sau Viena. Ne oprim apoi în faþa tablourilor semnate de Ribera. focoasã. cu o faþã blîndã de om strãluminat de sfinþenie. oprindu-ne la tablourile lui Rubens de dimensiuni mari. sau „La mormîntul lui Christos“. galben ºi viºiniu are o luminozitate pe care ai vrea sã o atingi cu mîna. fãrã o arhitecturã exterioarã care sã te atragã. Colorismul sãu. ori muzeul din Dresda. picturile lui Murillo de sfinþi cu feþe spiritualizate care emanã cãldurã ºi bunãtate. Zurbaran. Am vãzut în circuitul muzeului zeci de alte tablouri ale maeºtrilor spaniolii din secolele 16-17. ca suprafaþã. muzee mari. Scutim cîte 500 pesetas plata biletului de intrare. cu cele „Patru ipostaze ale vieþii“ un elogiu adus armoniei dintre generaþii dar ºi un omagiu adus Creatorului. mi-am modelat sufletul. valori inestimabile care s-au impus pe plan mondial. Nu bãnuiam cã într-un muzeu mic. dovedind continuitate. Omul de la casã se uitã la ea. în viaþa mea. care mi-au întregit cunoºtinþele despre ºcoala spaniolã de artã. maestuos. bãrbãteascã. dar ºi credinþã în cel de sus. Tabloul „Sfîntului Andrei“ pare un strãjer înveºmîntat în costum de epocã. ºi hotãrîtã. Lîngã el. semnate de El Greco. ridicat pe cele mai înalte culmi ale civilizaþiei. impune o figurã solemnã. mãiestrie desãvîrºitã. Intrãm în muzeu cu o strîngere de inimã. cu trãsãturile ei specifice. cu ochii adînciþi în orbite. încît muzeul Prado. Boticelli. tonalitãþi de albastru. clãdirea care adãposteºte atîtea capodopere pare destul de micã. Vãzusem. sau lucrãri de Iacob Jordaens în care figura lui „Isus rãstignit pe cruce“. sau muzeele Vaticanului. Vasco Pereira. în lupta cu diavolul ºi forþele rãului. purã. Ermitajului. folosind aceiaºi legitimaþie împrumutatã de la pictorul Ion Pacea. Ribera.Cînd privim de aproape clãdirea Muzeului Prado. Mantegnat. cu acea înfãþiºare seraficã. puþin rigid. exprimã durere. Ne oprim în faþa altui tablou „Hristos la malul mãrii“. îmi spune „mulþumesc“ ºi începem „marea aventurã“. se evidenþiazã forþa dumnezeiascã a învingãtorului. Pornim în aceastã cãlãtorie a frumosului. ni se pare austerã ºi nu de dimensiunile la care mã aºteptam. Velasquez. în acest faimos muzeu de renume mondial. un alt tablou intitulat „Femeia pe cal alb“ energicã. Am privit apoi cu sufletul descãtuºat. forþa talentului artistic. adevãrate palate de secolul 16. ca Luvru. vom descoperi opere mari. cu ochii pãtrunzãtori în lumea infinitului.

în ghirlande cu împletituri de foi de acant ºi stejar. Cînd pãtrundem în curtea interioarã a Alhambrei ni se opreºte respiraþia. Încã odatã m-a iluminat. toate într-un joc subtil de culoare. care privite prin lumina jeturilor 225 . Deºi o garã micã de munte. Ne legitimãm „ca artiºti“ ºi intrãm în prima salã. dar preþul cerut este destul de mare. sculpturã. singurul care duce spre complexul Alhambrei. Cînd ridicãm ochii în sus ºi privim tavanul rãmînem muþi. oraºul cu rezonanþã de legendã. cînd vezi rafinamentul desãvîrºit cu care meºterii mauri au implantat plãcile de faianþã coloratã. nu-þi vine sã crezi cã omul a putut crea asemenea artã de un rafinament ºi o mãiestrie desãvîrºitã în care numai mîna lui Dumnezeu putea sã înfãptuiascã. De la încãpere la încãpere descoperi incredibilul. Capitelurile care susþin cupolele de la cele douã intrãri în palat. miniaturã ºi pictografie. Cînd ajungem în gara Granadei. grupurile de ghizi care mai de care mai zgomotoºi. ne ispiteºte.gustul ºi pasiunea pentru frumosul din viaþã ºi artã. care gãlãgioºi urmau ghidul ºi începuserã urcuºul printr-o pãdure secularã de brazi ºi molizi. Nu mai ai ce spune. ne hotãrîm sã urmãm un mic grup. ne-am propus sã facem o cãlãtorie pe care n-am visat-o niciodatã. în care albastru ºi albul imaculat. sunt ca niºte spirale cu zeci de motive sculptate. de tineri francezi. bem apa rece de izvor ºi dintr-o datã zãrim poarta giganticã de intrare în marele complex de clãdiri incendiate de un soare care le dãdea frumuseþe ºi mãreþie. în flori. iar din tren a coborît puþinã lume. încercau sã te convingã sã-þi fie cãlãuzã prin „lumea de vis“ a Alhambrei cu numai 1250 de pesetas. te îndeamnã sã închizi ochii ºi sã visezi. arãmiul ºi violetul iradiazã o luminã orbitoare. cîteva clãdiri roºii cu turnuri. linia desenului ºi sincretismul culorilor se împletesc în figurile animaliere. încît rãmînem în urma lor. arta mozaicului. Ne oprim la o ciºmea. dar nu putem sã rezistãm ascensiunii acestora. fericiþi cã suntem pe drumul cel bun. Scurtãm drumul asfaltat pe care îl fac maºinile ºi ne abatem pe o cãrãruie care ducea tot la Alhambra. fineþea desenelor miniaturale. Neavînd bagaj. Sã vizitãm faimoasa Granada. Þi se opreºte respiraþia. De pe un mic promontoriu zãrim doar conturul cetãþii. dînd o nouã înfãþiºare frumosului din viaþã în faimoasele palate ale Alhambrei ºi Muntele sacru al spaniolilor. într-o lume de vis. era ora 6 dimineaþa. În ziua urmãtoare la orele 23. în care civilizaþia maurã ºi-a impus geniul sãu creator în materie de arhitecturã.

parcã te afli intr-un mic paradis creat aici. trãind bucuria de a fi vãzut „minunea. Stãm la soare. iau forma unor fecioare care se rotesc într-un dans ameþitor. în aceastã lume „a Semiramidelor“ arabe. un orb. un dar al cerului pentru oamenii acestui pãmînt stropit cu sudoare. sufrageriilor ºi dormitoarelor folosite de emirii arabi. fiind deja în incinta Alhambrei. Noi. ne încãlzim oasele. aceeaºi minã dumnezeiasca a vegheat pentru ca aceastã bijuterie sã dãinuie în veacuri. sãlilor de taifas. care nu are asemãnare. care vine de undeva din hãul unei vãi care se cascã ca o ameninþare un cîntec ºtiut din copilãrie „Granada. cadenþîndu-ºi paºii. semn cã în aceastã oazã de liniºte în împodobirea cãreia au zãbovit ºi meºterit cei mai iscusiþi artiºti ai lumii arabe. cetãþenii oraºului au intrare liberã în acest mic paradis. Cînd ieºim din palat ºi privim faimoasele curþi interioare. Stãm pe o canapea ºi ascultãm clipocitul apei jucãuºe. Miracolul formelor pe care le poate lua piatra. în inima Granadei. am retrãit visul de aur al copilãriei noastre. în decursul istoriei sale milenare. Parcã eºti într-o altã lume. pe aceastã înãlþime. pe caldarîmul din faþa platului apare. pe care n-am sã-l uit niciodatã“. pentru o clipitã. ale „mirtului“.30 cînd la aceastã orã. întinzând o mînã. Suntem obosiþi încît. scoate 5 pesetas. Era ora 15. statornicite de primãria localã. care izbucneºte din instalaþiile speciale. Granada“ care-þi inundã sufletul de melancolie. ºi încep sã aparã familii de localnici. care sprijinit de un baston. ale „portocalilor“ dar ºi oazele de verde crud al aºa ziselor „grãdini suspendate“ înconjurate de ochiuri de apã ºi cu zeci de fîntini arteziene. ascunse privirii omului.de apã. lacrimi ºi sînge. aud parcã o voce. grupurile de turiºti încep sã se retragã. sînt embleme ale gustului pentru frumos. pentru a-i da strãlucirea ºi statornicia veºniciei. pe acest platou la o altitudine de peste 500 de metri. M-am dus lîngã ea ºi sãrutîndu-o i-am spus: – Iatã cã aici. minunilor“ aceastã frumuseþe de basm din vremea visurilor din copilãrie. trecu pe lîngã noi. încît crezi cã aici. ºlefuitã cu mîinile ºi sufletul arab. vestitele „curþi ale teilor“. Soþia se ridica. privim cu interes acea vale adîncã care se cãsca în faþa noastrã ºi 226 . Alhambra este o realitate. dar ºi pictura miniaturalã de pe pereþii saloanelor dormitoarelor. cu voce care venea parcã dintr-o altã lume. ni se închid pleoapele ºi în acel început de vis. este o emblemã a unei culturi înrãdãcinatã adînc în pãmîntul arid al acestui colþ de lume. Deschidem ochii ºi deodatã. cînd conform unei cutume. rãmînînd cu ochii înlãcrimaþi. la care parcã a muncit însuºi Dumnezeu. ca o umbrã.

Intrãm apoi în partea veche a Granadei. poºete pictate. dar ºi a capitelurilor interioare placate cu faianþã. Parcurgînd încet. Luãm loc pe o bancã ºi cufundaþi în lumea credinþei. privim pictura muralã ºi monumentalele altare. Cînd ne întoarcem privirea înapoi. iluminatã puternic de jeturi de reflectoare. La o cafea fiartã în nisip. din pereþii muntelui de piatrã. fãrã prea mult mobilier sau obiecte decorative. Ne oprim ºi intrãm în Capela regalã. deja mulþi locuitori ai Granadei intrau în palat. *** Ajunºi la Madrid ne ducem direct la Ambasada noastrã. Soarele încã mai dogoreºte încît ne dã parcã noi puteri ºi facem o plimbare prin oraºul în care localnicii. atraºi de ecourile unei orgi care ne îndeamnã la meditaþie. doar coloritul cahlelor rãmîne acelaºi: alb.rãmînem uimiþi cã. ambasadorul României a dorit sã-l informez despre viaþa literarã din România ºi. în grotele transformate de gitani în locuinþe. Intrãm din nou ºi noi. dar ºi instrumente specifice ºi podoabe marocane. ºtiindu-mã iubitor de artã sã-i spun despre noutãþile din domeniul artelor plastice. În fiecare încãpere pereþii sunt îmbrãcaþi tot în faianþã. stau ca la paradã înºirate. verde. cu motive care nu se repetã în alte camere. din care parcã ne trezeºte buchetele de palmieri pe sub frunzele cãrora simþim rãcoarea serii care vine dinspre munþi. baticuri cu emblema Alhambrei. cu strãduþe înguste. Starea lor materialã se pare este destul de bunã. îºi duc viaþa tihnitã peste 10 familii. deoarece în faþa acestor „mici hoteluri pitoreºti“ împlântate în stîncã. nesiliþi de nimeni. trecem pe lîngã Universitatea „Iusuf“ din secolele 14-16. mai ales bãtrînii. totul aranjate cu dibãcie ºi rafinament inegalabil. ieºeau tulumbe de fum care în contact cu aerul luau niºte forme bizare. a plafoanelor pictate cu motive arabe. Nu mai avem timp. Acum este mai puþinã lume. fiecare încãpere aranjatã cu gust. îºi plimbã patrupedele pe marele bulevard. peste 15 maºini luxoase ale þiganilor. bleu. 227 . de toate culorile. numai de 30 de minute. peste care muzica divinã pãtrunde în inimã ca niºte aripi de îngeri care plutesc în jurul nostru. Aici Vasile ªandru. te îndeamnã la meditaþie. care parcã stau agãþate de jur împrejurul acestei nave imense. Este o slujbã scurtã. Trebuie sã ajungem la garã pentru a lua trenul de noapte spre Madrid. oferindu-þi talismane din piele. la visare. în care forfotesc mai ales arabii ºi africanii. marou ºi un galben închis. Am aflat cã acolo. Ieºim în bulevard. încît savurãm cu alþi ochi pictura bogatã a interioarelor. Cu un autobuz ajungem numai în jumãtate de orã.

ne-am luat rãmas bun ºi cu o maºinã a ambasadei ajungem la autobaza din San Martin de unde luãm autobuzul. dar din cauza „oamenilor cu ochii verzi“ care ºtiu ºi vãd totul. e dureros. din cauza instrucþiunilor foarte severe venite din þarã. m-a întrebat ce am vizitat. pe afiº. nu puteam vedea nici mormintele regilor spanioli deja este pregãtitã cripta în care îºi va gãsi somnul de veci actualul rege al Spaniei. dacã nici pentru diplomaþii români nu se face excepþie. Ochii noºtri prindeau pe retinã acea cruce imensã din marmorã. dar confortabile. „te asigur cã nu veþi regreta“. are destule camere libere. Am suferit cã de la Escurial plecam doar cu imaginea imensului palat. nimeni nu ne-a spus la ambasadã cã duminica Escurialul este închis. fiind aplaudat de public la sfîrºitul piesei.un intelectual sensibil ºi elevat. am gãsit cazare în mici hotele „fãrã stele“. simbol al rezistenþei ºi recunoºtinþã pentru jertfele eroice ale partizanilor spanioli cãzuþi la datorie. Aflasem cã. „este o prostie“. care ºerpuieºte printre pãduri de portocali ºi mandarini. iubitor de literaturã ºi artã. Drumul este de un pitoresc inedit. ne dumirim. deºi într-o ambasadã atît de mare.. pînã nu vãd ºi Memorialul „Escurial“ nu departe de oraº. m-a îndemnat. discuþia cu ambasadorul român . eu fiind în salã. iar în jur este o liniºte totalã. ca reprezentat oficial. Suntem mîhniþi. Se poate ajunge cu un autobuz care pleacã din „San Martin“ din orã în orã. I-am spus cã totuºi.. care fusese cu o sãptãmînã în urma prezent la „Festivalul Internaþional de poezie“ de la Madrid. nu vrea sã riºte. La Madrid însã. duminica nu se poate vizita. Un afiº de 1 metru pe 75 al poetului. prieteneascã. sã mã cazeze. complexul muzeal era închis. sã nu plec din Madrid. o construcþie 228 . Cînd ajungem la Palatul Escurial unde troneazã o catedralã imensã. albã. m-am descurcat. fãrã excursioniºti. am fost confundat de public cu autorul piesei. Era duminicã. I-am mulþumit. în delegaþia romanã l-am „reprezentat cu cinste la prezentarea piesei sale Matca“. S-a bucurat reamintindu-mi cã la o manifestare complexã la Dortmund în Germania.îºi cere scuze cã nu m-a putut gãzdui în spaþiile Ambasadei. ce mi-a plãcut mai mult. La înapoierea noastrã în þarã i-am spus lui Mãrin“ cã l-am vãzut la Madrid. mãrturisindu-mi cã ar fi fãcut o excepþie. Discuþia a fost sincerã. mare de tot dar. ce impresia am despre Spania? I-am rãspuns cã mai întîi m-am bucurat cã „Spania este invadatã de afiºele cu poza lui Marin Sorescu. la temelia crucii sunt îngropaþi o parte din eroii nemuritori. era lipit pe mai toate panourile de afiºaj ale marelui oraº. Era o zi de duminicã.

implantatã pe un munte. Primul drum este vizitarea Muzeului Picasso. ºi ne oprim pe strada Montcada. un personaj este vegheat de un doctor cu siringa în mînã. care are un litoral unde vin la plajã ºi mulþi marocani. Se încinge o discuþie foarte sincerã. În prima salã ne întîlnim cu mici desene. la orele 19. Strãbatem cîteva strãduþe strimte. În amintirea acelei nopþi. a cunoscutei pînze „Faimoasa familie“ a lui Velasquez“ pe care am vãzut-o în Muzeul Prado din Madrid. Ne oprim în faþa unei picturi intitulatã „ªtiinþa ºi Caritatea“ în care. Sunt 229 . realizate în manierã clasicã ale pãrinþilor ºi al prietenilor ori personalitãþi locale. ne luãm zborul. citim „Restaurant Bucureºti“. multe altare laterale. iar în partea opusã o cãlugãriþã citindu-i dintr-o carte bisericeascã. pictatã cu arabescuri. recomandatã de dl.00 avem un tren spre Barcelona. de mãrimea unor vederi ºi picturi miniaturale. un ºtergar þãrãnesc ºi dupã o gustare frugalã. Ne oprim mai întîi ºi intrãm într-o catedralã. În garã dãm un telefon unei doamne. românca Rodica Regolado Roºca. iar noi îi oferim o sticluþã de coniac românesc. deschizînd o micã expoziþie într-un club de la Paris. În cuºetã au venit 2 studenþi marocani. cã ºtiu cã în þara noastrã existã o ºcoalã de medicinã printre cele mai bune din Europa. luminoasã. cã ºi-a încercat norocul. ne oferã ºi cazare la un preþ derizoriu.maestoasã. lãsãm bagajul.“ Muzeul a fost înfiinþat în martie 1963. cu un climat temperat. îi oferim o sticlã cu þuicã. pusã de-a curmeziºul strãzii pe care era scris cu negru „Muzeul Picasso. dar rece. într-un palat vechi cu o arhitecturã specific barcelonezã. Unul dintre ei. Estruch nr. încãrcatã de o bogatã istorie secularã. Doamna Rodica ne primeºte cu dragoste. mi-a spus cã este iubitor de picturã. cînd am tot vorbit despre toate. sau peisaje. Într-o altã salã întîlnim tablourile. 34. cã este o þarã cu multã vegetaþie. unde zãrim pe pînzã albã. Seara. Anghel de la Ambasada noastrã de la Madrid. unde pe o firmã micã. studentul de la ciberneticã îi oferã ca „amintire“ o poºetã din piele. Este o picturã impresionistã din care sesizezi unele stîngãcii în compoziþie ºi culoare. Mi-au spus cã are colegi care studiazã în România. cîteva farfurii de Horezu. în stilul picturilor lui Grigorescu ºi Andreescu. unul face cibernetica la Geneva ºi celãlalt farmacia la Paris. În sala 14 se aflã o picturã interpretatã în stil modern. pe patul morþii. ºi ajungem în 10 minute pe str. ei erau treji. cel de la medicinã. Dimineaþa cînd noi ne pregãteam sã coborîm la Barcelona. dar nu de grandoarea catedralei din Toledo. cu munþi înalþi. cu o mare Neagrã. cã la noi „sunt fete foarte frumoase“.

pe care sunt pictate cucuvele. desene. încît i-au dat lacrimile. sînt expuse afiºe. – Vezi dragã ce înseamnã proprietatea particularã. ele însele niºte „frumuseþi ispititoare care prin reclama pe care o fac. Îi propun soþiei sã urcãm ºi noi în teleferic. porumbei. se scot banii ºi din piatrã seacã. Muzeul este mai mult un muzeu documentar. n-ar mai vrea sã mai plece de lîngã ele.ºi alte interpretãri dupã operele lui Delacroix ºi Poussen. care pornesc din piazza Catalygnia în zeci de raze care trec dincolo de parcul Quiel. admirãm cu nesaþ þigãncile spaniole. cã ne dor picioarele ºi pentru asta 230 . metaloplastie. Este o împãrãþie a pãsãrilor exotice de pe toate continentele. Ne întoarcem pe marele bulevard Rambla. realizate de artist. Ne uitãm unul la altul ºi fãrã sã scoatem o vorbã. De la Muzeul Picasso. Aici. Ne uitãm în jur. ºerpi. nu poþi sã rãmîi nepãsãtor ºi te îndeamnã sã cumperi mãcar un fir de trandafir. care face un cerc la mare înãlþime pe deasupra unei porþiuni a mãrii de unde poþi privi o panoramã unicã a Barcelonei. Într-o altã salã. dar nu reuºesc sã o conving. donate de Jacqueline Picasso în anul 1982. Într-o altã salã sunt expuse peste 40 de lucrãri de ceramicã. litografii. îi este fricã. Sunt zeci de scaune. îºi revarsã cîntecele lor. în el lipsesc marile piese de mai tîrziu care l-au fãcut celebru pe marele lor compatriot. lei ºi alte animale. ne ridicãm ºi o pornim pe acelaºi bulevard comentînd. ei ºtiu cã noi avem nevoie sã ne odihnim. dar de la turiºti. inima fierbinte a Barcelonei. îi cumpãr un trandafir ºi i-l ofer. cu strãzile ºi bulevardele largi. ajungem în faimosul bulevard Rambla. care stau proþãpite în mijlocul florilor. îmi calc pe inimã. De aici poþi lua un teleferic. parcã te cheamã sã le redai libertatea de zbor. la capãtul cãruia se ridicã parcã din spuma mãrii. Nu-i iartã. sã admirãm imaginea de basm a Barcelonei. faimosul monument al lui Colon. îmbãtaþi de mirosul mormanelor de flori ºi acompaniaþi de cîntecul sfîºietor al pãsãrilor care îºi cer dreptul la libertate. Mergem mai departe. Era atît de emoþionatã. Ne uitãm cu interes pe partea opusã a bulevardului unde trãim cîteva clipe în tovãrãºia pãsãrilor exotice. Marieta le admirã minute în ºir. la numai 100 de metri. care din împãrãþia coliviilor. cu un gest pe care îl facem. raci. legate unul de altul cu lanþuri subþiri ºi ne mirãm cã nu se aºeazã nimeni pe ele. de toate mãrimile ºi culorile pe care ai dori sã le mîngîi. N-am stat nici 2 minute ºi nu ºtiu de a apãrut o zdrahoancã cît un munte ºi cu un ton autoritar ne spune „Plata vã rog“. zona pietonalã a Barcelonei. Noi ne-am aºezat confortabil sã ne odihnim picioarele obosite.

care prin tot ce a construit în Barcelona a adus un suflu nou. cu adause de ornamente ca niºte jucãrii din plastilinã. ne-am rãzbunat în piazza Catalunia. Pe unele clãdiri monumentale în apropiere de noi. în care ingeniozitatea lui Gaudi a nãscocit o lume mirificã. cu acele dantelãrii de stucaturi ºi forme ce amintesc de faimoasa bisericuþã Vasile Blajenîi din Piaþa Roºie din Moscova. sã vedem ce minuni a înfãptuit într-un timp record. ºtiind cã am economisit 100 de pesetas. Ne sfãtuieºte sã ne ducem în Parcul Quiel. parcã e un mister peste care domneºte figura luminoasã a lui Gaudi acest constructor ºi arhitect care a împodobit oraºul Barcelona cu însemnele trecerii lui prin viaþã. arcade. edificiilor importante din oraº ºi în special prin construcþia catedralei „Sagrada Familia“ cu acel turn neîntrecut în înãlþime din Barcelona. care se resfirã ca niºte raze care se întretaie unele cu altele. ca într-un iarmaroc. cu coloritul acoperiºurilor care se suprapun peste cenuºiul depãrtãrilor. curmatã ca ºi a lui Labiº al nostru de un tramvai neºtiutor. care iau forme pe care închipuirile ºi plãsmuirile artistului din nopþile de nesomn. O privim ºi ne 231 .trebuie sã plãtim! Plecînd mai departe. Din Piaþa Catedralei luãm autobuzul 19 care duce spre parcul Quiel. cu paºi moi ºi cu o luminã feericã care izbucnea din felinare puternice ºi din vitrinele ºi reclamele care iradiau ca niºte flãcãri multicolore. Înserarea a venit încet. nemaiîntîlnite în arhitectura spaniolã. Stãm pe un fel de canapea arcuitã. decupate din marmurã ºi plãci de mozaic. fîntîni. pe care Gaudi le-a prins în lanþul strîns dintre clãdirile care poartã numele marelui „cetãþean de onoare al cetãþii“. Ele par niºte bijuterii filigranate. în parc. aproape irealã. A doua zi dimineaþa ne întîmpinã în holul micului hotel doamna Rodica dornicã sã ºtie ce impresii ne-am fãcut prima zi în Barcelona. faimoasa catedralã „Sagrada familie“. privim în spatele nostru panorama de basm a Barcelonei. cumpãrînd 2 îngheþate care ne-au astîmpãrat setea. au cãpãtat caracterul de unicate. au rãsãrit pe marele bulevard aceste clãdiri realizate de Gaudi. Ajungem ºi la cea mai reprezentativã lucrare a lui Gaudi. faimosul rege Gaudi. luînd poziþia de drepþi de pe scaune. Aici te simþi printre grote. statui. placatã cu bucãþi mici de piatrã coloratã ºi marmurã albã ºi admirãm panorama Barcelonei. original. care într-o clipitã a curmat viaþa unui artist de geniu. mîna lui Gaudi. Cînd ajungem sus. fardate cu imobile sofisticate. Privim prin geam cum din loc în loc. cu bulevarde strãjuite de palmieri ºi leandri. marele arhitect de talie Europeanã. himere.

pe o muzicã de orgã în care strãbat ecouri din naiul marelui nostru compatriot. cu curþi 232 . privim pe un mic ecran tot ce a creat marele Gaudi pînã în anul 1926 cînd a fost strivit de un tramvai. sã ducã la bun sfîrºit aceastã capodoperã. Lãsãm bagajele la serviciu bagaje de mînã. ca niºte bulbi de cepe. Urcãm cu liftul acest turn al catedralei. Simt cã ameþesc. înalt de 60 de metri de unde scurtãm depãrtãrile. scos din uz astãzi. introducînd 200 de pesetas într-un aparat. gotice ºi moderne. simþim pãmîntul sub picioare ºi ne închinãm sfinþilor din piatrã care au vegheat urcuºul nostru în lumea gînditã ºi înfãptuitã de un mare arhitect care a revoluþionat arhitectura strãveche a Europei. pe care Gaudi l-a implantat ca podoabe ale sufletului. Primele informaþii le luãm din garã de unde obþinem gratuit un pliant al oraºului. par niºte îngeri care þin sub priviri statornicia pãmîntului. Acest monument. barcelonienii rãzbunîndu-ºi marele artist. Ne uitãm în jos. construcþii vechi ºi noi. cã de pe turn se desprind acele adãugiri florale. rãsuflãm uºuraþi.00 plecãm spre Nisa. Poate cã nicãieri în cãlãtoriile noastre. Sunt aici numeroase simboluri. debarcãm în oraºul în care n-am visat niciodatã cã vom ajunge. Ei continuã cu credinþã. cu încrustaþii de piatrã coloratã. o îmbinare fericitã a elementelor clasice. riviera mãrii mediteraniene. este un poem în piatrã lãsat de Gaudi posteritãþii. Seara la orele 19. o sintezã a unui stil care sã desãvîrºeascã templul veºniciei ºi a scurgerii inexorabile a timpului. vedem scheletul acestei catedrale. timp de 12 minute. cã totul se învîrte în jur. Ne propusesem sã facem aceastã întrerupere a trenului sã vedem aici. de unde sã priveascã lumea ce va veni. avînd în faþã planurile ºi schiþele lui Gaudi. pe coasta de Azur a Franþei. muzeele Chagal ºi Matisse ºi de ce nu. care plutesc pe pînza vremii. La orele 8.minunãm. nu am vãzut atîtea palate. plãtim o sumã simbolicã ºi începem sã urcãm spre muzeul Chagal urmãrind indicatorul care ne aratã direcþia spre locul în care era deschis de puþin timp. acolo sus. Cînd coborîm. Gheorghe Zamfir. parcã ar fi niºte figuri de oameni contorsionate aspirînd spre înalt. care ca ºi Brîncuºi a revoluþionat arta ºi arhitectura. Corãbiile celor peste 400 de biserici. atîtea vile. În sala de la intrare în acest edificiu. înconjurat de schele pe care „meºterii Manole ai Spaniei“ adaugã ceea ce marele Gaudi nu a putut înfãptui în viaþã. Ne înãlþãm ochii ºi-n vîrful turnului vedem cîþiva meºteri care adãugau niºte structuri în formã de ciuperci. Ce vedem cu ochii sufletului întrece orice închipuire.15 dimineaþa.

suplã. linia modernã. sunt obiºnuiþi cu strãinii. parcã te cheamã sã te aºezi pe ele. în care prietenii lui Chagal din Franþa. Urmînd acelaºi indicator. Priveliºtea ºi peisajul oraºului. Muzeul este considerat un fel de Complex muzeistic funcþional. politeþea. ºi-þi rãspund la întrebãri. acolo unde se aflã urmele construcþiilor romane. foarte diferenþiate ca arhitecturã. roºu violentat ºi galben difuz. redã figuri umane. în special de bãtrîni. „Izgonirea lui Adam ºi Eva din Paradis“. Tuºa sigurã. pe falezã ºi ne plimbãm printre palmierii falnici care se întind pe kilometri. Curãþenia strãzi este fantasticã. încîntîndu-ne ochii de priveliºtea ºi panorama oraºului. aici sunt puþine pînze reprezentative al pictorului. au rãbdare. 233 . interpretînd noul ºi vechiul testament. una lîngã alta. mãslini ºi leandri mirositori.interioare în care dominã maestoºi palmieri. SUA vin din cînd în cînd la congrese. De aici. au o preþiozitate ºi luminozitate care te îndeamnã sã le mîngîi. care se dezvãluie într-o grandoare ºi mãreþie puþin sfidãtoare. este proverbialã. cîteva scaune ºi un candelabru cu 6 braþe din cristal. se îmbinã totuºi armonios cu clãdirea Muzeului de arheologie. întîlniri. în schimb sunt cîteva de mobilier de stil baroc. oboseala se simte. fãrã prejudecãþi. desene litografii cu caracter biblic. copii. mape întregi expuse în passpartouri pe un fel de plãci din plastic pe care le rãsfoim cu plãcere. Privim cu interes desenele sale. adãpostit în vechiul parc al oraºului. liberã. Bãncile. Este foarte cald. iar în spate splendida panoramã a oraºului. se strîng în jurul tãu mulþi pietoni. Muzeul este o imagine palidã a creaþiei lui Matisse. continuãm sã urcãm. Civilizaþia oamenilor. cedri. Italia. la „Facerea lumii“ ºi „Sacrificiul lui Isac“ realizate în manierã modernã. soarele blînd. parcã am vedea desenele lui Palladi. un birou. Clãdirea muzeului este modernã. linia clarã. ºi în care a apãrut o construcþie mai nouã. de la „Potopul lui Noe“. de la „Moise primind decalogul“. în faþã avînd Marea Mediteranã. Suntem fericiþi cã i-am vãzut desenele. o comodã. au atîta asemãnare. urcuºul ne toropeºte. sculpturi. de unde sã priveºti litoralul în toatã frumuseþea lui. te îmbie la meditaþie. Spre regret. cu elemente de arhitecturã clasicã. seri muzeale. clãdirile nu mai înalte de 6 etaje. în care sînt multe tablouri. multe nuduri ºi mai ale forme geometrice viu colorate. dar ºi mulþi fani ai artistului. Deºi este luna octombrie. Muzeul Matisse. cu un autobuz ajungem în port. în tonalitãþi de verde crud. în care dominã cofrajul metalic ºi multã sticlã. printre ele un desen cu o ie româneascã. Cînd întrebi ceva. ca un templu.

Ne fotografiem ºi parcã norii bucãlaþi ºi alburii care se plimbau pe cer. Plaja este aproape pustie. ajungem în faþa cetãþii ºi apoi a palatului principal unde asistãm cum se schimbã 234 . Ici colo vezi cîte un individ care îºi expune moaºtele la soare sau se încumetã sã intre în apã. oraºul cu mulþi turiºti ai Franþei. mã face sã ies imediat din apã. Încerc ºi eu sã ating cu degetul apa mãrii. Am coborît în garã. are o zonã foarte latã de promenadã. unele peste altele. Ne uitãm ºi nu ne vine sã credem cã ingeniozitatea oamenilor de ºtiinþã a putut ridica pe asemenea culmi un asemenea oraº. intrãm în cîteva magazine ca sã ne clãtim ochii. sã nu spui cã n-am fost în Franþa. îi spun: Gata. Ne mai plimbãm pe falezã. Peisajul este încîntãtor. — ºi pietroaiele care-þi strãpung parcã picioarele. ºi adresîndu-mã soþiei care rãmãsese uimitã de curajul meu. la orele 17. sã nu zic cã nu am fãcut baie în Marea Mediteranã la Nisa.sunt semnele unei noi mentalitãþi în ce priveºte construcþiile specifice oraºelor care se bucurã de un peisaj în care litoralul mãri îþi oferã noi forme prin care sã aduci un plus de frumuseþe unui oraº turistic de talia Nisei. care au durat un adevãrat oraº megalitic. în care clãdirile. E rece. stau înghesuite unele peste altele. ne uitãm în jur cu ochii care se închid ºi se deschid vãzînd cum. Lipsa nisipului — ah. cumpãrãm 2 baghete ºi faimoasa mortadella ºi ne îndreptãm spre garã.00. blocuri înalte. cu mulþi palmieri. într-o climã mediteranianã care ne mîngîie ca pe niºte copii mici. livezi de portocali. m-am botezat. unde-i doamne nisipul de la Mamaia. pe versantele muntelui. descoperi cutezanþa marilor arhitecþi ºi constructori francezi. Iatã ne rãsfãþãm. Nu dureazã mult ºi din nou apare soarele. trãind sentimentul cã ai în faþã niºte pãsãri gigantice. cînd avem tren spre Monaco-Monte Carlo. îmi dau jos îmbrãcãmintea ºi sub privirile soþiei. Tot litoralul este numai din pietricele mãrunte. dar tonifiantã. la Nisa. Ici. Ca sã nu zicem cã nu am servit masa de prînz la Nisa. au început sã cearnã picãturi de ploaie mãruntã. apoi întreaga panoramã a oraºului. de unde poþi privi vapoarele ºi bãrcile pescarilor care plutesc pe o mare albastrã ºi liniºtitã. care plutesc pe pînza vremii. chiparoºi ºi parcele de levãnþicã. aduse din adîncul mãrii. de toate culorile. dar pentru a o face pe viteazul. dintre plajã ºi bulevard. colo se vãd coloºii de piatrã ºi oþel ai miliardarilor. sau nave extraterestre. Totul pare un vis frumos pe care îl ai numai în visele copilãriei. Trenul face numai o orã. derutatã de eroismul meu. Porþiunea de litoral. mã azvîrl în apa rece. mîncãm cîte un sendvici ºi bem apã de Evian. Urmînd o ºosea care urcã în spiralã pe spinarea unei înãlþimi.

cînd cerul pare foarte jos. Ne impresioneazã silueta zveltã a Catedralei. încotro o mai luãm. ochii priveau ca într-un spectacol. dar graþioase în veºminte specifice de epocã. Ascultãm muzicã lentã. proaspete. Lumea e frumoasã ºi vrem sã o trãim! Ne îmbrãþiºãm. s-a statornicit un adevãrat stat. Ne întristãm ºi ne gîndim ce-o mai fi prin þarã? Ce ne mai aºteaptã. 235 . Am realizat pe loc cã aici. restaurate recent. iar parfumul florilor te adormeau. îºi aprind felinarele care sclipesc ca niºte stele viu colorate. împiestriþate de flori de toate mãrimile ºi nuanþele. Vaporaºele transformate în mici restaurante. poate cel mai mic din lume. ne trezeºte amintiri duioase.garda. dar sigur a trecut. Clãdirile nu prea înalte. prietenii din þarã o sã ne întrebe dacã am bãut mãcar o halbã de bere. De aici ajungem în grãdinile palatului. la luminile neonului. abia atunci realizezi ce înseamnã acest oraº. în partea stîngã mormîntul fostei principese Grace. au fost fardate în aºa fel ca sã dea impresia acelui parfum de epocã. pe lespedea cãreia erau doar douã garoafe roºii. care þîºnea din pãmînt. Privim cu ochii iscoditori ºi descoperim într-o micã oazã de verdeaþã. înviorate de firele jucãuºe de apã. cum defileazã sentinelele fãcînd miºcãri în pas etalonat. iar stelele stau sã cadã peste tine. Cînd seara se lasã. în elegantele saloane cu candelabre somptuoase ºi mese de biliard. citim cu uimire preþurile astronomice ale obiectelor de podoabã ºi bijuteriile din aur ºi argint. cu zeci de mese pe punte. în care intrãm cu emoþie ºi privim în rotundul altarului criptele din marmorã sculptate cu foi de acant. felinarele s-au aprins. ºi realizãm cã tinereþea noastrã încet. dar ºi la muntele din fata noastrã unde s-au înãlþat palate ºi vile cochete ºi deodatã soþia tresare ºi-mi spune: – Dar faimosul Cazinou în ce loc se aflã? Mi-ar place sã-l vedem mãcar. unde îºi petrec serile de dans tinerii. Am stat pe o bancã ºi parcã pluteam. unde tradiþia trãieºte ºi prosperã ºi unde în strãduþele cu magazine ultra luxoase. muzicã de promenadã ºi visare. Fîntînile arteziene împrospãtau aerul. cunoscutã artistã. un castel alb inundat de o baltã de luminã. în care au acces numai miliardarii. ºi unde am descoperit. Ne oprim la malul mãrii ºi privim cum la cumpãna înserãrii vapoarele din larg ºi de pe falezã. ale principilor Monacului. ne bucurãm de marea ºansã pe care am avut-o de a poposi numai pentru o jumãtate de zi în oraºul miliardarilor ºi de odatã. parcã treziþi dintr-un vis ºi privind la miile de steluþe de pe cer. strãluminînd puzderia de blocuri. care se înºirau ca niºte mãrgele jucãuºe pe pereþii golaºi ai muntelui.

iar majordomii preiau cheile maºinilor ºi le adãpostesc în garajele muntelui. Un baton de pîine ºi am bãut o sticlã de Coca cola care ne-a trezit la realitatea pe care o trãiam. ca o lebãdã. singur sau cu soþia. Monte Carlo. hai sã-l luãm cu asalt! Mergem pe sub poalele muntelui ºi în drum întîlnim doi tineri pe care îi întrebãm: Unde e cazinoul? Se opresc. palatele regale ºi celebrele parcuri care mi-au rãmas întipãrite în gãoacele ochilor setoºi de frumuseþe. accesul nostru a fost interzis de un majordom care s-a uitat puþin cam chiorîº la noi ºi i-am înþeles „mesajul“. mãcar odatã în viaþã Muzeul Luvru. Fericirea noastrã a fost imensã. Ne-am rãzbunat totuºi. Arcul de Triumf sau Turnul Eiffel. cînd ne uitãm la fotografiile ºi vederile ilustrate ale Monte-Carloului. de tot. ne rãspund: Primul drum la dreapta ºi în sus. Cartierul Latin sau Montparnase. amintirile de atunci bat azi ca niºte clopote vechi ºi dogite. Ne gîndim unde or fi biliardele. ne întreabã ce naþie suntem. În grãdinã. mãrci luxoase. se aflã Cazinoul. Cine n-a visat sã vadã. Ne uitãm în holul de la intrarea Cazinoului. Într-o altã perioadã a vieþii mele. coboarã o lume de o eleganþã sclipitoare. putem spune cã. ultimul tip. Noi însã. Era într-adevãr cazinoul. am fost de mai multe ori la Paris. rar vezi cîte vreun cãlãtor. înconjurarã de ziduri groase. învãluit într-o vegetaþie luxuriantã. dar sigur va aºterne voalul uitãrii. iluminatã cu reflectoare puternice parcã ar urca spre cer. cu candelabre grele din bronz aurit. unde curg banii rapid ca apele învolburate al mãrii. care dau strãlucire oglinzilor veneþiene. în „Oraºul Luminã“ într-una dintre cele mai frumoase capitale ale Europei. am vizitat o perlã a Franþei. peste care marele tãvãlug al timpului încet. cã mi-am îmbogãþit cunoºtinþele despre arta Renaºterii vizitînd mai ales muzeele ºi monumentele. în care se odihnesc fãrã clienþi. cu o amabilitate franþuzeascã. cît vom trãi. dar pentru noi rãmîn niºte enigme. Nu ºtim ce se întîmplã în acest mare palat al desfrîului. catedralele ºi cimitirele. statuilor ºi tavanelor sculptate. Trec pe lîngã noi maºini ºi iar maºini. privim cum din foarte multe maºini. privim interiorul unui salon somptuos. Catedrala Notre Dame sau Sacre Coeur. Acum. pãtrund în cazinou. Versailles-ul. ne-am aºezat la o masã ºi am luat gustarea. dupã 20 de ani.– Acolo trebuie sã fie Cazinoul. jocurile de noroc sau separeurile unde se fac marile orgii. în oraºul în care pot spune. sau 236 . Ajungem în faþa unei clãdiri albe. Stînd la o masã. Curtea din jur. zeci de mese ºi scaune vegheate de statui care „supravegheazã acest spaþiu de vis“. Deºi drumul este luminat ca ziua.

punctul de atracþie unde spiritele cele mai înaintate din multe þãri ale lumii ºi-au vãzut îndeplinite sau înfrînte idealurile ºi aspiraþiile care i-au frãmîntat toatã viaþa. Ca orice început. alþii miºcîndu-ºi buzele care exprimau tainele mãrturisirii credinþei. cu încetinitorul. Îi strãbaþi marile bulevarde. Cînd ajungi la Paris parcã eºti într-o altã lume. Este un moment al reculegerii. catedrale. Vãzînd toate valorile ºi bogãþiile Parisului legendar. de plutire pe care îl încerci cu ochii înlãcrimaþi. Par niºte coloºi în fata cãrora tu te simþi atît de mic încît rãmîi fãrã glas. palate. mai ales cînd simþi la braþele tãu soþia care-þi toarnã în suflet setea de viaþã ºi înþelepciune. la pas. artei ºi ºtiinþei. este leagãnul unei civilizaþii care a dat omenirii cele mai mari personalitãþi ale culturii. strãlucirea ºi romantismul acestei frumuseþi pãmînteºti care numai în închipuire þi le poþi imagina. un fel de aripi roºietice care se unduiesc sub greutatea cupolei. alãturi de cîteva mii de vizitatori.sã se plimbe pe marele bulevarde sau sã priveascã dupã podurile Senei. ermitaje. multele mormane de flori care vibreazã ºi predominã. iar alþii pãreau niºte siluete încremenite ca ºi statuile orînduite ca un brîu care încinge relicva cea mai de preþ a Parisului. Parisul este o adevãratã perlã care stoarce lacrimi de fericire milioanelor de vizitatori. te opreºti în faþa unor monumente. ai o mare uºurare. care a dat omenirii atîtea minþi luminate. Parisul este ca un magnet care atrage lumea de pe toate continentele. unii þinînd mîinile în sus. Soþia stã în genunchi ºi se roagã. Oare ce mîini mãiastre au împodobit-o ca sã ajungã la desãvîrºirea de azi. sub mîna ocrotitoare a Celui de Sus.? Cînd intrãm în interiorul Catedralei ºi privim în sus ºi vedem nava imensã a cupolei ca niºte pînze rotunde care vîslesc spre înalt susþinute de niºte stîlpi supli ºi arcuiþi ca niºte cercuri. are meritul de a fi pãstrat ºi conservat aceste valori care i-a adus faima de „oraº al luminilor“ ºi leagãn al culturii europene. Rãmînem pe o bancã din parcul care înconjoarã catedrala ºi simþim cum inimile se liniºtesc ºi 237 . sentimentul de zbor. este oraºul în care visezi cu ochii deschiºi. zecile de statui eºti atît de uimit ºi rãmîi mut. panorama unicã a unui oraº intrat în legendã. care-i toarnã în suflete bucurii ºi descãtuºãri sufleteºti care-þi dã sentimentul cã trãieºti o a doua tinereþe. clãdiri monumentale. care a primit cu braþele deschise cultura ºi civilizaþia altor þãri. iar eu mã simt copleºit ºi am ochii înlãcrimaþi de fericire. vizitarea Parisului începe cu Catedrala Notre Dame în faþa cãruia privindu-i dantelãria filigranatã cu stropii de aur cãzuþi din cer. ºtiind cã te afli. Aceastã vizitã ne-a trezit la realitate ºi parcã am prins aripi de zbor.

dupã atîtea acumulãri. în care am vãzut cu ochii inimii.ochii ni se lumineazã. Italia. dar ºi din Africa. în care au fost strînse comori inestimabile ale ºcolilor de artã din Franþa. ambasador sã-i transmitã salutãri din partea mea ºi o sã trecem cîndva pe acolo. te ameþeºte Nu avem curaj sã-l urcãm cu liftul care urcã ºi coboarã cît ai clipi din ochi. Spania. dacã îl vede pe dl. vor veni poate vremuri mai bune în care graniþile sã nu mai fie o piedicã 238 . înconjoarã ca o dantelãrie fostul Palat regal. Ne speriem privindu-l de jos ºi ne mulþumim privind grupul statuar care înconjoarã elegantul palat Chaillot. care aranjate în ghirlande în cercuri ºi pãtrate. de 1 decembrie. faimosul Luvru. a doua zi. Grecia. cu valorile Luvrului. Am adormit neîntorºi. Un monstru frumos „în inima Parisului. Germania. recomandat de preotul Bisericii Ortodoxe române. ne face sã pãrãsim ºi sã plecãm spre hotel unde ne aºtepta preotul bisericii române. Asia ºi orientul îndepãrtat. Emoþia a fost puternicã la gîndul cã voi putea compara arta pe care am vãzut-o în muzeele din Rusia. care stîrneºte curiozitatea iubitorilor de frumos. construit cu peste 90 de ani în urmã ºi care a rãmas locul de atracþie nu numai al parizienilor ci mai ales al turiºtilor strãini. Ne spune cã. Ne resemnãm la gîndul cã vom mai ajunge cîndva aici. Era un examen greu. am fost morþi de obosealã. Înãlþimea lui de 300 de m. privindu-l. de a vedea în original. realizarea unui vis. care ne-a potolit emoþiile ºi ne-a dat forþa sã continuãm periplul nostru parizian aºa cum ni l-am pregãtit într-un mic hotel al unui român din Focºani. Italia. Israel. capodoperele celebrilor pictori ai renaºterii. Ludovic al XIV-lea ºi a lui Napoleon. cel mai mare muzeu al Europei. din vremea lui Francisco I. este invitat la ambasadã la o recepþie. culmile cele mai înalte ale picturii mondiale. I-am spus cã. Ne trece un fior la gîndul cã. urma sã ne confruntãm cu bogãþiile unui tezaur din oraºul luminilor. sã-l salutãm. pentru a pãtrunde prin tot acest labirient care adãposteºte atîtea comori. -þãrile nordice. Gãlãgia turiºtilor care se îngrãmãdesc sã ia unele amintiri. Era marea ºansã a vieþii noastre. Primul obiectiv vizitat la Paris a fost ca un duº rece. ar trebui sã avem la dispoziþie zeci de zile. Tot ce acumulasem pînã acum vroiam sã le onfrunt cu acest tezaur de artã. vizitam apoi Turnul Eiffel. Stãm pe o canapea în grãdina plãinã de flori roºii. dar mai ales al copiilor ºi lãtratul unor cîini de rasã pe care proprietarii îi scot la plimbare. Germania. A doua zi ne sculãm de dimineaþã ºi dupã plan ne îndreptãm spre cel mai mare muzeu al Europei. care i-au dat strãlucirea de azi.

alþii cu îngãduinþã. iar întîlnirea. Rîd. Este un obicei frecvent la strãini sã facã cu orice preþ o fotografie dintr-un muzeu ca sã aibã o dovadã a trecerii lor prin templele culturii care rãmîn niºte „ºtampile“ care certificã vizitele lor în strãinãtate. Altã pereche. înaintînd. cu fãptura lui atleticã. Lîngã noi. ºi îi zîmbeºte. Zîmbim. se opresc doi tineri japonezi. dar ne hotãrîm. acasã. Unii sunt ºocaþi. sã ne simþim ca la noi. cînd intrã în Muzeul Luvru. neînþelegînd celebritatea tabloului. Este „ºicul“ cu care aceastã „frumuseþe“ fascineazã vizitatorul. Iatã îi spun soþiei. care pe furiº cu un blitz. deoarece. dãm nas în nas cu statuia lui „Venus din Millo“. Mã uit pe pliant.pentru omenire. face o pozã. casiera se uitã ºi ne spune un „Poftiþi vã rog“. Intrãm în muzeu. priveºte o clipitã statuia. pe care ai vrea sã-l mîngîi. Ne frãmîntãm. la acea orã matinalã. puþin nedumeritã. spre care aleargã vizitatorii. uimiþi de procedeul prin care artistul a izbutit sã lase impresia privitorului cã este privit la rîndul sãu din orice unghi s-ar uita la femeia din imagine. unii încîntaþi de frumuseþea ei. primul gînd este sã vadã protretul „Giocondei“ piesã de referinþã. care cu ochii lui bulbucaþi ca de Vasilis. indiferent de distanþe. dar ºi aici avem noroc. Leonardo Da Vinci. cu inima cît un purice. Cînd arãt legitimaþia oferitã la plecare de prietenul meu Ion Pacea. ºi fãrã sã-l respectãm. într-o anumitã etapã de dezvoltare socialã. de ce aceastã picturã a stîrnit atîtea discuþii ºi controverse în lumea specialiºtilor 239 . ne transmite cãldurã ºi îndemn sã intrãm. erau vizitatori puþini. nu ne înspãimîntã preþul exorbitant al biletului de intrare. plecãm mai departe. pictat de unul dintre figurile luminoase ale renaºterii italiene. existã unele creaþii care uimesc prin similitudinea dintre ele. iar alþii miraþi. dar fãrã braþe. ºi fãrã ã vrei. încã de la intrare cu „faimosul Scrib“ care continuã parcã ºi azi sã scrie epopeia istoriei vechi a faraonilor egipteni. faci legãtura cu statuile lui MichaelAngelo din Roma sau cu „Discobolul“ din muzeul de Arheologie din Atena. ºi ne roagã sã le facem ºi lor o pozã. îºi iau pantofii în mînã ºi pornesc deculþi departe. Liniºtea ca de catedralã ne-a dat un nou impuls. cã ochii sunt aþintiþi spre el. Lumea o priveºte pe „Mona Lisa“ soþia nobilului florentin Francesco del Giocondo. încît în faþa unor capodopere îmi plec capul ºi mã înduioºez. În contrast cu „piticul de scrib“. De altfel cred cã mulþi vizitatori. Noi stãm. sã-i simþi pulsul inimii împietrite. meditãm. consideratã una din piesele valoroase ale Luvrului. pe urmele unui grup organizat cu ghid. Þinta lor este sala faimoasei „Gioconda“ tablou celebru. dar mã potolesc. grãbitã. cu acel corp mlãdios ºi distins. Soþia mã strînge de mînã ºi mã întreabã.

care ucide de la distanþã. care cuprinde mii de picturi. olandeze din secolele 15-17. Aici istoria artei universale se simte la ea acasã. basoreliefuri. care cu gesturi largi comentatu într-o francezã impecabilã aceastã perlã a genialului Leonardo da Vinci. ne clãtim ochii admirînd unele fresce. ºi graficã din secolele 15-18. încotro o luãm? Bogãþia acestui tezaur de artã. deja recunosc unele picturi din vederile ilustrate pe care le-am întîlnit în albumul care a 240 . cate te învãluie. bronzul. te oboseºte. numai enumerarea lor. aurul. În cîteva sãli ne oprim mai insistent. de la Manierism. sunt pãstrate cu evlavie în muzeele lumii. Pictura dominantã este însã cea a ºcolii franceze care impresioneazã. bronzuri. În ultimul timp s-au emis judecãþi de valoare contradictorii. mestecam ciicolatã amãruie fãrã zahãr. ale ºcolii italiene. Este cea mai bogatã cu tablouri de mari dimensiuni reprezentînd vîrfurile picturii franceze din secolele 17-19 ºi cea italianã a sdecolelor 16-18. rococo. sculpturi din Sumer. unii critici emiþînd chiar ipoteza cã ar fi un autoportret al pictorului care ascunde un mister. Ne uitãm iar în pliant. Nedumeriþi ne întrebãm. dar sigur a învins timpul care iatã. azi. sarcofage. mozaiucri romane ºi greceºti.ºi a vizitatorilo mai rafinaþi? Unde-i frumuseþea divinã a Mona Lisei? Îi rãspund în ºoapte cã este o iluzie. Într-o salã imensã stam confortabil pe niºte canapele. care are o feminitate lãuntricã. cã emanã anumitã graþie. cu acea uitãturã ca de Vasilis. O privim mai insistent. ale ºcolii franceze ºi spaniole din secolele 16-17 ºi mai ales picturã aparþinînd curentelor unor perioade istorice. care ºocheazã. De aceea muzeul a luat mãsuri de protecþie deosebite. la cubism ºi impresiosnim. în cenuºa vremii care încet. tapiserii ºi avem imaginea ºi mãiestria meºterilor antichitãþii. constatãm cã nu mai erau decît doi bãtrîni. spirit inovator ºi credinþã cã vor lãsa însemnle lor. care ºi-au cusut ochii mînuind cu abilitate bucãþile de marmorã coloratã. vaze. a fost chiar arestat fiindcã susþinuse cã Gioconda trebuie arsã! Mergem mai departe ºi meditãm. ºi pieþelor. ale ºcolii flamande din secolele 17. demonstrînd talent. bãilor publice. Ne mai uitãm încã odatã spre acest protret care ne rãmîne întipãrit pe retina ochilor. dovezi ale unui grad înaintat al culmilor la care ajunseserã artele în lumea greacã ºi romanã. iscusinþã. simþim totuºi un strop de cãldurã. George Sand spunea: „cã cine a privit-o odatã n-o va uita niciodatã! iar poetul Apollinaire. care-i mãreºte celebritatea. cu care împestriþau pereþii interioarelor ºi pavimentelor caselor. sculpturi. Cînd privim în jurul nostru. bijuterii. lutul. care îþi confirmã pãrerea cã te afli în faþa unei capodopere.

Costa. Goya ºi altele. Velaskuez. O pînzã de Andrea Mantegna intitulatã „Parnasul“.aprþinut cunoscutului arhitect ploieºtean Socolescu. au putut zãmisli asemenea opere care încãlzesc sufeltele. Delacrois. Gericault. Cezanne. Te uiþi ºi rãmîi încremenit ºi fãrã rãsuflare. Urcãm apoi o scarã ºi ajungem în sala Rubens. În pînza de dimensiuni mari a lui Pieter Bruegel „Cerºetorii“ simþi parcã durerea oropsiþilor vieþii. Tabloul „Rãpirea Deianiei“ de Guido Reni. Nu ºtii la care picturã sã te opreºti. Degas. o compoziþie impresionantã care simbolizeazã triumful iubirii eterne ºi ale tinereþii. Rembrandt. Tizian.ºi incendiazã încãperile. Toulous Lotrec. Botticeli. se înscrie într-un spaþiu selenar în care forþa tinereþii ºi a bãrbãþiei sparge rezistenþa cerului ºi a infinitului. Scena este zguduitoare. Ai sentimentul cã pentru o clipã urci spre ceruri. al modului graþios în care se desfãºoarã dansul solemn de vestale într-un spaþiu mirific plin de poezie. Monet. Bassano. Guido Reni. Angelico. Van Gogh. Pissarro. Van Eyck. Veronese. în care pasta de culloare în tonuri reci. sprijinite de cîrje. de Leonardo da Vinci. ºi fãtã sã vrei. proiectatã pe un fundal de munþi stîncoºi care ies din apele învolburate parcã cîntînd sîmburii vieþii triumfãtoare într-un peisaj mirific dumnezeiesc. Giorgione. Greco. Holbein. Rousseau. statuia lui Venus pe care le-am admirat în copii ºi la Atena. simþi cum inima palpitã de atîta frumuseþe pe care unele tablouri þi le transmit. Maria ºi copilul Iisus“. Daubigny. La „Sfînta Ana. ºi ne desfãtãm ochii privind picturi celebre de Giotto. îºi aºteaptã iertarea pãcatelor. Privind aceste capodopere ºi multe altele. Vedem apoi masiva statuie „Victorie de la Samotrace“. adaugã un dramatism care prin miºcare se estompeazã. Renoir. Vermeer. Corregio. Bruegel. El. Fragonard. cariatidele. ºi mai tinerii Millet. Durrer. Mantegna. Ingres. în care trupurile dansatoarelor parcã plutesc sub 241 . Te plimbi prin acest labirint. te fascineazã prin simþul proporþiilor. Perugino. cu ochii holbaþi cît cepele. Louis David. îþi declanºeazã transpiraþia care se transformã apoi în lacrimi. Girlandaio. ºi rãmîi uimit de puterea dumnezeiascã cu care mîinile lor de aur. Lorrain. Picioarele lor mutilate. iubirea pãtimaºã fiind triumfãtoare. Daumier. Corot. Lorenzo. Existã în aceste picturi un mare meºteºug de ºtiinþã a compoziþiei. emoþiile puternice. Rousseau. Gauguin. Rafael. cînd priveºti la aceste minuni zãmislite de mîna omului. Manet. Fra. Poussin. Leonardo da Vinci. Hals. spernaþa ºi mîntuirea prin credinþã îi fac sã uite suferinþele ºi sã creadã în iertarea pãcatelor lumeºti. aureolate de razele soarelui care pãtrunde prin ferestrele înalte.

dar ºi dure. cu biserici ºi catedrale. „Joana“ de Rafael. cu barbã albã ca de prelat. angelice. retoricii realismului ºi mai ales.un cer de un albastru putred. Bastiliei. Ne reîntoarcem în parc la cumpãna înserãrii cînd milioanele destele ºi felinarele de neon. cînd semnalul clopoþelului ne anunþã cã muzeul se închide. cu o faþã alungitã. cu trãsãturi blînde. cu ceruri pîlcoase care le înnecau bucuriile vieþii: iatã imagini pe care le-a zugrãvit într-o viziune originalã ºi plinã de poezie. Iatã a trecut numai o zi de cînd ne purtãm paºii prin templul artei. ne vom adãpa la acest mare curent de artã în care reflexele luminii ºi efectele variate ale acesteia la atmosferã. un înþelept. Acesta este semnalul prin care o pleiadã de artiºti francezi se opun „pasiunii pentru anecdoticã ºi subiecte literare a romantismului. într-o îmbrãcãminte de epocã. care cu multã seninãtate. proiectat sub un portal de o facturã clasicã. catedralele. acceptã sãgeþile care-i strãpung corpul atletic. strãlumineazã bulevardele. clãdirile care pornesc în raze din pieþele Republicii. cu o costumaþie sobrã de culoare închisã. cu ochi jucãuºi. reprezintã reîntoarcerea la mama sfîntã a naturii. reprezentînd imaginea mirificã a oraºului medieval „Toledo“ unde a vãzut cu ochii inimii frumuseþea de basm a acestei cetãþi reprezentative ale epocii sale. cu o privire gravã. cînd. denumitã astfel dupã tabloul lui Cloude Monet intitulat „Impresie. cu pãrul alb þepos. Bulevardul Champs-Elysse sau Saint Michel pe care le 242 . reprezentînd o biruinþã a bãrbãþiei ºi al tinereþii triumfãtoare. Ne oprim mai mult în faþa picturii lui Pietro Perugini reprezentînd chipul lui „Sebastian“. cu adînciturile feþii sãpate de grijile zilei acumulate pe rãbojul timpului. Portretele lui au figuri spiritzualizate. emanã cãldurã ºi bunãtate. spiritualizaþi. viziunii falsificate de canoane ºi reþete ale academisumului“. monumentele. cu o lume pestriþã care inundau cu produsele lor specifice tîrgurile ºi dughenele periferiilor înnecate în praf. ca ºi portretul lui „Charles d’Amboise“ profilat pe un peisaj mirific misterios. solemnã. Iatã ºi un portret al lui „Antonio Cavarrubias“. Compoziþia parcã ar fi o icoanã la care ai vrea sã te închini. rãsãrit de soare“. Plãcerea de a descoperi pe marii impresioniºti francezi. Timpul petrecut aici parcã a zburat ºi ne trezim dintr-un vis frumos. o lãsãm a doua zi. cu cetãþi ºi clãdiri monumentale. Cum sã nu te opreºti în faþa celebrului tablou al lui El Greco. Ne propunem ca a doua zi sã revenim. cu o faþã ca de „madonã“ emanã forþã ºi solemnitate desãvîrºitã. pentru a ne umple sufeltele de creaþiile cele mai reprezentative ale impreioniºtilor francezi din secolul al 19-lea.

A doua zi. o frãþietate între om ºi naturã. sau peisajul „Pe malul Senei“. în care pãdurile de platani ºi stejari seculari. feþele învingãtorilor sunt destinse. pictura lui Manet care ºtie sã facã o legãturã. etalonaþi în 36 de sãli. care mi-a dat cea mai mare satisfacþie. printre care ºi artiºti aparþinînd ºi ºcolii de picturã romîneascã. restaurante. sau „mic dejun în aer liber“. Iatã ºi un peisaj din lumea satului. acele chipuri de femei ca niºte madone. pe care nu o vom uita niciodatã. bistrouri. cu scene din viaþa satului. rãmîne ca o zi memorabilã. ne mulþumim cã prima zi în oraºul luminilor. cu faimoasa pînzã „Libertatea pe baricadã“ în care luptãtorii sub pavãza unui drapel susþinut de un fel de „România viitoare“. se odihneau în pace pe cîmpia de luptã. cu case cu acoperiºuri þuguiate. dau mãreþie ritualului dumnezeiesc al strîngerii roadelor pãmîntului. pentru cã îmi erau mai apropiaþi sufletului meu. parcurgem sãlile care duc la impreioniºtii francezi. sau „Viaþa din pãdure“ o înfrãþire între om ºi viaþa animalelor în pãdure. cafenele ºi cofetãrii care îþi paralizeazã toate închipuirile. avînd în faþa noastrã doar 7 persoane. atîta bogãþie de tabliouri celebre semnate de reprezentanþii acestui curent. în care pãdurile din piatrã se arcuiesc ca niºte inele sorbind mirajul apei curãgtoare ca un cîntec divin. înconjurat de dealuri brãzdate de dungi 243 . Cînd ajungem la micul hotel de la poalele Sacre-Coeur. Scena este o apoteozã a biruinþei. forfotul oamenilor de la treierat ºi strînsul pãioaselor. cu cele douã frumuseþi feminine în alb. al focºãneanului nostru. Nu poþi sã nu te opreºti ºi sã nu vezi celebra piesã „Balconul“ a lui Manet. la prima orã a deschiderii muzeului. iar chipul femeii luptãtoare care desfãºoarã steagul. întregesc peisajul în care munca sub pavãza ocrotitoare. Ochii ni se lumineazã cînd privim tabloul „Culegãtorii“. care reprezintã o piatrã de încercare pentru mulþi artiºti europeni. Scena este impresionantã.strãbatem cu ochii strãluminaþi de descoperirile marilor magazine. readuc în prim plan. este ca un linþoliu care le acoperã trupurile sleite de încrîncenarea luptei. Lumina care se aºterne peste cîmpie. Tablourile senine ale lui Rousseau. ne mai întîlnind prin muzeele din alte þãri vizitate. sau arborii desfrunziþi pictaþi de Camille Corot. a lui Rozenthal. îi învãluie sub mîna ocrotitoare al mîinii dumnezeieºti. vegheate de bãrbatul stînd în spatele lor într-o adoraþie totalã. liniºtiþi cã nu ne-am rãtãcit. de o frumuseþe angelicã. Iatã-l pe Eugen Delacroix. cu trupurile îndoite culegînd roadele pãmîntului. cinematografe. viu colorate semnat de Pissaro.

estompeazã soarele. mai ales „Biserica din Anvers“. Picturile lui Seurat sau cele ale lui Signac. Figurile de balerine. concentraþi asupra cãrþilo de joc pe care le mînuiesc cu dexteritate. Ne oprim îndelung la autoportretul artistului. Cînd te afli în faþa tablourilor lui Cezanne. ºi „Case în Cardeville“. roz ºi verdele crud sunt atît de naturale încît parcã simþi parfumul lor care îþi inundã sufletul. se aºterne peste o vegetaþie luxuriantã. în costumaþia de galã. tabloul „Balerina“ lui Degas. fãrã nici o speranþã de viaþã. Peisajele mariniste ale lui Cezanne. Nu poþi sã treci cu vederea picturile lui Gauguin. îþi dau senzaþii de zbor. desfãtîndu-ne ochii pe lumea creatã de marele Henri de Toulouse-Lautrec. Alãturi de acest tablou. plin de poezie ºi o naturã zugrãvitã în culori pastelate. cu o privire visãtoare. tuºe groase de negru ºi albastru de cobalt. cu pãlãrii cu boruri mici. „Moarã în Bretagnia“ ºi „Femei din Tahiti“ în care pasta de culoare sîngerie ºi albul pur ca de zãpadã. soþ ºi soþie care-ºi înneacã nceazurile în bãuturã. Decorul interiorului cîrciumei este dezolant. cu pomi rãzleþi la umbra cãrora pasc vite vegheate cu strãºnicie de ochii stãpînilor mereu bãnuitori. cu valurile miºcãtoare care se aprg de þãrm. iar peisajele se scufundã într-o atmosferã pîcloasã. surprind douã personaj memorabile. se întrepãtrund creînd o atmosferã de mister. exprimã elanul tinereþii. în care peisajele capãtã conturi. În schimb. Vizita noastrã culmineazã. ºi miºcãri energice. elaborat minuþios. cerurile albãstrui ºi roºietice. Tablourile lui Van Gogh. miºcarea ritmicã a corpului de balet. ca un argint viu. „Scrînciobul“ sau cele douã nuduri îþi dezvãluie nu numai natura care înfrumuseþeazã contururile diafane ale corpului femeiii ideale. roºu. ca de filigram. ne privesc douã personaje. în care graþia. exuberanþã ºi pasiune pentru balet. Maniera poantilistã este evidentã. 244 . ci ºi puritatea ºi eleganþa miºcãrii. te opreºti ºi simþi urme ale academismului. de dimensiuni mari. albastru dur ºi galban diluat. care umpleau cabaretele pariziene. feþele sunt brãzdate de zbîrcituri sãpate adînci. privindu-le. cu coafuri sofisticate.aurii de grîu. sau faimosul tablou „Jucãtorii de cãrþi“. Portretele lui Renoir „Femeia citind“. ºi care exprimã neputinþã ºi abandonarea poftei de viaþã. profilat pe un cer negru. frumuseþea costumului. culorile de verde. cu îmbãrãcmintea lor vaporoasã. apãsãtoare. apar liniile precise ale desenului. cu acele vibraþii arhitecturale. în care pomii iau forme de vîlvãtãi care par niºte pãsãri care îºi iau zborul. Privirile lor sunt apatice. înconjurate de o vegetaþie luxuriantã. care contrasteazã cu tabloul „Flori în vas de bronz“ în care explozia de culoare.

deoarece voi fi gãzduit la mabasadã. Pictorul. „Cum. pe care îl asalteazã cu un pas etalonat. pleiada artiºtilor francezi ai impresionismului.00.. Deºi noi eram prieteni. hulit de francezi. atît de unitarã ºi plinã de poezie. ªi. care redã cu o forþã care iese din tiparele curentului impresionist. Am plecat din nou sã luãm cu asalt Parisul. acea culoare verde spre negru. va veni o maºinã — sã am bagajele fãcute —. vroiam sã-l salut la sfîrºitul excursiei. un rãsfãþat al boemei pariziene.“ Uitasem cã aici ne adusese preotul bisericii ortodoxe romîne. Nu putem sã nu vibrãm atunci cînd trecem prin suflet. dîndu-i un telefon. Îi privim cu o uºoarã invidie. ne-am împlinit marele vis al vieþii noastre. privim de la poalele Montmartului. vizibilã mai ales în faimosul tablou „Conjuraþia ºerpilor“. stîrneºte nu numai bucurie dar ºi compasiune pentru nefericirea lui în dragoste ºi din viaþã. 245 . cînd ieºim de la hotel. trezindu-ne vechi ºi dragi amintiri din tinereþea noastrã.îþi creazã acea stare de plutire ºi vis. Strãbatem iarãºi marele bulevard Champs-Elysees.. pe fondul unei muzici divine. Într-adevãr cînc citesc biletul aflu cã dupã-amiazã pe la orele 18. cu o scarã exterioarã care ne dezamãgeºte. prin folosirea culorile închise. luminatã ca în basme. parcã ar fi o navã cereascã care pluteºte pe cerul plin de stele al Parisului. care sparge culorile suave ºi pline de luminã solarã. pe care îl descoperim traversînd Bulevardul Sevastopol. cu figura lui mefistofelicã. un schelet din fier ºi sticlã. La capãtul unei vizite în cel mai mare muzeu european. Este o picturã care te îndeamnã sã te opreºti ºi sã admiri aceastã convieþuire între vieþuitoarele create de mînã dumnezeiascã. În faþã ni se dezvãluie un edificiu. care ne anunþase în ajun. strecurîndu-ne printre mulþimea de tineri. încît ieºeam la cumpãna înserãrii bucuroºi cã iatã. nu am îndrãznit sã-l deranjez. Înainte de a intra în hotel. De data asta ajungem la Centrul Naþional de Artã ºi culturã Georges Pompidou. În ziua urmãtoare. ca la paradã. în sfîrºit. cine sã ne scrie. la malul unei ape. tablourile lui Henri Rousseau. o construcþi hilarã. plecãm din Luvru cu o mare bucurie cã. silueta solemnã a catedralei Sacre-Coeur. patronul ne anunþã cã avem o scrisoare. cã pe 1 decembrie este invitat la recepþia de la mabasadã ºi cã i-am spus sã-i transmitã salutãri domnului ambasador Dumitru Aninoiu. am vãzut cu ochii inimii. parcã danseazã în jurul unei lebede albe. nu ºtie nimeni unde suntem cazaþi. care iatã încet dar sigur trece pe lîngã noi.

folosind faimoasa legitimaþie a pictorului Pacea. piloni care nu spun nimic. spunîndu-i cã „buzoianul dumneavoastrã a plîns de necaz. Eu mã tot frãmîntam. fotografii ºi videoclipuri despre starurile modei. Nu stãm. ºi privim cu ochii mari. privim cîteva clipe panorama Parisului ºi coborîm. „Coloane ale infinitului“. ultima datã. am primit o telegramã din partea Ambasadei care ne anunþa cã partea francezã doreºte sã doneze statului romîn ceea ce s-a recuperat din fostul atelier al sculptorului care fusese demolat. care privindu-le te înfioarã. furnale. Cimitirele au fost ºi au rãmas locuri 246 . cum oare sã nu dau curs acestei propuneri? M-am dus de cîteva ori la director. Este aici recreatã lumea artistului. de care ne mîndrim. care i-a spus cã are bani. cînd a citit rezoluþia de la partid cã nu ne intereseazã aceastã donaþie“. primim explicaþii în limba noastrã. atmosfera de lucru. dacã nu vom da curs acestei telegrame. C. ºi nenumãrate þevi contorsionate. în realitate aici funcþiona o bibliotecã. care fusese trimisã ºi la Secþia de propagandã a partidului. cinematograf. înconjurat de o þesãturã de oþel. Ca români. vase de lut. ºi cã va trimite imediat un delegat la Paris ca sã facã formele de aducere în þarã a acestor relicve. Despre soarta lor pînã astãzi nu ºtiu dacã la Muzeul Craiovean s-a reconstituit atelierul lui Constantin Brîncuºi. Deºi credeam cã vom admia lucrãri de artã modernã. muzicii. ºi s-a dus direct la cabinetul ministrului George Macovescu. sã intrãm în acest labirinit straniu. obiecte care au aparþinut artistului. Iatã cum ºtiu francezii sã cinsteascã un geniu al sculpturii contemporane. O sãgeatã ne indicã atelierul reconstituit aici al celui mai mare sculptor contemporan. Pe loc ministrul a dat un telefon la Craiova primului secretar. varietãþile „mese ale tãcerii“ variate „pãsãri mãiestre“. care era atunci directorul Direcþie culturalã din MAE.totuºi ne luãm îndrãzneala. mã agitam. îmi repartizase mie spre rezolvare aceastã telegramã.multe fotografii. am luat un taxi ºi am ajuns la cimitirul Pere Lachaise. generaþiile care vor veni dupã noi. Avînd încã timp pîncã cînd se însereazã. m-au podidit lacrimile spunîndu-i: „Domnule ambasador.unelte pe care Brîncuºi le-a folosit. Brîncuºi. Mã cutremur cînd îmi amintesc cã prin anii ’80. sportului ºi altele. chit cã el a rãmas un cetãþean francez. ne vor judeca aspru!“ Domnul Valentin Lipatti a luat dosarul. încãperi unde poþi sã te documentezi despre arta cinematograficã. pe cînd lucram în minister. Ambasadorul Valentin Lipatti. Am aºteptat cîteva sãptãmîni o hotãrîre de la partid. ceaun de mãmãligã.

În cimitirul Pere Lachaise. Grãbim pasul ºi ajungem la hotel unde ne aºteaptã maºina mabasadei. ºi am admirat celebrul candelabru de cristal care cîntãreºte 6 tone.Amedeo Modiliani. ºi cãldura apãsãtoare. În drum spre hotel. trandafiri ºi nonumente. Alfred de Musset. Guillaume Apollinairre. pe care întîmplarea. Delacroais. o replicã inconfundabilã. dar ºi al altor figuri celebre franceze. strãjuite de garduri de meriºor ºi brazi pitici. Montparuasse. Edith Piaf. ne face sã ieºim din aceastã lume a tãcerii ºi mergem sã vizitãm un alt cimitir. cãrãrile înguste. ºi am intrat ºi noi doar cîteva minute. Pentru o clipitã am avut senzaþia cã se prãvãleºte peste noi ºi ne-am imaginat ce înseamnã sã ai ºansa sã vezi „Lacul lebedelor“ în Palatul dansului parizian. tot aici am aflat cã în timp au fost îngropaþi Cioran. la Tel-Aviv ºi Ierusalim. Alfred de Musset. mult mai elaborat decît virtraliile pe care le-am vãzut în Israel. a fãcut ca aceastã capodoperã sã fie deschisã pentru o delegaþie oficialã marocanã. Eugen Ionescu ºi Tristan Tzara. sculpturi impunãtoare. care doarme somnul de veci foarte aproape de Chopen al polonezilor. sã dormim la ambasadã. Yves Montand ºi mulþi alþii. am trecut prin Piaþa Operei. sau norocul. La capãtul unei alei. am poposit mai mult de 6 ore. care m-a dojenit cã nu i-am dat un semn de viaþã ºi mi-a spus cã mãcar pînã la întoarcerea la Bucureºti. 247 . am avut o micã întîlnire cu domnul ambasador Dumitru Aninoiu. în acest parc imens. te înfricoºeazã liniºtea din jur. Marcel Proust. În acest cimitir celebru. A fost un gest pe care nu-l voi uita niciodatã. Cu greu am gãsit mormîntul ºi cavourile somptuoase ale unui Balzac. am recunoscut cu uºruinþã „sãrutul“ artistului. ca sã descoperim mormîntul lui George Enescu. Am privit plafonul pictat de Marc Chagal adevãratã minune. Mormîntul este modest. cu un suport pe care este aºezatã o candelã ºi multe flori. Jean Paul Sartre ºi alþii cãrora nu le-am descoperit mormintele. presãrat cu multe „gherete“ care stau ca niºte paznici ai nemuririi. dar ºi cu capele. absenþa vizitatorilor.pe care le-am vizitat în þãrile pe care le-am vizitat ºi ele mi-au dezvãluit multe din tainele monumentelor construite pe mormintele unor personalitãþi care au trecut dincolo de Styh. unde este mormîntul genialului sculptor romîn Constantin Brîncuºi. o lespede de marmurã albã. în care te strecori cu greu prin hãþiºul de brazi. dar ºi Charles Baudelaire. La prima orã a dimineþii. ne-am luat bagajele ºi am ajuns la Ambasadã în Rue de L’expozition.

Stãm pe o canapea ºi scrutãm înãlþimea obeliscului de 23 de metri care cîntãreºte 23 de tone. vechi de 33 de secole. Ne plimbãm printre tonetele buchiniºtilor care îºi etaleazã la vedere cãrþile valoroase. Venirea ºi plecarea de la ambasadã.Soþa ambasadorului ne-a invitat apoi la o gustare ºi o cafea ºi ne-am luat iar zborul prin Parisul tuturor surprizelor. Imensul hol. îngeri stropiþi cu o foiþã aurie. dar ºi mãºtile mortuare ale lui Gambeta. cai înaripaþi. ne oferã posibilitatea de a ne familiariza cu alte pînze valoroase ale impresioniºtilor francezi. la o orã matinalã „cam deranjeazã“ pe portari. Privim podurile care se înlãnþuie peste apa care curge alene. Ajungem la podul Alexandru al III-lea. multe albume de artã. care prin gama curcubeelor de culoare. Cînd privim înãlþimea cupolei de 85 de metri. rãmînem muþi. care parcã ia foc la atingerea razelor puternice ale soarelui de dimineaþã. parcurile în care mîinile edililor s-au întrecut sã le împodobeascã cu grãdini de flori de toate nuanþele. care la „minut“ îþi fac portretul pentru o sumã simbolicã. Este darul viceregelui Mohamad Ali al Egiptului. ºi ne minunãm de zecile de vaporaºe care se scurg spre depãrtãri necunoscute. ale unor artiºti consacraþi sau amatori. Aici. pune în evidenþã tablouri mari. un arc metalic de peste 107 metri. Astãzi ne-am hotãrît sã mergem sã vizitãm Muezul Orsay. unde turiºtii strãini se înghesuie în faþa zecilor de ºevalete pe care sunt etalate picturile la zi. Emil Zola. Jean Jaure. urcãm pe colina Sainte Genevieve pentru a ajunge la Panteon. Rousseau. ºi în închipuire parcã eram ºi noi ºi de pe ele admiram clãdirile monumentale. Ajungem pe malul Senei. acest sanctuar al marilor personalitãþi. Nu regretãm. 248 . N-avem timp sã le rãsfoim. cãtre regele Carol al X-lea. în încercarea noastrã de a intra cu legitimaþia pictorului Pacea. stampe ºi desene originale. nu a fost recunoscutã ºi am plãtit intrarea. Aici vin amatorii de artã din toate colþurile lumii care-ºi clãtesc ochii pe pînzele înºirate ca la paradã. Ne îndreptãm apoi spre piaþa Concorde. Pierre ºi Marie Curie. ediþii princeps. marele Victor Hugo. decorat cu candelabre de bronz cu statui. frescele care dominã. prin arhitectura sa generoasã ºi înfrumuseþatã de o luminã naturalã. un obelisc monolit. unde un spaþiu generos. Aici sun îngropaþi în cripte de marmurã. realizezi cã Franþa dã o înaltã preþuire marilor bãrbaþi. pe care îi surprindem uneori moþãind. Seara este un adevãrat spectacol de sunet ºi luminã. ºi nici bani nu avem. Dupã o binemeritatã odihnã. îndrumaþi de un localnic ajungem în zona Abesses. De aici. situat în incinta fostei Gãri Orsay.

motivelor florale ºi ale pãsãrilor exotice executate cu fineþe ºi mult rafinament. care a fãcut din arbuºti tãiaþi geometric. Este o adevãratã încîntare. apoi. cã reconstitui peisaje cu sate din cîmpia Bãrãganuluinostru sau din inima Transilvaniei. cu trãsãturi fine. mobila stil. Privim castelul ºi ne imaginãm marile recepþii ºi baluri de la curte. care rãcoreºte aerul. reºedinþa de varã a suveranilor francezi. am întîlnit odihnindu-se pe o canapea. Degas. Auriul brîielor. jocuri florale. Gauguin. cu pereþii împodobiþi cu fresce în care meºteri anonimi s-au întrecut sã-i dea strãlucire. bogãþia toaletelor doamnelor din înalta societate. Bãtrînul de lîngã noi seamãnã cu profesorul 249 . care ne privea cu ochii larg deschiºi. ele te îndeamnã la meditaþie ºi visare. vizitarea acestui castel ca în basmele din cãrþile cu poveºti din copilãrie. o figurã distinsã de nobil. Cuprindem cu ochii deschiºi acest colþ de rai. înconjurat de grãdini în stil francez. Rodin. Deºi nu vezi tablouri originale ale pictorilor de renume. cu un nas coroiat. troneazã castelul de marmurã. Aici întîlnim lucrãri de Toulouse-Lautrec. protipendada Parisului. fîntîni arteziene. Manet. În cele peste 100 de hectare. Ne hotãrîm pe loc. obiectele de toaletã ca ºi multitudinea de statuete ºi vase pictate. De aici. sã ajungem la Gara Saint-Lazare de unde luãm un tren spre Castelul Versailles. create de un renumit botanist. ce mai. dar mai ales baldachinul. Privim uluiþi ºi ne îmbãtãm cu parfumul florilor din jurul unei canapele. Andre Le Notre. admirãm Obeliscul. care în plinã zi este luminatã. un personaj straniu. Maillol ºi Degas în care ceasul vechii gãri. cu mici iazuri înconjurate de zeci de statui fac din Versailles o bijuterie care strîrneºte admiraþia întregii lumi. din dormitoarele lui Ludovic al XIII-lea. care alãturi de întinderi de gazon de un verde dumnezeiesc. purificîndu-l. al regelui Soare. Van Gogh. trecînd prin Piaþa concorde. Renoir.simþi cã te afli în mijlocul naturii. ºi fîntînile care aruncã spre cer. ºi-i spun soþiei. mai mãsoarã timpul vizitatorilor grãbiþi ca ºi noi. Aici totul este magnific. În acest spaþiu mirific. ca o imensã pasãre albã. L-am privit ºi noi insistent. La un mic restaurant din incinta muzeului. intrãm în sala imensã cu zeci de candelabre. covoarele þesute de mîini mãiastre. galeria oglinzilor veneþiene. Tot aici într-o galerie impresionantã. sunt adãpstite o parte din creaþia marilor sculptori francezi. stãm ºi ne rãpsfãþãm mîncînd un hamburger ºi o cafea caldã care ne încãlzeºte sufletele care simt anotimpul rãcoros de iarnã parizianã. jeturile de aoã. mãiestos. cu o curiozitate care ne contraria. dau strãlucirea de odinioarã a fastului de la curtea suveranilor.

se þineau cursuri cu studenþii de la limbi clasice iar în celãlalt amfiteatru al lui Richelieu. Am uitat de cînd n-am mai fost în România“. care la întoarcerea în þarã. simþi cã te sufoci. forfota „lumii bune“ care invadeazã magazinele. ºi atunci te retragi pe una din cele 13 strãduþe care pornesc în razii din inima Arcului de Triumf. ºi încerci sã ieºi din aglomeraþia marelui bulevard. dar timpul presant nu ne-a ajuns. Mã numesc Leon Negruþi. cu multe sedii de ambasade. de o eleganþã sclipitoare cu produse de ultimã orã. unde au loc paradele militare. sau Calea Victoriei. o luãm pe jos pe Champs Elysses. te buimãceºte. Vãzînd intrînd mulþi strãini în interiorul ei. unde ne-am odihnit ochii ºi inima ne-au dat o mare liniºte. De aici plecãm spre Hotel ºi de la Arcul de Triumf. printre faimoasele balerine care erau atracþia numãrul 1 al clienþilor cu bani. Deºi trotuarele sunt largi. Emoþiile cã am stat cîteva ore în aceastã lume mirificã. Am plecat de la Sorbona mîhniþi cã nu am putut sã ascultãm mãcar o lecþie ale iluºtrilor profesori de azi. i-am spun ce am vizitat în Franþa. aºa-zisa Cale regalã. Privim cu jind aceastã piesã de muzeu ºi ne imaginãm interiorul cabaretului unde îºi fãcea veleatul marele Toulus Lautrec. Luãm metroul pînã la staþia Pigalle ºi ajungem în Montmartre. a întrerupt orice legãturã încît cu un telefon mi-am cerut scuze. Aici sunt îngrãmãdite unul lîngã altul zeci de magazine. pe care doar le privim. Am schimbat cîteva vorbe. el ne rãspunde: s-ar bucura sã-i facem o vizitã la Paris.Simache. Aici ne încîntãm ochii ºi ne apropiem de faiomoasa „Moulen Rouge“ unde aripile celebrei mori. parcã macinã în tihnã timpul. se ridicã dupã canapea ºi ne întreabã: Sunteþi din România? ªi eu sunt romîn. spunînd cã voi mai veni la Paris. cofetãrii. au adus flacãra culturii ºi civilizaþiei franceze. Auzindu-ne vorbind romîneºte. Ne-a dat o adresã. plimbîndu-se printre mese îºi vindea lucrãrile meºteºugite în seriile 250 . bãnci. cel mai frumos bulevard din lume. de data aceasta sã vizitãm zona cea mai intelectualã a oraºului. acel faimos templu al învãþãmîntului pe unde ºi-au purtat paºii mulþi români. de istorie. facem ºi noi un scurt popas urcînd la celebrele amfiteatre Guizot ºi Richelieu. ca ºi cînd ar fi descoperit o rudã. accesul în ele nu a fost posibil. cu buticuri scandalos de scumpe. Ne-am întors la Paris. cafenele. dar ºi banii protipendadei Parisului. iar pictorul cu mapa lui de desene ºi guaºe. Sorbona. iar alte obligaþii ºi plecarea spre þarã. Am plecat din aceastã „gurã de rai“ cu sentimente de nedescris. a doua zi. toate luminate a giorno.

îþi descãtuºeazã sufletul. cu atîtea efigii. Ultima vizitã la Paris a fost în 1992. Reîntors acasã. un depozitar al unor valori care-þi dã poftã de viaþã. într-o searã plimbîndu-mã pe cheiul Senei. Vizita a fost scurtã. la fiecare pas vezi urme de cetãþi. care rãmîne un punct de referinþã. adevãrate însemne pe pînza vremii. cu o culturã ºi civilizaþie fãrã seamãn. cu atîtea efigii romane. am învãþat sã visãm ºi sã vibrãm la întîlnirea cu arta. Atunci nici prin gînd nu mi-a trecut cã dupã peste 10 ani. Domnul ambasador se conforma ºi el. la lumina lãmpii de gaz. într-un spectacol de galã o voi auzi pe marea cîntãreaþã de culoare Lissete Malidor. Suntem la Atena. te face mai bun. voi putea vedea cu ochii inimii un spectacol la Moulen Rouge. în care. unde au cîntat un Mistinguett. o confruntare cu arta veche ºi mai nouã a marilor artiºti francezi. edificii romane. m-am îmbogãþit spiritual. de numai 3 zile. mã sãrutã ºi-mi spune: „Regret cã nu am fost ºi eu cu tine. În acel amfiteatru. mai înþelept. povestindu-i soþiei. Pe domnul ambasador Paleologu nu l-am vãzut. cînd împreunã cu 3 diplomaþi în frunte cu prietenul meu Stelian Oancea. Am vãzut multe persoane în vîrstã plimbîndu-ºi „odraslele“. pe scenã. colegul care mã însoþea mi l-a arãtat cum îºi plimba cîinele cu o oarecare solemnitate care a devenit o modã la Paris. care era în plinã vogã în Franþa. acest templu al muzic-holului. sã ne convingem cã Franþa este un leagãn al culturii mondiale. spunîndu-i cã vizitînd acest mare oraº antic. monumente ºi însemne ale vechimii. temple. cã voi lua masa cu un romîn care ne oferise în zona Halelor un spaþiu pentru noul sediu al Centrului cultural romîn la Paris. pe care încercãm sã o descoperim. Periplul nostru la Paris a însemnat într-un fel „un examen“. care ne-a dus în antichitatea greacã. pe care tãvãlugul timpului nu le va da uitãrii“. Maurice Chevalier ºi Josephin Baker. prin descrierile tale cã þi-ai îmbogãþit sufletul cu mari satisfacþii. cu o istorie milenarã. în schimb. eterna cetate. s-a încheiat Planul de colaborre culturalã ºi ºtiinþificã dintre cele douã state. O altã þarã. directorul Direcþiei culturale din MAE. dar am simþit. cu efigiile ei din antichitate pe care le 251 . rãmîne pentru noi locuri în care am vãzut urmele ºi însemnele unei civilizaþii care a îmbogãþit tezaurul material ºi spiritual al omenirii. în aceastã cãlãtorie. iar pentru un colecþionar de artã înseamnã o îmbogãþire spiritualã care-þi dã putere de a învinge greutãþile vieþii ºi de a te simþi un om fericit.tîrzii.

Este un adevãrat mister cînd priveºti blocuri de piatrã imense. ºi te îndeamnã la meditaþie. Mergem pe strãzi. cu munþi pleºuvi. învãluie totul într-un mister ce pare de nepãtruns. în capitelurile care ies din adînc. deoarece ai sentimentul cã ai cãlca peste sufletele celor care au zãmislit aceste colonade. cu mîinile lor aspre. în zidurile unor clãdiri de mii de ani. puþin. care continuã ºi azi sã iradieze spiritul de sacrificiu al unui popor intrat în legendã ºi mit. Atena este un simbol de culturã ºi civilizaþie. privindu-i depãrtãrile. am început sã vizitãm Atena urcînd muntele cu sufletul descãtuºat. dar care nu au putut distruge o civilizaþie care a rãmas un far de luminã peste care voalul uitãrii nu a strivit izvoarele vechi. Oraºul privit de la înãlþimea hotelului în care ne-am cazat. te uimesc. barocã sau modernã. le ºlefuiesc. la care cioplesc zi ºi noapte grupuri de muncitori. Hristos. deoarece ºtiam cã vom vedea una din minunile civilizaþiei greceºti. pe marile bulevarde. un leagãn de importanþã mondialã. graþioase. parcã sunt gîturile maiestuoase ale unor lebede albe. pe care privindu-le. tãiate în spirale. Nu-mi dau seama era mult.observi la tot pasul. ºi care se înfrãþesc într-un tot unitar. sã descoperim faimoasa fortãreaþã Acropole reconstruitã în secolul V î. În schimb ne-am plimbat printre cele 20 de coloane dorice. Cãlcãm cu sfialã. ochii îþi lãcrimeazã. Privim ºi ne minunãm de atîta pitoresc ºi frumuseþe. ca niºte luminãri care þin în spate cerul. care plutesc pe un cer de un albastru divin. De fapt ºi noi. cu renumitul Partenon. încît cînd le priveºti cu ochiul sufletului. care ºi-au lãsat însemnele lor. brazi ºi chiparoºi. Propileele ºi Templul zeiþei Nike. ca niºte piloni care þin pe umerii lor o lume ºi culturã strãveche. o carte de vizitã spre care se îndreaptã marea majoritate a turiºtilor. Plãtim 1500 de drahme. care par ca niºte mirese suple. cu faþade împodobite cu elemente de arhitecturã romanicã. au trecut hoardele migratoare. a dãinuit imperiul bizantin. biserici care stau încã ascunse în spatele unor clãdiri de început de secol 19. dar ºi vechile temple ºi palate care supravegheate de molizi. ne oprim în faþa unor temple. pe care stau agãþate noile palate. Nu ºtim cum ºi de unde sã pornim în cãutarea unor valori ale antichitãþii. o emblemã a unei lumi care trãieºte viaþa unei metropole în care vechiul cu noul se îmbinã armonios. cu Erecteionul. cu emoþie. dar ºtiu cã în seara aceea am fãcut economie: n-am mîncat decît un corn. în faþa cãrora rãmîi uimit de geniul unui popor peste care în decursul istoriei sale. dar ºi cu grijã. le mîngîie pînã 252 . cel roman ºi turcesc.

pare ca un evantai imens. pe care stau agãþate vilele marilor bancheri. Eram copleºiþi de tot ce vedeam încît noþiunea timpului parcã dispãruse. realizãm cã ºi aici. privim cu încîntare panorama unicã a Atenei. dar ºi blocurile cu multe etaje. deoarece va da o nouã viaþã acestui miracol. Cu un steguleþ roºu în mînã. ne stîrneau curiozitatea. Pericle. parcã ne da noi forþe de rezistenþã. pe care cu ochii inimii o sorbi. soarele nemilos care ne sãgeta sufletele. Privitã de aici. ne oprim sub pavãza drapelului naþional care flutura în adierea vîntului. Visul este scurt. sub un soare torid explicaþiile ghizilor date în toate limbile strãine. aud tot mai frecvent limba rusã. þãcãnitul aparatelor de fotografiat. Socrate. japonezi. în care vezi pe strãduþele înguste ºi pe marile bulevarde. Cînd ajungem la un foiºor improvizat. Dumnezeu a rînduit totul ca ºi în viaþa noastrã. Este o imagine de basm. Suportãm cu stoicism. de pe colinã. te îndeamnã sã visezi ºi sã-þi spui „Doamne îþi mulþumesc cã am ajuns sã vãd locul în care s-a înfãptuit una din cele mai îndrãgite minuni ale poporului milenar elen. Aristotel. De jur împrejurul Partenonului turiºtii mîngîie blocurile de marmorã. Mã surprinde cã afarã de englezi. germani. parcã ºi-au dat toate mîna ca într-un joc sprinten de cãluºari. despre viaþa ºi contribuþia lor la cultura ºi civilizaþia greceascã. cu ºirurile de strãduþe cu case ca niºte cuiburi de berze. turnurile bisericilor. cu cele 7 coline. casele vechi de sute de ani. încît oboseala. sculptorii care mîngîie blocurile de marmurã dîndu-le forma unor eroi trecuþi în legendã. pe Acropole. deoarece cînd priveºti în jur. comentariile în diverse limbi ale vizitatorilor. forfota muncitorilor care ºlefuiesc marmora ºi piatra. zecile de copii gãlãgioºi de toate vîrstele. Despre Herodot. 253 . înotînd prin valurile de cãldurã ca niºte pãsãri migratoare. Soþia este fericitã cã poate afla atîtea enigme care mai stãruie ºi azi din vechea Eladã. italieni. Urmãresc ºi eu unul din grupuri. coloraþi. ghizii îºi conduc grupurile în tãcere. care supravieþuieºte secolelor. cele 7 coline pe care este aºezatã. iar feþele lor sunt transfigurate de tot ce aud ºi vãd. Atena este grandioasã. Pitagora. amãnuntele care ne erau picurate de ghizii specializaþi din muzeul Acropole. care se rãsfaþã în razele soarelui aducãtor de viaþã. Forfota turiºtilor. le privesc ca pe niºte fiinþe vii.strãlucesc de-þi iau ochii. ameþit de frumuseþea pãdurilor de conifere care asigurã oxigenul dãtãtor de viaþã. te fac sã crezi cã eºti într-o Acropole reînviatã de mîna dumnezeiascã.

de pe Erectheion. nu poþi sã nu blestemi aceste furturi sau cumpãrãturi pe „nimica“. din inima Atenei. ªi totuºi. reînviind stilul doric ºi ionic al Partenonului în încercarea de a aduce în plin plan colosala statuie. 2 rãtãciþi români. de marii magnaþi ºi muzee din 254 . sociale ºi culturale. la bisericã pînã la moschee. ale lumii antice. din timpul secolului de aur al lui Pericle. reconstituie acest ansamblu de palate. Arhitecþii de azi. Cimon ºi mai ales Pericle. zvelte.Niciodatã nu m-am gîndit cã în viaþa asta „scurtã ca un cîntec“ voi ajunge în cel mai mare ansamblu arhitectonic din lume. nume legendare. simþi nevoia parcã sã le mîngîi ca pe niºte fiinþe gingaºe. deºi sunt niºte copii fidele originalelor care se pãstreazã în muzeul de pe Acropole. pe fundalul cãreia Sîntul Apostol Pavel le-a vorbit cîndva Atenienilor. Aruncînd o privire înapoi. Cu toate mutilãrile suferite din partea vechilor cuceritori ai oraºului. de aproape 15 metri a zeiþei Atena. Privim mulþi creºtini care îngenunchiazã. sculptorii. Poseidon. Cele 6 statui monumentale. nu poþi sã nu tresari ºi sã nu încerci un sentiment de mîndrie cã pe aici au trecut marii corifei din secolul de aur al lui Pericle. pelerini credincioºi. 15 plãci de frizã ºi 15 metope. când te gîndeºti cã acest monument al antichitãþii elene a fost jefuit în decursul vremii de 12 statui. care entuziasmaþi de cele vãzute. parcã ne vedem ºi noi. acum reprezintã. o creaþie de o importantã monumentalitate. care ºi-au lãsat însemnele lor de fãuritori ai culturii ºi spiritualitãþii greceºti. cãlcam pe caldarîmul unei cetãþi antice. cu meticulozitate. Este monumentul cel mai important al Acropolei. în faþa cãruia îþi pleci capul ºi te închini. unde a reînviat pentru o clipitã strãlucirea Eladei de altã datã. Noi rãmînem încremeniþi privind celebra lojã a Cariatidelor. toate smulse din Panteon plus marmorele din Erecteon ºi din templul Atenei Nike. Gîndul cã pe aceste locuri ºi-au purtat paºii un Temistocle. Printre ei. toate construcþiile de pe Acropole par un decor. realizat de un strãlucit colectiv de arhitecþi ºi sculptori în frunte cu celebrul Fidias. bazar sau depozit de armament. se închinã ºi sãrutã blocurile de marmorã care îl înconjoarã. care a influenþat multe evenimente politice. care a rezistat multor transformãri: de la templu. monumentale care sfideazã timpul. devenind cel mai important dintre simbolurile Greciei de azi. închinat zeiþei Atenei ºi zeului mãrilor. este azi în plin proces de restaurare. Mãreþia acestui templu. considerat azi cel mai mare sculptor al Greciei din toate timpurile. în aceastã citadelã situatã pe o înãlþime de aproximativ 150 metri. Acropole. temple. Aristide.

care depunea într-o stare de transã. avocat cunoscut în Halkida. Ajunºi în cartierul comercial Plaka. drumul pare mai uºor. coloritul vitrinelor. în una din reºedinþele lui Stavros. în interiorul cãreia se pãstreazã moaºtele cuvioasei Filofteia. Germania sau Turcia. din marmorã albã. cu birou în plin centrul oraºului. Pe partea dreaptã a altarului. într-o piaþetã pavatã cu marmurã albã. Muzica greceascã. cu zeci de magazine minuscule. ne-a însoþit prin catedralã. Cînd ajungem în Bulevardul Athenia. o altã icoanã fãcãtoare de minuni. Edificiul este un colos. în stil ortodox. specifice Greciei. semn cã grecii îºi respectã credinþa. un fel de Hidalgo contemporan. drept mulþumire pentru vindecarea de unele boli sau realizarea unor izbînzi în viaþã. ne rãcorim sufletele ºi privim strada. Nu poþi sã nu rãmîi pentru o clipitã sã priveºti sau sã cumperi o micã suvenire.Anglia. cea a sfîntului Cosma.59. care ne-a însoþit în cãlãtoriile noastre prin Grecia. La Atena am stat 3 zile. Luminile ameþitoare. aºezate într-o raclã de argint. care. Lîngã aceastã relicvã se aflã o imensã icoanã a Maicii Domnului intitulatã „Vindecãtoarea“ împodobitã cu darurile din aur ºi argint. cu fresce din mozaic în exterior. am vãzut o statuie a unui prelat care se spune cã a scãpat Atena de duºmanul de moarte 255 . Franþa. în special cu melodii din Zorba Grecul. în faþa acesteia. bileþele cu rugãminþi pentru reuºita lor la examene dar ºi în viaþã. Este o ruºine. ele trebuiesc returnate cît mai urgent Greciei. În jurul raclei multã lume. parcã ai fi la bîlci. o construcþie nouã. El ne-a fost ghid desãvîrºit. baloane colorate. te îmbie sã trãieºti cu intensitate atmosfera specificã a acestui paradis al plãcerilor. ajutat de o nepoatã de-a mea. avînd scoase în relief scene din viaþa sfintei. Zoodonov — Pygis nr. Este ziua de 16 iunie 1998. Ne-am bucurat vãzînd atîta lume în interiorul Mitropoliei. îl întîlnim pe monahul Athanasie pe care îl cunoscusem la Mînãstirea Dohiaru din Muntele Athos. mai ales tineret. în 1996. de Alina. unde cei mai iscusiþi meºteri îºi etaleazã obiectele artizanale. stînd în genunchi în faþa icoanelor. de o frumuseþe angelicã. timp în care am vizitat mai multe locuri în care am acumulat noi cunoºtinþe despre istoria milenarã a Greciei. La coborîrea de pe Acropole. jocul reclamelor înfãþiºînd figuri legendare ºi mai ales zburdãlnicia copiilor veniþi cu pãrinþii sau bunicii care le astîmpãrã dorinþele cu jucãrii. Cînd am ieºit din bisericã. În ziua urmãtoare am vizitat la primele ore ale dimineþii Mitropolia din Atena. ne oprim la o cafenea. focoasã. Ne reîntoarcem în str. împreunã cu soþul ºi fiul lor.

Îmbrãcatã în costume roºii. Sunt aici peste 7000 de arbori. statui. încît turiºtii stau la rîndul lor în poziþia de drepþi. unde gãsesc liniºtea. este un adevãrat muzeu al vegetaþiei veºnice. imperiul turcesc. la toate orele zilei. de o eleganþã strigãtoare la cer. cu mici insuliþe.al Greciei. Mergem mai departe pe alei.000 de mii de metri pãtraþi. pînã la arbori încãrcaþi cu flori de toate culorile care rãspîndesc un balsam adormitor. dar cel de aici îºi are unicitatea lui. trecem pe o alee cu zeci de portocali. în care sînt adãpostite cele mai mari bãnci ale capitalei. cu un anumit ritual. Aleile lui umbroase. a fost la început domeniul regelui Othon ºi al reginei Amalia. cu multe oglinzi de apã. sutele de raþe sãlbatice cãrora micii vizitatori le aruncã floricele ºi alune. Parcul construit între 1839-1860. privim alinierea clãdirilor de 7-10 etaje. masive înfipte adînc în pãmîntul zguduit de multe cutremure. ajungem la cea mai mare oazã de verdeaþã al Atenei. Istoria îºi lasã însemnele vechi ºi noi. ce se întind pe o suprafaþã de 158. care ºi-au gãsit aici un adevãrat paradis. brazi. Este un labirint de alei asfaltate. care cuprinde 519 specii de arbori ºi plante ornamentale. cu zeci de magazine. Cînd ajungem în faþa Parlamentului ne oprim sã admirãm parada unicã a gãrzii. restaurante pe unde se plimbã protipendada oraºului. de toate felurile. o lume sofisticatã. care. altare care evocã trecutul de luptã al poporului grec. ºi-ºi primesc hrana. de la platani. localnici sau strãini. Dintre acestea 102 de origine greacã. fãrã fricã. se apropie de copii. pe marele bulevard Elefteriu Venuzelu. îþi oferã locul ideal în care. N-am vãzut nici un copil luînd din pomi vreo fructã. ele 256 . cu un fel de fuste ºi cu faimoºii papuci cu ciucuri în vîrf. Acest bulevard este un fel de Corso al Atenei. ei repetã un ceremonial cu o precizie matematicã. privim coliviile imense în care îºi fac jocul sute de papagali. în semn de respect pentru acest spectacol unic: schimbarea gãrzii. rotonde. iar 417 aduºi din diverse culturi ale lumii. leandri. Parcul Naþional. rãcoarea ºi aerul ozonat. statui. stejari. care tocmai se schimba. ascultînd cîntecul pãsãrelelor. îºi strînge vizitatorii sãi fideli. Ne plimbãm pe aleile umbroase. dar mîndrã de apartenenþa lor la lumea civilizatã. Cînd ieºim din nou în stradã. întortochiate. tineri ºi vîrstnici. cu fesuri ºi ciucuri la vîrf. lungi. palmieri. ne aºezãm pe scãunele lîngã un mic eleºteu ºi privim dansul solemn al lebedelor. bistrouri. La numai 300 de metri de Parlament. Am vãzut multe parcuri în lume. Privim ºi ne minunãm cît de prietenoase sînt aceste vietãþi. în multe monumente. cu o panglicã lungã datã pe spate. portocali.

în insula Halkida. ruda noastrã. Ne apropiem ºi noi de grafician. cu terase pline de flori. 257 . În interior. Casa unde suntem cazaþi este imensã. încît ai impresia cã priveºti tablourile florale ale pictorului Drãguºin sau ale pictoriþei Margareta Sterian. ajungem la Alina. cu vile cochete. care vorbesc tare. de Atena. cedri ºi magnolii sunt ca niºte oaze de verdeaþã care asigurã acea intimitate ºi liniºte pe care ºi-o doreºte fiecare om. cu livadã. de timpul nemilos „Aici a locuit cîntãreaþa Maria Callas“ ºi atît. albe. înfãºurîndu-se ca niºte curcubee strãjuite de chiparoºi. cu piscinã. Automotorul. plin de vitrine cu cãrþi. bibelouri. 61. Nepoþii mei ne fac o mare surprizã. La înapoiere. cu numai 2 vagoane face aceastã distanþã în timp de 2 ore. în drum spre casã. în faþa unei clãdiri cu 3 nivele. celebritãþile rãmîn pentru posteritate doar o amintire tristã. cu 8 camere. figurile luminoase sunt uitate. Ajungem acasã urcînd acea pantã uºoarã. care duce spre Likavitos. un mare oraº. fãrã sã ne spunã nici o vorbã. apoi. care prin tinereþea lor. ºi ne alegem un mic peisaj. A patra zi. nimeni nu este dispus sã ofere 2000 de drahme pe un desen. înconjurat de pãduri. cu chioºcuri ºi o curte imensã. am citit cu înfiorare o plãcuþã de marmorã. Privim cu interes ºi bucurie peisajul specific grecesc care ne dezvãluie hãrnicia ºi gustul pentru frumos al grecilor. Nu-mi imaginam cã familia avocatului Stavros care ºi-a luat sub aripa sa ocrotitoare pe nepoþii mei. cazîndu-ne 3 zile în Casa de odihnã dintr-un cartier prezidenþial din Halkida.dau frumuseþe ºi culoare dar ºi un miros îmbãtãtor. unde în singurãtatea apartamentului ascultãm muzicã greceascã ºi privim de la balcon locatarii de la blocul de vizaviz. vor beneficia de un confort ºi o grijã pãrinteascã. parcã se ceartã în limba lor. ne înþelegem ºi strîngîndu-i mîna am înþeles cã în ziua aceea nu vînduse decît un desen. ºi un petec de viþã de vie. am privit puþin consternat felul cum ºi în Grecia ca ºi în România. scriind un preþ pe o bucatã de hîrtie. ºtearsã. M-am întristat. cu livezi de mãslini ºi portocali cu multe flori de diferite culori. care se agaþã pe zidurile pereþilor ºi gardurilor. la nr. de pe aceeaºi stradã. Eram fericiþi cã i-am fãcut ºi noi o micã bucurie. fiul lor. Pe muteºte. Atît de îndrãgiþi sunt de ei ºi de Cristi. la o depãrtare de 80 de km. vedem un lux orbitor. Lîngã noi vedem un grafician ºi un pictor care invitã trecãtorii sã le surprindã chipurile. Dar zadarnic. strãduþa Pigis. ne întinde o mapã cu desene pe care o rãsfoim. Aceste flori agãþãtoare care împodobesc casele. prin comportamentul ºi grija pe care o poartã pãrinþilor avocatului.

În acest Templu din care se vãd doar fragmente. blocuri de piatrã ºlefuitã care tîºnesc din munte. dezastrelor. extrem de curioºi ca ºi noi. zonã muntoasã. ne mirãm cum a fost construit Sanctuarul lui Apollo ºi al Athenei. lãsîndu-le sã doarmã ascunse de vegetaþia luxuriantã care le înconjoarã. tãiat în munte. capiteluri ale unor edificii. pavimentul lui ºi parcã am senzaþia de zbor. un vlãjgan care vorbeºte perfect limba greacã. cu piscuri care parcã se prãvãlesc peste noi. Privim. Suntem rãsfãþaþi cu mîncãruri greceºti. Dar. în care casele. bine întreþinute. ne simþim ca acasã. în grupuri compacte. vile cochete cu arhitecturã în care piatra a luat locul cãrãmidei. cu vin grecesc cu miros de ananas. proorocind naºterile. Nu ºtiam cã Alina conduce atît de bine o maºinã. Thiva. În imaginaþia mea. îmi spune Alina. de arhitecþi.vase de ceramicã. în faþa unor ziduri. încît aici. Alina. care au mai rãmas din Templul Atenei. pictori. par pustii. lãcaºuri sfinte. nu am vãzut decît o bãtrînã la o cotiturã. care þinea pe cap o tîrnã cu mere timpurii. Sub terasa din curte. Drumul ºerpuieºte printr-o regiune de un pitoresc inedit. în cartierul Docos. ªi parcã din 258 . dar ºi ruinele unor temple. Nepoata mea ºi soþul ei ne rãsfaþã cu multe bunãtãþi. cu o vegetaþie luxuriantã. Gazdele sunt plecate în Anglia. care alunecã pe ºoselele insulei. Sînt munþii Parnasului. însoþiþi de ghizi. pe aceste ºosele. împreunã cu fiul Cristi. este un oraº milenar. realizat prin jertfele zecilor de mii de sclavi. care pun întrebãri. ne povesteºte de pasiunea lui pentru sport. Plecãm mai întîi spre Delfi. Levaria. tablouri. pe o pantã linã. ne face un program de excursii care ne-a încîntat. Nepoata mea. cu pancarte în mîini. De altfel. credem cã suntem acasã. triumful dreptãþii ºi ale eºafodajelor. în faþa unor statui trunchiate. Privesc cele 6 colonade în stil doric. Mergem pe urmele unui grup de turiºti francezi. obiecte de artã. deci ne apropiem de Delfi. interesaþi sã afle detalii despre lãcaºul Oracolului din Delfi. cu cetãþi. încerc o mare decepþie. destinele oamenilor. iar fiul lor. urcînd un drum în serpentine. un Opel record. într-o ambianþã de vis. se opreau din cînd în cînd. la fiul lor student la Oxford. acolo unde Pithia hotãra soarta rãzboaielor. în care se sãrbãtoreau gloriile ºi învingerile. încît am avut impresia cã suntem într-un mic muzeu. Trecem prin oraºele montane. uzurparea zeilor. vãd ºirurile de turiºti din toatã lumea. de liniºte. la umbra unui platan secular. cu un stadion olimpic. într-un mic refugiu. bazilici. în România. credeam cã Delfi. sculptori. pe acea înãlþime a muntelui.

la întrebarea mea dacã acest leagãn de civilizaþie a fost ºi este vizitat de români. Aici am vãzut faimosul Sfinx din Naxos ºi 259 . Întrebînd-o ce i-a plãcut mai mult doamnei Elena. oare aºa erau femeile în vechime?“. Stãm sã ne odihnim pe strapontinele din piatrã. savanta. ºi dã o sentinþã de mare cunoscãtoare: „Vedeþi. a fost vizitatã chiar de preºedintele României. ca o vioarã. rãmînînd fãrã replicã. Stãm ºi ne minunãm la felul cum a fost conservat acest edificiu de culturã. Savanta emisese o judecatã încît soþul a tãcut mîlc. luîndu-i vorba din gurã. a sãpat chiar la Delfi ani la rînd. am vizitat în cele 4 încãperi. o întrerupe arãtîndu-i o statuie. Imaginea acestei lumi trecute. restaurãrile care au loc. au scos ºi au trimis în þãrile lor multe statui ºi inscripþii vechi de mii de ani. de pe care numai bãrbaþii din 4 în 4 aveau dreptul sã participe la faimoasele jocuri patriotice în amintirea triumfului lui Apollo asupra Pithiei. unele încercãri de reconstrucþie a unor edificii. În Muzeul amenajat. Am lãsat ca discuþiile înfierbîntate de cãldura care ne potopea ºi continuãm sã privim cu ochii larg deschiºi alte ruine. domnul Ceauºescu cu soþia cînd a fãcut o vizitã în Grecia la invitaþia lui Karamanlis. tot ce s-a recuperat ca valori din faimosul panteon al culturii ºi civilizaþiei elene. îmi spune cã echipele de restauratori. întrerupe ghida ºi îi spune cã explicaþiile acesteia conþin unele neadevãruri. reînvie lumea de odinioarã a Delfiului. un tînãr român. cum artistul a exagerat. în care stau mãrturie atâtea ruine de ziduri ale caselor ºi zeci de capiteluri ºi pe care le evocã cu atîta competenþã românca doamnã Stefanides. care ajunsese la un grad avansat de culturã ºi civilizaþie. ale cãrei urme se vãd pe acest picior de munte. cu o acusticã în care paºii noºtri se aud ca niºte clopote ale adîncului.adîncuri aud un glas. cu peste 500 de locuri. Ne oprim în faþa Teatrului în aer liber. în timp ce îi dãdeau unele explicaþii. Doamna care vorbea o limbã românã impecabilã. Deodatã din grupul de 5 persoane. chiar la intrare în Delfi. bazinul grosolan al statuii“ la care Ceauºescu ºi Caramanlis izbucnesc în rîs: „Nicule. Era o ghidã care povestea cu pasiune ºi detalii despre istoria acestor locuri de legendã. o piesã autenticã. un tors feminin. în special englezi ºi francezi ºi-au fãcut mendrele la Delfi. ºi parcã pe aceastã scenã de teatru milenarã. aud ca prin vis o voce a unei femei care vorbea româneºte. care îmi gîdilã urechile. Ne-a amuzat cele spuse de doamna Stefanidis care alãturi de soþul sãu un arheolog cunoscut în Grecia. doctor de profesie. îmi rãspunde: „Da.

Acum aceastã rupturã în munte este o vale seacã.n. ºi ici. De aici. Ajungem apoi la cumpãna înserãrii la Halkida. aproape. ne plimbãm în voie pe faleza strãjuitã de palmieri tineri. aridã. se înºiruie sute de maºini de toate mãrcile. unde deja mulþi turiºti strãini au coborît din hotelurile de 8-10 etaje. cu mulþi turiºti dornici sã vadã acest templu legendar. sã vãd locul unde. de la înãlþime. cu o mare bucurie în suflet. De dimineaþã. Pe o distanþã de cîþiva km. sã ajungem în acest picior de rai. colo cîte un pricãjit mãslin. plantaþiile de mãslini ºi tufele de leandri. în faþa noastrã se zãresc valurile argintii ale Mediteranei ºi ne oprim la Salaxiari. Din maºinã se vede undeva. pe unde ajungeau la Delfi bãrcile cu pînze încãrcate cu mãrfuri care sã satisfacã nevoile zilnice ale cetãþii. cã. ºi-þi dai seama cã este un adevãrat paradis pensionarilor. în Golful Corint. datoritã Alinei Floriceanu. iatã. care-i drumul corãbiilor care ajungeau pe apã la oracolul din Delfi sã-ºi „strige pãsurile“. turiºtii. cu zeci de cafenele pe trotuare. autobuze. bem cîte un coca cola rece. ºi care îºi sorb cafelele privind întinderea nesfîrºitã a mãrii Mediterane. nepoata mea. îºi umplu ochii cu lumina care pluteºte în aerul pur. emanat de cedrii ºi brazii înfipþi ca niºte luminãri pe coamele munþii lor. ne clãtim ochii în jur. Totul este un miracol care a rãmas undeva. pe terase umbroase. Cînd ne întoarcem la poalele Muntelui sub un umbrar. unde exista o monetãrie chiar din cel de al II-lea sfert al secolului V î. de drahme arhaice din argint care proveneau chiar din Delfi. la o cafea naturalã sorbitã din niºte ceºcuþe miniaturale. a înflorit un mare altar al credinþei ºi civilizaþiei elene. sã afle rãspuns la marile probleme cu care se confruntau. Aici. cîndva plin cu apã. pentru a face o baie ºi plajã alãturi de cîþiva nemþi gãlãgioºi. Trecem prin inima noului Delfi. printre care au rãsãrit mlãdiþele unor mãslini ºi ierburi înalte. microbuze care au adus turiºti greci ºi strãini. Ne oprim ºi noi.e. la capitelurile de marmorã încremenite sub voalul timpului. la zidurile oracolului. un orãºel cu strãzi strîmte. rãmîi mut ºi te întrebi „Unde-i Delfi de odinioarã? Unde sunt vestigiile din epoca de aur a lui Pericle. pe unde curge un fir de apã. un hãu. cu mii de ani în urmã. unde îºi deapãnã în liniºte amintirile despre tinereþea lor 260 . uitîndu-ne în lumea tãcutã de pe înãlþimi. Dumnezeu m-a ajutat. Ne uitãm cum defileazã pe lîngã noi munþii golaºi ºi alburii ca de zãpadã. mîngîiatã de razele aurii ale soarelui. Aici iei pulsul acestui oraº insular. în legendã ºi mit.Victoria lui Peonias salvat de sub dãrîmãturi ºi o importantã colecþie de monezi.

cu mici amenajãri estivale. Din cînd în cînd îºi întorc privirile spre vechea cetate. îþi intrã parcã în piele. împreunã cu un prieten. de ce se dã atîta importanþã acestui lãcaº de cult? Aici. care evocã viaþa de sfînt a acestui fiu de þãran. dupã ce luãm masa. Alina conduce cu atenþie bolidul ei de care m-am îndrãgostit. Spre prînz. În fiecare dimineaþã. Pe luciul apei se leagãnã zeci de mici ambarcaþiuni cu pînzele sus. ca pe Valea Prahovei. ªi totuºi. De sub cetatea situatã pe munte. ne oprim în faþa bisericii ca o bazilicã. îmi spune ea. Povestea vieþii lui. Plecarea lor misterioasã. care intrã ºi iese din bisericã. Alãturi de ele. ºi-a pãrãsit. unde turismul a transformat vechile case specifice zonei montane în hoteluri. cu o apã care curge ca un fir de betealã ºi cu adevãrate castele ºi vile de toatã frumuseþea. primea pe masã un blid cu mîncare. fãcea minuni. Se zice cã sfîntul simþea mirosul mîncãrii ºi ºtia cã este hrana pe care soþia lui i-o trimetea. De aici. ºi rãmînem uimiþi sã vedem atîta lume. încerc sentimentul cã parcurg traseul Predeal-Bucureºti.trecutã. care. atraºi de „miracolele“ care se întîmplã în acest loc binecuvîntat de Dumnezeu. cu pãduri de brazi seculari. soþiile. este de fapt un adevãrat oraº. iar în partea dreaptã aud murmurul valurilor mãrii. cu douã clopotniþe centrale. cu multe creneluri ºi ferestre mici. unde se aflã o bisericã din secolul trecut. timp de 3 ani a fost pentru familie un adevãrat calvar. În 261 . nepoata mea Alina ne spune cã vom pleca spre Prokopion. se aflã moaºtele cu rãmãºiþele pãmînteºti ale sfîntului „Ioan al Rusiei“. o întreb pe Alina. deoarece defileul pe care îl strãbatem cu multe serpentine. un sat de munte. trezite de soarele dimineþii ieºit din adîncul Mediteranei. se restaureazã. este foarte aglomerat. de unde ai o priveliºte a oraºului ca din basme. cu turnul sub forma unei pãsãri gigant. Cînd intrãm în sat. mi-o înºiruie nepoata mea. ne îndreptãm spre cetate. Pe unde trecea el. în care desluºesc mîinile stafidite ºi picioarele cu „încãlþãri noi“ se zice cã el umblã ºi azi prin lume ºi face bine oamenilor. gata de a transporta turiºtii spre alte insule din apropiere. care este vizitatã de mulþi turiºti. cu multe bazare pline cu obiecte de artizanat. atinse de valuri. pe acest loc. facem plajã ore întregi. care pînã seara dispãrea. drumul coboarã tot în serpentine. Deºi mã uit la acest sicriu. triunghiulare. sînt ancorate 2 vapoare care se leagãnã. deºi nisipul cu mult pietriº gronþuros. se întinde plaja. Cetatea este închisã publicului. copii ºi a pornit în lume sã facã bine semenilor. Dupã ce atingem cota cea mai înaltã.

i se pun alte încãlþãri. Existã în aceastã fãpturã ceva misterios. dã din cap. un miros de flori de liliac. ceramicã veche. Aristotel. Simt cã mã mãguleºte. Într-un tîrziu. ºi ca orice credincios îmi fac semnul crucii ºi rostind cîteva dorinþi. mã studiazã. Într-o „tavernã“. „mã citeºte“ cum se spune ºi se entuziasmeazã. cu preocupãri artistice. ne rãsfãþãm cu multe delicatese. lucitori. 262 . din cauzã cã el continuã sã umble. ºi-i rãspund doctoriþei. încît la ieºirea din bisericã m-am simþit uºurat. Ascultã cu luare aminte. ºi-i place cã sunt un bun povestitor“. Se uitã la mine. în ultima searã petrecutã în aceastã insulã cu parfum de vechime. dar nu mã las mai prejos. cã ºi la noi în România din unele sãpãturi arheologice am scos la ivealã multe tezaure din aur. la o datã anume. Am privit pictura realizatã mai recent. în care sfinþii cu figuri umane îþi urmãresc mersul ºi ochii lor blînzi. iar preoþii citesc la capãtîiul sicriului din cãrþile sfinte oamenilor bolnavi. nu s-a sfîrºit. sute de greci sã vinã sã i se închine ºi sã-i aducã ofrande. mîinile neputrezite ºi mã cutremur. Îi vorbesc despre cultura helenisticã.ai un unchi cult. Înþeleg aluzia. Avocatul Stavros. Mã opresc încã odatã în faþa sicriului. la un restaurant rustic sã servim o masã specificã greceascã. Soþia lui mã provoacã. dar nu mã las ºi-i povestesc tot ce am vizitat pînã acum. considerat ca o minune. frumoasa Caterina. amfore greceºti. stropite cu un vin rozaliu. îi spune cã “. putrezesc. mai ales pescãreºti. sunteþi invitaþii noºtri. ca o pasãre pregãtitã sã se înalþe. Acest fapt. Uitîndu-se la Alina. înþelege. despre Pitagora. În Grecia pescarii cînd aruncã nãvoadele în mare. stapînindu-ºi emoþiile ºi dorinþa de a ajunge acasã.fiecare an. despre Sofocle ºi Euripide. construitã cu gust. sãrutînd sicriul. face ca an de an. în Grecia. nãpãstuiþi ºi loviþi de soartã. romane ºi mai ales dacice. ne invitã el ºi soþia. privesc mai atent veºmintele realizate cu fir de aur. deoarece cele vechi. probabil cã Alina îi vorbise de preocupãrile mele de colecþionar — sã discutãm despre artã. masca mortuarã din argint. Suntem poate unul din cele mai vechi civilizaþii europene. care prin credinþã sunt mîntuiþi. despre tragici greci. pantofii scîlciaþi. care fãcea traducerea. te îndeamnã sã mai revii în acest loc binecuvîntat de Dumnezeu. în loc de peºte scot la ivealã statui ºi obiecte valoroase“. dar ºi despre arta româneascã. am simþit. îmi spune: „Sã mai veniþi în Grecia. Peripluul meu în Grecia.

Ne luãm rãmas bun de la gazde, le mulþumim cã am fost bine primiþi, mai ales pentru faptul cã la Atena, am beneficiat de apartamentul lor ºi-i invitãm la rîndul nostru sã viziteze România. Ne întoarcem la Atena cu un tren ca de metrou; în 20 de minute ajungem în marele port grecesc, Pireu. Prin aºezarea lui pitoreascã, cu munþi în faþã ºi marea în spate, cu un litoral ºi un port în care sunt cuibãrite zeci de vapoare mari, care asigurã legãtura cu cele mai îndepãrtate insule din largul mãrii, cu blocuri înalte, moderne de pe faleza mãrii, cu sute de ambarcaþiuni aparþinînd marilor magnaþi ºi banchieri, cu zeci de docuri ºi hale de reparaþii ale vapoarelor, cu biserici noi cu o arhitecturã modernã, toate dau dimensiunile acestei metropole situate la numai 8 km. de Atena. Pe unde calci, pe bulevarde, în pieþe, în parcuri, te obsedeazã faimosul cîntec „Copii din Pireu“ care te însoþeºte ca un laitmotiv pe care vrînd, nevrînd îl fredonãm ºi noi. Vizitãm Catedrala cea nouã, fãrã picturã, doar cu niºte vitralii moderne, viu colorate, implantate aici de pictori strãini. Oraºul rãmîne, o amestecãturã de clãdiri vechi ºi noi, cu o aglomeraþie stradalã de oameni ºi maºini, cu o viaþã trepidantã specificã oricãrui port maritim. Ne întoarcem din nou la Atena ºi de aici, cu un tren spre Kalabaka la Meteora, un munte misterios, unde pe niºte stînci singuratice, abrupte, au fost construite o cetate cu mai multe mînãstiri, unde ºi-au gãsit liniºtea sufleteascã, trãind în copleºitoare lipsuri, în zdrenþe, zeci de sihastri, primii creºtini care au renunþat definitiv la cele lumeºti. Cînd le priveºti din oraºul de la poalele munþilor ºi vezi aceste peste 12 mînãstiri înfipte în vîrful unor stînci uriaºe, þi se opreºte respiraþia. Te simþi ca o furnicã, care oricît ar încerca sã ia pieptiº muntele, neputinþa te opreºte în loc, încît, pentru a ajunge acolo sus, þi-ar trebui ore în ºir. Noi însã, ca turiºti, ne permitem ca de jos, din oraº, sã luãm un taxi, care pe o ºosea asfaltatã, îngustã, sã urcãm pînã la prima mînãstire, aºezatã undeva între cer ºi pãmînt, în infinitul ce se întinde dincolo de lume, încercînd sã ajungi la Dumnezeu. Este cea mai spectaculoasã imagine pe care am vãzut-o în viaþa mea, unde am ajuns strîngîndu-ne de mîini, cu frica în sîn sã nu cãdem în abis în drumul nostru spre Dumnezeu. Ne uitãm la aceºti giganþi stîncoºi care ai impresia cã se prãvãlesc peste noi, dar sufletul ne este uºor ca ºi al unei pãsãri în zbor. Cînd punem picioarele pe primele scãri care duc spre mînãstire, auzim sunetul suav al toacei, amestecat cu ciripitul pãsãrelelor. Parcã era
263

un imn triumfal al unui urcuº spre cer. Intrãm sfioºi, cu fricã de Dumnezeu, deoarece ºtiam cã ne aflãm pe marginea unei stînci ameþitoare. Curajul ni-l dãdea însã Dumnezeu. Credinþa din noi ne-a dat puterea sã privim cu ochii deschiºi aceastã lume de monahi, care închiºi ca într-o gãoace, departe de rosturile lumii în rugãciune ºi sfinþenie, îºi aºteaptã ziua cînd vor urca ºi mai sus, în ceruri. În cîteva minute a început slujba, în prezenþa a 30 de cãlugãri, ºi a cîtorva rãtãciþi ca noi. Glasul lor gîngãvit, melodiile unor tropare pe care le intoneazã cu glas stins, mãtãniile ºi plecãciunile pe care le rostesc în gînd, mirosul tãmîiei, ne fac sã credem cã ne aflãm într-o altã lume. Privim frescele cu picturã religioasã, în care descifrãm într-o frescã muralã chipul lui Efraim din Syros ºi al celor doi ctitori, Nectarios ºi Metsovo, pictaþi în veºminte sobre, cu bãrbi lungi, stufoase, care þin în mîini biserica în care se aflã mormîntul lor. Atmosfera plinã de teamã la început este luminatã de cîteva lumînãri care aruncã peste feþele oamenilor o luminã difuzã, pe care citeºti o stare de evlavie ºi liniºte.Marea majoritate a turiºtilor vin aici sã-ºi afle sufletul cît mai aproape de Dumnezeu, sã citeascã pe feþele monahilor acea stare de sfinþenie, care îþi toarnã în suflet atîtea taine ºi întîmplãri miraculoase cu care s-au obiºnuit în aceste pustietãþi. Noi privim tot ce ne înconjoarã cu admiraþie ºi înfricoºare, deºi în jurul nostru sunt atîtea simboluri bisericeºti, de care ne apropiem cu grijã deoarece pãstrarea lor aici din calea vandalilor care ardeau ºi pîrjoleau tot de întîlneau în cale, a însemnat acte de eroism ale monahilor. Am vãzut multe Evanghelii scrise pe pergament cu litere decorative ºi însoþite de scene religioase; cîteva tãvi de aur, cruci din lemn sculptat, hrisoave, epitafuri brodate cu fir de aur, odãjdii ale patriarhilor, sigilii împãrãteºti ºi cãdelniþe mãiestrit lucrate. Sumedenia de icoane salvate de la incendii, evanghelii cu ornamente de aur, ºi multe alte obiecte ºi podoabe de o valoare inestimabilã, cînd le priveºti, parcã sunt aduse aici de puterea dumnezeiascã, deoarece cînd priveºti aceºti cãlugãri, slabi ºi cu bãrbi lungi, cu feþe serafice ºi pline de sfinþenie, te întrebi cum de au ajuns pãstrãtorii acestor valori. Se simte cã în aceastã impunãtoare mînãstire, spiritul gospodãresc, buna organizare a vieþii monahale, fiind un adevãrat model de convieþuire în comun. Într-un colþ al curþii interioare zãrim un cãlugãr împletind din nuiele o tîrnã cu care urcã la aceastã înãlþime alimente din oraº. Dar apã, apã de unde aduceþi, îl întreb pe cãlugãr! De aici, uite colea fîntîna. Vã este sete? ªi învîrtind o roatã greoaie,
264

scoase în cîteva minute o gãleatã de apã rece ºi limpede. ªi întinzînd o cãniþã metalicã ne spune: Poftiþi, e bunã de bãut! Am vãzut în acest gest o minune, deoarece nu-mi imaginam cã de la uriaºa înãlþime a stîncii pe care stãtea înfiptã mînãstirea, se poate scoate apã pe care o sorbim ca o adevãratã aghiasmã. Iatã o adevãratã minune ºi ne închinãm. Cãlugãrul se uitã la noi, vãzînd gestul nostru creºtinesc ºi ne întreabã: Ce naþie sunteþi? Suntem români îi spunem. Da, da, ne rãspunde, sunteþi creºtini, fraþi de-ai noºtri ! Din aceastã curte pãtratã, de la un gemuleþ al zidului care înconjoarã mînãstirea, privim depãrtãrile. Celelalte mînãstiri pe care le vedem în zare, par niºte cuiburi de pãsãri miraculoase, cocoþate pe stînci, unde ca sã ajungi la ele îþi trebuie timp ºi forþã herculianã ºi aripi sã zbori la ele ajungi doar pe cãrãri de munte. Noi nu avem timp, soarele s-a ascuns dupã un nor, ºi simþim cã este timp de plecare. Din faþa intrãrii în mînãstire scrutãm depãrtãrile. Peisajul din jur este magnific, parcã eºti într-un avion ºi priveºti un peisaj de mare frumuseþe. Pe micul platou, pînã unde ne-a adus taxiul, nu este nici urmã de maºini. Ne luãm inima în dinþi, ºi pornim pe jos, spre Kalambaca. Pînã în oraº sunt 7 km, pe care îi strãbatem în circa 2 ore. Nu suntem singurii curajoºi, deoarece pe lîngã noi coboarã grupuri de tineri, gãlãgioºi, care se amuzau culegînd de pe marginea ºoselei tufele de mure coapte. ªi tot aºa privind, din cînd în cînd în depãrtare, se vedeau ici, colo, pe spinãrile unor stînci siluetele celor 10 mînãstiri, pe care ca sã le poþi vizita ai nevoie de multe zile, ori noi ne pregãteam ca sã luãm un tren de searã, iar a doua zi sã ajungem la Tesalonic, ultimul popas din periplu nostru grecesc. Din Kalambaka, privim un apus de soare fermecat cum peste piscurile munþilor Pindului, se lasã voalurile cafenii ale soarelui. La orele 8 seara avem tren spre Salonic. Plecãm cu imaginea de basm a Meteorei, oraº de legendã, de vis ºi fãrã de uitare. Cînd ajungem la Salonic, al doilea oraº ca mãrime al Greciei, era destul de dimineaþã, autobuzul a oprit aproape de Consulatul Român de pe bulevardul Mikis care se aflã chiar pe faleza Mãrii Egee, avînd în faþã „Muntele Olimp“ cu vîrful ca un con misterios. Era prea de vreme sã descindem la consulatul român. Aºa cã, înainte de a suna la consulat, am luat loc pe o verandã, de unde, la o cafea aburind, am privit cum din adîncul mãrii Egee, soarele ca un glob de aur, se desprinsese din adîncul mãrii ºi într-un triumf îºi aruncã primele raze spre înalt. Am privit minute în ºir acest miracol unic cãruia i-am
265

dat bineþe ridicîndu-ne în picioare. Eram într-o stare de transã, fericiþi cã iatã, dupã aproape o lunã de voiaj prin Grecia, am poposit în aceastã metropolã, de unde mi s-a spus de cãtre consulul român, Mircea Andrei cã de aici, de la Salonic voi putea ajunge la Athos, muntele Sfînt, o ispitã pe care mi-a strecurat-o în suflet cînd era în concediu în þarã ºi m-a invitat, ºtiindu-mã un credincios, ca ajuns în Grecia, neapãrat sã vãd ºi aceastã „Grãdinã a visului „ºi a „Pãcii cereºti“. Numai cã acest vis îl voi realiza în anul urmãtor, însã numai singur deoarece în aceastã binecuvîntatã grãdinã a Sfintei Fecioare Maria accesul femeilor este strict interzis. La orele 8,30 intrãm în consulat ºi-l aºteptãm pe domnul consul care ne ajutase sã facem excursia în Grecia. Dupã ce îi spun cã vom sta la Salonic doar o zi, douã, ne-a fãcut un program de vizite, ce ºi unde sã ajungem mai întîi. Ne-a dat un ºofer, care ne-a fãcut turul oraºului, punctînd locuri pe care sã le vizitãm avînd în mînã ghidul oraºului în limba francezã. I-am propus ºoferului sã ne întîlnim în faþa Arcului lui Galerius, situat în centrul oraºului, stabilind cã la orele 18 dupã amiazã, sã bem o bere. Ne simþim ca niºte pãsãri libere ºi începem sã descoperim frumuseþile acestei metropole europene, oraº simbol, cu o aºezare de un pitoresc inedit, cu îngrãmãdiri de construcþii vechi ºi noi, spinãrile unor dealuri cu multã verdeaþã, cu zeci de turle de biserici ºi o catedralã impunãtoare, nu de dimensiunile colosalelor domuri din Italia, coloºi pe care privindu-le aveai impresia cã te strivesc. Intrãm ºi noi în catedrala din centrul Salonicului, în plinã slujbã. Aici parcã ne-a învãluit o cãldurã dumnezeiascã. Ne dau lacrimile, deoarece se desfãºura dupã tipicul liturghiei din þarã, cu tropare care îþi ungeau sufletul, care ne-au fãcut sa lãcrimãm ºi sã ne rugãm lui Dumnezeu cã ne-a dat putere ºi credinþã sã ajungem în lumea noastrã creºtineascã. Vizitãm apoi criptele subterane, cu multe sarcofage ale unor patriarhi ºi episcopi, cu figuri de personalitãþi încrustate în piatrã ºi marmorã, cu embleme ºi simboluri care îþi sugereazã nemurirea lor. În lumina discretã care creeazã o atmosferã stranie, te freci la ochi ºi simþi nevoia de a ieºi la luminã. De jur împrejurul catedralei, sînt multe pietre funerare ºi capiteluri, sculpturi, rozete din marmorã, scoase la ivealã de arheologi, adevãrate peceþi ale timpului. Parcã eºti într-un muzeu în aer liber. Ne plimbãm pe marile bulevarde, stãm în mici grãdini cu covoare de flori, intrãm în biserici ºi altare de rugãciuni în care pãtrunzi ca într-un cavou, din care însã rãzbat vocile solemne ale unor tineri care rãspund la citirea
266

evangheliei rostitã de cîte un preot. Ajungem la Arcul lui Galeriu. Un arc restaurat, sprijinit pe cei doi stîlpi cu sculpturi pe trei registre, reprezentînd scene de viaþã din secolul I i.e.n. El rãmîne un simbol încrustat adînc în inima modernã a marelui oraº de astãzi. Ne aºezãm la o masã, în plinã stradã ºi privim la trecãtorii grãbiþi, trãgînd cu greu copii de mînã, care se opresc insistent în faþa unor tarabe pline de jucãrii, ºi baloane colorate. Deºi, copii au braþele pline de jucãrii, ei insistã sã le mai cumpere pãrinþii sau bunicii, motivînd cã „maºinuþa aia, sau aia“ nu o au. Strãzile ºi bulevardele din Salonic, mai ales la orele înserãrii, sînt pline mai ales de tineri. Terasele stradale sînt aglomerate, unde vin sã-ºi clãteascã ochii, toate vîrstele, care se încing la o discuþie în faþa unei halbe de bere. Intrãm prin magazine, foarte luxoase, cu preþuri mari, pe care doar le privim, ca ºi alþi cumpãrãtori ne clãtim ochii ºi ieºim în grabã. Ne cumpãrãm doar ceva de mîncare ºi ne îndreptãm spre Hotelul City din apropierea Consulatului. În ziua urmãtoare avem în plan sã vizitãm unul din cele mai mari muzee din lume, Muzeul Naþional de Arheologie, de pe bulevardul 28 februarie. La orele 11,00 în parcul care înconjoarã clãdirea, cam austerã, dar impozantã a muzeului, deasupra cãreia fîlfîie steagul naþional grecesc, este plin de vizitatori încît la casa de bilete se face o coadã lungã în care, marea majoritate a turiºtilor se înghesuie sã vadã comorile de artã ale Greciei Antice. În acest muzeu sunt pentru a doua oarã, deoarece, cu doi ani în urmã, dupã excursia la Muntele Athos, iatã, acum, alãturi de soþie, îi voi fi un ghid cît de cît folositor. Cãlãtoria noastrã printre statui, pietre funerare sute de relicve antice, amfore, ceramicã ºi bijuterii greceºti, amulete de Tanagra, te tulburã dar ºi te bucurã cînd le priveºti cu ochii inimii vãzînd cã grecii au recuperat adevãratele valori ale vechii Elade deºi „specialiºtii“ strãini, arheologii nemþi, englezi sau francezi, care au sãpat în pãmîntul grecesc, ºi-au luat partea lor de obiecte ºi le-au dus în þãrile lor. Privim în vitrine miile de obiecte ale culturii miceniene, tesaloniene, feniciene, dar ºi figurile umane, bãrbãteºti ºi dîrze, peste care parcã mîinile lui Dumnezeu au atins aceste corpuri umane, cãrora le-a dat viaþã veºnicã. Deºi unele corpuri sînt decapitate, altele numai torsuri, pipãindu-le simþi fiorul carnaþiei, al desãvîrºirii artei greceºti. Ne oprim ºi admirãm statuia lui Poseidon din bronz, care þine în minã un trident. Aici, în mijlocul unei sãli imense, parcã þine sub priviri zecile de statui de marmorã albã. Ne oprim în faþa lui
267

Zeus din Hermas, la focul lui Artemis, la statuia reprezentînd-o pe NIKE, privim cu uimire monumentul funerar al lui ARISTONAUTE, statuia de bronz a lui OCTAVIAN AUGUSTUS, într-o posturã solemnã, de o mare frumuseþe. De jur împrejur, multe stele funerare, cu sculpturi reprezentînd figuri de bãrbaþi, femei, copii, în ipostaze de viaþã cotidianã. Iatã un bãrbat de o frumuseþe angelicã, care îºi ia rãmas bun de la membrii familiei îndurerate. Sunt scene de o duioºie ºi tragism zguduitor. Pe alte pietre funerare sînt sculptate scene dintr-o altã lume, în care frumuseþile vieþii, credinþa în nemurire ºi fericire, fac ca despãrþirea sã reprezinte o trecere fireascã în lumea de apoi. Este o adevãratã mitologie, cu scene de duioºie, plinã de înþelegere, fãrã regrete ºi durere. Moartea înseamnã continuarea vieþii, credinþa în nemurire. Într-o altã salã se aflã expusã statuia în bronz a lui ASCHEPIOS, al tragicilor greci ºi al filozofilor antichitãþii. Trecem mai apoi prin spaþiile în care întîlnim arta egipteanã din mileniul 5 î.e.n ºi privim în zeci de vitrine sute de obiecte miniaturale din marmorã ºi pietre preþioase. Apoi mîngîiem faimoasele vase de Tanagra, cu scene pictate, reprezentînd lupte cu tauri, scene de dansuri, animale exotice, centauri, figuri de zeiþe, etc. Orele petrecute în muzeu reprezintã momente de totalã descãtuºare. Frumosul din arta veche greceascã, sutele de statui, zecile de vitrine pline cu monezi de aur, bijuterii de un rafinament ºi fineþe desãvîrºitã, descoperite în sãpãturile din satul AKROTIRII. Pereþi pictaþi cu scene erotice, toate îþi redau cu exactitate nivelul de trai ºi civilizaþie la care ajunsese Elada cu mii de ani în urmã. În acest templu contemporan, care pãstreazã cu strãºnicie atîtea valori mondiale, ai senzaþia cã ieºi dintr-o pãdure de statui, îmbãtat de frumuseþi zãmislite de minþile cele mai ilustre ale antichitãþii greceºti. Cine nu a vãzut Muzeul de antichitãþi din Atena, nu a vãzut Grecia. Pe sub palmierii bãtrîni, înalþi, care fac un corolar care strînge parcã în niºte chingi puternice, acest tezaur mondial de artã, simþi cã emoþiile se sting uºor, cã sîngele tãu s-a contopit cu sîngele acelor genii ale antichitãþii, care îþi dã puteri ºi forþa necesarã, pentru a te ridica la înãlþimea credinþei ºi spiritului care a învins în lumea Elenã de azi, în care speranþele omenirii mileniului II va gãsi izvorul nesecat de apã vie, iar pãmîntul va continua în veºnicie sã se învîrte în jurul soarelui dãtãtor de viaþã veºnicã. În ultima zi la Atena, facem o vizitã colegei mele de facultate, Olga Felea Aravantinou, stabilitã la Atena, ºi am avut prilejul sã vorovim
268

Grecia a rãmas þara de care m-am legat ºi am învãþat sã cunosc multe din tainele ei. ºi am primit albumul de artã „Meteora“ în traducerea ei. încît toate însemnãrile mele din prima cãlãtorie în aceastã þarã binecuvîntatã de Dumnezeu. o viaþã monahalã cum nicãieri nu se mai aflã în lume. poposind în cele 14 mînãstiri unde se cultivã neîncetat rugãciunea. aceastã „patrie divinã“. Mi-a povestit despre activitatea pe care o desfãºoarã cu diaspora românã din Grecia. cu un mic autograf „Colegului Chiriþã dupã ce a vizitat aceste locuri cu toatã stima unei traducãtoare pentru un poet“ 11 iunie 1998. Tot ce am vãzut cu ochii inimii în mînãstirea 269 . Bucuria acestei revederi a fost emoþionantã ºi plinã de satisfacþii. înþelegînd cã mîntuirea mea în viaþa trecãtoare. din Atena. Cãlinescu“ seriei noastre care a dat examenul la ultimul curs special „Mihai Eminescu“ þinut de marele profesor. am gîndit-o imediat de la întoarcerea din prima cãlãtorie fãcutã în Elada. privegherea de noapte. fecioria. în anul 1964. din istoria. ºi aflãm cu plãcere cã ea este preºedinta Comunitãþii române „ªtefan cel Mare“ situatã pe strada George nr. eu oferindu-i ultimul volum de poezii „La marginea cerului“. încît dorinþa mea de a realiza un vis al copilãriei m-a obsedat permanent. aºteptarea ºi jertfa. dar mai ales pe hotãrîrea de a da numele de promoþia „G. smerenia. Dintre cãlãtoriile mele de suflet. dragostea. de valorile materiale ºi spirituale pe care le-a dat omenirii. dupã care a fost scos abuziv din facultatea din Bucureºti. despre serbãrile cîmpeneºti pe care le organizeazã în satele din împrejurimile Atenei. încã din copilãrie. M-am îndrãgostit de frumuseþile acestei þãri. în „acest Ierusalim ceresc“ unde se pãstreazã ºi perpetueazã de peste o mie de ani. în anii 1996 ºi 1998. când începeam sã desluºesc tainele vieþii. au fost semnale care m-au îndemnat sã realizez acest vis ºi sã ajung cîndva în Muntele Athos. Îndemnul mamei mele. Discuþia s-a axat pe evocarea unor amintiri din timpul facultãþii. Acest gînd de a vizita muntele Athos. 6. prezicerile ei care au fost ca un testament pe care l-am respectat cu sfinþenie. se aflã în muntele Sfînt. Am schimbat cãrþile tipãrite de noi. tãcerea. cultura ºi spiritualitatea lumii antice care mi-a marcat tinereþea. Am fost de 2 ori în Muntele Athos. dar mai ales dorinþa acesteia de a deschide la Atena expoziþii de artã plasticã româneascã. sã trãiesc o clipã de iluminare sub aura de credinþã a acestui Munte Sfînt. despre traducerile pe care le-a fãcut din literatura românã în limba greacã.pe îndelete.

în grãdina lui Dumnezeu. cu bulevarde largi strãjuite de o bogatã vegetaþie. Mai întîi imaginea de „colþ de rai“ pe care þi-o dã Istambulul. a fost aceea ca într-un concediu. au rãmas pentru mine oaze de credinþã. care a subjugat ºi umilit lumea creºtinã. prin generozitatea unui mare credincios. O ispitã care m-a obsedat în anii cît am lucrat ca diplomat în Bulgaria. încît am plecat în aceastã excursie în Turcia cu o idee preconceputã. ºi m-am apropiat de Dumnezeu. Acest imperiu otoman. Aici. cu minarete. dar ºi în mãnãstirea Marea Lavrã. sã ajung mãcar pentru 10 zile în Turcia. care au umilit poporul român. pînã la vîrsta aceastã. toþi îmi rãspundeam „bazarul“ ºi iar „bazarul“. pe care istoria noastrã le-a consemnat pe rãbojul vremii. din autobuzul cu care trecem graniþa. istoric al civilizaþiilor. cu o armatã puternicã. cu greu am putut concepe o excursie în care românii noºtri fac biºniþã. cu 270 . oraºul semilunii musulmane. Tot lui Dumnezeu îi mulþumesc cã m-a învrednicit ca tot ce am vãzut ºi am simþit în aceastã „Grãdinã a visului“ ºi a „Pãcii Cereºti“ sã le public în volumul „Clopotele Athosului“ apãrut în acest an la a doua ediþie. care. ºi ne-a omorît pe marele domnitor Constantin Brîncoveanu împreunã cu cei 4 fii. Marea Lavrã ruseascã. a sãdit în sufletul meu de copil un sentiment de urã. paºi ºi rãzboinici. scriitorul Artur Silvestri. Stavronikita. poarta orientului. cu sute de moschei. ca un miracol. cu figuri celebre de sultani. rãmînem ºocaþi cum civilizaþia occidentalã. Xeropotamu. Simona Petra. iar informaþiile mele despre Turcia erau complet eronate numai din cauza biºniþarilor români. a transformat aceastã þarã într-un bastion al turismului. Vatoped. Plecam în Turcia cu acest mare handicap ºi totuºi. Xenofont sau Dochiariou. lãcaºuri în care am gãsit liniºtea ºi descãtuºarea sufleteascã de care aveam mare nevoie. în Athos. bunuri materiale ºi spirituale din Balcani ºi Asia micã. cu conducãtori de tristã amintire. jefuit ca în codru. Pe cine întrebam ce-au vãzut la Istambul. sã vãd mai ales Istambulul. aºezarea lui pe coline. unul din marele oraºe care a acumulat de-a lungul secolelor comori de artã unice.româneascã Prodomul. am aflat ceva din tainele monahilor romani ºi a marilor voievozi care au întreþinut acest „Paradis pãmîntesc“. din Bulgaria în Turcia. Dionisiou. Grigoriu. Sfîntul Petru. deoarece a trecut prin foc ºi sabie. am trãit clipe de iluminare. cu clãdiri în stil mauric. Istambulul rivalizînd cu marile oraºe europene care îþi dã peste cap toate prejudecãþile cu care pleci la acest drum temerar. (Editura Carpathia Press — 2005 — 150 pag).

romanã. Atît în sala cu nr. zeul medicinii. 9 cît ºi nr. face din Istambul un adevãrat muzeu al lumii. care a strîns din þinuturile Anatoliei. fîntîni. indianã. Aici au ajuns tezaure de artã bizantinã. sã înceapã cu Muzeul de Arheologie. cu bãi specifice. Sunt în aceastã salã ºi alte sarcofage mai mari sau mai mici. feþele lor exprimînd durere înãbuºitã. apeducte ºi cisterne subterane. începe cu sala nr. dar ºi dragoste pentru marele dispãrut. faþã de sarcofagul unui Satrap din Sidon. chinezã. alãturi de care stã o maiestuoasã Caryatidã cu o privire 271 . sau cel al Phedrei ºi Hippolyt mai modeste. Alãturi. saraiuri. 10 sunt corpuri mumificate expuse în mai multe vitrine. parcuri. restaurante ultramoderne. cimitire vechi de sute de ani. pe care sunt sculptate figuri de femei plîngînd. egipteanã. 8 unde poþi vedea unul din marile sarcofage ale antichitãþii. Am vãzut ºi fragmente din templul „Athena d’Assos“ sau cea lui Hercule cipriotul þinînd pe cap un leu. care îþi dau dimensiunile reale ale tezaurului pe care le are acest muzeu de talie mondialã. care conþine cel mai bogat tezaur de antichitãþi. prin prãzile pe care le-a adunat din rãzboaiele pe care le-a dus cu popoarele vecine. în ipostaza unei împãcãri în viaþã ºi în moarte. Clãdirea care adãposteºte aceste valori. Atunci realizez cã multe mumii sînt aduse din Africa. cuprinde peste 20 de sãli. emblema specificã Anatoliei. Mã uit ºi parcã vãd zecile de mumii din Muzeul Naþional din Egipt.multe castele. Pe una din pãrþi o scenã de un dinamism ºi miºcare care redã luptele dintre perºi ºi greci. Ne-am oprit în faþa unui sarcofag cu o decoraþie frumoasã. sirianã. ºi multe alte frumuseþi. cu sculpturi reprezentînd doi sfincºi ºi o luptã între doi centauri. Remarcãm un sarcofag pe care sunt sãpate în relief figura unui bãrbat cu femeia sa. Prin puterea militarã a Turciei. Într-o altã salã se aflã o reproducere dupã statuia lui Hermes executatã de un elev al lui Phidias. încã de la intrare te uluiesc obiectele strînse de un colecþionar-pictor. înconjurat de servitorii care îl ajutau sã guverneze. o serie de sarcofage mai mici. Orientului Apropiat ºi din Africa de Nord. mausolee. descoperit la Sidon este sub formã de templu grec. cel al lui Alexandru cel Mare. În prima salã. japonezã. Demeter ºi Artemis. încît ne-am zis cã vizita la Istambul. monumente. Privind acest monument care atrage cel mai mult vizitatorii de toate vîrstele îþi rãmîne ca o efigie pe care nu o poþi uita. cafenele. pe unde au bîntuit hoardele turceºti. sau un tors reprezentîndu-l pe Esculap. o capodoperã recunoscutã. au strîns cele mai mari valori. Hamdi Bey.

graþie iniþiativei marelui conducãtor al Turciei. dar ºi o copie dupã un bust al lui Alexandru cel Mare realizat de faimosul sculptor Lysippe. o privim din faþa obeliscului egiptean. Biserica Sfînta Sofia din Constantinopol. în actele lor de jaf ºi cotropire. iar din 1935. cu cele 18 cariatide care. n-am mai întîlnit. vin parcã dintr-o altã lume. prada luatã de la aceste popoare va fi strînsã în muzee pãstrãtoare de valori. subjugînd multe þãri ºi civilizaþii. în care sarcofagiile. Consideratã centrul vieþii religioase 272 . Ataturk. care în lãcomia turceascã. monezi din toate timpurile. îþi desfatã ochii ºi inima obiecte bizantine. au ºtiut ce sã ia „pentru acasã“. animale exotice. statuile. o imagine a perfecþiunii la care a ajuns arta. zeul mãrilor ºi a lui Bachus. stadionul oraºului. situat într-un parc. sã le aducã în þara lor. a devenit „Muzeul Sfînta Sofia“. fildeº sculptat. Stãm pe niºte fotolii confortabile ºi reconstituim tot ce am vãzut pînã acum. pãsãri. se aflã statuia lui Neptun. mici statuete. Nu ne vine sã credem cã acea þarã despre care aveam impresia cã în luptele lor au semãnat numai pîrjol ºi distrugeri. dau strãlucire acestui muzeu. bijuterii din aur ºi argint. cu poezia lor miticã. scenele cu cariatide de pe un templu realizat de sculptorul Philiscos de Rhodos. De aici urcãm la etaj unde în 6 sãli.angelicã. obiecte din bronz. sã aducã din mari depãrtãri unde au prãdat totul în calea lor. încît înconjurãm în tãcere aceste capodopere de artã ºi rãmînem muþi. care strãpunge cerul de un albastru pur din faþa Bisericii de renume mondial „Sfînta Sofia“ bisericã fost creºtinã din timpul împãraþilor Constantin ºi Elena. În mijlocul sãlii 14. rînduite în vitrine spaþioase. Tot ce am vãzut în aceste sãli. nu uitau. între stîlpii sculptaþi în stil doric. pentru ca acum sã-ºi facã un mare merit ºi sã le arate turiºtilor din toatã lumea ºi sã se prezinte ca salvatori de la pieire ale acestor valori materiale care vor dãinui peste veacuri. flori ºi plante tropicale. cu coloritul lor care le aureoleazã cu un simbol de mit ºi legendã. care timp de peste 500 de ani a fost transformatã în Moschee. fragmente din mozaicuri reprezentînd Daiane. Ne-a impresionat prin dimensiuni. care iatã. Totul este magnific. într-o þarã de „barbari“ ne aratã la lumina zilei atîtea comori ale omenirii incredibil de bine conservate. par niºte fiinþe gingaºe care þin în spate pãmîntul ºi cerul. Ele ne-au îmbogãþit imaginea noastrã despre cultura ºi civilizaþia unor epoci de glorie ale lumii antice. ºi au supus popoarele la robie. Sala aceasta ne cutremurã prin fineþea realizãrii lor care a ajuns la cele mai înalte cote ale desãvîrºirii. ca la întoarcere acasã.

Într-o absidã se aflã un mozaic reprezentînd pe Maica Domnului cu pruncul Isus în braþe. reprezentînd loje imperiale. Deºi este o bisericã monumentalã. de cãtre doi maeºtri iscusiþi. zugrãviþi în odãjdii princiare ºi cu coroane împãrãteºti pe cap. iar cu cealaltã mînã face semnul crucii ca simbol al credinþei. Pe acest fond de picturã religioasã creºtinã. în stil rococo turcesc din secolul al XVI-lea. jad ºi porfir. alãturi avîndu-i pe Constantin al IX-lea ºi Zoe. cu originale fîntîni arteziene. din epoca de înflorire în zonele Capodochiei ºi Guremeului. sau un alt mozaic cu naºterea ºi viaþa sfîntului Jean Baptiste. o altã scenã este zugrãvitã Maica Domnului cu pruncul în braþe încadratã de Jean Comneanul ºi soþia sa Irene. fiecare pandativ al cupolei este ornat cu îngeri care se învîrte în spaþiul dintre colonade. par niºte lumînãri albe. distrusã de un incendiu. a fost reconstruitã de împãratul Constantin ºi soþia sa. mai ales în galeria de sud a bisericii unde sunt ºi scene reprezentînd aspecte ale vieþii familiei imperiale. face ca faima vestitei biserici creºtine. Ambianþa din jurul bisericii. s-au interpus decoraþiunile specifice turco-islamice. care strãlucesc la atingerea razelor soarelui. estompeazã frumuseþea 273 . tronuri ºi figuri cu Allah sau cea a profetului Mohamed. În alte niºe sunt zugrãvite figurile altor sfinþi. iar alãturi figura angelicã a arhanghelului Mihail. impresionantã. figuri de împãrãtese cu copii. Toatã cupola este ornatã cu bucãþi de marmorã. Biserica Sfînta Sofia este o capodoperã care meritã sã fie vizitatã.a imperiului Bizantin. ai impresia cã acesta rotonda pare a fi infinitul. Pe colonade sînt prinse monograme cu numele lui Justinian ºi Teodora. prin dimensiuni ºi mozaicuri realizate cu mult talent de meºteri anonimi. peste care s-a suprapus într-o îmbinare nefericitã lumea islamicã. sub forma unor frunze de acant. Cel mai important mozaic este cel care reprezintã pe Isus Hristos care þine în mînã o biblie. elementul specific turcesc. realizaþi cu plãci de mozaic. Într-un alt spaþiu. Cînd am intrat în bazilicã ºi am privit imensa cupolã susþinutã de 4 stîlpi imenºi ºi priveºti cele 40 de ferestre prin care pãtrund razele soarelui. dar ºi cu mausolee ale unor sultani turci. cu grãdini care emanã parfum de flori mediteraniene. Isidor din Milet ºi Anthemius de Tralles. Imaginea este colosalã. acest amestec de picturã creºtinã. Sînt ºi alte figuri de sfinþi. ea a fost inauguratã de JUSTINIAN. În anul 537 i se adaugã de cãtre turci mai tîrziu cele 4 minarete care azi par niºte nave cosmice care strãpung cerul. in decursul secolelor sã nu fi pierdut din frumuseþea de odinioarã.

un alt obiectiv pe care ne-am propus sã-l vizitãm. din vremea lui Constantin cel Mare. muzicieni. la care sunt adãugate inscripþii cu elogii în limba greacã ºi latinã adresate împãratului. devenind atracþia milioanelor de vizitatori din toatã lumea. dai faþã-n faþã cu un vestit obelisc egiptean monolit. prin rugãciunile din Talmud. uitîndu-te la aspectul exterior cu acea cupolã imensã ºi celelalte cupole care stau ca niºte „ciuperci“ în jurul ei ºi cu cele 4 minarete. înalt de 20 metri. dau un plus de grandoare ºi mãreþie acestei moscheii. care trãieºte o viaþã trepidantã.acestui unic monument din epoca de aur. par niºte porumbei. spãlîndu-ºi picioarele înaintea fiecãrei rugãciuni. Cînd ieºim din Sfînta Sofia. La intrare ni se spune cã aceastã moschee este cel mai important monument construit de otomani la Istambul. dar ºi figura lui Teodosie ºi familia sa. eºti copleºit de mãreþia cupolei centrale înaltã de 53 metri ºi de loja sultanului. Construcþia moscheii este impresionantã. în care vechiul se îmbinã cu noul. care. dansatori. ai o panoramã de vis a oraºului. cu un tron din lemn încrustat cu bucãþi de ivoriu meºteºugit realizate. Am citit cã aceastã moschee a fost construitã de acest sultan la reîntoarcerea sa din campania victorioasã din Ungaria în numai 7 ani. La intrare am vãzut zeci de musulmani. în faimosul hipodrom conceputã de împãratul roman Septimiu Sever ºi continuat de Constantin cel Mare. Sunt redate figuri de spectatori entuziasmaþi. stînd în genunchi cu capul plecat. cu canapele pe care îþi odihneºti nu numai picioarele ci ºi sufletul. care. De pe hipodromul cu vestigii de mare valoare. Biserica Sfînta Sofia din Constantinopol rãmîne un obiectiv turistic care dã o patinã de culoare ºi o originalitate peste care marele tãvãlug al timpului nu i-a distrus frumuseþea. cu o bogãþie impresionantã de ronduri de flori de toate culorile. În mijlocul cupolei este un glob imens ornat cu ouã de struþ cu rol decorativ. Cînd intri. ca niºte nave cosmice. susþinut de 4 blocuri din bronz pe care sunt sculptate scene de viaþã cotidianã ºi alergãri de cai. 274 . Timpul ne preseazã. în stil baroc turcesc. mai ales cînd este plinã cu 5000 de credincioºi. Ea a fost construitã pe una din cele 7 coline ale oraºului. turbanele lor albe. o unitate în diversitate care te îndeamnã la poezie ºi meditaþie. în faþa unor robinete. Simplitatea acestei moschei te impresioneazã. înghiþim cîteva guri de apã ºi ne îndreptãm spre moscheea lui Soliman Magnificul. încît mîncãm cîte un sandwich. de marmorã scoasã din Marea Marmara.

apartamentul eunucilor cu numeroase broderii. chioºcuri. mimarea rugãciunilor. unde aºezarea obiectelor se face dupã cele mai moderne principii ale muzeografiei.700 de piese. cabinete de medicinã. de o anumitã culoare. liniºtea desãvîrºitã. secþia de arme în care am încercat sã descopãr Sabia lui ªtefan cel Mare. apoi sala de reuniune a Divanului. Pe ele 275 . începînd cu sãlile de porþelanuri chineze ºi japoneze.p. a devenit azi unul din cele mai mari muzee europene. dupã cele de la Drezda ºi Pekin. verde. care includea ºi Haremul. cu 4 curþi interioare. Este o stare pe care strãinii o respectã total. ªi totuºi Muzeul cel mai important al Constantinopolului. Slujba într-o moschee are ceva misterios. Acest palat. apoi Topkapî începînd cu 1459 devenit reºedinþã oficialã a sultanilor. tãvi. apoi Sala Tezaurului. care în decursul secolelor a uimit toate curþile europene. Intrarea în muzeu se face prin poarta „Babus Selam“ strãjuitã de 2 turnuri înalte. reprezintã punctul cel mai înalt al civilizaþiei otomane. în 1839. secþia de ceasuri. Galeria de portrete ºi miniaturi. În sãlile porþelanului. Iukanan ºi Sung. sã surprinzi fineþea desenului culoarea. pe care cu greu îl poþi vizita într-o zi. Sala de audienþe. privit de pe apã. fiind denumit mai întîi „Portul Canon“. în noul palat Dolmabaºe. Aºezat pe malul Bosforului. era format din puþine clãdiri. cafea. tapisate cu motive orientale. care prin arhitecturã sa în stil turcesc. telerul de fabricare a sãpunului. de valoare inestimabilã. uleiului de mãsline. cu clãdiri armonios construite. varietatea pieselor. sala tronului. apartamentele prinþilor ºi favoritelor curþii. Palatul. o construcþie civilã în stil turcesc de cãtre Mehmet al II-lea pe un teren de peste 700. sunt peste 10. mai întîi ca port. bãi. servicii de ceai. par niºte suflete care îºi iau zborul. fiind a treia din lume. cu firide ºi creneluri umbrite de niºte arbori înalþi. bleu. care-þi dau forþã sã poþi pãtrunde în toate clãdirile. de la vase. terase. un fel de platani sub care respiri un aer rãcoros. dau imaginea cea mai completã a gradului de civilizaþie ale acestui port la poarta orientului. care adãposteºte sute de mii de piese muzeale.000 m. Biblioteca. statuete. Nu ºtii pe care sã le mîngîi cu ochii inimii. albã. cabinete de lucru. el s-a transformat sub Abdulmecit I. sau maron. am avut ºansa sã-l vizitez odatã singur ºi într-un alt an împreunã cu soþia. multe care au aparþinut dinastiilor Ming. sãlile de mese. holuri ºi terase etc.îºi iau zborul spre înalt. parcã ar fi o lebãdã imensã sau o navã plutitoare albã. continuînd cu sala de argintãrie ºi porþelanuri europene. apartamentele sultanilor. Fiecare salã are o arhitecturã specificã.

a perlelor ºi brocarturilor în fir de aur ºi argint. unde avem la dispoziþie niºte canapele tapisate. ochii ni se împãienjenesc. arabã ºi persanã. în faþa unui obiect stãm minute în ºir ºi meditãm la ce valoare ar fi evaluate. multe dintre piesele expuse fiind daruri oferite de statele europene. Augurten sau Ermitaj ori Vatican. II) diverse veºminte imperiale.sunt desenate dragoni. Într-o construcþie mai nouã. ne oprim puþin. pe care privindu-le þi se opreºte respiraþia prin delicateþea ºi frumuseþea lor. recepþiile la unele sãrbãtori religioase la care participa înalta curte. Aproape cã am obosit. Printre obiectele expuse am admirat o armurã încrustatã cu pietre preþioase a lui Murat al IV-lea. franþuzeºti ºi englezeºti din secolele 16-20. un 276 . unic în lume. animale ºi flori din bogata vegetaþie japonezã ºi chinezã. sultanilor turci. oboseala se resimte. XVI. Rãmîi într-o totalã uimire privind aceste desãvîrºite opere de artã. printre alte obiecte. o carafã de aur. Este un joc de culoare ºi forme pe care le-am întîlnit ºi în muzeele din Maissan. printre care poate o fi ºi sabia lui ªtefan cel Mare. fosta reºedinþã a lui Mehmet al II-lea în secolul al XI-lea. Ne oprim înmãrmuriþi în sala de Consiliu a Divanului. Aici sultanul sau vizirul primea audienþele ambasadorilor ºi ale unor personalitãþi de seamã. nu vorbeºte nici o limbã strãinã. XVII la care se adaugi o impresionantã colecþie de argintãrie europeanã. turceºti. invidioºi cã n-am gãsit mãcar niºte copii tîrzii în consignaþiile din Istambul. dar dupã cîte îmi dau seama identificarea ei nu poate fi fãcutã fãrã consultarea unui ghid care. sunt adunate zeci de arme de provenienþã turcã. În vitrine. din nefericire. o statuetã de elefant de aur ºi un briliant de 16 carate care ar fi aparþinut lui Mahmut al II-lea. care sã reflecte mãreþia divinã a sultanilor ºi fastul de la curtea imperialã. un serviciu de compot ºi un tron turco-indian. Într-o altã salã (nr. Cea mai valoroasã salã a Palatului Dolmabahce ºi urmãtoarele sînt destinate Tezaurului. încrustat cu perle oferit de ºahul Persiei lui Mahmut I. Aici am vãzut un tron. Sevres. care se integreazã în structura palatului. Multe sunt din secolele XV. În partea dreaptã existã un imens candelabru de 48 kg ornat cu 6600 briliante. de-abia ne mai miºcãm picioarele. care impresioneazã prin bogãþia culorilor. timpul ne preseazã. în aur ºi diamante. În sala urmãtoare este locul unde se desfãºurau ceremoniile oficiale. stãm mai lejer ºi privim o mare colecþie de orologii. În Sala colecþiei cu portrete ale sultanilor. un palat miniatural din aur chinezesc. Într-o altã salã. parcã mai odihnitoare.

voalul lui îþi mîngîie faþa ºi te podidesc lacrimile. Parcã sunt la Neajlov. tomuri pe care le privim cu curiozitate. timp care se scurge parcã prea repede. cu coperþi de piele de Cordoba. mult mai civilizat cu construcþii ºi corelare acoperite. fîntîni celebre. bãi subterane turceºti. În curtea muzeului. în lumea turceascã. ne apare pe pînza vremii scene din luptele voevozilor noºtri cu turcii. bazare. mausolee. cu verande ºi chioºcuri din care priveºti panorama oraºului ca un tablou imens din picturile marilor corifei ai renaºterii. dar pe care astãzi o respect pentru felul cum ºtiu sã-ºi conserve valorile. timpul reduce totul în ruinã. timpul care nu se opreºte niciodatã. cimitire vechi cu statui de mare valoare artisticã. aici. în salã nu-i nici un ghid. Urmãrim acele ceasornicelor care mãsoarã timpul. sã le tezaurizeze ºi sã le integreze în cultura mondialã. Am plecat cu un autobuz al agenþiei de voiaj „Murat“ 277 . ele dovedind cã viaþa nu se opreºte. pe care l-am vizitat din curiozitate. ºi foiþe de aur. în care printre copaci au rãsãrit noi clãdiri în stil turcesc. par a fi niºte clopote ale cãror ecouri bat la porþile inimii noastre. dar ºi rafturile pline cu cãrþi vechi. pe malul acestui pîrîu. cu mãrfuri ºi produse de toate felurile ºi pentru toate buzunarele.fel de istorie a ceasului. dar pe care sã le vizitezi. în special Ankara ºi Anatolia. a cãror þãcãnit. ea continuã ºi va continua pentru cei ce vor veni dupã noi. de data asta cu scopul de a vedea ºi alte zone. intrãm în sala bibliotecii unde privim locul unde lectura cãrþile sultanul. ºi numai atît. celebrul bazar Chalil. Într-o toamnã tîrzie. îþi trebuie zeci de zile. parcuri pe malurile Bosforului. ne-am hotãrît sã plecãm din nou în Turcia. palate pe malurile Bosforului. suntem fericiþi cã am avut sãnãtate. rãmîne de asemenea un muzeu. respiri în liniºte aerul proaspãt ºi simþi mirosul florilor din jur. cu desene ºi motive orientale în exterior. Oare cîte din ele vorbesc ºi despre istoria poporului român? Este liniºte. timpul vieþii noastre trecãtor. cãrþile nu pot vorbi. În Istambul sunt peste 10 moschei. decorat cu faianþã de Iznic. Bazarul din Istambul. Dupã ce am vãzut în Cairo. fortãreþe. unele dintre ele funcþionînd ºi astãzi. Pe Baldachinul din curtea muzeului. ºi privesc scene din aceste lupte. fãrã a fi acea piesa cea mai cãutatã de toþi turiºtii români. enigmele rãmîn enigme. Istoria nu se uitã. sã vedem o þarã cu care am fost în duºmãnie. Te uiþi ºi deodatã te întrebi? Oare unde au fost decapitaþi marele Brîncoveanu cu cei 4 fii? Tãcerea continuã a fi tot mai apãsãtoare. Meditãm la acele ceasornicelor. Dupã un scurt popas.

dar. Trecem peste strîmtoarea Bosforului prin care lunecã zeci de vapoare. Mergem zeci de kilometri pe malurile mãrii Marmara. Aceºti strãjeri vegheazã cãlãtoria noastrã într-o lume care. Una se numeºte chiar Bucureºti. cu aglomerãri de blocuri moderne. cu tot atîtea denumiri de companii de transport interurban. trece printre cãlãtori ºi dintr-o sticlã mare cu colonie. maºina se angajeazã pe o nouã autostradã. Peisajul este unic. Într-un autobuz supraetajat. lucruri de valoare îndoielnicã. Aflãm cã aceste servicii sunt incluse în preþul de cost al biletului. iar printre grãdini ºi garduri de dafini. Cînd ajungem la Istambul. unul în altul. în aºteptarea zorilor. clãdirile 278 . cu zeci de firme. ºi cu un maxi-taxi ajungem în numai 20 de minute la „Autogara Centralã“ pentru a lua primul autobuz care va pleca la Ankara. imediat acelaºi tânãr ne îndeamnã sã savurãm din delicatul suc „Tropicala“. care se caþãrã pe multe promontorii. vile cochete ca niºte bibelouri. cumpãrînd din faimosul Bazar din Istambul. un tînãr fercheº. geometriile asimetrice ale Istambulului. este plãcut. Este o priveliºte unicã. ºi ca în toate cãlãtoriile privim cu ochii inimii peisajul din jur. interlocutorii noºtri rãmîn surprinºi cînd vãd cã nu-i urmãm la „dormitorul comun“ din faþa Agenþiei Murat unde stau pe asfalt. ne îndeamnã sã ne spãlãm mîinile care refriºeazã aerul ºi ne dã o bunã dispoziþie. trecînd prin suflet. dupã o zi ºi o noapte în autobuz. Trandafirii sunt încã în floare la acest început de noiembrie. de basm. Deºi este ora cinci dimineaþa. la cumpãna zorilor. se înºirã zeci de moschei ºi minarete. Admirãm albul imaculat al turnurilor geamiilor. Ne serveºte apoi cu biscuiþi ºi cafea turceascã cu arome orientale. cald. similar poate numai cu þãrmurile însorite ale Siciliei. siluetele zvelte ale moscheelor. îngrãmãdiþi. Luãm autobuzul de la orele 7. se deschide privirii. Litoralul este plin de vile cochete. Ne surprinde gestul. Cînd ieºim din Istambul.00 al companiei Cami Coc. noi ne despãrþim de colegii noºtri de voiaj. de o eleganþã care ºocheazã. Cornul de Aur pare un colos care-ºi ridicã umerii dîndu-ne bunã dimineaþa. încît ne dãm jos puloverele ca în plinã varã. mãslini ºi portocali. strãjuite de mici grãdini ºi plantaþii de mandarini. totul scãldat în culorile maronii ale acestei toamne tîrzii. cochetãrie ºi frumuseþe. Rãmînem muþi. Privim imensa piaþã a autogãrii luminatã agiorno. care sparg cerul limpede al dimineþii. ca pe o pînzã imensã. Imaginile stãruie ºi se întipãresc pe retina ochilor. dintre care. iatã. amestec de miraj ºi vrajã. La Istambul bate un vînt rece.tixit cu „bãieþii voiajori“ care fac biºniþã.

faptul cã ei nu converseazã. ai impresia cã eºti într-un avion. molizi. cãlãtorii privesc ºi se aºeazã la mese bînd un ceai fierbinte. Privim depãrtãrile în aceastã pustietate. lei înaripaþi. cãmile miºcãtoare peste nisipurile veºnice. Munþii au forme atît de bizare încît faci atîtea asocieri vãzînd în fiecare configuraþie fie figuri ciclopice de oameni. pînã la Ankara. Dupã ce ne încruciºãm cu alte ºosele. sau citesc jurnale. Cît vezi cu ochii. la scopul cãlãtoriei. Cînd un indicator ne aratã cã mai avem încã 20 de km. construite anume sã încînte ochiul ºi sã satisfacã toate cerinþele unei cãlãtorii obositoare. broderii ºi fel de fel de obiecte de artizanat. sau piramide ale eternitãþii. apã mineralã.albe par niºte lebede care valseazã prin faþa ochilor. Turcii ºtiu sã construiascã ºosele trainice. alþii dorm duºi. ceainãrii ºi cofetãrii sau tarabe cu fructe ºi artizanat. care sã reziste. chioºcuri cu fructe de pãdure. intrãm într-o altã autostradã. Maºina se opreºte. cu munþi tociþi. 279 . Cronometrãm timpul. fie Criºti rãstigniþi. adevãrate opere de artã. parcã ai fi într-o lume selenarã. Sesizezi doar feþele lor încruntate sau vesele. pînã la Ankara curiozitatea se accentueazã ºi încep emoþiile. ca niºte pãsãri abia vizibile. La peste 1500 de metri altitudine. Însoþitorul de bord se plimbã cu o tavã îndemnîndu-ne sã servim sucuri. o adevãratã operã de artã. în acest podiº anatolian. ºi citim pe un panou cã pînã la Ankara mai avem de strãbãtut încã 200 de km. bomboane. tarabe cu ceramicã. curiozitatea se accentueazã deoarece vroiam sã vedem panorama oraºului. o lume selenarã. Ne surprinde pe drum tãcerea cãlãtorilor din autobuz. Trecem prin oraºul Izimit care se înºirã pe dealuri pline de verdeaþã. Prin faþa ochilor defileazã stejari cu frunza micã. Curios. Pe mãsurã ce ne apropiem se deschid ochilor clãdirile mãrginaºe ale Ankarei. Micile popasuri pe care le facem la restaurantele care apar pe traseul între Istambul ºi Ankara (aproape 8 ore de mers) sunt extrem de pitoreºti. fãrã vegetaþie. apar ca ciupercile hoteluri cochete. împletituri. În jurul nostru sunt magazine cu vitrine elegante. Cînd un indicator ne aratã cã mai avem 20 de km. Sunt sute de canale prin care se scurg ploile ºi care protejeazã cãderile de tufã vulcanicã. pline cu toate bunãtãþile dar ºi mici cafenele. cenuºii. nimeni nu cumpãrã nimic. situatã ca ºi Roma pe 7 coline. datoritã ceþii sau smogului argintiu. Totul pare miraj. Privindu-le realizezi munca herculianã depusã în plin pustiu de zeci de mii de oameni. Este zona cea mai spectaculoasã. cã fiecare se gîndeºte la ceva. Cronometrãm timpul.

mã entuziasmeazã. de cîte ori te-am pomenit în cãlãtoriile mele — sã-l gãsesc pe profesorul Iusuf Neuzat. inima sentimentalã a turcilor ºi urcãm pe una din coline. castani. În jur parcuri ºi iar parcuri. acum. Deºi soþia mea este puþin superstiþioasã. Revederea cu colegul meu cu care am lucrat cîþiva ani în aceiaºi direcþie din Ministerul de Externe. ºi ne asigurã cã într-o jumãtate de orã va fi la autogarã ministrul consilier. marmorã ºi tuf. dar cu o arhitecturã plãcutã ochiului. care convieþuiesc alãturi de clãdiri mai mici. vechi ºi statornic prieten turc din Dobrogea. apoi pe lîngã Facultatea de limbi strãine cu faþada placatã cu cãrãmidã roºie ºi tot urcãm. lãsînd în urmã ambasadele Italiei. ºi-mi spune cã a primit un telex din þarã. Germaniei. austerã ºi rece ca o închisoare. pe care îl începem dupã ce am sorbit cîte o ceaºcã de cafea. Ne urcãm într-o maºinã Dacia nouã. brazi. ne îmbrãþiºãm. ºi care ne va însoþi în peripluul nostru la Ankara. Am avut iarãºi norocul — vai. sub formã de lumînare. „avem iar noroc“ îi spun soþiei. care este lector la Catedra de limbã ºi civilizaþie româneascã. din cauza cãldurii. Poloniei. ne dãm jos iar puloverele. care 280 . coleg de facultate. Ioan Ene. care împodobesc Ankara. Strãbatem bulevardul Ataturk. ºi prietenul meu începe sã-ºi facã datoria de ghid. Luãm maºina 313 care strãbate kilometri întregi ai bulevardului Ataturk. la unele ajunând dupã 18 ore de mers ne cuprinde panica. una mai frumoasã decît alta. În apropiere se zãreºte cupola uriaºã a celei mai mari moschei din Turcia. cu o arhitecturã de epocã. acolo unde se aflã zona rezidenþialã a oraºului ºi unde ca punct de reper se aflã clãdirile cele mai înalte ale Ankarei. cînd este vorba de ziua de marþi. Cînd autobuzul se opreºte la autogara cu peste 50 de peroane înþesate de lume ºi de zeci de autocare care leagã capitala cu cele mai îndepãrtate oraºe. Este marþi. mesteceni argintii. pot spune cã a fost zi norocoasã ºi plinã de satisfacþii. vom dormi la ambasadã. 3 noiembrie 1992. Izbutim cu greu sã descoperim cabinele telefonice. Pe stradã. Avem noroc deoarece la celãlalt capãt al firului ne rãspunde secretara Ambasadei noastre. cînd aºtern aceste gînduri pe hîrtie. care puþin obositã de atîtea ore de mers cu autobuzul parcã îi pierise tot entuziasmul. privind blocurile moderne din oþel ºi sticlã. ajunsã azi la peste 4 milioane de locuitori. printre care Hotelul Hilton. Trecem pe lîngã clãdirea Tribunalului. Bucuria a fost imensã. cã totul este în ordine.salcîmi. mamã. apoi pe lîngã ambasadele Cehoslovaciei ºi Federaþiei Ruse.

de sub un arc. De aici. pe care va trebui sã le luãm pieptiº. par niºte lebede uriaºe pe un ocean cenuºiu. Strãbatem strãduþele din jurul zidurilor cetãþii. de la poalele cetãþii. Pe la porþi vezi uneori femei care te opresc sã-þi arate aceste mici goblenuri sau ºervete cusute cu arnici. ºirurile de case par niºte cuiburi de rîndunici. cu case roase de timp. te trag de mînã. gata sã cadã. pe care stau în poziþie chircite femei ºi fete. Profesorul ne explicã: Pe cãrãruile care urcã. Ne uitãm în stînga noastrã. intrãm într-un labirint de cãsuþe 281 . de unde. stau ca niºte mãrgele. prilej de a scruta depãrtãrile. Ceea ce impresioneazã este faptul. pe o spinare de munte abrupt. aºteptînd clienþii. Ajungem în centrul oraºului. cã în aceste case miniaturale.este de fapt bulevardul cel mai aglomerat ºi cel mai frumos al capitalei turceºti. cu prispe din pãmînt. viu colorate. Abia cînd ajungem în incinta propriu zisã a cetãþii. cu ziduri groase. ne spune Iusuf. parcã ai fi într-un sat maramureºean. vechea cetate a Ankarei. sã cumperi ceva. colo. dar mai rafinat. cu niºte curþi mici. mai modern. De aici. imagini incredibil de pitoreºti. Altele. pentru a-ºi cîºtiga existenþa. mai colorat. copii cu vocile lor piþigãiate te îndeamnã sã intri. se vede impunãtoare. interioare sumbre. privim cele 200 de trepte care urcã spre cetate. Facem popasuri ici. zvelte. cum ºi cine locuiesc în aceste case miniaturale? Cum ajung oamenii acolo? Drumurile pe care le vedem nu duc decît pânã la poalele muntelui. realizezi mãiestria ºi talentul imagistic ale acestor fiinþe care nu fac altceva decît sã-ºi þeasã proprii lor ochi. vezi multe fiinþe care se întorc la casele lor. cu zeci de prãvãlii ºi dughene. pe colina din faþã. Cînd te opreºti din mers ºi manifeºti un mic interes pentru un produs. dar meritã sã vedem cum se trãieºte în cetate. unele dãrãpãnate. Ne oprim sorbind depãrtãrile. privindu-le cum îºi þes ochii pe pînze albe. ºi privim primele case din cetate.Urcãm cîte zece-douãzeci de trepte apoi ne odihnim. parcã ar fi niºte case de pitici. mai ales de culoare roºie ºi neagrã. existã o ordine ºi o curãþenie de neimaginat. înfipte într-un pãmînt arid fãrã vegetaþie. care mai de care vor sã te cîºtige. se cresc copii. arãtîndu-þi acelaºi obiect. pe care culorile moulineurilor le umple cu scene de viaþã autenticã. Lãsãm în urmã micile grãdini ºi ne îmbãtãm de mirosul florilor ºi al ierbii proaspãt cosite. Urcãm alte trepte. Ne întrebãm. existã viaþã. E greu. Negustorii stînd în faþa magazinelor. ducînd pe umeri povara boccelelor cu de-ale gurii. Parcã am fi pe plaiurile munþilor Buzãului. înfofolite cu basmale viu colorate. unde case mici.

Ne fac semne de prietenie. Prietenul meu ne spune: Sunt cadouri foarte frumoase. dorinþa de comunicare. în care stau rînduite pe rafturi toate bunãtãþile pãmîntului. ochii se opresc fãrã sã vrei pe colina pe care stã ca un soldat de veghe. ei sunt mîndri. sunt sfioase ºi te salutã cu respect. cu ochii migdalaþi ºi luminoºi. îmbãtrînite de timp. constatãm cã este un tînãr instruit. cu scãri care stau într-o rînã. Este inima cetãþii. dar nu cerºesc. rîd tot timpul. Altele stau cu ochii aþintiþi spre cer. Noi nu intrãm în ele. mai mult prin gesturi. o pînzã a vremii pe care se înºirã cele 7 coline. sunt foarte ieftine. uriaºul Templu-mausoleu. cîte un copil. Un tînãr de vreo 20 de ani are chef sã povesteascã ºi sã reînvie imagini obiºnuite din cetate. privim din nou prin acele curþi miniaturale. Femeile cu ferigele pe cap. La o întrebare pusã de profesorul Iusuf Neuzat. Prietenul nostru vrea sã-i ofere cîteva firfirici pentru explicaþiile primite. te privesc cu ochii galeºi. legendarul Kemal Ataturk. La rãspîntiile strãduþelor privim figurile unor bãrbaþi. îl refuzã. nu-þi cer nimic. Ne alegem ºi noi. iar pe un ton calm. gata sã cadã. sar cîþiva. unde sunt depuse rãmãºiþele pãmînteºti ale marelui erou naþional. în centru cetãþii. cînd au auzit cã suntem români. Cînd începem sã coborîm. unde trãiesc cei mai obidiþi oameni ai cetãþii. prietenie ºi de ce nu afecþiune.înghesuite pe zeci de strãduþe întortochiate. îmbrãcaþi cu haine curate se zbenguiesc la noi sau se hîrjonesc. stînd pe scaunele pe la porþi se uitã la noi. ºi rãmînem uimiþi de-atîta liniºte ºi curãþenie. Unele vorbesc într-o desãvîrºitã tainã. dãm doar cîteva zeci de drahme. îºi explicã un fapt de viaþã trãitã de ei sau de înaintaºii lor. Îi privesc cu demnitate. din contrã ai sentimentul cã te respectã. ºi vedem cea mai fantasticã priveliºte a Ancarei. Figurile unor tineri întîlniþi. surîzãtori. nu se feresc de privirile iscoditoare ale strãinilor. dar cu multe ghivece cu muºcate de toate culorile. Ascultîndu-l. Intrãm în mici prãvãlioare cochete. Totul pare un decor uriaº. bruneþi. croºetînd dantele sau împletind pulovere. cã este un ghid desãvîrºit. zîmbesc dar mîinile lor lucreazã. Ici. Coborîm parcã 282 . Cãsuþele sunt din lemn. cu o vegetaþie sãracã. ne uitãm în jos. îmbrãcate cu rochii lungi. care le înveselesc ºi le priveºti cu bucurie. Deºi sãraci. curãþenia uimeºte. Se apropie de noi. ºtie multe. doi. de fricã sã nu cadã peste noi. Citeºti pe feþele lor bunãtate. vã îndemn sã cumpãraþi. Chiar ºi aici. Abia aici realizezi la ce grad de civilizaþie a ajuns acest popor de nomazi. Tînãrul lasã capul în jos. colo. viu colorate. De aici. cu mici balconaºe. se ruºineazã. cu o curiozitate fireascã. Cînd ajungem pe platou.

ultimile scãri ºi ne simþim uºuraþi. construit între anii 1464-1471. de la care descifrãm niºte simboluri iar liniºtea din jur te îndeamnã la meditaþie profundã. Implantat în clãdirea vechiului bazar. Admirãm perfecþiunea unor figurine umane. Cînd intrãm în incinta muzeului. ni se pare un fel de cîntec dintr-o altã lume. parcã ar fi o navã peste verdele arãmiu care îl înconjoarã. felurite tipuri de pandantive. la un fel de tavernã specificã turceascã. cu cele 10 cupole rotunde. sau ale vestitelor triburi urartu sau helenistice despre care cunoºtinþele noastre erau foarte reduse. La ora cînd ne îmbãtãm de parfumul unor epoci pe care ni-l strecoarã de data aceastã colegul meu Iusuf Neuzat. sub regele Mehmet II. hitiþi. La ora aceea nu zãrim în muzeu decît doi tineri japonezi. este strãjuit de o pãdurice de platani seculari ºi de alþi arbuºti ºi plante decorative. dar siguri. cu scopul ca aceastã cetate sã fie transformatã într-un veritabil Muzeu Naþional. pare o replicã arhaicã a „Gînditorului de la Hamangia“. În acest edificiu. În periplul nostru prin cetatea Ankarei. un lãcaº care adãposteºte comori intestimabile ale culturii ºi civilizaþiilor vechi. broºe. dornici sã nu trezim din somnul adînc al unor timpuri trecute. dar specific turceascã. prin ample lucrãri de conservare ºi restaurare. în poziþia stînd pe vine. oamenii cãþãraþi pe ele. burduhãnos. parcã te simþi ca într-un templu al liniºtii. rãtãciþi ca ºi noi ºi care rãmîn muþi admirînd niºte obiecte ca ºi cele care se regãsesc ºi în cultura lor. Odihna ne împrospãteazã forþele ca sã putem vedea în liniºte Muzeul HITIT.n. iar noi le rãspundem la fel. bãnuind cã suntem strãini ne fac cu mîna. simbolul maternitãþii din sec. de formã dreptunghiularã rãmînem uimiþi de bogãþia culturilor materiale ale coloniºtilor asirieni. V-VII e. care au lãsat urme adînci în Anatolia ºi Capodochia. frigieni. Noi ne oprim în faþa unor amulete reprezentînd pe faimoasa Sibila. Cuprinºi de obosealã coborîm încet. cercei. Deocamdatã se executã lucrãrile de canalizare a strãzilor ºi se monteazã schelele constructorilor. am observat preocuparea edililor oraºului pentru a salva aceastã bijuterie a trecutului. cu pîntecul imens.cu frica în sîn. muzeul de o construcþie extrem de curioasã. 283 . prietenul nostru ne îndeamnã sã mîncãm cîte o baclava ºi sucuri. a unor obiecte de podoabã de aur ºi argint. Pe sub pãienjeniºul acestor schele. ºi care. La numai doi paºi. misterele pe care le bãnuim cã ar exista dincolo de zidurile caselor.

toate în relief. Aveam senzaþia cã simþim în gurã gustul aurului coclit. în care sînt sãpate scene de viaþã ºi de luptã. acele de pãr. ci mai ales. Privim într-o vitrinã imensã ºi ne minunãm. paftale. ºi valorificate muzeistic. Ne impresioneazã zecile de amulete reprezentînd „Cãpriorul cu cei trei iezi“ care din explicaþiile profesorului Iusuf Neuzat. artã desãvîrºitã. Aurelian. Adevãratele capodopere ale muzeului Hitit sînt însã cele peste 100 de metope din bazalt ºi granit. „duioºi“. a însemnat totodatã o lecþie unicã trãitã în viaþã ºi am ieºit din el încãrcaþi de lumina secolelor trecute dar ºi cu sentimentul unor mari descãtuºãri sufleteºti. Ne oprim în faþa metopelor care redau cu realism scene care înfãþiºeazã „împãrþirea hranei“. sau tauri ori cãmile mînate de beduini. 284 . Muzeul Hitit din Ankara. fineþe. Diversitatea ºiragurilor de mãrgele colorate. vasele de ceramicã colorate roz. care ne-a turnat în inimi stãri de euforie ºi exuberanþã. lacãtele. îmblînzirea animalelor. opaiþele. Privim îndelung aceste metope unice în felul lor. de lei sau sfincºi care mãsoarã cu ochii lor scurgerea timpului. a însemnat un popas în care sufletul s-a odihnit la izvoarele nesecate ale unor popoare ajunse la un înalt grad de civilizaþie. sau scene de dragoste. ne duceau cu gîndul la arta egipteanã pe care am vãzut-o în Muzeul Naþional din Cairo. Iustinian ºi mai ales miile de mahmudele turceºti din aur ºi argint. sau la zecile de statuete bine conservate. unele înalte de peste doi metri. diversitatea idolilor. ulcioarele pe 3 picioare. pe care din pãcate l-am vizitat timp de numai 5 ore. înseamnã simbolul puterii. pandantivele de aur. nemaiîntîlnite în alte muzee de arheologie vizitate ºi realizãm nu numai mãiestria execuþiei lor.vase de apã de formã animalierã. Ne oprim cu insistenþã pentru a privi obiectele romane. unii cu cîte 4 capete ºi mai ales varietatea tritonilor ºi a vaselor cu scene de muncã sau luptã. toate impresionînd prin armonie. cãnile. opaiþe. miºcare în scenele care redau faimoasele lupte cu centaurii. familiei ºi al soarelui dãtãtor de viaþã. vãzînd porcoaiele de monezi din argint ºi aur de la Alexandru al III-lea de la Diocleþian. Un vas bine lucrat cu intarsii care amintesc elementele caracteristice ceramicii de Cucuteni ne impresioneazã prin perfecþiunea liniilor trase de un meºter cu mîini de aur. Cîtã precizie. înalta artã în redarea adevãrului vieþii. motiv pentru care acest muzeu din Ankara este cãutat de turiºti în toate anotimpurile. figurile de grifoni înfuriaþi.

pe care turcii îl venereazã ca pe un sfînt. o chintezenþã a artei orientale. Înalt de peste 20 de metri. marele întemeietor al Turciei moderne. pare pe mãsurã ce ne apropiem de el. Cînd ne plecãm sã le desluºim conþinutul. în costume de paradã. Mausoleul lui Atarurk. Intrãm apoi într-o anexã a mausoleului. care ne-a impresionat prin explicaþiile pe care ni le-a dat în vizitele noastre în Ankara cu o competenþã de specialist ºi cunoscãtor al istoriei Turciei. redau grandoarea nu numai a luptei pentru eliberarea naþionalã dar ºi recunoºtinþa pe care poporul turc o aduce fondatorului Republicii. oboseala. Cînd ajungem în acel careu. soldatului. Kemal Ataturk. De la poalele colinei urcãm mai multe scãri ºi apoi se deschide o alee largã. în mijlocul unui parc în care sunt plantaþi tot felul de arbori. pare un fel de „fata Morgana“. în care se resimte influenþa persanã.A doua zi. Pe colina Rassttepe. asirianã ºi chiar babilonianã. þi se opreºte respiraþia. intelectualului de excepþie care a fost Kemal Ataturk. libertatea. de formã dreptunghiularã. Pãºim în interiorul mausoleului unde este aºezat în centru sarcofagul eroului. victoria ºi apãrarea pe care sunt placate scene de luptã în relief. se îndepãrteazã de noi. rînduite pe lungime ca niºte ºtergare þãrãneºti. strãjuitã de cîte 12 lei pe o parte ºi alta. am ajuns la un alt obiectiv — Muzeul Mausoleu acolo unde se odihneºte cel mai iubit om al turcilor. cu tavane pictate cu motive florale exotice. În zeci 285 . unde este deschisã o expoziþie permanentã cu relicve care amintesc despre trecerea prin viaþã a acestui mare dispãrut. împreunã tot cu prietenul meu Iusuf. în acest sanctuar de peste o orã ºi cu ochii strãluminaþi privim totul. profesorul Iusuf Neuzat ni le traduce. la cele patru colþuri ale sarcofagului. simþind în picioare. Soldaþii de la intrare. nu am întîlnit atîta preþuire din partea poporului pentru un erou legendar. placatã cu dale. de o simplitate impresionatã. Pe douã laturi sunt sãpate cu litere de aur fragmente dintr-un discurs al marelui soldat. ºi admirãm simfonia culorilor care potopesc spaþiile acestui templu al liniºtii. un fel de paznici veºnici ai Mausoleului. privesc la singurii vizitatori la acea orã matinalã. Totul este sobru. ca un sarcofag imens. în care a fost depus cîte un pumn de pãmînt din toate colþurile Turcei. Mausoleul construit de arhitectul turc Emin Onat. ºi sunt surprinºi de faptul cã noi stãm aici. liderului politic. Nicãieri în alte þãri vizitate. ºi cînd priveºti cele 4 turnuri semnificînd independenþa. În aer pluteºte mirosurile ierbii proaspãt cosite. ºi al trandafirilor încã înfloriþi.

de la copii care se joacã zgomotoºi ºi pînã la bãtrîni care. ace de cravatã. care aici trãiesc ca într-o împãrãþie. portrete cu dedicaþii ale unor ºefi de state. sã nu punem întrebãri. Stroe ºi Vasilache. servicii de ceai ºi cafea. personalitãþi politice ºi militare ale epocii — impresioneazã aceastã preþuire ºi stimã pe care poporul turc o poartã marelui lui conducãtor. duceau spre inima fierbinte a oraºului. cu un fronton care pare o coroanã sub formã de semilunã. Profesorul Iusuf avea ore dupã amiazã. obiecte de toaletã. servicii de masã. încît scurta conversaþie care se înfiripã între prof. în care tinerii îºi încearcã puterile într-un concurs la care iau parte sute de admiratori. îngrijirea desãvîrºitã a rondurilor cu flori. la aspiraþiile unui popor care ºtie sã respecte demnitatea naþionalã. într-un palat mauric. am strãbãtut niºte strãduþe cu parfum de epocã. sã subscriem. port-þigarete. care în mod sigur. Cîteva momente ne oprim în faþa unui teatru de marionete.de vitrine sunt expuse fotografi de familie. armonia culorilor vegetaþiei care a cãpãtat toate nuanþele toamnei ºi ascultam cum liniºtea din jur este strãpunsã de cîntecul pãsãrilor. unde. Bucurîndu-ne de soare. fãrã a consulta harta. o colecþie de ceasuri de buzunar. încãlþãminte. inima fierbinte a oraºului ºi urcãm spre un alt muzeu. ponegrirea drapelului naþional ºi insulta femeii turce se face extrem de prudent. Cînd ne reîntoarcem în curtea interioarã ne strecurãm de data asta cu greu printre zecile de elevi veniþi cu profesorii lor în pelerinaj în acest loc atît de venerat în Turcia. aºa cã rãmînînd numai cu soþia am intrat mai întîi în Parcul Central al oraºului. în care aceleaºi personaje ca ºi la noi. bibelouri. 286 . ne-am odihnit pe una din canapele. se aflã Muzeul de Etnografie al Ankarei. îmbrãcãminte. obiecte de faianþã. Cultul lui Ataturk. Iusuf Neuzat ºi o profesoarã ne face sã tãcem. o oazã de liniºte dar ºi de distracþii. îºi disputã divergenþele cotidiene. stau pe scaune cu ochii cufundaþi în lumea viselor ºi amintirilor lor. faptul cã acesta se reflectã în intransigenþa turcilor faþã de strãini care o spun cu un sentiment cã în Turcia nu sunt admise injuriile la adresa lui Ataturk. admirînd ºi aici curãþenia. Privim cum pe un lac alunecã bãrci suple ºi viu colorate. Luîndu-ne drept þintã cetatea Ankarei. moþãind. Traversãm din nou marele bulevard Ataturk. Întîlneºti aici forfotã multã de lume. Replicile mai deochiate sînt savurate cu hohote de rîs de zecile de curioºi ca ºi noi.

ªi aici. a pietonilor. prezenþa beneficã a tineretului de pe stradã lipsit de acea exuberanþã occidentalã. hoteluri. clãdiri ultramoderne. În aceastã clãdire. petecul de cer pe care se înscrie aceastã bijuterie arhitecturalã. precum ºi alte obiecte decorative care împodobeau interioarele caselor hanilor ºi beilor turci. universitãþi ºi teatre. într-o toamnã ploioasã a fost reînhumat în mauzoleul care-i poartã numele. un simbol al eternitãþii acestei metropole care nu este de talia Istambulului. Ankara este un oraº european. a fost îngropat preºedintele Turciei Kemal Ataturk (1938-1953) ºi de unde. aproape obsedant. timp de 15 ani. scrutãm depãrtãrile ºi desluºim parcã ceva din ritmul ºi inima marelui oraº. oboseala ne-a trecut ºi am parcurs într-o totalã detaºare. absenþa cerºetorilor. coranuri cu coperþi ferecate. este o oazã de liniºte. ca oriunde. minarete. cu zeci de moschei. se ridicã semeþ Muzeul lui Ataturk. pe cele 7 coline. care împodobea numai casele celor bogaþi. În depãrtare. citim o inscripþie care atestã faptul cã aici. Privim mãreþia ºi frumuseþea acestui palat ºi rãmînem încremeniþi când. cu casele cu o arhitecturã specific orientalã. Am admirat zeci de caftane boiereºti. Cînd am pãtruns în muzeu. unde se aflã o altã statuie a lui Ataturk. Ne-am oprit îndelung ºi am admirat manuscrise vechi. civilizaþia strãzii. înconjuratã de multã verdeaþã. care se desprind în raze. covoare originale turceºti ºi chelimuri unicat ºi porþi sculptate cu migalã. Toate acestea te îndeamnã sã te urci în cea 287 . cu o viatã trepidantã pe care o sesizezi pe stradã citind sutele de afiºe. dar are un parfum de epocã care-i dau personalitate ºi frumuseþe care-þi încîntã ochii ºi inima. ºi descoperim o lume a frumosului specific turceascã. îmbrãcãminte de nuntã specifice. scaune ºi mese încrustate cu intarsii de aur ºi sidef. pictatã cu flori. cu multe magazine. devenind o imensã flacãrã. parcã este incendiat de razele soarelui. într-un dreptunghi împrejmuit cu o împletiturã groasã de mãtase. þesãturi cusute cu fir de aur. calmul trecãtorilor. vizitãm în liniºte nestingheriþi de nimeni. bazaruri. încãpere cu încãpere. De pe esplanada din faþa muzeului. modernizate. cu bulevarde largi. La ora cînd îl privim. sunt tot atîtea coordonate care îndeamnã turiºtii strãini sã o viziteze în toate anotimpurile anului. exact în mijlocul ei. panouri decorative. un itinerariu la care frumosul din viaþã ºi artã l-am savurat într-o deplinã libertate. reclame. toate cusute cu fir de aur ºi argint. ne-am simþit uºuraþi. pictate cu motive florale.

dacã nu voi ajunge sã vãd cea mai fantasticã parte a Turciei. în aºa zisele „caverne“ sãpate în timp în munþii din jur. De la Ankara la Gureme am fãcut cu autobuzul numai o orã ºi jumãtate. care aparþin perioadei de aur a imperiului otoman. m-a convins cã. În faþa ta ai o pãdure de sculpturi megalitice. reprezentînd forma unor Falusuri îngemînate. Cît vezi cu ochii. rãmînem muþi. ºi mai ales orãºelele Neveschir ºi Gureme. în care au trãit cîndva populaþii nomade venite de aiurea. creionaþi de mîinile unor artiºti desãvîrºiþi. cu închipuiri fantastice de vietãþi. formate în mii de ani.mai modernã moschee din Ankara. ºi de acolo sã arunci o monedã. hitiþi. în care mintea refuzã sã creadã cã tot ceea ce vezi sunt zãmislite de mîna omului. pe curînd!“ La îndemnul prietenului meu Iusuf Neuzat. încît te strecori cu grijã ca nu cumva sã deºtepþi somnul de veacuri al troglodiþilor care au locuit cîndva în aceastã lume divinã. de legendã ºi vis ale osmanlîilor. Strãbatem o zonã muntoasã aridã. te cuprinde frica. cele mai nãstruºnice forme de construcþii care rãsar ca niºte ciuperci dupã ploaie. Unele se aseamãnã cu Babele din Bucegi. parcã eºti în lumea lui Disneyland. care-ºi ridicã capetele spre înãlþimi. care sparg bolta cerului. Priveliºtea este mirificã. cunoscuþi din cele mai vechi timpuri. altele sînt cilindrice ca niºte nave cosmice. parcã ar fi niºte nori bucãlaþi ºi cenuºii. Nu ne dãm seama dacã aceste minuni dumnezeieºti sunt creaþii ale divinitãþii sau ale omului de acum 2000 de ani. de mii de ani. care cunoaºte ca în palmã Turcia ºi mai ales locurile cele mai pitoreºti. cu case rãzleþe pe coline în jurul cãrora vezi herghelii de cai pitici. Cînd te gîndeºti cã toate aceste „lãcaºuri“ au fost casele statornice al troglodiþilor. Cînd ne uitãm la unele stînci. Pe mãsurã ce înaintãm în acest „cimitir selenar“. conform obiceiului ºi sã zici: „La revedere Ankara. dar ºi urmele lãsate de perºi. ca niºte coloºi rotunzi. cu imagini selenare. te înfrigurezi la gîndul cã aceºtia au 288 . altele par niºte turnuri de biserici cu ferestre tãiate în stîncã. hitiþilor sau ale altor seminþii migratoare. dar mult mai mari. Acolo se aflã izvoarele ºi rãdãcinile unor civilizaþii vechi. þarã a cailor albi. Priveliºtea este selenarã. altele parcã sunt niºte cuiburi de rândunici sau ciuperci cu niºte pãlãrii uriaºe. aºa zisa Capodoccie. cu simboluri apocaliptice. înseamnã cã nu am vãzut zona cea mai frumoasã ºi interesantã a Turciei. sirieni ºi romani. ele rãmîn un fel de piese de schimb cu populaþiile din jur.

unele elemente de culturã materialã ºi spiritualã. zãrim un petec de luminã.lãsat însemnele trecerii lor prin viaþã. Vasile cel Mare. atrãgînd atenþia unui vizitator care se opri lîngã noi ºi ne întreabã în englezã: „Din ce þarã suntem? Sunteþi creºtini“? Rãspunsul nostru a fost dat în limba francezã. peste o jumãtate de orã. Ne liniºtim cînd auzim vocea ghidului care dã explicaþii. peste tot simþeam suflul morþii. „Rãstignirea pe Golgota“ ºi „Învierea“. cu trãsãturi fine. „Ospitalitatea lui Abraham“. ne facem semnul crucii. Intrãm într-un aºa zis „oraº subteran“. dar ºi neliniºtea. cãmãri pentru alimente. în rest pereþi pe care sunt scrijelite litere cuneiforme. ºanþuri de scurgere a apei. dar ºi a Maicii domnului cu pruncul în braþe. ne pregãtim sã asaltãm unele biserici ºi mînãstiri. Intrãm apoi într-o încãpere unde se pregãtea mîncarea. „Fuga în Egipt“. Am privit uimiþi figura Pantocratorului. Noroc cã privind înainte. Privim într-o parte ºi alta a acestui „tunel al timpului“. fãrîma de luminã care pãtrunde pe un gemuleþ ne dã curajul sã privim un fel de „paturi“ sãpate în rocã. nu ne-am închipuit cã vom vedea scene înduioºãtoare ºi pline de candoare. ca „Cina cea de tainã“ „Intrarea în Bethleem“. încãperile de locuit. „Drumul 289 . În aceste stînci-biserici. ºi simboluri hitite. Am vãzut mai apoi bazine în care strîngea apa de ploaie. într-un fel de columbare sau caverne la care urcãm doar 5-6 trepte. Soþia mã þinea strîns de mînã. ºi Sfîntul Gheorghe ºi-au început misiunea de slujitori ai lui Hristos. În aceastã lume a unor popoare care au trecut prin aceastã zonã. semn cã vom ajunge la capãtul Infernului. înconjuratã de steluþe aurii. urcînd niºte trepte. Ne-au impresionat unele scene biblice de un realism zguduitor. Explicaþia ghidului despre modul de viaþã al acestor troglodiþi. Cînd ieºim din oraºul subteran. picioarele deveniserã grele ca niºte pietre de moarã. pictate cu talent ºi credinþã în perioada bizantinã. apoi în cîteva încãperi strîmte. în care creºtinismul prin sfinþii localnici Grigore. Parcã te duci spre „împãrãþia cerurilor diavoleºti“ în care flãcãrile unor luminãri îþi lumineazã gîndul ºi ne cuprinde frica. meºterii anonimi s-au întrecut în redarea unor scene biblice de o mare frumuseþe ºi cu o înaltã ºtiinþã în pictura muralã. construite tot în stîncã. Parcã eram în Catacombele de la Kiev sau cele ale lui Calistro de la Roma. care plutea în aerul care te sufoca. sau locuri de închinãciune. Dupã ce stãm mai mult de 20 de minute pe o canapea. atît de apãsãtoare. luminoasã. ne trezea curiozitatea. ce serveau ca bãi. vetre de preparat pîinea. sãpat sub munte. cuburi folosite drept scaune.

are cupola pictatã cu figuri geometrice. însemne ale credinþei. cu brîie cu motive similare ca cele de pe ºtergarele olteneºti. Ne uitam cu ochii mari. 290 . îngenunchiaþi ca ºi noi. care împestriþeazã toatã nava iar în centrul ei. ce mînã mãiastrã le-a dat aceastã înfãþiºare lumeascã. care. prin care. în care oamenii cavernelor au supravieþuit ºi au lãsat faimoasele metope pe care ºi-au scris istoria. am privit pãdurea de turle ca niºte bulbi de ceapã ale altor bisericuþe înlãnþuite. înconjurat de mironosiþe ºi îngeri. fãrã bãrbi. îºi fãceau semnul crucii ºi fãceau mãtãnii în semn de pietate ºi credinþã. aici. Ne-a impresionat de asemeni vizita la o „Mînãstire de femei“ sub forma unui munte de sare sculptat cavernos. încît rãmîi tulburat ºi repeþi aceeaºi întrebare: — Cine. Piloanele care susþin nava centralã sunt pictate cu mici romburi ºi cercuri. filmînd aceºti „stîlpi“ ai eternitãþii. Printre vizitatori am vãzut doi tineri. cu figuri stilizate.crucii“ ºi mai ales figurile de sfinþi ºi apostoli. pe pereþii laterali ai bisericii. cu romburi ºi cruci. cînd ºi cum au fost realizate aceste curiozitãþi ale naturii? Turiºtii fac fotografii. din Maramureº. Mogîldeþele de stînci. unde sfinþii sunt pictaþi în veºminte simple. Barbara. ca pe desenele de pe ouãle încondeiate din Nordul Moldovei. pãreau niºte nave negre care dansau pe pînza vremii. se amuzã. la lumina soarelui. obiceiurile. ºlefuite de scurgerea sutelor de ani. pe care le-am vãzut în Muzeul de Arheologie din Ankara. care. pe care o vizitãm. înlãnþuiþi ca într-o horã þãrãneascã. în faþa cãrora ºi ghizii amuþesc. romburi ºi cercuri. în culori maronii cu figurine ca de pãpuºi din turtã dulce. Cupola bisericii Sf. ovale ºi pãtrate. cu feþe umane. dar mai ales am simþit cã suntem în interioarele bisericilor moldoveneºti. cu o luminã în ochi care emana sfinþenie ºi credinþã. Am avut sentimentul cã mã aflu în biserica din Ciumbrud. nu ne venea sã credem cã mîinile unor meºteri anonimi au dat atîta viaþã unor scene biblice. viaþa de familie. privim figura lui Isus Hristos rãstignit pe cruce. Ne plimbãm prin aceastã lume selenarã. ºi care se opresc mai ales în faþa unor falusuri îngemînate de dimensiuni mari. la Gureme ne-au întregit cunoºtinþele despre gradul de culturã ºi civilizaþie ale hitiþilor ºi ale altor populaþii care au bîntuit peste aceste þinuturi ºi care ºi-au lãsat însemnele în tot ceea ce vedem în zilele noastre. cu geamuri miniaturale. urmãrind grupurile de turiºti. unde în cercuri erau încrustate cruci ºi steluþe. care se înalþã semeþe cu capetele sub forma unor inimi ºi rãmîi uimit gîndindu-te cine le-a fãcut.

Vizitatorii trec pe lingã noi. încît îngenunchem ºi ne rugãm în acea liniºte de vis ºi descãtuºare sufleteascã. sã fii convins cã trãieºti o realitate pe care mintea omului refuzã sã o recunoascã. înarmaþi cu zeci de aparate fotografice. de la roºu cãrãmiziu. cu o faþã mãslinie. unde întîlneºti zeci de aizberguri. Ospitalitatea lui Abraham. pe care simþi nevoia sã o pipãi. bleu siel. la verdele crud. În marea bisericã de la Karanlik. pronaos ºi altar susþinute de piloni pictaþi. sunt atît de vii. Cina cea de tainã. La un moment dat. Muntele Golgota. cãlãtoria spre Bethleem. înfãþiºînd o lume selenarã. dornici sã arate la întoarcerea lor aceste curiozitãþi ale naturii nemaiîntînite. Naºterea. cu naos. ne-a impresionat cel mai mult pictura muralã. un loc unde natura a ºlefuit-o ca pe o canapea. care mai de care sofisticate. Gureme era unul dintre centrele lumii creºtine intre secolele VII-XIII zonã în care au fost identificate 300 de biserici ºi mãnãstiri de importanþã mondialã. cu forme de relief dumnezeieºti. cîte trei sau patru. cu o picturã mai mult sugeratã. în stil bizantin. figurile apostolilor parcã-þi vorbesc. cu însemne ale atîtor culturi ºi civilizaþii. cu luminoase scene din biblie. Drumul Crucii. într-o lume atît de stranie. a putut dãinui în epoca bizantinã ºi înflori creºtinismul dãtãtor de viaþã. în faþa noastrã se opreºte un domn mãrunþel. care stau sã fie fotografiaþi. cu un imens Pantocrator.De fapt din cele spuse de ghizi. Ne plimbãm prin aceastã lume selenarã urmãrind grupurile de turiºti care se opresc mai ales în faþa unor falusuri îngemãnate. de un realism zguduitor. dar cu un zîmbet care trãda bunãtate ºi încîntat de ceea ce vãzuse. de facturã misticã. unele similare cu centre importante ale lumii creºtine. cele 3 mironosiþe. bucuroºi cã am vãzut asemenea minunãþii. Era un turc de circa 50 291 . sunt armonii de culoare. Transfigurarea lui Iisus. care plutesc pe o întindere de ape liniºtite. peste care au trecut puhoaie de oºtiri barbare. Niciodatã nu ne-am închipuit cã. Parcã te afli pe o altã planetã. încît parcã ar fi pictate azi. Se aºeazã lîngã noi ºi încearcã sã vorbeascã. în alte colþuri ale lumii. Coloritul scenelor. cu pereþi pe care sunt zugrãvite scene din viaþa lui Hristos. sau la Polul-Nord. Unele biserici erau primitive. ºi închidem ochii obosiþi de întunericul din tunelul timpului pe care l-am parcurs numai în cîteva ore. ca ºi noi. care dau contururi ºi frumuseþe picturii. lîngã care a rãsãrit un chiparos care împrãºtie în jurul lui liniºte ºi o luminã cereascã. Stãm pe un bolovan de stîncã. Intrarea în Ierusalim. De aici admirãm peisajul. ca de vis.

totul se miºcã. prin ochii întredeschiºi. sã vezi dincolo de zare. care ne-a mãrturisit cã este plãcut impresionat cã un creºtin este interesat sã ºtie cît mai mult despre lumea musulmanã. Trãieºti parcã momente de transã. Fiind situatã în drumul de 292 . Profesorul Iusuf Neuzat a avut dreptate. tot ce vezi pare ceva ireal. ºi Iadul. Era un funcþionar de la o bancã din oraºul Bursa. îl dezvãluie omului de azi. unde fata Fetei Morgana. dar vãzînd cã noi nu articulãm nici un cuvînt. prima capitalã a imperiului Otoman. el îºi face timp sã ne arate vechile moschei ºi parcurile renumite ale oraºului situat la poalele munþilor Ulu Dag. Am plecat cu o mare bucurie în suflet. apare ºi dispare lãsîndu-te sã descifrezi singur tainele acestei lumi miºcãtoare. Ne aºezãm pe un bolovan de rocã ºlefuit de timp ºi meditãm la tot ce am vãzut. spunîndu-mi cã este o ocazie unicã sã vezi cea mai mare necropolã unde îºi dorm somnul de veci cei mai importanþi sultani care au pus bazele primului stat turc cu capitala la Bursa. Ne grãbim sã ajungem la micul hotel situat chiar lîngã conul cu patru falusuri de la Paºabag. Ce am vãzut la Gureme rãmîne poate cel mai frumos vis din viaþa noastrã. înþelese cã suntem strãini. Dar lîngã noi se înfiripã o umbrã ºi. dupã amiaza zilei îþi aduce o luminã care te îndeamnã sã visezi. totul pare ireal cînd priveºti peisajul din jur. peste care marele tãvãlug al timpului. Închidem ochii dar nu dormim. trãirile sunt profunde. Tot urcând ºi coborând. totul pare un vis de altãdatã. surprindem figura aceluiaºi domn care ne întrebase la ieºirea din oraºul subteran care.de ani. diferite ca înãlþime ºi forme. pe care-l recompui atunci cînd vezi cu ochii inimii o lume legendarã. Spunîndu-i acestuia despre invitaþia fãcutã de funcþionarul din Bursa de a vizita oraºul Bursa. dacã ajungem la Bursa. care este oraºul sãu natal. îi rãspund în francezã cã suntem români. a sãrit ca ars. simþim oboseala. conurile Guremeului par niºte faruri care iradiazã sclipiri incendiare. am avea o imagine mai completã despre þara lor. El ne spune cã dacã noi am vizita ºi oraºul Bursa. La cumpãna înserãrii într-o luminã arãmie. Parcã te afli pe o altã planetã unde imaginaþia îþi face feste. extrem de politicos ne întreabã dacã ne-a plãcut tot ce am vãzut. Ne-a oferit ºi o carte de vizitã ºi ne-a spus cã. Continuãm sã ne strecurãm prin aceastã pãdure de statui. Îi mulþumim pentru invitaþie ºi ne strîngem mîna fãrã a da vreun rãspuns. Tot ce am vãzut poate fi ºi Raiul. A doua zi aveam un autobuz care pleca la ora opt spre Ankara.

la Consulatul României unde am fost cazaþi la venirea în Turcia. Autobuzul se opreºte chiar în centrul oraºului. o veche necropolã situatã în centrul oraºului. Oraºul este la poalele munþilor. care au fãcut o cãlãtorie temerarã într-o þarã despre care ºtia cã aveam multe prejudecãþi. Cupola acestui mausoleu este sprijinitã de 4 coloane antice. Aici se aflã mormintele unor prinþi ºi prinþese. Am vãzut ºi alte mici mausolee. cu o populaþie care a ajuns la un înalt grad de civilizaþie. prietenos. Încercãm sã-l sunãm pe domnul Ahmet Sarihan. cu multe vile. Ne uitãm mai întîi la mausoleul prinþului Ahmet. monumentele de aici îþi atrag atenþia prin existenþa unor morminte imaginînd figuri umane. pe o alee umbritã de platani falnici se aflã mausoleul lui Murat II (1451). care prin arhitecturã. numele sultanilor sau ale unor personalitãþi ale epocii lor. care oricînd poate constitui ºi pentru þara noastrã un exemplu care nu ar strica sã fie urmat cu curaj. cu arcade. dar am plecat cu sentimentul cã am descoperit o þarã evoluatã. cu clãdiri vechi ºi noi. care trãieºte intens realitatea lumii occidentale. de formã octogonalã. modeste. cu zeci de minarete. Seara. placat cu faianþã verde în douã nuanþe. ne-am hotãrît sã plecãm la Bursa. ºi moschei. paºnic. construcþii sobre. cu ornamente. parcã ar fi un fel de bibelouri care reprezintã petele de culoare ale cimitirului scãldat în verdeaþã ºi flori. iar în mijlocul sãlii centrale se aflã o coloanã monolit din porfir în stil bizantin. dar ºi mausolee. A doua zi. parcã te afli într-un muzeu. n-am putut 293 . ale cãror contraste te fascineazã. La doi paºi de noi descoperim Cimitirul Muravie. Am venit în Turcia cu inima îndoitã. cu alei de trandafiri.reîntoarcere la Istambul. ca pe Valea Prahovei. facem o escala mãcar cîteva ore ºi vizitãm doar oraºul. Cînd intri pe poarta centralã. magnolii ºi chiparoºi. am stat mai mult de vorbã cu Iusuf ºi cu ambasadorul României care a þinut sã afle pãrerile „unor oameni de culturã“ dar diplomaþi de profesie. ca mai toate oraºele Turciei. Strãbatem o zonã muntoasã. în mijlocul cãruia se aflã sarcofagul sultanului. ne-am hotãrît: Da. cãrora nu li se vãd faþa ci numai un fel de „cuºme“ þuguiate fãrã sã scrie pe ele identitatea decedatului. încadrate de borduri cu desene albe pe un fond albastru. fiul lui Baiazid I. În partea opusã. culoarea mozaicurilor. Interiorul. cu mici cupole brodate cu faianþuri de culoare albã ºi albastrã. Nu rãspunde nimeni. urmînd ca de acolo sã luãm autobuzul în aºa fel sã ajungem seara de vreme la Istambul. alãturi de care se aflã patru morminte ale fiilor acestuia. ca într-o gãleatã. o grãdinã secularã.

încadrate de arabescuri cu flori stilizate în formã de medalioane. al sultanului Mehmet I. sunt de ultimã generaþie. Am reþinut pe cele ale unui Sirin. respect pentru tradiþie. de culoare albe. motive originale. mândria turcilor din vechea capitalã otomanã. dornici sã te ajute sã cunoºti valorile lor materiale ºi spirituale. dacã te apropii de o tarabã. sã vizitãm Bazarul. unul dintre cele mai frumoase bijuterii din marmorã ºi faianþã verde-bleu. verzui ori gri-pal. fãrã a sfida bunul simþ. cînd tu îi spui un preþ sub cei 294 . toate realizate manual. însã. Privim cu încîntare obiecte specifice turceºti. negustorul se apropie de cumpãrãtor. se aflã situatã pe un mic promontoriu. Adevãrata bijuterie e oraºului. Hatum care nu-mi spun nimic. ne-am hotãrît sã dãm tîrcoale prin partea veche a oraºului ºi. Construitã în anul 1424 de însuºi sultanul care a supravegheat lucrarea. cu inscripþii executate în faianþã emailate. noi sîntem impresionaþi de mãreþia. în special. care încearcã sã imite pe cele vechi. Guibahar. toate împestriþate cu motive arabe ºi stilizãri geometrice. demonstrînd multã mãiestrie. viaþã pietonalã calmã. în special aramã. Faimosul „Mausoleu Verde“. Ne-am hotãrît sã nu mai dãm telefon domnului Sarinan. obiecte din metal. ºi mai ales artizanat. ceramicã pictatã. Ne-au plãcut faimoasele covoare persane.sã le descifrãm. curãþenie. cu clãdiri din secolele XVI-XVII. Curios. Obiecte din piele. originalitatea ºi frumuseþea acestei capodopere atît de suave ºi atît de preþuitã de otomani. chelimurile ºi caftanele. un adevãrat cult pentru a da în continuare impuls pentru tot ce au creat înaintaºii. gustul pentru frumos. pãstrînd motivele orientale. ºi secolul XX. considerat unul din cele mai vechi ale Turciei. de facturã popularã. descoperim aceleaºi coordonate: ordine. ºi faþã de preþul afiºat. care îþi creadã o stare de euforie. reclama se face discret. Magazinele ºi tarabele stradale. care ne-a invitat sã-i vizitãm oraºul. nu auzi hãrmãlaia specificã bazarelor. Pe strãduþele cu parfum de epocã. faþã de Istambul. bibelouri din porþelan ºi sticlã. dacã priveºti cu insistenþã un anumit obiect. cu o anumitã sobrietate. iar timpul pînã la plecarea autobuzului spre Ankara era destul de scurt. frumuseþea picturii ori mozaicurile stilizate. respect pentru turiºti. multe bijuterii din aur ºi argint. extrem de patrioþi. Pe noi nu ne intereseazã aceste polemici. pline de mãrfuri aduse de pe toate meridianele globului. a stîrnit ºi stîrneºte ºi azi discuþii: de ce o numesc „Moscheea verde“ ºi nu albastrã. este o capodoperã.

stînd pe loc. se ridicau în picioare. muezinul citea din Coran. vedeam desfãºurarea unei slujbe într-o moschee turceascã. ºi îi spun cã îl aºtept sã vinã ºi în România. de la cabina telefonicã din faþa mea. cu 4 minarete. se înclinau ºi apoi reluau aceeaºi poziþie. Mergînd spre centru. în faþã. ne îndeamnã ºi pe noi sã intrãm. dã din cap ºi-ti întinde mîna. cu capul între genunchi. Nu am stat prea mult. semn cã este mulþumit de preþ. Cã la telefon nu a rãspuns nimeni. inclusiv moscheele. albã. Prin vocea muezinului. ascultau muezinul. Era intrarea specialã pentru turiºtii strãini. la autogarã. cu care am ieºit emoþionaþi. chiar în mijlocul lui. îºi cheamã credincioºii la închinãciune. am primit niºte papuci ºi am intrat. Îi mulþumim. tot ce era mai interesant. Cã am vizitat de unii singuri. Cu toate insistenþele acestuia de a mai rãmîne încã o zi. Ne-am descãlþat. i-am spus cã suntem aºteptaþi la Consulatul României. mai am timp sã dau un telefon lui Sarinan. o moschee. care pare ca un ecou venit din adîncuri. deºi vedem la intrare robinetele care curg sub care turcii îºi spalã picioarele. într-o mantie lungã. Sub o cupolã imensã. se uitã în ochii tãi. Noi ne uitãm. Insistã sã rãmînem ºi peste noapte. Îi spun cã peste 20 de minute plecãm la Istambul. Era o imagine de vis. Acesta rãspunde ºi ne întreabã unde suntem. Uneori. cu barbã albã. dintr-un amvon. de un alb imaculat. femei ºi bãrbaþi. nu se poate? Nu plecaþi. ne atinge pe spate ºi ne face semn sã-l urmãm. la 295 . Îi explicãm cã suntem în Bursa de la orele 10. aglomeraþia se intensificase dar. N-am ºtiut cã biroul Bãncii unde lucra era la numai 100 de metri de noi. cînd ajungem la autobuz. Imaginea pe care am reþinut-o pãrea ca un zbor al unor pãsãri albe care pluteau spre înalt. într-o încremenire totalã. Mulþimea.afiºat. la ridicarea vocii. Pentru prima datã în viaþã. sub cerul de un albastru pur. ne aºezãm pe o canapea sub un platan ºi în cele 20 de minute pe care le mai avem pînã la plecarea spre Istambul. bãnuind cã nu-i poþi oferi mai mult. ºi nu ne supunem unui ritual. într-un parc. neºtiind ce sã facem. separaþi unii de alþii. Un bãtrîn. Ne conduce spre altã uºã lateralã. cã putem fi cazaþi la o casã de oaspeþi a bãncii. Nu ºtim obiceiurile. în cãmãºi lungi. mai mic chiar de jumãtate. deºi cãldura ne sufoca. lungã. cã nu va regreta. – Cum. Cînd ieºim în stradã. în cîteva minute sunt la autogarã! Ne gãseºte pe canapeaua de sub platani. plecaþi cu capul la pãmînt.

Oreahovo. Ne-a promis cã va veni sigur în þara noastrã. ca: Plevna. ºi o catedralã Nevski la Sofia. inapetenþa la culturã. care-i fãceau jocurile. pînã în zilele noastre. În numai 2 ani petrecuþi în þara vecinã. în funcþia de prim-secretar ºi ataºat cultural. Încã din þarã fiind. ºi în istoria. al brînzei ºi zarzavaturilor (ecologice). pentru a diminua problemele spinoase apãrute în ultimii ani. excesul pentru distracþii. ºi sã-mi propun sã demarez încheierea unui nou Acord de colaborare culturalã. Am urmãrit totodatã felul cum este prezentatã România în muzee. înconjurat de colaboratori aduºi de el în ambasadã. Vidin. la ambasada României din Sofia. sã menþin spiritul de fraternitate în zona Balcanilor. în Bulgaria. prin sprijin cultural ºi material. Velico-Tîrnovo. în timpul celor doi ani cît am muncit la Sofia. care pãstrezã monumente din perioada primului rãzboi mondial. bulgarii în Rusia. neînþelegerile cu ambasadorul Tãnase. unele înþelegeri pe linia Uniunii scriitorilor ºi Uniunii artiºtilor plastici. deºi nu am vãzut totul. pe care oricînd am vrea sã o revedem.A. neºtiutor de limbi strãine. Stara-Zagora. 296 . Am considerat ºi consider cã o asemenea preocupare reprezintã o sarcinã primordialã a unui ataºat cultural.. ºi din munþii Rodope. sã realizez un acord pe linia sãnãtãþii atît de necesar. în tranzit. mi-am propus sã revitalizez (în primul rînd). rude sau prieteni. Poronin.E. Iatã a venit ºi ziua plecãrii. cã exceleazã prin calitatea iaurtului (pe care îl tai cu cuþitul). în satele romîneºti locuite de vlahii ºi aromânii de pe malul Dunãrii. cu ocazia analizei activitãþii mele în timpul concediului efectuat în þarã. am vizitat multe oraºe legendare. le-am rezolvat cu profesionalism. dar mai ales. cã au în munþii Rodope o faimoasã mînãstire — Rila. ºi care mi-au permis sã mã documentez asupra relaþiilor românobulgare de la þaratul lui Petru ºi Asan. stagnate dupã revoluþie. Acestor probleme vitale. cultura ºi civilizaþia bulgarã ºi mai ales sã cunosc starea actualã a vlahilor care trãiesc azi în zona Pindului. chefuri. documentarea mea despre Bulgaria se putea opri aici. într-o altã misiune diplomaticã la post.Istambul care ne luase bilete pentru trenul de Bucureºti. românii spre Turcia ºi Grecia. în ce priveºte rezolvarea cazurilor de accidente rutiere fãcute de turiºtii celor douã þãri. legãturile culturale romîno-bulgare. fiind printre primii diplomaþi — aºa cum apreciau colegii mei din M. inginer de profesie. încercînd ca prin contacte directe. ne-a schimbat impresiile despre aceastã þarã. Dar vai. Cunoaºterea unei þãri vecine despre care ºtiam doar atît cã (bulgarii) „sunt niºte capete pãtrate“. Excursia din Turcia.

evanghelia de la Suceava din 1529. Plovdiv sau Russe. în atelierul din Pangrati al lui Alin Gheorghiu. Etra sau Batak. Oricum. în care. apropiata pensionare. Cazanlîc ºi Gabrovo. încît. Plevna sau Bansco. am gãsit ºi însemne ale trecerii românilor prin unele locuri. ºi mai ales scrisori romîneºti. pe motivul „împlinirii vîrstei de pensionare“. Noi am vizitat aceste locuri care adãpostesc aceste urme sacre. citadele de mare valoare istoricã cu care bulgarii se mîndresc ºi le conservã cu sfinþenie. mult mai multe decît la noi. datoritã climei. mi-a povestit despre actul de mare culturã ºi curajul Ludmilei Jivcova. în anii urmãtori. toate atestã legãturile strînse care au existat în decursul secolelor între monahii români ºi bulgari. aºa cum este mormîntul Cavalerului trac de la StaraZagora. anume cã în Bulgaria am vãzut urme ale antichitãþii romane. care într-un timp atît de scurt mi-au devenit adevãraþi prieteni. Vreau doar atît sã consemnez. îl deranja. ºi mai ales. cu un aer unic. impresiile mele despre aceastã þarã vecinã ºi prietenã. cu ajutorul unor prieteni „de sus“ din þarã. în care voi zugrãvi realitatea bulgarã vãzutã ºi trãitã de mine direct în contact cu oamenii simpli ºi personalitãþi. cu monumente ºi mînãstiri de o mare frumuseþe vãzute cu ochii inimii. de la o tabãrã de picturã. acesta reîntors din Bulgaria. o zonã binecuvîntatã de Dumnezeu. Este o datorie de suflet ºi în acest scop am întocmit în cei doi ani cît am lucrat în Bulgaria. din munþii Rodope. în care fii boierilor români. am descoperit un adevãrat tezaur de artã româneascã despre care cîndva. cu o culturã materialã ºi spiritualã înaintatã. prezenþa unor figuri de boieri români în drum spre Constantinopol. veneau sã-ºi vindece bolile sau sã-ºi gãseascã sfîrºitul într-o þarã strãinã. vor constitui elemente pentru viitoarea carte pe care o voi elabora. cu oraºe strãvechi aºezate în vetre care pãstreazã arhitecturã specific balcanicã. cu vestigii istorice inconfundabile. care a creat acest muzeu cumpãrînd an de an. aºa cum a fost satul Arbãnaºi. clãdiri medievale de la Arbanaºi ºi Pirin. liturghiere. Obiecte ºi valori de tezaur romîneºti (icoane. ºi-au lãsat însemnele lor în clãdiri. ºi surprinzãtor. un jurnal intim. biblii. ceasloave. potire) le-am admirat în Mînãstirea Rila. Dar cea mai mare bucurie a noastrã a fost aceea cînd. de la artiºtii 297 . dacã voi mai trãi. temple ºi amfiteatre. fãrã sã ne spunã nimeni nimic despre Galeriile de Artã universalã Chiril ºi Metodiu din Sofia. documente. vîrsta mea. morminte unice.prezenþa unui om de culturã la ambasadã. a fãcut în aºa fel încît a determinat rechemarea mea de la post. din spatele Ctedralei Nevski.

înseamnã cã îi este bine. Picasso. Roden. Baba. Era o ispitã cãreia i-am dat curs. am calculat în aºa fel timpul ºi am lãsat 5 zile. dar ºi sculpturi semnate de Paul Vasilescu. Maurice Vlamenk. gata sã leºin. cu mulþi arbori fructiferi. printre marii pictori europeni am admirat picturi semnate de Van Dayk. lucrãri de artã care astãzi fac cinste acestei Galerii de artã din Sofia. la Scopjie. dar ºi ale altor pictori spanioli. Derain. lucrãri de picturã ºi sculpturã a unor vîrfuri ale artiºtilor plastici contemporani. Gergeta Nãpãruº. De la agenþia de voiaj din Sofia. în Macedonia. ultimul oraº al Bulgariei înainte de a ajunge la graniþã. cine ºi în ce împrejurãri s-a vîndut aceastã operã de patrimoniu? „Cãile Domnului sunt multe. Fiind aproape de Macedonia. Aici am privit cu mîndrie dar ºi cu amãrãciune. în primul concediu de odihnã în þarã. cîtã luminã se degaja din fiecare lucrare. Cîtã frumuseþe. am rãmas muþi în faþa unui „Portret de femeie“ de T. Stãm ºi privim încruntaþi ºi ne întrebãm? Cînd. erau etalate lucrãri de artã semnate de C. Simona Chintilã. Viorel Mãrgineanu.care luau parte la taberele de picturã. toate amintirile mele despre Bulgaria. Pallady. Radu Iftenie ºi Ion Lucian. Este o toamnã de aur. consulul Emanuel Lazãr. Vladimir Zamfirescu. Ion Sãliºteanu. Brãduþ Covaliu. cã într-un muzeu de o asemenea însemnãtate se aflã ºi un clasic al picturii romîneºti ºi am vãrsat o lacrimã! Ar fi multe de spus. Cît de mîndru poþi fi cînd admiri într-un muzeu dintr-o altã þarã. germani. cum într-o salã imensã a acestui palat în stil baroc. pentru a da curs unei invitaþii fãcute de colegul meu. italieni. Cînd la primul etaj. vor face obiectul unui volum de însemnãri despre periplul meu destul de scurt prin aceastã þarã care mi-a încîntat ochii ºi inima ºi pe care nu o pot uita. Trecem prin Kiustendil. dar este pãcat cã se scot din þarã asemenea valori! Dar totodatã ne zicem: Dacã ochii femeii din portret sunt strãluminaþi de bucurie. care venind lunar la Sofia a insistat sã fac o excursie împreunã cu soþia ºi cã nu voi regreta. Trecem graniþa fãrã 298 . Delacrois. Marin Gherasim. Ion Pacea. cu podgorii de vii pe costiºe. cu numai 10 dolari de persoanã. cu cãsuþe de vacanþã care îþi dau liniºte ºi bunã dispoziþie. despre tot ce am vãzut într-o þarã vecinã ºi prietenã. luãm douã bilete ºi într-un autobuz cu aer condiþionat plecãm spre Scopjie pe 26 octombrie 1994. Nicolae Pãduraru. dar aºa cum am promis. Parcã mi s-au înmuiat picioarele. Alin Gheorghiu.

într-o Dacie. ªoseaua ºerpuieºte printre vile cochete. cu verande din lemn 299 . cu o arhitecturã modernã. peste rîul Vardar. cu pãduri de jur împrejur. oraºul. în care descoperi forme specifice ale fiecãrei þãri donatoare. (în Scopjie fiind 3 autogãri). Emanuel Lazãr ne-a descoperit. Landowska nr. în care se vãd sutele de blocuri construite de zeci de state. care continuie sã ne mîngîie feþele dornice sã surprindã renaºterea unui oraº distrus în mare parte de cutremurul din 1963. Ne rãspunde poeta Ilica Carolina care ne spune cã dl. împodobit cu vile albe care rãsar din verdele arãmiu al toamnei. începe de fapt partea veche a Scopjeului. printre care ºi România. care pluteºte pe un ocean de verde crud. iar soarele dulce. te îmbie sã priveºti. ºi unde ne oprim în faþa Mînãstirii Pantelion. încît primele blocuri. paºaportul diplomatic ne-a fost de mare folos. iar îmbinarea dintre nou ºi ce a mai rãmas din vechiul Scopjie. sã-þi imaginezi ruinele vechiului oraº din aceastã þarã binecuvîntatã de Dumnezeu. moderne. de la înãlþimea cãruia admirãm un oraº de vis. deoarece dna. iar în spate se desfãºoarã ca o ºuviþã de argint lacul de acumulare al primei hidrocentrale a Macedoniei. renãscut în urma cutremurului devastator. extrem de diversã. un fel de bazilicã romanã din secolul al XII-lea. vameºii au trecut pe lîngã noi salutîndu-ne cu respect. 11A. panorama oraºului strãluminat de un soare de toamnã care alunecã spre asfinþit. încît arãtîndu-l. Dintr-o confuzie. pe care o vizitãm ºi de unde admirãm oraºul la picioarele noastre. În autogarã dãm un telefon la Consulat. Cînd intrãm în oraº. altitudine. În numai 10 minute. ne mãreºte atenþia. Carolina Ilica ne-a asigurat cã domnul Lazãr a telefonat la Consulat ºi a aflat cã suntem la gara veche. Ne oprim la un izvor cu apã limpede ºi rece. Consul era plecat la autogarã sã ne aºtepte. ne odihnim pînã la orele 17 ºi am plecat sã colindãm. unul mai frumos decît celãlalt. ne confirmã cã acest oraº renãscut prin solodaritatea multor þãri. pe str. dl. de la 1600 m.sã ne controleze. soseºte la o altã garã. Aºteptãm liniºtiþi. îºi aratã faþa nouã într-o luminã care îþi încîntã ochiul ºi inima. dar nu ºi cea sufleteascã care aºteaptã întîlnirea cu oraºul. acesta fusese îndrumat cã autobuzul nostru de Sofia. ne astîmpãrãm setea fizicã. care se caþãrã pînã la 1500 de m. ºi am ajuns imediat la reºedinþa sa. chiar la poalele muntelui. înãlþime. cu case cu un singur cat. Mai întîi urcãm muntele PALANKA. Scopjie este un oraº aºezat într-o cãldare. Dupã o gustare frugalã. Privit de aici. scãldate în razele de soare ale toamnei. Scopjie pare un cerc imens.

te îndeamnã sã rãmîi. cu dantelãrie de motive florale ºi animaliere specifice macedonene. inima fierbinte a oraºului. cu îmbrãcãmintea specificã macedoneanã.000 de locuitori. de unde a început sã se înfiripe oraºul care azi are peste 700. Ajungem în Piaþa Centralã. nu odatã. pe una din strãzile largi. de la poalele munþilor aceºtia îºi mînau turmele de oi spre pãºunile alpine. cu cele mai rafinate aranjamente. ºi am meditat la nefericitele ocazii. cu stãduþe strîmte. dupã straiele pe care le vezi. Ne întoarcem la consulat. pare un colos care vegheazã liniºtea serii care s-a aºternut peste oraº.sculptat. A doua zi ne descurcãm 300 . mai ales ale bãtrînilor. privim din mers lumea cu tabieturile ei. cînd în trecut. aici se simte ºi ceva din atmosfera orientalã. într-o armonie care ne-a impresionat. se înfig în oraº ca niºte turnuri ale eternitãþii. unele însemne ale urmãrii cutremurului. clãdirile zvelte cu o arhitecturã modernã. pe care le observi ici-colo. parcuri. unde au apãrut noi magazine. cu zeci de cafenele. dar în general dominã þinuta modernã. restaurante. cu multe verande stradale. Dar totuºi. deoarece de aici. pe care au înflorit arta strãveche a micilor meseriaºi. acoperite cu tulpane albe care le acoperã feþele ºi care privesc spre Moscheia lui Mustafa Paºa ºi care ascultã rugãciunea de searã a muezinului spusã prin megafon de la înãlþimea unui turn. sãli de cinema. grãdini de varã. te trezesc la realitate ºi simþi cum viaþa a intrat în normal. un fel de „Pod al suspinelor“ de la Venaþia. în care mirosul ºaºlîcului. sunt ca un fel de altare peste care memoria timpului nu le-a dat uitãrii. tineri nefericiþi în dragoste se aruncau în rîu chemaþi de cîntecul apei învolburate. cu platani bãtrîni. blocurile noi în culori pastelate. în care simþi parfumul de odinioarã al oraºului. Seara aceea de sfîrºit de septembrie. Din aceastã zonã. figurile luminoase ale trecãtorilor. care te îmbie sã le vizitezi. complexe comerciale. cu parfumul lor de toamnã aurie. similarã cu Sacre Coeur din Paris. ne-a îndemnat parcã sã poposim mai mult pe un pod peste rîul Vardar care strãbate oraºul. oieri de viþã veche. Luminile orbitoare ale neonului. Privim niºte tinere fete. cu temperaturi de peste 25 de grade. În aceastã zonã. plinã de piroresc ºi poezie. pizzerii. Catedrala imensã din beton. sticlã ºi aluminiu. cu multe cafenele ºi ceainãrii. chioºcuri cu fructe ºi mai ales florãrii. cu strigãtele florãreselor care-ºi fac reclamã cu voce tare. viu colorate. trecutul a fost uitat. costumaþia occidentalã. construit în secolul al XVI-lea de Mustafa Paºa. convieþuiesc toate religiile. În acest oraº macedonean.

este o cãldurã canicularã. credincioºi autentici. cu picturi noi. cu coloane de marmurã ºi desene florale ºi romboidale. cu ochii luminaþi ºi evlavioºi. Construitã în vremea sultanului Baiazid al II-lea. Spaþiile albe sunt pictate. Ne strecurãm mai întîi. deºi simplã ca arhitecturã. vînzînd cãrþi de rugãciuni. cochetã. laterale. urcînd o strãduþã în pantã. cu o barbã albã ºi lungã. transformatã într-o galerie de artã. nu era de fapt decît o expoziþie de graficã semnatã de Vangheli. Intrãm apoi peste drum într-o moschee. cu figuri de ctitori. cu multe ferestre. într-o bisericã ortodoxã. care mai de care mai frumoase. Lîngã parcul central. cu care ne-am întîlnit în centrul oraºului. cumpãrãm cîte o plãcintã cu brînzã. Ne spune cã acolo este îngropat ultimul episcop. cã este bine cã am vizitat „zona rezidenþialã“. De aici. este impunãtoare. spovedind. de data asta fãrã însoþitori. sãrutînd icoane. spiritualizaþi. ajungem la Moscheea Mustafa Paºa. O mãicuþã tînãrã vine spre noi ºi cu o tipsie de argint o îndreaptã spre noi pentru a lãsa bani pentru refacerea bisericii. care se închinã cu sfialã. pare un strãjer veºnic care pãzeºte Mausoleul lui Mustafa Paºa. Parcã nicãieri pe unde am umblat. Este sediul episcopal. iar la o altã intrare un preot bãtrîn. cã este singura parte a oraºului care a rezistat cutremurului. cu o cupolã centralã ºi trei mai mici. într-o clãdire dretunghiularã. ici-colo. Deºi este dimineaþa. cu scene biblice în culori închise care contrasteazã cu albul imaculat. era un sfîrºit de slujbã. maºina ne-a lãsat în centrul oraºului. Sfîntul Dimitrie. Simte cã suntem strãini ºi ne aratã lespedea unui mormînt. dãm din cap ºi mergem mai departe.singuri. realizaþi în straie orãºeneºti. Privim. se aflã Muzeul de Artã contemporanã. de la înãlþimea holmului. Aici ni se spune de poeta Ilica Carolina. un italian. lãsat în stare de degradare din cauza îndepãrtãrii de religia musulmanã a multor generaþii de credincioºi. fac semnul crucii. Viz-a-viz de aceastã moschee. un fel de Ciºmigiu romînesc. n-am vãzut atîtea flori. în zona parcului. De aici. buzele lor rostesc pentru ei rugãciuni. toate drumurile duc spre centru. cea mai frumoasã ºi mai importantã din Scopjie. conform obiceiului. Cînd intrãm sesizãm cã titlul ne înºelase. În faþa altarului ºi pe culoarul de la intrare am zãrit figurile ca de sfinþi ale unor preoþi. Privim oamenii. fãcea un fel de masluri pentru oamenii bolnavi. Priveam pereþii cu picturi religioase. aºa zisa „Baniþa“. împãrtãºind. 301 . Oraºul era uºor de strãbãtut. ne odihnim pe o canapea ºi admirãm mormanele de flori care ne fac cu ochiul. Micã.

traversînd cu maºina cîteva bulevarde care duc spre lacul imens. ca sã vedem în plinã zi hidrocentrala de la Matka. Aici poetul Nichita Stãnescu a primit premiul internaþional de poezie. bunã cunoscãtoare a Macedoniei. pe lîngã care trece autostrada care duce la Ohrid ºi unde la început de toamnã de octombrie. Întorc capul ºi privesc în urma mea 302 . închizînd un peisaj pe care nu-l poþi compara cu ceva similar din þara noastrã. sfinþii arhangheli Mihai ºi Gavril. poezia „Boala“. de pe niºte balcoane coborîm pe trepte la baza peretelui hidrocentralei. strãbatem defileuri cu ape curgãtoare ºi peisagii în care au rãsãrit ca ciupercile vile cochete.. este pãstoritul. Marin Sorescu. care ne aratã din mersul maºinii noile edificii ale marelui oraº renãscut ca ºi pasãrea Pheonix din cenuºã. la acelaºi festival. ºi-a recitat versuri din volumul „Poeme“. Matca. chipul Sfintei Maria. Pe o porþiune de drum. care strînge în chingile sale rîul Tresca. prima pentru faimoasele festivaluri de poezie internaþionalã. ne întoarcem la consulat. Este zona unde s-au statornicit mulþi aromâni ºi albanezi a cãror îndeletnicire. De sus.încît n-am rezistat ºi am cumpãrat un buchet de crizanteme. se zice. construitã în anul 1389. Struga ºi Ohrid. este un punct turistic de agrement. Privim cu încîntare peisajul ºi pentru o clipã tresãrim. în care îºi prevesteºte moartea. invitat cu mulþi ani în urmã. A doua zi. apostolii Petru ºi Pavel. o femeie frumoasã ºi blîndã. ascultînd vocea ca de clopoþel a poetei. de peste 200 de km. luat cu asalt sîmbãta ºi dumineca de localnici. încingînd nisipul dãtãtor de viaþã. este cea mai veche din oraº. Ei s-au statornicit în aceste spaþii mioritice de mult. loc în care supravieþuieºte Biserica Sfîntul Andrei. Drumul pînã la Struga urcã ºi coboarã prin sate care se înºirã ca niºte mãrgele care sclipesc sub soarele de aur al toamnei. iar azi sunt consideraþi printre cei mai bogaþi locuitori ai Macedoniei. ascunºi sub umbrele viu colorate se bucurã de soarele care strãluceºte. Strãbatem oraºul Struga. Însoþiþi de doamna Ilica. dar ºi de strãini. simboluri de referinþã. iar prietenul meu. turiºti nemþi. Locul. cel mai vechi centru religios creºtin. împreunã cu colegul meu. Biserica. parcã ar fi niºte lebede care defileazã peste pãdurile de brad ºi livezi de meri ºi pruni. care are un nume romînesc. De aici începem adevãratul periplu spre douã oraºe de un pitoresc inedit. în care am admirat fresce cu imagini ale lui Hristos. ca o „mare albastrã“. urcãm din nou pe muntele Palanca. iar a doua. Mã cutremur. adevãrate capodopere care îþi stîrnesc admiraþia prin prospeþimea culorii care se pãstreazã de sute de ani.

sã ne arate cîteva obiective de mare voloare. O altã bisericã. gata sã cadã. sãrutãm icoana Maicii Domnului ºi privim pictura catapetesmei ºi cea interioarã. ªi acestea au picturi cu scene biblice. Sofia. de la înãlþimea cãruia se desfãºoarã panorama oraºului. cu ochi sfredelitori. aproape o ruinã). dar culorile au îmbãtrinit. Aici se aflã. Constantin ºi Elena (sec. din care iradiazã snopuri de raze. ale cãrei ziduri sunt ca un ºarpe roºu care înconjoarã Ohridul. din care. Intrãm în cea mai veche bisericã creºtinã. un centru cultural bizantin. este ca o navã. care ºtie ca în palmã oraºul. Naum. cu crengile rãsfirate. cu bãrbi lungi. oraºul legendar. Ohridul. Prietenul meu. strãbãtînd o ulicioarã cu case tipic macedonene. o îngrãmãdire de case. înconjurate de plante exotice. stã cocoþat pe un deal în care apar turlele bisericilor ca niºte drapele albe. cu o picturã ºtearsã de intemperii. doi învãþaþi ai vremii. Parcã ar fi un burg. din sec al X-lea ºi a Sf. Sf. iar feþele unora abia se desluºesc. pãrþi ale odãjdiilor sfinþilor au crãpãturi. au pornit în lume sã propãvãduiascã evanghelia. Sf. Printre platanii bãtrîni. adînciþi. Le privim cu ochii galeºi. cu parfumul lor de epocã.lacul. Este în stil bizantin cu figuri de sfinþi hieratici. Fecioarã Zaumska din sec. ca o alchimie de culori. Sofia. nuanþe ºi forme care alcãtuiesc imagini de cetate medievalã. în care abia se desluºesc cîteva figuri de sfinþi. cum ar fi Sf. al IX-lea. Ne închinãm. transformate mai toate în cafenele. înghesuite una într-alta. care se rãsfrîng în imensitatea lacului. Ne uitãm cu jind la lacãtele de la uºi ºi zãbrelele de la geamuri. Ne cazãm chiar pe marginea lacului. Kliment din secolul al XIII-lea. este cea a Sf. mult deterioratã. Am poposit mai mult într-o altã bisericã. cu zeci de pescari care-ºi încearcã norocul. Se simte însã mîna mãiastrã a unor meºteri fãurari de frumuseþi. cea a Sf. într-un hotel confortabil. ajungem la alte biserici. În bisericã este o singurã persoanã. apropiatã. pe un promontoriu cetatea lui Samoil din sec. Razto din sec. grãbit sã se întoarcã la Scopjie. desenate cu o tuºã sigurã. iar în aer plutea un miros de mucegai. Al XI-lea. ne îndeamnã sã pornim prin oraºul vechi. Ne oprim la biserica Sf. al XIV-lea). Sf. Ohridul este mare. al XI-lea). Pantelimon (sec. Simþim mirosul de tãmîie ºi vedem cîteva lumînãri pîlpîind. cu un cat. spiritualizaþi. Biserica Sf. ºi unde sãlãºluiesc niºte bazilici cu o vechime impresionantã. ªtefan (sec. Chiril ºi Metodiu. V. uºa este deschisã. Imaginile peisajului ºi valurile lacului parcã cîntã. Statuia lor este impunãtoare. parcã stau într-o rînã. al XIV-lea. cu douã turnuri în partea 303 .

Cîte asemãnãri sunt între aceastã lume macedoneanã ºi cea din Ciumbrud. dupã ce luãm masa la hotel. privim panorama oraºului. în cãutare de mîncare sau aºteptînd „curioºii“ care sã le azvîrle seminþe sau coji de pîine. de toate vîrstele. dupã care orice macedonean tînjeºte. Am amuþit. iar feþele lor slãbãnoage. ni-l respinge. smochinii sunt încãrcaþi de roade ºi privim minute în ºir. pe care s-au aprins lampadare iluminînd vitrinele magazinelor. Creºtinii au pãstrat tradiþiile. cu douã galerii laterale ºi un interior în care se mai pãstreazã cîteva fresce originale în care culorile roºu ºi galben de pe feþele sfinþilor sunt inundate de lumina soarelui încît feþele acestora par a fi incendiate. pãstrat ca o relicvã pe care localnicii o aratã cu mîndrie vizitatorilor.altarului ºi alte douã la intrare. loc de promenadã a viitorilor preoþi ºi monahi. Alãturi se aflã o clãdire suberbã cu o arhitecturã în stil baroc. Seara. Prietenul nostru. de sus. oboseala zilei dispare. la cumpãna înserãrii. bine întreþinut. în depãrtare. visãtoare exprimã sfiiciune ºi credinþã. intrãm parcã într-o mare de oameni. Muzica de pe terasa hotelului foarte discretã. toatã din cãrãmidã roºie. mai vizitãm parcul oraºului. ieºim pe faleza lacului iluminatã „a giorno“. am înþeles mesajul ºi i-am sãrutat mîna ca semn de mulþumire. ca o cetate. Reîntorºi în oraº. au rãmas credincioºi. ne mai plimbãm pe cîteva strãduþe vechi. spunînd doar un cuvînt „pomeni“. stãm pe o canapea ºi urmãrim jocul lebedelor care s-au apropiat de mal. cu bãrbaþi vînjoºi asemãnãtori cu maramureºenii noºtri din Oaº. care de acum ajunsese la Scopjie. vedem un vapor luminat de zeci de steluþe. care trec pe lîngã noi îngînduraþi. A doua zi. Alãturi. seara se vãd luminile din Albania. un fel de amfiteatru cu multe scãri. obosiþi. ne uitãm prin curþile caselor. într-un spaþiu deschis se aflã vechiul Teatru Roman. privim la oamenii care forfotesc. Pe strãduþele din centrul oraºului. iar pe unduirile apei lacului. Ne grãbim apoi sã ajungem 304 . Aici pare a fi fost cîndva inima oraºului vechi. grãbiþi sã prindã magazinele alimentare. ne-a spus cã dincolo de lac. pieþele de zarzavat ºi pescãriile. Sãpînþa sau Valea Izei din România. cu femei ºi fete tinere a cãror feþe erau acoperite de ferigele. încît o femeie care ne-a vãzut iese din curte cu o strachinã de smochine ºi cînd vrem sã-i oferim un dolar. Este o searã de vis. de înãlþare sufleteascã cu care urcãm scãrile hotelului unde vom adormi liniºtiþi. ne dã o stare de liniºte. în care funcþioneazã seminarul. care alunecã spre necunoscut. sã invadeze parcurile sau sã umple saunele. mulþi îmbrãcaþi în costume naþionale. De aici.

îmi încîntau inima ºi imaginaþia. se urcã controlul care ne spune cã biletul nostru aparþine altei companii ºi ne dã jos. intru în discuþie cu patronul. Dar vai. amintirile noastre despre vizita în Macedonia foarte scurtã.sã pãtrund în lumea plinã de poezie ºi mister. Iatã cum Dumnezeu ne-a ajutat din nou. Îi spun ce-am pãþit. care în ciuda vitregiilor vieþii. din lemn acoperite cu stuf. feronerie. cu sate bine fãcute. domnul Bozar Miºev Anghel. în lumea împãtimitã de artã plasticã. Bucuria noastrã a fost imensã. Ghinionul nostru este cã în primul orãºel. toatã euforia pe care o trãiam s-a destrãmat brusc. tablouri de artã. douã autobuze. lîngã o micã terasã. La volan erau doi bãrbaþi care mergeau la Scopjie. vãzîndu-mã cu ochii lui de vultur. Surprinzãtor opreºte. fericiþi cã am vãzut al doilea mare oraº dupã Scopjie al Macedoniei. mai elegantã. într-o limbã ruseascã de baltã. Parcurgem acelaºi peisaj ca la venire. deoarece autobuzul a rãmas în panã. dar n-au trecut nici 5 minute ºi o altã maºinã. cu grãdini pline de fructe. Soþia mea mai vigilentã vede venind o maºinã „Mercedes“ ºi face semn. cãrþi rare. dar nu opresc. ne pofteºte sã luãm loc ºi tot sporovãind. directorul Muzeului Regional de Istorie din ploieºti. mai pãstrau în casele lor cu parfum de epocã. pe care nu o vom uita niciodatã. din vremea cînd lucram ca muzeograf principal al acestei instituþii de culturã. pe o ºosea modernã. profesorul Nicolaie Simache. politicieni. obiecte ºi valori de artã: mobilier de stil. Ne spune cã autobuzele circulã din jumãtate în jumãtate de orã. a rãmas ca o patã de luminã pe pînza vremii. Rãmaºi în plinã ºosea. Luãm bilete de autobuz. al unor foºti boiei. Intrãm în panicã. Datoritã colaborãrii cu acest istoric.la autogarã. Începuturile mele de a cumpãra cîte o lucrare de artã. Periplul nostru s-a sfîrºit cu bine. se opreºte în spatele nostru ºi ne urcãm în ea. icoane. în acele case vechi. diplomaþi dar ºi colecþionari. porþelanuri. Vãzîndu-le direct. Îi spun de unde suntem. cum „mi se scurgeau ochii“ privind aceste relicve pentru prima datã 305 . ne-a dus chiar pînã în faþa Consulatului ºi ne-a promis cã atunci cînd va veni în România. Uneori. ne va face o vizitã. Ne alertãm. se datoreazã întîlnirii în viaþã cu marele istoric piteºtean. Foarte binevoitor. care trece prin multe sate ºi orãºele cu o populaþie pestriþã. Trec pe lîngã noi unul. am ajuns sã înþeleg frumosul din viaþã ºi artã. covoare. viþã de vie ºi cu cafenele la toate întretãierile de drumuri. Unul dintre ei vorbea ruseºte. profesorul. am aflat cã el era director la o intreprindere metalurgicã din Scopjie ºi cã are bune relaþii cu unitãþi similare din România.

influenþa pe care au avut-o unii artiºti asupra altora. Neºtiinþa mea ºi uneori naivitatea datoratã vîrstei mã deruta în luarea unei decizii. Mai ales pictura. Propunerile lor mã ispiteau. cumpãrã-l. am învãþat foarte mult din rãspunsurile pe care le-am primit. în lipsã de bani. Unii dintre deþinãtorii acestor tablouri doreau chiar sã-mi vîndã unele pînze. Venind în contact cu unii critici de artã. cadouri la nunþile unor nepoþi. eºti un îndrãgostit de lucrurile vechi. Marin Mihalache. detul de talentaþi. pe care însã din pãcate. nu ezita. sã cunosc sincretismul de culoare. Vasile Drãguþ. Radu Bogdan. constantin Prut. Vasile Florea. fãcînd diferenþa între imitaþie. clasici din comentariile lor despre modul cum le-au cumpãrat. printre care pe Petre comarnescu. sau copierea dupã lucrãrile maeºtrilor a unor teme perimate. am primit sfaturi ce ºi cum. dîndu-mi sfaturi. Mai ales m-au ajutat în viaþã. îºi vor fi ca niºte copii. dar la acea vreme salariul nu-mi ajungea decît pentru hranã. intrînd în casele unor personalitãþi bucureºtene. fã-le vizite în ateliere ºi dacã îþin place vreun tablou. cum te strãduieºti sã înþelegi ºi sã pãtrunzi tainele fiecãrui obiect pe care îl priveºti din muzeu. ºi mai ales de unde sã cumpãr.în viaþa mea. peste zeci de ani.ºi sã selectez cu grijã tablourile pe care le voi achiziþiona. ce mai.“ Încã din acea vreme. am început sã vizitez cîteva ateliere de pictori de la care am cumpãrat cîteva tablouri. te entuziasmezi uneori pînã la lacrimi. tuºa sigurã. îndemnîndu-mã sã fac o selecþie a valorilor. calitatea pastei folosite de artist. ºi paºtiºe. Vãd cã îþi place arta. În timp. Alexandru Titu. pe care îþi doresc sã îi ai. învãþînd de la ei un limbaj minim de specialitate din domeniul artelor plastice. Cornel Radu Constantinescu 306 .profesionalism în artã. Mai tîrziu. sã evit chiciul ºi artiºtii care au apãrut ca ciupercile dupã ploaie. domnule. la ce preþ. Mircea Deac. sã ºtiu sã selectez cu rigoare ºi discernãmînt calitatea picturii. Petre Oprea. cunoscînd nume mari de critici de artã. vãzînd pe pereþi multe tablouri realizate de pictori români. Anatol Mîndrescu. ajutîndu-mã sã mã orientez în viitoarea mea preocupare de a cumpãra obiecte de artã. sau depãºite ca modalitate de realizare plasticã. Cu timpul. eºti un tînãr de o sensibilitate pe care nu am întîlnit-o la alþii. în special picturã. Ion Frunzetti. În Ploieºti avem mulþi artiºti plastici. îmi spunea: „Te vãd domnule Bucur cum te frãmînþi. mai tîrziu o sã-þi îmbogãþeascã viaþa. ºi originalitate. sã discern valoarea de nonvaloare.le-am fãcut. primind sfaturi care m-au ajutat sã fac selecþii riguroase. din ateliere sau din consignaþii. Octavian Barbosa. ºi alte detalii. Magda Cîrneci.

din lipsã de bani pentru cumpãrarea de medicamente ºi a hranei costisitoare pentru diabetul lui rebel a fost nevoit sã-mi vîndã aceste lucrãri fiind bucuros cã vor rãmîne într-o casã cu parfum de epocã. Spiru Vergulescu. care venea frecvent în casa noastrã.o cunoscusem în casa Margaretei Sterian. Ligia Macovei. care în vremuri grele. nu m-am putut apropia de ei rãmînînd niºte necunoscuþi. A fost o mare dificultate. Preþul cerut era foarte mare. aveam cele mai multe discuþii despre artã. fie cã prin caracterul lor oficial. În acelaºi timp. Ion Biþan. Au fost ºi artiºti care deºi am bãtut la porþile sau uºile atelierelor lor nu mi-au rãspuns. mai mici sau mai mari. totuºi nu regret . pentru a întregi colecþia cu noi nume ºi lucrãri ale unor pictori de care mã apropiam mai greu. Tratativele cu aceºtia au eºuat nu odatã cãci nu se îndurau sã le înstrãineze. datoritã prietenului meu de-o viaþã. Cîlþia ªtefan. Mãrgineanu Viorel. încît am renunþat. care acceptau dialogul ºi îmi doream sã am în colecþie lucrãri de la ei. Cornel Radu Constantinescu. Ilfoveanu Sorin. el era cel care îmi ierarhiza valorile. Sorin Ilfoveanu. prilej cu care mi-a fãcut invitaþia de a-i vizita ºi atelierul ei. bolnav fiind. însã am izbutit sã intru în posesia unor lucrãri ale lui Vincenþiu Grigorescu. Erau pe pereþii apartamentului zeci de lucrãri.etc. Pictoriþa m-a primit cu simpatie. fie cã se despãrþeau greu de lucrãrile pe care eu aº fi vrut sã le cumpãr. Îmi amintesc de o vizitã mai recentã la pictoriþa Vanda Sachelarie Vladimirescu. i-am arãtat fotografii cu lucrãri din colecþia mea ºi i-am spus despre intenþia mea de a dona aceste tablouri oraºului mei natal. au rãmas mulþi artiºti de care nu m-am putut atinge. cu care am avut relaþii bune. cu o 307 . dar pictoriþa mi-a spus cã poate sã ne vîndã numai o lucrare de mari dimensiuni. Cilievici Marin. mã îndemna sau îmi stopa entuziasmul ºi mã îndemna de la cine sã cumpãr tablouri. criticul Cornel Radu Constantinescu. Celmare Vasile. Am mai intrat în atelierele unor pictori de la care n-am putut cumpãra nimic deoarece nu vroiau sã le vîndã. Buzãu. Printre ei mã gîndesc la Virgil Almãºan. am izbutit sã gîndesc mai profund ºi sã apreciez creaþia unro mari pictori contemporani. mi-au plãcut unele mici. în casa cãreia am stat cîteva ore. Dipºe Constantin. Spiru Vergulescu. Vrãneþeanu Ion ºi alþii. Cu colegul meu de facultate. Iclozan Semproniu. pãstrîndu-le în atelierele lor. sã înþeleg mesajele picturii lor. I-am mãrturisit dorinþa de a achiziþiona ºi o lucrare de-a dînºii. Mariana Petraºcu. fie cã cereau sume foarte mari pe un tablou. dar mai ales valoarea lor în erarhia pictorilor conteporani de înaltã clasã.

medici. cã este o lume a frumosului. unde îºi încîntã ochii ºi inima ºi simt acea liniºte sufleteascã de care au atîta nevoie. printre ei miniºtri. Dan Hatmanu. cît ºi Poetul Marin Sorescu sunt cei care zaboveau nu odatã în casa din str.“ Aceastã dorinþã a lui Marin Sorescu ºi a altor intelectuali din Bucureºti de a înfiinþa o Fundaþie Culturalã s-a îndeplinit în aprilie 1996. doplomaþi. Gheorghe Ciobanu. luau parte uneori în jur de 100 de persoane. care serbau mai ales un colecþionar care. diplomaþi. Horia Cucerzan. seri muzicale. Cornel Constantinescu. sã rãmînã o casã deschisã publicului iubitor de artã. seriozitatea unui asemenea aºezãmînt de culturã ºi au participat la manifestãrile organizate de aceastã fundaþie. Radu Cîrneci. destinatã cultivãrii gustului pentru frumos. Ion Irimescu. Alecu Ivan Ghilia. spunea Marin Sorescu. cîntãreþi de valoare. Povernei 15-17. La fel ºi alþi membri fondatori. La unele acþiuni organizate în incinta fundaþiei. nefumãtor. Ion Grigore.muzicieni. întrunind niºte calitãþi umane rar întîlnite azi. pictori. ingineri.colecþie prestigioasã. Cela ºi Costin Neamþu. de fiecare datã. Mihai Buculei. Marin Sorescu în calitate de membru fondator a donat Fundaþiei o lucrare de picturã din lucrãrile realizate de el. cîntãreþi. mã îndemnau sã creez o Fundaþie Culturalã. fãrã vicii. scriitori. artã popularã ºi religioasã. promovãrii în rîndul opiniei publice a valorii ºcolii de artã plasticã contemporanã din þara noastrã. Alexandru Oproescu ºi alþii. Nu odatã. la întemeierea ei. mai ales la aniversarea zilei mele de naºtere. Cu acest prilej.“ Fundaþia are printre membii fondatori pe Marin Sorescu. cînd priveau pereþii apartamentului plini de tablouri se entuziasmau. prin calitãþile lor spirituale. 308 . cînd „un grup de oameni de culturã. apreciind eforturile de o viaþã ale poetului ºi colecþionarului Bucur Chiriac. Valentin Lipatti. cu mari eforturi materiale. ºi sã adun în jurul ei oameni de artã. iar periodic sã organizez întîlniri. Am fost surprins plãcut cã la aceastã Fundaþie. care a strîns cu pasiune ºi dãruire obiecte de artã plasticã. actori. pornind de la colecþia mea de artã. chiar expoziþii. mi-au oferit asemnea lucrari de picturã. Grigore Vasile. „Casa. spunînd cã ceea ce vãd întrece multe colecþii de artã din Bucureºti. profesori. ºi-au pus semnãtura pe actul de constituire personalitãþi culturale de mare prestigiu care au girat. cu tot ce are în ea. Atît el. cã am strîns tablouri ale celor mai reprezentativi pictori contemporani. profesori. a luat iniþiativa înfiinþãrii «Fundaþiei Culturale Marieta ºi Chiriac Bucur» gînditã ca o instituþie de culturã. Marcel Guguianu.

de epocã. Mai apoi. Israel. Bulgaria. care în casa lor nu vãzuse un dulãpior de cãrþi ºi care plecase din oraº la vîrsta de 14 ani. care mi-a fãgãduit acordarea unui spaþiu generos. Din acest periplu s-a reîntors îmbogãþit spiritual din nou acasã. Polonia. Franþa. Haºdeu s-a oferit sã-mi dea o clãdire. care ºi-a ajutat permanent familia din oraºul copilãriei. A venit la Bucureºti. Elveþia. Macedonia. directorul ºi directorul adjunct al Liceului B. care pusese în picioare primii pantofi la aceeaºi vîrstã. fost preºedinte al Uniunii Artiºtilor Plastici din România. Dupã cîteva luni. dupã ce va fi mai întîi restauratã. care în viaþã a avut pasiuni nebãnuite. învãþînd sã preþuiascã valorile de artã din aceste þãri. aflu cã a fost destinatã altor scopuri.P . Letonia. a strîns cu pasiune atîtea valori de artã din þarã. s-a hotãrît sã lase colecþia acumulatã în peste 50 de ani de viaþã ºi sã o doneze oraºului natal. pãtimaºul colecþionar încercînd din rãsputeri sã valorifice bogãþia lui de valori. Lituania. Egiptul. vizitînd cele mai mari muzee din Italia. episcopul Buzãului. a fãcut propunerea ca aceastã Galerie de artã sã fie deschisã în clãdirea Muzeului de istorie ºi artã din Buzãu. pãrintele Neofit Smãrãndoi.fiindu-i strãinã bãutura alcoolicã. fãrã sã-mi spunã nimic. dupã atîtea aºteptãri ºi deziluzii. Ungaria. A cunoscut astfel o lume azi dispãrutã în marea ei majoritate. în incinta ºcolii. Brãduþ Covaliu. Austria. Moldova ºi multe altele. care. deoarece Episcopia Buzãului a înfiinþat în acest spaþiu o ºcoalã de cãlugãri. în noua clãdire care se construia în incinta mînãstirii. în fosta casã a directorului. parter ºi etaj. Aceastã dorinþã a întîmpinat multe greutãþi din partea autoritãþilor. s-a dedicat unui scop nobil. Spania. Ucraina. Estonia. care rareori ºi-a permis sã intre într-un restaurant. a vãzut colecþia. în anul 1999. Germania. copilul care s-a fotografiat prima oarã în viaþã la 15 ani cînd se înscria la Gimnaziul industrial din Buzãu. Epifanie Norocel. Cehoslovacia. Primãria municipiului Buzãu. ªi iatã cã. Propunerea a cãzut. s-a întors acasã îmbogãþit spiritual. a rãmas încîntat. Aceastã dorinþã a fost împãrtãºitã întîi de stareþul Mînãstirii Ciolanu. a cerut de multe ori sprijin multora pentru a-ºi realiza visul sãu de o viaþã. dar a colindat mai toatã Europa. Plecînd în lume cîndva cu mîna goalã. Rusia. s-a arãtat entuziasmat sã adãposteascã colecþia într-o clãdire veche. Mai apoi. 309 . copilul care a avut o adolescenþã tristã. ºi la îndemnul meu. dar în final s-a rãzgîndit. pe care am acceptat-o. acolo unde sunt expuse peste 200 de lucrãri ale fostului meu prieten. în anul de graþie 2004.

sculpturã ºi artã popularã. El s-a întors în leagãnul copilãriei cu sentimentul cã viaþa a trãit-o în demnitte. a fost încîntat de sugestia mea. eu le rãspundeam tuturor cu un NU categoric. în care am încercat din rãsputeri sã conserv. cãreia îi sunt îndatorat ºi-i mulþumesc. Am avut însã ºi necazuri. cu credinþã ºi cu convingerea cã marele tãvãlug al timpului nu-l va da uitãrii. Iatã testamentul vieþii mele. pentru a se construi blocuri ºi am obþinut cu greu mutarea într-un apartament de bloc cu douã camere. Vreau ca un fiu al Buzãului. Tot acest periplu al vieþii mele. mã îndemnau sã vînd lucrãrile. Marieta. Credinþa în Cel de Sus m-a ajutat sã mã mut din nou însã într-un apartament de bloc de trei camere. iar azi operele lui de o viaþã. 310 . sã-mi vãd de sãnãtate. 30 noiembrie 2005 ºi trimis la tipar. cu multe bucurii ºi împliniri se datoreazã faptului cã pronia cereascã mi-a hãrãzit sã am alãturi de mine pe soþia mea. sã mai cãlãtoresc sau sã-mi construiesc o casã într-o zonã de munte. vãzînd necazurile cu care mã confrunt ºi bãtãlia pe care o duceam pentru a gãsi o rezolvare definitivã a viitorului colecþiei. sunt etalate cu competenþã într-o aripã a Muzeului buzoian. mai ales dupã ce mi-a fost spartã casa de rãufãcãtori. care pînã mai ieri adãpostea colecþia mea de peste 200 de lucrãri de picturã. Ne-a fost dãrîmatã o casã în cartierul Militari. Terminat azi. care a fost un sprijin ºi pavãzã în tot ce am împlinit. în condiþii precare. plecat de acasã cu „mîna goalã“ sã rãmînã consecvent în credinþa cã umbra mea trecãtoare ºi peripeþiile mele în aceastã nobilã preocupare de colecþionar sã rãmînã îndemnuri pentru generaþiile care vor veni ºi poate vor urma exemplul unui fiu al Buzãului care n-a trãit degeaba.fiind totodatã ºi deputat de Buzãu. aceastã colecþie. pe care îl las buzoienilor. Într-o vreme cînd unii prieteni. Dupã mari eforturi am obþinut cu chirie o casã cu 3 camere. în marea lor majoritate inedite. dar faptul cã recent a fost dãrîmatã pentru a se construi un hotel m-a dezechilibrat.

„Spovedania“ nu rãmâne aici ºi devine. amânându-se aºa cum face omul nepãsãtor deobicei. Prin toamna lui 2004. când felul cum înþelegeam lumea se modificase radical de câtva timp.POSTFAÞÃ: DESPRE UN PROIECT SEMI-EªUAT. documente cãutate cu lãrgime ºi intuiþie în a descifra sensurile ne-ideologice care acelea vor sta rezemate solid ºi rãmân. evenimente ºi „tâlcuri“ ce se vor aduna la o vreme oarecare în alte scrise ºi ieºind din alt condei. încheiatã de Bucur Chiriac în toamna anului trecut ºi editatã de mine acum. de cãtre istoricul literar de mâine. Fiind în chip evident o „memorialisticã de mediu artist“ (cãci autorul a fost unul dintre colecþionarii cu faimã în România „din preajma anului 2000“ ºi descrie cu detalii adeseori inedite lumea atelierelor de pictori ºi „secta iubitorilor de artã“ de la noi). al doilea. cunoscut mai îndeaproape de prea puþinã vreme. o schiþã de posibil roman balzacian ce înfãþiºeazã chipuri. Pe acesta i l-am dat eu. Despre Bucur Chiriac ºtiam destule însã privirea însãºi a tablourilor lui îndãratul cãrora stãtea câte o istorie concentratã parcã într-o ieroglifã întãrea ideea iniþialã ºi îi dovedea lãrgimea cu 311 . avea nevoie de un impuls în a se concretiza. Întâiul „depozitar de timpuri trecute“ ce îmi venise în minte a fost Bucur Chiriac. altele desfãºoarã multicolore tablouri de epocã unde distingem chipuri. mi-a apãrut ca fiind venerabilul avocat Vladimir Boanþã. Cãci acolo unde mulþi aduc un aer de revanºã ºi dau interpretare reducþionistã unde e nevoie mai degrabã de înþelegere. Unele sunt „biografie“. o lume ce a biruit drama ºi nici mãcar nu socoteºte folositor a o evoca. SOROC ªI HAZARD „Spovedania unui colecþionar“. m-am gândit cã aproape în orice clipã sta secretul vieþii ºi cã evocarea vremurilor ce s-au dus trebuie fãcutã cu orice efort trebuitor. este o carte rarã din categoria de altadatã a literaturii pedagogice ºi va trebui cititã pentru însemnãtatea ei de „document“ deopotrivã sufletesc ºi istoric. Povestea naºterii acestei cãrþi acestei cãrþi are ceva misterios cãci deºi ea exista în „potenþial“. evenimente ºi caractere însã. poate. fiind reconstituiri de episoade de viaþã ce se vor întrebuinþa. Bucur Chiriac pune seninatate ºi chiar un gen de „naivitate“ de cãrturar de clasã pozitivã ce îl defineºte ºi pe el ºi aºeazã omul în planul prezentului continuu ºi dincolo de rãtãcirile interminabile ale clipei. mai mult decât atât. Materia însãºi pasioneazã ºi conþine nenumãrate episoade memorabile. în felul ei. indiferent dacã aceastã obligaþie se încuviinþeazã ori se lasã la o parte.

Din corespondenþa cu Alexandru Nemoianu — care va trebui publicatã cândva — „înþeleptul din America“ a extras materia parþialã pentru douã cãrþi eminente („Semnele Vremii“ ºi „Fragmente din vremea persecuþiilor“). Nu mai rãmânea decât sã-i pun întrebãri ºi sã urmãresc pas cu pas cum cartea. Într-un fel din aceste proiecte nu s-a ales chiar praful ºi pulberea. sentimentul de zãdãrnicie universalã mi-a apãrut ºi mai puternic. ce vor fi mâine între „peceþile“ acestor ani. ºi. nu am izbutit sã-l fac sã vorbeascã la vremea potrivitã cãci s-a dus din aceastã lume la câteva luni dupã ce rãsfoisem împreunã albumele cu fotografii de acum ºaptezeci de ani ºi înþelesesem cã va trebui sã mã grãbesc. dupã ce casa îi rãmãsese goalã. Pe Vladimir Boanþã. Dar n-a fost sã fie. 12 Aprilie 2007. de fapt. constituind un ºir de semne de întrebare colective. ªi când am gãsit. amintirile lui Bucur Chiriac au început sã curgã în ºuvoaie ºi totul s-a pornit ca ºi cum — la o simplã învârtiturã de cheie — întregul univers al poveºtii prinsese grai ºi îi vorbea. din scrisori — câteva cãrþi de „corespondenþã“ care pânã astãzi nu au putut sã existe deºi nu le împiedicase nimic ºi nici nu am renunþat sã le realizam. Sava Gotul de la Buzãu ARTUR SILVESTRI 312 . ajuns nonagenar însã înzestrat cu o memorie de detaliu care mã fascina mereu. Dar cam în acelaºi timp. odatã cu ea. scrisorile schimbate cu Dimitrie Grama se vor completa cândva. ºi cã existã un soroc ºi o soartã cu neputinþã de explicat în aceastã stranie alcãtuire care este Cartea. începe sã se ridice din imaterialul gândului tulburat. întãrindu-l ºi în „ipoteza cotidianului mistic“ despre care am reflectat împreunã de nenumãrate ori. rãmase fãrã epilog. deci. însã nici una din aceste ipoteze nu s-a desãvârºit în datele originare. fãrã sã se încheie. „Spovedania“ atenueazã. „epistolierul“ dintre Corneliu Florea ºi mine probabil cã se va publica odatã. unul dintre ultimii reprezentanþi ai „Bucureºtilor de altadatã“. simþãmântul unui eºec de proiect ºi îmi aratã cã. Însã stimulul nu a trebuit înnoit ci doar evocat: odatã ideea fiind formulatã. scrisorile de odinioarã ºi multe din fotografii aruncate — de moºtenitori neînþelegãtori — în pubela de gunoi. mã mai gândisem cã existã nu doar „memorie“ ci ºi „strat insondabil“ sau poate „pecete moralã“ care ar merita revelatã ºi cunoscutã ºi hotãrâsem sã fac împreunã cu alþi câþiva „oameni neobiºnuiþi“ — pe care nu îi cunoºteam ca apariþie concretã însã erau definiþi perfect „ca voci de hârtie“.deschideri mari. de fapt „construcþia“ ei. Iar gândul ireparabilului a cãpãtat un aspect palpabil ºi cu efect cumplit. Scriitorul. nu am greºit ºi cã astfel de cãrþi nu doar cã sunt utile ci sunt ºi posibile. Sf.