UN LUNG TREN NE PARE VIAA

Un lung tren ne pare viaa, ne trezim n el mergnd, Fr s ne dm noi seama unde ne-am suit si cnd. Fericirile sunt halte, unde stm cte-un minut; Pn cnd s ne dm seama, sun, pleac, a trecut ... Iar durerile sunt staii, lungi de nu se mai sfresc i n ciuda noastr parc tot mai multe se ivesc. Arztori de nerbdare nainte tot privim, s ajungem mai degrab la vreo int ce-o dorim. Ne trec zilele i anii, clipe scumpe i dureri, noi trim hrnii de visuri i-nsetai dup plceri. Muli copii voioi se urc, ci n drum n-am ntlnit!... Iar cte-un btrn coboar trist, i frnt, i istovit. Vine-odat ns vremea s ne coborm i noi; ce n-am da, atunci, o clip s ne-ntoarcem napoi? Dar, pe cnd privind n urm, plngem timpul ce-a trecut, sun-n Gara Veniciei, am trit i n-am tiut!... ~Traian Dorz~