Lynn Picknett & Clive Prince, MISTERUL TEMPLIERILOR Pastratorii secreti ai adeva ratei identitati a lui lisus Hristos

Pentru aceia pe care i iubim cel mai mult, n timp si dincolo de el... Multumiri Aparitia acestei carti nu ar fi fost posibila fara ajutorul si sustinerea unui mare numar de persoane, dar, tinnd seama de c a racterul controversat al concluziilor noastre, trebuie sa sublinie m ca majorita tea celor de mai jos nu ne mpartasesc n mod obligatori u opiniile. Dorim sa ne exp rimam multumirea fata de: Keith Prince, pentru cercetarile sale meticuloase, att pe teren, ct si n biblioteci, pentru ideile sale originale si adesea neortodoxe as upra subiectului si pentru ca si-a riscat, efectiv, viata n numele acestui proiec t. Craig Oakley, pentru sustinerea sa hotarta, pentru entuziasmul si ajutorul aco rdat. Filip Coppens, fiindca ne-a oferit un bogat material documentar, nepretuit . Lavinia Trevor, agentul nostru literar, pentru ca a netezit calea si a facilit at concretizarea acestui proiect. Jim Cochrane, editorul nostru de la Bantam Pre ss, pentru comentariile sale informate si constructive. Multumim, de asemenea, c olegilor sai, Kate Melhuish, Sheila Corr si Martin Macrae. Lucien Morgan, fiindc a ne-a sugerat subiectul acestei carti. Materialul din capitolele opt si noua, r eferitor la Rennes-leChteau, si datoreaza existenta informatiilor si sugestiilor p rimite de la numeroase persoane: n Marea Britanie, membrii Grupului Rennes-le-Chte au Research, ndeosebi John si Joy Miliar, Gay Roberts, Howard Bark-way, Jonothon Boulter, Marke Pawson si Guy Palton, i sntem ndatorati lui Guy deopotriva pentru aj utorul oferit n documentarea cu privire la cavalerii templieri. n Franta, Alain Fe ral, Sonia Moreu, Antoine si Claire Captier, Jean-Luc si Louise Robin, Celia Bro oke, Marcel Captier si Eliza-beth van Buren. (De asemenea, Monique si Michel Mar rot de la localul La Pomme Bleue, Rennes-le-Chteau, pentru dejunurile delicioase. ) Dorim sa ne exprimam, de asemenea, recunostinta fata de regretatul Jos Bertaul et, pentru studiile sale privind Notre-Dame de Marceille. Multumim vaduvei sale, Suzanne, si fiilor Christian si Diederick pentru ospitalitatea lor. John Stephe nson si Anita Forsythe, fiindca ne-au ajutat la Fer-ran, ne-au nsufletit calatori ile n Languedoc si ne-au mpartasit din cunostintele lor. Le multumim, de asemenea, pentru ospitalitatea si disponibilit atea de care au dat dovada. Peter Humber, pentru ca ne-a pus la dispozitie casa n timpul primei noastre calatorii de documentare n Languedoc si pentru atitudinea lui ct se poate de calma fata de starea n care m adus-o; multumim, de asemenea, sa tenilor din Ferran si Departamentului de a

Pompieri din Montreal fiin dca ne-au venit n ajutor n acea zi de 17 ianuarie 1995. Sntem recunoscatori deopotriva pentru existenta Cafe Fou din Boundary Road, care a parut a fi destinata sa ne se rveasca drept refugiu. Robert Howells, pentru c a ne-a mpartasit cu generozitate rezultatele complexelor sale cercetari n domeniul misterelor din Franta. Niven Sinclair, pentru generozitatea sa si pentru detali ile fascinante cu privire la Capela Rosslyn si la cavalerii templieri. Jane Lyle , pentru ca ne-a mpartasit bogatele ei cunostinte despre sexualitatea sacra si pe ntru ncurajarile, optimismul si sprijinul ei practic. Steve Wilson, pentru ajutor ul oferit n privinta mandeenilor si pentru prezentarea de la Talking Stick, precu m si pentru memorabila si interesanta calatorie cu trenul mpreuna. Karine Esparse il Lopez, pentru ajutorul oferit la traducerile di n limba franceza, pentru sust inerea si prietenia de care a dat dovada. Le multumim, de asemenea, urmatorilor, pentru informatiile pretioase oferite ori pentru sprijinul si ncurajarile lor: N icole Dawe si Charles Bywaters si fiicele lor, Laura Dawe, respectiv Kathryn si Jennifer Bywaters; Trevor Poots; Andy Collins; Dominiq ue Hyde; Lionel Beer si g rupul TEMS: Steve Moore de la portean Times; Bob si Veronica Cowley de la RILKO; Georges Keiss; Yuri Stoianov; B enoist Riviere; Henri Buthion; Jean-Pierre Apte i; Andre Galaup; Louis Va zart; Gino Sandri; Manfred Cassirer; Alun Harris; John Spencer; Steve Pear; Olivia Robertson de laFel-lowship of Isis; Caroline Wise; Gareth Medway; Tony Pritchett; Mick si Lorraine Jones; Mark Bennett; Dave Srni t h si Natalie Hac; Loren McLaughlin; David N. Corona; dr. Richard Wisernan; Sylvi a Patton; Barry si Fiona Johnstone; Sarah Litvinoff; Vida A damoli; Helen Scott; Michele Kaczynski; Mary Saxe-Falstein; Sally Morgana" Morgan; Will Fowler; Sheil a si Eric Taylor; Samuel Lopez, James Dew; Nic Davis; Lisa Bailey; David Bell; I -N. Multumim, de asemenea, personalului de la British Library Reading Rooms si W estminster Reference Library. Multumim deopotriva serviciilor medicale de urgent a din Limoux si Carcassonne, pentru salvarea lui Keith Prince si prietenului nos tru anonim care a telefonat dupa ajutor de la Notre-Dame de Marceille. Leonardo da Vinci a fost cel care a in itiat cerceta rile concretizate mai trziu n scrierea acestei carti. De fapt, documentarea noastra cu privire la acest fascinant, nsa eluziv, geniu renascentist si la rolul sau n falsificarea Giulgiului din Torino s -a tra nsformat treptat ntr-o mult mai vasta analiza a ereziilor" secrete care au constituit motorul tuturor actiunilor sale. Trebuia sa descoperim n ce a fost Leo nardo implicat, ce stia si ce convingeri avea, de ce a folosit anumite coduri si simboluri n operele pe care le-a lasat posteritatii. De aceea cu toate ca sntem c onstienti de inerentele dezavantaje lui Leonardo trebuie sa-i multumim pentru de scoperirile care au dus la scrierea acestei carti. La nceput ni s-a parut ciudat sa ne afundam n lumea complexa si adesea ntunecata a societatilor secrete si a cre dintelor hetero-doxe. La urma urmei, este aproape unanim accepta t faptul ca Leo na rdo da

Vinci a fost un a teu si un rationa list; noi nsa am descoperit cu totul altceva, n foarte scurt timp am avansat si ne-am pomenit n fata unei serii de implicatii e xtrem de tulburatoare. Ceea ce ncepuse ca un modest studiu al unor culte interesa nte, nsa nicidecum extraordina re, a devenit o veritabila cercetare a radacinilor si a credintelo r crestinismului nsusi. Am facut astfel o ca latorie n timp si sp atiu: nti din epoca lu i Leonardo pn a n ziua de azi si dupa aceea na poi, dincolo de Renastere si Evul Mediu, pn n Palestina secolului I, pe funda l ul cuvintelor si a l faptelor celor trei protagonisti ai cartii de fata : loan Botezatorul, Maria M agdalena si lisus. Pe parcurs ne-a m oprit de multe ori pentru a studia cu obiec tivitate numeroase grupari si organiza tii secrete: francmasonii, cavalerii temp lieri, catarii, Prioria din Sion, esenienii si cultul nchinat zeilor Isis si Osir is. Desigur, aceste subiecte au mai fost abordate n diverse carti recent publicat e, printre ca re mentionam TheHolyBlood and the Hol y Grail (Sngele Sfnt si Sfntul G raal") de Michael Baigent, Richard Leigh si Henry Lincoln - o bogata sursa de in spiratie pentru noi , The Sign and the Seal (Semnul si pecetea") de Graham Han coc k, The Temple and the Lodge (Templul si Loja") de Baigent si Leigh si, cea ma i r ecenta, The Hiram Key (Cheia lui Hiram") de Christopher Knight si Robert Lomas. N e exprimam profunda recunostinta fata de toti acesti scriitori, pe ntru lamurire a unor aspecte confuze ale cercetarilor noastre, nsa consideram ca nici unul dint re ei nu a gasit cheia catre miezul acestor mistere. Acest lucru nu este nsa surp rinzator, ntreaga noastra cultura se bazeaza pe anumite supozitii despre trecut nd eosebi despre crestinism, despre caracterul si aspira tiile fondatorului sau. Da r daca ac este supozitii snt eronate, atunci concluziile la care am ajuns pe baz a lor snt undeva departe de adevar sau, cel putin, prezinta o imagine distorsiona ta a realitatii. La nceput, cnd am constientizat concluziile tulburatoare ce reies din aceasta carte, ne-am spus ca trebuie sa fi gresit undeva. Dar apoi am ajuns ntr-un punct n care am fost nevoiti sa luam o decizie: ne continuam investigatiil e si dam publicitatii acele concluzii sau uitam pur si simplu ca am facut niste descoperiri uluitoare? Am hotart sa mergem nainte; la urma urmei, cartea de fata p are a decurge firesc din cele citate anterior, ca si cum vremea ei ar fi sosit. Identificnd credintele asumate de mii de eretici" n decursul secolelor, am remarcat conturarea unei imagini extrem de coerent e. Traditiile unui mare numar de grup ari aparent fara legatura ntre ele au la baza principii tainice similare sau chia r identice. La nceput am crezut ca toate aceste organizatii si-au asumat un statu t secret fiindca asa era obiceiul vremii sau din pura afectare, dar acum ntelegem necesitatea de a se feri de ochii autoritatilor si ndeosebi de cei ai Bisericii, ntrebare

acheie nu e nsa ce anume credeau aceste grupari, ci daca la baza convingerilor nu trite de ele se afla ceva concret, ceva veridic. Iar daca raspunsul este afirmat iv, daca societatile secrete considerate eretice au detinut cu adevarat cheia ca tre esenta crestinismului, atunci ne af la m n fa ta unui scenariu revolutionar. Cartea de fata este rezultatul celor opt ani de cauta ri si explorari ntr-un tinut " n ma re parte necun oscut, cartogra fiat de cei dinaintea noastra , dar nca nest rabatut. LYNN PICKNETT CLIVE PRINCE St John's Wood, Londra 22 iulie 1996 PAR TEA N TI ITELE EREZIEI CAPITOLUL l Codul secret al lui Leonardo da Vinci Este una din tre cele mai cunoscute opere de arta ale lumii. Fresca Cina cea de taina a lui L eonardo da Vinci este singurul element care s-a pastrat din biserica originala S anta Maria delle Gra-zie din Milano, fiind realizata pe unicul zid ramas n picioa re dupa ce bombardamentul aliat a distrus locasul de cult, n Al Doilea Razboi Mon dial. Desi multi alti artisti renumiti, precum Ghirlandaio si Nicolas Poussin pe ntru a nu mai aminti de Salvador Dali , au daruit lumii versiuni proprii ale aces tei scene biblice, Leonardo da Vinci este cel care, pentru un motiv oarec are, a strnit cele mai multe dezbateri si controverse. Reprezentari ale U ltimei Cine p ot fi vazute pretutindeni, cuprinznd ntregul spectru al gusturilor artistice, de l a sublim pn la ridicol. Unele ne snt a tt de familiare, nct n ici nu le mai analizam c u adevarat si, cu toate ca se deschid privirilor oricui, invitnd la un studiu det aliat, n esenta, la cel mai profund nivel, ramn aidoma unor cart i nchise. Asa s-a n tmplat cu Cina cea de taina a lui Leonardo si, n mod aproape incredibil, cu majori ta tea operelor sale. Or, exact aceste lucrari ale lui Leonardo da Vinci acel ge n iu frmntat al Italiei renascentiste au fost cele care ne-au deschis drumul catre o serie de descoperiri cu implicatii att de cutremuratoare, nct la prima vedere pa r imposibile. Este de necrezut ca generatii ntreg i de savanti si specialisti nu au observat ceea ce noua ni se pare evident si la fel de necrezut ca asemenea in formatii explozive au zacut ascunse atta vreme, asteptnd rabdatoare sa fie descope rite de niste scriitori care nu au dect o vaga tangenta cu domeniul studiilor ist orice si religioase. Astfel, pentru a ne ncepe relatarea cum se cuvine, trebuie s a ne ntoarcem la Cina cea de taina a lui Leonardo si s-o privim dintr-o de

perspectiva noua, nsa de data aceasta nu o vom analiza n context artistic si istor ic; acum este momentul pentru a o vedea asa cum ar perc epe-o cineva care nu a m ai privit-o niciodata, ridicndu-ne de pe ochi valul oricaror idei preconcepute. F igura centrala este, desigur, cea a lui lisus, pe care Leonardo l numeste Mntuitoru l" n notitele ca re nsotesc lucrarea. (Totusi, cititorul este rugat sa nu traga de aici concluziile evidente, nsa pripite.) lisus priveste contemplativ n jos si uso r spre stnga, cu minile ntinse pe masa n fata lui, ca si cum i-ar oferi un dar privi torului. Dat fiind ca aceasta este cina la care, conform Noului Testament, lisus a initiat mparta sania cu pin e si vin , ndemnndu-si ucenicii sa le considere carnea " si sngele" sau, ne-am astepta sa vedem pe masa, n fata lui, ntre palmele ntinse, o cupa sau un pahar cu vin. La urma urmei, crestinii considera ca imediat dupa ace asta masa au urmat patimile din Gradina Ghetsi-mani, cnd lisus s-a rugat fierbint e: Treaca de la Mine paharul acesta" o alta aluzie la simbolistica snge/vin , si ap oi rastignirea, cnd sngele sau sfnt a fost varsat pentru a mntui ntreaga omenire. Si totusi, nici o cupa cu vin nu se afla n fata lui lisus (iar pe toata masa exista doar o cantitate simbolica). Este oare posibil ca minile sale ntinse sa fie dupa c um considera artistii doar un gest fara semnificatie? Tinnd seama de lipsa vinulu i, poate nu este ntmplator nici faptul ca, din toata pinea de pe masa, foarte putin a este frnta. Dat fiind ca lisus nsusi a pus semnul egal ntre pine si trupul sau ce urmeaza a se frnge n supremul sacrificiu, putem banui oare ca Leonardo ncearca sa t ransmita astfel un mesaj subtil cu privire la adevarata natur a a suferintei lui lisus? Acesta este nsa doar vrful aisbergului reprezentat de imaginea prea putin ortodoxa1 redata de fresca lui da Vinci, n conformitate c u litera Bibliei, tnrul l oan supranumit cel Preaiubit" este personajul care, la Cina cea de taina, se afla cel mai aproape de lisus, rezemndu-se de snul Lui", Si totusi, n fresca lui Leonard o, acest personaj are o cu totul alta atitudine, nclinndu-se n partea opusa, ct mai depa rte de Mntuitor, a vnd capul plecat usor spre drea pta, ntr-un gest aproape co chet. Chiar si n privin ta a cestui unic persona j lucrurile sn t ma i complicate; n u ne-am mira deloc daca un spectator nefamilia rizat cu scena biblica ar avea a numite dubii v zndu-1 pe acest Sfnt loan . Fiindca, desi se stie bine ca, pentru da Vinci, chintesenta fr umusetii ma sculine are o tusa de efe-minare, personaj ul de linga lisus este n mod cert o femeie. Totul n nfa tisa rea lui" este uimitor d e feminin. Orict de stearsa si de deteriorata ar fi fresca, nu putem sa nu observ am minile mici si delicate, trasaturile fine, pieptul evident feminin si col ieru l de aur de la gt. n plus, vesmintele acestei femei fiindca o femeie este, n mod si gur au darul de a-i reliefa prezenta ntr-un mod neasteptat: snt imaginea n oglinda a hainelor Mntuitorului. El poarta o roba albastra si mantie rosie, iar la ea rob a este rosie si mantia albastra, cr oiala si stilul fiind nsa similare. Nici un a lt personaj de la masa nu mai poarta vesminte care le reflecta n acest mod pe cel e ale lui lisus. Dar, pe de alta

parte, nici un alt personaj de la masa nu este de sex feminin. Un element centra l al compozitiei este forma pe care, mpreuna, lisus si aceasta femeie o alcatuies c: un M" urias, la rg, ca si cum trupurile celor doi s-ar atinge n zona soldurilor , pentru a se departa apoi unul de celala lt. Din cte stim noi, nici un specialis t nu s-a ref erit la acest personaj numindu-1 altfel dect Sfntul loan" si nimanui n u i-a atras atentia pna acum acel M" urias. Asa cum am descoperit n cercetarile noa stre, Leonardo da Vinci era un psiholog excelent, pe car e adesea l amuza sa pict eze imagini evident neorto-doxe ca raspuns la comenzi ct se poate de serioase, avn d cara cter pur religios, stiind ca oamen ii vad, de obicei, ceea ce se asteapta sa va da si, n con secinta, pot privi cu evlavie chiar si cea mai crasa erezie. Daca ti se cere sa pictezi o scena crestina standard si ceea ce prezinti publicu lui are acea sta aparenta, nimeni nu-i va sesiza simbolismul subtil. Si totusi, Leonardo a sperat, probabil, ca spectatorii care-i mpartasesc ideile neobisnuit e cu privire la Noul Testament i vor recunoaste mesajul si ca undeva, cndva, un obs ervator obiectiv va remarca acea prezenta femin ina misterioasa, marcata de lite ra "M" si si va pune o serie de ntrebari. C ine este aceasta M" si de ce este a tt d e importanta? De ce si-ar fi riscat Leonardo da Vinci reputatia si chiar viata p entru a o include ntr-o scena crestina Prin excelenta? Oricine ar fi ea nsa, soart a nu pare a-i fi favorabila, deoarece o mn apare n dreptul gtului ei gratios plecat, n ceea ce pare a fi un gest de amenintare. Si Mntuitorul, pe de alta parte, este vizat de o mna cu indexul ridicat, nfipta parca n fata lui cu evidenta vehementa. A tt lisus, ct si M" par a ignora gesturile amenintatoare, fiecare pierdut n propria s a reverie, ambii la fel de senini si de detasati. Dar impresia lasata este aceea a unor simboluri secrete, folosite nu numai pentru a le sugera celor doua perso naje centrale ca destinele lor urmeaza cai diferite, ci si pentru a-i indica (sa u poate reaminti) spectatorului o informatie a carei dezvaluire publica ar putea fi periculoasa, ncearca oare Leonardo sa transmita prin intermediul acestei fres ce o convingere personala pe care ar fi fost de-a dreptul nebunesc s-o mpartaseas ca unui public mai larg, ntr-un mod mai explicit? Ar fi totusi posibil ca aceasta conv ingere sa poarte un mesaj destinat nu doar apropiatilor sai, ci si unui pu blic mult mai numeros poate chiar noua, astazi? Sa analizam mai departe aceasta uluitoare opera de arta. n partea dreapta a frescei, un barbat nalt, cu barba, se apleaca foarte mult pentru a vorbi cu ultimul ucenic de la masa. Prin acest gest , se ntoa rce complet

cu spatele spre Mntuitor. Specialistii snt de acord ca modelul folosit de Leonardo pentru a-1 reda pe acest ucenic Sfntul Tadeus sau Sfntul Iuda a fost el nsusi. Nic i un element dintre cele reprezentate de pictorii renascentisti pe pnza nu era al es la ntmplare sau din pure ra tiuni estetice, iar da Vinci este renumit pentru fr ecventele duble nte lesuri vizuale din lucrarile sale. (Preocuparea lui de a aleg e cel m ai potrivit model pen tru fiecare ucenic este ilustrata de o aluzie pe c a re ar fi facuto el nsusi: aceea ca, pentru figura lui Iuda, ar fi pozat chiar e nervan tul staret al manastirii Santa Maria!) Si atunci, de ce s-a pictat Leonar do pe sine cu spatele spre lisus? Si ciudateniile nu se sfrsesc aici. O mn stranie n dreapta un pumnal asupra pntecelui unui ucenic aflat la o persoana distant a de M" . Orict ne-am stradui, nu putem crede ca mn respectiva apartine unuia dintre person ajele de la masa, fiindca i-ar fi imposibil din punct de vedere fizic cuiva sa s e rasuceasca astfel nct sa aduca pumnalul n pozitia aceea. Mai uimitor nsa n privinta minii fara trup este un alt fapt: n toate cercetarile noastre cu privire la Leona rdo da Vinci, am ntlnit doar vreo doua referiri la ea si ambele dovedesc o stranie retinere n a observa ceva ciudat. Ca n cazul Sfntului loan care este, de fapt, fem eie, o data ce ai remarcat-o, nimic n-ar putea parea mai evident s i mai bizar. Si totusi, ochiul si mintea privitorului o trec pur si simplu cu vederea, tocmai fiindca este att de iesita din comun. Am auzit adesea spunndu-se ca Leonardo da V inci era un crestin pios, ale carui lucrari religioase reflecta profunzimea cred intei sale. Din cte am vazut noi pna acum, cel putin una dintre ele ascunde o simb olistica extrem de neobisnuita din perspectiva ortodoxiei crestine, iar cercetar ile noastre ulterioare au demonstrat lipsa de fundamen t a i deii conform careia artistul ar fi fost cu adevarat credincios. Elem entele ciudate prezente ntr-una dintre operele sale par a sugera faptu l ca Leonardo a ncercat sa atraga atentia asupra unui alt nteles al cunoscutei scene biblice, asupra unor convingeri care transcend sensul unanim acceptat al imaginii redate n secolul al XV-lea de fres c a din Milano. Indiferent care ar fi sensul simbolisticii sale heterodoxe, aceast a se afla, trebuie s-o subliniem, la polul opus fata de crestinismul ortodox. Di screpanta ilustrata aici nu este ctusi de putin necunoscuta materialistilor si ra tionalistilor actuali; pentru ei, Leonardo a fost primul om de stiinta veritabil , o personalitate deloc atrasa de superstitii si de religie, fiind n sasi antitez a misticului sau a ocultistului. Si totusi, nici ei nu au reusit sa sesizeze ade varul care, efectiv, sare n ochi. A picta Cina

cea de taina fara o cantitate semnificativa de vin pe masa este ca si cum ai imo rtaliza momentul culminant al unei ceremonii de ncoronare fara a desena coroana: ori ai ratat complet esenta, ori ncerci sa comunici o cu totul alta esenta. Astfe l, pictorul iese n evidenta ca un eretic n toata puterea cuvntului o persoana care manifesta convingeri religioase, nsa unele ce difera considerabil de ortodoxia cr estina, n plus, si alte lucrari ale lui Leonardo reflecta, printr-o simbolistica atent aplicata si consecventa, aceleasi obsesii eretice, fapt care indica fara d ubii ca artistul nu era doar un simplu ateu care ncerca sa cstige o pine. De asemen ea, aceste elemente si simboluri neasteptate nu pot fi doar replica ironica adre sata de un sceptic celor care i-au cerut o astfel de lucrare; daca ar fi fost as a, Leonardo s-ar fi limitat, de pilda, sa-i picteze Sfntului Petru un nas rosu ca de clovn. Ceea ce transpare nsa din Cina cea de taina si din multe alte lucrari ale lui da Vinci este codul sau secret, un cod despre care noi credem ca are o r elevanta aparte pentru lumea actuala. Desigur, ati putea spune ca ideile bizare ale lui Leonardo era u ideile lui bizare si att, ciudateniile unui om renumit pen tru seria nesfrsita de paradoxuri. Era un tip singuratic, dar n acelasi timp putea fi sarea si piperul unei petreceri; dispretuia ghicitorii, dar cotiza" n mod regu lat la conturile astrologilor; era un vegetarian convins si un iubitor de animal e, nsa dragostea lui se rsfrngea rareori asupra speciei umane: diseca un cadavru du pa altul si urma rea executiile cu ochiul rece al unui fiziolog; era un gnditor p rofund, un maestru al saradelor, nentrecut n conceperea farselor. Data fiind aceas ta personalitate complexa, ar fi poate de asteptat ca ideile sale asupra religie i si filozofiei sa se abata de la curentul obisnuit. Din acest motiv si numai di n acesta am putea fi tentati sa-i consideram convingerile eretice ca fiind, n pre zent, irelevante. Desi talentele si neobisnuitele capacitati ale lui Leonardo snt unanim recunoscute, exista o tendinta moderna, aroganta, ce ncearca sa-i minimal izeze realizarile. La urma urmelor, pe vremea lui c hiar si tiparul era o noutat e. Ce-ar mai putea aduce nou un inventato r singuratic, din vremuri de mult apus e, unei lumi n care Inter netul constituie o sursa inepuizabila de informatii, ia r continente nca nedescoperite n zilele lui Leonardo pot comunica ntre ele n rastimp de secunde'? ntrebarea de mai sus are doua raspunsuri, n primul rnd, da Vinci nu e ra un geniu de duzina daca ne putem exprima astfel. Toata lumea stie ca el a pro iectat masini zburatoare si tancuri de asalt primitive, nsa unele dintre inventii le sale erau att de iesite din comun pentru vremea n care a trait, nct unii 1-au susp ectat" ca ar fi avut stranii viziuni ale viitorului. Schitele sale pentru bicicl eta, de exemplu, au iesit la lumina abia la sfrsitul anilor 1960.2 Spre deosebire nsa de stngacele ncercari si prototipuri ale bici-clului victorian, vehiculul imag inat de da Vinci avea rotile de marime egala si era prevazut cu lant de transmis ie. Chiar mai fascinanta dect schita n sine este ntrebarea care ti vine n minte autom at: ce motiv ar fi avut Leonardo pentru a inventa o bicicleta? Omul a nazuit ntot deauna sa poata zbura aidoma pasarilor, dar este greu de crezut ca cineva ar fi visat vreodata sa dea din pedale pe drumuri pline de hrtoape, mentinndu-se ntr-un e chilibru precar pe doua roti (si, spre deosebire de zbor, mersul pe bicicleta nu apare n vreo

fabula clasica), n plus, printre alte dispozitive futuriste, Leonardo a prevazut si inventarea telefonului. Chiar daca geniul sau a fost si mai stralucit dect l re cunos c cartile de istorie, nu putem sa nu ne ntrebam ce cunostinte detinea, astf el nct sa marcheze lumea att de profund chiar si la cinci secole dupa moartea sa. D esigur, am putea argumenta ca nvataturile unui rabin din secolul I d.Hr. ar fi de asteptat sa aiba o relevanta mai redus a pentru epoca noastra dect au avut-o inv entiile lui da Vinci, nsa la fel de adevarat este faptul ca unele idei au un cara cter universal si etern si ca adevarul daca poate fi aflat si definit nu se erod eaza o data cu trecerea veacurilor. Dar nu filozofia (declara ta sau nu) ori art a lui da Vinci a fost ce a care ne-a atras atentia asupra lui, ci una dintre rea lizarile sale cu adevarat paradoxale extrem de cunoscuta si n acelasi timp cel ma i putin descifrata. Asa cum am relatat n detaliu n ultima noastra carte3 , am desc operit ca Leonardo a fost cel care a creat" Giulgiul din Torino, despre care s-a crezut ca poarta imaginea miraculos imortalizata a lui lisus n clipa mortii, n 198 8, testarea cu izotopi de carbon le-a dovedit tuturor cu exceptia ctorva fanatici ca giulgiul dateaza de la sfrsitul Evului Mediu sau din primii ani ai Renasterii . Acest lucru nu a diminuat nsa ctusi de putin caracterul de exceptie al obiectulu i si nu a oferit raspuns la problema care noua ni s-a parut a fi cea mai s tring enta: identitatea fa rsorului" fiindca, la urma urmei, cel care a creat aceasta re licva" nu putea fi dect un geniu. Giulgiul din Torino se comporta asa cum o recun oaste ntreaga literatura de specialitate, att cea favorabila autenticitatii sale, ct si cea defavorabila aidoma unei fotografii. Artefactul prezinta un ciudat efect de negativ"; cu alte cuvinte, arata ca o urma vaga de arsura cnd e privit cu och iul liber, dar negativul fotografic ofera detalii vizuale remarcabile . Fiindca nici o pictura sau gravura cunoscuta nu se comporta n ac est mod, efectul de nega tiv a fost considerat de giulgisti" (cei care cred ca este cu adevarat lintoliul lui lisus) o dovada a caracteristicilor miraculoase ale amprentei, n orice caz, n oi am descoperit ca imaginea de pe Giulgiul din Torino se comporta ca o fotograf ie fiindca exact asta este. Orict de incredibil ar parea, Giulgiul din Torino est e o fotografie, mpreuna cu Keith Prince, am reconstruit ceea ce noi credem a fi t ehnica originala, reproducnd astfel pentru prima data caracteristicile pna acum in explicabile ale acestei pnze.4 Si, n ciuda a firmatiilor raspicate ale giulgistilor " ca asa ceva este imposibil, am reusit acest lucru folosind un echipament extre m de simplu. Am utilizat o camera improvizata, o pnza prelucrata chimic, tratata cu substante disponibile n

secolul al XV-lea, si doze" mari de lumina. Subiectul fotografiei noastr e experi mentale a fost un bust feminin din ghips, care, din pac ate, nu semana nici pe d eparte cu modelul original. Fiindca, desi nu-i apartine asa cum s-a crezut lui l isus, chipul de pe giulgiu este c el al farsorului" nsusi. Altfel spus, Giulgiul d in Torino este o fotografie de cinci sute de ani a nimanui altuia dect Leonardo d a Vinci. n ciuda unor bizare afirmatii contrare, giulgiul nu poate fi opera unui crestin evlavios, n aparenta, negativul fotografic al pnzei nfatiseaza trupul nsngera t al lui lisus. Trebuie sa ne reamintim ca acesta nu este un snge obisnuit; pe lng faptul ca e de esenta divina, pentru crestini el constituie instrumentul prin ca re lumea va fi mntuita. Dupa parerea noastra, cel care falsifica acest snge nu poa te fi considerat n nici un caz credincios, asa cum cineva care nutreste macar o u rma de respect fata de persoana lui lisus nu va ndrazni s-i nlocuiasca imaginea cu a sa. Leonardo a facut si una, si alta, cu o atentie deosebita pentru detaliu si chiar am putea banui cu o anumita doza de placere, n mod cert si-a dat seama ca, reprezentnd presupusa imagine a lui lisus cine ar fi putut suspecta ca, de fapt, era chipul artistului florentin?6 , giulgiul va fi venerat de numerosi pelerini chiar de la bun nceput. Din cte ne putem da seama cunoscndu-i caracterul, Leonardo ia urmarit din umbra, nevazut, cum se nchinau n fata lui. Dar si-a nchipuit el cti c restini i vor preaslavi imaginea n decursul secolelor? Si-a imaginat oare ca, ntr-o zi, oameni cu capul pe umeri se vor converti la catolicism doar vazndu-i chipul n tiparit pe bucata aceea de pnza? A prevazut el ca ideea occidentalilor cu privire la trasaturile lui lisus se va contura pornind de la imaginea de pe Giulgiul di n Torino? Si-a dat oare seama ca milioane de oameni de pe ntregul glob vor ajunge sa venereze chipul unui eretic homosexual din secolul al XV-lea n locul Dumnezeu lui lor preaiubit'? A stiut Leonardo da Vinci ca figura sa avea sa devina efecti v imaginea lui lisus Hristos? Dupa parerea noastra, Giulgiul din Torino este cea mai crunta, si ma i reusita, farsa jucata omenirii, n ntreaga istorie. Dar, cu to ate ca a pacalit milioane de oameni, consideram ca nu e doar un fa ls gra tuit s i ca Leon ardo a creat acea sta relicva" pen tru a transmite un dublu mesaj: exis tenta unei tehnici novatoare si o convingere eretica cifrata, n acea epoca de sup erstitii paranoice, dezvaluirea publica a tehnicii fotografiei ar fi constituit asa cum o vor demonstra evenimentele ulterioare7 un risc enorm. Nu ne ndoim nsa ca Leonardo s-a amuzat copios vaznd cum prototipul sau este protejat chiar de cleri cii pe care el, unul, i dispretuia. Desigur ca acest lucru ar putea fi doar o coi ncidenta, o nt orsatura providentiala ntr-o poveste si asa remarcabila, nsa pentru noi nu e altceva dect o noua dovada a pasiunii florentinului de a detine controlu l total, de aceasta data chiar dincolo de mormnt. Desi fals, opera unei minti gen iale, Giulgiul din Torino poart a anumite simboluri ilustrative pentru ideile ne obisnuite ale lui Leonardo, asa cum se poate vedea si n alte opere ale sale. De e xempl u, la personajul al carui chip este imprimat pe giulgiu, la baza gtu lui se observa o clara linie de demarcatie. Cnd imaginea este transformata ntro harta cu izohipse, utiliznd cele mai sofisticate tehnologii

computerizate, se poate vedea ca linia marcheaza baza capului n fata, dupa care urmeaza o zona lata, ntunecata , pna la partea de s us a pieptului, unde contururile ncep sa se zareasca din nou8. Dupa parerea noastra, exista doua expl icatii posibile. Una este pur practica, fiindca imaginea vazuta din fata este o combinatie: trupul i apartine unei persoane crucificate, iar fata este cea a lui Leonardo; astfel , linia respectiva denota, probabil, locul n care cele doua imag ini au fost unite. Autorul falsului nu era nsa ctusi de putin nendemnatic si i-ar fi fost n mod cert usor sa acopere sau sa stearga linia aceea de demarcatie. Dar da ca Leonardo pur si simplu nu a vrut s-o elimine? Daca a lasat-o acolo n mod delib erat, pentru a sugera ceva celor care au ochi sa vada"? Ce mesaj eretic ar putea purta Giulgiul din Torino, chiar codificat? Desigur ca exista o limita a simbolu rilor ce pot fi incluse n tr-o simpla imagine a unui corp gol, rastignit una anal izata n mod repet at de numerosi oameni de stiinta, dotati cu cele mai moderne ec hipame nte. Vom reveni la acest subiect mai trziu, nsa deocamdata subliniem doar c a raspunsul la aceste ntrebari poate fi gasit daca vom privi ate nt doua aspecte principale ale imaginii. Primul se refera la volumul mare de snge ce pare sa curg a pe bratele lui Iisus si care, la prima vedere, pare sa contrazica simbolica li psa de vin de pe masa Cinei celei de taina, dar, de fapt, subliniaza nca o data c oncluzia la care am ajuns noi. Celalalt aspect pe care l mentionam se refera la l inia de demarcatie dintre cap si trunchi, linie ce pare a sugera ca Leonardo vre a sa atraga atentia asupra unei decapitari... Din cte stim noi, lisus nu a fost d ecapitat, iar imaginea de pe giulgiu este o combinatie; prin urmare, sntem ndemnat i sa luam n consideratie imaginile a doua personaje distincte, ntre care exista nsa o relatie de un anumit tip. Chiar si asa, de ce sa fie s uprapus" un decapitat p este un crucificat? Asa cum vom vedea, indiciul capului taiat de pe Giulgiul din Torino nu e altceva dect o subliniere a simbolurilor ntlnite n multe dintre lucrari le lui da Vinci. Am mentionat deja mna care pare a reteza gtul delicat al misterio asei M", tnara din Cina cea de taina, si va amintiti ca, n aceeasi fresca, lisus nsu si este amenintat de o mna cu indexul ridicat, nfipta parca n fata lui, ca un gest de atentionare, de amintire sau poate ca amndou la un loc. n opera lui Leonardo da Vinci, mna cu aratatorul ridicat este, de fiecare data, o referire directa la loa n Botezatorul. Sfntul, presupusul nainte-mergator al lui lisus, cel care a spus lu mii: iata Mielul lui Dumnezeu" ale carui sandale nu era vrednic sa i le dezlege, avea, dupa parerea lui Leonardo, o importanta extrema, daca ar fi sa judecam dup a omniprezenta sa n lucrarile artistului florentin. Obsesia n sine este bizara la un om despre care multi rationalisti moderni sustin ca nu avea nici o aplecare p entru religie. Este greu de nteles de ce un pictor pentru care personajele si tra ditiile crestine nu nseamna nimic ar fi dedicat att de mult timp si energie unui s fnt anume, asa cum a facut-o Leonardo cu loan Botezatorul, ntreaga lui viata pare

dominata de a cest loan, att la un nivel constient, n operele de arta, ct si la unu l sincronistic, tradus n coincidentele care i-au marcat existenta. E aproape ca s i cum loan Botezatorul 1-ar fi urmat pretutindeni. Iubitul sau oras, Florenta, s e afla sub patronajul sfntului, asemenea catedralei din Torino n care este gazduit giulgiul. Ultimul sau tablou pe care, alaturi de MonaLisa, 1-a pastrat aproape de sine, chiar n ncaperea n care si-a dat obstescul sfrsit, a fost loan Botezatorul; de asemenea, unica sculptura a lui da Vinci pastrata pn astazi (lucrata mpreuna cu Giovani Francesco Rustici, un cunoscut ocultist) l nfatiseaza tot pe loan Botezat orul. Acum, sculptura se afla n baptisteriul din Florenta, la intrare, deasupra c apetelorturistilor si, din pacate, la dispozitia stolurilor de porumbei. Acel ar atator ridicat pe care l vom numi n continuare gestul lui loan" apare si n celebra l ucrare a lui Rafael, Scoala din Atena (1 509). Acolo l vedem pe venerabilul Plato n schitnd acest gest, dar n a cele circumstante aluzia sa nu este att de misterioas a pe ct ne-am put ea astepta. De fapt, modelul lui Rafael pentru Platon a fost ch iar Leonardo da Vinci, iar gestul nu-i este caracteristic att lui, ct mai degrab a este profund semnificativ pentru el (si, probabil, pentru Rafael si pentru alti i din acelasi cerc). Daca vi se pare ca insistam prea mult asupra aratatorului r idicat, haide sa mai privim cteva reprezentari ale sale n operele lui da Vinci. Ap are ntr-o serie de picturi si, asa cum am spus deja, are mereu aceeasi semnificat ie, n tabloul neterminat Adoratia magilor (nceput n 1481), un personaj anonim schit eaza acest gest n apropierea unei movile de pamnt pe care creste un roscov. Majori tatea privitorilor l trec usor cu vederea, deoarece privirile le snt n mod inevitab il atrase spre ceea ce se considera a fi punctul central al tabloului: dupa cum indica si titlul, magii care venereaza Sfnta Familie. Serafica si visatoarea Feci oar a cu pruncul lisus pe genunchi este reprezentata sub chipul unui perso naj t ern, insipid. Magii ngenuncheaza, oferindu-i daruri copilului, iar n fundal o mult ime de oameni se agita, n aparenta nchinndu-se deopotriva mamei si pruncului. Dar, la fel ca n cazul Cinei celei de taina, si de aceasta data avem de-a face cu o pi ctura crestina doar l a nivel superficial, care merita o analiza mai atenta. Per sonajele din fundal nu snt, nici pe departe, ntruchipari ale frumusetii si bunasta rii. Scheletice, minile lor raschirate nu par ridicate spre ceruri ntr-un gest de veneratie, ci lasa mai degraba impresia ca se ndreapta ca niste gheare de cosmar asupra cuplului divin. Magii si ofera darurile, dar numai doua dintre cele trei m entionate n Biblie: smirna si tamie, dar nu si aur. n vremea lui Leonardo, aurul nu era doar un simbol al bogatiei, ci si al regalitatii, al stpnirii, iar n aceasta p ictura artistul i-1 refuza micului lisus. Daca privim dincolo de Fecioara si de ma gi, zarim un al doilea grup de adoratori. Acestia au nfatisari mai sanatoase s i mai normale, dar daca le urmam directia privirilor, observam imediat ca ei nu se uita la mama si la prunc, ci par mai degraba a venera radacinile roscovului, lnga trunchiul caruia un ba rba t schiteaza gestul lui loan". Iar roscovul, am mai spus-o, este asociat n mod traditional cu

loan Botezatorul9... n coltul din dreapta jos al tabloului, un tnar se rasuceste c u spatele spre Sfnta Familie. Este general acceptat faptul ca acest tnar este Leon ardo nsusi, dar argumentul adus adesea pentru a explica aceasta pozitie acela ca artistul nu se simtea demn sa priveasca n fata cuplul divin nu prea sta n picioare . La urma urmei, se stie ca da Vinci nu era un iubitor al Bisericii, n plus, sa n e amintim ca, sub chipul Sfntului Tadeus (sau Sfntul Iuda) din Cina cea de taina, pictorul i ntoa rce spatele Mntuitorului, relevnd astfel o reactie emotionala extrem a la adresa figurilor centrale ale credintei crestine. Si cum Leonardo nu era ctu si de putin un exemplu de pietate sau de cucernicie, e greu de crezut ca reactia sa a fost inspirata de un sentiment de inferioritate sau de venerare, ndreptndu-n e atentia spre frapanta schita a lui Leonardo pentru SfntaAna, Fecioara si Pruncu l (1501), care se afla astazi n Galeria Nationala din Londra , remarcam si de ace asta data elemente care ar trebui dar rareori reusesc sa atraga atentia privitor ului asupra unor implicatii subversive. Desenul i nfatiseaza pe Fecioara cu Pruncu l, mpreuna cu Sfnta Ana (mama Mariei), si pe loan Botezatorul, copil, n aparenta, l isus l binecuvnteaz pe varul sau, loan, care priveste n sus cu un aer meditativ, n vr eme ce Sfnta Ana fixeaza de aproape chipul visator al fiicei sale si schiteaza ges tul lui loan" cu o mna ciudata, lata, masculina. Aratatorul ei se ridica imediat deasupra minii micute a lui lisus, ca si cum ar umbri-o, att n sens literal, ct si m etaforic. Si, cu toate ca Fecioara pare asezata ntr-o pozitie extrem de incomoda, mai ciudata este pozitia micului lisus. Fecioara l tine de parca tocmai 1-ar fi m pins n fata pentru a-i da lui loan binecuvntarea, ca si cum 1-ar fi adus n scena do ar pentru acest lucru si abia l mai poate tine acolo. loan, pe de alta parte, se reazema comod de genunchiul Sfintei Ana, de parca onoarea ce i se face l lasa com plet indiferent. E oare posibil ca mama Fecioarei sa-i aminteasca fiicei sale de un secret n legatura cu loan? Conform notitei ce nsoteste tabloul, unii experti, nedumeriti de tineretea Sfintei Ana si de prezenta neobisnuita a Botezatorului , au presupus c a pictura le nfatiseaza, de fapt, pe Maria si pe veris oara ei, Elisabeta - mama lui loan. Supozitia este plauzibila si, daca este reala, nu face dect sa ntareasca afirmatiile noastre. Aparenta inversare a rolurilor lui lisus si loan apare si n tr-una din cele doua versiuni ale tabloului Fecioara pe stnci, tot de Leon ardo. Istoricii de arta nu au oferit niciodata o explicatie sa tisfacatoare pent ru ex istenta celor doua versiuni, dar una este expusa n prezent la Galeria Nationala d in Londra, iar cealalta mult mai interesanta din punctu l nostru de vedere la Mu zeul LUvru, n Paris. Initial pictura a fost comandata de o organizatie numita Con fraternitatea Imaculatei Conceptiuni, pentru panoul central al unui triptic dest inat altarului din capela bisericii San Francesco Grande, n Milano10. (Celelalte doua picturi ale tripticului au fost ncredintate altor artisti.) Contractul, data t 25 aprilie 1483, exista si astazi si arunca o lumina interesanta asupra a ceea ce a dorit con-fraternitatea... si ce a primit, de fapt. n contract se specifica n mod detaliat forma si dimensiun ile picturii necesare deoarece cadrul tripticu lui exista deja. n mod ciudat,

ambele versiuni respecta aceste cerinte, nsa tot nu stim de ce Leonardo a rea liz at doua. Putem nsa banui ca la mijloc se afla inter pretarile diferite, care au m ai putin de-a face cu perfectionismul si mai mult cu potentialul lor exploziv. C ontractul impunea, de asemenea, tema picturii: un eveniment nementionat n Evanghe lii, dar cunoscut n traditia crestina. Este vorba despre momentul n care, n timpul fugii n Egipt, losif, Maria si pruncul lisus si-au gasit adapost ntr-o grota, unde 1-au ntlnit pe micul loa n Botezatorul, protejat de arhanghelul Uriel. Esential n privinta ac estei legende este faptul ca ofera o iesire de siguranta" pentru una dintre cele mai tulburatoare ntrebari ridicate de povestea botezului lui lisus, a sa cum este ea redata n Biblie. De ce a fost nevoie ca lisus, pur si lipsit de pa cate, sa fie botezat, dat fiind ca ritualul constituie, de fa pt, un gest simbol ic de spalare a pacatelor si de curatire n vederea ulter ioarei accederi la mparat ia cereasca? De ce a trebuit Fiul lui Dumnezeu sa se supuna unui evident act de autoritate din partea Botezatorului? Legenda povesteste cum, la aceasta (uimitor de) ntmplatoare ntlnire ntre cei doi copii, lisus i-a conferit varului sau autoritat ea de a1 boteza cnd amndoi vor ajunge la maturitate. Din mai multe motive, comanda primita de Leonardo pare a f i o culme a ironiei si ne put em imagina ca artist ul a fost chiar ncntat s-o primeasca si s-o ex ecute conform propriilor sale idei cel putin ntr-una din variante. n stilul epocii, confraternitatea a cerut o pictur a somptuoasa, bogat ornamentata, cu foita de aur si cu o ceata ntreaga de ngerasi si profeti ai Vechiului Testament. Ceea ce a primit semana att de putin cu ceea c e a solicitat, nct relatiile dintre ea si artist au devenit tensionate si au culmi nat cu un proces ce s-a prelungit pe mai mult de douazeci de ani. Leonardo a rep rezentat scena ceruta ct mai realist posibil, far a personaje secundare n nici un caz ngerasi buclati si profeti ntunecati. De fapt, dramatis personae au fost drasti c reduse, dat fiind ca, desi scena reprezinta fuga Sfintei Familii n Egipt, losif nici macar nu a pare n pictura. Versiunea de la Luvru, prima realizata de Leonar do, o nfatiseaza pe Fecioara ntr-o roba albastra, cu un brat asezat protector n jur ul unuia din copii, iar celalalt prunc sta alaturi de Uriel. n mod straniu, cei d oi copii snt identici; mai ciudat nsa este faptul ca micutul de lnga arhanghel l bin ecuvnteaza pe celalalt, n vreme ce pruncul Mariei ngenuncheaza umil. n consecinta, i storicii de arta au presupus ca, din cine stie ce motiv, da Vinci a ales sa-1 as eze pe loan lnga Maria. La urma urmei, nu exista vreo eticheta care sa identifice personajele si, n mod cert, copilul care binecuvnteaza trebuie sa fie lisus! Exis ta nsa si alte posibilitati de interpretare a scenei, posibilitati care, pe lnga c a sugereaza mesaje subliminale intense si extrem de neortodoxe, readuc n atentie codurile utilizate de Leonardo n al

te lucrari ale sale. Asemanarea dintre cei doi copii denota, poate, faptul ca ar tistul le-a ncetosat" n mod intentionat identitatile. Si, n vreme ce l mbratiseaza cu un gest tandru si protector pe copilul considerat a fi loan, Maria ntinde mna dreapta deasupra capului lui lisus" n ceea ce pare a fi un gest de evide nta ostilitate, n recenta sa biografie a lui da Vinci, Serge Bramly descrie acest gest ca amintind de ghearele unui vultur"11. Uriel arata cu degetul spre copilul de lnga Maria, dar fapt de asemenea semnificativ priveste enigmatic spre observa tor, adica n directie opusa Fecioarei. Desi ar fi mai comod si mai acceptabil sa consideram ges tul sau ca o indicatie asupra celui care avea sa devina Mesia, nu putem s a nu ne gndim si la alte posibile semnificatii. Daca, ntr-adevar, copilul de lnga Maria, n versiunea de la Luvru a picturii, este lisus asa cum ne-am putea astepta n mod logic , iar cel asezat lng Uriel este loan? Amintiti-va ca, n acest ca z loan l binecuvnteaza pe lisus. In calitatea sa de protector al Botezatorului, Ur iel si ntoarce privirea de la micul lisus, iar Maria, aparndu-si fiul, ntinde o mn ame nintatoare deasupra lui loan. La ctiva centimetri sub palma ntinsa a Mariei, mna cu aratatorul ntins a arhanghelului reteaza aerul, ca si cum cele doua gesturi ar nc adra un indiciu criptic. Totul pare ca si cum Leonardo ar sugera ca un obiect ce va semnificativ, dar nevazut ar trebui sa se afle n spatiul dintre cele doua mini. n acest context, nu ar fi exagerat sa ne imaginam ca degetele ntinse ale Mariei p ar a se sprijini pe crestetul unui cap invizibil, n vreme ce aratatorul lui Uriel taie aerul exact acolo unde s-ar a fla n mod normal gtul. Acest cap fantomatic pa re sa pluteasca deasupra copilului de lnga arhanghel... Prin urmare, ni se indica fara dubii cine este acest copil, fiindca, la urma urmei, care din ei a murit d ecapitat? Si daca acesta este loan Botezatorul, atunci el binecuvnteaza, el detin e aceasta autoritate. Daca privim nsa cealalta versiune a picturii, mai trzie si a flata azi la Galeria Nationala din Londra, constatam ca toate elementele care du c la aceste deductii eretice au disparut dar numai acestea. Cei doi copii nu mai seamana ntre ei, cel de lnga Maria poarta crucea traditionala, c u brate inegale, a Botezatorului (desi este posibil ca aceasta s a fi fost adaugata mai trziu, de un alt artist). Mna dreapta a Mariei este ntinsa si aici deasupra celuilalt copil , dar de aceasta data gestul nu mai este amenintator. Uriel nu mai arata cu dege tul si nici nu si mai n toarce ochii de la protagonistii scenei. E ca si cum Leona rdo ne-ar invita sa descoperim diferentele", provocndu-ne sa tragem, fiecare, prop riile concluzii, din aceste detalii ciudate. Acest tip de analiza a lucrarilor l ui da Vinci scoate la lumina o serie vasta de subntelesuri incitante si deconcert ante. Iar tema loan Botezatorul pare a se repeta, marcata de ingenioase indicii si simboluri subliminale. De nenumarate ori, att el, ct si imaginile care l reprezi nta snt situate pe un plan mai ridicat comparativ cu acela pe care se afla lisus chiar si n simbolurile ascunse n mod ingenios n Giulgiul din Torino. Exista o inten tie bine conturata n privinta acestei insistente, vizibila att n complexitatea imag inilor folosite de artist, ct si n riscurile pe care el si le-a asumat afisndu-si n vazul tuturor ideile

ingenios disimulate. Poate ca, asa cum am mentionat deja, motivul pentru care mu lte dintre lucrarile lui au ramas neterminate nu este att perfectionismul, ct mai degraba constientizarea faptului ca ar fi suferit repercusiuni grave daca vreuna dintre personalitatile vremii ar f i ntrezarit, prin stratul superficial de orto doxism, blasfemia" ntruchipata de lucrarile sale. Probabil chiar si un intelectual de talia lu i Leonardo evita sa cada n dizgratia autoritatilor o data i fusese de ajuns.12 n mod cert nsa, da Vinci nu si-ar fi pus viata n joc mpanndu-si" operele cu asemenea mesaje eretice, daca nu ar fi crezut profund n ele. Asa cum am vazut dej a, departe de a fi ateul materialist att de ndragit de multi modernisti, Leonardo era loial unui sistem de convingeri total opuse fata de ceea ce era pe atunci si este si acum traditia crestina. Ocult" este termenul pe care multi 1-ar folosi p entru acest sistem. n prezent, cuvntul are conotatii clare si nu tocmai pozitive, ducnd cu gndul la magia neagra sau la elucubratiile sarlatanilor lipsiti de scrupu le ori la ambele. De fapt, termenul ocult" nseamna ascuns" si este utilizat frecven t n astronomie, de pilda atunci cnd se descrie modul n care un corp ceresc l oculteaz a" sau l eclipseaza pe altul prin fata caruia trece, n ceea ce-1 priveste pe Leona rdo da Vinci, desi trebuie sa recunoastem ca au existat n viata sa elemente si co nvingeri ce amintesc de ritualuri sinistre si practici magice, la fel de adevara t este faptul ca, n primul rnd, artistul a fost animat de o continua sete de cunoa stere. Majoritatea cercetarilor sale au fost nsa ocultate" de societate si, mai cu sea ma, de o omniprezenta si atotputernica institutie, n cea mai mare parte a Eu ropei acelor vremuri, Biserica nu agrea experimentele stiintifice si nu pregeta sa-i reduca la tacere pe cei care si expuneau n public ideile neortodoxe ori pur s i simplu deosebite. Florenta nsa orasul n care Leonardo s-a nascut, a crescut si s i-a nceput cariera era un centru nfloritor al artelor si al stiintei. Principalul motiv al acestei deschideri catre cunoastere a Florentei era orict de uimitor ar parea numarul mare de magicieni si ocultisti care traiau aici. Primii protectori ai lui Leonardo, familia conducatoare a orasulu i, Medici, ncura ja n mod efectiv studiile oculte si chiar sponsoriz a activitatile de cautare si traducere a anu mitor manuscrise pierdute. Astrologia Renasterii era cu totul altceva dect horosc oapele pe care le citim astazi n ziare. Desi unele zone de investigatie pot parea n prezent naive sau pur si simplu superstitioase, multe altele consti tuiau tent ative serioase de a ntelege universul si locul omului n cadrul acestuia. Magicieni i nsa tinteau mai departe, ncercnd sa descopere modul n care pot fi controlate forte le naturii. Privit din aceasta perspectiva, faptul ca Leonardo da Vinci a fost u n reprezentant activ al culturii o culte din vremea sa nu mai este deloc de mira re. Distinsul istoric Frances Yates a sugerat chiar ca geniul multilateral al lu i da Vinci ar putea fi explicat n raport cu ideile contemporane privind magia.13 Detalii despre conceptele caracteristice acestei miscari oculte florentine pot f i gasite n cartea noastra precedenta14, dar putem sp

une ntr-un cuvnt ca esenta tuturor organizatiilor vremii era ermetismul , curent a l carui nume deriva de la Hermes Trismegistul, un renumit mag egiptean ale carui scrieri reflecta un sistem magic coerent. Ce l mai important element al gndirii ermetice era ideea conform careia omul este divin n sens literal un concept att de periculos pentru domina tia Bisericii asupra inimii si a mintii credinciosilor, nct a atras dupa sine anatemizarea. Principiile ermetice au detinut un loc concre t n viata si activitatea lui Leonardo, dar, la prima vedere, ntre aceste idei filo zofice si cosmologice sofisticate, pe de o parte, si conceptele eretice c are to tusi puneau accentul pe figurile biblice, pe de alta parte, existau discrepant e majore. (Trebuie sa subliniem faptul ca ideile hetero- doxe ale lui da Vinci si ale celor din jurul lui nu erau doar rezultatul razvratirii lor mpo triva unei B iserici corupte si credule. Asa cum a demonstrat istoria, n opozitie cu Biserica Catolica s-a ma nifestat, ntr-adevar, o miscare puternica si deloc ascunsa: prote stantismul. Dar daca Leonardo ar mai fi trait astazi, n mod cert nu 1-am vedea nch inndu-se nici n bisericile protestante!) Exista nsa numeroase dovezi clare care ate sta ca ermeticii pot " deopotriva eretici n adevaratul sens al cuvntului. Giordano Bruno (1548-1600), fanatic sustinator al ermetismului, a declarat ca propr iile convingeri au la baza vechea religie egipteana care a Precedat crestinismul - s i care 1-a eclipsat ca importanta.15 Din aceasta nfloritoare lume a ocultismului care se temea nsa prea mult de reactia Bisericii pentru a iesi din clandestinitat e faceau parte si alchimistii. Si n acest caz avem de-a face cu o preju decata a lumii moderne. Astazi se considera n general ca alchimistii erau niste bieti aiur iti care si iroseau viata ncercnd sa transforme metalul n aur; aceasta imagine a ser vit nsa drept paravan alchimistilor seriosi, axati pe experimentarea stiintifica, dar si pe transformarea de sine si, implicit, pe controlul total al propriului destin. Nu este greu de nteles deci ca un om cu setea de cunoastere a lui da Vinc i s-a simtit atras de aceasta miscare, ba poate a fost chiar unul dintre persona jele ei cheie. Desi nu exista dovezi clare care sa ateste aceasta implicare a sa , se stie ca frecventa cercurile oculte, iar cercetarile noastre n problema Giulg iului din To rino sugereaza ca aceasta imagine a fost rezultatul direct al propr i ilor sale experimente alchimice". (De fapt, am ajuns la concluzia ca tehn ica f otografica nsasi a fost unul dintre marile secrete ale alchimiei.16) Mai simplu s pus, este greu de crezut ca da Vinci nu era familiarizat cu toate sistemele de c unoastere disponibile n vremea sa; pe de alta

parte nsa, date fiind riscurile implicate, este la fel de improbabil ca el sa fi lasat vreo marturie scrisa a acestui fapt. Si totusi, asa cum am vazut, simbolur ile si imagin ile pe ca re le-a folosit n mod repetat n asanumitele sale picturi r eligioase nu ar fi fost n nici un caz apre ciate de autoritatile Bisericii, daca acestea si-ar fi dat seama de adevar ata lor natura. Chiar si n aceste conditii, fascinatia pentru ermetism pare , cel putin la prima vedere, total opusa fata de preocuparea pentru loan Botezatorul si pentru presupusa semnificatie a femeii , ,M". Aceas ta discrepanta a fost, de fapt, cea care ne-a nedumerit si ne-a incit at sa ne continuam cercetarile. Desigur, s-ar putea sustine ca acest sir nesfrsit de aratatoare ridicate nu nseamna dect un singur lucru ca acest geniu renascentis t era obsedat de loan Botezatorul. Dar ar fi oare posibil ca l a baza convingeri lor sale sa se a fle o semnificatie mai profunda ? Ca mesajul transmis de pictur ile sale sa fie, de fapt, adevarat? Fara ndoiala ca, n cercurile oculte, maestrul florentin a avut ntotdeauna reputatia ca ar detine anumite cunostinte secrete. Cnd am nceput sa studiem rolul pe care el 1-a jucat n crearea Giulgiu lui din Torino, din rndurile acestor cercuri au razbatut zvonuri care, pe lng faptul ca-i confirma u implicarea, sugerau deopotriva ca Leonardo ar fi fost un mag recunoscut. Am va zut chiar un afis publicitar parizian din secolul al XlX-lea pentru Salonul Roze i si al Crucii un loc de ntlnire a ocultistilor cu nclinatii artistice care l nfatis pe Leonardo a Pastrator al S fntului Graal (ceea ce, n acele cercuri, este sinoni m cu Pastrator al Sfintelor Taine). Fireste, zvonurile si licentele arti stice n u constituie o dovada n sine, dar, n contextul indiciior prezentate anterior, spre ne-au deschis apetitul pentru a afla ct mai multe de c necunoscutul Leonardo. Pna acum, am evidentia t filonul cen tral al a parentei ob sesii a florentinului: loan Botezatorul. Desi n-a r fi fost ctusi de putin neobis nuit sa i se ceara, pe cnd se afla la Florenta, sa realizeze picturi sau sculptur i reprezentndu-1 pe loan, trebuie sa spunem ca da Vinci a facut acest lucru din p roprie initiativa. La urma urmei, ultimul tablou la care lucra n ainte de a muri, n 1519 si care nu i-a fost solicitat de nimeni , era loan Botezatorul. Poate ca a vrut ca pe chipul acestuia sa i se odihneasca privirea n ultimele clipe de viata . Si, ori de cte ori i s-a cerut sa picteze o scena desprinsa din tra ditia crest ina, a accentuat pe ct posibil rolul Botezatorului. Dupa cum am vazut deja, fieca re reprezenta re a lui loan este realizata astfel nct sa transmita un mesaj specif ic, chiar daca acesta este perceput imperfect si la nivel subliminal. Botezatoru l este nfatisat ca un personaj important, dar, la urma urmei, el a fost premergat orul,

vestitorul si ruda de snge a lui lisus, astfel ca e firesc sa fie recunoscut ca a tare. Si totusi da Vinci nu lasa nicidecum sa se nteleaga ca loan i-ar fi fost n v reun fel ca toti ceilalti, de altfel inferior lui lisus. n tabloul Fecioara pe stn ci, arha nghelul arata spre loan, acesta binecuvntndu-1 pe lisus, nu invers, n Ador atia magilor, spectatorii cu nfatisare normala, sanatoasa venerea za radacinile r oscovului copacul lui loan , nu pe Fecioara si pe pruncul ei. Iar gestul lui loan" , acel aratator ridicat, este nfipt la Cina cea de taina n f ata lui lisus ntr-un m od ctusi de putin iubitor; de fapt, pare a spune, cu un aer amenintator: Aminteste -ti de loan!" n plus, cea mai putin cunoscuta realizare a lui da Vinci, Giulgiul din Torino, poarta acelasi tip de simbolism: imaginea unui cap aparent retezat s uprapusa peste un trup rastignit. Toa te acestea sugereaza ca, pentru Leonardo, cel putin, loan Botezatorul i-a fost superior lui lisus. Privit din aceasta pers pectiva, da Vin ci pare un glas ce striga n Pustie. La urma urmei, multe genii au avut idei excentrice, p entru a folosi un eufemism. Poate ca acesta a fost doar un alt dom eniu al existentei sale n care s-a delimitat de gndirea conventionala a vremii sale, singur si nenteles, nsa chiar de la primii pasi ai cerc etarilor no astre, la sfrsitul anilor 1980, ne-am dat seama ca n ultimul timp au aparut dovezi extrem de controversate, ce-i drept care stabiles c o conexiune strns ntre Leonard o si o sinistra organizatie secreta, foarte puternica. Aceasta societate, despre care se presupune ca a fost nfiintata cu multe secole nainte de epoca lui da Vinc i, a atras n rndurile ei unele dintre cele mai proeminente personalitati ale istor iei europene si, n conformitate cu unele surse, exista nca si astazi. Membri marca nti ai aristocratiei s-au aflat de-a lungul timpului n esaloanele ei superioare, iar n prezent unele dintre cele mai proeminente figuri ale vietii politic e si ec onomice o mentin vie. Daca, n acele zile de nceput, ne-am fi imaginat ca ne vom pe trece vremea n galeriile de arta, descifrnd picturi renascentiste, ne-am fi nselat extraordinar de mult. CAPITOLUL 2 In lumea tenebrelor Cercetarile noastre n lumea necunoscutului Leonardo" aveau sa devina o ndelungata si incredibil de pasionanta cautare mai degraba o calatorie initiatica dect o simpla deplasare ntre doua punc te date. Pe parcurs aveam sa ajungem de multe ori n cte o fundatura; de asemenea, ni s-a ntmplat des sa fim prinsi n lumea ascunsa a societatilor secrete, carora le place nu doar sa joace jocuri sinistre, dar si sa dezinformeze s i sa deruteze. Ne-am ntrebat adesea cum a fost posibil ca un simplu studiu al vietii si al activ itatii lui da Vinci sa ne duca ntr-o lume despre a carei existenta nici macar nu aveam idee cu exceptia, poate, a unuia dintre cele mai impenetrabile filme ale f rancezului Jea n Cocleau

, Orphee, ce descrie o lume a tenebrelor, accesibila printr-o mag ica traversare a oglinzilor. De fapt, nsusi acest exponent al suprarealismului Cocteau a fost c el care ne-a oferit noi indicii, nu doar despre convingerile lui Leonardo, ci si despre existenta unui vechi curent ascuns, cu aceleasi preocupari. Am descoperi t, la un moment dat, ca Jean Cocteau (1889-1963) pare a fi facut parte din aceas ta societate secreta; dovezile n acest sens vor fi discutate mai jos. Deocamdata n sa, vorn analiza un tip de probe m ult mai evidente cele oferite de Propriii nos tri ochi. Surprinzator de aproape de forfota Pietii Leicester din Londra, se afl a biserica Notre-Dame de France. Ampla sata n Leicester, aproap e zid n zid cu un frecventat local pentru adulti",cladirea este difici l de identificat, deoarece f atada ei nu are nimic din pitorescul aso ciat de obicei cu marile biserici catol ice. Poti trece usor pe lnga ea fara a-i acorda vreo atentie si, n mod cert, fara a realiza ct de mult difera aspectu l sau de cel al majoritatii locaselor de cult crestine. Construita initial n 1865 pe un amplasament asociat cu Ordinul Cavaler ilor Templieri, Notre-Dame de France a fost distrusa aproape n ntregime de bombard amentele germane din Al Doilea Razboi Mondial, fiind reconstruita la sfrsitul ani lor 1950. O data ce a trecut de modestul ei exterior, vizitatorul patrunde ntr-o incinta vasta si nalta care, la prima vedere, pare tipica pentru bisericile catol ice moderne. Aproape lipsita de sculpturile de prost gust ce orneaza pna la refuz alte locase de cult, biserica este decorata cu mici placi ce simbolizeaza Oprir ile de pe Drumul Crucii, cu doar ctiva sfinti din ipsos n capelele laterale si cu un altar nalt, strajuit de o tapiserie care nfatiseaza o Fecioara blonda nconjurata de animale ce i se prosterneaza o imagine care aminteste de scenele duioase din filmele lui Disney, dar care constituie totusi o reprezentare acceptabila a tin erei Maria. Pe laterala stnga a bisericii, privind spre altarul principal, se afl a o capela mica, fara nici o statuie de cult, dar ctusi de putin banala. Vizitato rii intra aici ca sa fotografieze si sa a dmire fresca neobisnuita , ce figureaz a la loc de cinste pe toate cartile postale vndute de biserica. Finalizata n 1960, lucrarea a fost realizata de Jean Cocleau. Ca n cazul asa-ziselor picturi crestin e" ale lui da Vinci, fresca lui Cocteau releva, la o privire atenta, un simbolis m nu tocmai ortodox. Iar comparatia cu arta lui Leonardo nu a fost aici doar o ntm plare. Lasnd la o parte distanta" de 500 de ani, am putea spune ca cei doi maestri au colaborat ndeaproape. nainte de a ne ndrepta atentia spre aceasta veritabila cu riozitate, sa privim biserica Notre-Dame de France n ansamblu. Desi nu este un ca z unic, n mod cert rar se ntmpla ca bisericile catolice sa aiba o forma circulara, iar aici aceasta este accentuata de o serie de de talii. De exemplu, luminatorul n forma de cupola, decorat cu o serie de cer curi concentrice, poate fi interpre tat ca sugernd o pnz de paianjen. Zidurile, pe de alta parte, att cele interioare, ct si cele exterioare, snt decorate cu motivul repetat al crucilor cu brate egale, alternnd cu alte

cercuri. Biserica postbelica include n structura ei o lespede adusa din catedrala , de la Chartres acel veritabil giuvaer al arhitecturii gotice si, asa cum am de scoperit ntre timp, un focar al gruparilor caracterizate de convingeri religioase mult mai putin ortodoxe dect sugereaza cartile de istorie. Desigur, nu e nimic p rofund sau sinistru n prezenta acelei lespezi n structura cladirii; la urma urmei, n timpul razboiului, Notre-Dame de France a fost locul de ntrunire al Fortelor Li bere franceze si un fragment din catedrala de la Chartres constituia, pentru mem brii acestora, un simbol reprezentativ al meleagurilor natale. Cercetarile noast re a u demonstrat nsa ca semnificatia sa reala este mult mai profunda. Zi de zi, multi oameni londonezi si turisti deopotriva intra n biserica pentru a se ruga si a participa la slujbe. Locasul pare a fi unul dintre cele mai frecventate din L ondra si constituie totodata un adapost pentru dezmostenitii soartei, care snt tr atati aici cu deosebita ntelegere. Dar fresca lui Cocleau este cea care i atrage p e cei mai mul ti dintre turisti, desi unul dintre motivele vizitei lor poate fi si liniste a pe care o regasesc n aceasta oaza de calm din inima agitatei capital e. La prima vedere, observatorul ncearca un sentiment de dezamagire, deoarece - l a fel ca majoritatea operelor lui Cocleau - fresca nu pare a fi dect o schita col orata, o scena ilustrata n cteva nuante aplicale pe un suport banal de mortar. Luc rarea nfatiseaza Rastignirea, victima fiind nconjurata de soldati romani smeriti, de ucenici si de femei plnse. n mod cert, cuprinde toale ingredientele" unei crucif icari traditionale, dar, la fel ca si Cina cea de taina a lui Leonardo, la o exa minare mai atenta si mai critica si chiar mai realista , releva date interesante. Personajul central, victima acestei morti cumplite, poate fi lisus. Spunem poate " fiindca nu avem cum sa-i cunoastem identilatea exacta, deoarece nu-1 vedem dect de la genunchi n jos; partea de sus a corpului nu ne este aratata. Iar la picioa rele crucii zace un urias trandafir rosu cu albastru. In prim-plan apare o figur a care nu e nici soldat roman, nici discipol; un chip care priveste n partea opus a crucii, aparent puternic impresionat de evenimentele ce se desfasoara n spatele lui. ntr-a-devar, scena are un impact cutremurator; sa vezi un om murind n condit ii att de cumplite este greu de suportat, dar sa fii de fata atunci cnd Dumnezeu nt rupat si varsa sngele pentru omenire trebuie sa fie cu adevarat traumatic. Si totu si, expresia de pe chipul din prim-plan nu este nici aceea a unui suflet omenos impresionat, nici a unui discipol ndurerat. Daca e sa fim cinstiti, fruntea ncrunt ata si privirile n laturi sugereaza mai degraba o persoana nemultumita, ba chiar dezgustata. Aceasta nu este n nici un caz reactia unui om gata sa ngenuncheze plin de veneratie, ci a unuia care si exprima opiniile de la egal la egal. Si atunci, cine este acest participant critic la unul dintre cele mai sacre evenimente ale crestinatatii? Nu e nimeni altul dect Jean Cocleau. Si, daca ne amintim ca Leona rdo da Vinci s-a reprezentat pe sine ntors cu spatele la Sfnta Familie n Adoratia m agilor si refuznd sa priveasca spre lisus la Cina cea de taina, putem spune ca ex ista cel putin o asemanare ntre aceste picturi. Ia r daca adaugam si faptul ca de spre ambii artisti s-a spus ca au fost membri de rang nalt ai aceleiasi organizat ii eretice secrete,

cercetarile aprofundate devin imperioase. Scena este dominata de un soa re negru , ce-si ntinde pe cer razele ntunecate. Chiar n fata lui se afla o persoana probabi l un barbat ai carei ochi bulbucati, reliefati pe fondul cerului, seamana cu n i ste sni obraznici. Patru soldati romani snt surprinsi n pozitii eroice n jurul cruci i, cu lancile ndreptate n directii diferite si, a parent, semnificat ive; unul din tre ei poa rta un scut pe ca re se zareste un soim stilizat. La picioarele a doi dintre soldati zace o bucata de pnza pe car e snt mprastiate zaruri; suma punctelo r vizibile este cincizeci si opt. La baza crucii, un tnar cu aer insipid si ncrucis eaza minile, privirea lui goala fiind atintita asupra uneia din cele doua femei p rezente. Acestea par a fi unite de un M" larg, chiar sub omul cu ochi bulbucati. Femeia mai vrstnica priveste n jos, ndurerata, si pare a plnge cu lacrimi de snge; ce a tnara are un aer mai distant si, cu toa te ca sta aproape de cruce, trupul i est e rasucit cu spatele spre ea. Forma literei M se repeta pe altar, chiar n fata fr escei. Ultimul personaj al acestei scene, aflat n extrema dreapta a tabloului, es te un barbat de vrst nedeterminata, al carui unic ochi vizibil are forma clara a u nui peste. Unii comentatori1 au subliniat ca unghiurile de orientare a lancilor formeaza o pentagrama un element ctusi de putin ortodox ntr-o scena crestina tradi tionala. Orict de interesant ar fi, acest fapt nu face obiectul preocuparilor noa stre aici. Asa cum am vazut, par a exista unele legaturi superficiale ntre mesaje le subliminale din lucrarile avnd caracter religios ale lui da Vinci si cele semn ate de Cocleau; tocmai a ceste simboluri comune celor doi ne-au atras atentia. N umele Leonardo da Vinci si Jean Cocleau apar pe lista Marilor Maestri ai uneia d intre cele mai vechi si mai influente socielati secrete din Europa La Prieure de Sion (Prioria din Sion). Extrem de conlroversata, nsasi existenta ei a fost la u n moment dat disculabila si d e aceea presupusele sale aclivitati constituie ade sea obiectul ironiilor. L a nceput, am mpartasit si noi acesl lip de reactie, dar cercetari le ulterioare au demonstrat cu certitudine ca problema nu este chiar a tt de simplista. Prioria din Sion a ajuns n atentia publicului de limba engleza ab ia n 1982, prin intermediul extrem de apreciat al cartii The Hol y Blood and the Holy Grail de Michael Baigenl, Richard Leigh si Henry Lincoln, desi n tara sa de origine, Franta, date despre existenta ei au ncepu t sa transpara la ncepulul anil or 1960. Esle un ordin cavaleresc sau cvasimasonic cu evidente ambitii polilice si, se pare, cu o considerabil a putere ascunsa. Acestea fiind spuse, definirea Prioriei devine fo arte dificila, poate si din cauza caracterului himeric al une i astfel de miscari. Oricum nsa, nu a existai nimic iluzoriu n informatiile ce neau fost

oferite de un reprezentant al organizatiei pe care 1-am ntlnit la ncepulul anului 1 991; nllnirea n sine a fosl rezultalul unei ii de scrisori bizare trimise pe adresa noastra, dupa o emisiune radiofonica pe tema Giulgiului din Torino. Culisele ac eslui rendez-vous cu tenla usor suprarealista snt detaliale n precedenta noastra c arie2, dar pentru moment este sufi-cient sa spunem ca Giovanni" un italian care n i s-a prezentat doar sub acesl pseudonim si ne-a declarat ca este un membru de r ang nalt al Prioriei din Sion ne-a urmarit cu atentie nca din primele etape ale ce rcetarilor noaslre cu privire la Leonardo si la Giulgiul din Torino. Nu stim din ce molive, Giovanni a decis n cele din urma sa ne dezvaluie unele dintre obiecti vele organizatiei si poate, chiar sa ne implice n planurile acesteia. O mare part e dintre acele informatii s-au concretizat n cele din urma dupa verificari extrem de lente n cartea pe care am scris-o despre Giulgiul din Torino; o parte tot att de semnificativa nu ni s-a parut nsa a avea o relevanta deosebita si, n consecinta , nu am inclus-o n carte. n ciuda implicatiilor adesea uimitoare sau chiar socante ale informatiilor primite de la Giovanni, nu am putut sa nu le luam n serios, ma i cu seama ca cercetarile noastre independente le-au confirmat. Spre exemplu, im aginea de pe Giulgiul din Torino se comporta ca o fotografie, fiindca, asa cum a m demonstrat, exact asta si este. Iar daca datele oferite de Giovanni provin asa cum a sustinut el din arhivele Prioriei, atunci nu le putem ignora, privindu-le cel mult cu un oarecare scepticism, nsa n nici un caz cu refuzul obstinat al mult ora dintre detractorii lor. La nceput, cnd am patruns n lumea tainica a lui Leonard o, neam dat seama ca, daca acea sta organiza tie secreta a facut ntr-adev ar part e integra nta din viata lui, motivatiile sa le devin mult mai usor de descifrat. Daca da Vinci a activat ntr-o puternica retea subteran a, este posibil ca si inf luentii sai patroni Lorenzo de Medici si regele Francisc I al Frantei sa fi fost implicati. Si, la urma urmei, n umbra obsesiilor lui Leonardo pare sa se fi afla t o organizatie obscura; a fost nsa aceasta, asa cum sustin unii, Prioria din Sio n? Daca afirmatiile unor reprezentanti ai acesteia snt reale, atunci societatea a vea deja o existenta ndelungata n momentul n ser care da Vinci a fost recrutat n rndurile ei. Indiferent nsa de vechimea ei, probabil ca a e xercitat o atractie extrem de puternica asupra florentinului si asupra altor art isti renascentisti. Poate ca, a idoma francmasoneriei moderne, le oferea sustine re materiala si sociala, netezind drumul tinerilor artisti spre cele mai influen te curti europene; acest lucru nu explica nsa profunzimea evidenta a convin geril or ciudate nutrite de Leonardo. Indiferent de tipul organizatiei din care facea part e, aceasta 1-a atras n egala masura, att la nivel spiritual, ct si material. P uterea detinuta de Prioria din Sion se datoreaza , cel putin partial, afirmatiil or conform carora membrii ei snt si au fost dintotdeauna detinatorii unui secret colosal, unul care, daca ar fi dezvaluit p ublic, ar

zdruncina din temelii att structurile de stat, ct si pe cele ale Bise ricii. Prior ia din Sion, cunoscuta si sub numele Ordinul din Sion sau Ordinul Madonei din Si on, sustine ca a fost fondata n anul 1099, n timpul primei cruciade, si ca aceasta fondare nu a fost, de fapt, altceva dect oficializarea unui grup mult mai vechi, pastrator al acelui secret extrem de periculos.3 Membrii prioriei sustin, de a semenea, ca orga nizatia s-a aflat la baza Ordinului Cavalerilor Templieri acei calugari-razbo inici medievali cu o sinistra reputatie. Prioria si templierii au devenit una si aceeasi organizatie, condusa de acelasi Mare Maestru, pna la schi s ma din 1188, cnd fiecare si-a reluat drumul propriu. Prioria a continuat sa fii nteze dirijata de o serie de Mari Maestri nume sonore din istorie, precum Sir Is aac Newton, Sandro Filipepi (cunoscut ca Botticelli ), filozoful ocultist englez Robert Fludd si, desigur, Leonardo da Vinci, despre care se spune ca ar fi cond us Prioria n decursul ultimilor sai noua ani de viata. Printre liderii de data re centa se numara Victor Hugo, Claude Debussy si scriitorul, dramaturgul, pictorul si cineastul Jean Cocleau.4 De asemenea, din rndul membrilor obisnuiti ar fi fac ut parte, se pare, figuri istorice precum Ioana d'Arc, Nostradamus (Michel de No tre Dame) si chiar papa loan al XXIII-lea. Pe lnga aceste celebritati, n activitat ea Prioriei ar fi fost implicate, timp de generatii ntregi, unele dintre cele mai de seama familii regale sau aristocratice ale Europei; printre ele: d'Anjou, Ha bsburg, Sinclair si Montgomery. Scopul declarat al organizatiei este acela de ai proteja pe descendentii vechii dinastii de regi merovingieni ai statului franc , care au domnit ncepnd cu secolul al V-lea pn la asasinarea lui Dagobert al II-lea , la sfrsitul secolului al VH-lea. Unii critici sustin nsa ca Pri oria a luat fiin ta abia n anii 1950 si ca nu e altceva dect un grup de mitomani lipsiti de orice p utere veritabila, regalisti cu infinite iluzii de grandoare.5 Prin urmare, pe de o parte avem de-a face cu afirmatiile Priori ei referitoare la propriile sale r aison d'etre si genealogie, iar pe de alta ne confruntam cu declaratiile detract orilor sai. Confruntati cu aceast a aparent de netrecut prapastie, ne-am gndit la un moment dat s a renuntam la aceasta directie a cercetarilor noastre. Dar ne-a m dat seama ca, desi evaluarea Prioriei comporta doua aspecte chestiun ea existe ntei sale actuale si cea a pretentiilor de natura istorica , problema

este complexa si nimic n ceea ce priveste aceasta organizatie nu este clar contur at. O singura conexiune dubioasa ori o contradictie aparent a referitoare la act ivitatile Prioriei le permite scepticilor sa denunte ntreaga problema ca fiind o simpla aiurea la de la nceput pna la sfrsit. Dar trebuie sa ne amintim ca avem de-a face aici cu veritabili crea tori de mituri, iar acestia snt preocupati mai degr aba sa transmita idei pline de forta si uneori chiar socante prin intermediul im aginilor arhetipale, dect sa comunice adevarul efectiv. Nu avem nici un dubiu cu privire la existenta actuala a Prio riei. Discutiile noastre cu Giovanni ne-au c onvins ca el cel putin nu este un farsor si ca informatiile pe care ni le-a ofer it snt veridice. Pe lng faptul ca ne-a furnizat date pretioase despre Giulgiul din Torino, ne-a pus la dispozitie o serie de detalii referitoare la alte persoane i mplicate n prezent n activitatile Prioriei si, probabil, ale altor organizatii ezo teri ce nrudite, att din Marea Britanic, ct si de pe continentul european. De pilda , ne-a dezvaluit ca un consultant editorial cu care unul din noi colaboras e n an ii 1970 este membru al Prioriei. La prima vedere, afirmatiil e sale despre aceas ta persoana au parut doar niste fabulatii rautacioase, dar n numai cteva luni s-a petrecut un lucru straniu. Prin ceea ce am putea numi o sincronizare frapanta, a cel con sultant a participat la o petrecere organizata de una dintre prietenele noastre n noiembrie 1991, la un restaurant care i placea n mo d deosebit, dar care nu se afla ctusi de putin n apropiere de casa e i, n Home Counties, ci la doi pasi de domiciliul unuia dintre noi. Ni s-a parut foarte ciudat ca una dintre persoan ele mentionate de Giovanni sa se afle printre participantii la petrecere, chiar sub nasul nostru. Am pastrat apoi legatura si am fost invitati acasa la el, n Sur rey. Ne-am bucurat de compania placuta a lui si a sotiei sale, dar cu timpul un fapt a devenit evident: era, ntr-adevar, membru al Prioriei din Sion. Relatiile n oastre au culminat cu o invitatie la o petrecere de dupa Craciun, la casa lui de vacanta. Evenimentul s-a desfasurat ntr -o atmosfera de gala, dar prieteneasca, iar ceilalti oaspeti erau cosmopoliti ncntatori, profund interesati poate chiar ex agerat, privind retrospectiv de cercetarile noastre despre Leonardo da Vinci si Giulgiul din Torino. Desigur, ne-am simtit flatati, dar si oarecum deconcertati, dat fii nd ca erau cu totii actori ai scenei bancare internationale. Despre gaz da noastra stiam deja ca face parte dintr-o organizatie de tip ma sonic, dar, n c iuda spiritului sau alert si adesea tumultos, era totodata un ocultist practican t. El nsusi ne-a spus acest lucru, ntr-un impuls evident bine cntarit. Era clar ca voia sa aflam cte ceva despre cunostintele oculte pe care le detineau j si celelal te persoane din cercul lui, dar ct si ce anume? Oricare ar fi fost motivele sale ascunse, am aflat

astfel ca din rndu-rile Prioriei fac parte oameni cultivati si influenti, vorbito ri de engleza, femei si barbati deopotriva. Giovanni ne-a indicat totodata numel e unui director al unei edituri din Londra, pe care l cunosteam si noi. Desi nu i -am putut co nfirma calitatea de membru al Prioriei, am descoperit ca interesele s ale n domeniul ocultismului depaseau granitele cartilor si ale articolelor pe care le scria din cnd n cnd pe aceasta tema, sub diferite pseudonime. De asemenea, omul a jucat un rol important n popularizarea cartii The Holy Blood and the Holy Grail la publicarea acesteia, n 1982. (Si, desigur, nu este o coincidenta faptul ca detine o a doua casa foarte aproape de un anumit sat din Franta care, dupa cu m vom vedea, joaca un rol important n ceea ce priveste Prioria din Sion.) Din rap orturile noastre cu aceste persoane reiese nsa un element important: actuala Prio rie din Sion nu este, asa cum sustin criticii ei, doar nascocirea unui grup rest rns de francezi cu fantezii monarhiste. Ca urmare a datelor si experientelor rece nte, n mintea noastra nu nc ape ndoiala ca, acum cel putin, Prioria exista. Trecutu l sau istoric nsa constituie o alta problema. Trebuie sa le recunoastem criticilo r ei un argumen t importa nt, si anume acela ca prima referire documentata la Pr iorie dateaza din 25 iunie 19566. Legea franceza impune nregistrarea tuturor asoc iatiilor orict de paradoxala ar fi aceasta prevedere n cazul asa-numitelor organiz atii secrete". La data nregistrarii sale, Prioria a declarat ca are scopul de a of eri studii si ajutor reciproc membrilor sai" o afirmatie care, n ciuda altruismulu i afabil, pare un exemplu stralucit de neutralitate atent exprimata. Organizatia si-a declarat un singur obiect de activitate: acela de a edita o publicatie int itulata Circuit, care ar avea rolul de informare si de aparare a drepturilor si a libertatilor n constructia de locuinte cu chirii mici" (foyers HLM7). n declarati e erau mentionati patru membri de vrf ai asociatiei, cel mai interesant si mai bi ne cunoscut fiind Pierre Plantard, totodata editorul revistei Circuit. Dupa acea declaratie obscura, Prioria a devenit nsa cunoscuta unor cercuri mult mai largi. Pe lnga faptul ca statutul ei a fost tiparit8 , mpreuna cu semnatura unuia dintre presupusii sai Mari Maestri, Jean Cocleau (desi, desigur, ar putea fi vorba des pre un fals), org anizatia a fost mentionata ntr-o serie de carti. Debutul" sau di n acest punct de vedere a avut loc n 1962, n lucrarea Les templiers sont parmis no us (Templierii snt printre noi"), de Gerard de Sede, n care era inclus si un interv iu cu Pierre Plantard, nsa abia dupa douazeci de ani Pr ioria a devenit un nume c unoscut n afara lumii vorbitoare de limba franceza, n 1982, a fost publicat fenome nalul best-seller The HolyBlood and the Holy Grail de Michael Baigent, Richard L eigh si Henry Lincoln, iar controversa iscata pe marginea lui a adus Prioria n at entia unui public mult mai larg. Despre concluziile la care a ajuns cartea cu pr ivire la organiza tie si la obiectivele ei vom discuta mai trziu. Din materialele date publicitatii, Pierre Plantard se contureaza ca

un personaj pitoresc, care stapneste la perfectie arta diplomatica de asi privi i ntelocutorul drept n ochi n vreme ce raspunsurile pe ca re i le ofera nu snt nici p e departe directe. Nascut n 1920, a ajuns n atentia opiniei publice n 1942, n timpul ocupatiei naziste n Franta, n calitatea sa de editor al unui jurnal numit Vaincre pour une jeune chevalerie (Vi ctorie pentru o tnara cavalerie"), care avea un ton evident indulgent la adresa ocupantului si care a fost, de altfel, publicat cu aprobarea acestuia. Oficial, publicatia era organul de presa al Ordinului AlphaGala tes, o societate cavalereasca si cvasimasonica ce-si avea sediul n Paris si al carei Mare Maestru a devenit Plantard la vrsta de numai douazeci si doi de ani . Editorialele sale apareau la nceput sub numele Pierre de France" , care apoi s-a transformat n Pierre de Fran ce-Plantard" si n cel e din urma n Pierre Plantard". 9 Obsesia privind ceea ce considera el a fi versiunea corecta a numelui sau a fost accentuata atunci cnd a adoptat grandiosul titlu Pierre Plantard de Saint-Clair"; sub aces t nume a aparut n The Holy Blood and the Holy Grail si pe acesta 1-a fo losit n calitatea sa de Mare Maestru al Prioriei din Sion, ntre anii 1981 si 1984. (Vaincre este acum titlul buletinului intern al Prioriei, pe care Pierre Planta rd l editeaza mpreuna cu fiul sau, Thomas.10) Acest fost proiectant care lucra pen tru o firma ce realiza s ubansamble pentru cuptoare si care, din cnd n cnd, avea di ficultati n asi plati chiria11 a exercitat o influenta considerabila asupra i sto riei europene. Pierre Plantard de Saint-Clair sub pseudonimul Captain Way" a fost cel care a organizat Comitetul Sigurantei Publice, care a facilitat revenirea l a putere a generalului Charles de Oaulle. Sa analizam n cele ce urmeaza natura pa radoxala a Prioriei di n Sion. n primul rnd, ne putem ntreba de unde provin informa tiile publice referitoare la aceasta organizatie si ct de credibile snt ele. Asa c u m se mentioneaza n The Hol y Blood and the Holy Grail, sursa principala de info rmatii este o serie de numai sapte documente enigmatice gazduite de Bibliotheque Nationale din Paris, cunoscute sub numele de Les dossiers secrets (Dosarele secr ete")13- La prima vedere, ele snt o amestecatura de texte si genealogii istorice, nsotite de lucrari alegorice moderne care snt atribuite unor autori anonimi sau a ltora cu pseudonime bombastice ori care poarta numele unor oameni care nu au nim ic de-a face c u ele. Majoritatea articolelor se refera la presupusa obsesie mer ovingiana a organizatiei si se axeaza pe celebrul mister de la Rennes-le-Chteau, un

satuc din regiunea Languedoc, din care au pornit cercetarile efectuate de Baigen t, Leigh si Lincoln (vom vorbi despre ele mai trziu). Din documente transpar nsa s i alte teme, mult mai semnificative pentru noi, pe care le vom discuta n curnd. Pr imul articol din dosarele secrete a fost depus n biblioteca n 1964, desi este data t 1956. Ultimul a fost depus n 1967. Initial, cea mai mare parte a continutului a cestor dosare poate fi considerata cel mult o gluma. Noi nu am recomanda nsa o as eme nea abordare, deoarece, din experienta noastra privind Prioria din Si on si modul ei de operare, stim ca exceleaza printr-o dezinformare deliberata si detal iata, n dosul unei perdele groase de baliverne, echivocuri si duble ntelesuri, se ascund intentii extrem de serioase si de ferme. Totusi, nu ne ndoim ca este pract ic imposibil ca personalitati precum Leonardo da Vinci si Isaac Newton sa fi fos t fascinat e att de profund de obsesia referitoare la o dinastie de mult disparut a si de readucerea ei la putere n Franta epocii actuale. Pe baza dovezilor prezen te n dosarele secrete, ipoteza ca dinastia merovingiana a supravietuit dupa domni a regelui Dagobert al II-lea fara a mai Pune la socoteala existenta unui sir con tinuu de descendenti pn n secolul XX este n cel mai bun caz fragila si, n cel mai rau , o pur fantezie.14 La urma urmei, toti cei care ncearca stabilirea arborelui gene alogic dincolo de doua sau trei generat ii descopera n scurt timp ct de complex si de problematic este n tregul proces. De aceea, nu putem sa nu ne ntrebam din nou cum ar fi posibil ca o astfel de cauza sa fi inspirat generatii de-a rndul de oam eni cu o inteligenta iesita din comun. Este greu de imaginat ca Isaac N ewton, L eonardo si altii asemenea lor ar fi fost profund impresionati, de pilda, de o or ganizatie engleza al carui obiectiv era restauratia descenden tilor regelui Haro ld al II-lea (ucis de soldatii lui Wilhelm Cuceritorul n 1066). Actuala Priorie d in Sion se confrunta cu dificultati mari n atingerea scopului declarat readucerea pe tron a dinastiei merovingiene. Pe lnga problema revenirii Frantei republicane la forma de organizare monarhica, pe care a respins-o acum mai bine de un s eco l, chiar daca ar reusi acest lucru (n ipoteza ca ar putea demo nstra continuitate a liniei merovingiene), apare o alta dificultate: dina stia merovingiana nu ar p utea emite preten tii la tron, fiindca n vre mea ei Franta nu exista ca atare. As a cum preciza scriitorul francez Jean Robi n: Dagobert a fost... un rege n Franta, dar n nici un caz nu un re ge al Frantei".15 Les dossiers secrets pot pa rea doa r niste elucubratii, dar amploarea eforturilor si a resurselor implicate n realiz area si coroborare a lor sugereaza altceva . Chiar si scriitorul francez Gerard de Sede, care, n pagini ntregi, bine documentate, demonteaza presupusele dovezi n s prijinul pretentiilor merovingiene, recunoaste ca studiile practice

si resursele teoretice care au stat la baza lor snt impresiona nte. Desi se arata sarcastic la adresa acestor fabulatii delirante", n final ajunge la concluzia ca exista totusi un mister real n privinta lor. O trasatura ciudata a dosarelor o co nstituie permanentele aluzii mai mult sau mai putin voalate ca autorii au avut a cces la o serie de documente ofi ciale guvernamentale si politienesti. Vom amint i aici numai doua dintre numeroasele exemple n acest sens. n 1967, n dosare a fost adaugata o brosura intitulata Le serpent rouge (Sarpele rosu"), cu trei presupusi autori Pierre Feugere, Louis Saint-Maxent si Gaston de Koker datata 17 ianuarie 19671, desi fisa de intrare n Bibilotheque Nationale poarta data de 15 februarie . Acest text extraordinar de treisprezece pagini, mai degraba un exemplu de tale nt poetic, cuprinde un bogat simbolism astrologie, alegoric si alchimic. Sinistr u n privinta brosurii este faptul ca toti cei trei autori au fost gasiti spnzurati , la interval de douazeci si pa tru de ore unul de altul, n perioa da 6-7 mai a a celuiasi an. De aici se poate deduce, fireste, ca moartea lor a fost rezultatul colaborarii n scrierea acestui text. Investigatiile ulterioare au demonstrat nsa c a Le serpent rouge a fost introdus n dosarele secrete pe data de 20 martie dupa d ecesul lor si ca fisa de intrare a fost falsificata n mod intentionat, pentru a p urta o data din februarie. Dar mai exista un lucru, chiar mai uimitor, n legatura cu aceasta afacere stranie: cei trei presupusi autori nu au avut absolut nici o legatura nici cu brosur a n sine, nici cu Prioria din Sion. Se pare ca cineva a folosit aceasta ser ie bizara de trei decese pentru propriile scopuri ascunse. D ar, care a fost motivul? Si, asa cum precizeaza de Sede, s-au scurs numai treisp rezece zile ntre cele trei morti si intrarea brosurii n Biblioteca Nation ala o mi scare att de rapida, nct sugereaza ca autorul sau autorii real i au dispus de infor matii confidentiale din interiorul unei anchete a politiei .18 Iar Franck Marie, scriitor si detectiv particular, a stabilit far a urma de ndoiala ca aceeasi mas ina de scris a fost utilizata pentru a redacta Sarpele rosu" si o serie de docume nte ulterioare din Les dossiers secrets.19 Al doilea exemplu este cazul document elor falsificate ale Lloyds Bank. O serie de presupuse pergamente din secolul al XVII-lea gasite de un preot francez doua secole mai trziu, care dovedeau continu itatea generatiilor n dinastia merovingiana, au fost achizitionate de un englez n 1955 si depuse ntr-o cutie de valori, la o filiala a Lloyds Bank din Londra. Desi nimeni nu a vazut documentele respective, se stie ca au existat cteva scrisori c e confirmau depunerea lor la banca, scrisori semnate de trei cunoscuti oameni de afaceri englezi care au avut anterior legatur i cu serviciile britanice de spio naj, n cadrul documentarilor pentru cartea The

Mesianic Legacy20, Baigent, Leigh si Lincoln au demonstrat ca scri sorile erau, de fapt, falsuri, cu toate ca includeau fragmente ale unor documente originale c e purtau semnaturile reale ale celor trei oameni de afaceri, alaturi de copii al e certificatelor de nastere ale acestora. Ce l mai semnificativ si mai interesan t element este nsa altul: persoana care a falsificat scrisorile, indiferent de id entitatea ei, pare sa fi obtinut fra gmentele originale din documente afla te n a rhiva guvernului francez, ntr-un mod care sugereaza implicarea serviciilor de spi onaj franceze.21 Trebuie sa recunoastem ca este ct se poate de bizar. O contrafac ere att de complexa si de elaborata a necesitat, fara ndoiala, un volum urias de t imp, efort si, probabil, risc personal, n acelasi timp nsa, privita retrospectiv, pare a fi complet lipsita de rost. Din a cest punct de vedere, ntreaga a facere r especta vechea traditie a serviciilor de spionaj, n care putine lucruri snt ceea c e par si adesea cele mai limpezi elemente snt, de fapt, mostre abile de dezinform are. Exista nsa motive care ne ndeamna sa nu trecem cu vederea paradoxurile, n gene ral, absurditatile ne ramn n memorie, iar nonsensurile prezentate n mod deliberat c a adevaruri riguros docu mentate au un efect ciudat de puternic asupra subconsti entului. La urma urmei, n subconstient se nasc visele, guvernate de un tip aparte de logica paradoxala, si tot subconstientul este factorul motivator care, odata prins", continua sa lucreze ani de zile pe baza celor mai vagi si mai slabe mesa je, extragnd fiece graunte de nteles simbolic dintr-o frntura de aparente fantasmag orii. Scepticii, care se mndresc n general cu spiritul lor rational, snt de multe o ri ciudat de naivi, fiindca pentru ei totul este ori alb stralucitor, ori negru nepatruns, adevar sau fals adica exact asa cum ar dori unii sa fie vazute lucrur ile respective. Ce modalitate mai eficienta ar putea exista, de pilda, pentru a atrage atentia pe de o parte si a eli mina intrusii nedoriti ori simplii curiosi pe de alta, dect sa oferiti pu blicului informatii aparent incitante, dar n reali tate complet absurde?! n cazul nostru, e ca si cum deslusirea adevarului n ceea ce priveste Prioria ar fi de fapt o initiere: daca nu esti demn de el, perdeaua de distorsiuni te va mpiedica efectiv sa mergi mai departe cu investigatiile. Dar d ac a te dovedesti merituos, n curnd ti vor pica n mna date suplimentare sau vei desco peri singur, printr-o serie de coincidente bizare, acele informatii care, odata descifrate, completeaza si clarifica ntreaga imagine. Dupa parerea noastra, ar fi o mare greseala sa ignoram Les dossiers secrets doar pentru simplul fapt ca mes ajul lor aparen t este incredibil. Eforturile uriase depuse pentru conceperea lo r sugereaza ca totusi documentele au ceva de oferit. Este adevarat ca multi mani aci, n decursul istoriei, si-au dedicat timpul si energia cine stie caror proi ec te vaste si inutile, fara ca amploarea eforturilor implicate sa co

nfere credibilitate rezultatelor obtinute. Dar n cazul Prioriei avem de-a face cu un grup ce respecta, n mod evident, un plan complex, iar acest lucru, coroborat cu celelalte indicii de care dispunem (si pe care v i le vom prezenta la momentu l oportun), demonstreaza ca totusi ceva se ntmpla. Grupul respectiv ncearca ori sa ne spuna, ori sa ne ascunda ceva, l snd sa transpire nsa aluzii privind importanta acelui ceva". Si atunci, cum sa tratam afirma tiile Prioriei privind caracterul s au istoric? Dateaza ntr-adevr organizatia din secolul al Xl-lea? AU activat n rnduri le ei toate acele nume rasunatoare citate n dosarele secrete? n primul rnd, s-ar pu tea spune ca e totdeauna problematic sa dovedesti existenta actuala sau trecuta a unei societati secrete. La urma urmei, cu ct aceasta a reusit mai bine sa-si pa streze anonimatul, cu att mai dificil este sa-i demonstrezi existenta. Dar atunci cnd e nendoielnic ca pretinsii ei membri au avut n mod repetat, de-a lungul anilor , interese si obiective similare, este firesc sa presupui ca respectivul grup a existat sau exista cu adevarat. Orict de improbabila ar parea lista Marilor Maest ri ai Prioriei (asa cum apare ea n Les dossiers secrets), cercetarile efectuate d e Bai gent, Leigh si Lincoln au demonstrat ca la baza ei se afla date veridice.2 2 Exist a, ntr-adevar, legaturi interesante ntre Marii Maestri aflati pe pozitii a laturate cronologic n lista. Pe lng faptul ca se cunosteau ntre ele unele fiind chia r nrudite , aceste personalitati nutreau interese si preocupar i similare. Se stie ca multi dintre ei au facut parte din miscari ezoterice si societati secrete pr ecum francmasoneria, Roza-Cruce si La Compagnie du Saint-Sacre-ment23, toate avnd obiective comune. De exemplu, ntreaga lor literatura este caracterizata de aceea si tema evident ermetica un entuziasm real strnit de posibilitatea unei deveniri aproape divi ne a omului, prin extinderea continua a granitelor cunoasterii. In plus, cercetarile pe care noi nsine le-am efectuat si care s -au concretizat n car tea noastra anterior publicata, au confirmat ca persoanele si familiile prezumpt iv implicate n activitatile Prioriei au fost totodata cele care au ntretinut ceea ce am putea numi Marea Farsa a Giulgi ului Sfmt.24 Asa cum am vazut deja, att da Vin ci, ct si Cocteau a u uti-uzat un simbolism heterodox n picturile lor presupus crestine. La distanta de cinci sute de ani una de cealalta, imagistica lor Prez inta o similaritate remarcabila; de asemenea, motive asema-natoare se ntlnesc si n operele a ltor artisti si scriitori ca re au avut conexiuni cu Prioria.25 Acest lucru demonstreaza ca ei au facut parte ntr-adeva r dintr-o miscare subterana org anizata, bine structura ta deja chia r n epoca lui Leonardo. Da t fiind ca att des pre florentin, ct si despre Jea n Cocleau s-a afirmat ca ar fi fost Mari Maestri si, tinnd sea ma de preocuparile lor comune, pare oarecum rezonabil sa deducem de aici ca, ntr-adevar, ambii au detinut pozitii de vrf ntr-o organ izatie cel putin de tipul Prioriei din Sion. Volumul de probe adunate de Baigent, Leigh si Lincol n n cartea The Holy Blood and the Holy Grail cu privire la existenta istorica a P rioriei

este de netagaduit, n plus, alte dovezi strnse de alti cercetatori au fost publica te n editia revazuta si adaugita a cartii lor, din 1996. (Lucrarea celor trei est e o lectura esentiala pentru toti cei interesati de acest subiect. ) Toate acest e probe indica faptul ca a existat cu adevarat o societate secreta ce functiona n secolul al XH-lea; dar este actuala Priorie din Sion urmasa ei? Chiar daca ntre cele doua organizatii nu se poate pune semnul egal, n mod cert Prioria de astazi detine cunostinte aprofundate despre cealalta societate; la urma urmei, publicul a aflat despre aceasta din urma numai de la membrii organizatiei actuale. Dar a ccesul la arhivele vechii Priorii nu presupune n mod necesar o continuitate verit abila, ntr-o discutie recenta, artistul francez Alain Feral care a lucrat cu Jean Cocteau si 1-a cunoscut ndeaproape ne-a declarat hotart ca mentorul sau nu a fost Mare Maestru al Priori ei din Sion. Cel putin, ne-a asigurat el, Cocteau nu a a vut nici o le gatura cu organizatia care sustine ca a fost apoi condusa de Pierr e Pla ntard de Saint-Clair. Feral a investigat nsa personal anumite aspecte ale i nformatiilor legate de Priorie, ndeosebi pe cele referitoare la satul Rennes-le-C hteau din Languedoc, si a ajuns la concluzia ca persoanele enumerate n Les dossier s secrets ca Mari Maestri, inclusiv Cocteau, au ntr-adevar un numitor comun: o au tentica traditie secreta.26 n acest stadiu al cercetarilor noastre, am decis sa i gnoram prezumptivele ambitii politice ale Prioriei si sa ne concentram pe aspect ele istorice care, desigur, ar putea arunca o raza de lumina si asupra celor din ti. L snd la o parte mitomania merovingian a, dosarele secrete pun un accent deoseb it pe Sfntul Graal, pe semintia lui Beniamin si pe Maria Magdalena . Iata, de pil da , urmatorul fragment din Le serpent rouge: De la cea pe care nazuiesc sa o eli berez se nalta catre mi ne miresmele parfumului ce impregneaza mormntul. nainte uni i o chemau ISIS, mparateasa izvoarelor binefacatoare, VENITI LA MINE TOTI CEI CAR E SUFERITI SI EU VA VOI MNGIA; altii, MAGDALENA, a celebrului ol cu balsam vindeca tor. Initiatii i cunosc adevaratul nume: NOT RE DAME DES CROSS".27 Acest scurt pa saj este derutant, fie si numai pentru ca ultim ele cuvinte Notre Dame des Cross" nu au nici un sens (cu excepti a cazului n care Cross" este un nume de familie si n care lucrurile devin putin mai clare). Des este, n franceza, forma de plural a art icolului nehotart, dar cuvntul cross nu exista n aceasta limba (exista n engleza , dar e la singular). Apoi mai este si bizara confuzie ntre Is is si Maria Magdal ena; la urma urmei, una era o zeita, iar cealalta o femeie cazuta" si, n plus, fac parte din culturi diferite, aparent fara nici o legatura ntr e ele.

Desigur ca apare o problema evidenta n ncercarea de a corobora subiecte aparent att de diferire precum Maria Magdalena, Sfntul Graal si semintia lui Beniamin fara a mai aminti de zeita-mama egipteana Isis cu dinastia merovingiana. n Les dossiers secrets se arata ca francii sicambrieni, stramosii mero-vingienilor, aveau orig ine iudaica; ei erau semintia pierduta a lui Beniamin, care au migrat n Grecia si de acolo n Germania, unde au devenit cunoscuti sub numele de sicambrieni. Dar au torii cartii The Holy Blood and the Holy Grail au complicat scenariul si mai mul t. Conform acestora, importanta dinastiei merovingiene nu e limitata doar la vis ul ctorva regalisti excentrici. Afirmat iile lor transpun ntreaga problema ntr-o cu totul alta dimensiune una care a strnit imaginatia milioanelor de cititori ai ca rtii. Ei sustin ca lisus ar fi fos t casatorit cu Maria Magdalena si ca din aces t mariaj ar fi rezultat urmasi. lisus a supravietuit rastignirii, dar sotia lui si-a luat copiii si a fugit, fara el, ntr-o colonie evreiasca din regiunea de sud a Frantei actu ale. Descendentii lor au devenit conducatorii francilor sicambri eni, fon dnd astfel dinastia merovingiana. Ipoteza pare a se potrivi cu tematica principa la a Prioriei din , dar da nastere unor ntrebari fundamentale. Asa cum a m vazut, este practic imposibil ca o linie sangvina sa supravietuiasca n forma pur a" necesara pentru a sustine astfel de pretentii, indiferent din cine descinde. Fara ndoiala, exista argumente puternice n favoarea unei casatorii ntre lisus si Ma ria Magdalena sau cel putin n sprijinul ideii unei relatii intime ntre ei , problem a pe care o vom aborda n detaliu mai trziu. De asemenea, si faptul ca el ar fi sup ravietuit rastignirii poate fi argumentat. De fapt, n ciuda convingerii populare contrare, nici una dintre aceste asertiuni nu se bazeaza pe cercetarile efectuat e de Baigent, Leigh si Lincoln, fiind sustinute documentat de o serie de special isti, cu multi ani nainte de publicarea cartii The HolyBlood and the Holy Grail.2 8 Exista totusi o problema considerabila n supozitiile lor una de care snt n mod ce rt constienti, cu toate ca ncearca sa nu atraga atentia publicului asupra ei. Pen tru ei, merovingienii snt importanti fii ndca descind din lisus. Dar daca a supra vietuit rastignirii, atunci nu se mai poate spune ca a murit pentru pacatele noa stre, ca a nviat din morti si, n consecinta, ca este de origine divina, Fiul lui D umnezeu. Si atunci, neam putea ntreba, de ce snt considerati presupusii sai urmasi att de importanti? Se crede ca unul dintre acesti descendenti este nimeni altul dect Pierre Plantard de Saint-Clair. n ciuda limbajului emfatic al u nor comentato ri cu privire la aceasta ipoteza, trebuie sa specificam ca Pierre Plantard nsusi nu a mentionat niciodata ca ar fi urmasul lui lisus. Tinem sa subliniem nca o dat a ca semnificatia presupusei succesiu ni merovingiene nu este data de ideea cres tina ca lisus a fost Du mnezeu ntrupat si deci ca urmasii sai ar fi si ei divini. Esenta acestei credinte n dinastia merovingiana este alta: lisus fiind din neamu l lui Dav

id, si deci rege legitim al Ierusalimului, acest titlu revine n mod automat, fie si numai teoretic, familiei si descendentilor sai. Prin urmare, puterea politica si nu cea divina este vizata pentru dinastia merovingiana. Baigen t, Leigh si L incoln si-au construit teoria pe baza afirmatiilor din Les dossiers secrets, dar , dupa parerea noastra, ei au dat dovada de o oarecare selectivitate n alegerea p robelor pe care le-au luat n considera tie. De exemplu, n dosare se afirma ca regi i merovingieni, ncepnd cu fondatorul dinastiei, Meroveu, si pna la Clovis (care s-a convertit la crestinism n an ul 496) erau regi pagni ai cultului Dianei".29 n mod c ert, aceste afirmatii snt greu de mpacat" cu ideea descendentei lor din lisus sau d intr-un trib iudaic. Un alt exemplu al ciudatei selectivitati demonstrate de Bai gent, Leigh si Lincoln este cel al documentului Montgomery".30 Acesta e ste, sust in ei, un text care a iesit la iveala" n arhiva familiei Montgomery si care le-a f ost pus la dispozitie de un membru al respectivei familii. Data documentului ori ginal este incerta, dar versiunea ce le-a fost prezent ata data din secolul al X lX-lea. Cei trei 1-au considerat valoros deoarec e, n esenta, sustinea teoria exp usa n The Holy Blood and the Holy Grail, desi, fireste, nu poate fi considerat o dovada n sprijinul acesteia. Cel putin nsa, afirma clar ca ideea unei casatorii ntr e lisus si Maria Madgalena era cunoscuta cu minimum un secol nainte ca ei sa-si nc eapa cercetarile. Documentul Montgomery relateaza povestea lui Yeshua ben Joseph (lisus, fiul lui losif), care era casatorit cu Miriam (Maria) din Betania (pers onajul biblic pe care multi l considera a fi acelasi cu Maria Madgalena). n urma u nei revolte mpotriva stpnirii romane, Miriam este arestata si eliberata numai fiind ca e nsarcinata. Dupa acest moment fuge din Pa lestina si ajun ge n Galia (astazi Franta), unde naste o fetita. Este usor de nteles de ce Baigent, Leigh si Lincoln au folosit acest document pentru a-si sustine teoria; ciudat e nsa faptul ca n u au exploatat suficient anumite aspecte ale relatarii, n acest text, Miriam din B etania este descrisa ca o preoteasa a unui cult feminin"; mpreuna cu veneratia mer ovingienilor pentru zeita Diana, acest lucru i confer a textului o evidenta aura pagna, greu de armonizat cu ideea ca Prioria este preocupata n principal de geneal ogia regelui David, care l includ e pe lisus. Interesant este ca Prioria nici nu a confirmat, nici nu a in firmat ipoteza expusa n The Holy Blood and the Holy Gra il - fapt care iarasi da nastere unor suspiciuni. Este oare posibil la Prioria d in Sion sa se joace cu noi? Un lucru a devenit foarte clar pentru noi: motivatia acestei organizatii nu este doar puterea pur politica la care se refera Baigent , Leigh si Lincoln. De nenumarate ori, Les dossiers secrets mentioneaza persoane ori din rndul Marilor Maestri, ori al membrilor simpli a caror implicare princip ala nu este de ordin politic, ci ocult. Nicolas Flamei, de pilda, Mare Maestru nt re 1398 si 1418, a fost alchimist, Robert Fludd (1595-1637)

era rozicrucian si, mai aproape de vremea noastra, Charles Nodier (Mare Maestru n tre 1801-1844) a contribuit din plin la renasterea ocultismului modern. Chiar si Sir Isaac Newton (Mare Maestru n perioada 169 11727), cunoscut astazi n primul rnd ca savant si matematician, a fost un adept al ermetismului si un alchimist pasi onat, detinator al u nor exemplare intens studiate ale Manifestelor Rozicruciene .31 Sa nu-1 uitam nici pe Leonardo da Vinci, un alt geniu complet nenteles de cri ticii moderni, pentru care intelectul sau ascutit a fost exclusiv produsul unei gndiri materialiste, n realitate, asa cum am vazut, obsesiile sale aveau surse cu totul diferite, fapt care-1 transforma ntr-un candidat" ideal pe lista Marilor Mae stri ai Prioriei. n mod surprinzator, desi recunosc interesele oculte ale acestor personalitati, Baigent, Leigh si Lincoln nu par sa aprecieze ntreaga semnificati e a ideilor nutrite de acestia. La urma urmei, n majoritatea cazurilor, ocultismu l nu era doar un hobby ocazional, ci preocuparea esentiala de-o viata a fiecarui a dintre cei mentionati. Iar studiile noastre sugereaza ca membrii actuali ai Pr ioriei au, de asemenea, puternice nclinatii oculte. Si atunci, care sa fie secret ul care a preocupat att de mult timp cele mai stralucite minti ale lumii, daca la sam la o parte improbabila diversiune merovingian? Orict de incitanta si de convin gatoare ar fi The Holy Blood and the Holy Grail, explicatiile pe care le ofera p entru obiec tivele si motivatiile Prioriei nu snt ctusi de putin multumitoare, n mo d ce rt, simpla problema a legitimitatii monarhiei franceze nu ar fi jus tificat energiile uriase consumate n decursul timpului. Si, oricare ar f i adevarul, pro babil ca reprezinta o amenintare att de grava la adresa ordinii stabilite nct, chia r si dupa epoca iluminismului, a treb uit pastrat n cel mai strict secret, cunosc ut si aparat ndeaproape de o retea subterana de initiati. Chiar si n decursul cerc etarilor cu privire la Leonardo si la Giulgiul din Torino ne-am vazut confruntat i de nenumarate ori cu senzatia pregnanta ca undeva exista un secret real, pazit cu strasnicie de ctiva alesi. Pe masura ce investigatiile noastre avansau, se co ntura tot mai clar ideea ca temele centrale identificate n viata si n opera lui da Vinci seamana izbitor cu cele existente n materialele Prioriei. Acest lucru ne-a determinat, fireste, sa verificam din nou suspiciunile ca exact aceste subiecte transpar si din lucrarile lui Jean Cocteau. Am descris n paginile anterioare fres ca acestuia din biserica londoneza Notre Damme de France. Dar ce relevanta poate avea simbolistica ei ciudata pentru opera de acum cinci secole a lui Leonardo s i pentru o miscare presupus ezoterica ori chiar eretica? Cea mai evidenta conexi une cu da Vin ci este faptul ca artistul s-a pictat pe sine nsusi cu spatele spre cruce. Dupa cum am mentio nat deja, Leonardo s-a reprezentat de cel putin doua ori ntr-o poz itie similara n Adoratia magilor si n Cina cea de taina. Lund n conside ratie expresia de pe chipul lui Cocteau, care sugereaza o

profunda stnjenea l , nu ar fi poate exagerat sa identificam un punct de legatura n ostilitatea cu care Leonardo si-a ntors fata de la Sfnta Familie n Adoratia magilo r. n fresca lui Cocteau, omul de pe cruce este vazut doar de la genunchi n jos, ce ea ce implica anumite suspiciuni cu privire la identitatea sa. n Cina cea de tain a a lui Leonardo, pe de alta parte, lipsa ciudata a vinului sugereaza un serios dubiu n privinta naturii sacrificiului pe care urmeaza sa-1 faca lisus; Cocteau m erge nsa si mai departe, nen fatisndu-1 pe lisus deloc. Aceeasi similaritate se rem arca n privinta literei M supradimensionate; n fresca lui Cocteau acea sta le leag a pe cele doua femei ndurerate, proba bil Fecioara Maria si Maria Magdalena. Si d e aceasta data putem banui ca Magdalena este personajul ntors cu spatele spre cru ce, n vreme ce mama lui lisus priveste n jos, plngnd, tnara si ntoarce chipul de la el n Cina lui Leonardo, litera M i uneste pe lisus si pe suspect de feminin ul Sfnt lo an", iar Doa mna M" se nclina n directie opusa, ct mai departe de lisus, desi aparen t sta aproape de el. Fresca lui Cocteau reflecta, de asemenea, un simbolism care , pentru cei familiarizati cu preocupa rile Prioriei din Sion, este n mod evident nrudit cu acestea . Spre exemplu, pe zarurile aruncate d e soldatii romani snt ci ncizeci si opt de puncte numarul ezoter ic al Prioriei.32 Trandafirul alb cu alb astru, uimitor de mare, de la picioarele crucii este n mod clar o aluzie la misca rea rozicruciana care, dupa cum vom vedea, are legaturi strnse cu Prioria si cu Leonardo da Vinci. Am mentionat deja ca membrii Prioriei nu cred ca lisus a muri t pe cruce, unele dintre factiunile ei afirmnd chiar ca un nlocuitor" a ndurat ceea ce trebuia sa fi fost soa rta lui. Judecind dupa imagin ea acestor fresce, am pu tea crede ca la fel gn dea si Coctea u. De exemplu, nu numai ca nu putem vedea ch ipul rastignitului, dar n scena apare un personaj care nu este n mod obisnuit asoc iat cu scena crucificarii. Este vorba despre barbatul din dreapta, cu ochiul n fo rma de peste nendoielnic o aluzie la simbolul crestin timpuriu pentru Hristos". De ci, cine ar putea fi acest personaj? Daca ne gndim la ideea Prioriei conform care ia lisus nu a fost tintuit pe cruce, oare n-am putea spune ca omul cu ochiul n fo rma de peste este chiar lisus! Sa fi fost el martor la torturarea si uciderea un ei victime-surogat? ntr-o asemenea situatie, ne putem imagina emotiile pe care le -a resimtit. Pe de alta parte, att n fresca lui da Vinci, ct si n cea a lui Cocteau apare Doamna M cu certitudine, n ambele cazuri, Maria Magdalena. Convingerea Prio riei ca ea a fost casatorita cu lisus expl ica suficient motivul prezentei sale la Cina cea de taina, la dreapta sotului ei, si de ce n calitatea ei de jumatate" poarta un fel de ne n oglinda a vesmintelor lui. Desi n arta Evului Mediu si a Ren asterii timpurii exista traditia prea putin cunoscuta de a o nfatisa pe Maria Mag dalena la Cina cea de taina, Leonardo a declarat ca personajul de la dreapta lui lisus, n fresca imagi

sa, era Sfntul loan. De ce a ales sa induca publicul n eroare astfel? Era, poate, o modalitate subtila de a spori forta subliminala a imagisticii sale? La urma ur mei, daca artistul afirma ca avem n fata un barba t, iar creierul ne spune ca e o femeie, confuzia resimtita ne va determina, la un nivel inconstient, sa zabovim mai mult cu gndul asupra ei. n ambele fresce (a lui da Vinci si a lui Cocteau), M aria Magdalena pare sa-si exprime, prin intermediul limbajului corporal, proprii le ndoieli cu privire la rolul lui lisus. I-a fost ea ntr-adevar att de apropiata, n ct sa cunoasca bine ntreaga istorie? A fost Maria Magdalena sotia lui lisus si, pr in urmare, a stiut adevaratele urmari ale rastignirii? De aceea si ntoarce fata? R olul Mariei Magdalena este abil accentuat la un nivel subliminal n Cina cea de ta ina, dar obsesia principala a lui Leonardo pare a fi cea legata de Sfntul loan Bo tezatorul. Daca florentinul a fost ntr-adevar membru al Prioriei din Sion si tinnd seama de accentul pus de aceasta organizatie pe filiatia lui lisus , obsesia ace asta referitoare la loan Botezatorul pare usor de nenteles. Dar este ea conforma cu interesele Prioriei? Giovanni, sursa noastra de informatii, ne-a lansat" o ntre bare chinuitoare: De ce toti Marii Maestri poa rta numele loan?" Initial am crezu t ca aceasta chestiune este doar o aluzie semivoa lata la adresa propriului sau pseudonim si am tras de aici concluzia ca personajul detine o pozitie nalta n cadr ul Prioriei. De fapt nsa, el a ncercat sa ne atraga atentia asupra unei alte probl eme, mult mai semnificative. Pe lnga faptul ca Marii Maestri poarta n organizatie titlul de pjautonnier (crma ci"), ei primesc si numele Jea n (loan) sau Jeanne (Io ana), n cazul femeilor. Leonardo, de exemplu, apare n lista Prioriei ca Jean IX. T rebuie sa rema rcam ca, orict de neobisnuit ar parea pentru un ordin cavaleresc a tt de vechi, Prioria s-a pretins totdeauna a f i o societate secreta egalitara si patru Ma ri Maestri au fost femei. (Astazi, una dintre sectiun ile franceze ale Prioriei are o conducere feminina.33) Aceasta politica este n deplina con cordan ta cu adevara ta natura si cu crezul organizatiei asa cum le-am nteles noi. Preoc uparile Prioriei snt oglindite n titlurile iera rhiei sale organizationa le. Confo rm statutului sau, Nautonnier este un grad ca re are n componenta trei initiati, fiecare purtnd titlul Prince Noachite de Notre Dame; dupa acesta urmeaza un grad cu noua membri, fiecare cu titlul Croise de Saint Jean, Cruciat al Sfntului loan". (n versiuni le recente ale statutului, a cesta din urma poarta un titlu mai simp lu: Constable.) Mai exista alte sa se gra de, nsa primele trei, din care fac par te treisprezece membri, constituie forul conducator, numit Arca Kyria , Kyria" fi ind echiva lentul n limba greaca al cuvntului doamna", un termen de politete pentru femei, n lumea elenistica a primelor s ecole nainte de Hristos, era totodata un e pitet al zeitei Isis.34 Primul Mare Maestru al organizatiei a fost, trebuie s-o spunem, un loan verita bil Jean de Gisors, un nobil francez din secolul al Xllle a. Partea cea mai stranie o constituie nsa faptul ca numele sau n cadrul Prioriei a fost Jean II. Asa cum remarcau si autorii c nii The Holy Blood and the Holy Gra il:

ntrebarea fundamentala , desigur, este care loan a fost ntiul. loan Botezatorul? loa n Evanghelistul - iubitul ucenic" din cea de-a Patra Eva nghelie? Sau loan, autor ul Apocalipsei? Se pare ca trebuie sa fi fost unul dintre acestia... Prin urmare , cine a fost Jean I? O alta conexiune incitanta este mentionata n cartea RennesleChteau: capitale secrete de l'histoire de France, de Jean-Pierre Deloux si Jacq ues Bretigny, publicata n 1982. Ambii autori au relatii strnse cu Pierre Plantard de Saint-Clair; faceau parte din anturajul lui n anii 1980, cnd Baigent, Leigh si Lincoln 1-au ntlnit pentru prirna data36 si fara ndoiala ca Plantard a avut o contr ibutie majora la cartea susmentionata. n mod cert propagandistica n favoarea Prior iei, lucrarea explica modul n care s-a format aceasta organizatie. (Deloux si Bre tigny snt, de asemenea, autorii unor articole despre Prioria din Sion, publicate n revista L'Inexplique periodic care, dupa unele opinii, a fost fondat si este fi nantat de Priorie.37) Principala idee a fost, sustine cartea, formarea unui guver n secret" n frunte cu Godefroi de Bouillon unul dintre liderii celei dinti cruciad e, n Tara Sfnta, Godefroi a ntlnit o organizatie numita Biserica lui loan, mpreuna cu care a format un plan maret". El si-a pus spada n slujba Bisericii lui loan acea B iserica ezoretica si initiatoare ce reprezenta Traditia si si baza primatul pe Sp irit".38 Din acest plan maret au derivat att Prioria din Sion organizatia ai care i Mari Maestri poarta totdeauna numele loan" , ct si cavalerii templieri. Si, asa c um declara Pierre Plantard de Saint-Clair n cartea lui Deloux si Bretigny: Astfel, la nceputul secolului al XH-lea, au fost constituite mijloacele spirituale si ma teriale care au permis realizarea visului sublim al lui Godefroi de Bouillon; Or dinul Templului va fi purtatorul de spada al Bisericii lui loan si purtatorul de stindard al primei dinastii, armele ce respecta spiritul Sionului". Rezultatul acestui fervent ioanism" avea sa fie o renastere spirituala" capabila sa rastoarne crestinismul cu susul n jos", n ciuda importantei evidente pentru Priorie, accentu l pus asupra lui loan a ramas extrem de obscur; la nceputul cercetarilor noastre, nu stiam nici macar care loan era venerat. Dar care sa fi fost motivul ac estei obscuritati? De ce nu se spune pur si simplu la care loan se refera? Si de ce a r fi constituit veneratia (orict de extrema) pentru unul dintre sfi ntii loan o a menintare la adresa crestinismului, a nsusi fundamentului sau? Daca nsa tinem seam a de obsesia lui da Vinci pentru Botezator, putem cel putin sa banuim care loan este vizat de Priorie. Si totusi, da te fiind ideile deloc ortodoxe ale acestei organizatii cu privire la rolul lui lisus, pare ilogic ca ea sa-si fi ndreptat ad oratia spre un personaj car e, conform Bibliei, nu a fost dect nainte-mergatorul l ui lisus. Sa fie oare posibil ca Prioria, aidoma lui Leonardo, sa-i acorde, n sec ret, o importanta mai mare lui loan Botezatorul dect lui lisus nsusi? Ideea are im plicatii uriase. Daca exista chiar si cele mai vagi motive pentru a crede ca loa n Botezatorul i-a fost superior lui lisus, repercusiunile asupra Bisericii ar fi mai mult dect traumatice. Chiar si n ipot eza ca punctul de vedere ioanist" ar fi bazat pe o interpretare gresita, daca ar fi cunoscut unui public mai larg, efect ele sale ar fi cutremuratoare. Ar fi

aproape erezia suprema, si Les dossiers secrets subliniaza n mod repetat caracter ul anticlerical si proeretic al descendentilor merovingieni. De asemenea, Priori a e interesata din anumite ratiuni proprii transmita ideea ca erezia si are rostu l sau. Ne-am dat n curnd seama ca presupusul sacrilegiu ioanit are implicatii extr aordinare si, daca doream sa investigam Prioria m ai n profunzime, trebuia sa abo rdam problema frontal, desi initial nu eram siguri ca vom gasi vreo dovada n spri jinul acestei erezii. La acea data, nu aveam ca probe pentru convingerile Priori ei cu privire la loan Botezatorul dect obsesia lui da Vinci si fapt ul ca toti Ma rii Maestri ai Prioriei purta u numele loa n. Sincer vorbind, nici nu credeam c a vom gasi ceva mai concret, dar treptat ne-a fost dat sa descoperim dovezi mult mai substantiale care atestau ca Prioria din Sion face n tr-adevar parte dintr-o astfel de traditie ioanit". Sustinuta sau nu de dovezi, este posibil ca aceasta e rezie sa fi constituit o convingere profunda pentru generatii ntregi de membr ai Prioriei. Dar face ea oare parte din marele secret pe care se presupune ca1 deti ne si l apara aceasta organizatie? Celalalt personaj al Noului Testament care are , pentru Priorie, o semnificatie deosebita este, asa cum am vazut deja, Maria Ma gdal ena. Autorii cartii The Holy Blood and the Holy Grail au afirmat ca importa nta ei rezida exclusiv n faptul (prezumptiv) ca a fost sotia lui lisus si mama co piilor lui. Dar tinnd seama de parerea Prioriei cu privire la lisus, aceasta expl icatie pare ndoielnica. Pentru Prioria din Sion, Maria Magdalena pare a avea o im portanta n sine, lisus fiind aproape irelevant; n Documentul Montgomery", de pilda, rolul lui se limiteaza la acela de tata al copilului ei, fara a ma i figura n de sfasurarea ulterioara a evenimentelor, n consecinta, am putea merge chiar pna la a spune ca, fara a-1 lua n consideratie pe lisus, semnificatia iesita din comun a Mariei Magdalena rezida n ea nsasi. Ceva mai trziu n decursul cercetarilor noastre, am reusit sa-1 contactam pe Pierre Plantard de Saint-Clair si sa-i adresam o ser ie de ntreba ri privind preocuparea Prioriei din Sion pentru Maria Madgalena. Am primit raspuns de la secretarul lui Plantard, Gino Sandri un italian care locuie ste la Paris. Desi scurt si concis, mesajul sau a mintea de bine cunoscuta tendi nta spre malitiozitate a Prioriei. Sandri ne aducea la cunostinta ca ne-ar putea ajuta, dar poate ca dumneavoastra aveti deja unele informatii cu privire la aces t subiect".40 n mod cert, ne dadea de n teles ca stie ceva anume despre noi. Raspu nsul sau parea a sugera ca aveam deja toate informatiile care ne erau necesare s i ca nu ne rmnea acum dect sa le descifram. Dar mesajul lui Sandri mai continea un indiciu interesant: desi marcata la oficiul postal pe 28 iulie, scrisoarea n sine avea data de 24 iunie ziua Sfntului loa n Botezatorul. Pentru o persoana nefamil iarizata cu aceste chestiuni, orice conexiune ezoterica ntre Maria Magdalena si l oan Botezatorul sa este

de domeniul fanteziei, fiindca textele Evangheliilor cunoscute nici nu amintesc de vreo ntlnire a celor doi. Si totusi, iata-ne n prezenta unui aparent se cret stravechi care i implica si i onoreaza pe amndoi. Prin ce anume s-au distins a ceste personalitati ale primului secol al erei crestine, astfel nct sa dea nastere acestei traditii persistente, asa-zis eretice? Si ce anume reprezinta ele att de deranjant pentru Biserica? Ne-a fost dificil si motivul este usor de nteles sa n e dam seama de unde sa ncepem. Dar toate cercetarile noastre cu privire la i stor ia Mariei Magdalena sugerau ca semnificativa o regiune mult ma i a propia ta de c asa" dect Israelul. Prioria pusese un accent deosebit pe sosirea ei n sudul Frante i, asa ca ntr-acolo trebuia sa ne ndreptam si noi, fie si numai pentru a descoperi noi nsine ca ntreaga poveste e o fan tezie medievala menita la fel ca Giulgiul di n Torino sa atraga un intens si profitabil pelerinaj. Dar ne-a fost dat sa const atam, nca de la nceput, ca exista un element incitant si deloc mercantil n relatia pe care acest personaj enigmatic al Noului Testament a avut-o cu regiunea de sud a Frantei, In consecinta, am nceput sa investigam secretul Mariei Magdalena pe te ritoriul ei de domiciliu". CAPITOLUL 3 Pe unnele Mariei Magdalena E frumoasa avnd mai degraba acea frumusete clasica a statuilor elene dect chipul dragut, Ia moda" , n ziua de azi. Cu trasaturi ferme, bine conturate, cu parul bogat mpartit n doua de o carare pe mijlocul capului, ofera impresia unui caracter de o integritate s i o seriozitate ce frizeaza pedanteria. Nimic nu pare a sugera desfrnarea voluptu oasa caracteristica legendei sale. Fiindca acesta, sn-tem asigurati, este chipul Mariei Magda lena. Craniul, n mod obisnuit expus n ntreaga sa glorie sinistra n inte riorul bazilicii, este acum cuminte ncastrat n ma sca funera r a aurie si plimbat n procesiune pe aglomeratele stradute ale orasului S t Ma ximin din Provence. Ace asta celebrare se desfasoara n fiecare an, n duminica cea mai apropia ta de ziua M ariei Magdalena, 22 iulie, n 1995, anul vizitei noastre, parada a avut loc pe 23 iulie, ntr-o caldura sufocant a , sub razele unui soare orbitor. La ora patru a dupa-amiezei, dupa prelun gul prnz specific francezilor, locuitorii orasului scot relicva la lumina zilei, ntr-o litiera ce pare a larmant de insta bila . Sute de persoane se a duna la locul p rocesiunii, poate doar pentru a casca gura; la urma urmei, cui nu-i pla ce o par ada? n multime par a se afla n sa si numerosi pelerini animati de o credin ta ferv enta, care fixeaza cu priviri entuzia ste capul ciuda t, plimbat printre ei. Est e bine sa ne reamintim ca pretutindeni exista credinciosi patima si si pelerini devotati si ca simpla lor credinta nu con stituie o masura a autenticitatii isto rice. Totusi, proven ind dintr-o cultura n care Ma ria Madgalena este doar o pre zenta marginala, marturisim ca intensitatea acestui festival ni se pare greu de imaginat. Ne aflam, ntr-ade-var, n tinutul Magdalenei.

Prezenta noastra la St Ma ximin are n ea si un gra unte de ironie a sortii. Datar ea cu izotopi de carbon a Giulgiului din Torino n 1988, prin care s-a stabilit ca acesta este, de fapt, un fals si ne-a atras atentia asupra lui, a folosit ca ma terial de control un frag ment din hlamida regelui Ludovic cel Sfnt secolul al IX -lea pastrata n bazilica din St Maximin. Trebuie sa spunem totusi ca, n desfasurar ea acestei investigatii, am lasat la o parte toate conceptiile noastre cu privir e la Giulgiul din Torino. Ne afla m acolo, n sudul Frantei, numai pentru a afla a devarul despre Maria Magdalena femeia aflata, aparent, n centrul unui mare numar de mistere a ntice si a carei influen ta marcheaza cultu ra contempora na ntr-un mod pe care nu 1-am nteles nca pe deplin, ncremeniti acolo, n caldura sufocanta , am urmarit procesiunea anua la a presupusului cap al Mariei Magdalena, cu sentimen te amestecate . Pentru o persoana crescuta n Anglia protesta nta, festivitatile c atolice si ritualul ce nsoteste relicvele sfinte au forta unui veritabil soc cult u ral. Tot acest fast pare lipsit de gust, tipator si chiar nspaimnttor. n acest caz n sa, ceea ce ne-a izbit nu a fost izul ridicol de superstitie, ci mndria si cuce rnicia localnicilor, al caror entuziasm pentru sfnta lor nu este totusi n ntregime solemn. Poa te cuvntul de ordine aici este local", fiindca deasupra capetelor nu f lutura drapelul francez, ci cel provensal, iar Magdalena este considerata o sfnta locala, chiar daca a sosit pe aceste meleaguri relativ trziu n via ta, n general s e crede ca ea a venit din Pa lestina pe mare si ca s-a stabilit n Provence, unde a si murit. Forta pe care o emana amintirea ei este att de vie si astazi, nct Maria Magdalena nu e doar venerata aici, ci iubita cu o patima neobisnuita. In Proven ce, ea este tinta unei adoratii extraordinare, fanatice chiar, si legenda mortii ei n aceste tinuturi persista nca si astazi; multi snt con vinsi de adevarul ei. S i totusi acesta nu este doar un exemplu de pioa sa perpetuare a unei traditii c a tolice. Se si mte clar ca sub aparenta suprafata se ascunde ceva mult mai semn ificativ. Si exact asupra acestui element subteran ne-am focalizat noi eforturil e, n intentia de a-i aduce la lumina. Pentru nceput, ne-am ntrebat cum e posibil ca o evreica din Palestina secolului I sa-si doarma somnul de veci n regiunea de su d a Frantei. Prin ce anume a reusit aceasta femeie aceasta sfn ta sa nasca o ferv oare si o evlavie att de durabile? Si de ce constituie daca aceasta este realitat ea obiectul unei veneratii att de neobisnuite d in partea Prioriei? nainte de a po rni n prima noastra calatorie n Franta, spre locurile asociate n mod traditional cu ltului ei, am petrecut mult timp reflectnd la contextul istoric. Trebuia sa aflam cum a fost ea perceputa n cultura noastra n decursul timpului si ct de puternic es te impactul ei actual. Fiindca, spre deosebire de relativa raceala cu care este privita n lumea protestanta moderna, pentru multi catolici europeni cu sngele

fierbinte, Maria Madgalena constituie tinta unei devotiuni fervente, chiar patim ase. Pentru ei, ea este cea mai importanta femeie din istorie, dupa Fecioara Mar ia. ntrebati astazi orice persoana educata cine a fost Maria Magdalena si ce anum e a reprezentat ea si veti primi raspunsuri foarte interesante. Majoritatea va v or spune ca a fost o prostituata; dupa aceasta definitie nsa n functie de punctul de vedere al persoanei respective veti auzi ntotdeauna un comentariu despre nedef inita, nsa apropiata ei relatie cu lisus. Acest cliseu cultural, orict de confuz a r fi el, si-a gasit exprimarea artistica n melodia IDon't Know How to Love Him di n muzicalul Jesus Christ Superstar (1970) de Tom Rice si Andrew Lloyd Webber, n a cest spectacol, Maria Magdalena a fost prezentata ca trfa cu suflet" att de draga t eatrului britanic si, totodata, ca alinatoare si sustinatoare a lui lisus, reabi litata de el. La primele sale reprezentatii, muzicalul adaptat apoi cinematograf ic a strnit senzatie printre crestinii traditionalisti, chiar si n rndul neimpresio nabililor britanici. Motivul a fost, probabil, oroarea iscata de faptul ca o par te a vietii lui lisus a fost exploatata n scopuri artistice si transformata, nici mai mult nici mai putin, ntr-o opera rock! O ntruchipare a Magdalenei a aparut si n Monthy Python's Life ofBrian (1979), desi nu aceasta a fost cauza valurilor de furie ce au agitat masele crestine din lumea ntreaga. Comedia, alerta si deconce rtanta , al carei personaj principal nu e altceva dect o aluzie usor voalata la ad resa lui lisus nsusi , a fost considerata aproape unanim o blasfemie crasa. Lasnd ns a senzationalul la o parte, filmul nu a avut intentia de a-1 portretiza pe lisus , fiind mai de graba un a tac satiric la adresa cultelor mesianice actuale; totu si, dupa parerea noastra, intriga lui a avut la baza o serie de idei pro funde s i cteva elemente de detaliu uimitor de atent documentate. Astfel, iubita lui Bria n, Judith n film originara din Tara Galilor este, de fapt, eminenta lui cenusie", temelia pe care s-a cladit forta personajului si a miscarii sale; ret orica ei a vntata a reusit sa-1 inspire dar 1-a transformat totodata ntr-un martir. Crestinii au pichetat cinematogra fele din ntreaga lume, atunci cnd a fost difuzat filmul l ui Martin Scorsese The Last Temptat ion ofChrist (1988). Desi lisus a fost nfatis at oarecum ca un nataflet, nu aceasta pare sa fi fost cauza rea ctiilor oripilat e ale publicu lui, ci mai degraba scenele de sex dintre Maria Magdalena si lisus chiar da ca acesta a fost doar imaginar. Din motive pe care le vom analiza mai trziu, aceasta idee are un aer ciudat de respingator pentru majoritate a crestini lor, probabil fiindca, dupa parerea lor, implica n mod a uto mat anumite dubii cu privire la cara cterul divin al lui lisus. P entru ei, ideea unui lisus activ d in punct de vedere sexual, chiar si n contextul unei casatorii, constituie o blas femie, contra zicnd n mod ferm identitatea sa ca Fiu al lui Dumnezeu. Dar, mai sem nifica tiv pentru noi n privinta filmului, a fost evidenta si persistenta fascina tie a lui Scorsese pentru Maria Magdalena si pentru ideea unei relatii in

time ntre ea si lisus. (n mod interesant, regizorul este crestin.) Dar nu permisiv itatea epocii a ctuale este cea care a tra nsformato pe Maria Magdalena ntr-o tin ta a adulatiei. n decursul istoriei, ea a ntruchipat mereu atitudinea contemporana fata de femei, asa cum nu a fost posibil pentru cealalta figura feminina emblem atica a Evangheliilor, intangibila Fecioara Maria, n epoca victoriana, de exemplu , Magdalena era un bun motiv pentru a picta desfrnate pocaite, extatice si pe jum ata te goale concomitent sfinte si pacatoase, atotcunoscatoare si necunoscute, n unele bordeluri ale epocii, era la moda ca pensionarele" sa-i puna n scena actele de penitenta, desi deta liile acestor reprezentatii aveau prea putine n comun cu povestea narata n Evanghelii. Astazi nsa, n aceste vremuri postfeministe, accentul cade asupra relatiei ei cu lisus. Maria Magdalena si-a pastrat rolul de etalon a l moravurilor sale contemporane, da r imaginea ei n decursul istoriei a reflectat t otodata atitudin ea Bisericii fata de femei si fata de sexualitatea acestora . Doar n calitatea ei de prostituata penitenta, a fost acceptata n rndul sfintilor, iar popularizarea l egendei sale a depins de cainta ara tata si de un mod de viata solitar, dificil. Sfintenia ei se bazeaza pe sacrificiul de sine. n ultimele doua decen ii, aceast a Marie a con stituit un punct focal pentru modul n care Biserica Crestina si-a t ratat adeptele, mai cu seama atunci cnd hirotonisirea femeilor a devenit o proble ma controversata n Biserica Anglicana. Nu a fost, desigur, o ntmplare fa ptul ca n 1 994, cnd primele femei a u f ost n umite vicari, predica citita a fost capitolul din Noul Testament n care lisus nviat din morti o ntlneste pe Maria Magdalena . n mod firesc, ntruct, cu exceptia mamei lui, Magda lena a fost singura femeie cu un rol semnificativ n viata lui lisus, numeroase snt activistele din snul Bisericii moder ne pentru care ea constituie un simbol ilustrativ. Fiindca forta Ma riei Magdale na nu este imaginara; ea a existat dintotdeauna si a exercitat mereu o atractie profunda , asa cum mention eaza Susan Haskins n recentul ei studiu intitulat Mary Magdalen1 (1993). La prima vedere, atractia pe care o exercita Magdalena pare d e nen teles, mai cu seama ca prezenta ei n Noul Testament este aproape inexistenta. Am fost tentati sa credem ca, la fel ca n cazul lui Robin Hood, nsasi lipsa de inf ormatie a constituit un imbold pentru a inventa legende" menite sa umple golurile . Si totusi, daca a existat cineva care a creat o Maria Magdalena imaginara, ace asta a fost Biserica. Imaginea de prostituata penitenta nu are nici o lega tura cu povestea ei prezenta ta n Eva ngheliile dupa Matei, Marcu, Luca si loan; perso najul descris n Noul Testament se deosebeste con siderabil de cel conturat de Bis erica. Evangheliile snt singurele texte familiare publicului larg, care amintesc de Maria Magdalena; de aceea, asupra lor ne vom ndrepta atentia acum. Pn de curnd, p ersonajul Magda lena a fost considerat de majoritatea crestinilor ca avnd un rol marginal n istoria lui lisus si a discipolilor sai. n ultimii douazeci de an i n sa , n rndul specialistilor s-a manifesta t o schimbare de opinie n acest sens. n preze nt se considera ca rolul ei a fost mult mai important si pe aceste descoperiri r ecente ne-am bazat si noi ipoteza. Pe lnga Fecioara Maria, Magdalen a este unica femeie al ca rei nume este mentionat n toate cele patru Evanghelii. Prima ei apar itie are loc n timpul propovaduirii lui lisus n Galileea , n cadrul

unui grup de femei ca re l urmau si l slujea u din avutul lor". Ea era cea din care au fost scosi "Sapte draci". Traditia o identifica, deasemenea, cu alte doua fe mei mentionate n Noul Testament: Maria din Betania, sora cu Marta si Lazar, si o femeie fara nume, care l unge pe lisus cu mir dintr-un vas de alabastru. Vom expl ora mai trziu aceasta conexiune, dar pentru moment ne vom limita la personajul id entificat fara echivoc ca fiind Maria Magdalena. Rolul ei capata dintr-o data o noua semnificatie, profunda si durabila, atunci cnd este a mintita prezenta la ra stignire si, mai pregnant, atunci cnd devine primul martor al nvierii. Desi relata rile celor patru Evanghelii cu privire la gasirea mormntului gol dife ra conside rabil, toate snt de acord asupra identitatii primei persoane ca re l ntlneste pe lis us nviat: Maria Magdalena . Ea a fost nu numai primul ma rtor de sex feminin, ci prima fiinta umana care 1-a vazut dupa ce el sia parasit mormntul un fapt adesea trecut cu vederea de cei c are prefera sa-i considere doar pe ucen icii barbati ca fiind adeva rati apostoli. Biserica, de fapt, si-a fundamenta t autoritatea e xclusiv pe conceptul de apostolat Petru fiind Primul apostol" si deci instrumentu l prin intermediul caruia puterea detinuta de lisus a fost transm isa posterita tii. Desi multi cred ca la originea acestui primat a stat fraza lu i lisus pe ace a sta Piatra voi zidi Biserica mea"3, n mod oficial se considera ca autoritatea l ui Petru deriva din faptul ca a fos t primul ucenic care 1-a vazut pe lisus nviat . Dar textul Noului Testam ent contrazice fla grant aceasta afirmatie a Biserici i. Evident, privita din acest punct de vedere, Maria Magdalena a suferit o nedre ptate uriasa, care atrage dupa sine implicatii extreme. Si asta nu e tot. Ea a f ost, de a semenea, primul discipol care a primit o misiune apostolica direct de la lisus, a cesta cerndu-i sa duca celorlalti ucenici vestea nvierii lui. n mod cur ios, Biserica Primelor secole crestine i-a recunoscut Magdalenei locul real n cad rul ierarhiei si i-a conferit titlul de Apostola Apostolorum (.Apostolul apostol ilor") sau, mai explicit, cel dintii apostol" .4 Motivul pentru care lisus a a le s sa a para pen tru prima da ta nviere n fata unei femei a constituit totdeauna un spin n coas ta teologilor. Poate cea mai originala" explicatie a fost aceea gasit a n Evul Mediu, cnd s-a sugerat n mod serios ca aceasta e cea ma i r apida modalita te de rspndire a unei vesti: sa i-o spui unei femei! n prezent, specialistii snt de acord ca, n miscarea initiata de lisus, femeile au jucat att n timpul vietii lui, ct si dupa aceea, un rol mult mai amplu si ma i activ dect recunoaste n general Bise rica.6 n mod ironic, adevarul despre locul real detinut de femei ar fi putut rmne s i astazi necunoscut daca nu ar fi existat controversa iscata de campania de hiro tonisire a femeilor. Rolul acestora a fost minimizat abia atunci cnd Biserica a d evenit o institutie organ izata , sub influenta

Sfntului Pavel. Iar procesul a avut si un caracter retroactiv. Cu alte cuvinte, d esi femeile nu au fost ctusi de putin personaje secundare n evenimentele de la ncep utul erei crestine, Pavel si ai sai au avut grija sa le mpinga treptat pe tusa is toriei. Este adeva rat ca Evangheliile n sine lasa impresia ca toti ucenicii lui lisus au fost barbati. Doar o singura data n textul lui Luca snt amintite femeile care calatoreau cu el. Lucrurile devin nsa derutante cnd, ceva mai trziu, femeile p ar a aparea brusc, de nicaieri, pentru a ocupa un loc central n jurul crucii. Jud ecind dupa marginalizarea generala a femeilor n restul relatarilor, pare greu de n teles de ce devin, deodata, centrul atentiei. Nu cumva fiindca toti adeptii de s ex masculin ai lui lisus l parasisera? Au fost femeile lasate n scena n acest punct crucial al evenimentelor tocmai fiindca ele singure i-au ramas aproape?7 Autori i Evangheliilor au fost nevoiti probabil sa aminteasca prezenta lor n ziua rastig nirii pur si simplu fiindca ele au fost unicii martori ai scenei si fiindca pe r elatarile lor se bazeaza istoria acelor momente. n mod semnificativ, trebuie sa s ubliniem ca marturia femeilor nu era admisa n tribunalele" evreiesti la acea data, asa ca opiniile lor, indiferent de subiect, nu contau. Printre numeroasele impl icatii ale acestui fapt se afla si aceasta: ideea conform careia Maria Magdalena a fost prima persoana care 1-a vazut pe lisus nviat trebuie sa fi avut un fundam ent real. Ar fi de necrezut ca o poveste bazata n primul rnd pe marturia unei feme i sa fi fost doar un fals. Exemple vii de loialitate si curaj, ramase alaturi de un condamnat la moarte, femeile merita toate laudele noastre. Dar una dintre el e se nalta deasupra celorlalte: Maria Magdalena. Importanta ei este demonstrata d e faptul ca , aproape fara exceptie9, numele ei e mentionat primul ori de cte ori snt amintite mai multe adepte ale lui lisus. Chiar si unii catolici sugereaza n p rezent ca ea era un fel de conducatoare a grupului ucenicelor, ntr-o societate att de rigida si de ierarhizata, o asemenea onoare nu era nici nensemnata si nici ac cidentala: Magdalena este mentionata prima chiar si de cei care contesta rolul o ricarei femei n miscarea lui lisus si care nu au sentimente ctusi de putin calde f ata de aceasta femeie n special. Asa cum am vazut, ea era una dintre cele care i sl ujeau di n avutul lor" pe lisus si pe ucenicii lui barbati. Acest lucru a fost t otdeauna explicat prin faptul ca Magdalena era un fel de slujnica devotata, care se prosterna mereu n fata mult mai importantilor barbati din grup. Realitatea a fost nsa cu totul alta; fara nici o n doiala, cuvintele utilizate nseamna, de fapt, ca i sustinea" pe ceilalti, iar din avutul lor" se refera la bunurile de care ea d ispunea. Dupa parerea multor specialisti, M aria Magdalena probabil la fel ca si celelalte femei care l nsoteau pe lisus nu era o nepoftita lipsita de mijloace fi nanciare, ci o femeie cu stare, care i ntretinea pe lisus si pe ceilalti barbati.1 0 Desi Biblia folose ste aceste cuvinte si cu referire la alte femei din acel gr up, ea est e totdeauna mentionata prima, asa cum am vazut deja. Maria Magdalena este n mod deliberat si ferm reliefata ntre celelalte femei prin chiar numele sau. Toate celelalte persoane de sex feminin amintite n Evangheliile canonice snt defi nite prin relatia lor cu un anumit barbat: soata lui... " sau mama lui...". Doar a ceasta Marie are ceea ce am putea considera un nume complet; despre semnificatia lui vom discuta nsa mai trziu. Si totusi, acest personaj important, plin de forta , ramne enigmatic. Dupa complimentul" stngaci din Evanghelii, unde prezenta ei este reliefata, nimeni nu o mai mentioneaza nicaieri nici n Faptele Sfintilor

Apostoli, nici n Epistolele lui Pavel (nici macar atunci cnd descrie gasirea mormnt ului gol) si nici n Epistolele lui Petru. Acesta pare a fi un alt mister menit sa strneasca numeroase discutii, fara a fi nsa descifrat vreodata... atta vreme ct nu ne ndreptam atentia spre o serie de texte cunoscute sub numele de ..Evanghelii gn ostice", n care imaginea prinde imediat un contur uimitor. Aceste documente peste cincizeci la numar au fost descoperite n 1945 la Nag Hammadi, n Egipt, si se cons tituie ntr-o serie de texte crestine timpurii, originalele unora dintre ele datnd din aproximativ aceeasi perioada cu Evangheliile canonice.11 Snt scrieri pe care Biserica din primele secole crestine le-a considerat '.eretice" si, prin urmare, le-a vnat sistematic pentru a le distruge, ca si cum ar fi continut un mare secr et, capabil sa ruineze institutia religioasa n formare. Multe dintre aceste texte afirma preeminenta Mariei Magdalena; unul dintre ele este chiar intitulat Evangh elia dupa Maria". Iar aceas ta Marie nu este marna lui lisus, ci Maria Magdalena . Poate nu este o coincidenta faptul ca cele patru Evanghelii a le Noului Testam ent o marginalizeaz n mod hotart, pe cnd cele considerate eretice" i subliniaza import anta. Ar fi oare posibil c a Noul Testament sa fie n realitate o forma de propaga nda n favoarea grupari i anti-Magdalena? Despre Evangheliile gnostice vom discuta n detaliu ntr-un capitol ulterior, dar pentru moment trebuie sa subliniem cteva el emente de prima importanta. Relatarile din Noul Testament sugereaza, asa cum am vazut, ca Maria Magdalena a detinut un rol major n miscarea initiata de lisus, da r textele gnostice i proclama si confirma deschis preeminenta, n plus, acest statu t de superioritate nu se limiteaza la grupul femeilor; ea este n mod efectiv Apos tolul apostolilor, a doua ca importanta dupa lisus, naintea celorlalti discipoli, fie ei barbati sau femei. Ea este cea care, conform acestor scrieri, a constitu it puntea de legatura ntre li sus si ceilalti discipoli ai sai, ea este cea care i-a interpretat cuvintele pe ntelesul lor. Conform acestor documente, nu Petru a fost ales de lisus pentru a-1 seconda, ci Maria Magdalena. In Evanghelia dupa Mar ia" se precizeaza ca ea a fost cea care i-a regrupat pe ucenicii descurajati dup a rastignire, insuflndu-le o n oua vointa cnd erau gata sa renunte si sa se retrag a, dupa aparenta pierdere a celui care-i condusese pna atunci.12 Ea le-a spulbera t ndoielile, cu fervoare, dar si cu istetime, inspirndu-i sa devina apostoli adeva rat i si devotati. Desigur, n-a fost o sarcina usoara, fiindca, pe lnga faptul c a a fost nevoita sa faca fata sexismului precumpanitor din epoca, s-a vazut si n situatia de a se confrunta cu un puternic rival de ordin personal: Petru, Marele Pescar, martir si fondator al Bisericii Romano-Cato lice. Evangheliile gnostice subliniaza n mod repetat ca Petru o ura si se temea de ea, desi att timp ct lisus a fost n viata nu a putut dect

sa protesteze n van mpotriva influentei de care se bucura ea.13 Mai multe texte re lateaza schimburi aprinse de replici ntre Maria Magdalena si Petru, acesta din ur ma cerindu-i lui lisus s-i explice de ce prefera compania acelei femei. Asa cum M agda lena nsa si relateaza ntr-o alta evanghelie gnostica, Pistis Sophia: Petru ma fa ce sa ma codesc:mi-e teama de el, fiindca uraste toate femeile."14 Iar n Evanghelia dupa Toma", Petru d eclara: Las-o pe Maria sa plece de la noi, caci femeile nu merita sa traiasca".15 Mai exista un a spect al Evangheliilor gnostice care le confera un caracter exp loziv pentru Biserica. Imaginea pe care o contureaza n privinta relatiei dintre l isus si Maria Ma gdalena nu este cea dintre un dascal si ucenicul sau ori dintre un guru si discipolul sau preferat. Cei doi snt descrisi adesea n termeni explici ti ca aflndu-se ntr-o relatie mult mai intima. Iata ce precizeaza, de exemplu, Evan ghe lia gnostica dupa Filip": Dar Hristos o iubea mai mult dect pe ceilalti ucenic i si o saruta adesea pe gura. Ceilalti ucenici se simteau jigniti si si ara tau d ezaprobarea, l ntrebau: De ce o iubesti mai mult decit pe noi toti? Mintuitorul le r aspun dea, spunndu-le: De ce nu va iubesc pe voi asa cum o iubesc pe ea?"16 n aceeas i Eva nghelie gnostica putem citi si urmatoarea fraza, aparen t ba nala: Erau tre i care mergeau pretutindeni cu Domnul: Maria, mama lui, sora lui si Magdalena , careia i se spune nsotitoa rea lui. Sora, mama si nsotitoarea lui se numesc toate Maria. Si nsotioarea Mntuitorului este Maria Magdalena".17 In vreme ce astazi cuvn t ul nsotitor" desemneaza o relatie colegiala, n sens pur platonic, termenul grec ori ginal nsemna, de fapt, consort/consoarta" sau partener sexual.18 Putem considera c a Evangheliile canonice au fost incluse n Noul Testament fiindca e le si numai el e constituie adevaratul cuvnt al lui Dumnezeu si snt numerosi fundamentalistii car e cred acest lucru sau ca Evangheliile gnostice contin cel putin acelasi volum d e informatii veridice pr ecum cele ale lui Ma tei, Marcu, Luca si loa n. Proba b ilitatea nclin a n favoarea Evangheliilor gnostice, care au tot a tta credibilitate ct si cele oficial acceptate de Biserica. Daca Maria Magda lena a fost, ntr-adeva r, sotia sau iubita lui lisus, atunci situatia ei enigmatica din Noul Testament este explicabila. Ea pare a fi un personaj importa nt, dar motivul acestei impor ta nte nu este niciodata cla rificat; poate ca autorii textelor considerau ca ci titorii au deja cunostinte despre relatia ei cu lisus. La urma urmei si acest lu cru s-a mai spus rabinii erau n mod obisnuit persoane casatorite; un predicator b urlac ar fi strnit mult mai multe comentarii si cteva cuvinte privind situatia lui ar fi fost incluse, n mod cert, n Evanghelii. Daca lisus ar fi fost celibatar, fa ra copii, ntr-o astfel de cultura dinastica, acest fapt ar fi strnit nu numai agit atie, dar ar fi fost mentionat clar n

nvataturile sale. Celibatul era si este nca si azi att de inacceptabil n traditia iu daica, nct era considerat un pacat. lisus ar fi fost aratat cu degetul pentru ca p ropovaduia celibatul, nsa niciodata n-a fost acuzat de acest lucru, nici chiar de cei mai aprigi dusmani ai lui. Viata monastica este o cucerire" crestina mult ma i trzie; n fond, chiar si aparent misoginul Pavel a recunoscut ca mai bine este sa se casatoreasca dect sa arda"19. Ideea unui lisus privit ca o fiinta sexuala este att de respingatoare pentru majoritatea crestinilor de astazi, nct asa cum am vazu t secventa fantezista cu lisus si Maria n pat, din filmul lui Martin Scorsese, a strnit aproape o revolta n masa. Crestinii de pretutindeni au denuntat ideea ca fi ind un senzationalism ieftin, un sacrilegiu si o blasfemie . Dar motivul real al acestei furii nu este altul dect teama si ura atavica fata de femei, n mod tradit ional, ele snt percepute ca fundamental necurat e, apropierea lor fizica mnjind tr upul, mintea si spiritul barbatilor puri prin nsasi natura lor; cu certitudine su stin crestinii nversunati Fiul lui Dumnezeu nu s-ar fi pus ntr-un asemenea pericol letal. Or oarea resimtita la ideea lui lisus el, dintre toti oamenii! ca parten er sexual al unei femei atinge cote paroxistice atunci cnd iubita sa este identif icata cu Maria Magdalena o prostituata cunoscuta. Desi vom aborda acest aspect p e larg n capitolele urmatoare, mentionam aici doar faptul ca problema n sine daca a fost Maria Magdalena o femeie usoara ramne deschisa. Exista dovezi att pro, ct si contra, dar cel mai semnificativ aspect este acela ca Biserica a preferat s-o p rezinte ca pe o prostituata, fie si una care se caieste . Aceasta interpretare e xtrem de subiectiva a servit totodata pentru a tra nsmite doua mesaje importante : ca Magdalena n particular si toate femeil e n general snt necurate si inferioare barbatilor din punct de vedere spiritual si ca mntuirea nu poate fi aflata dect pr in mijlocirea Bisericii. Daca pentru majoritatea crestinilor este de neacceptat ca lisus si aceasta (presupusa) fosta trf sa fi avut o relatie de dragoste, la fel de oripilanta li se pare si ideea ca ei sa fi fost casatoriti. Asa cum am vazut , autorii cartii The Holy Blood and the Holy Grail sustin ca ipoteza conform car eia Maria Magdalena a fost sotia lui lisus explica important a ei deosebita pent ru Prioria din Sion, precum si ideea unei dinastii sfinte. Dar aceste conceptii au mai vazut si nainte lumina tiparului. n 1931, D.H. Lawrence a publicat ultima s a nuvela, The Mn who Died (Omul care a murit"), n care lisus supravietuieste rastig nirii si si gaseste mntuirea prin unirea sexuala cu Maria Magdalena, identificata clar ca preoteasa a zeitei Isis. Lawrence 1-a asociat de asemenea pe lisus cu Os iris, zeul mort si nviat, si totodata sotul lui Isis. Titlul initial al nuvelei a fost The Escaped Cock20 (Cocosul evadat") si, asa cum scrie Susan Haskins: Cocosu l este... asociat cu ideea de trup naltat (personajul lisus exclama cu dublu nteles: M-am ridicat! cnd, n final, are o erectie...)".21 (Este ciudat ca romanul lui D.H. Lawrence, Amantul doamnei Chatterley, a strnit atta a gitatie, pe cnd aceasta nuvel a, cu un

potential mult mai exploziv, a ra mas aproape neobservat de cenzura.) Desi pot f i aduse multe probe n sprijinul ideii ca lisus a fost casatorit cu Maria Magdalen a si, implicit, ca a avut chiar copii , acest lucru n sine nu constituie un motiv suficient pentru ca Prioria din Sion sa-i acorde Magdalenei o veneratie att de pr ofunda, fiindca, asa cum vom vedea n ultimul capitol, exista date importante care demonteaza ideea unei dinastii merovingiene initiate de cei doi. n mod cert, atr activitatea ei deriva din altceva, din ceva eluziv, dar nu imposibil de descifra t. Ind icii n acest sens pot fi gasite n forta imaginii pe care o are Maria Magdal ena n cultura noastra; dar n Franta se presupune ca si-ar fi petrec ut ea ultimele zile din viata. Cea mai cunoscuta relatare a perioadei traite de Magdalena n Fra nta este Legenda de Aur" (1250)22, a lui Jacobus de Voragine. n aceasta scriere, a utorul, arhiepiscopul dominican al Genovei, o numeste deopotriva Illuminata si I lluminatrix Iluminata" si Ilurninatoarea"; amanuntul este foarte interesant deoare ce acestea snt rolurile atribuite ei n ntregul cuprins al textelor gnostice, interz ise de Biserica. Maria Magdalena este nfatisata ca o persoana iluminata n sine si capabila sa-i ilumineze pe ceilalti, initiata si initiatoare; nicaieri nu se sug ereaza ideea ca ar fi fost inferioara spiritual, femeie fiind; ba dimpotriva. La fel ca n cazul oricarei legende, exista o serie de variatiuni pe aceeasi tema, d ar esenta ramne mereu la fel. Iata filonul principal al povestii: la scurt timp d upa rastignire, Maria Magdalena mpreuna cu fratii ei, Marta si Lazar, si cu alte cteva persoane identitatea acestora variaza de la o versiune la alta au pornit ntr -o calatorie pe mare pn la tarmul actualei regiuni Provence din Franta. Printre ce i care a u nsotit-o se aflau: Sfntul Maximin, unul dintre cei saptezeci si doi de ucenici ai lui lisus si primul episcop de Provence, Maria lacobi si Maria Salome , presupusele matusi ale lui lisus, o servitoare neagra pe nume Sara, si losif d in Arimateea, un prieten bogat al lui lisus, care este mai frecvent asociat cu p ovestea de la Glastonbury. Motivul acestei periculoase si ndelungi calatorii pe m are variaza, de asemenea, n functie de versiunea citita. Una dintre ele sustine c a grupul respectiv fugise de persecutiile la care i supuneau evreii pe primii cre stini; o alta afirma ca proscrisii fusesera urcati de dusmanii lor ntr-o ambarcat iune fara vsle si fara crma si li se daduse drumul pe mare. Faptul ca au izbutit s a ajunga la tarm a fost, desigur, un adevarat miracol. Din povestea medievala re iese ca, n zilele Mariei Magdalena, sudul Frantei era un tinut salbatic, locuit d e pagni. De fapt, Provence facea parte din Imperiul Roman, fiind o regiune cu un grad ridicat de civilizatie, n care nfloreau numeroase comunitati romane, elene si chiar iudaice; familia lui Irod detinea posesiuni n sudul Frantei. Si, departe d e a fi o aventura att de riscanta n necunoscut, drumul pe mare se afla pe ruta fir easca a vaselor comerciale si nu era ctusi de putin mai periculos dect o calatorie de la Tyr sau Sidon, spre exemplu, pn la Roma. Dac a grupul sus-amintit a venit n Provence, probabil ca a facut-o cu de la sine putere, fara sa fi fost obligat de cineva. Legendele snt de acord ca expatriatii au debarcat n actualul orasel Saint es-Maries-de-la-Mer, n Camargue. Odata ajunsi acolo, calatorii s-au despartit si fiecare a pornit pe drumul lui, pentru a propovadui Evanghelia. Povestea spune c a Maria Magdalena a predicat n regiune, convertind pagnii nainte de a se retrage ntr -o pestera la

Sainte-Baume ca sa duca o viata de eremit. Unele legende sustin ca ea a trait ac olo biblicul, dar implauzibilul rastimp de ani, petrecndu-si zilele caindu-se pen tru pacatele ei si meditnd la lisus. Si, pentru a condimenta putin povestea, se c rede ca Magdalena a trait tot acest fimp goala, nvelita nsa n curios de bogatul ei par, ce o acoperea ntr-un mod ce aminteste de pieile de animal ale lui loan Botez atorul. Si, la sfrsitul vietii, ni se spune, ngerii au purtat-o la Sfntul Maximin ( deja primul episcop de provence), care i-a dat ultima mpartasanie. Trupul ei a fo st ngropat n orasul ce poarta azi numele episcopului. O poveste frumoasa, dar ct de adevarata? Pentru nceput, este extrem de improbabil ca Maria Magdalena sa fi tra it ca o pustnica ntr-o pestera de la Sainte-Baume. Chiar si ngrijitorul de astazi al altarului catolic de aici recunoaste ca Magdalena nu a fost niciodata acolo.2 3 Locul nu este totusi lipsit de semnificatie, n epoca romana, departe de a fi pu stietatea descrisa de legenda, zona avea o populatie numeroasa, iar pestera n cau za era un centru de venerare a zeitei Diana Lucifera (Aducatoarea de lumina" sau llluminatrix). Desi o Magdalena goala dar netunsa ar fi strnit fara ndoiala senzat ie n zona , n nici un caz ea nu ar fi putut trai n izolare, fiindca numeroase alte preotese si valuri de credinciosi s-ar fi adunat la gura pesterii sale. Dar, n vr eme ce crestinarea locurilor de cult pagne constituie o practica istorica bine cu noscuta, aici alta pare a fi tinta. Interesant, Arles orasul cel mai apropiat de locul n care s e presupune ca ar fi debarcat Maria Magdalena era un centru major de cult al zeitei Isis.24 Aceasta zona mlastinoasa, neprimitoare, par e sa fi g azduit o serie de grupari adoratoare ale zeitei egiptene si a constituit, nendoie lnic, un loc de refugiu pentru membrii respectivelor culte d upa crestinarea reg iunii.) De fapt, metamorfoza voluptuoasei Magdalena n pocaita si nlacrimata pustni ca este interpretarea crestina a unei povesti mult mai inofensive: toate element ele-cheie au fost extrase dintr-o legenda care circula n secolul al V-lea , despr e Sfnta Maria Egipteanca o prostituata pocaita, a carei penitenta n pustiul Palest inian a durat patruzeci si sapte de ani. (Obiceiurile vechi dispar greu, probabi l, fiindca sfnta si-a finantat calatoria pe mare oferindu-le marinarilor servicii le la care se pricepea att de bine si ceea ce este cu att mai remarcabil, a fost c onsiderata si mai sfnt fiindca a procedat asa.) Evident si n lumina unor dovezi pe care le vom mentiona mai trziu , partea cu penitenta din povestea Magdalenei este o inve ntie deliberata a Bisericii medievale, pentru a-i conferi o aura mai pute r nica de acceptabilitate. Dar, descoperind ceea ce nu a facut ea, nu aflam nimi c mai mult despre istoria sau personalitatea ei. Si totusi, de nenumar ate ori n e-am confruntat cu ciudata forta de atractie a acestei femei, care nu numai ca a rezistat secolelor, dar pare a se fi intensificat n epoca actuala. Exista mii de legende referitoare la cei mai diversi sfinti, unele mai credibile dect altele, dar, din pacate, majoritatea snt doar fabulatii; de ce ar fi alta situatia n privi nta Mariei Magdalena? De ce am da crezare legendei sale? Multi critici au afirma t ca povestea timpului petrecut de ea n Franta n-a fost altceva dect o inventie a unor publicisti francezi abili, dornici sa creeze, n propriul beneficiu, o falsa mostenire biblica (cam c a

povestile ry a Angliei). despre calatoria lui lisus copil n regiunea West Count Indubitabil, multe dintre detaliile vietii Mariei Magdalena pe tarm francez snt ad augiri ulterioare, dar avem motive sa banuim ca la baz a ntregii istorii stau fap te reale. Fiindca, desi ar fi prea exa gerat sa pretindem ca lisus a vizitat ace a zona din Anglia pe atunci a flata n afara Imperiului Roman putem crede foarte b ine ca o femeie idependent din punct de vedere material s-a ndreptat spre o regi u ne nfloritoare de pe tarmul romanizat al Mediteranei. Mult mai suge stiv nsa este rolul jucat de ea n aceste legende, n care este descrisa n mod explicit ca predicat oare. Asa cum am vazut, Biserica primilor ani de crestinism a numit-o Apostol al apostolilor", dar n Evul Mediu era de neconceput ca o femeie sa detina un asemene a rol. Daca, asa cum sustin unii critici, legenda franceza a Magdalenei ar fi fo st inventata de cl ericii medievali, e greu de crezut ca ei i-ar fi atribuit rol ul evident masculin de apostol. Acest lucru sugerea za ca legenda se bazeaza pe o am intire reala, poate nfrumusetata" n decursul secolelor, a unei femei car e a e xistat cu adevarat. Si istoricii snt de acord ca, n Provence, crestinismul a luat fiinta n secolul I dupa Hristos.25 Lund ca punct de plecare orasul Marsilia, am po rnit ntr-un circuit al principalelor locuri asociate cu legenda Magdalenei. Drumu l, la fel ca povestea n sine, ncepe la Saintes-Maries-de-laMer, oras aflat la apro ximativ doua ore distanta de Marsilia, n Camargue regiunea mlastinoasa, punctata de o sumedenie de . gjestee (etangs) n care Ronul se varsa n Marea Mediterana. Sai ntes-Maries este singurul oras dintr-o zona n care principala activitate este cre sterea cai lor si care constituie un veritabil refugiu pentru numeroase specii d e pasari acvatice, printre care stoluri de flamingo venite aici din Africa . E s te un loc salbatic, bntuit la asfintit de roiuri de tntari si, dupa lungul dr um p rin pustietatea mlastinoasa , vizitatorul descopera cu uimire, oda ta ajuns aici , un oras turistic frematator, cu parc de distractii, baruri si restaurante. La fel ca ntreaga regiune Camargue, locul are un aer spaniol distinct, inclusiv o ar ena pentru luptele cu tauri, ampl asata chiar lnga plaja. Impunatoarea biserica N otre-Dame de la Mer se ridica abrupt deasupra cladirilor scunde ale orasului si nu e deloc surprinza tor ca locasul, care dateaza din secolul al Xll-lea, este nc onjurat de fortificatii : aflndu-se ntr-un oras de coasta, izolat de orice alte as ezari umane, era continuu amenintat de pirati si de diversi alti dusmani.26

Trei Marii snt venerate aici: Maria Magdalena, Maria lacobi si Maria Salome. Bise rica a constituit un punct aparte de interes pentru Robert d'Anjou (1408-1480), rege al Neapolelui si al Siciliei si, conform afirmatiilor membrilor Prioriei di n Sion, Mare Maestru al acesteia. Bunul rege Rene", asa cum 1-a retinut istoria, a fost un pasionat adept al Magdalenei si a obtinut din partea papei permisiunea de a face sapaturi n cripta bisericii. Acolo a gasit doua schelete, despre care a afirmat ca le apartin Mariei lacobi si Mariei Salome. n privinta Magdalenei nsa, nu a descoperit nimic. n interiorul bisericii se afla un curios altar al egipten cei Sara, presupusa servitoare a celor trei Marii. Considerata n mod traditional negresa, este sfnta patroana a tiganilor, care se aduna n oras cu miile pe 25 mai, la un festival organizat n onoarea ei. Participantii aleg n fiecare an o regina n fata statuii care o reprezinta pe Sara pe care o poarta apoi n procesiune si o cu funda n mare. Festivalul a devenit, fireste, o importanta atractie turistica a re giunii si a adus aici, n decursul anilor, o serie de celebritati, printre care si Bob Dylan, care a compus cu aceasta ocazie o melodie27. Printre personalitatile care au vizitat orasul se afla si una amin-llta de o placuta montata n piata de lng biserica: cardinalul Roncal li (1881-1963), pe atunci ambasadorul Vaticanului n Franta si viitoru l papa loan al XXIII-lea. S-a spus ca Roncalli ar fi fost mem bru al Prior iei din Sion n vremea n care Jean Cocteau era Marele ei Maestru, sub acelasi nume de loan al XXIII-lea.28 Urmnd presupusul itinerar al Mariei Magdalen a, am revenit n arsita si aglomeratia Marsiliei, acolo unde ea ar fi predicat. Di ntre cele doua mari catedrale ale orasului, aflate una lnga cealalta, una are num ai 150 de ani vechime si este nca deschisa credinciosilor. Desi prin decoratii ce lebreaza amintirea Magdalenei, acest lucru este probabil rezulta tul traditiilor si al asteptarilor locale. Cealalta cladire nsa, Vieille Major, este mult mai in teresanta si contine lucrari artistice aparent autentice, care ilustreaza viata si activitatea sfintei n regiune. Ca la Notre Dame de France din Londra, plafonul bisericii a fost astfel decorat nct sa para o uriasa pnz de paianjen. Considerata ns a nesigura, acum catedrala nu mai este deschisa pentru public. Construita n secol ul al Xll-lea pe locul unui baptisteriu din vea cul al V-lea, este ilustrativa p entru vechea traditie mag-dalenist. Pe lng faptul ca n interior se afla o capela ded icata exclusiv Mariei Magdalena, n capela Sfntul Serenus pot fi vazute o serie de basoreliefuri nfatisnd scene din viata ei. Basoreliefurile au fost comandate de Re ne d'Anjou si unul dintre ele o reprezinta pe Magdalena predicnd, fapt care subli niaza imaginea ei de apostol, oferita de Evangheliile gnostice. Si dat fiind ca n registra probabil succese n convertirea pagnilor", cineva trebuie sa se fi aflat pe aproape pentru a-i boteza n credinta crestina. Dar cine? Ar fi oare posibil ca e a, Apostol al apostolilor, sa-si fi asumat aceasta misiune? Conform traditiei lo cale, Maria Magdalena obisnuia sa predice pe treptele unui vechi templu nchinat z eitei Diana. Departe de a constitui fundatia uneia dintre cele doua catedrale su s-mentionate, acesta se afla, se pare, n zona actualei Place de Lenche, n mijlocul unei ncrengaturi de

stradute, la aproximativ 200 de metri distanta. Nu exista nimic aici care sa ami nteasca de un asemenea trecut istoric, dar convingatoare este insistenta cu care localnicii declara ca acest petic triunghiular de pamnt este locul n care a predi cat odinioara Maria Magdalena. Dincolo de fortul Sfntul loan Botezatorul si de pi torescul port vechi cu celebra dar rau-mirositoarea sa piata de peste, se afla a batia S t Victor un alt sit religios important. De la nceputul secolului al V-le a, aici s-a aflat o manastire ridicata deasupra ruinelor unui cimitir pagn . Clad irea actuala dateaza din secolul al XlH-lea, dar cripta este mult mai veche si c ontine numeroase sarcofage bogat ornamentate, din perioada romana. Tot n cripta s e afla o capela asemanatoare cu o grota, nchinata Mariei Magdalena. pentru noi nsa , cel mai fascinant element de aici este statuia Notre-Dame de Confession, din s ecolul al XlII-lea. Sfnta tine n brate Un copil si are pielea de culoare neagra, f iind una dintre faimoasele si controversatele Madone negre". La est de Marsilia s e afla Sainte-Baume, legendara pestera n ca re si-ar fi petrecut Magdalen a zilel e de pustnica. O poteca serpuita urca abrupt pna la aproape l 000 de metri, strab ate apoi un platou si duce n cele din urma la o mica ngramadire de casute, care al catuiesc satul Sainte-Baume. De aici urmeaza un drum lung si dificil prin padure , pna la grota n sine, n prezent sanctuar catolic. Vizitatorul ajuns aici nu trebui e sa se astepte n sa la vreo revelatie, fiindca, dupa cum am vazut, Biserica a in clus Sainte-Baume n povestea Magdalenei pentru a ogli ndi viata unei alte sfinte prostituate Maria Egipteanca; n plus, pe vremea Mariei Magdalena, pestera era un centru de venerare a unei zeite pagne. Mitul creat are o dubla valoare: o metamor fozeaza pe eluziva Magdalena ntr-un personaj mai usor de controlat de Biserica si transforma un fost sat pagn n destinatie pentru pelerinii crestini. De la SainteBaume, drumul continua pn la presupusul loc n care Maria Magdalena a murit si a fo st ngropata, Saint-Maxi-minlaSainte-Baume, unde, la sosirea noastra, festivalul a nual dedicat ei era n plina desfasurare. Stralucita procesiune n care este purtat capul sfintei ncepe cu o slujba religioasa n bazilica Sainte-Marie-Madeleine. Moas tele, n mod normal nchise n sacristie, snt asezate pe litiera si purtate pe un trase u bine stabilit pe stradutele nguste ale orasului. O orchestra de percutie si suf latori n costumul traditional provensal conduce parada, urmata imediat de episcop i, preoti, calugari dominicani si oficialitati locale. Dupa acestia, ca un pream bul, Probabil, vin doua litiere pe care se afla cteva statuete ale unor sfinti ma i putin importanti. Apoi, dupa o lunga asteptare, apare capul nsusi, nconjurata de mici medalioane de aur ce decoreaza marginea baldachinului, pretioasa relicva a re, n mod evident, o nsemnatate covrsitoare. Localnici narmati cu sulite mentin o ga rda simbolica n jurul ei si forta de atractie pe care o exercita este att de mare, nct am zarit o tnar care, uitnd pe moment orice notiune de pudoare, se aplecase pest e pervazul ferestrei n costumul Evei. (Unii, probabil, vor spune ca atitudinea ei era cum nu se poate mai adecvata

pentru celebrarea acestei sfinte.) Pretutindeni pe traseul procesiunii, acelasi refren se nalta din rndul preotilor si al multimii un imn adresat Mariei Magdalena , c are culmineaza cu o oda rasunatoare n interiorul bazilicii, n acorduri de orga . Sa fie oare tot acest ceremonial doar o fatada? Ne transmite el ceva, ct de put in, despre adevarata Maria Magdalena, personajul enigmatic al Noului Testament s i, posibil, sotia lui lisus? Moastele au fost descoperite, se spune, ngropate n cr ipta bisericii din St Maximin, pe 9 decembrie 1279, de Carol al II-lea de Anjou, conte de Provence. Presupusul ei schelet a fost gasit ntr-un sarcofag scump d in alabastru, ce data din secolul al V-lea. Documentele descoperite o data cu rama sitele trupesti ofera explicatia acestei nhumari trzii: n anul 7 10, trupul Magdale nei a fost ascuns ntr-un alt sarcofag, pentru a-1 proteja de navalitorii sarazini si abia la aceasta data a fost facuta si mentiunea scrisa corespunzatoare. Sche letul este pastrat si astazi n sicriul sau de piatra din cripta bisericii, dar cr aniul a fost mutat n relicvarul de aur din sacristie. Carol de Anjou a finantat c onstruirea bazilicii si tot el a pus-o sub protectia Ordinului Dominican, cu apr obare din partea papei. Lucrarile au nceput n 1295 si au fost aparent ncheiate dupa 250 de ani, desi, la fel ca n cazul altor catedrale, nu au fost efectiv finaliza te. Carol de Anjou a dorit sa transforme locul ntr-un centru de p elerinaj pentru adeptii Mariei Magdalena, dar biserica nu a atins niciod ata celebritatea de ca re se bucura, spre exemplu, San tiago de Compostella.29 Comertul cu relicve era considerat, chiar si n epoca medievala, inacceptabil n rndul persoanelor educate, p entru care el nu era altceva dect o flagranta si banoasa nselatorie n detrimentul c elor cu adevarat piosi. Mii de credinciosi si pelerini umpleau vistieriile acelo r biserici care se laudau ca detin relicve sfinte. Desigur ca, de departe, cel m ai profitabil tip de relicve era trupul unui sfnt sau, cel putin, o parte a acest uia. Orinde te duceai pe cuprinsul crestinatatii, puteai fi sigur c a gasesti un ghia de la picior a nu stiu carui sfnt ori lobul urechii altuia. Ironic era nsa fa ptul ca pna si cei mai cinici expozanti" ntmpinau greutati n a convinge hoardele de p elerini ca n parohia lor aveau ceva legat de lisus nsusi, fiindca, la urmei, nu ur case El la ceruri? Tot ce puteau ga si era cte un spin din coroana" de spini sau a schii din Adevarata Cruce att de multe pna la urma, nct se estimeaza ca, daca ar fi puse laolalta, ar forma o padure ntreaga. n prezent, putini comentatori, mai cu se ama din afa ra Bisericii Catolice, au scrupule n a denunta aproape toate aceste r elicve ca fiind contrafaceri si nca unele att de grosolane nct devin insultatoare. D in pacate, oasele Mariei Magdalena" de la St Maxirnin snt, ntradevar, false si se p oate demonstra dincolo de orice ndoia la ca documentele care le autentifica " snt s i ele plasmuite: folosesc sistemul de datare utilizat n secolul al XHI-lea, difer it de cel n uz cu cinci secole n urma, iar la vremea aceea n Fra nta nu existau ame nintari din partea

sarazinilor.30 Exista n sa unele elemente care sugereaza ca la ba za mistificarii a stat ceva mai mult dect simpla vena litate. Este adevarat ca relicvele con sti tuiau o a fa cere rentabila, dar motivele snt adesea altele a tunci cn d n cauza es te presupusul trup al unei mari personalitati a istoriei. Spre exemplu, prezumti vele ramasite pa mntesti ale regelui Arthur si ale sotiei sale a u fost descoperi te la Gla stonbury, n secolul al Xl-lea. Multi considera ca a cea sta a fost doa r o stra tagema din partea abatelui, pentru a-si face abatia cunoscuta , da r la mijloc se mai afla si alte elemen te, n acea perioada, englezii luptau pentru cu cerirea Tarii Galilor, iar pentru velsi regele Arthur era un erou legen dar, un simbol al rezistentei lor, care credeau multi nu murise si avea sa se ntoarca ntro zi sa lupte alaturi de ei mpotriva inamicilor. Scotnd la iveala ca davrul regelu i Arthur, englezii le-a u dat o grea lovitura psihologica velsilor. Despre oa se le Mariei Magdalena s-a crezut ca se afla la Veze-lay, n Burgundia, unde ar fi fo st aduse din Provence si pastrate sub altarul abatiei Sainte-Marie-Madeleine, fa ra a fi vazute vreodata de cineva. Apoi, n 1265, Ludovic cel Sfnt mare colectiona r si vobitor de relicve a ordonat ca oasele sa fie exhumate si, doi ani niai trzi u, sa fie expuse n cadrul unei ceremonii fastuoase, la care a luat si el parte. D in nefericire, calugarii de la Vezelay nu au putut aduce la lumina dect cteva oase ntr-un cufar metalic, nicidecum scheletul complet pe care se presupunea ca l deti n.31 (Aceasta poveste este remarca bila prin lipsa totala de ima gina tie de car e au dat dovada calugarii de la Vezelay.) La ceremonie a participat, probabil, s i nepotul lui Ludovic, Carol al II-lea de Anjou, pe atunci n vrsta de nouasprezece ani. Dupa acest eveniment, Carol a devenit convins motivele ramn un mister ca ad evaratul trup al Mariei Magdalena se afla nca undeva n Provence si a capatat o obs esie privind descoperirea lui. Pasiunea lui pentru Magdalena i-a nedumerit totde auna pe specialisti si 1-a determinat pe un istoric francez sa scrie: Am vrea sa stim de unde se trage devotiunea aceasta a printului".32 Carol a ordonat sa se e xcaveze sub biserica din St Maximin, sapnd el nsusi pamntul cu minile goale. Desi mo astele descoperite cele venerate astazi snt falsuri, din comportamentul si a ctiu nil e lui Carol putem deduce ca , daca la mijloc s-a aflat o farsa, aceasta i-a f ost jucata lui Carol si nu el este autorul. Mai exista nsa o alta posibilitate : descoperirea" de la St Maximin sa fi fost, n realitate, o nsel atorie deliberata, menita sa stopeze orice cautari ulterioare, ntre timp, Carol si familia lui si pu teau continua nestingheriti vn atoarea... La gasirea oaselor, Carol a insistat pe lnga suveranul pontif pentru recunoasterea oficiala a acestor moaste n locul celo r de la Vezelay ceea ce a si reusit n 1295 si pentru a i se aproba proiectul de c onstruire a bazilicii. Se pare nsa ca intriga a fost mai complicata de att si se s tie ca planurile au fost puse la punct de Carol n cadrul unor ntlniri secrete cu ar hiepiscopii locali. De asemenea, el a insist at ca benedictinii stabiliti deja l a St Maximin sa fie nlocuiti de dominicani, cu toate ca, initial, acestia au refu zat si a fost nevoie de un ordi n al papei

pentru a-i convinge. Bazilica a fost plasata sub controlul dire ct al suveranulu i pontif, trecndu-se astfel peste capul arhiepiscopilor local i, dar schimbarea a uspiciilor a strnit o rezistenta feroce a oficialitatilor din oras, nct Carol a fos t nevoit sa trimita trupe narmate n ajuto rul staretului dominican si al reprezent antilor regali si papali.33 Un ciudat efect al acestui proces a fost faptul ca, n 1297, dominicanii au declarat-o pe Maria Magdalena sfnta lor protectoare, cu ape lativul fiica, sor a si mama" a ordinului.34 Asa cum am vazut, un urmas al lui Ca rol, Rene d'Anjou (presupus Mare Maestru al Prioriei din Sion) avea aceeasi opin ie despre Magdalena. Despre el se spune ca detinea o cupa n stilul Graalu-lui, cu enigmatica inscriptie: Cel care bea adricdH ,va vedea pe Dumnezeu. Cel care bea t ot dintr-o singura ngh ititura i va vedea pe Dumnezeu n mod cert, pentru familia de Anjou, Maria Magdalena avea o semnificatie coplesitoare; si totusi, fervoarea l or ramne un mister. Faptul ca Rene d' Anjou a sapat la Saintes-Maries-de-la-Mer n aparenta pentru a cauta ramasitele pamntesti ale Mariei Magdalena este foarte ciu da t, deoarece, cu doua secole nainte, Carol de Anjou declarase ca le-a gasit el, la St Maximin. Dar se pare ca , n ciuda declaratiilor celor doi, nimeni nu le-a gasit pna acum. n Marsilia am descoperit un a dintre straniile Madone n egre, desp re care stia m ca au lega turi strnse cu traditia Magdalenei, desi nu eram nca sig ur ce fel de legaturi si de ce. Aceste statuete religioase seamana foarte bine c u obisnuitele reprezentari ale Fecioarei cu pruncul, dar, pentru un motiv oareca re, Madona este nfatisata ca avnd pielea neagra. Trebuie sa spunem ca Biserica nu n drageste deloc aceste statui, pe care le priveste cel putin cu suspiciune, si ca exista numeroase teorii ce ncearca sa explice culoarea lor neagra. Ce relatie ar putea exista ntre ele si Maria Magdalena, o femeie despre care se stie ca era de rasa alba, orientala si, n mod traditional, nu avea copii? n speranta ca vom gasi cteva indicii, am investigat mai profund cultul Ma donei negre.36 Numite si Fecio are negre", aceste statui au devenit pretutin deni veritabile centre de cult. De si pot fi ntlnite ntr-o zona ntinsa de pe continentul european, inclusiv n Polonia si Marea Britanie, cele mai multe aproximativ 65% n conformitate cu studiul Ean Beg g din 1985 se afla n Franta si majoritatea snt grupa te n sudul tarii.37 Desi statu ile snt nca si astazi tinta unei venera tii fervente, aceasta se manifesta la scar a locala si nu este niciodata ofic ial recunoscuta sau sustinuta de Biserica Cat olica. Exista depunem marturie pe baza propriei noastre experiente ceva consider at nu tocma i pla cut" cu privire la Madonele negre, n cartea sa The Cult of the B lack Virgin (Cultul Fecioarei negre", 1985), Ean Begg scrie: ... Ostilitatea a fos t evidenta pe 28 decembrie 1952 cnd, la Prezentarea documentelor despre Fecioarel e negre n fata Asociatiei Americane pentru Progresul Stiintific, toti preotii si calugaritele din public au parasit sala."38 Begg mentioneaza n continuare ca, lasn d la o parte ostilitatea manifesta, majoritatea clericilor de astazi demonstreaz a ori lipsa de

interes, ori ignoranta n legatura cu acest subiect si nu au nici o dorinta de a-1 studia. n cadrul documentarii pentru cartea sa, Begg a vizitat frecvent situri c unoscute pentru Madonele negre pe care le detin, constatnd nsa cu surprindere ca p relatii afirmau ca nu stiu despre existenta unei asemenea statui sau ca aceasta, ntr-un fel sau altul, a disparut. Si totusi, pretutindeni unde au existat sau ma i exista nca, Madonele negre snt tinta unei adoratii patimase din partea populatie i locale. Atunci, prin ce anume snt aceste culte att de deranjante pentru catolici smul oficial? Exista numeroase teorii care ncearca sa explice culoarea neagra a s tatuilor, explicatii ce acopera o gama ntreaga, de la ridicol la sublim, cu o pre ponderenta clara nsa a celor dinti. Ean Begg citeaza un dialog tipic pe aceasta te ma, ntre un coleg al sau si un preot. La ntrebarea: Parinte, de ce Madona aceasta e ste neagra?", prelatul raspunde: Fiul meu, e neagra fiindca e neagra".39 Printre celelalte explicatii se numara si condescendenta sugestie ca aceste statui au de venit negre cu timpul, n decursul secolelor, fiindca au stat n aer cu un continut ridicat de fum de luminari. Desigur, faptul ca toate celelalte statui cu aceeasi vechime si pastrate n aceleasi conditii au ramas cel putin curatabile nu mai int ra n discutie. Oamenii nu snt att de naivi nct sa fi venerat, timp de secole ntregi, d in greseala, cu o fervoare att de deosebita si de rar ntlnita, Madone cu fete murda re. In plus, majoritatea statuilor de acest tip au fost pictate n mod intentionat cu negru sau au fost sculptate ntr-un material de culoare nchisa, precum abanosul ; prin urmare, nu putem sa deducem de aici dect ca asa s-a intentionat. Poa te ca ma i plauzibila este o alta idee: statuile snt negre fiindca au fost aduse de cr uciati din regiuni populate cu oameni de culoare. De fapt, majoritatea Madonelor negre au fost sculptate acolo unde urmau a fi venerate si nu au fost copiate du pa un original adus de cruciati din cine stie ce tinuturi exotice. O alta teorie pare nsa mai plauzibila. Madonele negre snt totdeaun a asociate cu situri pagne, m ult mai vechi.40 Crestinarea acestor situri a fost un fenomen frecvent ntlnit pe nt regul teritoriu al Europei, iar culoarea neagra a statuilor sugereaza ca ele rep rezinta, de fapt, o continuare a traditiilor pagne, care au luat forma exterioara a crestinismului. Probabil ca de aceea Biserica le trateaza cu dispret, fara a le putea interzice nsa, ca urmare a fer-vorii pe care le-o arata populatia locala , n plus, pentru a emite o astfel de interdictie n zilele noastre, mai cu seama cl erul ar trebui sa precizeze si motivul ei, ceea ce nu ar face dect sa atraga aten tia publicului asupra unui fenomen ce continua de aproape doua mii de ani. Conex iunile pagne n sine nu explica, desigur, de ce Madonele snt negre n ciuda apologetil or crestini care pretind ca orice asemenea conexiune trebuie sa ramna, macar simb olic, ntunecata". Si totusi, multe dintre aceste situri au fost asociate cu zeite precrestine precum Diana si Cibele, acestea fiind nfatisa te cu figuri negre tot timpul ct au fost venerate. O alta zeita reprezentata uneori ca fiind neagra este Isis, al carei cult a persistat ndelung dupa crestinare, n zona mediteraneana. So ra cu Nepythys, era o zeita complexa, printre ale carei daruri" se numarau magia si tamaduirea, fiind concomitent asociata cu marea si cu Luna. Sotul ei, Osiris, avea si el nfatisare neagra, fiind zeul mortii si al trmului

tenebrelor. Osiris a fost tradat si ucis de zeul malefic Set, nsa Isis a reusit s a-1 readuca la viata, pentru a-i da apoi nastere fiului lor, Horus. Este cunoscu t faptui ca primii crestini au transferat asupra Fecioarei Maria o mare parte a iconografiei zeitei Isis. Spre exemplu, i-au fost atribuite cteva dintre titluril e zeitei egiptene, precum Stea a marilor" (Stella maris) si mparateasa cerurilor", n mod traditional, Isis era nfatisata asezata pe o semiluna sau cu stele n Par ori n jurul capului; la fel si Fecioara Maria. Dar cea mai izbitoare imagine prin sim ilaritatea ei este aceea a mamei cu pruncul n brate. Majoritatea crestinilor cred ca reprezentarile Fecioarei cu Pruncul apar exclusiv n iconografia crestina, nsa, n realitate, conceptul era deja prezent si bine afirmat n cultul zeitei Isis.41 S i zeita egipteana era venerata ca o fecioara sacra; desi era toto data mama lui Horus, acest lucru nu constituia o problema pentru Milioanele de credinciosi, n v reme ce crestinii de azi trebuie sa accepte imacu lata conceptie ca un act de cr edinta si totodata ca un fapt istoric, adeptii zeite i Isis (isieni) si alti pag ini asemenea lor nu se confruntau cu astfel de dileme intelectuale. Pentru ei, p utin conta daca Zeus, Venus sau Ma'a t pasisera odata pe Pamnt sau nu; important era ceea ce ntruchipau ei. Fiecare zeu raspundea de un anumit domeniu al vietii u mane; z eita egipteana Ma'at, spre exemplu, guverna asupra conceptului de drepta te si justitie, att n lumea materiala, ct si atunci cnd sufletele raposati lor erau cntrite n balanta. Zeii erau arhetipuri vii, nu personaje istor ice. Isienii nu-si pierdeau vremea cautnd pnza care ar fi putut nfasu ra trupul lui Osiris si nici nu li se parea important sa gaseasca vreo aschie din sicriul n care fusese acesta nch is. Departe de a fi simplista si igno ranta, religia egipteana iesea n evidenta p rintr-o profunda cunoastere a spiritului uman. Isis era venerata ma ca Fecioara si ca Mama, dar nu ca o Ma fecioara. Isienii ar fi considerat de-a dreptul ridicola ideea une i nasteri vir gine; or fi zeii capabili de miracole, dar nici unul nu le cere credinciosilor s a renunte la logica ntr-o asemenea masura, n majoritatea cazurilor, cultul zeitelo r punea accentul pe feminitat ea lor, mpartind-o n trei mari aspecte, corespunzato are ciclului de viata al femeii reale, ntrupate. Initial era Fecioara, apoi Mama si, n cele din urma, Batrna; cele trei aspecte erau totodata legate de fazele Luni i: Luna noua, Luna plina si perioada n care astrul nu este vizibil. Fiecare zeita , inclusiv Isis, era reprezentativa pentru toate aspectele vietii f eminine, inc lusiv dragostea sexuala, si deci putea fi invocata pentru a ajuta o femeie indif erent de problema pe care o avea aceasta spre deosebire de

Fecioara Maria, a carei prezumtiva puritate constituie o bariera de netrecut pen tru cele care ar dori s-i solicite sprijinul n probleme de ordin sexual. Isis, o f emeie n adevaratul sens al cuvntului, reprezentativa pentru ntregul ciclu de viata feminina , era uneori nfatisata cu pi elea neagra, iar cultul ei era mult mai ras pndit dect am putea banui. Un templu nchinat ei, de exemplu, a fost descoperit ntr-o regiune att de nordica precum Parisul, si acesta nu a fost un caz izolat. Isis, splendi da femeie-zeita careia femeile i se puteau ruga pastrndu-si constii nta mp acata pentru absolut orice, a fost venerata de femei din toate culturile. Chiar de la fondarea ei, primul instinct al Biseric ii de tip patriarhal a fost acela de a eradica toate cultele pagne dedicate zeitelor. Dar interesul pentru divinita tile feminine a ramas la fel de intens, constituind o amenintare la adresa Pari ntilor Bisericii. De aceea a fost acceptata existenta Fecioarei Maria o versiune epurata a zeitei Isis, aflata undeva deasupra operativelor biologice, emotional e si spirituale ale femeilor reale, o zeita artificiala, creata de misogini pent ru misogini. Da r era probabil ca asexuata Fecioara Maria sa poata prelua torta de la Isis fara poticneli din partea celor care credeau n aceasta din urma. Cum a r fi putut buna si blnda, nsa mult prea pura Fecioara Maria sa i ia locul deplinei Isis nu doar Fecioara, Mama si Btrna, ci totodata initiatoare n tainele sexuale si raspunzatoare pentru destinul barbatilor? Ar fi oare posibil ca veneratia pentru Maria Magdalena, aidoma cultului Madonei negre, att de dispretuit de Biserica, s a ascunda, de fapt, o c onceptie mult mai veche si mai complexa cu privire la fe minitate? S-a constatat, fara ndoiala, ca Madonele negre snt asociate cu antice si turi pagne, dar ntre cele doua mai exista o relatie, mai pu tin recunoscuta. Nu o data s-a remarcat ca aceste statui enigmatice si vechile culte care le corespund snt prezente alaturi de cele ale Mari ei Magdalena. Celebra statuie neagra a Sfi ntei Sara Egipteanca, de pilda, se afla la Saintes-Maries-de-la-Mer acolo unde s e spune ca ar fi debarcat Magdalena la capatul calatoriei sale din Palestina. Ia r n Marsilia se gasesc nu mai putin de trei Madone negre, una dintre ele fiind ad apos tita n cripta bazilicii St Victor, alaturi de capela nchinata Mariei Magdalen a. O alta statuie se afla n biserica ei" din Aix-en-Provence (aproape de locul n ca re se crede ca ar fi fost ngropata) si nca una n principala catedrala a orasului, S t Saveur. Existenta unei legaturi ntre cultul Mariei Magdalena si cel al Madonelo r negre nu poate fi negata. Ean Begg noteaza ca nu mai putin de cincizeci de cen tre dedicate celei dinti contin altare nchinate Feci oarei

negre.42 Un studiu cartografic al sitarilor destinate Madonei neg re n Franta ind ica o concentrare maxima n zona Lyon/Vichy/ClermontFerrand, strabatuta de un lant deluros numit Monts de la Madel eine (Muntii Magdalenei"). Numeroase situri nchin ate Madonei negre exista, de asemenea, n Provence si n Pirineii Orientali, ambele regiuni avnd legaturi strnse cu legenda Magdalenei. Prin urmare, a socierea ntre ce le doua culte este clara spre deosebire nsa de motivul ei. Si aici ne ntln im din n ou cu Prioria din Sion, ca re - acest lucru este nsa mai putin cunoscut manifesta un interes special n pnvinta cultului dedicat Madonei negre. (Este ciudat ca ace st fapt nu e mentionat n The Holy Blood and theHolyGrail, deoarece doi dintre aut ori, Michael Baigent si Richard Leigh, au scris articole pe aceasta tema pentru saptamnalul L'Inexplicable, n aceeasi perioada n care au lucrat la carte.43) O seri e de locuri asociate cu Prioria detin statui ale Madonei negre de pilda, Sion-Va udemont si Blois, pe Valea Loarei, unde se reunesc n mod traditional membrii orga nizatiei pentru a-si alege Marele Maestru.44 Cultul Madonei negre este esential pentru Priorie. Membrii ei acorda o veneratie aparte celei de la Goult, lng Avigno n, cunoscuta sub numele Notre-Dame de Lumieres (Madona Luminilor").45 Pentru ei, ce l putin, nu exista dubii n ceea ce priveste reala semnificatie a Fecioa rei ne gre. Pierre Plantard de Saint-Clair scria explicit: Fecioara neagra este Isis, ia r numele ei e Notre-Dame de Lumiere".46 Aici pare a f i o discrepanta, fiindca, la urma urmei, ce legatura ar putea exista ntre Isis/Madona neagra si obsesia Pri oriei pentru dinastia merovingian? Plantard de Saint-Clair o explica prin faptul ca merovingienii au fost cei care au initiat cultul Fecioarelor ne gre. Chiar ne tinnd seama de ndoielile privind continuitatea dinastiei, acest cult nu pare a ave a nimic n comun cu afirmatiile ca merovingienii descind din tribul lui David. Iar Begg remarca o alta discrepanta: veneratia pe care o poarta Prioria actuala zei tei Isis poate fi considerata o n cercare de a -si fauri o genealogie" ce coboara pna n epoca romana si dincolo de ea; dar pe atunci divinitatile feminine adorate n Galia erau Cibele si Diana, nicidecum Isis. Plantard de Saint-Clair insista nsa a supra asocierii dintre Priorie si Isis. De ce? Begg sugereaza ca acest lucru ar putea constitui o aluzie la o importanta conexiune a organizatiei cu Egiptul ant ic.47 Daca exista un personaj legendar care poate oferi solutia acestu i mister sau care constituie puntea de legatura ntre traditiile pagne si cele crestine ngema nate n cultul Madonei negre, aceasta este Maria Magdalena. Am vazut ct de importan ta este ea pentru Priorie, organizatie care o identifica pe Isis cu Madonele neg re. Dar cum de a ajuns aceasta penitenta crestina sa fie asociata cu o serie de situri pagne antice? Un indiciu n acest sens poate fi gasit n Cntarea Cntarilor o

culegere de versuri erotice incluse n Vechiul Testament si atribuite regelui Solo mon, care preamarea astfel farmecele reginei din Saba. n mod bizar, unul dintre a ceste poeme este citit n bisericile catolice, de ziua Mariei Magdalena. Iata-1 (Cn tarea Clntarilor 3:1-4): Noaptea-n pat 1-am cautat pe dragul sufletului meu, 1-am cautat, dar, iata nu 1-am mai aflat. Scula-ma-voi, mi-am zis, si-n trg voi alerg a , pe ulite, prin piete, amanuntit voi ca uta pe dragul sufletului meu. L-a m c autat, nu 1-am mai aflat. ntln itu-m-am cu pa zn icii, cei ce trgul strajuiesc; N-at i vazut, zic eu, pe dragul sufletului meu? Dar abia m-am despartit de ei si, iata , eu 1-am gasit pe cel iubit; apucatu-1-am atunci si nu 1-am mai lasat, pn nu 1-am dus la mama mea, pn nu 1-am dus n casa ei". nca din primii ani ai erei crestine, Cnt area Cntarilor a fost asociata cu Maria Magdalena.48 Poate ca versurile mai ascun d si o alta conexiun e, fiindca la un moment dat iubita spune: Neagra snt, dar fru moasa" o alta referire la cultul Madonei negre49 si la zeita egipteana Isis, dac a e sa credem spusele Prioriei. Acest lucru este uimitor, deoarece, daca exista cteva conexiuni evidente ntre Magdalena si Madonele negre, acelasi lucru poate fi spus despre sfnta penitenta si Cntarea Cntarilor. La fel ca tnara care se lamenteaza n versurile de mai sus, Isis a pornit sa-si caute sotul, pe Osiris; dar ce paral ela poate fi facuta ntre ea si povestea Mariei Magdalena? La prima vedere, ntrebar ea pare a nu avea un raspuns clar; orict am ncerca, piesele tot nu se potrivesc ntr e ele. Mai exista nsa un alt element, si mai derutant, care merita luat n consider atie. Regiunea Provence, caminul magdalenismului" si al ctorva Madone negre, este patrunsa, de asemenea, de spiritul unui alt personaj semnificativ al Noului Test ament: loan Botezatorul. Este uimitor numarul mare de biserici nchinate lui si de locuri ce-i poarta n umele, care pot fi ntlnite aici. Pe lnga biserica dedicata sfn tului, n Marsilia, de pilda, se mai afla vechiul fort St Jean al Cavalerilor Ospi t alieri, care strajuieste nca intrarea n Port. In Aix-en-Provence se nalta catedra l a Sfntul loan de Malta; Pe zidul unei case de pe o strada ce duc e spre catedra la se afla un basorelief ce nfatiseaza decapitarea Botezato rului. Pretutindeni n calatoriile noastre, am ntlnit acelasi fenomen inexplicabil: n regiunile cu o densi tate mare de situri dedicate Magdalenei se aflau, de asemenea, un numar peste me die de biserici fiachinate lui loan Botezatorul. Poate ca aceasta conexiune apar esttialfanie l-a determinat pe Begg sa scrie: ... povestea Fecioarei negre ar put ea a scunde un secret eretic capabil sa socheze chiar si spiritele moderne, post crestine un secret n care snt implicate forte politice nca influente n Europa de as tazi".50 Desigur ca numarul mare de constructii dedicate lui loan Botezatorul po ate fi explicat prin faptul ca Ordinul Cavalerilor O spitalieri

(numiti mai trziu Cavaleri de Malta), cu o prezenta intensa n zona, a nutrit dinto tdeauna o veneratie aparte pentru acest sfnt. Dar un alt ordin cavaleresc major, cu un impact puternic n regiunea de sud a Frantei, a fost cel al Cavalerilor Temp lieri si ei devotati lui loan Botezatorul. Si fiindca tot ne aflam n Provence, nu puteam rata ocazia de a vizita zona St-Jean-Cap-Ferrat, unde a locuit o perioad a Jean Cocleau . Drumul de la Marsilia la Nisa parea sa nu se mai sfrsea sc, desi aceasta din urma se afla doar la ctiva kilometri mai departe pe coasta , spre ele gantul oras-stat Monaco. St-Jean-Cap-Ferrat se ntinde la capatul unei peninsule s i trecutul sau de paradis al vedetelor de film pr ecum David Niven i confera o au ra cinematografica. Aici se afla unele din tre cele mai opulente resedinte imagi nabile cu exceptia filmelor cu Bond, poate51 si un anume Chteau St Jean ce se nalt a aproape amenintator, amintind parca de peliculele lui Hitchcock. Nici chiar n a cest paradis al celor celebri si bogati, lucrurile nu snt chiar att de exclusiv ma terialiste pe ct par: accentul pus si aici asupra Sfntului loan" nu este un acciden t. n sat se afla o biserica nchinata lui loan Botezatorul personajul biblic care a dat numele ntregii zone. Motivul rezida, din nou, n prezenta cavalerilor de Malta n aceasta regiune; capela St Hospice construita de ei se nalta si astazi pe locul fostului lor fort, la St John's Point, la capatul peninsulei un excelent punct de observare. Pe zidurile capelei se afla cteva placi care comemoreaza vizita div ersilor Mari Maestri ai ordinului, iar piata nconjuratoare poarta numele Place de s Chevaliers de Malte (Piata Cavalerilor de Ma lta "). Zon a este do mi na ta de o uria s a stat uie de bronz a Fecioarei cu Pruncul care, desi are astazi o pati na gri-verzuie, este numita de localnici La Vierge noire Fecioara neagra". De pes te cinci metri naltime, ea a strajuit marea timp de aproape un secol. St-Jean-Cap -Ferrat este, prin urmare, un nou exemplu al acelui bizar fenomen de aparenta si mbioza ntre Madonele negre si loan Botezatorul. Nu departe nsa, am putut constata existenta unei si mai neasteptate conexiuni cu Prioria din Sion.n portul oraselulu i Villefranche-sur-Mer se afla o capela micuta, frecventata de comunitatea pesca rilor locali. Ca urmare a acestei asociatii, capela i este nchinata Sfntului Petru (Marele Pescar"), dar pentru noi mai interesanta este identitatea celui care a cr eat remarcabilele deco-ratiuni interioare: Jean Cocleau a finalizat lucrarile ai ci n 1958, desi capela fusese un mult mai vechi vis al sau. Decorarea capelei a c azut exclusiv n sarcina sa, mergnd de la tencuirea peretilor pna la forma sfesnicel or. Iar rezultatul este, fara a exagera deloc, straniu. Exista o vaga asemanare cu decorul templelor masonice, desi aici imaginile au un caracter mai pregnant s uprarealist. Pretutindeni snt pictati ochi deschisi: unii uriasi, de-o parte si d e alta a altarului si numerosi altii, mai mici, pe ntreaga suprafata a zidurilor, alaturi de diverse figuri ciudate, precum o femeie care ridica trei degete, ara tndu-i-le parca privitorului. Din aceasta ngramadire bizara de simboluri si reprez entari artistice, una ne-a atras n mod deosebit atentia: nfatiseaza cteva siluete d e tigani care danseaza n jurul unei fete aidoma unei zeite n mod evident o aluzie la ceremonia desfasurata anual la Saintes-Maries-de-la-Mer. Ni s-a parut ciudata prezenta acesteia aici, n

celalalt capat al regiunii Provence si ntr-o capela dedicata Sfntului Petru care, conform Evangheliilor gnostice, a fost dusmanul declarat al Mariei Magdalena, sfn ta att de iubita de Priorie. Cocteau a decorat aceasta capela chiar nainte de a nce pe lucrul la fresca din Londra si, n ambele cazuri, vizitatorul ramne cu o senzati e stranie, ca si cum o serie de imagini subliminale i transmit, la nivel inconsti ent, un mesaj cu totul diferit de cel obisnuit mtr-un locas de cult crestin. La aproximativ treizeci si cinci de kilometri nord de Nisa, un grup de sate reflect a acelasi tipar al coexistentei siturilor dedicat e Mariei Magdalena si lui loan Botezatorul. Urmnd ndeaproape valea rului Vesubie, se ntinde drumul ce lega odinioa ra Alpii de tarmul Mediteranei. De-a lungul sau se nsira locuri ale caror nume am intesc de aceleasi asociatii pe care le-am remarcat la St-Jean-Cap-Ferrat. Satul Sainte-Madaleine (sic) se afla nu departe de Marie si respectiv St Jean. Si ast a nu e tot. Aici exista si un vechi ora s al templierilor, Utelle, ale carui cas e medievale poarta si azi pecetile ezoterice ale alchimis tilor, iar n amonte de el ajungem la o alta asezare a acelorasi cavaleri, Roquebilliere. Cel mai mare o ras din regiune este St-Martin-de-Vesubie, locul unui legendar masacru al templi erilor, n 1308.52 Aici se afla o celebra Madona neagra: la Madone des Fenestre s (Madona Ferestrelor", desi originea numelui este controversata), adusa n zona de a ceiasi templieri . Dar, conform traditiei locale, statuia a fos t introdusa n Fra nta de Maria Magdalena.53 Si, cu toate ca legendele nu au totdeauna o baza reala , e interesant sa notam ca localnicilor li se par absolut firesti conexiunile ntr e Magdalena, cultul Fecioarei negre si cavalerii templieri. Pe celalalt mal al v aii, n dreptul orasului St-Martin-de-Vesubie, se afla satul Venanson, a carui cap ela nchinata Sfntului Sebastian strajuieste de la naltime unicul drum din zona. n in terior poa te fi admirata o pictura ce-1 nfatiseaza pe Sfntul Grat un fost episcop din regiune tinnd n mn capul lui loan Botezatorul. La numai cinci kilometri departa re, n satul Saint-Dalmas, se nalta una din tre cele mai vechi constructii religioa se din Franta: Biserica Sainte-Croix, ridicata de Cavalerii Templieri. Pictura i nterioara o nfatiseaza pe Salomea oferindule lui Irodiada si lui Irod capul lui l oan Botezatorul. Fireste ca n numeroase biserici, att catolice, ct si protestante, pot fi vazute diverse reprezentari ale Botezatorului, dar de cele mai multe ori acestea l nfatiseaza pe loan botezndu-1 pe lisus. Exista foarte putin e scene ale d ecapitarii, fiindca se considera ca aceste imagini snt adecvate doar acolo unde l oan Botezatorul se bucura de o veneratie apar te, n aceasta regiune a Frantei nsa, pot fi ntlnite numeroase asemenea reprezentari: faptul nu e ctusi de putin ntmplator , fiindca n zona, asa cum am vazut, exista o concentrare considerabila de situri ale templierilor si ale unor ordine nrudite. Se stie dintotdeauna ca loan Botezat oru l a fost sfntul patron al cavalerilor templieri. Dar de ce era el att de impor tant, deopotriva pentru templieri si pentru cavalerii de Malta? Iata

o ntrebare ce a vea sa capete proportii nebanuite n cursul cercetarilor noastre. C alatoria care ne-a purtat prin Provence a demonstrat ca legendele despre Magdale na, frecvente n zona, au un fundament real si ne-a oferit totodata o serie de ind icii care sugereaza existenta unei structuri mult ma i vechi, mai ample si mai o rga nizate... poate chiar mai ntunecate. Mergnd pe urmele ei, am descoperit o ncren gatura de conexiuni ezoterice, unele vechi de cteva secole. Acolo unde ce va amin tea de Maria Magdalena, se gasea n totdeauna si sta tuia un ei Ma done negre, iar n locurile n care cultul ei fusese activ se na ltase n trecut un altar nchinat unei zeite pagne. Alte fire din urzeala legau acest veritabil triumvirat feminin de Pr ioria din Sion si, n mod inexplicabil, de sfntul pa tron al templierilor, loan Bot ezatorul. n primele etape ale investigatiilor noa stre nu am facut dect sa constat am existenta acestor conexiuni, fara a reusi sa le ntelegem rostul. Uneori ne-am n doit chiar ca le vom descifra vreodata. Dar, pe masura ce am con tinua t, ne-am dat seama ca date, legen de si personaje aparent contradictorii ncep sa-si gaseas ca locul n imaginea genera la si imaginea, trebuie s-o spunem, este una de ca re si Leonardo da Vinci ar fi fost mndru. Fara a banui ct de tulburatoare avea sa fie urmatoarea noastra descoperire, am lasat n urma Proven ce si am patruns mai adnc n inima ereziilor europene. CAPITOLUL 4 In inima ereziei Legenda Mariei Magdalena depaseste granitele regiunii Pro-vence, desi siturile asociate cu viata ei n Fra nta pot fi ntlnite numai aici. Legendele despre ea snt numeroase n sud, fiind concen trate ndeosebi n sud-vest, n zona Pirineilor, si n departamentul Ariege. Se spune ca n aceste regiuni ea ar fi dus Sfntul Graal. Asa cum era de prev azut, n aceste loc uri exista si numeroase Madone negre, mai cu seama n Pirineii Rsariteni. Pornind d e la Marsilia spre vest, am ajuns n regiunea Langue-docRoussillon, odinioara cea mai bogata din Franta, iar astazi printr e cele mai sarace. Este un tinut depopu lat, pustiu si tacut, n ciuda numarului tot mai mare de turisti care vin pentru a cunoaste istoria nsngerat locurilor si, de ce nu, vinurile locale. Si, pe linga fa ptul ca, aidoma un or buni europeni ce sntem, ne-am adus propria contributie la c rester ea economica a zonei, am fost totodata primii si cei mai nversuna ti cerce tatori ai trecutului sau istoric. Dovezi ale unor apuse vremuri turbulente snt pr etutinden i. Castele n ruina si vechi fortarete distruse din ordinul regilor si a l papilor mpestriteaza peisajul si amintesc de brutalitati ce depasesc chiar si o bisnuita tendinta medievala spre tira nie si cruzime. Fiindca, a

daca exista un loc n Europa despre care sa putem spune ca a fost inima ereziei, a cesta este Languedoc-Roussillon. Si exact acest lucru a provocat saracirea siste matica a zonei. Cu exceptia unor teritori i precum Bosnia si Irlanda de Nord, pu tine snt tinuturile pe a caror prosperitate economica religia sa-si fi pus o asem enea amprenta. Initial numita simplu Languedoc de la Langue d'Oc, limba locala , regiunea se ntinde din Provence pna n zona cuprinsa ntre Toulouse si extremitatea es tica a Pirineilor. Pna n secolul al XHI-lea, z ona nu facea parte din regatul prop riu-zis al Frantei, ci era stapnit de contii de Toulouse care, desi supusi prin ju rmnt de credinta regilor france zi, erau, de fapt, mai bogati si mai puternici dect acestia. n secolele al Xl-lea si al Xll-lea, tinutul era o culme a civilizatiei si a culturii europene. Artele, literatura si stiintele erau aici mai avansate d ect oriunde altundeva. O suta de ani mai trziu nsa, aceasta cultura extraordinara a fost distrusa de invaziile triburilor barbare din nord un eveniment ale carui e couri persista nca si astazi. Multi locuitori prefera sa foloseasca vechiul nume al regiunii, Occitania, fiindca asa cum aveam sa ne convingem este vorba despre o regiune cu o reputatie iesita din comun. Vechiul Languedoc a fost dintotdeauna un focar al ideilor eretice, probabil fiindca o cultura ce stimuleaza cunoaster ea este, n general, mai toleranta fata de conceptiile noi si radicale. Un element esential al acestei culturi erau trubadurii acei menestreli itineranti, ale car or cntece de dragoste erau, n esenta, ode nchinate Principiului Feminin. Aceasta tr aditie a iubirii cavaleresti era axata pe feminitatea idealizata si pe femeia id eala, zeita. Si, cu toa te ca erau prin excelenta romantice, cntecele trubadurilo r aveau o real a rezonanta erotica. Influenta lor s-a extins dincolo de Languedo c, prinznd radacini ndeosebi n Germania si n Tarile de Jos, unde trubadurii erau num iti minnesingers literal, cntareti ai doamnei", desi, n acest caz , termenul are se mnificatia unei femei arhetipale, idealizate. n Languedoc a avut loc primul genoc id european, cnd peste 100 000 de membri ai gruparii eretice a catarilor au fost masacrati din ordinul papei, n timpul cruciadei mpotriva albigenzilor (numiti astf el dupa orasul Albi, o fortareata a catarilor). De fapt, pentru interogarea si e xterminarea acestor eretici a fost creata initial Inchizitia. Probabil ca impact ul sau nu a fost la fel de rasunator ca al Holocaustului modern, pentru simplul fapt ca s-a petrecut n secolul al VUI-lea. Multi localnici snt nsa si astazi animat i de Pa timile vechi, un ii pretinz nd chiar ca a exista t n decursul timpului o v eritabila conspiratie a tacerii, la nivel oficial, menita sa tina n umbra istoria catarilor. n plus, regiunea a fost si este nca n prezent un nucleu al alchimiei, n umeroase sate fiind marturii vii ale preocuparilor prea putin ortodoxe ale locui torilor din trecut; un exemplu graitor este Alet-les-Bains, din apropiere de Lim oux, n care casele snt nca decorate cu un bogat simbolism ezoteric. De asemenea, n T ou-louse si Carcassonne au aparut pentru prima data acuzatiile de participare la a sa-numitul Sabat al

vrajitoarelor", n anii 1330 si 1340. n 1335, saizeci si trei de persoane din Toulo use au fost condamnate pentru vrajitorie, marturiile lor fiind obtinute prin obi snuitele metode cu rezultat garantat ale Inchizitiei. La loc de frunte printre a cestea s-a aflat o tnara pe nume Anne-Marie de Georgel, despre care se crede ca a vorbit n numele tuturor celorlalti, atunci cnd si-a descris credinta. Anne-Marie a decla rat ca, pentru ei, lumea este un cmp de batalie ntre doi zei: Stapnul Cerur ilor si Stpnul Acestei Lumi. Ea si ceilalti condamnati l slujeau pe acesta din urma , deoarece credeau ca el va nvinge. Pentru naltii reprezentanti ai clerului, aceas ta convingere o fi parut vrajitorie", dar, n realitate, era gnosticism, pur si sim plu. O alta femeie, tinta unor acuzatii similare, a marturisit ca luase parte la Sabat" pentru a-i servi pe catari la cina". * Numeroase elemente pagne supravietui esc nca n zona si pot fi ntlnite n cele mai surprinzatoare locuri. Fiindca, desi scul pturi nfatisndu-1 pe Omul Verde" zeul vegetatiei, venerat n majoritatea regiunilor r urale ale Europei pot fi vazute n multe biserici c restine, precum Catedra la din Norwich, de obicei n u este reprezentat ca un vlastar al unei zeite din Vechiul Testament. Iata ce scriu A.T. M ann si Jane Lyle: n Catedrala St-Bertrand-de-Comm inges, din Pirinei, Lilith a reusit sa patrunda ntr-o biserica: o sculptura de ai ci nfatiseaza o femeie cu aripi si picioa re de pa sare dnd na stere unei crea tur i dionisiace, un Om Verde".2 Acelasi orasel pretinde ca ar fi locul de ngropaciun e a nimanui altcuiva dect Irod Antipas, tetrarhul Galileii care a cerut uciderea lui loan Botezatorul, n conformitate cu cronicarul evreu Josephus din secolul I, Irod, sotia lui, Irodiada, si fiica lui vitrega, Salomea - cea ramasa n amintire prin asa-numitul dans al celor sapte valuri" au fost exilati n orasul roman Lugdun um Covenarum din Galia, astazi St-Bertrand-deComminges. Irod a disparut aici far a urma, Salornea a murit necata ntr-un ru de munte, iar Irodiada a continuat sa exi ste prin legendele locale, devenind tartorita soborului vrajitoarelor".3 O alta legenda pitoreasca din Languedoc aminteste de Regina Sudului" (Reine du Midi), un supranume al contesei de Toulouse. n folclor, protectoarea orasului Toulouse est e La Reine Pedauque (Regina Picior-deGsca") o referire, poate, n ezotericul limbaj a l pasarilor", la Pays d'Oc, dar cercetatorii francezi au identificat acest perso naj cu zeita asirian Anath, ndeaproape nrudita cu Isis.4 n plus, sa nu uitam evident a conexiune cu Lilith , cea cu picioare de pasare. Un alt personaj legendar al z onei este Meridiana. Numele ei pare a fi legat de amiaza si de punctul cadinal s ud (ambele midi n franceza). Cea mai renumita aparitie a sa a avut loc cnd Gerbert d'Aurillac (circa 9401003), ulterior papa Silvestru al II-lea, a calatorit n Spa nia pentru a nvata tainele alchimiei. Silvestru, care avea un oracol sub forma un ui cap vorbitor, a fost discipolul acestei Meridiana, care i-a oferit trupul, bog atiile si ntelepciunea ei magica"5 n mod evident, o forma d e cunoastere alchimica si ezoterica, transmisa prin intermediul initi erii sexuale. Cercetatoarea si s criitoarea americana Barbara G. Walker considera ca numele Meridiana provine de la Maria-Diana, fapt ce sugereaza o legatura ntre aceasta zeita pagna si legendele Marie i

Magdalena, din sudul Frantei. n Languedoc a existat, de asemenea, cea mai mare co ncentrare a Ordinului Cavalerilor Templieri de pe ntregul teritoriu european, pna la suprimarea lui la nceputul secolului al XlV-lea, pretutindeni putind fi vazute si astazi ruine ale castelelor si ale citadelelor ce le-au apartinut odinioara templierilor. Daca, asa cum banuiam noi, au existat si alte ramuri eretice" ale c ultului Magdalenei, pe lnga cele din Provence, n mod cert aceas ta e zona cu cea m ai mare probabilitate de a le ntlni. Unul dintre pr imele orase mari prin care am trecut n drumul nostru dinspre Marsilia a fost centrul unor patimi arzatoare nasc ute n numele ei mii de oameni f iind macelariti din cauza a ceea ce nsemna Maria M agdalena pentru ei. Beziers se afla azi n departamentul Herault, n LanguedocRoussi llon; e un oras dens populat, aflat la circa zece kilometri de Golful Leilor, la Mediterana. n 1209, locuitorii acestei cetati au fost vnati si ucisi pn la ultimul n cadrul cruciadei mpotriva albi-genzilor. Chiar si n analele nsngerate si bizare ale acestei campanii ndelungate, evenimentele de atunci au un iz aparte. O serie de comentatori contemporani au relatat aceasta istorie, dar noi ne vom limita la cr onica scrisa de Pierre des Vaux-de-Ce r-nat, un calugar cistercian, n 1213.7 Calu garul nu a fost de fata la evenimentele respective, dar si-a bazat relatarea pe spusele cruciatilor care au luat parte la ele. Beziers devenise un fel de centru al ereticilor si, cnd a fost atacat de cruciati, era o enclava n care 222 de cata ri traiau nederanjati de re stul populatiei.8 Desi nu se stie daca seniorul de B eziers era el nsusi catar sau doar simpatiza cu ei, cert este faptul ca nu a facu t nimic pentru a-i persecuta sau pentru a-i anihila si tocmai acest lucru i-a nfu riat mai ru pe cruciati. Ei au cerut ca locuitorii orasului de credinta catolica sa-i predea pe catari sau sa paraseasca cetatea, astfel nct ereticii" sa poata fi p rinsi mai usor. Desi solicitarea a fost facuta sub amenintarea excomunicarii per spectiva dificil de ignorat n acele vremuri, cnd iadul era o realitate indiscutabi la si alternativa era suficient de generoasa, oferind catolicilor o posibilitate facila de a scapa de masacrul anuntat, s-a ntmplat un lucru de necrezut: localnic ii au refuzat ambele optiuni. Asa cum scrie Pierre des Vaux-de-Cernat, au prefer at sa moara ca eretici, dect sa ramn n viata ca crestini", n conformitate cu raportul trimis papei de reprezentantii sai, locuitorii orasului au jurat sa-i apere pe c atari. n consecinta, n iulie 1209, cruciatii au patruns n Beziers si, fara nici o d ificultate, au pus stpnire pe cetate, au ucis tot ce-a fost viu barbati, femei, co pii, preoti, fara deosebire si au ars locul din temelii. Circa 15 000-20 000 de persoane au fost astfel macelarite; dintre acestea, putini peste 200 erau eretic i. Nimic nu i-ar fi putut salva, nici cruce, nici altar, nici crucifix." Cnd cruci atii i-au ntrebat pe trimisii papei cum sa-i deosebeasca pe eretici de restul loc uitorilor, acestia au raspuns: Omorti-i pe toti. Dumnezeu va sti sa-i deosebeasca" . Este usor de nteles ca localnicii au vrut sa-si fereasca orasul de prapadul obi snuit lasat n urma de orice armata, dar trebuie s a ne

amintim ca li se oferise posibilitatea de a pleca nevatamati, i ar daca tineau a tt de mult la casele si bunurile lor, ar fi putut foarte bin e sa-i predea pe ere tici si sa-si continue viata nestingheriti, nsa au ales sa ramna si astfel si-au s emnat o dubla condamnare la moarte, cnd a u jurat sa-i sprijine pe catari. Oare c e s-a ntmplat atunci la Bezieres? n primul rnd, trebuie sa precizam data exacta a ma sacrului. Era ziua de 22 iulie, sarbatoarea Mariei Magdalena, si nici unul dintr e cronicarii epocii nu ezita sa sublinieze acest lucru. De asemenea, cu patruzec i de ani nainte, n biserica Mariei Magdalena din Beziers fusese ucis seniorul loca l, Raymond Trencavel I; motivele asasinatului ramn nsa necunoscute. Dar n Beziers c onexiunea dintre Magdalena si erezia catarilor nu era ctusi de putin ntmplatoare, o ferind o imagine deslusita asupra contextului n care a avut loc cruciada mpotriva albigenzilor. Asa cum scria Pietre des Vaux-de-Cernat: Bezieres a fost cucerit n z iua Sfintei Maria Magdalena. Oh, suprema justitie a Providentei!... Ereticii pre tindeau ca Sfnta M aria Magdalena a fost concubina lui lisus Hristos... Prin urma re, drept a fost ca acesti cini murdari sa fie prinsi si masacrati de sarbatoarea celei p e care au insultat-o..." Orict de socanta li s-a parut aceasta idee cuvi osilor preoti si cruciatilor, evident ca nu la fel au gndit si locuitorii orasulu i, care le -au luat n mod activ partea ereticilor, pna la moarte. Este deci clar c a aceasta credinta constituia o traditie locala ce stapnea cu o forta extrema ini mile si mintile oamenilor. Asa cum am vazut, Evangheliile gnostice si alte texte vechi descriu n mod deschis relatia dintre lisus si Mar ia Magdalena ca avnd o co mponenta sexuala indiscutabila. Dar cum de au aflat trgovetii aceia medievali des pre aceasta idee? Evangheliile gnosti ce nu fusesera nca descoperite (si chiar da ca ar fi fost, e greu de crezut ca ar fi fost aduse la cunostinta maselor largi) . Si atunci, de unde provine aceast traditie? Acest episod a fost preambulul ntreg ii cruciade mpotriva albi8enzilor, care avea sa framnte provincia Languedoc timp d e pest e Patruzeci de ani, lasnd cicatrice att de adnci n spiritul colect iv al regi unii, nct snt usor de observat chiar si n prezent. Deci, cine erau acesti catari sau albigenzi a caror credinta avea sa provoace pornirea unei adevarate cruciade mpo triva lor? Ce anume era att de nspaimntator pentru institutia Bisericii, nct a impus crearea Inchizitiei ca arma de lupta pentru a-i nimici? Nu se stie exact cum a l uat nastere credinta catara, dar n scurt timp, n secolul al Xl-lea, a devenit o fo rta redutabila n Langue-doc. Catarii nu erau tratati cu dispretul si ironia cu ca re cultura moderna tinde sa priveasca azi minoritatile religioase; ei constituia u religia dominanta n zona, iar localnicii le aratau un respect deosebit. Toate f amiliile nobiliare din regiune apartineau acestei credinte sau erau simpatizante si sustinatoare active ale ei. n Lan-guedoc, catarismul devenise practic

religie de stat.9 Supranumiti Les Bonhommes sau Les Bons Chretiens oameni buni" s au buni crestini" , catarii pareau a nu deranja pe nimeni. Cercetatorii actuali, m ai cu seama cei cu orienta ri New Age, sustin ca ei erau reprezentantii unui cur ent ce propovaduia rentoarcerea la valorile fundamentale ale crestinismului. Desi , asa cum vom vedea, au preluat multe idei exterioare si profesau o ideologie oa recum con fuza, modul lor de viata era, ntr-adevar, o ncercare de respectare a nvat aturilor lui lisus. Catarii au acuzat Biserica Catolica de deviere grosolana de la conceptul originar al miscarii initiate de lisus; pentru ei, nimic nu era mai pacatos dect luxul si opulenta pe care le afiseaza Biserica, acestea contravenin d total preceptelor lui lisus. Prin urmare, la prima vedere, catarii ar putea fi considerati precursorii miscarii protestante; n ciuda unor similaritati superfic iale nsa, realitatea este alta. Catarii aveau un mod de viata foarte simplu. Pref erau sa se reuneasca n aer liber sau n case obisnuite, nu n biserici, si, cu toate ca dispuneau de o ierarhie administrativa din care faceau parte si episcopi, tot i membrii botezati ai cultului erau egali din punct de vedere spiritual, toti fi ind considerati preoti. Poate mai surprinzator pentru acea epoca e accentul pe c are ei l puneau pe egalitatea dintre sexe, cu toate ca gradul ridicat de civiliza tie din Languedoc determinase n rndul populatiei o atiudine mai moderna" cu privire la femei. Erau vegetarieni, dar acceptau pestele (din motive nu tocmai juste, a sa cum vom vedea ceva mai trziu), aveau convingeri pacifiste si credeau ntr-o form a de rencarnare. Erau, de asemenea, predicatori itineranti, calatorind n cupluri, traind n deplina saracie si simplitate, oprin du-se pentru a da o mna de ajuto r o riunde era nevoie. Prin urmare, Oamenii cei Buni nu pareau a constitui o amenint are pentru nimeni... cu exceptia Bisericii. Aceasta institutie a gasit nsa o sume denie de motive pentru a-i persecuta. Catarii manifestau o ostilitate vie fata d e simbolul crucii, considerndu-1 un memento sinistru al instrumentului pe care a f ost torturat si ucis lisus. De asemenea, urau ntregul cult al mor tilor si come rtul cu relicve o sursa majora de venituri pentru Roma acelor zile. Dar principa lul motiv pentru care catarii au atras mnia Bisericii era acela ca refuzau sa rec unoasca autoritatea papei. n decursul secolului al XH-lea, o serie de concilii au condamna t cultul catarilor, iar n 1179, ei si protectorii lor au fost anatemizat i". Pna la aceasta data, Biserica trimisese misionari specializati vorbitori tale ntati pentru a ncerca sa-i readuca pe cei din Languedoc la adevarata credinta", da r toti fusesera primiti cu cea mai deplina apatie. Chiar si marele Bernard de Cl airvaux (1090-1153) a fost trimis n regiune, dar a sfrsit prin a se ntoarce la Roma exasperat de intransigenta locuitorilor, n darea sa de seama catre papa nsa, el a avut grija sa explice ca, desi se aflau pe o cale gresita din punct de vedere d octrinar, daca le studiem modul de viata, nu-i putem gasi nimic de reprosat".10 A ceasta a fost, de altfel, o trasatura comuna a ntregii cruciade: chiar si cei mai aprigi dusmani ai catarilor au fost nevoiti sa admita ca stilul lor de viata er a exemplar. Urmatoarea tactica la care a apelat Biserica a fost sa le raspunda c u aceeasi moneda, trimitnd si ea predicatori itineranti. Printre primii sa numara t, n 1205, celebrul Dominic Guzman, un calugar spaniol care a fondat apoi Ordinul Fratilor Predicatori (mai trziu Ordinul Sfntul ui Domin ic, ai carui membri au co ndus ulterior Sfnta Inchizitie).

Cele doua tabere s-au ntlnit n cadrul unei serii de dispute, un fel de apriga dezba tere publica soldata cu un esec total, n cele din urma, n 1207, papa Inocentiu al III-lea si-a pierdut rabdarea si 1-a excomuni cat pe contele de Toulouse, Raymon d al IV-lea, fiindca nu a luat nici o masura mpotriva ereticilor. Miscarea a fost una extrem de nepopulara , legatul papal care a adus vestea fiind ucis de Unul dintre c avalerii lui Raymond. Aceasta a fost ultima picatura: Papa a declarat o cr uciada generalizata mpotriva catarilor si a celor care i sustineau sau care si mpatizau cu ei. Chemarea la cruciada a avut loc pe 24 iunie 1209, de ziua Sfntulu i loan Botezatorul. Pna la acea data, toate cruciadele fusesera lansate mpotriva

musulmanilor, mpotriva unor salbatici" care traiau pe tarmuri att de ndepartate, nct n ci imaginatia nu le putea cuprinde. Aceasta de acum nsa avea sa fie dusa de crest ini mpotriva crestinilor, aproape sub nasul papei. Era chiar posibil ca unii dint re cruciati sa-i cunoasca personal pe ereticii pe care jurasera sa-i nimiceasca. Cruciada mpotriva albigenzilor, care a nceput la Beziers n 1209, a fost de o bruta litate fara margini, oras dupa oras cznd n fata trupelor conduse de Simon de Montfo rt. Campa nia a durat pn n 1244 o perioada lunga, n care cruciatii au scos la iveala ce era mai rau n ei. Exista locuri n Languedoc unde, chiar si astazi, numele Simo n de Montfort strneste reactii de spaima amestecata cu ura. n acea epoca nsa, motiv ele religioase ale cruciadei au atras rapid dupa sine ratiuni mult mai cinice, d e ordin politic.11 Majoritatea soldatilor proveneau din zonele de nord ale Frant ei, iar bogatia si puterea detinute de cei din Languedoc nu-i puteau lasa indife renti. La nceputul cruciadei, regiunea era independenta; la sfrsitul ei, devenise parte integranta a Frantei. Acest episod al istoriei europene a fost, n mod cert, extrem de semnificativ. Pe lng faptul ca a constituit primul genocid al Europei, a reprezentat, de asemenea, o miscare decisiva pentru unificarea Frantei si a pu s bazele nfiintarii Inchizitiei. Dupa parerea noastra nsa, cruci ada mpotriva albig enzilor a nsemnat mai mult dect o campanie de atrocitati n mod ciudat uitata. Catar ii erau pacifisti, dar dispretuiau att de intens nvelisul murdar de carne", nct erau nerabdatori sa scape de el, chiar daca asta nsemna martiriul pe rug. n timpul cruc iadei, mii de catari au sfrsit n flacari si, dintre ei, multi nu au aratat nici ce a mai vaga teama sau oroare la ideea unei astfel de morti. Unii chiar nu au demo nstrat nici un semn de durere. Acest lucru a fost evident cu deosebire la finele asediului la care au fost supusi n ultimul lor refugiu, Montsegur. Un punct impo rtant pe traseele turistice actuale, Montsegur a capatat n timp o aura mitica, am intind de Glastonbury Tor. Dar daca n acest din urma caz urcarea le poate pune pr obleme celor neantrenati, ea nici nu se compara cu drumul pna sus, la castelul" Mo ntsegur. Fortareata de piatra, avnd forma conica a unei capatni de zahar, este coc otata aproape incredibil, la o naltime ametitoare

gunstei de munte, de unde strajuieste satul si valea amenintata mereu de caderi de stnci. Panouri n mai multe limbi avertizeaza turistii ca ascensiunea pna la caste l" nu e indicata dect celor bine antrena ti; chiar si pentru drumetii arsi de soa re, cu rucsacuri n spinare, urcarea este foarte dificila. E greu de imaginat cum reuseau catarii si proviziile lor sa ajunga sus. Odata aflati nsa n fortareata, vi ata lor d evenea usoara, fiindca soldatii calare, cu armurile lor grele, nici ma ca r nu se puteau gndi la escaladare. La nceputul anilor 1240, cruciatii i mpinseser a deja pe catari tot mai departe, spre poalele Pirineilor, astfel ca Montsegur d evenise cartierul lor general. Adapostind circa 300 de eretici si, mai cu seama, p e liderii acestora, fortareata devenise o atractie irezistibila pentru oameni i papei. Regina Frantei, Blanche de Castilia, a subliniat importanta citadelei a tunci cnd a scris, referindu-se la capturarea ei: (trebuie sa) retezam capul balau rului". n timpul celor zece luni de asediu de la Montsegur, s-a petrecut un fenom en curios. Mai multi soldati au trecut de partea catarilor, n ciuda faptului ca s tiau bine care avea sa fie sfrsitul acestora. Oare ce a putut sa determine un ase menea comportament? Unii au sugerat ca, puternic impresionati de purtarea exempl ara a catarilor, cruciatii au suferit o profunda transformare interioara. Asa cu m am vazut, catarii ntmpinau tortura si moartea sigura nu doar cu stoicism, ci cu un calm absolut, chiar si n clipele n care se spune flacarile le nvaluiau trupul. P entru cei care si amintesc perioada anilor 1970, acest lucru trimite la imaginea impresionanta a calugarului budist care s-a sinucis pentru a protesta mpotriva Ra zboiului d in Vietnam. Monahul a ramas neclintit n vreme ce flacarile 1-au ucis, prada unei transe posibile gratie inimaginabilei discipline interioare n ascute dintr-o intensa si ndelunga pregatire. Catarii, pe de alta parte , s-au pregatit si ei pentru moarte, jurnd sa ramna devotati credintei lor chiar si n fata torturii . Oare practicau si ei o tehnica similara ce le-a permi s sa ndure cele mai cumpl ite chinuri? Desigur ca acesta este un secret pe care orice soldat, din orice ep oca, ar vrea sa-1 cunoasca. Oricum nsa, caderea fortarefei Montsegur a lasat n urm a o serie de mistere de nepatruns, care au fascinat generatii ntregi si au atras cele mai variate personaje, de la vnatorii de comori nazisti la caut atorii Sfntul ui Graa l. Cel mai incitant mister este cel al asa-numitei comori a catarilor, p e care patru dintre ei ar fi reusit s-o scoata din cita dela cu o noapte nainte d e masacrul final. Acesti eretici descurcareti au re usit ntr-un final sa scape co bornd pe frnghii, n mijlocul noptii, deasupra haului ce se deschide n coasta muntelu i. Desi au capitulat n mod oficial pe data de 2 martie 1244, din motive nca necuno scute li s-a permis sa ramna n fortareata timp de nca cincisprezece zile, interval la capatul caruia urmau sa se

predea pentru a fi arsi pe rug. Unele relatari afirma chiar ca ac estia s-ar fi napustit pe pantele muntelui si ar fi sarit direct n focurile aprinse la poale. C onform unor supozitii, ei ar fi solicitat aceasta pasuire pentru a avea timp sa n deplineasca un ritual anume, dar nimeni nu poate sti care este adevarul. Un alt subiect de energice speculatii este comoara catarilor. Judecind dupa traseul dif icil urmat de cei patru evadati, e greu de crezut ca ei ar fi transportat saci c u lingouri de aur. Unii au presupus ca ar fi fost vorba despre Sfntul Graal nsusi sau despre un alt obiect ritualic cu o semnificatie deosebita; altii snt de parer e ca asa-zisa lor comoara ar fi fost, de fapt, o serie de scrieri, cunostinte, nv ataturi sau chiar ca evadatii nsisi ar fi avut o importanta anume reprezentnd o fo rma de autoritate, ntruchipnd poate legendara semintie pierduta a lui lisus. Dar d aca ar fi fost vorba despre cunostinte sau nvataturi secrete, ce forma ar fi putu t lua ele? Ce credeau catarii cu adevarat? Credintele lor snt dificil de evaluat astazi, deoarece au lasat n urma foarte pu tine scrieri si majoritatea informatii lor n acest sens provin de la mar ele lor dusman, Inchizitia. Si, asa cum sublini aza Walter Birks si R.A. Gilbert n cartea The Treasure of Montsegur (Comoara din M ontsegur", 1987), s-a pus prea mult accentul pe presupusa lor teologie, cnd, de f apt, stilul lo r de viata era mai interesant.12 Religia a derivat nsa dintr-o viz iune aparte asupra lumii, originile ei exacte ramnnd nca subiect de dezbatere. Cata rii erau o ramura a bogomililor, o miscare eretica aparuta initial n Balcani, la mijlocul secolului al X-lea, care si-a exercitat influenta n regiune pna dupa disp aritia catarilor. Bogomilismul a avut o rspndire larga cel putin pna la Constantino pol si a fost considerat o amenintare serioasa la adresa ortodoxiei religioase. Bogomilii din Bulgaria erau mostenitorii unei lungi traditii eretice" si si crease ra o reputatie pitoreasca printre cei care nu le mparta sea u credi nta . C uvn tu l din li mba engleza bugger "pederast", n argou : nemernic", de exemplu, deriva di n termenul bulgar" si are ambele semnificatii att n sens literal (toti ereticii snt acuzati justificat sau nu de deviere sexuala), ct si n sensul mai general, peiorati v. Bogomilii si ramificatiile" lor, precum catarii, erau deopotriva dualisti si g nostici: pentru ei, lumea este n sine malefica, spiritul fiind prizonier ntr-un tr up mizer si unica modalitate de eliberare este prin gnosis, revelatia de tip per sonal ce duce sufletul la desavrsire si la adevarata cunoastere a lui Dumnezeu. E xista numeroase radacini posibile ale gnosticismului: filozofia Greciei antice, culte precu m cel dionisiac si religii dualiste ca zoroastris-mul. (Detalii mai ample n acest sens pot fi gasite n documentatul studiul al lui Iuri Stoianov, The Hidden

Tradition in Europe, Traditiile tainice ale Europei", 1994)13. Tinnd seama de lite ratura pe tema catarismului disponibila n majoritatea buticurilor pentru turisti din Languedoc, am putea crede ca aceasta era un soi de religie New Age romantata , ce avea la baza o teologie simplista. Exista sute de carti si brosuri care cel eb reaza umanismul catarilor si credinta lor ntr-o serie de principii moder ne", p recum rencarnarea si vegetarianismul. Pe scurt spus nsa, toate acestea nu snt altce va dect aiureli sentimentale. Catarii erau vegetarieni nu fiindca ar fi iubit ani malele, ci ca urmare a urii pe care o resimteau pentru procreare si mncau peste p e baza convingerii eronate ca pestii se reproduc asexuat. Ideea lor de rencarnare , pe de alta parte, era fundamentata pe conceptul sfrsitu-lui bun" (moartea), care , de obicei , presupunea martiriul pentru credinta lor. Daca si puteau ncheia astf el viata, nu aveau sa mai revina n alt trup, n aceasta vale a plngerii; daca nu, ur mau sa se tot rencarneze pna ce reuseau s-o sfrseasca n mod corect. Au existat si un ele opinii conform carora catarismul a fost un produs" exclusiv local;14 desi afi rmatia este ct se poate de er onata, teologia catarilor a inclus, ntr-adevar, unel e elemente specifice zonei Languedoc. Un aspect existent numai n acest cult este credinta ca Maria Magdalena a fost sotia lui lisus sau poate concubina lui. Fire ste , acest lucru nu era menit sa fie cunoscut de toti ttiernbrii cultului, ci n umai de cei ctiva initiati din pozitiile de vrf. Catarii aveau virulente tendinte antisex si chiar anticasatorie si, de aceea, este greu de crezut ca ar f i inven ta t a sa ceva; poate ca ipoteza i oripila att de mult, nct n-o mpartaseau dect celor care se dovedisera demni de asemenea cunoastere. Din punct de vedere teologic, catarii se aflau ntr-o pozitie delicata; pe de o parte, si ncurajau adeptii sa cite asca singuri Biblia (spre deosebire de catolici, care refuzau hotart accesul dire ct al populatiei la Scripturi), dar, pe de alta parte, au fost nevoiti sa reinte rpreteze evenimentele biblice, pentru a se potrivi cu credintele lor. Prin cipa lul exemplu n privinta reinventarii Noului Testament este opinia lor cu privire l a rastignire aceea ca un lisus necarnal, spirit pur, a fost tintuit pe cruce. De si nu exista nici o dovada biblica n acest sens, acest a lt" lisus a trebuit inven tat ca urmare a dispretului resimtit de catari pen tru corpul fizic; pentru ei, un Hris-tos ntrupat, carnal, era de neimaginat.

Prin urmare, ideea unei relatii sexuale ntre lisus si Maria Mag-dalena nu putea f i rezultatul imaginatiei lor bogate. De fapt, catarii au cautat ndelung diverse j ustificari teologice pentru a explica aceasta casatorie un efort pe care nu 1-ar fi facut daca ar fi putut respinge pur si simplu povestea ca fiind o aiureala. Ceea ce ar trebui sa retinem de aici este faptul ca, la acea vreme n Languedoc, e xistenta unei relatii ntre lisus si Maria Magdalena era o credinta att de raspndit n rndul populatiei si att de importanta pentru ntreaga lume crestina a regiunii, nct nu putea fi nicicum ignorata. Si, dupa cum scrie Iuri Stoianov: Ideea Mariei Magda lena ca sotie sau concubina a lui Hristos pare a fi, de fapt, o traditie originala a catarilor, fara un co' responden t n doctrinele bogomililor".16 Desi Magdalena e ra si nca este o sfnta foarte populara n Provence, unde se presupune ca ar fi trait , n Languedoc ea a de venit punctul centra l al unor convingeri n mod eviden t ere tice si asa cum aveam sa constatam mai trziu tot n aceasta regiune a dat nastere u nor pasiuni salbatice, unor zvonuri bizare si unor secrete ntunecate. Am mentiona t deja ca ideea unei relatii romantice ntre lisus s i Maria Magdalena apare si n E vangheliile de la Nag Hammadi, ascunse n Egipt n secolul al IV-lea. Ar fi oare pos ibil ca ele sau alte scrieri similare sa fi constituit sursa credintei nversunate a celor din Languedo c? Unii specialisti, printre care Marjorie, au presupus ca aceste idei gnostice timpurii au sta la baza cultului Magdalenei din regiunea d e sud a Frantei.17 Si exista probe care sustin aceasta ipoteza. n anii 1330, la S trasbourg a fost publicat un mic tratat remarcabil, intitulat Schwester Katrei (S ora Caterina"), sub semnatura misticului german Meister Eckhart, desi specialist ii considera ca autorul real a fost una dintre adeptele acestuia. Brosura prezin ta o serie de dialoguri ntr e Sora Caterina" si confesorul ei, cu privire la trair ile religioase ale unei femei si, cu toate ca prezinta o serie de idei ortodoxe, cuprinde si multe altele ce nu pot fi n nici un caz considerate astfel. Spre exe mplu, la un moment dat se afirma: Dumnezeu este Mama Universala..." si, pe lng trad itia trubadurilor/minnesingerilor, denota o puternica influenta catara. Acest tr atat neobisnuit subliniaza conexiunea dintre Magdalena siMinne femeia personific are a iubirii pentru minnesingeri; mai mult dect att nsa, deschide specialistilor o perspectiva interesanta, deoarece contine unele idei care nu se mai ntlnesc dect n Evangheliile de laNagHammadi: Maria Magdalena este nfatisata ca fiindu-i superioara lui Petru pri n faptul ca l ntelege mai bine pe lisus; din text transpare aceeasi tensiune exist enta ntre Magdalena si Petru; mai mult dect att, o serie de incidente specifice des crise n Nag Hammadi apar si n tratatul S orei Caterina.19 Profesorul Barbara Newma n de la Universitatea Pennsylvania subliniaza o alta dilema, pe care o exprima a stfel: Faptul ca Sora Caterina oglindeste aceste idei ridica o problema spinoasa pr ivind

transmiterea istorica a mesajului" si releva un fenomen real, da r tulburator".20 Cum a reusit autorul acestui tratat, n secolul al XlV-lea, sa intre n posesia uno r texte descoperite sase sute de ani mai trziu? Nu poate fi o simpla coincidenta faptul ca Sora Caterina reflecta influenta catarilor si a trubadurilor din Langu edoc; Prin intermediul lor trebuie sa se fi transmis relatarile Evangheliilor gn ostice despre Maria Magdalena. Si este posibil ca aceste informatii sa provina n u numai din textele de la Nag Hammadi, ci si din alte documente similare, care nc a nu au f ost redescoperite. Interesant este faptul ca, n sudul Frantei, persista nca o convingere trainica n existenta unei relatii sexuale ntre Maria Magdalena si lisus. Cercetarile nepublicate realizate de John Saul au scos la iveala numeroa se referinte la o astfel de relatie n literatura din sudul Frantei de pna n secolul al XVII-lea - ndeosebi n lucrarile unor persoa ne asociate cu Prioria din Sion, p recxtin Cesar, fiul lui Nostrada mus (text publicat la Toulouse)21. ' Am vazut, n Provence, ca locurile dedica te Magdalenei a"u de obicei n apropiere centre a so cia te cu loan B otezatorul, ntruct ca tarii i acordau ei o a semenea veneratie, am presupus ca manifestau aceleasi sentimente fata de Botezator. Dimpotriva nsa, av ersiunea lor fata de el era att de puternica, nct l con siderau un demon". Ideea este mostenita direct de la bogomili, unii dintre a cestia numin du-1 (oarecum derut ant) nainte-mer-gatorul Antihristului".22 Unul dintre putinele texte sacre ale cat arilor care s-au pastrat pna astazi este Cartea lui loan" (cunoscuta si sub numele Liber Secretum)'. o versiune gnostica a Evengheliei unui alt loan; n mare parte, textul este identic cu cel al Evangheliei canonice, dar contine si unele revelat ii" suplimentare, dezvaluite n particular lui loan, ucenicul iubit". Aceste idei d ualist-gnostice concorda cu teologia generala a catarilor.23 n aceasta carte, lis us le spune discipolilor sai ca loan Botezatorul era, de fapt, un emisar al Sata nei (stapnul lumii ma teriale), trimis pentru a ncerca sa-i submineze misiunea de mntuire. Textul, cu origini bogomile, nu era n ntregime acceptat nici de toti bogom ilii, nici de toti catarii. Numeroase secte catare aveau idei mai ortodoxe despr e loan si se pare chiar ca bogomilii din Balcani i marcau prin ritualuri ziua de 24 iunie. Catarii aratau, n mod evident, o pretuire aparte Evangheliei dupa loan, pe care specialistii o considera a fi cea mai gnostica din Noul Testament, (n ce rcurile oculte se vorbeste de mult despre o alta versiune, acum pierduta, a. Eva ngheliei dupa loan, care s-ar fi aflat n posesia catarilor, si numerosi ocultisti au cercetat zona Montsegur pentru a o gasi, dar n van25.) n mod cert, catarii ave au idei neortodoxe, poate con fuze, despre loan Botezatorul. Dar exista vreun gr aunte de adevar n opinia lor cu privire la un lisus bun si un loan malefic? Proba bil ca nu, nsa asa cum au sugerat numerosi critici contemporani este posibil ca r elatia dintre cei doi sa nu fi fost chiar att de bine definita cum cred majoritat ea

crestinilor.26 Conceptia pe care o aveau catarii n acest sens era, probabil, o il ustrare la nivel fundamental a filozofiei lor de tip dualist: un membru al diade i este bun, iar celalalt rau. De aici se desprinde nsa o concluzie logica: pentru catari, cei doi snt opusi, dar egali. Altfel spus, catarii i considerau rivali o opinie n dezacord total cu traditia crestina. Acest lucru sugereaza ca n zona pers ista din timpuri stravechi anumite dubii cu privire la presupusa sustinere acord ata de loan Botezatorul misiunii lui lisus. La fel ca relatia dintre lisus si Ma gdalena, cea dintre lisus si loan pare a fi fost perceputa n regiune n chip cu tot ul diferit fata de versiunea propovaduita de Biserica. La nivel superficial, nu are rost sa cautam la catari o confirmare a pretuirii pe care i-o acorda miscari le eretice lui loan Botezatorul. Da r nu putem trece cu vederea un ordin major, care contribuie din pl in la restabilirea echilibrului. Este vorba, desigur, des pre Cavalerii Templi eri, pentru care loan Botezatorul a fost dintotdeauna, n mod inexplicabil, tinta unei devotiuni fervente. Si, asa cum cruciada mpotriva albig enzil or a lasat urme adnci, persistente, asupra regiunii Languedoc, la fel se nal ta azi, n zone izolate ale aceluiasi tinut, castelele acestor enigmatici cavaleri ai trecutului. Templierii au devenit n prezent un fel de laitmotiv ezoteric, asa cum si pot da seama toti cei care au citit romanele lui Umberto Eco; majoritatea istoricilor nu au astzi nici un fel de scrupule n a p rivi cu suveran dispret tot ce aminteste de asa-zisele lor secrete". Dat fiind nsa ca n toate misterele ce nval uie Prioria din Sion snt implicati deopotriva si acesti calugari razboinici, nu s e putea ca ei sa nu constitui e o parte integranta a cercetarilor noastre. O tre ime dintre proprietatile detinute odinioara de templieri n Europa se afla n Langue doc, ruinele castelelor si ale fortaretelor sporind astazi frumusetea salbatica a regiunii. Una dintre cele mai pit oresti legende locale sustine ca, ori de cte ori ziua de 13 octombrie cade ntr-o vineri (data si ziua exterminarii brutale a o rdinului), lumini stra nii apar printre ruine si siluete ntunecate pot fi vazute rniscndu-se n zona. Din pacate, n zilele de vineri n care am fost noi acolo n-am vaz ut si n-am auzit nimic, cu exceptia grohaitului alarrnant al porcilor mistreti; povestea arata nsa ct de profund snt ancorati templierii n legendele locale. Cavaler ii detin un loc aparte n memoria colectiva a regiunii un loc ctusi de putin negati v. Celebra cntareata de opera Emma , originara din Aveyron (n nordul provinciei La nguedoc), scria n memoriile sale ca localnicii obisn uiesc sa spuna lAtaftt un ba iat deosebit de inteligent sau de frumos ca este un adevarat fiu al templierilor" . 27 Principa lele date referitoare la cavalerii templieri snt simple.28 Purtnd ti tulatura oficiala Ordin ul Cavalerilor S araci ai Templului lui Solomon, organiz atia a fost nfiintata n 1118 de nobilul francez Hugues de Pa yens pen tru a escort a pelerinii n Tara S fnta. Ini tial, timp de noua ani, ordinul a cuprins doa r n o ua cavaleri, dar n scurt timp s-a ien tul extin s, devenind o f orta redutabila n u numa i n Or

Mijlociu, ci si n Europa . Dupa recun oasterea oficia la a organiza tiei, Hugues de Payen s a pornit spre Europa, solicitnd pamnturi si ban i din partea familiil o r rega le si nobiliare, n 1129 a a jun s n Anglia si a f ondat primul cen tru temp lier de aici, pe locul n ca re se a fla a sta zi sta tia londoneza de metrou Ho l bom. La fel ca toti calugarii, cava lerii depusesera juramnt de sa racie, castita te si supunere, da r traiau n lumea ma teriala si se angaja ser a sa ia spada n min i la n evoie, mpotriva dusma nilor lui Hristos , astfel ca ima ginea templierilor a devenit inseparabila de cea a cruciadelor menite s-i alunge pe necredin ciosi din Ierusalim si s a asigure suprematia crestinilor n Tara Sf n ta . n 1128, la con ci liul de la Troyes, templierii au f ost recunoscuti oficial ca ordin militar si religio s. Protagonistul a flat la originea a cestui evenimen t a fost B erna rd de Clairvaux, con ducato rul Ordinului C istercian , can oniza t ma i trziu. Dar, dupa cum scria Ba mber Gasco ign e: Era agresiv, ofensiv... un politicia n v iclean, lipsit de scrupule n metodele pe care le folosea pentru a-si dobor adversa rii".29 Bernard este cel care a scris Regulamentul Cavalerilor Templieri, pe baz a celui al cistercienilor, iar unul dintre protejatii sai, devenit ntre timp papa Inocentiu al II-lea, a declarat n 1139 ca, din a cel moment, templierii nu vor m ai raspunde dect n fa ta suveranului pontif. Dezvoltndu-se n pa ralel, ntre cele doua ordine a existat un anumi t gra d de coordon are deliberata; de pilda, seniorul lui Hugues de Payens, contele de Champagne, i-a donat viitorului Sfnt Bernard pa mnturile din Clairvaux, unde acesta si-a construit apoi imperiul" monastic. Semnif icativ este si faptul ca Andre de Montbard, unul dintre cei noua cavaleri fondat ori, era unchiul lui Bernard. Unii specialisti au sugerat ca templierii si ciste rcienii au actionat mpreuna, n conformita te cu un plan prestabilit, pentru a pune stapnire pe crestinatate, dar stratagema lor nu a reusit. n perioada lor de glori e n Europa, prestigiul si forta financiara a templierilor erau aproape inimaginab ile. Nu exista oras mare n care ei sa nu aiba o comunitate, asa cum o demonstreaz a, de altfel, si larga raspndire a unor nume ca Temple Fortune si Temple Bar (n Lo ndra) sau Temple Meads (n Bristol). Dar, pe masura ce imperiul" lor se extindea, a roganta tot mai accentuata a ordinului a nceput sa nvenineze relatiile dintre temp lieri si autoritati, att laice, ct si religioase. Averea cavalerilor constituia, n parte, un rezultat al Regulamentului lor: noii membri erau obligati sa cedeze or dinului to ate proprietatile pe care le detineau; la acestea se adaugau masivele donatii de pamnturi si bani din partea unui mare numar de nobili si capete ncoron ate, n scurt timp, vistieria templierilor s-a umplut cu vrf si ndesat, iar unul din tre motive a fost si impresionanta abilitate financiara de care

au dat dovada liderii ordinului. Gratie acesteia, templierii au devenit primii b ancheri internationali, ei hotarnd dobnzile percepute la orice credite. Nici nu ex ista o modalitate mai sigura de a-si consolida puterea, n numai ctiva ani, titlul lor de cavaleri saraci" a ramas fara acoperire, chiar daca membrii de rnd ai ordin ului nu dispuneau de nici un fel de averi. Pe lnga bogatia colosala, templierii e rau renumiti si pentru curajul si abilita tea lor n lupta, duse uneori pna la nesa buinta. Conduita lor n lupta era guvernata de reguli specifice; spre exemplu, le era interzis sa se predea nainte ca sansele de a n-vinge sa scada sub una din trei si, chiar n acest caz, aveau nevoie de acordul comandantului. Templierii erau, nt r-un fel, Serviciile Speciale ale vremii lor, o forta de elita ce-1 avea pe Dumn ezeu dar si banii de partea ei. In ciuda unor eforturi sustinute, Tara Sfnt a cazu t treptat sub stapnirea sarazinilor, astfel ca, n 1291, ultimul teritoriu crestin, cetatea Acra 31, a ajuns n minile dusmanilor. Templierii nu mai Puteau face nimic altceva dect sa revina n Europa si sa planuiasca o ulterioara recucerire; din pac ate nsa, motivatia pentru o asemenea campanie n rndul regilor care ar fi putut s-o finanteze s-a erodat. Principala ratiune de a fi a Cavalerilor Templieri disparu se. Ramnnd fara slujba", dar la fel de bogati si aroganti, si-au atras resentimente tot mai puternice, n primul rnd fiindca erau scutiti de taxe si fiindca nu datora u supunere dect papei si numai lui. Astfel, n 1307, inevitabilul sfrsit s-a produs. Regele Frantei Filip cel Frumos, un monarh extrem de puternic, a pus la cale di st rugerea templierilor de comun acord cu papa, pe care l avea la degetul cel mic . n urma unor ordine secrete transmise reprezentantilor regelui, templierii au fo st arestati n ziua de vineri, 13 octombrie 1307, torturati si apoi arsi pe rug. A ceasta este povestea relatata de majoritatea surselor istorice. Ea lasa impresia ca ntregul ordin si-a gasit sfrsitul n acea zi cumplita de demult si ca templierii au disparut efectiv de pe fata pmntului, pentru totdeauna. Si totusi, adevarul es te altul. n primul rnd, putini cavaleri au fost executati, desi majoritatea celor capturati au fost luati la ntrebari" un eufemism convenabil pentru torturile nfiora toare la care au fost supusi. Ctiva au ajuns pe rug, printre ei aflndu-se si Marel e Maestru Jacques de Molay, ars n Ile de la Cite din Paris, sub zidurile Catedral ei Notre-Dame. Dintre miile de membri ai ordinului, numai cei care au refuzat sa recunoasca acuzatiile aduse si cei care si-au retractat marturisirea au fost uc isi. Dar ct de reale au fost acele marturisiri smulse cu fierul rosu? Si ce anume era de asteptat sa recunoasca templierii? Relatarile n acest sens snt pitoresti, n cel mai bun caz. n conformitate cu acestea, membrii ordinului ar fi venerat o pi sica, s-ar fi deda t la orgii homosexuale ca parte a ndatoririlor cavaleresti sau s-a r fi nchinat unui demon pe nume Baphomet si/sau unui cap fara trunchi. De as emenea, au fost acuzati ca au calcat si au scuipat pe cruce, n cadrul ritualului de initiere. Toate acestea contravin flagrant, fireste, ideii conform careia era u luptatori devotati ai lui lisus si sustina tori ai idealurilor crestine si, cu ct erau torturati mai mult, cu att aceasta discrepanta devenea mai clara.

Faptul nu este deloc surprinzator: cte victime ale torturii au taria de a strnge d in dinti si a nu recunoaste acuzatiile aduse, folosind chiar cuvintele sugerate de tortionari? n acest caz nsa, povestea are dedesubturi mai adnci. Pe de o parte, s-a spus ca toate acuzatiile aduse templierilor au fost scornite de cei care i in vidiau pentru bog atia si puterea lor si care, n acest fel, i-au oferit regelui F rantei o ocazie perfecta de a iesi din marasmul financiar in care se afla, confi scnd a verea ordinului. Pe de alta parte, desi acuzatiile nu au fost, probabil, a devarate, exista dovezi care atesta ca templierii erau implicati n ceva misterios si poate chiar ntunecat", n sensul ocult al termenului. Desigur, cele doua ipoteze nu se exclud reciproc. Multa cerneala a curs n disputele cu privire la acuzatiil e aduse cavalerilor templieri si la marturisirile lor. Au fost ei vinovati de fa ptele pe care le-au recunoscut sau Inchizitia a inventat pacatele" dinainte si ap oi i-a torturat pna ce a obtinut de la ei tot ce a vrut? nii cavaleri au (U ma rturisit, de pilda, ca li s-a spus ca lisus a fost un fals profet".) Nimeni nu poate raspunde n mod cert la aceasta ntrebare. Exista nsa o marturisire care ar tr ebui sa ne puna pe gnduri: cea a lui Fulk de Troyes, care a afirmat ca i-a fost a ratat un crucifix s i i s-a spus sa nu ai mare credinta n acesta, fiindca e prea tnr".32 Date fiind cunostintele sumare ale vremii n privinta istoriei, este greu de crezut ca aceasta declaratie enigmatica ar fi nascocirea unui inchizitor. Prior ia din Sion pretinde ca s-a aflat la originea Ordinului Cavalerilor Templieri; d aca asa stau lucrurile, atunci acesta a fost unul dintre cele mai bine pastrate secrete ale istoriei. Si totusi se spune ca ordine le au fost, de fapt, una si a ceeasi organizatie pn la schisma din 1188, dupa acest moment fiecare urmndu-si cale a proprie.33 Este adevarat ca fondarea Ordinului Templierilor pare a fi fost rod ul unei conspiratii. Logica fireasca ne conduce usor la ideea ca ar fi fost nevo ie de mult mai mult dect noua cavaleri pentru a apara cohortele de pelerini care straba teau Tara Sfnt si mai ales pentru a face acest lucru timp de noua ani! n plu s, nu exista dovezi care sa ateste ca templierii chiar au ncercat n mod serios sa n deplinea sca o astfel de misiune, n scurt timp, cavalerii a u devenit rasfatatii Europei, asaltati de privilegii si onoruri disproportion d e mari, comparativ cu meritele lor. Li s-a atribuit, de exemplu, o nt reaga aripa din palatul regal di n Ierusalim, unde se sflase nainte o mos chee. Despre aceasta din urma s-a spus, n mod gresit, ca fusese construita pe fundatia Templului lui Solomon, de la care provine, de altfel, numele templierilor. Un alt mister al nceputurilor lor se ref era la o serie de dovezi ce sugereaza ca ordinul exista cu mult nainte de 1118, d esi motivul pentr u

care data a fost falsificata nu este cunoscut. Multi comentato ri au presupus ca prima atestare a fondarii ordinului nregistrata n scris de William of Tyre cu cin cizeci de ani mai trziu dect evenimentul propriu-zis a fost doar o mistificare.34 (Desi nutrea o ostilitate profunda fata de templieri35, se pare ca William nu a facut dect sa relateze poveste a asa cum a nteles-o el.) Dar, repetam, ce anume se ascunde n spat ele mistificarii nu se stie. Hugues de Payens si cei noua tovaras i ai sai, printre care si contele de Provence36, erau originari din regiunea Cha mpange sau din Languedoc; si se pare ca ei au pornit spre Tara Sfnta cu o misiune foarte clara. Poate ca, asa cum s-a sugerat, cautau Chivotul Legii37, vreo como ara straveche ori documente care i-ar fi putut conduce la el sau anumite cun ost inte secrete, capabile sa le confere puterea de a stapni oamenii si bogatiile ace stora. Recent, n cartea The Hiram Key, Christopher Knight si Robert Lomas au naint at ipoteza ca templierii au cautat si au gasit o serie de documente provenind di n aceeasi sursa ca Manuscrisele de la Marea Moarta. Orict de incitanta este aceas ta sugestie, nu exista dovezi care sa o confirme si, asa cum vom vedea, ntreaga p roblema a provenientei manuscriselor este marcata de interpretari gresite si de supozitii. Exista nsa probe care demonstreaza ca, n calatoriile lor, templierii au acumulat noi cunostinte de la arabi si de la alte popoare. Din punctul nostru de vedere, unul dintre cele mai fascinante aspecte referitoare la templieri este v eneratia lor neobisnuit de prof unda pentru loan Botezatorul, care pare a avea p entru ei o importanta mult mai mare dect a unui sfnt patron obisnuit. Prioria din Sion odinioa ra, pare-se, corp comun cu templierii le atribuie Marilor sai Maest ri numele de loan, probabil n amintirea Botezatorului. Si totusi, nici unul dintr e documentele lor oficiale nu precizeaza motivul acestui devotament; preferinta lor pentru loan Botezatorul este explicata n mod obisnuit prin faptul ca a fost nv atatorul lui lisus. Unii au sugerat chiar ca ac el cap retezat pe care au fost a cuzati ca-1 venereaza i-ar fi apartin ut nsusi Botezatorului.38 Dar adoratia pent ru un astfel de totem presupune, n orice caz, ca templierii nu erau doar niste si mpli cavaleri crestini. De altfel, o mare parte din simbolismul lor aparent orto dox ascunde aluzii directe la loan. Mielul lui Dumnezeu, de pilda, e ra una dint re cele mai importa nte imagini ale templierilor. Pentru majoritatea crestinilor , sintagma l desemneaza Iata Mielul lui Dumnezeu"; n a West Country din Anglia, ace st pentru templieri se pare ca el avea aceeasi pe lisus, Botezatorul nsusi spunnd: multe regiuni nsa, de exemplu n simbol face referire semnificatie. la loan, iar z on Mielul lui Dumnezeu a

devenit unul dintre sigiliile oficiale ale ordinului, fiind specif ic ramurii ac tive n sudul Frantei. Un indiciu ca veneratia cavalerilor pentru loan Botezatorul nu era doar un omagiu adus sfntului lor patron, ci ca ascunde ceva cu mult mai r adical poate fi ntlnit ntr-o lucrare a unui preot pe nume Lambert de St Omer. Lambe rt era nrudit cu unul dintre cei noua fondatori ai ordinului, si anume cu numarul doi n ierarhie dupa Hugues de Payens, Godefroi de St Omer. n The Hiram Key, autor ii reproduc o ilustratie ce nfatiseaza ideea lui Lambert cu privir e la Ierusalimu l ceresc" si mentioneaza pe marginea ei: ... In mod aparent, sugereaza ca fondato rul (Ierusalimului ceresc) ar fi loan Botezatorul, n acest document asa-zis crest in nu exista nici o mentiune despre lisus".39 La fel ca n cazul simbolismului din picturile lui Leonardo da Vinci, implicatia este clara: loan Botezatorul este i mportant ca personaj n sine, nu doar pentru rolul sau de precursor al lui lisus. La doi ani dupa arestarea n masa a templierilor, n timp ce ca valerii erau nca jude cati, vizionarul si ocultistul catalan Ramon Lull (12 32 circa 1316), anterior un sustinator fervent al ordinului, a scris ca procesul a dezvaluit pericole pentru barca Sfntului Petru", adaugnd ca: Exista, probabil, printre crestini multe secret e, dintre care unul (anume) poate duce la o incredibila revelatie, exact ca acee a aparuta de la templieri... O asemenea publica si manifesta infamie poate pune n pericol barca Sfntului Petru".40 Lull pare a se referi nu numai la amenintarea p e care dezvaluirile despre templieri o constituiau pentru Biserica, ci si la alt e se crete, de aceeasi amploare. El da impresia ca accepta acuzatiile aduse ordi nului; la urma urmei, probabil ca ar fi fost imprudent din lui sa le conteste. 1 18 LYNN PICKNETT & CLIVE PRINCE Ar fi oare posibil ca provincia Languedoc, odini oara tinutul cu cea mai mare concentrare a templierilor din ntreaga Europa, sa as cun da indicii relevante despre acest ordin? Posibil, dat fiind ca es te vorba d espre o regiune cu o memorie foarte buna si cu un adevarat dis pret pentru conve ntional. Asa cum am vazut, catarii si templierii s-au dezvoltat aici concomitent , dar, tinnd seama de ceea ce se stie despre valorile lor relative, sar parea ca aceste grupari se situau pe pozitii divergente. S imbolul templierilor o cruce r osie pe fond alb este adesea confundat cu cel al cruciatilor obisnuiti. Exista n sa numeroase elemente care sugereaza ca templierii erau, daca nu sustinatori act ivi, cel putin simpatizan ti ai ereticilor" din munti si n mod cert s-au remarcat prin absenta din cruciada albigenzilor. ntr-adevar, tinta principala a cavalerilo r n acea

epoca era Tara Sfnt si, n plus, multi faceau parte din aceleasi familii ca cea mai mare parte a catarilor, dar poate ca nici unul dintre aceste motive n u explica n totalitate lipsa lor de implicare n anihilarea catarilor. Dar care era u interesele si fortele motrice reale ale templierilor? Au fost ei doar niste si mpli calugari razboinici, asa cum pretind eau, sau planurile si actiunile lor au avut o dimensiune oculta? CAPITOLUL 5 Pastratorii Graalului Poz iti a of icia l a sta nda rd este aceea ca n tre templieri si t er men ul ocult " nu poate fi n ni ci un caz pus semn ul ega l; ma jorit at ea i sto rici lo r a fi rma ca ei era u , n tr- a deva r, doa r si mpli c aluga ri lupta to ri si ca ori ce sugest ie ca a r f i avut preo cupari ezoterice, chia r si vagi, este rez ulta tul unei ima g ina tii h ipera ctive sa u al un or cerceta ri superf iciale. Da t fi ind ca a c ea sta este opini a genera l a ccep tata , cei care doresc sa studieze a cea sta la tura ntun eca ta " a ordi nului nu n draz nesc s- o f aca pe f at a, de tea ma ca-si vor pierde reputa tia (si fin an ta rea a cademica ). Prin urma re, acest e cercetari sn t o ri evi tat e, o ri nici oda ta publica te. (E xista ma i multi istorici de seama care recun osc, n pa rticul ar, ca l atura ez oterica a templ ieril or n u poa te f i i gno ra ta , nsa n u ar decl ara -o nicio dat a n public. ) C a urma re a acestei a titudin i, o serie de situri importa nte ale templier i lor n u a u fo st corespunz ator studia te. Noi a m consta tat ca regiunea car e a a vut cel mai mult de suferit incredibil de mult, a m spune din acest motiv este La nguedo c- Roussillo n. La sn d la o pa rte Tara Sf nta, acesta a f ost cami nul" Ca valerilor Templi er i; Peste 30 de pro cente di n to tal ul euro pean al fo rt retelor si al cita del el or ordin ului s- au a fla t n a cea sta zon a res trnsa . S i to tusi lucrarile arheologice desfa surate a ici snt a proape inexiste nte, unele situri esentia le nefiind n icioda ta studiate. Din ferici re, tendi nta o ficial a este con tra bala nsata de n umerosi cerceta tori pa rti culari c a re nutresc un interes deose bit pentru a cesti misteriosi cavaleri si multi lo calnici considera ca este de datoria lor sa protejeze vechile situri ale templie rilor. Exista, de asemenea, o serie de organizatii de profil particulare, precum Centrul pentru Studii si Cercetari asupra Templierilor, condus de Georges Kiess din Esperaza (Aude), care i-au depasit cu mult pe specialistii acredi tati. Des coperirile acestor entuziasti rezultate att n urma studierii siturilor, ct si a num eroaselor documente ce zaceau neatinse n arhivele locale snt impresionante, mai al es daca tinem seama de lipsa

fondurilor si de frustrarea strnita de apatia istoricilor si a arhivarilor profes ionisti. Un asemenea grup de cercetare este Abraxas, condus de expatriata britan ica Nicole Dawe si de texanul Charles Bywaters din stati unea Rennes-les-Bains, n Aude. Studiile lor, coroborate cu rezultatele obtinute de alte organizatii simi lare, au permis rescrierea efectiva a istoriei templierilor. Strduindu-se sa faca fata pasivitatii oficiale, dar si entuziasmului exagerat al vnatorilor de comori" care constituie o amenintare considerabila pentru integritatea siturilor , Nicol e si Charles au descoperit cteva situri majore ale templierilor care nu au fost v reodata atinse de arheologi. Pna n momentul de fata doar o mica parte a rezultatel or obtinute de ei au fost publicate, dar cei doi pl anuiesc sa remedieze aceasta situatie n scurt timp. Prin urmare, pentru a afla mai multe despre trecutul temp lierilor n ereticul" Languedoc-Roussillon, nu ne-am adresat autoritatilor, ci am a pelat la Nicole si Charles.n apartamentul lui Charles de pe s trada principala (s i singura, de altfel) din Rennes-les-Bains, am nceput prin a-i ntreba despre posib ila conexiune ntre templieri si catari. Raspunsul lor a fost ferm: exista legatur i clare ntre cele doua grupari, legaturi ce depasesc simplele relatii de rudenie si care au fost sistematic ignorate de istorici. De exemplu, chiar si n cele mai intense momente ale cruciade i mpotriva albigenzilor, unii cavaleri i-au adaposti t pe catarii fugari si se cunosc cazuri documentate n care templierii care au lup tat activ alaturi de catari, mpotriva cruciatilor, au primit sprijin din partea o rdinului. Asa cum preciza Nicole: Nu trebuie dect sa treci n revista numele cataril or din evidentele Inchizitiei si numele templierilor din acea perioada si vei ve dea ca multe snt identice. Mai mult dect att, este cert ca n unele situri ale cavale rilor, catarii au gasit adapost si chiar au fost ngropati n pmnt sfnt. Unii au oferit o explicatie cinica a acestui fapt: si anume ca, pentru a deveni membri mireni ai ordinului, oamenii si-au cedat acest uia proprietatile. Noi am gasit nsa dovez i despre catari care au apel at la templieri dupa ce au ramas fara nici un fel d e mijloace materia le si nu numai ca au fost primiti si li s-a oferit adapost, d ar au fost ngropati pe proprietatile ordinului cnd au murit. In unele cazuri, cava lerii au facut tot ce-au putut pentru a se asigura ca familiile catarilor sau ur masii lor si-au primit pamnturile napoi".1 Charles a continuat: ntr-o anumita regiun e, mai cu seama, templierii au permis fara dubii initierea unor actiuni ostile p ornite de pe teritoriul lo r. Cavalerii catari luau parte la lupte si apoi se re trgeau pe proprietatile templierilor. Exista documente clare n acest sens". Noua n i s-a parut extrem de semnificativ faptul ca , desi unele dintre acuzatiile a du se ordinului au fost n mod cert trucate, singurul element care nu a fost folosit ca dovada mpotriva lui a fost relatia sa

strn s cu catarii. Iar faptul ca Inchizitia avea deplina cun ostinta despre aceast a relatie este a testat de dezgroparea ca tarilor nmormntati n pamnturile templieril or, pentru a li se arde trupurile ca un avertisment la adresa celor care ar mai fi a vut idei eretice, chiar si la peste treizeci de a ni de la sfrsitul cruciade i. (Si, tinnd seama ca templierii au fost torturati de Inchizitie, daca exista ci neva ca re sa stie despre conexiunile lor cu catarii, reprezentantii ei erau ace ia.) Cu siguranta ca altceva era la mijloc, poate ceva cunoscut suvera nului fra ncez si considerat att de periculos daca ar fi a juns la urechile publicului, nct nimeni nu a scos nici o vorba. De fapt, pe parcursul cercetarilor noa stre privi nd Ordinul Cavalerilor Templieri am avut tot timpul senzatia bizara, dar din ce n ce mai concreta ca dincolo de paravanul istoriei oficiale se ascunde un secret monumental. Oare nu cumva si templierii, si catarii detineau niste informatii po tential explozive? Oare a cesta sa fi fost si motivul real pentru care Filip cel Frumos a pus la cale o campanie att de bine planificata mpotriva lor? Dar nu toti templierii au pierit n acea zi nefasta de vineri, treisprezece. Multi au fost la sati n viata si s-au reorganizat sub un alt nume, doua tri ma i cu seama oferindule adapost cava lerilor fugari: Scotia si Portugalia, (n aceasta din urma, au dev enit cunoscuti sub numele Cavalerii lui Hristos.) De la Charles si Nicole am afl at ca regiunea Languedoc a constituit o exceptie de la tiparul" general al persec utii lor. Roussillon, partea de est a regiunii, se afla sub protectia regatului spaniol al Aragonului, cu toate ca zonele de nord, inclusiv Carcassonne, erau te ritorii franceze. Templierii din Roussillon au fost arestati si judecati, dar au fost gasiti nevinovati si, cnd papa i s-au alaturat altor confrerii similare ori a restul zilelor pe propriile domenii. a desfiintat oficial ordinul, e s-au mul tumit sa-si traiasc Asa cum au sugerat mai multi comentatori2, Ordinul Templierilor a supravietuit t entativei de distrugere si exista nca si astazi , desi dovezile atesta ca a sufer it numeroase scindari, diverse organiz atii pretinznd ca snt descenden te directe ale ordinului initia l. Daca templierii ascundeau ntr-adevar ceva un secret pe ca re regele Frantei l considera att de periculos nct a luat masuri drasti ce mpotriva l or , ce anume era acest ceva? Cine s-a folosit de cine, papa sau regele Filip? In diferent din ce unghi am privi aceasta istorie, tot pare a lipsi o veriga esenti ala. Sa presupunem ca acest element eluziv avea legatura cu Prioria din Sion. As a cum am vazut deja, exista date care sugereaza existenta unei entitati obscure implicate n nsasi formarea ordinului, entitate care pare sa fi regizat toate misca rile sale ulterioare. Nicole si Charles snt convinsi ca n structurile de conducere functiona un nucleu de initiati, premergator datei oficiale de fondare a templi erilor. Ei sustin chia r ca ntreaga miscare a fost creata pentru a-i oferi acestu i nucleu o fatada publica,

necesara o data cu sosirea europenilor n Tara Sfnt. Exista si alti cercetatori care au ajuns la aceeasi concluzie. Iata ce scrie francezul Jen Robin (pe baza cercet arilor efectuate de Geor ges Cagger): Ordinul Templului era, ntr-adevr, constituit din sapte cercuri exterioare, dedicate misterelor minore, si din trei cercuri inter io are, corespunzatoare initierii n marile mistere. Iar nucleul era compus din acei saptezeci de templieri interogati de Clement al V-lea (dupa arestarile din 1307)". 3 n mod similar, n cartea The Sign and The Seal, autorul britanic Graham Hancock s crie: ... Cercetarile pe care le-am efectuat n ceea ce priveste credintele si acti unile acestui grup straniu de calugari razboinici m-au convins ca acestia detine au cunostinte despre o traditie extrem de straveche".4 Dat fiind ca templierii e rau, n esenta, o scoala a misterelor altfel spus, aveau o ierarhie bazata pe init iere si discretie existenta unui asemenea nucleu era perfect posibila. Este deci plauzibil ca un membru de rnd sa aiba att cunostinte mult mai reduse dect superior ii sai, ct si convingeri diferite de ale acestora. Probabil ca majoritatea mem br ilor erau, ntr-adevr, doar niste simpli calugari razboinici, dar situatia er a cu totul alta n privinta nucleului central. Acesta din urma pare a fi avut menirea d e a aprofunda studiile ezoterice si religioase. Fiind implicati n aspectele ocult e ale lumii islamice si iudaice, poate ca acesta era unul dintre motivele secret omaniei lor. Templierii cautau, de altfel, sa desluseasca tainele universului pr in orice metode si oriunde banuiau ca acestea s-ar putea ascunde, iar pe parcurs ul acestor peregrinari geografice si intelectuale, au ajuns sa tolereze si poate chiar sa adopte o serie de convingeri neortodoxe. n acele vremuri era nevoie de o motivatie puternica pentru a cauta cunoasterea cu orice pret, s i templierii, firi extrem de practice, nu erau interesati de cercetare doar de dragul cercetar ii. Cnd perseverau ntr-un anumit domeniu de studiu, aveau un motiv ct se poate de s erios Si, ca urmare, ne-au la sat o serie de indicii care sugereaza ce anume era important pentru ei. Unul dintre aceste indicii este gama de obsesii ale lui Be rnard de Clairvaux, una dintre primele lor eminente cenusii. Acest prelat cultiv at si orgolios i era n aparenta total devotat Fecioarei Maria, asa c um o demonstr eaza multe dintre predicile sale. Se pare nsa ca nu Fecioara era adevaratul obiec t al adoratiei sale spirituale. Mai exista pentru el o alta Maria, a carei ident itate reala este sugerata de ca Bernard de Cla irvaux avea o pasiune pentru Ma d onele negre.5 De asemenea, a scris aproape nouazeci de predici pe marginea Cntari i Clntarilor si a sustinut de la amvon mult mai multe, facnd o legatura clara ntre Mireasa" si Maria din Betania6 care, pe atunci, era considerata una si aceeasi p ersoa na cvi

Maria Magdalena. Neagra snt, dar frumoasa", spune iubita o fraza care sugereaza cl ar existenta unei relatii ntre Cntarea Cntarilor si cultul Madonei negre, fata de c are Bernard (nascut ntr-un centru reprezentativ pentru a cest cult, Fontaines, lng a Dijon) nutrea un devotament profund. Prelat ul a afirmat ca sursa lui de inspi ratie spirituala a aparut n copilarie, cnd a primit trei stropi din laptele miracu los scurs din snul Madonei negre de la Chtillon. Specialistii presupun ca aceasta este o referinta ci frata la initierea sa n cultul respectiv.7 Iar cnd si-a lansat chemarea la a doua cruciada n Tara Sfnt, Bernard de Clairvaux a ales s-o faca de l a Vezelay, oras reprezentativ pentru cultul Mariei Magdalena. Se pare deci ca ap arenta sa veneratie pentru Fecioara Maria era doar un paravan n spatele caruia se ascundea pasiunea pentru Magdalena, desi cele doua nu se exclud reciproc. Dar n Regulamentul Templierilor, Bernard le-a impus cavalerilor sai supunere fata de Be tania, caste lul Mariei si al Martei"9, aceasta pasiune a sa fiind apoi transmis a ordinul ui. Chiar si n clipele n care si asteptau moartea, cavalerii ntemnitati al aturi de Marele Maestru Jacques de Molay n carcerele fortretei Chinon a u compus o rugaciune catre Notre Dame (Doamna noastra"), n care l reaminteau pe Sfntul Bernard ca fondator al religiei Sfintei Fe cioare Maria.Date fiind nsa restul probelor, este posibil ca si aceasta sa fie o referire cifrata la cultul Magdalenei. Semni ficativ este si faptul ca templierii le jurau credinta lui Dumnezeu si Doamnei No astre" sau adesea lui Dumnezeu si Binecuvntatei Maria".11 Se pare nsa ca Doamna Noas tra" din legmnt nu era Fecioara Maria, opinie accentuata de cuvintele rugaciunii l or de iertare a pacatelor: Ma rog ca Dumnezeu sa-ti ierte pacatele asa cum i le-a iertat Sfintei Maria Magdalena si tlharului de pe cruce".12 Acest lucru demonstr eaza importanta pe care o detinea Magdalena pentru templieri. (Este demn de rema rcat ca, n timpul captivitatii cavalerilor din Roussillon, conditiile n care erau n temnitati au fost nrautatite n mod deliberat la ordinele papei de ziua Sfintei Mar ia Magdalena.13 Sa ne amintim ca masacrul de la Beziers a a vut loc n aceeasi zi, pentru a evidentia natura ereziei" pedepsite.) De fa pt, templierii erau preocup a ti de conceptul general de Feminin o idee ce pare a distona profund cu imagine a lor de raz boinici. Totusi, Charles si Nicole au descoperit ca din Ordinul Tem plului faceau parte si femei, n primii ani de existenta, numeroase femei au d epu s jurmntul de credinta, desi ramneau apoi membre mirene ale ordinului. Nu exista ni ca ieri indicii care sa sugereze existent a unei enclave secrete de razboinice n interiorul Templului, dar, a sa cum scriu Michael Baigent si Richard Leigh n The Temple and the L odge

(1989): ... O relata re din Anglia sfrsitului de secol doisprezece aminteste despr e o femeie care a fost primita n Templu ca Sora, ceea ce sugereaza clar existenta unei aripi feminine n interiorul ordinului sau al ipite la acesta. Dar nu s-au g asit nici un fel de date suplimentare n acest sens. Chiar si informatiile de aces t tip continute n arhivele Inchizit iei au disparut de mult sau au fost distruse" .14 n studiul lor aprofundat asupra documentelor ordinului, Nicole si Charles ado pta un ton mai ferm: Daca ne ntoarcem la documentele din secolul al XII-lea, gasim numeroase elemente care atesta ca femeile au fost primite n ca drul ordinului, c u certitudine n primul secol de existenta a acestuia. Toti ce i care erau accepta ti depuneau jurmnt de cedare catre Ordinul Templului a casei, a pmnturilor, a trupulu i si a sufletului me u. La sfrsitul acestor documente se afla deopotriva nume de f emei si de barbati, adesea ntlnindu-se cupluri; prin urmare, si femeile trebuie sa fi depus jurmntul. Documentele de acest tip se gasesc n principal n aceasta zona (L anguedoc) si exista numeroase exemple care sugereaza ca din ordin trebuie sa fi facut parte, la un moment dat, un numar mare de femei". Charles si Nicole preciz eaza ca ma i trziu regulamentul a fost Codificat, interzicndu-se cu desavrsire prez enta femeilor fapt care demonstreaza ca, pna n acel moment, situatia fusese alta. Cnd ne-am exprimat surprinderea ca acest lucru nu este mai bine cunoscut si ca, e xceptie facnd unele aluzii vagi, implicarea femeilor nu este mentionata n lucraril e despre templieri, Charles ne-a spus: Uneori am impresia ca, n mare parte, aceste mentiuni au fost trecute cu vederea n mod intentionat. In carti nu gasesti dect a cele asi informatii redundante, repetate iar si iar. Exista doua explicatii posi bile : ori toti acesti oameni snt orbi, ori dintr-un motiv anume evita sa acorde atentie acestor date. Daca esti cercetator ceea ce se presupune ca snt acesti oam eni -, adevarul ar trebui s-ti sara n ochi. Si totusi, este ignorat". Este nsa rema rcabil ca lovitura de forta din 13 octombrie 1307 a fost att de putin sngeroas. Pe n tregul teritoriu al Frantei, se-nesa lii regelui au deschis ordinele sigilate pr in care li se cerea s a strnga suficiente trupe pentru a-i aresta pe cei mai bine pregatiti lu ptatori ai crestinatatii ca si cum unui sef de post oarecare i-ar reveni sarcina de a-i captura pe membrii Fortelor Speciale cantonati n zona. Si m ajoritatea templierilor din Franta par a se fi dus asemenea mieilor la taiere. N i se pare straniu ca nici un cavaler nu a solicitat ajutoare din afara tarii. S emnificativ este faptul ca unii cavaleri, inclusiv trezorierul ordinului, au reu sit sa scape ntr-un mod care sugereaza ca ar fi fost nstiintati despre ceea ce li se pregateste.15 n plus, celebra f lota a

templierilor, cu baza n Franta, pare sa se fi volatilizat n mom entele respective. In arhivele regale referitoare la bunurile si posesi unile confiscate de la ace stia nu este mentionata nici macar o corabie. Ce s-a ntmplat cu flota? Nu se poate sa fi disparut pur si simplu. Nucleul de initiati ai ordinului a depus eforturi considerabile pentru a-si pastra secretele neatinse. Hugh Schonfield16, un rep utat specialist n problemele Noului Testament, a demonstrat ca templie rii utiliz au un cod numit cifrul Atbash. Faptul este remarcabil, de oarece codul a fost fo losit si de autorii unora dintre Manuscrisele de la Marea Moarta, cu cel putin o mie de ani nainte de fondarea Ordinului Templului. Acest lucru dovedeste cel put in ca templierii erau maestri n a-si pastra secretele n cele mai ingenioase moduri si ca informatiil e lor proveneau din surse ezoterice, ndepartate n timp. Schonfi eld arata ca, daca acest cod este aplicat asupra numelui misteriosului cap fara trup pe care se spune ca l venerau cavalerii Baphomet se obtine cuvntul din limba greaca sophia. Graham. Hancock scrie n The Sign and the Seal ca sophia nu nseamna n imic altceva dect ntelepciune"17, n realitate nsa, nseamna mult mai mult, iar semnific tia sa arunca o noua lumi na asupra ratiunii de a exista a templierilor. Numita simplu ntelepciune", Chokmah n ebraica, Sophia o figura feminina prezenta n Vechiul Testament, ndeosebi n Cartea Proverbelor le-a dat multe batai de cap criticilor cr estini si evrei deopotriva, fiindca este nfatisata ca partenera a lui Dumnezeu. E a este cea care exercita o influenta asupra lui si chiar l sfatuieste.18 Sophia e ra, de asemenea, un personaj central n cosmologia gnostica; n textul de la Nag Ham madi intitulat Pistis Sophia, este strns asociata cu Maria Magdalena. Si, sub num ele Chokmah, este cheia interpretarii gnostice a Cabalei (sistemul ocult care a stat la baza magiei medieva le si renascentiste). Pentru gnostici, ea era zeita elena Atena si Isis din mitologia egipteana, numita uneori chiar Sophia19. Luat ca atare, modul n care templierii utilizau termenul Sophia ncifrat n Baphomet nu de monstreaza, fireste, o veneratie deosebita a femininului; poate ca, pur si simpl u, pretuiau cautarea ntelepciu nii. Exista nsa numeroase alte indicii ca acest ele ment era integrat ntr-o obsesie profunda pentru principiul feminin, specifica att templierilor, ct si altor grupari ezoterice. Un fin cunoscator al traditiilor ord inului, cercetatorul scotian Niven Sinclair, ne-a declarat: Templierii nutreau o credinta profunda n latura feminina"20. El nu are dubii n aceasta privinta si nici nu considera asta ceva iesit din comun. Cavalerii si construiau bisericile n form a circulara, fiindca asa credeau ei ca fusese Templul lui Solomon. Este posibil ca acest lucru sa fi simbolizat ideea unui univers sferic, dar rnai degraba cred em ca era o ilustrare a femininului. Cercurile si ciclurile au fost dintotdeauna asociate cu zeitele si cu tot ceea ce i apartine sexului feminin, att la nivel bi ologic,

ct si ezoteric. Este un simbol arhetipal prezent la toate civil izatiile: mormint ele preistorice erau circulare deoarece reprezentau pntecele pamntului, ca ruia ra posatul avea sa rena sca sub forma de spirit. Iar rotunjimea abdomenului nsarcina t este familiara tuturor, la fel c a simbolul fazei mama" a zeitei, Luna plina. I ndiferent care ar fi semnificatia exacta a sfericitatii pentru templieri, n mod c ert nu are nimic de-a face cu masculinul. Iar dupa desfiintarea ordinului, Biser ica a declarat eretica structura circulara a biser icilor.21 Dar, asa cum am vaz ut, biserica franceza din Londra (Notre Da me de France) are o forma rotunda, as pect subliniat si repetat de nume roase motive decorative, att n interior, ct si n e xterior. Prin urmare, putem spune ca templierii detineau o serie de cunostinte e retice si exotice. Dar le-au dobndit ei oare din ntmplare sau leau cautat n mod deli berat'? Dovezile par a nclina catre cea de-a doua ipoteza: au pornit n cautarea an umitor secrete si, odata aflati n posesia lor, au putut alege sa le mpartaseasca l umii ntregi sau sa le pastreze pentru ei. Multe dintre acestea le-au ramas cunosc ute numai lor, dar cavalerii au lasat n urma o serie de indicii codificate, unele chiar sapate n piatra. Cavalerii templieri au constituit forta motrice care a st at la baza construirii marilor catedrale gotice, n prim-plan fiind cea de la Char tres. n calitatea lor de motor" al dezvoltarii n principalele centre europene de cu ltura, ei au initiat formarea breslelor mestesugaresti, printre care si cea a pi etrarilor; acestia au devenit membri mireni ai ordinului, beneficiind de toate a vantajele inerente, precum scutirile de taxe.22 n ntreaga istorie a marilor catedr ale, straniul simbolism al structurii si al decoratiunii lor a constituit o enig ma pentru spec ialistii din numeroase domenii. Abia de curnd a fost recunoscuta s emnificatia lui reala aceea de codificare a cunostintelor ezoterice detinut e de templieri. Referindu-se la arhitectura sacra a vechilor egipteni, Graha m Hanco ck noteaza ca: n Europa a fost egalata doar de marile catedrale gotice ale Evului Mediu, precum cea de la Chartres"; autorul se ntreaba totodata: Sa fie o simpla ntmp lare?" si continua: Am banuit de mult ca exista o relatie n tre cele doua si c a t emplierii, gratie descoperirilor facute n timpul cruciadelor, au constituit poate veriga lipsa n reteaua de transmitere a cunostintelor arhitecturale secrete... S fntul Bernard, patronul templierilor, 1-a definit pe Dumnezeu ca lungime, latime, n altime si profun zime o descriere uluitoare pentru un crestin. De asemenea, nu po t sa ignor faptul ca temp lierii nsisi au fost arhitecti si constructori de seama sau ca Ordin ul Cistercian, caruia i apa rtin use viitorul Sfnt Bernard, excelase si el n acest domeniu".23 Structura catedralelor era astfel proiectata, nct sa tin a seama sa ilustreze principiile geometriei sacre24. Acestea sugereaza ca

proportiile geometrice n sine snt un element al armoniei divine si c a unele propo rtii au un caracter mai divin" dect altele. Astfel este subliniata afirmatia lui P itagora ca numarul este totul" si con ceptul ermetic care sustine ca matematica e ste codul prin care zeii i vorbesc omului. Printre reprezenta ntii de seama ai ac estei arhitecturi ezoteric e au fost artistii rena scentisti, pentru care numarul de aur" pentru ei proportia perfecta era un veritabil panaceu, nsa nu la aceasta idee se reducea filozofia lor, geometria sacra detinnd un loc privilegiat n ntrea ga lor activitate intelectuala. Desenele lui Leonardo, fie c a reprezinta fiinte umane sau masinarii, flori sau valuri, ilustrea za convingerea artistului ca pr oportiile n natura au o semnificatie si o armonie a lor; unul dintre cele mai cun oscute desene ale sale, Omul Vitruvian, este o ntruchipare perfecta a numarului d e aur. Legendarul Templu al lui Solomon constituia, pentru templieri si, mai trzi u, pentru francmasoni, cel mai stralucit exemplu al geometriei sacre. Era nu doa r o suprema ncntare pen tru ochii tuturor muritorilor, ci depasea puterea de a bso rbtie a celor cinci simturi. Era menit sa rezoneze, ntr-un mod unic, transcendent al, cu nsa si a rmonia sferelor celeste, lungimea si latimea, naltimea si adncimea lui respectnd strict proportiile preferate de univers. Templul lui Solomon era, d aca putem spune asa, nsusi sufletul lui Dumnezeu ntrupat n piatra. In prezent, nume rosi vizitatori snt nedumeriti de caracterul evident astrologie al decoratiunilor din piatra ale vechilor catedr ale. Desigur, am putea crede ca simbolul zodiaca l al Berbecului scul- P tat deasupra intrarii principale a unui venerabil loca s de cult nu e altce va dect o aberatie, un capriciu al unui zidar oarecare. Si to tus i, ue nenumarate ori, n diverse catedrale, asemenea indicii apar la loc vizib il si niciodata la ntmplare. Toata aceasta simbolistica a catedralelor reflecta, p entru initiat ii vremii, stravechiul adagiu ermetic Asa ca sus, la fel si jos. S e considera ca expresia provine din Tableta de Smarald a lui Hermes Trismegistul , legendarul mag egiptean, dar este posibil ca originile ei sa fie mu lt mai ve chi. Semnificatia este simpla: tot ce exista pe pamnt are un corespondent n ceruri si viceversa un principiu pe care Plato n 1-a concretizat n conceptul de Ideal, n conformitate cu acesta, toate lucrurile si fiintele, siuni ale de la o simpla l ingura pna la om, snt doar ver

idealului lor, ideal ce exista ntr-un fel de dimensiune alternat iva a tiparelor" perfecte. Magicienii sau magii mergeau chiar mai departe, considernd ca fiece gnd si fiece actiune are o replica n alt plan si ca ambele dimensiuni se influenteaza reciproc n mod absolut. Acest concept a dus la ideea universurilor paralele din stiinta contempora na. Astfel, povestile anticilor despre zeii caracterizati de gelozii maru nte si obsesii adesea sordide erau considerate reprezentative din p unct de vedere arhetipal pentru specia umana. Anticii nu considerau ca exista vr eo discrepanta ntre supunerea n fata olimpianului Zeus si credinta ca maretul zeu adopta uneori nfatisarea unui animal pentru a seduce o pmnteanca. Era de asteptat c a zeii sa se comporte asemenea oamenilor, dar la fel de valabila era si reciproc a: ideea co nsiderata eretica" de evrei si de crestini ca omul putea deveni la rnd ul lui zeu. Nici una dintre ideile de mai sus nu le erau necunoscute templierilo r. Arhitectura catedralelor sugereaza ca att constructorii, ct si cavalerii care f inantau lucrarile erau familiarizati cu principiile ermetice.26 Templierii mai c u seama pretuiau aplicatiile: practice ale oricaror cunostinte ezoterice. Pentru ei, ncifrarea unor mesaje secrete chiar n piat ra catedralelor era mai mult dect o fantezie la moda. Asa cum precizeaz a Baigent si Leigh n The Temple and the Lodg e, ... Dumnezeu i-a nvatat modul de punere n practica a geometriei sacre prin inter mediul arhitecturii"27. Si iata-ne nca o data directionati catre Templul lui Solo mon. Fiul regelui David, eroul legendar al Vechiului Testament, Solomon a constr uit un templu de o frumusete nemaintlnita, folosind cele mai frumoase si mai scump e materiale. Marmura si pietre pretioase, lemn nmiresmat si cele mai fine tesatur i au fost utilizate pentru crearea unui templu n care simturile credinciosilor sa fie desfatate, iar Dumnezeu nsusi sa se simta ca acasa. n centrul lui se afla Sfnt a Sfintelor, locul n care marele preot putea comunica direct cu Atotputernicul pr in intermediul unui instrument misterios Chivotul Legii. Acest dispozitiv tempera mental" era renumit att pentru binecuvntarile pe care le revarsa asupra drept-cred inciosilor, ct si pentru nimicirea raufacatorilor si a celor carora nu li se spus ese cum sa combata efectele funestei sale prezente. Conform unor ipoteze, templi erilor li s-a parut, probabil, ca aceasta ar putea fi arma ideala, asa ca au por nit n cautarea ei. Dar poate ca unele indicii despre ceea ce credeau ei a fi Chiv otul Legii se gasesc n decoratiunile catedralelor, n cea din Chartres, de pilda cr eatia eminentei cenusii a ordinului, Bernard de Clairvaux se afla o sculptura n p iatra ce pare a o reprezenta pe Fecioara Maria si care poarta inscriptia gravata : arcis foederis Chivotul Legii, n sine, sculptura nu este deosebit de semnificat iva, fiind un simbol crestin frecvent utilizat n epoca medievala. Dar cum Chartre s a fost un centru de cult al Madonei negre, nu cumva Chivotul este identificat aici cu cealalta Marie , Maria Magdalena, ori cu o zeita pagina, mult mai veche? Poate ca este evoc

at astfel nsusi principiul feminin, sub paravanul" simbolului crestin. Sculptura n u poa te fi o referire la Fecioara Maria, fiindca arhitectii catedralei au avut un motiv special pentru a evoca arhetipul unei femei active sexual. (La fel de s emnificativ este si faptul ca primele ilustrari ale legendei despre viata Mariei Magdalena n Franta snt cele reprezentate de vitraliile din catedrala de la Chartr es.) n realitate, la baza decoratiunilor aparent bizare ale constructiilor gotice se afla rau famata si prea putin nteleasa disciplina a alchimiei (aceasta fiind un veritabil numitor comun al majoritatii Marilor Maestri ai Prioriei din Sion). 29 Se crede ca alchimia a fost mostenita de la egipten ii antici Prin intermediu l arabilor (termenul n sine deriva din limba araba) i era mai mult dect o simpla st iinta. Practica ei includea o gama larga de a ctivitati si tipuri de gndire inter conectate, de la magie la chimie, de la filozofie si ermetism la geometrie sacra si cos-ftiologie. De asemenea, obiectul ei viza ceea ce am numi astazi ingineri e genetica, metode de ntrziere a procesului de m-otrnire Si de atingere a imortalitat ii fizice. Alchimistii erau nsetati de cunoastere si nu aveau vreme pentru opozit ia Bisericii Iata de experimentele lor, a sa nct au activat n ascuns si si-au conti nuat cercetarile n secret. Pentru alchimisti, termenul erezie" nu exista, iar pent ru autoritatile religioase nu existau alchimisti neeretici; prin urmare, discipl ina a devenit cunoscuta sub numele de arta neagra". Alchimia avea mai multe nivel uri; cel exterior, sau exoteric, viz a experimentele efectuate cu metale, dar ma i existau si altele, mai secrete, ce implicau o misterioasa Lucrare Sublima", n mo d traditional, se crede ca aceasta Lucrare Sublima reprezenta momentul de glorie d in viata unui alchimist, clipa n care izbuteste sa transforme metal ul obisnui t n aur. n cercurile ezoterice nsa, era considerata a fi punctul n care alchimistul devine iluminat spiritual si revitalizat din pu nct de vedere fizic, printr-o luc rare" magica axata pe sexualitate. (Vom discuta mai trziu aceasta problema n detal iu.) Prin urmare, Lucrarea Sublima era un act de suprema initiere. Poate se cred ea ca acest ritual ofera longevitate; despre Nico las Flamei, presupus Mare Maes tru al Prioriei din Sion, care si-a desavrsit Lucrarea Sublima n compania sotiei s ale, Pernelle, pe 17 ianuarie 1382, se spune ca ar fi avut dupa aceea o viata ex ceptional de lunga.30 n alchimie, simbolul Lucrarii Sublime mplinite este hermafro ditul zeul Hermes si zeita Afrodita ngemanati ntr-o singura fiinta. Leonardo da Vi nci era fascinat de hermafroditi, umplnd carnete ntregi cu schite ale acestora, un ele chiar pornografice. Iar studiile recente asupra celui m ai celebru portret d in lume enigmatic surzatoarea Mona Lisa au sugerat ca ca ea" ar fi, de fapt, nsusi Leonardo. Cercetarile efectuate de doctor Digby Quested de la Spitalul Maudsley din Londra si Lillian Schwartz de la Laboratoarele Bell, SUA, au folosit cele ma i sofisticate tehnici computerizate, independent ul de un

celalalt, pentru a suprapune chipul artistului peste figura Mona Lisei, iar rezu ltatul a fost o potrivire perfecta.31 Poate ca nici aceasta nu a fost altceva de ct una dintre farsele sale inteligente la adresa posteritatii, dar la fel de posi bil este si ca Leonardo, alchimist fiind, sa fi comunicat astfel mesajul ca a de savrsit Lucrarea Sublima. Unii snt de parere ca astfel s-ar realiza o transformare fizica att de radicala, nct alchimistul si-ar putea schimba chiar sexul; poa te ca acesta a fost conceptul a flat la ba za Mona Lisei. Dar simbolu l herma froditu lui reprezinta, de asemenea, momentul orgasmului, cnd ambii participanti au senza tia dizolvarii unul n celalalt, a contopirii ntro constientizare mistica a univers ului si a lor nsile. n catedralele gotice pot fi remarcate numeroase simboluri ciu date, de la demoni la omuleti verzi. Unele snt nsa extrem de bizar e: n catedrala d e la Nantes, o sculptura nfatiseaza o femeie care priveste n oglinda, dar ceafa ei este, de fapt, a unui batrn.32 Iar la Chartre s, asanumita statuie a reginei din Saba are barba!33 De altfel, sim boluri alchimice exista n multe catedrale asoci ate cu templierii. Aceste legaturi snt implicite, dar Charles Bywaters si Nicole Dawe au descoperit n Languedoc-Roussillon unele situri ale Cavalerilor Templieri ce prezinta un simbolism alchimic explicit. ' Cercetarile noastre au aratat, prin tre altele, ca membrii ordinului erau bine familiarizati cu proprietatile solulu i, ntr-o anumita zona au construit un azil pentru cavalerii care se ntorceau din T ara Sfnta, deoa rece acolo solul avea proprietati tamaduitoa re, n situl respectiv exista simboluri alchimice... Este evident ca templierii cunosteau alchimia. Ni se pare semnificativ ca am gasit o locatie aleasa n mod special datorita naturii vindecatoare a solului, n a carei structura se gasesc simboluri cla r alchimice si care prezinta conexiuni att cu musulmanii, ct si cu albigenzii. Iar aceste afir matii snt bine documentate, veridicitatea lor fiin d usor demonstrabila." In curs ul calatoriilor noastre n Franta am descoperit multe cazuri n care orase aflate an terior n proprietatea templierilor precum Utelle n Provence si Alet-les-Bains n Lan guedoc au devenit apoi centre ale alchimiei. La fel de semnificatiav este si fap tul c alchimistii, asemenea templierilor, nutreau o veneratie deosebita pentru lo an Botezatorul.34 Asa cum am vazut, marile catedrale si multe alte biserici cuno scute au fost construite pe locuri dedicate anterior unei zeite. Catedrala Notre -Dame din Paris, de pilda, se nalta pe fundatia unui templu nchinat Dianei, iar Sa int Sulpice, de asemenea din Paris, se nalta pe ruinele unui fost templu al zeite i Isis. n sine, acest lucru nu este neobisnuit, deoa rece pretutindeni n Europa bi sericile crestine au fost construite pe stravechi situri pagne, ca o miscare deli berata a autoritatilor religioase, pentru a-si demonstra triumful asupra necredi ntei. Dar n numeroase cazuri, localnicii nu au facut dect sa-si modeleze forma de pagnism astfel nct sa includa si

crestinismul, pentru ei noua biserica fiind complementara cu vechea religie, nic idecum opusa acesteia. Tinnd nsa cont de interesele profunde ale templierilor, n-a r fi oare posibil ca, n viziunea lor, noile catedrale sa fi avut menirea de a con tinua venerarea principiului feminin, nicidecum pe aceea de a-1 suprima? Poate c a bisericile ridicate de ei erau, de fapt, ode n piatra nchinate zeitei, iar Notre Dame, sfnta patroana a attor locase de cult, era n realitate principiul feminin nsu si, Sophia... Astazi se considera n general ca arhitectura gotica este de t ip ma sculin, gratie spirelor avntate spre cer si a navelor n forma de cruce, dar majori tatea decoratiunilor din interior au o puternica ampre nta feminina, ndeosebi spl endidele rozase. Barbara G. Walker subliniaza semnificatia... ... Rozei, care n Ro ma antica era numita Floarea Zeitei Venus, simbolul prostituatelor ei sacre. Cee a ce era spus sub roza (sub ros a) facea parte dintre misterele sexuale ale zeitei si nu trebuia dezvaluit neinitiatilor... n epoca marilor catedrale, cnd Maria era venerata aidoma unei zeite n Palatele Reginei Cerurilor, sau Notre Dames, i se spu nea adesea Roza, Rugul-de-Trandafiri, Ghirlanda-de-Roze... Roza Mistica... Aidom a unui templu pagn, catedra la gotica reprezinta trupul zeitei si to todata unive rsul ntreg, n interiorul careia era continuta esenta divinitat ii masculine.. Asa cum vom vedea, roza era si simbolul adoptat de trubaduri, acei interpreti ai cnte cului de dragoste din sudul Frantei, care au strnse conexiuni cu misterele erotic e. Si alte simboluri existente n catedralele gotice transmit intense mesaje subli minale despre forta principiului feminin. Pnza de pianjen gravata sau sculptata o imagine prezenta pe cupola bisericii Notre-Dame de France din Londra o reprezint a pe Arachne, zeita-paianjen care guverneaza soarta omului, sau pe Isis, n rolul ei de urzitoare a destinului. In mod similar, uriasul labirint desenat pe pardos eala catedrale i din Chartres aminteste de misterele feminine, prin care initiat ul si poate gasi calea numai daca urmeaza firul depanat pentru el de zeita, n mod cert, aceasta catedrala nu a fost destinata venerarii Fecioarei Maria n primul rnd pentru ca aici se afla o Madona neagra: Notre Dame de Souterrain (Madona Tenebre lor"). Tot aici poate fi admirat un vitraliu ce o reprezinta pe Maria Magdalena sosind n Fra nta pe ma re, fapt care aminteste de zeita Isis, pentru care ambarca tiunile erau mijlocul preferat de transport. (Poate ca titlul de Nautonnier crmaci ", timonier,, al Marelui Maestru al Prioriei din Sion se refera la rolul acestuia n cadrul Corabiei zeitei Isis.) Acest vitraliu este cea mai veche reprezentare a legendei Mariei Magdalena n Franta si, ntr-o catedrala aflata att de departe de Pr ovence, este clar ca a avut, pentru arhitectii acesteia, o semnificatie aparte. n epoca n care au fost construite marile catedrale, erezia si-a gasit un alt debus eu, asigurndu-se astfel ca mesajul sau va traversa istoria, desi la fel ca n Cina cea de taina a lui da Vinci codurile folosite pentru a o exprima snt adesea gresi t interpretate. O alta traditie eretica este reprezentata de legendele privind S fntul Graal.

n prezent, sintagma Sfntul Graal" este utilizata pentru a desemna un tel greu de at ins, nestemata ce va ncorona munca de o viata. Majoritatea oamenilor stiu ca ea s e refera la ceva stravechi, de natura religioasa de obicei, cupa din care a baut lisus la Cina cea de taina. Una dintre legende sustine ca losif din Arimateea, bogatul prieten si adept al lui lisus, i-ar fi strns n ea sngele scurs la rastignir e, acesta avnd proprietati tamaduitoare. Despre cautarea Sfntului Graal se crede c a este o ntreprindere marcata de pericole fizice si spirituale deopotriva, cautat orul ntlnind n cale tot felul de inamici, inclusiv de pe tarmul supranaturalului, n t oate versiunile legendei, cupa este att un obiect concret, ct si un simbol al perf ectiunii, reprezentnd ceva ce le apartine totodata ambelor dimensiuni cea reala s i cea mitica; din acest motiv, a strnit imaginatia ca nici o alta relicva. Graalu l poate fi considerat un obiect misterios, o comoara ce exist cu adevarat undeva, ntr-o ascunzatoare, dar implicit simbolizeaza totodata ceva inefabil, ceva ce tr an scende lumea reala, de zi cu zi. Aceasta aura de nazuinta spirituala s-a nasc ut nu numai din legend ele initiale ale Graalului, ci si din cultura n care acest ea au nflorit. Dintre milioanele de fraze scrise pe aceasta tema n decursul secole lor, unele dintre cele mai interesante, dupa parerea noast ra, i apartin lui Malc olm Godwin, n cartea sa The Holy Grail (Sfntul Graal"), publicata n 1994. Lucrarea e ste o remarcabila trecere n revista a tuturor legendelor si a interpretarilor n do meniu, extrem de concentrata si la obiect. Pe lnga obisnuitele tipuri de legende romantice crestin e si celtice de la sfrsitul secolului al XH-lea si nceputul celu i de-al XlIIlea, Godwin identifica un al treilea tip, la fel de important: cel a lchimic. El afirma ca primele versiuni ale legendei Graalului s-au inspirat din miturile celtice referitoare la regele Arthur si la Curtea acestuia , multe elem ente derivnd din conceptul celtic de venerare a zeitei. Pove stea Graalului redef ineste vechile legende ale celtilor, extinzndu-le astfel nct sa includa idei eretic e vehiculate n secolul al XlII-lea. Primul dintre romanele cavaleresti dedicate G raalului a fost Le Conte del Graal (circa 1190), de Chretien de Troyes. Este sem ni ficativ faptul ca ora sul Troyes, de la care si-a luat Chretien numele, era u n centru caba listic si locul comandamentului initial al Cavalerilor Templieri; aici se afla si Curtea contelui de Cham-pagne. (De fapt, majoritatea celor noua templieri initia li erau vasalii sai.) Iar cea mai cunoscuta biserica din Troyes i este nchinata Mariei Magdalena.36 n povestea lui Chretien nu se mentioneaza nica ieri ca Graalul ar fi o cupa sau ca ar avea vreo legatura cu Cina cea de taina o ri cu lisus. De fapt, nu exista nici o conotatie religioasa evidenta si, dupa un ele opinii, atmosfera generala este ct se poate de pagna.37 n roman, Graalul era un vas sau un platou fapt extrem de semnificativ, asa cum vom vedea mai trziu. Chre tien si-a bazat relatarea pe o mult mai veche legenda celtica despre eroul Pered ur38, care n cautarile sale a ntlnit, ntr-un castel

izolat, o procesiune nspai-mnttoare si aparent ritualica. Printre alte obiecte, n ac easta procesiune era purtata o sulita de pe care picura snge si un cap taiat, pe un platou. O trasatura comuna a legendelor despre Graal este momentul critic n ca re eroul esueaza n a pune o ntrebare esentiala, acest pacat al omisiunii expunndu-1 unui pericol cumplit. Iata ce spune Malcolm Godwin: Aici, ntrebarea care nu este pusa se refera la natura capului. Daca Peredur ar fi ntrebat al cui cap este si c e legatura avea teasta cu el nsusi, ar fi aflat cum sa spulbere vraja ce domnea p este Wasteland."39 (Tarmul fusese blestemat si de aceea deven ise neroditor.) Chi ar si asa, neterminat, roma nul lui Chretien a nregistrat un succes fulminant, dnd nastere unei serii ntregi de povesti simil are, majoritatea avnd un accent eviden t crestin. Dar, referindu-se la calugarii care le-au scris, Malcolm Godwin adaug a : Au reusit sa nvaluie o profunda erezie ntr-un mister att de pios, nct att povestea ct si autorul ei au supravietuit zelului puniti v al Parintilor Bisericii. Fara a recunoaste vreodata existenta Graalului, mintile ortodoxe de la Roma au avut, n mod surprinzator, reticente n a denunta ideea... Chiar mai ciudat este faptul ca legenda a ramas neatinsa inclusiv dupa suprima rea ereticilor catari... si chia r a cavalerilor temp lieri, mentionati implicit n diferitele ei variante".40 Una dintre aceste versiuni crestinizate a fost Perlesvaus, scrisa dupa unele opinii de un calugar de la abatia Glastonbury n jurul anului 1205, iar dupa alte pareri de un templier anonim.41 Po vestea rela teaza, de fapt, doua aventuri interconec tate. Cava lerul Gawa in cauta sabia care i-a retezat capul lui loan Botezatorul si c are sngereaza, n mod miraculos, n fieca re zi la amiaza. La un mom ent dat, e roul ntlneste o caruta n care se afla o suta cincizeci de ca pete de cavaleri taia te; unele erau ferecate n aur, altele n argint, si altele n plumb, n povestire mai a pare si o domnita bizara, ca re poarta ntr-o mna capul argintuit al unui rege, iar n cealalta pe cel plumbuit al unei regine. In Perlesvaus, nobilii cautatori ai G raa lului poarta vesminte albe cu o cruce rosie exact ca templierii. Apoi mai e o cruce rosie ntr-o padure; crucea cade prada unui preot care o bate peste tot" cu un baston un episod care aminteste clar de acuzatia conform creia templierii scu ipau pe cruce si o calcau n picioare. Urmeaza iara si o scena ciudata, cu mai mul te capete retezate. Unii dintre Pazit orii Graalului i spune eroului, pe nume Per ceval, ca: Snt capete ferecate n argint, capete ferecate n plumb si corpurile de la care au fos t taiate aceste capete; ti spun ca trebuie sa aduci laolalta aPul reg elui si pe cel al reginei".

Simbolismul a lchimic este bogat: meta le inferioare si pretioase, regi si regine. Imaginile pot fi ntlnite deopotriva n alte reinte rpretri ma jore al e legendei Graalului, asa cum vom vedea n continuare. n ciuda aversiunii tacite a Bisericii pentru Graal, majoritatea versiunilor crestinizate au fost scrise de o echipa de calugari cis-tercien i. Numita Queste del Sn Graal, este remarcabila n primul rnd pentru faptul ca simbolismul sau mistic se bazeaza pe Cntarea Cntarilor. 42 Dintre toate povestirile ciudate despre Graal, cea mai bizara si mai incitant este Parzival, scrisa de poetul bavarez Wolfram von Eschenbach (circa 1200).43 A utorul afirma clar ca, n lucrarea sa, corecteaza versiunea lui Chretien de Troyes , care nu oferea toate informatiile disponib ile. El sustine ca relatarea sa are un grad mai mare de veridicitate fiindca a aflat povestea adevarata de la un an ume Kyot de Provence identificat mai trziu cu Guiot de Provins, trubadur si totod ata un calugar reprezentativ pentru Ordinul Templierilor.44 n Parzival, Wolfram s crie: Povestea autentica si deznodamntul romanului cavaleresc au ajuns pe pmnturile germane venind din Provence".45 Dar care era acest deznodmnt? n Parzival, Castelul Graalului este un loc misterios, pazit de templieri (pe care Wolfra m i numeste, n mod semnificativ, oamenii botezati"), acestia fiind trimisi sa-si disemineze n se cret credinta. Snt subliniate caracterul secret si aversiunea pastratorilor Graal ului pentru ntrebari. La sfrsitul povestii, Repanse de Schoye (purtatoarea Graalul ui) si fra tele vitreg al lui Parzival, Fierefiz, pleaca spre India, unde au un fiu pe nume loan celebrul Preot loan46 ai carui descendenti si iau totdeauna nume le loan... Sa fie a ceasta o referire la Prioria din Sion , ai carei Mari Maestr i adopta, de asemenea, numele loan? Exact acest concept al descendentei este cen tral n teoriile emise de Baigent, Leigh si Lincoln cu privire la Graal. Dupa cum r eiese din titlul primei lor carti, pentru ei Sfntul Graal" este, de fa pt, S n gel e Sfn t". Convingerea lor se bazeaza pe ideea ca termenul francez initia l, sangr aal, scris de obicei sn graal (Sfntul Graal"), ar trebui, de fapt, ortografiat sn g real snge regal", sinta gma ce desemneaza pentru ei o dina stie. Baigent, Leigh si Lincoln au identificat o conexiune ntre accentul pus de legendele despre Graal p e descendenta si faptul secret ca lisus si Maria Magdalena au fost casatoriti, c oncepnd astfel o teorie proprie: Graalul amintit n legende era, de fapt, o referir e sim bolica la descendentii lui lisus si ai Mariei Magdalena. n conformitate cu teoria lor, pastratorii Graalului erau cei care cunosteau acest secret al geneal ogiei sacre templierii si Prioria din Sion.47 Exista totusi o problema: n legende , accentul cade asupra genealogiei celor care au descoperit sau care pastreaza. Graalul; Graalul n sine este o notiune distincta. Este posibil ca legendele sa se refere l a un

secret pastrat de unele familii si transmis din generatie n generatie, dar nu par e credibil ca aceasta sa fie o aluzie la o dinastie. La urma urmei, ideea s-a na scut dintr-o simpla manipulare a termenului francez sangraal si am vazut deja ce dificultati se nasc din orice ipoteza care are la baza ideea mentinerii unei de scendente pure" de-a lungul secolelor. Relatia dintre legendele Graalului si most enirea templierilor pare solida si reala. Despre Wolfram von Eschenbach se banui este ca a calatorit mult si ca a vizitat cetatile ordinului din Orientul Mijloci u, iar povestea sa are cel mai pregnant caracter templier dintre toate romanele cavaleresti despre Graal. Malcolm Godwin preciza, de altfel: n Parzival, Wolfram p uncteaza relatarea cu aluzii la astrologie, alchimie, Cabala si noile i dei spir ituale ale Orientului".48 De asemenea, nu poate fi ignorat evi dentul simbolism derivat din tarot. n aceasta versiune a legendei, pastratorii Graalului de la cas telul Montsalvasch snt numiti explicit templieri.49 Castelul a fost 'dentificat c u Montsegur, ultima fortareata a catarilor;50 ntr-un alt Poem, Wolfram aminteste ca seniorul castelului n care era pastrat se numea Perilla. Adevaratul senior al fortaretei Montsegur era Ramon de Perella. Din n ou constatam existenta unei con exiuni att ntre catari si templieri, ct si ntre ei si o comoara nu foarte clar defin ita, nsa foarte pretioasa. n versiunea lui Wolfram nu exista nici o cupa cu puteri supranaturale; aici, Graalul este o piatra lapsit exillis, nume care ar putea ns emna Piatra Mortii, dar acestea snt pure speculatii; deocamdata, nimeni nu stie s igur. Alte explicatii sugereaza ca piatra ar fi giuvaerul cazut din coroana lui Lucifer cnd acesta a fost aruncat din ceruri sau celebra Piatra Filozofala (lapis elixir) a alchimistilor, n context, ultima interpretare pare mai realista; ntreag a povestire are un bogat simbolism alchimic. Unii comentatori considera ca perso najul Cundrie, mesagerul Graalului" n Parzival, este Maria Magdalena.51 (n mod cert , aceasta era si opinia lui Wagner; n opera Parsifal [1882], Kundry poarta cu sin e un vas cu balsam" cu care i spala picioarele eroului si apoi aseme nea Mariei Ma gdalena le sterge cu prul ei.) Poate ca exista o legatura ntre cupa Graalului si v a sul de alabastru pe care Maria Magdalena l poarta n mini n iconografia crestina tr aditionala. n toate povestirile nsa, cautarea Graalului este o alegorie a calatori ei spirituale a eroului spre si dincolo de transformarea de sine. Asa cum am vaz ut, exact aceasta transformarea de sine reprezinta unul dintre motivele majore a le alchimiei. Dar oare numai din cauza subtextului alchimic au fost considerate e retice" legendele despre Graal? Fara ndoiala, Biserica s-a simtit profund ofensat a de modul n care aceste povesti i ignorau autoritatea si ideea de succesiune apos t olica. Eroul progreseaza prin forte proprii desi uneori are parte de ajutoare n cautarea iluminarii si a transformarii spirituale. Prin urmare, n esenta, legend ele Graalului snt texte gnostice, care subliniaza responsabilit atea individuala pentru propriul spirit. Dar n absolut toate relatarile despre Graal exista mult m a i multe elemente capabile sa irite sensibilitatile Bisericii. La urma urm ei, experienta Graalului este prezentata ca fiind rezervata exclusiv

marilor initiati, vrfurilor elitei ceva ce depaseste cu mult chiar transcendenta liturghiei, n plus, n toate legendele Graalului, obiectul n sine indiferent ce este acesta e pastrat de femei. Chiar si n pov estea celtica a lui Peredur, n procesiu ne baietii poarta sulita, dar fetele snt cele care duc prototipul Graalului, plat oul cu capul reteza t. Dar cum desi asumau femeile un asemenea rol n ceva ce pute a fi conside rat o forma superioa ra de liturghie? (Sa ne a mintim ca la ca tari , a caror forta rea ta de la Montsegur a fost preluata de Wolfram ca model pentr u Castelul Graalului, exista un sistem social ba zat pe egalitatea s exelor, ast fel nct femeile si barbatii deopotriva puteau fi preoti.) Conexiunea cu templierii este nsa cea mai pregnanta n povestirile despre Graal. Asa cum au subliniat mai m ulti comentator i-'2, acuzatia ca acestia venerau un cap retezat numit, se pare, Bapho-met aminteste de romanele cavaleresti referitoare la Graal n care, dupa cu m am vazut, apar adesea ca pete fara trup. Templierii erau nvinuiti ca ar atribui a cestui Baphomet puteri similare celor ale Graalului: facea pomii sa nfloreasca , iar pamntul sa devina fertil.53 De fapt, n plus fata de acuzatiile ca ar venera acest cap, cavalerii detineau un r elicvar de argint n forma unui craniu de femei e, numit simplu caput (cap") 58,54 Analiznd implicatiile a cestui cap feminin si d ecodificnd numele Baphomet n Sophia, Hugh Schon field scrie: Nu e nici o ndoiala ca minunatul cap de femeie al templierilor o reprezenta pe Sophia n aspectul ei femi nin, isian si ca, n interpretare a crestina, facea referire la Maria Magdalena".5 5 Printre relicvele templierilor se spune ca s-ar fi a flat si (presupusul) arat ator drept al lui loan Botezatorul. Acest element poate fi mai semnificativ dect pare la prima vedere. Asa cum am va zut n Capitolul l, Leonardo da Vin ci nfatisa adesea , n scenele religioase, un personaj cu aratatorul ridicat n mod deliberat s i ritual , gestul avnd aparente conexiuni loan Botezatorul. De exemplu, am vazut c um, n Adoratia magilor, un barbat care pa re sa venereze r ad cinile unui roscov s chiteaza acest gest; att roscovul, ct si amintesc de Botezator. Este posibil ca re licva despre care se crede ca le-ar fi apartinut templierilor sa fi constituit m otivul material al preferintei lui da Vinci pentru acest simbol. (n cronicile int itulate Legenda de Aur", Jacobus de Voragine mentioneaza ca degetul lui loan Bote zatorul singura parte a cadavrului decapitat care a scapat furiei distructive a m paratului Iulian a fost adus n Franta de Sfnta Tecla; prin urmare, putem crede ca relicva templierilor si cea din legenda era una si aceeasi. Iar de Voragine amin teste si de o traditie conform careia capul Botezatorului a fost ngropat sub temp lul lui Irod din Ierusalim, unde templierii au efectuat sapaturi.)^6 Conexiunile dintre cavalerii templieri si Graal snt numeroase. Scriitoarea britanica Nina Ep ton povesteste n cartea The Valley of Pyrene (1995) ca a urcat pna la ruinele cast elului templierilor din Montreal-deSos, n Ariege, pentru a vedea o fresca n care e ra nfatisata o lance cu trei picaturi de snge si o cupa o imagine extrasa clar din legendele despre Graal

Alte desene stranii au fost descoperite n castelul de la Domnie, n care au fost nte mnitati numerosi templieri. Ean si Deike Begg descriu o bizara scena a crucifica rii, n care losif din Arimateea (purtnd o cruce de Lorena) este reprezentat n parte a dreapta prin- znd picaturi din sngele lui lisus. n stinga se afla o femeie goala, nsarcinata, care are n mna un baston sau o vergea. Exista nsa si alte conexiuni, ch iar mai ciudate. La St-Martin-duVesubie, n Provence un sit al templierilor si deo potriva al Madonelor negre exista o legenda care include elemente interesante di n povestirile Graalului.59 Legenda sustine ca toti templierii de aici au fost de capitati n timpul represiunii informatie greu de crezut n lipsa oricaror probe ofi ciale n acest sens si ca victimele au blestemat pmntul. Barbatii au devenit impoten ti sau sterili, iar solul si-a pierdut rodnicia. Oricare ar fi adevarul, este o realitate istorica faptul ca, n 1560, ducele Emm anuel Filibert de Savoia a cerut exorcizarea pmntului din regiune, care se afla ntr-o stare jalnica, n plus, unul di ntre vrfurile montane din zona este numit Maledia (aproximativ boala", maladie"). C el mai semnificativ a spect al legendei n sa este relatia pe care o stabileste ntr edecapitarea templierilor si blestemul asupra pamntului doua elejnente majore din canonul Graalului. Pen tru cei care au scris povest ile Graalului, ceva legat d e capetele retezate sau de un singur cap retezat a adus nenorocirea asupra regiu nii, dar n acelasi timp se dovedea benefic celor pe care i placea". Diversele poves tiri despre Graal si numeroasele lor versiuni pot parea derutante, dar n monument alul studiu al legendelor Sfntului Graal, The Hidden Church of the Hol'y Graal (Bi serica ascunsa a Sfntului Graal", 1902), eruditul ocultist A.E. Waite a identific at n cad rul crestinismului o traditie secreta ce se afla la baza ntregului concep t al acestor legende. Waite a fost unul dintre primii specialisti ca re au rema rcat elementele alchimice, ermetice si gnostice ale povestirilor. Desi era sigur ca exista indicii puternice cu privire la prezenta unei asemenea biserici ascuns e" n legendele Graalului, ocultistul nu a putut pre ciza natura acesteia, dar a s ubliniat ceea ce el a numit traditia ioanina (sau ioanita)"60. Waite se refera la o idee straveche n cercurile ezoterice, care sustine ca ar fi existat o scoala m istica a crestinismului, fondata de lo an Botezatorul pe baza nvataturilor secret e primite de la lisus. Aceasta idee oculta nu-si are locul n crestinismul exoteri c, transmis prin intermediul lui Petru, n mod semnificativ, Waite considera ca ac easta tradi tie a patruns n Europa prin sudul Galici regiunea sudica Frantei naint e de a fi rafinata de Biserica celtica timpurie din Anglia.61 n ciuda elementelor celtice din legendele Graalului, Waite crede ca influenta ioanita provine din O rientul Mijlociu, fiind transmisa de templieri. Desi nu sustine ca aceasta este singura conexiune posibila, fiindca nu exista dovezi convingatoare, el afirrn ca este totusi cea mai plauzibila. Autorul este sigur nsa ca povestile despre Graal aveau la baza

un fel de Biserica ascunsa", asociata cu templierii. Accentul pus de Waite asupra traditiei ioanite" este incitant, deoarece nu a oferit detalii asupra ei si nu i -a precizat sursele. Lucrarea sa reliefeaza nsa o interesanta legatura ntre legend ele i si un an umit Sfn t loan - legatura care, asa cum vom vedea n capitolul urma tor, va elucida n mare parte necunoscutele din acest domeniu. Povestirile despre Graal nu snt dect o alta manifestare a ideil or neortodoxe care circulau n Franta E vului Mediu sub auspiciile templierilor, aidoma cultului Madonei negre. Conexiun ea dintre cel e doua este izbitoare. Ambele se bazeaza pe o tema mai veche, pagn a: legendele Graalului pe miturile celtice, iar cultul Madonei negr e pe altarel e nchinate zeitelor pagne. Ambele au nflorit n secolele al XH-lea si al XHI-lea, gra tie contactului cu Tara Sfnt, prin intermediul templierilor. Acestia detineau o se ama de cunostinte derivate din numeroa se surse ezoterice, inclusiv alchimia si sexualitatea sacra . Conexiu nile dintre alchimie, Madonele negre si templieri f ac obiectul unui studiu realizat de istoricul francez Jacques Huynen n cartea L'e nigme de s Vierges Noires (Enigma Fecioarelor Negre", 1972). Iar puntea de legatu ra ntre ideile exoterice si ezoterice ale templierilor pe de o parte si lu mea cr estina a vremii lor pe de alta era ntruchipata n imaginea unei femei : Maria Magda lena. Toate acestea s-au ntmplat cu secole n urma. Cata rii au disparut de mult, ia r templierii le-a u supravietuit pentru scurt timp. Dar aceasta cunoastere secr eta, aceasta constiinta mistica si alchimica a principiului feminin a pierit oar e si ea n negura veacurilor? Poate ca nu. Poate ca a devenit cel mai incitant si cel mai periculos secret pastrat n subteranele" Europei de azi. CAPITOLUL 6 Mosten irea templierilor Majorita tea istoricilor considera ca violentele evenimente de la nceputul secolului al XlV-lea au constituit sfrsitul definitiv al templierilor si, prin urmare, nu snt interesati de potentialele indicii a le existentei lor d upa acea data. Da r traditia oculta aminteste n mod con stant despre descendentii spirituali ai acelor cavaleri de de mult, care traiesc si astazi n mijlocul nost ru, iar unele organizatii pretind ca snt urmasele lor. Mai mult dect att, o serie d e cercetari rece nte au demonstrat convingator ca Ordinul Templierilor a supravi etuit pna astazi si ca exercita n prezent o influenta considerabila asupra cultur ii occidentale.

Implicatiile acestor date snt ample si profunde. Daca asa cum considera unii cerc etatori cavalerii templieri erau depozitarii unor vaste cunostinte ezoterice si alchimice, supravietuirea ordinului presupune o oareca re continuitate n acest se ns, prin intermediul unei tr aditii oculte existente nca n prezent. Altfel spus, a ceste secrete, care includ poa te cunostin te stiintifice ale vechilor alchi-nri sti si practici magice din Orient, exista nca n societatea actuala. Iar daca asa s tau luc rurile, templierii de azi mostenitori ai unui stravechi sistem de convin geri si practici eretice ar putea arunca o raza de lumina asupra investigatiilor noastre. Da r mai nti a fost nevoie sa ne convingem ca Ordinul Templierilor nu a pierit acum mai bine de sase secole. Logica elementara respinge ideea ca o socie tate extrem de organizaa ca aceea a templierilor a depus pur si simplu armele si si-a acceptat umila sfrsitul. Si, n primul rnd, nu se poate spune ca toti cavaleri i din Europa au fost prinsi, pn la unul, n acea zi de vineri, treisprezece octombri e. Masacrul s-a petrecut exclusiv n Franta, dar chiar si acolo au existat unii ca re au scapat, n alte tari nsa, persecutiile si executiile au avut o amploare mult mai mica. n Anglia, de pilda, regele Edward al II-lea nu a vrut sa creada acuzati ile aduse ordinului si s-a angajat chiar ntr-o vie dezbatere pe aceasta tema cu ns usi papa. n final, suveranul a refuzat sa foloseasca tortura asupra templierilor. n Germania s-a petrecut o scena de-a dreptul ilara. Hugo de Gumbach, Marele Maes tru al ordinului din Germania, si-a facut o intrare dramatica n mijlocul conciliu lui gazduit de arhiepiscopul de Metz. nvesmntat de sus pna jos n a rmura si nsotit de douazeci de cavaleri oteliti, alesi unul si unul, a declarat ca papa e malefic si ar trebui destituit, ca Ordinul este nevinovat si ca, daca nu e crezut pe cuvn t, e l si oameni sai snt gata sa se ntreaca n lupta dreapta cu ono rata adunare pre zenta. Dupa o tacere mpietrita, subiectul a fost ncheiat pe loc si cavalerii au pl ecat linistiti, urmnd sa-si dovedeasca inocent a cu alta ocazie. n Aragon si Casti lia au avut loc procese ale templierilor, n care acestia au fost gasiti nevinovat i. Totusi, orict de ngaduitori ar fi fost judecatorii ecleziastici, nici unul dint re ei nu-si putea permite sa ignore porunca papei de a dizolva ordinul n 1312. Ch iar si n Franta nsa, relativ putin templieri au fost executati, multi fiind eliber ati dupa ce s-au dezis de convingerile lor, iar n alte tari ordinul pur si simplu s-a reconstituit sub un alt nume sau s-a alaturat unor alte organizatii, precum Cavalerii Teutoni. Prin urmare, din punct de vedere istoric, ipoteza nimicirii complete a templierilor nu este valabila. Desigur ca au intrat n ilegalitate, pen tru a se regrupa; de fapt, modul n care au iesit din scena demonstreaza acest luc ru. Sa nu uitam ca membrii de rnd nu aveau aceeasi situatie nucleul de initiati e lita care conducea ordinul, fiind totodata depozitara unor cunostinte secrete. E ste foarte probabil ca templieri apart innd ambelor niveluri sa se fi retras si s a-si fi format propriile lor miscari, cu

crend astfel doua organizatii diferite, ambele urmase de drept ale ordinului init ial. Dupa dizolvarea din 1312, cea mai mare parte a pamnturilor detinute de templ ieri au fost ceda te rivalilor acestora, Ca val erii Ospitalieri. In Scotia si n Anglia nsa, acest transfer de pro-nrietate a avut loc la scara foarte mica, dovez ile existente su-gernd ca vechile proprietati ale ordinului n Londra le apartin si astazi unor fami lii cu genealogie templiera, ce coboa ra pna Ia anul 1650.1 Pe noi nu ne-a interesat nsa continuitatea n domeniul proprietatilor imobiliare, ci m odul de transmitere a cunostintelor ezoterice detinute de templieri. Desi nu exi sta dovezi concludente care sa ateste ca templierii erau eminentele cenusii ale retelei alchimiste secrete, stim ca nucle ul de initiati era interesat de aceast a straveche stiinta asa cum am constatat n apropierea centrelor alchimice, precum Alet-les-Bains. Si, am vazut deja, alchimistii, asemenea templierilor, nutreau o stima deosebita pentru loan Botezatorul. Recent, mai multi specialisti au prez entat dovezi care sugereaza ca francmasoneria si are originile n Ordinul Templieri lor. Doua carti The Temple and the Lodge de Michael Baigent si Richard Leigh si Born in Blood (Nascut din snge") de istoricul si scriitorul american John J. Robin son au ajuns la aceeasi concluzie, desi au abordat subiectul din punct e de vede re cu totul diferite. Primul urmareste continuitatea Ordinului Templierilor prin Scotia, n vreme ce al doilea parcurge drumul napoi, de la ritualurile francmasoni ce modeme pna la origini, ajungnd tot la templieri. P rin urmare, aceste lucrari s e completeaza reciproc, oferind mpreuna o imagine destul de ampla a relatiei dint re cele doua mari organizatii oculte. Exista nsa un punct important asupra caruia Baigent/Leigh si Robinson au divergente: primii considera ca francmasoneria s-a dezvoltat pornind de la grupul izolat de templieri din Scotia si apoi a migrat n Anglia, n 1603, cnd regele Scotiei, lacob al Vl-lea, a preluat tronul englez, atr agnd dupa sine un veritabil aflux al aristocratiei scotiene. Robinson, pe de alta parte, crede ca templierii au dat nastere francmasoneriei n Anglia. El sustine c a acestia s-au aflat la originea revoltei taranesti din 1381, n cursul careia au fost atacate deliberat proprietatile Bisericii si ale Cavalerilor Ospita lieri c ei doi principali dusmani ai templierilor evitndu-se cu grija afectarea fostelor cladiri care le apartinusera acestora din urma. Pentru multi nespecialisti, fran cmasoneria e doar un soi de club demodat, o retea exclusivista care asigura memb rilor sai relatii si contacte de afaceri. Latura sa ritualica este considerata r idicola cu fratii care si suflecau un crac al pantalonului si bolboroseau lega-mi nte arhaice, lipsite de sens. Poate ca acum situatia nu e departe de aceasta viz iune, dar la nceputurile sale francmasoneria era o scoala a misterelor, cu initie ri solemne derivate din stravechi traditii oculte, menite sa aduca iluminarea sp irituala si sa creeze legaturi mai strnse ntre initiat si confratii sai. Initial e ra o organizatie oculta, preocupata, n mod explicit, e d

transmiterea unor cunostinte sacre, n mare parte, ceea ce numim no i astazi stiin ta provine din rndurile acelei confrerii asa cum o demonstreaza si fondarea Socie tatii Regale din Anglia, n 1662, a c arei menire era si este dezvoltarea si promo varea cunoasterii stiintifice. P rin nfiintarea ei s-a conferit un caracter ofici al Colegiului Invizibi l" al francmasonilor, format n 1645.2 (Si atunci, la fel ca n epoca lui da Vinci, cunoasterea oculta si cea stiintifica erau considerate unu l si acelasi lucru, nicidecum antitetice.) Desi n mod cert multi dintre francmaso nii contempora ni abordeaza ritualul initiatic cu solemnitate si deschidere spir itua la, perceptia generala este aceea a unei orga nizatii care si-a uitat me ni rea initiala. De fapt, preponderenta azi este francmasoneria Marii Loje, ca re s -a format nsa relativ recent, pe 24 iunie (ziua Sfntului loan Botezatorul) 1717. na inte de acea data, organizatia fusese ntr-adevr o societate secreta , dar aparitia Marii Loje a pecetluit transforma rea ei ntr-un banal club aristocratic, iesit p e juma tate n luminile ram pei, fiin dca nu mai avea ce secrete sa pastreze pentr u sine. Si a tunci, ct de veche este francmasoneria? Prima referire documentata d ateaza din 16413, dar daca a existat cu adevarat o legatura ntre ea si templieri, atunci organizatia a re, eviden t, origini mult mai vechi. John J. Robinson cit eaza documente ce mentionea za existenta unor loji masonice n anii 13804, iar un tratat alchi mic din 1450 utilizeaza n mod explicit termenul fra ncmason"5. Masoni i nsisi sustin ca deriva din breslele medievale engleze ale pietrarilor, care siau creat o serie de coduri secrete de r ecunoastere, deoarece detineau cunostint e de geometrie sacra, potential periculoase. Dar, asa cum au aratat cercetarile ample si meticuloase ale lui Jo hn J. Robinson, n ciuda tuturor asteptarilor, ace ste bresle au iesit n evidenta, n Anglia medievala, prin totala lor absenta.6 Un a lt mit al francmasoneriei sustine ca pietrarii au mostenit cunostintei6 lor secr ete de la cei care au construit legendarul Templu al lui Solomon. Daca asa stau lucrurile, de ce au ignorat ei o alta organizatie ce av ea legaturi evidente cu templul respectiv? Aparent, au evitat cea mai clara conexiune posibila: societat ea al carei nume complet era Ordinul Cavalerilor Saraci ai lui Hristos si ai Tem plului lui Solomon altfel spus, templierii. Si totusi, nainte de formarea Marii L oje, francmasonii vehiculau acelasi tip de informatii despre geometrie sacra, al chimie si ermetism ca templierii. De exemplu, primii masoni erau intens preocupa ti de alchimie; un tratat de profil de la mijlocul secolului al XV-lea aminte st e de francmasoni ca lucratori n alchimie"7 si, pe de alta parte, unul din

tre primii initiati masoni a fost Elias Ashmole (membru al ordinulu i din 1646), fondatorul Muzeului Ashmolean de la Oxford alchimist, ermetic si rozicrucian.8 (Ashmole a fost, de asemenea, prima persoana care a scris pozitiv despre templie ri, dupa suprimarea ordinului9). Un veritabil giuvaer al masonilor este ciudata si impresionanta constructie numita Capela Rosslyn, aflata la ctiva kilometri de Edin-burgh. Privita din exterior, cladirea pare a fi ntr-o stare att de jalnica, nct lasa impresia ca sta sa se prabuseasca de la o zi la alta, dar i nteriorul este uimitor de rezistent asa cum, de altfel, ar si trebui sa fie, dat fiind ca Ross lyn este azi punctul focal declarat al multor organizatii masonice si templiere. Construita ntre 1450 si 1480 de Sir William St Clair, senior de Rosslyn, urma sa fie doar capela unei cladiri mult mai mari, al carei proiect trebuia sa respect e structura Templului lui Solomon; n cele din urma nsa, a ramas singura. Familia S t Clair (al carei nume a devenit mai trziu Sinclair) si-a asumat rolul de protect oare ereditara a francmasoneriei n Scotia, ncepnd cu secolul al XV-lea;11 nu e, des igur, o coincidenta faptul ca, nainte, a detinut aceeasi "functie" pentru templie ri. De la nceputurile sale, Ordinul Cavalerilor Templieri a avut legaturi strnse c u familia Sinclair si cu Rosslyn. Primul Mare Maestru, ttugues de Payens, era ca satorit cu Catherine St Clair. Descinznd am vikingi, familia St Clair/Sinclair es te una dintre cele mai interesante din istorie, detinnd un loc de frunte n societa tea scotiana si Franta, ncepnd cu secolul al Xllea. (Demn de mentionat ni se pare si faptul ca numele prov ine de la martirul scotian Saint Clair, care a fost dec apitat.) Hugues si Catherine au vizitat mosiile de lng Rosslyn si au fondat aici p rimul comandament al templierilor n Scotia, care avea sa devina cartierul lor gen eral. (Asa cum am vazut, Pierre de Plantard a adoptat numele St Clair, trasnd ast fel n mod evident o legatura ntre el nsusi si ramura franceza a acestei familii str avechi. Numerosi critici s-au ntrebat daca are totusi dreptul sa foloseasca acest patronimic, nsa Pierre are cel putin un motiv serios pentru a o face12). Dupa su primarea oficiala a ordinului, templierii s-au concentrat n mod cert n Scotia poat e si pentru faptul ca teritoriul se afla n stapnirea lui Robert de Bruce, care fus ese excomunicat, si papa nu mai avea jurisdictie asupra lui. Baigent si Leigh su stin, de aseme nea, ca disparuta flota a templierilor a acostat n cele din urma p e t armurile Scotiei. Unul dintre evenimentele cruciale n istoria Insulelor Brita nice a fost, fara ndoiala, batalia de la Bannockburn, care s-a desfasurat pe 24 i unie (ziua Sfntului loan Botezatorul) 1314, cnd fortele conduse de Robert de Bruce le-au nfrnt pe cele engleze. Dovezile sugereaza nsa ca scotienii au beneficiat de un ajutor considerabil -un contingent de cavaleri

templieri care au ntors soarta bataliei n ceasul al doisprezecel ea. Aceasta este, de altfel, si convingerea templierilor actuali din Scotia ( care se considera d escendentii fugarilor din secolul al XlV-lea), car e comemoreaza n Capela Rosslyn lupta de la Bannockburn, considerata momentul n care valul s-a ridicat de deasupr a templierilor". Unul dintre cavalerii care au luptat alaturi de Robert de Bruce n acea batalie a fost (un alt) Sir William St Clair, care a murit n 1330 si a fos t ngropat la Rosslyn, ntr-un mormnt templier tipic.13 Decoratiunile Capelei Rosslyn prezinta unele anomalii. Fiecare centimetru patrat din interior este acoperit c u simboluri sculptate, iar cladirea n sine a fost proiectata n consonanta cu ideal urile geometri ei sacre. Multe dintre aceste elemente snt, fara ndoiala, de inspir atie masonica, n capela se afla, printre altele, un asa-nu-mit Stlp al Ucenicului" o paralela explicita cu mitul masonic al lui Hiram Abiff14, iar ucenicul nfatisa t aici este cunoscut sub numele de Fiul Vaduvei", o semnificativa sintagma masoni ca (importanta si pentru investigatia noastra). Placuta alaturata poarta urmatoa rea inscriptie: MISTERUL TEMPLIERILOR 151 Vinul e tare, cavalerul e si mai tare, femeile snt cele mai tari, dar ADEVARUL cucereste totul".15 Par, n vreme ce o mare parte a simbolismului de la Rosslyn este evident masonic, o parte cel putin ega la e n mod cert de inspi ratie templier: planul capelei are forma crucii lor speci fice, iar pr intre sculpturi se afla si celebra imagine de pe sigiliul lor, doi bar bati pe un cal. n plus, paduricea din apropiere a fost plantata n forma acelei asi cruci templiere. Toate aceste elemente snt extrem de ciudate, deoarece, n conf ormitate cu istoria standard, francmasoneria dateaza doar de la sfrsitul anilor 1 500, iar din 1312, templierii nu mai constituiau o f orta redutabila. Prin urmar e, imagistica de la Rosslyn, creata n jurul anil or 1460, e prea timpurie pentru primii si prea trzie pentru ultimii. Pe de alta parte, un procent semnificativ di n simbolismul prezent n Capela Rosslyn nu este nici masonic, nici templier, n sens clasic; exista aici o vasta gama de imagini pagne si unele chiar islamice, n exte rior se afla o statueta a lui Hermes o aluzie clara la ermetism , iar n interior p ot fi vazute peste o suta de reprezentari ale Omului Verde, zeul celt al vegetat iei, n istoria oficiala a Capelei Rosslyn, Tim Wallace-Murp hy l asociaza pe Omul Verde cu zeul babilonian Tammuz, care a murit si apoi a renascut. Toti acesti ze i aveau atribute similare si erau adesea nfatisati cu chipuri verzi, desi cel car e era, de obicei, reprezentat astfel era Osiris , consortul zeitei Isis.

Cnd 1-am vizitat pe Niven Sinclair, din familia de ilustra traditie sus-amintit, a m fost coplesiti de multitudinea dovezilor care sugerau ca membrii ei au fost nu doar templieri, ci si pagini. Niven, n pasionat u cercetator al istoriei familiei sale si a domeniului Rosslyn, ne-a of erit o ser ie de detalii semnificative despre ceea ce s-a ntmplat cu pierdutele" cunostinte al e templierilor. El ne-a spus ca acestea au fost nc astrate codificat n structura C apelei Rosslyn, pentru a fi transmise generatiilo r viitoare: Contele William St Clair a construit capela ntr-o epoca n care cartile Puteau fi arse sau interzise. El a vrut sa lase astfel un mesaj pen11:11 Posteritate".16 Pe masura ce Niven ne -a vorbit despre subiectul sau favorit, ^earn dat seama de extraordinara ingenio zitate pe care a dovedit-o stramosul sau, Sir William, n crearea acestei veritabi le carti n piatra. Daca te duci la Catedrala St Paul din Londra, poti vedea totul n tr-o singura vizita. Daca vii la Capela Rosslyn nsa, nu poti. De sute de ori a m fost acolo si de fiecare data mai descopar ceva nou. Asta e fru musetea locului. " Rosslyn nu este nici pe departe o capela crestina tipica. De f apt, Niven a af irmat la un moment dat: Se spune ca Sir William ar fi construit-o spre mareata glo rie a lui Dumnezeu, n acest caz, e remarcabil ct de putine simboluri crestine gases ti aici". n Evul Mediu, familia Sinclair a promovat activ o serie de ritualuri pa gne si le-a oferit adapost tiganilor (despre care spunea ca snt printre ultimii pas tratori activi ai cultului divinitatii feminine n Europ a"17), n plus, numerosi sp ecialisti snt de parere ca n cripta de la Ro sslyn a existat odata o Madona neagra .18 Astfel, spre uimirea noastra, ne-am dat seama ca templierii nu erau nicidecu m niste cucernici cavaleri crestini, asa cum se c rede n general. Imaginea pe car e si-au creat-o a functionat extrem de eficien t, dar este evident faptul ca au dorit sa lase n urma lor indicii cu privire la preocuparile lor reale, pentru cei care au ochi sa vada". Decoratiunile din Capela Rosslyn constituie doar un exemp lu al acestui mesaj cripti c, dar revelator. n acest sens, tot aici am gasit Manus crisul Rosslyn-Hay", cea mai veche lucrare scotiana n proza. Este o traducere a s crierilor cavaleresti si politice ale lui Rene d'Anjou, iar pe coperta sta scris : JHESUS (sic!) MARIA - JOHANNES" (lisus, Maria, loan). Asa cum mentioneaza Andre w Sinclair n The Sword and the Grail (Sabia si Graalul", 1992): Adaugarea numelui l ui loan la cel al lui lisus si al Mariei este neobisnuita, dar loan a fost vener at de gnostici si de templieri... O alta trasatura interesanta a copertei este A gnus Dei, Mielul Domnului... Si n Capela Rosslyn este sculptat sigiliul templieri lor, Mielul lui

Dumnezeu".19 C ontele William si Rene d'Anjo u erau a pro pia ti, ambii fiin d m embri ai Ordin ului Lnii de Aur o grupare a l ca rei obiectiv decla ra t era rest abilirea vechilor idealuri templiere de ca va lerism si fraternitate. Este deci cla r ca templierii a u supra vietuit n Scotia si a u a ctiva t ajci deschis, nu do ar l a R ossl yn, ci si ntr- o serie de a lte loca tii. 20 n 1329 nsa , viata l or dulce a fost din no u a men int ata cn d ex co jnuni ca rea lui Robert de Bruc e a fost a nul ata, iar spectrul a utoritati i papa le s-a nto rs pen tru a -i b n tui. La un moment dat, sa pus ch iar pro blema ini tierii un ei cruciade mpotriva S cotiei si, cu to ate ca jdeea a ra mas doa r la stadiul de proiect, templieri i a u con siderat ca este mai pruden t sa se retra ga n subtera n, la fel ca mult i dintre conf ra tii lor euro pen i; a cesta a f ost mo men tul, se spune, care a dus la na sterea fran cma so neriei . n mod semni fica tiv, un ele ramuri a le fra ncma so neriei a u pretin s dintot dea un a ca sn t urmasele templ ierilo r s i ca si au origin ile n S cotia, da r putini istorici chia r din cadrul ma so neri ei i -au luat n serio s. Este nsa posibil ca a cesti ma soni templa risti" sa fi mo st en it verita bilele secrete a le cava leril or, cel putin partia l. Cun osti n tele lo r, care i nclud, pe l n ga geo met ria sa cra , elemente de ermetism si a lch imie, sn t con si derate pretio a se si astazi poate cu att ma i mult cu ct vizea za probl eme cu totul dif erite fa ta de cele a le lumi i actuale. Un sco tian , An drew Micha el Ra msa y a f ost cel care, n 1737, le-a oferit f ra ncma so nilo r din Paris ceea ce a devenit cuno scut sub n umele de Oratia lui Ramsa y".21 Ca valer al O rdi nului St Laz arus si tutore al micului B onn ie Prin ce C ha rl ie, Ramsay a sublin iat faptul ca a cestia descin d din cava lerii cruci a ti o aluzie uso r voa l ata la templieri. Acea sta expri ma re indirecta a fo st necesa ra f iind ca n Fra nt a t empl ierii era u nca n a fa ra legii. Orat ia p ret inde a deopot riva ca mason ii si au o rigin ile n misterele z eitelor Dia na , Minerva si Isis. Do cumen tul a strn it di sp retul multor g en erati i, nu n u ma i din cauz a ul timei a firma tii, despre ori gini le iden tifi ca te n cult e l e divin itat ii f emin ine, da r si f iindca Ra msa y pretin dea ca ordin ul n u este urmasul pietra rilor medieval i. Speci ali stii n domen iu si -a u a xat c omen tarii le pe a cest e a firmat ii, declarn d ca , fiin d n eadevara ta, a run ca a ceea si lumina fa lsa a supra ntregului do cumen t, dar, a sa cum a m ment ion at , st udi ile recen te a u demon stra t ca n Evul Mediu, n Insulele Brita nice, n u ex ista u bresle ale pietrarilor, asa ca bunului cava ler Ra msa y i s e poate a co rda credit n privin ta acestei afirmatii si deci n privinta tuturor c elorlalte. Oratia din 1737 a fost prima aluzie publica la faptul ca f ranc-

masoneria ar deriva din Ordinul Templierilor. Sa fie doar o coincidenta ca, nici un an mai trziu, papa a denuntat ntrea ga confrerie a francmasonilor? Incredibil, dar chiar si la acea data n secolul al XVIIIlea! Inchizitia a arestat si a tortu rat membri ai ordinului ca o consecinta directa a bulei papale. Dupa aluziile lu i Ramsay cu privire la relatia cu templierii, a aparut o alta dovada, mult mai e xplicita si mai credibila, ntr-unul dintre cele mai controversate episoade din is toria francmasonilor, Karl Gotthelf, baron von Hund und Alten-Grotkau, a afirmat ca ar fi fost i nitiat n riturile unui Ordin Masonic al Templului din Paris, n 17 43, ca i s-a ncredintat adevarata" istorie a francmasoneriei si a fost autorizat s a nfiinteze loje, pe care el le-a numit Ritul Strict Templier, d esi n Germania er au cunoscute sub numele de Fratii lui loan Botezatorul. 22 Adevarata istorie car e i se ncredintase cuprindea si informatia conform careia, atunci cnd ordinul a fo st suprimat, unii cavaleri au izb utit sa fuga n Scotia si s-au stabilit acolo. B aronul von Hund avea ceea ce pretindea el a fi o lista cu numele Marilor Maestri care i-au u rmat lui Jacques de Molay n clandestinitate. Lojele lui von Hund au n registrat aproape imediat un succes fulminant, dar istoricii 1-au acuzat de sarl atanie crasa si au considera t ca istoria sa adevarata" nu e nimic altceva dect o adunatura de aiureli.23 Aceleasi reactii le-a strnit si lista presupusilor Mari M aestri ai ordinului. Principalul motiv al acestei respingeri a fost faptul ca af irm atiile baronului se bazau pe spusele unor persoane anonime pe care el le num ea superiorii mei necunoscuti" si deci pareau pure scorneli, n realitate, ponturile " anonime constituie un obicei frecvent al grupari lor oculte, asa cum ne-am con vins si noi nsine, iar recent unii dintre acesti superiori" au fost identificati c u o serie de personalitati ct se poate de credibile, asa nct este posibil ca afirma tiile lui von Hund despre sursele sale necunoscute sa fi fost totusi veridice.24 Semnificativ este faptul ca istoricii nu au reusit nici pn astazi sa alcatuiasca o lista a Marilor Maestri ai Ordinului Templierilor, ca urmare a arhivelor incom plete disponibile. Lista lui von Hund nsa este identica cu cea care apare n Les do ssiers secrets ale Prioriei din Sion.25 Din cercetarile efectuate de Baigent, Le igh si Lincoln2" a reiesit ca lista Priori ei este cea mai exacta dintre cele ex istente; desi nu putem avea o certitudine n aceasta privinta documentele jji aces t sens fiind foarte rare , lista a facut fata cercetarii atente a specialistilor si, probabil, este co recta. Dar, daca vrem sa fim cinici si ga consideram ca li sta Prioriei a fost fabrica ta cndva, n anii 1950, nu acelasi lucru putem crede de spre cea a lui von

Hund; la urma urmei, n 1750 nu existau documente si nici studii istorice despre t emplieri, n consecinta, legatura dintre cele doua liste subliniaza existenta unei traditii comune a Ritului Strict Templier si a Pr ioriei din Sion. Cu toate ca pe marginea afirmatiilor si a organizatiei lui von Hund a curs multa cerneala, s e constata o curioasa lipsa de supozitii cu privire la posibila motivatie a baro nului. Organizatia sa era, de fapt , o retea alchimica, el nsusi fiind n primul rnd un alchimist.27 Sa fi nce rcat astfel von Hund sa duca mai departe traditia temp lierilor? Oricare ar fi adevarul n privinta organizatiei si a preocuparil or baro nului, francmasoneria templierilor s-a dezvoltat rapid, devenind n scurt timp o s tructura importanta a masoneriei, de ambele parti ale Atlanticului. (S-a sugerat la un moment dat ca templierii s-au ascuns" efectiv n rndurile gradelor superioare ale francmasoneriei.) Ea a influentat totodata o alta grupare importanta pentru cercetarea noa stra: Francmasoneria de Rit Scotian, ndeosebi forma numita Ritul Scotian Rectificat, deosebit de puternica n Franta. Francmasonii francezi au o le genda curioasa despre Matre Jacques, un personaj mitic, patronul breslelor mediev ale ale pietrarilor . El a fost sustine legenda unul dintre mesterii care au luc rat la Templul lui Solomon. Dupa moartea lui Hiram Abiff, el a para sit Palesti na si, mpreuna cu treisprezece colegi, a pornit spre Mars ilia. Adeptii aprigului sau dusman, mesterul pietrar numit Parintele Soubise, au hotart sa-1 ucida, asa ca Jacques s-a ascuns n pestera de la Sainte-Baume cea n care si-ar fi gasit mai tr ziu salas M aria Magdalena. Degeaba nsa; Matre Jacques a fost tradat si ucis. Maso nii vin si astazi n pelerinaj aici n fiecare an, pe 22 iulie.28 Un alt candidat" cu sanse mari la rolul de mostenitor al cunostintelor ezoterice ale templierilor e ste miscarea numita rozi crucianism. Odinioara luata n derdere de istorici ca o in ventie a lnceputului de secol XVII, organizatia ncepe sa fie recunoscuta c a avnd radacini n traditiile Renasterii. Daca nu ca nume, cel putin ca un ideal, ca o at itudine, rozicrucia nismul este considerat a fi forta mo trice a spiritului rena scentist un ideal ntruchipat perfect de Leonardo da Vinci. In acest sens, Frances Yates scria: Poate ca ideea unei personalitati ca Leon ardo, capabile sa mbine ac tivitatea de artis t cu studiile de mecanica si matematica, Q., nu contravenea c onceptiilor unui mag".29

Fireste, da Vinci a trait ntr-o epoca n care marile miscari intelectuale si mistic e constituiau un magnet pentru cei nsetati de cunoastere si de putere deopotriva. Ca urmare a ostilitatii Bisericii, aceste miscari erau nevoite sa functioneze n ascuns. Cele trei ramuri principale care au nflorit n secret au fost alchimia, erm etismul si gnosti cismul. Ermetismul, care a constituit un puternic impuls pentr u renascentism si rozicrucianism, si gnosticismul, care a dat nastere miscarii c atar e, snt doua concretizari ale acelorasi idei cosmologice. Lumea materiala est e cea mai joasa n ierarhia lumilor" a sferelor", n termenii de atunci, a planurilor", n terminologia actuala , cea mai nalta dintre lumi f iind divinitatea, Dumnezeu. O mul este o fiinta divina la origine, prinsa" apoi n trupul fizic, dar pastrnd nca o scnteie de divinitate. (Un vers ermetic adesea citat este: Nu stiti voi ca snteti d umnezei'?") ncercarea de reunire cu divinul este posibila, fiind chiar o ndatorire a omului. G nosticii exprima acest deziderat n termeni religiosi (considernd ca r eunirea cu divinitatea nseamna mntuire), iar ermeticii folosesc termeni din mag ie , dar ideea fundamentala este aceeasi. Nu se poate trage o linie neta de demarca tie ntre gnosticism si ermetism, asa cum nu se poate face o distinctie clara ntre religie si magie. n plus, att gnosticismul, ct si ermetismul par a-si avea originil e n acelasi timp si spatiu focarul de gndire din Egipt, mai precis din Alexandria, n secolele I si II .Hr. Acest veritabil creuzet al ideilor religioase si filozofi ce si tragea seva din credintele si conving erile multor culturi greaca, persana, iudaica, egipteana si chiar din religii le Orientului ndepartat rafinndu-le n conc eptiile aflate astazi la baza culturii noastre. (Relatia strnsa dintre gnosticism si ermetism e ste ilustrata de faptul ca Evangheliile gnostice descoperite la N ag Hamm adi includ tratate ce contin dialogurile lui Hermes Trismegistul.) Cosmo logia din Pistis Sophia Evanghelia gnostica n care jylaria Magdalena detine un ro l-cheie nu difera esential de cea profesata d e unii magi ai Renasterii, precum Marsilio Ficino, Cor-nelius Agrippa sau Robert Fludd. Aceleasi idei, aceeasi cul tura, acelasi timp si spatiu au dat nastere alchimiei. Desi inspirata, de asemen ea, din concepte mult mai vechi, alchimia era n sensul n care este perceputa astaz i un produs al Egiptului din primele secole ale erei crestine. Radacinile alc hi miei si paralele ei cu ermetismul si gnosticismul snt explorate de Jack Lindsay n The Qrigins ofAlchemyin Graeco-Roman Egypt (Originile alchimiei n

Egiptul greco-roman", 1970). Este usor de nteles interesul pentru gnosticism, cu toate ca nu era o optiune facila, accentul fiind pus pe responsabilitatea indivi dului pentru propriile actiuni; n acelasi timp nsa, amenintarea pentru Biserica e ste evidenta. Exclamatia Oh! Ce miracol e Omul!", atribuita lui Hermes Trismegist ul, reda ideea ca omenirea contine acea scnteie de divinita te. Nici gnosticii, n ici ermeticii nu se ploconeau n fata Dumnezeului lor. Spre deosebire de catolici, ei nu se considerau fiinte inferioare si pacatoase, destinate purgatoriului, da ca nu chiar iadului. Recunoasterea scnteii de divinitate atragea automat dupa sin e ceea ce am numi astazi autoapreciere" sau ncredere n sine ingredientul esential n manifestarea propriului potential. Aceasta era nsasi cheia miscarii renascentiste si nenfricarea pe care a indus-o a fost vizibila n valul d e explorari si descope riri geografice initiat n acea perioada. Din punctul de vedere al Bisericii, impl icatia acestei notiuni de potential div in al individului era chiar mai grava pr in faptul ca femeile se aflau pe acee asi treapta cu barbatii, cel putin la nive l spiritual, n gnosticism, femeile au avut totdeauna un cuvnt de spus si chiar ofi ciau n ceremoniile religioase; aceasta era una dintre ameninta rile majore ale gn osticismului la adresa Bisericii. Mai mult dect att, notiunea statutului fundament al divin al omului contravenea conceptului crestin de pacat originar" ideea confo rm careia toti oamenii se nasc pacatosi ca urmare a caderii lui Adam si a Evei ( mai cu seama a ac esteia din urma). Fiindca toti copiii snt rezultatul unui act s exual rusinos", aces t concept considera femeile si cpiii implicati deopotriva ntrun soi de eterna conspiratie mpotri-va ba rbatilor puri si a unui Dumnezeu razbun ator. Gnosticii si ermeticii, pe de alta parte, nu acordau nici o atentie notiun ii de pacat originar". Fiecare individ era ncurajat sa exploreze singur att lumea e xterioara, ct si pe cea dinluntrul sau, traind astfel gnoza, cunoas terea divinulu i. Acest accent pus pe mntuirea individuala era n antiteza totala cu preceptul Bis ericii conform caruia preotii snt singurii mijlocitori prin care Dumnezeu comunic a ntr-un fel cu omenirea. Ideea gnostica a unei relatii directe cu Dumnezeu ameni nta nsasi existenta Bisericii. Fa ra autoritatea preotilor asupra turmei de credi nciosi, cum si mai putea ea mentine controlul? La fel ca n cazul alchimiei, pruden ta cerea ca gnosticismul si ermetismul sa fie ferite de ochii Bisericii. Ca urma re a combinatiei dintre stiintele interzise si filozofia pacatoasa, adeptii aces tor credinte erau ostracizati si singura solutie era formarea unei retele subter ane. Multi dintre ei (sau ele, dat fiind ca printre alchimistii Renasterii se af lau si femei) nutreau convingeri neobisnuite n domenii ca arhitectura si matemati ca, pe lnga ideile teologice categoric neortodoxe. Acesti oameni erau periculosi, iar riscul era dublat de for

ta inerenta a tot ceea ce este secret si care atrage heterodoxia. Una din tre pr incipalele manifestari ale acestei erezii era miscarea rozicruciana. Termen ul r ozicrucian" da teaz a de la nceputul secolului al XVII-lea, dar a fost inventat p entru a denumi o miscare deja functionala la acea vreme. Prima sa etapa majora d e dezvoltare a avut loc la fel ca n cazul multor altor miscari n Renastere; de fap t, nu am exagera daca am pune semnul egal ntre rozicrucianism si Renastere. n cea de-a doua jumatate a secolului al XV-lea s-a nregistrat o veritabila explozie a i nteresului pentru ermetism si pentru stiintele oculte. O foarte mica parte a inf ormatiilor din aceste domenii erau noi, desi fireste ca existau numeroase person alitati si influente contemporane, nsa setea de explorare a implicatiilor profund e ale ermetismului avea o amploare fara precedent. Dintr-o data, aceste probleme devenisera subiect propice pentru dezbaterile intelectuale, n afara enclavelor s ecrete n care fusesera pastrate cu grija pna atunci. Daca ar fi fost lasat n seama entuziastilor renascentisti, ermetismul nu ar mai fi fost ctusi de put in ocult". Acest val de interes pentru tot ceea ce era ermetic si avea cen trul, n acea epoca , la curtea familiei Medici din Florenta (unde a exer citat o influenta puternic a asupra unui mare numar de gnditori, printre care si Leonardo da Vinci).30 Sub p atronajul acestei familii ja loc de frunte aflndu-se Cosimo cel Batrn (1389-1464) si ne-potiil sau, Lorenzo Magnificul (1449-1492) s-a produs prima sinteza de amp loare a ideilor oculte, pna atunci disparate. Pe lng faptul ca a initiat cautarea u nor opere legendare, precum Corpus fjerrneticum, al carui autor prezumtiv ar fi n susi Hermes Tris-niegistul, Cosimo a finantat si traducerea l or. La curtea Medi ci au gasit gazduire gnditori celebri pentru preocuparile lor oculte, precum Mars ilio Ficino (1433-1499), cel care a tradus C orpus Her-jneticum, si Pico della M irandola (1463-1494). Ultimul este renumit n primul rnd pentru introducerea n Europ a a teoriei si a pract icii cabalistice. Amagindu-se probabil cu un fals sentime nt al securitatii indus de patronul sau aristocrat, Mirandola a fost prea explic it n ideile sale oculte si, curnd, cartile sale au fost trecute la Indexul papal, iar el nsusi a fost amenintat de papa Inocentiu al VUI-lea. Pentru o perioada a p ar ut ca Mirandola va avea soarta tuturor oponentilor Bisericii, dar apoi ceva s traniu s-a petrecut. Noul papa, Alexandru al Vl-lea membru al familiei Borgia , a anulat n mod bizar toate acuzatiile si amenintarile la adresa lui Mirandola, tri mitn-du-i chiar o scrisoare personala de sustinere. De ce? Poate un indiciu este faptul ca acest suveran pontif sia decorat apartamentele de la Vatican cu fresce reprezentnd teme egiptene antice,

printre care si zeita Isis.31 Istoricii contemporani nu iau n serios forta si inf luenta elementelor oculte, iar atunci cnd abordeaza aceasta tema, o fac pentru a sublinia, prin comparatie, triumful iluminismului n care aceste aiureli superstiti oase" au fost respinse de toti cei dotati cu simtul ratiunii. Dar ocultismul a s upravietuit si a exercitat o influenta majora as upra Renasterii. Fascinatia pen tru ocultism nu era doar un simptom a l deschiderii catre noi idei, ci nsasi cauz a ei. Frances Yates a schitat, ntr-o serie de carti, rolul real al ocultismului n istorie.32 Dupa cum sustine ea, noua filozofie oculta s-a raspndit din Italia n re stul Europei, punctul culminant fiind campania marelui predicator reprezentant a l ermetismului, Giordano Bruno (1548-1600). Calatorind prin diverse tari precum Germania si Anglia, el a propovaduit rentoarcerea la religia Egiptului antic si a fost foarte explicit n afirmatiile cu privire la ceea ce considera el ca fiind r elele crestinismului oficial.33 Asa cum am vazut, se crede ca ermetismul a fost fondat de Hermes cel de trei ori mare", prin intermediul unui fragment din Tablet a de Smarald, pe care erau nscrise numeroase secrete covr-sitoare. Desi putini erm etici au dat crezare acestui mit, ei acorda o impor tanta deosebita semnificatie i panteonului egiptean. Dar, desi multi reprezentanti ai ermetismului renascenti st credeau ca aceste secret e provin din Egiptul faraonic din vremea lui Moise, ele au, de fapt, o origine mai apropiata de epoca lui lisus. Radacinile acestor idei ajung n Egiptul secolelor I-III; dincolo de aceasta perioada se face simtita influenta unui numar mare de culturi. Recent, specialistii au recunoscut ca, n v reme ce generatiile anterioare au accentuat influenta filozofiei elene, id eile derivate din religia Egiptului antic au influentat dezvoltarea conceptelor ermet ice mai puternic dect s-a crezut anterior.34 Ermeticii snt de acord ca, desi Greci a antica a reprezentat un filon bogat pentru gnditori n general, civilizatia egipt eana este cea care detine cheile cunoasterii vizate de ei. De asemenea, ei si-au dat seama ca aceasta cunoastere nu este la ndemna oricui; sistemul filozofic egip tean era ntruchipat de o scoala a misterelor, iar secretele nu puteau fi aflate d ect n urma unor stagii intense de initiere treptata. Giordano Bruno a ajuns n Angli a n 1583 si n scurt timp a intrat n contact cu personalitati de talia lui Sir Phili p Sydney, autor, printre altele, al lucrarii Arcadia. Sydney, elev al unui mare ocultist englez, doctor John Dee (1527-1606), era n mod cert o personalitate de p rim rang n aceasta lume subterana, deoarece Bruno i-a dedicat doua dintre lucrari le sale scrise pe cnd se afla n Anglia. Este posibil ca un alt personaj al cercuri lor oculte din societatea elisabetana sa fi fost, de asemenea, prezent la ntlnirea dintre Giordano Bruno si Philip Sydney: William Shakespeare. (Semnificativ este faptul ca prima cladire a Teatrului Globe din Londra a fost construita pe baza principiilor ermetice ale geometriei sacre;35 n plus, despre ultima piesa a marel ui dramaturg, Furtuna, se spune ca ar ntruchipa o serie de concepte rozacruciene importante si ca ar fi fost inspirata de viata doctorului Giordano Bruno a fost o personalitate similara ca anvergura cu

Luther sau Calvin, si totusi numele sau este rareori mentionat n istoria predata n scoli. Asemenea lor si la fel ca toti ceilalti reprezen tanti ai contrareformei , era o fire rigida si neiertatoare, dupa canoanele vremii. Dar, spre deosebire de ei, Bruno nu predica nici una dintre v ersiunile acceptate ale crestinismului si, din acest jnotiv, zilele i-au fost numarate . Adaugati la aceasta realitate firea sa bombastica, si soarta ce i-a fost rezervata nu e greu de ghicit. Giord ano Bruno a murit pe rug la Roma, n 1600, dupa ce a fost tradat si denuntat Inchi zitiei de un a dept nemultumit. Bruno si-a format propria societate secreta, I G iordanisti, n Germania. Putine lucruri se cunosc despre ea, cu exceptia faptului ca a avut o influenta majora asupra dezvoltarii rozicrucianismului n Europa. 37 D ar acelasi lucru poate fi spus si despre sus-mentio-natul doctor J ohn Dee, un v eritabil magician vels. O personalitate complexa, era nu numai astrologul si con silierul reginei Elisabeta I, ci si a gent secret, alch imist si necromant.38 (S i un a man unt mai putin cunoscut: numele de cod al doctorului Dee ca spion era 007"!) Din aceste radacini s-a dezvoltat miscarea rozicruciana, una dintre cele mai misterioase din istorie. Existenta sa a devenit cunoscuta atunci cnd doua luc rari anonime, Fama Fratemitatis sau Descoperirea Fraternitatii Preanobilului Ordi n al Roza-Crucii" si Confessio Fratemitati s sau Confesiunea Laudabilei Fraternit ati a Preaonorabilului Ordin al Roza-Crucii" au nceput sa circule n Germania, n 161 4 si 1615.39 Aceste publicatii anuntau existenta unei confrerii secrete, rozicru cienii, numiti astfel dupa miticul lor fondator, Christian Rosenkreutz (Christia n Rozacruce). Acest erou se presupune ca a calatorit n Egipt si n Tara Sfnta, acumu lnd cunostinte secrete sau oculte pe care le-a transferat apoi unei noi generatii de adepti. Daca viata lui a fost una neobisnuita, modul n care a murit si a fost ngropat a avut un caracter chiar mai straniu . Se spune ca Rosenkreutz avea 106 ani cnd s-a stins, n 1484, si ca a fost nmormntat ntr-un loc tainic, ce era luminat d e un soare interior". De asemenea, trupul sau ar fi fost zice-se incoruptibil": si -a pastrat aparenta vie si nu s-a descompus (un fenomen ce pare a afecta post-mo rtem un numar suprinzator de oameni, mai cu seama sfinti catolici). Manifestele rozicruciene numele sub care au devenit cunoscute cele doua lucrari nu dezvaluia u nici unele dintre aceste secrete, dar, prin faptul ca an unta u existenta conf reriei, sugerau ca toti cei care doreau sa afle mai multe sa ia legatura cu ea. Probabil ca totul a fost

doar un fel de testa re a pietei, fiindca nu se oferea nici o adresa pentru cont act sau corespondenta. Acest lucru a fost suficient pentru a atrage dispretul si nencrederea istoricilor, care le-au considerat un soi de farsa ciudata. Dar, asa cum a indicat Frances Yates40, autorii Manifestelor au demonstrat o profunda cu noa stere a principiilor ermetice si alchimice, n mod semnificativ, pentru ei alc himia e ra o disciplina spirituala, fara nici o legatura cu obtinerea aurului, p e car e l numeau nedumnezeiesc si blestemat"41. Oricare ar fi adevarul despre rozi crucieni, realitatea este ca au exercitat o influenta puternica asupra unui mare numar de gndi-tori de renume, printre care Robert Fludd (1574-1637) si Sir Isaac Newton, n mod neasteptat, chiar si Francis Bacon, celebrul reprezentant al rationalismului, a fost n esenta rozicrucian.42 Si totusi faptul nu este att de ci udat, fiindca miscarea rozicruciana era o sinteza a tuturo r conceptelor oculte si ermetice; singurul aspect cu adevarat nou era faptul ca acum avea un nume. Ia r Frances Yates nu ezita sa1 defineasca pe Leonardo da Vinci ca un rozicrucian ti mpuriu"43. Daca ne amintim, numele lui da Vinci apare pe lista Marilor Maestri a i Prioriei din Sion, dar el nu si-a spus niciodata rozicrucian", fiindca termenul nu fusese nca inventat n vremea lui. Altii de pe lista respectiva nu au avut nsa a ceeasi problema, de pilda, Johann Valentin Andr aea (1586-1654), poet si dramatu rg german si totodata pastor luteran. Les dossiers secrets sustin ca el s-a afla t la crma Prioriei ntre 1637 si 1654, dar specialistii snt aproape unanim de acord ca el nsusi a s cris Manifestele Rozicruciene sau, cel putin, s-a aflat la origin ea lor. Andraea a scris nsa cu certitudine ceea ce se considera a fi al treilea M anifest, Nunta chimica a lui Christian Rosenkreutz"44, n 1616, cu multi ani nainte de a prelua conducerea Prioriei. Poate ca nsasi prezenta sa la vrful miscarii rozi cruciene i-a asigurat aceasta functie. La urma urmei, se pare ca tema rozicrucia nismului a constituit un numitor comun al celor patru presupusi Mari Maestrii di n secolul al XVI I-lea. Acest lucru sporeste, ntr-un fel, credibilitatea listei, fiindca abia n anii 1970 a reusit Frances Yates sa arunce o raza de lumina asupra existentei si influentei exercitate de miscarea rozicruciana. Aceasta continuit ate n rndul celor patru Mari Maestri ai Prio-riei din Sion a nceput o data cu Rober t Fludd, alchimistul englez care a detinut functia ntre 1595-1637. Fludd a declar at ca a ncercat s-i gaseasca pe rozicrucieni dupa ce le-a citit Manifestele, pentr u

a li se alatura, dar nu a reusit. Cu toate acestea, a scris pe larg de spre aces t subiect si a inclus idei preluate din Manifeste n scrierile sale, multe dintre ele cu un impact puternic de pilda, Utriusque cosmi historia (Istoria celor doua lumi", 1617). 45 (Lewis Spence, critic ocultist, mentioneaza ca, desi a scris n a nii 1630, Robert Fludd a folosit un limbaj ce amint este puternic de francmasoner ie" si ca societatea sa" era structurata ierarhic pe grade. 4^) Dupa Fludd a urma t Andraea, Mare Maestru pna n 1654, cnd s-a stins din viata si i-a succedat Robert Boyle, chimist Ia Oxford. Din cte se stie, Boyle nu a mentionat termenul rozicruci an" n scrierile sale, dar acestea demonstreaza o buna cunoastere a continutului M anifestelor.47 Iar atunci cnd a fondat, sub numele Colegiul Inv izibil, viitoarea Societate Regala, numele -era, n fapt, o referire ironica la modul n care rozicru cienii se descriau ei nsisi, ca fiind o societate invizibila" ,48 Dupa Boyle a urm at Isaac Newton, prezumtiv Mare Maestru al Prioriei din 1691 pn n 1727. Cunoscut pe ntru practica alchimiei, Newton detinea un exemplar din traducerea n limba englez a a Manifestelor, desi unele dovezi sugereaza ca, pentru el, povestea lui Rosenk reutz era doar un mit. (Specialistii n domeniu si-au dat seama ca povestea nu a f ost niciodata menita sa fie considerata un adevar literal.) Reala implicare a lu i Newton n ocultism a fost recunoscuta abia de curnd: mai bine de 10 la suta dintr e lucrarile sale erau tratate de alchimie. Mai sugestiv, probabil, este faptul c a Isaac Newton a reconstruit, ntr-un desen, planul Templului lui Solomon.49 Rozic rucianismul a avut, de asemenea, o legatura strns cu dezvoltarea francmasoneriei. Primii doi francmasoni cunoscuti din Anglia Elias Ashmole si Sir Robert Moray, a lchimist aveau conexiuni cu miscarea rozicruciana. Primul, mai cu seama, era un rzicrucian recunoscut, n vreme ce Mora y, n conformitate cu Frances Yates, a contrib uit probabil mai mult dect oricine altcineva la fondarea Societat ii Regale"50. n literatura masonica exista si alte referiri care stabilesc clar o legatura ntre Fr atii de Roza-Cruce" si francmasoni, dar acestea par a sugera ca, desi apropiate, cele doua organizatii si-au pastrat individualitatea.5 ! Interconexiunile dintr e rozicrucianism, francmasonerie, ermetism si alchimie identificate anterior de istorici precum Frances Yates au primit o confirmare categorica n ultimii ani, pr in descoperirea unei se rii de documente care ilustreaza amploarea relatiilor di ntre aceste miscari si idei. n 1984, n vreme ce studia istoria casei n care locuia, o profesoara de muzica din Manchester pe nume Joy Hancox a descoperit un set de documente, n principal diagrame si desene geometrice, strnse de John Byrom (16911763) si pastrate de urmasii acestuia, care nu le cunosteau reala semnificatie. Cele peste cinci sute de documente au ca princ ipal obiect geometria sacra si ar hitectura, precum si simbolurile cabalistice , masonice, ermetice si alchimice.5 2 Importanta Colectiei Byrom", cum a fost numita, rezida n faptul

ca arunca o raza de lumina asupra relatiei dintre aceste subie cte si asupra per soanelor crema societatii stiintifice si intelectuale a vremii care aveau astfel de preocupari. Byrom, o figura centrala a misca rii iacobite care urmarea resta uratia dinastiei Stuart pe tronul Angliei, er a francmason si membru al Societat ii Rega le. De asemenea , fa cea parte din Clubul Ca bala", numit si Clubul S oar elui, ai ca rui membr i se reuneau ntr-o cladire n St Paul's Churchyard, totodata sediul unei a dintre cele patru loje fon datoare ale Marii Loje a francmasone ri ei engleze. Jurnalul sau sugereaza ca Byrom avea relatii cu intelectualii de fru nte ai epocii sale. Scrierile din colectia sa au la baza toate societatile si pe rso nalitatile despre care am discutat pna acum, inclusiv rozicrucienii John Dee (cu care Byrom era nrudit prin casatorie), Robert Fludd, Robert Boyle, chiar si c avalerii templieri. Dintre documente fac parte diagrame ce detaliaza geometria s acra a unui mare numar de cladiri datnd din diverse perioade, ilustrnd prin urmare o continuitate n cunoasterea principiilor respective. De exemplu, o diagrama ind ica fa ptul ca arhitectura capelei de la Kings College, Cambridge, care dateaza de la mijlocul secolului al XV-lea una dintre ultimele constructii gotice majore din aceasta tara"53 se bazeaza pe conceptul cabalistic de Arbore al Vietii (conc luzie la care a ajuns si Nig el Pennick, specialist n simbolismul ezoteric). Stru ctura capelei a fost inspirata, se pare, de cea a catedralei de Ia Albi, n Langue doc, ridicata n secolul al XlV-lea, anterior unul dintre centrele catare. Din col ectie f ace parte si o diagrama a bisericii Temple din Londra, plus schite ale a ltor constructii ale templierilor, demonstrnd nca o data ca toate ace ste cladiri se ncadreaza ntr-o traditie continua si ca membrii confreriilo r rozicruciene si m asonice din secolul al XVIII-lea erau constienti de acest lucru. Colectia Byrom contine, de asemenea, materiale ce se refe ra la Templul lui Solomon si la Chivo tul Legii. Daca, asa cum se pare, masonii snt urmasi ai templierilor, ar fi oare posibil ca si rozicrucienii sa aiba aceleasi origini? n sus i numele Roza Cruce" a minteste de cavalerii care aveau ca emblema o cruce rosie sau trandafirie, n Nunta chimica" a lui Andraea , crucea rosie pe fon d alb este mentiona ta n mod repeta t, iar lucrarile lui n general amintesc puternic de legendele Graalului si, prin urmare, de templieri. Iar prezenta materialelor de inspiratie templiera n documen tele Byrom, predomina nt rozicruciene, sugereaza ca acea sta confrerie si masoni i au o origine comuna. Dar, n vreme ce francmasonii au fost si snt o organizatie b ine definita, cu membri cunoscuti si sedii declarate, rozicrucienilor nu li s-a stabilit o identitate foarte clara astfel nct termenul rozicru-cian" pare a se refe ri

mai degraba la un ideal dect la o societate concreta; Manifestele i definesc, ntr-a devar, ca o societate invizibila". Dar prima organizatie rozicruciana concreta si vizibila" a fost Ordinul Crucii Aurii si Trandafirii, fondata n Germania de Sigmu nd Richter n 1710, al carei tel principal era cercetarea alchimica.54 Saizeci de ani mai trziu nsa, ordinul s-a transformat ntr-o Loja Masonica a Ritului Strict Tem plier, cu toate ca si-a pastrat caracterul alchimic. Loja a avut numerosi membri de seama, printre care Franz Anton Mesmer (1734-1815), cel care a descoperit "M agnetismul animal" (fara a fi nsa, asa cum se crede ndeobste, Pionierul hipnotismu lui). Simplul fapt ca o societate rozicruciana se putea transforma att de usor ntr -o loja a Ritului Strict Templier dedmonstreaza originile lor comune. Dupa anul 1750, itele se ncurca rau. Desi nainte de aceasta data distinctia ntre masoni, rozi crucieni si alte organizatii care si as umau origini templiere era clara, dintr-o data toate aceste grupari devin att d e strns interconectate, nct par efectiv una s i aceeasi. De exemplu, n unele forme ale masoneriei, initiatii primesc titlul de c avaler templier" si Roza Cruce", fiind imposibil sa ne dam seama daca motivul est e descendenta autentica sau simpla sonoritate interesanta a unor astfel de titlu ri. Se estimeaza ca, ntre anii 1700 si 1800, peste 800 de gr ade si ritualuri au fost adaugate la practica francmasonica. Orice tentativa de a trasa o succesiune directa de la templier i la francmasonerie si rozicrucianism este destinata ese cului din cauza acestei uriase proliferari a riturilor si a sistemelor masonice. Confuzia este accentuata si de faptul ca, n multe cazuri, nu se poate sti care s isteme au aparut n secolul al XVIII-lea si care erau ntr-ade-var mult mai vechi. E ste nsa posibila identificarea unui fir comun ntre anumite sisteme masonice recuza te de francmasoneria conventionala. Acestea sn t variatiuni ale francmasoneriei oc ulte", cu origini n Ritul Strict Templier al baronului von Hund, si care s-au dez voltat n principal n F ranta. Cheia este un sistem masonic numit Ritul Scotian Rec tificat, dedicat n mod special studiilor oculte, si care pune un accent deosebit pe originile sale templiere. Aceasta forma a francmasoneriei este cea care ar e cele mai strnse legaturi cu societatile rozicruciene. Utilizarea termenului templi er" a devenit o problema pentru aceasta scoala masonica. Au existat unele fricti uni ntre membrii sai si cei ai francmasoneriei conventionale, care au respins n mo d oficial ideea originilor templiere, fiind iritati mai cu seama de afirmatia lu i von Hund , conform careia-. Fiecare mason e un templier". Mai ngrijoratoare erau suspiciunile autoritatilor, provocate de zvonurile ca templierii aveau un plan secret de a se razbuna pe monarhia franceza si pe papalitate pentru suprimarea o rdinului lor si executarea lui Jacques de Molay. n consecinta, n 1778 s-a organiza t la Lyon o Conventie a masoni lor

templaristi", n cadrul careia a fost creat Ritul Scotian Rectificat; acesta cupriu ndea un ordin numit Chevalier Bienfaisant de la Cite Sainte doar un alt nume pen tru templier". O influenta importanta asupra Conventiei de la Lyon si a ezo teris mului francez ulterior a fost exercitata de filozoful ocultist Louis Claude de S aint-Martin (1743-1804). Desi era aparent un celibatar convins, filozofia sa era axata pe venerarea principiului feminin ntruchipat de Sophia, pe care o considera forma feminina a Marel ui Arhitect"56. Ma rtinismul" a fost cea mai influenta filozofie oculta, nu doar pentru aceste form e ale masoneriei, ci si pentru societatile rozicruciene din Franta secolului al XlX-lea, despre care vom discuta pe larg n capito lul urmator. La ctiva ani dupa r euniunea de la Lyon, n 1782, o alta mar e conferinta masonica la care au particip at reprezentanti ai tut uror gruparilor masonice din Europa a fost organizata la Wilhelmsbad, n Hessen, sub presedintia ducelui de Brunswick. Obiectivul conferin te i a fost eliminarea profundelor divergente din cadrul masoneriei, prin lamuri rea o data pentru totdeauna a relatiei dintre francmasoneri e si cavalerii templ ieri. Rezultatul a fost umilitor pentru baronul von Hund, care a participat pent ru a sustine originea templiera, si a nsemnat sfrsitul definitiv al Ritului Strict Templier. Si totusi, templaristii au cstigat batalia: conventia a acceptat Ritul Scotian Rectificat, care nu era altceva dect Ritul Strict Templier cu un alt num e. Deopotriva semnificative n francmasoneria oculta snt sistemele numite Rituri Eg iptene, care aveau sa devina importante n stadii le ulterioare ale cercetarilor n oastre. Toate deriva nsa din preaiubitu l Rit Strict Templier al lui von Hund si, prin urmare, snt foarte apropi ate de Ritul Scotian Rectificat. Spre deosebire d e obisnuitele aparente ale francmasoneriei, se pune un accent deosebit pe princi piul feminin (unele forme includ si loji feminine active). Toti francmasonii l ve nere aza pe misteriosul fiu al vaduvei", n Riturile Egiptene, vaduva" este Isis.57 Prioria din Sion, adepta declarata a zeitei Isis, pretinde ca s-a nascut ca un n ucleu al Ordinului Templierilor si s-a dezvoltat firesc, n decursul anilor, atragn du-si diverse asocieri ezoterice, unele ilustrative prin ele nsele. Un factor de influenta pare sa fi fost Jacques-Etienne Marconis de Negre (1795-1865), care a fondat n 1838 unul dintre Riturile Egiptene ale francmasoneriei oculte, Ritul din Memphis. Si acesta pretinde ca si are originile n traditia "templarista" a lui vo n Hund. Marconis de Negre a schitat un veritabil mit fondator" al orga -

nizatiei sale, fcnd obisnuita afirmatie pretentioasa ca ritul si are originile n ant ichitate, ntr-o grupare numita Societatea Fratilor Rozicrucieni din Est. Aceasta, la rndul ei, fusese nfiintata de un preot al unei stravechi religii egiptene pe n ume Ormus, convertit la crestinism de Sfntul Marcu; printre discipolii acestuia s -ar fi aflat si unii membri ai comunitatii eseniene.58 Mitul Ormus sugereaza exi stenta a patru influente: rozicru-cian, egipteana, crestina (poate o forma eretic a) si a ezoterismului iudaic, precum Cabala (despre esenieni se crede pe drept s au nu -ca erau cabalisti). Ceea ce ni s-a parut noua interesant n privinta acestu i mit est e faptul ca asa cum stiu cei care au citit The Holy Blood and the Holy Grail Prioria din Sion a preluat numele Ormus ca pe un subtitlu". Iar mai trziu a m aflat ca mitul a fost mentionat mai nti n relatie cu Ordinul Crucii Aurii si Tran dafirii, cnd acesta a devenit o Loja a Ritului Strict Templier, n 1770.59 Dar, as a cum vom vedea, implicatiile pentru investigatia noastra snt profunde. Nu este t otusi suprinzator ca exista organizatii care se pretind a fi succesoare oficiale ale templierilor. Majoritatea pot fi cu usurinta ignorate, dar Ordinul Antic si Militar al Templului din Ierusalim pare d estul de convingator pentru a fi luat n serios. Astazi are sediul n Por tugalia, unde sustine ca se concentreaza pe act iuni caritabile si cercetari istorice, desi o aripa a sa opereaza din localitate a cu nume rezonant Sion, din Elvetia.60 Originile sale nsa ale gruparii noi se af la n Franta. Ordinul Antic si Militar al Templului din Ierusalim a fost fondat n 1 804 de un medic pe nume Bernard Raymond Fabre-Palaprat, care sustine ca s-a baza t n aceasta actiune pe Carta Transmiterii l ui Larmenius", cunoscuta sub numele ma i simplu de Carta Larmenius". Daca este adevarat, nseamna ca Fabre-Palaprat descin de ntr-adevar din templieri, deoarece se pare ca aceasta carta ar fi fost scrisa n 1 324 de Johannes Marcus Larmenius, care fusese numit Mare Maestru de Jacques d e Molay n susi. Documentul poa rta semnaturile prezumtive ale tuturor Marilor Mae stri ulteriori ai ordinului fapt semnificativ, fiindca, dupa executarea lui de M o-jay, nu ar mai fi trebuit sa existe nici un Mare Maestru. n mod previzibil, ist oricii au considerat carta un fals.61 Chiar si autori cu deschidere spiritua la, precum Baigent si Leigh, snt de acord ca nu este autentica.62 Dar foarte putini critici au vazut, de fapt, documentul, bazndu-si obiectiile pe o traducere din la tina a originalului din secolul al XIX-lea.63 (Carta este scrisa n latina si tran scrisa ntr-un cod bazat pe geometria crucii templiere.) Unul dintre motivele pent ru care este considerata un fals este acela ca limba utilizata este prea corecta latina medievala fiind renumita pentru incorectitudinea ei; de fapt nsa, traduca torul i-a corectat gramatica. Criticii au desconsiderat si lista cu declaratii a le Marilor Maestri, deoarece forma cuvintelor este identica n toate ceva greu de crezut pentru o perioada att de ndelungata, cuprinsa ntre 1324 si 1804. Dar, repeta m, motivul acestei identitati este

standardizarea realizata de traducator; n original, declaratiile se deosebeau ntre ele. Prin urmare, principalele doua motive care au dus la respingerea Cartei Lar menius" nu stau n picioare. Carta a fost criticata si pentru ca este foarte agres iva la adresa dezertorilor templieri scotieni" care, considera Larmenius, ar treb ui spulberati cu anatema" (si, mpreuna cu ei, cavalerii ospitalieri). Presupunnd ca acesti schismatici erau masonii Ritului Strict al lui von Hund, ist oricii snt de parere ca furia mpotriva lor e o dovada a falsitatii cartei dat fiin d ca, dupa parerea lor, baronul a inventat transmiterea scotiana" n jurul anului 1 750. Daca nsa von Hund spunea adevarul n privinta originilor reale ale francmasoni lor, atunci imaginea gene rala se schimba complet. De fapt, Ordinul Antic si Mil itar al Templului pretinde ca d ocumentul exista deja cu cel putin o suta de ani nainte ca Fabre-s-1 dea publicitatii, cnd Filip, duce de Orleans mai regent al Fra ntei , a convocat la Versailles o adunare a mem-rilor acestui ordin. Daca este ade varat, atunci acest eveniment constituie n sine o dovada a continuitatii templier ilor n Europa. (Acelasi duce de Orleans 1-a introdus pe cavalerul Ramsay n Ordinul St Lazarus.) Pe lnga Carta Larmenius", Fabre-Palaprat detinea un alt document imp ortant, si acesta respins de la bun nceput de majoritatea criticil or. Este vorba despre Levitikon o versiune a Evangheliei dupa loan c u implicatii evident gnos tice, pe care el pretinde ca a gasit-o ntr-un anticariat. Din nou, lucrurile par putin cam prea bine a ranjate, da r daca documentul este autentic, arunca o raza de lumina asupra motive lor pentru care ideile gnostice au fost pastrate n secre t. Fiindca Levitikonul, o versiune a Evangheliei dupa loan despre care unele opi nii considera ca dateaza din secolul al XI-lea65, prezinta o poveste" cu totul di ferita de cea din cartea cu acelasi nume a Noului Testament. Pe baza L evitikonu lui, n 1828 Fa bre-Palaprat a fondat la Paris Biserica loanita Neotempliera, n car e si-a initiat adeptii, iar dupa moartea sa, zece ani mai trziu, crma a fost prelu ata de Sir William Sydney Smith, francmason de rang nalt si erou al razboa ielor napoleoniene. Levitikonul, care a fost tradus din latina n greaca, are doua secti uni.66 Prima contine doctrinele religioase ce trebuie mpartasite initiatilor, inc lusiv ritualuri referitoare la cele noua grade ale Ordinului Templierilor. Prima sectiune descrie, de asemenea, Biserica lui loan " a templierilor si afirma ca a cestia si spuneau ioaniti" sau crestini

originari". Partea a doua este similara cu Evanghelia dupa loan din Noul Testame nt, avnd nsa cteva omisiuni semnificative. Capitolele 20 si 21, ultimele, lipsesc. De asemenea, snt eliminate toate aluziile la eleme ntul miraculos din parabola tr ansformarii apei n vin, a pi-nilor si a pestilor si a nvierii lui Lazar. De asemene a, nu mai apar unele referiri la Sfntul Petru, inclusiv faptul ca lisus ar fi spu s: Pe aceasta piatra voi cladi Biserica Mea". Orict de surprinzatoare ar fi aceste lucruri, Levitikonul contine si alte elemente bizare, chiar socante: lisus este prezentat ca fiind un initiat n misterele lui Osiris, unul dintre principalii ze i egipteni din vremea respectiva. Osiris era sotul surorii lui, frumoasa Isis, z eita iubirii, a tamaduirii si a magiei, printre altele. (Orict de scandaloasa ni s-ar parea astazi, aceasta relatie incestuoasa era obisnuita n traditia faraonica si -ar fi parut ct se poate de fireasca oricarui credincios din Egiptul antic.) F ratele lor, Set, o dorea pe Isis pentru el si a complotat pentru a-1 ucide pe Os iris. Acesta din urma a fost luat prin surprindere de acolitii lui Set, care i-a u cioprtit trupul si au mprastiat bucatile de cadavru. Suferind cumplit, Isis a ra tacit prin lume n cautarea lor, fiind ajutata n acest scop de zeita Nepthys, sotia lui Set, care dezaproba crima comisa. Cele doua zeite au recuperat toate ramasi tele trupesti, cu exceptia falusului. Dupa ce a reasam-blat corpul, Isis i-a ali pit un falus artificial, prin intermediu] caruia a conceput n mod magic un copil, pe Horus. n unele versiuni ale povestii, ea ar fi avut apoi o relatie cu Set, de si motivele nu snt foarte clare; n relatia lor pare a fi fost implicat un element de razbunare. Pe Horus, ajuns la vrsta tineretii, 1-a iritat aceasta legatura, pe care a considerat-o o tradare a memoriei tatalui sau, Osiris. De aceea, s-a lup tat cu Set, 1-a ucis, iar el a ramas fara un ochi. Tnarul s-a vindecat, iar ochiu l lui Horus a devenit talismanul favorit al egiptenilor. Pe lnga extraordinara af irmatie ca lisus ar fi fost un initiat al misterelor lui Osiris, Levitikonul sus tine si ca el ar fi mpartasit aceste cunostinte ezoterice unuia dintre ucenicii s ai, loan cel Preaiubit ". De asemenea, textul mentioneaza ca Pavel si ceilalti ap ostoli au f ondat Biserica Crestina, dar au fcut-o fara a cunoaste adevaratele nva taturi ale lui lisus, fiindca nu faceau parte din cercul sau de apropia ti, n con formitate cu Fabre-Palaprat, aceste cunostinte secrete, care i-au fost transmise lui loan cel Preaiubit, au fost pastrate si preluate apoi de cavalerii templier i. Levitikonul aminteste de o traditie perpetuata din generatie n generatie de o secta sau Biserica a Crestinilor loniti din Orientul Mijlociu. Acestia sustineau ca au mostenit nvataturile secrete" Si adevarata istorie a Iui lisus, pe care ei l numeau Yeshu cel uns". Daca nsa o astfel de secta a existat cu adevarat, versiunea sa asupra vi etii lui lisus este att de neortodoxa, nct este de mirare ca se consi de ra

crestina". Pentru membrii ei, lisus a fost nu doar un initiat al lui Osiris, ci s i un simplu om, nicidecum Fiul lui Dumnezeu. In plus, el era copilul nelegitim a l Mariei, iar despre imaculata conceptie nici nu se pune problema. loanitii cons iderau ca toate aceste povesti au fost, de fa pt, o ingenioasa si scandaloasa mi stificare pusa la cale de autorii Evangheliilor, pentru a ascunde ilegitimitatea lui lisus si faptul ca mama lui nu stia cine era tatal! Secta ioanita recunoste a faptul ca titlul Hristos" nu i era rezervat exclusiv lui lisus; cuvntul din limba greaca, Chnstos, nsemna, de fapt , cel Uns" un termen care putea fi aplicat multo r persoane, inc lusiv regilor si autoritatilor romane, n consecinta, liderii ioan iti si asumau totdeauna acest titlu. fEvanghelia dupa Filip", descoperita la Na g Hammadi, foloseste termenul Hristos" pentru toti initiatii gnostici.67) Despre ac easta grupare s-a spus ca era o secta gnostica, detin atoare a unor variate secr ete ezoterice, prin tre care si cele ale Cabalei. Membrii ei au conceput un plan de a se transforma ntr-o organizatie sub acoperire", care (n cuvintele scriitorulu i Eliphas Levi, din secolul al XlXlea) sa fie unica depozitara a marilor secrete religioase si s ociale, sa numeasca regi si pontifi, fara a se expune capacitati i de cor uptie a puterii"68; altfel spus, o organizatie misterioasa, nesupusa ca pric iilor si nesigurantei inerente schimbarilor politice si sociale n decursul a n ilor. Instrumentul sau de lucru avea sa fie Ordinul Templierilor, iar Hugues d e Payens si ceilalti cavaleri fondatori erau, de fapt, initiati i oaniti. Ca urm are a patimii lor pentru avere si putere, templierii au devenit corupti si, n cel e din urma, au fost suprimati. Papa si regele Frantei nu-si puteau permite sa de a publicitatii adevarata natura a amenintarii reprezentate de Ordinul Templieril or si, de aceea, au inventat acuzatiile de idolatrie, erezie si imoralitate. Dar nainte de a fi executat, Jacques de Molay ar fi organizat si instituit masoneria oculta"69, pentru a cita din nou cuvintele lui Levi. Daca este adevarata, aceast a asertiune rastoarna din temelii ver siunea oficial acceptata a istoriei. Dat f iind ca stabileste o legatura directa ntre un tip de francmasonerie si vechii tem plieri, am putea crede ca acei masoni ne-ar putea oferi cteva informatii suplimen tare despre cunostintele detinute de cavalerii templieri. n Istoria magiei", Eliph as Levi consacra o sectiune ntreaga traditiei ioanite asa cum este ea descrisa n L evitikon. Noi am citit-o prima data n traducerea n limba engleza a lui A.E. Waite, da r apoi am gasit o alta traducere a sectiunii respective ntr-o lucrare a lui A lbert Pike erudit mason si Mare Maestru al Ritului Scotian Antic si Acceptat din America

 Morals and Dogma of the Ancient and Accepted Scottish Rite of Freemasonry (Morala si Dogma Ritului Scotian Antic si Acceptat al Francmasoneriei", 1871). ntre cele doua versiuni exista cteva deosebiri. Care dintre ele sa fie nsa autentica? Am ve rificat editia originala n franceza a lucrarii lui Levi70 s i am constatat ca Pik e a operat de la sine unele adaugiri si corecturi, probabil n functie de modul n c are a nteles el traditia respectiva. De ex emplu, ultima parte a afirmatiei citat e mai sus apare la el sub forma masoneria oculta, ermetica sau scotiana"71. De as emenea, modifica usor cuvintele lui Levi referitoare la relatia dintre templieri i ioaniti si rozicru cieni. n traducerea fidela a lui A.E. Waite, Levi scrie: Modi ficnd putin cte putin metodele austere si ierarhice ale precursorilor n initiere, s uccesorii vechilor rozicrucieni au devenit o secta mistica si au mbratisat cu fer voare doctrinele magice ale templierilo r, iar drept urmare, se considerau unici i depozitari (sic!) ai secretelor sugera te de Evanghelia dupa Sfntul /oan".72 Pi ke a modificat fragmentul scris cu italice, astfel: ... Si s-au unit cu multi din tre templieri, dogmele celor dou a organizatii combinndu-se ntre ele.. ."73 Mo dif icarile operate de Pike snt semnifica tive, deoarece, aac Levi era un observator s i un comentator neimplicat al lumii e si oculte, Pike avea cunostinte din interi orul acesteia. El a considerat de cuviinta sa corecteze versiunea lui Levi si as tfel, n loc sa afirme ca rozicrucienii au adoptat doctrinele templierilor", el a d at de nteles ca acestia s-au unit efectiv cu gruparile templiere exi stente nca la acea data. Dar cel mai important amendament operat de Pike este un element cu t otul nou. Dupa fraza care se refera la faptul ca Jacques de Mo lay a instituit ma soneria oculta, ermetica sau scotiana", Pike adauga ca acest ordin 1-a adoptat pe Sfntul loan Evanghelistul ca unul dintre patronii sai, asociindu-1, pentru a nu strni suspiciunile Romei, cu Sfntul loan Botezatorul.. ,"74 Acest lucru este cel p utin curios. Tinnd seama ca att loan Evanghelistul, ct si loan Botezatorul snt sfint i catolici recunoscuti oficial, de ce ar fi fost nevoie ca veneratia pentru unul sa constituie un paravan pentru adorarea celuilalt? Si totusi, nu se poate ca P ike, unul dintre cei mai de seama specialisti n masonerie, sa fi introdus degeaba ac easta informatie n traducerea unei carti scrise de o alta persoa na , n mod ce rt, era nevoie sa aprofunda m acest subiect ioanit din tradit ia masonica. Asa c um am vazut n ultimul capitol, A.E. Waite a amintit de o traditie ioanita" care a influentat legendele despre Graal si care, la prima vedere, pare de nenteles. Acu m nsa ncepea sa capete sens; n mod cert, traditia ioanita" are anumite conexiuni ori cu loan Evanghelistul, ori cu

loan Botezatorul. Ideea nu este, desigur, noua pentru investigatia noastra. Aceasta traditie si relatia ei directa cu unul din cei doi sfinti loan este esentiala si pentru Prioria din Sion; pentru aceasta organizatie, pe de alta parte, loan Bot ezatorul se afla n prim-plan. Dupa cum mentionam n Capitolul 2, Prioria sustine ca Gode-froi de Bouillon s-a ntlnit cu reprezentantii unei misterioase Biserici a lui loan" cu alte cuvinte, Confreria Ormus si, n urma acestei ntrevederi, a decis for marea unui guvern secret". Cavalerii templieri si Prioria din Sion au fost nfiinta te ca parte integranta a acest ui plan. Trebuie sa subliniem nca o data ca , n con formitate cu acea sta relatare, cel putin, att Prioria, ct si Qrdinul Templierilo r au fost astfe l create nct sa corespunda idealurilor misterioasei Biserici a lui loan. Cu exceptia ctorva detalii minore, povestea este similara cu aceea din Lev itikon, iar aceasta similaritate demonstreaza ca Prioria si templierii se ncadrea za n aceeasi traditie. Perceperea templierilor ca o organizatie secreta cu autori tatea de a ntrona si detrona regi aminteste de cea a Cavalerilor Templieri ai Gra alului din romanul Parzival, de Wolfram von Eschenbach, iar dovezile atesta c a Ordinul Templierilor si-a arogat acest drept.75 Problema e ca majoritat ea acest or declaratii cu privire la o lunga descendenta istorica dateaza din secolul al XlX-lea si apartin gruparilor neotempliere. Ele ar deveni nsa credibile daca ar p utea fi coroborate cu o serie de dovezi indepe ndente referitoare la conexiunea lor cu organizatii existente n mod cert cu seco le n urma, precum asocierea dintre rozicrucieni si masonerie. O alta dificultate a fost cauzata de faptul ca s-au facut doua afirmatii diferite ca sens. Prima: anumite forme ale francmasoneriei descind direct din Ordinul Templierilor. A doua: templierii nsisi snt o continuare a unei traditii eretice mult mai vechi, cu radacini n epoca lui lisus. Din pacat e, atestarea celei dintii nu demonstreaza n mod automat si veridicitatea celei d e-a doua. Dar accentul pus pe o versiune particulara a Evangheliei dupa loan est e incitant, desi la un moment dat pare a exista o confuzie ntre loan Evanghelistu l si loan Botezatorul. Afirmatia lui Albert Pike conform careia masonii 1-ar fi adoptat pe Botezato r ca un paravan pentru veneratia lor secreta la adresa lui l oan Evanghelistul este, asa cum am vazut, lipsita de sens. De ce ar fi vrut ei s a-si ascunda adoratia pentru unul din cei doi sfinti, cnd ambii erau pe deplin ac ceptati de Biserica? Pike nu a reusit astfel dect sa atraga aten tia a supra ambi lor sfinti loan, nvaluindu-i pe amndoi n mister. Poate ca aceasta a si fost intenti a sa. Cu alta ocazie, A.E. Waite a citat unele scrieri francmasonice despre maso neria ioanita , n care se sustine ideea unei conexiuni cu un crestinism ioanit or ganizat n jurul Botezatorului, considerat singurul profet a devarat".76 Am vazut c a loan Botezatorul era deopotriva patronul templierilor si

al francmasonilor. Marea Loja din Anglia a fost fondata pe 24 iuni e, de ziua Sfn tului loan Botezatorul. Mai mult dect att, pe pardoseala tuturor templelor masonic e exista doua linii paralele; una reprezinta toiagul l ui loan Evanghelistul (un alt nume al lui loan cel Preaiubit"), iar cealalta l simbolizeaza pe cel al lui l oan Botezatorul, n mod evident, ambii sfinti au o importanta deosebita pentru org anizatie, desi pe primul plan se situeaza cel de-al doilea, n plus, juramntul maso nic se adreseaza preasfintil or loan".77 Masonii din ziua de azi nsa sustin ca nu stiu de ce snt venerati cei doi loan.78 Este posibil ca ntre cele doua personaje b iblice sa se fi creat o confuzie n decursul anilor si ca termenul ioanit" sa nu se ref ere la adeptii lui loan cel Preaiubit", ci la cei ai Botezatorului. Dar, ind iferent despre care dintre acesti sfinti loan este vorba, un alt nume se remarc a prin absenta sa totala din riturile lojilor masonice: cel al lui lisus nsusi, n mod oficial, motivul este acela ca masoneria nu este o org anizatie esential cre stina; pentru a intra n rndurile ei, teismul este suficient. Dar n acest caz, de ce acorda ea o asemenea veneratie sfintilor loan sfinti crestini? Ideea conform ca reia E vanghelia dupa loan ar ascunde o serie de secrete oculte sau ca ar exista o alta versiune a ei a aparut de mai multe ori n cursul cercetarilor noastre. Ca tarii se presupune ca ar f i avut o alternativa eretica, iar Sir Isaac Newton er a obsedat de ea. (Iata ce scrie Graham Hancock: .. . n ciuda convingerilor sale re ligioase ferme, parea uneori c-1 considera pe Hristos un om exceptional de dotat. .. mai degraba dect Fiul lui Dumnezeu".79) Astfel, este posibil ca att francmasoni i de Rit Scotian, ct si templierii Cartei lui Larmenius sa fi detinut secretele i nitiale ale Ordinului Templierilor si ambele organizatii asociaza acest ordin cu secta ioanita". Desi n Riturile Egiptene ale francmasoneriei nu e xista nimic evi dent ioanit, toate aceste sisteme deriva din Ritul Strict Templier al baronului von Hund. Iar Prioria din Sion afirma ca are conexiun i cu toate aceste trei sis teme. Asa cum am mentionat, Pierre Plantard de Saint-Clair a definit obiectivul Ordinului Templului ca acela de a fi purtatorul de sabie al Bisericii lui loan si purtatorul de stindard al primei dinastii, armel e ce respecta spiritul S ionul ui". Acest proiect maret urma sa duca la o renastere spirituala" ce avea sa rastoa rne crestinismul cu susul n jos". Evident, acest lucru nca nu s-a ntmplat desi cerce tarile noastre demonstreaza ca revelatia ce ar putea avea un asemenea rezultat e ste pe cale de a-si face o aparitie dramatica pe scena lumii poate n persoana"

Prioriei sau a organizatiilor nrudite, precum ioanistii80. n orice caz nsa, noi put em spune ca am realizat un lucru remarcabil: am nceput cu aparenta obsesie a lui Leonardo da Vinci pentru loan Botezatorul si am urmat ipoteza conform careia Pri oria din Sion era, ntr-un fel, asociata cu acelasi sfnt. n acea etapa a investigati ilor noastre, acest lucru nu parea foarte important, dar pe masura ce am parcurs calea de la templieri la masoni si apoi la celelalte grupari oculte, n fata ochi lor nostri a prins contur o conexiune mult mai convingatoare. Erezia ioanita se afla la baza tuturor aspectelor lumii oculte si, conform p ropriei declaratii, a cestei traditii i apartine si Prioria din Sion. Desi numeroase ntrebari grele" rama sesera nca fara raspuns, ncepuse deja sa se reliefeze o imagine coerenta, care l as ocia pe l oan Botezatorul cu o traditie oculta complexa. Si totusi, aceasta era do ar o fateta a unei erezii duble, cealalta fiind veneratia sacra pentru o zeit a sau pentru principiul feminin. Desigur ca aceasta din urma fateta este mai dif icil de armonizat cu structurile vizibile ale unor organizatii precum masoneria, care par a avea o orientare masculina. Dar, n mod cert, secretele ascunse dincol o de aceste doua fatete au o importanta deosebita, fiindca au fost pastrate si a parate cu strasnicie, uneori cu un pret urias, si Par a fi strnit profunda ostili tate a Bisericii. Faptul nu este surprinzator, fiindca cea de-a doua fateta a st ravechilor secrete ezoterice venerarea principiului feminin a luat forma unei ma gii sexuale transcendente, cu toate implicatiile acesteia privind forta uierenta a femininului. CAPITOLUL 7 Sexul: supremu l sacrament Vechile texte alchimice a u o simbolistica bogata, complexa si derutanta, menita sa-i mpiedice pe neinitiat i sa le descopere secretele. Asa cum am mentionat, la nivel fundamental, alchimi a viza transforma rea personala, spirituala si sexuala, iar secretele sale se re fereau la tehnici le de realizare a acestei Lucrari Marete". Recu-noscnd preocupar ile nemateriale si sexuale ale alchimiei, psihologul C.G. Jung a considerat ca a ceasta disciplina este precursoarea psihanalizei.l Am vazut deja ca Mareata Lucra re" a alchimistilor era n sine o experienta profund transformatoare, dar nimeni n u stie cu certitudine n ce anume consta ea. Nicholas Flamei (presupus Mare Maestr u al Prioriei din Sion), care a nfptuit-o pe 17 ianuarie 1382 la Paris, a sublinia t ca a reusit acest lucru mpreuna cu sotia sa, Femeile.2 Cei doi formau, se pare, un cuplu bine sudat; si ea era, probabil, alchimist, asa cum erau, de altfel, nu meroase femei, n secret. Dar Flamei a subliniat oare prezenta ei n acea zi memorab ila ca o aluzie la adevarata natura a Lucrarii Marete"? Sa fi sugerat el astfel c a ar fi fost vorba despre un ritual sexual? Este nendoielnic ca, n practica alchim iei, exista cel putin o componenta de ordin sexua l, asa cum releva, de altfel, si textu l clasic intitulat C oroa na N aturii", citat n Alchimia" lui Johannes Fab ricius: .............................................. ,. Domnita cu pielea alba, alipita dragastos de sotul ei cu membr e rumene, mbratisati n beatitudinea uniuni i maritale, ngemanndu-se si dizolvndu-se unul n altul pentru a atinge telul perfecti unii. Erau doi si au

devenit unul, ca si cum ar fi un singur trup".3 n mod semnificativ, exista doua d iscipline orientale care subliniaza transcendenta religioasa si spirituala a sex ualitatii: tantra indiana si taoismul chinez. Ambele snt stravechi bucurndu-se de un respect deosebit n culturile respective si pun accentul pe potentialul anumito r practici sexuale de atingere a constiintei mistice, de regenerare fizica si de longevitate, de uniune cu divinitatea. Desi aceste aspecte snt bine cunoscute n p rezent, ceea ce nu se stie n afara grupurilor de initiati este faptul ca exista ct e o ramura alchimica a ambelor discipline, tantra si taoismul. Si, asa cum vom v edea, acest lucru demonstreaza adevarata natura a alchimiei occidentale. n tantri sm, spre exemplu, terminologia chimica" desemneaza, de fapt, practicile sexuale, n lucrarea sa Mn, Myth & Magic (Omul, mitul si magia"), Benjamin Walker sustine: Des i n aparenta preocupata de transmutatia metalelor inferioare n aur, de mijloacele, modalitatile si instrumentele economice si de gestica rituala a alchimistului n atelierul sau, alchimia are loc, de fapt, n interiorul corpului".4 Ironic este nsa ca elementele sexuale ale alchimiei occidentale au fost considerate de obicei o metafora pentru procesele chimice! Intr-un articol pe tenia alchimiei sexuale t antrice si taoiste, publicat ln revista T he Unexplained, Brian Innes remarca: Si milaritatea dintre imagistica si substantele utilizate n alchimie n toate aceste c ulturi este izbitoare. La fel de pregnanta este si deosebire fundamentala ntre el e: alchimia europeana medievala ftu pare a a vea o baza sexuala explicita".5 A e xistat, de asemenea, o diferenta considerabila ntre nivelurile de acceptabilitate ale alchimiei n Orient si n Occident, n China si India, alchimia nu era o stiinta interzisa, iar atitudinile fata de sex erau mai relaxate si mai bine acceptate d ect n Europa; prin urma re, nivel ul de transparenta era considerabil mai mare. De curnd, Occidentul a descoperit" si el sexualitatea sacra" ~ ideea conform careia s exualitatea este supremul sacrament, oferind nu doa r placere, ci si uniunea cu divinul si cu universul. Sexu l este considerat o punte ntre cer si pamnt, ce perm ite eliberarea unei uriase energii creatoare si revitalizeaza cuplul chiar pna la nivel celular. No ua cunoastere n privinta sexualitatii sacre are ca rezultat fa ptul ca, n sfrsit, vechile texte alchimice pot fi pe deplin si corect ntel ese n Occ ident, desi cei mai dispusi sa exploreze acest aspect par a fi cercetatorii fran cezi. Printre autorii anglo-saxoni care nu s-au sfiit sa abordeze subiectul se a fla A.T. Mann si Jane Lyle, care n 1995, n cartea Sacred Sexuality (Sexualitate sac ra"), afirmau: Este nendoielnic ca nvataturile alchimice ascundeau secrete sexuale magice, strns nrudite cu principiile tantrice. Ca urmare a complexitatii si a dive rsitatii sale, alchimia a disimulat n mod cert si alte mistere sub forma alegorii lor poetice, pe care doar mintea initiat

ilor le poate patrunde".6 Dintre numerosii scriitori francezi care au abordat ac easta tema, Andre Nataf scrie: ... Secretul vizat de majoritatea alchimistilor er a unul erotic... alchimia nu e, de fapt, altceva dect cucerirea iubirii, un aliaj a l eroticului cu spiritualul".7 Tantrismul si taoismul snt considerate de mult tim p reprezentative pentru traditia orientala a sexualitatii sacre, dar n Occident n u a existat o astfel de practica bine definita si usor identificabila daca nu lu am n consideratie alchimia. Imagistica sexuala a textelor alchimice pare evident a daca o privim a stazi, n lumina epocii noastre postfreudiene: Luna i spu ne cons ortului sau, Soarele: O, Soare, nimic n-ai putea face tu s ingur daca n-as fi eu cu puterea mea, asa cum cocosul este neajutorat fara gaina lui".8 Experimentele chimice adopta forma mariajelor" sau a copulatiilor" dupa de cum o demonstreaza s i titlul tratatului scris Johann Valentin Andraea: The Chemical \tfedding - Nunta chimica". Desigur ca ntele sul acestei imagistici poate fi cel aparent, o copulatie" fiind nimic mai mult d ect actul n sine, dupa cum la fel de posibil este ca simbolismul alchimic sa nu as cunda absolut nimi c secret. Dar cuvintele au fost mereu atent alese, astfel nct s a redea instructiuni complexe, cu semnificatie deopotriva chimica si sexuala. La nivel esential, putem spune ca textele alchimice contin concomitent lectii" de m agie sexuala si de chimie. n mod ciudat tinnd seama de tonul evident sexual al maj oritatii lucrarilor n domeniu ideea acreditata din punct de vedere istoric a fost aceea ca alchimia era, n fapt, chimie si ca ntregul sau simbolism nu era dect o fa ntezie. Motivul este usor de nteles: nainte ca traditiile orientale sa fie cun osc ute n Occident, n u exista un cadru de referinta pentru acest concept al alchimie i sexuale. Acum situatia s-a schimbat, iar conceptul capata rapid o recunoastere larga. Barbara G. Walker exprima astfel semnificatia fundamentala a alchimiei: S ecretul este n parte revelat de preponderenta simbolismului sexual n literatura al chimica. Copulatia dintre Atena si Hermes poate nsemna combinarea sulfului (sic!) c u mercurul ntr-o retorta sau poate desemna lucrarea sexuala a alchimistului $i a iu bitei sale. Ilustrat iile din tratatele alchimice sugereaza de cele mai multe or i existenta unui misticism sexual. Mercur sau Hermes era eroul alchimic care fer tiliza Potirul Sfnt, o sfera sau un ou asemanator unui uter, n care urma sa se nas ca filius philosophorum. Este posibil ca vasul respectiv sa fi fost unul real, o eprubeta sau o retorta; n majoritatea cazurilor nsa, pare a fi un simbol mistic. Despre Diadema Regala a progeniturii sale se a firma ca apare in menstro meretri cis, n sngele menstrual al unei trfe, cea care ar fi putut fi Marea Prostituata - vuj n epitet a ntic al z eitei... (Walker greseste nsa cnd sugerea za ca, aflati n caut area asa-

numitului vas hermeticum Potirul lui Hermes" alchimistii l identificau cu vas spir ituale, potirul sau pntecele spiritual a l Fecioar ei Maria. Fiindca, la urma urm ei, care Marie este reprezentata n mod obisnuit purtnd n mna un va s sau un recipien t? Care Marie es te nfatisata cu vesminte de culoarea sngelui sau nvelita n parul e i lung si roscat? Care Marie este asociata cu ideea prostitutiei si a sexualita tii? Ia ta ca din nou o vedem pe Fecioara Maria ca un para van pentru cultul sec ret al Mariei Magdalena.) Astazi se foloseste adesea expresia chimie sexuala" pen tru a defini atractia de aceeasi natura, dar pentru alchimisti ea avea o semnifi cati e mult ma i profunda dect ideea de simpla atractie trupeasca, n revis ta ezot erica franceza L 'Originel, ocultistul Denis Laboure abordeaza tema alchimiei int erne" n opozitie cu cea metalica" si totodata paralela dintre aceasta si tantrism, dar insista ca ea face parte dintr-o mos tenire occidentala traditionala" (cursi vele ne apartin). Iata ce afirma el: Daca alchimia interna este bine cunoscuta n t aoism si hinduism, constrngerile istorice (adica Biserica) i-au obligat pe autori i occidentali sa dea dovada de o prudenta considerabila. Unele texte fac nsa refe riri clare la aceasta alchimie".10 Laboure continua citind un tratat al lui Cesa re della Riviera, din 1605, si adauga: n Europa, urmele acestor ritualuri (sexuale ) antice se ntrevad n scolile gnostice, n curentele alchimice si cabalistice din Ev ul Mediu si Renastere n care numeroase texte alchimice pot fi citite pe doua nive luri pentru a le regasi apoi n organizatiile oculte formate si structurate n secol ul al XVII-lea, n principal n Germania". Utilizarea simbolismului metalurgic" datea za, de fapt, de la primele nceputuri ale alchimiei, n Alexandria secolelor I-III-M etaforele metalurgice pentru sex snt frecvente n descntecele rnagice egiptene; alch imistii nu au facut dect sa adopte acest simbolism- Iata un descn tec de dragoste egiptean atribuit lui Hermes Trismegistul, c e datea za din secolul I .Hr. si se axea za pe faurirea simbolica a unei sabii: Adu-o (sabia) la mine, nmuiata n sngele lui Osiris si pune-o : n mna lui Isis... tot ce se topeste n acest cuptor de foc, s ufla-1 n inima si n ficat, n rarun chii si n pntecele (numele femeii). Condu-o n casa lui (numele barbatului) si las-o sa aseze n mna lui ce e n mna ei, n gura lui ce e n g ura ei, n trupul lui ce e n trupul ei, n vergeaua lui ce e n pntecele ei".11 Alchimia , n f orma n care era ea pra ctica ta n secret de a deptii ei medievali, a luat na stere n Egiptul primelor seco le a le erei crestine. Isis detinea un rol importa nt n a lchimia acelor timpuri, n tratatul intitula t Profetesa Isis catre fiul ei, Horus", zeita arata ca a aflat

tainele alchimiei de la un nger si profet", gratie viclesugurilor ei feminine. L-a ncurajat s-o doreasca pna cnd el nu s-a mai putut stapn i, da r nu i-a cedat dect du pa ce i-a dezva luit toate secretele sale o aluzie clara la natura sexuala a ini tierii alchimice.12 (Aceasta legen da a minteste de povestea papei Silvestru al II-lea si a Meridianei, despre care am vorbit n Ca pitolul 4, conform ca reia n al tul prela t a primit cun oasterea alch imica prin un irea sexuala cu a ceasta f igura feminina arhetipa la .) Un alt tratat stravechi, a tribuit unei femei alch imist pe n um e Cleopatra o initiata a scolii fondate de legendara Maria Evreic a13 contin e o simbolistica explicit sexua la : Sa vezi mplinirea arte i n unirea d intre mire si mireasa si n contopirea lor". Textul se amana uimitor cu un text gn ostic contemporan , ca re afirma : Cnd barbatul atinge clipa suprema si samnta tsnes te, n acel moment femeia primeste forta lui si el primeste forta ei... De aceea m isterul unirii trupesti este practicat n secret, astfel ca ngemanarea firii sa nu fie njosita de prezenta multimilor, care ar desconsidera lucrarea". Vechile texte alchimice snt saturate de un simbolism ce face referire la tehnicile secrete ale sexualitatii sacre, derivate probabil dintrun echivalent egiptean al taoismului si al tantrismului. Existenta unei asemenea traditii este subliniata n textul in titulat Papirusul erotic din Torino" (fiindca n acest oras este pastrat n prezent) mult ti mp considerat un exemplu de pornografie egipteana. Acest lucru demonstre aza nca o data eroarea comisa de lumea occidentala: ceea ce este considerat porno grafie este, de fapt, un ritual religios. Unele dintre cele mai sacre ritualuri din Egiptul antic aveau o natura sexuala de pilda un obicei religios zilnic al f araonului si al consoartei sale, n care ea, probabil, l masturba. Aceasta era o ntr uchipare simbolica a modului similar n care zeul Ptah a creat universul. Imagisti ca religioasa din temple si palate reflecta fara echivoc acest act, dar arheolog ii si ist oricii au consi-derat-o att de abjecta, nct abia de curnd i-au putut recun oaste adevarata semnificatie; chiar si asa nsa, subiectul es te discutat si n prez ent pe un ton ezitant, n mod cert, Occidentul mai are un drum lung de parcurs pna la a accepta, aidoma vechilor eg ipteni, sexul ca un sacrament. Acest refuz nu e ste ctusi de putin o noutate n istorie. Pent ru nvatatii din primele doua secole al e erei crestine, subiectul nu constituia o problema, dar asa cum remarca Jack Li ndsay deja n secolul al VHlea simbolismul sexual din textele alchimice era tratat ntr-un mo d aluziv, ascuns"15. Prin urmare, chiar de la nceputurile sale, alchimia occidentala a avut o , n componenta sexuala consistenta. Am putea oare sa credem

aceste conditii, ca pna n Evul Mediu aceasta traditie profunda si puternica a pier it n ntregime? Unele dintre primele secte gnostice precum carpocratienii din Alexa ndria practicau ritualuri sexuale. Nu este deci surprinzator faptul ca Parintii Bisericii le-au condamnat, considerndu-le josnice si dezgustatoare; n absenta unor marturii ma i putin ostile, nu putem sti exact ce forma adoptau ritualurile lor . ntreaga istorie a crestinismului a fost marca ta de aparitia unor secte eretice" cu o atitudine mai liberala fata de sex, care nsa au fost invariabil condamnate si desfiintate spre exemplu, Fratii si Surorile Liberului Spirit, numiti si adam iti, despre care se spunea ca practica un secret sexual" nca din secolele al XlIIlea si al 20V-lea .16 Filozofia adamitilor a avut o influenta considerabila asup ra tratatului Sch wester Katrei care, asa cum am vazut, demonstreaza o buna cuno astere a modului n care Maria Magdalena este privita n Evangheliile gnostice; de a semenea, autoarea tratatului pare sa fi facut parte din aceasta secta.17 O alta grupare implicata n misticismul erotic fara a fi consi derata o secta religioasa era cea a trubadurilor, acei cntareti ai iubirii din sud-vestul Frantei, numiti n Germania minnesinger Minne reprezentnd femeia idea lizata sau divinitatea feminin a.18 Dragostea cavalerilor pentru acea sta doamna reflecta veneratia si devotame ntu l fata de principiul feminin, n plus, continutul poemelor o combinatie de spir itualitate si carnal"19 poate fi privit ca o serie de stravezii aluzii la sexual itatea sacra. Nici chiar un reprezentant al mediilor academice precum Barbara Ne wman nu a putut evita un vocabular derivat din sacra sexualitate cnd a descris ac ea sta traditie ca... ... un joc erotic cu o uluitoare diversitate a miscarilor: individ ul poate deveni amantul zeitei sau mireasa zeului ori se poate cont opi cu Preaiubitul, devenind el nsusi divin..."20 In ma re pa rte, tra diti a iubiri i ro man ti ce impl ica sta pn ir ea un or tehn ici specifi ce de pilda , cea num it a maithun a, delibera ta a mnare a org asmului p entru i nducerea un or sen za ti i de bea tit ud in e si c nstien ta mistica. S criit orul brita n ic P et er R edgrove remarca n a cest sen s: S e poa te identifi ca o ntreaga traditie maithu na (sexua litate vizion ara tantrica) n litera tura cava lereasca".21 Trubadurii si-au ales ca simbol roza, poate fiindca termenul (n franceza, dar si n engleza) e ste o anagrama a numelui Eros, zeul iubirii erotice n mitologia elena. Exista, de asemenea, posibilitatea ca omniprezenta lor Doamna" cea careia i se supunea cava lerul si care trebuia adorata, de la o distanta casta sa simbolizeze, de fapt, l a vin nivel ezoteric, cu totul altceva, asa cum sugereaza, de altfel, si termenu l german minnesinger. Aceasta femeie arhetipala nu putea fi Fecioara Maria, cu t oate ca roza era considerata simbolul ei n Evul Mediu, dar cultul pentru ea nu av ea nevoie sa se a scunda n spatele unor coduri, n plus, floa rea care i definea cel mai fidel calitatile nu era pasionalul trandafir, c i crinul: splendid, dar aus ter, ntruchipare a puritatii. Si atunci, pe cine celebrau

cntecele trubadurilor? Cine era zeita" iubita a gruparilor eretice ale vremii? Cin e alta dect Maria Magdalena? Marile rozase ale catedralelor gotice snt orientate t otdeauna spre vest n mod traditional, punctul cardinal al zeitatilor feminine22 s i, de fiecare data, undeva n apropierea acestora, se afla un altar n chinat Madone i negre (Madonna = Doamna mea"). Asa cum am vazut, aceste enigmatice statui nfatis eaza divinitatea feminina deghizata", fiind o ntruchipare a anticei celebrari a se xualitatii feminine. Pe linga roza sacra, catedralele gotice prezinta si alte el emente de imagistica pagna; labirintul/pnza de paianjen, de pilda, de la Chartres si din alte catedrale, constituie o referire directa la Zeita Suprema, n manifest a rea ei ca urzitoare si stapna a destinului uman, dar, pe lnga acestea, multe alt e biserici contin un bogat simbolism feminin . Unele dintre ele snt att de elocven te nct, o data ce le nteleg, crestinii risca sa-si schimbe modul n care si privesc pr opriile biserici. De exemplu, impunatoarele intrari o catedralele gotice, prin ca re generatii ntregi de credinciosi au trecut nestiutori, snt, de fapt, reprezentar i ale celor mai intime parti trupesti ale zeitei. Conducndu-1 pe credincios n inte riorul ntunecat, aidoma unui uter al Mamei Biserici, intrarea este decorata cu re liefuri spiralate si, de cele mai multe ori, arcada este ncununata de un boboc de trandafir aidoma unui clitoris. Ajuns nauntru, credinciosul se opreste n fata vas ului cu Apa Sfnta, adesea sculptat n forma unei scoici uriase, simbol al nasterii zeitei, asa cum sugereaza si Botticelli presupus Mare Maestru al Prioriei din Si on, imediat dupa Leonardo da Vinci n lucrarea sa. Nasterea Iui Venus. (Iar ghiocu l, odinioara emblema pelerinilor crestini, este recunoscut ca un simbol clasic a l vulvei.23) Adeptii principiului feminin au utilizat n mod deliberat toate acest e simboluri care, desi active la un nivel subliminal, au un efect tulburator asu pra subconstientului. Pe fondul muzicii naltatoare, al luminarilor aprinse si al parfumului de tamie, nu e de mirare ca au strn it o asemenea fervoare n rndul credin ciosilor! Pentru initiatii acestor mistere, femininul era un concept deopotriva carna l, mistic si religios. Energia si forta sa deriva din sexua l itate, iar nt elepciunea numita uneori ntelepciune prostituata" provine din cunoasterea rozei", a dica a crosului. Cunoasterea nseamna putere, stim bine, iar asemenea secrete conf era o putere extra ordinara, constituind deci o amenin tare grava la adresa Bise ricii Catolice si, de fapt, la adresa tuturor cultelor cres tine. Sexul era si n multe cazuri este nca si astazi considerat acceptabil doar n actele uniunii menite sa creeze o noua viata. Din a cest motiv, n crestinism nu exista notiunea sexulu i pentru pura placere ca sa nu mai vorbim despre sexul ca instrument al iluminar ii spirituale, asa cum este perceput n tantrism sau n alchimie. (Si, n vreme ce Bis e rica Catolica interzice utilizarea mijloacelor contra ceptive, alte grupa ri c restine merg chiar mai departe; mormonii, de pilda, nu accepta activitatea sexua la dupa menopauza.) Toa te a ceste reguli restrictive au nsa ca scop controlul as upr a femeilor. Ele trebuie sa nvete sa priveasca sexul cu ngrijorare o ri

fiin dca e lipsit de placere, o datorie conjuga la si nimic altceva, ori fiindca duce, n mod inevitabil, la durerile nasterii. Acea sta Perspectiva era esentiala pentru modul n care femeile erau percepute de Biserica si de ba rbati n genera l, n decursul timpului; Daca dispa rea teama de durerile nasterii, n mod cert avea s a se instaleze haosul. Unul dintre principalele motive ale atrocitatilor care au nsotit vnatoarea de vrajitoare era ura si frica fata de moase, a caror capacitate de atenuare a durerilor facerii era considerata o amenintare la adresa lu mii c ivilizate: Kramer si Sprenger, autorii teribilului op Malleus Maleficar um manua lul vntorilor de vrajitoare din Europa subliniau n mod clar ca moasele meritau cel mai crud tratament posibil. Teroarea strnita de sexualitatea feminina a lasat n ur ma sute de mii de cadavre, n majoritate femei, n decursul celor trei secole de pro cese ale vrajitoarelor. De la nceputul epocii misogine a Parintilor Bisericii, cnd acestia se ndoiau chiar ca femeile ar avea suflet, s-a ncercat totul pentru ca el e sa se simta profund inferioare, la toate nivelurile. Nu numai ca li se spunea ca snt pacatoase n sine, dar erau considerate principala cauza si uneori singura c are i atragea pe barbati n pacat. Iar cnd simteau pofte carnale, barbatii erau nvata ti ca astfel nu faceau dect sa reactioneze la farmecele diavolesti ale femeilor, care i attau sa comita fapte care, altfel, nici nu le-ar fi trecut prin minte. O e xpresie extrema a acestei atit udini este ilustrata de ideea Bisericii medievale conform careia o femeie violata era responsabila nu doar fiindca ar fi provocat atacul mpotriva ei nsasi, ci si pentru ca, din cauza ei, violatorul si pierdea suf letul fapta pentru care pacatoasa avea sa plateasca n ziua Judecatii de Apoi.24 R .E.L. Masters scrie, n acest sens: Aproape ntreaga vinovatie pentru oribilul cosmar care a fost vnatoarea de vrajitoare si cea mai mare responsabilitate pentru otra virea vietii sexuale n Occident cad n exclusivitate asupra Bisericii Romano-Catoli ce".25 Inchizitia, creata n mod special pentru a rezolva problema catarilor, si-a asumat cu usurinta noul rol de dibuitor, tortionar si calau al vrajitoarelor, d esi nici protestantii nu s-au lasat deloc mai p rejos, n mod semnificativ, primul proces al vrajitoarelor s-a desfasurat la Toulouse cartierul general al Inchizi tiei anticatare. Oare la originea lui s-a aflat reactia contra unui anumit gen d e catarism rezidua l sau procesu l n sine a fost doar un simptom al terorii pe ca re femeile din Languedoc leo inspirau inchizitorilor obsedati de sex? La baza ur ii si a fricii fata de femei se afla constiinta faptului ca ele au capacitatea d e a se bucura de activitatea sexuala. Chiar daca barbatii din Evul Mediu nu avea u cunostintele anatomice de astazi, experienta personala nu putea sa nu le dezva luie existenta acelui organ ciuda t si amenintator clitorisul. Acea mica protube ranta, att de iscusit celebrata la nivel subliminal de trandafirul mbobocit din vrf ul arcelor gotice, este unicul organ uman al carui unic scop este senzatia de pl acere.

Implicatiile acestui adevar snt si au fost dintotdeauna urias e, aflndu-se att la b aza ntregii campanii de oprimare sexista, ct si n centrul tuturor riturilor sexuale si tantrice. Clitorisul, si a s ta zi considerat cu greu subiect decent de disc utie, demonstreaza ca femeile au fost astfel create nct sa se bucure de placerea s exuala s pre deosebire de barbati, probabil, al caror echipament" sexua l serve s te deopotriva la procreare si la urinare. Si totusi, tra ditia misogin a a patri arha tului iudeo-crestin a avut un asemenea succes, nct ideea ca femeile se puteau bucura de sexualitatea lor a deven it acceptabila n Occident abia n secolul al XX lea , nsa nu si din punctul de vedere al Bisericii. Cu toa te ca inegalitatea si r eticenta sexua la nu snt concepte exclusive ale celor trei mari religii patriarha le, crestinismul, islamismul si iudaismul nu trebuie sa ne amintim dect de obicei ul de a arde sotia pe rugul sotului n India , ideea ca a ctivitatea sexuala este p rin ea nsasi murdara si rusinoasa con stituie n mod cert o traditie occidentala. S i pretutinden i acolo unde se a firma astfel de a titudini, dorintele reprimate si sentimentul de vin ovatie duc n mod inevitabil la crime mpotriva femeilor si ch ia r la manii de genul vnatorii de vrajitoare. Fundalul puritan al Occidentului, combinat cu ura si teama strnite de sex, ne-au lasat o teribila mostenire acum, l a pragul dintre milenii, sub forma violentei domestice, a pedofiliei si a violur ilor. Fiindca acolo unde sexul este temut, nasterea si copiii snt perceputi ca fi ind intrinsec necurate. Irascibilul si contradictoriul lehova din Vechiul Testam ent a creato pe Eva si, n mod evident, a regretat dupa aceea. Aproape imediat ce sa nascut", femeia si-a demonstrat capacitatea de a gndi singura, mult superioara celei a lui Adam. Eva si sarpele" au format o echipa puternica; asocierea nu e de loc surprinzatoare, deoarece sarpele era simbolul antic al Sophiei, reprezentnd nt elepciunea, nu siretenia si rautatea. Dar a fost Dumnezeu bucuros ca fiinta pe c are o crease a dat dovada de initiativa si autonomie mncnd din Pomul Cunoasterii a dica exprimndu-si dorinta de a nvata? Dupa ce a aratat o ciudata lipsa de cunoaste re f ata de capacitatile Evei mai cu seama pentru un omnipotent si omniscie nt c reator al universului Dumnezeu o condamna la o viata de suferinta , ncepnd trebuie sa remarcam cu blestemul de a coase... (Fiindca ea si nefericitul Adam trebuiau sa-si confectioneze cingtori din frun ze de smochin pentru a-si ascunde goliciun ea.) Astfel, lui Adam si Evei le-a fost instilata ideea rusinii fata de trupuril e lor si, desigur, fata de sexualitate, n mod si mai bizar, ni se da de nteles ca Dumnezeu nsusi fost oripilat de vederea trupurilor goale, pe care chiar el le cre ase. Acest mit simplist a oferit o justificare retroactiva pentru umili a

rea femeilor si a descurajat orice ncercare de atenuare a durerilor nasterii, n pl us, le-a redus la tacere timp de mii de ani si a njosit, ba chiar a demonizat act ul sexual n mod normal placut si magic. A nlocuit dragostea si extazul cu rusine s i vinovatie si a indus o frica nevrotica de un Dumnezeu masculin, aparent att de plin de ura nct si detesta cea mai desavrsita creatie: omenirea. Din aceasta poveste nveninata a derivat conceptul de pacat originar, care i condamna la purgatoriu ch iar si pe nevinovatii nounascuti; mitul biblic a nvaluit, pna de curnd, uimitorul m iracol al nasterii ntr-un lintoliu de superstitii si stnjeneala si a anihi lat for ta unica a femininului acesta fiind, de altfel, si motivul pentru care a fost in ventat. Desi n societatea actuala se manifesta nca o ignoranta crasa cu privire la sex, lucrurile stau cu mult mai bine astazi dect cu zece ani n urma, de pilda. O serie de ca rti au fost deschizatoare de drumuri n acest sens sau poate redeschiz atoare. Printre ele se numara The Art of Sexual Ecstasy (Arta exta zului sexual") de Margo (1990) si Sacred Sexuality (Sexualitate sacra") de A.T. jvlann si Jane Lyle (1995), ambele celebrnd sexul ca o cale de iluminare si de transformare spir itua la. Asa cum am vazut, nu toate culturile sufera de aceeasi problema (cu sin gura conditie sa nu fi fost contaminate de gndirea occidenta la ), n unele civiliz atii sexul fiin d considerat mai mult dect o art a: era considerat un veritabil s acrament ceva ce le permite participantilor sa devina una cu divinitatea. Aceast a este ratiunea de a fi a tantrism ului, acel sistem mistic de uniune cu zeii pr in intermediul unor te hnici sexuale precum karezza sau a tingerea beatitudinii fara orga sm. Tantrismul este o arta martiala " a practicii sexuale, care imp lic a o pregatire ndelungata si extrem de riguroasa att a barbatilor, ct si a femeilor, ntre care se considera ca exista o egalitate deplina. Tantrismul nu se limiteaza nsa la lumea exotica a Orientului. Astazi exista scoli tantrice n Londra , Pa ris si New York, desi extrem a rigurozitate a tehn icilor i tine pe multi la distan ta ; de pilda, doar nvatarea modului corect de a respira poate dura luni de zile. Si totusi, sexul ca sacrament nu constituie o noutate pentru lumea occidentala. Am vazut ca rada cinile alchimiei erau de natura sexuala si ca veneratia trubad urilor pentru roza poate fi perceputa ca un cu lt al erosului. Am retinut, de as emenea, ca arhitectii marilor catedral e, precum cea de la Chartres, au folosit n mod extensiv simbolis tica trandafirului rosu si au ridicat altare nchinate Mado nei negre, cu Puternice implicatii pagne. Ne dam totodata seama ca Graalul percep ut ca un potir este un

simbol feminin, iar n legenda lui Tristan si a Isoldei, eroul Graalului Tristan, s i schimba numele - flagranta miscare! - n Tantris26... p Romanciera Lindsay Clark e denumeste, de fapt, lirica de dragoste a Iadurilor scrierile tantrice ale Occid entului". n legendele Graalului, nerodnicia pamntului este cauzata de pierderea po tentei sexuale a regelui, adesea simbolizata printr-o rana la coapsa", n Parzival, Wolfram este chiar mai explicit: rana e localizata la organele genitale. Acest fapt a fost considerat o replica la reprimarea sexualitatii firesti de catre Bis erica.28 Stagnarea spirituala inerenta nu putea fi combatuta dect printr-o cautar e a Gra alului care, asa cum am va zut, este totdeauna direct legat de ; femei, n tr-o pictura italiana din secolul al XV-lea, nf tisndu-i pe cavalerii Graalului ado rnd-o pe Venus, nu ncape ndoiala privind adevarata natura a cautarii lor. Att n legen dele Graalului, ct si n lirica de dragoste a trubadurilor snt subliniate spirituali tatea femeilor si respectul acordat lor. Noua ni s-a parut semnificativ faptul c a ambele fatete ale acestei traditii si au, macar n parte, radacinile n regiunea de sud-vest a Frantei. Majoritatea cercetatorilor contemporani snt de parere ca tan trismul a ajuns n Europa prin intermediul sectei islamice mistic e a sufistilor, ale caror credinte si practici religioase oglindesc ideea de sexualitate sacra. Este evidenta existenta unor paralele ntre lim bajul folosit de trubaduri si de s ufisti pentru exprimarea acestor idei. D ar se poate spune oare ca tantrismul su fist a prins radacini n Proven ce si Languedoc pentru ca n aceste regiuni exista d eja o traditie similara? Am vazut n capitolele anterioare ca n Languedoc se punea accentul pe egalitatea dintre cele doua sexe. Si, la urma urmei, ce anume sperau sa eradicheze adeptii vntorii de vrajitoare cnd si-au nceput activitatea n Toulouse? lat-ne ajunsi din nou n fata aceleiasi ntruchipari a cultului pentru dragoste: Mar ia Magdalena. O alta femeie care cunostea potentialul mistic al iubirii sexuale a fost Sfnta Hildegard de Bingen (1098-1179), pna de curnd prea putin cunoscuta. Ma nn si Lyle afirma despre ea: Autentica vizionara, Hildegard a scris despre o figu ra feminina., o imagine de necontestat a divinitatii feminine, care i-a aparut n timpul unei meditatii profunde: Apoi mi s-a parut ca vad o fata de o frumusete fa ra seaman, cu chipul de o stralucire att de orbitoare, nct n-am putut s-o privesc n fata. Avea un vesmnt mai alb dect neaua, mai stralucitor dect stelele, iar ncaltaril e ei erau din aur pur. n mna dreapta tinea Soarele si Luna, pe ca re le mngia cu dra goste. La piept purta o tablita de fildes pe care, n nuante de safir, a aparut im aginea unui barbat. Si ntreaga creatie o numea pe aceasta fata doamna suverana. Fat a a nceput a-i vorbi imaginii de la piept: Am fost cu tine de la nceputuri, n zorii a tot ce e preasfnt, te-am purtat n pntece nainte de nceputul zilelor. Si am auzit o v oce spunndu-mi: Fata la care privesti este Iubire: ea-si are locul n eternitate." La fel ca toti romanticii medievali, Hildegard credea ca att barbatii ct si femeile puteau accede la divinitate iubindu-se unii pe altii, as tfel nct Pamntul ntreg sa de vina o unica gradina a iubirii". Iar aceasta iubire avea un caracter global o ex presie a uniunii deopotriva trupesti si sufletesti, fiindca forta eternitatii nsas i a creat contopirea fizic

a si a impus ca doua fiinte umane sa devina una".29 Hildegard era o femeie remar cabila, cu o vasta cultura si cu o pregatire complexa, ndeosebi n domeniul medical . Despre educatia ei nu se poate spune nimic cert, ea atribuind-o viziunilor sal e. Poate ca aceasta era o referire voalata la o anume scoala a misterelor sau la o organiza tie similara. Multe dintre scirierile ei demonstreaza o familiarizar e cu filozofia ermetica.30 Aceasta calugarita a realizat, de asemenea, descrieri detaliate si fidele ale orgasmului feminin, amintind inclusiv de contractiile u terine. Se pare ca pentru ea toate acestea nu erau doar cunostinte teoretice luc ru neobisnuit pentru o sfnta. Oricare ar fi nsa sursa secret a a informatiilor sal e, trebuie spus ca Hildegard de Bingen a exerc itat o influenta puternica asupra Sfntului Bernard de Clair-vaux, patronul si initiatorul Ordinului Templierilor.3 1 Acesti calugari razboinici par a nu se ncadra ctusi de putin n traditia ri subter ana nentrerupta a unui cult eretic al dragostei. Celibata convinsi (desi circulau insistent zvonuri cu privire la homosexuali tatea templi erilor), nu pare credibil ca ei sa fi fost exponentii unei filozofii care celebr a sexualitatea feminina. Dar ca indicii puternice n sprijinul acestei idei n lucrarile unuia dintre cei mai ferventi sustinatori ai lor, poetul florentin Dante Alighieri (1265-1321). Se stie de mult timp ca scrierile sale c ontin teme gnostice si ermetice; cu un secol n urma, Eliphas Levi spunea despre I nfern ca este un poem ioanit si gnostic"32. Dante s-a inspirat direct din lirica trubadurilor francezi si era membru al unei societati de poeti care si spuneau fi dele d'amo re adeptii fideli ai iubirii". Mult timp considerat un cerc estetic, d e curn d cercetatorii au descoperit ca la baza sa se aflau motivatii se crete, ce aveau caracter ezoteric. n studiul intitulat Dante the Maker (Dante Creatorul"), reputatul profesor William Anderson descrie fidele d'amore ca fiind o confrerie c e viza sa atinga armonia ntre latura sexuala si cea emotionala a fiintei lor si u n echilibru ntre aspiratiile intelectuale si mistice care i animau".33 Anderson sa bazat n acest sens pe studiile savantilor italieni si francezi, care au ajuns l a concluzia ca doamnele pe care le adorau toti acesti poeti nu erau femei n came s i oase, ci reprezentari ale idealului feminin Sapientia sau Sfnta ntelepciune" si ca Doamna lor era... o alegorie a ntelepciunii Divine pe care o cautau".3^ Asemene a colegului sau, Henry Corbin, Anderson considera ca Dante se afla pe calea spir ituala a iluminarii prin misticism sexual, ca trubadurii, de altfel. Corbin sust ine: ,/ fidele d'amore, tovarasii lui Dante, profeseaza o religie secreta...

o uniune a aspectului intelectual al sufletului omenesc cu Inte ligenta Activa.. . ngerul Cunoasterii sau ntelepciunea- Sophia, este vizualizata si experimentata c a o comuniune n dragoste".35 Si mai interesanta este nsa relatia lui Dante si a mi sticilo r sai colegi cu templierii. Poetul a fost unul dintre cei mai pasi onati sustinatori ai ordinului, chiar si dupa suprimarea acestuia, cnd asocierea cu ei nu era ctusi de putin recomandabila, n Divina Comedie, l numeste pe Filip cel Frum os noul Pilat", ca urmare a masurilor luate de el mpotriva cavalerilor templieri. Despre Dante si se crede ca ar fi fost membra al unui Ordin Templier tertiar, La Fede Santa. C on exiun ile snt prea sugestive pentru a fi ignora te; poate ca po etul nu era o exceptie, ci nsasi regula n ceea ce priveste implica rea templierilo r ntrun cult al iubirii. Anderson subliniaza: n aparenta, Ordinul Templierilor, mil itar si celibatar prin excelenta... ar fi cel mai improbabil candidat pentru o g rupare devotat a preamaririi frumoaselor domnite. Pe de alta parte, multi templi e ri cunosteau foarte bine cultura orientala si unii dintre ei au avut, probabil , contacte cu scolile sufiste..."36 Ia r mai departe rezuma astfel concluziile l a care a ajuns Henry Corbin: Relatia dintre Sapientia (ntelepciune) si imagistica Templului lui Solomon, pe fondul asocierilor cu pelerinajul Marelui Cerc, a s ug erat existenta unei conexiuni ntre fidele d'amore si cavalerii templieri , mergnd chiar pn la a-i considera o confrerie laica a ordinului".37 mpreuna cu probele extr aordinare identificate de cercetatori ca Niven Sinclair, Charles Bywaters si Nic ole Dawe, cele de ma i sus indica faptul ca cel putin nucleul interior al templi erilor era integrat ntr-o traditie secreta ce venera principiul feminin. In mod s imilar, acea controversata ramura a templierilor, Prio-na din Sion, a avut totde auna membri de sex feminin, iar pe lista Ma ril or Maestri se afla si patru feme i fapt cu att mai straniu cu ct numele lor apar n perioada medievala, cnd ar fi fost de asteptat ca sexismul sa fie la apogeu, n calitatea lor de Mari Maestri, acest e femei au d etinut o putere considera bila, iar rolul lor impunea, tra ndoiala, s tan dar de nalte de integritate si ca pacitatea de a tine ln fru diverse orgolii s i interese conflictuale. Desi pare ciudat ca femeile sa se fi aflat la crma unei organizatii att de influente ntr-o epoca n ca re analfabetismul era regula printre semenele lor, privit n contextul unei traditii se crete a venera rii divinita tii feminine, faptul devine mai usor de nteles. La baza multora dintre scolile misti ce de mai trziu s-au afla t rozicrucienii, al caror interes pentru misticismul se xual este ilustrat chiar

de numele lor, prin alaturarea dintre crucea falica si roza feminina. Acest simb ol al uniunii sexuale aminteste de vechea cruce egipteana buclata n partea superi oara (ankh), elementul vertical reprezentnd falusul, iar s bucla n forma de migdala ntruchipnd vulva. Initiati n alchimie i gnosticism, rozicru cienii au sesizat aceste principii, asa cum exp lica n secolul al XVII-lea alchim istul rozicrucian Thomas Vaughan: ... Vi ata nsasi nu e altceva dect uniunea dintre principiile masculin si feminin, iar cel care cunoaste la perfectie acest secre t stie... cum ar tr ebui sa procedeze cu o sotie. . ,"38 (Sa ne amintim uriasul trandafir de la baza crucii n fresca pe care a realizat-o Cocteau n biserica Notre D ame de France din Londra; n mod cert, este un simbol rozicrucian. De asemenea, imaginea rozei si a crucii este prezenta pe mormntul templier al lui SirWillia m StCla ir3...) Chiar daca exista dovezi ce sugereaza ca templierii, alchimistii s i Prioria faceau parte dintr-un cult al dragostei, mai greu de cr ezut ar fi exi stenta unei relatii ntre o grupare prin excelenta masculina de filozofi ermetici si o organizatie feminina sau poate feminista. Dar si de aceasta data aparentele nsala. Leonardo nsusi era considerat un misogin homosexual si, din cte stim deocam data, nu obisnuia sa afiseze sentimente profemi-nine. Mama lui, misterioasa Cate rina, pare sa-1 fi parasit la o vrsta foarte frageda, desi multi ani mai trziu est e posibil sa fi revenit pentru a trai alaturi de el; n mod cert nsa, da Vinci a av ut o menajera pe care o numea ironic la Caterina" si a carei nmormntare a pltit-o. P oate ca era homosexual, dar acest lucru nu a stat niciodata n calea venerarii pri ncipiului feminin ba chiar dimpotriva. Idolii" homosexualilor snt adesea femei put ernice si pitoresti, care au dus vieti agitate exact ca Maria Magdalena si zeita Isis. In plus, se stie ca Leonardo a fost foarte apropiat de Isabella d'Este, o l femeie educata si inteligenta. Desi ar nsenina sa exageram presupunnd ca Isabell a era membra a Prioriei din Sion sau a unei alte organizatii feministe" subterane , relatia dintre ei sugereaza, cel putin, ca Leonardo era de acord cu educatia n rndul femeilor. Ermeticul florentin Pico della Mirandola a scris mult pe tema for tei feminine. Cartea sa La Strega (Vrajitoarea") reda povestea unui cu lt italian devotat orgiilor sexuale si prezidat de o zeita. Mai interesant nca, el a pus se mnul egal ntre aceasta zeita si Mama lui Dumnezeu".40 Chiar si Giordano Bruno era puternic implicat n venerarea femininului, n timpul sederii sale n Anglia, ntre 1583 -1585, a publicat o serie de lucrari n care descria filozofia ermetica asa cum po ate fi ea citita n orice carte de istorie. Ceea ce se stie nsa mai putin este fapt ul c a a dat publicitatii si un volum de poezii de dragoste pasionale intitulat De gli eroici furori (Despre frenezia eroica"), dedicat prietenului si patronului sau, Sir Philip Sydney. Poemele nu erau doar manifestarea unui banal foc

de paie si nici o incursiune n viata pna atunci secreta a unui Don Juan de ocazie. Desi este recunoscut faptul ca versurile sale pot fi interpretate la un nivel m ai profund, majoritatea specialistilor le considera doa r o expresie alegorica a experientei sale ermetice. Dar iubirea ilus trata de poemele sale nu este ctusi de putin alegorica, ci literala. Frenezia" din titlu este, pentru a o cita pe Fra nces Yates, o experienta gratie careia sufletul devine divin si eroic si care poate fi asemanata cu transa freneziei iubirii pasionale".41 Cu alte cuvinte, ave m d e-a face nca o data cu o cunoastere a fortei transformatoare a sexului. In a cest e poeme, Giordano Bruno se refera la o stare de constiinta alterata n care ermeti cul si ntelege si si asuma Potentiala divinitate. Aceasta stare este exprimata ca e xtazul contopirii cu c elalata jumatate a eului. Dupa cum precizeaza Frances : .. . Cred ca t rairea religioasa a eroici furori are ca tinta reala S^oza ermetica; a ceasta este poezia mistica de dragoste a magului, care a fost creat ca fiinta divina, cu puteri divine, si care se afla n curs de a redeveni divin, asumndu-si acele puteri divine".42 Si totusi, din perspectiva traditiei urmate de Bruno, es te clar ca asemenea sentimente nu erau doar metaforice. Acest accent pus pe ilum inarea prin sex era parte integranta a filozofiei si practicii erm etice. Concep tul de sexualitate sacra se pliaza perfect pe cuvintele lui Herm es Trismegistul n al sau Corpus Hermeticum: Daca ti urasti trupul, copilul meu, nu te poti iubi pe tine nsuti".43 Ermeticii, precum Marsilio Ficino, identificau patru tipuri de st ari n care sufletul se reuneste cu divinul, fiecare dintre acestea fiind asociata cu o figura mitologica: inspiratia poetica si muzele, fervoarea religioasa si D ionysos, transa profetica si Apolo, toate formele de iubire intensa si Venus. Ul tima este apogeul din toate punctele de v edere, fiindca are loc atunci cnd sufle tul si regaseste uniunea cu divinul.44 Interesant este faptul ca istoricii au pri vit ntotdeauna n sens literal primele trei stari, dar au preferat ca pe cea de-a p atra ri tul lui Venus s-o considere nimic mai mult dect o alegorie sau un fel de dragoste impersonala, spirituala. Daca asa ar fi stat nsa lucrur ile, ermeticii n u i-ar fi atribuit-o n nici un caz zeitei Venus! Aparenta timiditate" a istoricilo r n acest sens este cauzata de ignoranta n privinta traditiilor secrete. Avem n fat a un alt exemplu de concept con siderat obscur, care devine nsa limpede o data ce luam n consideratie ideea de sexualitate sacra.

Marele mag ermetic Henry Cornelius Agrippa (1486-1535) este ct se poate de explic it, n lucrarea sa De occulta philosophia, el scrie: Ct despre cea de-a patra frenez ie, provenita de la Venus, ea transforma si transmuta spiritul omului ntr-unul di vin prin pasiunea iubirii, facndu1 n ntregime asemenea lui Dumnezeu, o imagine adev arata a Domnului".45 Remarcati utilizarea termenului alchimic transmuta", despre care n mod obisnuit se considera ca desemnea za nebuneasca ncercare de a transform a plumbul n aur. n acest caz nsa, un lt produs" pretios este cautat. Agrippa sublini aza, de a semenea, ca uniunea sexuala este plina de nzestrari magice".46 Locul lui Agrippa n aceasta traditie eretica nu trebuie subestima t. Tratatul sau, De nobi litate et praecellentia foeminei sexus ( Des pre caracterul nobil si superiorita tea sexului feminin"), publicat n 1529, nsa bazat pe o dizertatie sustinuta cu dou azeci de ani mai devreme, poate fi a considerat mai mult dect un modern apel fervent pentru drepturi le femeii. Aceast a extraordinara lucrare a fost pna de curnd ignora ta dintr-un motiv trist, dar pr evizibil. Fiindca sustinea egalitatea sexuala propunnd chiar hirotonisirea femeil or a fost considerata o satira! Faptul ca un apel pasionat n favoarea femeilor es te privit ca o gluma arunca o lumina sumbra asupra culturii noastre. Dar e clar ca Agrippa nu a glumit deloc. El nu a sustinut doar ceea ce am numi noi astazi d repturi le femeilor respectiv redefinirea statutului politic al sexului slab" , ci a ncercat sa disemineze principiul aflat la baza intentiei sale. A sa cum mentio neaza profesorul Barbara Newman de la Northwest University, Pennsylvania, n studi ul dedicat acestui tratat: . .. Nici chiar un cititor cu o atitudine pozitiva nu ar putea fi sigur daca Agrippa sustine o biserica a egalitatii de sanse indifere nt de sex sau o forma de venerare a femininului".47 Newman si alti specialisti a u identificat sursele de inspiratie ale lui Agrippa, printre care se numara Caba la, alchimia, ermetismul, neoplatonismul si traditia trubadurilor. Si de aceasta data, cau tarea Sophiei este citata ca avnd o influenta majora. Ar fi o greseala sa credem ca Agripa propovaduia doar egalitatea si respectul fata de femei. Ide ea sa centrala era aceea ca femeil e trebuie, literal, venerate: Numai un orb nu poate vedea ca Dumnezeu a adunat n femeie toata frumusetea de care e lumea capabi la, astfel nct ntreaga creatie sa fie uluita de ea, s-o iubeasca si s-o venereze su b multe nume".48 (Semnificativ este si faptul ca si Agrippa, la fel ca alchim is tii, cr edea ca sngele menstrual are un rol special, practic si mistic.49 Li e ra u de parere ca acesta continea un elixir deosebit si ca ingera

rea lui n anumite conditii, folosind tehnici stravechi, garanteaza n tinerirea fiz ica si ofera ntelepciune. Desigur, atitudinea Bisericii se afla exact la capa tul opus al spectrului.) Agrippa nu era doar un teoretician si nu era nici las. Pe lng faptul ca a fost casatorit de trei ori, a reusit un lucru care parea imposibil : a aparat o femeie acuzata de vrajitorie si a cstigat! Desigur ca Vaugha n, Brun o si Agrippa erau cu totii ba rbati si am putea crede ca trageau spuza pe turta lor n privinta acestui par a dis sexual, ch iar da ca erau persoane profund spiri tuale. Dar, cu toate c a, fireste, orice femeie care ar fi ndraznit sa scrie desp re ase menea chestiuni ar fi fost imediat acuzata de vrajitorie, trebuie sa spun em ca ritul lui Venus functiona" numai daca ambii parteneri aveau aceleasi teluri . Ideea era aceea a partenerilor egali si opusi, nazuind catre acelasi obiectiv si beneficiin d de aceeasi iluminare exact ca n conceptul chinez al principiilor Yin si Yang prezente n ntreaga fire. Giordano Bruno nu era omul care s-si tina conv ingerile pentru sine. n lucrile publicate mai trziu n viata a utilizat o imagi stica sexuala chiar mai explicit-'O, dar chiar si acea sta a fost ignorata s au ra sta lmacita de istorici: acolo unde este mentionata n lucrarile clasice, i se da o in terpretare alegorica. Pe lng aceasta, si alte idei la fel de explicite din scrieri le sale au suferit un tratament similar. B runo a mentionat la un moment dat o ze ita" ca fiind femeia anonima careia i erau dedicate poemele sale; termenul a fost considerat un simplu epitet dragastos. Iar mai trziu, cnd si-a luat adio de Ia Ge rmania, afirmn d raspica t ca zeita Minerva era Sophia (ntelepciune), cuvintele sa le au fost privite tot ca o alegorie. Dar modul lui de exprimare era clar acela al unui adorator al femininului: Pe ea am iubit-o si am cautat-o din tineretea me a si mi-am /'' dorit-o de sotie, si am devenit un adorator al formei ei... s i m-a m . rugat... sa poata fi trimisa pentru a vietui cu mine si a l ucra cu ;.'(' mine c a sa aflu ceea ce-mi lipsea..."51 Ma i convinga tor nsa este fa ptul ca, n dedicat ia din Eroici furori, el stabileste o asociere clara ntre aceasta si Cntarea Cn-tar ilor.52 Din nou ne afla m n fata unui cult al Madonei negre si prin urmare, al Ma riei Magdalena. (Un alt autor ermetic si rozicrucian al epocii, William Shakespe are, si-a dedicat sonetele unei misterioase Doamne Negre, a carei identitate a c onstituit un subiect de de/bateri pentru generatii ntregi de critici. Desi este f oarte posibil ca aceasta persoana sa fi fost o femeie reala sau chiar un barbat , la fel de posibil este ca ea sa fie, de fapt, o reprezentare a Madonei negre, z eita ntunecata. Si, de fapt, ermeticii simbolizau o stare anume un tip deosebit d e transa printr-o femeie cu

tenul nchis la culoare53). Atacurile ferme ale lui Giordano Bruno a moravurilor c restine 1-au condus spre o la adresa credintei si ce a moarte ngrozitoare, constituit un avertisment la adresa altor spirite curajoase. Atr ocele holocaust reprezentat de procesele vrajitoarelor a impus, de asemenea, un nivel sporit de circumspectie n rndul ereticilor". (Si nu trebuie sa uitam ca, desi nu se mai prac tica de mult arderea pe rug, ultimul proces al unei femei n baza Legii Vrajitorie i, n Marea Britanic, a avut loc n 1944!) Dar dragostea transcendentala ca o practi ca secreta specifica lumii oculte subterane nu era limitata la nivelul individul ui si nu a murit o data cu cei condamnati. Ca urmare a opozitiei Bisericii si a necesitatii de a ramne ct mai nevazuti si neauziti, este relativ dificil de urmari t cronologic traditia sexua litatii sacre n Europa, n secolele al XVII-lea si al X VIII-lea nsa, Germania pare sa fi devenit un focar al acestor practici, desi stud iile n acest sens au fost spora dice, pna de curnd. n conformitate cu cercetatorii f rancezi moderni precum Denis Laboure , practica alchimiei interne" a fost preluata , n Germania, de diverse societ ati secrete. Alte investigatii recente, Printre c are si cele ale do ctorului Stephen E. Flowers, au confirmat faptul ca ocultismu l german din acea perioada a avut un caracter esential sexual.54 Una dintre prob lemele cu care se confrunta cercetatorii n acest domeniu este faptul ca dovezile privind cultele sexuale provin din snul Bisericii sau de la cei care considerau s atanic tot ce avea legatura cu sexul. Atunci cnd miscarile de acest tip ncep sa fi e persecutate, documentele lor snt ori distruse, ori cenzurate, iar ceea ce ramne pentru posteritate este doar versiunea persecutorilor. Asa au decurs lucrurile n cazul templierilor si al catarilor si, cu certitudine la un nivel exacerbat n caz ul vrajitoarelor". Acelasi fenomen se repeta ori de cte ori snt exprimate idei refe ritoare la sexualitatea sacra cum s-a ntmplat, de altfel, si n Franta secolului al XlX-lea. n acea perioada au aparut cteva miscari interconectate care desi s-au for mat n cadrul Bisericii Catolice si implicau oameni care se considerau buni cresti ni aveau la baza concepte de sexualitate sacra si de elevare a femininului (de o bicei, n persoana Fecioarei Maria) si erau asociate cu o misterioasa societate ioa ni-t", aceasta fiind n conexiune directa cu loan Botezatorul. Realitatea n aceasta privinta este extrem de complexa si foarte greu de deslusit, n principal fiindca, lasnd la o parte conceptele si ideile neortodoxe privind sexualitatea, ce au det erminat etichetarea miscarii c a imorala, membrii ei erau implicati n cauze polit ice care au at ras ostilitatea autoritatilor. Prin urmare, majoritatea documente lor si relatarilor n acest sens provin de la dusmanii ei. Motivele de ordin polit ic ale gruparilor respective nu fac obie ctul acestei carti, desi pentru membrii lor aveau, la acea data, o impo

rtanta extrema. Este suficient sa mentionam nsa ca miscarea a sustinut afirmatiil e unui oarecare Charles Guillaume Naiindorff (1785-1845), care sustinea ca el ar fi Ludovic al XVII-lea (despre care se credea ca a fost ucis mpreuna cu tatal sa u, Ludovic al XVI-lea, n timpul Revolutiei Franceze). Una dintre aceste grupari e ra Biserica din Crmei, numita si Oeuvre de la Misericorde (Lucrarea misericordiei" ), fondata la nceputul anilor 1840 de Eugene Vintras (1807-1875). Predicator char ismatic si convingator, Vintras a atras n miscarea sa crema societatii fran ceze, gruparea devenind n scurt timp tinta unor acuzatii de diabolism. n mod cert, ritu alurile sale aveau un oarecare continut sexual, iar pentru a-1 cita pe Ean Begg c el mai mare sacrament era actul sexual".55 Pentru ca lucrurile sa fie si mai gra ve n ochii autoritatilor, Vin-tras si Naiindorff s-au sustinut unul pe celalalt. Prin urmare, n mod inevitabil, Vintras s-a pomenit implicat n ceea ce era n mod cer t un proces de senzatie. Acuzat de frauda desi chiar si presupusele victime au n egat ca s-ar fi produs vreo infractiune , a fost condamnat n 1842 la cinci ani de n chisoare. Dupa ce a fost eliberat, a plecat la Londra si, n vreme ce se afla acol o, unul dintre fostii membri ai bisericii sale un preot pe nume Gozzoli a scris un pamflet n care l acuza de tot soiul de orgii sexuale. Desi n mare parte rezultat ul unei imaginatii hipera ctive, este totusi posibil ca unele aspecte ale acuzat iilor respective sa fi fost reale. Apoi, n 1848, papa a declarat secta eretica si toti membrii sai au fost excomunicati, n consecinta, a devenit independenta si a numit preoti att barbati, ct si femei aidoma catarilor, desi nu se stie daca grup area lui Vintras respecta aceleasi principii. n umbra lui Vintras si Naiindorff s e afla o secta obscura, cunoscuta sub numele Sa lvatorii lui Ludovic al XVII-lea" sau ioanitii. Secta data din anii 1770 si pare a fi a vut un rol n tulburarile c a re au preceda t Revolutia Fra nceza. S pre deosebire de ioanitii masonici" desp re care am amintit anterior, n acest caz nu existau dubii cu privire la Sfntul loa n pe care l venerau: era Botezatorul.56 Dupa Revolutie, ioanitii au devenit preoc upati de restaurarea monarh iei si au sustinut pretentiile lui Naiindorff la tro n, sprijinind si unele misca ri profetice", precum cea a lui Vintras. Un alt guru" autoafirmat al epocii Thomas Martin, care a avansat fulgerator de la pozitia sa de simplu taran la cea de consilier al regelui57 a fost, de asemenea, promovat de ioaniti; secta pa re totodata sa fi regizat" unele aparitii ale Fecioarei, pre cum cea din localitatea La Salette, la poalele Alpilor vestici, n 1846.58 Ceea ce s-a petrecut acolo n mod exact, cu greu poate fi spus, da r pot fi Wentificate ct eva linii directoare ce caracterizeaza deopotriva si unele evenimente aparent as ociate. n primul rn d amintim ncercarea de a regenera catolicismul n interior. Acest lucru presupunea nlocuirea dogmei oficiale bazate pe autoritatea lui Petru - cu un crestinism mistic si ezoteric, din convingerea ca se aratau zorii unei noi er e, n care Sfntul Duh avea sa fie precumpanitor. Una dintre trasaturile fundamental e era elevarea femininului, personificat de Fecioara Maria; n scurt timp nsa, cara cterul sexual al miscarii a devenit mai explicit si a nceput sa atraga ostilitate a Bisericii. Viziunea de la La Salette, condamnata de autoritatile religioase, e ra esentiala pentru aceasta tentativa, iar rolul lui loan Botezatorul a fost unu l crucial. Miscarea s-a implicat, de asemenea, n ncercarea de a-i aduce lui Naiind orff recunoasterea ca rege legitim al Frantei probabil deoar ece, daca ar fi reu sit, noul monarh ar fi sustinut la rndul lui noua religie ( o

data ce facuse acelasi lucru pentru Vintras). n plus, Melanie Calvet, fata care a vusese viziunea de la La Salette, a luat si ea pozitie n favoarea Iui Naiindorff. Biserica a reactionat trimi-tnd-o la o manastire din Darlington, n nord-estul Ang liei, unde nu mai constituia un pericol.59 Fortele combinate ale Bisericii si al e statului au mpiedicat concretizarea maretului plan si evenimentele oricare ar f i fost ele -au fost ngropate ulterior ntr-o avalansa de scandaluri si insinuari. S emnificativ este nsa faptul ca Biserica a reactionat impunnd, n 1854, Dogma Imacula tei Conceptii. (Aceasta doctrina a primit o neasteptata s i convenabila confirmar e" patru ani mai trziu chiar din partea Fecioarei Maria, care i-a aparut ntr-o viz iune la Lour-des, unei fetite de taran p e nume Bernadette Soubirous, desi la nce put fata si-a descris viziun ea numind-o simplu lucrul acela".) Diversi profeti p recum Martin si Vintras par sa nu fi facut p arte efectiv din secta, fiind mai d egraba promovati" de ioaniti. Legatura lui Vintras cu ei era mentorul sau, o anum e Madame Bouche, care locuia n Place St Sulpice din Paris si era cunoscuta sub un nume evocator: Sora Salome". (Gruparea lui Vintras, Biserica din Crmei, functiona nca la Paris n anii 1940 si s-a zvonit ca a existat un grup similar n Londra, doua decenii mai trziu60). O alta miscare, fondata n 1838, a fuzionat cu Biserica din Crmei: Fratii Doctrinei Crestine, nfiintata de trei frati pe nume Baillard, toti p reoti. Considerndu-se catolici, ei au creat doua case religioase pe cte un munte: St Odille n Alsacia si Sion-Vaudemon n Lorena. Ambele erau situri importante n regi une si nu se stie cum au reusit fratii Baillard sa intre n posesia lor. Sion-Vaud emont fusese n antichitate o importanta locatie pagina dedicata zeitei Rosamerta si asa cum poate banuiti din numele sau era de mult asociata cu Prioria din Sion . De fapt, n secolul al XlV-lea, Ferri de Vaudemont a fondat acolo un ordin atest at istoric, Or dre de Notre Dame de Sion, a carui carta l asocia cu abatia de la Muntele Sion din Ierusalim, de la care Prioria pretinde ca deriva numele sau. Fi ul lui Ferri s-a casatorit cu lolande de Bar, Mare Maestru al Prioriei ntre 1480 si 1483 si fiica a lui Rene d'Anjou, precendentul Mare Maestru. l olande a promo vat Sion-Vaudemont ca un important centru de pelerinaj, axat n jurul unei Madone negre. Statuia a fost distrusa n timpul Revo lutiei Franceze si nlocuita cu o Feci oara medievala alba de aceasta data din biserica locala, nchinata lui loan Boteza torul.61 Asadar pare semnificativ faptul ca una dintre noile biserici a le frati lor Baillard a fost ridicata n acel loc. Fratii aveau idei simila re celor ale lu i Vintras si puneau acela si accent pe noua epoca a Duhului S fn t si pe sexualit atea sacra; prin urmare, n u este surprinzator ca aveau aceleasi radacini. Misca rea lor s-a bucurat de un sprijin deosebit, inclusiv

din partea Casei de Habsburg. Dar si ea a fost suprimata n 1852. Dupa moartea lui Vintras, n 1875, miscarea a fost preluata de abatele Joseph Boullan (1824-1893) - o figura chiar mai controversata. Cu ceva t imp n urma, abatele sedusese o tnar calugarita de la manastirea din La Salette, Ade le Chevalier si, mpreuna, cei doi fondasera Societatea pentru ndreptarea Sufletelo r, n 1859. Gruparea avea la baza n mod cert o serie de ritualuri sexuale, pe princ ipiul filozofic conform caruia omenirea si va gasi mntuirea prin sex, utilizat ca sacrament. Desi acest con cept pare n sine pur chimic, din pacate Boullan a extin s beneficiile ritului s i asupra regnului animal. Se spune ca Boullan si Adele C hevalier si-ar fi sacrificat copilul nou-nascut n cadrul unei Messe Negre, n 1860. Desi literatura moderna sustine veridicitatea acestui sacrificiu, nu exista sur se de ncredere care s-o poata atesta, n orice caz, daca Boullan a comis o a semene a f apta, este sigur ca a scapat de judecata, ntr-a devar, a fost suspend at din activita tea preoteasca n anul respectiv, da r decizia a fost a nula ta dup a num ai cteva luni. In 1861, el si Adele au fost nchisi pentru frauda (poate ca aceasta era modalitatea prin care autoritatile obisnuia u sa trateze cu cei pe care nui agreau, fara a-i putea acuza nsa de altcev a). La condamnare, Boullan a fost ia rasi suspendat din functie, dar si de aceasta data hot rrea a fost anulata. Dupa c e a fost eliberat, s-a prezentat voluntar la Sfntul Oficiu (pe atunci numele ofic ial al Inchizitiei) din Roma, care nu i-a gasit nici o vina si i-a permis sa rev ina la Paris.62 Pe cnd se afla n Roma, Boullan si-a scris doctrinele ntr-un carnete l (numit le cahier rose, evident dupa culoarea copertei), pe care scriitorul J.K . Huysmans 1-a gasit dupa moartea autorului, n 1893, printre hrtiile acestuia. Det alii despre continutul carnetelului nu se cunosc, acesta descris ca un document s ocant" aflndu-se astazi la loc sigur, n Biblioteca Vaticanului. Toate cererile de a-1 vedea si studia au fost refuzate.63 n mod cert, adevarul n privinta lui Boulla n este mai complex. La o privire superficiala, pare doar o alta poveste cu perve rsi, dar se pare ca Biserica 1-a protejat ntr-o oarecare masura pe abatele sectan t. Spre exemplu, a ordonat sa fie lasat n pace si exista indicii ca Boullan ar fi detinut un anumit secret care i-a oferit protectie.64 Povestea respecta fidel t iparul agentului provocator, care se infiltreaza ntr-o organizatie n numele unei g rupari diferite cu scopul deliberat de a o discredita. Aceasta ipoteza explica s erioasele discrepante din viata sa si din atitudinile oficialitatilor fata de el . Dupa rentoarcerea de la Roma, Boullan s-a alaturat Bisericii din Crmei a lui Vin tras, devenin d liderul ei. Astfel a provocat o schisma n snul organizatiei: membr ii care i-au acceptat prezenta1-au nsotit la Lyon, unde si-au stabilit cartierul general. Acolo s-au petrecut apoi scene de un libertinaj sexual salbatic fapt ca re, nca o data, pare a contraveni flagrant afirmatiilor lui Boullan, conform caro ra el ar fi fost rencarnarea

lui loan Botezatorul. Aceasta idee 1-a in spirat, probabil, pe J.K. Huysma ns (u n adept al cultului Madonei negre), care 1-a preluat pe Boullan ca niodel pentru personajul Doctor Johannes" (unul dintre pseudonimele abatelui) n roma nul sau de spre satan ismul din Paris, La-Bas (Acolo jos", 1891). Ar fi nsa o greseala sa tra gem o concluzia evidenta, dar pripita, deoar ece Doctor Johan nes era nfatisat ca un preot care practica magia pentru a lupta mpotriva satanismului si care a fost gresit nteles de Bise rica, aceasta denuntnd orice magie ca fiin d lucru diavoles c. Huysmans era prieten cu Boullan si a locuit mpreuna cu el n Lyon, n timp ce se d ocumenta pentru roman, dar, cu toate ca era bine familiarizat cu domeniul magiei Ia nivel teoretic, cel putin , a ramas totdeauna u n adevarat fiu al Bisericii. Romanul La-Bas este cunoscut astazi n principal pentru sinistra descriere a unei Messe Negre, la care ar fi participat, se pare, person al, nsa adevaratii eroi ne gativi ai romanului snt rozicru-cienii, din cauza celebrei batalii magice dintre Boullan si membrii unor anumite ordine rozicruciene care au aparut n Franta acele i epoci. Ar putea parea greu de crezut ca, dintre toate organizatiile, tocmai ro zicrucienii s-au afla t pe o pozitie total opusa fata de Boullan si de idealuril e sale. Desigur, conflic tul poate sa fi fost doar una dintre acele ciocniri ale orgoliilor care afect eaza n mod obisnuit asemenea miscari, dar la fel de posibi l este si ca rozicrucienii sa fi fost alarmati de larghetea de care Boullan dade a dovada n ceea ce priveste secretele lor. In Franta s-au dezvoltat numeroase gru pari oculte. Cteva ordine rozicruciene evoluasera dintr-o combinatie de miscari t emplariste, masonice si rozicruciene aparute n sud-vestul tarii. Desi nu erau str ict ordine masonice, acestea aveau o anumita asociere cu diverse sisteme masonic e oculte, precum Ritul Scotian Rectificat si Riturile Egiptene. Att gruparile mas onice, ct si cele rozicruciene mbratisasera filozofia martinista nvataturile oculte ale lui Louis Qaude de Saint-Martin. Semnifica tia martinismului nu trebuie n ni ci un caz trecuta cu vederea: francmasonii de Rit Scotian Rectificat actuali pro vin exclusiv din rndul martinistilor.65 Prima dintre aceste organizatii rozicruci ene pare a fi fost un vlastar al unei loje masonice oarecum neconventionale din Toulouse, numite La Sagesse (ntelepciunea", sau Sophia). n jurul anului 1850, unul dintre membrii ei, vicontele de Lapasse (1792-1867), un reputat medic si alchimi st, a fondat L'Ordre de la Rose-Croix, du Temple et du Graal (Ordinul Roza-Cruci i, al Templului si al Graalului).66 Ulterior, conduce rea acestei grupari a fost preluata de Josephin Peladan (1859-1918), de

origine din Toulouse, care a devenit ceea nasul" societatilor rozicruciene france ze ale vremii. Peladan era un reputat expert n ocultism, ce am putea de numi scriitorul inspirat francez filiphas Levi (pe numele adevarat Alphonse Louis Constan t, 1810-1875). Peladan a pus bazele unui sistem magic descris ulterior ca fiind erotic Catholici sm-cum-magic"67 si a organizat popularul Salon de la Rose-Croix. Pe un afis publ icitar pentru una dintre reuniunile aces tui salon, Dante este nfatisat sub chipu l lui Hugues de Payens, pr imul Mare Maestru al templierilor, iar Leonardo este reprezentat ca Pastrator al Graalului (vezi ilustratia). Peladan credea ca Biser ica Catolica se afla n posesia unor cunostinte despre a caror existenta a uitat s i era interesat mai cu seama de Evanghelia lui loan ,68 De asemenea, si devansase epoca prin aceea ca, pentru el, fidele d'amore era o organizatie ezoterica, aso ciata cu rozicrucienii din secolul al XVII-lea.69 Peladan a ntlnit un alt ocultist , pe Stanislas de Guai'ta (18611898) si, n 1888, cei doi au forma t L'Ordre Kabba listique de la RoseCroix (Ordinul Cabalistic al Roza-Crucii). Guai'ta a fost cel care s-a infiltrat n Biserica din Crmei condusa de Boullan si, mpreuna cu Oswald W irth, un fost membru al respectivului cult, a scris c artea Templul Satanei", n ca re miscarea lui Boullan era definita ca diabolica. Acest lucru a provocat batalia magica", n care Boullan si Guaita s-au acuzat reciproc de utilizarea unor mijloa ce magice pentru a-si ucide adversarul. Boullan pare a fi murit n sa din cauze na turale, desi disputa a dus la doua dueluri sngeroase - unul ntre Guaita si un disc ipol al lui Boullan, Jules Bois, si celalalt ntre a cesta din urma si un rozicruc ian, Gerard Gn causse (cunoscut si sub numele Papus). Ambele dueluri s-a u ncheia t n edecis. Episodul , a na lizat de numerosi a utori din domeniul ocult, nu a f ost niciodata explicat n mod satisf aca tor. De ce 1- au at acat Gua'ita si ro zi crucien ii din Paris pe Boulla n? (Sa nu uitam ca nu n e putem baza dect pe a fir ma tiile lui Gua 'ita si Wirth pri vin d presupusele perversiuni comise de Boull a n si de adeptii lui.) n realita te, nu ex ista o legatura clara ntre lojele ocul te si ordinul religios al lui Boullan. La o privire mai atenta n sa , motivul dev ine clar: Gua'ita si un tribuna l al rozicrucienilor 1-a u condamna t initial pe Boullan pentru profa narea" si dezvaluirea un or secrete ca ba listice" a dica nvataturi considera te domeniul propriu al rozicrucienilor.7^ (Condamnarea lor a fost pron untata p e 23 ma i 1887, nainte ca Guaita sa se in filtrez e n gruparea lui B oulla n.) Ace sta a f ost motiv ul real pen tru care a u considerat ca a ba tele trebuie oprit . Numerosi critici par sa n u fi remarca t implicatiile a cestui fapt:

daca riturile lui Boullan erau privite ca apartinn d rozicrucien ilor, atunci si ei trebuie sa fi practicat unele r ituri sexuale. G reseala lui Boullan a consta t n dezva luirea lor. n Pa risul sfrsitului de secol XIX, filo zofia si ocult ismul era u n floa re reflectn d, poa te, n azuinta catre un sens mai profun d a l viet ii . Ca pital a Fran tei a a tra s n a cea perio ada di versi gndi tori si a rtist i, precum Oscar Wilde, Claude Debussy si W.B . Yeats. (S i a tun ci, ca n totdea un a, a deva rata Un iun e European a era o confrerie oculta.) Sa loa nele elega nte erau frecventa te de figuri celebre, dorn ice at t sa nvete ceva f ormule ma gice, ct si sa mai a sculte o brfa ; prin tre acestea se af lau Marcel Proust, Ma urice Maeterlinck si cntarea ta de opera Emma Ca lve (1858-1942). O celebra frum usete, solista a orga niza t propriile serate, la ca re putea u pa rti cipa toti c ei care con siderau ca au ceva de spus - preferabil, vreun ma re secret ocult . Din aceste medii f aceau pa rte si personaje ca Joseph in Pelada n, Papus si J ules B ois (unul di ntre numerosii iubiti ai Emmei Ca lve). Multi dintre protago nistii acestor cercuri erau originari din Languedoc, la fel ca Emma Calve, de al tfel. (Asocierea ei cu misticismul nu era deloc ntmplatoare: o ruda a ei, Melanie Calvet, avusese celeb ra viziune de la La Salette. Si, n mod interesant, Adele Ch evalie r, calugarita care fusese sedusa de Boullan, devenind partenera lui , era prietena cu Melanie.) Tot Emma Calve a fost cea care a detinut u n rol semnific ativ n complexa poveste a abatelui Sauniere, preotul paroh al satului Rennes-le-C hteau din Languedoc, despre care vom discuta mai trziu. n 1894, ea a cumparat caste lul Cabrieres (n Aveyron), situat nu departe de localitatea sa de bastina, Millau , unde se spunea ca fusese ascunsa, n secolul al XVII-lea, mult cautata Carte a lu i Avraam Evreul", folosita de Flamei pentru a-si mplini Mareata Lucrare.71 n autob iografia ei, Calve mentioneaza ca n castel se refugiase un anumit grup de cavaleri templieri"72, dar nu precizeaza nimic mai mult. Si alte importante grupari ocul te au debutat n Languedoc si au fost apoi asociate cu societatile rozicruciene. E le au fost influenta te de francmasoneria Ritului Strict Templier a baronului vo n Hund, desi cel e mai importante efecte asupra lor le-a avut un personaj mult m ai sumbru contele Cagliostro (1743-1795)73. Considerat ndeobste un sa rlatan, ace st actor desavrsit era un autentic pasionat al stiintelor oculte. Pe numele sau r eal Giuseppe Balsamo, a preluat titlul de conte Alessandro Cagliostro de la nasa lui. Primii pasi n domeniul ocultismului i-a facut pe cnd avea douazeci si trei d e a ni, n timpul unei vizite n Malta, unde 1-a ntlnit pe Ma rele Maestru al Cavaleri lor de Malta, alchimist si rozicrucian. Cagliostro s-a molipsit de microbul ocul tismului, devenind la rndul sau alchimist si francmason, puternic influentat de R itul Strict Templier al lui von Hund. Initierea sa n francmasonerie n loja Ritului Strict Templier a avut

loc la Londra, pe Gerrard Street din cartierul Soho, n aprilie 1777. Apoi a calat orit prin toata Europa, dar si-a petrecut cel mai mult timp n Germania, n cauta re a cunostintelor pierdute ale templierilor. De asemenea, si-a cstigat o reputatie de vindecator. Dupa ce a primit permisiunea papei de a vizita Roma, n 1789, imedi at ce a sosit a fost dat pe mina In chizitiei - la ordinele aceluiasi suveran po ntif sub acuzatia de erezie, si conspiratie politica si a fost condamnat la nchis oare pe viata. A murit n temnita San Leo, n 1795. Cagliostro a pus bazele francmas oneriei egiptene" (loja-mama a fost fondata la Lyon, n 1782), n care functionau att loje masculine, ct si feminine, ultimele fiind conduse de sotia lui, Serafina. Le vi a descris acest tip de miscare ca o tentativa de a resuscita misterioasa vener are a zeitei Isis".74 Cercetarile lui Cagliostro n domeniul societatilor oculte d in Europa s-au concretizat ntr-un tratat intitulat Arcana Arcanorum (Secretul secr etelor") sau A. A. El a preluat aceasta sintagma din rozicrucianismul secolului al XVII-lea, dar lucrarea sa consta n descrieri ale practicilor magice care punea u un accent special pe alchimia interna". Asa cum am vazut, este vorba aici despr e tehnici sexuale simil are tantrismului si totusi Cagliostro le-a nvatat n German ia, n cadrul gruparilor rozicruciene.75 n 1788, a fost creat la Venetia, sub autor itatea lui Cagliostro, Ritul Misrai'm (egipteni" n limba ebraica), n jurul anului 1 810, cei trei frati Bedarride au importat" sistemul n Franta, unde a fost ncorporat n Ritul Scotian Rectificat al francmasoneriei. Ritul Misrai'm a fost antecesorul direct al Ritului Memphis care a fost fondat de Jacques-Etienne Marconis de Neg re si cu care s-a asociat Prioria din Sion. (Cele doua sisteme s-au unificat n 18 99, sub titulatura Ritul Memphis-Misrai'm, sub conducerea lui Papus, care a rama s la crma gruparii pna n 1918, cnd a decedat.) Ritul Memphis a fost, de asemenea, st rn s asociat cu o societate secreta numita Filadelfien ii, fondata de marchizul d e Chefdebien n 1780 - o alta mladita" a Ri tului Strict Templier al lui von Hund, desi telul sau declarat era acumul area cunostintelor oculte. Marconis de Negre a subliniat legaturile strnse ale ritului sau cu filadel-henii si a numit unul di ntre gradele misc arii sale Filadelfii".77 Nici unul din aceste rituri - Memphis si Misrai'm - nu a exercitat n sine o influenta deosebita; mpreuna nsa, Memphis-Mis rai'm constituia o forta redutabila, efectele ei facndu-se simtite aidoma unui ur ias val mareic n ntreaga societate oculta din Europa. Printre membrii ei se aflau personalitati ntunecate, precum ocultistul britanic Aleister Crowley, dar si mist ici renumiti ca Rudolf Steiner. Nu-1 putem omite pe Karl Kellne r care, mpreuna c u Theodore Reuss, a fondat Ordinul Templierilor d in Orient, cunoscut mai degrab a sub acronimul OTO. Aceasta organizatie a avut si are nca o orientare explicita spre

magia sexuala. Desi majoritatea specialistilor o considera o occidentalizare a t antrismului, gruparea reprezinta o evolutie log ica a doctrinelor secrete din ri tul Memphis-Misraim, acestea derivnd la rndul lor din nvataturile deprinse de Cagli ostro de la societatile rozicruciene din Germania si de la lojele Ritului Strict Templier. Crowley a parasit Memphis-Misraim pentru a intra n rndurile OTO - ca, d e altfel, si Rudolf Steiner - devenind Mare Maestru al acestei organizatii. Stei ner, pe de alta parte, a ramas celebru, n deosebi pent ru tipul sau pur" de mistic ism, numit antropozofie, si a fost att de discret n privinta asocierii sale cu OTO , nct multi dintre cei mai ferventi adepti ai sai actuali nu au cunostinta despre acest episod din viata maestrului lor. Cnd a murit nsa, a fost ngropat n tinuta OTO. 78 n mod semnificativ, Theodore Reuss a scris ca magia sexuala a OTO era cheia car e deschide toate secretele masonice si ermetice..."7 9 De asemenea, a afirmat de schis ca magia sexuala era secretul Cavaleri lor Templieri.80 Un alt vlastar al miscarii Memphis-Misram a prins contur la sfrsitul secolului al XlX-lea, n Anglia: Ordinul ermetic Golden Dawn (Ordinul Zorilor de Aur"), printre ai carui membrii s -au numarat Bram Stocker, autorul romanului Dracula, misticul, patriotul si poet ul irlandez Aleister Crowley, W.B. Yeats si Con-stance Wilde, sotia lui Osca r W ilde. Fondat n 1888 de Macgre-gor Mathers si W. Wynn Westcott, si afirma ca ascend enta directa Ordinul Crucii Aurii si Trandafirii al Ritului Strict Tem' plier de spre care am amintit n capitolul anterior si de la care provin multe dintre grade le si riturile sale actuale.81 Alte ritualuri au fost preluate nsa de la MemphisMisra'im. n fond nsa, ordinul se datoreaza existenta baronului von Hund, dat fiind ca att influentele germane, ct si cele franceze coboara n timp pna la el si la ritu rile sale templiere.82 Golden Dawn este mult mai bine cunoscut n lumea anglofona, comparativ cu celelalte grupari europene. Are reputatia de a fi integru si, la prima vedere, pare a fi o societate de ezoterici carora le place sa-si pun a rob e de gala si sa murmure incantatii, dar care nu sjnt altceva dect niste ocultisti de duminica animati de idealuri mari. Printre ocultistii franc ezi nsa, Golden D awn are o reputatie mult mai sinistra; cnd si-a inaugurat filiala din Paris, n 189 1, a acceptat n cadrul sau multe din tre personajele dubioase amintite mai sus, p rintre care si pe omniprezentul Jules Bois. De fapt, chiar si ra mura engleza a ordinului are un aspect profund, mai putin cunoscut, n realitate, existau doua or dine distincte: pe de o parte era fatada publica, bine cunoscuta si respectabila , iar pe de alta exista un nucleu numit Rose of Ruby and the Cross of Gold (Roza de Rubin si Crucea de Aur"), n care initiatii puteau patrunde numai n urma unei in vitatii. Cercul exterior actiona, se pare, ca agent de recrutare" pentru nucleul central, secret, ale carui practici includeau rituri sexuale. n mod cert, Golden Dawn si-a pastrat secretele cu grija. Timp de ani ntregi, chiar si scriitori inte grati n lumea oculta, precum Katan Shu'al83, nu au putut dect sa emita speculatii n privinta riturilor sexuale din cadrul ordinului. Desi probele snt disparate, se pare cel putin ca aceste rituri chiar au existat, ele fiind prezente nca de la nfi intarea ordinului. Golden Dawn s-a format dintr-o alta organizatie, Societas Ros icruciana

din Anglia; printre fondatorii acesteia s-a aflat si un oarecare Hargrave Jennin gs (1817-1890), ale carui scrieri snt att de explicite pe ct putea fi un gentleman yictorian n privinta magiei sexuale. Despre impresionanta sa carte TheRosicrucian s: TheirRites and Mysteries (Rozicrucienii: riturile si misterele lor", 1870), Pe ter Tompkins afirma ca: Jennings sugereaza ct mai clar posibil ca aceste rituri si mistere aveau o fundamental sexuala".84 Spre exemplu, discutnd despre simbolismu l triunghiurilor interconectate care formeaza Pecetea lui Solomon (Steaua lui Da vid), Jennings declara explicit: ... Piramida indica forta ascensionala, expansiv a, a femininului nu supusa si smerita, ci afirmativ sugestiva , sincronizata n ; clitorisul ana tomic... acel organ minuscul central si esentia l n anatomia rozic rucian".85 Pe 18 iulie 1921, Moina Mathers una dintre fondatoarele gruparii Golde n Dawn (si sora filozofului Henri Bergson) i-a scris lu i Paul Poster Case, resp onsabilul filialei din New York a ordinului, ca raspuns la vestea ca acesta pred a ritualuri sexuale: Regret ca aspecte ale Chestiunii Sexuale patrund n Templu n ac est stadiu, fiindca abia ncepem sa abordam direct problemele de ordin sexual noi, cei din gradele superioare..."86 Apoi, cnd ocultista Dion Fortune (pe numele rea l Violet Firth), membru al Golden Dawn, a scris o serie de articole despre sex, Moina a vrut s-o excluda pe motivul ca a tradat secretele ordinului. Dar n cele d in urma a fost nevoita sa recunoasca faptul ca Dion Fortune nu ar fi avut cum sa stie respectivele secrete, fiindca nu atinsese gradele necesare .87 Comentatori precum Mary K. Greer88 snt de parere ca exista dovezi care sustin ideea ca n Gold en Dawn se pra ctica ntr-a-devar ma gia sexuala, ritual pe care ordinul l consider a prea puternic si prea pretios pentru a- 1 mpa rtasi noilor recruti din gradele inferioare. Aluzii la secretele ordinului Golden Dawn se regasesc si n cuvintele ce descriu o viziune comuna pe care Florence Farr si Elaine Simpson doua adepte ale organizatiei au avut-o n anii 1890. Farr, o c elebra actrita londoneza, era r enumita si pentru numeroasele sale legat uri amoroase cu personalitati precum Ge orge Bernard Shaw si ocultistul W.B. Yeats. Floren ce si colega ei ntru ezoterism , Elaine, au facut mpreuna o calatorie astrala un soi de aventura dubla n Planur i le Launtrice, sau o halucinatie comuna. Acest fenomen constituie un aspect obisn uit al pregatirii magice, facnd parte din calea" cabalistica un fel de proiectie m intala sau o asociere de imagini n cadrul clasic al Arborelui Vietii". Florence si Elaine au vizitat, cu ochii mintii, sfera lui Ven us". Calatoria lor astrala a c ulminat cu ntlnirea cu un arhetip feminin, care lea spus surznd: Eu snt mareata Mama I sis; cea mai puternica din lumea ntreaga, eu snt cea care nu lupta, dar e mereu vi ctorioasa. Snt Fru-m oasaAdormit pe care oamenii au cutat-o de la nceputul timpului. Calea ce duce la palatul meu e presarata cu iluzii si pericole. Cei care nu reu sesc sa ma gaseasca, dorm; sau poate alearga dupa Fata Morgana, ducndu-i pe cai g resite pe cei care i simt influenta iluzorie. Eu sed n nalt si atrag oamenii catre mine. Snt dorinta lumii, dar putini snt cei care ma

vor gasi. Cnd secretul meu e deslusit, este secretul Sfntului Graal... Eu mi-am da ruit inima lumii, aceasta e puterea mea. Dragostea este Mama Omului-Dumnezeu, da ruindu-si chintesenta vietii ei pentru a salva omenirea de la distrugere si pent ru a-i arata calea catre viata ve snica. Iubirea e Mama Cristului-Spirit si aces t Crist este dragostea su prema. Cristul este inima iubirii, inima Maretei Mame Isis, Isis a Natur ii. El e expresia puterii ei. Ea este Sfntul Graal, iar el e sn gele vital al Spiritului din potir".89 Cuvintele erau nsotite de imagini vii ale unei cupe ce continea un fluid de culoarea rubinului si o cruce cu trei brate. L a prima vedere, relatarea nu pare a fi dect un soi de aiurea la New Age, n care li sus si zeita egipteana Isis snt pomeniti alatu ri de Sfntul Graal doar pentru ca s una mistic si interesant, asa cum a scris mai trziu expertul n ocultism Francis X. Textul prezinta doua elemente semnificative: Primul este identificarea Fecioarei, Mama Omului-Dumnezeu, cu Venus, zeita iubirii - a iubirii sexuale, eros, nu agape . Cel de-al d oilea este identificarea Graalului... cu Venus, arhietipalul yoni sau organul feminin al creatiei".90 Cititorii de astazi ar putea interpreta vizi unea celor doua ca pe un soi de visare cu ochii deschisi, o fantezie sexuala com una - mai cu seama daca tinem cont de reputatia lui Florence Farr, un fel de rep lica britanica a Emmei Calve. Si totusi, se considera ca viziunea lor a relevat un secret n concordanta cu filozofia magica a Ordinului Golden Dawn, iar Francis X. King se ntreaba de unde ar fi putut avea cele doua femei aceasta inspiratie, d at fiind ca societatea lor nu era se presupune implicata n nici un fel de rituri sexuale. Relatarea lor indica nsa contrariul, desi, repetam, riturile de a cest g en pareau a fi rezervate doar initiat ilor din cele mai nalte grade ierarhice. Se mnificativ este faptul ca viziunea o asociaza pe Isis cu Graalul si cu sexul aso ciere care nu le-ar fi parut deloc stranie alchimist ilor, gnosticilor sau truba durilor. Imaginea Graalului vazut aici sub forma traditionala a unui potir ca un simbol feminin este usor de nteles pentru lumea noastra postfreudian a, dar ! av ea acelasi caracter revelator si pentru cei de dinainte. Dar aici fluidul rosu, sngele pe care l contine, este purtat de Isis... Nu mai putin interesant este si f aptul ca tema Frumoasei-Adormite, mentionata n viziunea celor doua, figureaza pe larg si n , L e serpent rouge, acel text fundamen ta l al Prioriei din S ion. i C autarea Frumoasei-Adormite este un motiv frecvent, ntrepatruns ! cu acela al caut arii reginei unui rega t pierdut. Asa cum am vazut, documentul susmentionat demo nstreaza atentia pe care Prioria le-o acorda Mariei Magdalena si zeitei Isis, pe care le combina ntr-o singura figura. Cautarea reginei face parte din imagistica alchimica; prin urmare, nu ar trebui sa fim surprinsi vznd ca cele doua ntrupari a le sexualita tii, Magdalena si Isis, snt esentiale pentru ea. Desi nici chiar ast azi rolul sexualitatii n miscarile eretice si oculte nu este pe deplin recunoscut si

acceptat, importanta ei ramne una cruciala. Sexul nu a fost niciodata un element secundar sau o marota personala, ci s-a aflat n inima celor mai puternice organiz atii secrete. Traditia pe urmele careia am pornit n cercetarile noastre este pute rnic marcata de notiunea de sexualitate sacra. Si, asa cum am vazut, pare a fi f ormata din doua filoane principale: veneratia fata de Maria Magdalena si cea pen tru loan Botezatorul, n acest stadiu al investigatiilor noastre, am acceptat posi bilitatea ca Magdalena sa fie doar o figura simbolica, reprezentativa pentru ide ea de sex sacru, fara a fi, de fapt, asociata cu un personaj istoric real. n oric e caz, conexiunea dintre Maria Magdalena si sex nu este dificil de nteles si pare perfect fireasca. Mai putin fireasca este nsa asocierea dintre loan Botezatorul si ideea de sexualitate sacra. Traditia crestina si referintele biblice au contu rat net si durabil imaginea unui om de o asceza extrema, cu principii morale inf lexibile si celibatar pna n maduva oaselor. Cum este deci posibil ca tocmai el sa constituie o figura centrala a cultelor bazate pe practici sexuale?! La o prima privire, o asemenea conexiune pare de neconceput; si totusi, n mod repetat, cerce tarile noastre au scos la iveala faptul ca generatii ntregi de ocultisi au crezut n existenta ei. Si, asa cum demonstreaza cazul Golden Dawn, primele impresii pot fi nselatoare chiar si n privinta gruparilor oculte; nsasi ratiunea lor de a exist a poate avea implicatii surprinzatoare. Florence Farr si colegele ei din Ordinul Golden Dawn faceau parte dintr-un vast cerc ocult international, printre ai car ui membri s-au numarat Peladan si Emma Calve. Organizatiile asociate erau extrem de influente n epoca, ele oferind cadrul necesar pentru unul dintre cele mai cel ebre mistere din Franta unul care are legaturi strnse cu Prioria din Sion. Punctu l focal al Les dossiers secrets si al celorlalte document e similare ale Priorie i este, n mod incontestabil, misterul de la Rennes-leChteau. Le serpent rouge, spr e exemplu, aminteste n mod repetat de unele locuri din satul respectiv si din mpre jurimile lui. Nici noi nu am putut ramne departe de el si nca o data am ajuns astf el n Languedoc inima ereziei. CAPITOLUL 8 Ct de nfricosator este locul acesta" Renne s-le-Chteau a devenit deja un cliseu n lumea oculta, la fel ca Graalul nsusi si tot att de evaziv. Si totusi, locul este real; a ici am ajuns si noi n cautarile noas tre. Zona ar putea fi comparata c u Glastonbury, din Marea Britanic, fiindca amb ele par a ascunde n inima lor mistere profunde si, de asemenea, ambele snt nvaluite n cele mai grotesti mituri si supozitii. Rennes-le-Chteau se afla n departamentul Aude din Langue-doc, nu departe de orasul Limoux, care si-a mprumutat numele cele brului vin spumant, blanquette^ din regiunea numita, n secolele al VIII-lea si al I Xlea, Razes. Din oraselul Couiza, panouri mari indica un drum secundar si poa rta inscriptia Domaine de Abbe Sauniere. Urmndu-le, vizitatorul

ajunge pe o sosea cu serpentine, ce urca pna la satul Rennes-le-Chteau. Pentru noi , ca pentru multi altii n zilele noastre, calatoria este incitant. n principal ca u rmare a cartii The Holy Blood and the Ho ly Gral, dar si datorita legendelor oral e, acest simplu urcus pe coasta unui deal din Franta capata proportiile unei ver itabile initieri. Dar privelistea de la capatul drumului este una ct se poate de prozaica. Mica sosea de acces duce, n mod inevitabil, ntr-o obisnuita si singurati ca parcare si apoi Ia o ngusta grande rue, pe care nu se zareste nici macar un of iciu postal sau un magazin alimentar, dar pe care troneaza n schim b o librarie e zoterica, un bar-restaurant, castelul n ruine care a dat numele satului si cteva a lei ce urca spre renumita bisericuta si spre casa parohiala. Locul are o istorie sinistra si o reputatie chiar mai ntuneca ta, oarecum vaga. Iata, pe scurt, pove stea: cu putin peste o suta de ani n urma, un preot local, Francois Berenger Saun iere (1852-19l7), nascut si crescut n satul Montazels, la doar trei kilometri de Rennes-le-Chteau, a facut o descoperire n timpul lucrarilor de renovare a biserici i parohiale ce data din secolul al X-lea1. Ca urmare a acestei descoperiri ori d atorita valorii ei intrinseci, ori fiindca l-a condus la ceva ce a putut fi tran sforma t ntr-un avantaj financiar , preotul a devenit incredibil de bogat. n decurs ul anilor s-au emis numeroase ipoteze si speculatii cu privire la adevarata natu ra a descoperirii lui Sauniere; unii au sugera t ca ar fi gasit o uriasa comoara , altii au presupus ca a fost vorba despre ceva mult mai uluitor, precum Chivotu l Legii, comoara Templului din Ierusalim, Sfntul Graal sau chiar mormntul lui lisu s o idee preluata recent n cartea The Tomb of God (Mormntul lui Dumnezeu") de Richa rd Andrews si Paul Schellenberg (1996). (Pentru o scurta prezentare a teoriei lo r, vezi Anexa II.) Vizita noastra la Rennes-le-Chteau s-a impus deoarece, n confor mitate cu Les dossiers secrets si The Holy Blood and the Hol y Grail, locul are o semnificatie deosebita pentru Prioria din Sion desi motivele exacte ramn nvaluit e n ceata. Prioria sustine ca Sauniere a descoperit o serie de pergamente cu info rmatii de ordin genealogic, care do vedesc supravietuirea dinastiei merovingiene si demonstreaza ca anumite persoane, precum Pierre Plantard de Saint-Clair, au dreptul de a pretinde tronul Frantei. Dat fiind nsa ca nimeni din afara Prioriei nu a vazut vreodata aceste pergamente si ca ideea continuitatii n timp a dinast i ei merovingiene este cel putin dubioasa, nu trebuie sa dam crezare acestei afirm atii. n plus, n povestea Prioriei mai exista o discrepanta majora, flagranta. Daca unica ratiune de a fi a acestei organizatii n decursul secolelor a fost protejar ea descendentilor merovingieni, este ciudat ca au avut nevoie de informatii care sa le spuna cine anume erau acesti descendenti, n mod cert, membrii ei stiau pe cine jurasera sa apere; altfel e greu de crezut ca ar fi fost animati, timp de s ute de ani, de acel zel fanatic care i-a

mentinut laolalta atta vreme- A accepta ca unica explicatie ceea ce este, n fond, o justificare existentiala retrospectiva pare cel putin straniu. Ceea ce ne-a in trigat nsa n primul rnd a fost importanta acordata de Priorie satului Rennes-le-Chte au. Exista doua explicatii posibile acest sens: ori satul este cu adevarat semni ficativ, dar nu pentru motivele mentionate n Les dossers secrets, ori povestea lui Sauniere nu are nici o legatura cu Prioria, dar organizatia a pre-luat-o pentru proprii le sale scopuri. Noi am ncercat sa aflam care din aceste doua variante e ra mai aproape de adevar. Ajungnd n parcarea din sat, vizitatorului i se deschide n fata splendida priveliste a vaii Aude, dincolo de care se profileaza piscurile n zapezite ale Pirineilor. Este usor de nteles de ce, n trecut, acest satuc aparent banal a fost considerat a avea o importanta strategica: de a ici, nici o miscare a inamicului nu putea trece neobservata. De aceea Rennesle-Chteau a fost odinioa ra o fortareata a vizigotilor; unii merg att de departe, nct identifica satul cu ce tatea pierduta Rhedae, aflata pe picior de egalitate cu Carcassonne si Narbonne, desi e greu sa ntrevezi agitatia unei metropole n manunchiul izolat de case de as tazi. Si totus i, locul exercita o atractie deosebita: desi n sat nu locuiesc nic i o suta de persoane, peste 25 000 de turisti viziteaza anual Rennes-le-Chteau. T urnul de apa, ce domina parcarea, poarta semnele zodiacului un n o motiv ce poate fi regasit la unele case, deasupra usilor; dar faptul se dovedest e a fi doar un banal obicei al locului. Toti ochii snt nsa atras i de constructia bizara, ca de basm, ce pare a fi crescut din nsasi roca dealului, cocotata deasup ra haului. Este Tour Magdala (Turnul Magdala"), unde se aflau biblioteca particul ara si biroul lui S auniere, recent deschise publicului. Asemenea unui mic foiso r medieval, turnul se continua cu un sir lung de metereze si cu o sera, astazi pr aginita. n salile din interiorul meterezelor functioneaza n prezent un muzeu dedic at vietii lui Sauniere si misterului care l nconjoara. O gradina desparte turnul d e casa impunatoare pe care a construit-o gratie inexplicabilei sale ave ri Vila Betania; cteva ncaperi snt deschise publicului, n spate, la capatul unei alei acoper ite cu pietris, se afla o mica grota construi ta de Sauniere din pietre aduse ai ci special, probabil cu mari eforturi, dintr -o vale apropiata. Apoi vizitatorul ajunge la micul cimitir al satu lui si la biserica n ruine. Lacasul este nchinat Mariei Magdalena. Dat fiind renumele abatiei, ne-am astepta la niste dimensiuni impunatoare, nsa dezamagirea ne este rapid spulberata de caracterul bizar si el c elebru al decoratiunilor realizate de nsusi abat ele Sauniere. Din acest punct de vedere, cel putin, biserica nu nceteaza sa uimeasca.

Deasupra porticului decorat cu ilare pasari de ipsos si cu ti gle galbene, spart e, snt gravate cuvintele: Terribilis est locus iste (Ct je nfricosator este locul ac esta"), un citat din Facerea (28:17) cornpletat, n latina, pe arcada intra rii: Es te casa Domnului si poarta Raiului". O statuie a Mariei Magdalena troneaza deasu pra usji, iar timpanul este decorat cu un triunghi echilateral, trandafiri sculp tati si o cruce. Mai surprinzatoare nsa este imaginea unui demon de ipsos, hidos contorsionat, ce pare ca pazeste intrarea dincolo de portic. Cu figura schimonos ita si ncornorat, demonul sta ghemuit ntr-o pozitie sugestiva, purtnd pe umeri vasu l cu apa sfintita. Deasupra acestuia se gasesc patru ngeri, fiecare schitnd unul d intre gesturile din semn ul crucii. Sub ei sta scris: Par ce signe tu le vaincra s (Prin acest semn l vei nvinge"). Pe peretele din spate se afla un tablou ce nfatis eaza botezul lui lisus, acesta fiind asezat ntr-o pozitie ce o oglindeste perfect pe cea a demonului. Att lisus, ct si demonul privesc spre o zona preci sa a podel ei; pardoseala are un desen de tip tabla de sah. n tabl ou, loan Botezatorul se r idica deasupra lui lisus, turnnd pe capul lui apa dintr-o scoica o reluare a moti vului de la vasul cu apa sfintita pu rtat de demon n spate. Este evident ca exist a o paralela ntre cele d oua reprezentari, ntre demon si botezul lui lisus. (n apri lie 1996, n urma unui act de vandalism dintre multele a caror tinta este biseri c a, un necunoscut a retezat si a furat capul demonului.) Stnd pe pardoseala n patra te albe si negre si privind mprejur, n mica biserica nchin ata Sfintei Ma ria Magda lena , la prima veder e ai impresia ca te afli ntr-o biserica catolica oarecare, n zorzonata cu sfinti din ghips precum Sfntul Anton Ermitul si Sfntul Roche , afiseaz a doza obisnuita de decoratiuni. La o privire mai atenta nsa, se observa ca ma jo ritatea au cel putin o trasatura ciudata. Pe Drumul Cruci i, de exemplu, care ai ci este reprezentat n sens invers acelor de ceasornic , apar un ba iat n kilt si u n copil de culoare. De asemenea, tenda de deasupra amvonului imita ca forma Temp lul lui Solomon. Basorelieful de pe partea anterioara a altarului era - se spune -mndria lui Sa uniere, el nsusi lucrnd la el pentru a-1 finisa. Lucrarea o nfatisea za pe Maria Magdalena ntr-un vesmnt auriu, ngenuncheata n rugaciune, cu o carte desc hisa n fata si un craniu lnga genunchi. Degetele ei snt n mod curios ncrucisate, ntr-o maniera numita mai trziu latte. O cruce cizelata aparent din lemnul unui copac v iu cu o mladita nfrunzita cam la jumatatea naltimii -se ridica n fata ei, iar dinco lo de grota pietroasa lng ca re e ngenuncheata se zaresc clar siluetele unor cladir i profilate pe cer. Curios este faptul ca, desi cartea deschisa si craniul fac p arte din iconografia acceptata a Mariei Magdalena, aici obisnuitul vas cu mir li pseste. Magdalena este reprezentata si pe vitraliul de deasupra altarului,

aparnd parca de sub o masa pentru a unge picioarele lui lisus cu pretiosul mir. n biserica se afla cu totul patru imagini ale Mariei Magdalena multe pentru un loc as att de micut. Devotamentul lui Sauniere fata de ea este subliniat si de numele pe care 1-a dat bibliotecii Turnul Magdala" si casei sale: Vila Betania. n Biblie , din Betania era originara familia din care faceau parte Lazar, Marta si Maria. Exista o camaruta secreta n spatele unui dulap din sacristie, dar si aceasta din urma este rareori accesibila publicului. Unica sa fer eastra, care se distinge cu greu de afara, are un vitraliu ce pare a n fatisa o obisnuita scena a rastigni rii. Dar, ca toate celelalte elemente d in acest loc teribil", nici aceasta nu e ceea ce pare. Ochiul privitorului este atras catre peisajul ndepartat, ce poate f i zarit pe sub bratele barbatului de pe cruce; n mod evident, acesta este nucleul real al imaginii si, nca o data, poate fi recunoscut Templul lui Solomon. Nici c hiar intrarea n cimitir nu este obisnuita. Arcada e decorata cu una dintre emblem ele templierilor: o teasta si doua oase ncrucisate, din metal; mai bizar este nsa rnjetul celor douazeci si doi de dinti. Printre morminte, pe care se pot vedea ge neroase aranjamente florale si fotograf ii ale decedatilor ca n majoritatea cimiti relor din Franta, de altfel se afla si cele ale familiei Bonhomme. Oriunde n alta parte, ele nu ar fi s trnit mirare, dar aici, acest memento lingvistic al catari lor Ies bonhommes pare a avea o rezonanta aparte. Mormntul lui Sauniere, cu profi lul sau n basorelief usor afectat recent de vandalism este chiar lnga zidul ce des parte cimitirul de fostul sau domaine. Marie Denamaud, credincioasa lui menajera (daca nu cumva ceva mai mult dect att), este ngropa ta alaturi. Nu este locul sa d iscutam aici despre aceasta poveste, bana lizata deja, dar trebuie sa spunem ca nu ne-am nselat cnd am banuit ca misterul de la Rennes va arunca o raza de lumina asupra vietiei ezoterice care constituie obiectul investiga tiei noastre. Asa cu m a m vazut deja, am gasit dovezi n sprijinul existen tei Unei traditii gnostice n regiune o regiune cunoscuta din timpuri stravechi pentru ereticii" sai, fie ei c atari, templieri sau asa-nu-jnite vrajitoare". De la trauma crucia dei mpotriva al bigenzilor, populatia locala nu a ma i acordat niciodata o ncredere totala Vatica nului; de aceea, a constituit un teren fe rtil pentru ideile neortodoxe att n plan religios, ct si politic, n Languedoc, tinut cu amintiri vechi si amare, erezia si politica au mer s mereu mna n mna si poate ca o mai fac si azi. Sauniere s-a doved it a fi un cleric rebel, extravertit. Nu a vea nimic din aerul preotului de tara tipic; cunostea limbile greaca si latina, fiind totodata abonat la un ziar germ a n. Indiferent da ca Sau niere a gasit sau nu o comoara secreta , este greu de crezut ca toata ac easta afa cere de la Rennes" ar putea fi pura fa bula tie. Exi sta nsa o serie de

motive care sugereaza ca povestea, asa cum este ea cunoscuta n genera l, a fost gresit nteleasa.2Cronologia exacta a evenimentelor e dificil de stabilit, dat fiindca se bazeaza n mare parte nu pe documente scrise, ci pe memor ia satenilor. Sauniere si-a preluat postul d e preot paroh la nceputul lui iunie 1885. n numai cteva luni, dupa o predica declarat antirepublicana rostita de la am vonul bisericii sale (n timpul alegerilor din acel an), a fost nlaturat temporar d in functia detinuta. Numit iarasi preot paroh n vara anului urmator, a primit n da r 3 000 de franci de la contesa de Chambord, va duva unui fost pretendent la tro nul Fra ntei Hen ri de Bourbon , ca re si-a asuma t titlul de Henric al V-lea , c a o recunoastere a serviciilor aduse cauzei monar hice. Se pare ca Sauniere a fo losit a cesti bani pentru renovarea vechii biserici; majoritatea relatarilor sus tin ca acesta a fost momentul n care pilastrul vizigot care sustinea altarul a fo st ndepartat si aici se spune ar fi gasit preotul o serie de pergamente cifrate. P ovestea pare nsa putin credibila, fiindca abia n 1891 a nceput el sa afiseze un com portamen t excentric si sa-si puna n aplicare planurile ambitioase. Ca m n ace a p erioa da, clopotarul Antoine C aptier a gasit ceva interesa nt. Unii spun ca era un cilindru de lemn, altii sustin ca ar fi fost un flacon de sticla; n orice caz nsa, se crede ca flaconulul respectiv continea un su l de documente pe care clop otarul 1-a dat lui Sauniere. Si se pare ca aceasta descoperire s-a aflat la orig inea comportamentului bizar a l preotului. Versiunea obisnuita sustine ca Saunie re i-a aratat pergamentul i episcopului din Carcassonne, Felix-Arsene Biliard, s i ca, n urma : ntrevederii, parohul a plecat n graba spre Paris. Se spune, de : ase menea, ca Sauniere a fost sfatuit sa i duca documentele unui expert, pentru a fi decodificate, si ca acel expert ar fi fost un oarecare Emile Hoffet pe atunci tna r student la seminar, dar deja l detinator al unor vaste cunostinte n domeniul oc ultismului si al societatilor secrete. (Mai trziu Hoffet a predat la Biserica Not re-Dames de Lumieres din Goult un sit dedicat Madonei negre, de o importanta apa rte pentru Prioria din Sion.)3 n plus, unchiul tn- j rului era director al Seminaru lui SaintSulpice din Paris. Biserica Saint-Sulpice se distinge prin faptul ca me ridianul Paris care trece prin apropiere de Rennes-le-Chteau este marcat printr-o linie de cupru ce traverseaza pardoseala. Construita pe fundatia unui templu an tic al zeitei Isis n 1645, a fost fondata de Jean-Jacques Olier, care a proiectat -o n conformitate cu proportia de aur din geometria sacra. Biserica poarta numele episcopului de Bourges din vremea regelui merovingian Dagobert al II-lea, iar z iua lui de celebrare este 17 ianuarie o data ce apare n misterele de la Rennes-le -Chteau si n cele ale Prioriei din Sion. n mare parte, actiunea romanului satanistLBas al lui J.K . Huysmans se desfasoara n biserica Saint-Sulpice, iar seminarul d e lng

ea era notoriu la sfrsitul secolului al XlX-lea pentru neortodoxia sa (pentru a f olosi un termen blnd). De asemenea, aici si-a avut ca rtierul general" misterioasa societate secreta din secolul al XVII-lea numita La Compagnie du Saint-Sacremen t care ar fi fost, pare-se, un parav an pentru Prioria din Sion. n cursul sederii sale la Paris n vara lui 1891 sau n primavara anului urmator , Sauniere a fost int rodus de Hoffet n nfloritoarea societate oculta ce gravita n jurul Emmei Calv6 si d in care faceau parte personaje ca Josephin Peladan, Stanislas de Gua'ita, Jules Bois si Papus (Garard Encausse). Zvonuri insistente au sustinut ca ntre Sauniere si Emma a existat o idila. Se pare ca preotul a vizitat biserica Saint-Sulpice, a studiat o serie de picturi de aici si n conformitate cu relatarile obisnuite " a cumparat reproduceri ale anumitor tablouri de la Luvru (despre care vom discut a mai trziu). La ntoarcerea la Rennes-le-Chteau, a nceput s-si decoreze biserica si s a-si construiasca domeniul. Vizita la Paris constituie o pa rte esentiala a mist erului care 1-a nconjurat pe Sauniere si a fost subiectul unor investigatii atent e din partea cercetatorilor. Nu exista dovezi concrete ca re sa ateste ca aceast a vizita a avut loc cu a devarat. O fotogra fie a preotului, ce poarta numele un ui studio foto din Paris, considerata o proba n acest sens, sa dovedit recent a f i a fratelui sau mai tnar, Alfred (tot preot). 4 De asemenea, s-a afirmat ca sem natura lui Sauniere apare n registrul de messe de la Saint-Sulpice, dar faptul nu a fost confirmat. Scri itorul Gerard de Sede5, n a carui posesie se afla cteva di ntre documentel e lui Hoffet, sustine ca a cestea contin o nota privind o ntlnire cu Sauniere Ia Paris (nedata ta, din pacate), da r, din cte stim noi, nimic nu co nfirma aceasta informatie. La fel ca ntreaga poveste, si vizit a preotului n ca pi tala Fra ntei este sustinuta numai de amintirile si ma rturiile saten ilor si al e altor persoane. De exemplu, Claire Ca ptier, nascuta Corbu, fiica celui care a cumparat domeniul lui Sauniere de la Marie Denarnaud n 1946 acea sta din urma lo cuin d mpreuna cu familia Corbu pna la moartea ei, n 1953 sustine ferm ca viz ita p reotului paroh la Paris a fost reala n urma a ceea ce a gasit indiferent ce a fos t acest lucru a devenit extrem de bogat, n foarte scurt timp. Cnd si-a luat parohi a n primire, a vea un salariu de 75 de franci pe luna . Totusi, ntre 1896 si 1917 (anul mortii sale), a cheltuit o suma uriasa poate nu chiar 23 de milioane, asa cum a firma unii, dar cel putin 160 000 de franci n fieca re luna. Avea conturi b anca re n Paris, Perpignan, Toulouse si Budapesta si a investit considera bil n ac tiuni si titluri valorice o activitate financiara ctusi de putin tipica pentru un

Preot de tara . S-a spus ca a facut bani din comertul cu liturghii (ca ar fi per ceput bani pentru a rosti o messa ce-i asigura beneficiaruluil" ctva ani n purgatori u), dar, desi este n mod cert adevarat, asa cum afirma istoricul francez Ren6 Des cadeillas - considerat princi-specialist n afa cerea Sauniere" -, a cea sta practi ca nu i-a r fi putut aduce sum ele necesare pentru a ridica asemenea constructii si a trai, concomitent, pe picior att de mare. Prin urmare, la mijloc s-a aflat a ltceva"7, n orice caz, ne-am putea ntreba de ce ar fj existat attia doritori de lit urghii ros tite de Sauniere un banal preot rural, dintr-o parohie oarecare. mpreu na cu Marie, si-a atras numeroase critici ca urmare a modului lor de viata luxos : ea se mbraca totdeauna dupa ultima moda de la Paris (se spune ca de aceea fuses e poreclita la Ma-donne", Madona) si casa lor era totdeauna plina de musafiri, la un nivel total disproportionat fata de veniturile lor si de statutul social deo potriva. Mai mult dect att, numeroase personalitati ale vremii au strabatut difici lul drum pna la Rennes-le-Chteau, numai pentru a-i vizita. (Dintr-un motiv necunos cut, Sauniere si primea doar oaspetii n Vila Betania, el preferind sa locuiasca n prg inita casa parohiala lipita de biserica.) Printre cei care i-au trecut pragul sau aflat un print de Habsburg cu un nume rezonant: Johann Salvator von Habsburg , un ministru francez si Emma Calve. Dar nu numai ospitalitatea aceasta exagerata a fost cea care a strn it ostilitatea celor din jur; Sauniere si Marie obisnuiau sa sape noaptea n cimitir. Desi nimeni nu poate spune cu certitudine c e urmarea u astfel, sigur este faptul ca au sters inscriptiile de pe piatra de mormn t si l espedea ce acopereau cavoul unei anume Marie de Negre d'Ables, o aristocrata din zona, care a murit pe 17 ianuarie 1781; motivul celor doi a fost, probabil, dis trugerea in formatiilor contin ute de respectivele inscriptii. Ei nu si-au dat s eama nsa ca eforturile le-au fost n zadar, deoarece exista deja o copie a inscript iilor, gratie membrilor unei asociatii locale a anticarilor. Dupa cum vom vedea n sa, dorinta lui Sauniere de a distruge informatiile respective are o semnificati e deosebita pentru investigatia noastra. Cam n perioada presupusei sale calatori i la Paris, Sauniere a gasit Piatra cavalerului" zacnd cu fata n jos lnga altar o le spede ce data din epoca vizigotilor si pe care era gravata imaginea unui cava le r calare, mpreuna cu un copil. Sub ea se pare ca preotul a descoperit iarasi ceva important - poate o noua serie de documente, niste artefacte sau intrarea ntr-o cripta. Nimeni nu stie cu certitudine, fiindca Sauniere a nlocuit apoi pardoseala , dar n jurnalul sau apare, pe data de 21 septembrie 1891, o mentiune enigmatica: Scrisoare de la Granes. Descoperirea unui mormnt. A plouat". Sapaturile nocturne ale preotului au strnit un scandal n sat, dar comertul cu liturghii a fost cel car e a provocat n cele din urma mn ia autoritatilor Bisericii, care 1-au nlaturat din functie. A fost trimis ntr -o alta parohie, dar a refuzat cu desvrsire sa se supuna ordinelor si s-a

ncapatnat sa ramna mpreuna cu Marie la Rennes-le-Chteau. Cnd Biserica a trimis n sat u alt preot, Sauniere a celebrat n Vila Betania o messa neoficiala pentru sateni, acestia ramnndu-i fideli. Dintre toate misterele care au marcat existenta lui Saun iere, poate ca unul dintre cele mai nedeslusite este cel care a urmat mo rtii lu i. Preotul s-a mbolnavit pe 17 ianuarie 1917; cinci zile mai trziu a murit si trup ul i-a fost asezat n pozitie verticala pe meterezele terase i de pe domeniul sau, iar satenii si cei care venisera de departe au trecut prin fata lui, smulgnd puf usoare rosii din mantia care-1 nvelea. Ultima confesiune si-a rostit-o n fata preo tului din localitatea apropiata Esperaza si marturisirea sa a avut un efect att d e puternic asupra clericului, nct asa cum scrie Rene Descadeillas: ... Din acea zi, batrnul preot n-a mai fost acelasi om; n mod evident, suferise un soc".8 Dupa dec esul lui, credincioasa Marie Denarnaud a continuat sa locuiasca n Vila Betania; c a preot, Sauniere nu avusese voie sa detina nici un fel de proprietati, asa nct cu mparase totul pe numele ei- Cu timpul, Marie a devenit tot mai retrasa si irasci bila, refuznd numeroasele oferte de a vinde domeniul deja paraginii, n cele din ur rna nsa, n 1946, de ziua Mariei Magdalena9, i 1-a vndut lui Noel Corbu, un om de af aceri, punnd conditia sa fie lasata sa Caiasca acolo pna la sfrsitul vietii. Fiica lui Corbu, Claire Captier, a locuit acolo n copilarie, n conformitate cu spusele e i, Marie vizita mormntul lui Sauniere n fiecare zi si la miezul fiecarei nopti. Ma rie i-a povestit tinerei Claire despre un fenomen extraordinar ce se petrecea n c ursul unora dintre aceste vizite funebre. Batrna i spunea: Aseara arn fost urmata d e spiritele cimitirului", ntrebata daca i era frica, ea replica: M-am obisnuit... M erg ncet, ele ma urmeaza... Cnd ma opresc, se opresc si ele, iar cnd nchid poarta ci mitirului, dispar ntotdeauna".10 Claire Captier11 si aminteste si ca Marie i-a spu s: Cu ce mi-a lasat domnul abate, as fi putut hrani ntregul Rennes timp de o suta de ani si tot ar mai fi ramas". Dar, ntrebata fiind de ce traia n saraci e daca i f usesera lasati att de multi bani, raspundea: Nu ma pot atinge de ei". Iar n 1949, cn d afacerea lui Corbu trecea printr-o perioada mai dificila, ea 1-a ncurajat: Nu-ti face attea griji, dragul meu Noel... ntr-o zi ti voi spune un secret care te va fa ce un om bogat... foarte bogat!" Din nefericire, n lunile dinaintea mortii n urma unui atac cerebral, n ianuarie 19 53, Marie a devenit senila si secretul a pierit o data cu ea. Care a fost adevarul n privinta lui Sauniere? Se pare ca cineva i p latea sume consistente pentru a ramne n sat (chiar cnd a deveni t bogat si nu mai e ra preot paroh, tot a refuzat sa plece), desi pla tile erau probabil neregulate. Averea sa nu a consta t ntr-o unica suma substantiala, asa cum au sugerat unii, fiindca si cheltuielile sa le erau variabile. Adesea trecea prin perioade difici le, relundu-si apoi stilul de viata luxos, n numai cteva luni. Cnd a murit, era anga jat n noi proiecte ambitioase, care 1-ar fi costat cel putin opt milioane de fran ci12: voia sa construiasca un drum pna n sat pentru un automobil pe ca re intentio na sa -1 cumpere, avea de gnd sa aduca apa n casele tutu ror satenilor, sa cladeas ca un bazin pentru botez n aer liber si sa ridice un

turn nalt de saptezeci de metri, de unde urma sa -si cheme enoriasii la rugaciune . Este foarte posibil ca banii sa-i fi venit de la monarhisti, ia r n acest caz, misterul ar fi unul cu totul diferit. Ce serviciu le-ar fi putut face Saun iere, nct ei sa-i plateasca sume att de mari'? Ar fi posibil ca obsesia sa pentru Maria Magdalena sa aiba o legatura cu motivu l acestor recompense opulente? Iar memori i la sate n urma dovedesc, dupa cum afirma d de Sede: O ciudata devotiune fata de Bona Dea, eternul principiu feminin care, pentru Berenger (Sauniere), pare a tra nscende credinta si convingerile religioase".13 Din nou ne confruntam cu secrete referitoare la principiul feminin ntrupat n Maria Magdalena. . . si cu o conexiun e clara cu Prio-ria din Sion, care afirma ca venereaza Madon ele negre si pe zei ta Isis. Iar, as a cum vom vedea, regiunea din jurul satului Rennes-le-C hteau as cunde multe alte indicii privind supravietuirea n timp a acestei form e de venera re a feminin ului. Dar ce ar trebui sa credem despre celebrele pergamente gasite de Sa uniere (conform surselor din interiorul Prioriei)? Se spune ca ele ar fi con stat n doua genealogii referitoare la supravietuirea dina s tiei merovingiene si doua extrase din Eva nghelii n care anumite litere ma rcate transmit un mesaj codificat. Pergamentele nu au vazut niciodata lumina zilei, dar presupuse copii ale textelor cifrate au fos t publicate n repeta te rnduri, prima data a prnd n 1967 , n lucra rea L'Or de Rennes, scrisa de Gerard de S ede si de so tia sa, So ph ie . (Pierre Planta rd de Saint-Cla ir a a firmat ca ar f i coa utor a l acestei ca rti, desi nu este considerat ca atare.)14 Textele au facut obiectul unor aprige dezbateri si speculatii. Din Pilda Noului Testament n care lisus si ucenicii merg prin lan ul de Porumb n ziua de Sabat, literele marcate, citite n ordine, for mea za "nntoarea fraza: A DAOOBERT II ROI ET A SION EST CE TRESOR ET L EST LA MORT". (Lu i/pen tru Dagobert II rege si pentru Sion este aceasta comoara si este moartea/e l este acolo mort.") Cel de- al doilea text descrie momen tul n ca re Ma ria din Betania l unge pe lisus, iar versiunea decodifica ta este reda ta astfel: BERGERE PAS DE TENTATION QVE POUSSIN TENJERS GARDENT LA CLEF PAX 681 PAR LA CROIX ET CE CHEVAL DE DIEU J'ACHEVE CE DAEMON DE GARDIEN A MIDI POMMES BLEUE". (Pastorita OU ispitire ce poussin teniers detine cheia pace 681 prin cruce si acest cal al lui dumnezeu eu termin (sau ucid) acest demon gardian la prnz (sau la sud) mere alba stre." Descifrarea acestui al doilea cod a fost mult mai dificila dect n cazul pri mului. Citind literele marcate n acest text, se obtine

REX MUNDI (n latina, Regele Lumii" un termen gnostic pentru zeul acestui pamnt, fol osit de catari), dar au fost adaugate 140 de Utere suplimentare, ngreunnd cumplit descifrarea pentru a obtine mesajul pastorita, nu ispitire"15. (Interesant este f aptul ca sistemul folosit a fost conceput de alchimistul francez Blaise de Vigne re, secretarul lui Lorenzo de Medici.) Mesajul final este o anagrama perfecta a inscriptiei de pe mo rmntul Mariei de Negre (vom discuta despre acest lucru n capi tolul urmator). Decodificarea mesajului este, foarte probabil, corecta, nsa au ex istat numeroase ncercari ingenioase si uneori fantasmagorice -d e interpretare sa u de explicare a continutului sau. (Cea ma i rece nta le apartine lui Andrews si Schellenberger, fiind discutata n Anexa II.) Problema n privinta acestor pergamen te este aceea ca Philippe de Cherisey, asociat al lui Pierre Plantard de Saint-C lair (si, p robabil succesorul sau ca Mare Maestru al Prioriei din Sion n 1984), a recunoscut mai trziu ca el le-a fabricat", n 1956.16 (ntrebat n aceasta privinta de autorii cartii The HoIyBlood and the Holy Grai' n 1979, Plantard de SaintClair a declarat ca Cherisey le-ar fi copiat doar, nsa afirmatia lui nu este pe deplin c onvingatoare.)17 Oricum am privi aceste pergamente, este clar ca ele constituie un veritabil succes ca probleme de enigmistica pentru divertisment. Zilnic, dar ca nu pot fi luate n consideratie de cei care cerceteaza povestea lui Sauniere. D ar daca preotul din Rennes-le-Chteau nu a gasit acele pergamente, poate ca a desc operit n schimb o comoara asa cum cred multi cu tarie, n mod cert, a gasit cteva mo nede vechi si giu-vaer uri n biserica, dar cum ntreaga zona este fertila din punct de veder e arheologic, o asemenea descoperire nu ar fi putut strni interesul de care s-a bucurat preotul. Numerosi snt cei care cred ca el ar fi gasit o veritabi la pestera a lui Alladin , att de bogata, nct nici macar naltii sai oaspeti nu au re usit s-o goleasca, alte comori asteptndu-i acolo pe ntreprinzatorii moderni. S-a s ugerat chiar ca elaboratul simbolism din biserica, alaturi de diversele mesaje c odificate, precum pergamentul c u merele albastre", snt menite sa i ofere cautatoru lui pasionat indici ile care l vor duce la restul comorii. Orict de romantica ar p area aceasta idee, din pacate nu-i dect o aiureala, n primul rnd, acest scenariu nu poate explica perioade le repetate de criza financiara; n al doilea rnd, Sa unier e a crea t asanumitele harti ale comorii simbolismul din biserica , un lucru nu t ocmai inteligent, daca voia sa pastreze banii pentru el nsusi, n cele din urma, da ca biserica nu e altceva dect o ampla harta a comorii,

atunci simbolismul utilizat este bizar si ezoteric pn la extrem. Daca Sauniere ar fi vrut sa pastreze banii pentru sine, nu ar fi trasat o harta publica (orict de absconsa ar fi aceasta), iar daca dorea ca numai unii oameni sa poata gasi comoa ra, de ce nu le-a spus pur si simplu unde e? n plus, faptul ca ar fi gasit o uria sa avere nu explica motivele pen tru care attea persoane bogate si influente vene au pentru a-1 vizita n ndepartata sa parohie de tara. Date fiind toate aceste dove zi, se pare mai degraba ca Sauniere era platit de cineva pentru ceva pentru un s erviciu care necesita ca el sa continue sa locuiasca n Rennes-le-Chteau, unde a in sistat sa rarnna chiar si dupa ce i s-a ordonat sa plece. Activitatile sale suger eaza ca era n cautarea a ceva anume: sapa noaptea n curtea bisericii, facea plimba ri lungi n mprejurimi si chiar mai departe n regiune, care uneori durau zile ntregi. Dar era att de important ca restul lumii sa l creada nca la Rennes-le-Chteau, nct n t mpul acestor absente, Marie Denarnaud trimitea cu regularitate scrisori scrise n avans ca raspuns la corespondenta primita, sugernd ca abatele era prea ocupat pen tru a raspunde personal la momentul respectiv. (Unele dintre aceste raspunsuri g ata confectionate au fost gasite printre hrtiile preotului, dupa moartea lui.) O noua ntorsatura a povestii lui Sauniere a aparut n 1995, cnd Andre Douzet, pasionat al ezoterismului, a scos la iveala o ma cheta, un model de ghips al unui peisaj n relief, pe care a pretins ca Sauniere 1ar fi coma ndat chiar nainte de a muri.1 8 Este un peisaj cu dealuri si vai strabatute de ceea ce par a fi niste drumuri sau ruri. Pe coas ta unui deal se afla o singura cladire de forma cubica. Dupa ap arente, ar fi vorba despre zona din jurul Ierusa limului, fiind indicate locuri cu rezo nanta biblica precum Gradina Ghetsimani si Golgota. Totusi, peisajul mac hetei nu corespunde ctusi de putin cu cel al Ierusalimului; poate ca reprezinta t otusi regiunea din jurul satului Rennes-le-Chteau. Sa fi a vut oare de gn d Sa uni ere sa -si transforme caminul ntr-un Nou Ierusalim?19 Poti petrece o viata de om studiind implicatiile si variantele misterului de la Rennes-le-Chteau; poate ca a cesta este, de altf el, si rolul sau sa strneasca vlv n jurul lui. Fiindca, desi est e semnificativ n sine, distrage atentia de la rolul altor personalitati din regiu ne. n afacere au fost implicati si preoti din parohiile nvecinate, inclusiv superi orul abatelui, Felix-Arsene Biliard, episcopul de Carcassonne. El este cel care 1-ar fi trimis pe Sauniere la Paris si tot el s-a prefacut ca nu observa comport amentul excentric al acestuia. (Abi a la moartea lui, n 1902, o data cu numirea s uccesorului sau, abatele a fost condamnat.) Pe de alta parte, Biliard nsusi a fos t implicat n unele tranzactii financiare dubioase. Cel mai cunoscut dintre preoti i din jurul lui Sauniere este abatele Henri Boudet (1837-1915), paroh la Rennesles-Ba in s. ncepnd cu anul 1872. Un tip educat, cultivat si rezervat opusul lui Sa uniere din punct de vedere temperamental , era si el angrenat n activitati ciudate , n 1886 a publicat o carte bizara, La yraie langue celtique et le cromleck de Re nnes-les-Bains (Adevarata limba celtica si cromlehul

de la Rennes-les-Bains"), care a constituit o sursa de nedumerire pentru toti ce i care au studiat-o. pupa toate aparentele, cartea trateaza doua subiecte: o teo rie conform careia multe limbi antice ebraica, celtica etc. deriva din anglo-sax ona, teorie sustinuta de exemple uneori ilare ale unor nume de localita ti din j urul sa tului Rennes-les-Bains care ar proveni din radacini engleze; si o descri ere a diverselor monumente megalitice din regiune. Boudet era un respectat istor ic si anticar, iar teoriile prezentate n cartea sa snt att de bizare, nct multi consi dera ca ele ascund, de fapt, un mesaj profund si secret un echivalent literar al decorului din biserica lui Sauniere. Unii au sugerat chiar ca activitatile celo r doi se completeaza una pe cealalta si ca, mpreuna, constituie o indicatie cifra ta catre comoara". Daca asa stau lucrurile, nimeni nu a reusit nca sa descifreze m esajul si cartea lui Boudet rmne si astazi la fel de enigmatica. Celelalte activit ati ale sale amintesc nsa de cele ale lui Sauniere, si el modificnd in scriptii pe pietrele de mormnt si schimbnd locul unor jaloane din zona. Unii 1-au considerat pe Boudet adevarata eminenta cenusie" care a dirijat activitatea de constructii a lui Sauniere, iar altii printre care si Pierre Plantard de Saint-Clair au suger at ca abatele era, de fapt, sur sa platilor;21 nu exista nsa dovezi n sprijinul ac estei ipoteze. Dar Boudet este semnificativ si pentru un alt pion important al c omplexului mister de la Rennes: Plantard de Saint-Clair nsusi a scris prefata une i editi i n facsimil din 1978 a Cartu.La vraie langue celtique... si detine propr ietati n apropiere de Rennes-les-Bains. De asemenea, n cimitirul vechii biserici a lui B oudet se afla o borna ce marchea za locul pe ca re Plantard de SaintClair si 1-a rezervat pentru sine. O alta fata bisericeasca din vreme a lui Sauniere a fost abatele Antoirie Gelis, preotul paroh al satului Coustassa, aflat de ceal alta parte a vaii rului Sals fata de Rennes-le-Chteau. Pe l noiembrie 1897, batrnul Gelis (n vrsta de saptezeci de ani) a fost gas it asasinat, ucis n mod salbatic cu numeroase lovituri la cap, aparent de un atacator pe care el nsusi l primise n cas a parohiala si cu care discutase anterior. Gelis era prieten cu Sauniere; acesta din urma si-a notat n jurnal ca a avut o ntrevedere cu el si cu alte persoane pe 29 septembrie 1891, la numai opt zile dupa mentiunea referitoare la descoperirea unui mormnt". n perioada dinaintea atacului, Gelis era, se pare, nspimntat, tinndu-si mereu usa ncuiata si acceptnd sa o vada doar pe nepoata sa, care i aducea de mncare. Recent intrase n poosesia unei sume mari de bani circa 14 000 de franci despre a caror provenienta nimeni nu stia nimic. Gelis ascunsese banii n casa si n biseric a; au fost gasite dupa moartea sa niste hrtii care indi cau ascunzatorile. Totusi , dupa asasinarea sa, s-a constatat ca nici un ban nu lipseste. Criminalul, care nu a fost prins niciodata, a cautat prin casa, dar a lasat neatinsi, la loc viz ibil, aproape 800 de franci. Si ma i ciudat nca, asasinul a asezat cadavrul ntr-o pozitie ritualica, ncrucisndu-i

bratele la piept; alaturi a lasat o bucata de hrtie pe care scrisese: V iva Angeli na". Motivul crimei a ramas si astazi neelucidat. Cazul Gelis este caracterizat de cteva elemente cu totul neobisnuite. Piatra sa de mormnt din cimitirul satului Coustassa e ste pozitionata spre deosebire de toate celelalte morminte cu fata s pre Rennes-le-Chteau, vizibil pe o coasta de deal. Pe lespede snt gravate o roza si o cruce. Si, cu toate ca asasinarea brutala a batr-nului preot a socat ntr eaga populatie din zona, dioceza a dorit ca ntreaga afacere sa fie uitata ct mai r apid posibil. Cnd Gerard de Sede a ncercat s-o investigheze, la nceputul anilor 196 0, nu a gasit nici un document n acest sens n arhivele diecezei de la Car-cassonne . Abia n 1975 , doi avocati au reconstituit crima, pe baza nregistrarilor politiei si ale judecatoriei locale.22 S-a presupus chiar ca Sauniere ar fi fost respons abil pentru uciderea lui Gelis, dar nu exista nici o proba care sa ateste acest lucru. Se pare nsa ca, ntr-adevar, preotii din mprejurimile satului Rennes-leChteau erau implicati ntr-o afacere sinistra. n mod nendoielnic, satul Rennes-le-Chteau est e important n sine, dar poate ca prea mult s-a pus accentul asupra lui, tinnd sear na de faptul ca ntreaga regiune din jur este nvaluita n mister, jylajoritatea cerce tatorilor recunosc faptul ca exista si alte situri n apropiere, la fel de interes ante, dar le considera doar un fundal pentru povestea lui Sauniere. n orice caz, daca ntr-adevr preotul din Rennes-le-Chteau a gasit ceva, descoperirea ar fi putut avea loc ntr-o sumedenie de alte locuri. Lasnd la o parte absentele sale din sat, uneori timp de zile sau saptmni ntregi, parohul obisnuia sa faca si lungi plimbari n zonele din apropiere. (Iar excursiile sale la pescuit si vnatoare ar fi putut fi un paravan pentru o cu totul alta activitate.) n Les dossiers secrets se afirma clar ca Sauniere lucra pentru Prioria din Sion, dar exista oare dovezi ale influ entei acesteia n zona? Am vazut ca Pierre Plantard de Saint-Clair detine terenuri n apropiere de Rennes-lesBains si ca a cumparat un loc de veci n cimitirul din sa t, dar putem spune ca preocuparile organizatiei se reflecta cu adevarat n regiune ? Ar fi surprinzator daca lucrurile nu ar sta asa, date fiind complexitatea si m ultitudinea de societati secrete din Languedoc. De fapt, un studiu al zonei Renn es-le-Chteau ofera numeroase indicii nu doar despre Priorie, ci si despre o mult mai vasta traditie secreta una a carei existenta noi am banuit-o. Aveam sa desco perim cu acest prilej ca n regiune este bine reprezentata ceea ce am putea numi M area Erezie Europeana veneratia extrema de care se bucura Maria Magdalena si loa n Botezatorul. n zona se constata o remarcabila proliferare a bisericilor nchinate Botezatorului, adesea construite n grupuri; de exemplu, snt trei biserici dedicat e lui loan Botezatorul n mica regiune Belzeve-du-Razes. (Interesant, de asemenea, este ca o vasta parte a acestei regiuni poarta numele La Magdalene.) La fel de semnificativ e faptul ca actuala biserica a Magdalenei "in Rennes-le-Chteau a fos t initial capela castelului, n vreme ce satul avea o alta biserica, nchinata lui l oan Botezatorul.23 Aceasta din urma a fost

distrusa n secolul al XlV-lea , cnd satul a fost cucerit de trupele unui aristocra t spaniol, locasul de cult fiind demolat piatra cu piatra, crezndu-se cu fermitat e ca nauntru era ascunsa o comoara. O inexplicabila schimbare de situatie s-a pet recut n localitatea nvecinata Arques, unde biserica dedicata initial lui loan Bote zatorul a fost nchinata apoi Sfintei Ana; modificarea este ciudata si din cauza f aptului ca biserica adaposteste nca o relicva a Botezatorului. Arques si Couiza u nde se afla o alta biserica a lui loan" -s-au aflat n proprietatea familiei de Joy euse pna n anul 1646, cnd Henriette-Catherine de Joyeuse i-a vndut monarhiei francez e toate pamnturile detinute n Languedoc. Ea era vaduva lui Charles, duce de Guise, elevul lui Robert Fludd care a fost chemat n mod special d in Anglia n acest scop . n Couzia sau n Arques a existat odata o Madona neagra , numita Notre-Dame de la Paix; familia Joyeuse a dus-o n 1576 la Paris, unde poate fi vazuta si astazi n bi serica Surorilor Sfintei Inimi (n al doisprezecelea arondisment).Sauniere a cores pondat cu superioara acestui ordin, cu care avea o relatie speciala, ntr-o scriso are datata 5 februarie 190327, sora Augustine Marie, secretara ordinului, i cerea sa rosteasca liturghii speciale n onoarea Madonei negre, se oferea sa-i vnda o st atuie a Micului lisus din Praga (care exista si astazi n Vila Betania) si oarecum enigmatic -i multumeste pentru credinta pe care o arati bunului nostru Rege". Ace asta sintagma se putea referi la un oarecare pretendent la tronul Frantei sau la lisus, desi dupa cum vom vedea mai i exista un rege" venerat de gruparile hetero doxe. Si totusi, se pare ca mesajul sorei Augustine avea un sens diferit, poate codificat, si ca exista ceva aparte n privinta parohiei Rennes-le-Chteau (si a eno riasilor ei). Familia de Joyeuse a construit si Biserica Sfntul loan Botezatorul din Arques, ridicata pe ruinele unui antic castel distrus de oamenii lui Simon d e Montfort. Actuala clopotnita si zidul principal fac parte din castelul initial . Asa cum am vazut, biserica i-a fost nchinata odinioara lui loan Botezatorul, ac um fiind dedicata Sfintei Ana; primarul localitatii nu ne-a putut spune care au Predecesorul sau jnare pasionat de dintre cele mai serioase fost jpotivele acest ei modificari. n anii 1930 si 1940 a fost Deodat Roche, un istoria ezoterica a zo nei, aflat la originea uneia ncercari de refacere a Bisericii Calare n regiune.28 Un unchi al lui Roche era medicul lui Sauniere, iar altul a fos t notarul acestuia. La jumatatea drumului ntre Rennes-le-Chteau si Limoux se afla oraselul balnear Al et-les-Bains. Fost sediu al episcopiei locale (mutata apoi la Carcassonne), Alet era n Evul Mediu un renumit centru al alchimiei. Familia lui Nostradamus provene a din localitate si se poate ca ilustrul clarvazator sa fi locuit aici o perioad a. Orasul a fost asociat cu templierii nca de la nceputurile ordinului o serie de documente importante prin care li se alocau terenuri au fost semnate aici n anii 1130 , iar simboluri templiere pot fi vazute si astazi pe lemnaria unor case datnd din epoca medievala; n plus, pe armoariile orasului se afla si o cruce templiera . Impunatoarea biserica a Sfntului Andrei are o conexiune ciudata cu acest ordin. Scriitorul si cercetatorul Franck Marie29 a demonstrat ca (aidoma Capelei Rossl yn) structura sa respecta geometria crucii templiere; totusi, biserica a fost co nstruita la sfrsitul secolului al XlV-lea, dupa suprimarea ordinului. Una dintre cladiri se remarca prin

prezenta, pe ferestre, a stelei n sase colturi, steaua lui David. Pe lng rezonanta sa evident iudaica (extrem de neobisnuita pentru o biserica crestina medievala), simbolul are si o conotatie magica, reprezentnd uniunea dintre principiile mascu lin si feminin. Principala strada din Aletles-Bains este Avenue Nicolas Pavilion , numita astfel n amintirea celui mai cunoscut episcop al orasului (n functie ntre 1637-1677) un personaj important, implicat n even imente ce au avut legatura cu P rioria din Sion. mpreuna cu alti doi clerici, celebrul St Vincen t de Paul si Jea cques Olier (cel care a construit biserica Saint-Sulpice), Pavilion a fost inima cunoscutei Compagnie du Saint-Sa crement, ^urnita de membrii ei si Cabala Credin ciosului". Desi aparent er a o organizatie caritabila, istoricii recunosc n preze nt ca era o societate secreta politico-religioasa, care avea forta de a-i ma nip ula pe mai-marii vremii, bucurndu-se de influenta chiar s{ asupra monarhiei. Att d e bine a reusit compania sa-si disimuleze adevaratele obiective, nct istoricii nu stiu nici astazi cu certitudine ce anume se ascundea n spatele numelui uneori org anizatia pare sa fi fost fundamental catolica, alteori evident eretica. Unele op inii sustin ca era, de fapt, doar un paravan pentru Prioria din Sion.30 Asa cum am vazut, cartierul sau general se afla la seminarul Saint Sulpice din Paris. Un ul dintre acesti conspira tori, misteriosul St Vincent de Paul (circa 1580-1660) care a pretins ca a fost educat n domeniul alchimiei , este cinstit ntr-unul dintr e cele mai enigmatice situri din Languedoc: bazilica Notre-Dame de Marceille, af la ta n extremitatea de nord a orasului Limoux. O statuie a lui St Vincent aminte ste ca el a fondat Ordinul Parintilor Lazaristi, n a ca ror ngrijire se afla bazil ica din anul 1876. (Parintele lazarist de la Notre-Dame de Marceille era una di ntre persoanele invitate de Sauniere la ceremoniile de inaugurare a diverselor s ectiuni ale domeniului sau.) Situl are o serie de conexiuni incitante cu ereziile " care fac obiectul investigatiei noastre.31 Pentru nceput, n ciuda diferentei de ortografiere, Marceille" (nume cu origine necunoscuta) aminteste de Magdalena pri n asocierea cu Marsilia (Marseille n limba franceza). Bazilica a fost construita pe locul unui antic sanctuar pagn, ridicat n jurul unui izvor despre care se spune a ca are proprietati tamaduitoare, ndeosebi pentru ochi. Numele bisericii provine de la o Madona neagra din secolul al Xl-lea, care se gaseste nca n interior, de e xistenta careia snt legate numeroase miracole. Poate ca, tinnd seama de acest cont ext, nu ar trebui sa ne surprinda faptul ca locasul le apartinea anterior templi erilor, timp de secole, a fost un centru de pelerinaj. n decursul anilor, dintr-u n motiv oarecare, ntre diversele autoritati religioase au existat con fruntari pe ntru controlul locasului-Initial acesta a apartinut abatiei benedictine St Hilai re din apropiere, care n timpul cruciadei contra albigenzilor si-a atras critici ca urmare a politicii sale de neutralitate fata de catari, (ntreaga popu-jatje di n Limoux a fost excomunicata la un moment dat, fiindca je-a oferit adapost.) n se colul al XlII-lea, lupta s-a dat ntre arhiepiscopul de Narbonne, Ordinul Benedict in si cel Dominican. Mai trziu, regele a fost nevoit sa intervina ntr-o disputa is cata ntre arhiepiscop seniorul de Limoux si Guillaume de Voisins, seniorul din Re nnes-le-Chteau. Pe 14 martie 1344 (la mplinirea a o suta de ani de la misterioasa ceremonie catara de la Montsegur, cu o noapte nainte de a se preda pentru a fi ar si pe rug), papa Clement al VIlea a cedat locasul de cult Colegiului Narbonne di n Paris, n posesia caruia a ramas pn la jumatatea secolului al XVII-lea, cnd a trecu t sub administratia episcopului din Alet-les-Bains. (Interesant, principala surs a financiara a Colegiului Narbonne era venitul adus de biserica Mariei

Magdalena din Azille, n Aude.)32 n timpul revolutiei, biserica si pamnturile sale a u fost vndute, dar Madona neagra a fost ascunsa de Stretia Ordinului Penitentilor Albastri, un grup ciudat, ce avea legaturi cu francmasonii Ritului Scotian Recti ficat si cu familia Chefdebien care, asa cum vom vedea, au detinut un rol import ant n aceasta drama.33 O alta disputa a avut loc n vremea Iui Sauniere si 1-a impl icat pe superiorul acestuia, Monseigneur Biliard, episcop de Carcas-sonne. Situl avea atunci mai multi proprietari, dar printr-o serie de miscari iscusite si nu tocmai etice episcopul s-a folosit de un bancher si a cumparat prin intermediu] acestuia toate actiunile. Interesant este faptul ca vnzarea s-a petrecut pe 17 i anuarie 1893 (desi Biliard intra se n posesia Madon ei negre, care fusese Pastrat a n Limoux pentru o perioada), n rastimp de patru luni, noul proprietar a revndut p amntul episcopiei si astfel Biliard a obtinut ce a vrut. In 1912, papa Pius al Xlea a decretat ca biserica trebuie ridicaa la statutul de bazilica o onoare rara , inexplicabila pentru un locas att de umil. Acest statut este acordat de obicei bisericilor cu o semnificatie deosebita, precum St Maximin din Provence, n care s e afla (presupusele) moaste ale Mariei Magdalena. Zona de lnga Notre-Dame de Marc eille este cunoscuta si pentru faptul ca a fost, pna de curnd, un loc de interes a parte pentru tiga ni, care aveau o tabara pe cmpul dintre biserica si rul Aude car e curge la cteva sute de metri mai spre vest. Notre-Dame de Marceille figureaza n strania carte a abatelui Boudet, La vraie langue celtique... si aceasta mentiona re a fost cea care 1-a adus pe regretatul cercetator belgian Jos Bertaulet n regi une34 si a permis o descoperire interesanta. Pe fostele terenuri ale bisericii, aflate acum n proprietate particulara, pe malurile rului Aude, exista o galerie su bterana formata din doua ncaperi mari, ce dateaza din epoca romana trzie sau de la nceputul perioadei vizigotilor (secolele III-IV). De aproximativ sase metri nalti me, prima ncapere are o gura de aerisire n acoperisul boltit, dar singura intrare este un tunel ngust, de un metr u naltime, construit aparent mai trziu si ascuns ntr -o casa de mic i dimensiuni, acum n ruine (ce pare a fi fost construita specia l n acest scop). Rolul galeriei este necunoscut. Se presupune ca ar fi servit ca nca pere funerara pentru vizigoti desi acum este goala sau ca loc de initiere al une i scoli ezoterice. Oricare ar fi fost nsa functia e i, exista dovezi care atesta ca era n ca n uz n prima parte a secolului XX, cu toate ca secretul fusese a tt de b ine pastrat, nct asa cum aveam sa descoperim n circumstante traumatice nici chiar p reotii bazilicii nu stiau nimic despre existenta ei. Poate ca pe aceasta galerie subterana era Biliard att de nerabdator sa puna mna. n timpul unei calatorii de do cumentare n Franta, n vara anului 1995, Clive Prince a vizitat zona mpreuna cu frat ele sau, Keith. Cercetatorul belgian Filip Coppens ne oferise informatii cu priv ire la galerie si indicatii despre posibilitatile de acces la ea care s-au doved it a fi nepretuite, dat fiind ca intrarea era acoperita de o vegetatie salbatica extrem de bogata. Jos Bertaulet acoperise partial cu pietre gura de

aerisire a primei ncaperi, pentru a preveni eventualele accidente; sub ea se afla asa cum aveam sa descoperim P6 propria noastra piele un gol de sase metri adncim e. Cobornd n prima ncapere pe o funie (scarile din lemn, daca u existat, au putrezi t de mult), Keith s-a mpiedicat de molozul mprastiat pe podea si a cazut. Zacnd ast fel n ntuneric, Keith a crezut la nceput ca si-a rupt piciorul si, cu toate ca mai trziu s-a Dovedit ca nu era vorba dect despre un ligament ntins, nu putea nici maca r sa stea n picioare, cu att mai putin sa escaladeze putul pentru a iesi. Clive n u a avut de ales dect sa cheme serviciile de urgenta (care au venit n numar att de mare, nct am avut impresia ca accidentul lui Keith era cel mai interesant lucru pe trecut de multa vreme n Limoux). Dupa patru ore, o echipa de spe-ologi a reusit s a -1 scoata prin gura de aerisire si a p oi a fost transportat la spitalul din C arcassonne. (Episodul a avut si un rezultat neasteptat: cnd s-a dus la bazilica p entru a cere ajutor, Clive si-a dat seama ca autoritatile nu aveau habar despre existenta galeriei subterane.) Din cauza acestui accident, cercetarea ulterioara a ncaperilor secrete a devenit imposibila; nca mai grava a fost amenintarea autor itatilor ca le vor nchide pentru a preveni alte probleme de acest gen. Din ferici re, amenintarea nu a fost pusa n practica, desi intrarile fusesera acoperite n pri mavara lui 1996, cnd am revenit noi mpreuna cu Charles Bywaters. Cu aceasta ocazie , desi nu am ncercat sa exploram cele doua ncaperi, am cercetat tunelul ce duce sp re ele si am fa cut o descoperire interesanta. Tunelul pare a porni dintr-un zid , nsa, la sugestia lui Filip Coppens, am examinat zidul respectiv si am constatat ca initial n locul lui fusese o usa. Aceasta fusese zidita n mod deliberat aparen t relativ recent , iar barele de fier ncastrate n piatra servisera probabil drept mn ere. Tinnd seama de ignoranta autoritatilor n privinta galeriei, nu puteau fi ele cele care blocasera tunelul. Si atunci, cine o facuse si de ce sigilase astfel d oar una din ncaperi? Dupa starea barelor de fier, am estimat ca usa fusese blocat a cu aproximativ o suta de ani n urma, cnd Biliard devenise unicul proprietar al l ocului. Ascunsese el oare ceva n spatele usii zidite? Poate ca da, nsa actiunile s ale au dovedit o rea la dispera re de a intra n posesia sitului, fapt care sugere aza n u ca ar fi ascuns ceva, ci, dimpotriva, ca ar fi cautat ceva anume. Si, or ice ar fi fost acolo, trebuie sa mai fi ramas niste indicii n acest loc ntunecat s j secret, fiindca altfel episcopul nu si-ar ma i fi dat atta ostenea la pentru a1 sigila. Cu putin timp nainte de moartea sa n urma unei boli canceroase, n 1995, J os Bertaulet a pretins ca ar fi descifrat misterioasa carte a lui Boudet, La vra ie langue celtique...; lucrarea ar fi relatat ca n acea galerie subterana fusese ascuns un relicvar ce continea capul unui rege sfnt" si ca Boudet asocia ncaperea r espectiva cu legendele Sfntului Graal. Dupa cum am vazut, tema regilor decapitati este frecventa n aceste povest iri. (Sa nu uitam ca Surorile Sfintei Inimi din P aris i multumisera lui Sauniere pentru credinta fata de bunul nostru Rege".) Si, n plus, biserica Notre-Da-me de Marceille le-a apartinut odinioara templierilor. P osibilitatea de a cerceta locul mai n amanunt presupune permisiunea de deblocare a usii, fapt care, la momentul scrierii acestei carti, parea putin probabil. Dar zona pare a gazdui numeroase aspecte

esentiale pentru investigatia noastra: Madonele negre, templierii, Magdalena si legendele Graalului. Iar povestea capului retezat aminteste clar de loan Botezat orul, mai cu seama ca ne aflam ntr-o regiune n care exista attea biserici nchinate l ui. Nendoielnic, zona n general situl si Notre-Dame de Marceille n particular ascund nca un secret adnc. Desi e dificil de nt eles care este locul lui Sauniere n acea sta intriga, n mod cert a detinut ntr-adevr un rol n ea. Probabil ca abatele a descoperit ceva important, dar nimeni nu poat e spune ce era cu exactitate acest ceva". Cercetarile noastre au scos nsa la iveal a o serie de indicii sugestive, derivate din anturajul pe care Sauniere si 1-a a tras. Mai mult dect att, dovezile pe care le-am adunat cu grija n p rivinta conving erilor si a realei apartenente a preotului paroh modifica dramatic imaginea cons acrata, a umilului cleric de tara care a dat din ntmplare peste o comoara. Oricare ar fi fost adevaratele lui preocupari , semnificatia ac estora depaseste cu mult granitele ciudatului sat Rennesle-Chteau. l CAPITOLUL 9 O comoara ciudata Scepticii sustin ca nu exista nici un mister la Rennes-le-Chtea u. Pentru ei, Sauniere s-a mbogatit facnd comert cu liturghii sau poate prin inter mediul altor afaceri obscure , iar povestea asa-zisei c omori descoperite de el a fost inventata pur si simplu pentru a atrage turistii n zon a. Ct despre a ccentu l pus de Les dossiers secrets asupra satului si a mitului respectiv, nici acesta nu a fost altceva declara ei dect o modalitate prin care Prioria s-a nvaluit ntr-u n aer de mister, n pl us, originile povestii asa cum o stim n oi astazi dateaza d oa r din 1956, cn d Noel C orbu a redactat un text menit s-i distreze pe oaspetii de la Vila Betania, transformata ntr-un hotel-restaurant. Investigatiile sugereaz a ca exista nsa un mister, satul fiind n niod evident tinta cercetarilor ezoterice cu mult nainte de acel moment. De exemplu, n 1950, o persoana a venit n zona speci al pentru a cauta fabuloasa comoara a catarilor, despre care credea ca ar fi fos t adusa aici de la Montsegur.1 Astfel se explica , poate, si ciudata prezenta a ofiterilor armatei germane n Vila Betania, n cursul Celui de Al Doilea Razboi Mond ial. Asa cum se stie astazi, nazistii erau obsedati de artefactele oculte si rel igioase si au petrecut mult timp facnd sapaturi la Montsegur. S-a spus ca ar fi c autat Sfntul Graal; n mod cert, arheologul german Otto Rahn si-a concenntrat efort urile n aceasta regiune pentru a-1 gasi, n anii 1930. Noel Corbu este un pion impo rtant n povestea de la Rennes-le-teau. Rolul sau l depaseste cu mult pe cel a l un ui simplu proprietar de hotel si povestitor de snoave asa cum o demonstreaza, de altfel, si implicarea sa n publicarea celebrelor pergamente codificate. Dupa cum am mentionat, acestea au aparut pentru prima data ntr-o carte a lui Gerard de Se de, care a vazut lumina tiparului n 1967, dar mai trziu un coleg al lui Pierre Pla n-tard de SaintClair si membru al Prioriei din Sion, Philippe de Cherisey, a mar turisit ca el le-ar fi fabricat. n cea mai recenta carte a sa despre afacerea Ren nes-le-Chteau,

aparuta n 1988, Gerard de Sede afirma ca el le-a publica t considerndule autentice si ca textele i-au fost date de o persoana care avea legaturi la Rennes-le-Chtea u si care a pretins ca acestea erau copiile nmnate de Sauniere primarului, nainte d e a duce originalele la Paris. Dar de Sede se fereste sa precizeze numele aceste i persoane.2 Identitatea acesteia este nsa mentionata n lucrarea lui Jean Robin: e ra vorba despre Noel Corbu.3 Faptul este semnificativ, deoarece, daca de Cherise y a falsificat ntr-adevar pergamentele, Corbu nu le-ar fi putut obtine dect prin i ntermediul unei legaturi cu Prioria din Sion. Pe de alta parte, cu ct cercetam ma i n ama nuntime circumstantele n care Noel Corbu a intrat n posesia domeniului lui Sauniere, cu att acestea par mai ciudate. Povestea ncetatenita este simpla: Corbu s-ar fi nimerit n sat n timpul Celui de Al Doilea Razboi Mondial, s-ar fi mprieteni t cu batrna Marie Denarnaud si ar fi decis ca i-ar placea sa locuiasca la vila. A devarul pare a fi nsa altul: Corbu era i nteresat de afacerea Sauniere de ceva vr eme si, la nceputul anilor 1940, a intrat deliberat n relatii de prietenie cu Mari e, pentru a afla mai multe.4 Aici intriga se complica. Pentru un motiv oarecare, Biserica a vrut ntotdea una sa intre n posesia fostului domeniu al lui Sauniere, avnd nsa grija sa nu lase impresia ca doreste acest lucru. De fapt, a ncercat de cte va ori s-o convinga pe Marie sa vnd, dar ea a refuzat de fiecare data. Se pare nsa ca, prin intermediul unui preot, abatele Gau, Biserica 1-ar fi convins pe Corbu sa actioneze n numele ei, probabil convenind ca, o data ce Marie i-ar fi vndut pro prietatea, Corbu s-o cedeze Bisericii. Ceva nsa nu a decurs cum trebuie; poate ca Noel Corbu nu a mai vrut sa respecte ntelegerea. Mai trziu, el a solicitat direct Vaticanului sustinere financiara " cerere considerata de o importanta deosebita , dat fiind ca Roma l-a ales pe ambasadorul papal n persoana, pentru a efectua ce rcetari la fata locului. Iar acest amba sador nu era altul dect cardinalul Roncal l i viitorul papa loan al XXIII-lea (care, n conformitate cu autorii cartii The H oly Blood and the Holy Grail, ar fi fost el nsusi membru al P rioriei). Dioceza a emis, se pare, un raport negativ, recoma ndnd refuzare a finantarii, n mod strani u nsa, Vaticanul a acceptat sa dea bani i solicitati. Este cert ca relatiile lui Corbu aduc o raza de lumina n misterul de la Rennes-le-Chteau: acesta nu a luat sfr sit o da ta cu moartea lui Sauniere. Si, tinnd seama ca Noel Corbu a locuit mpreun a cu jvlari e Denarnaud timp de aproape sapte ani, probabil ca a reusit sa desco pere secretul a cesteia, n orice caz nsa, nu 1-a inventat. (Interesant este ca s-a afirmat la un moment dat ca, mpreuna cu pierre Plantard de Sa intClair, Noel Cor bu a r fi detinut un rol de prim rang n apa ritia P rioriei pe scena publica, n an ii 1950; aceste afirmatii nu au fost nsa niciodata demonstrate.)6 n capitolul ante rior, am vazut ca Sa uniere a fost doa r una din tre

persoanele implicate ntr-un mister complex, mult mai vast, n care sau vehiculat su me mari de bani si care s-a soldat la un moment dat cu o crima. Nendoielnic, un r ol n acest mister au avut si gruparile din Paris cu care Sauniere a luat legatura . Interesant este, de ase menea, fa ptul ca multe dintre persona jele proeminent e din antura jul Emmei Calve precum si ea nsasi, de altfel proveneau din Lan gued oc. S-a mentiona t la un moment dat ca Sauniere nu ar fi avut nevoie sa plece la Paris pentru a se ntlni cu aceste personaje, dat fiind ca ele veneau adesea n vizi ta la Toulouse, leaga nul cercului lor" .7 Din nou vedem cum pistele duc spre oam eni si grupari cu preocupari deja fam iliare pentru investigatia noastra. Toate aceste relatii au o semnificatie exceptionala: pe lnga faptul ca arunca o raza de lumina asupra lui Sauniere nsusi, ele sugereaza si ca povestea de la Rennes-le-C hteau are relevanta pentru cercetarile noastre. Legaturile preotului cu amplul a r bore genealogic" al gruparilor oculte, despre care am discutat anterior, ne-a of erit o serie de revelatii incitante cu privire la adeva rata natura a misterului din Languedoc. In mod biza r nsa , n ciuda timpului si a eforturilor dedicate des cifra rii a cestui mister, unele dintre raspunsuri sn t mai mult dect evidente. In dicii referitoare la preocuparile si con exiunile lui Sauniere se gasesc chiar n biserica din Rennes-le-Chteau. Desi scepticii sustin ca decoratiunile dubioase di n interiorul acesteia pot fi puse pe seama prostului gust al lui Sauniere sau pe seama problemelor sale mintale, studii aprofundate au demonstrat ca acel loc ter ibil" este nvaluit ntr-un mister chiar mai mare. Noi am banuit ca biserica si mprej urimile sale au fost concepute si realizate n conformitate cu un plan ocult, foar te precis. Princip alele sale teme par a fi inversiunea, imaginea n oglinda si ec hilib rarea elementelor opuse; de exemplu, Turnului Magdala i corespunde sera de la cela lalt capat al meterezelor, n vreme ce primul este constr uit din piatra m asiva si are douazeci si doua de trepte ce urca pn n vrf, sera este realizata din st icla transparenta si are douazeci si doua de trepte ce coboara ntr-o ncapere subte ra na . Iar gradina lui Sauniere si mi ca Golgot de lnga biserica respecta n mod ev ident un tipar geometric, cu o semnificatie anume. Observatiile noastre au fost confirmare de Alain Feral8, un bine cunoscut artist care locuieste n sat si totod ata protejat al lui Jean Cocleau. Feral, care traieste n Rennes-le-Chteau de la nce putul anilor 1980, a efectuat masuratori detaliate ale bisericii si ale cladiril or din jur, constatnd existenta anumitor teme recurente. (Desigur, este posibil c a nu Sauniere sa se fi aflat la originea acestora, ci Henri Boudet sau arhitect ul angajat pentru realizarea constructiei ori chiar persoanele de vaza din grupu l caruia i apartinea preotul.) Sustinnd ideea noastra cu privire la tema imaginilo r n oglinda, Feral subliniaza ca pilastrul vizigot (care sustinea nainte altarul) are gravata o cruce si ca Sauniere 1-a asezat cu susul n jos n afara bisericii. De

asemenea, artistul atrage atentia asupra numarului douazeci si doi; n afara de tr eptele din turn si din sera, numarul apare n numeroase alte locuri de pe domeniul lui Sauniere. Doua siruri de trepte duc din gra dina pe terasa, fiecare avnd cte unsprezece trepte. Cele doua inscriptii principale din biserica Ter-ribilis est locus iste, deasupra portalului, si Par ce signe tu le vain-cras, deasupra vasul ui cu apa sfintita snt compuse fiecare din cte douazeci si doua de litere. (Origin alul n latina, Teribilis est hjC locus, pare a fi fost modificat n mod deliberat, la fel cum a fos1 adaugat un le suplimentar n inscripta n franceza, pentru ca ambe le expresii sa aiba cte douazeci si doua de litere.) Accentul pus pe numerele uns prezece si doua zeci si doi nu este gratuit: amndoua snt, n literatura oculta, numer e supreme", avnd o importanta deosebita n studiile cabalistice. Apoi, sa remarcam a cel ciudat tipa r heterodox creat de pa tr u elemente, doua din interiorul si doua din exteriorul bisericii: confesionalul, aflat exact n fata altarului, altar ul nsusi, statuia Fecioarei d e la Lourdes (cu inscriptia Penitenta! Penitenta!") de pe pilastrul v izigot plasat n pozitie inversa n afara bisericii si Golgota " di n gradi na pe care S auniere a realiza t-o el nsusi. Pe lnga faptul ca formea za u n patrat perfect, aceste patru elemente poarta un mesaj simbolic. Att confesiona lul, ct si inscriptia Penitenta!" amintesc de cainta si snt plasate n fata altarului si, respectiv, a Golgotei", a mbele simbo liznd mntuirea. Prin urmare, fiecare cup lu pare a ntruchipa o calatorie sau o initiere spirituala, de la cainta la iertar e si apoi la mntuire.9 Dispunerea a fost aleasa cu atta grija, nct trebuie sa aiba o semnificatie aparte. Sa fi dorit oare Sauniere sa sugereze ca ierta rea si mntui rea pot fi gasite si n afara Bisericii'? Mai exista cumva aic i si o alta aluzie, una care are legatura cu personajele care reprezinta cainta si penitenta loan B otezatorul si Maria Magdalena? Cuvintele Penitenta ! Penitenta!" ar fi fost rosti te de Fecioa ra Ma ria n cadrul aparitiilor sale de la La Sa lette. Din cele doua tinere care au avut viziunea , una era o pastorita pe nume Melanie Calvet, ruda cu Emma Calve. (Emma si-a schimbat modul de ortogra fiere a numelui cnd a deveni t solista de opera.) Pentru o vreme, viziunea de la La Salette ameninta sa o umb reasca pe cea de la Lourdes, dar Biserica Catolica a decis ca era, de fapt, o fa rsa. Aparitia din La Sal ette a fost nsa sustinuta de miscarea Naiin-dorff/Vintra s/ioanita (vezi Capitolul 7) si de Sauniere nsusi.10 Asa cum am vazut, celebrele decoratiuni din interiorul bisericii Par indicii neverosimile ale locului n care ar fi ascunsa o comoara. Daca Sa uniere ar fi gasit ceva care 1-a mbogatit, este greu de crezut ca ar fi amplasat n biserica semne codificate menite sa arate unde fusese ascunsa respectiva comoara. Mai degraba putem crede ca decoratiunile

ncearca sa disimuleze ceva sau, cel putin, ca ofera widicii inteligibile doar pen tru initiati. Cea mai potrivita analogie n aceste circumstante, una probabil adec vata este aceea cu o loja masonica. Pentru un neinitiat, diversele simboluri uti lizate ntr-un a semenea loc - roza vnturilor, patrat e et c. - nu pot fi decodifica te" astfel nct sa ofere o imagine coerenta a preocuparilor masoneriei. Pentru a le ntelege, trebuie sa cunosti istoria, secretele si principiile filozofice aflate la baza lor. n decoratiunile bisericii, multi au identificat simboluri ale divers elor societati oculte si secrete: rozicrucienii, templierii si francmasonii. Roz ele si crucile de pe timpan se refera n mod cert la rozicrucieni. Una dintre anom aliile flagrante n cadrul Opririlor pe Drumul Crucii este la cea de-a opta oprire , n care lisus (du-cndu-si fara greutate crucea) ntlneste o femeie care poarta ceea ce pare a fi un val de vaduvie; cu bratul, ea cuprinde un baietel nvelit ntr-un pl ed de lna. Aceasta este considerata o aluzie la francmasoni, care se autointitule aza Fii ai Vaduvei". (Semnificativ este, poate, si faptul ca n astrologie, casa a opta guverneaza misterele sexului, ale mortii si ale renasterii, dar si tot ceea ce tine de ocultism.) Pardoseala n alb si negru a bisericii, aidoma unei table d e sah, si plafonul albastru cu stele aurii de deasupra altarului amintesc de dec oratiunile standard ale lojilor masonice. Dupa parerea noastra, unul dintre cele mai importante elemente ale bisericii este primul pe care vizitatorul l vede cnd intra n locas. Recent vandalizatul demon din prag a fost numit dintotdeau-na Asmod eus" cel care pazeste n mod traditional comorile ngropate , desi nimic nu pare a le ga explicit aceasta statuie de diavolul cu acelasi nume. Am discutat despre acea sta problema cu Robert Howells care, n calitatea sa de director al uneia dintre c ele mai cunoscute librarii ocultiste din Londr a, detine vaste cunostinte despre simbolismul ezoteric si care a efectuat la rndul sau studii pertinente, ample si bine documentate asupra misterului de la Rennes-le-Chteau. El ne-a atras atentia asupra un ei vechi legende iudaice cu privire la Templul lui Solomon: pentru a prentmpina amestecul diversilor demoni n construirea acestuia, regele a folosit div erse stratageme; unul dintre demoni, Asmodeus, a fost anihilat" fiind obligat sa care apa singurul element ce putea fi folosit pentru a-1 controla.11 Asemenea le gende au fost ncorporate n traditia masonica si nu constituie, desigur, o coincide nta faptul ca imaginea se regaseste n biserica lui Sauniere: Asmodeus este tinut sub control gratie vasului cu apa pe care l poarta sub inscriptia: Prin acest semn l vei cuceri". I ar decoratiunile de pe vasul cu apa-' ngeri, salamandre, demon s i cup a reprezinta cele patru elemente clasice: aer, foc, pamnt si apa, esentiale n orice lucrare oculta. Daca semnificatia lui Asmodeus este corecta , atun ci es te si foarte curioasa, deoarece imaginea demonului si cea a botezului lui TJSUS trebuie asa cum am vazut privite mpreuna. Demonul este jjjjblnzit de apa, dar a ce lasi lucru se poate spune si despre lisus b otezat de loan? Apoi mai este si neo bisnuita inversare a ordinii celor doua liter e din alfabetul grec, alfa si omeg a, prima si ultima, asociate n mod obisnuit cu lisus. Ar fi fost de asteptat ca l itera alfa sa apara n drep

tul lui loan presupusul nainte-mergator iar omega n dreptul lui lisus, elementul c ulminant. Dar aici ordinea este inversata. Numarul ma re al imaginilor ce se ref era la Templul lui Solo-nion, att n interiorul, ct si n exteriorul bisericii, fac al uzie ori la ma soni, ori la templieri. Faptul ca literele suplimentare n expresia Par ce signe tu le vaincras, gravata ntre cei patru ngeri si demon, se afla pe po z itiile treisprezece si paisprezece (pronumele le este superfluu si modific a nt elesul ntregii expresii) sugereaza, dupa unele opinii, anul 1314, cnd Jacques de M olay, conducatorul templierilor, a fost ars pe rug. Toate aceste simboluri au fo st a siduu studiate de nenumarati cercetatori n decursul timpului, rezultatele fi ind aproape tot attea interpretari diferite. Si totusi, raspunsul ar putea fi ct s e poate de simplu si de evident. De fapt, simbolismul bisericii din Rennes-leChte au nu a fost niciodata de nenteles pentru cei familiarizati cu traditia masonica, demonstrnd apartenenta lui Sauniere la francmasonerie. O dovada suplimenta ra n a cest sens este sculptorul ales pentru a reprezenta Opririle pe Drumul Crucii si pentru a realiza celelalte statui din biserica: un anume Giscard, care locuia n T ou-louse si a carui ca sa bizar decorata poate fi vazuta si a stazi pe Avenue de la Colonne. Giscard era un cunoscut francmason, specializat n decorarea biserici lor, care a lucrat n numeroase situri din Languedoc. n biserica loan Botezatorul d in Couiza, orasel de la poalele dealului pe care se afla Rennes-le-Chteau, vizita torul poa te admira o reprezentare a Opririlor pe Drumul Crucii care searnana ex trem de bine cu cea realizata de Giscard; aceasta este asa monocroma si anomalii le din biserica lui Sauniere lipsesc. I mpresia pe care o lasa este aceea ca loc asurile de cult, aflate la numai doi kilometri distanta, ar fi fost construite a stfel nct sa fie comparate pentru a sublinia ciudateniile din biserica lui Saunier e. n cartea sa despre Rennes-le-Chteau, Jean Robin afirma ca apartenenta lui Sauni ere la masonerie este confirmata de arhivele diecezei.12 Asa cum am vazut nsa, fr ancmasoneria este alcatuita dintr-o serie de filoane distincte. Caruia dintre ac estea i apartinea preotul? n aceasta privinta, specia listii francezi snt de acord; Ritului Scotian Rectificat, acea ramura a francmasoneriei oculte" ce sustine ca deriva din Ordinul Templier. Antoine Captier, nepotul clopotarului din vremea lu i Sauniere, ne-a spus: Stim ca facea parte dintr-o loja masonica. A fost trimis nt r-un loc n care se afla ceva (semnificativ). A gasit anumite lucruri. Dar nu era singur. Nu a lucrat de unul singur".13 n cursul conversatiei, a preciz at: Saunier e avea legaturi cu Ritul Scotian Rectificat". Si a adaugat: Acesta nu e deloc un secret". La o concluzie similara a ajuns si Gerard de Sede, care a investigat pr oblema timp de treizeci de ani. De Sede crede ca simbolismul celei de-a noua Opr iri pe Drumul Crucii evoca n mod direct gradul de Chevalier Bienfaisant de la Cit e Sainte un termen eufemistic pentru templier".14 Si mai exista nca un indiciu al posibilei apartenente masonice a lui Sauniere. Statuile sfintilor din biserica s a lsndu-le la o parte pe cele ale Mariei Magdalena au constituit subiect de aprige dezbateri printre specialisti. Acestea i reprezinta pe Sfntul Germain e, Sfntul Ro ch, Sfntul Anton din Padova, Sfntul Anton Ermitul si, deasupra amvonului, Sfntul Lu ca. Alain Feral a subliniat ca, daca cele

patru statui snt unite printr-un M" imaginar schitat pe pardoseal a bisericii, ini tialele lor formeaza cuvntul Graal.15 mpreuna cu simbolurile rozicruciene si numer oasele imagini ale Templului lui Solomon , acest fapt aminteste de Ordre de la R ose-Croix, du Temple et du Graal ordinul fondat n Toulouse, n jurul anului 1850, s i condus mai trziu de nimeni altul dect Jose-phin Peladan, parintele gruparilor er otico-oculte ale vremii. La nceputul cercetarilor noastre, am crezut ca ideea cel orlalti specialisti n domeniu, conform careia toate drumurile duc la Rennes-le-Cht eau, este eronata. Dintr-un punct de vedere, ei au nsa dreptate, desi n general di n motive gresite. Desigur, a fost incitant sa dezvaluim complexa retea de grupar i ocute si masonice despre care am discutat anterior si sa identificam relatia d intre ele si Sauniere. Iar aceasta nu este o coincidenta, ci face parte dintr-un plan meticulos si riguros, pus la pun ct cu mult nainte de nasterea lui si care continua si astazi. Am vazut ca Sauniere a man ifestat un interes deosebit pentr u mormntul Mariei de Negre d'Ables, d'Hautpoul de Blanchefort, construit de Antoi ne Bigou, preot paroh la Rennes-le-Chteau, n 1791. Ea a fost ultimul descendent ca re a pastrat acest titlu n Renn es-leChteau, desi alte ra muri ale familiei au sup ravietuit. jVlarie de Negr e d'Ables s-a casatorit cu ultimul marchiz de Blanche fort n 1732, numele acestuia provenind de la un castel" din apropiere (de fapt, do ar un fe l de turn), ale carui ruine snt vizibile si asta zi. Familia Mariei avea nsa niste legaturi interesante. Am discuta t deja despre in fluen tul Rit Memphi s, unit ma i trz iu cu Ritul Misra'im. Acesta a fost fo ndat n 1838 de Jacques-Eti enne Marconis de Negre, membru al aceleiasi familii ca Ma rie din povestea de la Rennes-le-Chteau.16 n plus, un Hautpoul Jean-Marie Alexandre a detinut un rol pri ncipal n crearea gradului de Chevalier Bienfaisant de Ia Cite Sainte din cadrul R itului Scotian Rectificat templier, cu alte cuvinte n 1778.17 Membri ai aceleiasi familii au facut parte din loja masonica La Sagesse, din care a derivat L'Ordre de la Rose-Croix, du Temple et du Graa l. Nepotul s i mostenitorul Mariei de Ne gre, Armand d'Hautpoul, avea cu sigura n ta rela tii cu membri ai Prioriei, prin tre care si Charles Nodier, Mare Maestru ntre 1801 si 1844.19 Armnd d'Hautpoul a f ost, de asemenea, preceptorul contelui de Cha mbord, a carui vaduva s-a dovedit att d e generoasa cu Sauniere.20 Ritul Memphis al lui Marconis de Negre avea rela tii strnse cu societatea numita Filadelfienii, creata n 178021, n Narboune, de marc hizul de Chefdebien - un ma son al Ritului Scotian Rectificat. Aceasta este o al ta societate ma sonica templiera inf luentata de ideile baronului von Hund: Chef debien a participat la celebra Con-Ventie de la Wilhelmsbad, din 1782, care a nce rcat sa clarifice, o data pentru totdeauna , problema originilor templierilor ma son i si care i-a luat n mod clar partea baronului von Hund. La fel ca Ritul "ernp his, filadelfienii erau

interesati n principal de ocultism, ambele avnd grade dedicate exclusiv dezvoltari i cunostintelor oculte. n plus, filadelfienii intentionau sa desluseasca istoria complexa a francmasoneriei, cu reteaua sa de ierarhii, grade si ritualuri, Pentr u a-i descoperi secretele si obiectivele initiale. Ei au devenit detinatorii uno r vaste cunostinte despre masonerie si despre alte societati similare, pe care l e-au obtinut prin mijloace deschise ori prin intermediul infiltrarilor n respecti vele organizatii. De aceea, este semnificativ faptul ca fratele lui Sauniere, Al fred (de asemenea preot), era preceptorul familiei Chefdebien, fiind concediat l a un moment dat pentru ca furase o parte din arhivele acesteia.22 Alfred Saunier e este, fara ndoiala, personajul-cheie n straniile evenimente n care a fost implica t fratele sau mai vrstnic si mai celebru si de aceea merita investigat mai ndeapro ape. A fost nsa dificil sa gasim date despre el, desi se stie ca era amantul marc hizei du Bourg de Bozas, ocultista si oaspete la Vila Betania. Ajuns alcoolic, A lfred a murit n 1905, dupa ce fusese excomunicat. Dupa moartea fratelui sau, ntr-o scrisoare adresata episcopului, Sauniere amintea despre ideile locale conform c arora ar fi de asteptat sa platesc pentru greselile fratelui meu, abatele, care a murit pr ea devreme."23 O data ce am aflat despre relatiile lui Sauniere cu fra ncmasoneria de Rit Scotian, imaginea de ansamblu a nceput sa devina rnai clar a. Si, departe de a fi o obsesie personala, veneratia lui pentru Maria Magdalena sa dovedit a f i o parte integranta a Marii Erezii Europene. Cheia afi lierii lui spirituale o constituie anturajul pe care l frecventa. De fapt, putem stabili o legatura ntre Sauniere si Pierre Plan-tard de Saint-Clair prin intermediul unui s ingur om: Georges Monti. Cunoscut si sub pseudonimele contele Israel Monti si Ma rcus Vella, este unul dintre cele mai puternice si mai lipsite de scrupule perso naje din cercul societatilor secrete ale secolului XX, desi nu este si printre c ele mai cunoscute, n buna traditie a magilor de acest tip, el a preferat sa-si ex ercite influenta din umbra, spre deosebire de asociatul sau, Aleister Crowley. n decursul anilor, a urcat n ierarhia unui mare numar de societati oculte, magice s i masonice, adesea pentru a se infiltra n rndurile lor, n beneficiul altor persoane . De asemenea, a fost agent dublu al serviciilor de spionaj franceze si germane; la fel ca n cazul lui John Dee si poate, al lui da Vinci, lumea spionajului si c ea a ocultismului merg adesea mn n mn. Monti a dus o viata att de complexa, nctt este mposibil de stiut cui i-a fost loial cu adevarat. Cel mai probabil nsa, si-a urma rit mereu propriile interese si si-a satisfacut pasiunea pentru intriga si puter e personala. Indiferent care ar fi fost veritabilele sale motive, Monti a nregist rat un succes extraordinar n latura secreta a vietii sale, detinnd adesea pozitii n alte n orga nizatii reciproc ostile, ori fara st irea acestora, ori n conditiile n care fiecare credea ca s-a infilt rat n cealalta pentru a o spiona. De exemplu, d esi unele grupari d in care facea parte erau, ca el nsusi, declarat an tisemite, Monti a reusit sa acceada ntr-o pozitie de frunte n cadrul unei societati evreiest i cvasimasonice fondate n SUA, B'nai B'rith, con vertindu-se chia r

la iudaism n acest scop. Monti s-a nascut la Toulouse n 1880 si, fiind a bandonat de parintii sai italieni, a fost crescut de iezuiti. De la o vrs t tnara s-a ara ta t interesa t de lumea ascunsa a societatlor secrete. A calatorit p rin cea mai m are parte a Europei si a stat un timp n Egipt si n Al geria. Printre numeroa sele societati din care a facut parte s-a aflat si Holy Vehm, o organizatie germana s pecializata n asasinate politice. De asemenea, se spunea despre el ca detin e chei le francmasoneriei italiene", n rndul numerosilor sai cunoscuti s-a aflat si Aleis ter Crowley; de fapt, Monti era considerat reprezen tantul lui Crowley n Franta" 2 5, fiind membru al OTO n vremea n care britanicul era Marele ei Maestru, n mod delo c surprinzator, caracterul duplicitar al vietii sale si-a spus n cele din urma cu vntul si Monti a murit otravit n Paris, n octomb rie 1936. Motivul pentru care 1-am inclus n investigatia noa stra a fost acela ca primul sau rol n lumea oculta pari ziana a fost cel de secretar a l lui Josephin Peladan, fiind deci un intim a l a ntura jului Emmei Calve. Asa cum am vazut, si Sauniere ntretinea relatii cu Pelad an si cu cercul sau, a cunoscut-o, de asemenea , pe Calve si deci trebuie sa-1 f i ntlnit pe Monti. n plus, acesta din urma era de origine din Languedoc si a locuit mult timp n Toulouse si n alte regiuni din sudul Frantei. n 1934, Monti a fondat O rdre Alpha -Galates, al carui Mare Maestru a devenit, n 1942, Pierre Plantard de Saint-Cla ir la frageda nsa semnificativa vrsta de douazeci si doi de ani. Si cu t oate ca Plantard avea doar saisprezece an i la moartea lui Monti, l cunostea dest ul de bine: fosta sotie a lui Plantard, Anne Lea Hisler, scria ntr-un articol din 1960 ca: (Plantard de Saint-Clair) l cunostea bine pe contele Georges Monti".26 E ste posibil ca acesta din urma sa-i fi fost profesor si mentor. Prin urinare, se pare ca a existat o legatura clara ntre Sauniere si Plantard de Saint-Clair, n pe rsoana lui Georges Monti, reprezen-tnd poate o continuare a unei traditii oculte. Asadar, ce putem crede despre povestea lui Sauniere? Nu e deloc usor de razbit prin hatisul de legende, disimulari si mistificari, dar se pare ca preotul ntr-ad evr cauta ceva si ca nu lucra n acest sens d e unul singur. Dovezile existente sug ereaza existenta unui sponsor" secret, foarte probabil membru al influentelor soc ietati secrete din Paris si Languedoc. Pe lng faptul ca aceasta este cea mai logic a explicatie, este si cea pe care a oferit-o Sauniere nsusi. Cnd succesorul lui Bi liard ca episcop de Carcas- sonne i-a cerut socoteala pentru stilul sau de vi at a extravagant, preotul a raspuns: Nu snt obligat... sa divulg numele sponsorilor m ei... A le face public numele fara permisiunea lor implica riscul de a crea dise nsiuni n snul unor familii... ai caror membri m-au finantat fara stirea sotilor, a copiilor sau a mostenitorilor lor".27

Mai trziu nsa, a declarat ca i va spune episcopului numele sponsorilor sai, dar num ai sub taina spovedaniei. O scrisoare de sustinere trimisa lui Sauniere de un pr ieten apropiat n 1910 folos este un limbaj mai sugestiv: Ai avut banii. Nimen i nu trebuie sa deslusea sca secretul pe care l detii... Daca cineva ti-a dat bani n s ecret, esti obligat sa pastrezi acest secret si nimic nu te poate scuti de acea sta nda-".;; torire..."28 Si fratele lui Sauniere, Alfred, ar fi fost parte a ace stui secret. Ca raspuns la ntrebarile autoritatilor cu privire la extravagantele sale, preotul a declarat: Fiind predicator, fratele meu avea numeroase relatii. E l a jucat ,; rolul de intermediar pentru acele suflete generoase".29 par, cu toa te ca Rennes-le-Chteau pare a fi fost punctul de lecare al misterioaselor cautari ale lui Sauniere ntreprinse, parent, n numele altora , se pare ca obiectul acestor a s-ar fi aflat n alta parte. Recent, numerosi cercetatori au gasit pe domeniul l ui Sau-iiiere o serie de indicii referitoare la realele sale preocupari si jtiot ivatii. n cursul uneia dintre calatoriile noastre n zona, n 1995,1-am invitat sa ne nsoteasca pe Lucien Morgan, prezentator de televiziune si o autoritate n domeniul tantrismului, care a fost uimit sa descopere ca Turnul Magdala si meterezele fu sesera construite n conformitate cu anticele principii ale unui anumit tip de rit ual sexual. Morgan crede ca Sauniere si anturajul sau secret practicau rituri se xuale oculte menite sa faciliteze clarviziunea si contactul cu divinitatea reali znd astfel Mareata Lucrare a vech ilor alchimisti si sa le asigure totodata influ enta si forta materiala dorite. S i altii au recunoscut indiciile magiei sexuale : scriitorii britanici L ionel si Patricia Fanhthorpe citeaza cuvintele expertei n domeniul ocultismului Bremna Agostini, care a afirmat ca Sauniere efectua un r itual magic sexual cunoscut sub numele de Convocarea lui Venus", la care lu au pa rte, de asemenea, Marie Denarnaud si Emma Calve. Pentru investigatia noastra, el ementul cel mi semnificativ n privinta activitatii lui Sauniere n Rennes-le-Chteau e ste accentul pus asupra Mariei Magdalena. Intr-adevar, biserica i fusese nchinata ei cu mult nainte de venirea lui pe lume, dar nici aceasta nu este doar o simpla coincidenta, deoarece locasul fusese capela familiei senioriale a regiunii, acee a a Mariei de Negre. Si, data fiind strnsa conex iune a acesteia cu Ritul Scotian Rectificat, faptul devine cu att mai semnificativ. De asemenea, Sauniere a dat n umele Magdalenei turnului n care sia construit biblioteca, iar casa a numit-o dup a cea n care, conform Noului Testament, ar fi trait Magdalena mpreuna cu fratii ei , Lazar si Mart a. Dintre toate decoratiunile bisericii, cea pe care a preferat s-o realizeze el

'ttsusj a fost basorelieful din fata altarului, care o nfatisea za pe Magdalena. In plus, am descoperit ca tot el a sculptat si o mica statuie din bronz a Magdal enei, pe care a amplasat-o n afara grotei de lnga biserica. Sculptura avea putin s ub un metru naltime si cntarea aproximativ optzeci si cinci de kilograme, fiind im aginea exacta, n oglinda, a basoreliefului. Statuia a disparut de mult, dar Andrg Galaup, un fost ziarist din Limoux, acum pensionar, detine foto. grafii ale ei. 31 Inscriptia Terribilis est locus iste" iese n evidenta deasupra usii. Asa cum ne -a explicat Keith Prince, expresia se regaseste n Fac erea, 28:17, si se refera l a visul lui lacov despre o scara pe care urca si coboara ngerii. La trezire, el r osteste aceste cuvinte si continua prin a numi locul respectiv Betel, nsemnnd Casa lui Dumnezeu. Dar n Vechiul Testament, Betel devine un centru de putere ce rival izeaza cu Ierusalimul; astfel, numele capata conotatia unei alternative la centr ul religios oficial ", n Franta nsa, implicatiile snt mai pregnante: un dictionar fr ancez defineste Betel ca templul unei secte disidente"32. Oare asta ncerca, de fap t, Sauniere sa transmita'? n mod interesant, Les dossiers secrets sustin ca, n ult imii sai ani de viata, preotul planuise sa puna bazele u nei noi religii" si sa p orneasca o cruciada n regiune. Ultima construct ie planificata pentru domeniul sa u turnul nalt si vasul baptismal de afara se ncadra n aceasta ambitie.33 Noi ne-am decis sa ne concentram eforturile asupra a ceea ce a gasit Sauniere la sosirea s a n Rennes-le-Chteau si deopotriva pe ceea ce i-ar fi putut motiva cautarile. Lasnd la o parte momeala" pergamentelor, am fost uimiti de aparenta contradictie din c omportamentul sau. Multe persoane cred ca Sauniere a ncercat sa lase n urma o seri e de indicii prin decoratiunile din biserica; totusi, se stie ca el a distrus cu meticulozitate anumite elemente ps care le-a gasit aici; printre ele si inscrip tiile de pe cele doua pietre ce marchea za mormntul Mariei de Negre. De asemenea , le-a mutat departe de mormnt, fapt ce sugereaza ca dorea sa ascunda locul exact al acestuia. Asa cum am vazut, aceste pietre o lespede orizontala si o piatra d e capti - au fost asezate pe mormntul Mariei de Negre & abat ele Antoine Bigou cu a proximativ o suta de ani nainte de sosirea lui Sauniere n sat. Dar aici exista dej a o ciudatenie: Bigou a afnplasat pietrele n 1791, la zece ani dupa moartea femei i care se presupunea a fi ngropata acolo -, n a ceeasi perioada n care a asezat Pia tra Cavalerului cu fata n jos n biserica. (Ridicarea aces-tei pietre pare a fi fos t o etapa impo rtanta n cauta rile lui Sauniere.) Si mai exista un indiciu care a testa ca Saun iere calca pe urmele lui Bigou: nainte de a deveni paroh la Renne s -leChteau, gigou a fost preot ntr-un satuc de munte, Le Clat, aflat la circa douaz eci de kilometri departare. Si Sauniere, la rndul lui, a slujit n acelasi sat chia r nainte de a veni la Rennes. Sa fi cautat el ceva ce ave a legatura cu Bigou si, prin urmare, cu familia d'Hautpoul sau

cu de Negre? Lucrarile efectuate de Bigou Ia mormnt ar fi putut fi impulsionate d e evenimentele petrecute n Franta ntre moartea Mariei si anul 1791 nceputul terorii strnite de Revolutia Franceza. Revolutionarii erau osti li Bisericii Catolice si numeroase relicve, icoane si decoratiuni au fost distruse sau furate n aceasta p erioada. La scurt timp dupa sederea sa la Rennes-le-Chteau, Bigou, un oponent al Republicii, a fugit peste granita, n Spania, unde a si murit, n 1793. Si mai exist a o bizarerie n ceea ce priveste nmormntarea Mariei de Negre. Seniorii de Rennes, m embrii familiei d'Hautpoul, erau ngropati n mod obisnuit n cavoul lor, despre care se spune ca se afla sub biserica. Prin urmare, de ce pentru Marie s-a facut o ex ceptie? Existenta criptei este certa, asa cum o atesta registrul Parohiei pentru perioada cuprinsa ntre 1694 si 1726, expus acum 'a muzeu, n conformitate cu acest a, intrarea n cripta se face prin "'serica. Astazi locul nu se mai cunoaste, desi se pare ca Sauniere "a descoperit; poate ca documentele gasite i-au indicat und e anume sa caute. Dupa parerea fratilor Antoine si Marcel Captier formata pe baz a amintirilor familiei34 - Sauniere ar fi descoperit intrarea n cripa sub Piatra Cavalerului si ar fi cobort n interiorul ei. Apoi a ascuns intrarea sub noua podea a bisericii, probabil pentru a i se pierde urma. Antoine Bigou trebuie sa fi av ut aceleasi preocupari fiindca el a fost cel care a asezat Piatra Cavalerului cu fata n jos n 1791, acoperind intrarea. De ce ar fi tinut att de mult cei doi preot i, la un secol distanta unul de celalalt, ca nimeni sa nu ma; patrunda n cripta s eniorilor de la Rennes-le-Chteau? Raspunsul este unul simplu. Daca Sauniere a int rat n cavou si a gasit mormntul Mariei de Negre acolo unde ar fi fost firesc sa fi e, si-a dat imediat seama ca se afla n fata unei ciudatenii: femeia avea doua mor minte. Dar cel de-al doilea, cel din cimitir, fusese facut de Bigou la zece ani dupa moartea ei. n mod evident, Marie nu era ngropata n cimitir. Si atunci , cine s au ce se afla acolo? O ipoteza plauzibila este aceea ca Bigou, probabil ca urmar e a tulburarilor din timpul Revolutiei din 1789 care l amenintau dir ect, a ascun s ceva n cimitirul din Rennes-le-Chteau nainte de a fugi n Spania. Dar ce anume? Un alt cadavru, un obiect sau niste documente'? Poate ca era ceva prea mare si prea dificil de transportat n Spania sau poate ca era ceva ce apartinea satului Renne s-le-Chteau. Poate ca noi nu vom afla niciodata, dar se pare ca Sauniere stia cev a, fiindca a deschis mormntul pentru a cauta n el. Si a avut grija ca mesajul de p e cele doua pietre sa se piarda pentru totdeauna sau cel putin cel de pe lespede a orizontala, a carui inscriptie a distrus-o. Oare mesajul oferea anumite indici i privind continutul real al mormntului? Inscriptia de pe piatra de capati a Marie i de Negre contine pre a multe greseli, care nu pot fi doar rezultatul nendemnarii mesterului.3 5 Cuvintele snt incorect ortografiate, lipsesc litere, unele spatii au fost omise sau adaugate acolo unde nu-si au rostul. Dintre cele douazeci si cinci de cuvinte ale inscriptiei, nu mai putin de unsprezece contin greseli. Une le par banale, dar una anume este att de grava, nct a r trebui sa aduca o jignire s erioasa familiei- Ultimele cuvinte ar fi trebuit sa fie

formula traditionala REQUI-ESCAT IN PACE - Odihneasc-se n pace" -, dar apar scrise astfel: REQUIES C ATIN PACE. n franceza, catin este un t ermen argotic pentru trfa" . Aceasta greseala este agravata de o eroare nl ortografierea numelui de familie al sotului ei: d'Hautpoul apafe DHAUPOUL. Sensul nu se schimba foarte mult, nsa a tentia rivitorului este atrasa asupra numelui, iar poule (gaina") este un alt term en argotic care defineste o prostituata ; de fapt, hautpoul ar nsemna prostituata n alta". 36 n mod similar, numele de pe pia tra de mormnt aminteste de tenie importa nte pentru investigatia noastra. Chiar ni s-a parut inci-tanta ideea ca Marie de Negre ar fi putut exista doar ca un nume, ca o referire codificata la ceva foar te important. La urma urmei, Blan-chefort, desi este n mod cert numele unui sit d in zon a, nseamna ori fort alb", ori alb tare" un termen alchimic. Iar Marie de Neg re evoca Madonele negre si asocierea lor cu Maria Magdalena, subliniata de aluzi a termenului hautpoul la prostitutia nalta". Iata ca din nou gasim conexiuni ce a mintesc de sexualitatea sacra si, poate n contextul zvonurilor despre o comoara" , de aspectele sexuale ale Lucrarii Marete. Mai semnificativa nca este o alta grese ala de ortografie de pe piatra de mormnt: D'ABLES este scris D'ARLES. Daca aceast a este, asa cum banuim noi, o referire la ora sul Arles din Provence, ne duce cu gndul la faptul ca Arles a fost un vechi centru de cult al zeitei Isis. n orice c az, este situat foarte aproape de Saintes-Maries-de-la-Mer. Cea de-a doua piatra de pe mormntul Mariei de Negre, lespedea orizontala, a strnit mai multe dispute, n tre relatarile publicate pe seama ei existnd o serie de discrepante.37 n majoritat ea versiuni lor, lespedea avea gravate doua inscriptii principale: fraza n latina , dar, n mod ciudat, scrisa cu caractere din alfabetul grec Et in Arcadia ego si patru cuvinte, de asemenea n latina, scrise de-a latul pietrei: Redd is Regis Cel lis Arcis. Sensul acestora din urma nu este clar, fi ind interpretat n diverse mo duri, dar par a se referi la Un mormnt rega l, poate asociat cu Rhedae si/sau cu satul Arques. (Cuvntul Arcis are ma i multe sensuri posibile, de la arca" la terme ni care nseamna nchis n", n interior"; de asemenea , ar putea fi o simpla a luzie la Arq ues, la numele v echi al o rasului, Archis, sau doar o ortografiere fone tica a numelui actua l.) Expresia Et n Arcadia ego se regaseste si pe mormntul din tabloul lui Nicola s Po ussin (1593- 1665) Pastorii din Arcadia -, mormnt c are seamana extraordinar de b ine cu unul real, aflat sub o forma sau alta pe marginea drumului dintre Rennesle-Chteau si Couiza spre Arques. Cea mai recenta versiune a mormntului a fost dina mitata n 1988 fiindca taranul pe al carui teren se afla se saturase de sutele de turisti care-i ncalcau proprietatea. Din pacate pentru el, aceasta masura drastic a a avut un efect aproape contrar: acum turistii vin n numar la fel de mare pentr u a fotografia locul n care s-a aflat mormntul.)

Despre Sauniere se spune ca ar fi adus de la Paris copii ale anumitor picturi, p rintre care si Pastorii din Arcadia?8 Tabelul, realizat n jurul anului 1640, nfati seaza un grup de trei pastori care studiaza un mormnt, sub privirile unei femei c onsiderate n mod obisnuit o ciobanita. Pe mormnt se afla inscriptia n latina Et in Arcadia ego o bizara struc tura gramaticala care a fost interpretata n diverse mo duri, n general considerndu-se a fi un memento mori, o reflectie asupra caracterul ui muritor: chiar si pe tarmul pa-radisiac al Arcadiei, moartea e preze nta. Mot oul are o strns lega tura cu povestea Prioriei din Sion si apa re pe blazonul lui Pierre Plantard de Saint-Clair. De asemenea, asa cum am mentionat deja, a fost g ravat pe lespedea orizontala de pe mor mntul Mariei de Negre. Tema centrala a tab loului nu a fost rezultatul imaginatiei lui Poussin, aprnd si n lucrarile lui Giova nni Francesco Guercino, cu aproximativ douazeci de ani mai devreme. Dar cel care i-a co mandat lucrarea lui Poussin, cardinalul Rospigliosi, se pare ca i-ar fi sugerat tema si lui Guercino. Iar cea mai veche reprezentare cunoscuta n arta a e xpresiei Et in Arcadia ego este o gravura germana din secolul al XVI-lea, intitu lata Regele Noului Sion detronat dupa ce a inaugurat Era de Aur.. ,"39 Referitor la Nicolas Poussin, este interesant sa mentionam scrisoarea pe care, n aprilie 16 56, abatele Louis Fouquet i-a scris -o din Roma fratelui sau Nicolas, superinten dent al Finantelor n timpul domniei lui Ludovic al XlV-lea: (Poussin) si cu mine a m planuit anumite lucruri despre care ti voi vorbi n detaliu curnd (si) care ti vor oferi, prin intermediul domnului Poussin, avantaje pe care nici regii nu le-ar p utea obtine de la el si pe care, dupa parerea lui, nimeni n secolele ce vor urma n u le va avea vreodata; si, n plus, nu vor fi necesare cheltuieli mari, dar vor aduce profit, iar a ceste lucruri snt att de greu de gasit, nct nimic pe acest pamnt n u va putea oferi o avere mai mare sau macar egala".40 Semnificativ este si fap tul ca episcopul de Narbonne Charles fouquet, frate cu Louis si Nicolas, a obtin ut mai trziu control ul total, timp de paisprezece ani, asupra bisericii Notre Da me de jvlarceille.41 Exista nsa si un alt motiv pentru care pictura lui Poussin a atras atentia celor care au cercetat Rennes-le-Chteau: peisajul reprezentat n tab lou seamana foarte bine cu zona din jurul mormntului de la Arques, iar n departare se vede chiar Rennes-le-Chteau. Desi similar, peisajul nu este identic, asemanar ea fiind considerata uneori, din acest motiv, pura coincidenta. Dupa parerea noa stra nsa, peisajul seamana destul de bine cu originalul pentru a banui ca Poussin a intentionat sa rede a chiar regiunea din jurul satului Rennes-le-Chteau. Lucru rile snt totusi chiar ma i complexe: mormntul de la Arques dateaza doar din primii ani ai secolului XX. A fost construit n 1903 de un proprietar de fabrica din zon a, Jean Galibert, si vndut apoi u nui

american pe nume Lawrence. Exista nsa zvonuri care sustin ca mormntul era o replic a a unei versiuni anterioare existente n acelasi loc, care, la rndul ei, a nlocuit un mormnt si mai vechi. Prietenul nostru John Stephenson, care a locuit timp de m ulti ani n regiune, a confirmat ca localnicii sustin ca a existat mereu un mormnt n locul acel a". De aceea, este posibil ca Poussin sa fi pictat ntr-adevar ceea ce a vazut n zona respectiva. John Stephenson ne-a mai spus ca legatura cu tablou l lui Poussin era cunoscut n regiune de multa vreme, fapt ce contesta afirmatiile sc epticilor cum ca ar fi fost o inventie a anilor 1950 sau 1960; locul a fost totd eauna considerat important. Cte asemenea, s-a sustinut ca motoul Et in Arcadia e go ar fi fost acolo pictat de Plantard de Saint-Clair si de Prioria din Sion abi a n se-XX, la fel de noua fiind si presupusa lui conexiune cu pictura lui Poussin si cu mormntul Mariei de Negre. Dar expresia a avut rezonanta n zona cu mult naint e de nasterea lui Sauniere. n 1832 un oarecare Auguste de Labou'ise-Rochefort a s cris o carte intitulata Voyage Rennes-les-Bains, n care facea referire la o comoa ra ascunsa si la conexiunile ei cu Rennes-leChteau si Blanchefort. Labou'ise-Roch efort a mai scris o carte, Les Amants, a JS/eonore (Amantii, pentru Eleonore"), p e a carei pagina de titlu aparea si expresia respectiva. Monumentul funerar este numit n zona mormntul de la Arq ues" nume care, desi mai corect dect mormntul lui Po ssin", nu este ntru totul adecvat, fiindca Arques se afla la distanta de trei kil ometri spre est, pe drumul principal; desi locul este mult mai aproape de satul Serres, numele Arques aminteste prea bine de Arcadia pentru a nu fi exploatat. n conformitate cu afirmatiile pe care le fac Deloux si Bretigny n cartea lor Rennes le Chteau: capitale secrete de l'histoire de France, (Rennes-le-Chteau: capitala s ecreta a istoriei Frantei"), lespedea de pe mormntul Mariei de Negre a fost adusa aici de abatele Bigou, care a luato de la o versiune mai veche a mormntu-lui de la Arques.42 Daca acest lucru este adevarat, se deschid unele perspective intere sante. Sa fi pictat Poussin exact ceea ce a vazut, adica un mormnt cu inscriptia E t in Arcadia ego? John Stephenson ne-a povestit o uimitoare legenda locala pri vitoare la mormntul de la Arques: cum ca ar fi ori locul de odihna vesni ca al Ma riei Magdalena, ori un indiciu catre acesta; inscriptia de pe mormntul Mariei de Negre era strabatuta pe mijloc de o sageata. Din pacate, lespedea a fost mutata, asa nct nu se mai poate sti ncotro indica sageata. Dovezile sugereaza ca Sauniere credea ca ar putea gasi undeva trupul Mariei Magdalena: ori ca acesta s-ar afla n apropiere de Rennesle-Chteau, ori ca n sat exista un indiciu referitor la el. Ce anume se ascundea n cel de-al doilea mormnt al Mariei de Negre-Inscriptia

codificata, ce se referea aparent la o nalta prostituata" facea ntr-adevr aluzie la Maria Magdalena? (Poate ca termenul e citit mai degraba nalta preoteasa", asociind astfel conceptul fe sexualitate sacra cu practicile oculte antice.) Jn mod cert , Sauniere cauta ceva deosebit, ceva pretios, legat tr-un fel de draga sa Maria M agdalena. Si ce ar putea fi mai pretios dect ramasitele ei pamntesti? Desigur, am putea avea de-a face doar cu o obsesie personala si cu rezultatul unei imaginati i prea bogate. Pe de alta parte, am vazut ca Sauniere lucra pentru o organizatie din umbra, care l si finanta. Sa fi fost si membrii acesteia victimele unei iluz ii similare? Poate ca nu. Dovezile sugereaza ca preotul actiona pe baza unor inf ormatii secrete despre un obiect concret. Pe masura ce investigatiile noastre av ansau, aceasta ipoteza a Mariei Magdalena a nceput sa ni se para tot mai convinga toare , dar curnd ne-am dat seama ca ne aflam pe o pozitie singulara n acest sens, cel putin n rndul specialistilor britanici, n consecinta, ni s-a parut ncurajator s a constatam ca specialistii francezi urmau acela si filon ca noi. Pentru ei nu e ra deloc greu de crezut ca Sauniere si misteriosii sai sponsori sa o fi cautat p e nsasi Maria Magdalena. n timpul uneia dintre calatoriile noastre n zona, n primava ra anului 1995, Nicole Dawe a organizat o cina la care i-am ntlnit pe Antoine si C laire Captier, mpreuna cu Charles Bywaters. Antoine, nepotul clopotarului care a gasit cilindrul de lemn cu documente, pe care i 1 -a dat lui Sauniere, a tra it n prea jma acestui mister ntreaga sa viata, ca, de altfel, si Claire, fiica lui No el Corbu. Antoine a fost sincer: nu doreste sa scormoneasca si mai mul t Misteru l. Nu va voi spune ceea ce nu stiu" cu aceasta fraza si-a mceput el discutia cu n oi.43 Ne-a declarat ca nu crede ca-i vom Pune ntrebari ce nu i-au mai fost puse, dar s-a aratat surprins cnd 1arn cerut parerea despre posibila conexiune dintre S auniere si cul-tal Mariei Magd alena; acesta era un punct de vedere care fusese Onorat pna de curnd, nsa interesul nostru era dublat de cel al unotr cercetatori fr ancezi. Antoine ne-a spus ca Sauniere studiase legenda referitoare la Magdalena, vizitnd, de pilda, Aix-en-Provence si regiunea nconjuratoare. Acest lucru urma sa apara ntr-un ziar intitulat Cep d'Or de Pyla, realizat de Andre Douzet cel care a gasit macheta despre care vom vorbi n ultimul capitol si care locuieste n Nar-bo nne. Douzet si cei din anturajul sau snt cercetatori entuziasti si documentati ai istoriei ezoteri ce a Frantei. Antoine ne-a spus ca urmatorul numar al ziarului sau va va interesa... fiindca veti gasi n el ceva profund, referitor la Magdalena ". Prin intermediul lui Nicole, 1-am ntlnh mai trziu pe Andre Douzet care ne-a decl arat ca el si alti ctiva, printre care si Antoine Bruzeau, au studiat interesul p e care Sauniere 1-a aratat Mari ei Magdalena, dar au avut impresia ca rezolvarea misterului se afla undeva la distanta de Rennes-le-Chteau. Andre nu fusese atras de la bun

nceput de enigma Sauniere, ci ajunsese la ea pe o cale ocoli ta: unele situri int eresante din orasul sau natal, Lyon, l adusesera n cele din urma aici. Conexiunea dateaza din vremea lui Gerard de Roussillon care, n secolul al IX-lea, a fondat a batia de la Vezelay, n Burgundia, unde s-a afirmat mai trziu ar fi dus trupul Mari ei Magdalena. Ne amintim (vezi Capitolul 3) ca acest lucru a fost contrazis mai trziu de c ei din St Maximin, n Provence, cnd calugarii de la Vezelay nu au putut a r ata relicvele pe care se presupunea ca le-ar fi detinut. De asemenea , acest m oment 1-a determinat pe Carol al II-lea de Anjou sa porneasca o intensa cautare a lor, convins ca relicvele se mai afla nca n Provence. Gerard de Roussillon era c onte de Barcelona, Narbonne si Provence un domeniu vast. Familia lui detinea, de asemenea, proprietati n regiunea Le Pilat - astazi Parcul National Le Pilat -, l a sud de Lyon . Cu totii erau devotati Mariei Magdalena, zona fiind un centru al cultului ei . (ntr-o capela a Sfintei Magdalena din regiunea Le Pilat se spune c a ar fi existat moastele lui Lazar.) n secolul al XlII-Iea, stapnul domeniului, Gu illaume de Roussillon, a murit n cruciada, iar vaduva sa ndoliata, Beatrix s-a ret ras n zona Le Pilat, unde a fondat o mana stire carthu' siana, Sainte-Croix-en-Ja rez, unde a trait pna la sfrsitul zilelor ei. Dupa aceea, mana stirea a dobndit o s tran ie a sociere cu Maria Magdalena. Antoine Bruzeau sustine ca familia s-a afl at n posesia adevaratelor moaste ale Mariei Magdalena si ca Beatrix le-ar fi dus la Sainte Croix. (Sau poate, pur si simplu, i-a dezvaluit abatelui secretul priv ind locul n care erau ascunse.) El sugereaza, de aseme-nea, ca Magdalena a debarc at pe teritoriul actual al Frantei, nu n Carnargue, ci n Roussillon, ntr-un loc num it si astazi Mas de Ia jtfadeleine. Conform teoriei sale, ea ar fi trait nu n Pro vence, ci n Languedoc, n Z0na Rennes-le-Chteau.44 Pentru un motiv neclar, familia R oussillon a considerat de datoria sa sa pastreze att moastele, ct si secretul cu p rivire la ele fapt extrem de ciudat ntr-o perioada n care comertul cu moaste era a tt de rentab il, lucru care sugereaza existenta unor motive mai puternice dect sim pla venerare a unei sfinte din Noul Testa ment. Poate ca la mijloc era ceva n leg atura cu adevaratul rol al Mariei Magdalena. n secolul al XlV-lea, abatia SainteCroix a fost decorata cu o fresca stranie, n care lisus e rastignit pe o cruce di n lemn nca viu. Mai trziu fresca a fost acoperita, dar redescoperita n 1896 cu puti n timp nainte ca Sauniere sa picteze personal basorelieful de pe altarul de la Re nnesle-Chteau, n care Magdalena contem-pleaza o cruce din lemn nca verde. n secolul al XVII-lea, unul dintre calugarii de la Sainte-Croix, Dom Polycarpe de la Rivie re, un cunoscut nvatat, a renovat manastirea si a descopertit, probabil, ceva. El a demonstrat un interes aparte pentru Maria Magdalena: a scris despre ea o cart e care, din nefericire, s-a pierdut ntre timp si o alta referitoare la zona Aix-e n-Provence-St Maximin-Sainte Baume, pe care Vaticanul a interzis-o. De la Rivier e a avut, de asemenea, legaturi cu Nicolas Poussin, iar studiile lui Bruzeau sug ereaza ca amndoi

erau membri ai unei societti secrete numite Societe Angelique.45 n regiunea deluro asa Le Pilat, un drum stravechi urca pe Mont dat pna la 0 capela nchinata Mariei M agdalena. Cararea porneste n satul Ma lleval, n a carui biserica se afla statui al e sfintilor Anton din Padova si Germaine, identice cu cele de la Rennes-le-Chteau . Drumul trece pe lnga o capela nchinata Sfntului Anton Ermitul un alt sfnt prezent si n biserica lui Sauniere (sarbatorit pe 17 ianuarie), n Capela Magdalenei poate fi vazut un tablou al sfintei n grota sa, uimitor de asemanator cu cel de la Renn es-le-Chteau. Bruzeau subliniaza ca, pe fundalul altarului din biserica lui Sauni ere, se afla un arc si o coloana: n limba celta primul este pyla, n latina cea dea doua e pila, ambele indicnd fonetic zona Le Pilat. Iar culmile ce se profileaza la orizont par a fi cele de lng Mont Pilat. ntotdeauna ni s-a parut ciudat faptul ca, n basorelieful sau, Sauniere nu a inclus si cel mai reprezentativ element din icon ografia Mariei Magdalena: vasul cu mir sfnt n franceza, sainte baume... Sa f i fost aceasta o modalitate de a sugera ca moastele ei ' nu se afla totusi la St Maximin-la-Sainte-Baume, n Provence? Judecind dupa facturile pentru nchirierea ca ilor si a trasurilor n zona Lyon n anii 1898 si 1899,46 se pare ca Sauniere a batu t intens regiunea Le Pilat, cautnd ceea ce mai ramasese din adorata sa Maria Magd alena. Aici se ridica nsa o ntrebare fundamentala: de ce si-ar da cineva atta osten eala pentru a gasi, n esenta, niste oase? Fiindca, desi catolicii au avut dintotd eauna o nclinatie aparte spre moastele sfintilor, trebuie sa retinem ca multi din tre cei care cautau ramasitele Magdalenei erau, de fapt, ocultisti sau catolici rebeli, n orice caz, nu aveau aeru l unor persoane sentimentale, iar epoca n care comertul cu relicve era profitabil apusese de mult. Prin urmare, care este motiv ul insistentei lor? Poate ca, de fapt, nu cautau doar niste oase; poate credeau ca n sicriu s-ar afla un secret ceva referitor ori la trupul nsusi, ori la un obie ct de lng el. Henry Lincoln a sugerat presei franceze, probabil ironic, ca acest ce va" ar putea fi certificatul de casatorie a lui lisus cu Maria Magdalena47. Seri os vorbind nsa, secretul respectiv trebuie sa fie ceva similar o dovada concluden ta care.odata facuta publica, ar strni senzatie. Tinnd seama de interesele diverse lor grupari pe care le-am studiat, proba bil ca este ceva eretic, ceva care a r a vea un impa ct en orm asupra structurilor oficia le ale Bisericii. Dar ce anum e ar pu tea constitui o astfel de amenintare? Si cum ar fi posibil ca un obiect vechi de 2 000 de ani se presupune sa aiba o semnificatie att de mare pentru lume a modern a? CAPITOLUL 10 n cautarea filonului subteran n aceasta etapa a cercetari lor noastre, ne-am vazut din nou confruntati cu aparenta semnificatie a Mariei M agdalena pentru o veritabila retea de organizatii eretice, subterane. De aici am si nceput, de altfel, de la simbolismul subliminal al Doamnei M" folosit de Leona rdo da Vinci n fresca Cina cea de taina, n anii care s-au scurs de cnd ne-am lasat antrenati n lumea secreta a ereziilor europene, am strabatut o distanta considera bila, n ambele sensuri ale termenului. Venise vremea sa facem un popas si un bila nt: ce aflasem'? Doamna M", pe care noi am interpretat-o ca fiind Maria Magdalena , avea,

n mod evident, o importanta uriasa pentru da Vinci, prezumtiv Mare Maestru al Pri oriei din Sion. ntrevederile pe care le-am avut cu membri actuali ai acestei orga nizatii ne-au confirmat faptul ca Magdalena are aceeasi semnificatie si pentru e i. Acelasi lucru poate fi spus si despre loan Botezatorul un personaj pregnant n lucrarile lui Leonardo si caruia Prioria pare sa-i acorde o veneratie deosebita. Numeroasele noastre calatorii n sudul Frantei ne-au convins ca exista motive sol ide pentru a nu lua n derdere legendele privind viata Mariei Magdalena n regiune, d ar asocierea ei cu Madonele negre indica existenta unei conexiuni pagne. Totul n p rivinta venerarii Magdalenei are puternice implicatii sexuale aspect evident mai cu seama n rela tia dintre ea si poemul erotic din Vechiul Testament, Cntarea Cnta rilor. Dar aici apare un paradox. Pe de o parte, exista dovezi care sugereaza ca Maria Magdalen a a fost sotia lui lisus sau, cel putin, iubita lui , iar pe de a lta avem asocierea ei insistenta cu divin itatile pagne. Contradictia este eviden ta si pare irationala: cum e posibil ca ntre femeia ca re a r fi fost casatorita cu Fiul lui Dumnezeu si figuri ca Diana, zeita vnatorii, si Isis, zeita egipteana a dragostei si a magi ei, sa fie facute astfel de conexiuni? Iata o ntrebare la care ne-am str aduit ndelung sa raspundem. n decursul cercetarilor noastre, am con statat ca diverse persoa ne si grupari, precum templierii, St Bernard de Cla irv aux si abatele Sauniere, au manifestat puternice nclinatii spre tema centrala a p rincipiului feminin. Desi se poate ca pentru unii dintre ei acesta sa fi fost do ar un ideal filozofic, simplul fapt ca i-a fost asociata o figura feminina preci sa sugereaza o veneratie deosebita . Aceasta figura a fost cnd Maria Magdalena, cn d Isis, stravechea Regina a Cerurilor si consoarta zeului Osiris, mort si reveni t apoi la viata. In mod cert, aceasta conexiune Magdalena/Madona neagra/ Isis a fost totdeauna centrala pentru Prioria din S ion. Pentru membrii lui, Madona nea gra este reprezentativa, simultan, pentru Magdalena si pentru Isis. Acest lucru este nsa ciuda t, deoarece prima este o sfnta crestina, iar cea dea doua o zeita p agina; cum ar putea exista o legatura ntre ele? Dupa cum am vazut, catarii nutrea u idei heterodoxe, total inacceptabile, cu privire la Maria Magdalena; la urma u rmei, ntregul o ras Beziers a fost trecut prin foc si sabie din cauza acestei ere zii. Pentru ei, ea a fost concubina lui lisus o idee ce aminteste de Evang helii le gnostice, care o descriu ca fiind femeia pe care lisus o saruta adesea pe gur a si pe care o iubea mai mult dect pe oricine altcineva. Cata rii credeau acest l ucru, desi cu o deosebita retinere, fiindca prop ria lor versiune de gnosticism considera sexul si procrearea ca fiind, n cel mai bun caz, un ru necesar. Ideea re latiei dintre lisus si Ma gdalena nu a aparut n rndul precursorilor lor, " gomi lii , ci era deja prezen t a n sudul Frantei, n tr- o cultura pe prea marirea femininu lui, asa cu m o demon strea za si tra-trubadurilor. Si, asa cum am vazut, tratat ul Sora Caterina" Sugereaza ca ideile Evangheliilor gnostice cu privire la Maria

Magdalena erau nca vii n secolul al XlV-lea. La fel de ciudat ni s-a parut sa desc operim ca unii dintre cei mai barbati, cavalerii templieri - sau cel putin nucle ul lor , e rau, de asemenea, devotati venerarii principiului feminin. Adoratia l or pe ntru Madonele negre era nentrecuta, iar nazuinta lor cavalereasca spre iubi rea transcendentala a stat la baza legendelor despre Sfntul Graal. Templierii era u nsetati de cunoastere, aceasta fiind principala lor forta calauzitoare. Ei cule geau date si informatii de oriunde li se ivea posibilitatea: de la arabi au prel uat principiile geometriei sac re, iar contactele strnse dintre ei si catari au a daugat un plus de gnosticism ideilor religioase pe care le nutreau, si asa heter odoxe. Chia r de la nceput, interesele acestui ordin cavaleresc au fost n esenta o cu lte; neconvingatoarea explicatie a formarii sale ca protector al pele rinilor crestini n Tara Sfnta nu a facut dect sa atraga atentia asupra anomaliilor ce l ncon joara. Cea mai mare concentrare de proprietati templiere din Europa s-a aflat n L anguedoc, acea regiune ciudata din sud-vestul Frantei care pare ca a actionat ca un magnet pentru numeroase grupari eretice, n z ilele sale de glorie, catarismul a devenit practic religia oficiala a acestei provincii n care a nflorit si s-a de zvoltat, de asemenea, tradi tia trubadurilor. Studii recente au demonstrat, pe d e alta parte, ca templierii practicau alchimia. Cladirile din cteva orase n Langue doc, precum Aletles-Bains, mai poarta si astazi complexe simboluri alchimice si ilustreaza puternice legaturi cu Ordinul Templier. Dupa sinistrele evenimente ce au nsotit desfiintarea organizatiei, membrii ei s-au retras din prim-plan si au continuat sa-si ex ercite influenta asupra unui numar mare de societati. Cum au reusit templierii acest lucru si cui au transmis cunostintele detinute, nu s-a s tiut niciodata cu certitudine pna acum zece ani. Treptat, a iesit la iveala faptu l ca fostii cavaleri au supravietuit sub forma rozicrucianismului si a francmaso neriei, care le-au preluat si bagajul de cunostinte. Am descoperit ca, la o exam inare atenta, interesele fundamentale ale acestor societati devin evidente. Unul dintre ele este veneratia deosebita exagerata chiar pentru cei doi sfinti loan loan Evanghelistul (sau cel Preaiubit) si loan Botezatorul. Acest lucru este uim itor, deoarece ambele organizatii pot fi cu greu considerate adepte ale ortodoxi smului crestin si dovedesc chiar o anumita raceala fata de lisus. Una dintre ac este organizatii este Prioria din Sion, dar mai uluitor n acest con text este fap tul ca, desi toti Marii ai Prioriei si iau numele loan", Pierre Plantard de 5aintClair sustine ca titlul celui dintii din aceasta succesiune -loan I" este n mod si mbolic rezervat pentru Hristos".1 Nu putem sa nu ne

ntrebam de ce ar fi o cinste pentru Hristos sa fie numit loan. Poate ca raspunsul consta n convingerea mpartasita de aceste societati, conform careia lisus si-a tr ansmis nvataturile secrete tnarului Sfnt loan, aceasta traditie fiind pastrata cu e xtrema rigurozitat e de templieri, rozicrucieni si francmasoni. Si, astfel, se p are ca loan Evanghelistul a ajuns sa fie confundat poate n mod deliberat c u Bote zatorul. nsusi conceptul existentei unei Evanghelii secrete a lui loan era raspndi t n rndul ereticilor", de la catarii din secolul al XH-le a pna la.Levitikon. Este c iudat ca acest motiv ioanit marcheaza att de pregnant si de constant toate aceste grupari, deoarece este unul dintre cele mai putin cunoscute. Motivul este poate acela ca s-a reusit perfect, un t imp att de ndelungat, pastrarea sa n secret, fer it de ochii lumii. O alta tema majora comuna diverselor ramuri ale acestui filon subteran" al ereziei este elevarea principiului feminin si, n p rincipal, accepta rea sexului ca sacrament. Mareata Lucrare a alchimistilor, de exemplu, are paral ele clare cu riturile sexuale tantrice, desi aceste conotatii au fost ntelese abi a de curnd. In mod ironic, multe dintre vechile practici traditiona le ale Occide ntului au capatat sens abia atunci cnd cultura noastra a luat cunostinta de princ ipiile tantrismului. Nazuinta catre ntelepciunea feminina are radacini adnci, att n sens filozofic, ct si ca rezultat al magiei, prin intermediul actului sexu al. Ac easta cautare a ntelepciunii feminine Sophia este numitorul comun al tuturor grup arilor pe care le-am studiat noi: de exemplu, primii gnostici, societatile ermet ice, templierii si succesorii acestora din francm asoneria Ritului Scotian Recti ficat. Textul gnostic intitulat Pistis Sophia stabileste o relatie ntre Maria Mag -Qalena si Sophia, aceasta din urma fiind asociata cu zeita Isis; poate c^ astfe l se explica aparenta corelatie pe care o face Prioria din ^on ntre sfnta si zeita . Oricum nsa, acesta este doa r un indiciu, nu raspunsul cautat. Semnificatia con stanta a Mariei Magdalena este, pe de alta Part e, nen doielnica. Ramasitele ei t rupesti au fost cautate - si poate ca m ai snt si astazi cu o fervoare extrema. I n secolul aj XlII-lea, Carol al II-lea de Anjou a dovedit n acest sens un zel fan atic, desi n van, fiindca doua secole mai trziu, urmasul sau rnai celebru, Rene d' Anjou, nca mai cauta moastele respective. Chiar sj la sfrsitul secolului al XlX-le a, aceeasi dorinta arzatoare 1-a animat pe abatele Sauniere de la Rennes-le-Chtea u. ntr-un fel sau altul, Magdalena detine cheia unui mister adnc, pastrat cu stras nicie timp de secole. Iar n parte, n acest secret este direct implicat loan Boteza torul (si/sau loan Evanghelistul). O data ce neam dat seama de existenta unui as tfel de secret, am devenit nerabdatori sa

scuturam praful istoriei ct mai rapid posibil si sa aruncam o r aza de lumina asu pra lui. Dar nu ne-am asumat o sa rcina simpla: gruparile si organizatiile care au pastrat acest secret timp de secole si-au dezvolta t metode eficiente de a ti ne curiosii la distanta de adevar. Desi au existat unele persoane care ne-au ofe rit cteva indicii, nimeni nu avea sa vina sa ne dezvaluie n mod direct ntregul secr et. Tot ce stiam era ca dovez ile indicau existenta unui esafodaj la baza caruia se afla Sophia si loan. De ce, nu stiam, desi un indiciu consta n faptul ca, ind iferent de natura secretului, acesta n nici un caz nu era unul menit sa conso lid eze autoritatea Bisericii. De fapt, aceasta erezie necunoscuta pare sa constitui e o amenintare serioasa nu doar la adresa catolicismului, ci a crestinismului nsu si, asa cum l stim noi. Gruparile pastra toare ale secretului considerau, n mod ev ident, ca se afla n posesia uno r cunostinte referitoare la originile reale ale c restinismului si c hiar la persoana lui lisus. Indiferent de natura acestui secr et, este vorba, cu certitudine, de ceva relevant si semnificativ pentru lumea mo derna. La Rennes-leChteau, Sauniere nu-i avea ca oaspeti doar pe reprezentantii na lt ei societati pa riziene precum Emma Calve, ci si politicieni si membr i ai f amiliilor regale. Mai aproape de zilele noastre, Pierre Plantard de SaintClair s i Prioria din Sion au fost asociati cu personalitati de cali brul lui Charles de Gaulle si Alain Poher, un proeminent om de stat francez, de doua ori presedinte interimar.2 Recent au circulat zvonuri despre o posibila conexiune ntre fostul p resedinte Francois Mitterrand si P ierre Plantard de Saint-Clair.3 n mod cert, Mi tterrand a vizitat Rennes -leChteau fl 1981, cnd a fost fotografiat n Turnul Magdala si alaturi de statuia lui Asmodeus, n biserica.4 Semnificativ este, poate, si fa ptul ca fostul presedinte s-a nascut n Jarnac, unde a si fost ngropat n cadrul unei ceremonii particulare, n vreme ce oficialitatile au luat narte la slujba desfasu rata n catedrala Notre-Dame din Paris, n conformitate cu statutul din anii 1950 al Prioriei din Sion, Jarnac era, de mult timp, unul dintre centrele sale principa le.5 Jn multe cercuri se considera ca Prioria din Sion exercita o Afluenta reala asupra politicii europene si chiar internationale. Dar ce legatura ar putea ave a n acest sens aspectele pe care s-a axat investigatia noastra, orict de interesan te ar fi ele din punct de vedere istoric si filozofic? Sa fie oare la mijloc ace a rasturnare din temelii a crestinismului"

promisa de colaborarea dintre Priorie si Biserica lui loan, despre care am discu tat mai devreme? Unicul lucru pe care-1 au n comun Maria Magdalena si loan Boteza torul este acela ca amndoi snt sfinti si ca au fost personaje istorice care apar n Noul Testament. Singura directie logica de cercetare pe care am identificat-o n c ontinuare a fost aceea de a le studia viata si rolurile , spernd ca astfel vom af la motivul pentru care constituie, de atta vreme, punctul focal al traditiilor se crete. Iar daca voiam sa ntelegem importanta lor pentru initiatii celor mai impor tante grupari ezoterice, treb uia sa ncepem prin a citi cu atentie Biblia. CAPITO LUL 11 Neadevarurile E vangheliilor n perioada sarbatorilor pascale ale anului 19 96, presa britanica1 a acordat o atentie deosebita unei descoperiri aparent senz ationale: un osuar n Ierusalim, ce continea osemintele unui mic grup de oameni, p rintre care si lisus, fiul lui losif ". Ceilalti erau doua Marii (una dintre insc riptii fiind n limba greaca) posibil, n acest context, Fecioara Maria si Maria Mag dalena , un losif, un Matei si un Iuda, fiul lui lisus". Desigur ca aceste nume, d escoperite astfel mpreuna, au strnit entuziasm n rn dul crestinilor, desi implicatii le nu le erau, neaparat, pe plac; la urma urmei, crestinismul a fost fondat pe i deea ca lisus a nviat din morti n trup si a urcat astfel la ceruri. Descoperirea o semintelor sale ar fi deci deva statoare. Dar erau ele cu adevarat ramasitele lu i lisus si ale familiei sale? Trebuie sa admitem ca, dupa toate probabilitatile, nu era u. Ar putea fi doar o coincidenta faptul ca numele respective au o rezon anta aparte pentru crestini; n fond, erau nume foarte raspndite n Palestina secolul ui I. Dar semnificatia acestei descoperiri rezida n unasa amplitudine si intensit ate a dezbaterilor pe care le-a cauzat. Numeroase progra me de televiziun e si p ublicatii serioase au ncercat sa raspun da la ntrebarea: daca s-ar fi putut dovedi ca acele serrdnte apartineau ntradevar personajelor din Noul Testament, Ce nsemna tate ar fi avut acest fapt pentru crestinism? Iar pentru noi unul dintre cele ma i interesante aspecte ale problemei a fost Uluirea si iritarea manifestate de nu merosi crestini la ideea ca lisus ar fi putut fi un om obisnuit. Pentru multi a constituit o surpriza chiar si faptul ca numele sau era unul frecvent ntlnit. Este de nteles de ce crestinii devotati prefera sa -si pastreze opiniile proprii desp re lisus ca fiu al lui Dumnezeu, ignornd afirmati ile celorlalti cu privire la el ; cu toate acestea, e ciudat ca att de multi dint re ei nu stiu nici pna astazi n c e proportie substantiala s-a dovedit litera Evangheliei a fi incorecta. Niciodat a n-au fost disponibile att de multe informatii ca n ziua de astazi: n decursul ult imilor cincizeci de a ni au fost scrise numeroase carti ce prezinta o ga ma uria sa de idei si teorii cu privire la lisus si la miscarea sa, unele chiar amuzante . Dintre aceste a, unele sugereaza ca lisus ar fi fost un tata divortat cu tr ei copii,

francmason, budist, complotist, hipnotizator, parintele unei dinastii de regi ai Frantei, filozof cinic, o ciuperca halucinogena (!) si chiar o femeie ! Aceasta veritabila explozie de idei bizare a fost poate rezulta tul disponibilitatii om ului modern de a-si pune anumite ntrebari, dar faptul ca ele au putut aparea are o alta explicatie: studiile recent e au demonstrat existenta unor erori flagrant e n istoria traditionala a vietii lui lisus. n orice . caz nsa, desi vidul de cunoa stere faciliteaza aparitia unor astfel de teorii, ele impun nu doar reinterpreta rea Evangheliilor, ci efectiv rescrierea lor. Vidul la care ne referim nu a putu t fi identificat dect o data ce studiile n domenii adiacente au oferit istoriei un context bine d efinit. Descoperirile arheologice precum textele de la Nag Ham-m adi si Manuscrisele de la Marea Moarta au dezvaluit o serie de detalii privi nd societatea si cultura n care a trait lisus; astfel, a devenit evident ca multe as pecte considerate unice si proprii crestinismului nu erau ctusi de putin astfel. Chiar si cele mai familiare concepte ale religiei crestine capata un sens cu tot ul diferit n contextul istoric al Palestinei secolului I. De exemplu, crestinii e vanghelici obisnuiesc sa-si afiseze" pe biserici cuvintele: lisus Hristos e Domnul ". Pentru ei, aceasta expresi e ntruchipeaza ideea caracterului indiscutabil divi n al lui lisus Domnul, Dumnezeu ntrupat. Fraza a fost extrasa din Evanghelii din convingerea ca ucenicii i-au conferit acest titlu ca o recunoastere a sta tutulu i sau unic. Dar, asa cum a aratat apreciatul carturar Geza Vermes, aceasta era d oar o formula obisnuita de respect folosita de copii fata de tatal lor ori de o femeie fata de sotul ei, echivalenta astazi, de pilda, cu sir n limba engleza.2 E xpresia nu implica absolut nimic spiritual sau divin, dar, n decursul secolelor, sensul sau initial s-a pierdut, devenind apr oape o dovada ca lisus este unicul Dumnezeu. Un alt exemplu al modului n care traditia crestina s-a transformat n adev ar" istoric este cel al celebrarilor cu ocazia Pastelul sau a Craciunului, n fiec are an, milioane de crestini din lumea ntreag a sarbatoresc nasterea lui lisus pe 25 decembrie. Povestea este una dintre cele mai cunoscute din toate timpurile: Maria era o fecioara care a conceput un copil prin interventia Duhului Sfnt; la h an nu exista loc si pentru ea si pentru sotul ei, losif, asa ca micul lisus s-a n ascut ntr-o iesle (sau, n unele versiuni, ntr-o pestera), jar magii si pastorii a u venit pentru a se nchina Mntuitorului nou-nscut. Chiar daca nu este pe deplin acc eptata de crestinii mai sofisticati ori de teologi, poves tea este una dintre pr imele spuse tuturor copiilor si devine pentru ei,

de la o vrsta frageda, litera de Evanghelie". Cnd papa a considerat firesc sa expli ce ca lisus nu s-a nascut, de fapt, pe 25 decembrie si ca aceasta data a fost al easa deoarece coincidea cu un vechi festival pgn , anuntul sau a strnit o adevarata stare de tulburare. Pentru majorita tea crestinilor obisnuiti, vestea a cons ti tuit aproape o revelatie. Incredibil ni se pare nsa faptul ca aceasta explicatie a venit abia n anul 1994. Si totusi, acesta este doar vrful aisbergulu i, fiindca teologii stiu de multa vreme ca ntreaga poveste a Craciunului nu e altceva dect un mit. nsa amploarea ignorantei n care snt tinuti, n mod deliberat, majoritatea crest inilor atinge granite greu de imaginat. Data de 25 decembrie, aleasa ca zi de na stere a lui lisus, are aceeasi semnificatie n cazul multor zei pagni, precum Osiri s, Attis, Tammuz, Adonis, Dionysos etc. Si acestia s-au nascut n locuri umile, de Pilda n pesteri; pastori au fost, de asemenea, prezenti la nasterea lor, vestita prin semne si minuni, ntre care si aparitia unei noi stele. Printre numeroasele titluri care le-au fost acordate s-au aflat si cele de "Bun Pastor" sau Salvatoru l Omenirii". Daca snt confruntati cu dovezi privind faptul ca lisus a fost doar u nul dintr-o lunga serie de zei care "au murit si au nviat", clericii tind sa se p revaleze de legea ca pagnii din vremurile stravechi stiau oarecum ca, la un momen t dat, va veni cu adevarat un zeu mntuitor si si-au creat astfel un fel de parodi e a crestinismului ce avea sa apara mai trziu. Desi vom trata n detaliu, mai trziu, originile reale ale relig iei crestine, acum ne vom margini sa spunem ca data d e 25 decembrie ca zi de nastere nu este singura similaritate dintre povestea lui lisus si cea a altor divinitati pgne. Osiris, de exemplu, sotul lui Isis, a murit ucis ntro vineri si a fost nviat" n mod magic dupa ce a ramas n lumea de dincolo tim p de trei zile. Misterele lui Dionysos erau celebrate printr-o m agica ingerare de pine si vin, simboliznd carnea si sngele zeului. Ad evarul despre toate aceste d ivinitati care au murit si au nviat este cunoscut de multi ani de teologi, istori ci, cercetatori ai Bibliei, dar se pare ca a existat o conspiratie tacita de a-1 pastra departe de urechile turmei" de credinciosi. Cu attea date si informatii no i despre originile crestinismului, e foarte usor sa te lasi purtat de entuziasm si sa accepti o idee anume fara a sta prea mult pe gnduri si fara discernmntul nece sar. Iar daca materialul originar este gresit interpretat, concluziile care deri va din el pot fi foarte departe de realitate. De exemplu, multe s-au spus pe mar gi nea Manuscriselor de la Marea Moarta, descoperite n 1947. Unele dintre ele par a arunca o noua lumina asupra crestinismului timpuriu. Anumite pasaje i-au conv ins pe multi ca lisus si loan Botezatorul erau membri ai sectei esenienilor, cu principalul sediu la Qumran, pe tarmul Marii Moarte; n prezent, nu putini snt cei care considera acest lucru indiscutabil. De fapt, nimic nu dovedeste macar ca ma nuscrisele n sine au o origine eseniana; aceasta a fost doar presupunerea facuta la gasirea lor. Si a mai existat o supozitie: aceea ca documentele snt scrierile unei singure

secte ale esenienilor sau ale alteia dintre multele care si-au gasit refugiu n zo na respectiva. Dar unul dintre cei mai reputati profesori de istor ie iudaica, N orman Golb, care a studiat ndeaproape descoperirea Manuscriselor de la Marea Moar ta si analizarea lor ulterioara, este de alta parere. El a demonstrat ca nu exis ta dovezi nici arheologice, nici n manuscrisele respective, care sa ateste ca doc umentele provin de la o singura comunitate sau ca la Qumran ar fi existat, de fa pt, o grupare religioasa. Golb este de parere ca documentele fac parte din bib l ioteca Templului, ascunsa la Qumran n timpul revoltei iudeilor, din an ul 70 d.Hr .3 Daca istoricul are dreptate, si dovezile sugereaza ca are, at unci toate cart ile scrise despre Manuscrisele de la Marea Moarta nu-S1 mai au rostul. Majoritat ea autorilor nu au facut altceva dect sa ncerce sa reconstituie credintele unei pr esupuse secte pe baza scurgerii de documente care-si au, de fapt, originile n rndu l unui mare nUJnar de grupari diferite. E ca si cum am ncerca noi sa deducem cOnv ingerile cuiva privind cartil e din biblioteca sa; biblioteca mea personala, de exemplu, dezvalui e cu usurinta interesul pe care l nutresc n domeniile religios s i ezoteric, dar , cum cartile acopera o gama variata de opinii sceptice, rationa le, credule etc. , n nici un caz nu se poate spune ca reprezinta ceea ce cred eu. (Pe de alta parte, textele de la Nag Hammadi nu au fost niciodata considerate pr odusul unei singure secte.) Desi epitetul esenian" atasat Manuscriselor de la Mar ea Moarta este incorect, ele si pastreaza profunda semnificatie istorica pentru nt elegerea iudaismului din acea epoca. Dar fiindca rolul lor n studierea orig inilo r crestinismului este minor, nu le vom include n investigatia noastra. Faptul ca derivarea unor concluzii pornind de la premise eronate comporta riscuri serioase este exemplificat n cartea The Hiram Key, de Knight si Lomas. Ei sustin ca, din moment ce unele manuscrise de la Qumran contin idei similare cu cele ale francma soneriei si fiindca dupa parerea lor autorii Manuscriselor de la Marea Moarta... erau esenieni fara nici o ndoiala"4, nseamna ca esenienii au fost precursorii fran cmasonilor. Iar daca mai adaugam si convingerea lor ca lisus era esenian, conclu zia e clara: lisus a fost francmason. Asa cum am vazut nsa, respectivele manuscri se nu snt opera esenienilor si nici nu exista dovezi ca lisus ar fi fa cut part e din acea secta, asa ca ntreaga lor argumentatie se prabuseste. Acest exem plu nde amna deci la moderatie din partea cercetatorilor prea entuziasti. Am ajuns astfe l ntr-un punct n care ne-am dat seama ca se Hnpunea de mult o reevaluare radicala a statutului detinut de loan Botezatorul si de Maria Magdalena. La urma urmei, n i s-a paru t c& exista motive serioase pentru a face acest lucru cel putin

dupa parerea unei tena ce miscari subtera ne din Europa , din rndurile careia au fa cut parte cteva dintre cele mai luminate rctinti ale omenirii. Principala tema a ceea ce am numit noi Marea Erezie Europeana este inexplicabila veneratie la m odul practic n multe cazuri Pentru Maria Magdalena si loan Botezatorul. Dar a fos t acest lucru ntr-adevar mai mult dect un soi de ncapatnata si persistenta revolta mp otriva Bisericii pur si simplu de dragul revoltei? A existat oare ceva substanti al la baza acestei erezii? Pentru a afla raspunsul la acea sta ntrebare, ne-am nto rs la Noul Testament si ndeosebi, la cele patru Evanghelii canonice dupa Matei, M arcu, Luca si loan. Marturisim ca, initial, am fost nedumeriti de aceasta conexi une eretica" ntre Botezator si Maria Magdalena. Pe lnga faptul ca n traditia accepta ta a crestinismului nu exista nimic care sa-i lege -cu exceptia aparentei lor ve neratii pentru lisus , la prima vedere nici exam inarea ereziilor n sine nu scoate la iveala nimic n acest sens. Imaginile celor doi difera considerabil. loan Bote zatorul este nfatisat ca un ascet care moare din cauza inflexibilelor sale standa rde morale , desi, fapt graitor, nu a sfrsit ca un martir crestin. (De fapt, nu se sugereaza nicaieri ca el ar fi invocat nvataturile lui lisus cnd a luat pozitie mp otriva lui Irod Antipa.) Pe de alta parte, despre Magdalena se crede ca ar fi fo st o prostituata care, conform traditiei crestine, s-ar fi pocait si si-ar fi pe trecut restul vietii facnd penitenta. Prin urmare, loan si Magdalena nu par a ave a nimic n comun, ia r n Evanghelii nu se sugereaza nicaieri ca ei s-a r f i ntlnit v reodata. Totusi, exista indicii ca macar se cunosteau. Despre loan Bote zatorul specialistii sustin ca era bine cunoscut n vremea sa dr ept un predicator virtuos , venit din salbaticie pentru a ndemna oamenii la pocainta, iar Maria era una din tre femeile care-1 urmau pe lisus, detinnd un rol important n anturajul sau. De as emenea, se crede ca loan si lisus erau veri sau ca ntre ei exista un alt grad de rudenie. Citi nd printre rnduri, ne putem imagina ca loan o cunostea pe Magdalena ca p e o femeie care spala picioarele barbatilor, le aduce prosoape curate si g ateste pentru ei. Poate ca auzise despre reputatia pe care ea o avusese n trecut si dezaprobase prezenta ei necurata" n preajma lui lisus cu exceptia situatiei n ca re o botezase el nsusi, desigur. Nu exista nimic care sa ateste acest lucru, dar, deopotriva, nu exista nimic care sa a teste ca apostolii ori macar Sfntul Petru, au fost botezati.5 O cercetare mai atenta a fundalului pe care se desfasoara eve nimentele descrise n Biblie ofera nsa o serie de indicii cu privire la conexiunea dintre Maria Ma gdalena si loa nl Botezatorul. Prim ul element major de legatura ntre cei doi este caracterul complementar a l rolurilor detinute n activitatea pr ezinta nceputul ei, iar Magdalena lui Iisus ca predicator: loan re

simbolizeaza sfrsitul.6 Ioan este cel care initiaza cariera" de predicator a lui l isus nrin ritualul botezului. Maria Magdalena, pe de alta parte, are un rOl cent ral n evenimentele din perioada mortii si a nvierii sale. principala cone xiune es te aceea ca amndoi oficiaza un anumit fel de ungere. Botezul pe care l face loan c u apa este n mod cert similar cu ungerea cu mir pe c are o practica Maria din Bet ania, considerata n mod aproape unanim ca una si aceeasi cu Maria Magdalena; tot ea unge cu mir si aloe trupul mort al lui lisus n vederea nmormntarii. Principala s imilaritate ntre cele doua personaje este nsa alta: cu toate ca ambele au detinut o importanta functie rituala n viata lui lisus, nici unul nu a fost inclus n Evang helii dect marginal, fiind parca tolerati acolo; apar si dispar din paginile Bibl iei att de brusc, nct creea za un efect disonant. Pe de o parte, citim cum loan a f ost decapitat de oameni i lui Irod, dar pe de alta nu ni se spune nimic despre m odul n care lisus a deplns moartea lui sau despre cum si-a ndemnat discipolii sa-i cinsteasca memoria. Magdalena apare brusc n scena la momentul rastignirii, ntr-un rol ce sugereaza o oarecare intimitate cu lisus si tot ea este primul martor al n vierii; de ce nu este ea mentionata clar si mai nainte? Poate fiindca autorii Eva ngheliilor au fost nevoiti sa recunoasca rolurile centrale pe care loan si Maria Magdalena le-au avut n activitatea lui lisus, astfel nct nu i-au putut trece compl et cu vederea, desi ar fi preferat sa nu-i mentioneze deloc. Dar ce anume n privi nta celor doi a fost att de irita nt pentru autorii Evangheliilor si pentru Parin tii Bisericii? Aceasta marginalizare deliberata este si mai clara n cazul Ma riei ei Magdalena. Pe de o parte, rolul ei este unul important n viata lui lisus, dar pe de alta, n Biblie nu exista aproape nici un fel de inforrnatii despre ea. Cu e xceptia unei scurte mentiuni n Evanghe-a dupa Luca, de exemplu, ea intra n scena n m od real abia ca tartor al rastignirii. Nu ni se spune cum a ajuns n rndul ucenicil or, amintindu-se doar ca lisus a vindecat-o la un moment dat,scotnd din ea sapte draci". Nu se precizeaza nici ce rol a avut ea n mod exact, mai cu seama la nmormnt area lui lisus. La nceput, am presupus n mod naiv ca orice discipol de sex feminin al lui lisus ar fi primit acelasi tratament pentru simplul motiv ca era femeie si deci cetatean de rangul al doilea n Palestina secolului I. Dar daca asa ar fi stat lucrurile, nseamna ca situatia se schimbase din zilele lui Rut si Naomi, ale caror vieti snt descrise pe larg n Ve chiul Testament. Apoi sa nu uitam accentul ciudat pus pe patronimicul ei, Magdalena. Despre originea acestuia vom discuta m ai trziu, dar n u putem sa nu remarcam ca nsasi mentionarea sa de catre autorii Ev angheliilor sugereaza ca Maria era o femeie independenta, pe propriilei picioare . Toate celelalte femei din Biblie snt identificate dupa statut ul lor de sotie, mama sau sora a unui anume barbat. Ea este nsa, simplu, Maria Magdalena. Ca si cu m autorii textelor biblice se asteptau ca cititorii sa stie la cine se refereau. Evangheliile afirma ca femeile care-1 urmau pe lisus slujeau din avutul lor", ce ea ce sugereaza ca detineau un avut" cu care s-1 ajute. Sa fi facut Magdalena part e dintr-un grup de femei bine situate material,

care ntretineau, de fapt, grupul de ucenici? Multi specialisti snt de parere ca ac esta este adevarul.7 Dar, indiferent de situatia ei financiara, M aria Magdalena atunci cnd numele ei este specificat este ntotdeauna mentionata prima n rndul celor lalte femei, chiar naintea Fecioarei Maria, exceptie facnd acele situatii n care ex ista un motiv pent ru ca aceasta ordine sa fie schimbata. Prioria din Sion crede ca Maria Magdalena este una si aceeas i persoana cu Maria din Betania, sora lui Lazar, cea care i unge picioarele lui lisus. Daca asa stau lucrurile, atunci mar ginalizarea ei su b pana autorilor Evangheliilor devine si mai evidenta. Se pare ca, n mod deliberat, ei au ncercat sa ascunda pe ct posibil rolul si identitatea e i reala. Evangheliile sinoptice merg chiar mai departe: pentru ele, femeia care l unge pe lisus este o anonima, desi probabil ca autorii lor stiau bine cine era ea si de ce anume era importanta. Acela si proces de marginalizare pare a-i fi fost aplicat si lui l oan Botezatorul. Cercetatorii moderni ai Noului Testament recunosc ca relatia dintre lisus si loan este greu de definit. Multi dintre ei s ublini aza aparenta supraestimare a rolului sau de simplu nainte-mergator, sugernd ca protesteaza prea mult", n mod semnificativ, Evanghelia dupa Marcu probabil cea mai veche, pe care e bazeaza si cele ale lui Matei si Luca insista mai putin as upra olului secundar, subordonat, al lui loan, comparativ cu textele mai ii- Din acest motiv, multi specialisti au dedus ca subordonarea umila a lui loan fata d e lisus, repetata n Biblie pna la satietate, este, de fapt, un paravan n spatele ca ruia se ascunde rivalitatea Dintre cei doi si dintre gruparile lor de discipoli. Un studiu atent al Evangheliilor releva unele aluzii la aceast a riva litate, n primul rnd, lectura fara idei preconcepute a Bibl iei sugereaza ca multi dintre p rimii si cei mai cunoscuti ucenici ai lui lisus proveneau din rndurile adeptilor lui loan. Despre tnrul loan cel Preaiubit", de pilda (personaj central n numeroa se credinte eretice"), se stie ca fusese unul dintre discipolii Botezatorului, lundus i poate chiar numele de loan" din respect pentru acesta din u rma. Dupa decapitar ea conducatorului lor, ucenicii Botezatorului au ramas grupati ntr-o entitate dis tincta; ni se spune ca unii dintre ei i-au cerut trupul, iar cteva pasaje din Nou l Testament se refera la existenta unor dispute ntre discipolii lui lisus si cei ai lui loan, pe tema modului lor de viata diferit. Ma i sugestiv n sa este faptul ca loa n este nfa tisat ca a vnd unele dubii cu privire la rolul lui lisus de Mes ia, ntr-un pasaj care, deloc surprinzator, este rareori mentionat de Biserica. Pe cnd se afl a n nchisoarea lui Irod, loan i trimite pe doi dintre discipolii sai pen tru a1 ntreba pe lisus: Tu esti Cel ce va sa vina sau sa asteptam pe altul?"9 Epis odul este stnjenitor pentru teologi. Pe de o parte, ei l considera pe

loan ca trimis al lui Dumnezeu pentru a-i netezi calea lui lisus si pentru a-1 p rezenta multimilor ca fiind Mesia recunoscndu-i astfel, ntr-o oarecare masura, ndru marea divina , iar pe de alta naintemergatorul" se ntreaba daca a facut sau nu aleg erea cea buna! Mai exista nca si alte indicii, poate nu att de evidente, dar la fe l de sugestive, cu privire la rivalitatea dintre cei doi, chiar n cuvintele rosti te de lisus. Iata , de exemplu, binecunoscutul pasaj n care lisus l Preamareste, a parent, pe loan n fata multimilor, spunnd ca: Nu s-a ridicat ntre cei nascuti din fe mei unul mai mare dect loan Botezatorul"10. Apoi adauga nsa, enigmatic: Totusi, cel mai mic ln mparatia cerurilor este mai mare dect el". Semnificatia exacta a Acest or cuvinte a strnit numeroase dispute. Eminentul cercetator al Noului Testament, Geza Vermes, a comparat expresia cel mai mic n mpara tia cerurilo r" cu alt e exemp le similare si a ajun s la concluzia ca ar fi vorba despre o perifraza o expresi e impersonala ce se refera la vorbitorul nsusi.11 Cu alte cuvinte, lisus le spune multimilor. O fi loan mare, dar eu snt mai mare dect el". Mai exista nsa si o alta posibila interpretare, pe care nu arn auzito nsa la nici unul dintre cercetatorii Bibliei. Se stie ca expresia na scut din femeie" putea fi considerata o insulta, deoarece implica slabiciune; 12 n acest caz, ntregul fragment capata o cu totul a lta conotatie. Poate ca fraza ntre cei nascuti din femei, nu este nici unul mai ma re dect loan Botezatorul" trebuie perceputa ca o insulta directa. Aceasta ponegri re pare subliniata de urmatoarele cuvinte cel mai mic n mparatia cerurilor este mai mare dect el". Daca Geza Vermes are dreptate si lisus a declarat ca el e si mai mare, atunci cu greu poate fi crezut ca i-a facut un compliment lui loan, spusel e sale fiind, de fapt, o insulta chiar mai grava, cu sensul ca pn si cel mai marunt dintre ucenicii mei e mai mare dect el". S-a sugerat13 ca ar mai exista nca o alu zie jignitoare usor voalata la loan evidenta pentru iudeii secolului I n cuvintel e lui lisus din cadrul unei dispute ntre ucenicii sai si cei ai lui loan: nimeni n u pune vin nou n burdufuri vechi"14, n acea vreme, vinul se pastra n burdufuri din piei de animale, iar loan era mereu mbracat n piei de animale... n contextul acelei discutii, este limpede ca spusele sale se refereau la Botezator. Fara ndoiala ca rivalitatea dintre ei le era cunoscuta autorilo r Evangheliilor, cel putin la c incizeci de ani dupa crucificare (aproximativ perioada n care au fost scrise). Po ate ca cele patru Evanghelii au fost redactate cu scopul de a minimiza aceasta r ivalitate si de a-1 p lasa pe lisus pe o pozitie superioara. De fapt, sntem sigur i ca autori i Evangheliilor ar fi fost mult mai fericiti daca ar fi putut omite orice mentiune despre loan. Prin urmare, este clar faptul ca Botezatorul si Magd alena cel care 1-a botezat pe lisus si cea care a fost primul martor al evenimen tului crucial pentru crestinatate, nvierea snt uniti prin sentimentele neplacute i scate n rndul celor care au scris Evangheliile-Dar este oare posibil sa ntelegem de ce si sa reconstituim a/J adevaratul lor rol si reala lor semnificatie? Princip ala problema e aceea ca Noul Testament nu constituie o

sursa de informatii credibila. La fel ca toate textele antice, si ele au fost su puse unui continuu proces de adaptare, selectie, traducere si . terpretare. In d ecursul secolelor, fragmente noi au fost adaugate textel or originale unele nu t ocmai importante, dar altele extrem de semnificative. De exemplu, se stie ca n pr ima epistola a lui oan, fraza Caci trei snt care marturisesc n cer: Tatal, Cuvntul si Sfntul Duh, si Acesti trei Una snt" a fost adaugata mai trziu.15 Apoi. episodul fem eii prinse n preacurvie" apare numai in Evanghelia dupa oan iar versiunile anterio are ale acesteia nu-1 contin nici ele.16 Autenticitatea sa este nca dezbatuta si astazi. Un exemplu important cu privire la confuziile cauzate de traducere este parerea ncetatenita, dar gresita, ca lisus era un umil du lgher. Termenul utiliza t n limba aramaica, n care au fost scrise initi a l textele, era naggar, ca re nsea mna deopotriva lucrator n lemn" si om nvatat".17 n context, cel de-al doilea sens est e mai plauzibil, f iindca nicaieri nu se mai mentioneaza nimic despre vreun mest esug al lui lisus, iar nvatatura sa strnea numeroa se comentarii n rndul celor care l ascultau; cuvntul naggar este utilizat numa i atunci cnd oamenii discuta n mod dir ect despre eruditia lui.18 Si totusi, ideea ca lisu s era dulgher este astazi la fel de ncetatenita n traditia crestina, ca si cea a nasterii sale pe 25 decembrie . Perioadele n care au fost scrise Evangheliile canonice au constituit, de asemen ea, subiectul unor ample dezbateri si controverse, n acest sens, A.N. Wilson scri e: Unul dintre cele mai curioase aspecte ale cercetarilor cu privire la Noul Test ament este faptul ca, desi timp de secole nvatatii 1-au studiat cu asiduitate, ni meni nu a reusit sa gaseasca n mod cert si definitiv raspunsul la o serie de ntreb ari ct se poate de simple: unde anume au fost scrise Evangheliile, cnd si, mai cu seama, cine au fost cei care le-au scris".19 Primele manuscrise complete care ne -au parvenit dateaza din secolul al IV-lea, dar snt n mod evident copii ale unor t exte mai vechi. De aceea, specialistii s-au vazut nevoiti sa ncerce sa le stabile aca provenienta analiznd limbajul folosit n fragmentele care au rezistat pna astazi . Desi problema nu a fost transata definitiv, au cazut de acord ca Evanghelia du pa Marcu este cea mai veche, fiind scrisa probabil n jurul anului 70 d.Hr. Specia listii snt, de asemenea, de parere ca textele lui Matei si Luca snt inspirate din cel al lui Ma rcu, si deci trebuie sa fi f ost scrise mai trz iu incluznd nsa si ma teriale provenite din a lte surse. Evanghelia dupa loan este considerata a fi fo st scrisa cel mai trziu, cndva ntre anii 90 si 120 d.Hr.20 Aceasta ultima Evangheli e a fost considerata dintotdeauna un soi de enigma. Celelalte trei numite cu un termen generic Evanghel iile sinoptice relateaza mai mult sau mai putin aceeasi poveste, prezentnd evenimentele n aproximativ aceeasi ordine si nfatisndu-1 pe lisus n

mod similar , desi exista si ntre ele numeroase discrepante n privinta anumitor epi soade. Un bun exemplu n acest sens este numarul si numele diferite ale femeilor care vin la mormntul lui lisus n cel e trei versiuni. Evanghelia dupa loan relateaza nsa evenimentele ntr-o alta ordine si include epis oade pe care celelalte trei nu le mentioneaza. Doua exemple n aceasta privinta snt nunta din Cana, la care lisus face prima sa minune transformnd apa n vin si nviere a lui Lazr, care devine la loan unul dintre elementele cruciale ale textului. Fap tul ca ceilalti trei cronicari nu au avut cunostinta de a ceste episoade att de i mportante i-a nedumerit totdeauna pe specialisti. Evanghelia dupa loan este dife rita nsa si prin imaginea pe care i-o confera lui lisus. n vreme ce Evangheliile s inoptice relateaza povestea unui nvatator religios facator de minuni, care se ncad reaza n contextul iudaic al vremii, textul lui loan are un caracter mult mai preg nant mistic si gnostic, cu un accent puternic pe divinitatea lui lisus. De aseme nea, ncearca sa explice semnificatia evenimentelor pe masura ce le descrie.21 Ide ea acceptata n prezent este aceea ca lisus era un lider religios iudeu respins nde osebi de poporul lui. Numerosi comentatori moderni snt de parere ca el nu a inten tiona t sa fondeze o noua religie, crestinismul aprnd aproape accidental, fiindca n vataturile lui au prins" n restul Imperiului Roman. Astfel se explica, sustin ei, idei precum zeificarea lui lisus: trebuia sa fie cunoscut ca fiu al lui Dumnezeu literal, Dumnezeu ntrupat pentru a strni interesul lumii romane, obisnuita cu div inizarea eroilor si a conducatorilor ei. Deoarece Evanghelia dupa loan se concen treaza asupra acestor aspecte, s-a presupus ca a fost scrisa ntr-o perioada mai tr zie din dezvoltarea crestinismului, cnd noua religie ncepea sa se afirme n Imperiul Roman. Problema este nsa ca Evanghelia dupa loan este singura care pretinde ca s e bazeaza pe marturia directa a cuiva prezent la majoritatea evenimentelor impor tante din viata lui lisus: ucenicul preaiubit", considerat n mod traditional a fi loan cel Tnar. Evanghelia dupa loan contine n mod cert cele mai multe detalii de c ircumstanta, cum ar fi numele unor persoane care apar anonime n celelalte versiun i. De aceea, unii specialisti22 sustin ca textul lui loan ar fi cel mai vechi, d esi exista si alte interpretari, variind de la ideea ca l oan a avut cea mai bog ata imaginatie pna la aceea ca s-a bazat pe marturii oculare, dar a adaugat mai tr ziu si propria sa interpretare a faptelor. Evanghelia dupa loan este, dupa toate standa rdele, stranie. Mult timp a constituit un motiv de confuzie chiar si pen tru cei mai eruditi specialisti, ca urmare a mesajelor sale derutante; de fapt, tonul e i este contrazis flagrant de datele si informatiile prezentate cititorul ui. Datorit a detaliilor oferite, Evanghelia dupa loan este recunoscuta ca fiind cea mai pretioasa din punct de vedere istoric si totusi e considerata cea mai nd epartata cronologic de viata lui lisus. Demonstreaza o cunoastere mai exacta a p racticilor religioase iudaice, dar este cea mai putin iudaica si cea mai elenist a dintre toate, n mod evident, are cea mai ostila atitudine

fata de evrei diatribele sale Ia adresa lor demonstreaza o ura veritabila si tot usi precizeaza mai clar dect celelalte Evanghelii ca roma nii, nu iudeii, snt resp onsabili pentru uciderea lui lisus. Totodata, este cea m ai stridenta n ceea ce p riveste marginalizarea lui loan Botezatorul, descriind pe larg aparenta sa infer ioritate si ignornd cu desavrs ire soarta ulterioara a acestuia; totusi, spre deos ebire de Evangheli ile sinoptice, mentioneaza ca lisus si-a atras primii Ucenici dintre discip olii lui loan si ca rivalitatea dintre cele doua Snjpuri a contin uat, sugernd astfel ca Botezatorul era un personaj imiportant prin sine nsusi. Ace asta confuzie este n sa explicabila prin numarul mare de &Ufse folosite pentru co mpilarea Evangheliei lui loan, incluznd si ma rturii directe privin d misiunea lu i lisus. Si, a sa cum vom vedea, unele dintre a ceste surse au un caracter extre m revelator. Multi crestini cred n prezent ca Noul Testament este rezultata} unei inspiratii divine. Datele concrete nu sustin nsa aceasta ipoteza: n anul 325 d.Hr ., Conciliul de la Niceea a decis care dintre numeroasel e texte existente aveau sa fie incluse n ceea ce urma s^ devina Noul Testament. Nu ne ndoim ca participan tii la concili^ s-au lasat in fluentati n aceasta misiune de propriile lor obiect ive si prejudecati, ale caror co nsecinte amare le mai suportam nca sj astazi, n c ele din urma, ei au stabilit ca numai patru Evanghelii vor ' fi incluse n Noul Te stament, respin gnd pentru totdeauna peste cincizeci de texte care aveau aceeasi probabilitate de a fi autentice la fel ca cele patru selectate. Dintr-o data, pu nctele de vedere exprimate, explicit sau implicit, n textele respinse au devenit sinonime cu erezia. (De fapt, termenul erezie nsemna initial alegere.) ntr-un sens , acelasi proces de selectie, nceput n secolul al IV-lea la Niceea, continua nca si astazi. La niv el general, populatia nu are posibilitatea de a-si forma propria opinie cu privire la textele care s-au pastrat pna n prezent. De exemplu, Evanghe lia dupa Toma, despre a carei existenta se stie deja de mult timp, a fost descop erita n ntregime abia o data cu textele de la Nag Hammadi, n 1945. Dar bucuria stmit a de acest lucru este temperata de motivul pentru care a fost acceptata de teolo gi: este similara cu cele patru Evanghelii accepta te si de aceea s-a permis int roducerea ei n canonul neoficia l (desi Biserica Catolica a declarat-o eretica). Alte texte datnd din aproximativ ace easi perioada au fost recuzate fiindca opini ile religioase exprimate n ele contravin celor din Noul Testament; acestea snt, n g eneral, text e ce provin din mediul gnostic. Crestinii cunosc bine notiunea de li tera de Evanghelie", cu sensul de adevar cert, limpede, neechivoc si divin inspi rat. Dar foarte

putini specialisti mai considera n prezent ca Noul Testament este nsusi cuvntul lui Dumnezeu, stiind ca textul sau nu este ctusi de putin mai mult sau mai putin pla uzibil dect orice alt material scris la cincizeci de ani dupa petrecerea evenimen telor relatate. Sa fie oare o coincidenta faptul ca Evangheliile au fost scrise abia dupa ce primul misionar, Pavel, a evanghelizat majoritate3 tinuturilor din rasaritul Mediteranei? n epistolele sale, el nu lasa sa se nteleaga ca ar fi stiut despre viata si faptele lui lisus altceva dect doar ca a fost rastign it si a nvi at din morti. Prin urmare, au fost Evangheliile create pentru a sustine versiune a sa de crestinism sau pentru a o contracara? Autorii lor au fost n mod cert cons tienti ie activitatea lui Pavel. Textele Evangheliilor au fost scrise, asa cum a m vazut, la cel putin patru decenii dupa rastignire, iar situatia evoluase de at unci, printre altele si pentru ca venirea mparatiei lui Dumnezeu", proorocita de l isus, nu se materializase nca. Acest interval de timp n sine ridica, desigur, prob leme uriase n ncercarea de a evalua autenticitatea Evangheliilor, deoarece nu se p oate sti care pasaje se bazeaza pe realitatea istorica si care pe simple zvonuri sau pe extrapolari ale zvonurilor ori chiar pe inventii crase. Multe dintre cuv intele pe care credem noi astazi ca le-a rostit nsusi lisus este posibil sa nu fi fost notate ca atare sau sa fi fost pur si simplu nascocite.24 Se poate, de ase menea, ca si ucenicii sai sa-si fi amintit gresit unele nvata turi sau afirmatii (desi nu e greu de crezut ca popoarele cu o puternica traditie orala, ca iudeii, sa aib o memorie buna n acest sens); la fel de posibil este si ca spusele altcuiv a sa-i fi fost atribuite n mod eronat lui lisus. Din pacate, una dintre putinele modalitati prin care se poate verifica daca o afirmatie este autentica sau nu e p rincipiul disimilaritatii": daca ea contrazice sau nu mesajul general al Evanghe liilor. La urma urmei, daca nu se armonizeaza cu spiritul textului n integralitat ea sa, probabil ca nu 1-a interesat pe autor. n cea mai mare parte a ultimilor do ua mii de ani, s-a presupus ca Evangheliile snt de inspiratie divina si ca relate aza adevarul absolut despre lisus, despre nvataturile si despre mesajul sau adres at omenirii. De asemenea, s-a considerat ca el este Fiul lui Dumnezeu, trimis pe ntru a mntui omenirea de pacate printr-un act de suprem sacrificiu si pentru a pu ne bazele unei noi Biserici menite sa nlocuiasca religia Vechiului Testament si, deci, pe aceea a Paginilor din lumea greaca si romana. Abia n ultimele doua secol e Biblia a fost supusa aceleiasi examinari riguroase ca oricare alt Document ist oric si s-a ncercat ncadrarea vietii si activitatii lui isus n contexul epocii sale . Ar fi fost de asteptat ca un asemenea proces sa clarifice imaginea pe care o a veam cu privire la persoana lui lisus si la motivatiile sale; totusi, s-a ntmplat exact contrariul -de pilda, lisus nu a fost executat la initiativa conducatorilo r religiosi ai iudeilor, ci ca urmare a acuzatiilor de ordin politic venite din partea romanilor26 nu s-a gasit nca raspuns la unele dintre cele mai importante nt rebari n privinta lui Putem spune ce nu era lisus, dar nu stim nca ce anume era el .27 Ca urmare, studiul Noului Testament trece n prezent printr-g perioada de criz a. Nu exista nca n rndul specialistilor un consen s n privinta unor ntrebari fundamen tale, precum: A pretins lisus, el nsusi, ca ar fi Mesia? A afirmat el ca este Fiul lui Dumnezeu?" De asemenea, nu pot explica semnificatia multora dintre lucruril e pe care el le-a fac ut. Mai mult dect att, nu pot oferi o explicatie convingatoa re a rasti

gnirii, fiindca nimic din actiunile sau din cuvintele sale asa cum au fost ele nr egistrate n Evanghelii nu i-ar fi deranjat pe conducatorii religiosi ai iudeilor sau pe romani ntr-att nct sa-1 condamne la moarte,28 Multe dintre actiunile sale sim bolice, cum ar fi alungarea negustorilor din Templu sau instituirea euharistiei la Cina cea de taina, nu pot fi corelate cu nimic din religia iudaica. Mai uimit or este nsa faptul ca cei care studiaza Noul Testament nu pot explica motivul pen tru care o noua religie s-a fondat n numele lui lisus. Daca el era ndelung astepta tul Mesia al evreilor, atunci se poate spune ca nu si-a ndeplinit rolul, fiindca a fost umilit, torturat si ucis. Si totusi, adeptii sai au continuat s-1 venereze si, mai mult de ct att, credinta n el i-a determinat sa se constituie ca o grupare aparte, diferit a de ceilalti iudei. Un exemplu al acestei derute este evident n lucrarile celor mai de seama specialisti contemporani n studiul Noului Testament , Hugh Schonfield si Geza Vermes. Paralela dintre cei doi profesori este extrem de interesanta. Ambii erau intelectuali evrei care, nca din tinerete, au demonstr at un interes crescut pentru originile crestinismului si si-au devotat cea mai m are parte a activitatii profesionale studierii acestui domeniu. Ambii siau dat s eama ca majoritatea cercetatorilor crestini nu au reusit sa analizeze caracterul istoric al lui lisus n contextul larg al culturii iudaice din vremea respectiva. Amndoi au sperat sa descopere adevarul pnn compararea atenta a Evangheliilor cu religia iudaica a epocii lul lisus si ambii au publicat pe lnga lucrarile cu titl u academic - serie de carti de mare succes, destinate publicului larg, n care siau prezentat rezulta tele activitatii lor de-o viata: Schon field The PassoverPl ot (Complotul Pastelui", 1965) ). Totusi, concluziile la care au ajuns snt complet diferite. Vermes l prezinta pe lisus ca un hasid un urma s de tip arn nic al prof etilor din Vechiul Testament, cunoscuti pentru ind eoendenta lor fata de iudaism ul institutional si pentru miracolele pe care le faceau. El sustine ca nimic n No ul Testament nu sugereaza ca lisus ar fi pretins despre sine ca ar fi Mesia si, cu att mai p utin, fiul lui Dumnezeu, a ceste titluri fiindu-i atribuite mai trziu de adeptii sai. Schonfield, pe de alta parte, l considera pe lisus ca fiind jn p rimul rnd un personaj inatia politic care viza eliberarea Palestinei de sub dom roma na si care si-a creat n mod deliberat o imagine conform tiparelor mult-asteptatului Mesia, mergnd pna acolo nct si-a aranjat de bunavoie moartea prin crucificare. Cartea lui S chonfield a scos la iveala o serie de motive s uplimen tare pentru a pune la ndoiala litera de Evanghelie". Studiile sale au demonstrat c a, n spatele lui lisus si al grupului sau de d iscipoli, exista o a lta organizat ie, animata de propriile sale obiective si int erese n manipularea istoriei lui l isus. Desi argumentatia sa este rela

tiv cunoscuta, merita s-o trecem n revista pe scurt. Pe ntregul parcurs al evenime ntelor descrise n Evanghelii, lisus ntlneste n mod repetat anumite persoane care nu fac parte nici din grupul de discipoli, nici din masa mare a adeptilor sai si ca re sn t n general bine situate din punct de vedere material si social ; un exemplu n acest sens este losif din Arimateea, care apa re brusc, parca de nicaieri, si monopolizeaza aranja mentele pentru nmormntarea lui lisus. Personajele centrale al e acestei organizatii ar fi constituit g rupul din Betania, pe care Schon field o numeste cartierul general" al lui lisus.29 Acest grup pare sa-si fi luat masuri le necesare pentru a se asigura ca lisus si ndeplineste rolul asteptatului Mesia, cu un a ccent deosebit pe intrarea n Ierusalim. Asinul pe care este asezat, mplini nd astfel profetia lui Zaharia (9:9), fusese n mod evident pregatit nainte, ca si p arola" necesara pentru a-i fi dat desi ucenicii lui nu Stiau nimic despre acest lucru.30 Apoi, ncaperea unde are loc Cina cea de taina este si ea pregatita si-1 asteapta, cu toate ca era cea mai aglomerata perioada a anului n Ierusa lim. lisu s le spune ucenicilor sa intre n ora s si sa ca ute un barbat care duce un urcior cu apa (care ar fi iesit n evidenta aidoma unui neg n vrful nasului, deoarece numa i femeile ndeplineau asemenea sarcini); si de aceasta data trebuia rostita o paro la, dupa care omul avea sa-i conduca n ncaperea pregatita.31 Toate acestea sugerea za ca ucenicii nu cunosteau adevarul cu privire la cele ce urmau sa se ntmple si c a lisus actiona n conformitate cu un plan prestabilit, n care cei din Betania erau principalii actori. I ata deci un alt exemplu al modului n care Evangheliile nu ofera o imag ine completa a activitatii lui lisus. Multi oameni snt constienti as tazi de motivele de ordin politic atribuite lui lisus; de asemenea, se stie ca p rintre discipolii sai se af lau membri ai unor diverse factiuni unele att de extr emiste, nct n prezent ar fi considerate teroriste. Cel de-al doilea nume al lui Iud a , de obicei redat ca Iscarioteanul", ar putea deriva asa cum cred azi majoritat ea specialistilor din sicarii, numele unei astfel de grupari. Simon Zi lotul est e un alt exemplu al personajelor violente care l nconjurau pe lisus.32 Cartile lui Vermes si Schonfield snt relativ bine cunoscute si usor disponibile; lucrarea un ui alt cercetator, mult mai interesanta, se bucura nsa de o audienta mult mai sla ba.n 1958, doctor Morton Smith (devenit apoi profesor de istorie antica la Univer sitatea Columbia, New Y ork), a facut o descoperire semnificativa n biblioteca de la Mar Saba, o comunitate izolata si nchisa a Bisericii Ortodoxe Rasaritene, sit uata la aproximativ douazeci de kilometri de Ierusalim. Smith a vizitat pentru p rima data manastirea n timpul Celui de Al Doilea Razboi Mondial, n studentie, cnd a ajuns si n Palestina. Realiznd potentiala importanta a documentelor reunite n acea biblioteca n decursul secolelor, Smith

a revenit pentru a le studia n 1958. Cea mai interesanta descoperire a sa aici au fost o serie de f ragmente dintr-o Evanghelie secreta, atribuita lui Marcu.33 D e fapt, a gasit copia scrisorii unuia dintre Parintii Bisericii din secolul al I l-lea, Clement d in Alexandria. Copia data din cea de-a doua jumatate a secolulu i al XVII-lea si era scrisa pe paginile albe de la sfrsitul unei carti din 1646 ( o practica obisnuita atunci cnd un document foarte vechi ncepea sa se deterioreze) . Din analiza stilului folosit -care contine multe dintre idiosinc rasiile cunos cute ale lui Clement -. paleografii au stabilit ca originalul fusese ntradevr scri s de el. De asemenea, anumite elemente n extrasele di n Evanghelia secretai citat e n scrisoare, sugereaza originalitatea acesto ra. (De exernplu la un moment dat, se mentioneaza ca lisus s-ar fi mniat. Din Evangheliile canonice, numai cea a lu i Marcu i atribuie lui lisus piotii si sentimente umane firesti; n celelalte nu se regasesc as e-enea aspecte si este greu de crezut ca un Parinte al Bisericii pr ecum Clement ar fi inventat asa ceva.) Scrisoarea este un raspuns adresat cuiva pe nume Teodor, care li ceruse probabil lui Clement sfatul n privinta unei secte eretic e, carpocratienii (numiti astfel dupa fondatorul lor, Carpocrates). Acest a era un cult gnostic ale carui practici includeau rituri sexuale, condamnat e, desigur, de Parintii Bisericii. Doctrinele sectei se bazau pe v arianta alternat iva a Evangheliei lui Marcu. n scrisoarea sa - desi i ac uza pe carpocratieni ca f alsificasera anumite parti din ea si o interpr etasera n mod eronat , Clement recu nostea existenta si autenticitatea aceste i Evanghelii si ca n cuprinsul ei se af lau nvataturi ezoterice ce nu era u menite sa fie cunoscute de crestinii de rnd. E vanghelia secreta a lui Marcu seamana foarte bine cu varianta canonica, mai bine cunoscuta, dar contine cel putin doua fragmente eliminate n mod deliberat, pentr u a nu ajunge la cunostinta neinitiatilor". Descoperirea este semnificativa din t rei motive, n primul rnd, pentru lumina pe care o arunca asupra primilor ani ai Bi sericii Crestine si a metodelor folosite de Parintii Bisericii atunci cnd au inst ituit canonul dogmei crestine. Astfel, dovedeste ca textele au fost, ntr-adevar , cenzurate si adaptate si ca materiale considerate de aceeasi valoare cu Evanghe liile canonice au fost ferite de ochii credinciosilor de rnd. n plus, demonstreaza ca pna si o personalitate precum Clement din Alexandria sa aratat gata sa minta pentru ca asemenea texte sa nu devina cunoscute; desi recunoaste n scrisoarea cat re Teodor ca Evanghelia secreta a lui

Marcu exista, l sfatuieste totodata sa nege existenta ei n discutiile cu toti ceil alti. In al doilea rnd, confirma faptul ca Evangheliile canonice si celelalte car ti ale Noului Testament nu ofera o imagine comple ta a Bataturilor si a motivati ilor lui lisus si ca (asa cum sugereaza ^odu l n care au fost redate unele dintre cuvintele lui n Evangheli-lle ca nonice), exista cel putin doua niveluri de inte rpretare a ivataturilor sale. Unul era cel exoteric, destinat adeptilor de rnd, a l doilea era cel ezoteric , pentru discipolii deosebiti sau pentru cel de-al tre ilea element semnificat iv unul extrem de relevant pentru investigatia noastra e ste caracterul celor doua fragmente citate de Clement n scrisoarea sa. Primul est e o relatare a nvierii lui Lazar, desi n aceasta versiune numele sau nu este menti onat, fiind descris doar ca un tnar" din Betania. Povestea seamana bine cu cea din Evanghelia dupa loan, dar n aceasta versiune exista si o urmare a miracolului pr o-priu-zis: dupa sase zile, tnrul a venit la lisus purtnd o pnza de in pe trupul gol" si a ramas mpreuna cu el o noapte, timp n care a fost nvatat... misterul mparatiei l ui Dumnezeu".34 n consecinta, nvierea lui Lazar pare mai degraba o etapa a unui ri t initiatic, n care novicele sufera o moarte si o renastere simbolice, nainte de a -i fi ncredintate nvataturile secrete. Un asemenea rit era prezent n multe dintre r eligiile practicate n lumea antica greaca si romana; includea el oare asa cum ar putea banui unii cititori si o initiere homosexuala? Morton Smith a presupus ca da, ghidndu-se dupa aluzia la unica bucata de pnz care acoperea trupul gol al tnarul ui si la faptul ca acesta petrecuse o noapte singur cu nvatatorul sau. Dupa parer ea noast ra nsa, o astfel de interpretare este exagerata si prea modernista, deoa rece anticele mistere presupuneau n mod obisnuit att nuditatea novicelui, ct si un timp ndelungat petrecut n izolare cu initiatorul, fara a implica nsa si o activitat e sexuala. Faptul ca unul dintre fragmentele citate de Clement reda nvierea lui L azar este, de asemenea, important. Asa cum am vazut, acesta es te unul dintre ep isoadele care apar doar n Evanghelia dupa loan, fi ind considerat de critici o do vada a neautenticitatii acesteia. Ideea ca este mentionat totusi cel putin ntr-o alta Evanghelie, dar ca a fost eliminat din ea n mod deliberat, sustine caracteru l autentic al Evangheli ei lui loan, explica de ce texte att de importante au fos t cenzurate si sugereaza existenta unor nvataturi secrete, rezervate nucleului de initiati din jurul lui lisus. Celalalt fragment citat de Clement, rnai scurt, e ste la fel de interesant, fiindca umple un enigmatic gol n desfasurarea eveniment el or relatate n Noul Testament gol remarcat de mult de specialisti, n Evanghelia canonica dupa Marcu (10:46) apare o fraza curioasa: S i (lisus si ucenicii sai) a u ajuns la lerihon. S1 iesind din lerihon El,

ucenicii Lui si multime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, sedea j os pe marg inea drumului". Cum nu are rost sa ni se spuna ca lisus a intrat n Ierihon si apO i imediat ca a plecat de acolo, ni se pare evident ca din relatare lipseste ceva . Scrisoarea lui Clement confirma acest lucru si reda pasajul eliminat: Si sora tn arului pe care l iubea lisus si mama lui si Salome erau acolo, iar lisus nu le-a primit". Versetul omis pare inofensiv si nu a atras interesul pe care 1-a strnit fragmentul cu Lazar, dar este mai semnificativ dect pare la prima vedere. Tnarul pe care l iubea lisus" este Lazar; astfel este numit el n Evanghelia dupa loan. (Si fiindca expresia este folosita si cu re ferire la ucenicul pe a carui marturie s e bazeaza aceasta Evanghelie lo an Evanghelistul putem presupune ca Preaiubitul u cenic" si Lazar snt una si aceeasi persoana.) Surorile lui Lazar snt Marta si Mari a din Betania si, daca acceptam ca aceasta Marie este Maria Magdalena, atunci nse amna ca ea ar fi una dintre cele trei femei pe care lisus le-a evitat la Ierihon . Deoarece este att de scurt, acest fragment nu are implicatiile teologice ale ce luilalt, citat anterior. Semnificativ este nsa fa ptul ca, pentru o ratiune anume , o fraza aparent inofensiva a fost eliminata ntr-o etapa timpurie a istoriei Bis ericii. Ce motiv ar fi putut ave a Parintii Bisericii pentru a prefera sa le asc unda credinciosilor faptul ca a exi stat un eveniment n care au fost implicati li sus si sora lui Lazar poate Maria Magdalena , mama acestuia si o femeie pe nume S alome? Specialistii au reactionat la descoperirea lui Smith ignornd implicatiile materialului si declarndu-1 prea lipsit de importanta pentru a fi analizat n mod c orespunzator. Dupa parerea noastra nsa, textul ridica unele ntrebari incitante. Cl ement credea ca Marcu a scris aceasta Evanghelie secreta Pe cnd locuia n orasul Al exan dria din Egipt. Tinnd seama ca mitul fondator" al Prioriei din Sion si al Rit ului Memphis stabileste o legatur a ntre preotul egiptean Ormus si Sfntul Marcu, a rft putea crede oare ca textul este o referire voalata la aceasta traditie secre ta? Descoperirea Evangheliei secrete a lui Marcu nu face dect sa confirme ca Noul Testament, asa cum l stim noi astazi, nu este o flatare fidela , obiectiva, a vi etii si a activitatii lui lisus. ntr-o oarecare masura, se poate spune ca este un text propagandistic, pe baza caruia este aproape imposibil sa reconstituim o im agine veridica a primilor ani de crestinism. Dar mai exista o raza de speranta. Atta vreme ct este recunoscuta ca atare, propaganda poate duce la o serie de concl uzii rezonabile; daca este analizata cu atentie, poate dezvalui ceea ce trebuia, de fapt, sa ascunda; suspicioase snt, de pilda, pasajele n care omisiunile snt evi dente, fara a avea un motiv clar. Este ncurajator sa stim nsa ca o mare parte dint re materialele interzise", eliminate din textul original al Noului Testament n ca drul Conciliului de la Niceea , au fost pastrate n secret de asa-n

umitii eretici, despre a caror erezie consta doar n aceea ca stiau adevarul pasajele cenzurate. Dar ce anume era att de amenintator pentru Biserica n textele cenzurate, nct cei care cunosteau adevarul sa fi fost vnati cu ndrjire si chiar ucisi din acest motiv? Bazndu-ne pe indiciile oferite de studiul nostru asupra organiz atiilor secrete din Europa, am ncercat sa reevaluam istoria lui lisus si nvataturi le sale. Ani ntregi am cautat sa punem ordine n cantitat ea uriasa de informatii d iverse adunate din cele mai variate surse de la materiale teologice standard la interviuri cu eretici", de la Noui Testament si textele gnostice si apocrife la l ucrarile alchimistilor si ale ermeticilor, n cele din urma am vazut con-turndu-se un tipar si imaginea sa ni s-a parut att de uluitoare, att de diferita de versiune a sustinuta de Biserica, nct la nceput ne-am ndoit de propriile noastre concluzii. D aca multi dintre acei eretici", cu ideile lor secrete despre povestea originala a lui lisus, snt, de fapt, adevaratii crestini? Ce ne-ar putea dezvalui o analiza obiectiva a evenimentelor petrecute n Palestina secolului I? Sosise vremea sa sfsi em valul prejudecatilor si sa privim dincolo de traditii si de mit. CAPITOLUL 12 Femeia pe care o saruta lisus Femeia pe care o cunoastem noi sub numele Maria M a gdalena avea, pentru stravechile miscari eretice" din Europa, o semnifica tie u riasa, nsa enigmatica. Conexiun ile din tre ea si cultul Madonei negre, trubaduri i medievali si catedralele gotice, misterul ce 1a nconjurat pe abatele Sauniere d e la Rennes-le-Chteau si Prioria din Sion sugereaza ca exista ceva anume n privint a ei, ceva considerat de Biserica periculos. Dupa cum am va zut, n umeroa se leg ende s-au tesut n jurul acestei femei enigma tice. Dar cine era ea si care e secr etul ei? n Evan gheliile incluse n Noul Testament exista putine referiri explicite la Maria Magdalen a. Totusi, din modul n care este mentionata ne dam seama clar ca ea era cea mai importanta dintre ucenicele lui lisus, ucenice ignorate acum a proape complet de Biserica. Daca se refera totusi la ele, o face de obicei cu a luzia subnteleasa ca termenul ucenic" are o rezonanta mai clara atunci cnd i este ap licat unui barbat. De fapt, rolul discipolilor de sex feminin a fost minima liza t n mod nepermis de criticii din epoci mult mai trzii dect cea n care au fost scrise Evangheliile. Daca ludeii secolului I aveau retineri de ordin sociologic si rel igios n Privinta conceptului de importanta a femeilor retineri explicabile ln con textul culturii lor traditionale , criticii recenti nu mai au aceasta scuza. S i totusi, dezbaterea referitoare la hirotonisirea emeilor n Biserica Anglicana - pe ntru a cita un singur exemplu -Demonstreaza ca aproape nimic nu s-a schimbat de 2 000 de ani. Pentru credinciosii de pretutindeni, ucenicii" snt n mod automat si e xclusiv barbati: Petru, lacob, Luca etc., nicidecum Maria Mag-dalena, Ioana, Sal ome etc., cu toate ca aceste nume snt mentionate chia r de

autorii Evangheliilor. n decursul nesfrsitelor dezbateri privind femeile-preot (ch iar sj cele implicate fiind foarte atente sa nu foloseasca termenul pagn" de preot easa), descrierile eronate privindu-i pe discipolii lui lisus au fost citate ca d ovada" ca femeile nu pot intra n rndurile clerului. De exemplu, s-a sustinut ca li sus si-a ales ucenicii doar dintre barbati, n ciuda faptului ca, asa cum am vazut , o serie de femei snt mentionate nominal ca fcnd parte din anturajul sau si cu toa te ca traditia iudaica a epo cii respective era de asa natura nct prezenta femeilo r ar fi fost ignorata n ntregime, daca s-ar fi putut. Mentionarea explicita a nume lui lo r demonstreaza ca ele au detinut un rol semnificativ n activitatea si mesa jul lui lisus asa cum s-a ntmplat, de altfel, si n decursul ctorv a generatii din ep oca timpurie a crestinismului. Asa cum a dovedit, printre altii, Giorgio Otranto , un profesor de istorie a Bisericii din Italia, t imp de sute de ani femeile au fost nu doar membre ale congregatiilor, ci preoti si chiar episcopi. n cartea sa When Women Were Priests (Cnd femeile erau preoti", 1993), Karen Jo Torjesen, spec ialist n problematica femeilor n crestinismul timpuriu, scrie: Sub o arcada nalta di ntr-o bazilica romana nchinata sfintelor Prudentiana si Praxedis, se afla un moza ic ce nfatiseaza patru f iguri feminine: cele doua sfinte, Maria si o a patra cu un val pe cap si cu o aura patrata un procedeu artistic ce arata ca persoana era nca n viata atunci cnd a fost realizat mozaicul. Cele patru personaje prive sc cu seninatate, detasndu-se pe fundalul auriu stralucitor. Figura Mariei si cele ale sfintelor snt usor de recunoscut, dar identitatea celeilalte este mai putin evide nta. O inscriptie ngrijita mentioneaza ca persoana din stinga este Theodora Episc opa, ceea ce nseamna episcop Theodora". Forma de masculin a termenului episcop" n la tina este episcopus; femininul e episco-pa. Att imaginea ct si precizia gramatical a a inscriptiei indica fara dubii ca episcopul Theodora era o femeie. Dar lit er a a a numelui a fost partial stearsa printr-o serie de zgrieturi pe su prafata pl acutelor de mozaic, ceea ce sugereaza ca s-a ncercat distrugerea terminatiei de f eminin, poate chiar n antichitate".1 Reprezentantii masculini ai clerului pot ncer ca pna n pnzele albe sa explice astfel de reprezentari grafice ale femeilor ca preo ti -unji chi ar au ncercat sa sugereze ca Theodora era, de fapt, mama episcopului respectiv , dar faptele vorbesc de la sine. Femeile nu se achitau doar de sar ci ni echivalente n secolul I cu prepararea cafelei si a gustarilor, ci of iciau n ti mpul slujbelor religioase. Nu s-a pomenit niciodata, n acea ep oca de nceput, ca u n preot femeie, jn timpul menstruatiei, ar ntina" pinea si

vinul mpartasaniei, asa cum se sugereaza astazi.2 Abia n noiembrie 1992 Biserica A nglicana a luat o decizie n privinta spinoasei probleme a femeii or-preoti si, la numai doua voturi diferenta, a permis hirotonisirea lor. Desi nu avem intentia de a z abovi asupra controversei respective, dorim sa ne exprimam sustinerea pen tru cele care au ncercat sa le explice superiorilor" barbati ca tot ceea ce solici ta ele este o revenire la situatia initiala, nu o reinterpretare radic ala, mode rnista. Cernd sa le fie permisa hirotonisirea, ele au luptat doar pentru un drept pe care 1-ar fi avut cu secole n urma. (n mod uimitor, adevaratul statut al femei lor n zilele de nceput ale Bisericii Cr estine pare sa fi fost cunoscut n secolul a l XVI-lea : n tratatul sa u despre superioritatea feminina, despre care am aminti t n Capitolul 7, Agrippa mentioneaza: [nu sntem] nestiutori cu privire la numeroase le starete si calugarite dintre noi, pe care antichitatea nu ezita sa le nu meas ca preotesc."3) Motivele prezentei femeilor n prim-plan n cultul lui lisus au fost ct se poate de serioase, fapt care i-a determinat pe unii reprezentanti ai sexul ui tare sa ncerce sa le denigreze. Vom discuta despre ace asta chestiune mai trziu ; acum nsa ne vom multumi sa spunem ca femeile au detinut n mod cert un rol eclezi a stic n prima perioada a Bis ericii Crestine, cel putin egal ca statut cu cel al barbatilor. Una dintre supozitiile condescendente ale reprezentantilor masculin i ai clerului este aceea ca femeile mentionate n Epistole si n Faptele Sfintilor A postoli nu faceau dect sa gospodareasca pentru apostoli, n vreme ce ei predicau si botezau. Femeilor ca Luculla si Phillippa li se aduc multumiri pentru sustinere si este evident ca multe dintre ele erau bogate si poate suprinzator de indepen dente Pentru epoca respectiva. Noi nu consideram ca aceasta era unica lor functi e, nsa, din modul n care este descrisa Maria Magdalena, e clar ca ea a fost una di ntre primele femei care i-au sustinut financiar pe lisus si pe ucenici. Ea si ce lelalte femei i slujeau din avutul lor" exprimare care sugereaza o sustinere mater iala. Pretutindeni n text femeile sn t descrise ca urmndu-1", cuvintele folosite n ma terialul original indicnd o participare deplina la activitatile si practicile gru pului. Asa cum am vazut, Maria Magdalena este, n Evan ghelii singura femeie care nu e identificata prin relatia de rudenie cu un barbat, ca fiica, sora, mama sau sotie, ci i este specificat direct numele. Desi acest lucru poate sugera o ignor anta din partera autorului n ceea ce priv este identitatea ei, este mai probabil ca ea era att de cunoscuta n epoca, nct orice crestin si-ar fi dat imediat seama des pre cine era vorba. Dar, n vreme ce relatia ei cu ceilalti este nca neclara, un al t aspect reiese limpede din relatarile Evangheliilor: Maria Magdalena era o feme ie independenta . Si, asa cum subliniaza Susan Haskins, acest lucru implica o anu me situatie materiala"4. Putine alte personaje ale Noului Testament snt mentionat e pe numele complet, precum Maria Magdalena, si dintre acestea doua ies n

evidenta: lisus Nazarineanul si loan Botezatorul. Dar ce semnificatie are numele ei? Magdalena" pare a nsemna din Ma gdala" si s-a presupus dintotdeauna ca se refe ra la or asul pescaresc El Mejdel din Galileea. Da r nu exista nici o dovada n a ce st sens si nici nu se stie da ca orasul respectiv era numit Ma gdala n epoca l ui lisus. (De fapt, istoricul Josephus s-a referit la El Mejdel numindu-1 Tarich ea.) Exista nsa un oras Magdolum n nord-estul Egiptului, n apropiere de granita cu ludeea probabil acelasi cu Migdol din Cartea lui Ezechiel.5 Semnificatia numelui Magdala permite si ea o serie de interpretari, precum locul porumbitei", locul tu rnului" sau turnultemplu".6 Se poate chiar ca numele Mariei sa fie o referire la un loc si deopotriva la un titlu, fiindca n Vechiul Testament exista urma toarea profetie (Miheia 4:8): Iar la tine, turnul de paza al turmei, colina fiicei Sionu lui, la tine se va ntoarce stpnirea de odinioara, mparatia fiicei Ierusa limului!" A sa cum preciza Margaret Sarbird n studiul sau din 1993 cu privire la cultul Magda lenei, The Woman with the Alabaster Jar / femeia cu va sul de alaba stru"), cuvi ntele originale, tra duse ca turnul turme i", sint Magdaleder . Starbird adauga: n ebraica, epitetul Magdala n seamna, literal, turn sau nalt, maret, magnific". oare cunoscuta, nca din timpul vietii Mariei Magdalena, conexiunea ei cu turnul" s i, mai cu seama, cu reconstruirea Sionului? La fel de sugestiv este ca Magdalede r nseamna turnul turmei", ceea ce duce cu gndul la un turn de veghe, la cineva care vegheaza asupra unor oameni mai neajutorati poate chiar la Bunul Pastor". Maria Magdalena a strnit deja o controversa apriga n cultura moderna, atunci cnd autorii cartii The Holy Blood and the Holy Grail au afirmat ca ea ar fi fost sotia lui l isus. Desi nu era deloc noua, supozitia a ajuns pentru prima data la urechile ma relui public si a agitat spiritele, asa cum era si de asteptat. Sentimentul de c ulpabilitate asociat cu sexul este att de adnc nradacinat n cultura noastra, nct orice sugestie o eventuala partenera sexuala a lui lisus chiar si n contextul unui mar iaj monogam, liber consimtit este considerata dezgustatoare si profanatoare. Ide ea unui lisus casatorit continua sa fie considera ta cel putin improbabila, daca nu chiar lucrare diavoleasca". Si totusi, exista numeroase motive pentru a crede ca lisus era implicat ntr-o r elatie intima, probabil cu Maria Magdalena. Multi critici au subliniat ca tacerea totala pastrata de Noul Testament n privinta star ii civile a lui lisus este foarte ciudata. Cronicarii vremii obisnuiau sa descri e persoanele la care se refereau prin Prisma aspectelor care le deosebeau de cel elalte, iar celibatul n cazul unui barbat de peste treizeci de ani era pe atunci nemai- mtlnt. Trebuie sa ne la

amintim ca ne bazam, n cercetarea noastra, Pe imaginea lui lisus asa cum a fost e a schitata de autorii Evanghe-ulor si de sursele ace stora, iar perspectiva lor era una esential ludaic. Pentru evrei, celibatul era inacceptabil, deoarece impli ca de a a duce pe lume o n oua gene ra tie a poporului ales al domnului, lucru p e care mai-marii sinagogilor nu puteau dect sa-1 condamne, n conformitate cu Geza Vermes, unii rabini din secolul al II-lea comparau chiar refuzul de a proc rea cu crima" Genealogiile mentionate frecvent n Biblie dovedesc ca iudeii erau un popo r dinastic, care punea un pret deosebit pe relatiile familiaje strnse. Casatoria a fost dintotdeauna un element esential al modului d e viata iuda ic, mai cu sea ma atunci cnd asupra poporului plana o amenintare, asa cum era situatia n perioada dominatiei romane. In cazul u nui predicator celebru si charismatic, celibatul si lipsa urmasilor ar fi constituit un lucru scandalos, iar gruparea sa ar fi av ut fo arte slabe sanse de a supravietui dupa moartea fondatorului ei. Potrivit N oului Testament, lisus si adeptii sai aveau numerosi dusmani. Si totusi, nu exis ta acuzatii cunoscute de homosexualitat e n rndul lor asa cum s-ar fi ntmplat n mod c ert daca barbatii n cauza ar fi fost cu totii celibatari; situatia ar fi iscat un scandal urias, car e ar fi ajuns la urechile Romei si, desigur, ale noastre, as tazi. Acuzele de ace st gen nu snt rezervate pentru publicatiile de scandal din z ilele noastre; Pilat si oamenii sai nu erau niste naivi, iar evreii aveau cunost in ta despre relatiile homosexuale, fie si numai pentru a le condamna. Daca lisu s si ucenicii sai ar fi fost celibatari si daca ar fi propovaduit burlcia, nsus i acest fapt ar fi strnit agitatie n rndul autoritatilor. Specialistii evita n general problema celibatului, lund ca atare conceptia traditionala a Bisericii, aceea ca lisus era necasatorit. Dar atunci cnd subiectul este adus n discutie, dificultate a de a-i dovedi statutul marital este evidenta. De exemplu, n ncercarea sa de a-1 defini pe lisus ca personaj istoric, Geza Vermes a ajuns la concluzia ca se ncadr eaza cel mai bine n tiparele hasidim urmasii profetilor din Vechiul Testament, n a cest fel specialistul ncearca -uneori cu succes, alteori nu sa priveasca rolul si actiunile lui lisus din perspectiva unui asemenea rol, comparndule cu cele ale a ltor hasidim cunoscuti, din aceeasi epoca si din aceeasi regiune. Cnd abordeaza ns a problema celibatului (pe care l accepta n cazul lui lisus), paralela devine difi cila. Vermes se vede nevoit sa recunoasca faptul ca cei mai multi hasidim pe car e i-a luat ca termen de comparatie erau casatoriti si aveau copii. De fapt, exis ta n cui' tura respectiva un singur sfnt care sustine celibatul: Pinhas ben lair, care a trait la un secol dupa lisus si nici macar nu a fost hasid!9 Desi pare gr eu de crezut, acest exemplu a fost pentru ca Vermes sa afirme ca lisus a avut un mod de viata similar, ca nu toti specialistii snt la fel de usor de convins. De fapt, staturii lui Pinhas era att de neobisnuit, nct omul a devenit celebru din ace st motiv. Nu exista date care sa sugereze ca mesajul au modul de viata al lui li sus ar fi promovat celibatul; daca asa

ar fi stat situatia, n mod cert am fi stiut si noi. Este adeva rat ca membrii uno r secte iudaice, precum esenienii, erau celibatari; dar, repetam, stim astazi ac est lucru doar pentru ca era ceva att de neobisnuit, nct a atras numeroase critici si comentarii- Unii specia listi au folosit acest argument pentru a sustine ca j isus nsusi era esenian. Secta nu este mentionata nsa nici macar o data n Nou l Test ament, fapt cu totul bizar, daca lisus ar fi fost cel mai de seama membru al ei. Ma i exista n sa o a lta posibila interpretare pentru tacerea desvrsita pastrata d e Evanghelii n privinta starii civile a lui lisus: poate ca ncheiase un fel de cas atorie nerecunoscuta de evrei sau poate ca avea o partenera sexuala n afara cadru lui marital. (Traditia eretica subliniaza faptul ca lisus si Maria Magdalena era u parteneri sexuali, nu ca ar fi fost sot si sotie; asa cum am vazu t, Evangheli ile gnostice, catarii si alte organizatii secrete se refer a la ea numind-o concu bina" sau consoarta" si prefera sa foloseasca termen i ambigui, precum uniune" n lo c de casatorie".) Ct despre dovezile n sprijinul ideii unui lisus casatorit, s-a su stinut la un moment dat ca nunta din Cana, la care lisus a transformat apa n vin, a fost, de fapt, nunta sa.10 Statutul sau n aceasta relatare pare a fi cel al mi relui. Din motive aparent inexplicabile, se asteapta de la el sa asigure vinul p entru ospat. Interesant este ca acest eveniment crucial, n care lisus face primul sau miracol, apare doar n Evanghelia dupa loan, fara a fi mentionat n celelalte t rei. Ar mai putea exista nsa o alta interpretare a nuntii din Cana, pe care o vom discuta mai trziu. Nici unul dintre aceste argumente nu ofera totusi raspuns la o serie de ntrebari: Daca lisus era casatorit, de ce Evangheliile nu precizeaza ni mic despre sotia sa u f amilia sa?", Cin e era sotia?" De ce sa fi vrut ucen icii sa stearga orice informatii despre ea?" Poate ca o evitau fiindca relatia ei cu lisus li se parea stnjenitoare si dera njanta pentru misiunea lor. Iar daca nu er a u casatoriti, ci aveau doar o relatie sexuala si spirituala, probabil ca nefii nd de sex masculin au preferat s-o ignore. Exact aceasta este situatia descrisa n Evangheliile gnostice, n care identitatea partenerei lui lisus este precizata. M aria Magdalena era partenera lui sexuala si ucenicii erau deranjati de influenta pe care ea o detinea asupra conducatorului lor. Ct despre motivele pentru care r elatia lui lisus cu Maria Magdalena a fost ascunsa, trebuie sa spunem ca ceea ce pare evident astazi nu era la fel n contextul istoric al secolului I. Am putea c rede ca explicatia consta n ideea Bisericii Crestine ca femeile snt inferioare si ca procrearea constituie un rau necesar. Dovezile atesta nsa ca atitudinea ant ic asatorie este, de fapt, rezultatul, nu cauza acestei disimulari. La nceputurile s ale, nainte de a deveni o institutie cu o ierarhi e bine structurata, Biserica nu avea nici un fel de prejudecati n privinta femeilor. Caracterul deliberat al tac erii cu privire la Maria Magdalena si la relatia ei cu lisus este evident, dar p urul misoginism nu co

nstituie o explicatie suficienta. Trebuie sa mai fi existat un alt factor la ori ginea campaniei" anti-Magdalena. Probabil ca motivul are legatura cu identitatea ei si/sau cu tipul relatiei dintre ea si lisus. Cu alte cuvinte, nu faptul ca er a casatorit, ci persoana pe care o avea ca sotie reprezenta, de fapt, problema. De nenumarate ori n decursul investigatiei noastre am descoperit indicii care sug erau ca Maria Magdalena era considerata, ntr-un fel sau altul, inacceptabila. Acu m nu ne mai ramnea dect sa aflam ce anume i conferea aura aceasta de pericol si ce factori, dincolo de si mplul misoginism, se aflau la baza stravechilor temeri str nite de iubita lui lisus. Identitatea Mariei Magdalena, a Mariei din Betania (so ra lui Lazar) si a pacatoasei anonime" care l unge pe lisus cu mir n Evanghelia dup a Luca a constituit ntotdeauna subiect de dezbateri aprinse. Biserica Catolica a decis la scurt timp dupa fondarea sa ca aceste t rei nume desemneaza una si acee asi persoana, dar n 1969 si-a schimbat optica . Biserica Ordodoxa Rasariteana a c onsiderat dintotdeauna ca ntre Maria Magdalena si Maria din Betania nu exista nic i o legatura. Desigur, contradictiile si discrepantele complica si ma i situatia , dar con fuzia este semnificativa prin ea nsasi aidoma unei persoane care se sti e vinovata, autorii Evangheliei devin mult prea evazivi atunci cn d ncea rca sa as cunda faptul ca toate referirile la Betania, la evenimentele si la fa milia care locuia acolo Lazar, Maria si Marta snt vagi este n sine extrem de sugestiv. Asa c um am vazut, descoperirea facuta de Morton Smith jgjnonstreaz ca relatarea nvierii lui Laza r a fost eliminata di n Evanghelia dupa Marcu n urma unui act deliberat de cenzura. Si totusi n unica sa versiune canonica n Evanghelia dupa loan episodul con stituie unul dintre cele mai importante momente din ntreaga activitate a lui lisus. Atunci de ce primii crestini care s-au strad uit s-1 ndepa rteze din cel p utin una dintre celelalte gvanghelii _ s-au simtit amenintati de el? Poate fiind ca n derularea evenimentelor aparea si Maria Magdalena? Sau pentru ca asezarea n s ine Betania ridica anumite probleme? Evanghelia dupa L uca (10:38) descrie un ep isod n care lisus intra n casa unor surori, Maria si Marta, dar nu aminteste nimic despre un frate si nici nu specifica numele locului; se mentioneaza doar ntr-un s at", formula evaziva care strneste imediat suspiciuni. La urma urmei, este greu d e crezut ca numele locului le-ar fi fost necunoscut celorlalti cronicari. Si per sonajul Lazar este omis n mo d intentionat din Evanghelia dupa Luca. Ce era deci n neregula cu orasul respectiv si cu familia care locuia acolo? (Poate un indiciu ni-1 ofera faptul ca loan Botezatorul si-a nceput propo-vaduirea ntr-un loc numit Betania.) Tot Evanghelia dupa Luca (7:36-50) ofera cea ma i vaga descriere a ep isodului n care o femeie i unge picioarele lui lisus. Din tre cei patr

u evanghelisti, numai Luca plaseaza evenimentul n Capernaum, la nceputul propovadu irii lui lisus, fara a mentiona numele femeii care a aparut pe cnd sedea el la ma sa si i-a uns capul si picioa rele cu pretiosul mir, stergndu-1 apoi cu parul ei. Evanghelia dupa loan (12:1-8) este mai explicita . Episodul are loc n Betania , n ca sa lui Lazr si a surorilor lui, Maria si Marta, Maria fiind cea ca re l unge c u mir. Versetele ce descriu nvierea 'ui La z r subliniaza (11:2) ca sora a cestuia , Maria , e femeia care l-a uns. N ici Marcu (14:3- 9) si nici Ma tei (26: 6-13 ) n u preci zeaza umele femeii n ca uza , da r mentioneaz a ca even imentele s-au petrecut n Betania, cu doua zile (la loan snt sase) nainte de Cina cea de ta ina. Totusi, n conformitate cu cei doi eva nghelisti, ungerea a avut loc n casa lui Sim on Leprosul. Se pare deci ca totul n ceea ce priveste Betania si familia respecti va a fost de natura sa-i nelin isteasca pe autorii textelor sinoptice, astfel nct, fiind nevoiti sa includa n relatarea lor si eposidul respectiv, au facut-o ntr-o forma ct mai denaturata". Poate ca motivele acestei nelinisti snt acelea si pentru care gruparile eretice considera evenimentul att de important. Betania este semni ficativa si pentru faptul ca de acolo a por nit lisus n drumul sau spre Ierusalim spre Cina cea de taina s i spre rastignire. Si, cu toate ca ucenicii pareau sa nu stie nimic despre cele ce aveau sa se ntmple, unele elemente sugereaza ca famil ia din Betania nu era chiar att de nestiutoare si ca a pus la cale, asa cum am va zut, vinele aranjamente, printre care asinul pe care a intrat lisus n capitala. M aria din Betania si femeia anonima care i unge picioarele lui lisus snt, n mod evid ent, una si aceeasi persoana; era nsa aceasta Maria Magdalena? Majoritatea critic ilor moderni considera ca Maria din Betania si Maria Magdalena snt doua femei dif erite. Ei totusi nu pot explica de ce au preferat evanghelistii sa fie neclari n aceasta privinta. Unii specialisti snt de parere ca ntre Maria Magda lena si Maria din Betania se poate pune semnul egal. William E. Phipps, de pilda, considera c iudat faptul ca Maria din Betania aflata nendoielnic n relatii strnse cu lisus nu e mentionata ca fiind prezenta la rastignire si ca Maria Magdalena apare brusc la picioarele crucii, desi nainte de acest moment nu a fost amintita dect n treacat.1 1 Philipps subliniaza, de asemenea, ca este posibil ca cele doua patronime din Be tania" si din Magdala" sa fie aplicate aceleiasi persoane, n functie de context. A cest lucru este cu att mai credibil, cu ct autorii textelor au ncercat n mod deliber at sa creeze confuzie cu privire la identitatea ei. Totusi, la nivel general, ce rcetatorii resping ideea ca autorii Evangheliilor au eliminat sau au modificat n mod intentionat anum ite aspecte ale evenimentelor relatate. (Unii, printre care si Hugh Schonfield, recunosc nsa ca exista anumite detalii despre grupul din Bet ani a pe care cronicarii ori le-au ascuns n mod voit, ori pur si simplu nu le-au cunoscut sau nu le-au nteles ei nsisi.) Iar o data ce ideea existentei unei asemen ea denaturari este acceptata, posibilitatea ca Maria din Betania si Maria Magdal ena sa fie, de aceeasi persoana capata consistenta.

Investigatia noastra a pornit de la studiul traditiilor secrete, respectiv de la unul dintre reprezentantii ei, Leonardo da Vinci, si d e la pres upusa confrerie din ca re facea acesta parte, Prioria din Si on. Asa cum am vazu t, organizatia a fost adusa n atentia publicului larg pr in intermediul cartii Th e Holy Blood and the Holy (Jrail, care susti ne cu tarie ca Maria Magdalena si M aria din Betania snt una si ac eeasi persoana. Editia revizuita, publicata n 1996, contine o serie de materiale noi, printre care si documentul Montgornery" care, daca ne amintim, sustine premisele de la care a pornit The Holy Blood and the Holy Grail . Documentul specifica , n acest context, ca lisus a fost casatorit cu Miriam din Betania" si ca aceasta din urma a fu git n Franta, unde a dat nastere unei fetite , n niod cert, se cons idera ca Miriam" era Maria Magdalena; n orice ca z, apologii Prioriei cred ca asa au stat lucrurile. Si, de asemenea, sa nu uitam ca, n toate vechile traditii ce relateaza calatoria Mariei Magdalena n Franta precum Legenda de aur" se considera ca ea era una si aceeasi persoana cu Maria din Betania. Exi sta nsa dovezi care sa ateste aceasta supozitie? Evanghelia dupa Luca ne ofera un indiciu; dupa ce relateaza episodul n care femeia pacatoasa l unge pe lisus, cron icarul o mentioneaza imediat, pentru prima data, pe Maria Magdalena (8:1-3). Se pare deci ca asociatia ntre cele doua era prea puternica pent ru ca Luca sa o poa ta ignora, cel putin la nivel inconstient. Mai semnificativ nca , lisus n susi sta bileste o conexiune ntre apropiata sa nmormntare si persoana care l unge, nu doar ac tul ungerii n sine. Iata, de pilda, n Evanghelia dupa Marca (14:8): Ea a facut ceea ce avea de facut: mai nainte a uns trupul Meu spre nmormn tare". Astfel se face o asociere implicita ntre aceasta femeie din Betania si Maria Magdalena, fiindca ac easta din urma e cea care vine, cteva zile mai trz iu, la mormnt pentru a unge trup ul lui lisus. Att ungerea persoanei n viata, ct si intentiona ta Ungere a cadavrulu i snt ritualuri foarte importante n cultura iudaica si ele n sine constituie o cone xiun e ntre cele doua femei, n rice caz, extrem de semnificativ e faptul ca persoan a care l unge pe lisus ca o subliniere a adevaratului sau destin este o femeie. D esi nu e deloc imposibil ca ntre Maria Magdalena si Maria din Betania sa poata fi pus semnul identitatii, este preferabil sa ne Pastram obiectivita tea si sa a n alizam ma i n profunzime rolurile si personalitatile celor doua femei, asa cum snt ele prezentate de Noul Testament. Ideea ncetatenita ca Magdalena era prostituata provine din asocierea (sau confuzia) ei traditionala cu Maria din Betania, c ar e este

descrisa ca o pacatoasa". Desigur, daca Maria din Betania era o femeie de conditi e usoara, fiind totodata una si aceeasi cu Maria. Magdal ena, ntelegem extrema pr ecautie a cronicarilor si deliberata voalare" a datelor n privinta ei. Pentru a de slusi adevarul n acest sens, trebuie sa analizam personajul Maria din Betania. Ev angheliile sinoptice nu specifica numele femeii care l unge pe lisus, dar precize aza ca era o pacatoasa; n Evanghelia dupq loan, ea este identificata n mod explici t ca fiind Maria din Betania, nsa nu i se mentioneaza statutul moral. Discrepanta n sine are darul de a ri dica anumite suspiciuni. In Luca, expresia folosita pen tru a o desemna pe cea care l unge pe lisus este o femeie pacatoasa din cetate". D esi termenul original din limba greaca pentru pacatos" harmartolos, care nseamna cel care a ncalcat legea" nu implica neaparat ideea de prostitutie, accentul pus pe parul ei despletit purtare neobisnuita la femeile respectabile sugereaza totusi un pacat de ordin sexual, cel putin n viziune a evanghelistilor.12 n contexul cult urii iudaice a vremii, exista un aspect dezagreabil n privinta Mariei din Betania , dar acesta nu lasa nicidecum sa se nteleaga ca femeia era o prostituata care-si culegea clientii din strada . (Mirul, obtinut dintr-o planta rara provenita din India, era att de scump, nct n nici un caz nu si 1-ar fi putut permite omul de rnd. William E. Phipps este de parere ca mirul de nard costa echivalentul venitului a nual al unui agricultor.)13 De asemenea, pare greu de crezut ca, daca ar fi fost patroana bogata a unui bordel, Maria ar fi continuat sa locui asca n aceeasi cas a mpreuna cu sora si cu fratele ei, Marta si Lazar; la urma urmei, ambii se bucur au de o reputatie buna si erau prieteni apropiati cu lisus, pe care 1-au s1 gazd uit. Prin urmare, ne putem ntreba c are era adevarata natura a pacatului" ei. Harm artolos era un termen provenit din jargonul" arcasilor si l desemna pe cel care a ratat tinta; n acest context, se refera la o persoana care nu respecta legea si r iturile iudaice, ori fiindca i urmeaza practicile respective, ori fiin dca nu fa ce parte pur si simplu dintre iudei.14 Daca femeia respectiva n u era evreica, a titudinea evanghelistilor fata de ea este de nteles. Dar ceea ce sugereaza ca pac atul ei era de natura sexuala este detaliul referitor la pa despletit si, desigu r, atitudinea ucenicilor fata de ea. Intentionat sau nu, aceasta atmosfera de su spiciune umbreste adevarata semnifica tie a momentului un gerii. Exista n acea st a privinta un element major, care a fost trecut n mare pa rte cu vederea, dar de care depinde nsasi esenta crestin ismului. Se stie ca urnele Hri stos" provine din grecesul Christos, ca re la rndul sau este tra ducerea termenului Mesia" din ebra ica , n ciuda convingerilor ncetatenite nsa, numele nu implica un caracter divin; C hristos nseamna doar cel uns". (Pe baza acestei interpretari, orice persoana un sa" ntr-un post de la Pilat din Pont la regina Marii Britanii este un Hristos".)

Ideea caracterului divin al lui Hristos provine dintr-o interpretare ulterioara a crestinilor: pentru iudei, Mesia era multasteptatul lider politic si militar, ales de Dumnezeu, n secolul I deci, termenul Mesia" sau Hristos" atribuit lui lisus nsemna doar cel uns". Iar n Evanghelii nu se mentioneaza dect o singura ungere a sa . Unele opinii identifica a ceasta ungere" cu botezul oficiat de loa n, dar urmnd aceeasi logica, am putea spune ca toti cei care fusesera botezati de loan n apa I ordanului devenisera si ei Hristosi". Esential rmn e faptul ca unica persoana care 1-a uns pe lisus, confe- rindu-i deci titlu l de Hristos, a fost o femeie. Noul Testament citeaza chiar cuvintele pe ca re se presupune ca lear fi rostit lisus n susi cu aceasta ocazie (Marcu 14:9): Adevarat zic voua: Oriunde se va propovadui Evanghelia, n toata lumea, se va spune si ce a facut (femeia) acea sta , spre pom enirea ei". Curios e faptul ca Biserica, desi a crezut dintotdeauna ca femeia ca re 1-a uns pe lisus a fost Sfnta Maria Magdalena , a preferat sa lgnore cuvintele lui. Tinnd seama de modul n care ea este condamnata n predicile preotilor de pretu tindeni, se pare ca pna si Pusele lu i lisus snt supuse aceluiasi proces de select ie si reinter-Pretare ca nt regul material al Noului Testament, de altf el, n aces t caz cuvintele lui lisus snt ignorate a proape cu desavrsire. n sa chiar si n rarel e ocazii n care li se acorda atentia cuvenita, impljcatiile lor snt trecute sub ta cere. Numai despre doua persoane se aminteste n Noul Testament ca ar fi oficiat r ituri importante n viata lui lisus: loan, care 1a botezat la nceputul propovdurii s ale, si Maria din Betania, care 1-a uns la sfrsit. Si totusi, asa cum am mentiona t, ambii au fost marginalizati de autor ii Evangheliilor, ca si cum acestia s-au vazut nevoiti sa-i aminteasca numai fiindca faptele lor au fost att de important e nct nu puteau fi omise. Si exista un motiv serios n acest sens: este de la sin e n teles ca persoanele care oficiaza botezul si ungerea au autoritatea de a face ac est lucr u. Pe lnga faptul ca ambele i confera celui botezat, respectiv uns, o aut oritate asa cum arhiepiscopul de Canterbury i-a conferit statutul rega l Elisabe tei a II-a, n 1953 , ele nsele trebuie sa detina autoritatea de a o face. Vom trata ceva mai departe problema autoritatii lui loan; deocamdata, sa remarcam ct de ci udat este faptul ca episodul ungerii a fost inclus n Evanghelii. Daca ungerea ar fi constituit un gest oarecare, lipsit de semnificatii, nu ar fi fost mentionata deloc. Si totusi, ni se spune ca ucenicii, mai cu seama Iuda, au condamna t-o p e Maria pentru ca a folosit mirul de nard att de scump si de rar pentru a-1 unge pe lisus, n loc s-1 vnda si sa strnga astfel bani pentru saraci. lisus le-a raspuns ca saraci vor exista ntotdeauna, dar el nu va ramne mereu alaturi de ei (pentru a primi o asemenea cinste). Aceasta mustrare pe lnga ca dezminte ideea avansata de unii, ca lisus ar fi fost un fel de protomarxist justifica fapta Mariei si suger eaza ca numai el si ea i-au nteles

adevarata semnificatie. Discipolii barbati par si de aceasta data sa nu sesizeze aspectele subtile ale acestui ritual, artndu-se chiar ostili fata de Maria si de gestul ei, cu toate ca lisus nsusi i-a subliniat autoritatea. Acest episod este i mportant si dintr-un alt punct de vedere: marcheaza momentul n care Iuda devine t radator; imediat dupa aceea, l vinde pe lisus autoritatilor religioase. Maria din Betania 1-a uns pe lisus cu mir de nard, un unguent pastrat, fara ndoiala, pentr u aceasta ocazie, fiind destinat rituri lor de nmormntare. El nsusi a precizat (Mar ca 14:8): ... Mai dinainte a s trupul Meu, pentru ngropare". Pentru el, cel putin, ungerea avea semnificatia unui ritual. Lasnd la o parte importanta episodului, c are a fost totusi scopul sau exact? Si de ce, n societatea iudaica a acelor vremu ri, a fost facut de o femeie? Tin nd seama de sexul si de reputa tia ei (orict de nemeritat), ceremonia nu are nimic din practicile iudaice traditionale. Poate ca d ocumentul Montgomery" ofera o explicatie privind realul nteles al ungerii. Daca n e amintim bine, documen tul se refera la ca satoria lui jjsus cu Maria din Betan ia, care este descrisa ca fiind o p reoteasa a unui cult feminin", a unei traditi i de venerare a divinitatii feminine. Daca acest lucru este adevarat, atunci put em ntelege de ce ri tul ungerii pare att de strain ucenicilor; nu este clar nsa mot ivul pent ru care lisus l accepta. Iar daca ea era ntr-adeva r o preoteasa pa gna, nu ne ma i mira nici faptul ca discipolilor li s-a parut o femeie cu moravuri du bioase. Si ntrebarea revine daca Maria din Betania era preoteasa a unui cult pa gn , de ce 1-a uns pe lisus? Sau, altfel spus, de ce i-a permis el s-o faca? Exista cumva o paralela ntre acest ritual si ceremoniile a sociate n mod obisnuit cu pagn ismul acelor vremuri? ntradevr, exista un ritual antic ce pare uimitor de releva n t: u ngerea unui rege sfnt. La baza a cestuia se afla ideea ca un rege sau un pre o t nu putea accede la ntreaga sa forta divina dect prin intermediu l autoritatii unei nalte preotese. n mod traditional, acest rit se concretiza n asa-numitul hiero s gamos, mariajul sacru: comuniunea dintre regelepreot si regina-preoteasa. Prin unirea lor sexuala, el devenea cu adevarat rege; n lipsa preotesei, el nu mai nse mna nimic. Nici o practica occidenta la nu ma i aminteste astazi de aceas ta ide e sau practica, omului modern fiindu-i greu sa nteleaga princi piul hieros gamos. Cu exceptia cadrului intim a l cuplului, sexualita tea sacra nu are nici o semn ificatie pentru noi. Esenta sa nu este nsa purul erotism, indiferent ct de elevat se considera acesta a fi; Pr in acest mariaj sa cru, barbatul si femeia devin cu adevarat zei. Preoteasa devine zeita nsasi, care i daruieste barbatului ntruchipar e a zeului un

binecuvntarea suprema a renasterii, la fel ca n alch imie. Un irea cel or doi avea darul de a proiecta n ei nsisi si 'n lumea din jur ul lor un spirit regenerator, reflectnd astfel impulsul creator ce a dus la nasterea planetei.15 Hieros gamos e ra expresia suprema a ceea ce se numeste ,,prostitutie de templu", cnd barbatul v enea naintea preotesei pentru a primi gnoza - pentru a avea experienta divinului prin actul fizic al dragostei. Semnificativ e ca termenul ce definea initial o a st fel de preoteasa este hierodula, care nseamna slujitoare sacra"16; cuvntul prosti tuata", cu toate implicatiile sale morale, este o inventie victorian a, n plus, s pre deosebire de prostituata n sens clasic al termenului, aceasta slujitoare n tem plu detinea controlul asupra situatiei si a bar batului care apela la ea si amndo i beneficiau de forta fizica, spirituala si magica a uniunii, ntr-un mod aproape inimaginabil pentru occidentalii de astazi, trupul preotesei devenea -n sens meta foric, dar si literal o poarta catre zei. Desigur ca toate acestea nu amintesc p rin absolut nimic ba dimpotriva de atitudinea Bisericii moderne fata de actul se xual si fata de femei. Lasnd la o parte iluminarea spirituala oferita de aceasta asanumita prostitutie de templu un proces cunoscut sub numele de horasis n lipsa c unoasterii" carnale a hierodulei, barbatul nu se putea mplini spiritual. Prin sin e nsusi, el nu putea spera la un contact ex tatic cu Dumnezeu sau cu zeii; femeia , pe de alta parte, nu avea nevoie de aceasta ceremonie. Pentru pagni, femeile se afla n mod firesc n strns legatura cu divinul. Este posibil ca ungerea" lui lisus sa fi simbolizat actul sexual al penetrarii. Desi nu este necesar sa gndim n acesti termeni pentru a ntelege solemnitatea ritualului, nu putem ignora inevitabilele a socieri cu unele rituri antice, n care preotesele, reprezentnd zeita, erau pregati te din punct de vedere fizic pentru a-1 primi" pe cel care fusese ales ca simbol al regelui sfnt sau al zeului mntuitor. Toate misterele lui Osiris, Tammuz, Dionys os, Attis etc. includeau un rit n care zeul era uns de zeita nainte de moartea sa reala sau simbolica, menita sa fertilizeze pmntul nca o data. In mod traditional, l a trei zile dupa aceea, gratie magicei interventii a preotesei/zeitei, zeul reve nea la viata si ntreaga populatie rasufla usurata, timp de nca un an. (n mistere, z eita spunea: L-au luat pe Domnul meu si nu stiu unde sa-1 gasesc" aceleasi cuvint e atribuite si Mariei Magdalena linga mormnt. Vom discuta n detaliu despre acest l ucru ceva mai departe.) Indicii privind adevarata semnificatie a ungerii lui lis us putem gasi n Cntarea Cntarilor (1:12) din Vechiul Testament, n care iubita" spune: Ct regele a stat la masa, nardul meu a revarsat mireasma". Sa ne amintim ca lisus nsusi asociase actul ungerii sale cu nmormntarea; astfel, versetul urmator capata o semnificatie deosebita: Pernita de mirt este iubitul meu, care se ascunde ntre sn ii mei". Exista o conexiune clara ntre ungerea lui lisus si Cntarea cntarilor. Mult i specialisti considera ca acea sta din urma este, de fapt, liturghia unui rit a l mariajului sacru, subliniind numeroa sele simila ritati cu astfel de ceremonii din Egipt si din alte tari ale Orientului Mijlociu. Exista n acest sens o asocie re extrem de sugestiva. Asa cum

precizeaza Margaret Starbird: Versuri identice cu cele din Cntarea Cntarilor se gas esc n poemul liturgic din cultul zeitei egiptene Isis, sora-mireasa a zeului muti lat, Osiris".18 Zeita/preoteasa se uneste cu zeul/preotul n cadrul mariajului sac ru, din motive complexe. Privit superficial, avem de-a face cu un rit al fertili tatii, menit sa asigure fecunditatea personala si la nivel na tional, pentru a a sigura viitorul poporului si rodnicia pamntului. Dar totodata, prin intimitatea s i extazul ritului sexual, zeita/preoteasa i ofe ra partenerului ei ntelepciune, n c a rtea sa The Sacred Prostitute (Prostitua ta sacra", 1988), analistul jung-ian N a ncy Qua lls-Corbett pune un a ccent deosebit pe legatura dintre prostituata sa cra si principiul feminin simbolizat de Sophia (ntelepciune).19 Dupa cum am vazut , Sophia a aparut n mod repetat pe parcursul investigatiei noastre fiind venerata ndeosebi de templieri , strns asociata att cu Maria Magdalena, ct si cu Isis. Ungerea lui lisus a fost un ritual pgn: femeia care 1-a o ficiat, Maria din Betania, era o preoteasa, n lumina acestui nou scenariu, este f oarte probabil ca rolul ei n cadrul cercului restrns din care facea parte lisus sa fi fost acela de initiatoare sexuala. Dar sa nu uitam ca att ereticii, ct si Bise rica Catolica cred de mult timp ca Maria din Betania si Maria Magdalena snt una s i a ceeasi persoana; daca o privim n aceasta calitate, de initiatoare sexuala, 'n telegem confuzia creata n jurul adevaratului rol pe care 1-a Atinut ea n viata lui lisus. Fiind o hierodula n lumea patriarhatului iudaic, n mod cert era privita ca o pacatoasa. Dar atta vreme ct se afla n preajma lui lisus, era protejata de furia celor din jur, asa cum o demonstreaza si diversele ei schimburi de replici cu P etru (redate n Evangheliile gnostice). Membrii Prioriei din Sion snt credinciosi z eitei, ntruchipata de Madona neagra, de Maria Magdalena sau de Isis nsasi, n mod ce rt, ei o asociaza pe Maria Magdalena cu Isis, aceasta constituind de alt fel, ra tiunea lor de a fi. Este nsa evident ca, pentru ei, Magdalen a era o preoteasa pa gina. Astfel, se contureaza nca o paralela ntre ea si Maria din Betania. Rolul Mag dalenei ca preoteasa pagn este recunoscut de Bai-gent, Leigh si Lincoln; cu toate ca abordeaza acest subiect, ei par a considera ca implicatiile sale nu merita un studiu aprofundat. De exemplu, desi sustin ca Magdalena era asociata cu un cult al divinitatii feminine, ei aj ung la concluzia ca nainte de afilierea ei la grup ul lui lisus, este posibil la Magdalena sa fi fost asociata cu un astfel de cult ".20 Si apoi abandoneaza subiectul. Esentiale snt nsa cuvintele ,Jnainte de afilie rea ei la grupul lui lisus", care sugereaza ca el ar fi convertit-o si amintesc de opinia traditionala conform careia, prin relatia cu el, s-ar fi pocait si ndre ptat . Noua, aceasta imagine ni se pare putin naiva, desi a o contesta nseamna a aduce n prim-plan un scenariu alternativ tulburator.

Qualls-Corbett citeaza, de asemenea, conexiunea dintre Prostituata Sacra, Sophia , si Madona neagra, subliniind astfel relatiile descr ise de noi n partea nti a ace stei carti.21 Aceasta personificare multifatetat a principiului feminin arunca o raza de lumina asupra bine pastratu lui secret erotic din traditia oculta occide ntala. Fiindca Sophia est e Prostituata si totodata Preaiubita" din mariajul sacr u, Maria Magdalena, Madona neagra si Isis. Sexualitatea sacra implicita n Mareata Lucrare a alchimistilor este o contin uare directa a acestei stravechi traditii , n care ritul sexual confera iluminare spirituala si chiar transformare fi zica. In urma acestei experiente supreme alaturi de zeita/preoteasa, zeul/preot se tr ansforma att de mult, nct aproape ca nu mai poate fi recunoscut si renaste" pentru o noua viata. n mod semnificativ, asa cum Nancy Qualls-Corbett si alti critici au remarcat recent, n Evangheliile gnostice, Maria Magdalena este nfatisata ca ilumin atoare Maria Lucifer, aducatoarea de lumina , cea care confera iluminare prin sex ualitatea sacra. Alaturi de concluziile noastre despre Maria din Betania, acest lucru sugereaza identitatea dintre ea si Maria Magdalena. Acest scenariu sustine ideea unei casatorii ntre lisus si Magdalen a, desi impune redefinirea esen tial a a termenului. Ea era partenera lui ntr-un mariaj sacru, care nu se traducea tot odata n jtiod neaparat ntr-o relatie amoroasa. Asa cum am vazut, Cntarea Cntarilor e ste o liturghie a ma ria jului sacru dintotdeauna asociata cu Maria Magdalena. S exualitatea sacra anatema pentru Biserica Catolica si gaseste expresia n conceptul de maria j sacru si de prostitutie sacra" din vechile sisteme filozofice orienta le ale taoismului si ta ntrismului, precum si n alchimie, de altfel. n amplul sau studiu despre Cntarea Cntrilor (1977), Marvin jj. Pope afirma: Imnurile tantrice nchi nate zeitei con stituie unele dintre cele mai incitante paralele cu Cntarea Cntnlor ".22 Ia r referindu-se la artele sexuale din taoism, Peter Redgrove explica n The Black Goddess (Zeita neagra", 1989): Este interesant sa comparam acest lucru cu p racticile sexuale religioase din Orientul Mijlociu si cu imaginea pe care am mos tenit-o de la ele. Mari-Istar, Marea Prostituata, l unge pe consortul sau, Tammuz (cu ca re a fost identificat lisus) si astfel l tra nsforma n Hristos. Ungerea co nstituia o pregatire n vederea coborrii sale n lumea tenebrelor, din care avea sa r evina la chemarea ei. Ea sau preoteasa ei era numita Ma rea Prostitua ta deoarec e era vorba despre ritul sexual horasis, un orgasm generalizat, care l transporta pe consort pe trmul cunoasterii vizionare. Era un rit de trecere, dupa care avea sa se ntoar ca transformat, n mod similar, lisus a precizat ca Maria Magdalena 1-a uns pentru ngropare. Numai femeile puteau oficia aceste rituri n numele zeitei si de a ceea nici un ba rbat nu s-a dus dimi neata la mormntul lui lisus, ci doar M aria Magdalena si celelalte femei. Un

simbol major al Magdalenei n arta crestina este va sul cu mir sfnt - un semn exter ior al botezului interior trait de taoisti.. ,"23 Mai exista un aspect important n privinta vasului cu mir folosit de Maria Magdalena pentru a-1 unge pe lisus. A sa cum am vazut deja, n Evanghelii se precizeaza ca era mir de nard o pomada extr em de scumpa. Pretul sau exorbitant era determinat de faptul ca trebuia adus toc mai din India patria anticei arte sexuale a tantris-i. Iar n tra ditia tantrica, diverse arome si uleiuri snt asociate cu zone specifice ale corpului omenesc; nar dul era destinat parului si picioarelor,.. n epopeea lui Ghilgames, regilor care urmeaza a fi sacrificati lj se spune: Prostituata care v-a uns cu uleiuri pa rfum ate plnge pentru voi acum", iar o fraza similara apare n misterele zeului muribund Tammuz, al carui cult era raspndit n Ierusalim n vremea lui lisus.24 Si, n mod semn ificativ, cei sapte dra ci" pe ca re lisus i-ar fi scos din trupul Mariei Magdale na pot fi identificati cu cei sapte Maskim spiritele sumeroakkadiene ce guvernau cele sapte sfere sacre si care fusesera aduse pe lume de zeita Mari.25 n tra dit ia mariajului sacru, mireasa regelui sacrificat Marea Preoteasa era cea care dec idea momentul mortii, cea care participa la ngroparea lui si a carei magie l rea d ucea din lumea de dincolo, la o noua viata, n majoritatea cazurilor, desigur, ace asta nviere" era pur simbolica, fiind ntruchipata de rena sterea primaverii sau, n c azul lui Osiris, de revarsarea anuala a Nilului, ce a sigura rodnicia pamntului. Prin urma re, putem ntelege adevarata semnificatie a ungerii oficiate de Maria Ma gdalena: vestea astfel ca sosise pentru li sus momentul sacrificiului si totodat a l desemna n mod ritual ca mpara t sfnt, n virtutea autorita tii sale de preoteasa. Faptul ca acest ol este diametral opus celui pe care i 1-a atribuit Biserica nu ar trebui sa ne mai surprinda. Dupa pa rerea noastra, Biserica Catolica nu a vru t ca membrii sai sa cunoasca adevarul despre relatia dintre lisus si Maria Magda lena si de aceea Evangheliile gnostice nu au fost incluse n Noul Testament, iar m a joritatea crestinilor nici macar nu au idee despre existenta lor. Cnd a respins majoritatea Eva ngheliilor gnostice si a ales sa includa n Noul Testament numai textele lui Marcu, Matei, Luca si loan, Conciliul de la Niceea nu a avut un mand at divin n acest sens. Prelatii au actionat astfel dintr-un in stinct de conserva re, fiindca pna la acea data secolul al IV-lea cultul Magdalenei era deja prea ra spndit pentru a-i mai face fata.n conformitate cu textele cenzurate eliminate n mod deliberat pentru a ascunde realitatea , lisus i-a conferit Magdalenei titlul de A postol al apostolilor", Femeia care stie Totul". A adaugat ca ea va fi naltata dea supra tuturor ucenicilor si va conduce viitoare3 mparatie a Luminii. Asa cum a m va zut, a numit-o Maria Lucifef Maria Aducatoarea de Lumina" si s-a spus ca 1-a r eadus la viata pe Lazar din dragoste pentru ea, fiindca nu ar fi putut sa-i refu ze nimic. Evanghelia gnostica a lui Filip mentioneaza ca ceilalti ucen ici nu o a greau si ca Petru mai cu seama 1- a chestio nat pe lisus cu privire la statutu l ei, ntrebndu-1 la un moment dat desi o prefera pe ea celorlalti ucenici si de ce obisnuia s-o sarute pe gt n Evanghelia gnostica dupa Maria", Magdalena afirma ca p etru o ura pe ea si neamul femeiesc", iar n Evanghelia dupa Toma", Petru spune: Laso pe Maria sa plece de la noi, fiindca femeile nu merita sa traiasca" o anticipa re a luptei surde dintre Biserica Catolica, fondata de Petru, si curentul eretic al Magdalenei. (Este instructiv sa retinem ca aceasta opozitie a nceput ca o cio cnire personala, ntre doi indivizi, unul din acestia fiin d consoarta lui lisus.) r

Evanghelia gnostica dupa Filip" (care o descrie n mod explicit pe Magdalena ca fii nd partenera sexuala a lui lisus) este plina d e aluzii la uniunea dintre barbat si femeie, dintre mire si mireasa. Ilumi narea suprema este simbolizata de fruc tele unirii mirelui cu mireasa; aici lisus este mirele, mireasa e Sophia, iar sa rcina rezultata este aparitia gnozei.2 6 (Interesant este ca si n Evangheliile ca nonice lisus se refera adesea la el nsusi cu termenul mire".) Evanghelia dupa Filip " o asociaza, de asemenea, n mod clar, pe Maria Magdalena cu Sophia.27 Aceasta ul tima evanghelie gnostica enumera cinci rituri initia-tice: botezul, ungerea (chr ism), euharistia, mntuirea si, cel mai nalt, came ra nuptiala": Ungerea este superio ara botezului... si Hristos este numit (asa) datorita ei... Cel uns detine Totul . Ale lui snt nvierea, lumina, Crucea, Sfntul Duh. Tatal i le-a dat n ca mera nuptial a ."28 Daca ritul ungerii era superior botezului, nseamna ca autoritatea Mariei Ma gdalena o depasea pe cea a lui loan Botezatorul. Mai semnificativ nca, n Evanghelia dupa Filip" se precizeaza ca toti gnosticii care urmau acest sistem, nu doar li sus, deveneau "Cristi" dupa ungere. Iar cel mai nalt sacrament era camera nuptiala "; acesta nu este nsa niciodata explicat, ramnnd un mister Pentru istorici, n lumina celor aflate de noi pn acum, putem face o presupunere ingenioasa: n mod cert, cuvi ntele fragmentului respectiv ofera un indiciu cu privire la adevarata natura a r elatiei dintre lisus si Maria Magdalena. Asa cum am vazut, n Evangheliile gnostic e ea este numita Femeia care stie Totul", iar aici ni se spune ca cel uns detine T otul", n plus, n Evanghelia dupj Filip" se mentioneaza direct: Sa ntelegi ce forta ur iasa are actul sexual curat".29 Textul gnostic din secolul al III-Iea numit Pist is Sophia contine ceea ce se afirma a fi nvataturile lui lisus la doisprezece ani dupa nvierea sa. Aici, Magdalena este nfatisata n rolul arhetipal de catihet, ches tionndu1 pentru a-i da la iveala ntelepciunea exact ca zeita orientala Shakt i, ca re si chestioneaza consortul n mod ritualic. Este remarcabil ca n Pistis Sophia, li sus utilizeaza la adresa Mariei Magdalena acelasi termen cu c el folosit pentru acea zeita: Preaiubita". Acesta este si cuvntul pe care si-1 adreseaza unul altuia partenerii n cadrul mariajului sacru. Intimitatea dintre lisus si Magdalena mai are nca o implicatie profunda. Comparatia ntre relatia lor si cea a lui lisus cu u cenicii ilustreaza clar cine i cunostea cel mai bine ideile, gndurile si secretel e. Discipolii barbati snt descrisi adesea ca fiind confuzi. De nenumarate ori ei n -au nteles ce-a vrut el sa spuna" o calitate ndoielnica la cei c are aveau sa fond eze ntr-o zi Biserica lui. n Faptele Sfintilor Apos toli se spune despre focul cer esc al Rusaliilor, care a conferit ucenicilor putere si ntelepciune, dar Evanghel iile gnostice amintesc despre singurul discipol care nu a avut nevoie de aceasta interventie divina, n conformitate cu acest text cenzurat, Magdalena a fost cea care i-a reunit pe ucenicii dispersati dupa rastignire si, prin forta cuvintelor ei nflacarate , i-a determinat sa reia cauza pe care parusera gata s-o abandonez e. Este drept

ca ea l vazuse pe lisus nviat, dar lipsa de motivatie, credinta si curaj a celorla lti, n comparatie cu ea, este totusi izbitoare. Este oare posibil ca cei doisprez ece sa nu fi constituit nucl eul central al adeptilor lui lisus, fiind doar cei mai loiali dintre discipolii sa i neinitiati? Privind retrospectiv, ignoranta lo r este uimitoare. De exemplu, desi moartea si nvierea lui lisus constituiau chint esenta misiunii sale n lume, ei nu se asteptasera la aceste evenimente: "Caci nca nu stiau Scriptura , ca lisus trebuia sa nvieze din morti".30 Maria Magdalena si tovarasele ei au fost cele care s-au dus la mormntul lui. Poate ca spusele ei adr esate ngerului", n realitate lisus nviat Au luat pe Domnul meu si nu stiu unde 1-au p us" exagerea za ca n ici ea nu stia mai multe dect ucenicii barbati. Dar motive c onvingatoare, care ne ndeamna sa credem ca aceste cuvinte apartin unei persoane f amiliarizate cu misterele, poate chiar unei preotese. Maria Magdalena a fost, du pa toate probabilitatile, consoarta lui lisus si cel dinti apostol si este de cre zut ca rolul ei avea si o alta semnificatie, pagna si straveche. Criticii conside ra ca nici un barbat nu a venit la mormntul lui Tisus fiindca barbatii nu obisnui au sa fa ca asa ceva n acele vrem uri. Dar, judecind dupa imaginea oferita de Eva ngheliile gnostice priv ind apatia ucenicilor dupa crucificare, simplele obisnui nte sociale nu constituie o explicatie suficienta, n traditia misterelor, numai p reotesele proclamau apogeul sacrificiului regal miraculoasa lui nviere. Chiar dac a acceptam nsa aparentele similaritati ntre ungerea, moartea si nvierea lui lisus, pe de o parte, si traditiile pagne din vremea respectiva , pe de alta, nu putem s a nu ne ntrebam de ce s-ar fi implicat un predicator iudeu ntr-un astfel de scenar iu. Cu toate ca Maria Magdalena pare ntr-adevr sa fi facut parte dintr-un cult al prostituatelor sacre si, n mod cert, exercita o influenta consid erabila asupra p artenerului ei, tot nu putem ntelege motivul pentru care lisus ar fi ntors spatele traditiei iudaice seculare. De ce ar fi participat tocmai el la un ritual pgn ? A ceasta ntrebare ne duce cu gndul la o posibilitate pna acum inimaginabila. Am vazut ca adevarul privindu-1 pe lisus si misiunea sa ar putea fi diferit de cel susti nut de Biserica, nsusi fa ptul de a zab ovi asupra ipotezei de mai sus presupune crearea unui scenariu complet nou. Daca lisus a fost implica t n tr-un maria j sa cru si deci a participat de bunavoie la o serie de rituri sexua le Pagne? Daca Ma ria Magdalena a fost cu adevarat o na lta preoteasa a unui cult al divinitatii fe minine, fiind cel putin egala lui Usus din punct de vedere spiritual? Daca Petru si ceilalti ucenici barbati nu faceau parte din nucleul de initia ti al miscari i respective? Si se mai impune nca o ntrebare: daca acceptam acest cadru complet n ou fie el si ipotetic , cum era omul aflat n centru? Cine a fost a devaratul lisu s? CAPITOLUL 13 Fiul zeitei Dupa cum am vazut, istoricii moderni au la dispoziti e o serie vasta

de noi descoperiri incitante cu privire la originile crestinismului; si totusi p rapa stia dintre ceea ce cunosc specialistii despre religie si ceea stiu crestin ii obisnuiti se adnceste tot mai mult. Bur-ton L. Mack, profesor care se ocupa cu studiul Noului Testament la Claremont School of Theolo gy, California, a deplns recent teribila lipsa de cunostinte elementare despre alcatuirea Noului Testament , n rndul crestinilor obisnuiti"!. Faptul ca analiza Noului Testament a nceput abia n secolul al XlXlea reflecta o reticenta aproape superstitioasa n a examina text ele originale explicabila prin aceea ca, secole de-a rndul, Biseric a le-a interz is oamenilor obisnuiti sa citeasca Biblia. Timp de sute de ani, numai preotii ci teau Scriptura; de fapt, n multe cazuri, doar ei erau alfabetizati. Aparitia prot estantismului a eliminat n parte aceasta exclusivitate si a oferit un acces mai l arg la textele considerate sacre. Dar toate formele extreme ale miscarii protest ante de la puritanism la ceea ce este cunoscut acum sub numele de fundamentalism au subliniat inspiratia de natura divina aflata la baza textelor din Noul Testa ment si din acest motiv au interzis orice aluzie la faptul ca ele ar putea sa nu co nstituie adevarul real. Chiar si asta zi, milioane de crestini nu cunosc dov ezile c e atesta ca Noul Testament este o combinatie de legende, inventii, versi uni rastalmacite ale marturiilor oculare si materiale preluate de alte trad itii . Ignorn d aceste dovezi, ei contribuie la mentinerea convingeri din ce n ce mai v ulnerabile la critici. n secolul al XlX-lea, cnd specialistii au nceput sa i aplice Bibliei aceleasi criterii pe care le utilizau n mod obisnuit la analiza celorlalt e texte istorice, rezultatele nregistrate au fost extrem de interesante. Una dint re primele ipoteze conturate a fost a ceea ca isus nu a existat n realitate, Evang heliile fiind, de fapt, compuse din materiale mitologice si metaforice. Astazi, putini critici accepta a ceasta idee, desi, asa cum vom vedea, ipoteza si are sus tinatorii ei. Dovezile privind existenta rea la a lui lisus snt solide, nsa merita sa trecem n revista argumentele celor care sustin contrariul ca lisus ar fi fost o inventie a primilor crestini. Ei afirma ca, n afara Evangheliilor n sine, nu ex ista dovezi independente privind existen ta lui lisus. (Acest lucru constituie u n verita bil soc pentru multi crestin i care si nch ipuie ca, daca el ocup a un lo c att de important n via ta lor, trebuie sa fi fost foarte c unoscut atun ci cnd a trait; de fapt, persoana lui nu este men tionata n nici un text din acea vreme.) Celela lte carti ale Noului Testament de exemplu Epistolele lui Pavel considera existenta lui lisus de Ia sine ntelea sa, dar nu ofera dovezi concrete n acest sen s. Epistolele cele mai vechi scrieri crestine cunoscute nu includ nici un fel de detalii biografi ce despre lisus, cu exceptia celor despre rastignire: nimic de spre parinti i

lui, despre nasterea sa u despre viata sa n genera l. Dar, aid oma celorla lti au tori ai Noului Testament, Pavel este preocupat n primul rnd de problemele teologic e, de sustinerea miscarii initiate de lisus si de explicarea nvataturilor lui, nu de biografia acestuia. Multi istorici din secolul al XlX-lea s-au aratat intrig ati de lipsa marturiilor scrise despre lisus, con temporane cu el. Arn va zut ca nici un cronicar din secolul I nu-1 mentioneaza. Bamber Gascoigne afirrna n aces t sens: Din primii cincizeci de ani ai asa-numitei ere crestine, nu a ajuns pna la noi nici un cuvnt scris despre Hristos sau despre adeptii lui".2 Cronicarul roma n Tacit (m Analele sale, circa 115 d.Hr.) amin -teste despre dezvoltarea crestin ismului pe care el l numeste o superstitie periculoasa" n Ierusa lim si Roma si se refera la executa rea fon da torului sau, dar fa ra a oferi deta lii sinumindu-l simplu Hristos".3 n Vietile Cezarilor (circa 120), Suetoniu mentioneaza o revolta a evreilor din Roma n anul 49 d.Hr., la instigarea lui Chrestus" Cuvintele sale sn t considerate o dovada a existentei unei rarnur[ timpurii a crestinismului n Roma , nsa nu de toti specialistii. au existat numerosi Mesia autoproclamati printre e vreii acelei epoci toti putind fi numiti, n greceste, Hristos", iar Suetoniu lasa de nteles ca cel la care se refera el era activ n acea vreme, incitnd evreii din Ro ma la revolta.4 Un alt istoric roman care aminteste despre crestinii din primii ani ai secolului I a fost Pliniu cel Tnr, dar nici el nu ofera informatii asupra l or, mentionnd doar ca miscarea a fost fondata de Hristos". Relatarea sa are nsa un aspect interesant: arata ca deja Hristos era consid erat un zeu.5 Ambii erau nsa cronicari romani si, Palestina fiind ntr-un fel o suburbie" a Imperiului Roman, es te oarecum firesc ca ei sa fi acordat doar o atentie pasagera lui lisus si Biser icii Crestine nou formate, (n plus, n acea vreme, rebelilor si criminalilor nu li se facea atta publicitate" ca n zilele noastre. Chiar si revolta condusa de Spartac us a fost mentionata n cronici doar n treacat.) Cu toate acestea, ar fi fost de as teptat ca viata si activitatea lui lisus sa fie macar mentionate, daca nu detali ate n scrierile lui Flavius Josephus (30-circa 100 d.Hr.), un evreu care a partic ipat la revolta evreilor si apoi s-a stabilit la Roma, unde a scris doua tratate istorice despre perioada respectiva, ntr-unul dintre ele, Antichitati iudaice (c irca 93 d.Hr.), snt mentionate cteva personaje din Evanghelii n primul rnd loan Bote zatorul si Pilat din Pont. Exista o singura referire la lisus, dar se stie ca ac easta a fost adaugata mult mai trziu de un autor crestin, probabil n secolul al IV -lea, tocmai pentru a destrama stnjenitoarea tacere care nvaluia subiectul.6 Pasaj ul respectiv este scris n termeni att de magulitori, nct criticii s-au ntrebat de ce Flavius Josephus daca avea despre lisus o parere att de stralucita nu s-a convert it la crestinism! ntrebarea care se pune este nsa alta: adaugirea era menita sa co nstituie o referinta istorica acolo unde nu exista nici una sau nlocuia, de fapt, o alta. mult mai putin flatant, despre lisus si miscarea sa? Nu putem fi siguri, desi dovezile par a sustine prima varianta; fragmentul nu respecta stilul lui J osephus si nu se ncadreaza n fluxul relatarii- n plus, cronicarul crestin Origenes, de la sfrsitul secolului al III-lea nu pare a sti despre existenta unei referiri la lisus n lucrarile lui Josephus.7 (Desi Eusebius o citeaza un secol mai trziu.) Mentiunile lui Josephus cu privire la loan Botezatorul si la executarea sa din ordinul lui Irod Antipa snt nsa certe.8 Desigur ca lipsa mentiunilor scrise contem porane, cu exceptia Evangheliilor, nu nseamna ca lisus nu a existat n rea litate, ci joar ca

impactul sau n epoca nu a fost deosebit. La urma urmei, numerosi asazisi Mesia ai epocii respective au scapat atentiei cronicarilor. Si apoi se mai ridica o prob lema: daca personajul lisus nu a existat, pentru ce ar fi fost inventat si de ce att de multi oamen i ar fi crezut cu atta putere n povestea lui nct sa fondeze n nume le sau o religie care s-a dezvoltat cu repeziciune? Asa cum subliniaza G eoffrey Ashe, conceptul de personaj fictiv parte componenta esentiala a culturii contem porane nu le era familiar autorilor antici.9 Chiar si lucrarile lor de fictiune aveau totdeauna la baza un personaj real, de pilda Alexandru cel Mare. Fie si nu mai din acest motiv, este greu de crezut ca lisus ar fi fost exclusiv rodul imag inatiei; iar daca n epoca s-a r fi nregistrat o att de puternica nazuinta catre un zeu care se sacrifica, existau deja suficienti dintre care sa se poata alege, as a cum vom vedea. Pentru ce ar fi trebuit sa se inventeze unul? Este semnificativ , de asemenea, ca autorii Evangheliilor 1-au plasat pe lisus ntr-un context popul at cu personaje istorice cunosc ute, precum Pila t si loan Botezatorul. Aceasta constituie o dovada n sprijinul existentei sale; n plus, nici unul dintre criticii tim purii ai crestinismului nu au contestat prezenta fondatorului sau lucru pe care n mod cert 1-ar fi facut daca ar fi avut dubii n acest sens. Mai mult dect att, nsusi modul n care este lisus prezentat sugereaza ca -ar fi dat osteneala sa atta ambiguitate si impenetrabile. eori neinteligibile, el a existat un cu Mesia, ade varat. pentru Nici a-1 un descrie autor apoi nu cu si inventeze nu ar fi introdus, ntre nvataturile lui, attea aluzii si citate Acest caracter eluz iv si exprimarile alambicate, un indica faptul ca Evangheliile prezinta viata si activitatea unui personaj istoric real. Lipsa detaliilor de ordin biografic din Epistolele luiPav el a fost at de sceptici o dovada a caracterului fictiv al lui lisus. ar nimeni n u se ndoieste de existenta reala a lui Pavel si, n mod extrem a cunoscut oameni ca re l ntlnisera pe lisus. De exemplu, Pavel nu numai ca 1-a ntlnit pe Petru, dar s-a s i certat cu el (iar acest comportament constituie n sine o dovada a existentei lo r nici un scriitor al acelor vremuri nu ar fi creat niste personaje att de nevero simile). Prin urmare, se pare ca lisus a trait cu adevarat-totusi, aceasta nu nse amna ca ntregul cuprins al Evangheliilor este real. Dar a mai existat vin motiv c are i-a determinat pe criticii din secolul al XlX-lea sa presupuna ca lisus a fo st un personaj fictiv Pe masura ce cunoasterea istorica s-a dezvoltat si Noul Te stament a fost sup us unei analize tot mai critice, a devenit evident ca povestea " lui lisus contine asemanari izbitoare cu cele ale unor celebre personaje din m itologie n special cu zeii morti si reveniti la viata ai populatiilor din Orientu l Mijlociu , venerati n cadrul unor culte mult mai vechi dect crestinismul. Una di ntre cele mai bine documentate si mai convingatoare lucrari

pe aceasta tema este Pagn Chnsts, scrisa de J.M. Robert-son si publicata n 1903. n introducerea la un studiu recent al lucrarii, Hector Hawton a rezvimat argumenta tia acestuia sub forma unei ntrebari: ... Nimeni nu sustine ca Adonis, Attis sau O siris au fost per-t*' sonaje istorice, reale. Atunci, de ce s-a facut o exceptie n cazul prezumtivului fondator al crestinismului?"10 Aceste paralele au doua tip uri de conexiuni cu religia crestina. Primul se refera la relatarea evenimentelo r din viata lui lisus, ca moartea si nvierea sa, si, de asemenea, la instituirea euharistiei la Cina cea de taina; al doilea consta n semnificatia atribuita acest or evenimente de primii crestini. Un scurt rezumat al concluziilor la care a aju ns Robertson la fel ca alti specialisti, de altfel Iisus trateaza faptul ca mult e dintre cele mai sacre aspecte ale vietii si a ctivitatii ale lui lisus snt iden tice cu cele ce se regasesc n alte religii antice. n acest sens, Robertson mention eaza: Asemenea lui Hristos, lui Adonis si lui Attis, Osiris si Dionysos sufera si ei, mor si revin apoi la viata. A deveni una cu ei este si telul mistic al celo r care i venereaza. Toti se aseamana prin faptul ca misterele lor confera nemurir e. Din mithra ism, Hristos preia cheile simbolice ale ra iului si si atribuie rol ul de cel nascut din fecioara, Saosha yant, distrugatorul Celui Ma lefic...11La nivel fundamental, prin urma re, crestinismul nu e altceva dect pgnism sub o forma noua.12 Mitul crestin s-a dezvoltat prelund deta lii de la cultele pagne... Aidoma ima ginii zeului-copil din cultul lui Dionysos, Hristos a fost reprezenta t ca prunc, n scutece. S-a n ascut n iesle, ca Horus n templul-staul al zeitei virgine I sis, regina cerurilor. Din nou, la fel ca Dionysos, a tran sformat apa n vin; ase menea lui Asclepios, a readus mortii la via ta si le-a redat vederea orbilor; ca Attis si Adonis, este pln s si slavit de femei, nvierea lui a avut loc - ca aceea a lui Mithra , dintr-un mormnt sapat n stnc...13 (sublinierea noastra) Nu exista ni ci un concept asociat cu lisus care sa nu fie ntlnit n cteva sau n toate cultele anti ce dedicate unui zeu Mtntuitor. Concluziile la care a ajuns Robertson si altii n epoca, de altfel au avut un impact uimitor de redus la vremea respectiva; chiar m ai incredibil pare faptul ca si astazi acestea snt aproape necunoscute. Mai rec ent, Burton L. Mack scria n 1994: Numeroase studii au demonstrat ca, de fapt, cres tinismul timpuriu nu era o religie complet noua, ci ca a fost influentat" de reli giile antichitatii...; deconcertanta a fost concluzia ca , n epoca sa de nceput, c restinismul era similar cultelor elenistice, ndeosebi n aspectele sale esentiale: mitul mortii si al nvierii zeului, respectiv ritualurile botezului si ale mpartasa n iei".15 Hugh Schonfield afirma n The Passover Plot: Crestinii snt si astazi intri gati de doctrinele contra dictorii ale Bisericii, rezultate n urma ncercarii nefer icite de a mbina idealurile incompatibile ale iudaismului si ale pagnismului".16 C riticii, printre care si Robertson , considera ca nu poate fi o simpla coinciden ta faptul ca a tt de multe elemen te din cultele unor morti si nvia ti se rega ses c n religia crestin a. Ei snt de parere ca autorii Evangheliilor au preluat evenim entele-cheie ale lui Osiris, Attis etc. si le-au aplicat unui erou loca l" Isus care nu ar fi existat n realitate . Un recent sustinator al acestei ipoteze este Ahrned Osman care n lucrarea sa The House of theMessiah (Casa lui Mesia"), sustine c

a Evangheliile redau, de fapt, o serie de mistere vechi de secole din epoca Egip tului an tic. Ca predecesorii sai, Osman si-a construit teoria pe baza izbitoare lor paralele dintre mitul lui lisus si religia egipteana antica si, de asemenea, pe dubiile cu privire la existenta istorica a lui lisus.17 Dar pentru ce ar detu rna" cineva un mister al unei alte traditii si ar introduce n el personaje reale, precum loan Botezatorul? Osm an crede ca evenimentele relatate n Evanghelii au f ost inventate de adeptii Botezatorului, n conformitate cu teoria sa, ei 1-au fabri cat" pe lisus pentru a mplini astfel profetiile conducatorului lor despre cel car e avea sa vina dupa el si care probabil nu se grabea" sa apara. Ipoteza este nsa n everosimila, din mai multe motive: e greu de crezut ca adeptii lui loan ar fi in ventat o poveste n care nvatatorul lor sa aiba un rol att d e marginal fiind inclus doar pentru a permite glorificarea altcuiva , n plus, asa cum vom vedea, nu este cert faptul ca loan Botezatorul a r fi facut celebra profetie despre cel care a vea sa vina dupa el. Osman sustine ca misiunea de Mntuitor a lui lisus nu a deven it evidenta dect dupa moartea lui, astfel ca n timpul vietii el nu ar fi putut atr age numerosi adepti. Criticul este de parere ca evreii asteptau un Mesia care sa moara pentru ei. Prezumtia lui este nsa falsa: iudeii nu au visat niciodata ca e roul lor sa se sacrifice sau sa fie umilit n felul respectiv. Idee mortii sale ras cumparatoare, asa cum o cunoastem noi astazi, este o interpretare crestina ulter ioara. Putini specialisti se mai ndoiesc n prezent de existenta reala a lui lisus, dar majoritatea se confrunta cu dificultati n ncercarea de a explica evidenta par alela ntre Evanghelii si cultele pagne; din acest motiv, tind s-o ignore cu desvrsir e. Ei sustin ca aluziile la pagnism au fost adaugate ulterior, cnd primii crestini au venit n contact cu traditiile Imperiului Roman, n principal ca rezultat al cal atoriilor lui Pavel. Opinia general acceptata este aceea ca Biserica din Ierusal im, condusa de fratele lui lisus, lacob cel Drept, constituia forma originala, pu ra", a crestinismului. Din nefericire, ca urmare a unui accident al istoriei, Bi serica lui lacob a fost distrusa n timpul revoltei iudeilor, astfel ca nu putem d ect sa presupunem care era natura exacta a convingerilor sale. Stim nsa ca adeptii el se reuneau n Templul din Ierusalim, fapt care sugereaza ca la baza credintei lor se aflau practicile iudaice. Dupa disparitia Bisericii din jgj-usalim, drumu l a ramas liber pentru Pavel. Aceasta desfasurare a evenimentelor pare a explica de ce n Evanghelii, asa cum le cunoastem noi astazi, exista att de multe material e provenind din misterele pagne. Daca privim nsa problema din toate unghiurile pos ibile, observam ca mai exista o explicatie plauzibila. Daca versiunea lui Pavel privind crestinismul era cea mai apropiata de nvataturile lui lisus, si nu aceea a Bisericii din Ierusalim? ntre frati exista adesea disensiu ni, iar dezacorduril e dintre lisus si familia lui snt evidente; de aceea, nu avem motive sa credem ca religia lui lacob era mai apropiata de nvat aturile

originale ale lui lisus dect cea propovaduita de Pavel. Teoria general acceptata cu privire la dezvoltarea crestinismului timpuriu nu explica de ce Pavel un iude u ar fi simtit dorinta de a predica o forma pgnizat a nou-aparutei religii. Celebra sa convertire pe drumul Damascului s-a petrecut, probabil, ntr-un rastimp de cel mult cinci ani dupa rastignire si, data fiind activitatea sa anterio ara de per secutare a crestinilor, este de crezut ca stia bine pentru ce i persecuta. Descop erirea noastra privind rolul Mariei Magdalena de preoteasa a unei scoli a mister elor sugereaza ca si lisus era un initiat al acesteia, ea nsasi fiind, poate, cea care 1-a initiat. Dar cum de s-a implicat el att de profund ntr-un cult pagn, cnd t oata lumea stie ca era evreu'? Constatnd ca nimic nu este asa cum pare n aceasta i storie a religiei crestine, am crezut de cuviinta sa analizam mai ndeapr oape pro blema fondului religios al lui lisus. Asa cum afirma cu ironie Mor ton Smith n Je sus the Magician (lisus magicianul", lucrare despre care vom discuta n detaliu put in mai trziu): Desigur ca lisus era evreu, la fel cum erau, probabil, si ucenicii sai. Probabilitatea nsa nu e certitudine".18 Pentru nceput, sa vedem de unde stim" aceste lucruri. Imaginea lui lisus general acceptata n rndul specialistilor se baz eaza pe doua supozitii ce ncearca sa explice evidenta dintre elementele iudaice s i cele pagne. Prima supozitie este aceea ca lisus era evreu, desi exista div erge nte n privinta sectei careia i apartinea , n al doilea rnd, e presupune ca aspectele pagn e din Evanghelii snt rezultatul unor adaugiri ulterioare. Ia ta si explicati a: pe masura ce crestinis mul a nceput sa se raspndeasc n comunitatile non-iuda ice din lumea roma na, legaturile acestuia cu misterele au fost remarcate si accepta te, dat fiind ca puteau explica esecul lui lisus de a-si ndeplin i rolul de Mesia . Cu uimire, am con statat ca supozitiile de ma i sus erau exa ct acest lucru: p resupuneri, nicidecum adevaruri documenta te. Nici una dintre ele nu are la baza dovezile concrete cerute n genera l de istorici . Nimic nu atesta ca elementele pagne au fost introduse de Pavel. Poate ca ele provin de la vin alt misiona r. La urma urmei, larga raspndir e a crestinismului nu i se datoreaza n mod exclusiv lu i Pavel; de exemplu, cnd a ajuns la Roma, apostolul a constatat ca n capitala impe ri ului existau deja crestini. Se pare ca, pn si pe fondul scepticismului ce a car a cterizat secolul XX, traditia crestina are radacini att de adnci si de necontest ate, nct nici chia r cei mai obiectivi critici nu izbutesc sa faca deosebirea ntre propriile lor idei precon cepute si adevarul istor ic. De exemplu, A.N . Wilson, un comentator de altfel analitic si ration s

al, a scris urmatoarele fraze, aparent fara a remarca evidenta contradi ctie din tre ele: ... nainte de a ncepe (sa cautam raspunsul la ntrebarile cu i; privire la c aracterul istoric al lui lisus), este necesar sa ne eliberam :x mintea de prejud ecati. Esenta nvataturilor lui lisus o constituie credinta sa n Dumnezeu si n iudai sm".19 Noi am hotart sa vedem ce s-ar ntmpla daca am contesta aceste supozitii. Ver siunea standard a nceputurilor crestinismului se bazeaza pe premisa ca lisus era de religie iudaica ceea ce nseamna ca mult e a specte decon certante ale Eva nghe liil or snt n mod a utomat eliminate. Am ana lizat ndeaproape ideea ca lisus era ev reu termen ce se refera deopotriva la apartenenta etnica si la cea religioas a s i am constata t ca este cel putin discutabil^ (Poa te ca era ev reu din punct de vedere etn ic, dar n u si de religie iuda ica ; n cele ce urmea za vom f olosi t ermenul evreu" pentru a ne referi la lisus doar n acest ultim sens cu exceptia sit uatiilor jO care vom preciza altceva.) Desigur ca nu ne-a fost usor sa contestam presupunerea deja ncetatenita a religiei iudaice a lui lisus; la urma urmei, ne confruntam cu rezultatele unui secol de studii si cercetari asupra Noului Testam ent. De aceea, am ncercat un sentiment de usurare cnd jje-arn dat seama ca ultima tendinta n domeniu avea la origine exact aceeasi ntrebare: a fost lisus ntr-adevar evreu? Prima lucrare de acest gen care s-a bucurat de o larga popularizare a fos t The Lost Gospel (Evanghelia pierduta") scrisa de Burton L. Mack n 1994, desi nca de la sfrsitul anilor 1980 au nceput sa apara n presa diverse studii ce urmareau ac elasi filon. Mack a abordat problema din punct de vedere al nvataturilor lui lisu s si si-a bazat argumentatia pe sursa pierduta a Evangheliilor sinoptice, cunosc uta sub numele de Q, de la germanul Quelle, care nseamna sursa", izvor" sau mai deg raba pe ceea ce s-a putut reconstitui d in aceasta. Mack a ajuns la concluzia ca nvataturile lui lisus nu deriva din iudaism, fiind mai apropiate de conceptele s i de stilul anumito r scoli filozofice elene, ndeosebi de cea a cinicilor. Despre Q se crede ca era o culegere de maxime si nvataturi ale lui lisus, ce se ncadra p erfect n asa-numita literatura a ntelepciunii ", caracteristica epocii, nsa ntlnita nu doar n cultura sa u religia iudaica, ci si n lumea elenistica, n Orientul Apropiat si n Egiptul a ntic. Kloppenborg sustine ca aceasta culegere urmeaza ndeaproape m odelul elenistic al manualelor de nvatatura". Q difera nsa de ele prin faptul ca in clude materiale profetice si apocaliptice, dar Mack este de parer e ca acestea d in urma au fost adaugate ulterior. Att Mack, ct si ceilalti specialisti care au op inii similare se bazeaza n studiul lor pe nvataturile lui lisus, ignornd evenimente le, asa cum au fost ele relatate n Evanghelii, fiindca nu se ncadreaza nici n tradi tiile iudeilor si nici n cele ale cinicilor; ei sugereaz ca ideea zeului care moar e si revine apoi la viata si Dementele ce amintesc de misterele pa gne sn t

inventii ale Primilor crestini.20 n consecinta, ne-am pus urmatoarele ntrebari: ex ista dovezi care poate sa ateste ca lisus nu era evreu? Pe de alta parte, exista dovezi care sa demonstreze ca era? Aspectele derivate din misterele pgne contribu ie la deslusirea misterului sau dimpotriva? Dupa cum se presupune, activitatea l ui lisus s-a desfasurat n context iudaic n ludeea secolului I si majoritatea adept ilor sai erau evrei. Discipolii apropiati si cei care au scris Evangheliile l con siderau, se pare, de asemenea, evreu. Pentru multi nsa, el constituia probabil o enigma unii nu erau siguri, de pilda, ca el era Mesia iar autorii Evangheliilor au avut mari dificultati n a armoniza elementele contradictorii ale vietii si nvat aturilor sale. Se pare ca nu stiau prea bine cum sa-1 abordeze. La prima vedere, s-ar parea ca avem suficiente motive pentru a crede ca lisus era evreu. Adesea amintea despre personaje venerabile ale Vechiului Testament, precum Avraam si Mo ise, obisnuia sa. se angajeze n dispute cu fariseii privind legea iudaica si, dac a nu ar fi fost evreu, pentru ce ar fi facut toate aceste lucruri? Majoritatea c riticilor considera ca e foarte probabil ca aceste pasaje sa nu redea totusi cuv intele lui lisus. Este posibil ca ele sa fi fost adaugate ulterior, fiindca apos tolii s-au aflat n situatia de a discuta legea iuda ica si au simtit nevoia sa-si creeze un fel de justificare retro activa prin intermediul lui lisus nsusi. O do vada n sprijinul aceste ipoteze este faptul ca persoanele cu care lisus discuta n contradictoriu n Evanghelii snt, de obicei, din rndul fariseilor; acestia nsa nu det ineau vreo functie s au o autoritate speciala mai cu seama n Galileea pe vremea l ui lisus, dar pozitia lor se consolidase deja atunci cnd au fost redactate Evangh eliile.21 Morton Smith explica: Aproape toate referirile la farisei din Evangheli i dateaza din anii 70, 80 si 90, ultimii ani de redactare a Evangheliilor".22 Un ica modalitate de a deslusi originile lui lisus este aceea de a-1 plasa n context ul cronologic si geografic al epocii sale. Desi controversa pe tema locului n car e s-a nascut si a crescut continua, autorii Evangheliilor snt de acord ca misiune a sa a nceput n Galileea. Totusi, este greu d e crezut ca ar fi provenit de aici f iindca, desi remarca adeseor i accentul galileean distinctiv al ucenicilor -pe c are iudeii l considerau caraghios de rustic , Evangheliile nu fac aceasta observat ie si cu privire la lisus.23 Dar ce stim despre Galileea din vremea lui lisus? M ack rezum a astfel opiniile specialistilor n acest sens: Crestinii si-au nchipuit d intotdeauna ca Galileea facea parte , din Palestina, ca religia Palestinei era i udaismul si ca, prin urmare, toti cei din Galileea erau evrei. Dar din moment ce aceasta imagine e falsa... cititorul trebuie s-si formeze una corecta".24 Ceea c e consideram noi ca era iuda ism n vremea lui lisus din imaginea conturata n Evang helii era, de fapt, doar iudaismul d e templu din ludeea, al ca rui centru relig ios era Templul din Ierusalim. A fost instituit de evrei dupa captivitatea n Babi lon si se afla n continua evolutie. Dar nu toti evreii fusesera n exil, a cestia d ezvoltndu -si o forma distincta de iudaism, care se deosebea considerabil de c

ea a grupului ntors din robie. Religia celor dinti era preponderenta n Samaria si Galileea spre nord si n Idumeea, spre sudul ludeei. Galileea nu era nsa n ici pe departe un centru al iudaismului fervent. De fapt, fusese doar pentru scurt timp inclusa n regat ul lui Israel cu multe secole naintea lui lisus si de a tunci suferise influentele succesive ale unor culturi diferite. Nu degeaba era G alileea n umita pmntul ne-evreilor"25. Era o regiune chiar mai cosmopolita dect Sama ria, care se afla ntre ludeea si Galileea. Asa cum sustine Mack: Am gresi daca neam imagina ca Galileea s-a convertit brusc la cultura si credinta iudaica".26 Da torita climatului sau prielnic agriculturii si pescuitului n Marea Galileii, regi unea era bogata si fertila, ntretinea relatii economice cu alte culturi din lumea elenistica si se afla n centrul unei r etele de rute comerciale ce o legau de Si ria, Babilon si Egipt. Aici traiau tr iburi diferite si chiar beduinii strabatea u zona frecvent. Asa cum sub liniaza Morton Smith, principalele influente asupra religiei din Galileea erau cea loca la, palestiniana, p gnismul semitic, greaca, p ersana, feniciana si egipteana".27 Galileenii erau recunoscuti pentru dorinta lo r apriga de independenta. Dar, pentru a-1 cita pe Mack, regiunea nu avea capi tal a, templu si nici o ierarhie a preotilor"28, n mod semnifica tiv, cea mai veche s inagoga din Galileea dateaza doar din secolul al III-le a al erei crestine.29 Zo na fusese anexata de Isra el n anul 100 .Hr.; la scurt tim p dupa a ceea, roma nii au cucerit ntreaga Palestina si au tra nsformat-o n provinicie romana. La nastere a lui lisus, Israelul era con dus de regelemarioneta Irod cel Mare - un politeis t din Idumeea -, da r treizeci de ani mai trziu, cnd lisus si-a n ceput duirea, ta ra fusese deja mpart ita ntre cei trei fii ai regelui. lro cj Antipa stapnea n Galil eea , iar ludeea era condusa direct de Rorna (dupa ce fratele lui Antipa , Arhel au, fusese trimis pe domeniul familial, n sudul actual al Frantei) prin intermedi ul unui guvernator, Pilat din Pont. In epoca lui lisus, Galileea era o regiune c osmopolita si bogata nicidecum fundatura rustica din imaginatia populara n care p redominanti nu erau evreii si n ca re autoritatile de la Ierusalim nu erau deloc mai bine vazute dect st pnitorii romani. Astfel, o data ce a m sta bilit ca Ga lile ea nu seman a delo c cu imaginea ei din nchipuirea populara, nu putem sa nu ne ntr ebam care erau obiectivele si motivele reale ale propovduirii lui lisus. Da ca n G alileea nflorise ntr-adevar o cultura sofisticata, lipsita de fero

ce partizanate antiromane populatia la revolta si proiudaice, ncerca oare lisus sa incite mpotriva romanilor, asa cum au sugerat unii comen tatori moderni? Era oare Galileea cel ma i potrivit loc pent ru a initia o ca mpanie de reformare a iudaismului, asa cum cred altii? Desi n regiune traiau evrei, atmosfera lejera de toleranta a permis coexistenta unui mare numar de rel igii si credinte. Au nflorit aici chiar si unele forme eretice" de iudaism, fapt c are indica mai ferm ca nu aceasta era zona cea ma i potrivita pentru a initia o reforma iudaica. Pe un teritoriu n care, dupa cum se pare, orice religie era acce ptata, orice tentativa de redefinire a iudaismului ar fi fost de la bun nceput so rti ta esecului si nu ar fi dus n mod logic la ncheierea misiunii lui lisu s n Iers ualim. Asa cum sublinia za Schonfield n The PassoverPlot: ... Evreii considerau Pa lestina ca un creuzet firesc al ereziilor... Nu stim prea multe despre vechea re ligie israelita, da r se pare ca a inclus numeroase aspecte din credintele sirie nilor si din '!" cele a le fenicienilor, nefiind nicidecum eradicata n aceeasi ma sura n care a fost n sud, n urma zelului reformator al lui Ezra si '' a succesorilo r sai".30Un alt teritoriu din nord ce avea sa devina important pen tru Marcus er a Samaria, amintit n pilda bunului samaritean. Ca urmare a numeroaselor predici p e aceasta tema, credinciosii cred ca samaritenii erau dispretuiti de ceilalti ev rei si ca povestea localnicului care a traversat drumul pentru a ajuta victima u nei tlhrii este un exemplu perfect al necesitatii de a recunoaste potentialul pozi tiv existent n fiecare individ. Mai exista nsa si un alt motiv pentru a ne opri at entia asup ra Samariei. Localnicii asteptau si ei venirea unui iminent Mesia, pe care l numeau Ta'eb si care diferea considerabil de versiunea" sa judaica. In Eva nghelia dupa loan (4:6-10), citim cum lisus a ntlnit la fntna o femeie samariteanc si acea sta 1-a recunoscut ca fiind jylesia probabil drept Ta'eb , ceea ce sugereaz a ca iudaismul lui era, n cel mai bun caz, neortodox. Poate ca lisus a nascocit p arabola bunului samaritean ca un fel de multumire pentru sustinerea primita din partea locuitorilor acestei regiuni. O alta idee gresita cu privire la originile lui lisus este ideea ca era nazarinea n" cu alte cuvinte, ca ar fi provenit din orasul Na zaret, existent si n Israelul actual. De fapt nsa, nu exista atestari al e existentei acestui oras mai vechi de secolul al III-lea. Termenul corect ar fi nazorean, care 1-ar identifica pe lisus ca membru al uneia dintre sectele reuni te sub acest nume , dar nu ca fondator al ei. Despre acestia se stiu foarte putin e amanunte. Cuvntul n sine este nsa sugestiv, dat fiind ca deriva din ebraicul nots rim, care nsemna pastratorii... cei care mentineau adevarata traditie si adevarate le nvataturi sau care ascundea u anumite secrete, ferindu-se sa le divulge altora .. ."31 Acest fapt contrazice un ul dintre principiile crestinismului, acela ca religia este destinata tuturor si ca nu are secrete o imagine

diametral opusa misterelor si cultelor ce le permit membrilor di verse niveluri de cunoastere sau de ilumina re, n f unctie de gradul de initiere, n aceste culte, iluminarea nu este oferita, ci trebuie cstigata , membrii fiind initiati doar at unci cnd maestrii lor spirituali i considera pregatiti pentru acea sta. Ideea era frecvent 'ntlnit n epoca lui lisu s: scoli ale misterelor din Grecia, Roma, abilon s i Egipt folosea u n mod obisnuit un asemena tip de initiere si si pastrau secretel e cu vigilenta. Si astazi aceasta abordare este utilizata de numeroase religii o rientale si scoli filozofice (Printre care si budismul zen), dar si de or ganiza tii precum templieri si francmasonii. Exact a ceasta notiune de initiere este ce a de la care provine termenul ocult, care nsea mna, de fapt, ascuns", "ta inuit" misterele rmn secrete pn la momentul potrivit, cnd nvatacelul este pregatit. Daca nva aturile lui lisus nu erau dest inate maselor largi, atunci prin nsasi natura lor erau elitiste si ier arhice oculte. Si, asa cum am vazut cnd am reevaluat statutu l Mariei Magdalena, similaritatile dintre scolile misterelor si miscarea lui lis us snt prea multe pentru a fi ignorate pur si simplu. Si ideile eronate cu privir e la lisus nu se opresc aici. De exemplu, povestea Craciunului este exact acest lucru: o poveste de tipul miturilor nasterii ntlnite n alte religii. Din pacate nsa exista ubii chiar si n privinta nasterii lui lisus n Bethleem. De fapt, n Evangheli a dupa loan (7:42) se mentioneaza clar ca nu s-a nascut acolo. Daca majoritatea elementelor caracteristice nasterii Domnului deriva nendoielnic din miturile alto r zei morti si reveniti la viata, vizita celor trei magi de la rasarit se bazeaz a pe un episod contemporan, din viata mparatului Nero.32 Mag era titlul acordat u nor magicieni sau d vrajitori persani. Ni se pare foarte ciudat ca ni se povest este cum echivalentu l a trei Aleister Crowley au venit la pruncul lisus pentru a -i aduce daruri, fa ra ca autorii Evangheliilor sa cenzureze sau sa critice acest episod. Si, tinnd s eama ca au fost ghidati de o stea pna la Bethleem, nseamna ca erau totodata si ast rologi (astronomia, ca disciplina distincta nu exista n a cea vreme), n mod cert, auto rii Evangheliilor se asteapta ca cititorul sa fie impresionat de po vestea magilor care i aduc micului lisus smirna, aur si tamie. (Dar, asa cum am vazut, n A doratia magilor, Leonardo da Vinci a omis aurul simbolul perfectiunii si al rega litatii.) Am mentionat mai devreme ca lisus este numit naggar termen ce nseamna d eopotriva lucrator n lemn" si om nvatat"; n cazul sau, probabil ca a doua semnificati e era cea intentionata. Pe de alta parte, nici ucenicii lui lisus nu erau pescar ii modesti si umili pe care i descrie

traditia; A.N. Wilson subliniaza ca ei erau, de fapt, proprietarii unei firme" de pescuit pe Marea Galileii.33 (n plus, asa cum remarca Morton Smit h, unii discip oli nu erau evrei: Filip este un nume grecesc, de pilda.)34 Multi critici consid era parabolele ca o dovada a originilr umile ale lui lisus; el facea n mod obisnui t analogii cu situati' din viata rurala de zi cu zi, fapt care li sugereaza sust in ei - experienta personala n aceasta privinta.35 Altii36 nsa au subliniat ca pa rabolele demonstreaza, de fa pt, o cunoa stere superficiala a realitatilor domes tice ale vietii, ca si cum lisus ar fi avut un statut social mult mai nalt si s-a r fi straduit sa vorbea sca pe ntelesul maselor, ca un candidat aristocrat conser vator care se a dresea za alegatorilor din clasa muncitoare n termeni pe care spe ra ca acestia i vor ntelege. Chiar daca nunta din Cana nu a marcat asa cum sustin unii comentatori propria sa casatorie cu Maria Magdalena, episodul demonstreaza ca lisus gravita n cercurile mondene", judecind jupa amploarea celebrarilor. Iar e pisodul cu soldatii romani care juca u la zaruri hainele lui, la picioarele cruc ii, sugereaza ca acestea aveau o valoare intrinseca. La urma urmei, nimeni nu jo aca pentru a cstiga nis te vechituri de calitate ndoielnica. Prin urmare, se contu reaza o imagine a lui lisus substantial diferita de cea pe care o cunosc cei mai multi dintre noi. Dar, av em cu adevarat motive sa facem vreo presupunere n aces t sens? De exemplu, exista dovezi n Evanghelii n sprijinul ideii ca lisus nu era e vreu? Dupa botez, lisus s-a retras n desert, unde a fost ispitit de diavol, care a ncercat sa-1 convinga sa-si demonstreze caracterul divin ctusi de putin limpede. Unii au sugerat chiar ca episodul ispitirii releva nici mai mult, nici mai puti n dect ca lisus l respinge categoric pe l ehova.37 Afirmatia este discutabila, dar exista un alt episod care reflecta atitudinea lui fata de Dumnezeul iudeilor. U nul dintre cele mai cunoscute evenimente din Noul Testament este acela n care lis us, plin de mnie la vederea zarafilor din Te mplu, le rastoarna mesele si i alunga . Desi episodul pare limpede si firesc, el aduce n prim-plan o problema important a, recunoscuta de mult de teologi si de cei care studiaza Noul Testament. Gestul lui lisus este explicat de obicei prin prisma furiei pe care resimte vaznd cum l ocasul sfnt e pngarit de tranzactii financiare, dar aceasta este o atitudine stric t occidentala, si nca una de data recenta. Schimbarea banilor pentru a cumpara an imale ce urmau a h sacrificate n Templul din Ierusalim nu constituia n epoca un 'u cru imoral sau ilegal, fiind, de fapt, o parte integranta a credintei religioase . Asa cum subliniaza profesorul de studii biblice Dominic ^rossan, de la Univers itatea din Chicago: Nu exista nici cel mai mic indiciu ca acolo aveau loc activit ati financiare sau sacramentale inadecvate". Profesorul continua adaugnd ca a fost un atac la adresa existentei nsesi a Templului... o negare simbolica a... tot cee a ce reprezenta Templul".38 Unii au ncercat sa explice acest gest esential n cadru l activitatii lui lisus sugernd ca el denota nemultumirea fata de regimul aflat l a conducerea Templului n acea perioada. Dar n contextul epocii, o asemenea manifes tare exagerata ar fi frizat dezechilibrul mintal. Pentru a face o analogie, sa s punem ca gestul lui lisus ar fi fost echivalent cu cel al unui anglican de astaz i care se opune hirotonisirii femeilor si si exprima dezacordul navalind n Catedra la Westminster si calcnd n picioare crucea de pe altar. Un asemenea lucru nu s-ar n tmpla, pentru simplul

motiv ca oamenii stiu sa traseze linia de demarcatie ntre o actiune acceptabila o rict de simbolica ar fi ea si sacrilegiu. Iar gestul lui lisus se ncadreaza n aceas ta din urma categorie. Prin urmare, putem spune ca iudaismul sau era cel putin n eortodox afirmatie care lasa drum liber pentru alte ipoteze n privinta apartenent ei sale religioase reale. Exista n acest sens numeroase indicii care sugereaza ca ar fi facut parte dintr-o scoala a misterelor. Dar gasim n Evanghelii episoade c are sa confirme aceasta supozitie? nca de la nceputul investigatiei noastre ne-am dat seama cu surprindere ca foarte putini cercetatori si-au pus o problema care noua ni se pare fundamentala: De unde a preluat loan Botezatorul ritualul botezul ui?" Studiile ulterioare ne-au demonstrat ca n iudaism nu existase absolut nici u n precedent n acest sens, cu toate ca n Manuscrisele de la Marea Moarta apar refer iri la spalarile rituale cufundari repetate n apa ce simbolizau purificarea. Totu si, aceste ritualuri nu pot fi considerate botezuri"; ceea ce propunea loan era u n act initiatic unic, hotartor, radical, precedat de marturisirea pacatelor si de pocainta. Faptul ca acest ritual nu avea precedent n iudaism este atestat de nsus i numele lui loan: Botezatorul; articolul hotart demonstreaza ca unul singur era Botezatorul, nu unul oarecare dintre cei multi care botezau. Ritualul a fost con siderat adesea o inovatie a sa proprie, desi exista, de fapt, numeroase preceden te si paralele fidele, dar n afara lumii iudaice. Botezul ca un simbol exterior, vizibil, al transformarii spiritu ale interioare era un element ntlnit n multe dint re misterele existent e la vreme respectiva n spatiul elenistic. Avea o traditie n delungat3 ndeosebi n cultul zeitei egiptene Isis; n mod semnificativ, botezul. Temp lele ridicate n cinstea ei pe malurile Nilului era precedat de jpanifesta ri publ ice de cainta si de marturisirea pacatelor n fata un ui preot. (Vom discuta mai n amanunt aceasta paralela n capitolul urmator.) Aceasta a fost, de altfel, unica p erioada din istoria ndelungata a cultului zeitei Isis n care au fost trimisi misio nari n tarile nvecinate cu Egiptul; prin urmare, este posibil ca loan sa fi fost i nfluentat de ritualul egiptean. La fel de bine se poate, asa cum vom vedea, ca e l sa fi deprins practicile religiei egiptene la ea acasa, fiindca exista o vech e traditie crestina care sustine ca familia lui loan a fugit n Egipt pentru a sca pa de mnia lui Irod; aceasta traditie si-a gasit exprimarea n pictu ra lui Leonar do da Vinci, Fecioara pe stinci. Botezul lui lisus ridica o serie de probleme. P rima si n nici un caz cea mai putin importanta este aceea a nevoii nepatatului Fi u a l lui Dumnezeu de a-i fi spalate pacatele. Chestiunea nu poate fi ex plicata spunnd pur si simplu asa cum au ncercat multi ca lisus a vrut sa le dea un exempl u pozitiv adeptilor sai, fiindca nicaieri n Evanghelii nu se precizeaza asa ceva. n plus, exista cteva anomalii semnificative n modul n care autorii Evangheliilor de scriu botezul lui lisus. n vreme ce Morton Smith39 se margineste sa observe ca si mbolul porumbelului nu are precedent sau echivalent n traditia iudaica , Desmont Stewart merge

ma i departe, identificnd conexiuni clare cu simbolismul si practi cile egiptene. El precizeaza: Desi a trimis corbi pentru a-1 hrani pe unul dintre profeti, leho va nu obisnuieste sa se manifeste prin intermediul pasarilor. Porumbeii, n orice caz, erau pasarile sacre ale zeitei pagne a dragostei, indiferent ca o numim Afro dita sau Astarte... Ct despre ce a crezut lisus ca vede... egiptenii ofera o expl icati e mai buna... Cnd Re (sau Ra, Zeul Soare) l lua la piept pe fiul sau preaiub it, faraonul, o facea sub nfatisarea lui Horus, al carui simbol obisnuit era soim ul... Adoptarea, n cadrul ritului bap-tismal, a unui muritor de catre un zeu nu c onstituia o problema Pentru egipteni".40 Principala zeitate egipteana asociata c u simbolul porumbelului e ~ din nou - Isis, numita si mpara teasa Cerurilor", Steau a Marii" (Stella Maris) sau Mama lui Dumnezeu" cu mult nainte de nasterea Fecioare i Maria. Isis era frecvent reprezentata alaptndu-l pe Horus, fiul conceput n mod m agic cu decedatul Osiris. La festivalul anual care marca moartea si, trei zile m ai trziu, nvierea zeului, soarele devenea negru atunci cnd zeul si dadea ultima sufl are si trecea n lumea de dincolo. (Sa ne amintim ca scena rastignirii din fresca lui Jean Cocteau din Londra este dominata de un soare negru.) Dat fiind neobisnu itul zel misionar al unor grupuri de adepti ai zeitei Isis n epoca respectiva, pr ecum si apropierea geografica de Egipt fara a mai mentiona atmosfera cosmopolita na din Galileea nu este deloc surprinzator ca loan, lisus si discipolii lor ar f i putut fi influentati de cultul lui Isis. Remarcabil este faptul ca, si astazi, multi crestini snt ncurajati sa creada ca religia lor este unica din toate puncte le de vedere, nea fectata de nici o alta credinta sau filozofie, cnd adevarul est e cu totul altul. Sa ne gndim, de exemplu, la Cina cea de taina, la care se consi dera ca lisus a instituit mpartasania cu pine si vin simbolurile trupului si sngelu i sau sacrificat pentru omenire. A.N. Wilson scrie: Acest rit aminteste n mod clar de cultele din regiunea mediteraneana si are prea putine n comun cu iudaismul".4 1 El se prevaleaza de aceasta asemanare pentru a-si sustine ideea ca Cina cea de taina a fost o inventie a autorilor Evangheli ilor. Dar d aca ea s-a petrecut c u adevarat si a fost un rit pagini Desmond Stewart subliniaza aceasta paralela s i precizeaza: (lisus) a luat plinea si vinul, elemente ale vietii de zi cu zi, af late la loc de frunte nsa n simbolismul osirian, si le-a transformat nu ntr-un sacr ificiu, ci ntr-o punte ntre cele doua stari".42 Crestinii cred ca mpartasania cu pin e si vin element crucial n sfintele sacramente este un ritual prezent numai n reli gia lo r. n realitate, era deja o practica obisnuita n toate scolile misterelor ce aveau n centru un zeu muribund, inclusiv n cele ale lui Diony-sos, Tammuz si Osir is. n toate cazurile, reprezenta o modalitate de comuniune cu zeul respectiv si d e naltare spirituala (desi romanii si-au exprimat oroarea fata de canibalismul im plicit al ritualului)' Toate aceste culte erau

bine reprezentate n Palestina n Cinei celei de taina, astfel ca influenta lor este usor de nteles. Dintre cele patru Evanghelii ale Noului Testament, cea a lui joa n omite orice referire la sacramentul pinii si vinului atunci cnd arninteste de Ul tima cina - poate fiindca nu atunci a fost celebrat pentru prima data. Si n alte fragmente din Evanghelia dupa loan (6:54) apare implicatia ca mpartasania cu pine si vin exista nca din primele zile ale propovduirii lui lisus n Galileea. Ideea de a ingera trupul zeului ritualul mpartasaniei este considerat de evrei dezgustator . Desmond Stewart precizeaza n aces t sens: Notiunea ca grnele snt nsusi Osiris era r aspndita n rndul egiptenilor, n vreme ce un concept similar era aplicabil (zeitelor) Demetra si Persefona n Hellas (Grecia)".43 O alta paralela cu scolile misterelor una care nu are nimic n comun cu practicile si credintele iudeilor este episodul nvieri i lui Lazr. Avem de-a face n mod clar cu un act initiatic: Lazar este nviat" n cadrul ceremonialului mortii si al renasterii simbolice care constituia o trasa tura comuna a misterelor din acea vreme si care razbate nca d in anumite ritualur i ale francmasoneriei moderne. Dintre Evangheliile canonice, singura care relate aza acest episod cea a lui loan i confera un caracter miraculos, de readucere pro priu-zisa a lui Lazr napoi d in moarte. Dar Evanghelia secreta a lui Marcu" precize aza ca acesta a fost un act simbolic, ce a marcat moartea" vechiului Lazar si ren asterea lui ca fiinta spiritua la superioara . Probabil ca episodul a fost elimi na t din celelalte Evanghelii deoarece era o aluzie evidenta la activitat ile di n cadrul scolii misterelor. In ceea ce priveste obiectivul investigatiei noastre nsa, cel mai semnificativ aspect al ritualului este paralela dir ecta cu ceremon iile renasterii" din cultul zeitei egiptene Isis. Referindu-s e la misticul isian din secolul I, Des-niond Stewart afirma: ... Dovezile din Betania sugereaza ca l isus practica un tip d e mistere similar celui ncercat de Lucius Apuleius n cultul lui Is is". Chiar si rastignirea este un argument n favoarea refuzului rvr eilor de a crede ca lisus era mult asteptatul Mesia, fiindca acesta nu ar fi acceptat sa moara n asemenea circumstante umilitoare Crestinii nu se lasa impresionati de acest argumen t, deoa rece ei sustin ca misiunea mesianica a lui lisus a depasi t cu mult n termeni spirituali ceea ce asteptau evreii de la el. Exista n sa alte probleme con siderabile n privinta modului n care este relatata moartea lui n Noul Testament. Se pare ca interpretarea crestina a ra stignirii ca supremul sa crifi ciu mistic a fost inventata mai trziu, pentru a explica ntr-un fel discrepantele d intre asteptarile iudeilor si ceea ce s-a ntmplat n realitate. S-a sugerat ca lisu s si cei din cercul sa u apropiat si-au creat

propriul lor con cept de Mesia, incorporn d n el idea lul Celui Drept si n Suferint a, derivat din figura lui losif, asa cum a fost ea reflecta ta n scrierile apocri fe ale iudeilor, n mod semnificativ nsa, n nordul eretic al Palestinei n Galileea lo sif cel n suferinta" a preluat unele din tre cara cteristicile cultului siria n al lui Adonis-Tammuz.45 Specialistii au remarcat, de asemenea, influenta zeului pa stor Tammuz asupra Cntarii Cntarilor,46 care este att de importa nta n cultul Ma don ei negre. Este de presupus ca lisus si-a spus Bunul Pastor inspirndu-se de la Tam muz si ca adeptii sa i cunostea u bine termenul; Bethleem era un importa nt cent ru de cult al zeului Adonis-Tammuz. (Este interesant sa remarcam ca unii crestin i, precum Sfntul Ieronim, sau simtit iritati de prezenta unui templu n chinat lui Tammuz acolo unde se presupune ca s-ar fi nascut lisus, la Bethleem.) Desi recu nosc existenta unor puternice influente pagne asupra vietii si asupra nvataturilor lui lisus, numerosi critici contemporani refuza sa le ana lizeze n detaliu. Spre exemplu, asa cum mentioneaza Hugh Schonfield: A fost nevoie de un nazorean din G alileea pentru a ntelege ca moartea si nvierea constituie puntea dintre cele doua faze (Cel Drept si n Suferinta, pe de o parte, si mparatul Mesianic, pe de alta), n sasi traditia regiunii n care Adonis murea si revenea anual la viata parea a o ce re".47 Iar Geoffrey Ashe recunoa ste: Hristos a devenit Mntuitor asemenea zeilor m orti si reveniti la viata ai misterelor Osiris Adonis etc."48 Arhetipul ce cores punde cel mai ndeaproape cu viata si activitatea lui lisus este cel al zeului egi ptean Osiris, consortul lui I sis. Conform traditiei, Osiris a fost ucis ntr-o zi de vineri si a nviat dupa trei zile.49 De asemenea, exista unele indicii care su gereaza ca, n zilele de nceput ale crestinismului, au existat unele confuzii ntre t itlul Christos si un alt termen din limba elena, Chrestos, care nseamna bun" sau bln d". Unele dintre primele manuscrise n limba greaca ale Evangheliilor foloses c ac est cuvnt n loc de Christos. Dar Chrestos era unul dintre epite tele atribuite n mo d obisnuit lui Osiris; la Delos exista chiar o inscriptie c u dedicatia Chreste Isis.50 Strigatul lui lisus pe cruce poate da nastere, de asemenea , la interpre tari pagne. Att versiunea din Evanghelia dupa Marcu, ,Lloi, EloL'", ct si cea redat a de Matei, ,JSli, Eh!" au fost traduse Dumnezeul meu, Dumnezeul meu! (de ce m-ai parasit?)", desi se precizeaza ca un ii dintre martorii la rastignire au nteles cuvntul gresit si au crezut ca l striga pe profetul Ilie, pe care nsusi lisus l asoc iase cu lo an Botezatorul.-5' Dar n limba ara-maic, Dumnezeul meu" ar fi fost Ilahi . Desmond Stewa rt52 sugereaza ca termenul folosit de lisus ar fi f ost, de fapt , Helios numele Zeului-Soare; faptul este extrem de interesant, deoarece strigat ul a survenit n momentele de ntuneric anormal din miezul zilei. Ma i mult dect att, n tr-unul dintre cele mai vechi manuscrise ale Noului Testament, se relateaza ca m artorii au crezut ca lisus l chema pe Helios, al carui cult raspndit n Siria pna n se colul al IVlea a fost crestinat prin nlocuirea numelui Helios cu Ilie. Si, eviden t, Zeul-Soare este esential n cultele axate pe ciclul moarte - nviere.

Prin urmare, este clar ca lisus se ncadreaza n tra ditia zeilor care mor si revin la viata, dar acest arhetip nu constituie imaginea completa a anticelor mistere. Zeul Osiris, Tammuz, Attis, Diony-ss etc. era n mod inevitabil asociat cu propria consoarta, zeita, care n gener al ndeplinea rolul principal n scenariul nvierii. Ge of-Ashes precizeaza: Totdeauna zeul-companion era partenerul tragic al Zeitei, ca re murea n fiecare an o data cu lumea vegetala a naturii si nvia apoi n primavara.. . Daca lisus respecta o asemenea traditie a Zeului care Moare" este evident ca di n imagine lipsea totusi ceva. Ashe continua: n rolul sau de Mntuitor care moare si revine apoi la viata, n u putea aparea singur. Nici un asemenea zeu nu a proceda t asa vreodata... Nu poate exista Osiris fara Isis sau Attis fara Cibele".54 Cri ticii ar putea argumenta ca, neavnd o zeita-companion, nu se poate spune ca lisus si-a asumat rolul unui zeu care moare si apoi renaste; n consecinta, el a fost u nic si nu a avut nevoie de o femeie cu care sa-si mparta caracterul divin. Dar da ca lisus a avut totusi o astfel de partenera? Desigur ca asa au stat lucrurile, acesta fiind secretul pastrat cu atta grija de generatii ntregi de eretici". ,Jsis" a lui lisus a fost Maria Magdalena. Egiptenii i se adresau zeitei Isis cu apela tive ca Stpna a zeilor... tu suverana n vesminte rosii... doamna si regina a mor-mntu lui.. ,"55 n mod traditional, Maria Magdalena a fost nfatisata purtnd o rochie rosi e, despre care s-a considerat ca face nsa referire la conditia ei sociala rusinoa sa. De asemenea, Magdalena a fost cea care a condus ceremoniile de la mormntul lu i lisus. Privite n aceasta lumina, multe dintre elementele pierdute sau n mod deli berat ascunse ori distorsionate capata sens inclusiv natura a ceea ce am putea n umi adevaratul crestinism. Desi la prima vedere nu s-ar putea spune acest lucru, principiul feminin nu lipseste cu desavrsire din Evanghelii cel putin din forma lor originala. Evanghelia dupa loan se deschide cu bine cunoscutele cuvinte: La nc eput era Cuvntul si Dumnezeu era Cuvntul si Cuvntul era Dumnezeu". Conceptul de Cuvn t (Logos) deriva din ideile filozofului neoplatonician Filon din Alexandria, un evreu contemporan cu lisus, dar n Evanghelia dupa loan termenul pare a fi n mod ex plicit feminin. Logos este substantiv masculin, dar, paradoxal, conceptul descri s de e l este feminin. Desigur ca s-a facut o ncurcatura cnd textul Evangheliei a fost preluat din sursa originala si abia mult mai trziu a iesit l a iveala semnif icatia sursei reale a acestui fragment. Sinta gma si Cuvntul era la Dumnezeu" cont ine o grava greseala de traducere, care i modifica radical ntelesul si, totodata, elimina o serie de implicatii deranjante. Cuvintele folosite n versi' unea origin a la, n greaca, sntpros ton theon, care n seamna litera "rnergn d spre Dumnezeu" si a re ntelesul de barbat care ca uta nirea cu o f emeie. Sau, asa cum precizeaza G eorge Witterschein: ... Putem folosi chiar termenul erotic pentru a descrie nazui nta spre uniune, menita sa elimine separarea. Cheia... era atractia dintre barba t si femeie, simbolizata prin atractia dintre Cuvnt si Dumnezeu".56

Altfel spus, Cuvntul este feminin. Astfel, tra ducerea corecta a primelor versete ale Evangheliei dupa loan este: La nceput a fost Cuvntul si Cuvntul era spre Dumnez eu si Dumnezeu era ce era si Cuvntul. Era la nceput cu Dumnezeu".57 Prin urmare, C uvntul era o forta distincta, separa ta de Dumnezeu, n general, se considera ca Sfn tul Duh si Cuvntul snt sinonime, desi termenul original pentru cel dintii era n mod clar de genul feminin. Era Sophia.58 Conceptele evocate n aceste versete nu snt, evident, iuda ice, dar nici nu au aparut o data cu noua" religie crestina . Antro pologul si profesorul de istorie a religiei Karl Luckert, autorul unui amplu stu diu al religiei egiptene si al influentei acesteia asupra conceptelor teologice si filozofice ulterioare, nu se ndoieste de adevarata lor origine: ... n ntreaga lit eratura religioasa din asa-zisa perioada elenistica nu exista un rezumat mai sug estiv al anticei teologii ortodoxe egiptene dect prologul Evangheliei dupa loan". In lucrarea sa The Foreigner (Strainul"), Desmond S tewart sustine ca lisus a cr escut poate chiar s-a si nascut n Egipt. Cu toa te acestea, ar fi putut fi evreu, fiindca n acea perioada n Egipt exista u largi si nfloritoare comunitati de evrei. Stewart afirma ca numeroase aspecte din viata lui lisus, de la lipsa accentului ga lilean pna la contextul parabolelor sale, in dica o educatie egipteana. Si, d esigur, Noul Testament ne spune ca Maria, losif si pruncul Iisus au fugit n Egipt pentru a scapa de mnia lui Irod. Cu exceptia episodului n care lisus discuta cu p reotii n Templu, la vrsta de doisprezece a ni, nu exista nici o men tiune cu privi re la perioada copilariei sale. Chiar si acest episod este nsa o inventie, fiindc a n el Maria si losif dovedesc o ignoranta totala n privinta caracterului divin al lui lisus imediat dupa ce este redata povestea nasterii sale miraculoase. Prin urmare, n Evangheliile canonice nu exista nici o informatie autentica despre viat a lui lisus, din primii ani ai copilariei si pn la maturitate. Unde a fost el n ace st rastimp'? De ce se pastreaza o asemenea tacere asupra copilariei si a adolesc entei sale? Daca a trait n alta tara si deci n alta cultura, autorii Evangheliilor au considerat poate ca nu este cazul sau, mai degraba, ca nu sta n puterile lor sa inventeze o serie de incidente pentru a umple perioada lipsa. Exista surse ca re confirma aceasta ipoteza. Cartea sfnta a evreilor, Talmudul, nu se refera la l isus ca fiind originar din Gali-le ea sau din Nazareth, ci afirma, dogmatic, ca venea din Egipt.60 Mai mult dect att, si poate mai sugestiv, n Talmud se specifica, fara echivoc, ca mo tivul arestarii lui lisus a fost acuzatia de vrajitorie si ca era in itiat n magia egipteana. Acest concept a fost dezvoltat n cartea lui Mor ton Smith, Jesus the Magician (1978), n care autorul sugereaza ca miracole precum transformarea apei n vin si mersul pe apa erau tot att de des ntlnite n repertoriul" magilor egipteni, ca trucul cu frnghia la fachirii indieni. Smith ofera numeroase exemple privind asemanarile dintre miracolele lui lisus si incantatiile magice si vrjile descoperite n numeroase papirusuri din acele vremuri si, de asemenea, sc hiteaza o paralela ntre viata si activitatea lui lisus, pe de o parte, si cele al e celebrului mag Apollonius din Tyana (un contemporan al lui lisus , mai

tnar dect el) si respectiv Simon Magul, pe de alta. Att Apollonius, ct si Simon Magu l au fost creditati cu abilitati aproape egale cu c ele demonstrate de lisus. Cr estinii ar putea spune ca interpretarile eronate ale populatie i credule snt cele care i-au conturat lui lisus o imagine de ocultis t si ca miracolele sale au fo st posibile gratie Duhului Sfnt. Si aceast a interpretare este nsa la fel de discu tabila ca cealalta, existnd nsa mai putine argumente n favoarea sa. Iar Morton Smit h ne atrage ate ntia asupra unui paradox major al religiei crestine: ... Trebuie sa luam n consideratie o traditie care nu numai ca a ncercat s-1 exonereze pe lisus de acuzatia de vrajitorie, dar 1-a si venerat ca pe un mag de seama". Existau n lumea greco-romana a vremii numerosi magicieni gau vrajitori itineranti, mai mul t sau mai putin celebri si la joc de cin ste n repertoriul lor erau vin decarile si exorcizarile, asa cum se ntmpl azi la vracii indienii si la preotii voodoo, prin tre altii. (A utenticitatea vindecarilor rmne discutabila, dar uluirea maselor de spectatori este reala si publicitatea de la om la om are un rol important n const ruirea reputatiei de facator de minuni".) Smith sugereaza ca expresia Fiul lui Dum nezeu" care i-a nedumerit dintotdeauna pe teologi si pe cercetatorii Noului Test amen t fiindca nu are un precedent iudaic si nu era un concept asociat cu cel d e Mesia deriva si ea din traditia greco-romano-egipteana. Magicianul si dobndea pu terile printr-un proces prin care devenea canalul de comunicare" al unui zeu, asa cum procedea za samanii tribali. Prin urmare, continua Smith, lisus a devenit F iul lui Dumnezeu lasn du-se posedat in mod magic de divinitate. Minunea preschimb arii apei n vin la nunta din Cana este suspicios de asemanatoare cu o ceremonie d ionisiaca organizata la Sidon, similaritatea mergnd chiar pn la cuvintele folosite. 62 Iar n lumea elenistica, Dionisos era explicit asociat cu Osiris.63 Smith cite aza, de asemenea, din doua texte magice egiptene care amintesc n mod clar de euha ristie, ritualul mpartasaniei cu pine si vin, pe care crestin ii l considera instit uit de lisus. Smith remarca si sublinierea i apartine: Acesfea sint cele mai aprop iate paralele cunoscute cu textul euharistiei, n ele, precum n acesta din urma , m agicianul-zeu si ofera sngele si trupul credinciosului care, ingerndu-le, va deveni una cu el n dra goste".64 Chiar si cuvintele rostite de lisus snt similare cu cel e din textele magice sus-amintite. Exista si alte indicii, chiar n Evanghelii, ca re sugereaza ca Iisus era considerat n epoca magician, n Evanghelia dupa loan, cnd lisus este adus n fata lui Pilat, acuzatorii spun despre el ca este un facator de rele", n dreptul roman. Cel mai semnificativ aspect al cercetarilor lui Morton Sr nith est e acela ca, desi bazate n ntregime pe comparatia dintre Evanghelii

si papirusurile respective, concluziile la care a ajuns corespund exact cu modul n care este descris lisus n Talmud si n scrierile rabinice timpurii. Acestea nu 1au nfatisat niciodata ca pe un evreu care a creat o for ma eretica de iudaism, as a cum cred azi numerosi crestini; textele respective l considera ori un evreu con vertit n totalitate la o alta rel igie, ori o persoana care a fost de alta origin e dect cea iudaica. Mai mult dect att, l denunta ca un practicant al magiei egiptene . Talmudul nsusi afirma clar ca lisus si-a petrecut anii tineretii n Egipt si ca a colo a nvatat magia. ntr-un text din literatura rabinica, lisus este asemanat cu u n personaj din trecut, pe nume Ben Stada. Acesta a fost un evreu care a ncercat s a introduca n ludeea credinta n alte divinitati, pagne, pe linga cea n lehova, si ca re a folosit practici magice aduse din Egipt. Povestea subliniaza ca, ntr-un mod similar, lisus a adus n credinta evreilor aceste practici magice egiptene. Alte t exte rabinice snt la fel de explicite n aceasta privinta: lisus a practicat magia, a amagit si a dus poporul lui Israel pe cai gresite". Este evident deci ca iudei i contemporani l considerau un adept al magiei egiptene. Pentru ei, infractiunea de care se facea vinovat era aceea ca ncercase sa introduca n tara lui Israel idei pagne si zei pagini. Originile Talmudului si ale altor texte rabinice nu pot fi trasate dect pna n secolul al III-lea d.Hr., ceea ce a sugerat ipoteza unei defaima ri intentionate din partea dusmanilor lui lisus, evreii. Acuzatiile de vrajitori e nu ar fi putut fi nsa rezultatul unei simple dorinte de razbunar e, asa cum ar parea la prima vedere; de asemenea, e greu de crezut ca au fost inventate, existn d dovezi ca asemenea idei cu privire la lisus au circulat si nainte de secolul al III-lea. n jurul anului 160 d.Hr., Iustin Martirul relateaza n scrierile sale o d iscutie cu un evreu pe nume Trypho, care l numeste pe lisus magician galileean". F ilozoful platonician Celsus scria n jurul an ului 175 d.Hr. ca, desi a crescut n G alileea, lisus a muncit pentru o vreme n Egipt, unde a deprins si tehnicile magie i. Asa cum am vazut, autorii Evangheliilor nu au considerat ctusi de putin deranj ant sau surprinzator faptul ca magii au venit sa i se nchine micului lisus, aducnd u-i smirna, aur si tamie. Acestia nu erau doar regi sau ntelepti, ci membri ai une i fraternitati oculte fondate n Persia. Unii comentatori ncearca sa sugereze ca pr edictia magilor n fata pruncului lisus constituie o recunoastere simbolica, a sup erioritatii Fiului lui Dumnezeu, dar n Evanghelii nu exista o astfel de interpret a re, vizita magilor fiind relatata cu scopul evident de a strni admiratia citito rilor. Morton Smith subliniaza ca, desi istoria a ncercat sa ascunda acest fapt, primii crestini, ndeosebi cei din Egipt, practicau magia. Unele dintre cele mai v echi artefacte crestine cunoscute erau amuletele magice cu imaginea lui lisus si incantatii scrise. Implicatia e clara: prima generatie de adepti ai lui lisus 1 -a recunoscut ca magician, ori fiindca stiau ca asa au stat lucrurile, ori fiind ca persoana lui s-a potrivit la perfectie n acest rol.66

A existat nsa un zvon mult mai ntunecat n epoca lui lisus, cu privire la implicarea lui n magie si vrajitorie un zvon care, pe lnga faptul ca sustine cele relatate d e textele rabinice, poate solutiona, d aca este adevarat, una dintre cele mai de rutante probleme biblice. Acea sta acuzatie bizara si socanta, pe care o vom dis cuta mai trziu, poate detine cheia misterului care nvaluie relatia dintre lisus si loan Bote zatorul, precum importantei acestuia din urma pentru gruparile oculte dea lungul secolelor. Asa cum am vazut, exista paralele foarte clare ntre viata lui lisus si povestea zeului egiptean Osiris. Mai mult dect att nsa, chiar unele di ntre cuvintele sale par a proven i direct, neschimbate, din traditia egipteana. Spre exemplu, lisus a spus (loan 12:24): Da ca gra un tele de gru, cnd cade n pa mnt nu va muri, ramne singur; iar daca va muri, aduce multa roada". Att imaginea, ct si conceptul n sine deriva n mod clar din cultul osirian.67 Iar fraza lui lisus: ,,n casa Tata lui Meu snt multe locasuri" (loan 14:2), care a nedumerit generatii ntre gi de crestini, este, de asemenea, explicit osiriana si provine direct din Car t ea Egipteana a Mortilor.68 Mai corect intitulata ntmpinarea de zi", lucrarea consta ntr-o &erie de incantatii menite sa ajute sufletul sa depaseasca spaimele 'urn i i de din colo si erau citite muribundului de catre un preot sau 0 fer neiepreot. Faptul ca lisus cunostea aceasta lucrare sugereaza nu doar o buna familiarizare cu scrierile religioase ale cultului islam/osirian, c i si a magiei acestuia, f iindca, asa cum am vazut, religia si magia erau, pentru egipteni, sinonime. Osir is a fost ucis ntr-o zi de vineri si bucatile trupului sau dezmembrat au fost mpra stiate. Dupa trei zile, zeul a nviat _ g ratie magicei interventii a zeitei Isis , care strabatuse tara jelin, du-1. n misterele osiriene desfasurate anual n Egipt , nalta preoteasa care joaca rolul lui Isis plnge: Cei rai 1-au ucis pe iubitul meu si eu nu stiu unde-i e trupul"; cnd, n cele din urma aduna toate ramasitele, cont inua : Ia ta, te-am ga sit za cnd acolo... O, Osiris, traieste, ridic-te asupra n e fericitului care zace aici! Eu snt Isis". Preotul care -I ntruchipeaza pe Osiris s e ridica si li se arata credinciosilor, care si exprima ndoiala si smerenia fata d e nvierea miraculoasa.69 Sa comparam prima fraza rostita de Isis cu cea adresata de Maria Magdalena ngerului (care se dovedeste a fi lisus) la mor-mnt: L-au luat pe Domnul meu si nu stiu unde 1-au pus". (Domnul meu" era o formula frecvent utiliz ata n epoca de o femeie la adresa sotului ei.)70 Poate ca a mai avut loc un ritua l n mormnt, n care Magdalena a rostit cuvintele

zeitei egiptene, nainte de a tamadui ranile de pe trupul lui l isus. n misterele z eului care moare, zeita este cea care, alaturi de nsotitoarel e ei, coboara n lume a de dincolo pentru a-1 readuce la lumina zilei pe zeul nviat, iar acea lume a te nebrelor era n mod obisnuit reprezentata sub forma unui mormnt. Daca, a sa cum pre supunem noi, lisus si Maria Magdalena interpretau scena mortii si nvierii lui Osi ris, rastignirea pare a fi fost alegerea perfecta, fiindca crucea era deja un st ravechi simbol o sirian. Maria Magdalena si nsotitoarele ei au fost cele care s-a u ngrijit de nmormntarea lui lisus nu pentru ca o asemenea sarcina le revenea n mod obisnuit femeilor, ci fiindca ele si interpretau astfel, constient, rolu l n drama lui Osiris. lisus avea rolul zeului care moare si revine ap oi la viata gratie interventiei magice sau nu -din partea zeitei", partenera sa sexuala si spiritual a, Maria Magdalena. Ea a fost cea care ia conferit calitatea de Mesia ungndu-1 cu mir de nard si, daca avea cu adevarat o situatie materiala buna, poate ca influ enta de care se bucura a facut posibil ritul initiatic s1 magic al crucificarii. Date fiind presupusul sau trecut egiptean si imagistica osirian3 folosita, este posibil ca lisus sa fi acceptat de bunavoie chinuri5 rastign irii, din motive nsa aproape ironice fata de modul n care este el perceput de crestini. Pentru ei, li sus este Dumnezeu ntrupat; si credea, poate, ca printr-o moarte si o nviere simbol ice avea sa devina chiar zeu. Este posibil ca rastignirea sa fi fost pusa la cal e n jnod deliberat cu ajutorul unui slujbas mituit astfel nct lisus, asemenea lui L azar, sa poata renaste dupa tipicul" misterelor oSiriene, n chip de Osiris nsusi. I poteza devine cu att mai plauzibila daca lisus se considera ntr-adevar ca fiind de vita regala din neamul lui David , fiindca, la moa rtea sa, faraonul devenea n mo d automat un Osiris", stpnul cerului si al tarmului de dincolo prin magica intervent ie a zeitei Isis. Se astepta oare lisus sa iasa din mormnt dota t cu puteri divin e'? Poate ca aceasta idee elucideaza una dintre cele mai vechi enigme ale cresti nismului: a murit sau nu lisus pe cruce? Multi considera ca nu. Cteva Evanghelii gnostice, Coranul si unii eretici de la nceputurile crestinismului poate si Prior ia din S ion banuiesc ca locul sau a fost luat de altcineva (poate, Simon din Ci rena); altii cred ca lisus a fost ntr-a devar rastignit, da r ca a fost cobort de pe cruce viu si ca nvierea" sa nu a fost dect o simpla vindecare a ranilor, n mod ce rt, Leonardo da Vinci a crezut n aceasta ultima ipote za: sngele curge nca pe ima g inea de pe Giulgiul din Torino, ceea ce nu s-ar ntmpla n cazul unui cadavru. (Chiar daca teza noastra este gresita si nu Leonardo a creat" giulgiul, cel care a facu t-o trebuie sa fi avut aceleasi convingeri; iar daca, n ciuda tuturor dovezilor, giulgiul este autentic, nseamna n mod cert ca lisus era viu n mormnt.) Desigur, poat e ca a fost un accident faptul ca lisus a fost cobort de pe cruce viu si versiune a standard a prinderii si a rastignirii sale este cea mai a propiata de adevar d intre cele pe care le avem. Dar nu putem sa nu observa m numeroasele obiectii de ordin logic. Romanii erau oameni practici, iar cei din administratie aveau o nde -'ungat experienta n

privinta torturilor si a executiilor. Si totusi ni se spune ca au ncheia t n gra b a executiile din acea zi de vineri, ranindu-le fluierele picioarelor celor doi tl hari rastigniti mpreuna cu lisus, de pilda, astfel n ct sa poa ta fi ngropati nainte de nceperea Sabatului. Ar trebui sa credem oare ca romanii tineau att de mult la o biceiurile iudeilor? Sau, da ca tineau ntradevar, vineri fiind, chinul rastigniri i trebuia sa ia sfrsit seara, iar daca ncepuse cu numai cteva ore nainte? Crucificar ea era cea mai groaznica moarte imaginabila, fiindca n mod obisnuit victimele ago nizau zile ntregi pe cruce. Acesta er a, de altfel, si rostul ei. Si atunci, pent ru ce ar fi fost cinev a rastignit, n Palestina, vinerea, cnd la apusul soarelui o ricum ar fi trebuit cobort de pe cruce, viu sau mort? Desigur, a existat un proce s si apoi executia. Dar se pare ca lisus si apropiatii sai n rndul carora intra si familia din Betania" au organizat evenimentele conform unui plan pus la cale din ainte, n T he Passover Plot, Hugh Schonfield explica n mod elegant si convingator cum s-ar fi petrecut lucrurile, dar nu spune si de ce ar fi ales lisus sa fie cr ucificat, fiindca o moarte att de rusinoasa nu se potrivea ctu si de putin cu imag inea mult asteptatului Mesia, al carui rol si-1 asumase. Dar presupusa planifica re nu se limiteaza la arestare si la rastignire. Exista n textul Evangheliilor an omalii care dau nastere unor suspiciuni grave. Durata alocata crucificarii lui l isus a fost, asa cum ana vazut, redusa; de asemenea, ni se spune ca, desi celor doi tlhari a trebuit sa li se dea lovitura de gratie pentru a muri nainte de Sabat , lisus s-a stins pur si simplu nainte de apusul soarelui. Unii critici au presup us ca, n vreme ce era pe cruce, i s-a dat un narcotic puternic mbibat n burete, car e i-a conferit aparenta mortii, n acest caz, nu putem dect sa banuim ca soldatii r omani au fost mituiti pentru a nchide ochii. Toate aceste indicii sugereaza ca sa urmarit montarea unui spectacol cinic: rastignirea era cea mai publica modalit ate de a anunta un deces si, dupa e a, orice aparenta revenire la viata n-ar fi putut fi dect un miracol. nsasi natura acestui aranjament demonstreaza de ce a fos t nevoie ca romanii, nu evreii, sa-1 aresteze si sa-1 condamne pe lisus. Daca iu deii 1-ar fi declarat vinovat, atunci ar fi fost executat prin lap idare, iar o asemenea moarte nu putea fi masluita. Dar ce sperau conspiratorii sa obtina prin acest subterfugiu elaborat si riscant? La urma urmei, asa cum am vazut, un c ri min al crucificat nu putea fi acceptat ca Mesia; iudeii nu se asteptau ca acest a sa fie rastignit si nici sa nvie din morti. Nicaieri nu exista o asemenea inter pretare. Prin urmare, planul nu trebuia sa respecte traditiile evreilor, se ncadr a ntr-un alt concept, cel al zeului care moare si revine viata, aflat n centrul un or importante scoli ale misterelor. Iudeii n-ar fi putut accepta n nici un caz un astfel de concept; pentru ca nu exista dect un singur Dumnezeu si ideea ca a ces ta ar fi putut avea legaturi cu un cult ce

presupunea va rsare de snge era de peconceput, fiindca ei considerau necurat tot ce avea legatura cu sngele si cu mormintele. Dar n celelalte regiuni ale Orientulu i Mijlociu si ale Mediteranei, venerarea un or asemenea zei era foarte raspndita. Probabil ca nu trebuie sa mai amintim nca o data ca ideea piortii si a nvierii nu se ntlneste, nici pe departe, doar n crestinis m, n contextul proliferarii cultelor bazate pe acest concept, este clar ca l isus dorea sa fie asociat cu unul dintr e ele. Dar cu care? Si ce sp era el sa obtina n urma acestui plan periculos? Am v azut deja ca strigatul lui lisus pe cruce ar putea fi interpretat ca: Helios, He lios! (Soare, Soare!"). Moartea lui Osiris este reprezent ata n mod traditional pr in intermediul unui soare negru, adica prin lipsa luminii. Astfel, strigatul lui lisus ar fi putut fi: Soare, Soare! Pentru ce mai parasit? n consecinta, se pare ca n acea zi de vineri de demult, lisus a pus n scena povestea lui Osiris. Exista numeroase ntrebari fara raspuns n privinta rastignirii, daca presupunem ca ideea crestina a mortii si a nvierii reale a lui lisus este gresita. Spre exemplu, n ce stare se afla el cn d a fost cobort de pe cruce? In mormnt era n coma sau doar ranit , nsa constient? Ce s-a ntmplat dupa aceea? A parasit el Palestina, asa cum au suge rat unii critici, si a calatorit n locuri ndepartate, precum In dia? Si cum a evol ua t rela tia sa cu Maria Magdalen a, fiindca ea pare sa fi plecat n Galia fara e l. Oricare ar fi adevarul, lisus cel din Evanghelii dispare din istorie imediat dupa presupusa sa nviere. Textul Evangheliilor devine confuz dupa descoperirea mo rmntului gol. Episodul n care lisus le apare ucenicilor si cel al naltarii sale la cer snt foarte neclare, neconvingatoare chiar si daca le consideram un simplu mit . Desigur, necrestinii snt de parere ca aceasta obscuritate este o dovada a imagi narului continut n textele anghelice un punct de vedere la care subscriem si noi. Si totusi, ciuda acestui caracter con fuz, una dintre surse a sa cum ^ttiarca s i Hugh S chonfield - poate fi identifica ta n mod cert: modul n care doi ucenici s e ntlnesc cu lisus nviat pe drumul spre Emaus a fost extras din lucrarea isiana a l ui Lucius Apuleius Magarul de aur.71 Desi conceptul viitoarei nvieri trupesti fac e parte din credinta iudaica, ceea ce s-a ntmplat la nvierea lui lisus nu corespund e cu filozofia evreilor, n mod traditional, acestia cred ca aceia care snt drept i vor nvia mpreuna n Ziua de Apoi; lisus nu a respectat nsa acest plan, revenind la v iata n vreme ce toti ceilalti putrezeau nc n mormintele lor. Apoi s-a naltat la cer f ara a-si lasa n urma ramasitele trupesti, desi a spus ca spiritul sau e de-a puru ri alaturi de cei care cred n el; la urma urmei, permanenta sa prezenta spiritual a a constituit unul dintr e principalele motive ale rapiditatii cu care noua rel igie s-a ras pndit n lumea romana si, de asemenea, ale popularitatii de care se bu cu ra si astazi. Asa cum subliniaza, de altfel, si Karl Luckert, desi recunosc c a

ideea permanentei prezente spirituale a lui lisus nu face part e din traditia iu deilor, comentatorii moderni nu ofera nici o ipoteza cu privi re la adevaratul e i context. Dar de unde provine ea? Analiza documentata realizata de Luckert72 de monstreaza ca att con ceptul nvierii lui lisus, ct si cel al perma nentei sale p re zente spirituale apartin, fara nici o ndoiala, teologiei egiptene. Autorul explic a, n acest sens, ca teologia egipteana ... a permis aparitia credintei ca Fiul lui Dumnezeu s-a ridicat din morti... si astfel s-a ntors la Tatal, ntelegem astfel d e ce, pentru o vreme, nainte de a se nalta complet la cer, au fost observate unele aparitii ale lui Hristos... De asemenea, n concordanta cu logica egipteana era s i notiunea ca, desi s-a ntors la Tatal ceresc, lisus Hristos conti nua sa ramna pr ezent, pentru eternitate, printre adeptii sai." nca o data vedem deci ca o serie de concepte esentiale n religia crestina care au fost considerate mult timp o dov ada a caracterului unic si divin al lui lisus nu au aparut brusc, din neant, n ca drul vietii si al nvataturilor sale si nici nu s-au nascut din tipul de iudaism e retic evocat att de des pentru a explica geneza lor. Conceptul nvierii individuale si cel al existentei vesnice a sp1' ritului n lumea de apoi provin din Egipt, un de erau considerate adevarul absolut. Iar notiunea prezentei continue a spiritul ui dupa moarte a fost preluata n mod direct din credintele referitoare la moartea f arao nilo r, despre care se credea ca i conduceau pe oameni dintr-o lume inviz ibila. Am vazut deci ca evenimentele crucia le din viata lui lisus par a se potr ivi cu povestea lui Osiris si ca rolul partenerei sale, MariaMagdalena, i corespu nde celui al zeitei Isis. Da r trebuie sa mai facem o remarca importanta n acest context. Arhetipul osirian este oglindit n faptul ca lisus si-a asumat constient rolul respectiv a murit" ntr-o zi de vineri, a fost jelit de Isis" si a revenit la viata trei zile mai trziu , dar nviere a a fost posibila doa r gratie zeitei si mag iei sale. Ideea ca rolul e i nu a fost unul de subordonare trebuie subliniata di n n ou. Isis era considerata Creatoarea; scripturile egiptene snt clare: La nceput a fost Isis, Prima dintre Primii". Ea era zeita din care ntreag a fire s-a nascut" , o invocatie traditionala spunnd: ... Tu esti creatoare a tuturor lucrurilor bune ". Dar mai mult dect att, Isis si nu Osiris a fost Mntuitorul initial; n acest sens, Aristides, unul dintre ini tiatii cultului ei, o descrie ca o Lumina si alte luc ruri de nespus ce duc la mntuire", n vreme ce Lucius Apuleius i se adresa astfel: O , Tu, Sfnta si eterna Mntuitoare a omenirii... Tu i dai lumina Soarelui... Tu ca lc i moartea n picioare".^3 Specialistii snt de a cord ca primii crestini au inclus n religia lor anumite aspecte preluate din cultul lui Isis, precum ideea conform

careia credinta n zeita asigura viata vesnica. De asemenea, ei au preluat multe d intre templele dedicate ei. Unul dintre acestea, cel de la Sais o veche capitala a Egiptului a devenit n secolul a l III-lea biserica nchinata Fecioarei Maria. Cu o mie de ani nainte, pe cnd era templu al zeitei Isis, pe zidurile sale se putea citi inscriptia: Eu snt tot ce era, ce este si ce va veni" cuvinte care, mult mai trziu, si-au gasit loc n Apocalipsa (1:8), ca fiind rostite de lehova. In fluenta cultului isian este vizibila chiar si n Evangheliile canonice. Spre exemplu, unel e dintre cele mai citate cuvinte ale lui Iisus: Veniti la mine toti cei osteniti si eu va voi da odihna". Deoarece promite alinare n mijlocul greutatilor vietii, n demnul este gravat a desea la intrarea n biserici, prefa tat de cuvintele: '' Iis us a spus". De fapt, fra za , cuvnt cu cuvnt, a fost preluata din nvataturile zeite i Isis. Poate fi vazuta si astazi deasupra portii unui templu nchinat ei, la Dend era. n orice caz, alinarea promisa este n mod cert, aceea a unei mame. Daca, asa c um credem noi, lisus si Maria Ma gdalena erau initiati ai misterelor lui Isis si Osiris, nseamna ca, initial, crestinismul a fost cu totul diferit de religia pat riarhala, ntemeiata pe frica fata de Dumnezeu , asa cum a devenit mai trziu. Iar f undalul ei pagn izbuteste sa arunce o raza de lumina asupra unora dintre cele mai vechi enigme ale Noului Testament. Principala dificultate a fost totdeauna ncerc area de a mpaca" existenta istorica a lui lisus cu evidentele aspecte din viata sa , preluate din scolile egiptene ale misterelor, n acest context, specialistii au preferat una dintre urmatoarele doua abordari: unii, precum Ahmed Osman, au ajun s la concluzia ca lisus nu a existat n realitate; altii, ca A.N. Wi lson, sustin ca referirile la mistere nu au facut parte din povestea initiala, fiin d adaugat e mai trziu. Dar, asa cum am demonstrat, aceste doua aspecte aparent ireconciliab ile capata sens daca snt privite mpreuna. Presupunerea ca lisus a fost de religie iudaica a mpiedicat conturarea unei ima gini clare. Daca nsa credinta lui deriva d intr-o alta traditie dect cea iudaica, totul devine limpede. Nu vrem sa sustinem astfel ca ucenicii sai nu erau evrei sau c a propovduirea lui nu se adresa n mod d eliberat iudeilor. Dar, dupa cum am vazut, n umbra miscarii sale se afla un fel d e eminenta cenusie, un grup secret din care facea parte, n mod aproape cert, si fa mil ia din Betania". Gruparea lui lisus era formata dintr-un nucleu de initiati si din cercul exterior versiunea ezoterica si cea exoterica a cultului, n mod iro nic, majoritatea discipolilor si sursele pe baza carora au fost scrise ma i trziu Evangheliile au facut parte din cercul exterior, acela pe care lisus 1a tinut n mod intentionat departe de adevaratul sau mesaj. Ori ct de straniu ar parea, exac t aceasta este situatia nfatisata n mod repetat n Evanghelii: ucenicii, printre car e si Petru, marturisesc adesea

ca nu nteleg intentiile si cuvintele nvatatorului lor. Mai semnificativ nc a, membr ii acestui cerc exterior nu erau siguri nici macar cu p rivire la planurile si l a adevaratul rol al lui lisus. Specialistii recunosc ca nu pot raspunde Ia o ser ie de ntrebar1 fundamentale - de pilda, de ce, dintre toate cultele mesianice ale epocii respective, crestinismul a fost singurul care a supravietuit si s-a raspn dit Am vazut deja ca miscarea lui lisus a cstigat attia adepti n afara Iudeii pentr u simplul motiv ca era deja recunoscuta ca un cult al misterelor. Secretul atrac tivitatii sale a fost faptul ca era un hibrid, o combinatie de aspecte ale iudai smului si de elemente pgne, de cult mistic. Crestinismul a fost unic prin aceea ca era familiar att evreilor, cit si ne-iudeilor, fiind n acelasi timp deosebit de f iecare religie anterioara n parte. Crestinismul s-a nascut din dinamica diverselo r grupari etnice si religioase care ncercau sa defineasca, pe ntelesul lor, elemen tele individuale si adesea contradictorii ale hibridului. Adeptii s-au vazut con fruntati permanent cu dificultatea de a armoniza, mitul zeului c are moare si re naste cu tiparul mesianic clasic, aceasta combinatie imposibila devenind cu timp ul Biserica lui Hristos. Desigur, multi ar putea contesta fondul egiptean al cre stinismului, citind n acest sens tonul general iudaic al Evangheliilor. Acestea sn t argumenteaza ei singurele dovezi de care dispunem cu privire la nceputurile rel igiei crestine si, n mod cert, ele sustin ideea o riginilor iudaice. Dar Evanghel iile din Noul Testament nu constituie unicele dovezi pe care le avem, desi snt si ngurele pe care Biserica ar dori sa ne bazam. Asa cum am vazut, substantiala mas a a documentelor numite generi c Evangheliile gnostice a fost n mod deliberat tin uta departe de ochii credinciosilor secole de-a rndul, iar imaginea pe care o con fer a ele crestinismului timpuriu nu este ctusi de putin aceea a unei s ecte iuda ice schismatice. De fapt, Evangheliile gnostice descriu un cu lt egiptean al mis terelor. Critici precum Jean Doresse n studiul sau asupra textelor de la Nag Hamm adi recunoaste influenta considerabila a teologiei egiptene asupra scrierilor gn ostice, n mod repetat, n aceste documente ap ar concepte de origine evident egipte ana. Cel mai notabil exemplu n a cest sens este Pistis Sophia, a carui cosmologie o reproduce fidel pe cea din Cartea egipteana a mortilor. Evangheliile Snostice folosesc chiar si ac eeasi terminologie de pilda, termenul care defineste n egip teana iadul: Amente.74 Timp de secole, crestinilor li s-a spus ca Evangheliile d in Noul Testament snt corecte" din punct de vedere istoric si spiritual, cele gnos tice fiind gresite". Se crede ca textele lui Matei, Marcu, Luca si loan snt de

inspiratie divina, pe cnd toate celelalte snt considerate (atunci cnd existenta lor este recunoscuta) doar niste aiureli. Si totusi, asa cum speram ca am demonstra t deja, exista dovezi coplesitoare care sugereaza ca valoarea lor este cel putin egala cu cea a textelor canonice. Evangheliile gnostice au fost respinse de Par intii Bisericii din motive de autoaparare, fiindca ele prezentau o imagine cu totul diferita a crest inismului, una pe care ei nu erau interesati sa o sustina. Pe lnga faptul ca acce ntuau importanta Mariei Magdalena (si a celorlalte f emeiucenic), aceste texte i nterzise conturau imaginea unei religii care spre deosebire de cea oferita n Noul Testament si avea originile n teologia egipteana. Crestinismul nu fost menit sa d evina nici o religie patriarhala, nici o variatie, orici de eretica, a iudaismulu i. Nimeni nu neaga faptul ca Evangheliile din Noul Testament au fost scrise de a deptii evrei ai lui lisus, dar - n mod ironic acestia par a fi cei care au nteles doar n mica parte ideile sale, cei care au ncercat sa-1 explice, pe el, dar si pro pova-duire a sa, prin prisma propriului lor context cultural si religios. Pe de alta parte, se pare ca Evangheliile gnostice ofera o imagine mai apropiata de re alitate a originilor noii religii si chiar a convingerilor lui lisus. Dar nca nu am raspuns la ntrebarea anterioara: Ce anume sperau lisus si cercul sau de initiat i sa realizeze prin popula rizarea, n inima iudaismului, a ceea ce era n esenta un mesaj pagn ?" Religia initiala a evreilor a fost, ca aceea a tuturor cultu rilor din antichitate, politeista, venernd af/f zei, cit si zeite. Abia mai trz iu s-a conturat lehova ca zeitate principala, superioara, iar preotii au rescris efecti v istoria pentru a sterge nu n totalitate nsa referiri le la anterioara venerare a zeitelor. (Ca rezultat, statutul femeilor a sufe rit un declin brusc, asa cum s -a ntmplat, din acelasi motiv, si la nceputurile crestinismului.) Antropologul si s pecialistul n istoria biblica Raphael Patai, de origine ungara, a demonstrat n luc rarea The Hebrew Goddess (Zeita iudaica") faptul ca evreii se nchinasera unei divi nitati minine. Printre numeroasele exemple n acest sens, el se refera si la Templ ul lui Solomon: contrar celor sustinute de traditia iudaica, acesta nu a fost co nstruit exclusiv n cinstea lui lehova, ci si a celei ce o celebra pe zeita Ashera h. Patai precizeaza: Venerarea zeitei Asherah, consoarta lui lehova... era un ele ment integral al vietii religioase n anticul Israel, naintea reformelor instituite de regele losia n anul 621 .Hr."75 Templul lui Solomon a fost construit dupa mode lul templelor feniciene, care la rndul lor au fost inspirate din arhitectura reli gioasa a Egiptului antic.7^ Multi specialisti considera ca imaginile gravat e pe Chivotul Legii l nfatisau pe lehova alaturi de o divinitate fe minina. Heruvimii de pe Chivot o reprezentau, de asemenea, pe zeita; c ei doi heruvimi" sculptati d in palatul regelui Ahab, n Samaria, snt identici cu reprezentarile clasice ale zei tei Isis. Grupari de evrei eretici", adoratori ai divinitatii feminine, au suprav ietuit n diverse regiuni, ndeosebi n Egipt.77 Chiar si n iudaismul

oficial, venerarea zeitei s-a pastrat, n ascuns", sub doua forme principale. Prima este personificarea lui Israel ca femeie; cealalta, imagine a ntelepciunii n ebra ica Chokmah, n greaca Sophia. Desi explicata n mod obisnuit ca o alegorie a ntelepc iunii divine, este clar ca Chokmah are o alta semnificatie: ntelepciunea este rep rezentata ca o femeie, coexistnd cu lehova de la nceputul nceputurilor.7^ Criticii snt de acord ca originile sale se afla n divinitatile feminine ale culturilor nveci nate. Burton L. Mack, de pilda, a subliniat in fluenta zeitelor egiptene Maat si Isis.79 In epoca lui lisus, iuda ismul nu-si uitase complet radacinile pagne; iu deii s-au convertit la alte religii n perioadele de do minatie romana si elena; r evolta macabeilor de la jumatatea secolului a l II-lea .Hr., spre exemplu, a fost cauzata n mare parte de schisma produsa de evreii apostati, care se nchinau, prin tre altii, lui Dionysos. Aspectul pagn, de venerare a divinitatii feminine, din i udaismul eretic ne poate ajuta sa ntelegem adevaratele motive si misiunea reala a lui lisus. Daca nu tinem seama de el, ne confruntam cu o contradictie evidenta: luate ca atare, desprinse din context, absolut toate spusele si actiunile lui a mintesc de scolile misterelor ndeosebi de cele ale cuplului Isis/Osiris; totusi, exista dovezi care sugereaza ca el si-a asumat n mod constient rolul de Mesia si ca Majoritatea adeptilor sai l considerau a fi regele lor. Chiar si cei reputati specialisti au respins ntregul material mesianic atunci acesta nu a corespuns ipo tezelor emise de ei; daca ei nu s-au nselat, nseamna ca lisus a fost, ntr-adevar, u n initiat al unei scoli a misterelor. Noi nsa nu ne-am putut declara multumiti cu respia_ gerea acestui material, deoarece ar nsemna ca mai multe episoade din Eva nghelii precum intrarea lui lisus n Ierusalim calare pe utj asin snt pure inventii . Desi exista cu adevarat unele episoade fic_ tive n Evanghelii (mai cu seama cel e referitoare la copilaria sa) dovezile atesta ca aceste fragmente la care ne-am referit snt autentice. Asa cum am vazut n Capitolul 11, evenimentele ce au culmin at cu intrarea triumfala a lui lisus n Ierusalim par a fi fost aranjate dinainte de pilda, asinul pe care avea sa calareasca lisus, pentru a mplini profetiile mes ianice. Dovezile referitoare la aceste pregatiri se gasesc chiar n Evanghelii, de si este clar ca autorii textelor nu si-au dat seama de semnificatia lor. Daca ei ar fi inventat episodul respectiv, n mod cert nu ar fi nascocit si dovezile n sin e. Si atunci, care au fost intentiile reale ale lui lisus? Poate c a s-a folosit de mania" mesianica a vremii pentru a readuce n actuali tate venera rea zeitei; l a urma urmei, daca el era, asa cum s-a sustinut, urmas al regelui David, acest l ucru nu ar fi constituit ctusi de putin un obstacol, fiindca nsusi David fusese un adorator al divinitatii feminine, la fel ca si regele Solomon, de altfel. Poate ca lisus a fost un preot isian care a ncercat sa le prezinte iudeilor o versiune acceptabila pentru ei a religiei egiptene sau care a folosit tendintele promesi anice pentru puner ea n aplicare a altor planuri secrete pe termen lung, ce impli cau initieri ezoterice si care au culminat, probabil, cu rastignirea, n plus , lis us nazoreanul" fiind, facea parte dintr-o familie" primitiva de secte iudai ce

eretice care ar fi diseminat, se pare, forma originala a religiei. Nu put em dect sa banuim care era natura convingerilor nazorene, dar n ceea ce-1 priveste pe li sus, ele se armonizau perfect cu propriile conceptii despre mistere, n orice caz n sa, lisus nu a fost att Fiul lui Dumnezeu, ct mai degraba Fiul Zeitei. Ideea ca el ncerca sa reinstituie cultul divinitatii feminine n rndul evreilor este bine docum entata. Acesta este, de fapt, conceptul atribuit lui lisus n Levitikon, acel text esential al miscarii ioa-nite. Conform acestuia, lisus este un initiat al cultu lui osirian, care ntelege ca religia initiala a lui Moise si a triburilor lui Isr ael a fost. de fapt, religia egipteana si ca evreii uitasera ca exista si o zeit a. Desigur, nimic din toate acestea nu constituie o dovada irefutabila dar ipote za este sustinuta, asa cum vom vedea n capitolul urmator, din unele surse extrem de surprinzatoare. Orict de uimitor ar parea acest lucru, similaritatile dintre c restinismul timpuriu si cultul isian/osirian erau recunoscute de Bise-rjca acelo r vremuri. De fapt, cele doua religii concurau" pentru jnjntile S i inimile acele iasi populatii; lsn d la o parte insistenta crestinism ului asupra faptului ca fon da torul sau a fost un om n came si o ase, doctrinele lor erau identice. Cultul i sian din vremea lui lisus nu era exact acelasi cu cel care sa dezvoltat n Egipt na inte de perioada de nflorire a imperiului elenistic; atributele zeitei s-au modif icat n timp, asimilnd trasatu rile altor divinitati feminine, n secolul al IV-lea .H r., n timpul dominati ei elene n Egipt, a aparut un nou cult al lui Isis si Sera p is (echival entul grec al lui Osiris) o combinatie a mai multor scoli ale m iste relor. Cultul a ajun s la Roma nainte de anul 200 .Hr., dupa ce se raspndise n ntregu l imperiu. Principalul sau centru se afla totusi n Egipt , la Serapeum-ul din Ale xandria, un alt centru important fiind cel d in Delos.^0 Masele populare ale Rom ei au ndragit cultul zeitei Isis si 1-au mbratisat din toata inima. Miscarile popu lare de acest tip erau totdeaun a tratate cu suspiciun e de autoritati, care le considerau un punct de pornire a curentelor subversive; n consecinta, isienii din Roma a u fost supusi la numeroase persecutii. In cele din urma, Senatul a ordon at distrugerea templelor nchinate zeilor Isis si Serapis n capita la imperiului, n ciuda constientizarii depline a consecin telor, n u s-a gasit nici un muncitor d ispus sa le demoleze. Cultul a fost interzis n mod oficial de lulius Cezar. In an ul 43 .Hr. nsa, triumviratul a ordonat pe neasteptate construirea unui nou templu n chinat cuplului Isis-Serapis. Aceasta decizie

a fost, poate, rezultatul celebrei relatii dintre Marc Antoniu S1 Cleopatra; ei i-a placut ntotdea una sa fie nfatisata sub chipul 2eHei Isis, n vreme ce iubitul e i era nfatisat ca Osiris sau Dionysos. Marc Antoniu prefer a sa fie numit Noul Di onysos. n timpul Domniei sale, Cleopatra a impus venerarea zeitei Isis ca religie nationala a Egiptului. Cele mai severe persecutii ale isienilor din Roma au avu t loc n 19 d.Hr., n timpul mparatului Tiberiu, cnd preotii cultului au fost crucific ati si 4 000 de membri au luat calea exilului. Persecutiile mpotriva lor au coinc is cu acelea mpotriva evreilor din capitala imperiului. Motivul acestui exces de zel dublu din partea autoritatilor este neclar. Josephus a scris n cronicile sale despre aceste evenimente si le-a atribuit unui scandal n care un preot isian l-a ajutat pe un nobil roman n ncercarea acestuia de a o seduce pe sotia altuia n temp lu, dar tinnd seama de moravurile naltei societati romane, cazul nu ar fi strnit n m od normal nimic mai mult dect o simpla ridicare din umeri. Probabil ca Josephus a dorit sa faca o distinctie ntre persecutiile la care au fost supusi isienii si c ele care i-au afectat pe evrei, dar motivul real pare a fi acela ca primii fuses era implicati ntr-o serie de miscari sociale.81 Ceva neobisnuit s-a ntmplat nsa cu r eligia isiana a epocii respective. Iata ce afirma R. Merkelbach n lucrarea Mn, Myt h & Magic (Om, mit si magie")'. Este clar ca biserica zeitei Isis a avut o misiune n p rioa da imperiala... Prin urmare, este nendoielnic ca propaganda n favoarea ei era n floare".82 n primul secol al erei crestine, situatia s-a schimbat si cultul sia facut adepti n rndul claselor sociale superioare si chiar printre mparati. Caligu la a sustinut activitatea de constructie a templelor si a instituit festivaluri isiene. Claudiu si Nero erau atrasi de cultele misterelor n general si ndeosebi de cultul lui Isis. Alti mparati din perioada ulterioara au devenit chiar membri ai cultului. Veneratia zeitei Isis a continuat nestingherita pn la sfrsitul secolului al IV-lea, cel mai mare rival al sau fiind crestinismul . In anul 391 d.Hr., cr estinii au distrus Serapeum-ul din Alexandria si au luat masuri pentru a suprima cultul pretutindeni. Ultimul festival isian ofici al s-a desfasurat n Roma, n 394 . Dar de ce era cuinii zeitei Isis att de popular? Ce le ofer ea el adeptilor sai ? Asa cum am vazut, le promitea mntuirea individuala si le garanta existenta unei vieti de apoi eterne. Asa cum sustine Sharon Kelly Heyob n The Cult of Isis amon g Women in the Graeco-Rornafl World (Cultul lui Isis la femeile din epoca greco-r oman", 1975): Isis a devenit n cele din urma o zeita mntuitoare, n sensul de baza al termenului. Mntuirea individuala putea fi asigurata prin participarea la misterel e ei. Credinta ca imortalitatea putea fi obtinuta era principala sa doctrina". M erkelbach continua aceasta idee despre cultul zeitei Isis: Era popular fiindca ra spundea dorintei de mntuire personala (asemenea crestinismului), ideile filozofic e platoniciene ncepnd sa fi e asociate cu el (la fel ca n cazul crestinismului).84 Marturisite, pacatele erau iertate prin cufundarea n apa...85" S.G.F. Brandon sub liniaza ca aceste doua concepte cufundarea n apa si ceea ce simboliza ea, adica p urifica rea spiritua la si renaste

rea ulterioara au fost corelate n Egipt n cadrul ritualurilor din scolile misterel or lui Osiris si ca: Acest proces dual menit sa asigure nemurirea nu mai este ntlni t nicaieri altundeva, pn la aparitia crestinismului".86 ntr-adevar, exista o parale la strnsa ntre descrierea pe care o face Pavel botezului si cea din scolile mister elor osiriene.87 La fel ca n crestinism, mntuirea personala a credinciosului depin de de cainta acestuia. De fapt, n epoca romana trzie, doar aceste doua religii au pus un accent deosebit pe cainta .88 Si mai exista o similaritate fra panta ntre practicile din cult ul isian si cele ale catolicismului de mai trziu: con ceptul de confesiune, de marturisire a pacatelor; credinciosul si recunostea pacatul n fa ta preotului, iar acesta nalta rugi catre Isis pentru a-i obtine iertarea.89 O al ta trasatura comuna isienilor si Bisericii Crestine timpurii ta ciuda parerilor n cetatenite este rolul activ jucat de femei, desi se estimeaza ca numarul preotil or l depasea pe cel al preoteselor. Cu toate acestea, din punctul de vedere al im plicarii si al statutului sPmtual, cele doua sexe erau egale. Cultul isian se co ncentra pe aspectul matern al zeitei, celebrndu-i atributele de sotie si de mama, fara a neglija nsa celela lte talente ale femininitatii sale. n consecinta, trini tatea Isis Osiris exercita o influenta puternica asupra vietii de familie a erel or: femeile, barbatii si copiii deopotriva aveau sentimentul ca snt ntelesi de zei i lor. Mirenii detineau un rol activ n cadrul religiei spre deosebire de situatia de la Roma, n care preotii barbati, exercitau un control total asupra enoriasilo r si existau numeroase asociatii" ale laicilor pe lnga temple. Din punct de vedere sexual, cultul isian ncuraja monogamie si sustinea caracterul sacrosanct al fami liei. Si, cu toate ca o serie de critici din Roma i-au acuzat pe isieni de compo rtament imoral aceiasi critici sau plns, pe de alta pa rte, de perioadele regulat e de abstinenta sexuala pe care le respectau consoartele lor de religie isiana. n zilele de glorie ale cultului, n Egipt, cea mai importanta sarbatoare isiana era ziua de 25 decembrie, cnd se aniversa nasterea lui Horus, fiul zeitei Isis. Doua sprezece zile ma i trziu, pe 6 ian uarie, se celebra nasterea celuilalt fiu al ei , Aion. Ambele date au fost prelua te ca atare de crestini; Biserica Ortodoxa de rit vechi sarbatoreste Craciunul pe 6 ianuarie, n secolul al IV-lea, crestinii d in Egipt celebrau n aceast a zi botezul lui lisus, prelund o serie de elemente din festivalul de dicat lui Aion, printre care si ritul botezului cvi apa din Nil. n lucrarea Mn, Myth & Magic, S.G.F. Brandon remarca evidenta influenta a festivalur ilor isiene asupra obiceiurilor populare crestine asociate cu Boboteaza"90. Dar multe dintre cultele misterelor din epoca lui lisus implic au practici similare. Spre exemplu, toate afirmau ca initiatii lor s-au nascut din nou" si, asa cum no teaza Marvin W. Meyer n The Ancient Mysteries (Misterele stravechi"): n mod obisnuit , mystal (initiatii) mparteau mncare si bautura n cadrul unor celebrari rituale si uneori puteau deveni una cu divinul lund parte la o ma sa sacra mentala simila ra c u mpartasania crestina.

Despre mena dele salbatice ale lui Dio-nysos, de pilda, se spunea ca devorau car nea cruda a unui animal n omophagJa, festinul carnii... Descrierile ospatarilor c u carne cruda sugereaza ca participa ntii credeau ca ingereaza astfel nsusi zeul. .. n misterele lui Mithra, initiatii luau parte la o ceremonie care a minteste att de mult de Cina cea de taina a crestinilor, n ct a constituit un motiv de deruta si stnjenea la pentru apologetul crestin Iustin Ma rtirul, n conformitate cu acest a , mystai cultului mithra ic mncau pine si beau a pa (poate apa amestecata cu vin ) n cadrul unei mese initiatice ca o diavoleasca imitare, se gra beste apologetul sa a dauge, a mpartasaniei crestine".91 Orict de mare ar fi asemanarea celorlalte culte ale misterelor cu crestinismul timpuriu si cu nvataturile lui lisus, cultu l lui Qsiris este ce l care, dupa toate probabilitatile, le-a inspirat n mod dire ct. S .G.F. Brandon l descrie pe Osiris ca fiind un prototip al lui lisus".92 Isto ria Bisericii timpurii din Egipt este foarte sugestiva n privinta similaritatilor dintre crestinism si cultul zeilor Isis/Osiris. Ist oricii recunosc ca exista n umeroase necunoscute referitoare la originile si dezvoltarea religiei crestine n Egipt; tot ceea ce se stie sigur e faptul ca s-a desprins din da dimensiunilor s i trunchiul principal la o data foarte timpurie, n ciu a importantei sale ca metr opola, Alexandria este ar nu ignorata aproape complet de autorii Noului Testament, fiind mentionata o singura data. (Dar, asa cum vom vedea, acea unica mentiune e o semnificatie profunda pe ntru investigatia noastra.) De asemenea, exista nici o nregistrare scrisa despre Biserica pna n secolul al III-le a d.Hr.; s pecialistii considera ca arh ivele au fost distruse n totalita te de factiunea cr estina dominanta.93 n mod cert, ramura egipteana a crestinismului avea n ea nsasi c eva extrem de deranjant pentru Biserica. Un indiciu n acest sens ne este oferit, poa te, de faptul ca, atun ci cn d Serapeum-ul a fost distrus, n anul 391 d.Hr., m ulti dintre credin ciosi au trecut la Biserica Crestina Copta (Egipteana).94 Bis erica Copta si-a pastrat n decursul timpului independenta totala fata de Roma sau de Biserica Rasariteana. Doctrinele sale snt, n mod nendoielnic, o combinatie de c redinte egiptene si crestine, asimilarea celor doua decurgnd cu extrema usurinta. Dupa a nul 391, Biserica Copta a adoptat ca simbol crucea egipteana ankh pe car e o foloseste nca si astazi. Mircea Elia-de afirma n acest sens: Coptii se consider a adevaratii urmasi ai vechilor egipteni".95 Numeroase piese ale mozaicului stud iat de noi au luat fiinta n aceeaasi epoca si n acelasi spatiu geografic. Alexandria acelei vremi a fost un v eritabil creuzet de idei si convingeri din care au Deriv at apoi ermetismul, gno sticismul, textele de la Nag Hammadi 51 Alchimia n forma sa moderna". Toate erau, n esenta, expresii ale aceluiasi accent pus pe forta transcendenta a femininului si pe magia comuniunii zeitei cu zeul ei.

Trist este faptul ca, desi conexiunile dintre crestinism si re ligia isiana/osir iana snt cunoscute specialistilor de mai bine de saize ci de ani, putini crestini stiu despre existenta lor. Desigur, poate nu-i intereseaza ca lisus a fost unul dintr-un lung sir de mntuitori, de zei care au murit si nviat, fiindca pentru ei credinta este mai importanta dect adevarul istoric. Pe de alta parte, aflnd despre aceste conexiun i din diverse alte surse, multi credinciosi s-au simtit nselati n tr-un fel de Biserica. Crestinismul nu este o religie fondata de unicul Fiu al l ui Du mnezeu, care s-a jertfit pentru pacatele noastre; crestinismul es te relig ia zeilor Isis si Osiris, prezentata sub o alta forma, n scurt timp nsa, a devenit un cult al personalitatii, axat pe lisus. Dar daca a fost cu adevarat un mision ar egiptean, putem crede ca nu a urmarit dect obiectivul altruist al slujirii zei lor sai? Ca nu a vrut dect sa ajunga la inimile si la sufletele oamenilor de rnd? Din imaginea generala lipseste totusi ceva, un element esential pentru a ntelege att omul, ct si misiunea sa. n mod cert, lisus a avut un tel material, un scop poli tic care s-a ngemanat cu intentiile sale de prozelitism isiano-osirian. Nu din ntmp lare si-a propovaduit el mesajul n att de multe zone ale Palestinei, adresndu-se un ui numar ct mai mare de oameni, n epoca si n regiunea respectiva, politica si relig ia erau inseparabile; un conducator religios de anvergura constituia totodata o forta pol itica redutabila. Orice campanie cu miza att de mare le pune probleme c onsiderabile celor din fruntea ei, nevoiti sa nfrunte vocile contestatare ce apar n mod automat, n acest caz, vocea i apartinea celui care venise naintea sa, celui c are striga n pustie. Si spre ea spre vocea lui loan Botezatorul ne vom ndrepta noi atentia acum. n partea nti a acestei lucrari am identificat doua filoane principal e axate asupra Mariei Magdalena si, respectiv, asupra lui loan Botezatorul ce se regasesc n toate ereziile pe care le-am analizat, n mod evident, ambele filoane a scundeau n ele o serie de cunostinte periculoase care, daca ar fi fost facute pub lice, ar fi riscat sa zdruncine Biserica din temelii, n cazul Mariei Magdalena, c ercetarile noastre au demonstrat veridicitatea acestei ipoteze, ea devenind astf el una dintre principalele chei care permit dezlegarea vechilor secrete tesute n jurul lui lisus. Gratie Mariei Magdalena am nteles ca el a fost un preot al relig ei egiptene, un adept pe care ea 1-a initiat prin intermediul sexului sacru ritu al. Aceasta este, dealtfel, semn ificatia eretica si chin tesenta cultului Marie i Magdalena. Pe langa faptul ca era reprezentanta traditiei pgne careia i apartinea , alaturi de lisus, pentru majoritatea gruparilor eretice de-a lungul timpului e a o ntruchipa pe nsasi zeita Isis. Dar ereticii au mai pastra t cu grija n ca un se cret, de a cea sta data codificat", n persoana lui loan Botezatorul. Si, la fel ca n caz ul Mariei Magda lena, loan a fost un om real, n carne si oase, care i-a

cunoscut pe lisus. Asadar, ce revelatii ne poate el oferi? CAPITOLUL 14 loan Hri stos Atunci cnd ne-am documentat cu privire la rolul lui Leonardo da Vinci n fabric area" Giulgiului din Torino, am fost uimiti de frecventa cu care loan Botezatoru l aparea n activitatea artistului florentin. P e lng faptul ca-i purta o admiratie sincera, multe dintre locurile n care a trait si a lucrat i-au fost poate printro coincidenta dedicate Botezatorului. La loc de frunte printre acestea se afla F lorenta si, mai cu seama, extraordinarul baptisteriu din inima sa. n 1995, n timp ce realizam un documentar de televiziune despre Giulgiul din Torino, am ajuns la aceasta constructie mpreuna cu o echipa de filmare cu ajutorul careia multumita siglei magice" BBC ne-am putut bucura de cteva clipe de singuratate n interior, nain te ca edificiul s-si deschida portile pe ntru public. Baptisteriul este o constru ctie ciudata, octogonala, ce dateaza din perioada primei cruciade si a carei for ma neobisnuita se dator eaza, probabil, templierilor; pe lnga bisericile circular e caracteristice, acestia au promovat si structura octogonala, inspirndu-se n aces t sens de l a Templul lui Solomon din Ierusalim. Am dorit sa vedem baptisteriu l n primul rnd deoarece unica sculptura a lui da Vinci care a supra vietuit pna asta zi (realizata n comun cu Giovanni Francesco Rustici) se afla pe unul dintre zidur ile exterioare ale cladirii. Era, desigur, o sta tuie a lui loan Botezatorul. Si , la fel ca Scoala din Arena, de Rafael (sus Mansell Collection) ] nfatiseaza pe L eonardo da Vinci sub chipul lui Platon, n partea stng, cu aratatorul ridicat. n lucr arile lui da Vinci, aratatorul ridicat este totdeauna asociat cu loan Botezatoru l, ca n ultima sa opera, Sfntul loan Botezatorul (jos, dreapta -Reunion des Musees Nationaux). Leonardo face o alta referire la Botezator in marea sa mistificare, Giulgiul din Torino, unde capul lui lisus" este despartit de trup, sugernd o deca pitare (jos., stng Holy Shroud Guild). n Cina cea de taina a lui Leonardo (sus - Man sell Collection) Sfntul loan", care sta la dreapta lui lisus, este n mod clar o fem eie. Sa fie oare aceasta Maria Magdalena, despre care se crede ca ar fi fost iub ita sau sotia lui lisus? Leonardo s-a pictat pe sine sub chipul celui de-al doil ea ucenic din dreapta, cel care priveste n partea opusa Mntuitorului. Aceasta nega re a lui lisus este vizibila si n Adoratia magilor (jos Mansell Collection): Leon ardo este cel din coltul din dreapta, jos. Remarcati gestul lui loan" lng copac. O versiune a Fecioarei pe stnci (stinga Reunion des Musees Nationaux) pare a-1 prez enta pe lisus binecuvntndu-1 pe loan - dar copilul binecuvntat fiind lng Maria, este posibil ca acesta sa fie lisus, binecuvntat de loan . Un poster rozicrucian din s ecolul al XIX4ea (sus - Michael Holford) l nfatiseaza pe Leonardo, n dreapta, ca Pas trator al Graalului". Multi cred ca el a fost Mare Maestru al Prioriei din Sion, la fel ca artistul francez din secolul XX Jean Cocleau, a carui fresca din bise rica NotreDame de France, Londra (jos - Clive Prince) releva un bogat simbolism eretic. n sudul Frantei, unde se crede ca ar fi murit Ma ria Ma gdalena,

multimi uriase pa rticipa la procesiunea anuala n care este purtat presupusul ei craniu (sus Clive Prince) acoperit cu o masca de aur (jos Clive Prince), n orasul St Maximin, Provence. n Marsilia, un basorelief din secolul al XV-lea (centru) o nfatiseaza ca Apostol al apostolilor". In toate locasurile de cult ale Mariei Mag dalena se gaseste si cte una dintre misterioasele Madone negre; ambele snt asociat e cu venerarea divinitatii feminine. Prioria din Sion nutreste o adoratie deoseb ita pentru Notre Dame de Lumieres, aflata linga Avignon (dreapta -Clive Prince). Maria Magdalena a fost totdeauna incomoda pentru Biserica, aceasta considernd-o o eterna penitenta (jos - Richard L. Feigen & Co.). Provincia Languedoc a fost d intotdeauna inima ereziei europene, n secolul al XIH-lea, catarii, al caror ultim bastion mpotriva papalitatii a fost Montsegur (sus - Comstock), au pastrat vii o serie de secrete despre lisus si Maria Magdalena. Zona era totodata un centru a l Cavalerilor Templieri (n stnga, sigiliul lor -British Library). Alte indicii des pre convingerile templierilor pot fi gasite n decoratiunile Capelei Rosslyn (drea pta - Derek Braid st Doug Corrance/Still Moving Pictare Company), predominant pa gne, oculte si masonice. ROSARIVM CONIVNCTIO SIVE Coitw. Un element-cheie al trad itiilor secrete din Europa era sexualitatea sacra. Aceasta celebrare a ntelepciun ii feminine, sau Sophia, era ilustrata, de pilda, de Venus adorata de cavalerii si eroii Graalului (dreapta). Secretele de ordin sexual erau fundamentale pentru alchimie (sus - Wellcome Institute Library, Londra). Forta sexualitatii feminin e constituie deopotriva nucleul unor miscari precum rozicrucianismul, ermetismul si anumite forme ale francmasoneriei. Sunbohsmul sexual este prezent chiar si n marile catedrale gotice Proiectate si realizate de cavalerii templieri. Printre cele mai frecvente caracteristici in acest sens stat rozasele si arcadele gotice (prezente n aceasta imagine a catedralei de la Chartres - A.F. Kersting), aceste a reprezentnd elemente ale anatomiei feminine intime: arcada, prin care edmciosul patrunde n trupul Mamei Biserici, simbolizeaza vulva Hozasa - sau roza - constitu ia n limbajul alchimistilor si al trubadurilor 0 anagrama pentru eros sau dragost ea sexuala. Inexplicabila avere a abatelui Sauniere de la Rennes- le-Chteau i-a p ermis sa construiasca o resedinta complexa (sus: planul trasat de artistul franc ez Alain Feral), pe care a proiectat-o si a decorat-o n conformitate cu principii le oculte si masonice. Spre exemplu, Turnul Magdala contrasteaza clar cu un deli cat tum din sticla, cele doua simboliznd conceptul gnostic de echilibrare a contr ariilor (jos Clive Prince). In biserica de pe domeniul sau, demonul ce sustine v asul cu apa sfintita (alaturi, stinga jos Mary Evans Picture Library) ilustreaza , de asemenea, concepte masonice si oculte. Sauniere era obsedat de Maria Magdal ena: el nsusi a finisat basorelieful din biserica (alaturi, sus dive Prince). Mis terul 1-a atras chiar si pe Francois Mitterrand, care a vizitat domeniul cu cteva sptamni nainte de a fi ales presedinte al Frantei, n 1981 (alaturi, dreapta jos - A ndre Galaup/Midi Libre). La baza ereziei" europene se afla secreta credinta n zeit a Egiptului antic Isis (sus stinga British Museum), adesea disimulata sub forma cultului nchinat Mariei Magdalena sau Madonelor negre (sus dreapta). Studiile au dezvaluit ca lisus era un initiat al cultului lui Isis si Osiris din religia egi pteana (jos - British Museum). Descoperirile arheologice au demonstrat ca iudais mul nsusi si are radacinile n religia anticului Egipt. Spre exemplu, heruvimii" desc operiti ntr-un palat evreiesc din secolul al IX-lea .Hr. (alaturi, jos) sea mana i zbitor cu zeitele egiptene naripate (alaturi, sus - British Museum). Sa fi ncercat oare lisus sa readuca iudaismul napoi la originile sale?

loan Botezatorul a fost totdeauna un personaj important pentru gruparile eretice , printre care Cavalerii Templieri si Prioria din Sion, asa cum o demonstreaza s i statuia a cestuia din Baptisteriul din Florenta, sculpta ta de Leonardo da Vin ci (alaturi, jos -Bridgeman Art Library), si cea din biserica de la Renn es-le-C h teau (alaturi, sus Clive Prince). Mielul lui Dumnezeu de pe sigiliul templieril or din La nguedoc (dreapta - British Library) demonstreaza devotamentul lor fata de loan Botezatorul. Ideea superioritatii sale nu este specifica doar Europei; Wa ndeen ii din Irak si Iran l considera, de asemenea, pe lisus un uzurpator al l ui loan. Riturile lor au sta t axate pe botez (sus,stnga) si pe sngerarea rituala a Bunilor (sus, drea pta). Snt ei oare ultimii reprezentanti ai Bisericii lui loa n", care a influen tat convingerile cavalerilor templieri? Decapitarea lui loa n Botezatorul a exercitat dintotdeauna o influenta deosebita asupra pictorilor, s criitorilor si muzicienilor, asa cum o demonstreaza si lucrarea L 'Apparition (R eunion des Musees Nationaux) a lui Gustave Moreau, cu toate ca textul biblic con tine denaturari deliberate ale a devarului. Numerosi critici contemporani snt de parere ca a existat ceva dubios n legatura cu moartea lui loan Botezatorul; este oare posibil ca secretele att de bine pastrate ale gruparilor eretice sa cuprinda adevarul cu privire la decapitarea sa? Acesta sa fie revelatia aceea misterioas a de care s-a temut Biserica dintotdeauna? Toate celelalte reprezentari ale sa l e n opera lui da Vinci, si a ici notezatorul este nfatisat cu aratatorul ridicat. Asa cum am vazut, curentul eretic european este axat n parte pe figura lui loan B otezatorul, desi motivele reale ale acestei preferinte sn t neclare; chiar de la n ceputul investigatiilor noastre, cu ctiva a ni n urma, ne-am dat seama ca acest lu cru constituia un secret bine pastrat al unor organizatii de tipul templierilor sau al francmasonilor. Dar de ce con sidera ele ca misterul trebuie sa ranin nepat runs chiar si astazi? Imaginea traditionala a lui loan Boteza torul n crestinism este simpla si clara. Astfel, se considera unanim acceptat ca botezul lui lisus a marcat nceputul propovaduirii sale; de fapt, doua dintre Evangheliile canonice debuteaza cu episodul n care loan predica pe malurile Iordanului. Autorii l descri u ca pe un ascet nenduplecat, care a renuntat la viata de pustnic n desert pentru a ndemna poporul lui Israel sa se caiasca si sa se boteze. Chiar de la nceput, por tretul lui loan este conturat n termeni att de reci si de inflexibili, nct cititorul modern ncearca o senzatie de retinere; n fond, nu exista n textul Evangheliilor ni mic, nici un element care sa justifice veneratia patimasa cu care 1-au privit ge neratii ntregi de eretici, printre ei aflndu-se valori intelectuale deosebite, pre cum Leonardo da Vinci. De fapt, textul Eva ngheliilor releva foa rte putine ama nun te despre loan Botezatorul. Ni se spune ca botezul sau era un simbol exterio r al caintei si ca numeroase persoane au raspuns chemarii sale, ven ind sa f ie botezate n apa Iordan ului, printre acestea aflndu-se si lisus. n conformitate cu M arcu, Matei, Luca si loan Botezatorul a declarat ca el este doar precursorul mul t asteptatului Mesia, cel a nuntat de profeti, si 1-a recunoscut pe lisus ca fii nd acesta. Si, o data ce si-a ndeplinit acest rol, dispare aproape cu desavrsire d in scena . n Evanghelia dupa Luca se precizeaza ca lisus si loan erau veri, iar p ovestea conceptiei si a nasterii miraculoase a lui lisus este ntretesuta cu descr ierea evenimentelor evident mult mai putin miraculoase care au dus la venirea pe lume a lui loan. Parintii acestuia din urma, preotul Zaharia si sotia lui, Elis abeta, snt vrst-nici si nu au copii, dar Arhanghelul Gabriel i nstiinteaza ca au fos t alesi pentru a da viata unui fiu; la scurt timp dupa aceasta vestire, batrna El isabeta concepe un

copil. La ea vine apoi Maria, cnd ramne nsarcinata cu lisus. La acea data, Elisabet a era gravida n sase luni si, la auzul vestii aduse de Maria, pruncul ,,a saltat n pntecele ei"; astfel ea si da seama ca acesta avea sa fie Mesi a. Elisabeta o preaslaveste pe Maria, iar aceasta din urma rosteste cntarea" cunos cuta acum de catolici sub numele de Magnificat1. Mai departe, Evangheliile ne sp un cum, la scurt timp dupa ce 1-a botezat pe lisus, loan este arestat si nchis di n ordinul lui Irod Ant ipa. Motivul mentionat de cronicari este acela ca loan co ndamnase desc his recenta casatorie a lui Irod cu Irodiada, fosta sotie a fratel ui sa u vitreg, Filip; dat fiind ca cei doi divortasera, mariajul era mpotriva le gilor iudaice. Dupa un rastimp nespecificat -petrecut n nchisoare, loan a fos t ex ecutat. Povestea bine cunoscuta relateaza cum Salomea, fiica Irodiadei din casat oria anterioara, danseaza la ziua de nastere a lui Irod, iar el este att de ncntat, nct i promite ca-i va da orice-i va cere, chia si jumatate din mparatie". La ndemnul Irodiadei, fata i cere capul lui loan Botezatorul. Neputnd sa nu-si respecte promi siunea, Irod se vede nevoit sa accepte desi ajunsese sa-1 admire pe Botezator si ordona decapitarea lui. Ucenicilor sai li se permite sa-i ia trupul si sa-1 ngro ape, desi nu se specifica daca li s-a dat si capul sau nu. Povestea are toate in gredientele necesare un rege tiranic, o mama vitrega hapsna, o tnara dansatoare si moartea cutremuratoare a unui sfnt celebru , constituind deci o fertila sursa de inspiratie p entru generatii de scriitori, poeti, muzicieni si drama" turgi. Int riga pare sa exercite de fiecare data o fascinatie deosebita, ciudata poa te, ti nnd seama ca se rezuma doar la cteva versete din Evanghelie. Doua adaptari mai cu seama au scandalizat opinia la nceputul secolului XX. Una dintre acestea a fost o pera a lui Richard Strauss, n care o tnara de moravuri ndoielnice ncearca sa-1 seduc a pe loan n nchisoare si, respinsa fiind, se jzbuna cerndu-i capul si apoi sarutnd tr iumfatoare buzele lipsite de viata. Cea de-a doua, piesa cu acelasi nume a lui O scar Wilde, nu a avut dect o singura reprezentatie, publicul fiind oripilat de pu blicitatea facu ta anterior punerii n scena, care s-a axat pe faptul c dramaturgul nsu si interpreta rolul principal. Celebrul poster realizat de Aubrey Be ardsley pentru piesa ilustreaza modul n care \Vilde a interpretat povestea biblica, punnd si el accentul pe presupusa desfrnare necrofila a Salomeei. Acest melanj de erot ism imaginar nu are nimic de-a face cu relatarea seaca din Noul Testament, al ca rei unic scop pare a fi acela de a specifica n termeni indiscutabili c loan a fost nainte-mergatorul lui lisus, inferior acestuia din punct de vedere spiritual, si c a mplinit, ca Ilie rencarnat, profetia despre venirea lui Mesia. Pe lng Evanghelii nsa, mai exista o sursa de informatii usor accesibila cu privire la loan Botezat orul: tratatul lui Flavius J ose-phus, Antichitati iudaice. Spre deosebire de fr agmentul referitor la lis us, autenticitatea pasajelor despre Botezator este ind icutabil; acestea se

ncadreaza perfect n stilul tratatului si constituie o relatare impersonala, obiect iva, care difera n mod semnificativ de cea din Evanghelii.3 Josephus notea za c lo a n predica si boteza, mentionnd ca popularitatea si influenta sa asupra maselor a strnit ngrijorarea lui Irod Antipa, care 1-a arestat si 1-a executat ntr-o lovitur a fulgerat oare". Cronicarul nu ofera detalii cu privire la ncarcerare ori 'a cir cumstantele executiei lui loan si nu aminteste nimic despre criticile acestuia l a adresa casatoriei lui Irod. Relatarea sa sublini-az nsa uriasa sustinere popular a de care se bucura Botezatorul si Precizeaza c, la scurt timp dupa executie, Iro d a suferit o grava mfrngere ntr-o batalie esec pe care populatia 1-a considerat o Pedeapsa pentru uciderea lui loan. Ce putem deduce deci despre loan din textul Evangh eliilor si din cel al lui Josephus? n primul rnd, ca episodul botezului est e real, fiindca nsusi faptul ca a fost mentionat demonstreaza ca era prea bin e c unoscut pentru a fi omis; am remarcat mai devreme ca autori i Evangheliilor au p referat sa marginalizeze pe ct posibil rolul lui loan. Botezatorul si-a desfasura t propovaduirea la rasarit de Iordan -teritoriu care, mpreuna cu Galileea, se afl a sub stpnirea lui Irod Antipa. Relatarea din Evanghelia dupa Matei este contradic torie- cea a lui loan e mai clara si precizeaza numele a doua orase n care boteza loan: Betabara, dincolo de Iordan" (1:28) o localitate aflata n apropierea unei r ute comerciale si Enom, n nordul Vaii Iordanului (3:23). Cele do ua orase snt la o distanta considerabila unul fata de celalalt, astfel ca loan trebuie sa fi cala torit mult n cursul misiunii sale. Impresia de ascetism dus la extrem, sugerata d e traducerea textelor evanghelice, poate fi doar o greseala de interpretare. Ter menul ori ginal din limba greaca, eremos, tradus prin desert" sau pustietate", def ineste orice loc singuratic. Acela si termen este folosit, de pilda, cu re ferir e la locul n care lisus hraneste multimile.5 n studiul sau asupra lui loan Botezat orul, considerat un etalon academic n domeniu, Cari Kraeli ng afirma ca regimul a limentar al lui loan lacuste si miere salbatica" nu sustine ipoteza unui stil de viata ascetic.6 Este, de asemenea, posibil ca propovaduirea lui loan sa nu se fi limitat doar la iudei. Desi la nceput mentioneaza ca loan i ndemna pe evrei" la pie tate si virtute, Josephus adauga ca si altii se adunau mpreuna (n jurul lui) (fiind ca erau la fel de entuziasmati auzi ndu-i nvataturile)"7. Unii comentatori cred c a acesti altii" nu pot fi dect ne-evrei si, n conformitate cu specialistul britanic n studii biblice Robert L. Webb: ... Nu exista nimic n text care sa sugereze ca ei ar fi putut fi altceva dect ne-evrei. Locul n care propovaduia loan arata ca el a vea probabil legaturi cu ne-evreii care strabateau rutele comerciale dinspre est , precum si cu ce i care traiau dincolo de Iordan".

O alta idee eronata este cea referitoare la vrsta lui loan, c onsiderata n general aproximativ egala cu cea a lui lisus. Din textele ce lor patru Evanghelii reies e nsa ca loan ncepuse sa predice, de fapt cu vr eo ctfva ani nainte de botezul lui li sus si ca era mai vrstnic dect acesta cu circa doi ani.9 (Povestea nasterii lui lo an redata n Evanghelia dupa Luca este, asa cum am vazut, n mare parte inventata si deci depar te de adevar.) Mesajul lui loan la fel ca cel al lui lisus era un at ac implicit la adresa cultului care avea la baza Templul din leusalim , viznd nu d oar posibila coruptie a reprezentantilor sai, ci nsasi esenta sa. ndemnurile sale la botez au nfuriat, probabil, autoritatile religioase, nu numai fiindca el susti nea ca propovduirea sa este superioara din punc t de vedere spiritual riturilor o ficia le, ci si fiindca era gratuita. n plus, exista unele a nomalii n modul n ca r e Evangheliile descriu moartea sa, mai cu seama daca facem comparatia cu relatar ea lui Josephus. Motivele atribuite lui Irod criticile sale la a dresa ma ria ju lui acestuia (Evan gheliile) si, respectiv, teama de influ enta politica a lui l oan (Josephus) nu se exclud reciproc. Culisele casatoriei lui Irod aveau, de fap t, implicatii politice, dar nu din cauza persoanei cu care se nsurase. Problema c onsta n identitatea celei de care divortase pentru a se casatori. Prima sa sotie fusese o printesa a rega tului arab Nabateea, iar divortul, considerat de famili a acesteia o insulta grava, declansase un razboi ntre cele doua regate. Nabateea se nvecina cu Pereea, teritoriu aflat sub sta-pnirea lui Irod si n care predica loa n. Prin urmare, criticile sale l Plasau oarecum n tabara dusmana, de par tea regel ui inamic, Aretas ceea ce nsemna un risc ca masele atrase de loan sa sfrseasca pri n a'l sustine nu pe Irod, ci pe regele Nabateei.10 Cele de mai sus pot parea put in exagerate, dar este derutant faptul ca autorii Evangheliilor au atenuat" motiv ele pentru care Irod a executat pe loan. Daca nsa acceptam ideea ca textele Evang heliilor erau doar materiale de propaganda si ca, atunci cnd trec cu vederea un e pisod, o fac n mod deliberat, alternativa ridica o alta ntrebare: de ce, n acest ca z, autorii Evangheliilor si-au dat osteneala pentru a mistific a respectivele mo tive? Este de nteles motivul pentru care ei au preferat ei sa elimi ne orice aluz ie la popularitatea lui loan aceasta preferinta se ncadreaza n politica" lor genera la cu privire la el , dar, daca tot au inventat ceva, de ce nu au facut-o n avanta jul lui lisus? Spre exemplu, ar fi putut sa scrie ca loan a fost arestat fiindca 1-a declarat pe lisus ca fiind Mesia. n relatarea din Evanghelii exista, de asem enea, si o greseala. Se sustine ca loan 1-a criticat pe Irod din cauza casatorie i acestuia cu fosta sotie a fratelui sau vitreg. Dar, cu toate ca informatia est e corecta din punct de

vedere istoric, fratele vitreg n chestiune nu era Filip, ci un alt Irod. Acest Ir od era, de fapt, tatal Salomeei. n ciuda faptului ca loan, la fel ca Maria Magdal ena, a fost marginalizat n mod intentionat de autorii Evangheliilor, n textele ace stora pot fi identificate indicii referitoare la influenta sa asupra contemporan ilor, ntrun episod ale carui implicatii se pare ca nu au fost sesizate dect de pre a putini crestini, ucenicii i spun Iui lisus: Doamne, nvata-ne sa ne rugam, cum i-a nvatat si loan pe ucenicii lui".12 Solicitarea lor poate fi interpretata n doua m oduri: nvata-ne niste rugaciuni, cum a facut si loan cu ucenicii sai" sau nvat-ne ace leasi rugaciuni pe care loan..." Apoi ni se spune ca lisus i-a nvatat rugaciunea pe care o numim noi astazi Tatal nostru (Tatal nostru care esti n ceruri, / Sfmtea sca-se Numele Tau..."). n secolul al noua sprezecelea nsa, reputatul egiptolog Sir E.A. Wallis Budge13 facea urmatoarea remarca legata de originile primel or cuvi nte ale rugaciunii Tatal nostru: o antica rugaciune egipteana adresata lui Amon, ncepe astfel: Amon, Amon, care esti n ceruri..." n mod cert, rugaciunea i preceda pe loan si pe lisus cu cteva secole, iar Tatal" invocat nu era nici lehova si nici p resupusul sau fiu, lisus. Prin urmar e, rugaciunea Tatal nostru nu a fost compus a de acesta din urma. n general, se considera ca loan a fost coplesit de venerati e la vederea lui lisus, nainte de a-1 boteza. Ni se induce astfel impresia ca ntre a ga sa misiune, poate ntreaga sa viata , a fost n dreptat spre acest eveniment cr ucial. De fapt, exista indicii clare ca lisus si Ioan desi strns asociati la ncepu tul misiunii acestuia din urma erau rivali aprigi. Ideea a fost remarcata de mul ti dintre cei mai reputati critici actuali. Geza Vermes scrie, spre exemplu: Auto rii Evangheliilor au dorit, fara ndoiala, sa lase impresia unei relatii de priete nie si respect reciproc, dar eforturile lor n acest sens au fost superficiale si analiza atenta a dovezilor fragmentare de care dispunem sugereaza ca, la nivelul ucenicilor fiecaruia, cel putin , sentimentele de rivalitate nu lipseau".14 Ver mes descrie totoda ta insi stenta lui Ma tei si a lui Luca asupra preeminentei l ui lisus comparativ cu loan ca fiin d fortata".Nu se poa te ca cititorului obiect iv sa nu i se pa ra suspicios faptu l ca loan subliniaza iar si iar superioritat ea celui care va veni dupa mine". Ni se face astfel portretul unui loan care se p loconeste n fata lui lisus. Hugh Schonfield afirma: Sursele crestine sugereaza ca exista o secta iudaica importanta ce rivaliza cu ucenicii lui lisus si care sust inea ca loan Bote zatorul era adevaratul Mesia..."15 Schonfield mentioneaza, de asemenea , apriga rivalitate" dintre discipolii celor doi, dar adauga ca - deoare ce influenta lui loan asupra lui lisus era prea bine cunoscuta ei nu 1-au putut d iscredita Pe Botezator si s-au vazut nevoiti, n schimb, sa insiste asupra ocu-!ui secundar al acestuia."16 (Fara o ntelegere a rivalitatii dintre ei, nu putem des lusi cu adevarat nici adevara tul rol al fiecaruia . Lasnd la o parte implicatiil e profunde asupra teologiei crestine nsesi, esecul de a recunoaste ostilitatea di ntre lisus si loan nu permite ntelegerea noilor teorii 111 domeniu. Spre l

exemplu, asa cum am vazut, Ahmed Osman Usthie chiar ca lisus a fost inventat de discipolii lui loan pentru a i a stfel prof etia sa despre cel care a vea sa vin a dupa el. n mod similar, n cartea The Hiram Key7, Knight si Lomas ca lisus si loa n erau un fel de co-Mesia, actionnd ca parteneri-conform teoriei lor, cei doi pre dicatori ar fi fost colegi apropiatidar se pare ca adevarul a fost cu totul altu l.) Concluzia logica este aceea ca lisus si-a nceput activitatea ca ucenic al lui loan si mai trziu s-a desprins de discipolii acestuia, pentru a-si forma propria sa grupare. (Este foarte posibil ca el sa fi fost ntr-adevar botezat de loan, da r ca un adept al acestuia, nu ca Fiul lui Dumnezeu!) n mod cert, Evangheliile men tioneaza ca lisus si-a recrutat primii ucenici din rndul discipolilor lui loan. n acest sens, specialistul britanic n studii biblice C.H. Dodds traduce expresia cel care vine dupa mine" (ho opiso mou ercho-menos), din Evanghelia dupa loan, prin cel care m urmeaza". Dat fiind ca ambiguitatea se pastreaza n engleza precum si n r o mna, de altfel , este posibil ca expresia sa desemneze un ucenic. Dodds este de parere ca acesta este adevarul.18 Cele mai recente analize ale Bibliei subliniaz a ca loan nu a facut niciodata celebra sa afirmatie despre superioritatea lui li sus si ca nici macar nu ar fi amintit vreodata ca acesta era Mesia. Exista si o serie de date concrete n acest sens. Evangheliile mentioneaza (ingenuu, am putea spune) ca, n temnita lui Irod fiind, loan pune la ndoiala autenticitatea misi unii lui lisus ca Mesia. Se sugereaza astfel ca nu mai era sigur ca avusese dreptate sustinndu-1 initial; acesta ar putea fi totusi un alt exemplu al dorintei cronic arilor de a adapta un episod real n functie de propriile lor obiective. Ar fi oar e posibil ca loan sa fi negat pur si simplu ca lisus er a Mesia, ba poate chiar s-1 fi denuntat n acest sens? Din punctul de vedere al mesajului crestin, implicat iile acestui episod snt sau ar trebui sa fie tulburatoare. Pe de o parte, crestin ii accepta faptul ca loan a fost inspirat divin cn d l-a recunoscut pe lisus ca M esia, dar ntrebarea sa din temnita demonstreaza ca avea ndoieli n aceasta privinta, n mod cert, ntemnitarea i oferise timp pentru a se gndi mai bine sau poate ca inspi ratia divina l parasise ntre timp. Asa cum vom vedea, discipolii de mai trziu ai lu i loan, pe care pavel i-a ntlnit n cursul activita tii sale misionare din Efes si C orint, nu stiau nimic despre presupusa afirmatie a nvatatorului lor referitoare l a cel care avea sa vina dupa el. Cea mai convinga toare dovada n sprijinul ideii ca loan gotezatorul nu 1-a proclamat niciodata pe lisus ca fiind mult asteptatul Mesia este faptul ca propriii sai ucenici nu 1-au recunoscut ca atare, cel puti n la nceputul propovaduirii sale. Era conducatorul si nvatatorul lor, d ar nicaier i nu se spune ca ei 1-ar fi urmat fiindca ar fi crezut ca este Mes ia. Identitat ea lui le-ar fi devenit totusi evidenta treptat, pe p

arcursul activitatii sale de propovaduire, dar aceasta a nceput dupa ce a fost bo tezat de loan; si atunci, daca loan declarase ca lisus este Mesia, de ce nimeni nu mai parea sa stie acest lucru? (n Evanghelii se mentioneaza clar ca adeptii l u rmau nu fiindca ar fi fost Mesia, ci dintr-un alt motiv.) Dar sa ne gndim la alta idee incitanta. Cnd miscarea lui lisus a devenit cunoscuta, Irod Antipa a nceput sa se teama si a crezut la un moment dat ca lisus era loan nviat sau rencarnat (Ma rcu 6:14): Si a auzit regele Irod, caci numele lui lisus se facuse cunoscut, si z icea ca loan Botezatorul s-a sculat din morti si de aceea se fac minuni prin el" . Cuvintele sale au constituit totdeauna motiv de nedumerire. Ce voia Irod sa sp una ca lisus era loan rencarnat? Greu de crezut asa ceva, fiindca amndoi au trait n aceeasi perioada, nainte de a examina n detaliu aceasta problema, sa remarcam nsa cteva din-fre cele mai interesante implicatii ale cuvintelor lui Irod. In primul rnd, este clar ca Antipa nu stia despre prevestirea Botezatorului, ca unul mai mar e" ca el i va urma; altfel, ar fi tras concluzia evidenta ca lisus era acela. Dac a apropiata venire a lui Mesia ar fi constituit o parte importanta a nvataturilor lui loan asa cum afirma Evangheliile , atunci Irod ar fi auzit si el despre ea. n al doilea rnd, cuvintele loan Botezatorul s-a sculat din morti si de aceea se fac minuni prin el" (prin lisus) sugereaza ca loan era deja cunoscut pentru minunil e si miracolele sale. Ideea este negata nsa ferm n Evanghelii; de fapt, Evanghelia dupa loan (10:41) are un ton att de emfatic n aceasta privinta, nct pare o mistific are. A transformat loan Botezatorul apa n vin, a hranit multimile cu cinci pini si doi pesti, a tamaduit bolnavii si a nviat chiar mortii? Poate ca da. Un lucru es te nsa cert: fiind un material de propaganda a miscarii initiate de lisus, Noul T estament nu putea contine astfel de informatii. O posibila explicatie privind bi zarele cuvinte ale lui Irod pare, cel putin la prima vedere, incredibila att n sen s literal, ct si metaforic. Dar sa ne amintim ca avem de-a face cu o epoca si cu o cultura att de deosebite de civilizatia actuala, nct par din multe puncte de vede re o cu totul alta lume. Asa cum sublinia Cari Krae-ling n 1940, cuvin tele lui I rod capata o semnificatie clara doar daca snt privite ca reflectnd ideile oculte p redominante n lumea greco-roman a epocii lui lisus.19 Aceast a sugestie a fost pre luata si elaborata de Morton Smith n cartea Jesus the Magician, scrisa n 1978.20 A sa cum am vazut deja, Smith este de parere ca popularitatea lui lisus poate fi e xplicata prin actele de magie egipteana al caror autor era. n acea perioada se cr edea ca, pentru a face lucrari de magie , vrajitorul trebuia sa aiba sub puterea sa un spirit sau un de mon. De fapt, Evangheliile amintesc acest lucru n pasajul n care lisus le vorbeste ucenicilor despre loan si despre acuzatia ca acesta are drac". Expresia nu se refera, asa cum am putea crede, la o posesiun e

demonica, ci la afirmatia ca loan avea un demon n puterea sa. n acest context, Kra eling sugereaza ca Irod Antipa s-ar fi putut referi la aceasta idee, fiindca nu numai demonii puteau fi supusi astfel, ci si spiritul unei fiinte uma ne, mai cu seama al unui ofl1 ucis. Un asemenea suflet ducea la ndeplinire credeau oamefl11 vremii toate dorintele stpnului sau. (O astfel de acuzatie a fost facuta ma i trziu mpotriva lui Simon Magul despre care s-a spus ca ar fi supus" spiritul unui baiat asasinat.) Kraeling scrie n acest sens: Detractorii lui loan au folosit prilejul mortii sale pentru a induce ideea ca sufletul sau devenise instrumentul prin car e lisus si ndeplinea lucrarile de magie neagra idee care, n sine, sugereaza puterea detinuta de loan".21 Pe baza acestei explicatii, iata cum. interpreteaza Morton Smith cuvintele lui Irod Antipa: loan Botezatorul a fost sculat din morti (de li sus, prin necro mantie; lisus l avea n stapnire pe loa n). Si de aceea (aflndu-se su b controlul lui lisus-Ioan), puterile acestea (inferioare) lucreaza p rin el (ad ica la ordinele sale)".22 n sprijinul acestei idei, Smith citeaza un text magic d e pe u n papirus aflat acum la Paris. Invocatia i este adresata semnifi cativ, po ate Zeului-Soare Helios: Da-mi putere asupra spiritului unui om ucis, din al caru i trup detin o parte.. ," Interesa nte n acest context sn t puterile pe care vra ji toria " i le confera magicianului: capacitatea de a vindeca si de a sti d aca un bolnav va trai sa u va muri, plus fa gaduia la ca vei fi vene rat ca un zeu..."2 4 Fa ptul ca popularitatea lui loan era mai mare dect cea a lui este ilustrata si de un alt episod al Evan gheliilor: cel n care Iisus le vorbeste multimilor n tem plul din Ierusalim.25 Preotii, cartarii s i ba trn ii i pun ntreba ri-capcan a, n spera nta ca- 1 vor tr age n cursa; el le ocoleste nsa cu a bilitatea unui politic ia n versat Preotii i cer sa spuna cu a cui autoritate vorbeste, ia r lisus le ra spunde printro alta ntrebare: Botezul lui loan venea din cer sau de la oameni?" In terlocutorii sai ramn un moment pe gnduri: Ei nsa vorbeau astfel ntre ei: Daca raspun dem: Din cer, va zice: Dar de ce nu 1-ati crezut? Si daca vom raspunde: De la oameni. .., se temeau de norod, caci toti socoteau ca loan a fost n adevar un prooroc". Co nfruntati cu aceasta dilema, preotii si recunosc nestiinta. Semnificativ n acest d ialog este faptul ca lisus a exploatat teama preotilor de popularitatea lui loan , nu de a sa proprie. Ani vazut ca Josephus a subliniat influenta si sustinerea de care se bucura lo an n rndul populatiei; desigur ca Botezatorul nu era doar un predicat or

oarecare, ci un conducator cu o deosebita forta interioara, care i zbutise s-si a traga un public urias, n conformitate cu scrierile lui Josephus, att evreii, ct si ne-evreii erau extrem de entuziasmati ascultndu-i nvataturile". Un episod ciudat di n Cartea lui lacob", o Evanghelie apocrifa numita si Protoevangelium, demonstreaz a ca loan era o persoana ' importanta n sine.26 ntr-adevar, aceasta Evanghelie a f ost scrisa i relativ trziu si include numeroase episoade din copilaria lui lisus pe care acum nimeni nu le mai ia n serios, dar cuprinde materiale provenite din m ai multe surse si, prin urmare, poate oferi informatii despre o serie de traditi i bine cunoscute. Este nsa dificil de nteles cum cineva care cunostea textul Evang heliilor canonice a putut inventa tot acest material. Conform relatarilor despre copilaria lui lisus si loan dupa familiara poveste a nasterii si a celor trei m agi, Irod ordon a uciderea pruncilor. Pna n acest punct, episodul din Protoevangel ium este identic cu versiunea din Noul Testament. Imediat nsa, situatia se schimb a. Cnd aude despre masacrarea pruncilor, Maria si ia copilul, " nfasoara n scutece s i l asaza pur si simplu ntr-un staul, prob abil pentru a-1 ascunde de soldati. Dar se pare ca loan era cel cautat de ei. Citim mai departe cum Irod si trimite oame nii pentru a-1 interoga pe tatal Botezatorului, Zaharia, iar acestia se ntorc si declara ca ul nu stie unde se afla sotia si fiul lui: Irod s-a mniat si a zis: Fiul lui are sa fie rege peste Israel." n aceasta Evanghelie, Elisabeta este cea care fuge cu pruncul ei spre munti. Astfel, exista o aluzie clara la o alta Sfnta Famil ie", poate chiar una rivala. Dupa cum am vazut, loan avea numerosi adepti care, ca n ca zul miscarii initiate de lisus, constituiau un cerc de ucenici apropiati, care l nsoteau pretutindeni; pe lnga acestia se aflau si oameni obisnuit i, veniti pentru a-i asculta propovduirea. De asemenea , la fel ca n cazul lui lisus, dupa moa rtea lui loan ucenicii au nceput sa scrie relatari ale vietii si fragmente al e nvataturilor sale, concretizate n ceea ce putem numi pe drept scripturile lui lo an. Specialistii stiu ca, la un moment dat, a existat o asemenea literatura ioani ta", dar ntre timp s-a pierdut. Poate ca a fost distrusa ori poate ca este pastra ta n secret de eretici". Se pare nsa ca anumite fragmente din ea nu corespundeau cu relatarile Noului Testament despre lisus si loan; altfel ar fi fost conservata n mod oficial, ntr-un fel sau altul. Modul n care Luca reda conceperea celor doi pr unci, loan si lisus, este extrem de interesant. Analiznd textul, criticii au ajun s la concluzia, fara urma de ndoiala, ca acesta este, de fapt, o combinatie a dou a povesti distincte, una privind conceperea lui loan, !ar cealalta referitoare l a lisus povesti care (n conformitate cu Kra eling) au f ost mbinate cu ajutorul uno r materiale fara leitura cu firul evenimentelor".27 Cu alte cuvinte, Luca (sau su rsa pe care a utilizat-o el) a luat doua povesti separate si a ncercat sa le unea sca printr-un artificiu literar: ntlnirea dintre cele doua viitoare mame, Elisabet a si Maria. Concluzia logica este aceea ca povestea copilariei lui loa n a fost initial indepen den ta de Evanghelii si ca, probabil, este mai veche dect cea a n asterii lui lisus.

Acest lucru are implicatii deosebite. In primul rnd nseamna ca existau deja relata ri despre loan. n al doilea rnd versiunea lui Luca n privinta nasterii lui lisus a fost adusa n prim-plan n mod intentionat, pentru a o umbri" pe cea despre loan. La urma urmei, miracolul" venirii pe lume a Botezatorului consta doar n fertilitatea parintilor sai att de vrstnici, n vreme ce Luca a firma ca lisus s-a nascut dintr-o ma ma fecioara . Si unicul motiv plauzibil pentru care Luca a relatat eveniment ele astfel este acela ca loan avea nca adepti, iar acestia riva lizau cu cei ai l ui lisus. Aceasta ipoteza este sustinuta de un alt element, recunoscut de specia listi, dar nca necun oscut de majoritatea crestinilor. Bine cunoscuta cntare" a Mar iei, Magnifica!, i-a apartinut, de fapt, Elisabetei si se referea la copilul ei. Cuvintele folosite o asociaza cu un personaj al Vechiului Testament, Hana, o fe meie care a fost stearpa pn la batrnete; prin urmare, situatia i co respunde mai deg raba Elisa bete i. De fapt, cteva dintre primele manuscrise ale Noului Testament precizeaza ca Elisabetei i apartine cntarea", iar Irineu, unul din tre Parintii Bis ericii, mentioneaza (n circa 170) ca ea, nu Maria, a rostit cuvintele respective. n mod similar, la circumcizia lui loan, tatal lui, Zaharia, rosteste o profetie" sau un imn cunoscut azi sub numele Benedictus, n cinstea fiului sau nou-nascut.29 Nu ne ndoim ca acesta trebuie sa fi facut parte din povestea originala a nativit atii lui loan Botezatorul. AttMagnificat, ct si Benedictus par a fi fost imnuri" di stincte nchinate lui loan parte a unei Evanghelii a lui loan" ce a fost apoi modif icata de Luca pentru a deveni pe placul" adeptilor lui lisus. Acest lucru sugerea za ca au existat nu doar relatari ale vietii lui loan, ci si imnuri si versuri c e i-au fost dedicate. Dar au fost aceste traditii legate de loan cele care le-au oferit autorilor ma1 trzii ai Evangheliilor materialul din care s-au inspirat pe ntru a scrie istoria" lui lisus'? n The Essene Odyssey (Odiseea eseniana' )> Schonf ield afirma: Contactul cu adeptii Botezatorului... i-a familiarizat pe crestini c u povestile na sterii lui loan, n care el era micul Mesia vestit de pro roci, nas cut la Bethleem".30 n plus, o serie de texte bisericesti timpurii numite Cunoaster ea clementina" precizeaza ca unii dintre ucenicii lui loan chiar credeau ca el e ste Mesia.31 Iar Geza Vermes este de parere ca unele episoade din Evanghelii si din Faptele Sfintilor Apostoli sugereaza ca discipolii lui loan l considerau pe e l ca fiind Mesia.32 Faptul ca a existat o literatura a lui loan" ofera raspuns la numeroase ntrebari privind cea de-a patra Evanghelie, atribuita ucenicului loan. Dupa cum am vazut, materialul prezinta o seri e de contradictii. Desi este unic a Evanghelie bazata pe o marturie oculara afirmatie sustinuta de amanuntele circ umstantiale din text , conti ne diverse elemente evident gnostice, care contraste aza att cu celela lte Evanghelii, ct si cu tonul general al materialului n sine. Ce l mai bun exemplu n acest sens este prologul" referitor la Dumnezeu si la Cuvnt. Ev anghelia dupa loan are cel mai virulent ton anti-Botezator, dintre cele patru ca nonice, si totusi este singura care precizeaza explicit ca lisus si-a

recrutat primii ucenici din rndul celor ai lui loan, inclusiv pe presupusul autor al textului, iubitul ucenic" nsusi.33 Dar aceste contradictii nu impieteaza valor ii intrinseci a Evangheliei. Este clar ca autorul a compilat textul pe baza mai multor surse, pe care le-a combinat si le-a interpretat conform propriilor s ale convingeri despre lisus, rescriind materialul acolo unde i s-a parut necesar so faca . Indiferent cine a fost a utorul ei real, a ceasta Evanghelie pare a fi marturia directa a iubitului ucenic", iar multi dintre cei care studiaza Noul Tes tament considera ca autorul s-a inspi rat si dintr-o serie de texte scrise de ad eptii Botezatorului, texte pe care dupa parerea specialistului n orien-alistica E dwin Yamauchi - al patrul ea evanghelist... le-a demi-hzat si le-a crestinizat".3 4 Materialul preluat de la adeptii Botezatorului consta n prolog si " asanumitele dialoguri revelatorii" dintre lisus si ucenicii sai. Specialistul german n studii biblice Rudolf Bultmann sustine ca acestea au fost ... considerate documente ori ginale ale a deptilor lui loan Botezatorul, care l preamareau pe acesta si i confe rea u initial lui rolul de Mntuitor trimis de pe Trmul Luminii. Prin urmare, o part e considerabila a Evangheliei dupa loan nu a fost crestina la origine, ci a rezu ltat din tra nsformarea unei tra ditii a Botezatorului."35 Sa remarcam ca aceste elemente din Evanghelia dupa loan au cel mai pronuntat caracter gnostic si, n co nsecinta, le-au cauzat cele m ai multe probleme istoricilor. Adesea s-a presupus ca, fiind att de contrastant cu teologia celorlalte Evanghelii si a Noului Testa m ent n genera l, materialul lui loan trebuie sa fi fost scris mult mai tr ziu. Da r faptul ca el provine dintr-o alta sursa dect discipolii lui lisu s modifica oar ecum imaginea si numerosi comentatori au asociat ce-a de-a p atra evanghelie cu o sursa gnostica precrestina", adaptata apoi de cronicar. Aceasta sursa pare a fi loan Botezatorul si ucenicii lui, gnostici ei nsisi. (Aceste descoperiri pot pun e capat controversei privind datarea Evangheliei dupa loan. Asa cum am vazut, se considera n general, d in cauza materialelor gnostice si non-iudaice continute, ca aceasta Evanghelie a fost scrisa dupa cele sinoptice. Dar daca lisus nu a fos t iudeu si daca o mare parte a materialului a fost preluat de la adeptii lu i lo an Botezatorul care au fost, asa cum vom vedea, gnostici este foarte posibil ca aceasta Evanghelie sa fie contemporana cu celelalte sau chi ar anterioara.) loan a avut numerosi adepti n cursul vietii, iar dupa moartea sa numarul acestora a c ontinuat sa creasca ntr-un mod similar cu cel nregistrat n dezvoltarea crestinismul ui. Exista dovezi ce sugereaza ca miscarea lui loan a devenit o Biserica n sine s i ca nu s-a limitat la teritoriul Palestinei, n cartea sa Jesus, publicata n 1992, A.N. Wilson scrie:

Daca religia lui loan Botezatorul (si stim ca a existat o astfe l de religie) a d evenit cultul dominant n regiunea mediteraneana, surclasndo pe cea a lui lisus, am putea crede ca stim despre aces t personaj interesant mai multe dect stim n reali tate. Cultul sau a supravie tuit pn la jumatatea anilor 50; cel care a compilat Fa ptele Sfintilor Apost oli lasa, n mod inocent, sa se nteleaga acest lucru. .. n Efe s, se considera ca a urma Calea (asa cum era numita religia acestor credincios i) n semna a urma Botezul Iui loan... Daca Pavel ar fi fost o personalitate mai slaba.. . sau daca nu si-ar fi scris Epistolele, probabil ca Botezul l ui loan ar fi fost religia care ar fi cucerit ima ginatia lumii antice, nu Botezul lui Hris-tos... Cu ltul s-ar fi putut dezvolta ntr-att nct actualii ioaniti sau baptistii sa creada ca ... loan era divin... Acest accident al istoriei nsa nu a fost sa fie".36 Prin ur mare, chiar Noul Testament descrie existenta unei Biserici a lui loa n n afara gr anitelor Israelului. Bamber Ga scoigne sc rie n aceeasi ordine de idei: Un grup de oameni pe care Pavel i-a ntlnit n Efes ne ofera indicii interesante cu privire la dezvoltarea unei asemenea religii potential e una pe care Pavel a strpit-o de la radacina".37 Grupul de oameni era, desigur, Biserica lui loan. nsasi existenta lo r ca entitate distincta, dupa ra stignirea lui lisus, sugereaza c& loan nu a pre dicat vreodata despre unul mai mare" care vine dupa el sau, daca a facut-o, perso ana aceea nu a fost lisus. Se pare c, la ntlnirea lui Pavel cu acestia, ioanitii nu aveau habar despre existenta unei asemenea profetii. Iar cultul lor nu era delo c nesemnificativ. S-a spus despre el ca avea un caracter international"38 si ca s e nti ndea din Asia Mica pn a n Alexa n dri a, n Faptele Sfintilor Apostoli se prec izeaza ca religia lui loan fusese adusa n Ef es de un locuitor al Alexandriei pe nume Apollo unica referire la Alexandria din ntregul Nou Testament. Prin urmare, loan Botezatorul avea propriii sai adepti, devotati si numerosi, care i-au supra vietuit formnd o veritabila Biserica S-a presupus nsa asa cum sustine si A.N. Wils on n comentariul citat mai sus ca religia sa a fost absorbita de Biserica Crestin a n perioada ei de nceput. Desigur ca unele dintre comunitatile sale au fost surcl asate, ca acelea ntlnite de Pavel, de versiunea acestuia cu privire la m iscarea i nitiata de lisus. Dar exista dovezi convingatoare care atesta ca Biseri ca lui l oan a supravietuit. Ele subliniaza nsa rolul unui persona j ca re, la prima veder e, pare nelalocul sau n aceasta poveste, un personaj care pe ntregul parcurs al is toriei crestine a fost considerat parintele tuturor ereziilor", un practicant al magiei negre de cea mai joasa speta. Numele sau a fost dat chiar unui pacat, ace la de a ncerca sa cumperi" Sfntul Duh: simonia. Ne referim, desigur, la Simon Magul . j Spre deosebire de celelalte doua personalitati ma jore despre ; care am disc utat Maria Magdalena si loan Botezatorul , Simon ' Magul nu a fost ctusi de putin margin alizat de primii cronicari crestini, ba dimpotriva. El este considerat nca , fara dubii, un personaj malefic, omul

care a ncercat sa-1 imite pe lisus si care s-a infiltrat la un moment dat n Biseri ca Crestina ce abia facea primii pasi, spre a-i afla secretele pna cnd a fost, des igur, dovedit de apostoli. Numit uneori si cel dinti eretic", Simon Magul este con siderat un pacatos pentru care aproape ca nu mai exista salvare. De ce? Un indic iu n acest sens ne este oferit de faptul ca, pentru primii Parinti ai Bisericii, cuvntul gnostic era sinonim cu eretic, iar Simon era gnostic (dar nu, asa cum cre deau ei, fondatorul gnosticismului). n Noul Testament, Simon este mentionat o sin gura data, n Faptele Sfintilor Apostoli (8:9-24). n mod semnificativ, era un samar itean care folosise vrajitoria pentru a cuceri" populatia Samariei. Cnd apostolul Filip vine n regiune pentru a predica, Simon este att de impresionat, nct cere sa fi e botezat. Dar aceasta se dovedeste a fi doar o stratagema din partea sa, pentru a nvat3 cum sa dobndeasca si el puterea de a da Duhul Sfnt. n acest scop le ofera b ani lui Petru si loan, fiind aspru dojenit de ei. n consecinta, temndu-se pentru s ufletul sau, Simon se caleste si le cere apostolilor sa se roage pentru el. Pari ntii Bisericii stiau nsa mai multe despre acest personaj, ia r rela tarile lor co ntrazic simpla poveste moralizatoare din Faptele Sfintilor Apostoli.39 Simon se nascuse n satul Gitta si era renumit pentr u abilita tile sa le de magician (de a ici provenind si numele sau), n timpul domniei lui Claudius (41-54 d.Hr., adica l a zece ani dupa rastignirea lui lisus), a plecat la Roma, unde a fost cinstit ca un zeu si chiar i s-a ridicat o statuie. Sama ritenii deja l considerau un zeu. Simon Magul calatorea mpreuna cu o femeie pe nume Elena, o fosta prostituata din orasul fenician Tir, careia el i spunea Primul Gnd (Ennoia), Mama Tuturor. Ideea a derivat din convingerile sale gn ostice: Simon considera ca primul gnd" al lui Du mnezeu precum si ntelepciunea/Sophia din filozofia iudaica, despre ca re am discu tat anterior a fost feminin, o femeie care a creat apoi ngerii si semiz eii, care snt, de fapt, zeii acestei lumi. Ei au creat Pamntul dup a instructiunile ei, da r la un moment dat s-au razvratit si au nchistat -o n materie, n lumea materiala. A stfel, ea a fost nchisa ntr-o serie de trupuri de femei (inclusiv n cel al Elenei d in Troia), n fiecare ncarnare fiind supusa unor umilinte de nesuporta t, tot mai g rave, pna ce a sfrsit ca prostituata n orasul-port Tir. Dar mai exista o speranta, fiindca si Dumnezeu se ntrupase, sub nfatisarea lui Simon. Drept urmare, el a caut at-o si a salvat-o. Sistemul cosmologic ce cuprinde o serie de lumi pa ralele si de planuri inferioare si superioare ne este familiar noua, celor din ziua de as tazi. Desi detaliile variaza, a ceasta este convingerea gnostica ssentiala, care a supra vietuit pna n Evul Mediu, n vremea ca ta rilor, si care se afla la baza cosmologiei ermetice si deci a ocultism ului occidental, de la alch imie la ermetismul Renasterii. De asernen ea, exista similaritati evidente cu a lte sisteme de gndire asspre ca

re am discutat anterior. Cea mai semnificativa este a se- ea cu textul gnostic c optic Pistis Sophia, n ca re lisus por-n cauta rea Sophiei nchistate un person aj a sociat n mod explicit n textul respectiv cu Maria Magdalena.(Simon o numea pe Elen a, oaia sa pierduta".) Personificarea ntelepciunii ca femeie o prostituata! este v in aspect cu care deja ne-am familiarizat n aceasta investigatie. Pentru Simon, nt ruparea era literala, n persoana Elenei. Hugh Schonfield scrie n acest sens: ... Si monienii o venerau pe Elena ca fiind Atena (zeita ntelepciunii), divinitate ident ificata n Egipt cu Isis".41 Schonfield o asociaza de asemenea pe Elena cu Sophia n sasi si cu Astarte. Karl Luckert stabileste si el o conexiune ntre conceptul simo -nian de Ennoia ncarnat n persoana Elenei si zeita Isis.42 Geoffrey Ashe s adauga: (Elenei) i se reda gloria initiala, n chip de Kyria, sau mparateasa cerurilor" ,43 O alta sursa apocrifa ce dateaza din jurul anului 185 o descrie pe Elena ca fii nd neagra ca o etiopiana", mentioneaza ca dansa n lanturi si adauga: ntreaga putere a lui Simon si a Dumnezeului sau este aceasta femeie care danseaza" ,44 Irineu a l Alexandriei scrie ca initiatii cultului simonian duceau o viata imorala"45, dar din pacate nu ofera amanunte lamuritoare, n mod cert nsa, ei practicau ritualuri sexuale, asa cum indica si Ep ifanie n lucrarea s a, mpotriva ereziei: El impunea mistere obscene si ... eman atii a le trupurilor, emissionum virorum, fsminarum menstruorum, si cerea ca ei sa se reunea sca pentr u mistere n cele mai josnice adunaturi".46 *if (G.R.S. Mead, un cucernic victoria n, a pastrat n traducerea os mai sus expresiile respective n limba latina; cu toat e acestea, se pare ca secta lui Simon practica sexul magic n ritualuri ce implica u em anatii trupesti": sperma si snge menstrual.) Parintii Bisericii erau, n mod ev ident, nspaimntati de Simotl Magul si de influenta sa. Acesta pare a fi constituit o amenintare serioasa la adresa Bisericii fapt ciudat, dar care devine usor de n teles si ne dam sea ma ct de multe avea Simon n comun cu Iisus. Reprezentantii Bis ericii s-au stra duit sa sublinieze ca, desi lisus si Simon propovduiau si faceau n mare parte acelasi lucru, inclusiv minuni, sursele puterii lor erau ct se poate de diferite. Simon folose a n acest scop vrajitoria, n vreme ce lisus era animat de forta Sfntului Duh. Pe scurt spus, Simon era o parodie satanica a lui lisus. A stfel, Ipolit afirma sec cu privire la Simon : El nu era Hristos".47 Epifanie ela boreaza: Din vremea lui Hristos si pn astazi, prima erezie a fost cea a lui Simon m agicianul si, cu toate ca nu era corect si distinct de tip crestin, a creat mare prapad prin tulburarea pe care a produs-o n rndu l crestinilor".48Mai mult dect att , n conformitate cu Ipolit:

... Asigurnd libertatea Elenei, a oferit mintuire prin cunostinte detinute doar de el".49 O alta relatare mentioneaza ca Simon avea capacitatea de a face minuni, inclusiv pe aceea de a transforma pietrele n pine. (Ac easta poa te fi o referire la ispitirea lui lisus, cnd Satana i ofera puterea de a face acela si lucru, dar e ste refuzat. Mai trziu nsa, ni se spune ca lisus a hra nit cinci mii de oameni cu cinci pin i si doi Pesti, ceea ce e cam acelasi lucru.) leronim citeaza din lucra rile lui Simon: Eu snt Cuvfntul lui Dumnezeu, eu snt cel stralucit, eu snt Paraclet ul, Atotputernicul. Eu snt ntregul lui Dumnezeu".50 Cu alte cuvinte, Simon se proc lama de esenta divina si le fagaduieste adeptilor sai mntuirea. n Faptele lui Petru si Pavel", scriere apocrifa, Simon Magul si Petru se ntrec n a rea duce la via ta un cadavru. Simon reuseste sa nvie doar capul, n vreme ce Petru reuseste n n. tregi me.51 Exista numeroase astfel de descrieri apocrife ale ntrecerilor" de magie ntre Simon Petru si Simon Magul, toate sfrsindu-se cu victoria previzibila a crestinul ui. Ele demonstreaza nsa ca popularitatea celui din urma era att de mare, nct a fost nevoie de inventarea unor povesti pentru a contracara influenta sa asupra masel or. Magul nu era doar un vrajitor itinerant, ci un filozof care si-a notat ideil e. Fireste ca lucrarile sale s-au pierdut, dar gasim citate ample n textele Parin tilor Bisericii, unde au fost incluse doar pentru a fi condamnate cu fermitate. Aceste fragmente ilustreaza n mod clar gnosticismul lui Simon si accentul pus de acesta pe existenta a doua forte opuse, dar complementare: una masculina, iar ce alalta femi nina. Iata, spre exemplu, un citat din lucrarea sa, Marea Revelatie": Din eonii universali exista doua mldite... una se manifesta de deasupra si este M area Forta , Mintea Universala ce structureaza totul , ma sculina, iar cealalta este de dedesubt, feminina , Marele Gnd care produce tot ce exista. Astfel, cuplnd u-se ntre ele, se unesc si manifesta Distanta de Mijloc... n aceasta rezidii Ta ta l... El este cel care a fost, este si va fi puterea masculin-feminina na din Put erea Nemarginita existenta dintotdeauna.. ,"52 Fragmentul aminteste de hermafrod itul alchimic, de androginul simbolic care l fascina pe Leonardo da Vinci. Dar de unde proven eau aceste idei ale lui Simon Magul? Karl Luckert53 considera ca rad acinile ideologice" ale nvataturilor lui Simon se afla n religiile Egiptului antic , si probabil ca nu greseste, dat fiind ca ele reflecta si poate chiar continua, ntr-o forma adaptata, acele culte. Desi scoala isiano-osiriana sublinia caracter ul opus si egal al zeitatilor masculine si feminine, acestea erau considerate un eori ca ngemanate n trupul zeitei Isis. n unele cazuri ea este reprezentata cu barb a si i se atribuie urmatoarea afirmatie: Desi snt femeie, am devenit barbat..." nva taturile Iui lisus si cele ale lui Simon Magul erau, dupa parerea Bisericii timp urii, periculos de asemanatoare si de aceea Simon a fost acuzat ca a ncercat sa fu re" cunostintele detinute de crestini. Acest

lucru este o recunoastere tacita a faptului ca nva taturile sal e erau compatibil e cu cele ale lui lisus si ca el facea chiar parte din aceeasi miscare. Implicat iile snt tulburatoare. Ritualurile sexuale ndeplinite d e Simon si Elena erau oare practicate, de asemenea, de lisus s i Magdalena? n conformitate cu Epifanie, gno sticii aveau o carte intitulata Marile ntrebari ale Mariei", despre care se spunea ca ar contine tainele miscarii lui lisus si care lua forma unor cer emonii obsce ne".54 Ar fi tentant sa ignoram aceste afirmatii sub pretextul ca sn t simple zvo nuri menite sa provoace agitatie, dar a m va zut ca exista dovezi ce sugereaza c a Magdalena era o initiata si initiatoare sexu a la n traditia prostitutiei de te mplu, al carei rol era acela de ho rasis: iluminarea spirituala prin intermediul actului sexual. n cartea sa Testament", John Romer subliniaza aceasta paralela: El ena Prostituata, asa cum o numeau crestinii, era Maria Magdalena a lui Simon Mag ul".55 Si mai exista o conexiune: aceea a probabilei lor origini egiptene. Karl Luckert spune despre Simon: Ca parinte a l tuturor ereziilor, el trebuie studiat nu doar ca un oponent, ci si ca un competitor evident al lui Hristos n Biserica Cre stina timpurie poate chiar ca un potential aliat... Ameninta rea pe care o const ituia Simon Magul deriva probabil din mostenirea lor egipteana comuna. Pericolul friza chia r posibilitatea ca el sa fie confundat cu nsusi Hristos..."56 Si Luck ert identifica o paralela strns ntre ceea ce considera el a fi misiunile celor doi. El recunoaste aparenta dihotomie din nvataturile lui lisus, constituita de faptu l ca adresa publicului" iudeu un mes aj egiptean, dar percepe si strns conexiune di ntre teologia ebraica initiala si cea egipteana. Despre Simon Magul afirma urmat oarele: (el)-.. considera ca este de datoria sa sa corecteze ceea ce... ' luase p robabil o ntorsatura gresita, si anume eliminarea ntregii dimensiuni feminine cons tituite de Tefhut-Mahet-Nut-Isis din Dumnezeul masculin".57 Acesta este, desigur , motivul pe care 1-am presupus privind misiunea lui lisus n ludeea acelasi cu ce l atribuit lui n Levi-ti kon. Luckert trage concluzia ca lisus a iesit victorios din riva lit atea sa cu Simon Magul numai fiindca a inclus n scenariu" si propria sa moarte. Imaginea se sch imba nsa radical daca luam n consideratie ideea ca ra s tignirea nu s-a soldat, poate, cu moartea lui. Lasnd la o parte paralela cu lisus , mai exista un aspect deconcertant si, pentru noi, ilustrativ cu privire la Sim on Magul: acela ca a fost un discipol al lui loan Botezatorul. Ma i mult dect att, a fost desemnat de loan ca succesor al sau (desi, din motive pe care le vom pre zenta mai jos, succesiunea nu avea sa fie una directa). Implicatiile acestui fap t snt extraordinare, fiindca Simon a fost

cunoscut mereu ca un vrajitor si un practicant al sexului magic, nu doar dupa mo artea lui loan Botezatorul. Nu putem spune deci despre el ca a ntors foaia comple t dupa ce maestrul sau a disparut din peisaj. Nu ne ndoim ca loan a stiut si a fo st de acord cu nvataturile lui Simon. Iar daca acesta din urma facea parte din ce rcul de initiati ai Botezatorulu i, nseamna ca a deprin s acest mestesug" chiar de la el ca si ceil alti ucenici de acelasi rang-Precum lisus... Urmatorul fragmen t este prelua t din lucrarea ,,Cunoa sterea clementina", din secolul al III-lea: La Alexandria, Simon si-a definitivat studiile de magie, fiind un adept al lui l oan, un Hemerobotezator (Botezator de zi; se stiu p rea putine n prezent despre ace st termen), prin care a ajuns sa nvete doctrinele religioase. loan a fost antemer gatorul lui lisus... ... Dintre toti ucenicii lui loan, Simon era preferatul lui , dar Ia moartea maestrului sau, el se afla la Alexandria si de aceea Dositei, u n alt ucenic, a fost ales pentru a conduce scoala".58 Lucrarea continua oferind explicatii numerologice extrem de complexe privin d motivul pentru care loa n ar fi avut treizeci de ucenici probabil doar n cadrul nucleului de initiati desi n r ealitate erau numai douazeci si noua si jumatate: unul dintre ei era o femeie si deci nu putea fi considerata o persoana ntreaga. Numele ei era Elen a... Amanunt ul este in teresant, deoarece contextul sugereaza ca ar fi fost acea Elena a lui Simon Magul, si ea ucenica a lui loan. Toate acestea lasa deconcertan ta impres ie ca Botezatorul, care a fost prezenta t totdeauna ca un puritan ascetic, era, de fapt, cu totul altfel. Cnd Simon s-a ntors din Alexa ndria , Dositei i-a ncredin tat con ducerea Bisericii lui loa n, desi nu chiar de bunavoie. Vedem deci nca o data ca orasul egiptean Alexandria are importanta sa n context, probabil fiindca aici au deprins protagonistii acestor evenimente tainele magiei. O secta care po arta numele lui Dositei a izbutit sa supravietuiasca pna n secolul al Vl-lea. Orig en mentioneaza: ... Un oarecare Dositei dintre samariteni a venit si a spus ca el era Hristos prorocit: De atunci exista pna astazi dositeeni, care au si scrieri ale lui Dositei si povestesc despre el ca n-a simtit gustul mortii, ci e nca viu" .59 Gruparea formata n numele lui Simon a rezistat pna n secolul al III-lea. Succes orul sau direct a fost Menandru. Dositeenii l venerau pe loan Botezatorul" ca nvatat orul cel drept... al Zilelor de Apoi".60 Si totusi, att secta sa, ct si cea a lyj D ositei au fost n cele din urma desfiintate de Biserica. Implicatia este clara: loan Botezatorul nu era un predicator oarecare, ci conducatorul unei organizatii cu sediul n Alexandria. Asa

cum am vazut, primii misionari ai uimiti sa gaseasca n Efes o Biserica a lui lo di n Alexandria. Tot n aceasta metropola mon Magul un samaritean si totodata succeso rul lui lisus. Fapt interesant, crestinii miscarii loan", si lui lisus au fost constituita acolo de Apol si Si desfasura activitatea oficial al lui loan si rivalul au venerat presupusul mormnt din Samaria al lui loan Botezatorul pn n secolul al IV-lea, cnd a fost distrus de mparatu l Iulian; acest lucru sugereaza ca a existat cel putin o traditie timpurie care l asocia pe Botezator cu acea regiune. (P oate ca parabola bunului samaritean a f ost, de fapt, o abila ncercare de a-i multumi pe discipolii lui loan sau pe cei a i Iui Simon Magul.) Dar nu exista nimic care sa indice ca Simon era evreu, fie e l si din Samaria. Nici chiar n cele mai virulente atacuri la adresa lui, Parintii Bisericii nu au spus vreodata ca el ar fi fost evreu - si tinnd seama d e agresi vitatea cu care evreii au fost acuzati de-a lungul timpului ca 1-au ucis pe Fiul lui Dumnezeu, acest lucru este deosebit de suges tiv. Am vazut deja ca loan pre dica ne-evreilor si ca a atacat cultul Templului d in Ierusalim baza religiei iu daice. Dupa toate probabilitatile, avea legaturi strnse cu Alexandria, dar mai se mnificativ este faptul ca succesorul sau a fost tot un ne-evreu. Toate acestea s ugereaza ca nici loan nu era evreu si ca, pe de alta parte, cunostea bine cultur a egipteana. Este straniu ca primii Parinti ai Bisericii, precum Irineu, au cons iderat ca la originea sectelor eretice" se afla tocmai loanl Botezatorul. La urma urmei, conform Evangheliilor, el a fost inventatorul" botezului si a trait doar pentru a-i netezi calea lui lisus. Dar stiau autorii Evangheliilor adevarul desp re loan? Si-au dat, oare, seama ca nu i-a fost un antemergator, ci un rival apri g, venerat el nsusi ca Mesia? Au nteles ei ca loan nu a fost ctusi de putin crestin ? De fapt, autorii Evangheliilor au reusit sa se razbune pe loan. Lau reconstrui t din temelii si, n acest proces, 1-au mblnzit" si j_au realiniat astfel nct fostul ri val poate chiar dusman al lui lisus sa apara ngenuncheat, coplesit de maretia si divinitatea acestuia. A u eliminat intentiile, cuvintele si faptele reale ale lu i loan si le-au nlocu it cu unele care sa se ncadreze n imaginea creata de ei cu pr ivire la lisus si la miscarea lui. Ca mijloc de propaganda, metoda a nregistrat u n succes urias, desi poate ca reusita s-a datorat, n parte, tendintei Bisericii a celor vremuri de a trata orice probleme de erezie" cu masa de tortura si rugul n f lacari. Povestea crestina n care credem astazi cu sinceritate este rezultatul cam pa niei de teroa re duse de Biserica si, deopotriva , al propagandei constituite de Evanghelii.

Dar, departe de influenta veninoasa a autoritatilor ecleziastice, ctiva dintre de votatii urmasi ai lui loan i-au pastrat memoria v ie, ca adevarat Mesia". Iar ei exista nca si astazi. CAPITOLUL 15 Urmasi ai Regelui Luminii n secolul al XVII-lea , misionarii iezuiti care s-au ntors din regiunea scaldata de fluviile Tigru si E ufrat, astazi Irak, au povestit despre o populatie numita crestinii Sfntului loan" . Desi traiau n lumea musulmana, nconjurati de arabi, membrii ei erau adepti ai un ei forme de crestinism centrate n jurul lui loan Botezatorul. Toate riturile lor religioase aveau ca punct focal botezul; acesta nu era pentru ei o ceremonie uni ca n viata omului, prin care un nou membru era primit n congregatie, ci detinea un rol important n toate sacramentele si ritualurile lor.1 nca de la primele contact e cu ei s-a constatat ca numele crestinii Sfntului loan" este ct se poate de incore ct. Secta l venereaza pe loan Botezatorul, ntr-adevar, dar nu poate fi considerata crestina" n sensul obisnuit al termenului: membrii ei sustin ca lisus a fost un f als profet, un mincinos care si-a indus n eroare semenii, n mod deliberat. Dar fii ndca traiesc sub continua amenintare a persecutiilor din partea evreilor, a musu lmanilor si a crestinilor deopotriva, au preferat sa se autodefineasca ntr-un mod ct mai inofensiv pentru toti cei din jurul lor. Din acest motiv si-au luat numel e de crestinii Sfntului loan". Stratagema este perfect ilustrata de urmatoarele cu vinte din cartea lor sacra, Ginza: Cnd lisus te asupreste, spune asa: Tie ti apartin em. Dar nu-1 marturisi n inima ta si nu renega glasul Domnului tau, marele Rege a l Luminii, fiindca celor mincinosi Mesia cel tainuit nu li se arata".2 n prezent, membrii acestei secte care mai traiesc nca n regiunile mlastinoase din sudul Irak ului si, n numar mai mic, n zona de sud-vest a Iranului snt cunoscuti sub numele de man-deeni. Snt oameni pasnici, profund religiosi, carora credinta le interzice v arsarea de snge si razboiul. Majoritatea traiesc n satele si comunitatile traditio nale, dar unii s-au mutat n orase, unde lucreaza ca aurari si argintari, mestesug uri n care exceleaza. Si-au pastrat limba si modul de scriere propriu, amb ele de rivate din ara-maica, limba vorbita de lisus si de loan. n 1978, numarul lor era estimat la mai putin de 15 000 de persoane, dar persecutiile la care Saddam Huss ein i-a supus pe arabii din z onele mlastinoase dupa Razboiul din Golf i-a adus, probabil, n pragul extinctiei; n orice caz, circumstantele politice din Irak nu p ermit aflarea unor date precise n domeniu.-^ Termenul mandean" nseamna, literal, gno stic" (de la manda, gnoza") si, teoretic, i desemneaza doar pe mireni, desi adesea este folosit pentru ntreaga comunitate. Preotii lor snt numiti nazoreani. Arabii le spun Subba, iar n Coran apar cu apelativul sabieni. Pn n anii 1880 nu s-au efectu at studii documentate asupra mandeenilor. Cele mai ample cercetari n privinta lor snt cele pe care le-a realizat Ethel Stevens (mai trziu, Lady Drower) n anii preme rgatori Celui de Al Doilea Razboi Mondial. Cercetatorii se bazeaza si astazi pe materialele pe care ea a reusit sa le strnga, printre care nu meroase fotografii facute cu ocazia diverselor ritualuri si copii ale car

tilor sacre mandeene. Desi ospitalieri, membrii sectei formeaza pe buna dreptate o comunitate nchisa, care si Pastreaza cu strasnicie secretele, iar Lady Drower a petrecut un timp ndelungat n ncercarea de a le cstiga ncrederea, n cele din urma, a r eusit: mandeenii i-au dezvaluit detalii despre doctrinele, credintele si istoria lor, oferindu-i acces la textele lo r sacre (n secolul al XlX-lea, savantii fran cezi si germani s-au straduit n zadar sa sparga acest zid al tacerii.) n mod cert n sa, mande enii pastreaza nca secrete pe care nu le-au mpartasit nici unui strain. Secta are o serie de texte sacre (ntreaga ei literatura este religioasa), cele ma i importan te fiind Ginza, Comoara" sau Cartea lui Adam", Sidia d'Yahya sau Cartea lui loan" (numita si Cartea Regilor"), si Hawan Gawaita, ce reda istoria sectei. Ginza dateaza din secolu l al Vll-lea d.Hr. sau chiar dinainte, iar Cartea lui lo an" a fost scrisa, probabil, mai trziu. Titlul face referire la loan Botezatorul, al carui nume apare n textele man-deene sub doua forme: Yohanna (termen mandean) si Yahya -numele arab sub care figureaza n Coran. Acesta din urma este folosit m ai des, ceea ce sugereaza ca textul a fost scris dupa cucerirea regiunii de catr e musulman i, la mijlocul secolului a l Vll-lea, cu toate ca materialul continut este mult mai vechi. Import ant este nsa ct de vechi. La un moment dat se con sid era ca mandeenii au compilat Cartea lui loan" si 1-au ridicat pe Botezator la ran gul de profet al sectei ca o stratagema abila de a evita persecutiile din partea musulmanilor, care nu tolerau dect ceea ce numeau ei popoarele Cartii" populatiil e a caror religie se bazeaza pe o carte sfnta si pe un profet; toti ceilalti erau considerati de ei pagni. Mandeenii snt nsa mentionati si n Coran, sub numele de sab ieni, ca un popor al Cartii", fapt care demonstreaz a ca erau cunoscuti ca grupar e cu mult nainte de cucerirea musulmana a regiunii, n orice caz, au fost persecuta ti, mai cu seama n secolul al XlVlea, cnd autoritatile islamice i-au adus n pragul disparitiei. Retragndu-se mereu din calea asupritorilor, mandeenii au ajuns n cele din urma sa ocupe teritoriul pe care traiesc n prezent, n conformitate cu legende le lor si cu cercetarile actuale , ei provin di n Palestina, zona din care au fos t siliti sa fuga n secolul I d.Hr. n decursul timpului s-au deplasat mereu spre es t si spre sud, n ncercarea de a evita persecutiile. Mandeenii existenti astazi snt, daca putem spune , vestigiile unei vechi religii cu o arie de raspndirs mult mai larga. n prezen t, credinta man deana este un fel de a ma lgam pestrit cj confuz : fragmente din iudaismul Vechiului Testament, forme gnostice, eretice, de crest inism si idei iraniene dualiste combinate formeaza cosmologia si teologia sectei . Problema consta n a distinge care au fost asa

credintele origina le ale man deenilor si ce a fost adaugat ulterio r. Se pare c a membrii gruparii au uita t n mare parte semn ificatia initiala a multor element e din religia lor. Dar unele generalizari au fost posibile, si ana liza atenta, detaliata le-a permis cercetatorilor sa discearna o serie de idei cu privire la credintele lor din trecutul ndeparta t. Aceste studii ne-au oferit si noua cteva i ndicii importante referitoare la loan Botezatorul si la relatia sa cu lisus. Man deenii con stituie asta zi unica grupare religioasa gnostica din lume: opiniile lor despre univers, despre actul creatiei si despre zei snt, toate, convingeri g nostice obisnuite. Ei cred ntr-o ierarhie a zeilor si a semizeilor de ambele sexe , cu o sciziune fundamentala ntre divinitatile luminii si cele ale ntunericului. F iinta lor suprema, ca re a creat universul si zeitatile mai mici, are diverse nu me, care se traduc prin Via ta", Minte" sau Regele Luminii". Aceasta a creat cinci f iinte de lumina ", fa pt care automat a adus pe lume cinci fiin te ale ntunericul ui, ega le, dar opuse primelor. (Accentul pus pe ega lita tea dintre lumina si b inele suprem este cara cteristica gn osticismului; nu exista, de pilda, pagina n Pistis Sophia, n care sa nu fie prezenta aceasta metafora . Pentru gnostici, ilum inarea nsemna , att n sens literal, ct si figurat, pa trunderea ntr-o lume a luminii. ) La fel ca n alte sisteme de gndire gnostica, pentru mandeeni semizeii snt cei car e au crea t si ca re guvern eaza universul material si Pamn tul. Omenirea a fost creata de o astfel de fiinta, numita (n fun ctie de versiunea mitului) Hiwel Ziwa sau Ptahil. Primii oameni au fost creaturile fizice Adam si Eva Adam Paghia si Hawa Paghia si corespondentele lor oculte", Adam Ka sya si Hawa Kasya. Ma nii cre d ca ei descind din parinti apartinnd ambelor seturi": Paghia si Hawa Kasya. Pentr u ei, ech ivalentul diavolului este zeita ntunecata Ruha, care stapneste tarmul ntun ericului, dar este considerata totodata Sfntul Duh. Accentul pus pe fortele egale si opuse ale binelui si ale rului, ale masculinului si ale femininului este o id ee tipic gnostica, fiind exemplificata n urmatorul pasaj: ... Pamntul este ca o fem eie, iar cerul e ca un barbat, fiindca prin el pmntul e fecund".4 O zeita importan ta , careia i se adreseaza multe dintre rugaciunile mentionate n cartile mandeene , este Libat, care a fost identifica ta cu Istar. Pentru mandeeni, celibatul est e un pacat; barbatii care mor necasatoriti snt condamnati sa se rencarneze; altfel , mandeenii nu cred n ciclul mortii si al renasterii. Atunci cnd omul se stinge di n viata, sufletul lui se ntoarce n lumea de lumina din care au venit initial mand eenii, fiind ndrumat pe acest drum gratie numeroaselor rugaciuni si ceremonii ofi ciate; multe dintre acestea si au originile, n mod limpede, n anticele rituri funer are egiptene. Religia si pune amprenta a supra tuturor aspectelor vietii de zi cu zi a mandeenilor, dar sacramentul lor esential este botezul, p ractica t chiar si la ceremoniile de nunta si de nmormntare. Botezul presupune cufundarea completa n bazine special create, care au loc la un ru numit Iordan. Din nici un ritual nu lipsesc o serie de strn- geri de mn

complexe ntre preoti si cei ca re snt botezati. Ziua sfnt a mandeenilor este duminic a . Toate comunitatile lor snt conduse de preoti, care primesc titlul de rege" (ma lka), da r anumite servicii religioase pot fi ndeplinite de laici. Demnitatea de preot este ereditara, iar clerul este compus din trei categorii: preotii obisnui ti, numiti discipoli" (tarmide), episcopii si un sef al poporului" desi de peste u n secol nimeni nu a mai fost considerat demn de aceasta pozitie. Mandeenii preti nd ca gruparea lor exista cu mult nainte de epoca lui loa n Botezatorul, pe care l considera un conducator de seama a l sectei lor, dar n imic mai mult. Ei sustin ca au para sit Palestina n secolul I d.Hr. si ca provin dintr-o regiune muntoasa pe care o numesc Tura d'Madai nca neidentificata de specialisti. Cnd au fost desc operiti de iezuiti, n secolul al XVII-lea, s-a presupus ca snt descendenti ai crit icii privesc cu mai multa aptul ca au existat, ca populatie, Dar dovezi ale apar tenentei lor iudeilor botezati de loan, dar n prezent seriozitate afirmatiile lor cu privire la f nainte de acea epoca si ntr-o alta regiune. la Palestina secolulu i I snt nca vizibile: scrierea lor este similara cu cea din jsfabateea, regatul arab nvecinat cu Pereea , unde si-a nceput loan Botezatorul propovduirea.5 Unele indicii dmHawan Gawaita s ugereaza ca mandeenii ar fi parasit Palestina n anul 37 d.Hr. cam n perioada rasti gnirii; nu se poate spune nsa cu certitudine daca acest lucru este doar o coincid enta sau nu.6 Sa fi fost ei alungati de o miscare rivala, cea initiata de lisus? Pna de curnd, specialistii au fost de parere ca mandeenii se nsala cnd sustin ca nu provin dintr-o secta iudaica disidenta, dar n prezent este unanim acceptat faptu l ca acestia nu au ascendenta iudaica. Desi n scrierile lor apar nume ale unor pe rsonaje mentionate n Vechiul Testament, mandeenii nu cunosc obiceiurile si tradit iile iudaice; de exemplu, baietii nu snt circumcisi, iar ziua lor de Sabat nu est e smbta. Toate acestea sugereaza ca ei au trait la un moment dat alaturi de evrei, dar nu au facut parte dintre ei.7 Un amanunt care i-a nedumerit dintotdeauna pe specialisti n legatura cu mandeenii este insistenta cu care ei sustin ca radacin ile lor se afla n Egipt. Lady Drower mentiona ca ei se considera, ntr-un f el, core ligionari" cu anticii egipteni, iar ntr-unul dintre textele lor sacre este scris: Oamenii Egiptului aveau religia noastra".8 Misterioasa regiun e muntoasa Tura d' Madai, din care sustin mandeenii ca provin, est e totodata cea n care s-a contura t religia lor, n rndul unei populatii care sustin ei a venit din Egipt. Numele sem izeului care stapneste lumea, Ptahil, seamana izbitor cu cel al zeului egiptean P tah si, asa cum am vazut deja, ceremoniile lor funerare amintesc pregnant de cel e din Egiptul antic. Dupa fuga lor din Palestina, mandeenii au trait o perioada pe teritoriile partilor si n Persia , sub dominatia sa sanida , dar s-au stabilit la un moment dat si n cetatea Harran - fapt care, asa cum vom constata, are o se mnificatie deosebita pentru investigatia noastra.

Mandeenii nu au sustinut niciodata ca loan Botezatorul a fost fondatorul sectei lor sau ca el ar fi inventat" botezul si l considera doar un mare chiar cel mai de seama conducator al lor, un Nasurai (nvatat). Ei pretind totodata ca si lisus a fost un Nasurai, dar a devenit apo i un rebel, un eretic, care a dus oamenii pe c ai gresite (si) a tradat doctrinele secrete..."9 Cartea lui loan"10 reda povestea celor doi, loan si lisus. Nasterea celui dinti este prevestita ntr-un vis si o st ea apare pe cer , deasupra locului n care se afla Enishbai (Elisabeta). Tatal lui este Zakhria (Zaharia) si ambii parinti la fel ca n Evanghelii snt batrni si lipsi ti de copii. Dupa nasterea lui loan, evreii comploteaza mpotriva lui, dar copilul est e aparat de Anosh (Enoh), care l ia si l ascunde ntr-un munte sfnt, de unde ace sta se ntoarce la vrsta de douazeci si doi de ani. Apoi devine conducatorul mandee nilor si -interesant un tamaduitor de renume. loan este numit Pescarul de suflet e si Bunul Pastor. Primul apelativ a fost utilizat deopotriva pentru Isis si pen tru Maria Magda-lena11, pentru Simon Petru (sub forma Pescarul de oameni"), iar c el de-al doilea pentru numerosi zei din regiunea Marii Mediteraneene inclusiv Ta mmuz si Osiris si, desigur, pentru lisus. n Cartea lui loan" se regas este o lamentatie a Botezatorului, care deplnge o oaie pierduta, mpotmolit a, fiindca i se nchina lui l isus. Conform legendelor mandeene, loan are o sotie, Anhar, dar aceasta nu are u n rol important n cadrul evenimentelor. Straniu este nsa faptul ca mandeenii nu pa r a avea cunostinta despre moartea lui loan prezentata att de dramatic n Noul Test ament. Din Cartea lui loan" reiese ca acesta s-a stins n pace si ca sufletul sau e ste ghidat apoi de zeul Manda-t-Haiy sub forma unui copil dar aceasta pare a fi d oar o prefigurare poetica a ceea ce credeau ei ca ar trebui sa i se ntmple Botezat orului. Multe dintre scrierile lor cu privire la el nu au rol ul unor relatari b iografice; totusi, faptul ca au ignorat, la urma urmei, moartea unui martir nu p oate dect sa ne sUrprinda. Pe de alta parte, este posibil ca acest episod sa cons tituie flucleul credintelor si al ceremoniilor pe care le pastreaza nca n Deplin s ecret. Dar ce putem spune despre lisus, asa cum apare el n Cartea jui loan"? Este mentionat aici sub doua nume: Yeshu Mesia si jvlesia Paulis (acest din urma term en se crede ca deriva de la un cuvnt persa n care nseamna nselator"), uneori fiindui atribuit si apelativul Hristos Romanul". Prima data apare n poveste cernd sa devi na discipol al l ui loan; textul este neclar, dar din el reiese ca lisus nu era un memb ru al sectei. Cnd vine la Iordan si solicita sa fie botezat, loan refuza, privind cu

nencredere motivele si valoarea sa, dar n cele din urma lisus l convinge, n momentul botezului, Ruha, zeita ntunecata, apare sub forma unui porumbel si arunca peste Iordan o cruce de lumina. Dupa ce devine ucenicul lui l oan ntr-o paralela frapanta cu povestea crestinilor despre Simon Magul lisus ncepe sa denatureze cuvntul lui loan, modifica botezul n Iordan si devine ntelept pr in nt elepciunea lui loan" (cuvintele i apartin Iui Kurt Rudolph).12 Hawan Gawaita l den unta pe lisus astfel: A pervertit cuvintele luminii si le-a preschimbat n ntuneric si i-a convertit pe cei care erau a i mei si a denaturat toate cultele".13 n Ginz a se spune: Nu-1 credeti (pe lisus), fiindca practica vrajitoria si tradarea".14 n cronologia lor confuza , mandeenii asteapta venirea unui personaj numit Anosh-U thra (Enoh), care l va acuza pe Hristos Romanul, mincinosul, fiul unei femei, care nu e din lumina" si l va demasca pe Hristos Romanul ca un min cinos, va f i prins de minile evreilor, credinciosii lui l vo r lega si trupul i va fi ucis".15 Secta are, n plus, o legenda despre o femeie pe nume Miriai (Miriam sau Maria), care fu ge cu iubitul ei si a carei familie face ncercari dispera te de a o a duce na poi (dar nu nain te de a- i spune ceea ce crede despre ea, ntr-un limbaj colora t, num ind-o catea n calduri" s i trfa destrabalata"). Fiica a conducatorilor Ierusalimului" , ea pleaca mpreuna cu sotul ei mandean si se stabileste la gurile Eufratului, un de devine un fel de profetes , aseza ta pe un tron ca re citeste din Cartea Adevar ului". Daca , asa cum pare, povestea este mai degraba o alegorie a persecutiilor si a rata cirilor sectei, nseamna ca , la un moment dat, o factiune iudaica s-a alaturat unei grupari ne-evreiesti, din ace asta combinatie rezultnd mandeenii. D ar numele Miriai si descrierea ei ca o trfa" nenteleasa si persecutata a minteste d e traditia Mariei Magdalena, la fel ca detaliile despre plecarea ei de pe trmul na tal pentru a deveni predicatoa re si profetes. n orice caz, este interes ant faptu l ca mandeenii au ales ca simbol al gruparii lor o femeie.16 Secta mandeenilor p oate parea o simpla curiozitate antropologica, o populatie derutata, confuza, ra tacita undeva n timp, care n decur sul anilor si-a creat o serie de credinte bizar e. Studiul ama nuntit al textelo r sale sacre a relevat nsa existenta unor parale le incitante cu literatura altei grupari antice interesante pentru investigatia noastra. Documentele sacre ale mandeenilor snt ilustrate cu reprezentari ale zeil or uimitor de asemanatoare cu cele din papirusurile magice elene si egiptene de tipul celor utilizate de Morton Smith n cercetarile sale. 17 Specialistii au comp arat doctrinele mandeenilor cu cele ale maniheistilor, adeptii profetului gnosti c Mani (circa 216-276) si au ajuns la concluz ia ca secta Mughtasilah, adepta a botezului, din care facea parte tat

al lui Mani, a fost cea a mandeenilor (ori n cursul ndelungatului lor exod spre re giunea sudica a Irakului actual, ori ntr-o comunitate azi disp aruta).1 Fara ndoia la ca doctrinele lui Mani au fost influentate de mandeeni, ele, la rndul lor, punn du-si o amprenta puternica asupra sectelor gnostice din Europa, pn la catari inclu siv. Savanti precum G.R.S. Mead au subliniat asemanarile remarcabile dintre text ele sacre ale mandeenilor si Sophia. De fa pt el considera ca o sectiune a Cartii lui loan" intitulata Comoa ra dragostei" con stituie ecoul unei faze a nterioa r e" a aceleiasi lucra ri.19 Exista, de asemenea, para lele evidente cu o serie de texte de la Nag Ha mmadi, care au fost asociate cu miscarile baptismale" existen te n epoca. De asemenea, a fost remarcata similarita tea dintre teologia mandeana si cea a Manuscriselor de la Marea Moarta.20 O alta conexiune incitant este repr ezentata de fa ptul ca mandeenii s-au stabilit la un moment dat n Harran , Mesopo tamia. Pna n secolul al X-lea, a ici si-a desfasurat activitatea o secta sau o sco ala cunoscuta sub numele de Sabieni, foarte importanta n istoria ezoterismului.21 Mostenitori ai ezoterismului egiptean, acestia au exercitat o influenta puterni ca a supra sectelor mistice musulma n e precum cea a sufitilor, care la rndul lor au la sat urme n cultura regiunii de sud a Frantei n Evul Mediu n cea a cavalerilo r templieri, de exemplu. Asa cum afirma Jack Lindsay n The Origins of Alchemy in Graeco-Roman Egypt (Originile alchimiei n Egiptul greco-roman"): O stranie enclava de credinte ermetice, multe asociate cu alchimia, a persistat printre sabienii d in Harran, n Mesopotamia. Ei au supravietuit ca o secta pagina n interiorul lumii islamice... timp de cel putin doua secole".22 Am amintit deja ca mandeenii snt nu miti de musulmani sabisni" (sau subba); prin urmare, este evident ca filozofia lo r a fost cea care i-a influentat pe cei de la Harran. Dar ce alta mostenire, p e lng ermetism, le-au mai lasat ei templierilor? Le-au tran smis oare Si venera tia pentru loan Botezatorul poa te si cunostintele lor secrete cu privire la el? Ce a mai interesanta asociere este nsa aceea cu enigmatica Evanghelie dupa loan. Kur t Rudolph, probabil cel mai de seama expert n problemele mandeenilor, scrie n aces t sens: Cele mai vechi elemente ale literaturii mandeene constituie pentru noi o marturie a crestinismului timpuriu, provenita din mediul oriental, pe care o put em utiliza la interpretarea anumitor texte din Noul Testament (ndeosebi a corpusu lui ioanit)".23 Am mentionat anterior ca multi dintre cei mai apreciati cercetat ori actuali ai Noului Testament considera ca unele parti ale Evangheliei dupa lo an n primul rnd prologul (La nceput a fost Cuvntul...") si o serie de dialoguri teolo gice au fost preluate din materiale scrise de adeptii lui loan Botezatorul. Spec ialistii snt de acord ca aceste texte au o origine comuna: cartile sacre ale mand ee-nilor. nca din 1926, H.H. Schaeder

a sugerat ca prologul Evangheliei dupa loan n care Cuvntul este feminin era un imn mandaic preluat de la gruparile Botezatorului".24 Un alt cercetator, E. Schweize r, a remarcat paralela dintre episodul Bun ului Pastor din Evanghelia dupa loan si fragmentul dedicat, de asemenea, j Bunului Pastor n Cartea lui loan" si a ajuns la concluzia ca provin din aceeasi sursa initiala.25 Desigur ca aceasta sursa i nitiala nu-i a tribuie lui lisus apelativul Bunul Pastor", ci lui loan Botezatoru l; Evan ghelia dupa loan din Noul Testament n-a facut dect sa-1 preia de la mande eni/ioaniti. Comentatori precum Rudolf Bultmann au ajuns la concluzia ca mandeen ii de astazi snt ntr-adevr descendentii adeptilor Botezatorului eluziva Biserica a lui loan despre care am discutat anterior. Desi exista motive convingatoare ce n e ndeamna sa credem ca mandeenii actua li constituie doar o ramura a Bisericii lo anite, este interesant sa remarcam modul n care W. Schmitals rezuma concluziile l ui Bultmann: Pe de o parte, (Evanghelia dupa) loan ilustreaza o cunoastere ndeapro ape a conceptiei gnostice asupra lumii. Sursa ideilor pe care loan le prezinta s au la care subscrie este de esenta gnostica. Evanghelia prezinta cele mai strnse analogii cu scrierile mandeene, ale caror prime traditii si au originile n perioad a crestinismului timpuriu".26 S-a sugerat, de asemenea, ca materialul apocalipti c din Q, documentul-sursa al Evangheliilor lui Matei, Marcu si Luca, are aceleas i origini ca Ginza27 mandeenilor si s-a afirmat chiar ca botezul crestin a evolu at din riturile acestora.28 Implicatiile acestui plagiat" scriptural snt remarcabi le. Este oare posibil ca o mare parte din materialele pe care generatii ntr egi d e crestini le-au pretuit creznd ca se refera la lisus sau ca reprezinta chiar cuv intele lui sa apa rtina, de fapt, unei alte persoane? A fost oare aceasta alta p ersoana tocmai rivalul sau, profetul care nu a prevestit venir ea lui lisus, ci a fost el nsusi venerat ca Mesia loan Botezatorul? Cercetarile au scos la iveala tot mai multe dovezi care atesta ca mandeenii snt urmasii directi ai adeptilor Bo tezatorului. Cea mai veche referire documentara la ma ndeeni datea za din anul 7 92 d.Hr., cnd teologul sirian Theodore bar Konai, citnd din Ginza, afirma n mo d ex plicit ca populatia mandeeana deriva din dosi-teeni.29 Si am vazut deja ca acest ia erau o secta eretica fondata de unul dintre primii ucenici ai lui loan, n para lel cu gruparea lui Simon Magul. Iar lucrurile nu se opresc aici. Am mentionat na inte ca lisus era supranumit Nazoreanul" primilor crestini, desi termen ce desem na unile Samaria si Galileea, ce Israel. Aplicat lui sau Nazareanul" nume aplicat deopotriva si nu a fost inventat" pentru a-i descrie pe ei. Era un anterior un g rup de secte nrudite, din regi se considerau pastratoarele adevaratei religii a l ui lisus, termenul nazorean" l defineste ca mem

bru obisnuit al unui cult care conform unor dovezi adiacente exista cu cel putin 200 de ani nainte de nasterea lui. Dar sa ne amintim ca mandeenii si numeau disci polii nasurai. Nu se poate ca aceasta sa fie doar o coincidenta. Referitor la na zoii precrestini, Hugh Schonfield noteaza: Exista motive serioase pentru a crede ca mostenitorii acestor nazareni... snt actualii nazoreni (numiti si mandeeni) de la gu rile Eufratului".30 Reputatul cercetator biblic din Marea Britanic C.H. D odds a conchis ca nazorenii constituiau secta careia i apartinea sau, mai corect spus, pe care o conducea loan Botezatorul si ca lisus si-a nceput cariera ca ucen ic al lui loan, dar apoi si-a creat propriul s au cult si a preluat totodata num ele sectei initiale.31 Este posibil ca gruparea mandeeana sa nu fie limitata str ict la teritoriul actual al Irakului si Iranului (daca a reusit sa supr avietuia sca persecutiilor lui Saddam Hussein); este posibil ca ea ca fie reprezentata s i de o alta secta izolata si secreta, existenta n prezent n Siria. Este vorb a des pre nusairiyeh sau nosairi (numiti uneori si alawiti, dupa muntii n care traiesc) . Numele aminteste clar de nazorean". De credinta declarat a islamica, este cunos cut faptul ca au adoptat manifestarile externe ale acestei religii pentru a se a para mpotriva persecutiilor. Desi se stie ca au o religie adevarata", pe care o pa streaza n secret, detaliile despre ea snt greu de descifrat, din motive evidente. Se crede nsa ca ar fi vorba despre o forma de crestinism. Unul dintre putinii eur openi care au izbutit sa se familiarizeze ct de ct cu nvataturile nosairilor este W alter Birks, care a scris despre ei n cartea The Treasure of Montsegur (al carei coautor este, alaturi de R.A. Gilbert).32 Birks a petrecut o buna bucata de timp n regiune, n perioada Celui de Al Doilea Razboi Mondial, si s-a mprietenit cu ctiva preoti. Relatarea sa este foarte circumspecta, respectnd promisiunea facuta nosa irilor, dar din cuvintele sale reiese ca gruparea este o secta gnostica similara din multe puncte de vedere cu cea a mandeenilor. Interesant n mod deosebit este un schimb de replici ntre Birks si unul dintre preotii nosairilor, dupa ce discut asera despre catari si despre ceea ce ar putea fi Sfntul Graal (Birks a remarcat ca unele din tre ritualurile lor se axau pe utilizarea unui potir sacru). Preotu l i-a dezvaluit marele secret" al religiei lor: Acest Graal despre care vorbesti e ste un simbol si reprez inta doctrina pe care Hristos i-a relevat-o numai lui lo an cel Preaiubit. Noi nca o detinem".33 Sa ne amintim ca traditia ioanit" a unor fo rme ale francmasoneriei oculte europene si a Prioriei din Sion sustine ca t empl ierii au adoptat religia ioanitilor din Orient", care era constituita din nvatatur ile secrete pe care lisus i le-a desta in uit lui loan cel

preaiubit. O data ce ntelegem ca Evanghelia dupa loan este, la origini, un text i nspirat din traditia Botezatorului, confuzia dintre loan cel Preaiubit si loan B otezatorul remarcata anterior se lamureste. Credintele mandeenilor cu privire la lisus si la loan Botezato rul corespund perfect concluziilor expuse de noi n ult imul capitol: lisu s a fost initial un ucenic al Botezatorului, dar si-a creat a poi propria grupare, atragnd dupa sine alti discipoli ai lui loan. Cele doua scol i erau rivale, asemenea conducatorilor lor, de altfel. Toate aceste elemente cre eaza, mpreuna, o imagine coerenta. Stim ca loan Botezatorul era un personaj respe ctat, cu numerosi adepti o veritabila Biserica, la urma urmei si totusi el dispa re din m aterialele oficiale" ale Bisericii, dupa o mentionare n treacat n Faptele Sfi ntilor Apostoli. Miscarea sa a avut nsa propria ei literatura, interzisa , de si unele elemente ale sale au fost mprumutate" de Evangheliile crestine printre el e, nasterea lui loan" din Evanghelia dupa Luca (sau din su rsa originala a aceste ia) si cn-tarea" Mariei, Magnificat. Mai frapanta este nsa ideea, despre care am di scutat anterior, ca masacrul pruncilor a fost un episod fictiv, asociat anterior cu nasterea lui loan, pe care Irod l crede a adevaratul rege al lui Israel". Cele lalte doua miscari care au constituit o amenintare grava l a adresa tinerei Bise rici crestine au fost cele fondate de alti discipoli a i lui loan: Simon Magul s i Dositei; ambele erau secte gnostice, influen te n Alexandria, n mod semnificativ , materialele din traditia Botezatorului care au fost incluse n Evangheliile Noul ui Testament snt, de asemenea , gnostice, la fel ca mandeenii, pe de alta parte. Concluzia evide nta este aceea ca loan Botezatorul nsusi era un gnostic. Exista, de asemenea, paralele clare ntre scrierile mandeenilor, textele lui Simon Magul, Evanghelia dupa loan si materialele cop te de orientare gnostica, ndeosebi Pistis Sophia, care a jucat un rol esential n cercetarile noastre cu privire la Maria M agdalena.34 Nici una dintre sectele asociate cu loan Botezatorul man-deeni, simo nieni si dositeeni nu se ncadreaza n religia iudaica desi toate au debutat n Palest ina, doua dintre ele formndu-se pe teritoriul nordic al Samariei eretice". Iar dac a nici una dintre aceste grupari nu apartinea religiei iudaice, putem deduce ca aceeasi era situatia si n cazul lui l oan Botezatorul nsusi. Cu toate ca ideile gn ostice si au radacinile deopotriva n alte culturi si n alte regiuni, n primul rnd Ira n, influenta exercitata de religia Egiptului antic nu poate fi negata. Ea prezin ta cea m ai mare similaritate cu ideile si faptele lui lisus; mandeenii nsisi, pe de alta parte, sustin ca provin din Egipt.

n ciuda informatiilor confuze din textele lor sacre, afirmatiile mandeenilor snt n mare parte sustinute de cercetatorii actuali, care la nceput au fost totusi scept ici. Mandeenii pretind ca precursorii sectei lor provin din Egipt, desi gruparea n sine s-a constituit n Palestina. Acestia nu erau evrei, dar traiau alaturi de e i. Secta lor, numita atunci a nazorenilor, era consusa de loan Botezatorul, dar ea se constituise cu mult naintea nasterii lui. Interesant este faptul ca mandeen ii l apreciaza pe loan Botezatorul, d ar nu-1 considera nimic mai mult dect un mar e conducator si un profet. Mandeenii au fost persecutati mai nti de evrei si apoi de crestini, fiind n cele din urma alungati din Palestina si siliti sa se retraga mereu mai spre rasarit, pn pe teritoriul pe care l ocupa astazi. Ideile lor cu pri vire la lisus ca a fost un mincinos, un nselator si un practicant al magiei negre concorda cu cele din Talmud, car e l acuza ca a dus evreii pe cai gresite" si pre cizeaza ca motivul condamnarii sale la moarte a fost acuzatia de ocultism. Desi relativ mici, cnd snt privite n ansamblu, sectele asociate cu loan Botezatorul se c onstituie ntr-o miscare de dimensiuni considerabile. Mandeenii, simonienii, dosit eenii si, se pare, chiar tem" plierii au fost aprig persecutati si vnati de Biser ica Catolica, din pricina cunostintelor si a veneratiei lor pentru loan Botezato rul, n urma acestor per secutii supravietuind pn astazi doar mica grupare a mandeen ilor din Irak. n rest, ioanitii s-au retras probabil n umbra, dar nu au dispar ut cu desavrsire. n cercurile oculte din Europa, despre cunostintele detinute de temp lieri se spunea ca provin de la ioanitii din Orient". La fel ca ei, alte miscari ezoterice, secrete, precum francmasonii ndeosebi acele ordine care pretind ca des cind direct din templieri si Riturile egiptene si Prioria din Sion au nutrit din totdeauna o veneratie deosebita pentru loan Botezatorul. Rezumam n continuare pri ncipalele aspecte ale traditiei ioanite: 3.Acorda un loc aparte Evangheliei dupa loan, despre care sus tine ca ar contine nvataturile secrete transmise de Hristos " lui Ioan Evanghelistul (ucenicul cel Preaiubit"). 4.Exista o confuzie evidenta n tre loan Evanghelistul (presupusul autor al celei de-a patra Evanghelii) si loa n Botezatorul. Aceasta confuzie este caracteristica francmasoneriei. 5. Tra ditii le secrete" la care fa ce referire snt n esen ta gnostice. 6.Desi sustine ca repre zinta o forma de crestinism ezoteric, care pastreaza nvataturile secrete" a le lui lisus, traditia ioanita demonstreaza o vadita lipsa de respect fata de lisus. n cel mai bun caz, l considera un muritor oarecare, lipsit de legitimitate si poate chiar suferind de mania grandorii. Pentru ioaniti, termenul Hristos" nu este sin onim cu statutul divin, ci este doar un termen de respect; toti conducatorii lor a u purtat acest titlu. Prin urmare, atunci cnd un membru al unei asemenea grupa ri si spune crestin", s- ar putea ca acest lucru sa nu semnifice exact ceea ce ntel egem noi n mod obisnuit. Traditia l considera deopotriva pe lisus ca un adept al m isterelor lui Osiris, secretele pe care le-a transmis el mai departe fiind cele ale nucleului de initiati ai acestui cult egiptean. n forma sa originala, Evanghe lia dupa

loan din Noul Testament nu a fost o scriptura a miscarii initiate de lisus, ci u n document care le-a apartinut initial adeptilor lui loan Botezatorul. Astfel se explica nu doar pretuirea de care se bucura aceasta Evanghelie n rndul ioanitilor , ci si confuzia dintre loan Evanghelistul si loan Botezatorul. Traditia ioanit s ustine nsa ca aceasta confuzie a fost intentionata. Nu exista dovezi care sa ates te ca o miscare a ioanitilor" orien tali ar fi constituit o Biserica fondata de l oan Evanghelistul. Exista nsa d ovezi concludente care sugereaza existenta unei a stfel de Biserici nfiintate de loan Botezatorul. Biserica respectiva este azi rep rezentata de mandeeni si, poate, de nosairi. Fara ndoiala ca mandeenii au ocupat si alte teritorii n Orientul Mijlociu nu se stie exact unde , nsa astazi mai exista doar comunitati restrnse n Irak si n Iran. Este foarte posibil ca ei sa fi fost pr ezenti n regiune n perioada cruciadelor, intrnd deci n contact cu templierii; la fel de probabil e si faptul ca ramura occidentala a Bisericii lui loan s-a retras n umbra n primele secole ale erei crestine. Tinnd seama de persecutiile la care i-au supus crestinii, este greu de nteles de ce mandeenii continua sa afiseze o ura a tt de profunda fata de lisus. ntr-adevar, l considera un fals Mesia care a furat se cretele l ui loan, nvatatorul lor, si le-a folosit pentru a-i induce n eroare pe u nii dintre ei, dar dupa doua mii de ani, ostilitatea lor pare inexplicabila. Nic i trecutul marcat de persecutii nu explica vehementa dispretului cu care l prives c pe lisus personal. De ce anume s-ar fi putut face el vinovat pentru a justific a o asemenea desconsiderare perpetuata secole de-a rndul? Sntem constienti de fapt ul ca materialul ultimelor capitole poate parea socant pentru multi dintre citit orii nostri, mai cu seama daca nu snt familiarizati cu ultimele consideratii n dom eniul bib lic. Afirmatia ca Noul Testa ment a denaturat adevarul, prezen-tndu-1 p e loan Botezatorul pe o pozitie inferioara fata de lisus, si ca su ccesorul des emnat al lui loa n a fost magicianul gnostic Simon Magul contrasteaza att de pute rnic cu versiunea traditionala" a evenimentelor, nct pare a f i o pura inventie. Da r asa cum am vazut, cercetatori reputati ai Noului Testament au ajuns la aceste concluzii n mod independent unii de altii; noi n-am facut altceva dect sa le adun am pe toate la un loc si sa le comentam. Majoritatea specialistilor n domeniu con sidera ca loan Botezatorul a fost un conducator politic de prim-pla n, al carui mesaj religios a meninta sa desta bilizeze situatia politica si religioa sa din Palestina acelei epoci; de a semenea, se stie de mult ca a c ea sta descriere i e ste a plicabila si lui lisus. Dar ce relevanta ar e a ceasta dimen siune politic a a misiun ii sale pentru ceea ce am descoperit noi n privinta apartenentei sale la o scoala a misterelor egiptene? Trebuie sa ne reamintim ca, n antichitate, ntre politica si reli gie exista semnul ega litatii si ca orice person aj cu priza l a masele Populare

era considerat n mod automat o amenintare la adresa autoritatil or politice, ngema narea religiei cu politica era exemplificata n concept ul mparatului ca fiinta de esenta divina sau al cezaruluj considerat zeu. n Egipt, faraonii erau priviti ca zei din momentul preluarii pute rii: si ncepeau mandatul" n chip de Horus ntrupat cop ilul magic conceput al zeilor Isis si Osiris , iar dupa ncheierea ritualurilor fun erare, deveneau Osiris. Chiar si n perioada Imperiului Roman, familia conducatoar e a Egiptului dinastia greaca a Ptolemeilor, a carei reprezentanta de seama a f ost Cleopatra avea grija sa pastreze cu scrupulozitate tra ditia faraonului ca z eu. Regina Nilului se identifica ndeaproape cu Isis, fiin d adesea nfatisata n chip de zeita. Unul dintre cele mai persistente concepte asociate cu lisus este cel de mparat. Sintagma Hristos mparatul" este frecvent utilizata de crestini, precum s i Domnul Hristos"; cu toate ca ambele snt folosite n mod simbolic, persista nca idee a ca lisus avea snge regal, iar Bib lia o sustine. Noul Testament este limpede n a cest sens: lisus era urmasul direct al regelui David, desi corectitudinea aceste i afirmatii nu p oate fi verificata. Esential este faptul ca lisus nsusi se consi dera de vita regala sau dorea sa fie privit astfel de adeptii sai. n orice caz, n u este nici o ndoiala ca lisus a sustinut ca este mparatul legitim al ntregului Isr ael. La prima vedere, acest lucru pare a contraveni convingerii noastre referito are la religia egipteana a Iui lisus; pentru ce i-ar fi acordat evreii atentie u nui predicator ne-evreu, mai cu seama unuia care pretindea ca este mparatul lor d e drept? Asa cum am vazut n capitolul 13, multi dintre adeptii sai l credeau evreu ; poate ca acesta era un element esential al pla nului sau. Si totusi, de ce ar fi sustinut el ca e ste mparatul iudeilor? Daca supozitiile noastre snt corecte si el a intention at sa reinstituie ceea ce considera a fi religia originara a lui Israel si sa i red ea zeitei pierdute a Templului lui Solomon locul ei initial, ce modalitate ar fi fost mai potrivita dect aceea de a se afirma n inimile si mint ile maselor populare drept conducatorul lor? Iisus a dorit puterea politica; poa te ca astfel ntelegem ceea ce dorea el sa realizeze prin intermediul ritului init ia tic al rastigniri1si apoi al nvierii" cu ajutorul preotesei si al partenerei lu i n sa cru, Maria Magdalena . Poate ca lisus a crezut ca, " si revenind apoi la v iata, va deveni aidoma faraonilor Qsiris nsusi; si ca, n aceasta noua calitate de zeu, va dispune de puteri lumesti nelimitate, n mod evident nsa, ceva nu a decurs conform planului. n privinta acelor puteri nelimitate, crucificarea s-a dovedit u n esec si asteptatul val de energie magica nu s-a produs. Am vazut ca specialist i precum Hugh Schonfield snt de parere ca lisus nu a murit pe cruce si nici ca ur mare a suferintelor provocate de rastignire, n plus, se pare ca a

fost oarecum retras din prim-plan fiindca, pe lnga faptul ca puterea politica spe rata nu s-a materializat, Magdalena a plecat, ajungnd tocmai n Franta. Am putea ba nui ca, n lipsa lui lisus, protectorul ei, s-a simtit brusc amenintata de vechii ei rivali, Simon Petru si aliatii acestuia. Ideea ca evreii s-ar fi putut arata receptivi la apelurile u nui conducator ne-evreu pare incredibila la prima veder e. Scenariul nu este nsa imposibil fiindca n reeditate chiar asa s-au n-tmplat lucru rile. n Razboaiele iudeilor, istoricul Flavius Josephus mentioneaza ca, la aproxi mativ douazeci de ani dupa rastignire, un personaj rama s n istorie doar sub nume le Egipteanul" a intrat n ludeea si a a dunat o verita bila armata de iudei, menit a sa rastoarne stapnirea romana . Referindu-se la el cu sintagma un fals profet", Josephus afirma: Sosind n tara, acest om, un impostor care se dadea drept clarvaza tor, a adunat cam 30 000 de naivi, i-a condus prin s albaticia tinutului pn la Mun tele Maslinilor si de acolo s-a aratat gata sa intre n Ierusalim, sa atace garniz oana romana si sa preia puterea suprema , cu acolitii sai pe post de garzi de co rp".1 Oastea a fost pusa pe fuga de romani (sub conducerea lui Felix, succesorul lui Pilat n functia de guvern ator), dar Egipteanul a scapat si a disparut apoi definitiv din istorie. Cu toate ca existau colonii evreiesti n Egipt si deci pers onajul respectiv ar fi putut fi un evreu, episodul este instructiv deoarece demo nstreaza ca un individ perceput, cel putin, ca fiind egiptean putea aduna n jurul sau un numar considerabil de evrei n propria lor tara. Alte dovezi sugereaza nsa ca personajul n cauza nu a fost evreu, fiind mentionat si n Faptele Sfintilor Apos toli (21:38), Pavel a fost salvat de furia multimii n fata Templului din Ierusali m si luat n custodie" de soldatii romani, care nu stiu ce sa creada despre identit atea sa. Capitanul garzilor l ntreaba: Nu esti tu, oare, egipteanul care, nainte de zilele acestea, te-ai rasculat si ai scos n pustie pe cei patru mii2 de barbati r azvratiti?" Pavel raspunde: Eu sntiudeu, din Tarsul Ciliciei..." Episodul ridica o serie de ntrebari interesante: de ce s-si fi dat un egiptean osteneala sa con duc a o revolta a palestinienilor mpotriva stpnirii romane? Si, mai mult dect att, de ce 1-au asociat romanii pe Pavel un predicator crestin cu acel egiptean instigator la rascoala? Ce a r fi putut av ea ei n comun? Si mai exista un amanunt semnifica tiv: cuvntul tradus pri n barbati razvratiti" este sicarii3, termen care i desemna pe cei mai ap rigi nationalisti iudei, renumiti pentru tacticile lor de tip tero rist. Faptul ca sau lasat organizati si condusi de un strain demonstreaza ca ar fi pu tut face la fel si n cazul lui lisus. Cercetarile noastre cu privire la Mar ia Magdalena si la loan Botezatorul au conturat o imagine a lui lisus diferita d e cea ofe rita de traditia crestina. Astfel, n masa de noi informatii cu privire la el s-au evidentiat doua directii principale: una care l asociaza cu un mediu n eiudeu, egiptean, si alta n care apare ca rival al lui loan Botezatorul. Ce profi l se contureaza daca ncercam sa combinam aceste doua directii?

Evangheliile se straduiesc sa schiteze imaginea unui lisus literal divin; prin urmare, toti ceilalti, inclusiv loan, i snt inferiori din punct de ved ere spiritual. Dar daca privim aceasta imagine ca fiind un simplu rezultat al pr opagandei, piesele ncep sa se mbine, pj-jma deosebi re majora fata de istoria ofic ial acceptata a lui lisus este aceea ca, lasnd la o parte orice prejudecati, lisu s nu se distinge de la bun nceput ca Fiu al lui Dumnezeu, iar nasterea sa nu a fo st marcata de vreo prezenta angelica. Povestea nasterii miraculoase este, de fap t, o combinatie de m it si material preluat" din istoria (de asemenea mitica) a v enirii pe lume a lui loan. Evangheliile afirma ca misiunea lui lisus a nceput atu nci cnd a fost botezat de loan si ca primii sai ucenici au fost recrutati dintre cei ai Botezatorului. De asemenea, n textele mandeene, el figureaza prin tre disc ipolii acestuia. Este foarte probabil nsa ca lisus sa fi facut parte din nucleul de initiati ai Botezatorului si, lund n consideratie ca loan nu 1-a proclamat nici odata ca fiind mult asteptatul Mesia, povestea pare ticluita la cere rea lui. Se poate ca el sa fi fost, ntr-adevar, desemnat la un moment da t ca succesor al lu i loan, dar ceva grav trebuie sa se fi ntmplat pen tru ca acesta sa se razgndeasc si s-1 numeasca n locul lui pe Simon Magul. Acest lucru grav pare sa fi fost o misca re disidenta, desprinsa din grupul lui loan; poate ca lisus nsusi a initiat schis ma. Evangheliile amintesc de rivalitatea dintre cele doua grupari si se stie ca miscarea Botezatorului a continuat sa existe si dupa moartea acestuia, independe nt de cea a lui lisus. Desigur ca trebuie sa fi izbucnit o disputa aprinsa sau o lupta pentru putere ntre cei doi conducatori si, respectiv, ntre gruparile lor; s a ne amintim, n acest sens, dubiile lui loan n nchisoare, cu privire la lisus. Exis ta doua scena rii posibile. Schisma s-a petrecut, poate, nainte de ncarcerarea lui loan si a decurs lin. Acest lucru pare sa razbata din Evanghelia dupa loan (3:2 2-26), dar nu si din celelalte (care se concentreaza exclusiv asupra lui lisus d upa botezul acestuia). Sau este posibil ca lisus sa fi ncercat sa preia conducere a ruparii dupa arestarea lui loan, ori din proprie initiativa, ori ca urrnare a p ozitiei sale secunde n ierarhia miscarii. Dar, dintr-un motiv oarecare, nu a fost acceptat de to ti discipolii. Asa cum am vazut, lisus a fost anima t de intenti i politice complexe, dar pare indiscutabil faptul ca a pus n scena, n m od constie nt, doua scenarii politico-religioase, unul ezoteric si celalalt exoteric povest ea lui Osiris si, respectiv, rolul de Mesia al iudeilor. Activitatea sa sugereaz a existenta unei strategii bine puse la punct, a fost aplicata n trei etape princ ipale: n primul rnd, atragerea care maselor p

rin intermediul tentia populatiei, ur" miracolelor mentinerea si ei al vindecarilor; apoi, prin fgaduiala odata unei cstigata epoci de a a aproape (mparatia Cerurilor) si a unei vieti mai bune; n al treilea rn d, instilarea", n rndul maselor, a convingerii ca el este Mesia; ca urmare a sensibilitatii autoritatil or fata de potentialele miscari subversive, desig ur ca nu putea s-si afirme pur si simplu caracterul mesianic. Multi oamenii accepta astazi faptul ca lisus a av ut un scop politic, nsa l considera ca fiind pe un plan secund n comparatie cu nvata turile sale. Astfel, ne-am dat seama ca trebuie sa ne ncadram ipoteza de lucru n c ontextul celor predicate de el. Convingerea ca lisus a propovaduit un sistem eti c coerent, bazat pe compasiune si iubire este att de rspndita, nct pare indiscutabila , de la sine nteleasa. Pentru oricine, indiferent de religie, lisus este ntruchipa rea binelui si a virtutii. Chiar si atunci cnd nu este considerat Fiul lui Dumnez eu, e totusi perceput ca un pacifis t, un aparator al celor nevoiasi si al copii lor. Pentru crestini si pentru foarte multi adepti ai altor religii deopotriva, lisus este nsasi chintesen ta iubirii, a compasiunii si a altruismului, n mod cert nsa, situatia reala a fost alta; desigur ca n orice cultura au existat si vor exi sta oameni virtuosi, dar religia isiana a acelei epoci n mod particular punea un accent deosebit pe moralitate si pe responsabilitatea personala, pe valo rile f amiliei si pe respectul fata de toti ceilalti. O analiza obiectiva a Evangheliil or releva totusi un profil diferit de cel al propovaduitorului cu o morala nepat ata. Chiar daca ele nu snt altceva dect material de propaganda, imaginea pe care o contureaza cu privire la omul lisus si la nvataturile sale este evaziva si incon secventa. Iata un scurt exemplu: asa cum snt ele prezentate n Noul Testament, nvata turile lui lisus par contradictorii. De pilda, pe de o parte le spune adeptilor sai sa ntoarca si celalalt obraz", s-si ierte dusmanii si sa-si dea toate bunurile tlharilor care ncearca s-i jefuiasca4, iar pe de alta declara: Nu am venit sa aduc p ace (pe pamnt), ci sabie". 5 De asemenea, subliniaza porunca Cinsteste pe tatal ta u si pe mama ta"6, dar declara: Daca vine cineva la Mine si n u uraste pe tatal s au, si p e mama, si pe femeie, si pe copii, si pe frati, si pe surori, chiar si sufletul sau nsusi, nu poate sa fie ucenicul Meu."7 Ucenicii snt deci ndemnati sa-s i urasca propria viata, dar n acelasi timp snt nvatati sa-si iubeasca aproapele ca pe ei nsisi. Teologii ncearca sa explice aceste discrepante afirmnd ca unele povete trebuie interpretate n sens literal, iar altele doar met aforic. Problema este ns a aceea ca teologia a fost inventata tocmai pen tru a lamuri asemenea contradict ii. Teologii crestini pornesc de la presupunerea ca lisus era Dumnezeu ntrupat. I ata deci un prim exemplu de rationa ment circular: pentru ei, toate afirmatiile lui lisus trebui e sa fie

adevarate fiindca el le-a facut si, pe de alta parte, el a facut acele afirm ati i fiindca snt adevarate. Daca nsa lisus nu a fost Dumnezeu ntrupat , ntreaga teorie se destrama si contradictiile din spusele atribuite lui devin mai mult dect evide nte. Crestinii de astazi cred ca imaginea lui lisus a ramas neschimbata de 2 000 de ani. n realitate nsa, imaginea sa actuala este mult diferita fata de modul n ca re era el perceput cu numai doua secole n urma, cnd era considerat n primul rnd un j udecator inflexibil. Viziunea asupra lui lisus se modifica de la o epoca la alta si de la o zona geografica l a alta. Imaginea lui lisus ca un judecator nenduple cat a stat la baza unor atrocitati de tipul cruciadei mpotriva albigenzilor sau a l proces elor intentate vrajitoarelor, dar ncepnd cu epoca victoriana, lisus este m ai degraba -.bun , blnd si iubitor". Aceste ima gin i co ntra dictorii au f ost posibile fiin dca nva taturile sale, asa cum snt ele prezen tate n Evanghelii, pot fi interpretate oricum, de oricine. n mod ciudat nsa, exact acest caracter nebulo s ar putea contribui la ntelegerea cuvintelor lui lisus. Teologii uita adesea ca el se adresa unor oameni reali, care traiau ntr-un mediu politic la fel de real. Spre exemplu, discursurile sale pacifiste au constituit poate o modalitate de a spulbera suspiciunile autoritatilor cu privire la potentialul sau subversiv. Din cauza agitatiei politice din epoca, n public se aflau, n mod cert, si informatori , asa nct trebuia sa aiba grija ce anume vorbeste.8 (La urma urmei, loan fusese ar estat fiind banuit ca pornise o revolta.) lisus trebuia sa dea dovada de precaut ie: pe de o parte avea nevoie sa-si atraga sustinerea maselor, iar pe de alta tr ebuia sa para ca nu ameninta n nici un fel situa tia politica din regiune pna cnd n u era pregatit. Este ntotdeauna important sa ntelegem contextul tuturor afirmatiil or lui lisus. Spre exemplu, fraza Lasati copiii sa vina la mine"9 este aproape n m od universal interpretata ca un exemplu al marinimiei si al iubirii sale pentru cei nevinovati. Lsnd la o parte faptul ca toti politicienii versati obisnuiesc sa ia copiii n brate si s-i sarute, trebuie sa ne amintim ca lui lisus i placea sa ncal ce conventiile sociale ale vremii: statea laolalta cu femei de moravuri dubioase si chiar cu agenti fiscali. Cnd ucenicii au ncercat sa tina departe de el femeile si copiii, lisus a reactionat imediat si le-a cerut sa se apropie. Aceasta ar p utea fi o a lta ilustrare a tendintei sale de a ncalca regulile sociale sau poate ca pur si simplu dorea sa le arate discipolilor cine era seful. Un alt exemplu n acest sens este avertismentul sau cu privire la copii: Si cine va sminti pe unul din acestia mici, care cred n Mine, ' * mai bine i-ar fi lui daca si-ar lega de gt o piatra de moar a si sa fie aruncat n mare".10 Majoritatea oamenilor interprete aza aceste cuvinte ca o dovada a iubirii lui deci a lui Dumnezeu pentru copii. D ar putini snt cei care acorda atentie cuvintelor care cred n mine". Prin urmare, nu toti copiii i merita

dragostea, ci doar cei care fac parte dintre credinciosi- De fapt, el subliniaza astfel caracterul insignifiant al cOpiilor, spunnd cu a lte cuvinte chiar si un c opil ca re ma urmeaza este important". Accentul nu cade asupra copiilor, ci pe p ropria sa importanta. Asa cum am vazut si n privinta rugaciunii Tatal Nostru, cel e mai familiare si mai ndragite cuvinte ale lui lisus snt totodata si ce le mai in terpretabile. Tatal nostru care esti n ceruri" nu este o form ula inventata de el; se pare ca si loan o folosea si, n orice caz, se regaseste n rugaciunile nchinate lui Osiris-Amon. Aceeasi este situatia n cazul predicii de pe munte, dupa cum afi rma Bamber Gascoigne n cartea The Christians (Crestinii"): Nimic din predica de pe munte nu este original si unic la Hristos".11 Si de aceasta data lisus rosteste cuvinte atribuite initial lui loan Botezatorul. De exemplu, n Evanghelia dupa Mat ei (3:10), loan spune: ... tot pomul care nu face roada buna se taie si se arunca n foc". Mai trziu, n aceeasi Evanghelie (7:19-20), n predica de pe munte, lisus rep eta aceasta metafora cuvnt cu cuvnt, adaugind: De aceea, dupa roadele lor i veti cun oaste". Desi este improbabil ca lisus sa fi rostit vreodata discursul" pe care no i l numim acum predica de pe munte", probabil ca aceste cuvint e constituie esenta nvataturilor sale, asa cum au fost ele ntelese de autorii Evangheliilor. Cu toate ca cel putin una dintre povetele" respective facea parte din mesajul lui loan, p redica este, fara ndoiala, co mplexa, incluznd ndemnuri etice, spirituale si chiar politice; de aceea, merita o analiza atenta. Dovezile care sugereaza ca lisus a urmarit un obiectiv politic snt extrem de convingatoare. O data ce ntelegem acest lucru, multe dintre spusele sale dificil de interpretat devin clare. Predica de pe munte pare o serie de ndemnuri concise, convingatoare si ncurajatoare prin tonu l autoritar cu care au fost rostite, precum: "Fericiti cei curati cu inima, ca a ceia vor vedea pe Dumnezeu". Cinicii le-ar putea considera nsa doar niste platitu dini sau niste Promisiuni absurde (Fericiti cei blnzi, ca aceia vor mosteni pe Dum nezeu"). La urma urmei, toti revolutionarii din istorie au ncercat sa cstige popul aritate n rndul maselor, adresndu-li-se ndeosebi celor nevoiasi si nemultumiti, exac t asa cum, a stazi, un politician le face promisiuni somerilor. Acest comportame nt se ncadreaza perfect n ansamblul intentiilor sale: repetatele atacuri verbale l a adresa celor bogati constituie un element esential al popularitatii lui n rndul ma selor, fiindca totdeauna cei avuti au atras ostilitatea celorlalti. Important este ca spusele lui lisus iubeste-ti dusmanii/fericiti facatorii de pace/fericit i cei milostivi" indica, ntradevar, un om iubitor, generos si milostiv. Fiul lui Dumnezeu sau nu, se pare ca era un spirit remarcabil, iar daca, prin spusele noa stre, lasam impresia unei doze de cinism cu privire la omul lisus si la obiectiv ele sale, motivul este acela ca dovezile par a-1 justifica. Dupa cum am vazut, c uvintele sale cel putin asa cum snt ele redate n Evanghelii snt adesea ambigue si u neori de-a dreptul contradictorii, iar unele au fost rostite initial de loan Bot ezatorul. Cu toate acestea, s-ar putea spune ca si sugestiile noastre au un cara cter contradictoriu: pe de o parte i punem la ndoiala motivele si chiar integritat ea, iar pe de alta stabilim o asociere neta ntre el si cultul ze itei

Isis, bazat pe dragoste si generozitate. Si totusi aici nu ex ista nici o contra dictie: n decursul istoriei, numerosi au fost cei care s-au simtit atrasi de o re ligie sau de un sistem politic anume si au aderat ferm la el, pentru ca, mai apo i, s-1 foloseasca pentru propria lor cauza, poate creznd sincer ca astfel nu vizea za dect binele respectivei organizatii. Asa cum crestinismul, care se proclama un ica religie a iubirii si compasiunii, a dat lumii fii si fiice cu vieti nu tocma i exemplare, si religia isiana a avut, n decursul anilor, oile sale negre. Prin u rmare, lisus a fost un magician care atragea multimile fiindca le distra. Exorci zarea scoaterea demonilor trebuie sa fi fost o priveliste spectaculoasa si i asig ura exorcistului o popularitate ce rmnea vie timp de luni ntregi dupa plecarea lui din sat. Si o data ce a reusit sa atraga atentia multimilor, lisus a nceput sa le predice, pentru a se afirma ca Mesia. Am vazut nsa ca, initial, lisus a fost uce nicul lui loan, i ar acest lucru ridica o ntrebare interesanta: a avut si Botezat orul ambi tii similare? Din pacate, putinele informatii de care dispunem nu ne o fera un raspuns clar. Imaginea pe care o avem despre loan un ascet inflexibil si rece nu sugereaza prin nimic un conducator politic versat, ns a portretul sau e astfel conturat de propaganda crestina, respecti v de Evangheliile din Noul Test ament. Pe de o parte, Irod Antipa 1-a arestat pe loan (conform relatarii lui Jos e-phus) fiindca l considera un eleme nt potential subversiv, dar este posibil ca gestul sau sa fi fost doar o masura de precautie, nu o reactie fata de spusele s au faptele lui. Pe de alta parte, adeptii lui loan, inclusiv mandeenii, nu le at ribuiau conducatorului lor nici un fel de ambitii politice; desigur, motivul ar putea fi acela ca loan a fost arestat nainte de a si le putea exprima sau, pur si simplu, ei nu au avut cunostinta despre intentiile lui ascunse. Evenimentul car e a marcat intrarea lui lisus n actiune pare a fi fost hranirea miraculoasa a cel or cinci mii de oameni. Evangheliile l prezinta ca pe un fel de picnic miraculos, n care gazda" uimeste multi mile nmultind cinci biete pini si doi pesti micuti, ast fel nct hraneste cu ele toti oamenii prezenti, n epoca nsa, povestea a avut o semnif ic atie profunda, care cu timpul s-a pierdut: n primul rnd, miracolul n u seamana cu nici un altul din cele atribuite lui lisus; toate celelalte care erau destina te maselor largi se concretizau n vindecari sub o forma sau alta. n al doilea rnd, autorii Evangheliilor sugereaza ca episodul are o semnificatie aparte, pe care n ici ei n-o nteleg pe deplin. lisu s nsusi subliniaza acest lucru, spunnd enigmatic: Ma cautati nu pentru ca ati fi vazut minuni, ci pentru ca ati mncat din pini si vati saturat ".12 n

Evanghelia dupa Afarcu, cel putin, nimeni nu pare uluit de ac easta minune. Asa cum precizeaza A.N. Wilson: Miracolul sau semnul se concentreaza asupra hrnirii mu ltimilor, nu asupra nmultirii plinilor. Se observa, ntr-adevar, ca, n relatarea lui Marcu, nimeni nu manifesta nici cea mai vaga uimire la produ cerea miracolului. Atunci cnd lisus vindeca un lepros sau cnd reda vedere a unui orb, evenimentul i ul uieste si i surprinde pe toti cei care afla despre el. n Evanghelia dupa Matei nsa, ni meni nu e uluit". 13 Semnificatia minunii n cazul hranirii multimilor nu rezida n caracterul sau paranormal. Este posibil ca autorii Evangheliilor sa fi inventat elementul miraculos fiindca era necesar ca episodul sa ia sa n relief pentru un m otiv oarecare, desi nu stiau care ar putea fi acesta. Esential este nsa faptul ca erau acolo, conform Evangheliilor, cinci mii de barbati; poate ca alaturi de ei se aflau si femei, s i copii, dar prezenta lor este ireleva nta pentru acest ep isod.14 Relatarea ncepe prin a mentiona cinci mii de oameni, dar mai trziu se prec izeaza ca era vorba despre o multime de barbati. Semnificatia acestui a parent d etaliu este relevata de fa ptul ca lisus i obliga sa se aseze jos, mpreuna. Pentru a-1 cita din nou pe A.N. Wilson: Obliga-i pe barbati sa se aseze! Oblig-i pe esen ieni sa se aseze! Obliga-i pe farisei sa se aseze! Oblig-l pe Iscariotean sa se a seze... si obliga-1 pe Simon Zelotul sa se aseze, alaturi de ghe-rilele lui tero riste animate de simt patriotic! Asezati-va, voi barbati ai Israelului!" De fapt , lisus a convins fostele factiuni razboinice sa se aseze cuminti si sa mparta ntr e ele o masa ritualica. Dupa parerea lui A.N. Wilson, aceasta pare a fi fost o a dunare a diverselor clanuri, o masiva regrupare a vechilor dusmani, reuniti, cel putin temporar, de catre lisus, fostul discipol al lui loan Botezatorul. Chiar vocabularul folosit de Marcu (6:39-40) aminteste pregnant de un eveniment ce-a a vut caracter militar: Si El le-a poruncit sa-i aseze pe toti, cete-cete, pe iarba verde. Si au sezut cete, cete de cte o suta si cte cincizeci. Conform Evangheliei dupa loan (6:15), dorinta multimilor ca sa le fie rege a fost un rezultat direc t al plinilor". Desigur, evenimentul este important n sine, dar pare a avea si o a lta sem-jjjficatie pe lnga cea evidenta, fiindca urmeaza imediat dupa decapitarea lui loan. n Evanghelia dupa Matei (14:13) citim: Iar lisus, auzind, s-a dus de ac olo singur, cu o corabie, ntr-un loc pustiu, dar, aflnd, multimile au venit dupa E l, pe jos, din cetati". Probabil ca lisus a fost att de afectat de vestea mortii lui loan, nct a vrut sa se retraga n linistea pustietatii, dar dorinta ia fost n scu rt timp zadarnicita de sosirea unei multimi de oameni care voiau sa-1 auda predi cnd. Poate ca voiau sa se convinga ca idealurile lui loan erau nca vii si ca, prin intermediul lui lisus, continuitatea era asigurata. n orice caz, moartea Botezat orului a avut un impact puternic asupra lui lisus, deschizndu-i calea catre condu cerea gruparii si, poate, a ntregii populatii. Probabil ca preluase deja rolul do minant n miscarea lui loan dupa arestarea acestuia, iar cnd oamenii au auzit ap oi de executarea lui, au navalit catre numarul doi n ierarhie lisus. Exista multe nt rebari fara raspuns n ceea ce priveste ncar-

cerarea lui loan; si de aceasta data se pare ca Evangheliile au ceva de ascuns. Autorii lor prezinta ca motiv al arestarii faptul ca Botezatorul a criticat casa toria ilega la a lui Irod cu Irodiada, pe cnd Josephus afir ma ca loan era consid erat o amenintare reala sau Potentiala la a dresa autoritatilor. Josephus nu ofe ra detalii despre circumstantele morti i si ale executiei lui loan. Un alt eleme nt interesant este schimbarea brusca de opinie a Botezatorului cu Privire la ide ntitatea lui lisus c a Mesia; poate ca auzise ceva despre el n temnita si a nceput sa a iba ndoieli. Si, asa cum am vazut, motivele oferite pentru moartea lui loan snt n mod cert nesatisfacatoare: n conformitate cu Evangheliile, Irod a fost deter minat de Irodiada printr-un subterfugiu sa-1 execute pe loan Salomea jucnd rolul de intermediar n aceasta stratagema. Exista o serie de probleme n privinta modului n care Evangheliile relateaza episodul mortii Botezatorului. Ni se spune ca Salo mea, actionnd la indicatiile mamei ei, Irodiada, i-a cerut lui Irod c apul lui lo an Botezatorul si ca acesta a acceptat, desi fr tragere de inima. Scenariul nu est e deloc plauzibil; tinnd seama de ceea ce stim acum despre popularitatea lui loan , e cert ca Irod nu ar fi fost att de neg hiob nct sa-1 ucida pentru un asemenea ca priciu. Poate ca Botezatorul constituia, viu, o amenintare, dar ca martir ar fi devenit m ult mai periculos. Fara ndoiala ca Irod si-ar fi cntrit bine sansele si s i-ar fi impus autoritatea, indiferent de popularitatea lui loan. n acest caz, 1-a r fi executat din propria sa vointa; e greu de crezut ca, ntr-o problema att de se rioasa, ar fi hotart ntr-un fel sau altul doar pentru o toana de-a sadicei sale fi ice vitrege. Tinnd seama de circumstante, pare ciudat ca nu s-au iscat miscari po pula re sau cel putin o revolta. Daca n e amintim n sa, Josephus noteaza ca popul atia a considerat zdrobitoarea n frngere a armatelor lui Irod, survenita la scurt timp dupa aceea, o pedeapsa divina pentru moartea lui loan; acest lucru sugereaz a, cel putin, ca tr agedia a avut un impact puternic si durabil asupra maselor. Dar nu s-a nregistrat nici o revolta. Tensiunile au fost potolite de lisus care, dupa cum am vazut, a luat imediat pozitie n fata celor cinci mii de barbati. A re usit el oare s-L calmeze? I-a linistit c u privire la moartea iubitului lor Botez ator? Poate ca da, nsa n Evanghelii nu se specifica nimic n acest sens. n mod cert ns a, multi dintre ucenicii lui loan au considerat ca lisus i-a luat locul conducat orului lor mort. Prin urmare, versiunea evanghelistilor cu privire la uciderea l ui loan nu este coerenta. Dar pentru ce ar fi considerat ei necesar sa inventeze o astfel de poveste nclcit? La urma urmei, daca ar fi vrut doar sa minimalizeze po pularitatea lui loan, ar fi putut transforma moartea lui n primul martiriu cresti n. Ei au preferat s-o descrie nsa ca pe o consecinta

a unei sordide intrigi de palat: Irod e multumit ca 1-a arestat pe loan si se li mitea za la att, astfel ca trebuie pacalit ntr-un fel pentru a-1 si ucide. Dar de ce s-au straduit evanghelistii sa-1 scoata pe Irod basma curata un om integru ca re cade n capcana unor femei intrigante si se vede nevoit sa faca un gest oribil? Se pare ca totusi a existat o intriga de palat ce a dus la jnoartea Botezatorul ui, una prea bine cunoscuta pentru ca autori i Evangheliilor s-o poata ignora. D ar rescriind istoria n conformit ate cu propriile lor obiective, au creat o absur ditate. Irod Antipa nu a avut nimic de cstigat din moartea lui loan ; criticile a cestuia la adresa casatoriei sale cu Irodiada erau deja de domeniu public si rau l fusese facut. Mai mult dect att, decesu l Botezatorului i-a mai ngreunat situatia . Si atunci, cine a avut de cstigat de pe urma mortii lui loan? n conformitate cu teologul australian Barbara Thiering, n epoca au circulat zvonuri care sustineau ca factiunea condusa de lisus s-ar fi aflat la originea executarii lui.16 Orict d e socanta ar parea aceasta ipoteza la prima vedere, nu a existat o alta grupare care sa fi beneficiat mai mult ca urmare a mortii Botezatorului. Din acest motiv si daca executarea lui a fost rezultatul unui complot sustinatorii lui lisus nu trebuie scosi din ecuatie. La urma urmei, cunoastem identitatea celui cu privir e l a care loan si-a exprimat ndoielile n nchisoare, n ceea ce ar putea sa fi fo st ultimele sale cuvinte rostite n public. Totusi, a avea anumite suspiciuni este un lucru, iar identificar ea unor dovezi care sa le confirme e cu totul altceva. D upa 2 000 de ani, este cu certitudine foarte dificil sa mai gasim indicii direct e care sa ne dezvaluie adevarul n aceasta privinta; putem descoperi nsa o serie d e dovezi circumstantiale capabile sa ne puna pe gnduri. La urma urmei, trebuie sa fi existat motive certe pentru perpetuarea traditiei ioanite, pentru raceala" er eticilor fata de lisus Si, la celalalt capat al spect rului, pentru via ostilita te a mandeenilor la adresa lui. Iar aceste m otive se regasesc, probabil, n circu mstantele mortii lui loan. n mod ciudat, desi acesta trebuie sa fi fost unul dint re cele Riai cunoscute episoade ale Noului Testament, numele fiicei Iro-diadei S alomea ne este cunoscut doar gratie lui Josephus. Autorii Evangheliilor evita sa -1 mentioneze, chiar daca precizeaza numele tuturor celorlalte personaje ale epi sodului. Oare omisiunea a fost deliberata ? Iisus a avut o ucenica pe nume Salom e. Este mentionata printre femeile aflate la picioarele crucii lui lisus si a me rs alat uri de Maria

Magdalena la mormn t, conform Evangheliei dupa Marcu, da r n textele lui Matei si Luca inspirate de cel al lui Marcu dispare cu desavrsire. n plus, sa ne amintim si ciudata omisiune a episodului aparent banal din Evanghelia dupa Marcu, la care face referire Morton Smith n The Secret Gospel: (lisus si ucenicii sai) au ajuns l a Ierihon. Si sora tnarului pe care l iubea lisus, si mama lui, si Salome erau aco lo, iar lisus nu le-a primit". Spre deosebire de situatia episodului dedicat nvie rii lui Lazar, n acest caz nu pare a exista un motiv evident pentru care ar fi fo st eliminat. Astfel, se pare ca autorii Evangheliilor au avut prop riile lor rat iuni pentru care au preferat sa nu aminteasca despre Salome . (Numele ei este me ntionat nsa n Evanghelia dupa Toma" unul dintre textele de la Nag Hammadi unde este prezentata ca seznd pe un divan alaturi de lisus17, n Evanghelia dupa egipteni"18 si n Pistis Sophia, care o descrie ca o ucenica a lui lisus.) Desigur, Salome era un nume frecvent ntlnit, dar faptul ca evanghelistii au preferat sa elimine refer irile la ea sugereaza ca era un personaj important si totodata are darul de a ne atrage atentia asupra ei. n mod nendoielnic, loan Botezatorul devenise o problema pentru gruparea disidenta a lui lisus. Nici chiar n temnita fiind, el nu pr eget a sa-si exprime ndoielile cu privire la statutul fostului sau discipol, ndoieli ca re erau cu att mai ngrijoratoare, cu ct asa cum am vazut succesorul sau oficial era Simon Magul, nu lisus. Si apoi, a cest profet extrem de popular este ucis dintr -un capriciu de Irod, care n nici un caz nu putea fi att de naiv nct sa subestimeze posibilele reactii ulterioare ale maselor. Am mentionat deja ca specialisti prec um Hugh Schonfield snt de parere ca a existat un grup care, actionnd din umbra, a facilitat lui lisus; poate ca membrii sai au considerat prudent sa-1 ndeparteze d efinitiv pe Botezator. Istoria este plina de exemple ale unor decese surveni te la momentul potrivit de exemplu, moartea regelui Dagobert al II-lea si cea a lui Thomas Beckett, care au ndepartat ultimul obstacol aflat n calea ambitiilor polit ice ale noului regjrn. Poate ca si executia lui loan intra n aceasta categorie. A r fi oare posibil ca grupul respectiv sa f i decis ca sosise vremea ca rivalul l ui lisus sa paraseasca scena? Desigur, asa cum Henric al II-lea nu a dorit nicio data ca oamenii sai sa-1 u cida pe arhiepiscopul Thomas Beckett, probabil ca nic i lisus nu a stiut nimic despre crima nfaptuita n beneficiul sau. Grupul care l sus tinea pare sa fi fost format din persoane nstarite si influente, avnd deci anumite relatii n palatul lui Irod. Ipoteza este plauzibila, deoarece chiar si apropiati i lui lisus aveau ce l putin o cunostinta n interiorul palatului: Evangheliile o mentioneaza n rndul

ucenicilor pe Ioana, sotia lui Huza, care era iconomul lui Irod.19 Oricare ar fi adevarul n aceasta privinta, cert este ca n re latia dintre lisus si loan Botezat orul exista ceva dubios, ceva n care ereticii cred de secole un aspect pe care sp ecialistii ncep n sfrsit sa-1 recunoasca. Este posibil ca antipatia ereticilor fata de lisus sa aiba la baza ideea ca el a fost doar un oportunist lipsit de scrupu le, care a profitat de moartea Botezatorului prelund conducerea gruparii cu o gra ba indecenta mai cu seama daca succesorul lui desemnat fusese Simon Magul. Poate ca misterul ce nconjoara moartea lui loan detine cheia veneratiei aproape inexpl icabile pe care o nutresc fata de el gruparile aminti te n investigatia noastra. Asa cum am vazut, mandeenii l considera pe loan Rege al Luminii", iar pe lisus l pr ivesc ca pe un fals profet care a indus masele n eroare; la fel este descris si n Talmud, care, n plus, l "Urneste si vrajitor. Alte organizatii, precum Ordinul Cav alerilor Templieri, au opinii mai putin radicale, dar si ele l pun pe loan pe Un plan superior lui lisus. Aceasta idee este ilustrata perfect de Leonardo da Vinc i n tabloul Fecioara pe stnci, ca de altfel ntr-o serie de alte lucrari ale florent inului, despre care am amintit n Capitolul 1. Cnd am remarcat obsesia lui da Vinci pentru suprematia Botezatorului, ne-am ntrebat daca nu cumva era doar un caprici u al sau. Dar dupa ce am examinat numeroasele dovezi ce demonstrau existenta unu i cult dedicat lui loan, am constatat ca acesta functionase dintotdeauna departe de ochii Bisericii, pstrndu-si secretele cu grija. Biserica lui loan si-a asuma t numeroase nfatisari" n decursul secolelor, ncepnd cu razboinicii calugari din vechim e si cu bratul lor armat, Prioria din Sion. Multi l venerau n secret pe loan n vre me ce ngenuncheau la picioarele lui Hristos"; sa ne amintim ca Marii Maestri ai Pr ioriei poarta totdeauna numele loan" si ca traditia a nce put cu loan al II-lea". P ierre Plantard de Saint-Clair explica acest luc ru prin ceea ce pare a fi un non sequitur: titlul loan I" i este rezervat lui Hristos. Desigur ca a contura ipotez a existentei unor grupari care au crezut ca lisus a fost un fals profet si care au avut poate chiar un rol n uciderea lui loan Botezatorul nu este nici pe depart e acela si lucru c u a o demonstra. Cert este nsa faptul ca ambele Biserici au ex istat n paralel timp de doua mii de ani: Biserica lui Petru, care l preaslveste pe lisus nu doar ca om perfect, ci ca Dumnezeu ntrupat, si Biserica lui loan, care a re despre lisus o opinie contrara. Poate ca nici una din ele n u detine monopolu l adevarului si ca atitudinile lor nu snt dect o continuare a vechii rivalitati di ntre discipolii celor doi profeti. Si totusi simpla existenta a unei traditii pr ecum cea reprezentata de Biserica lui loan demonstreaza ca a venit de mult vreme a pen tru o

reevaluare a personalitatii, a rolului si a mostenirii lasate n urma de lisus Hris tos" si, respectiv, de loan Botezatorul. Dar miza este mult mai mare. Daca Biser ica lui lisus a fost cladita pe adevarul absolut, nseamna ca aceea a lui loan nu are la baza dect minciuni. Dar dac a situatia este inversa, este posibil sa ne af lam n fata uneia dintre cele mai grave nedreptati ale istoriei. Nu vrem sa spunem ca noi, n cultura occidentala, am venerat un alt Hristos dect cel care era, fiind ca nu exista dovezi care sa sugereze ca loan si-ar fi asumat acest rol sau ca un astfel de rol ar fi existat, asa cum l ntelegem noi azi, nainte de a fi fost invent at" de Pavel pentru jjsus. n orice caz nsa, loan a fost ucis pentru principiile sa le, principii care credem noi au izvort direct din aceeasi traditie din care prov ine si ritualul botezului: antica religie a gnozei, a ilujjjinarii personale, a transformarii spirituale a individului mister ele n cadrul carora snt adorati zeii Isis si Osiris. lisus, loan Botezatorul si Maria Magdalena au propovaduit n lini i mari acelasi mesaj dar, n mod ironic, nu cel pe care l presupun majoritatea cred inciosilor. Ei au introdus n Palestina o forma proprie de gnoza, botezndu-i pe cei care doreau sa obtina aceasta cunoastere mistica si initiindu-i n tainele antice i traditii oculte. Printre membrii miscarii se aflau, de asemenea, Simon Magul s i partenera sa Elena, ale caror miracole constituiau precum cele asociate cu lis us o parte integranta a practicilor religioase. Ritualurile reprezentau fundamen tul acestei miscari, de la primul botez pna la interpretarea misterelor egiptene. Dar suprema initiere era asigurata prin intermediul extazului sexual. nsa nici o religie, indiferent de ceea ce propovduieste, nu garanteaza perfectiunea morala sau etica. Firea omeneasca si spune totdeauna cuvntul, dnd nastere astfel unui sist em hibrid; n unele cazuri, religia devine chiar un cult al personalitatii. Miscar ea despre care vorbim poate sa fi fost initial de sorgin te isiana, pstrnd accentu l deosebit pus pe iubire si toleranta, dar chiar si n tara sa de origine, Egiptul , au existat numeroase cazuri de coruptie n rndul preotilor si al preoteselor. Iar n Palestina, n zilele agitate ale secolului I, cnd populatia era n asteptarea promi sului Mesia, orgoliile si ambitiile personale au contribuit la pervertirea mesaj ului transmis. Ca de fiecare data , cu ct miza este mai ma re, cu att creste riscu l abuzurilor de putere. Concluziile si implicatiile acestei investigatii constit uie, proba bil, o noutate pentru ma joritatea cititorilor si, n mod cert, un soc pentru multi dintre ei. Dar, asa cum speram ca am Demon strat, ne-a m conturat a ceste con cluzii pa s cu pas, pe masura ce am studiat datele si informatiile de scoperite, n multe cazuri, acestea au fost sus tinute ferm de rezultatele cerceta rilor actuale n domeniu. Iar n final, putem spune ca imaginea care s-a conturat es te pentru a folosi un ter men blnd foarte diferita de cea cu care eram noi famili arizati. Aceasta noua imagine a originilor crestinismului si a omului n numele ca ruia a fost fondata religia crestina are implicatii extraordinare. Si, cu toate ca ele reprezinta o noutate pentru majoritatea cititorilor, exista un segment al societatii occidentale care le cunoaste si le pastreaza de secole. Este nsa tulb urator sa ne gndim, fie si numai pentru cteva clipe, ca ereticii au avut, poate, d reptate.

CAPITOLUL 17 Dincolo de Egipt La doua mii de ani dupa ce lisus, loan si Maria au trait si s i-au lasat amprenta asupra culturii umane ntr-o nisa" a Imperiului Rom an, milioane de oameni nca mai cred n povestea depanata de Evanghelii. Pentru ei, lisus a fost Fiul lui Dumnezeu si al unei fecioare , care s-a ntrupat ntr-un iudeu , loan Botezatorul a fost antemergtorul sau, inferior lui din punct de vedere spi ritual, iar Maria Magdalena a fost o femeie cu reputatie ndoielnica, pe care lisu s a vindecat-o si a convertit-o. Investigatia noastra a relevat nsa o cu totul al ta imagine. lisus nu a fost Fiul lui Dumnezeu si nici nu era de religie iudaica, desi ca etnie se poate sa fi fost evreu. Dovezile sugereaza ca el a predicat un mesaj desprins dintr-o alta religie dect cea dominanta pe teritoriul pe care si -a nceput misiunea si si-a desfasurat apoi campania. Contemporanii sai 1au consid erat un adept al magiei egiptene opinie exprimata clar si n Talmud. Poate ca aces ta nu a fost dect un zvon rautacios, nsa o serie d e specialisti, printre care Mor ton Smith, snt de acord ca miracol ele lui lisus se regaseau n repertoriul" tipic a l magicienilor egipteni. h plus, cnd a fost predat n minile lui Pilat, acuzatia car e i s-a adu s a fost aceea ca era un facator de rele", sintagma care, n drep-lul r oman, desemna un vrajitor. loan nu 1-a recunoscut pe lisus ca fiind Mesia. L-a b otezat, ntr-a-devar, fiindca era unul dintre ucenicii sai, poate aflat chiar pe l ocul al doilea n ierarhia gruparii. Dar ceva nu a decurs probabil cum trebuia: lo an s-a razgndit si 1-a numit ca succesor al sau pe Simon Magul, la scurt timp dup a aceea fiind ucis. Maria Magdalena era preoteasa si partenera a lui lisus ntr-un mariaj sacru, asa cum erau, de altfel, Simon Magul si Elena. Caracter ul sexual al relatiei dintre ei este atestat de multe dintre textele gnostice pe care Bis erica le-a exclus din Noul Testament. Ea a fost totodata Apostol al apostolilor", o predicatoare cunoscuta, reunin-du-i chiar pe ucenici dupa rastignire. Simon P etru o ura, asa cum ura femeile n general, si este posibil ca ea sa se fi refugia t pe actualul teritoriu al F rantei dupa crucificare, de teama lui. Si, cu toate ca nu putem sti cu precizie care era mesajul ei, n mod cert nu semana prea mult cu ceea ce numim noi astazi crestinism. Fiindca, indiferent cum am alege s-o def inim, Maria Magdalena nu a fost o propovaduitoare crestina. Influenta egipteana asupra textului Evangheliilor este evidenta. Poate ca lisus si-a asumat n mod con stient rolul de Mesia pentru a cstiga sustinerea maselor, dar mpreuna cu Maria Mag dalena a ntrupat totodata mitul isiano-osirian, probabil n scopuri initiatice. Mag ia egipteana si secretele ezoterice au stat la baza misiunii lor,

loan Botezatorul fiindu-le nvatator. Doi dintre discipolii acestuia succesorul sa u desemnat, Simon Magul, si fosta prostituata Elena constituie imaginea n oglinda a cuplului lisus-Maria Magdalena. Poate ca asa au si intentionat. Riturile ofic iate erau de natura sexuala: hor asis, iluminarea prin intermediul sexului trans cendental cu o preoteasa un concept familiar n Orient si n tara nvecinata, Egipt. n ciuda celor afirmate de Biserica, nu Simon Petru a fost cel mai apropiat ucenic al lui lisus; judecind dupa repetatele esecuri de a n telege cuvintele nvatatorulu i sau, putem banui chiar ca nu facea parte nici macar din nucleul restrns de init iati. Daca lisus a avut un su ccesor, acesta a fost Magdalena. (Trebuie sa ne am intim ca ei propov aduiau nvataturile si practicile cultului isiano-osirian, care avea deja un trecut bogat, nicidecum un fel de erezie iudaica, asa cum se crede adesea.) Maria Magdalena si Simon Petru au pornit pe drumuri diferite: el a sfrs it prin a fonda Biserica Crestina, ea si-a transmis cunoasterea, din generat ie n generatie, celor care au nteles valoarea principiului feminin: ereticii". ntre loa n, lisus si Maria Magdalena existau conexiuni strnse, datorate religiei pe care o practicau (aceea a Egiptului antic) si pe care au adaptato la cultura iudaica a sa cum au facut, de altfel, Simon Magul si Elena n Samaria. Din acest nucleu inte rior de misionari egipteni nu faceau parte, n mod cert, Simon Petru si ceilalti u nsprezece ucenici. Maria Magdalena a fost venerata de miscarile secrete din Euro pa fiindca si-a fondat propria Biserica" nu un cult crestin n sensul general accep tat al termenului, ci unul bazat pe misterele zeilor egipteni Isis si Osiris, si milar n mare parte cu cel propovaduit de lisus si de loan Botezatorul. loan a fos t venerat de aceiasi eretici", deoarece ei erau urm asii spirituali directi ai pr imilor lui adepti, cei pentru care el a constituit mparatul jertfit", martirul rap us n floarea tineretii. Socul strnit de moartea lui a fost amplificat de circumsta ntele neclare ale acesteia si de ceea ce a fost apoi perceput ca o grosolana man ipulare a ucenicilo r lui loan de catre fostul sau rival. Povestea mai are nsa o fateta. Asa cum am vazut, n epoca circula un zvon care pretindea ca lisus practic ase rituri de magie neagra asupra Botezatorului, dupa moartea acestuia. Din stud iile efectuate de Cari Kraeling si Morton Smith reiese ca Irod Antipa credea ca lisu s i subjugase sufletul (sau constiinta) pentru a dobndi astfel puteri magice, fiindca n cercurile oculte din Grecia i Egipt se consid era ca spiritul unui om u cis era o prada usoara Pentru vrajitori, mai cu seama daca acestia posedau o par te din trupul victimei. Indiferent daca

lisus oficiase sau nu un asemenea rit, zvonul ca sufletul lui loan era nca viu si ca se afla sub controlul lui nu avea cum sa aduca dezavantaje miscarii pe care o conducea, n acea epoca a credintelor magice, i-ar fi determinat n mod cert pe ma joritatea discipolilor lui loan sa treaca de partea lui lis us, cu att mai mult c u ct acesta parea sa detina puteri miraculoase. Si dat fiind faptul ca lisus le s pusese deja ucenicilor sai ca Botezatorul fusese profetul Ilie rencarnat, autorit atea sa n rndul maselor nu putea dect sa sporeasca. Si totusi, n ciuda straniei idei a unui lisus care avea sub controlul sau spiritele a doi profeti, nu el constit uie punctul focal a l traditiilor secrete. Ereticii i-au considerat pe loan Bote zatorul si pe Maria Magdalena ca fiind personaje istorice reale, dar i-au venera t totodata ca reprezentanti ai unui stravechi sistem de convingeri religioase, c a Mare Preot si M are Preoteasa a mparatiei Luminii. Cele doua traditii, una axat a pe loan Botezatorul si cealalta pe Maria Magdalena, au devenit vizibile abia n secolul al XH-lea, cnd catarii si-au facut aparitia n Languedoc, iar templierii au ajun s la apogeul puterii lor. Prin urmare, exista un aparent hiat n continuitat ea traditiilor, ca si cum acestea ar fi disparut ntr-o gaura neag ra ntre secolele al IV-lea si al XH-lea. n jurul anului 400 d.Hr., textele de la Nag Hamma di car e sublin iaza rolul Mariei Magdalena au fost ngropate n Egipt; asa cum am vazut n p artea nti a acestei lucrari, idei similare cu privire la importanta ei au continua t sa existe pe teritoriul Frantei, regasindu-se la catari. Si cu toate ca, apare nt, B iserica lui loan a disparut dupa anul 50 d.Hr., existenta sa nentrerupta re iese din atacurile furibunde ale Parintilor Bisericii la adresa succesorilor lui loan Simon Magul si Dositei timp de aproximativ doua sute de ani. Apoi, n secolu l al Xll-lea, aceasta traditie reiese la suprafata sub forma veneratiei mistice a templierilor pentru Botezator. Este imposibil sa stim n mod cert ce s-a ntmplat c u aceste doua traditii ntre secolele al IV-lea si al Xll-lea, dar, la finele c er cetarilor pe care le-am efectuat, putem ncerca o presupunere n cunostinta de cauza . Traditia Magdalenei a continuat n sudul Frantei, desi toate dovez ile n acest se ns au fost probabil distruse o data cu desfiintarea sistematica a culturii din L anguedoc, pe fondul cruciadei contra albigenzilor. Ecouri ale acestei traditii a u razbatut nsa pna la noi, sub forma tratatu lui Sch wester Katrei si a credintelo r catare cu privire la relatia dintre lisus si Maria Magdalena - fiind idei n mod clar preluate din textele de la Nag Hammadi. Este de presupus ca traditia ioani ta a supravietuit independent n Orientul Mijlociu, prin nosairi si prin predeceso rii mandeenilor, dar stim ca

a aparut si n Europa cteva secole mai trziu. Dar cum? Cine i -a recunoscut valoarea si i-a preluat, n secret, principiile? pin n ou, raspunsul este: cavalerii templ ieri, clugrii-rzboinici ale caror campanii militare n Orientul Mijlociu ascundeau, d e fapt, nazuinta catre cunoasterea ezoterica. Templierii au adus n Europa traditi a ioanit si au mpletit-o cu cea a Magdalenei, recrend astfel _ din ceea ce parea a fi doua culte separate, masculin si feminin un tot unitar si coerent. Sa ne amin tim ca primii noua cavaleri care au fondat Ordinul Templier erau toti din Langue doc inima cultului dedicat Magdalenei si ca n traditi a oculta se considera ca se cretele lor provin de la ioanitii din Rasarit". Dupa parerea noastra, este greu d e crezut ca mbinarea celor doua traditii de catre templieri a fost o pura coincid enta. La ur ma urmei, obiectivul principal era acela de a cauta si a-si nsusi cel e mai profunde cunostinte ezoterice. Hugues de Payens si cei opt cavaleri ai sai au pornit spre Tara Sfnta cu un tel clar: sa-si asigure puterea oferita de cunoa stere si, poate, sa gaseasca un artefact pretios, a carui valoare n u era, proba bil, exclusiv financiara. Templierii pareau a sti despre ex istenta traditiei io anite nainte de a o descoperi", dar cum au aflat despre ea nu putem sti. Desigur c a la mijloc se afla ceva mult mai important dect un vag ideal religios; templieri i erau oameni practici, preocupati n primul rnd de forta materiala, iar pedeapsa p entru convingerile secrete pe car e le nutreau a fost cumplita. Subliniem nca o d ata ca aceste convingeri n u erau doar niste simple notiuni spirituale pe care l e adoptasera din dorinta de a-si mntui sufletele; erau secrete magice si alchimic e gratie carora pot fi considerati daca nu altceva cel putin deschizato ri de dr um n ceea ce numim astazi stiinta. Cunostintele lor n domenii precum arhitectura s i geometria sacra si-au gasit expresia n impunatoarel e catedrale gotice, acele ca rti" secrete n piatra care ascund mesa jul lor ezoteric. Prin cautarile lor, temp lierii au largit orizontul de cunoast ere n astronomie, chimie, cosmologie, navig atie, medicina si matematica, beneficiile pentru omenire fiind evidente. Dar amb itiile cavalerilor templieri n ceea ce priveste ocultismul nu s-au oprit aici: ei au cautat raspuns la marile ntrebari fundamentale ale spiritului uman. Si este p osibil ca alchimia sa le fi oferit cteva dintre raspunsurile dorite. La urma urme i, despre alchimie s-a crezut dintotdeauna ca detine secretul longevitatii si ch iar pe acela al vietii fara de moarte. Departe de a se limita la simpla largire a oriz ontului lor filozofic sau religios, templierii au nazuit la atingerea cun oast erii supreme: aceea a stapnirii timpului si a eliberarii de sub tirania viet ii si a mortii.

Templierii au fost urmati de generatii de eretici" care au preluat stafeta si au dus mai departe traditia, cu o fervoare egala. Acele s ecrete mult dorite exerci tau o forta de atractie att de intensa, nct milioane de oameni s-au aratat gata sa riste totul pentru a le obtine. Dar n ce constau ele? Ce anume ascundeau traditia ioanit si cea a Magdalenei, nct au inspirat un asemenea zel fanatic? Nu exista un raspuns unic si cert la aceasta ntrebare, nsa noi am identificat trei variante pos ibile. n primul rnd, se poate ca ngemanarea dintre cele doua traditii loan Botezato rul si Maria Magdalena sa contureze imaginea a ceea ce ar fi trebuit initial sa fie crestinismul", comparativ cu ce a devenit el n acesti 2 000 de ani. n vreme ce pretutindeni n jurul lor femeile erau desconsiderate, iar preotii pozau n detinato ri ai cheilor catre rai si iad, ereticii gaseau alinare si iluminare n secretele celor doua traditii. Prin intermediul acestor doi sfinti", ei s-au putut alatura pe ascuns fluxului continuu de aderenti ai gnosticismului si ai pagnismului, care si avea originile n Egiptul antic (si poate chiar mai departe). Religia egipteana dupa parerea unor ocultisti precum Giordano Bruno era mult superioara crestinis mului din toate punctele de vedere si, dupa cum am vazut, cel putin unul dintre templieri a declarat ca simbolul fundamental al crestinismului, crucea, este prea recent". n locul rigidului patriarhat al Tatalui, Fiului si Sfntului Duh (de asem enea masculin), membrii acestei traditii secrete au preferat echilibrul vechii t reimi constituite din Tata, Mama si Prunc, n Jocul sentimentelor de vinovatie strn ite de sex, ei stiau din proprie experienta ca uniunea sexuala constituie o cale catre Dumnezeu, n toc sa apeleze la intermedierea preotilor, ei si-au gasit prop ria jnntuire prin gnoza directa, prin cunoasterea divinului. Toate aceste idei, d erivate din traditiile secrete ale Botezatorului si ale Mariei jVlagdalena, risc au sa atraga pedeapsa cu moartea; nu e deci de mirare ca au fost pastrate n ascun s. Un al doilea motiv posibil al atractivitatii celor doua traditii este acela c a ereticii mentineau cunoasterea vie. Ne este foarte usor asta zi sa subestimam forta care a constituit-o, pe parcursul istoriei, stii nta si cunoasterea. Inven tarea tiparului a strnit un entuziasm generalizat, nsa alfabetizarea ndeosebi n rndul femeilor era rara si adesea privita cu suspiciune de autoritatile ecleziastice. Aceasta traditie secreta n sa ncuraja n mod activ setea de cunoastere a ambelor se xe: att barbati, ct si femei petreceau ore ndelungi n laboratoarele alchimice pentru a descoperi taine fundamentale, aflate la granita dintre magie, sex si stiint a iar de multe ori se pare ca le-au si gasit. Din aceasta nentrerupta tra ditie se creta au facut parte cei ca re au construit piramidele din Egipt, poate chiar si Sfinxul, si deopo triva cei care au ridicat splendide catedrale gotice n conform itate cu principiile geometriei sacre. Toti acestia si-au pus o amprenta durabil a a supra civilizatiei mondiale. (Nu este, desigur, o coincidenta faptul ca desp re Osiris se credea ca daruise omenirii cunoasterea necesara pentru dezvoltarea culturii si a civilizatiei.) Iar, asa cum au aratat recent Robert Bauval si Grah am Hancock1, egiptenii a ntici posedau cunostinte

stiintifice care le depaseau chiar pe cele ale epocii actuale. D in acest curent de savanti eretici au facut parte si reprezenta ntii ermeti smului renascentist ; setea lor de cunoastere si credinta n esenta divin a a omului concretizate n ven erarea Sophiei au evoluat din aceleasi radacini ca gnosticismul. Alchimia, ermet ismul si gnosticismul si au toate originile n Alexandria din vremea lui lisus, ver itabil creuzet al noilor idei. Constatam astfel ca aceleasi concepte snt ilustrat e de Pistis Sophia, de C orpus Hermeticum al lui Hermes Trismegistul text care a supravietuit din materialele lui Simon Magul si de documentele sacre ale mandee nilor. Am vazut deja ca exista asocieri clare ale lui lisus cu ma gia egipteana si ca loan Botezatorul mpreuna cu succesorii sai, Simon Magul si Dositei, au fost mentionati ca absolventi" ai scolilor oculte din Alexandria. Din aceste radacini s-a dezvoltat apoi ntreaga tradit ie ezoterica a Occidentului. Ar fi gresit sa n e nchipuim nsa ca templierii si ermeticii vizau, n cautarile lor, doar ceea ce am n umi noi astazi filozofie sau chiar stiinta . Aceste domenii constituiau, ntr-adev ar, o parte importanta a preocuparilor care i animau, nsa ele mai aveau nca o dimen siune, pe care nu trebuie s-o ignoram. La baza tuturor realizarilor arhitect ura le, stiintifice si artistice ale ereticilor s-a aflat o nazuinta fi erbinte catr e cucerirea unei puteri magice. Oare zvonul care sustinea ca lisus avea sub cont rolul sau spiritul lui loan ar putea explica de ce era aceasta putere magica" att de importanta pentru ocultisti? Semnificativ ni se pare faptul ca templierii, a caror credinta l are n centru pe loan Botezatorul, au fost acuzati ca ar venera, n ritualurile lor secrete, un cap retezat. Problema validitatii si a eficacitatii (sau a lipsei de eficaci tate) ritualurilor magice nu se ncadreaza n obiectul aces tei carti; important este ce anume au crezut altii n decursul secolelor si ce rol au juca t aceste convingeri n conspiratiile, planurile si obiectivele lor. Ocult ismul a fost forta reala care i-a animat pe multi dintr e gnditorii rationalisti", precum Leonardo da Vinci si Sir Isaac Newton, si care a stat la baza nucleelor de initiati ale unor organizatii de tipul Templierilor, al unor loji francmasoni ce si al Prioriei din Sion. Iar acest lung sir de magicieni sau magi i-ar putea include deopotriva pe lisus si pe loan Botezatorul ntr-una dintre cele mai putin cunoscute legen de ale Graalului, cavalerii pornesc n cautarea unui ca p barbates c reteza t, pe un platou. Sa fie aceasta o referire la capul Botezatorului si la puterile magice pe care se presupune ca le-ar avea si le-ar transfera celui car e l detine? Desigur, este foarte usor sa adoptam deja sceptic ismul

clasic al sfrsitului de secol XX. Important este sa retinem nsa ca, ntrun fel sau a ltul, capul lui loan era considerat nu doar sacru, ci si magic. Si celtii aveau o traditie a capetelor retezate, iar pe de alta parte _ si poate mai pertinent n Templul lui Osiris din Abydos exista un cap retezat despre care se credea ca poa te proroci.2 ntr-un alt mit similar, capul unui alt muritor ajuns n lumea de dinco lo si revenit apoi la viata, Orfeu, a fost adus de mare pe tarmul Insulei Lesbos , unde a nceput sa prevada viitorul.3 (Sa fie doar o coincidenta ca unul dintre c ele mai en igmatice si ma i suprarealiste filme ale lui Jean Cocleau s-a intitul at Orphee?) Pe al sau Giulgiu din Torino, Leonardo da Vinci 1-a nfatisat pe lisus ca si cum ar fi fost decapitat. Initial am crezut ca aceasta este doar o modali tate de a transmite ideea conforma cu propriile convingeri ioanite ale artistulu i ca omul decapitat era deasupra" (din punct de ve dere moral si spiritual) celui crucificat. Linia de demarcatie dintre cap si trunchi n acest caz este, evident, inten tionata, dar este posi bil ca Leonardo sa fi ncercat sa sugereze altceva. Poate era o referire la fapt ul ca lisus poseda capul lui loan si ca, ntr-un fel, i absorbise spiritul, devenind pentru a-1 cita pe Morton Smith lisus-Ioan". Sa ne amintim, de asemenea, ca n afisul publicitar pentru Le Salon de la Rose + Croix, din secolul al XlX-lea, da Vinci este nfatisat ca Pas trator al Graalului. Am va zut cum, n lucrarile lui Leonardo, aratatorul ridicat este un simbol al Botezator ului: loan schiteaza acest gest n ultima pic tura a florentinului, dar si n statui a existenta azi n Baptisteriul din Fl orenta. Faptul nu este deosebit, deoarece m ulti artisti 1-au nfa tisat astfel, dar n lucrarile lui da Vinci si alte personaje schiteaza acelasi gest, cu in tentia vadita de a trimite cu gndul la loan Boteza torul. Btrnul care, n tabloul Adoratia magilor, sta lnga radacinile roscovului (copa c care, n mod tra ditional, l simbolizeaza pe Botezator) ridica aratatorul n direct ia Fecioarei cu pruncul; Elisabeta, marna lui loan, face acelasi gest n fata Feci oarei, ntr-una din cele doua versiuni ale tabloului S fnta Ana, Fecioara si Pruncu l, iar n Cina cea de Taina, ucenicul care se apleaca spre lisus mpunge aerul sub o chii lui cu acelasi aratator amenintator. In vreme ce toate acestea ar putea fi doar un ndemn de tipul: Adepti ai lui loan, amintiti-va!", este totusi posibil ca motivul astfel repetat sa constituie o aluzie la o relicva veritabila -degetul l ui loan, despre care sa crezut la un moment dat ca se afla printre moastele sfin te ale templierilor (n tabloul lui Nicolas Poussin La Peste d'Azoth Ciuma din Azo th o statuie uria sa reprezentnd un barbat si-a pierdut o mna si ca pul barbos. Da r aratatorul minii retezate schiteaza gestul lui loan".) n cursul investigatiei noa stre 1-am auzit pe un presupus templier spunnd cel care detine capul lui loan Bote zatorul stap-neste lumea";

la nceput, am considerat-o doar o fa ntasmagorie sau, n cel mai bun caz, o metafor a. Dar nu trebuie sa uitam ca anumite obiecte, reale, dar cu ncarcatura mitica pr ofunda, au exercitat ntotdeauna o uriasa forta de atractie asupra mintii si sufle tului uman, exemple n acest sens fiind adevarata Cruce", Sfntul Giulgiu, Graalul si , desigur, Chivotul Legii. Toate aceste obiecte legendare au o stranie aura mist ica, de parca ar fi ele nsele un fel de poarta catre lumea divina, artefacte real e ce exista n doua realitati paralele. Dar daca obiecte precum Graalul snt con sid erate magice, nu e greu sa ne ima ginam cu cta fervoare snt cautate ra masitele pa mntesti ale unor oameni despre care se crede ca au fost ntruparea unor energii sup ranaturale, posesori ai unei cunoasteri secrete. Am vazut ct de importante snt moa stele Mariei Magdalena pentru reprezentantii traditiei secrete sus-mentionate; p oate ca si ele snt privite ca detinatoare ale unor puteri magice, n orice caz, ose mintele Mariei Magdalena constituie obiect de veneratie ardenta si, la fel ca re licvele lui loan, pot nflacara inimile ereticilor. Chiar lasnd la o parte acel con cept al puterilor magice, simpla prezenta a capului retezat al lui loan Botezato rul si a osemintelor Mariei Magdalena ar exercita un impact urias asupra membril or traditiei secrete; s-ar crea o ncarcatura emotionala extraordinara fie si numa i la gndul ca, n fata lor, s-ar putea afla ramasitele pamn-testi ale celor doi oame ni care, timp de doua mii de ani, au fost obiectul unei nedreptati cumplite, cal culate si totodata motivul pentru care au suferit nenumarati eretici". Cea de-a t reia explicatie posibila a interesului strnit de acea sta traditie secreta este c ertitudinea sa morala, autogenerata: ereticii " snt convinsi ca ei au dreptate si au decis ca Biserica se nsala. Dar ei nu s-au limitat la a mentin e vie o alta re ligie ntr-o cultura straina" , ci au ntretinut ceea ce au considerat ei a fi flacar a sacra a adevaratelor origini si a realei meniri a crestinismului". Dar acest se ntiment ferm si neclintit al justetii lor, n comparatie cu ceea ce numesc ei erezi a" Bisericii Crestine, poate explica doar interesul de care s-a bucurat traditia secreta n trecut, n epoca actuala nsa, cnd abordarea religiei se face ntr-o nota mul t mai toleranta, ce rost mai are secretul'? Cnd am nceput aceasta investigatie, ne -am ndreptat atentia asupra Prioriei din Sion si a activitatilor acesteia. Pierre Plantard de SaintClair ne-a declarat ca organizatia are un program bine definit , un plan prin intermediul caruia intentioneaza sa determine anumite schimbari c oncrete la nivel mondial, fara a preciza n sa natura exacta a acestor schimbari.4 n orice caz nsa, planul Prioriei pare a avea ca punct focal erezia despre care am discutat n acea sta carte, n Les dossier s secrets exista, ntr-adevar, o serie de pa saje ce lasa sa se nteleaga ct se poate de cla r ca organizatia a fost responsa bila, n decursul istoriei, de conturarea si pastrarea vie a traditiei secr ete. I a ta cteva dintre aceste fragmente, care fa c referire, direct sau indire ct, la Prioria din Sion: (Ei snt) sustinatorii tuturor ereziilor. . ."5; la baza tuturor e reziilor, de la catari si templieri pna la francmasoner ie..."6; agitatori secreti mpotriva Bisericii..."7 Un alt document al Prioriei, Le cercle d'Ulysse (Cercul l ui Ulis

e"), publicat n 1977 sub numele Jean Delaude, include si Armatoarele fraze: h ' Ce planuieste Prioria din Sion? Nu stiu, dar el constituie o forta capabila sa dis truga Vaticanul n anii care vin".8 Si, asa cum a m mentiona t anterior, referindu -se la co nexiun ile Prioriei cu Biserica lui loan", lucra rea Rennes-le-Chteau: c apitale secrete de l'histoire de France aminteste de o serie de evenimente ce vo r zdruncina crestinismul din temelii". La nceputul acestei investigatii, am banuit ca membrii Prioriei sufereau de o ma nie a grandorii colectiva si, la fel ca att ia alti oamen i, nu ne-am putut imagina ce fel de secret era acela pe care l apar au cu atta hotarre si care ar fi putut ameninta o institutie solida si bine organi zata, precum Biserica Catolica. Acum, a jun si la capatul u nor cercetari si doc umenta ri ample, sntem de pa rere ca intentiile Priorie i, oricare ar fi ele, tre buie cel putin lua te n serios. De fapt, ideea unei organizatii constituite cu sc opul de a distruge Biserica nu este deloc noua. n secolul al XVIII-lea, de exempl u, cnd au nceput sa apara societati secrete ce se pretindeau a fi urmas ele Templi erilor, un val de agitatie paranoica a cuprins att Vaticanul, ct si o serie de sta te europene. Franta, mai cu seama, tremura la gndul stafiei razbunatoare a lui Ja cques de Molay; se ntorceau oare templieri i, hotrti sa-si ia revansa? S-a zvonit c hiar la un moment dat ca templierii au fost scnteia care a declansat Revolutia Fr anceza. Scenariul cavalerilor razbunatori nu sta nsa n picioare. Nici o organizati e serioasa nu ar alimenta timp de secole, cu orice pret, furia si ura membrilor sai numai pentru a ucide un rege al Frantei si u n papa oarecare, ambii fara nic i o legatura cu suprimarea Ordinului Templier, cu sute de ani n urma. Ideea razbu narii pleaca de la premisa c a desfiintarea ordinului constituie motivul urii te mplierilor fata de Biserica; dar daca o urau deja, din principiu, chiar si nainte de a se pune problema suprimarii? (n Levitikon se precizeaza ca templierii s-au opus Bisericii Catolice chiar de la nfiintarea ordinului, nu fiindca fi fost elim inati.) Cercetarile noastre au demonstrat ca, departe de a sustine doar un fa pt ipotetic, templierii snt ntr-a devar pa stratorii reali si ndreptatiti ai secretul ui privind originile crestinismului. Si nu trebuie sa uita m ca n tre Ordin ul Te mpli er si Prioria din S ion au existat ntotdeauna conexiuni strnse: orice plan sa u program al unuia apartine probabil, n egala masura, si celuilalt. Iar Prioria e ste organiza tia n care cele doua filoa ne eretice corespunzatoare tvlariei Magda lena si lui loan Botezatorul se mbina perfect. Se poate ca templierii si Prioria sa intentioneze sa prezinte crestinatatii uimite, sub o forma sau alta, dovezi c oncrete, menite sa le ateste convingerile si sa justifice traditia ioanita si de venera re a divinitatii feminine. Chiar si tinnd seama nsa de obsesia lor pentru relicve, este greu sa ne imaginam n ce a r putea consta aceste dovezi concrete sa u ce fel de obiect ar fi acela capabil sa constituie o amen intare la adresa Bis ericii. ar

Dar asa cum ne-a demonstrat Giulgiul din Torino, relicvele cu cara cter religios detin o f orta de atractie extra ordinara asu pra maselor. Mai mult dect att, ori ce obiect ce pare a fi avut o legatura cu unul dintre personajele centrale ale c restinismului capata pe loc o aura magica aparte; chiar si osuarele recent desco perite n Ierusalim, despre care aminteam mai devreme, au strn it imediat aprige de zbateri s i polemici. Este interesant sa ne gndim ce amploare ar fi luat in ter e sul publicului daca osemintele ar fi fost mai strns legate de lisus si de familia lui; fara ndoiala ca ar fi dat nastere unui val de isterie n rndul crestinilor, ca re s-ar fi simtit tradati si destabilizati din punct de vedere spiritual. Oameni i adora cautarile, goana dupa ceva ce pare a ici, la ndemn , si totusi se ndeparteaz a mereu. Ca utarea evazivului Graal sau a Chivotului pare a fi nscrisa n genele no a stre, asa cum demonstreaza entuziasmul strnit de cartea lui Graham Hancock, The Sign and the Seal. Da r, undeva ntr-un colt al mintii, stim ca aceste obiecte ch iar daca exista n realitate snt doar niste simboluri, reprezentari ale unor secret e oculte. Daca Prioria si aliatii sai pregatesc dezvaluirea unor indicii concret e cu privire la convingerile lor, trebuie sa recunoastem ca si istoria n sine ofe ra o serie de dovezi n acest sens. Orict de incitante ar fi, asemenea planuri nu m ai snt azi necesare pentru ca Biserica sa se simta amenintata si, prin ea, chiar radacinile culturii noastre occidentale. Fiindca istoria crestinismului se bazea z a n mare parte pe presupuneri, iar concepte precum lisus Hristos, Fi ul Iui Dum nezeu si al Fecioarei Maria, un modest dulgher care a murit pentru pacatele noas tre si apoi a nviat, au o intensa ncarcatura emotion ala. Smerenia, suferintele si spiritul de toleranta demonstrat de lisu s 1-au transformat ntr-un model spiritu al, ntr-un simbol al perfectiunii umane. Din locul sau de-a dreapta Tatalui, n rai , lisus Hristos priveste n jos spre cei saraci si istoviti, alinndu-i, caci n-a sp us el oare: Veniti la mine toti cei osteniti si eu va voi da odihna"? n realitate, desi este foarte posibil ca el sa fi rostit aceste cuvinte, nu lui i-au apartin ut initial. Asa cum am vazut, acest ndemn si multe altele, probabil provin din te xte atribuite zeitei Chreste Isis: Buna Isis, zeitamama a egiptenilor. Lui lisus , ca oricarui alt preot isian, cuvintele trebuie sa-i fi fost familiare. Majorit atea crestinilor din ziua de astazi stiu surprinzator de putine lucruri despre u ltimele descoperiri din domeniul cerceta ri lor biblice. Pentru multi dintre ei, idei de tipul celor care sugereaza ca lisus a fost un mag egiptean sau ca a exi stat o rivalitate ntre el si loan Botezatorul frizeaza , probabil, blasfemia. Si totusi, ele nu snt pure inventii ale unor scriitori de science-fiction sau ale at eilor de clarati, ci

concluzii ale unor reputati specialisti, unii dintre ei crestini credinc iosi. I ar prima recunoastere a elementelor pagne din viata si activitatea l ui lisus dat eaza de mai bine de un secol. Cnd am nceput sa studiem acest subiect, am fost uimi ti sa con statam masura n care cercetatorii au pus sub semnul ntrebarii adevarul t raditiei crestine, prezentnd dovezi detaliate s1 bine documentate, ce au conturat o versiune aproape de nerecunoscut a vietii lui lisus. Am fost surprinsi mai cu seama sa descoper im ca existau deja numeroase dovezi scolastice ce sugerau ca lisus nu a fost iudeu, ci un reprezentant a l religie1 egiptene. Si totusi, deoa rece traditia care spune ca lisus era evreu ce este att de a dnc nra dacin ata, chi ar si cei care au descoperit aceste dovezi ezita sa faca pasul logic si sa admit a ca religia lui nu era cea iudaica. Multi snt cei care au contribuit la conturar ea unei noi imagini a lui lisus si a miscarii sale. n lucrarea sa, The Foreigner, Desmond Stewa rt demonstreaza n chip stralucit ca activitatea lui a fost influen tata de misterele egiptene, dar nici el nu considera ca aceasta conexiu ne ar s ugera altceva dect o deviere de la esenta iudaismului. Si desi sustine ca lisus n u era de religie iudaica, profesorul Burton L. Mack ig nora materialul gnostic d in Evanghelii, pe motiv ca a fost adaugat mai trziu o supozitie nesustinuta deoca mdata de nici o dovada concreta. Chiar si profesorul Karl W. Luckert scrie: Acest e chinuri ale nasterii (crestinismului)... au fost totusi dureri reale ale mamei c restinismului - muribunda religie a Egiptului antic. Batrna noastra maica egiptea na s-a stins n secolele n care viguroasa ei progenitura a aparut si s-a dezvoltat n lumea mediteraneana. Pentru ea, durerile facerii au fost chinurile mortii. n tim pul vietii ei de aproape doua mii de ani, aceasta fiica crestina a Mamei Egipt s i-a cunoscut destul de bine traditia iudaica, paterna, ... (dar) nici pna n aceast a zi nu i s-a spus nimic despre iden titatea raposatei sale maici..."9 Si cu toa te ca argumenteaza n mod stralucit originile egiptene ale crestinismului, nici Lu ckert nu remarca esentialul. El considera ca influenta Egiptului s-a exercitat n mod indirect, ca un ecou ndepartat al originilor egiptene ale iudaismului. Dar da ca lisus s-a bazat n propovduirea sa pe materiale extrase din misterele egiptene, este de crezut totusi ca a avut o experienta personala a acestora , m ai degra b a dect ca le-ar fi dedus din aluziile disparate si incerte prezente n Vechiul Test ament. Dintre toti acesti critici si istorici, o singura persoana a schitat Pasu l logic la care ne refeream, n cartea sa Jesus the Magician, Smit h sustine ca id eile, convingerile si practicile lui lisus erau de

natura egipteana, bazndu-si aceasta afirmatie pe materiale preluate din anumite t exte magice egiptene. Ignorata de numerosi cercetatori n domeniul biblic, lucrare a lui Smith a primit totusi o aprobare timida din partea altora.10 Dar o piniile specialistilor nu snt unice n acest context, n decursul secolelor , numeroase grup ari au nutrit n secret credinta n originea egipteana din punct de vedere spiritual a lui lisus si a altora din jurul lui; a cesti eretici" ne-a u oferit totoda ta o serie vasta de indicii cu privire la radacinile crestinismului. Interesant est e faptul ca ideile lor snt sustinute astazi de cercetatorii Noului Testament. Dac a religia crestina este, ntr-adevr, un vlastar al celei egiptene si nu misiunea sa cra a Fiului lui Dumnezeu sau chiar o deviatie radicala a iudaismului , implicati ile asupra culturii occidentale snt att de ample si de profunde, nct nu pot fi discu tate n lucrarea de fata. De exemplu, renegndu-si radacinile egiptene, Biserica a p ierdut notiunea fundamentala a egalitatii arhetipale dintre cele doua sex e, n ca re Isis era ntotdeauna echilibrata de partenerul ei, Osiris, si invers, n principi u cel putin, acest concept promova respectul acordat deopotriva barbatilor si nti , iar Isis era fera consecintele area sexuala nu manifestarile femeilor, caci Os iris era reprezen tativ pentru toti cei ilustrativa acestei pentru a toate femei le. Omenirea idealului egiptean; desi nca di mai su renegari discrimin al este un fenomen limitat la sale directe snt n mare societatea occidentala, parte rezultatul direct nvataturilor Bisericii cu privire la locul cuvenit femeilor. De asemenea, prin ne garea originilor sale egiptene, Biserica a respins totodata adesea cu o virulent a aparte ntregul concept al sexului ca sacrament. Instalnd" un Fiu al lui Dumnezeu celibatar n fruntea unui veritabil patriarhat misogin, ea a denaturat mesajul cres tin" original. Fiindca zeii pe care lisus nsusi i venerau formau parteneriat sexua l, iar sexualitatea constituia un motiv de celebra re si emulatie n rndul credinci osilor; cu toate acestea, egiptenii nu rau cunoscuti ca un popor licentios, fiin d renumiti mai degra ba pe ntru spiritualitatea lor. Consecintele atitudinii pe care Biserica a a doptat-o fata de iubirea carnala au fost, dupa cum aln vazut, teribile; ea a provocat suferinta nu doar la nivel individual, ci a facilitat o seri e nesfrsita de nedreptati mpotriva femeilor sj a copiilor, multe dintre ele i gnorate n mod voit de autoritati. Faptul ca Biserica si-a renegat propriile radac ini a avut si alte un e

repercusiun i ama re. Timp de secole, reprezen tantii ei au nchis ochii la atroci tatile comise mpotriva evreilor, din credinta ca iudaismul si crestinismul se afl au ntr-un fel de competitie. Biserica a cons iderat dintotdeauna o blasfemie fapt ul ca evreii au negat caracterul mesianic al lui lisus, dar daca el nici macar n u a fost iudeu, atunci ororile comise mpotriva evreilor nu mai au nici maca r ace asta palida justifica re. (Cealalta acuzatie majora la adresa evreilor ca 1-au u cis pe lisus a fost de mult timp recunoscuta ca falsa, pentru simplul motiv ca r omanii au fost cei care 1-au executat.) Ostilitatea Bisericii si-a mai gasit o t inta n decursul anilor. Din zelul sau de a se impune ca unica religie pe Pamnt, cr estinismul s-a razboi t ntotdeauna cu popoarele pgne. Temple distruse, oameni tortu rati si ucisi din Islanda pna n America de Sud si din Irlanda n Egipt toate n numele lui lisus Hristos.11 Dar daca noi avem dreptate si Ii sus nsusi a fost pgn, atunci aceasta fervoare crestina nu a constituit doar o ncalcare a moralei umane elemen tare, ci si o renegare a principiilor susti nute de fondatorul sau. Aceasta prob lema este nca relevanta, deoarece si asta zi adeptii pagnismu-lui mai snt atacati d e crestini. Cultura occidentala n ansamblul sau este considerata iudeocrestina; d ar daca noi avem dreptate si trebuie s-o numim mai degraba egipteano-crestina? D esigur, punem aceasta ntrebare doar cu titlu ipotetic, dar trebuie sa recunoastem ca spiritul uman se simte mai atras de o religie bazata pe magia si misterul pi ramidelor, dect pe imaginea unui lehova inflexibil si razbunator. Fara ndoiala ca o religie axata pe treimea Tata, Mama si Prunc are darul de a feri un reconfortan t sentiment de ncredere si siguranta. Am identificat, pe parcursul acestei invest igatii, o continuitate a credintelor eretice" n Europa - acel filon al venerarii z eitei, al alchimiei sexuale si al secretelor care nvaluie persoana lui loan Botez ato rul. Ereticii detin dupa parerea noastra cheia adevarului cu privire la trec utul Bisericii Crestine. Am prezentat n aceste pagini o pledoa rie n numele lor, e xpunnd datele pas cu pas, pe masura ce noi nsine le-am descoperit si am vazut imag inea generala conturndu-se din masa d e informatii si de trebuie s-o spunem dezin formari. Aceasta imagine ne-a convins de legitimitatea convingerilor eretice". De sigur, a venit de mult vremea pentru a repara gra va nedreptate ce li s-a facut Botezatorului si Mariei Magdalena. Daca se doreste ca noul mileniu sa nu fie si el marcat de represiuni si sentimente de culpabilitate, Occidentul trebuie sa nte leaga si sa reevalueze ntregul concept al alchimiei sexuale si al respectului cuv enit principiului feminin. Unica lectie care am dori sa se desprinda din investi gatia noastra si din descoperirile pe care le-am facut n cursul ei nu este att ace ea ca ereticii au dreptate, iar Biserica nu; am vrea n schimb sa se nteleaga ca om enirea are acum nevoie nu de secrete ascunse si de razboaie sfinte, ci

de toleranta, de un spirit deschis fata de nou, liber de orice prejudecati si de idei preconcepute. Lsnd fru liber imaginatiei, ratiunii si sufletului omenesc, poa te ca vom reusi sa ducem mai departe torta aprinsa odinioara de genii precum Gio r-dano Bruno, Comelius Agrippa sau Leonardo da Vinci. Si poate ca vom reusi sa a preciem la justa sa valoare vechiul adagiu ermetic: Ori nu stiti voi ca snteti Du mnezei? ncercarea de a urmari dezvoltarea francmasoneriei pe continentul european , pornind de la Insulele Britanice, constituie un proces complicat, stnjenit deop otriva att de dorinta masoneriei traditionale" de a-si renega originile ezoterice, ct si de lipsa de dorinta a istoricilor de a trata subiectul cu seriozitate. Pri mele loji masonice oficial recunoscute au fost nfiintate n Franta n anii 1720, sub autoritatea Marii Loje a Angliei. La acea data existau nsa loji pe teritoriul fra ncez, care si datorau existent a sustinatorilor lui Carol I (predominant scotieni ), care se refugi aser n Franta n jurul anului 1650. Prin urmare, traditia francmas oneriei n Franta cuprinde doua curente distincte: cel care descinde din lojile en gleze (care si-au format propria lor Mare Loja la Paris, n 1735) si urmasele Loji lor Scotiene; istoria lor a fost marcata de perio ade de ostilitate reciproca al ternnd cu tentative de reconciliere. Fondarea Marii Loje din Franta n 1735 a const ituit o ruptura de Marea Loja din Anglia, sursa frictiunilor fiind obiectiile en glezilor fata de bunele rel atii ale propriilor loje cu cele scotiene. Masoneria scotiana pare sa se fi apropiat mai mult de caracte rul initial al francmasoner iei ca societate secreta oculta, cea engl eza devenind mai degraba o asociatie d e ajutor reciproc sau, n cel mai bun caz, o societate filozofica. Fara ndoiala, ma soneria scotiana a avut dintotdeauna un caracter ocult mai pronuntat. Crearea de catre baronul von Hund a Ritului Strict Templier la sfrsitul anilor 1740 a const ituit o directie noua n cadrul fra ncmasoneriei scotiene. Von Hund pretindea ca a utoritatea sa deriva din cea a masonilor sustinatori ai dinastiei Stuart, exilat i la Paris un cerc care-1 avea n centru pe Charles Edward Stuart (1720-1788), sup ranumit Tnarul Aspirant". Daca este adevarat si cercetarile moderne tind sa-i sust ina afirmatiile , ar nsemna ca sistemul instituit de el der iva din acelasi nucleu ca sistemul scotian deja existent. Desi von Hund a fost initiat n Paris si si-a n ceput promovare a noului sistem n Franta, Ritul Strict Templier a nregistrat primu l sau mare succes n Germania, tara de origine a baronului, unde a p urtat initial numele Fratii Sfntului loan Botezatorul. Denumirea Ritul S

trict Templier a fost botezat, simplu, Masoneria adoptata abia Von n 1764, Hund a sistemul anterior sa fiind loja Rectificata. nfiintat prima germana, Loja celor Trei Stlpi", n Kittliz, pe 24 iunie (ziua Sfntului loan Botezato rul) 1751. Lojile germane aveau legaturi strnse cu societatile rozicruciene, ndeos ebi cu Ordinul Crucii Aurii si Tranda firii (vezi Capitolul 6). n Franta, o socie tate rivala a Marii Loje, Marele Orient, a fost nfiintata n 1773. Principalul moti v de dezacord ntre cele doua era implica rea femeilor n fra ncmasonerie, Ma rele O rient incluznd si loji n totalitate feminine. Acesta a avut de suferit nsa n urma a ceea ce parea a f i o tentativa a Ritului Strict Templier de a-1 prelua. Reziste nta s-a datorat, n parte, nationalismului, Ritul Strict Templier fiind considerat un sistem strain, n consecinta, n 1804, a fost creat un nou sistem scotian" - Ritu l Scotian Antic si Acceptat (care avea sa devina popular n Statele Unite ale Americii). (Parca pentru a ncurca situatia si mai mult, astazi exista o Mare Loja Na tionala Franceza distincta de Marea Loja a Frantei care, desi reprezinta un numa r redus de loje, este aliata cu Marea Loja Engleza.) Martines de Pasqually (1727 -1779) a fondat o alta forma a francmasoneriei oculte, Ordinul Kohenilor Alesi, n 1761. Despre trecutul Iui de Pasqually se cunosc foarte putine lucruri, cu exce ptia faptului ca era, probabil, spaniol. Unii cercetatori cred ca el avea legatu ri cu Ordinul Dominican fosta Inchizitie si ca a beneficiat de materialele ereti ce si ma gice din arhivele a cestuia. pe asemenea, a reusit sa i ofere Marii Loje a Frantei o licenta acordata tatalui sau de Charles Edward S tuart, licenta ce stabilea o conexiune ntre el si Masoneria S cotiana pe care se bazase baronul von Hund.1 Secretarul lui de Pasqually era Louis Claude de Saint-Martin, un importa nt si influent reprezentant al ocultismului, supranumit Filozoful Necunoscut". Sa int-Martin a format un nou sistem al Masoneriei Scotiene, Ritul Scotian Reformat . Acesta s-a unit cu ramura franceza a Ritului Strict Templier n 1778, n cadrul Co nventiei de la Lyon o adunare a masonilor de Rit Scotian din care faceau parte s i reprezentanti ai francmasoneriei elvetiene. Motorul reuniunii de la Lyon a f o st JeanBaptiste Willermoz (1730-1824), de asemenea membru al Kohenilor Alesi. La Conventie, Ritul Strict Templier al lui von Hund si Ritul Scotian Reformat al l ui Saint-Martin s-au unit sub titulatura Ritul Sco tian Rectificat. (Filozofia l ui Saint-Martin martinismul a exercitat o influenta puternica asupra renasterii ocultismului francez de la sfrsitul secolului al XlX-lea, ndeosebi asupra gruparil or rozicruciene" mentionate n Capitolul 7; ficat snt si astazi Ritul Strict la Wilhelmsbad, itul Strict sub st relatiile dintre Ordinele Martiniste si Ritul Scotian Recti la fel de strnse.) Te mplier a fost n un 1782, nou desi nume desfiintat Scotian n cadrul Rectificat Conv entiei (de de Ritului plus

fapt, R i-a fo cteva principii martiniste)

recunoscuta legitimitatea. Ritul Strict Templier si-a continuat existenta prin m odul n care a influentat o alta forma a francmasoneriei oculte, Riturile Egiptene , nfiintate de contele Cagliostro (vezi Capitolul 7). Dupa admiterea sa n Loja Rit ului Strict (Esperance 369) din Londra, n 1777, Cagliostro si-a dezvoltat propriu l sau sistem, care includea idei alchimice si principii ale gruparilor oculte ge rmane. El a fondat Joja mama" a Ritului Egiptean la Lyon, n 1782. Caracteristica d istinctiva a acestui sistem pe lnga utilizarea simbolismului egiptean antic era r olul femeilor, egal cu cel al barbatilor. Data la care a fost nfiintat noul siste m este, de asemenea, sem nificativa. Scepticii considera ca francmasoneria de Ri t Egiptean a fost creata ca urmare a pasiunii europenilor pentru tot ceea ce era egiptean, pasiune iscata dupa campania napoleoniana n Egipt (cnd a fost descoperi ta si celebra piatra de la Rosetta). Fondarea sa a avut nsa loc n 1798-1799, dupa instituirea sistemului masonic. Ritul Misraim a fost creat la Venetia, n 1788, su b o licent a acordata de Cagliostro si adus n Franta n 1810 de trei frati din Prov ence: Michael, Joseph si Marcus Bedarride. Ei au nfiintat un Mare Capitol n Paris si au negociat unirea cu Marele Orient. Ritul Misraim a stabilit legaturi cu Rit ul Scotian Rectificat ca o recunoastere a originilor comune ale celor doua siste me, n Ritul Strict Templier. Cele patru grade superioare ale Ritului Misraim au f ost numite Arcana Arcanorum. Un alt Rit Egiptean important a fost Memphis, creat la Montauban n 1838, de Jacques-Etienne Marconis de Negre (1795- 1865), un fost membru a l Ritului Misraim. Si a cest sistem ntretinea rel atii strnse cu Ritul Sc otian Rectificat. n 1899, riturile Memphis si Misraim au fost un ificate de Gerar d Encausse (Papus), care fondase si condusese anterior Ordinele Martiniste (vezi Capitolul 7). Astfel, Ritul Scotian Rectificat, Riturile Egiptene si Ordinele M artiniste formeaza un grup interconectat cu radacini n Ritul Stri ct Templier al baronului von Hund acesta la rndul lui derivnd din Ordinul Cavalerilor Templieri d in Scotia si n lojile rozicrucien e din Germania. Anexa II SI MORMNTUL LUI DUMNEZE U n vreme ce pregateam versiunea finala a cartii de fata, Rennes-leChteau a reveni t n atentia presei, o data cu publicarea lucrarii The Tomb of God (Mormntul lui Dum nezeu"), de Richard Andrews si Paul Schellenberger (1996). Autorii propun o teza extrem de controversata: aceea ca secretul descoperit de abatele Berenger Sauni ere a fost, nici ma i mult, nici mai putin, locul n care ar fi fost nmormntat lisus , pe vrful muntos Pech Cardou, aflat la doar cinci kilometri est de Rennes-leChtea u. Dar crestinismul implica, desigur, credinta n urcarea la cer n trup a lui lisus ; prin urmare, nu ar fi fost nimic de ngropat, nsasi ideea existentei oriunde a tr upului lui lisus este socanta si amenintatoare la adresa crestinatatii ortodoxe.

Ideea ca n regiunea Rennes-le-Chteau s-ar afla mormntul lui lisus nu este noua. n Fr anta ea a devenit deja un fel de cliseu, aici existnd cel putin doua carti si sas e teorii nedate publicitatii, toate sustinnd acelasi lucru, desi fiecare propune o alta locatie. (Una dintre ele sugereaza chiar ca locul de odihna vesnica a Fiu lui lui Dumnezeu se afla sub toaleta publica din parcarea oraselului Rennes-le-C hteau!)1 Ideea deriva din posibila semnificatie extraordinara a secretului lui Sa uniere si a credinte i ca acesta se refera la un mormnt (de pilda n pictura Pastor ii din Arcadia a lui Poussin, care are n centru un mormnt). Si ce ar putea fi oar e mai tulburator dect descoperirea locului de ngropaciune a lui lisus? Dar n ce fel pot constitui teoriile emise de Andrews si Sch ellenberger o solutie a misterul ui de la Rennes-le-Chteau? Concluziile lor se bazeaza pe descoperirea unor tipare geometrice complexe ascunse n cele doua pergamente codificate" care ar fi fost ga site de Sauniere si n diverse tablouri ce ar avea o legatura cu acest mister, pr ecum Pastorii din Arcadia al lui Poussin. Autorii le considera un set de instruct iuni" care, aplicate pe harta regiunii Rennes-le-Chteau, conduc spre vrful Pech Ca rdou si spre locul n care s-ar afla ascuns secretul". Teoria lor prezinta o serie de probleme, n primul rnd, cu toate ca acel cod" geometric exista n numeroase lucrar i (nu n toate nsa), nu reiese din nimc ca ele ar fi fost menite sa constituie o ha rta; ar putea exista foa rte bine o a lta semnificatie ezoterica, bazata pe p ri ncipiile geometriei sacre, n al doilea rnd, chiar daca autorii au dreptate, modul n care au aplicat ei aceste instructiuni" este obscur si deseori arbitrar, n realit ate, numai pergamentele snt cele care fac legatura ntre geometrie si teren, iar as a cum am vazut n capitolul 8 provenienta lor este dubioasa. Chiar daca Andrews si Schellenberger ar fi identificat locul corect, deductia lor finala ca lisus ar fi ngropat acolo, acesta fiind, de fa pt, secretul lui Sauniere este extrem de sl ab sustinuta. Ei interprete aza celebrul mesaj al merelor albastre" ca fiind un s et de instructiuni menit sa duca la descoperirea acestor pommes bleues. Ei susti n ca sintag ma respectiva pe care se bazeaza argumentatia lor nseamna n argoul loc al struguri". Din pacate, pommes bleues nu este echivalentul local al strugurilor si, chia r daca ar fi, nu ntelegem care este logica n a sustine ca sintagma se re fera la lisus! Cititorul este uluit de certitudinea afisata de autori n afirmatii ca ... simbolismul trupului, inerent n mesajul pommes bleues..."2 sau de la strugu rii ce simbolizeaza trupul lui (lisus), acele pommes bleues"? Autorii pretind, d e asemenea, ca deductiile lor snt confirmate de modul n care ei nsisi interpreteaza motoul Et in Arcadia ego.--Ei sustin ca termenul lipsa ar fi sum, si deci fraza ar trebui tradusa prin Si eu sn t n Arcadia", care ar constitui, de fapt, anagra m a expresiei Eu a ting mormntul lui Dumnezeu, lisus" (Arcam Dei tango, lesu). Argum entatia lor depinde nsa de existenta reala a acestei anagrame si de adaug

area cuvntului sum, nesustinuta de date concrete. Andrews si Schellenberger consi dera ca mesajul merelor albastre" se refera la o serie de locatii ca re, unite ntr e el e pe harta, formeaza un patrat perfect. Interpretarea este nsa fortata. Spre exemplu, se considera ca grafia latina a numarului 681 constit uie o referinta la altitudinea unui vrf muntos, la nord-est de Rennes -leChteau. Aceasta apare nsa asa doar pe editia actuala a hartii ING (Institut Geographique Nationale); att to ate celelalte editii, ct si placuta de pe vrful respectiv indica naltimea de 680 de metri. An drews si Schellenberger au dedus de aici ca un anume initiat" de la IN G a ma sluit actuala editie a hartii, pentru a corespunde mesajului! (N-ar fi fo st mai usor sa se specifice de la bun nceput naltimea corecta?!) Apoi, cei doi aut ori ignora faptul ca mesajul codificat este o anagrama perfecta a inscriptiei de pe mormntul Mariei de Negre, care dateaza din anul 1791. Am putea spune ca acei creatori de cod uri au reusit ceva extraordinar, transformnd o in scriptie din se colul al XVIII-lea ntr-un mesaj ce indica precis cele patru situri, dintre care u nul e o altitudine masurata recent, iar celalalt e un pod de cale ferata constru it n anii 1870!! n plus, Schellenberger si Andrews se bazeaza pe numeroase lipsuri si erori din povestea lui Sauniere. Spre exemplu, ei reitereaza zvon ul care su stine ca Marie Denarnaud a comanda t sicriul lui Sauniere cu mai multe zile naint e de moartea acestuia, pe cn d omul era perfect sa natos. Lasnd la o parte faptul ca stilul lui de viata aventuros i afectase considerabil starea de sanatate, cerc eta torii s tiu deja ca la baz a z vonului s-a a fla t citirea gresita a datei d e pe factura sicriului: 12 jan (ianua rie) n loc de 12 juin (iunie). Cei doi auto ri sustin ca au devenit interesati de acest mister n Primul rnd ca urmare a circum stantelor suspicioase n care au deceda t trei preoti din regiune: Sa uniere nsusi, abatele Gelis si abatele Boudet. Andrews si Schellenberger snt de parere ca prel atii au fost ucisi din cauza cunostintelor pe care le detineau n privinta marelui secret. Am avea astfel un subiect perfect pentru un roman politist, daca nu am tine seama d e adevarul ca doar unul dintre cei trei a fost asasinat: abatele Ge li s. Asa cum am vazut, stilul de viata al lui Sauniere 1-a predispus la o m oar te timpurie, iar Boudet s-a stins din cauze naturale, la o vrst na intata (ntr-un ct se poate de nemisterios azil de batrni).

Prin urmare, modul n care descifreaza autorii necunoscutele de la Rennes-le-Chteau este mai mult dect nesatisfacator. Dar ce putem spune n privinta ipotezei referit oare la trupul lui lisus? Andrews si Schellenberger ofera trei scenarii posibile : lisus a supravietuit rastignirii si a fugit n Galia, unde s-a si stins din viat a la u n moment dat; familia si/sau ucenicii lui i-au adus trupul n Fr anta; temp lierii au descoperit ramasitele lui trupesti n Ierusalim si le-au adus n Languedoc . Toate va riantele snt posibile, dar autorii nu ofera dovezi solide n sprijinul n ici uneia dintre ele. Ideea ca lisus ar fi ngropat undeva, n sudul Frantei, este p lauzibila, desi s-ar putea spune ca pare acceptabila n context ul descoperirilor noastre. Este posibil ca Maria Magdalena sa fi luat c u ea trupul lui lisus sau sa fi fost chiar nsotita de el. (n mo d similar crestinismului oficial, Andrews si Schellenberger o ignora cu desavrsire pe Maria Magdalena.) Noi nsa nu am gasit ni ci o dovada, nici macar o traditie orala, care sa sustina ipoteza lor; toate pla seaza un accent evident asupra Magdalenei. Cultul eretic din sudul Fra ntei a fo st si este n primul rnd un cult a l ei, nu al lui lisus. Dar, chiar daca s-ar afla n aceasta regiune un trup presupus a fi al lui lisus, cum, oare, ar putea fi el identificat cu certitudine? Andrews si Schellenberger fac nca o data, cu aceasta ocazie, dovada logicii lor aparte: desi descriu practicile funerare din ludeea s ecolului I (pentru ei, li sus a fost un iudeu esenian), care presupuneau strngere a osemintelor dupa descompunerea cadavrului si plasarea lor ntr-un recipient de p iat ra numit osuar, brusc ei ncep sa vorbeasca despre trupul mbalsamat al lui lisu s. (Ei remarca totodata - ca templierii aveau cunostinte de spre mbalsamare; ar f i fost nsa cam prea trziu pentru trupul lui lisu s!) Chiar sugereaza la un moment dat ca trupul ar putea fi identifica t prin compa rarea sa cu imaginea de pe Giu lgiul din Torino! Desigur, orice speculatie cu privire la mormntul lui lisus treb uie sa ramna n domeniul ima ginarului si al fanteziei, cel putin pna n momentul n car e va fi descoperit si studiat. Andrews si Schellenberger nu pretind ca 1-ar fi g asit, ci doar ca 1-au localizat si propun initierea unei ample campanii de sapat uri arheologice care sustin ei le va confirma ipoteza. Traditiile loca le au nsa n centru alte doua persoane: Maria Magdalena si loan Botezatorul, nicidecum pe li sus. n lumina celor descoperite de noi, zvonurile despre existenta n regiune a ram asitelor trupesti ale lui Hristos s-ar putea referi, de fapt, la un personaj mul t mai apropiat de sufletul localnicilor. Cuprins Introducere.................... .................. 11

Partea nti: Itele ereziei Codul secret al lui Leonardo da Vinci 17 n lumea tenebrel or.......................... 37 Pe urmele Mariei Magdalena............. 64 n inim a ereziei.....................!.......... 96 Pastratorii Graalului.............. ..........119 Mostenirea templierilor.....................145 Sexul: supremul sa crament..............178 Ct de nfricosator este locul acesta" 218 O comoara ciudata ...........................243 n cautarea filonului subteran...........268 Partea a doua: Urzeala adevarului Neadevarurile Evangheliilor..............277 Femeia pe care o saruta lisus......... ..299 Fiul zeitei............................... ..........322 loan Hristos.....................................368 Urmasi ai Reg elui Luminii.................396 Marea Erezie................................... .413 Dincolo de Egipt...............................433 Anexa l: Francmasoneria oculta continentala 451 Anexa 2: Rennes-le-Chteau si Mormntul lui Dumnezeu"........ ................455 Note si referinte...............................453 Bibliogr afie.......................................483