VERBUL "A FI" IN LIMBA ROMANA "A FI" verb predicativ Si verb nepredicativ In afara de rolul de verb auxiliar

pentru formarea timpurilor compuse ale verbelor (viitorul anterior, conjunctivul, conditional-optativ perfect) Si a tuturor timpurilor la diateza pasiva, verbul a fi poate avea Si valoarea de verb predicativ. In aceasta situatie el poate forma singur un predicat verbal atunci cand are un anteles de sine statator. Cele mai obiSnuite antelesuri ale verbului a fi ca verb predicativ sunt: - A exista: N-o vad prin ceata, dar Stiu ca este acolo. - A se afla: Acolo e palatul din poveste. - A se antampla: Tata al roaga sa se liniSteasca. Ce a fost, a fost! - A trece ( despre timp) Cati ani or fi de atunci? Avand aceste antelesuri, verbul a fi poate anlocui an vorbire verbele mentionate mai sus. Acest verb are de cele mai multe ori rolul unui verb de legatura/copulativ. Ex. Poporul este stapanul tarii. In aceasta propozitie verbul a fi nu are singur anteles, deci nu are valoare de verb predicativ. Rolul lui este de a face legatura antre numele predicativ stapanul Si subiectul poporul Si de a arata modul, timpul Si persoana predicatului nominal. El este un verb de legatura/copulativ. Valorile gramaticale ale verbului "A FI" Verb auxiliar - ajuta la formarea unor timpuri compuse Si la formarea tuturor modurilor Si timpurilor diatezei pasive. Verb predicativ - are anteles de sine statator, iar cel mai frecvent are urmatoarele sensuri: a exista, a se afla, a se antampla, a trece. Verb copulativ - nu are anteles de sine statator Si an acest caz face legatura antre numele predicativ Si subiect. Verb impersonal - are sensul de a se antampla Ex. Daca o sa fie... In clasa verbelor auxiliare, unii cercetatori au inclus Si verbele de modalitate Si aspect considerate mijloace lexicale de tip special. Unii cercetatori le-au numit semiauxiliare de mod Si de aspect. Aceste verbe au capacitatea de a se combina tot cu o forma verbala (infinitiv, conjunctiv, participiu, supin) realizand unitati sintactice marcate gramatical. In Gramatica Academiei se spune ca "semiauxiliarele de mod constituie ampreuna cu alte verbe la supin, infinitiv sau conjunctiv (sinonim cu infinitivul), un complex cu sens unitar la care participa an mod inegal cele doua elemente. Semantic rolul principal revine verbului cu sens modal, care poarta semnele predicativitatii, indica momentul, modalitatea actiunii Si de cele mai multe ori persoana." (3. Gramatica Academiei, vol.1, pag.204) Auxiliarele de modalitate exprima ideile modale de necesitate, probabilitate, posibilittate, vointa, dorinta. Gramatica Academiei oscileaza an ceea ce priveSte functia sintactica, an sensul ca ele alcatuiesc unitati gramaticale distincte sau grupuri distincte an cadrul carora auxiliarul aSi pastreaza independenta sintactica, formand singur predicatul verbal, cand verbul e la un mod personal. Cu aceasta interpretare a Gramaticii Academiei multi cercetatori nu sunt de acord. In special Scoala timiSoreana considera ca ambinarile verb auxiliar de modalitate + verb la infinitiv/conjunctiv alcatuiesc unitati gramaticale distincte, cu functii sintactice de predicate verbale compuse sau complexe sau predicate nominale compuse sau complexe. Semiauxiliarele de mod sau modale arata o modalitate, nu formeaza timpuri Si moduri propriuzise Si nu sunt predicative. Ele au o singura forma pentru toate persoanele. Ex. Eu sa cad Noi sa cadem Tu era sa cazi Voi era sa cadeti El sa cada Ei sa cada Ea sa cada Ele sa cada Semiauxiliar + verb la infinitiv formeaza predicat verbal complex verb la conjunctiv Conjugarea verbului "A FI" Moduri personale predicative Modul indicativ Exprima o actiune considerata sigura. 1.Timpul prezent

Arata ca actiunea se petrece an momentul vorbirii Arata ca actiunea se desfaSoara an mod obiSnuit Arata ca actiunea este un adevar general Si evident Arata ca actiunea e adusa an actualitate pe baza a ceea ce Stim despre ceva Arata ca actiunea a anceput candva Si continua Si an prezent(prezentul istoric/dramatic al naratiunii) Arata ca actiunea se va petrece negreSit an viitorul apropiat Se foloseSte cand se citeaza cuvintele cuiva Ex. Eu sunt Noi suntem Tu eSti Voi sunteti El este Ei sunt Ea este Ele sunt 2.Timpul trecut a) PERFECTUL SIMPLU - se foloseSte an limba literara (andeosebi an scris) pentru a arata ca actiunea s-a ancheiat anaintea prezentului Si a durat un timp foarte scurt. Ex. Eu fui/fusei Noi furam/fuseram Tu fuSi/fuseSi Voi furati/fuserati El fu/fuse Ei fura/fusera Ea fu/fuse Ele fura/fusera b) IMPERFECT Arata ca actiunea se desfaSoara an cursul unei perioade de timp trecute, an paralel cu alta actiune Arata ca actiunea s-a repetat an trecut Arata ca actiunea anceputa antr-un moment din trecut este antrerupta de ceva Arata ca actiunea este prezentata ca o dorinta politicoasa, modesta, chiar umila In fraze formate dintr-o conditionala Si o principala, imperfectul este echivalentul unui conditional trecut Ex. Eu eram Noi eram Tu erai Voi erati El era Ei erau Ea era Ele erau c) MAI MULT CA PERFECTUL Arata ca actiunea s-a desfaSurat an trecut Si s-a ancheiat anaintea alteia tot din trecut. Actiunea care s-a petrecut anaintea mai mult ca perfectului este adesea neexprimata, dar exista. Ea poate fi sugerata de un infinitiv, de un gerunziu sau chiar de un supin, deSi aceste moduri nu au anteles de trecut. Ex. Eu fusesem Noi fuseseram Tu fusesei Voi fuseserati El fusese Ei fusesera Ea fusese Ele fusesera d) PERFECT COMPUS Arata ca actiunea este terminata an momentul relatarii ei(actiunea a putut sa se ancheie oricand an trecut). Ex. Eu am fost Noi am fost Tu ai fost Voi ati fost El a fost Ei au fost Ea a fost Ele au fost 3.Timpul viitor Arata ca actiunea se petrece dupa momentul vorbirii In anumite imprejurari andeplineSte un rol asemanator cu imperativul propriu-zis Ex. Eu voi fi Noi vom fi Tu vei fi Voi veti fi El va fi Ei vor fi Ea va fi Ele vor fi In limba romana exista patru feluri de viitor: Viitorul literar general-format din prezentul auxiliarului a vrea +verb la infinitiv Ex.eu voi fi; tu vei fi; el va fi; ea va fi; noi vom fi; voi veti fi; ei vor fi; ele vor fi

Viitorul popular, paralel cu cel literar general prezinta modificarea pronuntarii auxiliarului prin caderea lui v- initial Si prin unele schimbari vocalice Ex. Eu oi fi Noi om fi Tu ei/ai/ai/-i fi Voi oti/ati/-ti fi El a/o fi Ei or fi Ea a/o fi Ele or fi Viitorul popular care are verbul auxiliar a vrea an forma unica o Si verbul la conjunctiv Ex. Eu o sa fiu Noi o sa fim Tu o sa fii Voi o sa fiti El o sa fie Ei o sa fie Ea o sa fie Ele o sa fie Viitorul popular construit cu conjunctivul si verbul predicativ "a avea" Ex. Eu am sa fiu Noi avem sa fim Tu ai sa fii Voi aveti sa fiti El are sa fie Ei au sa fie Ea are sa fie Ele au sa fie In mod normal timpurile compuse nu permit includerea antre auxiliar Si verbul de conjugat decat a catorva adverbe (mai, Si, tot). Constructia de viitor cu verbul "a avea"+conjunctiv se desface foarte uSor. Faptul ca "a avea" este predicativ explica aceste constructii an care el este considerat predicat cu obiect direct. Ex. El are intentia sa fie ... Eu am posibilitatea sa fiu... Timpul viitor anterior. Ex. Eu voi fi fost Noi vom fi fost Tu vei fi fost Voi veti fi fost El va fi fost Ei vor fi fost Ea va fi fost Ele vor fi fost Auxiliarul poate avea Si forma fara v-, exact ca cele de la viitorul simplu. Ex.Eu oi fi fost Sub aceasta ultima anfatiSare el este simetric viitorului popular paralel, cu cel literar general Si contine ca Si acesta, an antelesul lui, o nota de incertitudine vizibila ceea ce a facut sa fie considerat un timp al prezumtivului. (I.Coteanu,Gramatica de baza a limbii romane,pag. 240-241) Modul conjunctiv Exprima nesiguranta (ezitarea, andoiala, teama, dorinta, concesia, posibilitatea). Exprima continuarea posibila, dorinta aSteptata sau chiar sigura a actiunii anterioare cand urmeaza dupa un alt verb.In asemenea fraze, conjunctivul are anteles asemanator cu infinitivul care al Si anlocuieSte uneori. Ex. Sa-ti fie de bine! Timpul prezent Arata cele trei antelesuri fundamentale aratate mai sus. Ex. Eu sa fiu Noi sa fim Tu sa fii Voi sa fiti El sa fie Ei sa fie Ea sa fie Ele sa fie Timpul trecut Arata o actiune incheiata Arata concesia sau invoiala Arata continuarea actiunii in raport cu alta, tot trecuta, chiar atunci cand aceasta din urma nu este incheiata Arata o conditie din trecut (ex. sa fi fost eu atunci in putere...) Ex. Eu sa fi fost Noi sa fi fost Tu sa fi fost Voi sa fi fost El sa fi fost Ei sa fi fost Ea sa fi fost Ele sa fi fost Modul conditional optativ Conditia face sa depinda realizarea actiunii verbului de o conditie oarecare Cand conditia nu mai este exprimata acest mod se numeSte optativ Si nu mai este dependent Aceste doua antelesuri se pot combina uneori.In blesteme, injurii avem de-a face cu optativul, an ele subantelegandu-se o dorinta.

In constructii comparative, conditionalul introduce ideea de prezumtie (an special an vorbirea indirecta). Timpul prezent Exprima posibilitatea de realizare ansotita de o presupunere Exprima faptul ca vorbitorul vrea sa para politicos sau modest Exprima ideea ca actiunea verbului este realizabila In vorbirea indirecta are anteles de prezumtiv Poate fi folosit inversat an special an vorbirea populara. Cand inversarea se face ampreuna cu pronumele-obiect, acesta se aSeaza antre infinitiv Si auxiliar. Daca inversarea se face fara pronume infinitivul ia forma lunga (ex. fi-ar, fi-ti-ar) Ex. Eu aS fi Noi am fi Tu ai fi Voi ati fi El ar fi Ei ar fi Ea ar fi Ele ar fi Timpul trecut Arata ca actiunea verbului, deSi priveSte trecutul, nu este realizata an spatiul de timp numit trecut (an acest caz poate fi anlocuit cu imperfectul indicativului). Cand an trecutul acestui mod se adauga ideea de prezumtie, actiunea devine posibila (ex.Oricine ar fi fost ar fi trebuit gasit.) Ex. Eu as fi fost Noi am fi fost Tu ai fi fost Voi ati fi fost El ar fi fost Ei ar fi fost Ea ar fi fost Ele ar fi fost Modul imperativ Este modul prin care se dau ordine, se porunceSte Si se fac rugaminti, vorbitorul ancearca saSi impuna vointa celui caruia i se adreseaza. Ordinul este antarit sau slabit prin diverse intercalari antre vocativ (cand acesta este exprimat) Si imperativ sau antre imperativ Si alta parte a propozitiei. Imperativul are doar timpul prezent Si se foloseSte numai cu persoana a II-a plural Si singular. Acest mod are doua forme: Forma negativa: Tu nu fi! Voi nu fiti! Forma afirmativa:Tu fi! Voi fiti! Modul prezumtiv Este un mod personal Si predicativ care exprima o actiune posibila, prezentata de vorbitor ca nesigura, presupusa, banuita. Are doua timpuri, prezent - format cu gerunziul Si perfect - format cu participiul. Perfectul se confunda cu viitorul anterior, dar viitorul anterior e un timp de relatii, marcand o actiune viitoare anaintea altei actiuni tot viitoare. Prezumtivul prezent nu se raporteaza la vreo alta actiune, iar daca se refera, propozitia respectiva nu are an alcatuire un viitor. Indicativul prezumtivului Eu voi fi fiind Eu voi fi fost Tu vei fi fiind Tu vei fi fost Conjunctivul prezumtivului Eu sa fi fiind Eu sa fi fost Tu sa fi fiind Tu sa fi fost Conditionalul prezumtivului Eu aS fi fiind Eu aS fi fost Tu ai fi fiind Tu ai fi fost (5. D. IvanuS, Morfosintaxa limbii romane, vol. I, pag.218). Paradigma verbului "A FI" Modul indicativ Timpul prezent Sufix(s) Desinenta(s) Eu sunt,as, -s Tu eSti -I El este,aI, -I -e Ea este, e, aI, -I -e

Noi suntem -e-m Voi sunteti -e- ti Ei sunt Ele sunt,as, -s In analiza morfematica a formelor verbului"a fi" din paradigma prezentului indicativ se pot distinge sufixe Si desinente, chiar daca radicalul e neregulat. Sufixele gramaticale sunt:-e-ansuntem Si sunteti, iar = morfem lexical zero la celelalte forme. Prin aceste sufixe se exprima sensurile morfologice de "indicativ" Si de "prezent". Timpul trecut -imperfect RSD Eu eram er-a-m Tu erai er-a-i El era er-a- Ea era er-a- Noi eram er-a-m Voi erati er-a-ti Ei erau er-a-u Ele erau er-a-u Scrierea corecta a formelor de imperfect este cu "e" initial, dar rostirea corecta este cu "ie" initial. In paradigma imperfectului sunt foarte clar analizabile sufixele gramaticale Si desinentele. Sufixul -a- apare la toate formele Si exprima sensul morfologic de "imperfect" . Desinentele -m, -i, - , -ti, -u exprima sensurile morfologice de persoana Si de numar. - perfectul simplu Paradigma acestui timp pentru verbul "a fi" are doua serii de forme paralele, ambele corecte. Accentul an formele "fusei", "fuseSi" este pe vocala "e", iar la restul formelor este pe vocala "u". Cele doua serii prezinta o structura morfologica analizabila an sufixe Si desinente. Seria antai contine segmentele morfematice: RSD Sufixe(s) Desinenta(D) Eu fui f-u-I -u-I Tu fuSI f-u-Si -u-Si El fu f-u- -u- Ea fu f-u- -u- Noi furam f-u-ra-m -u-ra-m i i Voi furati f-u-ra-t -u-ra-t Ei fura f-u-ra- -u-ra - Ele fura f-u-ra- -u-ra - Seria a doua de forme din paradigma perfectului simplu a verbului "a fi" are an structura morfematica elementele: R S1 S2 D Sufixe Desinente(D) Eu fusei f-u-se-I -u-se-i Tu fuseSI f-u-se-SI -u-se -Si El fuse f-u-se- -u-se Ea fuse f-u-se- - u-se Noi fuseram f-u-se-ra-m -u-se-ra-m Voi fuserati f-u-se-ra-ti -u-se-ra-ti Ei fusera f-u-se-ra- -u-se-ra Ele fusera f-u-se-ra- -u-se-ra Sufixele "u" Si "se" sunt morfeme care exprima sensul morfologic de "perfect simplu"; sufixul"ra" e morfem al sensului morfologic de "plural",dar Si al celui de "perfect simplu";desinentele sunt morfeme care exprima sensurile morfologice de "persoana" Si "numar". - perfectul compus Paradigma acestui timp se formeaza di morfemele analitice ale auxiliarului morfologic "a avea" la indicativ prezent Si participiul verbului de conjugat, aici forma "fost". Trebuie observat ca formele auxiliarului morfologic sunt "forme specializate de prezent", constituite istoric Si nu sunt identice cu toate formele din paradigma de prezent a verbului "a avea".

Morfemul sensului morfologic de"perfect compus"este antreaga constructie formata din auxiliar Si participii;morfemele persoanei Si ale numarului sunt numai formele auxiliarului. Eu am fost Noi am fost Tu ai fost Voi ati fost El a fost Ei au fost Ea a fost Ele au fost - mai mult ca perfectul Paradigma acestui timp are numai la plural doua serii paralele de forme. In toate formele accentul cade pe a doua silaba. Structura morfologica a flexiunii verbului "a fi" la acest timp este analizabila an sufixe Si an desinente dupa cum urmeaza: R S1 S2 S3 Desinente(D) Eu fusesem f-u-se-se-m Tu fusesei f-u-se-se-I El fusese f-u-se-se Ea fusese f-u-se-se Noi fusesem f-u-se-se-m Voi fuseseti f-u-se-se-ti Ei fusese f-u-se-se Ele fusese f-u-se-se Sau: R S1 S2 S3 Dn Dp Noi fuseseram f-u-se-se-ra-m Voi fuseserati f-u-se-se-ra-ti Ei fusesera f-u-se-se-ra Ele fusesera f-u-se-se-ra Primele trei sufixe "u-se-se-"sunt morfeme care marcheaza sensul morfologic de"mai mult ca perfect",al patrulea sufix "-ra"marcheaza pluralul, dar Si "mai mult ca perfectul", desinentele marcheaza "persoana" Si "numarul". -timpul viitor Eu voi fi Noi vom fi Tu vei fi Voi veti fi El va fi Ei vor fi Ea va fi Ele vor fi Paradigma viitorului se constituie din forme specializate ale auxiliarului morfologic "a voi" la indicativ prezent Si din forma de infinitiv scurt a verbului de conjugat, aici " fi". Formele specializate, istoriceSte constituite nu sunt identice cu formele propriu-zise de prezent ale verbului "a voi": eu voiesc, tu voieSti, el voieSte, etc. Morfemul care exprima sensul morfologic de viitor este antreaga constructie formata din auxiliar Si infinitiv, morfemele care exprima cele trei persoane Si cele doua numere sunt numai forme ale auxiliarului. Viitorul anterior are paradigma formata din formele specializate de prezent ale auxiliarului morfologic "a voi", infinitivul scurt al verbului "a fi" Si participiul verbului de conjugat, aici "fost". Eu voi fi fost Noi vom fi fost Tu vei fi fost Voi veti fi fost El va fi fost Ei vor fi fost Ea va fi fost Ele vor fi fost Morfemele care marcheaza sensul morfologic de "viitor anterior" sunt constructiile unitare formate din auxiliare Si participiul verbului de conjugat, morfemele care marcheaza persoanele precum Si numerele sunt numai formele auxiliarului "a voi". Modul conjunctiv - Timpul prezent. Paradigma acestui timp contine morfemul analitic conjunctional "sa", prin care se marcheaza sensul morfologic al modului. Formele verbului"a fi"la prezent conjunctiv au o structura analizabila an sufixe Si desinente, dupa cum urmeaza: R Sufixe Desinente(D) Eu sa fiu f-I-u Tu sa fii f-I-I El sa fie f-I-e Ea sa fie f-I-e Noi sa fim f-I-m

Voi sa fiti f-I-ti Ei sa fie f-I-e Ele sa fie f-I-e Alaturi de morfemul "sa" ajuta la exprimarea sensului de conjunctiv Si morfemul suixal "I", iar desinentele marcheaza persoana Si numarul. - Timpul perfect. Paradigma acestui timp nu are forme variabile dupa persoana Si numar, toate cele Sase (opt) constructii verbale avand forme identice: sa fi fost. Morfemul "sa", infinitivul scurt "fi" Si participiul "fost"formeaza o constructie considerata ca o unitate ce marcheaza sensul modal Si sensul temporal. Sensurile de persoana Si numar sunt marcate de formele pronominale ansotitoare sau subantelese an context: Eu sa fi fost Noi sa fi fost Tu sa fi fost Voi sa fi fost El sa fi fost Ei sa fi fost Ea sa fi fost Ele sa fi fost Modul conditional optativ - Timpul prezent. Paradigma acestui timp s formeaza din morfemul analitic ("element mobil variabil") aS, ai, ar, ati, ar, am; auxiliar morfologic care s-a constituit prin fuziunea dintre formele verbale "a avea" Si formele verbului de conjugat (aici forma "fi"). Morfem al timpului este antreaga constructie, considerata ca o unitate, morfeme ale persoanei Si ale numarului sunt formele auxiliarului: Eu aS fi Noi am fi Tu ai fi Voi ati fi El ar fi Ei ar fi Ea ar fi Ele ar fi Timpul trecut are doua serii de morfeme analitice, seria auxiliarelor : aS, ai, ar, am, ati, ar Si seria morfemului "fi" unite cu participiul "fost". In constructii sintetice exprima sensul morfologic de "perfect" Si sensul morfologic de "conditional optativ". Formele primului auxiliar reprezinta morfeme ale numarului Si persoanei: Eu aS fi fost Noi an fi fost Tu ai fi fost Voi ati fi fost El ar fi fost Ei ar fi fost Ea ar fi fost Ele ar fi fost Modul imperativ Forma afirmativa de singular e analizabila an: f- =radacina (radical) -i- =sufix gramatical care exprima sensul morfologic de imperativ -i- =desinenta,morfemcare exxprima sensul morfologic de persoana R S D Fii! F- -i- -i Forma afirmativa la plural se analizeaza an: f- =radical -i- =sufix -ti =desinenta R S D Fiti! F- -i- -ti Forma negativa de singular se scrie cu un singur "-i" fiindca se realizeaza cu infinitivul scurt. Sg. Nu fi! Pl. Nu fiti! Modul infinitiv Timpul prezent: a fi, fire Timpul trecut: a fi fost Modul gerunziu: fiind Modul participiu: fost, fosta, foSti, foste. Modul supin: (de ) fost. Functiile sintactice ale verbului "a fi" Subiect: -infinitiv:E uSor a fi poet. -supin: Predicat verbal: - indicativ: Prezent: Cartea este pe masa.

Perfect simplu: Cartea fu pe masa. Perfect compus: Cartea a fost pe masa. Imperfect: Cartea era pe masa. Mai mult ca perfect:Cartea fusese pe masa. - conjunctiv: Prezent: Cartea sa fie pe masa. Trecut: Cartea sa fi fost pe masa. - conditional optativ: Prezent: Cartea ar fi pe masa. Trecut:Cartea ar fi fost pe masa. - imperativ: Nu fi rea! - infinitiv cu valoare de imperativ: A fi atent??? Verb copulativ (predicat incomplet): El este bun. Predicat nominal incomplet: Noi vom fi/ce nici n-am visat./ Nume predicativ: -infinitiv: Datoria noastra este de a fi buni. -participiul adjectival:Ele sunt foste activiste. Atribut verbal: -infinitiv:Dorinta de a fi... -gerunziu neacordat:Copil fiind... -supin -adjectival:-participiu -gerunziu acordat Complement direct (dezvoltat, constructie infinitivala dezvoltata) Petre va fi MoS Craciun Si Ileana... N-au ce fi! Nu se mai face piesa. El este silit a fi aSa. Complement circumstantial de timp: Fiind pe drum mi-am amintit. Complement circumstantial de cauza: Fiind la IaSi n-a venit. Complement circumstantial de scop: Am venit pentru a fi lamurit. Complement circumstantial de mod: A plecat fara a fi lamurit. Merge fiind Schioapa. Complement concesiv: El este totuSi fara a fi. Fiind bolnav tot a venit. Complement circumstantial conditional: Fiind bolnav nu aS putea veni la curs. Complement circumstantial consecutiv: Noi suntem prea deStepti pentru a fi pacaliti. Element predicativ suplimentar: O vad fiind (existand, aflandu-se). Analiza gramaticala Atunci cand facem analiza gramaticala a verbului "a fi "trebuie sa precizam: a) felul: predicativ copulativ b) personal impersonal nepersonal c) conjugarea: a IV-a traditionala a V-a structurala d) diateza: activa pasiva reflexiva/pronominal reflexiva e) tranzitiv intranzitiv f) mod: personal: indicativ imperativ conjunctiv conditional optativ nepersonal: infinitiv supin participiu gerunziu g) timp: prezent trecut viitor h) persoana: I

a II-a a III-a i) numarul: singular plural j) functia sintactica k) valoarea stilistica Ortografia unor forme ale verbului a fi Formele indicativului prezent : "este", "esti", "e" si ale imperfectului "eram", "erau", "erati" se scriu corect cu "e" la anceputul cuvantului, nu cu "ie", iar terminatiile imperfectului -am, -ai, -a, -ati -au se adauga direct la radacina er-. Este greSita scrierea "ieste", "ieSti", "eream", "ereati". Verbul "a fi " se scrie cu un singur "i" la urmatoarele moduri Si timpuri: infinitiv prezent Si perfect (a fi, a fi fost), imperativ negativ (nu fi), indicativ viitor Si viitor anterior (voi fi, voi fi fost), conditional optativ prezent Si perfect (aS fi, aS fi fost), conjunctiv perfect (sa fi fost). Verbul"a fi" se scrie cu doi "i" la urmatoarele moduri Si timpuri: imperativ pozitiv (fii!), conjunctiv prezent, persoana a II-a singular (tu sa fii), gerunziu (fiind). In aceste cazuri primul "i"face parte din radacina verbului, iar al doilea este terminatia persoanei a doua singular (la imperativ Si conjunctiv), la gerunziu al doilea "i"face parte din terminatia gerunziului (ind). La persoana a II-a plural, modul imperativ verbul se scrie "fiti!", "nu fiti!". A nu se confunda terminatia "-ti" a persoanei a II-a plural cu pronumele personal "ti". Acest pronume nu poate urma niciodata dupa verb la persoana a II-a plural. In vorbirea populara se folosesc la prezent Si urmatoarele forme: -s, as, i, ai. Formele "s, -i" se folosesc dupa cuvintele terminate an vocala Si se leaga de acestea prin liniuta (cratima) deoarece ele se rostesc ampreuna cu cuvantul care este anaintea lor. "Is" Si "ai" formeaza singure silaba. Ex.Unde-i unul nu-i putere La nevoi Si la durere Unde-s doi puterea creste si duSmanul nu sporeste. Sa nu se confunde formele "as" si "i" ale verbului "a fi" cu pronumele personal de persoana a IIIa. Pentru aceasta trebuie retinut ca atunci cand "a fi" se leaga prin cratima de un pronume, primul loc al ocupa pronumele, iar al doilea loc verbul. Ex.mi-i sete; ti-i sete; a-i sete. Reamintim confuzia care se face antre imperativul pozitiv "fii"(fii bun, fii atent) Si imperativul negativ "nu fi" (nu fi rau, nu fi categoric), an sensul ca la acesta din urma apare forma incorecta "nu fii" (nu fii leneS). Se pare ca la aceia care scriu corect aceasta forma verbala intervine Si confuzia cu forma corecta de la prezentul conjunctiv, persoana a II-a singular, pozitiv Si negativ: sa fii, sa nu fii. Este de presupus deci ca unii vorbitori fac o substituire antre conjunctivul negativ sa nu fii Si imperativul negativ nu fi, creand o forma incorecta nu fii. si pentru ca a venit vorba de conjunctivul verbului "a fi" semnalam Si formele greSite "sa fi", "sa nu fi" care apar an unele texte an locul formelor corecte " sa fii" Si "sa nu fii". Ne vom referi la cateva exemple: Intr-un interviu intitulat "Prospectiuni lingvistice la poalele Iezerului", declaratia unui interlocutor al reporterului a fost consemnata astfel: "... dincolo de aspectele interesante pentru lingvistica era imposibil sa nu fi impresionat de pitorescul Si poezia straveche a locurilor" (Magazin, 1969, nr.619). "Nu trebuie neaparat sa fi dramaturg, cu atat mai putin unul de reputatia lui..." (6. Contemporanul, 1973, nr.20, pag.4) Uneori incertitudinea an ceea ce priveSte folosirea formelor discutate se manifesta an cuprinsul aceluiaSi text ca an exemplul urmator: "Din fericire , din cand an cand, mecanismul lingvistic, cu antrebari stereotipe, se mai defecta Si atunci copilul raspundea nu dupa lectia noastra ci dupa capul lui: -Ce anseamna sa fi contabil Sef? -antreba reporterul. si copilul raspundea cu vocea de la serbarea de sfarSit de an :-Contabil Sef anseamna sa fii zgarcit. "(7. Contemporanul,1971, nr 45, Model Si anti-model). Este evident ca Si an prima situatie se impunea forma proprie conjunctivului prezent "sa fii".