Titlul unitatii 11. Urgente medico-chirurgicale Nivel 3 avansat Valoare credit 2,0 Competente: 1.

Identifica semne si simptome prezente in urgente medicale si chirurgicale 2. Evolueaza starea generala a pacientului inainte de aplicarea tratamentului 3. Acorda primul ajutor in urgente Titlul unitatii 11. Urgente medico-chirurgicale Competenta 1 Identifica semne si simptome prezente in urgente medicale si chirurgicale Criteri 444b11e i de performanta: (a) Recunoasterea manifestarilor clinice prezente in urgente (b) Descrierea metodelor terapeutice speciale utilizate in urgente (c) Efectuarea ingrijirilor de urgenta in functie de manifestari clinice, semne, respectand prioritatea in executie. Conditii de aplicabilitate: a) Manifestari clinice: epistaxis, hemoptizie,hematemeza, oprirea respiratiei, oprirea inimii b) Metode terapeutice:

hemostaza, respiratia artificiala, masaj cardiac c) Ingrijiri de urgenta: dezobstruarea cailor respiratorii superioare, oxigenoterapie, transfuzie de sange, perfuzie Probe de evaluare : Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa recunoasca manifestarile clinice intalnite in urgente medicale si chirurgicale conform criteriului de performanta (a), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / scrise prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa descrie metodele terapeutice conform criteriului de performanta (b) in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa efectueze ingrijiri conform criteriului de performanta (c), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Titlul unitatii 11. Urgente medico-chirurgicale Competenta 2 Evalueaza starea generala a pacientului inainte de aplicarea tratamentului Criteri 444b11e i de performanta: (a) Descrierea manifestarilor clinice prezente in urgente (b) Aplicarea ingrijirilor conform recomandarilor medicale (c) Alcatuirea unui plan de ingrijire pentru pacient. Conditii de aplicabilitate: a) Manifestari clinice:

oprirea miscarilor respiratorii, oprirea activitatii inimii, pierderea constientei, absenta pulsului la artera carotida, paloarea extrema sau cianoza, relaxarea completa a musculaturii inclusiv a sfincterelor. b) Ingrijiri: pozitionarea corecta a pacientului, dezobstruarea cailor aeriene superioare, respiratie artificiala directa, masaj cardiac extern. c) Plan de ingrijire: - supravegherea starii generale a pacientului, masurarea puls respiratie, temperatura, diureza - asigurarea aportului alimentar si hidric. Probe de evaluare Probe orale / scrise prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa descrie manifestarile clinice prezente in urgente medicale si chirurgicale conform criteriului de performanta (a), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa aplice tehnici de ingrijire in urgente conform criteriului de performanta (b), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / scrise prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa alcatuiasca un plan de ingrijire conform criteriului de performanta (c), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Titlul unitatii 11. Urgente medico-chirurgicale Competenta 3 Acorda primul ajutor in urgente Criteri 444b11e i de performanta:

(a) Stabilirea prioritatilor in activitate (b) Supravegherea starii generale a pacientului (c) Aplicarea ingrijirilor in functie de necesitati Conditii de aplicabilitate: a) Prioritati: respectarea succesiunii timpilor resuscitarea cardio-respiratorie (hiperextensia capului, eliberarea cailor respiratorii, luxarea mandibulei, pensarea nasului, masaj cardiac extern.) b) Supraveghere: respiratia, puls, T.A. ,temperatura, culoarea tegumentelor, facies, comportament c) Ingrijiri: administrarea oxigenului, alimentare, hidratare Probe de evaluare: Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa stabileasca prioritatile in activitate conform criteriului de performanta (a), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa supravegheze pacientul conform criteriului de performanta (b) ,in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa aplice ingrijiri conform criteriului de performanta (c), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Titlul unitatii 12. Obiective si tehnici in kinetoterapie

Nivel 3 avansat Valoare credit 2,0 Competente: 1. Descrie bazele metodologice ale exercitiului fizic 2. Explica tehnicile kinetice cunoscute 3. Enunta obiectivele terapeutice ale kinetologiei si rezultatele obtinute prin aplicarea lor. Titlul unitatii 12. Obiective si tehnici in kinetoterapie Competenta 1 Descrie bazele metodologice ale exercitiului fizic Criteri 444b11e i de performanta: (a) Analizarea caracteristicilor morfo-functionale ale locomotiei (b) Explicarea manifestarilor clinice produse de deficitul locomotor (c) Exemplificarea modificarilor produse de efort Conditii de aplicabilitate: a) Caracteristici : unitatea motorie, controlul motricitatii coordonarea miscarii voluntare, contractia musculara b) Manifestari clinice: redori, ankiloze, instabilitate articulara, atrofie, contractura, oboseala musculara, spasticitate, rigiditate c) Modificari:

contractia musculara, cheltuiala energetica, oboseala si refacerea musculara. Probe de evaluare Probe orale / scrise prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa analizeze caracteristicile morfofunctionale ale locomotiei conform criteriului de performanta (a) in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / scrise prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa explice manifestarile clinice produse de deficitul locomotor conform criteriului de performanta (b), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / scrise prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa exemplifice modificarile produse de efort conform criteriului de performanta (c), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Titlul unitatii 12. Obiective si tehnici in kinetoterapie Competenta 2 Explica tehnicile kinetice cunoscute Criteri 444b11e i de performanta: (a) Descrierea tehnicilor kinetice dinamice si statice (b) Compararea efectelor obtinute prin aplicarea diferitelor tehnici kinetice (c) Analizarea efectelor obtinute prin diferite tehnici kinetice Conditii de aplicabilitate: a) Tehnici kinetice: - dinamice: mobilizarea activa mobilizarea pasiva - statice: contractia musculara

relaxarea musculara b), c) Efecte: - miscarile pasive mentin amplitudinile normale articulare, mentin troficitatea structurilor articulare, mentin sau cresc excitabilitatea musculara, diminua contractura, declanseaza stretch reflexul. - miscarile active cresc sau mentin amplitudinea articulara, stimuleaza circulatia sanguina , amelioreaza conditia psihica, mentin echilibrul neuroendocrin Probe de evaluare: Probe orale / scrise prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa descrie tehnicile kinetice conform criteriului de performanta (a) ,in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / scrise prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa compare efectele obtinute conform criteriului de performanta (b), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / scrise prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa analizeze efectele obtinute conform criteriului de performanta (c), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Titlul unitatii 12. Obiective si tehnici in kinetoterapie Competenta 3 Enunta obiectivele terapeutice ale kinetologiei si a rezultatelor obtinute prin aplicarea lor Criteri 444b11e i de performanta: (a) Prezentarea obiectivelor de baza ale kinetologiei (b) Exemplificarea metodelor kinetice prin care se ating obiectivele propuse

(c) Efectuarea de exercitii kinetice pe diferite segmente ale corpului. Conditii de aplicabilitate: a) Obiectivele de baza: relaxarea, corectarea posturii si a aliniamentului corpului, cresterea mobilitatii articulare, cresterea fortei musculare, cresterea rezistentei musculare, corectarea deficitului respirator, antrenamentul la efort, reeducarea sensibilitatii. b) Metode kinetice speciale: scripetoterapia, sistemul Guthrie Smith, suspensoterapia, terapia ocupationala, hidrokinetoterapia, gimnastica aerobica. c) Exercitii kinetice pentru: coloana vertebrala, membrele superioare, memebrele inferioare, centura scapulara, centura pelviana se executa exercitii kinetice pentru corectarea posturii si aliniamentului corpului. Probe de evaluare Probe orale / scrise prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa enunte obiectivele de baza ale kinetologiei si rezultatele obtinute prin aplicarea lor, conform criteriilor de performanta (a) si(b), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa efectueze exercitii kinetice pe diferite segmente, conform criteriului de performanta (c), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Titlul unitatii 13. Hidrotermoterapia Nivel 3 avansat Valoare credit 2,0

Competente: 1. Aplica proceduri de hidrotermoterapie 2. Urmareste efectele fiziologice si terapeutice ale procedurilor 3. Respecta indicatiile si contraindicatiile fiecarei proceduri. Titlul unitatii 13. Hidrotermoterapia Competenta 1 Aplica proceduri de hidrotermoterapie Criteri 444b11e i de performanta: (a) Descrierea efectelor hidrotermoterapiei asupra corpului uman (b) Explicarea modalitatilor de aplicare a procedurilor pe diferite segmente ale corpului (c) Interpretarea reactiilor organismului la diferite proceduri Conditii de aplicabilitate a) Efectele hidrotermoterapiei asupra: - sistemului nervos; actiune excitanta sau calmanta - sistemului nervos vegetativ; procedurile calde cresc tonusul vagului, iar cele reci pe ale simpaticului. - sistemului circulator; procedura calda determina coloratia rosie a tegumentului prin vasodilatatie; procedura rece determina aparitia palorii tegumentare prin vasoconstrictie - aparatului respirator: excitantii termici influenteaza in mod reflex ritmul si amplitudinea respiratorie. - sistemului muscular: aplicatiile reci de scurta durata cresc randamentul muschilor striati, inlaturand oboseala. Procedurile calde diminueaza forta musculara

Metabolismul este influentat in sensul cresterii sau scaderii in functie de cresterea sau scaderea temperaturii tesuturilor. b) Modalitati de aplicare: - bai generale: bai de abur, dusuri fierbinti, saune, bai de namol, impachetari cu namol, baia cu peria. - aplicatii partiale: bai partiale de maini si picioare, impachetari umede, aplicatii cu namol sau parafina. c) Reactii in hidroterapie: - reactia dermovasculara: obiectiv: coloratia roz-rosietica a tegumentului, insotita de incalzirea pielii. subiectiv: senzatia de caldura placuta, buna dispozitie, apetit crescut si dorinta de miscare. - lipsa de reactie se traduce: obiectiv: paloarea tegumentului, aspectul albastrui si raceala tegumentelor. subiectiv: senzatia de frig, frison sau tremuraturi, cefalee, nervozitate, scaderea apetitului. Probe de evaluare: Probe orale / scrise prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa descrie efectele hidrotermoterapiei asupra corpului uman conform criteriului de performanta (a), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / scrise prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa explice modalitatile de aplicatie ale hidrotermoterapiei conform criteriului de performanta (b), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate.

Probe orale / scrise prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa interpreteze reactiile organismului conform criteriului de performanta (c), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Titlul unitatii 13. Hidrotermoterapia Competenta 2 Urmareste efectele fiziologice si terapeutice ale procedurilor Criteri 444b11e i de performanta: (a) Aplicarea procedurilor de termoterapie respectand prescriptia medicala si normele de protectia muncii. (b) Monitorizarea pacientului in timpul tratamentului (c) Evaluarea efectelor obtinute prin aplicatiile locale de hidrotermoterapie. Conditii de aplicabilitate: a) Aplicarea procedurilor de termoterapie: - se respecta indicatia medicului cu privire la regiune , durata si temperatura b) Monitorizarea pacientului: - se asigura conditii optime de confort - se observa reactia dermovasculara la tratament. c) Efectele aplicatiilor locale: - parafina aplicata local produce: incalzire profunda si uniforma a tesuturilor,hiperemie puternica si transpiratie abundenta. - incalzire a tegumentului pana la 38- 40 grade - hiperemie puternica si transpiratie abundenta

- baile reci de maini au actiune decongestionata asupra organelor toracice si creierului - baile calde de maini produc o vasodilatatie periferica si influenteaza reflex circulatie coronariana, - pe cale reflexa determina o relaxare a musculaturii netede a bronhiilor Probe de evaluare Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa aplice proceduri de termoterapie conform criteriului de performanta (a) in concordanta cu conditiile de aplicabilitate Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa monitorizeze pacientul conform criteriului de performanta (b), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa evolueze efectele obtinute prin aplicatii, conform criteriului de performanta (c), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Titlul unitatii 13. Hidrotermoterapia Competenta 3 Respecta indicatiile si contraindicatiile fiecarei proceduri. Criteri 444b11e i de performanta: (a) Efectuarea procedurilor de hidrotermoterapie respectand metodologia (b) Aplicarea procedurilor in conformitate cu prescriptia medicala (c) Identificarea corecta a posibilelor efecte secundare produse de tratament Conditii de aplicabilitate: a) Metodologia aplicarii:

- nu se aplica imediat dupa mese abundente, eforturi intelectuale si fizice importante - se indica in orele de dimineata - procedurile reci se aplica dupa o prealabila procedura de incalzire - dupa procedurile calde si fierbinti, este obligatorie sa se aplice o scurta procedura de racire, pentru combaterea relaxarii si atoniei vasculare, periferice b) Aplicarea procedurilor: - se respecta indicatiile din prescriptia medicala : temperatura, durata, intensitatea, topografia procedurii c) Efecte secundare: paloarea tegumentului, senzatia de frig, frison, cefalee, nervozitate, scaderea apetitului Probe de evaluare: Probe orale / scrise prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa efectueze proceduri de hidrotermoterapie conform criteriilor de performanta (a),(b), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa identifice efectele secundare produse de tratament conform criteriului de performanta (c), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Titlul unitatii: 14. Biomecanica articulara si bilant muscular Nivel 3+ Valoare credit 1,0 Competente: a) Participa la evaluarea globala a aparatului locomotor

b) Evalueaza amplitudinea de miscare a articulatiilor c) Identifica semnele clinice de suferinta musculara si articulara Titlul unitatii: 14. Biomecanica articulara si bilant muscular Competenta 1 Participa la evaluarea globala a aparatului locomotor Criteri 444b11e i de performanta: (a) Recunoasterea componentelor anatomice si functionale ale aparatului locomotor (b) Descrierea metodelor de evaluare articulara si musculara pe toate segmentele functionale (c) Explicarea modului de evaluare al alinierii si posturii corecte a corpului. Conditii de aplicabilitate: a) Componentele anatomice si functionale ale aparatului locomotor: - oase, articulatii si muschi b) Metode de evaluare articulara si musculara: - tehnica bilantului articular si tehnica bilantului muscular - masurarea unghiurilor articulatiilor c) Evaluarea posturii corecte a corpului: - in ortostatism, mers Probe de evaluare: Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa recunoasca componentele anatomice si functionale ale aparatului locomotor conform criteriului de performanta (a) in concordanta cu conditiile de aplicabilitate.

Probe orale / scrise prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa descrie metodele de evaluare articulara si musculara conform criteriului de performanta (b), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa explice modul de evaluare al alinierii si posturii corpului conform criteriului de performanta (c), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Titlul unitatii: 14. Biomecanica articulara si bilant muscular Competenta 2 Evalueaza amplitudinea de miscare a articulatiilor Criteri 444b11e i de performanta: (a) Descrierea modalitatilor de efectuare a bilantului articular (b) Explicarea tehnicii bilantului muscular (c) Identificarea deficitului in miscare. Conditiile de Aplicabilitate: a) Tehnica bilantului articular: gradul de mobilitate pasiva intr-o articulatie(parghia distala manipulata in diferite planuri) b) Tehnica bilantului muscular: forta musculara(valoarea de la 0-5) c) Deficitul de miscare: deformarea , atitudinea posturala Probe de evaluare:

Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa descrie modalitatile de efectuare a bilantului articular si sa explice tehnica bilantului muscular conform criteriilor de performanta (a) si(b), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa identifice deficitul in miscare conform criteriului de performanta (c), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Titlul unitatii: 14. Biomecanica articulara si bilant muscular Competenta 3 Identifica semnele clinice de suferinta musculara si articulara. Criteri 444b11e i de performanta: (a) Explicarea mecanismelor generale ale posturii si locomotiei (b) Descrierea structurilor anatomice ale locomotiei (c) Identificarea manifestarilor patologice la nivelul aparatului locomotor. Conditii de aplicabilitate: a) Mecanismele generale ale posturii si locomotiei: reflexe neconditionate si reflexe conditionate stabilite in scoarta b) Structurile anatomice ale locomotiei: oase, articulatii, muschi, nervi c) Manifestari patologice la nivelul aparatului locomotor: contracturi musculare, redori articulare, atrofie musculara, pozitii vicioase Probe de evaluare

Probe orale / scrise prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa explice mecanismele generale ale posturii si locomotiei , conform criteriului de performanta (a), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / scrise prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa descrie structurile anatomice ale locomotiei conform criteriului de performanta (b), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa identifice manifestarile patologice la nivelul aparatului locomotor conform criteriului de performanta (c), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Titlul unitatii: 15. Masoterapia Nivel 3 avansat Valoare credit 2,0 Competente: 1. Aplica manevrele de masaj in functie de obiectivele propuse 2. Identifica efectele fiziologice locale, imediate si tardive ale fiecarei manevre de masaj. 3. Respecta indicatiile si contraindicatiile diverselor forme de masaj, in functie de regiunea anatomica. Titlul unitatii: 15. Masoterapia Competenta 1 Aplica manevrele de masaj in functie de obiectivele propuse. Criteri 444b11e i de performanta: (a) Descrierea manevrelor folosite in masajul clasic (b) Explicarea regulilor de aplicare a masajului pe diferite regiuni ale corpului

(c) Adaptarea metodelor de masaj la particularitatile pacientului Conditii de aplicabilitate: a) Manevrele fundamentale de masaj: - netezirea sau efleurajul framantatul sau petrisajul batera, frictionarea si vibratia b) Aplicarea masajului se face in functie de: - diagnostic, starea generala a bolnavului regiunea de tratat c)Adaptarea masajului la particularitatile pacientului: - regiune, scop, starea organismului Probe de evaluare Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa descrie manevrele masajului clasic, conform criteriului de performanta (a), in conformitate cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa explice regulile de aplicare a masajului si sa adapteze metodele de masaj la particularitatile pacientului conform criteriilor de performanta (b) si(c) in concordanta cu conditiile de aplicabilitate Titlul unitatii: 15. Masoterapia Competenta 2 Identifica efectele fiziologice locale, imediate si tardive ale fiecarei manevre de masaj. Criteri 444b11e i de performanta: (a) Evaluarea efectelor obtinute prin aplicarea masajului (b) Compararea efectelor obtinute prin aplicarea diferitelor tehnici de masaj

(c) Explicarea modului de actiune si a efectelor presopuncturii aplicata pe diferite regiuni ale corpului Conditii de aplicabilitate: a) Efectele masajului : - actiune locala sedativa - hiperemianta, de imbunatatire a circulatiei locale - inlaturarea lichidelor interstitiale de staza - actiune generala stimularea functiilor aparatului circulator si respirator, cresterea metabolismului bazal, imbunatatirea somnului, indepartarea oboselii musculare b) Efecte obtinute prin aplicarea altor forme de masaj: - dusul-masaj hiperemie cu efect resorbant si tonifiant c) Actiunea si efectele presopuncturii - stimularea punctelor energetice ale corpului uman Probe de evaluare Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa evalueze efectele masajului conform criteriului de performanta (a), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / scrise prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa compare efectele obtinute prin diferite tehnici de masaj, conform criteriului de performanta (b), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / scrise prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa explice modul de actiune al presopuncturii conform criteriul de performanta (c), in concordanta a conditiile de aplicabilitate.

Titlul unitatii: 15. Masoterapia Competenta 3 Respecta indicatiile si contraindicatiile diverselor forme de masaj, in functie de regiunea anatomica Criteri 444b11e i de performanta: (a) Respectarea metodologiei masajului in functie de zona anatomica tratata (b) Aplicarea masajului conform prescriptiei medicale (c) Evaluarea rezultatelor obtinute prin tratamentul aplicat. Conditii de aplicabilitate: a) Masajul in functie de regiunea anatomica: - decubit dorsal: spate, regiunea fesiera, coapse, gambe - decubit ventral: piciorul drept, gamba, genunchi, coapsa, apoi piciorul stang, regiunea abdominala si toracica - membrele superioare: degete, mana propriu-zisa antebrat, brat, umar b) Aplicarea masajului conform prescriptiei: se respecta indicatia medicala adaptata caracteristicilor morfologice si functionale ale fiecarui segment de corp c) Evaluarea rezultatelor: - efecte locale Probe de evaluare

Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa respecte succesiunea de efectuare a masajului pe diferite regiuni anatomice conform criteriului de permanenta(a), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa aplice masajul si sa evalueze rezultatele obtinute conform criteriilor de performanta (b) si(c) in concordanta cu conditiile de aplicabilitate.

Titlul unitatii: 20. Elemente de neurologie si psihiatrie utilizate in recuperarea medicala Nivel: 3+ Valoare credit: 2,0 Competente: 1. Identifica semnele si simptomele in diferite afectiuni neurologice si psihiatrice 2. Aplica tratamentele recomandate de medic 3. Monitorizeaza evolutia bolnavului dupa tratamentul aplicat. Titlul unitatii: 20. Elemente de neurologie si psihiatrie utilizate in recuperarea medicala Competenta 1 Identifica semnele si simptomele in diferite afectiuni neurologice Criteri 444b11e i de performanta (a) Descrierea semnelor si simptomelor caracteristice pentru diferite neuropatii (b) Explicarea metodelor de recuperare in boli neurologice (c) Evaluarea efectelor locale obtinute prin aplicarea tratamentului. Conditii de aplicabilitate:

a) Semne si simptome in nevralgii: - nevralgia de trigemen: durere insuportabila pe traiectul ramurilor nervului trigemen(de pe o jumatate de fata). - inrosirea fetei, lacrimare sau spasme ale musculaturii de partea unde este localizata durerea. - nevralgia occipitala: dureri de ceafa, in regiunea occipitala uni sau bilaterala, cu iradiere in regiunea mastoidiana, vertex, regiunea frontala sau ureche. - nevralgia sciatica: durerea pe traiectul si in teritoriul de distributie al nervului sciatic b) Metode de recuperare: - tratament medicamentos, fizioterapic, kinetic c) Efecte locale: - antialgice, biotrofice prin imbunatatirea circulatiei locale, miorelaxante. Probe de evaluare Probe orale / scrise prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa descrie semnele si simptomele produse de diferite afectiuni neurologice, conform criteriului de performanta (a), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale/ scrise pe care elevul demonstreaza ca este capabil sa explice metodele de recuperare in neurologie conform criteriului de performanta (b), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / scrise prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa evalueze efectele locale conform criteriului de performanta (c), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Titlul unitatii: 20. Elemente de neurologie si psihiatrie utilizate in recuperarea medicala Competenta 2 Aplica tratamentele recomandate de medic

Criteri 444b11e i de performanta: (a) Asigurarea functionarii aparatului la parametrii stabiliti (b) Pozitionarea corecta a pacientului in functie de regiunea de tratat (c) Supravegherea pacientului in timpul procedurii. Conditii de aplicabilitate: a) Parametrii: timp, intensitate, frecventa b) Pozitionarea pacientului: intr-o pozitie relaxata, in campul de actiune al aparatului c) Supravegherea pacientului: starea generala, reactia locala la tratament Probe de evaluare Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa explice parametrii de functionare a aparatului conform criteriului de performanta (a) in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa pozitioneze pacientul si sa-l supravegheze in timpul procedurii conform criteriilor de performanta (b)si(c), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Titlul unitatii: 20. Elemente de neurologie si psihiatrie utilizate in recuperarea medicala Competenta 3 Monitorizeaza evolutia bolnavului Criteri 444b11e i de performanta:

(a) Evaluarea starii generale a pacientului inainte de aplicarea tratamentului (b) Efectuarea tratamentului conform recomandarilor medicale (c) Supravegherea reactiilor pacientului la tratament Conditii de aplicabilitate: a) Evaluarea starii generale inainte de tratament: ex. in paralizia nervului sciatic se evalueaza amplitudinea miscarilor la fiecare segment al membrului inferior, starea de contractura a musculaturii, tulburarile motorii b) Efectuarea tratamentului fizical: - conform prescriptiei medicale, se respecta tehnica de lucru a fiecarei proceduri , se repereaza corect regiunea de tratat c) Supravegherea reactiilor pacientului: o senzatie de furnicatura, puternica, dar bine tolerata, placuta Probe de evaluare: Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa explice modalitatile de evaluare a starii generale a pacientului inainte de aplicarea tratamentului conform criteriului de performanta (a), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate. Probe orale / practice prin care elevul demonstreaza ca este capabil sa efectueze diverse proceduri si sa supravegheze reactiile pacientului la tratament ,conform criteriilor de performanta (b) si (c), in concordanta cu conditiile de aplicabilitate

Psihoterapia este un domeniu interdisciplinar, situat la grania dintre medicin i psihologie. Este o modalitate de tratament cuprinztor, deliberat i planificat, prin mijloace i metodologii tiinifice, avnd un cadru clinic i teoretic, centrat pe reducerea sau eliminarea unor simptome, tulburri mintale sau stri de suferin psihosociale i/sau psihosomatice i comportamente disfuncionale. (definiia dat psihoterapiei de ctre FRP- Federaia Romn de Psihoterapie). Respectiv psihoterapia este o relaie interpersonal intenionat utilizat de un psihoterapeut cu formare de specialitate cu scopul de a ajuta un client sau pacient privitor la problemele sale de via. n psihoterapie se utilizeaz o gam larg de tehnici, dar indiferent de tehnicile utilizate, se consider (Dafinoiu,I, 2000) c cel mai important element n psihoterapie la ora actual este relaia terapeutic - factor comun n toate orientrile terapeutice. n lume, psihoterapia este practicat de psihologi, medici, psihiatri, asisteni sociali, teologi, consilieri sau absolveni de alte studii superioare i care au formare n psihoterapie. n Romnia, psihoterapeuii sunt psihologi, medici, psihopedagogi i asisteni sociali cu formare ntr-o anumit coal sau metod de psihoterapie. Cei mai muli autori (Dafinoiu, I, 2000) consider c psihoterapia ar putea fi mai bine definit folosind termenul psihoterapii, datorit multiplelor orientri teoretice existente la ora actual n lume. Tocmai din acest motiv n prezent se ncearca integrarea n psihoterapie, pornind de la ceea ce se numete factorii comuni. Termenul de "psihoterapii" este utilizat deoarece fiecare tehnic n parte se revendic teoretic de la una din numeroasele coli i orientri din psihologie. Cele mai cunoscute orientri (European Psychotherapy Association- EAP)sunt:

psihanaliza (la rndul ei de mai multe orientri- freudian, jungian, etc), psihoterapia adlerian (care-i are inspiraia n scrierile teoretice ale medicului Alfred Adler), psihoterapia non-directiv sau centrat pe persoan/client (Carl Rogers), terapia comportamentala (Skinner), terapiile cognitiv/comportamentale (Aaron T. Beck, Albert Ellis), hipnoterapia (Milton H. Erickson), psihodrama (Jacob Levi Moreno, psihoterapeut de origine romn), programarea neurolingvistic sau NLP (Richard Bandler, John Grinder), psihoterapia transpersonal (Stanislav Grof), psihoterapia expresiv (incluznd art-terapia, terapia prin dans i micare, drama terapia, meloterapia), psihoterapia narativ (Michael White, David Epston), psihoterapia dafinoica (John Dafinoiu, Glaciel si Celalalt) psihoterapia gestalt (Frederick i Laura Perls).

De la jumtatea secolului al XX-lea i pn n prezent, diversitatea orientrilor n psihoterapie a crescut foarte mult. Oricum, fiecare tehnic n parte vizeaz dezvoltarea armonioas a

persoanei i i propune s contribuie la uurarea suferinei psihice. Psihoterapia este un domeniu interdisciplinar i este situat la grania dintre practic i teorie, n prezent preferndu-se de cele mai multe ori conceptul de cercettor practician cu referire la psihoterapeut [necesit citare]. Ca metod de tratament, psihoterapia este o intervenie psihologic asupra persoanei realizat prin mijloace i metodologii specifice ce in de un cadru clinic i teoretic i care urmrete diminuarea sau nlturarea unor simptome sau comportamente maladaptative i reechilibrarea prin modificarea cauzelor acestor simpome/tulburri i/sau uneori prin restructurarea personalitii. n psihoterapie, se utilizeaz o gam variat de tehnici: discuii (care respect o anumit tehnic), hipnoz, sugestie, restructurare cognitiv, etc.

Etimologie [modificare]
Cuvntul psihoterapie provine din greaca veche- psych, nsemnnd spirit, suflet sau rsuflare i therapeia sau therapeuein, a vindeca sau a ngriji. Cuvntul psihoterapie a fost utilizat pentru prima oar n jurul anului 1890. Psihoterapia era definit n acea epoc ca ameliorare a distresului sau dizabilitii unei persoane de ctre o alta prin folosirea unei abordri bazate pe o teorie sau o paradigm anume.

Forme i intervenii [modificare]

Cele mai multe forme de psihoterapie folosesc conversaia ca mod de abordare a clientului/pacientului, dar exist i forme de psihoterapie care utilizeaz alte modaliti de comunicare cum sunt cuvntul scris, lucrrile de art, teatrul, povetile, jocul (mai ales n psihoterapia copilului), desenul, dansul i micarea, sculptura, filmele. n timp ce unele intervenii psihoterapeutice trateaz clientul/ pacientul folosind modelul medical, multe abordri terapeutice nu ader la modelul bazat pe simptom de tipul boal/ vindecare. Modelul medical este ns folosit de cele mai multe ori n cercetarea n psihoterapie, cuprinznd att analiza cantitativ ct i analiza calitativ. Disputele existente [necesit citare] ntre diferitele orientri psihoterapeutice se refer n primul rnd la importana modificrii comportamentale (terapia cognitiv-comportamental) versus importana insight-ului (psihoterapiile de orientare psihodinamic). Cercetrile recente arat ns c o combinaie a celor dou este cea mai eficace n tratament i c aderarea terapeuilor la una sau alta din cele dou orientri depinde n mare msur de modul n care psihoterapeutul nsui se descurc cu anxietatea. Terapeuii care prefer aplicarea interveniilor de tip comportamental sunt cei care i reprim sau neag sentimentele, in timp ce terapeuii care prefer aplicarea interveniilor orientate spre insight au tendina de intelectualizare. Acesta este motivul pentru care psihoterapia integrativ recomand calea de mijloc n interveniile terapeutice [necesit citare].

Psihoterapie vs. consiliere psihologic [modificare]

n unele ri ale lumii termenii de consiliere i psihoterapie sunt sinonimi [necesit citare]. n Romnia asociaiile profesionale de psihoterapie ofer formare profesional att pentru

psihoterapeui ct i pentru consilieri, viziunile asupra diferenelor ntre consiliere i psihoterapie fiind diferite n cadrul diverselor asociaii profesionale: n timp ce unele consider consilierea psihologic o treapt inferioar psihoterapiei (consilierul ocupndu-se de probleme mai simple sau de aspecte care in de dezvoltarea personal, iar psihoterapeutul tratnd inclusiv tulburri care in de psihopatologie), altele susin c psihoterapia i consilierea sunt dou discipline diferite. Colegiul Psihologilor din Romnia cere la ora actuala asociaiilor profesionale s defineasc programa de formare pentru consilieri, pentru a diferenia astfel cele dou sub-ramuri: psihoterapia i consilierea. Consilierea psihologic se deosebete de psihoterapie prin faptul c, n vreme ce psihoterapeutul practic intervenia psihologic sanogen inclusiv n cazurile de tulburri psihice majore, consilierul psihologic ncearc s sprijine clientul n depirea impasurilor inerente dezvoltrii personale. Consilierul i psihoterapeutul lucreaza att individual ct i pentru optimizarea relaiilor interpersonale (relaiile dintre copii i prini, relaiile dintre soi, etc) i/sau autocunoatere i dezvoltare personal. Dei diferite sub aspectul coninutului (tipul de probleme abordate), consilierea psihologic i psihoterapia sunt similare sub aspectul procesului i al mecanismelor activate.

Consiliere psihologic [modificare]

Consilierea psihologic este o intervenie specific realizat: (a) n scopul optimizrii adaptrii, cunoaterii de sine i dezvoltrii personale i/sau; (b) n scopul prevenirii apariiei ori corijrii tulburrilor emoionale, cognitive i de comportament. Aa cum consilierea juridic este specific juristului, consilierea medical, medicului, etc., consilierea psihologic este apanajul psihologului (David, 2006); Consilierea psihologic se deosebete i de consilierea educaional colar. n timp ce consilierea educaional/colar abordez probleme de educaie, formare colar i carier, consilierea psihologic presupune intervenia specialistului n optimizare vieii personale, a relaiilor, sntatea mintal i n ameliorarea problemelor psihologice, prin reglarea vieii emoionale i a comportamentului (David, 2006).

Psihoterapiile [modificare]
Psihoterapia poate fi individual (obiectul interveniei este individul), n grup (obiectul interveniei este individul inserat ntr-un grup terapeutic) sau de grup (obiectul interveniei este grupul, spre exemplu, cuplu, familie etc.). Pentru simplificarea limbajului, sintagma de grup se utilizeaz adesea i cu referire la psihoterapia n grup. Este evident faptul c intervenia psihologic este ghidat de mecanismele presupuse a fi implicate n strile de sntate i de boal. Aadar, n funcie de aceste mecanisme, dar mai ales legat de ambiia a numeroi psihologi/psihiatri de a deveni mtemeietori de coal, avem mai multe orientri (paradigme) psihoterapeutice: Aceste orientri, dup felul abordrii, se clasific:

a) Activ-Directive:

1. tehnici de relaxare; 2. sugestia i hipnoza; 3. abordarea cognitiv-comportamental; 4. abordarea umanist-existenial-experienial; 5. psihoterapia adlerian.

n cadrul acestor orientri exist diverse coli, fiecare cu particulariti teoretico-procedurale specifice. Se estimeaz (Bergin i Garfield, 1994) c exist aproximativ 200 de coli de psihoterapie i peste 600 de tehnici de intervenie.

b) Holistice, orientate ctre:

- subiect ca entitate complex i irepetabil, tritoare ntr-un univers infinit, dar ntr-un ambient microsocial cu o specificitate unic; - dezvluirea conflictelor intrapsihice i reducera lor n scopul obinerii unei mai bune adaptri i - n acest fel - a strii de echilibru psihic. n aceast categorie se ncadreaz:
1. abordrile dinamice (freudian, junghian); 2. abordarea non-directiv - Carl Rogers; 3. abordarea abreactiv, care dezvolt tehnici verbale de stimulare a dezvluirii de sine n vederea depirii blocajelor ce stau la baza dezorganizrilor psihice generate de sentimente i atitudini negative de vinovie, frustrare, ur, revolt etc. - aceast metod reprezint o perfecionare, pe baza unui paradigme teoretice mai avansate, a abordrii rogersiene.

Pentru unele coli psihoterapeutice se pot evidenia cteva etape comune n procesul terapeutic, care se presupune c ar avea o contribuie la promovarea sntii mintale i la diminuarea/nlturarea manifestrilor clinice:

contactul cu pacientul i stabilirea, de comun acord, a termenilor relaiei de sprijin psihologic; evaluarea clinic i psihodiagnosticul; conceptualizarea clinic; aplicarea tehnicilor de intervenie psihoterapeutic (inclusiv urmtirea evoluiei pacientului i rezultatele demersului terapeutic) ; sevrajul - sprijinirea pacientului pentru a avea o via independent, pentru a se desprinde de terapeut, pentru a iei, netraumatic i conservndu-i noul echilibru, din relaia psihoterapeutic.

n unele abordri non-directive i abreactive, att "evaluarea clinic" (n forma evalurii psihiatrice/psihologice de tip categorial-DSM) ct i "conceptualizarea clinic" (asociat diagnosticului categorial DSM) nu numai c nu sunt necesare, ci sunt chiar contraproductive deoarece duc la "etichetri" generatoare de prejudeci conceptuale de natur s ngreuneze sau chiar s compromit procesul terapeutic. De aceea Carl Roges a evitat "diagnosticele clinice", considerndu-le procustiene, i chiar termenul de psihoterapie - pentru el, ntre "psiholog" i "client" se nate o relaie de ajutor psihologic n care o persoan, aflat n stare de echilibru psihic mai bun, ajut, printr-o atitudine de acceptare cvasi-necondiionat, o alt persoan, aflat n dificultate, s ating parametrii psihici necesari unei bune adaptri; chiar i n aceste condiii ns "evaluarea non-categorial" (care este starea iniial; ce probleme sunt?) i "conceptualizarea non-categorial" (cum s-au dezvoltat aceste probleme) sunt componente importante ale demersului terapeutic.

Orientri n psihoterapie [modificare

Psihanaliza a fost prima form de psihoterapie cunoscut. Psihanaliza se distinge prin faptul c ncurajeaz verbalizarea gndurilor pacienilor, incluznd asociaiile libere, fanteziile i visele din care analistul interpreteaz natura conflictelor incontiente care produc simptomele pacienilor. Psihoterapia cognitiv-comportamental caut prin diverse metode s identifice i s modifice cogniiile maladaptative, credinele i comportamentele cu scopul de a influena emoiile negative distructive i comportamentele disfuncionale problematice. Psihoterapia psihodinamic se centreaz pe relevarea coninutului incontient al psihismului clientului cu scopul de ameliorare a tensiunii psihice. Dei rdcinile sale se afl n psihanaliz, psihoterapia psihodinamic tinde s fie de mai scurt durat i este mai puin intensiv comparativ cu psihanaliza tradiional. Psihoterapia existenial se bazeaz pe credina existenial c fiinele umane sunt singure n lume. Aceast izolare conduce la sentimentul lipsei de sens care poate fi depit numai prin crearea valorilor i nelesurilor proprii. Psihoterapia umanist a aprut ca reacie la behaviorism i psihanaliz i este ca urmare cunoscut sub numele de A Treia For n dezvoltarea psihologiei. Psihoterapia umanist se ocup de contextul uman al dezvoltrii individului subliniind nelesul subiectiv, respingnd determinismul i preocupndu-se de creterea pozitiv mai degrab dect de patologie. Scopul acestei psihoterapii este de a crea un mediu relaional n care persoana s poat prospera. 'Psihoterapia de scurt' durat este un termen generic pentru o varietate de abordri n psihoterapie. Difer de alte coli de terapie prin faptul c subliniaz centrarea pe o anumit problem i intervenia direct. Este bazat pe soluii i nu orientat pe problem. Scopul nu este att de a vedea cum a aprut problema ci ce anume mpiedic schimbarea. Psihoterapia sistemic se adreseaz oamenilor n relaie, respectiv are de-a face cu interaciunile de grup. Include terapia familial i consilierea marital. Psihoterapia transpersonal se adreseaz clientului n contextul unei nelegeri spirituale a contienei.

La ora actual n lume exist sute de orientri n psihoterapie.

Cauza cea mai frecventa de pancreatita cronica este calcificarea, cel mai frecvent cauzata de consumul de alcool. Cauzele cele mai frecvente de calcificari cronice pancreatice sunt conseciinta consumului de alcool, acesta fiind implicat intr-un procent de 70-90%.

De asemenea, un rol important in determinarea pancreatitei cronice il detine dieta bogata in proteine si grasimi care deseori este asociata cu consumul excesiv de alcool.

Riscul de pancreatita cronica este crescut la pacientii fumatori. Alte cauze mai putin frecvente ale calcificarilor pancreatice sunt reprezentate de:

- malnutritia pe o perioada lunga de timp, acesta fiind cea mai frecventa cauza a pancreatitelor cronice tropicale (intalnite - factori ereditari Tipurile Cauzele cicatrizarea tumori micsorarea compresia orificiului externa de pancreatita mai putin frecvente sunt reprezentate de sunt episoadelor de formele obstructive. numeroase: pancreatita acuta pancreatic in de duoden traume. in India si in unele tari din Africa)

hiperparatiroidism

pancreatitelor ductelor biliare benigne ductului si in

obstructive urma ale pancreatic leziunile la

canalului varsarea

determinate

- tumori maligne ale pancreasului.

Simptome
Sus Simptomele fatigabilitate (oboseala). precoce ale durerile pancreatitei cronice sunt: abdominale icter

Principalul simptom al pancreatitei cronice este reprezentat de durerea abdominala, instalata brusc, care poate dura cateva ore sau zile. Durerea abdominala din pancreatita cronica este intensa, astfel incat interfera cu activitatile curente, de fiecare zi. Factorii precipitanti ai durerii sunt de obicei reprezentati de consumul excesiv de alcool asociat frecvent cu mesele bogate in grasimi.

Dintre semnele precoce ale pancreatitei cronice mentionam prezenta unor episoade de ingalbenire a tegumentelor (icter), aparute in special dupa durerea abdominala.

Simptomele

PATOLOGIA CHIRURGICAL A PANCREASULUI PANCREATITA ACUT PANCREATITA CRONIC TUMORILE PANCREATICE Anatomie organ retroperitoneal la nivelul L1-2 Adiacent vaselor sanguine majore Raport intim cu stomacul, dd. i CBP Anatomie sistemul ductal Patologie Pancrea tic Inflama ie

 Pancreatit Acut pancreatita acuta debuteaza cu activarea tripsinei in interiorul celulei acinarepancreatice nu prin eliberarea enzimelor digestive de la nivelul ductelor pancreaticelezate! Pancreatit Cronic pancreatita cronica se dezvolta prin multiple atacuri de p ancreatita acuta nu prinobstructie ductala determinata de calciu. Tumori Cancer Pancreatic AFECIUNI ALE PANCREASULUI EXOCRIN Pancreatita Acut Inflama

ia Pancreasului >200,000 cazuri/an n SUA Majoritatea sunt forme moderate ~10% forme complicate i severe ~10,000 decese/an AFECIUNI ALE PANCREASULUI EXOCRIN Pancreatita Acut 1. Defini ie a. Inflama ia pancreasului caracteriz at prin eliberarea enzimelor pancreatice la nivelul esutului pancreatic cu producerea hemorag iei i necrozei tisulare

b. rata mortalit ii : 10% c. forme clinice: acute i cronicePancreatita Acut ETIOLOGIE ( ~80%) Litiaza vezicular b. Alcoolul c. Alte cauze: Medica ie - 6-MP, azathioprine, HCTZ, etc.

2 Tumori Traumatisme

 Hypercalcemie Hypertriglyceridemie Afectarea Pancreasului ExocrinFiziopatologie 1. pancreatita Intersti ial : formele mai blnde conduc la apariia inflama iei i edemului esutului pancreatic; este frecvent autolimitant 2. pancreatita Necrotiz ant : inflama ie, hemoragie, i necro za esutului

pancreatic 3. nu se cunoate cauza e xact : litiaza biliar poate determina refluxul biliar activnd enzimele pancreatice;- alcool ul determin un edem duodenal, obstruc ionnd scurgerea sucului pancreatic- traumatismul, stresul unei intervenii chirurgicale , tumorile, ageni infec ioi 4 odat instalat pancreatit a, mari volume de lichid se deplaseaz din circulaien spaiul retroperitoneal, peripancreatic i cavitatea abdominal

Pancreatita Acut - Tablou ClinicSEMNE CLINICE 1. Durere debut brutal la nivel epigastric, sever, continu , iradiaz posterior, ameliorat ntr un fel prin poziia eznd iaplecat anterior ;frecvent nrutit de poziia ortostatic iniiat de o mas gras i aport de alcool Nu exist semne de iritaie peritoneal localizarea leziunii este retroperitoneal 2. gre /

vrsturi 3. Febr Pancreatita Acut SEMNE CLINICE 4. Hipotensiune/ oc (30~40%) exudarea plasm ei la nivelul spaiului retroperitoneal Creterea permeabilitii vasculare periferice Hemoragie Acumula rea lichidian n intestinul aton V rsturi

Vasodilata ie periferic 5. distensie abdominal i mpst are 6. diminuarea zgomotelor intestinale 7. tegumente reci i umede 8. la cca 24 ore: icter sclero-tegumentar; 3 9. la 3 6 zile: hemoragie retroperitoneal , echimoze n flancuri (semnulTurner) sau periombilical ( semnul Cullen) Semnele cutanate ale pancreatitei hemoragicePancreatita Acut Complica ii : depleia volumului i ntravascular conduce 1

necroz tubular acut i insuficien renal : la 24 ore de la debut 2. sindromul de detres respiratorie acut (ARDS): la 3 7 zile de la debut 3. compl icaii l ocale ale necrozei pancreatice: abcese, pseudochist, ascitapancreatic Pancreatita Acut Diagnostic Pozitiv Principii generale : Confirmarea Diagnosticului?(PA vs. ulcer perforat vs. colangit vs. infarct mesenteric, etc.) Determinarea statusului pancreatitei acute : Prognostic? ( form

M oderat vs Sever ) Debutul complica iilor ? Alte tare asociate? (e.g. litiaza cii biliare ) Pancreatita Acut Explorri Paraclinice Amilaze serice Cresc de 23 ori fa de normal n 2~12 ore de la debutul afec iunii, rmn crescute timp de

3~5 zile, apoi revin la normal Valori necorelate cu prognosticul leziunii Sensibilitate =80~90% Specificitate =70% Lipaze serice T ind s fie crescute mai multe zile fa de cresterea amilazelor cresc i rmn crescut e timp de 7 14 zile Sensibilitate=87% Specificitate=90% Pancreatita Acut Explorri Paraclinice !! Amilaze & lipaze Serice : Sensibilitate=95%

 Specificitate=90% Amilaza urinar : crescut n episodul acut tripsinogen seric: crescut n puseul acut; sczut n episodul cronic

4 Pancreatita Acut Explorri Paraclinice enzime hepatice (Br i FAL) crescute n prezena patologiei biliare ( compresiuneaextrinsec prin edem pancreatic i hepatic) leucocite: crescute Ca 2 +

: hipocalcemie n episodul acut trigliceride LDH Glice mie: creteri tranzitorii n episodul acut Uree, creatinin: pt monitorizarea ff renale P a O 2 Pancreatita Acut Explorri Paraclinice Rx abdominal simpl anse intestinale dilatate Ecografia abdominal :

 dg.litiazei (VB & CBP) , tumorilor pancreatice,pseudochistului pancreaticdilataia ductului biliar sugereaz litiaza - pancreas ul greu vizualizabil n pn aprox. 30% datorit distensiei aerice Endoscopia digestiva superioaraCT scan dg (tumori, chiste, necro z, colecii lichidiene) preconizeaz prognosticul FNAB: difereniaz pancreatita cronic de TM Pancreatita Acut Explorri Paraclinice Vizualizarea litiazei CBP

Ecografia endoscopic MRCP (Magnetic Resonance Cholangio-Pancreatography) n f. de diponibilitate i experien Pancreatita Acut Explorri Paraclinice ERCP (Endoscopic Retrograde Cholangio-Pancreatography) Diagnostic:Confirmarea prezenei litiazei CBP Diagnosticul pancreatitei cronice (pancreatita acut poat s apar dup acest procedeu) T erapeutic ndeprtarea litiazei CBP n pancreatita sever PA sever incipient

5 Pancreatita Acut Diagnostic Diferen ial Perfora ie visceral Ocluzie intestinal Colic biliar Colecistita Colangita Ischemia / infarctul Mezenteric CRITERII PROGNOSTICE Criterii Ranson : Criteriile Originale pt clasificarea pancreatitei Scorul APACHE II - criteriile Ranson modificate,

Scorul Glasgow Criteriile Ranson Evaluarea Severit ii n Pancreatita Acut ( Non-Etanolic ) Criteriile Ranson < 3 semne = prognostic excelent 3~5 semne = 10 20% mortalitate 6 semne = > 50% mortalitate !!!! 3 semne Pancreatit Sever

 CRITERII PROGNOSTICE Importan a Indicatorilor Prognostici Identificarea pa cienilor cu pancreatit sever care necesit tratament mai agresiv: Hidratare Monitorizare Cardio - pulmonar Antibioterapie iv Procedeu Interven ional pt boli asociate litiaza CBP Obiective Terapeutice Minimalizarea complica iilor

majore:- MSOF - precoce infecii - tardiv Prevenirea evolu iei unei forme moderate spre sever Pancreatita Acut a. pancreatit a acut are frecvent o form moderat, este auto limitant; impuneatenia fa de eliminarea factorilor cauzali , reduc erea secreiilor pancreatice, susinerea funciilor vitale b. pancreatita sever necrotiz ant necesit terapie intensiv c. pancreatita cronic

 impune tratamentul durerii, al malabsorbiei i malnutriiei TRATAMENT 6 TRATAMENT MEDICAL EFICIENT N PA Refacere volemic i hidratare Corect area dezechilibrului HE i controlul glicemiei Controlul durerii Nutriie Enteral n PA sever - obiectivul principal n primele 24~48 ore pt a conserva epiteliul tractului intestinal & pt a preveni transloca ia bacteria n Pt a reduce complicaiile infec ioase = riscul mortalit

ii crescute n faze ulterioare !! Suportul nutriional nu e obligatoriu n formele moderate de PA Ini ial sond nasogastric , nutriie lichidian intravenoas ( nutri ie parenteral total ) alimentaie per os pe msur ce starea general se amelioreaz diet redus n grsimi, fr alcool TRATAMENT MEDICAL PROBABIL EFICIENT N PA Antibioteraie profila ctic n PA sever

Treatment Pancreatita Sever : Monitorizarea agresiv statusul hidratrii Antibioterapie iv Patologie asociat (litiaza CBP) ERCP de urgen Medica ie asociat 1. suplimente enzimatice pancreatice - reduc steatorea 2. Blocani H2 sau inhibitori ai pompei de protoni

reduc secreiile gastrice 3 .Octreotide (sandostatin) suprim secreia pancreatic Treatment TRATAMENT CHIRURGICAL1. endoscopic evacuarea litiazei migrate2. Colecistectomie litiaza vezicular 3. procedee de Drena j sau rezecii pancreatice

Boala Crohn la nivelul ileonului terminal Coafectarea ileo-colonica in boala Crohn este apreciata in 50-55% din cazuri, iar ileonul terminal este afectat solitar in 25-30%. 25% din pacientii cu ileita terminala acuza si leziuni perianale. Estimativ, intarzierea diagnosticului in medie este de 38 de luni pentru interesarea exclusiv ileala, simptomele initiale nefiind satisfacator de revelatoare, maladia evoluand lent, progresiv. In momentul diagnosticarii, descrescator ca frecventa, simptomele sunt reprezentate de diaree, leziuni anale, astenie, scadere ponderala si durerile abdominale. Tendinta la recidiva este caracteristica evolutiva a afectiunii. Ocluziile sunt cele mai frecvente, manifestate sub forma sindromului Koenig, ca episoade de subocluzie sau ocluzie acuta secundara unei stenoze intestinale. Fistulele sunt identificate in 30% din cazuri, iar prezenta abceselor este evidentiata prin febra. Limfoame maligne nonhodgkiniene primare intestinale Localizarea digestiva este constata in 36% din cazuri, intestinul ocupand pozitia secunda in clasamentul frecventei organelor afectate la nivel digestiv, dupa segmentul gastric. In aproximativ 85% din cazuri, limfoamele digestive sunt de tip B. La nivelul intestinului subtire rata de malignizare este de 12,5-18%, majoritatea pacientilor avand varste cuprinse intre 50-70 ani, raportul barbati/femei fiind

estimat la 2/1. Tabloul clinic este evocator pentru o afectiune digestiva sau complicatie chirurgicala, 40% dintre pacienti prezentandu-se cu peritonite si 20% cu ocluzii. Ulcer intestinal si enterita ulcerativa Ulcerul intestinal este etichetat sub denumirea de ulcer intestinal idiopatic, etiologia si patogeneza nefiind bine definite. La nivelul ileonului este de doua ori mai frecvent decat in cazul jejunului. Sindromul subocluziv domina tabloul clinic, iar complicatiile caracteristice ulcerelor, stenoze, hemoragii, perforatii, contribuie la diagnosticare. Ulceratii intestinale pot aparea si in boala Behcet sau lupus eritematos sistemic. Substratul enteritei ulcerative este redat de dezvoltarea ulceratiilor, care pot perfora intestinul in cazul jejunitei sau ileitei. Se manifesta prin crampe abdominale, diaree cu steatoree, febra, denutritie. Rata de mortalitate este evaluata la 80% pe parcursul unui an. Pneumatoza chistica intestinala Se defineste prin prezenta formatiunilor microchistice izolate sau compacte, situate la diferite straturi ale peretelui intestinal. Simptomatologia este deseori absenta, insa poate debuta prin complicatii precum ocluzii intestinale sau fenomene periteoneale, pacientii acuzand diaree, varsaturi intermitente si stari subfebrile. Tumorile intestinului subtire Detalii despre tumorile duodenului sunt descrise in sectiunea Patologie duodenala. Tumorile benigne jejun-ileale sunt identificate in 60% din totalul cazurilor benigne survenite la nivelul tractului digestiv. Cele mai frecvente sunt lipoamele intestinale, prezente la nivelul tesutului adipos submucos, predilecte persoanelor cu varsta inaintata si subiectilor cu lipomatoza, si leiomioamele, originare in stratul muscular neted. De cele mai multe ori acestea evolueaza preponderent asimptomatic, existenta lor devenind suspicioasa cand subiectii dezvolta un tablou clinic nepatognomonic care include frecvent dureri in etajul abdominal superior, acompaniate de hemoragii latente, exteriorizate uneori prin melena, fenomene subocluzive sau ocluzive, intalnite mai des in cazul lipoamelor, meteorism, greata si varsaturi. In cazuri rare s-au constat pierderi in greutate. Tumorile maligne jejun-ileale sunt rar intalnite, in proportie de 1% din totalul cancerelor gastrointestinale. Frecventa este proportionala cu varsta, iar incidenta in randul sexului masculin este mai crescuta. Adenocarcinomul este cel mai des intalnit, in 2/3 din situatii interesand jejunul si 1/3 ileonul. Debutul are caracter insidios si se manifesta prin disconfort epigastric, balonare, dureri, a caror intensitate creste progresiv, pacientul acuzand in timp un bilant ponderal negativ, fenomene de ocluzie intestinala, sindrom anemic si melena. Prognosticul este rezervat, supravietuirea la 5 ani fiind apreciata pana la 25% din cazurile cand tratamentul chirurgical se desfasoara in etapele precoce. Leiomiosarcomul este identificat in 10% din totalul cancerelor care afecteaza intestinul subtire, iar raportul fata de leiomiosarcoamele localizate la nivel duodenal este de 4/1. Hemoragiile oculte de cauze neprecizate poate creste suspiciunea prezentei unui leiomiosarcom. Dereglarile digestive absenteaza sau se manifesta necaracteristic, iar in cazuri rare este provocata ocluzia intestinala.

Supravietuirea la 5 ani este evaluata la 20-25%. Tumorile carcinoide sunt localizate cu precadere la nivelul tractului gastrointestinal, in 85% din cazuri, iar la nivelul intestinului subtire sunt descoperite in proportie de 34%. In cele mai multe situatii, tumorile carcinoide se prezinta asimptomatic, fiind descoperite accidental, iar manifestarile corelate cu prezenta tumorii sunt evidentiate prin hemoragie digestiva, fenomene de ocluzie intestinala si de infarctare a unui segment intestinal. In contextul metastazelor hepatice, sindromul carcinoid este relevant prin manifestari paroxistice si cronice.

Patologia stomacului si duodenului Ulcerul gastric si duodenal Definitie lipsa de substanta la nivelul peretelui gastric sau duodenal care depaseste in profunzime muscularis mucosae si este inconjurata de de un infiltrat inflamator de tip acut sau cronic, iar in ulcerele vechi si de un proces de fibroza in trecut u.g. si u.d. erau considerate 2 forme topografice ale aceleiasi boli boalaulceroasa gastroduodenala actual 2 boli distincte datorita deosebirilor evidente Ulcerul gastric Etiopatogenie rar < 40 de ani,

 incidenta maxima 50-60 de ani > 65 de ani, in special la femei incidenta in functie de varsta - cu circa 10 ani mai tarziu decat ulcerul duodenal dezechilibru intre factorii de agresiune si mecanismele de aparare factorii de agresiune acidul clorhidric obligatoriu ulcerele gastrice fara HCl exclud bengnitatea acestuia Schwartz unde nu este acid , nu este ulcer pepsina refluxul duodenogastric tulburari de motilitate ale tubului digestiv superior potentialul transmucos favorizeaza retrodifuziunea ionilor de hidrogen in interstitiu infectia cu Helicobacter pylori < ulcerul duodenal 20% din gastritele HP+ ulcer gastric factorii de aparare 3 linii de aparare prima linie mucusul de la suprafata mucoasei modificari cantitative si calitative ale mucusului mucus , capacitate de tamponare linia a II-a epiteliul gastric alterat de AINS

fumatul linia a III-a circulatia sangelui in peretele gastric tulburari circulatorii prin modificari ateromatoase substante vasomotoare care actioneaza pe sficterul precapilar alterarea troficitatii epiteliului gastric rolului de bariera a mucoasei gastrice permite retrodifuziunea H+ in vaselesangvine proces inflamator local cu tromboze vasculare si cu persistentatulburarilor de irigatie sangvina

factorii de aparare 3 linii de aparare prima linie mucusul de la suprafata mucoasei modificari cantitative si calitative ale mucusului mucus , capacitate de tamponare linia a II-a epiteliul gastric alterat de AINS fumatul linia a III-a circulatia sangelui in peretele gastric tulburari circulatorii prin modificari ateromatoase substante vasomotoare care actioneaza pe sficterul precapilar alterarea troficitatii epiteliului gastric rolului de bariera a mucoasei gastrice permite retrodifuziunea H+ in vaselesangvine

proces inflamator local cu tromboze vasculare si cu persistentatulburarilor de irigatie sangvinaAnatomia patologica Ulcerul acut Ulcerul cronic Ulcerul acut eroziunea gastrica lipsa de substanta intereseaza mucoasa fara sa depaseascamusculara mucoasei a fost descrisa de Dieulafoy exulceratio simplex ulcerul acut profund leziune cu diametrul de 1 cm intereseaza toate straturile peretelui gastric cu edem si hiperemie in jur Ulcerul cronic dimensiuni > 2-5 cm, >3cm = ulcer gigant pierderea de substanta are in jur infiltrat inflamator cronic poate penetra organele din jur fibroza de vecinatate leziune unica 80% pe mica curbura 90% la 6 cm cranial de pilor 60% pe fata anterioara 5% pe fata posterioara 1% regiunea prepilorica, marea curbura 5% Clasificarea Johnson tip I mica curbura inalt, pre zona fundica, secretie acida redusafata de normal 50-60%

tip II pe corpul gastric + ulcer duodenal, stenozant cel maiadesea, hipersecretie gastrica 23-25%

Somnul este de fapt o stare naturala a organismului. Avem nevoie de somn pentru a creste, a ne odihni si a ne reface, pentru a putea lucra si functiona la parametrii optimi. Memoria si vigilenta noastra depind de somn. Creativitatea si capacitatea de acumula lucruri noi, de a invata, depind si ele de somn. Rolul lui nu este deocamdata perfect inteles, insa un lucru pare a fi clar; daca nu ar fi atat de necesar organismului, nu i-am acorda atat de mult timp. Necesarul de somn variaza foarte mult in functie de varsta - de la 18 ore la un nou

nascut, la 8 ore la un adult. Suntem constienti de importanta somnului? Stim cat si cum ar trebui sa dormim pentru a profita dupa urma lui? In continuare ne propunem sa exploram cateva din miturile cu privire la somn, pentru a intelege mai bine rolul sau in rutina noastra zilnica. Problemele cronice de sanatate nu influenteaza calitatea si cantitatea somnului Din ce in ce mai multe studii demonstreaza ca exista o importanta legatura intre somn si problemele cronice de sanatate. Cele mai frecvente tulburari care influenteaza parametrii somnului par a fi diabetul zaharat tip 2, in special cel necontrolat prin insulina, hipertensiunea arteriala, insuficienta cardiaca congestiva, bolile pulmonare sau tulburarile depresive. De exemplu, prea putin somn se pare ca influenteaza capacitatea organismului de a utiliza insulina, ceea ce poate duce la aparitia diabetului zaharat. De asemenea, somnul influenteaza si secretia hormonului de crestere, fapt considerat ca fiind implicat in dezvoltarea obezitatii. Astfel, pe masura ce cantitatea de hormon secretata scade, riscul de aparitie a obezitatii, creste. Obezitatea apare si datorita faptului ca prin deprivarea de somn sunt afectate si importante procese metabolice, in special ale glucidelor, si este modificat si comportamentul alimentar. La randul sau, obezitatea reduce confortul fizic al pacientului si poate induce apnee de somn, care altereaza calitatea somnului.

Transpiratia este un proces fiziologic normal, prin care sunt eliminate prin piele apa in proportie de 99% si 1% substante (sodiu, potasiu, clor, fosfor, magneziu, zinc, substante azotate neproteice) reprezentand deseuri toxice rezultate din procesele metabolice care au loc in corpul uman. Transpiratia este controlata prin mecanisme nervoase si hormonale. Secretia sudorala este produsul glandelor sudoripare ce se gasesc in stratul profund al pielii. Aceste glande sunt de doua feluri: Glande ecrine, in numar de 2-5 milioane, distribuite in tot corpul, predominant in

palme si talpi, mai numeroase fiind la sexul masculin. Acestea sunt influentate de cresterea temperaturii interne sau externe. Glande apocrine, mai reduse ca numar, sunt localizate axilar, in zona organelor genitale, in jurul anusului si al mamelonului, functia lor debutand cu pubertatea si fiind influentata de hormonii sexuali. Cauzele "excesului" de transpiratie sunt multiple, in consecinta tratamentul va tine seama de fiecare dintre acesti factori! Cauze multiple Hiperhidroza poate aparea ca o reactie de aparare in conditii de expunere a organismului la caldura excesiva, cufundare in apa calda sau efort fizic intens. Poate aparea si in conditii patologice: Boli febrile (cresterea temperaturii corpului peste 37) insotite si de alte semne si simptome caracteristice, in functie de particularitatile afectiunii. Transpiratii nocturne (TBC pulmonar, bronsite, reumatism, cardiopatii). Dezechilibre neuro-endocrine: menopauza, ca urmare a hiperexcitabilitatii neurovegetative (transpiratiile sunt abundente si insotite de valuri de caldura). La tinerii cu tulburari vegetative, mai emotivi, pot aparea transpiratii ale fetei, palmei, plantelor (talpa picioarelor). Transpiratii reci, in criza de angina pectorala, colica renala, biliara, stari nervoase, frica, oboseala, efort intelectual intens, fiind localizate mai ales pe frunte, palme si plante. Aparitia brusca a hiperhidrozei reprezinta un semnal de alarma - putand aparea in infarct miocardic, intoxicatii, hemoragii abundente, rau de mare, coma hipoglicemica la bolnavii diabetici, cresterile bruste ale valorilor tensiunii arteriale. Hiperhidroza cu localizari particulare, de exemplu in rahitism, la copii fiind localizata in regiunea fruntii, a cefei si aripioarele nasului. In hipertiroidie localizarea este pe fata palmara a mainilor si regiunea capului. In boli organice ale sistemului nervos (accident vascular cu hemiplegie; hiperhidroza se intalneste de regula pe partea paralizata). Micozele (ciupercile pielii) sunt asociate cu hiperhidroza si miros neplacut. Conduita terapeutica In momentul in care se constata aparitia hiperhidrozei, prezentarea la medicul curant (medicul de familie) este un prim pas. Acesta se va informa asupra debutului, localizarii, factorilor declansatori, duratei, aspectului hiperhidrozei si va efectua un examen clinic general si local. Se va informa, totodata, asupra istoricului diferitelor afectiuni pe care le poate avea pacientul, indicand eventual si un set de analize curente pentru o evaluare mai precisa. In functie de datele culese, medicul va initia tratamentul sau va indruma

pacientul catre un medic specialist (dermatolog, endocrinolog, medicina interna, neurolog, psihiatru). Cea mai moderna metoda de tratament a hiperhidrozei este injectarea cu toxina botulinica. Masuri profilactice si de igiena: mentinerea riguroasa a igienei corporale prin spalare zilnica cu apa si sapun (de preferat cele antibacteriene daca hiperhidroza este insotita de afectiuni micotice) sau sapun cu glicerina, in celelalte cazuri; aplicarea deodorantelor antiperspirante "soft" (fara alcool) in regiunea axilara, utilizarea pudrei de talc sau a unor unguente pe baza de sulfat de zinc, in functie de caz; evitarea oboselii si stresului; purtarea de imbracaminte si incaltaminte lejera, din materiale naturale care asigura o ventilare normala a pielii si nu irita. Tratamentul fitoterapeutic Uz intern: sub forma de ceai, infuzie sau decoct o lingurita la o cana de apa (1-2 litri de infuzie pe zi) din urmatoarele plante: salvie, frunze de nuc, frunze si coaja de stejar, frunze de gutui sau de visin; Uz extern: se fac bai si spalaturi cu ceaiuri din aceleasi plante, 2 lingurite la o cana de apa. Pentru transpiratii urat mirositoare la picioare si sub brat este recomandat sa presarati pe zonele respective pulbere de salvie.

Tahicardia insoteste in mod constanta anumite stari ale organismului - precum in febrilitate, dupa efortul fizic, in emotii puternice. Cresterea frecventei ritmului cardiac poate trece neobservata pentru o lunga perioada de timp, in special la persoanele tinere. Tahicardia este principala forma de manifestare a unor afectiuni cardiace precum aritmiile, cea mai frecventa dintre ele fiind fibrilatia atriala iar cea mai grava - fibrilatia ventriculara. Cresterea frecventei ritmului cardiac survine si dupa unele medicamente. Asa cum este si normal, o data constatata tahicardia, medicul cardiolog incearca sa stabileasca diagnosticul si tratamentul adecvat. ATENTIE: tahicardia este un semn important in afectiuni ale glandei tiroide precum: hipertiroidie, tireotoxicoza, boala Graves-Basedow. De aceea, practic orice pacient cu fibrilatie atriala trebuie sa fie consultat obligatoriu de medicul endocrinolog. Multi pacienti cu fibrilatie atriala au urmat tratament medicamentos sau chiar defibrilari electrice fara succes pentru ca in urma tratamentului endocrinologic "sa se vindece" si de fibrilatia atriala

In fiecare zi gasim in perie fire de par iar acest lucru, de regula, nu ne inspaiminta. Un mic procent din firele noastre de par se regenereaza tocmai prin aceasta cadere, uneori chiar neobservata. Caderea parului se intilneste insa si in situatii grave precum in anemii (intotdeauna secundare unor altor afectiuni), situatii de stres acut sau indelungat (de exemplu decesul unei persoane apropiate, perioade de suprasolicitare intelectuala la servici, examene, etc). Caderea masiva a parului sau chiar totala este intilnita in urma unor tratamente chimioterapice recomandate pentru diverse cancere sau dupa anticoagulante, antidepresive, etc. In multe boli autoimune se intilneste si caderea parulu. De multe ori primul drum este la medicul dermatolog iar adesea exista tentatia unor tratamente "de intarire" a firului de par pe care unii pacienti il urmeaza cu stoicism ani dea rindul. Caderea parului se intilneste frecvent si in unele expuneri prelungite cu metale precum cuprul, ferul, aluminiul. ATENTIE: caderea parului este un semn frecvent intilnit in afectiuni endocrine, desi nespecific, precum: hipotiroidismul primar, tiroidita cronica autoimuna - forma cu hipotiroidie sau in mixedemul primar autoimun! Caderea parului, fara a fi un semn de boala se mai intilneste si dupa nastere. Tulburarile de ciclu menstrual se insotesc, de asemenea, de o crestere a cantitatii de par pierdut zilnic. Caderea parului se intilneste si in obezitatea medie si severa si in diabetul zaharat. Scaderea in inaltime este adesea neobservata, dupa 50 de ani suntem interesati in special de greutate dar nu si de inaltimea noastra. Mai mult, chiar si atunci cind ne prezentam la medic, suntem cintariti dar nu si masurati. Chiar si atunci cind suntem masurati, adesea nu ne descaltam iar cei 3-4 centimetri ai tocului ne pacalesc asupra inaltimii reale. Pe de alta parte, este impamintenita opinia ca la batrinete este "normal" sa scadem in inaltime, asa cum este normal ca la tinerete sa crestem. ATENTIE: Scaderea in inaltime, in special la femeile aflate la menopauza, este un semn clasic pentru osteoporoza manifesta. Scaderea respectiva este data de fracturi si tasari ale coloanei vertebrale, adesea asimptomatice (nedureroase). Boala este usor de diagnosticat si beneficiaza in prezent de un tratament adecvat. Netratata, osteoporoza are efecte dezastroase asupra calitatii vietii, fracturile repetate ducind la imposibilitatea auto-ingrijirii (in special in cazul fracturilor membrelor inferioare)!

Ce este hirsutismul?
La femeia matura exista doua tipuri de par terminal: - androgeno-dependent (din axile, din zona pubiana, de pe fata etc.) a carui crestere este stimulata de hormonii masculini sau androgeni;

- androgeno-independent (gene, sprancene, scalp) a carui crestere nu depinde de stimularea hormonilor androgeni. Hirsutismul se caracterizeaza prin cresterea excesiva a firelor de par terminal in zone care in mod normal sunt lipsite de pilozitate(fata, abdomen, torace/piept, in regiunea fesiera) fiind rezultatul cresterii nivelului hormonilor androgeni in organism. La femei, sursele de hormoni androgeni sunt ovarul si glanda suprarenala. Alaturi de hormonii androgeni, exista si alti factori care stimuleaza cresterea firelor de par: - temperatura (parul creste mai repede vara decat iarna); - durata petrecuta in faza de crestere activa a parului; - rata de crestere a firului de par; - afectiuni ale sistemului nervos central (traumatisme, encefalite); - hormoni estrogeni, progesteron, prolactina.

Cauzele aparitiei hirsutismului

Hirsutismul apare ca o reactie la cresterea hormonilor androgeni din sange si poate fi cauzat de: - sindromul andreno-genital este o tulburare genetica caracterizata prin sinteza anormala a hormonilor androgeni care afecteaza sexualizarea; - sindromul Cushing apare secundar excesului de hormoni glucocorticoizi, glucocorticoizii sunt secretati, ca si hormonii androgeni in glanda suprarenala; - sindromul ovarelor polichistice - o afectiune frecventa la femei; - tumori ovariene; - hirsutismul idiopatic sau hirsutismul criptogenetic sau ascuns, caruia nu i se cunoaste cauza; - administrarea de medicamente: hormoni steroizi, Metroclopramid, Danazol, testosteron. Aparitia pilozitatii la nivelul zonelor care in mod normal sunt lipsite de par afecteaza imaginea de sine a unei femei. Prezenta parului, care este gros si negru, sub forma de barba sau mustata , sau pe coapse, torace si abdomen obliga, intr-un fel, persoana afectata sa mearga la un consult medical pentru a trata aceasta tulburare inestetica. In functie de semnele si simptomele de insotire a hirsutismului, se poate detecta cauza aparitiei acestuia. Hirsutismul aparut la o fetita de 12-14 ani asociat cu tulburari ale ciclului menstrual orienteaza diagnosticul catre boala polichistica ovariana. Hirsutismul vechi, generalizat, care afecteaza si alte femei din cadrul familiei, insotit de cicluri menstruale regulate este posibil sa fie hirsutism idiopatic sau criptogenetic.

Aparitia brusca a hirsutismului, asociata cu amenoree (lipsa menstruatiei) poate fi determinat de prezenta unei tumori ovariene. Pentru confirmarea diagnosticului sunt necesare examenele paraclinice: - dozari hormonale: hormonilor glandei suprarenale si celor ovarieni (testosteron, delta-androstendion, DHEA, progesteron); - teste de stimulare hormonala pentru evaluarea secretiei glandei corticosuprarenale si a ovarului; - ecografia abdominala permite diagnosticul de boala polichistica ovariana sau tumora ovariana; - tomografia computerizata si rezonanta magnetica nucleara.

Tratamentul hirsutismului
Terapia hirsutismului vizeaza doua aspecte: tratarea cauzei si indepartarea firelor de par aparute in zone care in mod normal sunt lipsite de par. In cazul in care o tumora ovariana sau corticosuprarenaliana este responsabila de aparitia hirsutismului, tratamentul cauzal este reprezentat de interventie chirurgicala. Boala polichistica ovariana beneficiaza de tratament cu anticonceptionale, a caror doza trebuie prescrisa de catre medic. Excesul de hormoni androgeni din hirsutismul idiopatic beneficiaza de tratament cu antiandrogeni (preparate care interfereaza cu actiunea hormonilor androgeni). Indepartarea firelor de par poate fi realizat prin ras, albire, epilare chimica sau cu ceara sau electrocoagularea papilei dermice. Terapia cu laser este o metoda relativ noua, dar eficienta pentru tratarea hirsutismului intrucat indeparteaza definitiv firele de par.

Cefaleea Aproape toat lumea a avut, mcar o data n via, o cefalee (durere de cap). Aproximativ 95% dintre cefalee sunt primare (adic nu sunt cauzate de alt boal sau tumor subiacent) i rareori, cefaleea poate fi secundar unor probleme medicale severe.Durerile de cap sunt determinate de multe cauze, iar localizarea, intensitatea i frecvena cu care apar variaz mult. Dei esutul cerebral nu doare, exist dovezi c anumite zone ale creierului pot contribui la apariia diferitelor tipuri de dureri de cap. De fapt, cea mai mare parte a craniului i o important parte a membranelor ce acoper creierul nu pot simi durerea. Nervii cranieni sau cervicali transmit senzaiile dureroase din aceste pri ale creierului ctre sistemul nervos central. De exemplu, durerile dentare i mandibulare sunt transmise de nervii cranieni. Nervii cervicali transmit informaia despre durere din regiunea cervical i de la baza craniului. Durerea cu localizare extracranian poate fi cauzat de inflamaia sau tensiunea muscular, inflamaia arterelor scalpului sau inflamaia sinusurilor, urechilor sau gingiilor. n interiorul craniului, cefaleea poate fi produs de dilatarea sau spasmul arterial, inflamaia membranelor creierului, de presiunea determinat de o tumor sau de o hemoragie. Cauze apariie cefalee Dei cauza exact a cefaleei rmne neclar, cercettorii sugereaz c durerile de cap pot aprea datorit modificrii concentraiilor anumitor neurotransmitori cerebrali cum ar fi serotonina sau noradrenalina. Un dezechilibru n concentraia acestor neurotransmitori poate determina inflamaia arterelor craniene i iritarea consecutiv a structurilor sensibile la durere. Acest lucru va determina transmiterea impulsurilor dureroase de-a lungul nervului trigemen-o cale major a durerii-spre creier. Nivelul endorfinelor, substane naturale cu efect antialgic, produse de creier i mduva spinrii, poate fi sczut determinnd astfel apariia durerii. Cefaleea poate fi surd, pulsatil sau ascuit, sfredelitoare. O descriere precis a tipului de durere poate fi de ajutor n stabilirea tipului de cefalee pe care l prezini. Cefaleea primar se clasific, n general, n 3 categorii: cefalee de tensiune, migrene i cefalee tip cluster (n ciorchine). Cefaleea de tensiune - const, de obicei, ntr-o durere surd sau o presiune la nivelul frunii, scalpului sau cefei.

Migrenele - constau n dureri severe localizate ntr-o jumtate a capului, fiind nsoite adesea de senzaii de grea sau de tulburri temporare de vedere. Cefaleea tip cluster - este caracterizat de o durere intens n sau n jurul unui ochi sau a unei jumti de cap, durere ce tinde s fie episodic. O durere de cap ce nu poate fi ameliorat, care afecteaz activitatea i dureaz 6 luni sau mai mult, este considerat cronic. Dei cauza exact a cefaleei primare rmne neclar, se tie ns c poate fi declanat de o serie de factori. Cefaleea, n special migrena, apare la unele femei n perioada premenstrual sau n timpul menstruaiei, fiind legat, probabil, de variaiile hormonale. Cefaleea datorat hipertensiunii arteriale apare, de obicei, diminea la trezire, dar este rar i apare doar n cazul unei hipertensiuni severe. Cefaleea secundar unei infecii a cavitii nazale poate fi deosebit de intens, fiind accentuat aplecarea capului. Ea este, de obicei, nsoit i de semne i simptome de infecie. Durerile de cap de cauz ocular pot aprea dup perioade lungi de citit sau dup condusul pe timp de noapte. Cefaleea poate aprea i n condiii de surmenaj. Diagnostic cefalee Diagnosticul cefaleei se bazeaz, n general, pe istoricul bolii i pe examinarea fizic. Dac cefaleea a debutat recent, survine n atacuri severe, este declanat de efort, apare de obicei diminea, fiind acompaniat de vom sau de alte semne i simptome, vor fi necesare, n continuare, alte testri. Acestea pot consta ntr-o tomografie computerizat sau o rezonan magnetic nuclear (RMN) la nivelul capului pentru gsirea oricror anomalii structurale i pentru examinarea sinusurilor, oaselor feei i esutului i oaselor regiunii cervicale. Dac cefaleea a aprut dup un traumatism cranian sau cervical, poate fi necesar o radiografie de coloan cervical. Medicul va avea nevoie i de alte teste, ca de exemplu puncia lombar sau arteriografie cerebral, pentru a pune diagnosticul. CEFALEEA DE TENSIUNE Semne i simptome cefalee de tensiune O durere surd, asemntoare unei presiuni, la nivelul frunii, scalpului, tmplelor sau cefei. Cefaleea de tensiune este adesea difuz, durerea fiind mai intens n cretetul capului i la nivelul cefei. Poate fi resimit ca o senzaie de tensiune, ca i cum capul dumneavoastr ar fi strns de o band sau casc. Putei prezenta tulburri de somn. Muli se plng de o senzaie de ncordare la nivelul muchilor cefei i al umerilor. Cefaleea de tensiune ce este prezent de dou sau mai multe ori pe sptmna, pe o perioad de o lun sau mai mult, poate fi considerat cronic. Cefaleea de tensiune este probabil, cel mai frecvent tip de cefalee. Factori declanatori de cefalee de tensiune Stresul, depresia i anxietatea sunt cei mai frecveni factori declanatori. Anumite cefalee de tensiune pot fi declanate de posturi defectuoase, lucrul n poziii chinuitoare sau de o

ntindere brusc. Deoarece acest tip de durere de cap rspunde bine la automedicaia analgezic, persoanele cu cefalee de tensiune nu-i consult, de obicei, medicul. Acest tip de cefalee poate afecta persoanele de ambele sexe i de orice vrst. Forma cronic se dezvolt, frecvent, spre vrst mijlocie i poate dura civa ani de la debut. Diagnostic cefalee de tensiune Pentru a pune diagnosticul, medicul dumneavoastr v va pune anumite ntrebri sau va efectua unele teste pentru a exclude alte cauze posibile de durere. Testele pot consta n examene urinare, examen oftalmologie, o radiografie de sinusuri i o rezonan magnetic nuclear (RMN) sau o tomografie computerizat (CT). Medicul va cuta, de asemenea, semne de anxietate sau depresie. Vei fi ntrebat dac exist, n via dumneavoastr de familie sau la serviciu, vreun anume stres care s poat fi asociat cu agravarea cefaleei. Ct de grav este cefaleea de tensiune - Acest tip de cefalee nu duce la alte boli mai grave, fiind, mai degrab, un semn de stres, anxietate sau depresie. Tratament cefalee de tensiune Cefaleea de tensiune rspunde, de obicei, bine la tehnicile de relaxare, de exemplu un masaj, un dus fierbinte, o baie cu ap cald, biofeedback i meditaie. innd un jurnal al durerilor de cap, vei putea identifica i evita mai uor factorii declanatori. Analgezicele de tipul paracetamolului, aspirinei i ibuprofenului sunt, de obicei, eficiente. Pentru problemele cronice poate fi prescris medicaie antidepresiv. Evitai ns tranchilizantele. Medicamentele nu sunt ns o soluie. Folosirea n exces a analgezicelor poate duce chiar la apariia durerii de cap, situaie cunoscut sub numele de cefalee de rebound. n plus, eficacitatea analgezicelor poate diminua n timp. Persisten unei cefalee de tensiune poate fi un semnal de alarm tras de corpul dumneavoastr, n sensul unei schimbri a stilului de via.

HERNIILE HIATALE Def.Acele hernii care se produc prin hiatusul esofagian largit anormal. Etiopatogenie factorul congenital

hipoplazia orificiului esofagian si a struct.conjunctive periesofagiene sarcina,obezitatea,efortul Clasificare 1.Hernii paraesofagiene-rare-cardia este in pozitie normala si hernia se produce lateral de esofag prin migrarea marii tuberozitati gastrice,de obicei inaintea si in stanga esofagului 2.Hernii cardio-esofagiene prin alunecare-cele mai frecvente-in care cardia insotita de o portiune de stomac aluneca in mediastinul posterior 3.Hernii mixte Simptomatologie durere egigastrica si retrosternala,cu iraddiere in spate si spre reg. mamare;ap. frecvent dupa mese copioase sau in dec. lat. dr.,noaptea pirozisul si regurgitatiile postprandiale cu caracter acid refluxul esofagian accentuat in poz. aplecat inainte sau semnul siretului in herniile voluminoase:palpitatii,dispnee,crize anginoide anemia de tip feripriv Investigatii ex. radiologic-prin pasaj baritat in ortostatism si in poz.Trendelenburg(semnulsiretului) endoscopia Complicatii esofagita peptica hemoragia digestiva complicatii mecanice-compresiuni ale plamanului,inimii,strangularea sau incarcerarea herniei cu sau fara perforatia pungii herniare Tratament -unele hernii mici,fara semne functionale,nu necesita trat. -trat. medical-priveste esofagita de reflux:regim igieno-dietetic,postural(evitand dec. postural),alcaline,antispastice

-trat. chirurgical-reducerea herniei si ingustarea hiatasului largit prin sutura pilierilor cu fibre neresorbabile

Anemiile

Generalitati Tipuri de anemie

Cauze Semne si simptome Diagnostic Tratament Prognostic

Generalitati
Anemia este o tulburare caracterizata prin nivele scazute de hematii (eritrocite) sau hemoglobina (componenta a eritrocitelor care leaga oxigenul). Tesuturile necesita un aport constant de oxigen pentru a supravietui. Eritrocitele sunt celule sanguine produse de maduva osoasa hematogena, cu rol in transportul oxigenului la toate celulele organismului. Au o durata de viata de circa 120 zile, iar atunci cand sunt distruse, fierul continut in ele este readus la maduva osoasa, unde va fi folosit pentru crearea de noi hematii. Anemia se dezvolta cand exista un deficit de fier (ex. din cauza unor hemoragii masive) sau cand dintr-un anumit motiv rata de producere a hematiilor scade sau creste ritmul lor de distructie.

Tipuri de anemie
Anemia poate fi usoara, moderata sau suficient de grava pentru a da nastere unor complicatii ce pot pune viata in pericol. Pana in prezent au fost identificate peste 400 de tipuri de anemie, dintre care majoritatea sunt rare. Anemia feripriva. Anemia cauzata de catre deficitul de fier este cea mai comuna forma de anemie din lume. Ea afecteaza frecvent copii mici si femeile insarcinate, mai putin frecvent copii mai mari si adultii de peste 50 ani, si rar adolescentii si adultii tineri. Debutul anemiei feriprive este gradat si, initial, simptomele pot lipsi. Deficitul apare atunci cand organismul pierde mai mult fier decat primeste din alimentatie si alte surse. Corpul incearca sa compenseze acest deficit producand un numar mai mare de hematii, care prezinta dimensiuni mai mici decat in mod normal. Manifestarile clinice se dezvolta in acest stadiu. Anemia prin deficit de acid folic. Este cel mai comun tip de anemie megaloblastica (in care hematiile au dimensiuni mari). Este cauzata de deficienta acidului folic, vitamina necesara corpului pentru a produce celule normale. Aceasta forma de anemie este intalnita in special la sugari si adolescenti. Desi este de regula provocata de aportul dietetic necorespunzator, uneori se datoreaza inabilitatii organismului de a absorbi acidul folic din alimente, precum branza, oua, peste, legume verzi, carne, lapte, ciuperci etc. Fumatul creste riscul anemiei deoarece ingreuneaza absorbtia vitaminei C necesara absorbtiei acidului folic. Anemia prin deficit de acid folic se poate dezvolta ca o complicatie a sarcinii, deoarece in acesta perioada organismul are nevoie de o cantitate de 8 ori mai mare de acid folic decat in mod normal. Anemia prin deficit de vitamina B12. Este un tip de anemie megaloblastica mai putin comun decat cel prin deficit de acid folic, care se dezvolta atunci cand corpul nu primeste sau nu absoarbe o cantitate suficienta de vitamina B12. Necesara producerii eritrocitelor, vitamina B12 se gaseste in carne, oua si legume.

Organismul stocheaza cantitati mari de vitamina B12, astfel incat anemia poate sa nu devina evidenta pentru o perioada de pana la 4 ani de la incetinirea sau stoparea absorbtiei. Scaderea numarului de hematii rezultata poate cauza: scaderea abilitatii de a controla musculatura, pierderea senzatiilor la nivelul picioarelor si mainilor, senzatie dureroasa sau de arsura a limbii, scadere in greutate, tulburari de vedere. Anemia pernicioasa. Este cea mai comuna forma de anemie prin deficit de vitamina B12. Deoarece majoritatea oamenilor care consuma carne si oua primesc o cantitate suficienta de vitamina B12 in dieta, deficitul acesteia inseamna de regula ca organismul nu o absoarbe in mod corepunzator. Afectarea absorbtiei poate apare la persoanele care au suferit interventii chirurgicale la nivelul stomacului sau intestinului, care prezinta boli digestive (ex. gastrita, cancer gastric, sprue, boala Crohn, infectii intestinale) sau care urmeaza un tratament prelungit cu medicamente pentru afectiuni gastrice (ex. omeprazol). Anemia pernicioasa afecteaza mai frecvent persoanele cu varste cuprinse intre 5060 ani. Tulburarile de alimentatie sau o dieta neechilibrata maresc riscul dezvoltarii acestui tip de anemie. Astfel se intampla si in pacientilor cu diabet zaharat sau boala tiroidiana. Anemia prin deficit de vitamina C. Este o tulburare rara ce cauzeaza producerea unor eritrocite cu dimensiuni mici de catre maduva osoasa. Devicitul de vitamina C rezulta in urma aport dietetic foarte redus si pe o perioada indelungata. Anemia hemolitica. Tip de anemie determinata de o distructie exagerata a eritrocitelor, care nu pot fi inlocuite corespunzator de maduva osoasa. Distructia hematiilor poate fi intravasculara (in intoxicatii, infectii, complicatii posttransfuzionale, etc.) si extravasculara sau intracelulara (in eritrocitopatii, hemoglobinopatii, etc.). Anemia hemolitica poate cauza, printre altele, marirea de volum a splinei (splenomegalie), durere, soc si calculi biliari. Talasemia. Forma de anemie provocata de incapacitatea organismului de a produce o cantitate suficienta de hemoglobina. Exista doua categorii de talasemie, in functie de care lantul polipeptidic care intra in componenta globinei (fractiunea proteica a hemoglobinei) este afectat. In alfa talasemie exista o tulburare in productia lantului alfa, iar in beta talasemie - in productia lantului beta. Caracterizata prin productia unor hematii mici si fragile, talasemia se transmite autozomal recesiv. Astfel, ea afecteaza doar persoanele care mostenesc gena defectuoasa de la ambii parinti.

Anemii hemolitice autoimune. Exista patru tipuri majore de anemie hemolitica autoimuna: anemia hemolitica autoimuna la cald, anemia hemolitica autoimun la rece (sindromul aglutininelor la rece), hemoglobinuria paroxistica la rece si anemia hemolitica autoimuna de tip mixt. Anemia hemolitica autoimuna la cald este cea mai comuna forma de anemie de acest tip. Ea apare cand organismul produce anticorpi ce se ataseaza de hematii. Aceste hematii sunt ulterior distruse in splina, ficat sau maduva osoasa. Anemia hemolitica autoimuna la cald afecteaza mai frecvent barbatii decat femeile. Aproximativ o treime dintre pacientii cu acest tip de anemie prezinta, de asemenea, si limfom, lupus sau boala tesutului conjunctiv. In anemia hemolitica autoimuna la rece, organismul ataca hematiile cu o temperatura egala cu sau mai scazuta decat temperatura corporala. Forma acuta a acestei tulburari se dezvolta frecvent la persoanele care au suferit de pneumonie, mononucleaza sau alte infectii acute. Boala este de regula blanda si de scurta durata, si dispare fara tratament. Forma cronica a anemiei hemolitice autoimune la rece afecteaza mai ales femeile, si in special pe cele cu varste de peste 40 ani si care au artrita. Boala se mentine in general pe tot parcursul vietii si provoaca de obicei putine simptome. Insa, expunerea la temperaturi scazute poate accelera distructia eritrocitara, cauzand oboseala, dureri articulare, si coloratia mainilor si picioarelor. Siclemia. Este o afectiune cronica incurabila, care determina organismul sa produca o hemoglobina defectuoasa, ce confera hematiilor o forma anormala de semiluna. Spre deosebire de hematiile normale cu forma ovala, cele intalnite in siclemie sunt fragile si nu pot contine o cantitate suficienta de hemoglobina. De asemenea, forma anormala face dificila trecerea acestor celule prin vasele mici de sange. Cand capilarele devin blocate, se poate dezvolta o tulburare grava, potential fatala, numita criza de siclemie. Siclemia este ereditara. Copii care mostenesc gena siclemiei de la ambii parinti va dezvolta boala. Cei care primesc gena de la un singur parinte nu prezinta boala, insa devin purtatori putand transmite urmasilor gena defectuoasa. Anemia aplastica. Uneori vindecabila prin transplant de maduva osoasa, insa potential fatala, anemia aplastica se caracterizeaza prin productie scazuta de eritrocite, leucocite si trombocite. Boala poate fi mostenita sau dobandita in urma unei afectiuni grave recente, expunerii indelungate la substante chimice toxice sau administrarii medicamentelor anticancerigene.

Anemia cauzata de boli cronice. Cancerul, infectiile cronice, si bolile cronice de rinichi sau ficat, sunt insotite adesea de anemie usoara sau moderata. Insuficienta hepatica cronica produce cele mai severe simptome.

Cauze Anemia este cauzata de hemoragii sau de productia scazuta sau distructia crescuta a hematiilor. O dieta neechilibrata contribuie la deficitul de vitamine si fier, intalnit in anemiile in care sunt produse mai putine eritrocite. Afectiunile ereditare si anumite boli pot provoca o distructie mai accentuata a hematiilor. Hemoragiile masive insa, raman principala cauza a anemiei, iar viteza cu care se pierde sangele are un efect semnificativ asupra severitatii simptomelor. Hemoragiile cronice sunt, de regula, un rezultat al cancerului, tumorilor gastrointestinale, diverticulozei, polipozei, scurgerilor accentuate din cursul menstruatiei, hemoroizilor, sangerarilor nazale, ulcerelor gastrice, consumul cronic exagerat de alcool. Hemoragiile acute sunt de obicei cauzate de nastere, traumatisme, rupturi de vase sanguine, interventii chirurgicale. Atunci cand se pierde o cantitate mare de sange intr-o perioada scurta de timp, tensiunea arteriala si nivelul de oxigen din corp scad brusc. Aceasta poate fi urmata de insuficienta cardiaca si deces. Pierderea a doar o treime din volumul sanguin in decurs de cateva ore poate fi fatala. Pierderea treptata a sangelui este mai putin severa, deoarece organismul are timp sa creeze noi hematii care sa le inlocuiasca pe cele pierdute.

Semne si simptome Manifestarile clinice, precum si intensitatea acestora, difera in functie de severitatea anemiei. Ele pot include:

slabiciune oboseala

paloarea pielii ameteala scurtarea respiratiei angina pectorala (durere in piepr, insotita adesea de o senzatie de sufocare care provoaca anxietate severa) cefalee scaderea puterii de concentrare afectarea memoriei inflamatia mucoasei bucale (stomatita) sau limbii (glosita) insomnie ritm cardiac neregulat scaderea apetitului unghii uscate, fragile respiratii rapide ulceratii ale mucoasei bucale, faringiene sau rectului transpiratii umflarea mainilor si picioarelor sete tinnitus invinetire cu usurinta

Persoanele cu anemie pernicioase mai pot prezenta tulburari de mers si echilibru, furnicaturi la nivelul mainilor si picioarelor, confuzie, depresie, si pierderi de memorie. Diagnostic Istoricul medical personal si familial poate sugera prezenta unui anumit tip de anemie. Pentru a confirma diagnosticul se folosesc teste de sange care masoara procentul de hematii sau cantitatea de hemoglobina, si determina care forma de anemie este responsabila pentru simptomele pacientului. De asemenea, pot fi efectuate radiografii si examinari ale maduvei osoase, pentru a identifica sursa unei hemoragii.

Tratament Anemia datorata unei diete deficitare poate fi tratata de regula acasa cu suplimente de fier, acid folic, vitamina C sau injectii cu vitamina B12 ce pot fi efectuate chiar de pacient. Tratamentul chirurgical poate fi necesar in cazul unei anemii cauzate de o hemoragie masiva. Transfuziile de eritrocite pot fi folosite pentru a accelera productia acestora. Interventii chirurgicale sau terapie medicamentoasa pot fi necesare pentru a controla scurgerile menstruale crescute, trata un ulcer hemoragic sau pentru a indeprata polipii intestinali. Persoanele cu talasemie nu necesita de regula tratament. Insa, pacientii cu o forma severa a bolii pot avea nevoie de transfuzii sanguine periodice sau de un transplant de maduva osoasa. Siclemia. Tratamentul pentru siclemie implica controale oftalmologice periodice, imunizari pentru pneumonie si alte boli infectioase, transfuzii sanguine, si tratament prompt al crizei de siclemie si infectiilor de orice tip. Anemia pernicioasa. Bolnavii cu acest tip de anemie necesita administrarea pe tot parcursul vietii a injectiilor cu vitamina B12. Anemia aplastica. Tratamentul anemiei aplastice poate implica transfuzii sangine si transplant de maduva osoasa pentru a inlocui celulele alterate cu celule sanatoase. Persoanele cu anemie aplastica sunt susceptibile la infectii. Anemia din bolile cronice. Nu exista un tratament specific pentru anemia asociata unei boli cronice, insa tratarea afectiunii de fond poate ameliora simptomele. Acest tip de anemie devine arareori severa. Daca aceast lucru se intampla, se pot efectua transfuzii sanguine sau se prescriu hormoni ce stimuleaza productia de eritrocite. Anemia hemolitica. Nu exista un tratament spicific pentru anemia hemolitica autoimuna la rece. In cazul, anemiei hemolitice autoimune la cald, aproximativ o treime din pacienti raspund bine la tratamentul cu doze mari de corticosteroizi administrati oral sau intravenos. Pe masura ce starea bolnavului se imbunatateste, dozele de medicament sunt reduse. In cazul pacientilor cu aceasta afectiune, care nu raspund la tratamentul medicamentos, trebuie indepartata chirurgical splina (splenectomie). Aceasta operatie controleaza anemia la aproximativ jumatate dintre persoanele la care se efectueaza. La bolnavii la care interventia nu a avut succes, se prescriu medicamente imunosupresoare

Prognostic Anemia prin deficit de acid folic sau fier. De regula, dureaza in jur de 6 saptamani pentru a corecta anemia provocata de deficitul acidului folic sau fierului. Pacientii trebuie sa ia suplimente vitaminice si minerale pentru inca 6 luni pentru a reface rezervele de fier. De asemenea, se recomanda efectuarea periodica a testelor de sange, pentru a determina daca anemia nu a revenit. Anemia pernicioasa. Desi anemia pernicioasa este considerata incurabila, injectiile regulate cu vitamina B12 reduc simptomele si complicatiile aparute. O parte din simptome vor disparea la scurt timp de la inceperea tratamentului. Anemia aplastica. Anemia aplastica poate fi vindecata in unele cazuri prin transplant de maduva osoasa. Daca boala se datoreaza tratamentului cu medicamente imunosupresoare, simptomele pot sa dispara dupa incetarea administrarii. Siclemia. Desi siclemia nu poate fi vindecata, tratamentele eficiente pot imbunatatii calitatea vietii. Talasemia. Persoanele cu talasemie usoara duc o viata normala si nu necesita nici un tratament. Cele cu forme mai grave de talasemie pot necesita transplant de maduva osoasa. Anemia hemolitica. In general, anemia hemolitica dobandita poate fi vindecata prin eliminarea cauzei.

Patogenie
Porti de intrare:
1. 2. 3. manevre oro-faringiene-dentare/IOT manevre uro-genitale-sondaje vezicale explorari digestive

Leziuni cardiace favorizante:

1. 2. valvulopatii reumatismale (regurgitatii) CMP congenitale (fara DSA)

PVM cu regurgitatie mai mare de grad 1 3. protezele valvulare

Fiziopatologie
1. 2. Formarea trombilor fibrino-leucocitari- are loc la nivelul suprafetei endoteliale cu structura modificata prin stess local. Aceste conditii favorizeaza depunerea de plachete si fibrina cel mai frecvent pe fetele de joasa presiune si marginile de inchidere ale valvelor. Factorii hemodinamici- leziunile EI apar in zonele de presiune ridicata si turbulenta mare

3.

Infectarea vegetatiilor sterile- aderenta microorganismelor la leziunile de endocardita trombotica nonbacteriana este esentiala pt dezvoltarea EI, germenii care produc fregvent EI au o aderenta mai mare fata de tesutul valvelor.

Anatomie patologica
Microscopic prezinta vegetatii + ulceratii localizate mai ales pe valve, cordaje, muschi papilari. Vegetatiile au un diametru de 1-2 cm.

Macroscopic apar trombi cu colonii de bacterii.

Diagnostic +
Are un debut:

ACUT- febra, frisoane, transpiratii, artralgii, mialgii ISIDIOS- cu stare febrila, fatigabilitate, astenie, scadere in G, agravarea Icard. CU COMPLICATII SISTEMICE- embolii crbl infarcte splenice.

Al examenul clinic avem:

Febra-comuna la toti pacientii Sufluri cardiace-apar la 80-90 % din bolnavi Splenomegalia Manifestari periferice care apar ocular sau pe tegumente. (anemie, petesii, noduli osler) Manifestari clinice produse de embolii-emboliile arterelor: splenice, renale, centrale ale retinei, coronare. Anevrisme micotice Insuficienta cardiaca + renala

Paraclinic avem:

Ecocardiografia

3 semne majore sunt pt diagnosticul EI:

1. 2. 3. masa ecodensa , mobila, atasata endocardului valvular sau parietal abcesele sau fistulele disfunctia unei proteze valvulare

Hemoculturile sunt esentiale pt diagnostic Anemie Leucocitoza VSH crescut

CRITERII DE DIAGNOSTIC MAJORE

Hemoculturi + , cu minim 2 hemoculturi + cu germeni implicati in producerea EI. Hemoculturi persistent + cu germeni la fel luate la un interval mai mare de 12 h. Afectarea endocardica este reprezentata de echocardiograma unde se evidentiaza niste mase oscilante pe valve.

MINORE Administrarea de droguri Febra mai mare de 48 de grade. Diferential diagnostic se face cu RAA, LES.

Complicatii
1. 2. 3. 4. regurgitari valvulare abcese miocardice CARDIACE rupturi de valve miocardita , pericardita embolii cerebrale infarct renal NON CARDIACE GMN, IRA

TRATAMENT
Are ca principii iradierea infectiei + tratamentul complicatiilor.

Inainte de rezultatul hemoculturilor

Pentru EI pe proteze valvulare se da:

Beta Lactamine antistafilococice- VANCOMICINA + GENTAMICINA

Pentru EI subacuta la valvulari se da

PENICILINA + GENTAMICINA

Dupa identificarea germenului conform Antiobiogramei se da ce zice antibiograma In caz de hemoculturi begative

Acelasi tratament k prima data dar sa nu se altereze starea generala a pacientului.

Streptococ viridans- PENICILINA + GENTAMICINA

Enterococ- PENICILINA + GENTAMICINA

Stafilococ- OXACILINA + GENTAMICINA-pt valve -VANCOMICINA + RIMFAPICINA pt proteze

G- -GENTAMICINA + CEFOTAXIMA

INDICATII CHIRURGICALE PT VALVE NATIVE

ICC moderata/severa Detasarea unei proteze Recidiva dupa tratament corect EI fungica

INDICATII CHIRURGICALE PT PROTEZE VALVULARE

DISFUNCTIE DE PROTEZA leakuri perivalvulare semnificative tulburari de conducere vegetatii foarte mari

PACIENTII CU RISC MARE sunt cei cu proteze valvulare si cu AHC de EI. Acestora li se da Amoxicilina inainte cu o ora de interventii oro-faringiene, stomatologice, esofagiene, sau de tract respirator.

PROCEDURI GENITO-URINARE se da Ampicilina cu Gentamicina.

Mergi la un plafar si cumpara urmatoarele plante: musetel, troscot, tataneasa, coada soricelului si nalba mare. Prepara un amestec din aceste plante. Pune o lingurita la 250 ml de apa fierbinte. Bea de trei ori pe zi cate o cana de ceai antihemoroizi, cu 20 de minute inaintea fiecarei mese. Continua acest tratament timp de o luna.
Tataneasa are efect calmant, hemostatic si cicatrizant. Troscotul are actiune antihemoragica. Coada soricelului este un remediu contra hemoroizilor binecunoscut, fiind un excelent antiiinflamator si hemostatic. Iar musetelul este antiinflamator si antiseptic.

extracte naturale a caror eficienta pentru indepartarea simptomelor date de hemoroizi a fost demonstrata de-a lungul timpului iar beneficiul administrarii concomitente de capsule si crema SunPiles este cert si net superior altor tratamente. Crema antihemoroizi actioneaza local ameliorand durerea, inflamatia, mancarimea, controland sangerarea si ajutand la refacerea pielii si mucoasei afectate. Capsulele Sun Piles actioneaza la nivel general imbunatatind elasticitatea peretelui venos si intoarcerea venoasa, normalizand consistenta si frecventa scaunelor. Prin cresterea tonusului peretelui venelor din zona ano-rectala duc la reducerea dimensiunilor si chiar disparitia hemoroizilor de dimensiuni mici si previn reaparitia hemoroizilor.

RBL ligatura hemoroizilor cu benzi elastice

decembrie 16th, 2010 Posted in Tratament hemoroizi

Tratamentul medical al hemoroizilor poate imraca multe forme. RBL (Rubber Band Ligation) reprezinta o metoda nechirurgicala de tratare a hemoroizilor interni. MEtoda este cunoscuta inca din Grecia Antica si perfectata astfel incat sa produca cat mai mic disconfort. Iata in cazul caror hemoroizi se aplica si in ce consta ea. RBL consta in ligatura hemoroizilor cu benzi elastice. A fost perfectata si introdusa pe scara larga in 1963, dupa multe secole in care procedura evoluase prea putin. Se aplica hemoroizilor interni de gradul II (vezi Hemoroizi interni), cei care nu au iesit inca din canalul rectal. Obiectivul procedurii este sa reduca afluxul de sange catre hemoroid. Se realizeaza prin intermediul unei benzi elastice care intrerupe circuitul sanguin si hemoroidul nu se mai

inflameaza.

Inaintea procedurii se efectueaza o clisma pentru curatirea locului. In cadrul procedurii, pacientul se intinde pe partea stanga, in pozitie fetala, fundul iesind un pic in afara mesei de operatie. Doctorul fixeaza hemoroidul, apoi, cu un instrument special, aplica benzile elastice ca in figura alaturata (una sau doua). Drept urmare hemoroidul nu va beneficia de aport sanguin si se va usca in sapte-zece zile.

Efectele RBL

Biofizica este tiina care studiaz fenomenele fizice din sistemele biologice cu ajutorul teoriilor si tehnicilor fizico-matematice. Se ocup de 3 probleme fundamentale: 1. Studierea fenomenelor fizice implicate n funcionarea sistemelor biologice 2. Folosirea tehnicilor fizice pentru cercetarea unor probleme de biologie 3. Cercetarea efectelor biologice ale factorilor fizici Apariia biofizicii este o consecin a folosirii din ce n ce mai largi a tehnicilor fizice n tiinele biologice, n medicin, a necesitii unei abordri cantitative i analitice a fenomenelor biologice. nclinarea omeneasc de a explica funcionarea organismului s-a conturat nc din antichitate. Astfel n antichitate erau folosite fenomenele i factorii fizici n vederea prevenirii i vindecrii unor maladii. Astfel antichitatea roman cunotea talasoterapia, popoarele bazinului mediteranean foloseau plaja i solarul contieni de efectul razelor UV. n evul mediu se remarc Leonardo da Vinci cu studii asupra zborului psrilor, preocupri pe care le ncadrm azi n biomecanic. n sec. XVIII se remarc L. Galvani prin observaiile sale asupra excitabilitii muchiului de broasc. n sec. XIX Helmholtz a msurat viteza influxului nervos. n sec. XX, menionm lucrrile lui Danielli asupra structurii membranelor biologice, apoi G. Palade a iniiat aplicarea microscopului electronic n cercetarea biologic. Relaia Biofizicii cu alte tiine: 1. tiine fizice:Fizica, Chimia, Biochimia

2. Cibernetica 3. tiine bio-medicale: Genetica, Fiziologia, Fiziopatologia, Clinca medical 4. Problematica special: Principii i mecanisme fizice ale funcionrii sistemelor biologice, Interacia sistemelor biologice cu factorii fizici ambieni 5. Metode: Experimentale, Teoretice 6. Aplicaii: Clinice, Agrozootehnice, Industriale

Notiuni de fizica moleculara a lichidelor Forte si legaturi intermoleculare n lichide. Moleculele lichidelor interacioneaz n general prin forte de tip Van de Waals. Legaturile Van der Waals se ntlnesc n cazul dipolilor electrici. ntr-un dipol electric centrul sarcinilor pozitive nu coincide cu cel al sarcinilor negative. Moleculele pot fi dipoli instantanei pentru un interval de timp foarte scurt, dar, prin mediere n timp, acest comportament dipolar dispare n cazul moleculelor perfect simetrice. n general, moleculele se pot comporta ca dipoli permanenti sau indusi (n prezenta unor cmpuri electrice exterioare moleculele nepolare pot deveni dipoli indusi). Dintre dipolii permanenti se pot mentiona apa, lipidele, proteinele etc.

Fig. 1

Interactiile Van der Waals pot fi, n functie de caracterul dipolului, de tip:

- dipol instantaneu dipol instantaneu; - dipol instantaneu dipol permanent; - dipol permanent dipol permanent. Un alt tip de legaturi ntlnite la lichide sunt cele coordinative (mai puternice). n acest caz exista o suprapunere partiala a norilor electronici ai moleculelor. ntre moleculele lichidelor exista si forte de repulsie datorate respingerii sarcinilor de acelasi fel. n functie de natura legaturilor pe care le contin, lichidele sunt: - simple (contin numai legaturi Van der Waals exemplu, alcoolul); - complexe (n afara legaturilor van der Waals contin si alte legaturi, mai ales de tip coordinativ exemplu, apa). Un grup special l constituie cristalele lichide n care legaturile intermoleculare realizeaza structuri ordonate unidimensional si chiar bidimensional, extinse pe distante mari Tipuri de legaturi moleculare in lichide Legaturi Van der Waals dipol permanent dipol permanent dipol indus dipol indus dipol permanent dipol indus Legaturi de hidrogen (H) (coordinative) Interactii ion-ion Interactii ion-dipol Dipoli Dipoli permanenti: Molecule in care exista o distributie permanenta a sarcinilor pozitive spre unul din polii moleculei si a sarcinilor negative spre celalalt pol (molecule polarizate permanent) Dipoli indusi: Molecule nepolarizate permanent, dar care devin polarizate sub influenta unui cmp electric extern

Legturi van der Walls

Legturi de hidrogen

Modele moleculare ale starii lichide

 Modelul cinetico-molecular Lichidele sunt considerate gaze foarte comprimate Aplicabil doar lichidelor formate din molecule monoatomice Modelul cristalin Lichid format din celule identice, ocupate de o molecula Moleculele pot trece dintr-o celula in alta Modelul vacantelor fluidizante In lichid exista goluri = vacante fluidizante Vacantele au o miscare similara cu agitatia termica Numarul de vacante pe unitatea de volum=nr. lui Avogadro

Modele moleculare ale strii lichide

Cristale lichide: Sunt faze intermediare (mezofaze), anizotrope, de trecere de la solid la lichid pentru anumite substante. Au proprietati: de lichid fluiditatea, de solid (cristalin) structur ordonat spaial Tipuri de Cristale lichide Termotrope : tranzitia la faza de cristal lichid este influentata de temperatura Nematice Smectice (ex: mielina) Colesterice sunt optic active (ex: colesterolul)

 Liotrope : tranzitia la faza de cristal lichid e influentata de concentratie (si mai putin de temperatura). Exemplu: Membranele celulare

Cristale lichide termotrope

Nematice Moleculele ordonate cu axul mare paralel Nu se diferentiaza straturi Optic active Smectice Moleculele ordonate cu axul mare paralel Ordonare in straturi care pot aluneca unul peste celalalt

 Colesterice Moleculele orientate paralel intr- un strat Structura helicoidala Optic active Isi schimba culoarea in functie de temperatura: reflecta lumina cu lungimea de unda = pasul helicoidei (p), Temperatura modifica pasul helicoide

Cristale lichide lipotrope

Molecula de apa
Structura moleculei de ap

H: 1s1; 8O: 1s22s22p4

.. H:O:;
..

.. HO:; H

H2O

Atomul de oxigen este legat covalent de cei doi atomi de hidrogen, ntre oxigen i fiecare hidrogen este o distan de 0,99A.Direciile celor dou legturi O-H formeaz ntre ele un unghi de 105grd. Cei 10 electroni ai apei sunt distribuii astfel nct densitatea electronic maxim se afl n vecintatea atomului de oxigen, n consecin centrul sarcinilor pozitive nu coincide cu cele negative, n consecin molecula de ap se comport ca un dipol electric.

Structura moleculei de ap

Aranjament spaial tetraedric, Dipol electric

Apa poate exista in trei stari de agregare:

solida - gheata; lichida - apa;

gazoasa - vaporii de apa.

Apa n stare lichid

Modele ale apei lichide: Modelul retelei cristaline partial distruse : Datorita agitatiei termice unele legaturi de H se rup, apar domenii microcristaline intre care circula molecule libere Modelul gramezilor temporare: cooperativitate in formarea si desfacerea legaturilor de H, apar domenii dinamice Modelul domeniului unic: modelul actual; un domeniu unic cu discontinuiti locale

Modelul actul:forma i dimensiunile grmezilor de molecule se schimb

n permanen ca urmare a formrii i ruperii continue de legturi de hidrogen.

Apa in stare solida: Forme diferite de cristalizare, in functie de temperatura, presiune, existenta unor nuclei de cristalizare Cele mai comune forme, la presiune atmosferica: Gheata hexagonala (temperaturi -80 0 C), Gheata cubica (temperaturi < -80 C) Legaturile de H formate sunt permanente

Ghiaa hexagonal

Ghiaa cubic

Proprietatile fizice ale apei. Rolul apei n sistemele biologice. Proprietatile fizice ale apei. Apa are proprietati fizice speciale, care se explica prin caracterul ei dipolar si prin capacitatea de a forma legaturi de H. Dintre cele mai importante pentru sistemele biologice se pot mentiona: - caldura specifica mult mai mare dect cea a oricarei substante solide sau lichide, este foarte importanta n procesele de termoreglare la nivelul organismului viu. De exemplu, eforturi musculare intense ar putea duce la o suprancalzire. - conductibilitate termica de cteva ori mai mare dect cea a majoritatii lichidelor : amortizor termic al apei n organism; - caldura latenta de vaporizare mult mai mare dect a altor lichide: factor determinant al homeotermiei (transpiratie);

- densitate maxima la 40C importanta pentru viata acvatica - constanta dielectrica foarte mare favorizeaza disociatia electrolitica - tensiune superficial mare (fenomene interfaciale, capilaritate) Rolul apei n sistemele biologice: apa este un component major al materiei vii. Date privind compoziia n ap a unor esuturi i organe: creier 77%, ficat 75%, plmn 81%, inim 77%, rinichi 78%, muchi 76%, dinte 9%, os 43%, pr 4%. Organismul uman are un mare continut n apa (65-70%). O mare parte a apei din organism manifesta proprietti fizice deosebite: se evapora foarte greu, ngheata la temperaturi mult sub 00C, nu dizolva cristaloizii, nu participa la osmoza aceasta este apa legata. Existenta apei legate se explica prin prezenta unui mare numr de specii moleculare, macromoleculare si ionice, care structureaz apa din jur. O mare parte a apei intracelulare prezint un grad superior de ordonare. Aceasta ordonare are un rol important n desfsurarea proceselor celulare (excitatie, contractie, diviziune, secretie etc). O serie de studii au artat ca apa este compartimentalizat: exista apa libera, apa partial legata si apa legata, fiecare din aceste compartimente avnd proprietti specifice. Modificri biologice induse de deuterizarea apei intracelulare Rolul deosebit de important pe care l joac apa n structura i funcia sistemelor biologice poate fi apreciat i dup efectele produse de nlocuirea apei cu apa grea. Analiznd structura molecular a apei grea, arat un grad de ordonare mult mai ridicat. Proprietile fizico chimice ale apei grea depind de faptul c deuteriul realizeaz legturi coordinative mai puternice cu elementele electronegative de tipul O sau N i acest fapt ar putea avea ca rezultat realizarea n celul a unor complexe ap-proteine mai stabile. nlocuirea apei cu deuteriul duce la disocierea rspunsului electric de cel mecanic n fenomenul contraciei musculare, fora de contracie scade. La nivelul miocardului apar modificri profunde evidente pe ECG. La nivelul fibrei nervoase, crete pragul de excitabilitate al fibrei nervoase