Tudor Arghezi

Oseminte pierdute Iubirea noastr a murit aici. Tu frunz cazi, tu creang te ridici. Att amar de ani e de atunci! Glicin tu, florile-i arunci. A mai venit de-atuncea s v asculte, Voi plopi adnci, cu voci i oapte multe? Voi ai rmas ntori tot spre apus, Voi cretei toi de-a pururea n sus. N-o mai zrii, din vrfuri, nicieri? tii voi ce vorb este vorba "ieri"? La poart, umbr-aceluiai tejar, M rog, intrnd de domnul grdinar. Fntna curge, ca i-atunci, mereu, Tu curgi, fntn, pe trecutul meu. i toate sunt precum le-am cunoscut, Rmase-aa, ca dintr-un nceput. I-am spus c vreau s caut un mormnt, Pe care l-am spat, de mult, cntnd. i mi-a rspuns c nu e n grdina lui. E-adevrat. Nu este mormntul nimnui.