Sunteți pe pagina 1din 20

Misiuni,obiective si strategii

Misiunea firmei
A.
Definirea misiunii Misiunea caracterizeaza viziunea managerilor privind ceea ce firma intentioneaza sa faca si sa devina pe termen lung.O misiune corect formulata trebuie sa raspunda la intrebarile:

Cine este firma? Ce face ea? Incotro se indreapta?

Formularea misiunii are ca scop personalizarea, individualizarea firmei. Ea arata prin ce se va deosebi de celelalte firme, care vor fi identitatea proprie, caracterul si drumul pe care il va parcurge in dezvoltarea ei. Misiunea poate fi definita atat in ansamblul ei pentru firma cat si pentru fiecare afacere in parte .

B.Intelegerea si definirea afacerilor


Intelegerea afacerii este primul pas in definirea unei afaceri si nu este intotdeauna usor de facut. Definirea explicita a ceea ce face si a ceea ce nu face o firma nu este o activitate usoara si poate conduce la stabilirea unor obiective si strategii total eronate.Procesul de definire a misiunii unei afaceri va trebui sa fie orientat asupra identificarii grupurilor de consumatori, definirii nevoilor acestora, a procedurilor si metodelor pe care firma le va aplica pentru a asigura satisfacerea nevoilor clientilor.

Elemente care definesc misiunea

Intrebari la care trebuie sa raspunda misiunea firmei sau afacerii CINE? Defineste piata/clienti
CE? Defineste produsul CUM? Defineste modul de producere

Grupurile de consumatori
Nevoile consumatorilor Tehnologii folosite

Avind in vedere aceste elemente, misiunea firmei McDonalds,de exemplu,a fost formulata astfel:sa fim cea mai buna afacere din lume in domeniul restaurantelor cu servire rapida.A fi Cei mai buni inseamna sa oferim calitate,servire,curatenie si valoare de nivel remarcabil,astfel incit fiecare client din orice restaurant al nostrum sa fie multumit.

C. Comunicarea misiunii
Comunicarea misiunii este la fel de importanta ca si formularea ei. Din misiune trebuie sa rezulte de ce organizatia se reorienteaza catre o noua directie. Exprimarea trebuie sa fie simpla, concisa si expusa cu claritate. Pentru a asigura o cat mai buna comunicare a misiunii,aceasta trebuie: sa cristalizeze punctele de vedere ale managerilor de top despre directionarea firmei pe termen lung; sa specifice ajutorul pe care administratia firmei il va acorda managerilor de nivel mediu pentru ca acestia sa actioneze coform drumului ales; sa comunice scopul organizational si faptul ca salariatii au capacitatea de a provoca o schimbare in munca lor; sa arate cum se pregateste organizatia pentru orientarea ei viitoare. Dupa ce misiunile firmei si ale afacerilor acesteia au fost definite, managerii trebuie sa actioneze pentru concretizarea lor in obiective si strategii.

Obiectivele firmei
Obiectivele unei firme pot viza organizatia in totalitatea ei (obiective organizationale si obiective strategice pe termen lung), o anumita afacere, un domeniu functional sau un compartiment. Obiectivele organizationale se refera la: impactul consumatorilor asupra firmei, privind satisfactia clientilor, performantele produselor, concordanta dorintelor individuale cu cele ale firmei; performante si rezultate interne dorite (segmentul de piata, crestere, profitabilitate, flux monetar, lichiditate, recuperarea investitiilor,etc). Se considera ca obiectivele organizationale trebuie sa se refere la performantele pe care firma le va obtine in urmatoarele domenii: mentinerea si dezvoltarea pietei; profitabilitatea; inovarea; performantele managementului si dezvoltarea firmei; productivitatea; performantele si atitudinea angajatilor; responsabilitatile publice. resursele fizice si financiare;

Importanta acordata acestor obiective difera atat de la o firma la alta cat si de la o tara la alta.Rezulta ca o firma are atat responsabilitati economice cat si responsabilitati sociale.Neglijarea responsabilitatilor sociale are efecte indirecte asupra performantelor economice, concretizate in scaderea motivatiei si loialitatii angajatilor proprii, in degradarea imaginii firmei. Datorita acestor considerente o firma competitiva va cauta sa realizeze, in permanenta, un echilibru dinamic intre obiectivele sale economice si cele sociale .

La randul lor, atat obiectivele economice cat si cele sociale pot fi convergente sau divergente. Utilizarea obiectivelor convergente pentru conturarea unor programe manageriale nu ridica probleme deosebite, consecintele putand fi usor de armonizat. Mai dificil pentru manageri este de a defini, pentru relizarea unui program, obiectivele divergente. Acestea pot conduce la rezultate compatibile sau incompatibile. In functie de gradul de cunoastere a acestor rezultate se poate ajunge la o simbioza sau la un conflict de interese

Strategii generale (organizationale)


A. Scopul, caracteristicile si continutul strategiei
Strategia reprezinta acele mutatii organizationale si manageriale folosite pentru atingerea obiectivelor prin promovarea misiunii firmei,adica ea arata masurile sau actiunile principale pe care managerii planifica sa le intreprinda pentru a indeplini unul sau mai multe obiective.

Organizationale

strategii

(la nivelul cel mai inalt al organizatiei)

Concurentiale
(la nivel de afaceri)

Functionale
(actiunile concrete)

Scopul strategiei este de a stabili CUM vor fi obtinute rezultatele vizate prin obiective in functie de factorii externi. Strategia se concretizeaza prin elaborarea unui plan strategic. Probleme strategice cheie: UNDE este organizatia acum? Daca nu se face nici o schimbare UNDE va fi organizatia peste 1,2,5, sau 10 ani? Este acceptabil raspunsul? Daca raspunsul nu este acceptabil, CE actiuni specifice vor trebui intreprinse? CARE este riscul pe care il presupun aceste actiuni? Concretizarea raspunsurilor: CINE va elabora planul strategic? CE va trebui sa se faca? CUM se va face ceea ce este necesar?

Dezvoltarea pietei Concentrare Crestere Dezvolarea produsului Integrare orizontala Integrare verticala Integrare in amonte Integrare in aval Diversificare concentrica Diversificare conglomerata Redresare Descrestere Stoarcere Dezinvestitie Lichidare

Strategii organizationale (corporative)

Stabilitate

Diversificare

B.Strategii de crestere
Strategiile de crestere constau in extinderea semnificativa a volumului de activitate ceea ce determina, in mod normal, cresterea substantiala a vanzarilor. Principalele strategii de crestere sunt: concentrarea, integrarea verticala si diversificarea.

Strategia concentrarii apare atunci cand firma urmareste extinderea volumului de activitate in domeniul de
afaceri curent. Exista trei posibilitati de baza pentru strategia de concentrare: a) Dezvoltarea pietei care se realizeaza prin castigarea unei parti mai mari din piata curenta prin extinderea in noi zone geografice si prin adaugarea unor noi segmente de piata. b) Dezvoltarea produsului consta in imbunatatiri calitative aduse produsului sau serviciilor sau adaugarea unui produs sau serviciu inrudit si care pot fi vandute prin canalele existente de marketing. c) Integrarea orizontala consta in absorbirea unor firme care realizeaza produse sau servicii similare sau inrudite.

Strategia integrarii verticale consta in extinderea operatiunilor unei firme in domenii de afaceri conexe,
exploatate pana atunci de furnizorii sau clientii firmei. integrare in amonte (firma poate obtine o crestere a calitatii materiilor prime si o scadere a costurilor acestora). integrarea in aval (firma isi poate spori profiturile sau poate urmari o crestere a calitatii produsului final).

Strategia diversificarii consta in promovarea unor activitati in domenii de afaceri care se diferentiaza in mod
clar de domeniul de afaceri curent al firmei. Atunci cand diversificarea se realizeaza prin patrunderi in domenii de afaceri diferite de cel curent, dar oarecum inrudite (prin produse, piete sau tehnologii) este o diversificare concentrica. Daca diversificarea se realizeaza prin intrarea in domenii de afaceri complet diferite si fara nici o legatura cu domeniul de afaceri al firmei este o diversificare prin conglomerare.

C. Strategia stabilitatii

Strategia stabilitatii este promovata de o firma atunci cand este satisfacuta de situatia curenta si doreste sa o continue. Firma face putine schimbari in ceea ce priveste produsele, pietele sau metodele de productie. Volumul activitatilor ramane in general acelasi iar daca apare o anumita crestere, aceasta este lenta si neagresiva. Strategia stabilitatii poate fi aplicata atat pe termen scurt cat si pe termen lung.

D.Strategii de descrestere
Strategiile de descrestere vizeaza reducerea in diverse proportii a volumului operatiilor unei firme in scopul redresarii unei tendinte negative sau pentru rezolvarea unei situatii critice in care se afla firma. Tipurile de strategii de descrestere sunt: Redresarea-Strategia reducerii partiale a volumului de activitate urmarindu-se cresterea eficientei activitatii ramase prin renuntarea la realizarea unor produse si/sau servicii mai putin rentabile sau devenite nerentabile, prin concedierea unei parti din personal, reducerea unor activitati de marketing si vanzarea unor active (cladiri, terenuri, echipamente sau chiar a unor subunitati). Lichidarea-Strategia lichidarii care presupune vanzarea sau Dizolvarea intregii firme. Stoarcerea-presupune exploatarea intensive a unitatii prin reducerea la minimum a investitiilor necesare si maximizarea profiturilor urmarite pe termen scurt. Dezinvestitia inseamna vanzarea integral sau partial a activelor unei unitati de afaceri viabile.

Strategii concurentiale
Exista trei strategii concurentiale fundamentale: Dominarea globala prin costuri ca strategie prin care firma isi propune sa produca si sa desfaca produsele si/sau serviciile sale la costuri mai mici decat cele ale concurentilor ei pe intreaga piata. Diferentierea produsului sau serviciului consta in realizarea unui astfel de produs sau serviciu care sa fie perceput ca unic in domeniul de afaceri respectiv. Concentrarea asupra unui anumit segment de piata este strategia care se bazeaza pe ideea ca firma este capabila sa deserveasca un anumit segment al pietei mai bine decat ceilalti competitori care au in vedere intreaga piata.

Strategii functionale
Strategiile functionale arata modul in care domeniile functionale intentioneaza sa actioneze pentru realizarea obiectivelor si strategiilor formulate la nivel de companie si de unitati de afaceri.Ele urmaresc dezvoltarea unor competente distinctive pentru a oferi companiei sau unitatilor de afaceri avantaje concurentiale durabile. Strategiile functionale po fi grupate in citeva categorii mai importante: Strategii de marketing, care stabilesc caile principale de notiune pentru cele patru component ale mixului de marketing:produsul,promovarea,distributia si pretul. Strategii de productie,care arata cum si unde vor fi fabricate/realizate produsele sau serviciile firmei si care va fi designul particular al relatiilor cu furnizori. Strategii financiare,au in vedere modul de obtinere a fondurulor pentru finantarea investitiilor si gestiunea dividendelor. Strategii de resurse umane,stabilesc daca vor fi angajati multi oameni cu o calificare modesta,care vor executa sarcinide munca repetitive,vor fi platiti cu salarii mici si vor parasi frecvent compania,sau daca vor fi angajati lucratori cu un inalt nivel de calificare,carora li se vor asigura programe importante de training si li se vor plati salarii substantiale.

Concretizarea misiunii,obiectivelor si strategiilor prin sistemul de planificare strategica a unei organizatii


Procesul de planificare trategica.
Definirea viziunii si a misiunii organizatiei Implementarea,u rmarirea si reviziunea planurilor Evaluarea mediului extern

Elaborarea planurilor(obiecti ve si strategii)

Evaluarea mediului intern

Analiza capacitatii organizationale si a conditiilor favorabile ale mediului

Factorii externi care influenteaza planurile:

Factori sociali

Clienti
Concurenti

Planuri
Factori culturali

Factori politici

Furnizori

Legislatia,regle mentari guvernamental e

Factori interni care influenteaza planurile

Cultura organizationa la

Management ul

Resurse materiale

Planuri
Resurse financiare
Resurse informationale

Resurse umane