Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Analiza Potentialului Energiilor Regenerabile
Analiza Potentialului Energiilor Regenerabile
Proiect Resurse regenerabile de energie - o solutie pentru dezvoltarea durabila a doua regiuni Europene
CUPRINS Cadrul metodologic privind analiza potentialului resurselor regenerabile la nivelul Regiunii Centru ... 3 Cadrul legislativ cu privire la SRE (Surse Regenerabile de Energie) .................................................. 6 2.1 Legislatia europeana....................................................................................................................... 6 2.2 Legislatia romaneasca .................................................................................................................. 10 3. Stadiul actual privind utilizarea SRE, la nivel european si in Romania: tehnologii, performante, capacitate instalata prognoze, bariere ...................................................................................................................... 13 4. Potentialul resurselor regenerabila la nivelul Regiunii Centru. Particularitatile geografice ale Regiunii Centru 17 4.1 Principalele caracteristici ale reliefului Regiunii Centru ................................................................. 17 4.1.1 Particularitati ale diviziunilor si subdiviziunilor Muntilor Carpati din Regiunea Centru ............. 18 4.1.2 Particularitati ale diviziunilor si subdiviziunilor Depresiunii Colinare a Transilvaniei din Regiunea Centru .............................................................................................................................................. 20 4.2 Clima Regiunii Centru ................................................................................................................... 22 4.2.1 Particularitatile climatice ale Muntilor Carpati din Regiunea Centru ........................................ 23 4.2.2 Particularitatile climatice ale Depresiunii Colinara a Transilvaniei din Regiunea Centru ......... 23 4.2.3 Analiza potentialului energetic regenerabil pe baza resurselor climatice din Regiunea Centru 24 4.3 Hidrografia Regiunii Centru un suport in valorificarea resurselor hidroenergetice ..................... 30 4.3.1 Caractere generale ale hidrografiei Regiunii Centru ............................................................... 30 4.3.2 Potentialul microhidroenergetic si geotermal al Regiunii Centru ............................................. 33 4.4 Solurile .......................................................................................................................................... 38 4.5 Vegetatia naturala si biomasa ....................................................................................................... 39 4.5.2 Biomasa ..................................................................................................................................... 39 4.6 Principalele resursele de subsol cu potential energetic din Regiunii Centru ................................. 40 5. Economia .......................................................................................................................................... 42 5.1 Structura economica a Regiunii CENTRU din perspectiva consumului energetic......................... 42 5.1.1 Economia si consumul de energie .......................................................................................... 42 5.1.2 Evolutia economiei Regiunii Centru. Principalii indicatori macroeconomici ............................. 43 5.2 Situatia energetica a Romaniei. Potential si productie .................................................................. 49 5.3 Agricultura..................................................................................................................................... 57 5.3.1 Particularitati ale agriculturii Regiunii Centru ........................................................................... 57 5.3.2 Caracteristici generale cu privire la agricultura Regiunii Centru .............................................. 58 5.3.3 Resursele regenerabile obtinute din biomasa ......................................................................... 63 6. Initiative locale si regionale privind utilizarea energiilor regenerabile. ............................................... 69 6.1 Parteneriatul local/regional pentru utilizarea energiilor regenerabile............................................. 69 7. Regiunea CENTRU - o piata pentru aplicatii regenerabile ................................................................ 71 7.1 Situatia electrificarii localitatilor din Regiunea CENTRU ............................................................... 71 7.2 Reteaua de alimentare cu gaze naturale in Regiunea CENTRU .................................................. 74 7.3 Resurse si solutii pentru dezvoltarea de aplicatii care utilizeaza sursele regenerabile de energie in localitatile din Regiunea CENTRU ........................................................................................................................ 75 8. CONCLUZII ...................................................................................................................................... 79 9. BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................. 80 10. ANEXE.............................................................................................................................................. 84 1. 2.
1. Cadrul metodologic privind analiza potentialului resurselor regenerabile la nivelul Regiunii Centru
Realizarea unei analize a potentialului resurselor regenerabile de energie in Regiunea CENTRU este o consecinta a preocuparilor manifestate, la nivel local, intr-o prima etapa, de catre autoritatile publice judetene si ale municipalitatilor, pentru definirea unor politici si planuri de actiune in domeniul energiei. Patru agentii judetene si locale1 au fost infiintate in Regiunea CENTRU in cadrul Programelor Intelligent Energy Europe si SAVE pentru a face vizibia politica Europeana in domeniul energiei dar si pentru a impulsiona utlizarea surselor alternative de energie, eficeinta energetica si a gestiona actiunile si planurile locale si judete din domeniul energiei. De asemenea, o expertiza importanta in domeniul energiilor regenerabile este detinuta in universitatile si centrele de cercetare din Regiune, Universitatea Transilvania din Brasov fiind un reper la nivel regional dar si national in ceea ce priveste cercetarea si formarea de specialisi in sisteme de energii regenerabile. ADR CENTRU a realizat in anul 2007 o analiza a potentialului eolian in Regiunea CENTRU. Datele folosite in analiza au fost obtinute din publicatii ale Agentiei Nationale de Meteorologie si Hidrologie, pentru cateva statii meteo. Prin utilizarea unui software GIS si aplicarea unor metode matematice de interpolare, coroborate cu caracteristicile geografice si climatice ale regiunii, s-a obtinut o harta a potentialului eolian al Regiunii CENTRU. Aceasta analiza a fost un prim pas spre abordarea integrata a potentialului surselor regenerabile si asumarea acesteia ca domeniu de interes regional. Necesitatea unei analize a potentialului surselor regenerabile de energie a fost data pe de o parte de existenta ei ca prioritate la nivelul politicilor europene si nationale precum si de realitatile socio-economice ale regiunii. In acest moment la nivelul tarii exista 20 de firme producatoare de energie din surse regenerabile, care beneficiaza de certificate verzi2 (micro-hidro centrale MHC si grupuri generatoare/centrale eoliene), a caror putere instalata este de 47 MW (7 MW instalati in grupuri eoliene si 40 MW instalati in MHC). In Regiunea Centru sunt instalate 2 micro-hidrocentrale, una dintre acestea in localitatea Zetea, jud. Harghita cu o PI de 3,6 MW si o alta in localitatea Arpasu de Sus, jud. Sibiu. Solicitarile pentru instalarea de centrale eoliene adresate Transelectrica au fost mult mai mari, PI a acestora ridicandu-se la 4000 MWh fapt ce a determinat elaborarea unui studiu de integrarea al acestora in sistemul energetic national. Un interes deosebit a fost manifestat de catre consumatorii individuali si pentru programul Casa Verde, un program guvernamental prin care se dorea finantarea implementarii sistemelor de producere a energiei din surse alternative. Daca pentru energia electrica produsa din surse regenerabile exista informatii la nivel national si regional, pentru sursele regenerabile utilizate pentru incalzirea locuintelor si a apei, in special in mediul rural, nu exista o estimare care sa reflecte pe de o parte economia realizata raportat la consumul de energie fosila iar pe de alta parte inventarierea solutiilor si posibilitatilor de valorificare a altor forme de energie (energia solara, hidroeneria, energia eoliana) in scopul asigurarii eficientei si confortului energetic al acestor localitati. Conform datelor statistice existente, inca existau in Regiunea Centru, in anul 2006, peste 5000 de gospadarii neelectrificate si 169 de unitati adminsitrative neracordate la reteaua de alimentare cu gaz metan, dintre care si 7 localitati urbane. De asemenea, eficienta energetica a sistemelor de incalzire individuale, a cladirilor de locuinte dar si a cladirilor publice reprezinta inca un domeniu insuficient abordat si care, prin analize si solutii corecte ar putea duce la economie de energie. Elaborarea acestei analize s-a realizat cu sprijinul finantarii primite de la Comisia Europeana pentru proiectul resurse regenerabile de energie o solutie pentru dezvoltarea durabila a doua regiuni Europene (RenERg EuReg). Proiectul RenERg EuReg a rezultat din necesitatea oferirii unui cadru in care sa poata fi promovata utilizarea energiilor regenerabile la nivel regional, prin inventarierea actorilor regionali si locali implicati in acest domeniu si a nevoilor acestora, prin realizarea unei inventarieri a potentialului resurselor regenerabile de energie si
1 Agentia Locala pentru Managementul Energiei Sighisoara, Serviciul Public de Managementul Energetic Harghita, Agentia pentru Managementul Energiei si Protectia Mediului Brasov, Agentia Locala a Energiei Alba 2 Sursa: Studiul de fundamentare a strategiei Companiei Nationale de Transport a Energiei Electrice Transelectrica de integrare in sistemul energetic national a centralelor eoliene, febr. 2008: www.transelectrica.ro
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU a cadrului de sprijin existent pentru dezvoltarea si implementarea unor investitii precum si prin definirea unor directii de actiune pentru dezvoltarea sectorului energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU. Acest proiect precum si activitatile sale au la baza transferul de experienta in problematica utilizarii resurselor si a sistemelor de energii regenerabile dintre Regiunea Brandenburg, Germania si Regiunea CENTRU, Romania. Consultarea In cursul lunii iulie, ADR CENTRU impreuna cu partenerii din Regiunea CENTRU si partenerii din Regiunea Lusatia-Landul Brandenburg au organizat o serie de sase seminarii, in fiecare din cele sase judete ale Regiunii CENTRU pentru initierea unui dialog cu actorii regionali din domeniul energiilor regenerabile precum si transferarea de know-how si expertiza din partea partenerilor din Regiunea Lusatia. Peste 180 de persoane au participat la cele 6 workshop-uri reprezentand autoritati publice locale si judetene, agentii de mediu, directii pentru agricultura, universitati, camere de comert, firme, agentii locale ale energiei, reprezentanti regionali ai Agentiei pentru Conservarea Energiei, etc Obiectivul acestor workshop-uri a fost identificarea, in primul rand a intereselor si nevoilor celor care activeaza in acest domeniu pentru a putea identifica temele majore care vor fi abordate in cadrul clusterului de cercetare care urmeaza sa fie creat prin acest proiect. Astfel, a fost aplicat un chestionar in care participantii au avut ocazia sa-si manifeste interesul pentru o anumita resursa regenerabila de energie, pentru anumite tehnologii precum si sa-si exprime opinia cu privire la rolul clusterului de cercetare. Au fost reprezentate la aceste workshopuri 44 de firme, camere de comert si reprezentanti ai intreprinzatorilor din regiune, 37 de autoritati locale si judetene, 29 de institutii din domeniul mediului, agriculturii, silviculturii, 3 agentii locale ale energiei, filiale regionale ale Agentiei pentru Conservarea Energiei si 8 universitati si institute de cercetare din regiune. Principalul interes in utilizarea resurselor regenerabile, asa cum rezulta din procesarea chestionarelor l-au reprezentat, in ordinea optiunilor: energia solara, biomasa, energia eoliana, si hidroenergia. Cei mai multi respondenti ai chestionarelor au fost interesati de producerea de energie din resurse regenerabile, urmata de dezvoltarea de politici in acest domeniu, educatie si formare, cercetare si transfer tehnologic. Reducerea pierderilor de energie si utilizarea sistemelor de incalzire utilizand radiatia solara au fost principalele optiuni ale participantilor la solutiile privind sistemele de incalzire urmate de utilizarea pasiva a radiatiei solare in constructii, descentralizarea sistemelor de incalzire si monitorizarea consumului de energie. In ceea ce priveste tehnologiile de interes, cei mai multi dintre participanti si-au exprimat interesul pentru sistemele micro hidro, urmate de panouri solare pentru incalzire, tehnologii pentru reducerea pierderilor de energie si convertori pentru energie eoliana. In ceea ce priveste rolul clusterului, cei mai multi participanti au considerat ca acesta trebuie sa contribuie la intensificarea colaborarii dintre firme si institutele de cercetare, sa poata influenta politicile si programele din domeniul energiei, sa lupte pentru rezolvarea problemelor de mediu si sa contribuie la dezvoltarea de noi produse in acest domeniu. Urmatorul pas in implementarea proiectului l-a constituit crearea unei structuri regionale care sa reuneasca institutii cu expertiza in domeniul energiilor regenerabile si interesate in dezvoltarea unui nucleu de expertiza care sa faciliteze accesul firmelor la rezultatele cercetarii, sa fie un nucleu de informare si dezbatere pe probleme de interes pentru actorii care activeaza in domeniul energiilor regenerabile. Crearea clusterului de cercetare a fost supusa dezbaterii publice a actorilor regionali care au decis asupra domeniilor principale de interes care vor fi abordate intr-o prima etapa in cadrul clusterului: biomasa si energia solara, aceastea reprezentand surse cu potential energetic pentru regiune. Treisprezece institutii au fost cooptate in acest cluster: 6 fiind partenerii initiali din proiect plus inca 7 institutii din Regiune. Grupul de lucru pentru realizarea analizei In elaborarea analizei au fost implicati partenerii romani ai proiectului precum si alte institutii din regiune care detin informatii calitative si cantitative privind utilizarea sursele regenerabile de energie sau alte informatii relevante pentru analiza. Aceasta analiza elaborata in cadrul Agentiei pentru Dezvoltare Regionala Centru a avut la baza o documentare din literatura de specialitate, prelucrarea unor seturi de date statisitce, dar mai ales o stransa colaborare cu institutile din regiunea, care ne-au furnizat date statisitce, dar au asigurat si un feed-back privind metodologia si continutul acestui studiu. Printre institutile implicate in grupul de lucru amintim: Centrum Fr
Energietechnologie Brandenburg Gmbh, Iba Fuerst-Pueckler-Land Gmbh, Regionale Planungsgemeinschaft Lausitz Spreewald, Hoogen Bodensanierung Gmbh, Schradenbiogas Gmbh & Co.Kg, Universitatea Transilvania din Brasov, Centrul de Tehnologii, Inventica si Business, Camera de Comert, Industrie si Agricultura Sibiu, Consiliul Judetean Alba, SC FINEX SRL, Agentia Locala a Energiei Alba, Agentia Regionala pentru Protectia
Mediului Sibiu, SC Eon Gaz Srl, Sc Electrica Srl, Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Alba, Mures, 4
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU Brasov, Haghita, Covasna, Sibiu, Directia Silvica Covasna, Brasov, Alba, Harghita, Mures, Sibiu, Filialele Teritoriale Sibiu, Targu Mures ale ARCE. In elaborarea analizei o atentie deosebita s-a acordat: - Cunoasterii complexe a Regiunii Centru din punct de vedere al particularitatilor geografice si socioeconomice - Obtinerii si prelucrarii unui volum mare de date statisitce - Gandirii macrostrategice menite a identifica si valorifica punti de legatura cu institutiile care direct sau indirect sunt implicate in domeniul energiilor regenerabile in ideea elaborarii unui cadru obiectiv de identificare a potentialului energiilor regenerabile, dar si identificarea oportunitatilor de investitii in domeniu contribuind la dezvoltarea economica si durabila a Regiunii Centru - Dezvoltarii unor metodologii de calcul si analiza a potentialului resurselor regenerabile tinand cont de particularitatile Regiunii Centru - Documentarii in diferite domenii precum: agricultura, climatologie, economie, energetica, geomorfologie, GIS (Sisteme Informationale Geografice), hidrologie, pedologie, SRE (surse de energie regenerabila), etc Metodele folosite in prelucrarea si analiza datelor au avut la baza cunoasterea unor formule de calcul statistic. Avand in vedere faptul ca foarte multe date folosite au referinta spatiala, in elaborarea studiului de fata s-a folosit tehnologia GIS, caracterizata de sistem informatic complex si flexibil capabil a fi un suport in facilitarea obtinerii unor noi informatii in urma prelucrarii datelor prin intermediul hartilor. Cunoasterea functionalitatii Sistemului Informational Geografic a permis realizarea unor seturi de harti, de la cele prin care se poate identifica anumite elemente de interes (artere hidrografice, baraje de apa, areale cu paduri, terenuri arabile, unitati administrative bogate in resurse energetice primare, etc), pana la cele mai complexe, avand la baza metode de analiza si modelare spatiala. Folosind metode de interpolare atent alese in functie de specificul indicatorilor luati in calcul s-au realizat harti de identificare a potentialului energiilor regenerabile la nivel de regiune (eolian, solar). In realizarea acestor harti s-au aplicat cateva ecuatii matematice care apoi au fost dezvoltate si particularizate pentru Regiunea Centru, contribuind astfel la realizarea unei metodologii de calcul al potentialului eolian si solar.
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU Totusi, noua paradigma contine inca intrebari la care se asteapta raspunsuri. Una este legata de durata implementarii efective, cata vreme se stie ca schimbarea structurilor si infrastructurilor de energie, foarte costisitoare, va dura probabil foarte mult timp, perioada in care interventia guvernamentala va continua sa se faca simtita. O alta intrebare deschisa ramane compatibilitatea politicilor de energie cu cele de mediu si sociale, ultimile doua ramanand, pentru un tip nedefinit, in sarcina exclusiva a guvernelor. MOMENTE CHEIE IN DEZVOLTAREA POLITICII COMUNE DE ENERGIE - Incercari de definire a unei politici comune de energie In istoria Comunitatilor Europene, politica de energie a fost mai degraba nesemnificativa, desi, paradoxal, doua dintre tratatele de baza, Tratatul de constituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO) si Tratatul de constituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (Euratom), se refera la energie. CECO, infiintata prin Tratatul de la Paris in 1951, crea de jure o piata comuna a carbunelui, care pana la urma nu s-a dezvoltat si spre alte directii. Tratatul Euratom, incheiat la Roma in 1957, isi are originea in criza petrolului din Suez din 1956. Tratatul si-a propus, pe de o parte, reducerea dependentei fata de importurile din Orientul Mijlociu, iar pe de alta, sa ofere o contrapondere la dominanta nucleara a SUA si URSS ce incepuse sa se manifeste la acea vreme. Mai tarziu, Euratom a incurajat dezvoltarea programelor nucleare nationale. O deschidere spre unele clarificari s-a facut in 1964, cand a fost incheiat un Protocol de Intelegere intre Statele Membre pe probleme de energie. Documentul atragea atentia asupra caracterului global al problemelor de energie si asupra faptului ca Tratatele Comunitatilor Europene acopera acest sector intr-o maniera ne-coordonata. Prima incercare de coordonare a facut-o Comisia Europeana in 1967, printr-o Comunicare catre Consiliul Ministrilor, unde indica primele masuri in constructia unei politici comune in acest domeniu. Actul Unic European (1987) a marcat un punct de turnura pentru piata unica, dar energia nu s-a bucurat de un interes special, pentru ca, la acea vreme, guvernele nu erau dispuse sa cedeze o parte din controlul lor asupra monopolurilor nationale de energie in favoarea deschiderii catre piata. Tratatul de la Maastricht incheiat in 1992 si cunoscut sub numele de Tratatul UE, a adus unele completari la definirea conceptului de piata interna a energiei (PIE), fara sa includa un Capitol de Energie. Comisia Europeana a pregatit o propunere de capitol, care ar fi trebuit, intre altele, sa o investeasca cu anumite competente in domeniu. Trei tari sau opus vehement acestei initiative : Marea Britanie, Olanda si Germania. Aceeasi soarta a avut si o alta propunere a Comisiei, referitoare la administrarea Cartei Energiei de catre Directia de Energie din cadrul CE. Propunerea de includere a Capitolului Energie a fost repusa pe agenda urmatorului Tratat de la Amsterdam, din 1997, dar a fost inca o data respinsa. Este interesant ca Parlamentul European a fost un sustinator puternic al Capitolului de Energie, adversarii ei fiind chiar Statele Membre. Tratatul UE a adus totusi ceva nou pentru sectorul energie, largind aria de actiune a principiului subsidiaritatii, valabil pana la acea data numai pentru chestiunile de mediu. Principiul subsidiaritatii are o importanta speciala in domeniul energiei, pentru ca permite Comisiei sa armonizeze raportul de forte intre Statele Membre si institutiile comunitare, utilizand ca instrument principal directiva. Aceasta, dupa cum se stie, nu impune mecanisme rigide, ci defineste un cadru care permite Statelor Membre sa opteze pentru acele sisteme care se potrivesc cel mai bine resurselor naturale, profilului industrial si politicilor de energie din fiecare tara in parte. Tratatul de la Amsterdam (1995) a consfintit pentru prima data o initiativa comunitara din domeniul energiei, anume Retelele de Energie Trans-Europene (TENs), proiect care urmareste extinderea retelelor de transport, telecomunicatii si infrastructuri energetice pan-europene, dincolo de cadrul strict al Uniunii. Scopul acestor programe este de a mari capacitatea de interconectare si inter-operabilitatea retelelor nationale, ca si accesul la acestea, si deasemenea, sa lege zonele izolate si periferice cu regiunile centrale ale Uniunii. Pentru administrarea acestor programe exista o linie bugetara speciala in bugetul Uniunii. Carta Europeana a Energiei La Consiliul European de la Dublin din 1990 s-a lansat idea ca refacerea economica in fostul spatiu comunist, ca si siguranta in alimentarea cu energie a tarilor din spatiul comunitar, ar putea fi intarite printr-o colaborare in domeniul energiei. Asa s-a nascut Carta Europeana a Energiei, al carui document final a fost semnat la Haga de catre 51 de state, in decembrie 1991. Cadrul legal de cooperare pentru a pune in practica principiile Cartei a fost realizat prin Tratatul Cartei Energiei. Acesta este un document multilateral semnat in decembrie 1994 la Lisabona, avand drept obiectiv stabilirea unui cadru de promovare pe termen lung a colaborarii in domeniul energiei pe axa Est-Vest, pornind de la principiile Cartei Europene a Energiei. Tratatul se bazeaza pe respectarea principiilor Pietei Interne a Energiei si reprezinta o extensie a acesteia la intreaga Europa si mai departe (Japonia este una din semnatare). O parte importanta a Tratatului se refera la eficienta energetica si problemele de mediu. Comertul cu energie intre partile semnatare este guvernat, conform Tratatului, de procedurile GATT, ceea ce inseamna ca tarile semnatare trebuie sa aplice aceste proceduri chiar daca nu sunt parte a Acordului GATT sau 7
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU OMC. Sunt prevazute articole care stabilesc conditiile de concurenta, transparenta, suveranitate, taxare si mediu, ca si articole dedicate protectiei investitiilor, 8 tranzitului de energie si tratamentului aplicat disputelor. Tratatul a intrat in vigoare in anul 1998. Cartea Verde a Energiei Comisia Europeana joaca un rol central in dezbaterea dintre diferitii actori de pe piata energiei, unii dintre ei dorind descentralizarea, iar altii, dimpotriva, asa cum s-a vazut anterior. Prima comunicare a Comisiei Europene care abordeaza chestiunea unei politici energetice comune dateaza din 1995 si s-a numit Cartea Verde For a European Union Energy Policy. I-au urmat, in acelasi an, Cartea Alba An Energy Policy for the European Union, apoi o noua secventa de comunicari in 1996 si 1997, numite Green Paper for a Community Strategy Energy for the Future: Renewable Sources of Energy, respectiv White Paper: Energy for the Future Renewable sources of Energy. Aceste documente stau la baza actualei politici energetice comune si a legislatiei europene create pentru a o pune in practica. Complexitatea problemelor legate de producerea energiei, transportul si consumul energiei a crescut mult in ultimile decenii, odata cu acutizarea problemelor globale de mediu, schimbarile climatice si epuizarea resurselor naturale. Pe langa acestea, Uniunea Europeana se confrunta cu cateva probleme specifice, intre care cea mai serioasa este cea legata de dependenta accentuata fata de resursele energetice de import. Aflata si sub presiunea angajamentelor asumate prin Protocolul de la Kyoto, Comisia Europeana a lansat in anul 2000 cea de-a treia Carte Verde Spre o strategie europeana a sigurantei in alimentarea cu energie. Raportul final asupra Cartii Verzi a Energiei, rezultat in urma unei dezbateri publice de o amploare fara precedent in ultimii 30 de ani, a fost prezentat de Comisia Europeana la 27 iunie 2002. Un moment recent care a dat semnalul unei accelerari in dezvoltarea politicii de energie comuna s-a petrecut la Consiliul European de la Barcelona (martie 2002), unde s-a decis liberalizarea totala a pietei de energie electrica pentru consumatorii industriali si comerciali incepand cu anul 2004. Cartea Verde a Securitatii Furnizarii Energiei este primul studiu energetic cu adevarat important realizat dupa anii 70 in spatiul european si reprezinta baza unei strategii energetice pe termen lung a Comunitatilor Europene. Scopul sau nu a fost sa prezinte solutii, ci sa atentioneze asupra starii actuale a sectorului de energie, precum si a implicatiilor si consecintelor consumului de energie asupra economiei si mediului inconjurator. Pentru a imbunatati siguranta in alimentarea cu energie si a raspunde in acelasi timp cerintelor de mediu (in special in problema schimbarilor climatice si a incalzirii planetei), Cartea Verde evidentiaza necesitatea ca sursele de energie regenerabila sa devina o parte tot mai importanta din structura productiei de energie. Pana in 2010, proportia surselor regenerabile ar trebui sa ajunga la 12 %, fata de 6 % in 1998. Sursele conventionale de energie cu potential poluant mai redus (pacura, gaz natural, energie nucleara) sunt reconsiderate, in sensul de a sprijini, prin ele, dezvoltarea de noi resurse energetice. Pe de alta parte, grija pentru mentinerea competitiei pe piata energiei nu da prea mult spatiu de manevra subventiilor de stat destinate stimularii producatorilor de energie din surse neconventionale. Din acest motiv, Comisia Europeana considera ca este necesara o minima armonizare in domeniul subventiilor. Promovarea energiei verzi prin certificare sau printr-o reforma a taxelor de mediu sunt doua dintre cele mai vehiculate modele. Dezbaterea lansata de Cartea Verde a conturat cateva directii de actiune, dupa cum urmeaza: Managementul cererii de energie electrica. Consumul de energie va trebui sa fie controlat si dirijat, indeosebi prin monitorizarea atenta a eficientei energetice si prin diversificarea surselor de energie primara. Stocurile de combustibil. In 2004, Uniunea largita va consuma peste 20% din productia mondiala de petrol. Pentru siguranta in alimentarea cu combustibili energetici, este necesara asigurarea de stocuri strategice de petrol si coordonarea utilizarii acestora, ca si solidaritatea intre S/M pe timp de criza. O abordare similara exista pentru stocurile de gaz. Siguranta alimentarii. Pentru asigurarea sigurantei in alimentare cu energie primara in Europa, s-a convenit crearea unui nou parteneriat energetic EU Rusia, care va contine prevederi legate de siguranta retelei, protectia investitiilor, proiecte majore de interes comun. Actualul Acord de Parteneriat si Cooperare UE-Rusia, semnat in decembrie 1997 pe o durata de 10 ani, are o putere redusa, mult sub puterea Acordurilor Europene incheiate cu statele in curs de aderare. Surse de energie noi si regenerabile. Acestea reprezinta in prezent doar 6 % din balanta energetica a UE. Daca se pasteaza trendul, ele vor acoperi numai 9 % din totalul consumului pana in 2030. Directiva privind promovarea energiei produse din surse de energie regenerabila, adoptata de Comisia Europeana in Noiembrie 2000, face un pas important spre atragerea interesului pentru investitii in surse alternative. Actul legislativ contine prevederi ce fac referire la programe de sprijin nationale pentru producatorii de energie pe baza de surse energetice regenerabile, in conditiile acordarii unor garantii de origine a electricitatii produse din aceste surse si suportarea costurilor tehnice pentru racordarea la retea a producatorilor de energie. Energia 8
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU nucleara. Temerile legate de incalzirea planetei au schimbat perceptia asupra energiei nucleare. Este un fapt recunoscut acela ca folosirea energiei nucleare si a celor regenerabile, impreuna cu eficienta energetica crescuta, conduc la limitarea efectului de sera al gazelor emise de combustibilii fosili. Abandonarea totala a energiei nucleare ar insemna ca 35 % din productia de energie electrica sa fie acoperita din alte surse. De aceea, optiunea nucleara ramane deschisa statelor europene care o doresc. Totusi, procesarea si transportul deseurilor radioactive ramane o chestiune inca nerezolvata. Noile tari membre si candidate care au reactoare vechi trebuie sa le inchida sau sa le modernizeze, asa cum este cazul grupurilor nucleare de la centrala Dukovany din Cehia sau Kozlodui din Bulgaria. Fiind un subiect de interes major, siguranta nucleara va face obiectul unor raportari regulate, se va elabora un standard de practici comune si un mecanism european de control si peer-review. Statele vor trebui sa-si construiasca sisteme nationale de depozitare a deseurilor radioactive. Piata interna de energie. Este singura care poate asigura competitia sanatoasa si garanta siguranta alimentarii cu energie, intarind competitivitatea economiei europene, dar necesita capacitati trans-frontaliere imbunatatite. Comertul cu energie in UE. Comertul acopera doar 8 % in cazul energiei electrice, si are inca nevoie de capacitati de interconectare. Exista un plan de dezvoltare a infrastructurii de gaz si retele electrice, si au fost identificate mai multe proiecte deinteres european. Conceptul global de siguranta in alimentare. Acest deziderat impune un efort de anticipatie pe termen lung si relatii intarite cu terte tari. Decuplarea consumului de cresterea economica, este o tendinta a politicii comune de energie, prin care se incearca reducerea sau stoparea influentelor negative ale sectorului de energie asupra mediului si vietii sociale. Instrumentul recomandat este folosirea eficienta a energiei. Protectia mediului si nevoia asigurarii unei dezvoltari durabile (concept lansat la Rio), au fost argumentele reconsiderarii energiilor noi si regenerabile pentru productia la scara industriala. Uniunea Europeana s-a angajat prin Protocolul de la Kyoto sa reduca emisia gazelor cu efect de sera cu 8 % pana in 2008-2012. Si totusi, in anii imediat urmatori semnarii documentului, nimic semnificativ nu s-a intimplat. Una din tarile care si-a luat in serios angajamentele de la Kyoto a fost Germania, care mai mult decat alte tari membre, si-a impus un obiectiv extrem de ambitios prin reducerea emisiior de gaze cu efect de sera cu 21 %. Bazele unei Politici Energetice a Uniunii Europene a fost lansata in anul 2007 odata cu comunicarea catre Consiliul European a documentului O politica energetica pentru Europa. Obiectivele Strategice ale UE in cadrul acestei politici energetice in perspectiva anului 2020 sunt de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera cu 30% in tarile dezvoltate, cu un angajament de 20% pentru tarile membre UE. Aceasta strategie face parte din comunicatul ambitios al Comisiei Europene de a limita schimbarile climatice cu 2 grade pana in anul 2020. Din lista masurile care vin in sprijinul tintelor propuse de UE sunt si: Planul de Actiune pentru Eficienta Energetica, continand masuri care ar duce la o reducere a consumului energiei primare de 20% pana in anul 2020 Harta de parcurs a energiilor regenerabile, comunicata de Comisia Europeana in ianuarie 2007, stabiliea strategia pe tremen lung a Uniunii Europene pentru producerea energiei regenerabile. Scopul acestei strategii este de a sprijini UE pentru a-si indeplini ambele obiective: de crestere a securitatii furnizarii energiei si reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera. Cu aceasta Harta de Parcurs, Comisia Europeana stabileste o parte importanta a viziunii sale strategice asupra viitorului energiei in Europa. Aceasta cauta sa accelereze cresterea importantei energiei regenerabile si propune ca UE sa atinga o contributie de 20% in mixul de energie din sursele regenerabile de energie pana in anul 2020. Dezbaterile au continuat si in anul 2008 cand Comisia Europeana a propus dezbaterii Parlamentului realizarea planului strategic pentru tehnologia energiei care se doreste a sprijini la realizarea obiectivelor si a face fata provocarilor acestui sector prin: cresterea activitatilor de cercetare, pe termen scurt care sa reduca costurile tehnologiilor existente si sa le imbunatateasca performantele, iar pe termen lung prin sprjinirea dezvoltarii de noi tehnologii cu emisii scazute de carbon. In noiembrie 2008 Comisia Europeana a iesit cu propunerea realizarii Planului de actiune pentru securitate si Solidaritate Energetica a Uniunii Europene si a prezentat un pachet amplu pe problematica energiei pentru o noua lansare a politicii de securitate energetica in Europa, care sa sustina propunerea tintelor energetice 20-20-20 care urma sa fie propusa aprobarii Statelor Membre in decembrie 2008. In decembrie 2008, Consiliul European a adoptat o politica integrata pentru energie si schimbarile climatice, care include tinte ambitioase pentru anul 2020 care spera sa aseze Europa pe calea spre un viitor sustenabil cu reducerea carbonului, economii eficiente din punct de vedere energetic prin: Reducerea gazelor cu efect de sera cu 20% (fata de anul 1990) Reducerea consumului de energie cu 20% prin cresterea eficientei energetice Acoperirea in proportie de 20% a consumului de enrgie din surse regenerabile. 9
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU 2.2 Legislatia romaneasca Prin Tratatul de aderare semnat de Romania la 25 aprilie 2005, la Luxemburg, tratatele constitutive ale Uniunii devin parte integranta a legislatiei Romaniei, iar principiul suprematiei dreptului comunitar asupra dreptului intern devine aplicabil si in tara noastra. Din acest motiv, stadiul alinierii legislatiei interne la acquis-ul comunitar se impune ca o necesitate, orice discrepanta intre normele unionale si legislatia romaneasca putand sa creeze dezechilibre in piata interna. Din punct de vedere legislativ, in unele domenii impactul pe care il va avea integrarea este mai mare decat in altele. Unul dintre aceste domenii este energia. Scopul principal al politicii energiei al Comisiei Europene consta in dezvoltarea procesului de regenerare a energiei, in special a energiei produse cu ajutorul vantului, a apei, a energiei solare si biomasei. Comisia Europeana justifica acest obiectiv prin precizarea a catorva motive si anume: Energia astfel obtinuta are un rol important in reducerea emisiilor de dioxid de carbon (CO2) un obiectiv major al Comisiei Europene. Dezvoltarea schimbului de energie sporeste sprijinirea industriei. Totodata, ajuta la imbunatatirea securitatii schimbului de energie prin reducerea dependentei Comunitatii de sursele de energie de import. Reinoirea surselor de energie se asteapta a fi mult mai econome in comparatie cu sursele de energie competitive, estimandu-se in termen de la mediu la termen lung. Nevoia Comunitatii de a sprijini inlocuirea surselor de energie este evidenta. Cateva tehnologii, in special energia vantului, dar si hidroenergia pe o scara mai mica, energia biomasei si aplicatiile solar-termale sunt viabile si competitive din punct de vedere economic. Celelalte, in special energia fotovoltica (constand in paouri de silicon care genereaza electricitate pe baza solara) depind numai de volumul produs si de cererea economiei. Programul Comunitatii Europene intitulat White Paper for a Community Strategy stabileste o strategie prin care se dubleaza schimbul de energie regeneratain domeniul consumului de energie in Uniunea Europeana pana in 2010 (adica de la 6% in pezent la 12%), incluzand si un program de atingere a acestor obiective in formatul unui plan de actiune. Cele mai importante caracteristici ale planului de actiune pot fi considerate aspecte precum masurarea pietii interne in sfera fiscala, reinoirea politicilor Comunitatii care au suefrit schimbari in producerea si distribuirea de energie regenerabila, propuneri pentru intarirea colaborarii intre statele membre. Masurile legislative si actiunile luate la nivel national pentru utilizarea surselor regenerabile de energie. Prin adoptarea Cartii Verzi Spre o strategie europeana pentru siguranta in alimentarea cu energie se incurajeaza si se subliniaza necesitatea depunerii unor eforturi considerabile in vederea restrangerii folosirii combustibililor fosili si dezvoltarii de surse alternative de energie. Astfel, se precizeaza ca sursele regenerabile de energie pot contribui efectiv la cresterea resurselor interne de energie, devenind astfel o prioritate a politicii energetice comunitare. Tintele asumate la nivel European privind utilizarea energiilor regenerabile se regasesc si ele in masurile legislative nationale. Prin Directiva 2001/77/EC privind Promovarea energiei electrice produsa din surse regenerabile pe piata unica de energie, statele membre adopta o politica de incurajare a productiei de energie electrica din surse regenerabile si de stimulare a agentilor economici care valorifica astfel de surse. Principalele directii de actiune ale Directivei 2001/77/EC constau in: cresterea gradului de valorificare a surselor regenerabile de energie in productia de energie electrica stabilirea unei cote tinta a consumului de energie electrica produsa din surse regenerabile de energie adoptarea de proceduri adecvate pentru finantarea investitiilor in sectorul surselor regenerabile de energie simplificarea procedurilor administrative privind implementarea proiectelor ce valorifica sursel regenerabile de energie Primele masuri luate de Guvernul Romaniei in intampinarea recomandarilor si legislatiei Europene au fost legate de liberalizarea sectorului energetic.
10
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU Deschiderea pietei de energie electrica a inceput in anul 2000, iar din anul 2005 toti consumatorii, cu exceptia celor casnici au devenit eligibili, ceea ce corespunde unui grad de deschidere a pietei de energie electrica de 83,5%. Liberalizarea integrala a pietei de energie electrica, inclusiv pentru consumatorii casnici a avut loc la data de 01.07.2007. Cateva din cele mai importante masuri legislative luate de Guvern pentru liberalizarea pietei enetriei electrice dar si pentru sustinerea producerii de energie regenerabila: Legea nr. 199/2000 republicata in Monitorul Oficial nr. 954/27.11.2006 privind utilizarea eficienta a energiei. Aceasta are drep scop crearea cadrului legal necesar pentru elaborareasi aplicarea unei politici nationale de utilizare eficienta a energiei, in conformitate cu prevederile Tratatului Cartei energiei, ale Protocolului Cartei energiei privind eficienta energetica si aspectele legate de mediu,si cu principiile care stau la baza dezvoltarii durabile. Legea cuprinde un capitol intitulat Stimulente fiscalesi financiare pentru activitati care conduc la cre[terea eficientei energetice, care prevede ca, pentru finantarea investitiilor care au ca obiectiv principal cresterea eficientei energetice, consumatorii de energie pot beneficia de sprijin financiar din Program de pana la 50% din valoarea proiectului. La aliniatul (2) se prevede ca autoritatile administratiei publice localesi centrale pot finanta lucrari pentru cre[terea eficientei energeticesi pe baza unui contract de performanta incheiat cu terti. Acordarea de stimulente financiare pentru promovarea eficientei energetice se face cu respectarea legislatiei in vigoare cu privire la acordarea ajutorului de stat. Hotararea nr. 941/29 august 2002 privind organizarea si functionarea Agentiei Romane pentru Conservarea Energiei (ARCE). Acesta este organ de specialitate la nivel national in domeniul eficientei energetice, cu personalitate juridica, autonomie functionala, organizatorica si financiara, in subordinea Ministerului Industrieisi Resurselor, cu finantare din venituri extrabugetaresi din alocatii de la bugetul de stat. ARCE are, printre altele, urmatoarele atributii si responsabilitati principale: elaborarea politicii nationale de utilizare eficienta a energiei; promovarea surselor noi, regenerabile de energie: biomasa, eoliana, geotermala, minihidro, solarasi altele. Hotararea nr. 443 din 10 aprilie 2003 privind promovarea productiei de energie electrica din surse regenerabile de energie, publicata in Monitorul Oficial nr. 288 din 24 aprilie 2003. Aceasta implementeaza in legislatia romana Directiva 2001/77/EC privind promovarea producerii de energie electrica din surse regenerabile de energie si stabileste cadrul legal necesar promovarii programului de crestere a contributiei surselor regenerabile de energie la productia de energie electrica. Romania isi propune in articolul 3 ca ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie la consumul national brut de energie electrica sa ajunga la 30% pana in 2010. Hotararea nr. 1892 din 4 noiembrie 2004 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie. Prevederile prezentei hotarari se aplica energiei electrice produse din urmatoarele surse de energie regenerabile: energie hidro produsa in centrale cu o putere instalata mai mica sau egala cu 10 MW, puse in functiune sau modernizate incepand cu anul 2004, energie eoliana, solara, geotermala, biomasa, a valurilor, precum si hidrogen produs din surse regenerabile de energie. Directiva UE 2003/30/CE (mai 2003) privind promovarea si folosirea in transporturi a biocombustibililor si a altor combustibili regenerabili. Romania a adoptat directiva UE prin HG 1844 din 2005, asumandu-si obiectivul ca pana la 1 ianuarie 2007 sa inregistreze o cota de consum de biocarburanti de 2% din totalul combustibililor consumati la nivel national, cota urmand sa creasca gradual pana la 5,75% pentru 2010si pana la 20% pentru 2020. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal roman. Aceasta prevede la art. 201 scutiri pentru uleiuri minerale. Conform art. 201 litera (l)si art. 23.8 din Hotararea nr. 44/2004, cu modificarile la zi, biocarburantii produsi in totalitate din biomase sunt scutiti total de la plata accizelor. In conformitate cu prevederile art. 3 din Hotararea nr. 1844/2005, biodieselul face parte din categoria biocarburantilor, fiind definit de lege ca ester metilic, de calitatea motorinei, produs din ulei vegetal sau animal, in vederea utilizarii ca biocarburant. Pentru sustinerea producerii energiei electrice din resurse energetice regenerabile, din anul 2005 a fost stabilit un mecanism de promovare bazat pe certificate verzi, prin care furnizorii achizitioneaza certificate in cote obligatorii, proportional cu volumul de energie electrica vanduta consumatorilor. Au fost stabilite urmatoarele cote obligatorii, ca valori procentuale anuale din consumul brut de energie electrica: pentru anul 2006-2,2%,pentru anul 2007 3,74%, pentru anul 2008-5,26%, pentru anul 2009-6,78% si incepand cu anul 2010-8,3%.
11
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU Lansata in dezbatere publica la mijlocul anului 2007 de catre Ministerul Economiei si Finantelor, Strategia nationala in sectorul energetic pentru perioada 2007-2020 a fost aprobata de guvern in septembrie 2007. Principalul obiectiv al strategiei vizeaza acoperirea integrala a consumului intern de energie elctrica si termica, in conditii de crestere a securitatii energetice a tarii si de dezvoltare durabila. Strategia isi propune ca pana in anul 2010, consumul intern brut de energie sa fie asigurat in pondere de 11% din surse regenerabile. O alta tinta a politicii energetic Europene preluata in strategia energetic nationala se refera la reducerea consumului de eneregie si eficienta energetica prin care economiile de energie finala ar trebui sa fie de 9% intro perioada de 9 ani (2008 - 2016) Promovarea utilizarii biocarburantilor Tintele stabilite in Romania in privinta utilizarii biocarburantilor, sunt urmatoarele: Pana la sfarsitul anului 2010, procentul de utilizare a biocarburantilor din totalul continutului energetic al carburantilor utilizati in transport va fi de cel putin 5,75% (tinta stabilita prin Directiva 2003/30/EC); Pana in anul 2020, procentul de utilizare a biocarburantilor va fi de cel putin 10 %, in conditiile utilizarii noilor generatii de biocarburanti. Dintre masurile recente luate de Guvernul Romaniei pentru sprijinirea obiectivelor strategice de promovare a utilizarii surselor regenerabile se inscrie programul pilot Casa Verde, un proiect al Ministerului Mediului. A fost aprobat prin Ordinul ministrului mediului si dezvoltarii durabile nr. 1.339/2008, avand ca obiectiv finantarea de la Fondul pentru mediu a proiectelor de inlocuire sau completare a sistemelor clasice de incalzire cu sisteme care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana sau alte sisteme care conduc la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului, beneficiari fiind operatorii economici, composesoratele, ocoalele silvice, unitatile administrativ-teritoriale, unitatile si institutiile de invatamant, persoanele fizice, asociatiile de locatari si organizatiile neguvernamentale.
Legea 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii de energie din surse regenerabile aduce celor interesati in producerea de energie verde clarificari extrem de importante cu privire la conditiile si termenele de aplicare a schemei de remunerare privind energia din surse regenerabile, creand posibilitatea planificarii investitiilor pe termen mediu si lung. Legea 220/2008 abroga implicit o serie de alte acte normative care contin reglementari asemanatoare si isi propune sa asigure un cadru de reglementare unitar, coerent si stabil pe termen lung (pana in 2030).
Romania si-a armonizat in parte legislatia nationala pentru a raspunde angajamentelor asumate in legatura cu necesitatea atingerii tintelor de utilizare a energiei regenerabile Au fost adoptate masuri pentru asigurarea indeplinirii tintelor asumate pentru o pondere de 33% a energiei regenerabile din totalul energiei electrice consumate, acordandu-se prioritate livrarii in retea a energiei provenite din surse regenerabile (Legea 220/2008) A fost creat cadrul legislativ pentru promovarea utilizarii biocombustibililor Au fost luate masuri care sa sustina strategia nationala energetica 2007-2020: Programul Casa Verde, programul de reabilitare termica a locuintelor, finantarea valorificarii resurselor regenerabile frin Programul Operational pentru Cresterea Competitivitatii Economice
12
3. Stadiul actual privind utilizarea SRE, la nivel european si in Romania: tehnologii, performante, capacitate instalata prognoze, bariere
Actualul sistem energetic al UE este puternic dependent de combustibilii fosili. Ponderea acestora in consumul total de energie a scazut usor intre anii 1990 si 2005: de la 83 % la 79 %. Mai mult de 54% din consumul de energie primara in 2005 a fost importat, dependenta de importuri crescand in mod constant de la nivelul de 51% in 2000. Dependenta are o crestere rapida in special pentru gazele naturale si carbune. Importurile de gaze naturale au reprezentat 59 % din totalul de gaze naturale utilizate pentru obtinerea energiei in 2005, in timp ce in cazul energiei bazate pe procesarea carbunelui, importurile s-au situat la nivel de 42 %. Importurile de titei, ce au crescut de la 84% in 2000 la 87% in 2005 datorita cresterii accentuate a cererii din partea sectorului de transport, reflecta situatia grava si lipsita de alternative a reservelor de titei ale UE. Cel mai mare exportator de energie catre UE este reprezentat de Rusia, aceasta livrand in 2005 18.1% din consumul total de energie primara al UE-27. Rusia furnizeaza 24 % din energia produsa pe baza de gaz, 28 % din energia produsa pe baza de titei si se situeaza pe locul doi la exporturile de carbune dupa Africa de Sud, cu 10% din energia produsa pe baza de carbune. Intre 1990 si 2005 consumul final de electricitate a crescut cu o medie de 1,7%/an in timp ce consumul final de energie a crescut doar cu 0,6 %/an. Totusi, poate fi observata o schimbare in mix-ul energetic al Europei. Astfel, energiile regenerabile inregistreaza cele mai inalte rate de crestere anuala, cu o medie de 3,4 % in perioada 1990-2005. Pe al doilea loc se situeaza gazele naturale cu o rata de crestere de 2,8% in aceeasi perioada. Rata de crestere anuala a consumului de titei a incetinit in special in ultimii ani, datorita inlocuiri partiale a titeiului cu carbune si gaz. Trecerea la gaz, in contextul cresterii cererii de energie electrica, a adus cu sine beneficii in ceea ce priveste protectia mediului dar a sporit in acelasi timp dependenta UE fata de importurile de gaz. Astfel, consumul de gaze naturale a crescut in perioada 1990 - 2005, cu peste 30 %. Mix-ul consumului primar de energie variaza in mod considerabil intre tarile UE. Acesta este strict dependent de necesitatile privind importurile dar si de nivelul de securitate energetica al acestora. De pilda, Malta si Cipru importa titei pentru a-si satisface aproape total necesarul de energie primara, in timp ce Suedia are un necesar energetic de doar 35%, bazat pe combustibili fosili, majoritatea acestora fiind importati. Aceste exemple contrasteaza cu situatia per ansamblu a UE-27, unde 79% din consumul de energie primara provine din gaz 24,6%, titei 36,7% si carbune 17,7 %. Dependenta UE fata de importurile de combustibili fosili din tari non-UE a crescut constant in perioada 2000 2005. Volumul total de importuri de gaze naturale, carbune si petrol, ca pondere in consumul total de energie primara a crescut de la 50,8 % in 2000 la 54,2 % in 2005. Gazul natural si carbunele au inregistrat cele mai mari cresteri in aceasta perioada aproximativ 7% in importuri. Cel mai mare exportator de energie catre UE este reprezentat de Rusia, aceasta livrand in 2005, 18.1% din consumul total de energie primara al UE-27. Aceasta se situeaza pe locul doi la exporturile de carbune, dupa Africa de Sud. Norvegia se situeaza pe locul doi printre exportatorii de petrol si gaz, insumand 9% din consumul de energie primara al UE. Cat de rapid sunt implementate tehnologiile pentru energii regenerabile in Europa Tehnologiile bazate pe energii regenerabile au in general un impact mai scazut asupra mediului decat combustibilii fosili, desi exista anumite semnale de alarma in ceea ce priveste sustenabilitatea ecologica a anumitor tipuri de biocombustibili. In ultimii ani, acest sector a inregistrat cresteri substantiale insa vor fi necesare eforturi sustinute pentru atingerea obiectivelor 2020. In 2005, energiile regenerabile au insumat 6,7 % din consumul total de energie primara al UE-27, comparativ cu 4,4 % in 1990. In aceeasi perioada, ponderea energiei regenerabile in consumul final a crescut de la 6,3 % in 1991 la 8,6 % in 2005. Energia eoliana ramane dominanta, reprezentand 75% din capacitatea regenerabila instalata, in 2006 (excluzand energia produsa de biomasa si hidrocentralele mari). Cele mai mari cresteri in acest domeniu au fost inregistrate in Germania, Spania si Danemarca, acestea producand 74 % din intreaga capacitate eoliana instalata a UE-27. In acealsi an Germania a produs 89% din energia fotovoltaica instalata si 42 % din energia termala instalata. Ponderea energiei regenerabile in consumul final de energie variaza in mod seminificativ intre tari: de la peste 25 % in Suedia si Finlanda, la 2% in Marea Britanie, Luxembourg si Malta. Tarile noi aderate au inregistrat cresteri rapide ale acestor ponderi, de peste 10 procente in cazul Estoniei sau Romaniei. 13
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU Din 1990 pana in 2005, productia de energie regenerabila a crescut in medie cu 2,7%/an insa aceasta crestere semnificativa a fost partial neutralizata de cresterea cereri si consumului de energie, in aceeasi perioada. Scenariile realizate cu ajutorul modelelor POLES, WEM si PRIMES arata ca este de asteptat ca ponderea energiilor regenerabile sa creasca la 10% pana in 2020 si 18% in 2030. Alte scenarii, bazate pe politici mai restrictive previzioneaza o pondere de 13 % in 2020 si peste 24 % in 2030. Aceasta evolutie va fi sustinuta de asemenea de imbunatatirea generala a eficientei energetice la nivel european. Estimarile variaza seminficativ, in functie de modelul sau scenariul utilizat, deoarece acestea pornesc de la ipoteze diferite in ceea ce priveste costurile, preturile combustibililor, tehnologiile sau ritmul de imbunatatire a eficientei energetice. Atingerea noilor tinte in ceea ce priveste energia regenerabila va necesita eforturi substantiale pentru a face saltul de la nivelul de 8,5% in 2005 la 20% in 2020, din consumul final de energie. Pentru a atinge acest nivel, 15 dintre statele membre ale UE vor trebui sa isi imbunatateasca ponderea energiilor regenerabile in consumul final de energie cu peste 10%, comparativ cu nivelul anului 2005. Aceste tinte pot fi atinse, in primul rand prin reducerea cererii de energie a Europei. Desfasurarea energiilor regenerabile O parte a directivelor privind energia regenerabila au intrat deja in vigoare, incluzand Directiva privind promovarea electricitatii din energii regenerabile (EC, 2001b) si Directiva privind promovarea bio-combustibililor (EC, 2003b). Aditional, se asteapta ca aceste politici sa fie dublate la nivel national, dupa adoptarea din 2008 a pachetului privind schimbarile climatice si energia, care a impus tinte totale de 20% din consumul final de energie. Este recunoscut faptul ca rezultatele aplicarii tehnologiilor regenerabile depind in mare masura de contextul fizicogeografic si de circumstantele socio economice ale fiecarui stat membru. Noile politici ale UE lasa statelor membre posibilitatea de a decide asupra proportiilor in ceea ce priveste sectorul electric si cel termic, in atingerea obiectivului de 20%. In 2005, energiile regenerabile au insumat 6,7 % din consumul total de energie primara al UE-27, comparativ cu 4,4 % in 1990, aceasta situatie conducand la reducerea nivelului emisiilor de CO2. Totusi, cresterea consumului general de energie, in termeni absoluti, a neutralizat efectele benefice asupra mediului, rezultate din utilizarea energiei regenerabile. In ciuda progreselor vizibile inregistrate pana in prezent, atingerea tintei de 12 % pana in 2010 va necesita eforturi suplimentare intense. Avand un cadru politic stabil, cu grafice si obiective clare comunitatea de investitori poate fi implicata mai activ in acest proces. Astfel, in Danemarca, aproape toata energia regenerabila este produsa pe baza de vant si biomasa, reprezentand 16% din consumul primar de energie. Aceasta realizare a fost posibila prin implementarea unei combinatii de taxe si subventii care a favorizat energiile regenerabile in detrimentul energiei produse pe baza de combustibili fosili. Cresterea energiei eoliene in Germania s-a datorat in principal aplicarii unui tarif special de alimentare. Alte exemple pozitive pot fi gasite de asemenea in Finlanda, Suedia sau Letonia. Ponderea surselor de energie regenerabila in consumul final de energie a crescut constant incepand cu 1990 atingand 8,6% in anul 2005. In ceea ce priveste sectorul regenerabil de incalzire, principalele tehnologii care au contribuit la cresterea ponderii energiilor regenerabile in consumul final au fost biomasa si in mica masura energia solara si pompele de caldura. Ponderea biocombustibililor in combustibilii folositi in transport a inceput sa creasca in mod semnificativ doar din 2000 ca raspuns la noile tinte ale UE (EC, 2003b). Ponderea energiilor regenerabile in consumul final de energie variaza intre state de la aproape 40% la 0 in unele cazuri. Progrese substantiale au fost realizate de Lituania, Letonia, Romania si Estonia care au reusit sa isi imbunatateasca ponderea cu aproape 10% comparativ cu 1991, 10 alte state membre reusind in aceeasi perioada sa isi dubleze aceasta pondere. Totusi, din 1991 pana in 2005 aceasta pondere a scazut in unele state membre, datorita in primul rand cresterii rapide a cererii si consumului de energie si pe de alta parte datorita fluctuatiilor in productia de hidroenergie, determinate de perioadele de seceta. Productia de energie regenerabila este in continuare dominata de marile hidrocentrale (> 10 MW), care au produs in 2005 peste doua treimi din energia regenerabila a EU-27. Ponderea celorlalte energii regenerabile este: 17 % biomasa si reziduri, 15 % energie eoliana, geotermala 1,2 % si solara 0,3 %. Exista diferente semnificative in ceea ce priveste aceste ponderi, in statele membre. In 2005, dintre tarile EU-27, Austria, Suedia si Letonia detin cele mai mari ponderi de electricitate regenerabila in consumul brut de energie, incluzand hidrocentralele mari. Danemarca detine cea mai mare pondere in acest sens, daca sunt excluse marile hidrocentrale. Majoritatea domeniilor energiilor regenerabile au cunoscut o crestere accelerata incepand cu anul 2000. Cresterea in domeniul energiei solare fotovoltaice a fost determinata in special de avansul acestora in Germania, in timp ce Suedia a dezvoltat mai mult sectorul geotermal. Energia eoliana a inregistrat in schimb o incetinire a ritmului de crestere, in tarile UE, proiectele de parcuri eoliene fiind dezvoltate in afara granitelor UE. Energia
14
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU eoliana a suferit la randul ei descresteri datorate schimbarilor climatice, ce au determinat cantitati reduse de precipitatii. Puterea totala instalata in 2006 a EU-27 a fost de aproximativ 48 000 MW. Germania detine cea mai importanta capacitate instalata, desi rata anuala de crestere a noii capacitati instalate a scazut in ultimii ani. Spania ocupa locul al doilea in aceasta privinta, insa are in vedere schimbarea cadrului legislativ, datorita cresterii pretului energiei electrice. Desi Germania, Spania and Danemarca raman cei mai importanti producatori de energie eoliana, cu puteri instalate de 20 622 MWe, 11 615 MWe si respectiv 3 135 Mwe, acestea nefiind singurele tari care instaleaza capacitati mari de energie eoliana, exemplul lor fiind urmat de tari precum Franta, Marea Britanie, Irlanda, Olanda si Portugalia. Piata energiei solare fotovoltaice ramane heterogena si puternic dependenta de progresele din Germania, aceasta fiind liderul mondial in producerea de celule fotovoltaice, mult in fata Statelor Unite si Japoniei. In timp ce progresele din Germania se datoreaza in special cadrului politic favorabil, Spania a urmat acest trend datorita contextului geografic favorabil si a unei bune piete in domeniu. In ceea ce priveste microhidrocentralele, dezvoltarea acestora a fost limitata in 2006 de constrangerile impuse de Directiva cadru privind domeniul apelor. In schimb, energia oceanica incepe sa creasca in importanta atat in Europa cat si in alte parti. Astazi, 90 % din puterea produsa de curentii oceanici este produsa in Franta, la Rance Tidal Power Plant (240 MW). Proiecte similare se afla in analiza in Portugalia si Marea Britanie. In 2005 a luat fiinta Asociatia Energiei Oceanice, al carui obiectiv este sprijinirea dezvoltarii tehnologiei energiei oceanice si a pietei acesteia. Centrul European pentru Energie Marina a decis recent sa utilizeze tehnologii de modelare pentru a studia nivelul apelor, curentilor si valurilor, acestea fiind testate in Insulele Orkney situate la nord-est de Scotia. In 2006, comparativ cu 2005 electricitatea geotermala a crescut cu 10 MW, atingand un volum de 855 MW. Italia ramane cel mai mare producator, cu o energie instalata de aproximativ 810 MW. Portugalia si Franta se situeaza mult in urma Italiei in ceea ce priveste capacitatea instalata de electricitate geotermala dar detin mai multa capacitate de caldura instalata. Capacitatea totala instalata a caldurii geotermale a inregistrat in 2006, 2 236.3 MWth cu 5,2 % mai mult decat in 2005. Energia solar termala a urmat acelasi trend ascendent in ultimii ani, Germania continuand sa aiba cea mai extinsa piata, cu mai mult de 1.5 milioane m2 instalati in 2006. Aceasta evolutie pozitiva a avut loc chiar si in contextul reducerii subventiilor pentru sistemele de incalzire solara, la jumatate, in perioada 2006 2007. De asemenea, situata pe locul al doilea, Franta a realizat o crestere de 300 000 m2 in 2006, piata energiei solar termale crescand cu 83.1 % comparativ cu anul 2005. Situatia in Romania La nivelul anului 2005, in Romania 17,8% din energia electrica consumata provenea din surse regenerabile si 3,2% din consumul final de energie dupa tipul de combustibil utilizat, celelalte resurse alternative nefiind mentionate ca avand o contributie in productia si consumul final de energie la nivel national.3 Strategia Energetica a Romaniei pentru perioada 2007-2013 face o estimare a potentialului teoretic al Surselor Regenerabile de Energie SRE din Romania, conform tabelului de mai jos:
Tabel 1
Sursa Energie solara Energie eoliana Energie hidro Din care sub 10MW Biomasa si biogaz
Aplicatie Energie termica Energie electrica Energie electrica Energie electrica Energie termica Energie electrica Energie termica
Potentialul utilizabil, se spune in aceeasi lucrare, al acestor surse Este mult mai mic, datorita limitarilor tehnologice, eficientei economice si a restrictiilor de mediu. Potrivit ultimelor evaluari (2007), potentialul hidroenergetic tehnic amenajabil al Romaniei este de 36.000 GWh/an din care, raportat la situatia actuala a
3
www.energy.eu
15
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU preturilor din piata de energie se pot valorifica, in conditii de eficienta economica, circa 30.000 GWh/an (potential economic amenajabil). La finele anului 2006 puterea instalata in centrale hidraulice era de 6.346 MW, energia de proiect pentru anul hidrologic mediu fiind evaluata la 17.340 GWh/an. Astfel, gradul de valorificare a potentialului tehnic amenajabil este in prezent de 48%, iar al potentialului economic amenajabil este de 57,8%.
16
4. Potentialul resurselor regenerabila la nivelul Regiunii Centru. Particularitatile geografice ale Regiunii Centru
Situata in partea centrala a Romaniei, in interiorul arcului carpatic, in zona centrala a Romaniei, pe cursurile superioare si mijlocii ale Muresului si Oltului, Regiunea de Dezvoltare CENTRU este formata din 6 judete: Alba, Brasov, Covasna, Harghita, Mures si Sibiu. Cu o suprafata de 34 100 kmp, reprezentand 14,3 % din teritoriul Romaniei, Regiunea Centru ocupa pozitia a 5-a intre cele 8 regiuni de dezvoltare. Prin pozitia sa geografica, realizeaza conexiuni cu 6 din celelalte 7 regiuni de dezvoltare, inregistrandu-se distante aproximativ egale din zona ei centrala pana la punctele de trecere a frontierelor.
Figura 1 Harta incadrarii administrative a Regiunii CENTRU O analiza a potentialului resurselor regenerabile la nivelul Regiunii Centru trebuie sa se axeze pe o cunoastere geografica complexa a regiunii, atat din prisma componentelor si a particularitatilor cadrului natural, cat si a interpretarii unor harti complexe de modelare spatiala. Potentialul resurselor regenerabile (energia eoliana, solara, geotermala, microhidroenergia si biomasa) se afla in stransa legatura cu particularitatile reliefului, a climei, a hidrografiei, a solurilor, si a vegetatiei. Pentru o mai mare obiectivitate se vor analiza particularitatile geografice ale Regiunii Centru individual, pentru cele doua mari diviziuni ale reliefului. Muntii Carpati din Regiunea Centru prezinta un potential in valorificarea resurselor energetice in special pentru energia eoliena, microhidroenergie si biomasa (din masa lemnoasa), in schimb Depresiunea Colinara a Transilvaniei dispune de un potential ridicat in valorificarea energiei solare si a biomasei, in special pentru producerea de biocombustibil, bioetanol. 4.1 Principalele caracteristici ale reliefului Regiunii Centru Relieful joaca un rol esential in identificarea resurselor regenerabile de energie. Prin pozitia, orientarea, altitudinea, etajarea sa, relieful prezinta o serie de particularitati. Relieful Regiunii Centru cuprinde parti insemnate din cele trei ramuri ale Carpatilor Romanesti, si Depresiunea Colinara a Transilvaniei. Zona montana se intinde pe 47% din suprafata Regiunii Centru, ocupand partile de est, sud si vest ale regiunii. Pe teritoriul Regiunii Centru, la limita cu Regiunea Sud, se gaseste al doilea varf din Romania: Vf. Negoiu (2535 m) situat in masivul Fagaras. Reliefului ii este recunoscut astfel rolul deosebit in ansamblul elementelor fizico-geografice, tinandu-se seama de: - armonia morfologica a reliefului, modul aproape ideal in care se imbina cele trei mari trepte de relief, Carpatii, Dealurile si Podisurile, Campiile; - dispozitia concentrica a acestor trepte;
17
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU puternica influenta exercitata de altitudine asupra caracteristicilor climatice, care influenteaza in mod hotarator apele, invelisul vegetal, asociatiile de fauna si solurile, realizandu-se o etajare complexa, foarte caracteristica pentru Regiunea Centru, atat la nivelul fiecarui element natural cat si al intregului peisaj; influenta destul de clara a celor trei mari trepte de relief asupra particularitatilor social- economice ale regiunii, populatia incercand mereu si reusind intr-o masura destul de avansata sa valorifice cat mai eficient resursele naturale specifice fiecarei unitati. Aceasta a permis constituirea in timp a unor peisaje geografice umanizate caracteristice pentru fiecare treapta, in special in ceea ce priveste tipurile de asezari umane, structura agriculturii, distributia spatiala a exploatarilor forestiere, a industriei extractive, valorificarea potentialului hidroenergetic si turistic natural.
Figura 2 Harta fizico-geografica a Regiunii CENTRU 4.1.1 Particularitati ale diviziunilor si subdiviziunilor Muntilor Carpati din Regiunea Centru Muntii Carpati din Regiunea Centru dispun de un potential privind valorificarea unor tipuri de resurse energetice alternative. Pentru a identifica aceste zone este necesara o scurta descriere a principalelor unitati si subunitati de relief. Se va scoate in evidenta particularitatile impuse de orientarea culmilor, diferentele de altitudine, complexitatea formelor de relief (munti, depresiuni intramontane, culoare depresionare, etc) In urma evolutiei tectonice si structurale dar si a modelarii subaeriene se definitiveaza relieful carpatic, fiind incadrat in categoria muntilor mici si mijlocii, avand in cateva locuri altitudini ce depasesc 2500 de metri. Fara a atinge anvergura morfogenetica a proceselor naturale, interventiile antropice au fost si mai ales au devenit in timp destul de puternice, atat in muntii propriu-zisi cat si, mai ales, in depresiunile intramontane. Forme de relief antropic sunt specifice, in primul rand, ariilor de extractie, unde excavatii la zi sau forme negative rezultate din prabusiri, in unele arii cu exploatari subterane, se asociaza cu acumulari de tip halda. De asemenea, nivelari, taluzari, tasari secundare s-au produs in ariile locuite, succesiuni de baraje masive fragmenteaza vaile amenajate in scopuri hidroenergetice complexe, iar retelele de drumuri sunt insotite de debleuri si rambleuri. A1. Carpatii Orientali A1.1 Grupa Transilvano-Moldoveana (Grupa Centrala) Prin caracterisiticile generale, Grupa Centrala infatiseaza in modul cel mai potrivit personalitatea Carpatilor Orientali, fiind foarte bine puse in evidenta: paralelismul culmilor si orientarea acestora in directia NV SE, tripla zonalitatea petrografica care merge pana la izvoarele Trotusului, prezenta pe lungimi considerabile a vailor longitudinale sau oblic, dar si a multor sectoare de vai transversale, ele avand rol semnificativ in sculptarea a numeroase depresiuni, culoare, pasuri de culme si vale.
18
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU Muntii vulcanici din aceasta grupa constituie unitatea cea mai extinsa si unitara dintre muntii vulcanici de la noi din tara. In aceasta categorie se inscriu sudul muntilor Calimani, Muntii Gurghiu si Harghita (1800 m). In sudul Muntilor Calimani este prezent Defileul Muresului, important culoar transversal (35 km) intre Toplita si Deda. Muntii Gurghiului incep de la Defileul Deda-Toplita si tin pana la izvoarele Tarnavelor Mari. Spre est, vin in contact cu Depresiunea Giurgeu printr-un abrupt de 200-300 m, in vest ajung pana la Depresiunea Transilvaniei. Trei masive importante ce se prezinta sub forma unor peninsule care patrund in spatiul Depresiunii Brasov sau o limiteaza fata de unitatile vecine sunt Muntii Persani, Baraolt si Bodoc. Altitudinile variaza foarte mult, coborand pana la 600-700 de metri, dar exista si cateva locuri unde aceasta depaseste 1500 de metri. Existenta unor depresiuni intramontane au dus la conturarea particularitatilor orografice, topoclimatice, hidrografice, edafice, bigeografice si mai ales socio-economice. Amintim in acest sens cateva depresiuni intramontane a caror altitudine scade de la nord spre sud : 950-750 m in Borsec, 850-650 m in Giurgeu, 750-600 m in Ciuc. A.1.2 Grupa Curburii Carpatii Curburii se caracterizeaza prin extensiunea maxima a rocilor sedimentare (flis) in cadrul Carpatilor Romanesti, ceea ce a determinat o scadere semnificativa a altitudinilor. Mozaicarea petrografica a determinat altitudini diferentiate. In nord, spre Depresiunea Brasov, sunt prezente unele trepte margiale situate in jurul a 1000m. Fragmentarea reliefului, patrunderea retelei de vai dinspre sud, interventia accentuata a factorului antropic au contribuit la evidentierea mai multor subunitati. Pe teritoriul Regiunii Centru se afla muntii Vranecei, Muntii Timisului si Depresiunea Brasov. Muntii Vrancei sunt marcati de o serie de localitati marginale: Covasna, Zabala, Ghelnita, Ojdula si Bretcu.Muntii Bretcului, subunitate a Muntilor vrancei, sunt situati in vestul Muntilor Vrancei, la contactul cu Depresiunea Rau Negru. Sunt munti scunzi cu suprafete de nivelare intinse, fragmentati de afluentii scurti ai Raului Mare. In extremitatea vestica a Carpatilor de la Curbura se detaseaza masivele Postavaru (1779 m) si Piatra Mare (1843 m). Situata aproximativ in centrul tarii, si in SE Regiunii Centru, Depresiunea Brasov este o arie de discontinuitate intre Carpatii Orientali si cei Meridionali, fiind cea mai intisa depresiune intramontana din Carpatii Romanesti (2004 kmp) si una dintre cele mai reprezentative. O privire generala asupra depresiunii de pe oricare din muntii din jur desvaluie netezimea acestuia si zidul muntos ce o strajuieste aproape de jur imprejur si care o domina cu peste 1300 m in sud, 120 m in est si 500 m in nord si vest. Depresiunea Brasov se caracterizeaza printrun relief cu o dispunere aproximativ concentrica. A.2 Carpatii Meridionali Dintre cele trei ramuri ale arcului carpatic, Carpatii Meridionali sunt cei mai impunatori din punct de vedere al altitudinii si masivitatii, detasandu-se ca o unitate morfologica bine definita. Cele mai mari inaltimi nu se dispun insa pe axa mediana, care ar fi trebuit sa corespunda cumpenei apelor, ci se situeaza la nord de acesta, in masivele Bucegi, Fagaras si Parang. A.2.1. Grupa Bucegilor In extremitatea estica a Carpatilor Meridionali masivele Bucegi, Piatra Craiului, Masivul Leaota, culoarele depresionare Bran, Rucar, reprezinta o unitate teritoriala bine definita din punct de vedere geografic. Limitele acestei unitati sunt conturate de abrupturi tectonice si structurale pe care vegetatia, solurile si modul de utilizare a terenurior le accentueaza. Denivelari de peste 1000 m apar in partea de nord intre Bucegi si Muntii Clabucetelor sau intre Piatra Craiului si Depresiunea Brasov.Desfasurat sub forma unui amfiteatru cu deschidere sudica, Muntii Bucegi este delimitat de abrupturi ce depasesc frecvent 1000 m fata de zonele limitrofe. Limita nordica este cea mai impunatoare, culmile dominand cu 1200-1400 m Culoarul Rasnovei. A.2.2 Grupa Fagarasului Portiunea Muntilor Fagarasului cuprinsi pe teritoriul Regiunii Centru se caracterizeaza prin altitudini mari, peste 2500 m, pante accentuate fata de unitatile limitrofe, culoarele de vale si depresiunile marginale formeaza elemente majore care delimiteaza net aceasta unitate. Versantii nordici se caracterizeaza printr-o energie mare de relief. A.2.3 Grupa Parangului
19
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU Doua subdiviziuni sunt cuprinse in perimetrul Regiunii Centru: Muntii Sureanu si Muntii Cindrel. Muntii Sureanu prezinta o evidenta asimetrie orografica: inaltimile maxime sunt in culmea Vf. lui Patru (2130). Culmile muntoase inalte se ramnifica in trei directii, despartite de vai adanci, dispuse radiar. Muntii Sureanu ocupa partea sudica a judetului Alba. O parte insemnata din judetul Sibiu este ocupata de Muntii Cindrel. Intregul relief este sculptat intr-o alcatuire geologica uniforma care a favorizat mentinerea formelor rotunjite. In ansamblu, sunt doua unitati asimetrice, formate din cate o culme principala cu altitudine ce depaseste 2000 m, din care se ramnifica culmi secundare netezite, cu altitudini joase, ultima treapta fiind de 800-900 m care se termina printr-un abrupt spre valea Oltuluisi spre depresiunile Sibiului si Apoldului. A3. Carpatii Occidentali A.3.1 Muntii Apuseni Complexitatea petrografica, fragmentarea accentuata, altitudini reduse care au permis umanizarea pana pe cele mai inalte culmi, etc sunt cateva dintre trasaturile ce definesc personalitatea geografica a Muntilor Apuseni. Muntilor Apuseni se incadreaza in categoria muntilor mici si mijlocii, altitudinile nedepasind 1600 m. Principalele diviziuni cuprinse in Regiunea Centru sunt: Depresiunea Zlatna care este situata intre doua lanturi muntoase :muntii Metaliferi de origine vulcanica, cu varful Jidov cu o inaltime de peste 900 m si de Muntii Trascau, munti formati prin incretire din care se remarca varful Dambau cu o inaltime de 1.369 m Muntii Metaliferi sunt situati in partea de sud a Muntilor Apuseni, la nord de valea Muresului, fiind limitat in partea de est de valea Ampoiului. Altitudinile sunt medii sunt 900-1000 m. Muntii Bihor, situati in partea de nord-vest a judetului Alba se caracterizeaza printr-un relief complex: inaltimi ce depasesc 1500 m, relief carstic (relieful carstic de suprafata scoate in evidenta multimea cheilor, in cuprinsul carora intalnim un topoclimat specific) fragmentare si orientare radiara a culmilor montane. 4.1.2 Particularitati ale diviziunilor si subdiviziunilor Depresiunii Colinare a Transilvaniei din Regiunea Centru
Depresiunea Colinara a Transilvanie este cea mai mare depresiune din interiorul arcului carpatic. Are un relief colinar, de unde denumirea de "colinara. Este marginita de cele trei ramuri carpatice, care isi iau numele dupa pozitia fata de aceasta zona depresionara: Carpatii Orientali (in est), Carpatii Meridionali (in sud) si Carpatii Occidentali (in vest). Datorita evolutiei si structurii geologice, depresiunea colinara a Transilvaniei este formata din doua zone relativ concentrice, diferite: Zona centrala prezinta un relief aproape orizontal si domol asemanator unui relief de podis (Podisul Transilvaniei) Zona marginala aflata la contactul cu aria montana este formata din depresiunii submontane (in vest si sud) sau o succesiune de depresiuni si dealuri (in est), asemanatoare Subcarpatilor, de unde si denumirea de Subcarpatii Transilvaniei B1. Podisul Transilvaniei In Regiunea Centru, Podisul Transilvaniei este format din: Campia Transilvaniei, o campie in sens agricol, ea fiind o regiune deluroasa relativ neteda, cu vai scurte pe care s-au amenajat iazuri Podisul Tinavelor, situate la sud de raul Mures, fiind format din doua mari diviziuni: Podisul Hartibaciului si Podisul Secaselor. B1.1 Campia Transilvaniei Campia Muresana este cuprinsa in teritoriul din valea larga a Muresului, la sud, pana la interfluviul Mures Somes, in nord. Altitudinea medie a reliefului este 250 m. Relieful este definit ca fiind unul colinar, directionat in general de la nord spre sud, cu o energie relativ redusa si cu vai largi si netede, caracterizate printr-un potential ridicat de inmlastinire, acoperit pe zone foarte restranse cu vegetatie forestiera.
20
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU B.1.2 Podisul Tarnavelor Dealurile Tarnavei Mici sunt extinse intre Culoarul Muresului in nord si Culoarul Tarnavei Mici in sud. Diferentierile de pozitie, altitudine, latime si structura permit evidentierea a trei sectoare in cadrul acestei subunitati: Dealurile Faraului, Cucerdea- Cerghid si Nirajului. Culoarul Tarnavei Mici, in profil transversal se caracterizeaza printr-o clara asimetrie, determinata de abaterea constanta spre dreapta Dealurile Tarnavei Mari corespund subunitatii cuprtinse intre culoarele Tarnavei Mici si Tarnavei Mari, inchisa in unghiul de confluenta a acestora la Blaj. Extinderea longitudinala a subunitatii permite separarea a trei sectoare : Dealurile Blajului, Dumbravenilor si Nadesului. Culoarul Tarnavei Mari ( aproximativ 110 km, Vanatori Blaj ) formeaza axa principala si unitara a Podisului Tarnavelor, a intregii Depresiuni a Transilvaniei, dezvoltat aproape in totalitate pe stanga raului, inspre podisurile Hartibaciului si Secasului. In raport cu litologia si structura, de-a lungul culoarului , se pun in evidenta unele sectoare de largire, separate de altele de ingustare. Podisul Hartibaciului se desfasoara intre Tarnava Mare la nord si Depresiunea Fagaras si Depresiunea Sibiu la sud. Lunca Hartibaciului se caracterizeaza prin latimi reduse, de-a lungul celor 90 km ai sai, evidentindu-se patru sectoare. In general relieful este accidentat. Podisul Secasului caracterizat prin netezime si prin suspendare fata de culoarele si depresiunile inconjuratoare. Se evidentiaza mai multe subunitati: Podisul Straja, Cergaului, Gorganu- Gruiu, Amnasului, Culmea, respectiv Culoarul Visei. B2. Dealurile si depresiunile submontane B2.1 Subcarpatii Transilvaniei Dealurile Reghinului reprezinta compartimentul grefat pe Valea Muresului si unii dintre afluentii acesteia in sectorul de la iesirea Muresului din munte (Deda) si pana spre Targu Mures. Componenta joasa a unitatii este reprezentata prin depresiunile Valenii de Mures, Reghin si Gurghiu, in cadrul acestor depresiuni fiind bine dezvoltat relieful de terase. Dealurile Sangeorgiu de Padure si Sovata. Este bine evidentiata de la est la vest, Depresiunea Sovata Praid, aliniamentul inaltimilor Bichis sau Becheci (1080 m) , Piatra Siclod (1028 m). Datorita altitudinilor de peste 1000 m se remarca prezenta aglomeratelor vulcanice, si o zona colinara inspre Podisul Transilvaniei, formata din largi unitati depresionare, zona fiind cutata in domuri cu zacaminte de gaz metan. Unitatea Dealurilor Odorheiului si Homoroadelor se caracterizeaza printr-un relief accentuat fragmentat, reprezentat prin depresiuni si culoare relativ inguste, insotite de masive deluroase inalte. Unitatea apartine bazinelor hidrografice ale Tarnavei Mari si Oltului. B2.2 Depresiunile sudice Depresiunea Fagaras (Tara Fagarasului sau Tara Oltului ) situata in zona marginala de sud a Depresiunii Dolinare a Transilvaniei, intrand in contact direct cu muntii Fagaras (2000 m). Este delimitata la nord de Podisul Hartibaciului, care este la randul sau o subdiviziune a Podisului Tarnavelor, la est de muntii Persani, la vest de depresiunea Sibiului si la sud de muntii Fagaras. Depresiunea este drenata de la est la vest de raul Olt. Depresiunea Sibiu-Saliste este regiunea intramontana in care se situeaza orasul Sibiu si zonele limitrofe, cunoscute sub denumirea generica de Marginimea Sibiului, fiind constituita din doua compartimente, Depresiunea Sibiu si Depresiunea Saliste. Reprezinta unitatea axata pe Cibin si cei doi afluenti care coboara de pe versantele nordice ale muntilor Candrel, Saliste si Sadu. Depresiunea Apoldului situata la vest de depresiunea Sibiului, are caracter colinar, fragmentare accentuata, instabilitate si procese active. Culoarul depresionar din vest Culoarul Alba Iulia-Turda (Sectorul Alba Iulia-Aiud ) axat pe cursul Ariesului Inferior si al Muresului Mijlociu, reprezinta o unitate geografica complexa, fiind situat intre doua zone cu bogatii insemnate, respectiv sarea din cutele diapire si gazul din strucutra de domuri din vecinatate si aurul din muntii Metaliferi.
21
Particularitatile reliefului Regiunii Centru un suport in identificarea resurselor alternative de energie Lipsit de campii propriu-zise, relieful Regiunii Centru cuprinde parti insemnate din cele trei ramuri ale Carpatilor Romanesti (aproape jumatate din suprafata regiunii), zona colinara a Podisului Transilvaniei si zona depresionara de contact intre zona colinara si cea montana. Altitudinea reliefului si directia dominanta a maselor de aer joaca un rol esential in valorificarea resurselor energetice eoliene. Analizand particularitatile reliefului se pot identifica cateva zone montane din partea de est, sud si vest a Regiunii Centru in cuprinsul carora exista posibilitatea valorificarii resurselor energetic eoliene. Amintim in acest sens: zona Muntilor Apuseni, datorita influentelor climatice vestice, cu vanturi permanente zona muntilor Fagaras (peste 2500m), Cindrel, sudul Muntilor Calimani, Muntii Gurghiu, Harghita, datorita altitudinilor ridicate, existand locuri in care aceastea depaseste 2000m Pe baza unor masuratori in teren se poate stabili daca exista potential energetic in Subcarpatii Transilvaniei si dealurile submontane din Depresiunea Colinara a Transilvaniei. Podisul Transilvaniei detine un potential energetic solar si biomasa, acesta fiind analizat in detaliu in raport cu particularitatile bio-pedo-climatice ale zonei. Altitudinea reliefului determina etajarea pe verticala a vegetatiei, in zona montana diferentiendu-se 3 mari etaje de vegetatie forestiera (etajul stejarului, etajul fagului si etajul coniferelor). Exista un potential ridicat de valorificare energetica a materialelor rezultate in urma prelucrarii lemnului.
4.2 Clima Regiunii Centru Din punct de vedere climatic Regiunea Centru se incadreaza in climatul temperat continental moderat. Datorita pozitiei in teritoriul Romaniei si a Europei, clima Regiunii Centru este nuantata de influentele climatice exterioare. Pe cea mai mare suprafata din regiune se resimt influentele climatice vestice (Muntii Apuseni si Depresiunea Colinara a Transilvaniei), pe o fasie ingusta din partea de nord a Carpatilor Orientali, in timpul iernii sunt prezente influentele baltice. Altitudinea Carpatilor Meridionali si Orientali joaca un rol de barare in calea influentelor de ariditate ce vin dinspre estul Europei. Factorii geografici joaca un rol esential in identificarea particularitatilor climatice. Principalul factor care influenteaza distributia parametrilor climatici il constituie relieful. Dintre caracterisiticile fizice de baza ale reliefului (altitudinea, orientarea versantilor in raport cu pozitia Soarelui si cu deplasarea maselor de aer, tipul formei de relief, strucutra petrografica) altitudinea se dovedeste a avea rolul cel mai important in distributia parametrilor climatici. In functie de atitudine in Regiunea Centru se disting doua mari etaje climatice: de dealuri si podisuri si de munte. In tabelul de mai jos sunt enumerate atat unitatile de relief in cuprinsul carora intalnim topoclimate complexe dar si principalele tipuri de topoclimate specifice celor doua etaje climatic din Regiunea Centru.
Tabel 2
Unitatea de relief
Topoclimate complexe in: Culoarul Muresului Campia Transilvaniei Depresiunile din sudul si estul Transilvaniei Podisul Tarnavelor Muntii Bihor - Vladeasa Muntele Mare Muntii Fagaras Muntii Calimani (S) Muntii Harghita-Baraolt
Topoclimate de: -lunca si vale -culoare -terase -piemonturi - cueste -vai inguste -vai largi -defile, culoare, chei -piemonturi -creste alpine - culmi muntoase principale
22
Depresiunea Brasov
Raportat la Romania si Uniunea Europeana, Regiunea Centru dispune de un potential energetic eolian modest, in schimb potentialul energetic solar poate fi valorificat pe suprafete relative mari. Pentru identifica acestor zone este necesara o analiza a principalilor parametrii climatici si a factorilor geografici ce influenteaza clima in regiune. Pe baza datelor climatice obtinute din atlasele climatice, agentii internationale de meteorologie si climatologie, dar si metode geografice s-au realizat harti bazate pe metode avansate de analiza si modelare spatiala. La nivel national s-au realizat harti generale de identificare a potentialului eolian si solar, acestea avand la baza doar parametrii climatici. ADR Centru a realizat pe baza unor metode GIS avansate harti de modelare a potentialului eolian si solar, avand la baza o metodologie si analiza proprie in functie de particularitatile Regiunii Centru. Regiunea Centru dispune de un potential energetic regenerabil relativ valorificat pe baza resurselor climatice. Pentru a identifica aceste zone se vor analiza particularitatile climatice atat pentru zona montana cat si pentru zona de deal si podis. 4.2.1 Particularitatile climatice ale Muntilor Carpati din Regiunea Centru
Definitorii pentru climatul carpatic sunt diferentierea altitudinala, gradul de fragmentare a reliefului, orientarea culmilor montane si efectul acestor factori asupra rezultantei medii a interferentei influentelor climatice exteriare. Datorita masivitatii si inaltimilor, Carpatii Meridionali au rol de barare in calea influentelor climatice exterioare. Carpatii Occidentali reflecta caracteristicile climatului cu puternice influente atlantice, cu vanturi permanente dinspre vest si bogate in precipitatii. In ariile cele mai joase, ale depresiunilor marginale si vailor largi, climatul (temperat continental) este uneori destul de asemanator cu cel al podisurilor sau al depresiunilor intra si extracarpatice. Zona montana propriu-zisa este puternic marcata de altitudine, clima fiind mai rece si mai umeda. Temperatura aerului are valori medii anuale de 60 80 C la contactul muntilor cu unitatile geografice invecinate (la altitudini de aproximativ 700 m). In situatiile exceptionale ale unor depresiuni intramontane de mari dimensiuni sau ale unor depresiuni/culoare de mica altitudine mediile termice cresc pana la 80 90 110 C. Odata cu cresterea altitudinii valorile acestui parametru scad, cu gradienti mai accentuati in sectoarele nordice si pe versantii umbriti, pana la aproximativ 50 C in jurul altitudinii de 1000 m, 20 C spre limita superioara a padurii (1700 m 1800 m) si valori negative mai sus de 2000 m. Precipitatiile cresc odata cu altitudinea. In aria de contact cu unitatile intra si extracarpatice cantitatea medie anuala este de aproximativ 700 mm/an, in palierul altitudinal 1400 m 1700 m depaseste 900 mm/an, iar mai sus de 2000 m ajunge la valori de 1400 mm 1500 mm/an. Datorita influentelor vestice in Muntii Apuseni cantiatea de precipitatii depaseste 1400 mm/an. Dinamica aerului este dominata de deplasarea maselor de aer de origine oceanica, dinspre vest si nordvest, din ce in ce mai active si mai constante pe masura cresterii altitudinii. In partea cea mai inalta a muntilor, pe fondul unei fragmentari morfologice reduse, miscarea aerului are caracteristicile dinamice ale atmosferei libere, asa dupa cum atesta frecventa extrem de redusa a situatiilor de calm inregistrate: 8% in Muntii Trascau. Caracteristicile fizice ale influentelor climatice exterioare, particularitatile orografice (topografia zonei) imprima aspectul general al climatului Carpatilor, cat si diferentierile lui regionale.La nivel local, circulatia aceasta este influentata insa foarte puternic, in primul rand, de morfologia montana. Pe masura ce altitudinea scade si gradul de fragmentare se accentueaza, culmile si culoarele de vale cu orientare diferita descompun si deviaza fluxurile principale. 4.2.2 Particularitatile climatice ale Depresiunii Colinara a Transilvaniei din Regiunea Centru
Depresiunea Colinara a Transilvaniei se inscrie in tipul climatului de dealuri si podisuri (joase si inalte), avand iarna un climat de adapost, datorita pozitiei din interiorul arcului carpatic. Este strabatuta de influentele oceanice, caracterizate de un climat umed si moderat termic. Precipitatiile insumeaza 600-800 mm anual. Predomina Vanturile de Vest, iar in Depresiunea Fagaras se manifesta Vantu Mare (un vant de tip foen). Vitezele 23
Analiza potentialului valorificarii energiilor regenerabile in Regiunea CENTRU medii anuale ale vantului oscileaza intre 2-3 m/s. In Campia Transilvaniei in lunile cu calm atmosferic (spre exemplu luna august) viteza vantului oscileaza intre 0.5-1.5 m/s. Datorita pozitiei geografice a Podisului Transilvaniei, aflat in interiorul arcului carpatic care ii confera un climat de adapost, a particularitatilor orografice si a conditiilor de topoclimat, in aceasta regiune geografica.O particularitate climatica esentiala o constituie frecventa inversiunilor termice, si manifestarile foehnale in sectorul culoarului depresionar Alba Iulia-Aiud. 4.2.3 Analiza potentialului energetic regenerabil pe baza resurselor climatice din Regiunea Centru