APARATUL LOCOMOTOR

Sistemul locomotor este alcatuit din sisteme care participa la sustinerea corpului, locomotie si la deplasarea diferitelor segmente ale acestuia.

Sistemul osos
In alcatuirea aparatului locomotor intra oasele si articulatiile care formeaza sistemul osteoarticular cu rol pasiv in miscare. Oasele sint piese dure, solide, care, articulate intre ele, formeaza sistemul osos (scheletul). Clasificare Oasele pot fi clasificate in: lungi, late si scurte, dupa raportul existent intre cele trei dimensiuni: lungimea, latimea sau grosimea. Oasele lungi formeaza scheletul extremitatilor si la ele predomina lungimea. Corpul unui os lung se numeste diafiza si este aproape cilindric. Cele doua extremitati, care sint mai voluminoase, se numesc epifize. Oasele late au doua dimensiuni latimea si inaltimea mai mari decit grosimea ele se gasesc la craniu, !azin etc. Oasele scurte au cele trei dimensiuni aproape egale se gasesc in regiunile cu miscari variate, de mica amplitudine, dar care necesita o mai mare soliditate (verte!rele, oasele carpiene, tarsiene etc). In afara celor trei categorii principale mai exista si alte grupe de oase, cum sint oasele pneumatice, care au in interiorul lor cavitati pline cu aer (maxilar, frontal etc). Se gasesc si oase care sint asezate in "urul articulatiilor sau in grosimea unui tendon (rotula).

epifiza frontal diafiza femur omoplat metacarpiene

Os lung

Os lat

Oase scurte

Os pneumatic

Structura osului $e o sectiune longitudinala facuta intr%un os lung se o!serva la periferia diafizei periostul, o mem!rana con"unctiva vascularizata cu rol in cresterea osului in grosime si refacerea tesutului osos la nivelul unef fracturi. &edesu!t se gaseste os compact, iar spre interior, la nivelul diafizei, se gaseste un canal central. In interiorul epifizelor, in locul canalului central apar lame osoase care se incruciseaza formind osul spongios. 'ceste lame formeaza structuri adaptate pentru rezistenta la tractiune si presiune, fiind orientate pe directia solicitarilor mecanice. Oasele late si cele scurte au la periferie un manson de tesut compact ce acopera osul spongios. (u au canal central. Canalul central al oaselor lungi adaposteste maduva oasoasa. In "urul canalului se afla o zona de tesut osos compact care are in structura sa osteane sau sisteme haversiene. In mi"locul osteonului se afla canalul )avers, tesut cn"unctiv si vase de sange. In "urul canalelor haversiene sunt dispuse #*%+* lamele osoase intre care se afla cavitati nmite osteoplaste in care se gasesc osteocitele. ,pifizele au in structura lor tesut spongios format din lamele osoase care se intretaie si delimiteaza spatii numite areole pline cu maduva rosie. -aduva osoasa prezenta in structura oaselor de diferite tipuri este de . feluri: rosie cu rol hematopoietic (oasele scurte, late si in epifiza oaselor lungi), gal!ena cu rol de rezerva (canaul central al diafizei oaselor lungi), maduva cenusie (in oasele persoanelor in varsta) prin transformarea ei in tesut con"unctiv fibros.

Compozitia chimica Compozitia chimica a tesutului osos este reprezentata schematic astfel: % apa +*+/0 si reziduu uscat 1/2*0. % din reziduul uscat numai 3*0 este su!stanta organica, 4*0 fiind su!stante anorganice. % su!stanta organica este reprezentata, in cea mai mare parte dintr%o pro teina cu molecula complexa numita oseina. % su!stantele anorganice sint reprezentate, alaturi de apa, de catre sarurile minerale, dintre care pozitia centrala o ocupa fosfatii de calciu ce se afla intr%un permanent schim! cu ionii de Ca si $ din sange.

Alcatuirea scheletului
oase articulatii

Oasele, in numar de +*4, legate intre ele prin articulatii, alcatuiesc scheletul. ,le se grupeaza in: scheletul capului scheletul trunchiului scheletul membrelor

Cea mai mare parte sint perechi, cele neperechi fiind asezate in planul de simetrie !ilaterala a corpului. Scheletul capului ,ste alcatuit din ++ oase dintre care 2 formeaza craniul cerebral (neurocraniul) ce contine encefalul, iar #3 formeaza craniul visceral sau fetei.

Neurocraniul , cu capacitate%medie de #3**%#/** cm., are forma unui ovoid cu partea posterioara mai voluminoasa si prezinta o baza si o bolta. &intre oasele care%# alcatuiesc, 3 sunt mediane si neperechi: frontal, etmoid, sfenoid, si occipital, iar 3 sunt perechi si asezate lateral: oasele temporale si parietale. Oasele !oltii sunt legate intre ele prin suturi. Sutura sagitala uneste oasele parietale, sutura coronara uneste frontalul cu oasele parietale, sutura lam!doida uneste parietalele cu occipitalul. 'cestea sunt suturi dintitate. Suturile care leaga parietalele de temporale sunt suturi solzoase.

frontal

parietale

Sutura coronara sfenoid

Oase nazale etmoid

sfenoid temporal lacrimal zigomatic Arc zigomatic

frontal etmoid

zigomatic occipital temporal maxila mandi!ula

Os nazal

vomerul maxila

Canal auditiv

mandi!ula

Craniu% vedere frontala

Craniu% vedere laterala

Osul occipital are o portiune verticala si una orizontala care incon"ura orificiul occipital; prin acesta canalul verte!ral se continua cu cutia craniana. $e portiunea orizontala se gasesc 2 condili occipitali, prin care se face articulatia cu prima verte!ra cervicala atlas. Viscerocraniul este format din 4 oase perechi (oasele maxilare, oasele palatine, nazale, lacrimale, zigomatice, cornetle nazale inferioare) si + oase neperechi (vomerul si mandi!ula).

Scheletul trunchiului Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrala (sira spinarii), sternul, coastele si articulatiile dintre ele . Coloana vertebrala ,ste scheletul axial situat in planul median posterior al corpului. In alcatuirea ei intra ...3 vertebre. &atorita statiunii !ipede coloana verte!rala prezinta cur!uri fiziologice dandu%i forma literei 5S6. Vertebra tip are doua componente: %una anterioara, corpul, avand forma aproape cilindrica %si una posterioara arcul vertebral, delimitandu%se intre acestea orificiul vertebral. 'rcul este legat de corpul verte!rei prin doi pediculi vertebrali, iar intre corpurile verte!rale sa gasesc discurile inter vertebrale, formatiuni fi!ro%cartilaginoase, care articuleaza corpurile verte!rale si permit indoirea coloanei verte!rale. $rin suprapunerea orificiilor verte!rale se formeaza canalul vertebral ce adaposteste maduva spinarii. -arginea superioara si cea inferioara a fiecarui pedicul prezinta cite o adancitura. $rin suprapunerea celor doua adincituri de la arcurile a doua verte!re succesive se formeaza de fiecare parte cite un orificiu inter vertebral, prin care ies nervii spinali. 'rcul verte!ral si pediculii prezinta proeminente numite apofize. ,xista doua feluri de apofize: % unele servesc pentru insertia muschilor: transverse, situate lateral % altele servesc la articulatia corpurilor verte!relor intre ele apofize articulare si sunt situate pe partile laterale ale arcului, doua superioare si doua inferioare.
'pofiza transversa 7eg. cervicala corp 7eg. toracala

apofiza spinoasa,

situata dorsal si doua apofize

7eg. lom!ara 'pofiza spinoasa 'pofiza spinoasa 'rc verte!ral Orificiul verte!ral corp 7eg. sacrala 7eg. coccigiana

'pofiza articulara

8orma si dimensiunile verte!relor sunt in concordanta cu functiile pe care le indeplinesc. 'stfel coloana se imparte in : regiunea cervicala (1), regiunea toracala (#+), regiunea lom!ara (/), regiunea sacrala(/), regiunea coccigiana (3 sau /). 'stfel, primele doua verte!re ale regiunii cervicale (1) prezinta modificari determinate de articulatia craniului la coloana verte!rala. $rima verte!ra numita atlas nu are corp este de forma inelara. $e ea se fixeaza, in doua cavitati articulare, cei doi condili occipitali. ' doua verte!ra numita axis prezinta pe fata superioara a corpului sau o proeminenta numita dinte (apofiza odontoida), care patrunde in partea anterioara a inelului atlasului. In miscarea de rotire a capului, craniul impreuna cu atlasul se roteste in "urul dintelui axisului.
'tlas 8atete articulare 9erte!ra toracala

'xis 'pofiza odontoida 9erte!ra lom!ara

Vertebrele toracale (#+) prezinta pe partile laterale ale corpului fatete de articulare pentru coaste, doua superioare si doua inferioare. Vertebrele lombare (/) sint cele mai voluminoase, iar apofizele transverse lipsesc. Se gasesc in schim! niste apofize care reprezinta resturi de coaste. Regiunea sacrala are cele / verte!re sudate, formind osul sacrum. 8ata posterioara, convexa, a osului sacrum este prevazuta cu creste sau linii transversale, rezultate din fuzionarea apofizelor verte!relor sacrale. $e fata anterioara si posterioara se vad 3 perechi de orificii prin care ies ramurile nervilor sacrali. $e laturi, osul sacrum se articuleaza cu oasele coxale .

Canal sacral

Sacrum

'pofize spinoase ;auri sacrale

<inii transversale coccisum

Coccisul este un os mic rezultat din fuzionarea a 3/ vertebre coccigiene ; el reprezinta un vestigiu al cozii. Sternul este un os lat, median si impar, situat in partea anteri oara a toracelui. &e partea superioara mai latita se articuleaza claviculele, iar pe marginile laterale prezinta 1 fete articulare in care se prind primele 1 perechi de coaste segmentul sau inferior, numit apendice xifoidian , ramane multa vreme cartilaginos. Coastele sunt in numar de #+, su! forma de arcuri osteocartilaginoase. Sunt formate dintr%un arc osos posterior si din cartila"ul costal anterior (care lipseste la perechea :I si :II).
Coaste% arc osos

stern

'pendice xifoidian

Coaste flotante

Cartilagiu costal

$rimele 1 perechi sint coaste adevarate care se articuleaza cu sternul , urmatoarele . perechi sint coaste false articulandu%se cu sternul prin intermediul cartila"ului coasteri 9II. =ltimele + perechi nu a"ung la stern, neavind cartila"e costale ele se numesc flotante (li!ere). $erechile de coaste II%I: se articuleaza dorsal cu + corpuri verte!rale alaturate in timp ce perechile I, :I si :II numai cu o singura verte!ra . $ortiunea toracala a coloanei verte!rale impreuna cu sternul si coastele alcatuiesc cutia toracica ce este separata de a!domen prin diafragma. Scheletul membrelor Scheletul membrelor superioare este format din + parti: scheletul centurii scapulare si scheletul mem!rului li!er. a) Centura scapulara. este partea care leaga mem!rul superior de torace si este formata din: clavicula, situata anterior si scapula (omoplatul) situata posterior. Clavicula Humerus

( Omoplat)

b)

Partea libera sau membrul superior propriu-zis are .

segmente: !ratul,

ante!ratul si mana. Scheletul bratului este alcatuit din humerus ; Scheletul antebratului este format din + oase: radius si ulna (cu!itus). 'ceste doua oase sint solidarizate intre ele printr%o mem!rana con"unctiva puternica membrana interosoasa. Scheletul mainii este constituit din oasele carpiene, metacarpiene si falange. Oasele carpiene in numar de 2 sint oase scurte, asezate pe doua randuri. ,le formeaza un "ghea! deschis spre palma, prin care trec tendoanele, vasele de singe si nervii, dinspre ante!rat spre mina. $rimul rand este format (dinspre degetul mare) din: scafoid, semilunar, piriform, 2

pisiform al doilea rand este format din: trapez, trapezoidal, osul mare si osul cu cirlig. -etacarpinele sunt in numar de / iar falangele sunt in numar de . la degetele II%9 si + la degetul I.
omoplat

humerus

ulna radius

Scheletul membrelor inferioare este format din centura pelviana si scheletul mem!rului
inferior. a) Centura pelviana formata dintr%un singur os, osul coxal , de fiecare parte, care provine din sudarea a trei oase primitive ilion, ischion si pubis. Cele doua oase coxale se articuleaza posterior cu sacrum si anterior, intre ele, la nivelul simfizei pubiene . Impreuna formeaza pelvisul (!azinul), care la femeie este !) mai larg si mai scund. Scheletul membrului inferior liber format din scheletul coapsei , al gambei si al piciorului .

-Scheletul coapsei este alcatuit din femur , cel mai lung os din corp. In partea anterioara a genunchiului se gaseste rotula . ,ste de forma unei lentile plan%convexe si cuprinsa in grosimea tendonului unui muschi numit cvadriceps . -Scheletul gambei este format din + oase fibula (peroneul) si tibia, legate intre ele, ca si la ante!rat, printr%o membrana interosoasa . -Scheletul piciorului este format din oasele tarsiene , in numar de 1 (calcaneul, talusul, navicuarul, cu!oidul si . cuneiforme), oasele metatarsiene si falangele.

>

$iciorul, adaptat pentru statiunea !ipeda, are o constructie in !olta atit in sens longitudinal cit si in sens transversal. In acest mod greutatea corpului este distri!uita prin aceste !olti catre punctele de spri"in ale piciorului pe sol. 'ceasta, impreuna cu existenta pieselor osoase mici articulate, asigura elasticitatea necesara pentru diferitele faze ale miscarii.
ilion pu!is ischion Simfiza pu!iana femur rotula ti!ie

fi!ula

Articulatiile
Oasele sint legate intre ele prin articulatii . &upa gradul de mo!ilitate posi!ila intre oasele care alcatuiesc o articulatie, acestea se impart in sinartroze si diartroze. Sinartrozele sunt articulatii in care nu este posi!ila mo!ilitatea. &eci nu au cavitate articulara Intre oasele ce se articuleaza se interpune un strat de tesut con"unctiv cartilaginos sau osos. 'stfel de articulatii se realizeaza prin suturi. In cazul suturilor dintate oasele se fixeaza prin dintaturi ce se intrepatrund, ca la oasele parietale ale cutiei craniene. <a nastere, la locul de intilnire dintre oasele parietale cu frontalul si respectiv cu occipitalul, se gasesc spatii mem!ranoase numite fontanele (anterioara si posterioara). In primele 4 luni de viata se inchide fontanela posterioara, iar cea anterioara, in "ur de + ani. ,le servesc pentru sporirea dimensiunilor !oltii craniene. In alte locuri, marginile oaselor sint lipsite de dinti, su!tiate si trecute unele peste altele ca niste solzi (suturi solzoase) asa cum este sutura dintre solzul osului temporal si osul parietal. Diartrozele sunt articulatii mo!ile. Cele cu mo!ilitate redusa se numesc amfiartroze. <a nivelul lor, intre oasele ce se articuleaza se interpune o formatiune fi!rocartilaginoasa (exemplu: articulatiile dintre #*

corpurile verte!rale, intre care se intercaleaza discurile interverte!rale). &esi mo!ilitatea dintre doua verte!re este redusa, totusi, prin insumarea miscarilor tuturor verte!relor, coloana, in ansam!lu, poate executa miscari complexe si de amplitudine variata. 9erte!rele dorsale sunt foarte putin mo!ile, iar cele sacrale sint complet imo!ile fiind sudate ele formeaza un os unic.
Capsula articulara 8ete articulare ligament

tendon Sinovie -em!rane sinoviala

muschi

'rticulatiile cu mo!ilitate mare se numesc artrodii . In componenta unei artrodii intra: fetele articulare ale oaselor, care sint acoperite cu un cartila" articular. &e asemenea, oasele sint legate intre ele prin capsula articulara, de constitutie fi!roasa, captusita pe fata interna cu o patura su!tire de celule care formeaza mem!rana sinoviala. 'ceasta secreta un lichid numit sinovie ce inlesneste alunecarea suprafetelor osoase. Intre oase si capsula se gaseste cavitatea articulara . Capsula este intarita de fascicule de tesut con"unctiv fi!ros, foarte puternice, numite ligamente. Cand intre capetele osoase ce se articuleaza exista nepotriviri de forma (de ex. la genunchi, articulatia temporo%mandi%!ulara si cea sterno%clavi%culara) se interpun formatiuni fi!rocartilaginoase numite meniscuri si discuri, care cori"eaza aceste nepotriviri. -iscarile de la nivelul articulatiilor mo!ile sint, in principiu, miscari de alunecare si rotatie. $rin efectuarea unor miscari fortate, in articulatii se pot produce intin deri si, uneori, smulgeri de ligamente, care caracterizeaza entorsele. ?ratamentul lor consta in aplicarea de !anda"e compresive. In cazuri mai grave oasele care participa pot parasi raporturile lor normale, rup capsula si ies din articulatie. in acest caz avem de%a face cu o luxatie. ,le se pot reduce prin manevre manuale sau chirurgicale, care aduc oasele in pozitia normala.

##

Rolul tesutului osos in organism

?esutul osos, alcatuind aparatul de sustinere a organismului, indeplineste in acelasi timp rol de protectie si rezistenta , face parte din aparatul de locomotie si reprezinta principalul depozit de minerale din organism. Structura si compozitia tesutului osos, ca si structura si arhitec tonica diferitelor piese care alcatuiesc scheletul, sunt perfect adaptate acestor functii. #. 'lcatuirea chimica a tesutului osos se caracterizeaza printr%o cantitate mica de apa si un bogat continut in saruri minerale , ceea ce confera acestui tesut duritatea necesara si rolul de aparat de sustinere . +. $rin rezistenta pe care o ofera tesutul osos, cutia toracica prote eaza organele de importanta vitala, ca inima si plaminii, iar cutia craniana, creierul (rol de aparare). .. Oasele formeaza componenta pasiva a aparatului de locomotie pusa in miscare contractiile muschilor. 3. Ca depozit de minerale un rol deose!it il "oaca tesutul osos in mentinerea echili!rului fosforului si calciului. /. $rin maduva rosie oasele genereaza o mare parte a elementelor figurate din singe. Deficientele morfofunctionale ale sistemului osos 'cestea tre!uie cautate in primul r@nd in tul!urari ale meta!olismului osos, in special in procesul de mineralizare si demineralizare, care la rindul sau, asa cum am aratat, se afla su! influenta activitatii hormonale si vitaminice. C@nd secretia glandelor paratiroide este prea intensa (hiperseeretia) hormo nul in exces mo!ilizeaza calciul din oase si se produce rarefierea tesutului osos. Oasele devenind fragile sint predispuse la fracturi. Sunt !inecunoscute si consecintele deficitului in vitamina &. 'cesta duce, la adult, la diminuarea procesului de mineralizare a oaselor, !oala numita osteo-malatie , iar la copii la !oala cunoscuta su! numele de rahitism . 7ahitismul poate aparea, fie din cauza unui aport insuficient de vitamina & in alimentatie, fie prin lipsa de expunere la razele solare. 7egiunile tropicale sint lipsite de rahitism. Aoala produce tul!urari complexe, iar sistemul osos este in primul rind afectat. Se produc deformari mai ales ale oaselor mem!relor inferioare. 7ahitismul se vindeca prin administrarea de vitamina &, prin expunerea la soare, in special in climatul marin si prin administrarea sarurilor de calciu. Bn afara de factorii hormonali si vitaminici, sint si alti factori care pot actiona asupra structurii si functiei osului. 'sa de exemplu, deformarile pot aparea ca o consecinta a pozitiei defectuoase a corpului in timpul lucrului, iar la scolari ca urmare a pozitiei necorespunzatoare in timpul scrisului Integritatea anatomica a oaselor poate fi compromisa prin factori externi, cum sint loviturile puternice care duc la fracturi . Oasele lungi sint in special expuse fracturilor, ele se pot rupe in doua sau prin

#+

mai multe fragmente care se pot aduce in pozitia normala. Cu a"utorul aparatului gipsat se realizeaza imo!ilizarea care favorizeaza consolidarea fracturii.

#.