Lalescu Competition Book

Vladimir Balan Monica P
rvan
CONCURSUL STIINTIFIC STUDENTESC
de rezolvari de probleme
TRAIAN LALESCU
Matematica - anii 2003-2008
Enunt uri si solut ii
= Bucuresti 2009 =
Referent i stiint ici:
Prof.univ.dr. Andrei Halanay
Prof.univ.dr. Vasile Iftode
Prefat a
Matematicianul Traian Lalescu.
Reputatul matematician roman Traian Lalescu, personalitate mar-
canta a stiint ei romanesti (12 iulie 1882 - 15 iunie 1929), a fost unul
dintre fondatorii teoriei ecuat iilor integrale si a publicat n 1910 mono-
graa de except ie Introducere n teoria ecuat iilor integrale, primul
tratat din lume de acest tip, devenit clasic n literatura de specialitate.
In lucrarile sale stiint ice, Traian Lalescu a adus contribut ii esent iale n
diverse ramuri ale matematicii, cum ar : ecuat iile funct ionale, seriile
trigonometrice, zica matematica, geometria, mecanica, algebra, istoria
matematicii.
Ca student al Facultat ii de Stiint e - Matematica din Bucuresti, Tra-
ian Lalescu i-a avut ca profesori pe renumit ii matematicieni Gheorghe
T it eica, Anton Davidoglu, Spiru Haret, Nicolae Coculescu si Emil Pangrati. Mai tarziu, aat
cu bursa de studii n Frant a, si ia doctoratul la Sorbona n 1908, cu except ionala sa teza Sur
l
equation de Volterra asupra ecuat iilor integrale, iar apoi si diversica studiile, obt inand si
diploma de inginer de la Scoala Superioara de Electricitate din Paris.
Reantors n tara, Traian Lalescu a devenit conferent iar si apoi profesor la Universitatea din
Bucuresti, iar din 1920 a organizat si condus Scoala Politehnica din Timisoara, devenind apoi
primul rector al acestei institut ii.
Traian Lalescu a scris lucrari de valoare n domeniul ecuat iilor integrale si al seriilor trigono-
metrice, a t inut cursuri si conferinte prin care a facut cunoscute Teoria relativitat ii si Calculul
Tensorial - preocupari foarte noi pe atunci, si a t inut cursuri de Teoria electromagnetismu-
lui.

In 1921, sub ndrumarea sa, a aparut primul numar al cunoscutei Reviste matematice din
Timisoara, n anul 1924 a scris manualul Calculul algebric, iar ntre 1920 si 1927 a scris cele
patru volume intitulate Tratat de geometrie analitica.
Traian Lalescu a fost ntemeietorul Institutului Politehnic Traian Vuia din Timisoara,
profesor universitatar, deputat de Caransebes si Membru al Academiei Romane.
Privitor la alte preocupari care contureaza prolul de except ie al personalitat ii sale, este bine-
cunoscut faptul ca Traian Lalescu desena frumos, canta la violoncel si traducea din limba ital-
iana; era bun prieten cu pictorii Nicolae Tonitza, Gheorghe Zamropol-Dall si sculptorul Cornel
Medrea, si a avut o nraurire puternica n evolut ia marelui pictor Corneliu Baba. De asemenea,
Traian Lalescu a fost primul presedinte al Clubului Universitar Bucuresti (astazi Sportul Stu-
dentesc), proaspat nint at n februarie 1916, sust inand mai apoi (dupa 1920) proaspat nint ata
Societatea Sportiva Politehnica din Timisoara.
Academicianul Gr.C.Moisil - parintele informaticii romanesti, l considera pe Traian Lalescu
unul din cei mai de seama matematicieni pe care i-a avut t ara noastra, unul din fauritorii scolii
matematice din Romania. Alte aprecieri notabile ale personalitat ilor vremii asupra lui Traian
Lalescu: inteligent a foarte vie a lui Lalescu i ngaduia sa atinga imediat miezul unei probleme;
de aceea textele lui au acea spontaneitate care le face deosebit de atragatoare (Emile Picard);
4
un adevarat animator care stia sa puna n evident a valoarea part ilor cele mai interesante ale
stiint ei matematice, care atragea, cu farmecul si caldura expunerii sale pe student i (Gheorghe
T it eica); Lalescu a cutreierat multe domenii ale matematicii..., a simt it nevoia de a se face util
n educat ia matematica scolara, universitara si politehnica, de a-i valorica si continua pe cei
care au pus bazele nvat amantului romanesc (Solomon Marcus).
Astazi, cinci licee din Romania (n Bucuresti, Hunedoara, Resita, Orsova si Branesti), precum
si cinci strazi (n Craiova, Drobeta-Turnu Severin, Oradea, Resit a si Timisoara) se mandresc sa
poarte numele lui Traian Lalescu.
Familia matematicianului a nint at fundat ia omonima, care promoveaza proiecte educa-
t ionale, stimuland potent ialul stiintic si creativ al tinerilor n diverse domenii de activitate
prin acordare de burse si premii, prin init ierea si sprijinirea concursurilor si a altor competit ii
culturale si stiintice, prin sust inerea de cursuri, training-uri si stagii de formare.
Drept omagiu adus marelui matematician Traian Lalescu, exista - ncepand cu anul 1985,
concursul interjudetean anual de matematica pentru elevii de gimnaziu si liceu din judet ele
Arad, Caras-Severin, Hunedoara si Timis.

In mediul universitar, exista n prezent un concurs
de matematica n Bucuresti (extins n ultimii ani la nivel nat ional) si un concurs de mecanica
teoretica (acoperind trei judet e din Banat), ambele concursuri purtand numele Traian Lalescu,
si ind adresate student ilor din anii I-II.
Numele omului de stiint a Traian Lalescu se alatur a personalitat ilor importante ale Romaniei
care au contribuit n mod esent ial la dezvoltarea scolii nat ionale de matematica si a cercetarii.
Scurt istoric al concursului student esc de matematica Traian Lalescu.
Concursul Student esc de matematica Traian Lalescu are loc anual n Universitatea Po-
litehnica din Bucuresti, ncepand cu 1996. Dorit init ial ca o reluare a fostei Olimpiade Student esti
- ntrerupta n 1989, acest concurs a primit dupa anul 2000 o noua forma, urmarind nu atat
vericarea not iunilor matematice abstracte, ci aprofundarea not iunilor din programa obligatorie
de matematica aplicata n tehnica, accentul punandu-se mai n special pe dezvoltarea logicii si
a structurilor algoritmice.
Pana n 2007, concursul s-a desfasurat independent, ecare centru universitar organizand
etapa sa locala, cu except ia centrului universitar Bucuresti, unde au existat doua etape: una
locala si una interuniversitara (organizata ntre trei universitat i tehnice: Univ. Politehnica,
Univ. Tehnica de Construct ii si Academia Tehnica Militara).

In anul 2007, echipa calicata n
urma concursului interuniversitar a participat n Cipru la concursul international SEEAMUS, de
unde s-a ntors cu premii - eveniment notabil care a atras atent ia asupra acestui concurs. Drept
urmare, n 2008 s-a organizat pentru prima data faza nat ionala a concursului Traian Lalescu
n Bucuresti, unde student ii calicat i la faza locala din Universitatea Politehnica Bucuresti au
luat multiple premii, 8 dintre acestia ind selectat i pentru lotul care a participat la concursul
internat ional student esc de la Atena, aducand t arii 2 medalii de aur, 4 de argint si 3 de bronz.
In Universitatea Politehnica Bucuresti, cea mai recenta edit ie a concursului Traian Lalescu,
specializarea matematica, a avut loc pe data de 13 decembrie 2008, avand patru sect iuni:
Anul I, prol electric - unde participa student ii anului intai de la facultat ile: Automatica
si calculatoare, Electronica si Telecomunicat ii, Energetica, Electrotehnica, Facultatea de
Inginerie n Limbi Straine (grupele de calculatoare si de telecomunicat ii), FSA (Facultatea
de Stiint e Aplicate);
Anul II, prol electric - unde sunt n competit ie student ii anului II de la aceleasi facultati
cu prol electric ment ionate mai sus;
5
Anul I, prol mecanic - unde participa student ii anului ntai de la facultat ile: Tanspor-
turi, Aeronave, IMST (Construct ii de Masini), ISB (Ingineria Sistemelor Biotehnice), SIM
(Stiint a si Ingineria Materialelor), IM (Inginerie mecanica), Facultatea de Inginerie n
Limbi Straine (grupele cu prol mecanic);
Anul II, prol mecanic - unde sunt n competitie student ii anului II de la aceleasi facultat i
cu prol mecanic ment ionate mai sus.
La ecare sect iune, lotul delegat pentru faza nat ionala - care va avea loc n luna mai 2009,
numara cate 5 student i premiant i. Universitatea Politehnica a avut o participare notabila la
fazele interuniversitare, dupa cum o dovedesc urmatoarele rezultate:
2005: 3 premii I, 3 premii II, 3 premii III, 3 ment iuni;
2008 (faza nat ionala): 2 premii I, 2 premii II, 2 premii III si 4 ment iuni.
Concursul Nat ional de Matematica Traian Lalescu.
Concursul Nat ional de Matematica Traian Lalescu este o init iativa promovatan anul 2008
de un grup de cadre didactice din Universitatea Politehnica din Bucuresti condus de Prof.Dr.
Andrei Halanay. Acest concurs si propune urmatoarele obiective:
1. Promovarea calitat ii n predarea matematicii si stimularea student ilor pentru abordarea
aprofundata a acestei discipline;
2.

Incurajarea tinerilor cu aptitudini pentru cercetarea matematica si evident ierea univer-
sitat ilor care depun eforturi pentru antrenarea student ilor n cercetarea stiint ica din
domeniul matematicii;
3. Cultivarea excelent ei n studiul matematicii la nivel universitar si reluarea unei tradit ii din
anii 1970-1990;
4. Ofera un criteriu pentru clasicarea universitat ilor din Romania;
5. Stabilirea unui criteriu de selectie pentru echipele care reprezinta Romania la concursurile
internat ionale pentru student i (de exemplu Concursul de Matematica Sud-Est European,
organizat anual de MASEE (Mathematical Society of South Eastern Europe) n Cipru sau
Olimpiada Internat ionala de Matematica pentru Student i).
Concursul de rezolvare de probleme pentru student ii din anii I-II va organizat n al treilea
sfarsit de saptamana din luna mai (sambata si duminica). Primele trei concursuri se vor desfasura
anual n Universitatea Politehnica din Bucuresti, urmand ca urmatoarele edit ii sa se organizeze
itinerant n alte centre universitare.
Sect iunile concursului nat ional sunt:
Sect iunea A. Facultat i de Matematica;
Sect iunea B. Facultat i de Automatica si Calculatoare, Fizica, Informatica, Electronica, In-
ginerie Electrica, Electrotehnica, Energetica, inclusiv departamentele cu predare n limbi straine
cu aceste prole.
Sect iunea C. Facultat i cu prol de Stiint e Aplicate, Mecanic, Chimie, Transporturi, Met-
alurgie, Construct ii, Economic (de toate formele), Biologie, inclusiv departamentele cu predare
n limbi straine cu aceste prole.
6
Programa concursului de rezolvari de probleme de matematica Traian Lalescu este urmatoarea:
Anul I.
Siruri si serii de numere reale, de numere complexe sau de funct ii;
Continuitate pentru funct ii de una sau mai multe variabile;
Convergent a uniforma a sirurilor si seriilor de funct ii;
Ortogonalitate, serii Fourier;
Diferent iabilitatea funct iilor de mai multe variabile; extreme; funct ii implicite;
Integrala Riemann uni- si multidimensionala, criterii de integrabilitate;
Integrale pe intervale nemarginite si pentru funct ii nemarginite, funct ii Euleriene;
Ecuat ii diferent iale de ordin I n dimensiune 1;
Ecuat ii diferent iale cu coecient i constant i si reductibile la acestea;
Spat ii vectoriale;
Calcul matriceal;
Elemente de geometrie vectoriala n spat iul euclidian 3-dimensional;
Conice si cuadrice.
Anul II.
Funct ii de variabila complexa;
Transformata Laplace;
Sisteme de ecuat ii diferent iale; stabilitate.
Manifestarea stiint ica nat ionala Traian Lalescu va include si o competit ie de lucrari pe
prol de cercetare stiintica matematica ale student ilor. Sect iunile acestei competit ii sunt
urmatoarele:
Analiza matematica;
Algebra si Geometrie;
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale; matematici aplicate;
Matematici discrete (grafuri, combinatorica) si Informatica.
Fiecare sectiune va acorda premii si ment iuni.
Culegerea de probleme.
Materialul inclus n aceasta culegere cont ine enunt urile si rezolvarile problemelor care s-au
dat la concursul student esc de matematica Traian Lalescu la fazele locala, interuniversitara si
nat ionala din ultimii ani.
Autorii mult umesc Profesorilor Andrei Halanay, Valeriu Prepelit a, Radu Urseanu si Laura
Matei din Universitatea Politehnica Bucuresti pentru sprijinul acordat n strangerea enunt urilor
si claricarea unor aspecte tehnice. De asemenea, si pe aceasta cale, autorii mult umesc pentru
efortul depus n tehnoredactarea textului, atat student ilor Stefan-Cosmin Corcoveanu si Bogdan-
Eugen Schneider din Facultatea de Inginerie n Limbi Straine (F.I.L.S.), cat si student ilor din
grupa de practica 2007-FSA-anul I din Facultatea de Stiint e Aplicate (F.S.A.) din cadrul Uni-
versitat ii Politehnica Bucuresti.
Autorii 25.02.2008
Cuprins
Enunt uri anul I [algebra liniara, geometrie analitica si analiza matematica] . . . . 9
Enunt uri - faza universitara (locala) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
Faza locala - an I - prolul mecanic (12.04.2003) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
Faza locala - an I - prolul mecanic (2004) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
Faza locala - an I - prolul electric (25.05.2005) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
Faza locala - an I - prolul mecanic (varianta) (13.05.2006) . . . . . . . . . . . . 17
Enunt uri - baraj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
Baraj - anul I (17.05.2005) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
Enunt uri - faza interuniversitara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
Faza interuniversitara an I - prolul mecanic (17.05.2003) . . . . . . . . . . . . . 22
Enunt uri - faza nat ionala anul I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
Faza nat ionala - an I - prolul mecanic (mai 2008) . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
Faza nat ionala - an I - prolul electric (mai 2008) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
Faza nat ionala - an I - Sect iunea A (mai 2008) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
Faza nat ionala - an I - Sect iunea A (rezerva 1) (mai 2008) . . . . . . . . . . . . . 27
Faza nat ionala - an I - prolul mecanic (rezerva 1) (mai 2008) . . . . . . . . . . . 29
Enunt uri anul II [functii complexe, ecuat ii diferent iale] . . . . . . . . . . . . . . . 31
Enunt uri - faza universitara (locala) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
Faza locala - an II - prolul mecanic (aprilie 2003) . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
Faza locala - an II - prolul electric (17.05.2003) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
Faza locala - an II - prolul mecanic (16.04.2005) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
7
8
Faza locala - an II - prolele mecanic si electric (15.12.2007) . . . . . . . . . . . . 36
Enunt uri - faza interuniversitara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
Faza interuniversitara an II - prolul mecanic (17.05.2003) . . . . . . . . . . . . . 38
Faza interuniversitara an II - prolul electric (21.05.2005) . . . . . . . . . . . . . 39
Enunt uri - faza nat ionala anul II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
Faza nat ionala - an I - prolele mecanic si electric (mai 2008) . . . . . . . . . . . 41
Rezolvari anul I [algebra liniara, geometrie analitica si analiza matematica] . . . 43
Rezolvari - faza universitara (locala) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
Faza locala - an I - prolul electric (2004) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
Faza locala - an I - prolul mecanic- varianta (13.05.2006) . . . . . . . . . . . . . 70
Rezolvari - baraj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
Baraj - anul I (17.05.2005) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
Rezolvari - faza interuniversitara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
Rezolvari - faza nat ionala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
Faza nat ionala - an I - prolul mecanic (mai 2008) . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
Faza nat ionala - an I - prolul electric (mai 2008) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
9
Rezolvari anul II [functii complexe, ecuat ii diferent iale] . . . . . . . . . . . . . . . 120
Rezolvari - faza universitara (locala) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
Faza locala - an II - prolele mecanic si electric (15.12.2007) . . . . . . . . . . . . 143
Rezolvari - faza interuniversitara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
Rezolvari - faza nat ionala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
Faza nat ionala - an I - prolele mecanic si electric (2008) . . . . . . . . . . . . . 170
Index . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
Enunt uri
CONCURSUL DE MATEMATIC
A TRAIAN LALESCU
Faza locala, anul I, prolul mecanic, 12.04.2003
I. Fie f : R
2
R denita prin f(x, y) =
_
x
2
e
y
2
/x
2
, x ,= 0
0, x = 0.
a) Studiat i continuitatea lui f n punctele (0, y), y R.
b) Studiat i diferent iabilitatea Frechet a lui f in (0, 0).
c) Calculat i derivatele part iale ale lui f si studiat i continuitatea acestora.
d) Fie g(x, y, z) = f(1,
_
x
2
+y
2
+z
2
). Sa se calculeze produsul scalar ( grad g)(x, y, z), r)
cu r = (x, y, z).
II. Se considera seria de puteri
n=2
x
n
n
(lnn)
unde x este real si , R.

a) Sa se calculeze raza de convergent a a seriei.
b) Sa se precizeze mult imea de convergent a a seriei pentru = 0 (discut ie dupa R).
c) Sa se precizeze mult imea de convergent a a seriei pentru = 1 (discut ie dupa R).
d) Determinat i forma funct iei f(x) =
n=1
x
n
n
si precizat i domeniul maxim de denit ie.
III. Se considera matricea A =
_
_
cos t sint 0
sint cos t 1
0 1 a
_
_
, a R, t R. Fie T endomorsmul
lui R
3
a carui matrice n baza canonica este A.
a) Sa se gaseasca a astfel ncat Ker T ,= 0.
b) Pentru t = si a gasit la punctul a), sa se determine Ker T si Im T.
c) Pentru a = 1 si t =

2
sa se determine valorile proprii ale lui A.
d) Sa se studieze pentru ce valori a si t, A este diagonalizabila.
e) Folosind eventual teorema Hamilton-Cayley sa se calculeze, pentru a = 1 si t =

2
,
(A+I
3
)
10
(AI
3
)
2
+A.
IV. Fie D R
3
o mult ime deschisa, (a, b, c) D, f : D R o funct ie de clasa C
1
cu
f(a, b, c) = 0,
f
x
(a, b, c) ,= 0,
f
y
(a, b, c) ,= 0,
f
z
(a, b, c) ,= 0.
Fie x =
1
(y, z), y =
2
(x, z), z =
3
(x, y) funct iile denite prin aplicarea teoremei funct iilor
implicite lui f relativ la (a, b, c). Sa se arate ca
1
y
(b, c)

2
z
(a, c)

3
x
(a, b) = 1.
Faza locala prolul mecanic 17.05.2003 11
b) Fie F : R
3
R, F(x, a, b) = x
7
+ ax + b. Vericat i aplicabilitatea teoremei funct iilor
implicite pentru F relativ la punctul (1, 1, 2) si deducet i ca x = (a, b).
c) Calculat i

a
si

b
pentru denit la b).
d) Vericat i ca F(x, 1, 2) = 0 are o unica radacina reala si precizat i valoarea acesteia.
e) Folosind diferent iala a I-a calculat i aproximativ o radacina a ecuat iei x
7
+0.99x2.03 = 0.
Nota. Timp de lucru 3 ore. La stabilirea punctajului nal vor considerate cele mai bune
3 note din cele 4 acordate.
A TRAIAN LALESCU
I. Fie s
n
: [0, 1] R sirul de funct ii denit prin
s
n
(x) =
_
_
1
x
n
k=1
ln
_
1 +
x
k(k + 1)
_
, pentru x ,= 0
1
1
n(n + 1)
, pentru x = 0.
a) Aratat i ca s
n
sunt funct ii continue.
b) Aratat i ca sirul (s
n
) converge uniform pe [0, 1].
c) Fie s : [0, 1] R limita de la b). Evaluat i
s(x) s(0)
x
+
n=1
1
2n
2
(n + 1)
2
si demonstrat i ca s este derivabila n origine.
II. Fie a
0
(0, 1) si sirul a
n
= ln(1 +a
n1
), n 1.
a) Sa se arate ca a
n
0 si sa se calculeze lim
n
a
n
a
n+1
a
2
n
.
b) Sa se arate ca
n0
a
2
n
este convergenta.
III. a) Dat i un exemplu de matrice nenula patratica de ordinul doi cu proprietatea A
2
= 0.
b) Sa se arate ca daca A este o matrice patratica de ordinul n astfel incat A
n
= 0, atunci
matricea I
n
A este inversabila. Determinat i matricea (I
n
A)
1
n funct ie de A.
IV. Fie f : R
n
R
n
un endomorsm (operator liniar) cu proprietatea ca f
2
= f. Aratat i
ca valorile proprii ale lui f sunt 0 si 1 si ca subspat iile proprii corespunzatoare sunt Kerf si
Im f.
b) Determinat i Im f Kerf, Im f + Kerf si aratat i ca operatorul f admite o baza formata
din vectori proprii.
Nota. Timp de lucru 3 ore. Toate subiectele sunt obligatorii.
12 Enunt uri - anul I
A TRAIAN LALESCU
Faza locala, anul I, prolul mecanic, 2004
I. Fie f : R
2
R, f(x, y) =
_
_
_
arctg (x
2
+y
2
)
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
1, (x, y) = (0, 0).
a) Sa se calculeze
f
x
(0, 0),
f
y
(0, 0).
b) Sa se studieze diferent iabilitatea Frechet a lui f n (0, 0).
c) Sa se studieze continuitatea derivatelor part iale ale lui f n (0, 0).
d) Fie g(x) =
_
x
0
arctg t
2
t
2
dt. Folosind seria Taylor a funct iei arctg x
2
pe (1, 1), sa se
determine seria Taylor a lui g centrata n 0 si mult imea de convergent a a acesteia din R.
e) Sa se estimeze numarul de termeni necesari calcularii lui g(1) cu 3 zecimale exacte.
II. Fie f(x, y, z) = x
n
+y
n
+z
n
3xy +z
2
2z, n N.
a) Determinat i n minim astfel ncat funct ia f sa admita un unic punct de extrem local n
domeniul K = (x, y, z)[x
2
+y
2
+z
2
4, specicand acest punct si natura sa.
b) Pentru n = 4 determinat i punctele stat ionare ale funct iei z(x, y) obt inuta prin aplicarea
teoremei funct iilor implicite relativ la punctul (0, 0, 1).
c) Studiat i natura punctelor stat ionare obt inute anterior.
III. Fie A =
1
2
(B+
t
B), unde B M
n
(R), (
t
B este transpusa).
a) Notam T endomorsmul lui R
n
a carui matrice n raport cu baza canonica a lui R
n
este
A si cu Q funct ia Q : R
n
R denita prin Q(x) =
t
X A X, pentru
t
X = (x
1
, . . . , x
n
) R
n
.
Sa se arate ca toate valorile proprii ale lui T sunt reale si ca Q(x) 0 daca si numai daca toate
aceste valori proprii sunt pozitive.
In continuare vom considera B =

_
_
5 3 5
1 8 1
3 3 5
_
_
.
b) Sa se gaseasca o baza a lui R
3
formata din vectori proprii ai lui T si o matrice C astfel
ncat C
1
A C sa e diagonala.
c) Sa se gaseasca o baza ortonormata a lui R
3
astfel ncat matricea lui T sa e diagonala si
o matrice ortogonala S astfel ncat
t
S A S sa e diagonala.
d) Sa se gaseasca forma canonica a ecuat iei cuadricei :
t
X A X +A
1
X 22 = 0, unde
A
1
= (10, 4, 8) si sa se precizeze tipul cuadricei.
IV. Fie f : R
3
R
3
, f(x
1
, x
2
, x
3
) = (x
1
cos +x
3
sin 1, x
2
+ 1, x
1
sin +x
3
cos 1),

_
0,

4
_
a) Sa se arate ca [[f(x) f(y)[[
2
= [[x y[[
2
, x, y R
3
, unde [[x[[
2
=
_
x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
.
b) Sa se gaseasca R M
3
(R) si C R
3
astfel ncat
f(x) = Rx +C, x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
.
Faza locala prolul mecanic 2004 13
c) Sa se ae valorile proprii si vectorii proprii corespunzatori pentru R.
A TRAIAN LALESCU
I. Fie f : R
2
R, f(x, y) = arctg (x +y).
a) Scriet i formula Taylor cu rest de ordin 2 pentru f si demonstrat i ca are loc inegalitatea
[f(x, y) x y[ x
2
+y
2
, (x, y) R
2
.
b) Dezvoltat i n serie Taylor centrata n x = 0 pentru funct ia
g(x) =
_
x
0
_
f(t, 0) +
f
x
(t, 0)
_
dt.
Precizat i mult imea punctelor de convergent a din R
c) Estimat i numarul de termeni necesari pentru calculul valorii aproximative cu doua zeci-
male exacte pentru integrala
_
1
0
g(x)dx folosind seria de la punctul b).
II. Fie funct ia z(x, y) denita implicit prin
x
2
+ 2y
2
+z
2
4x + 2z + 1 = 0, z ,= 1. (1)
a) Demonstrat i ca 3 z(x, y) 1.
b) Aducet i cuadrica (1) la forma canonica; precizat i tipul acesteia.
c) Determinat i punctul n care se pot duce plane tangente la cuadrica, paralele cu planul
x + 2y z = 0.
III. Fie f
k
C
1
(R), k = 1, 4, unde f
4
(t) = 1, t R. Fie curba
(t) = (f
1
(t), f
2
(t), f
3
(t)), t R.
a) i) Daca f
4
L(f
1
, f
2
, f
3
), atunci este cont inuta ntr-un plan ce nu trece prin origine.
Reciproca este adevarata ?
ii) Daca f
1
, f
2
, f
3
este o familie liniar dependenta si f
4
L(f
1
, f
2
, f
3
), atunci este o
port iune de dreapta
b) Calculat i lungimea arcului de curba ntre punctele P(2, 1,
1
3
) si Q(4, 4,
8
3
)
c) Sa se arate ca exista un vector nenul a = (l, m, n) care formeaza unghi constant cu
(t).
IV. Fie f : C([0, 2]) C([0, 2]), [f()](x) =
_
2
0
[1 + sin(x t)] (t)dt, x [0, 2].
a) Demonstrat i ca imaginea lui f este un subspat iu nit dimensional si sa se gaseasca o baza
a sa.
b) Aat i Kerf.
c) Sa se determine valorile proprii si vectorii proprii pentru f.
A TRAIAN LALESCU
I. Fie funct ia f : R
3
R, f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
+ax +by +cz +d, a, b, c, d R.
a) Sa se scrie ecuat iile care caracterizeaza punctele stat ionare ale lui f.
b) Sa se determine a, b, c, d astfel ncat punctul (1, 2, 3) sa e punct de minim local si
valoarea funct iei n acest punct sa e 0.
c) Sa se scrie f(x, y, z) n funct ie de puterile lui (x + 1), (y + 2) si (z 3), a, b, c, d ind
determinat i la punctul b).
d) i) Sa se verice condit iile teoremei funct iilor implicite pentru ecuat ia f(x, y, z) 1 = 0
relativ la punctul (1, 2, 2) si sa se arate ca exista o funct ie denita implicit z = z(x, y) n
vecinatatea punctului (1, 2) a.. z(1, 2) = 2.
ii) Sa se calculeze dz(1, 2).
iii) Sa se calculeze

2
z
xy
(1, 2).
II. Fie funct ia f : R
2
R, f(x, y) = cos(x +y) x.
a) Sa se calculeze
f
x
,
f
y
.
b) Sa se calculeze
_
2
0
_
_
f
x
(x, y)
_
2
+
_
f
y
(x, y)
_
2
_
dx.
c) Fie f : R
2
R de clasa C
2
, u =
f
x
, v =
f
y
. Presupunem ca
(i) u(x + 2, y) = u(x, y); (ii) v(x + 2, y) = v(x, y); (iii)
u
x
=
v
y
pe R
2
. Fie integrala cu parametrul y R, data de E(y) =
1
2
_
2
0
(u
2
(x, y) +v
2
(x, y)) dx.
a) Sa se calculeze E(y).
b) Integrand prin part i sa se deduca ca E(y) = 0, y R.
III. Fie M
22
(R) spat iul vectorial al matricelor patratice cu valori reale si V subspat iul
matricelor simetrice din M
22
(R). Fie aplicat iile liniare T : M
22
R si f : V V denite
de relat iile: T(A) = a
11
+ a
22
, unde A =
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
, iar f(B) =
_
a T(B)
T(B) b
_
, unde
B =
_
a c
c b
_
.
a) Sa se descrie KerT, Im T si sa se verice relat ia: dim Ker T+dim Im T = dim M
22
(R).
b) Sa se arate ca Ker f Im f = O si Kerf + Im f = V .
c) Se cere matricea transformarii g = f f f f
. .
2005 ori
n baza
E =
__
1 0
0 0
_
,
_
0 0
0 1
_
,
_
0 1
1 0
__
Faza locala prolul electric 25.05.2005 15
a spat iului vectorial V .
IV. Fie P
3
= P(x) = a
0
+ a
1
x + a
2
x
2
+ a
3
x
3
[ a
0
, a
1
, a
2
, a
3
R, spat iul vectorial al
polinoamelor de grad cel mult trei. Fie subspat iile vectoriale:
L
1
= P(x) P
3
[ P(1) = P(1) = 0 si L
2
= P(x) P
3
[ P(2) = P(2),
subspat ii vectoriale n P
3
.
a) Sa se determine cate o baza n L
1
si L
2
si sa se calculeze dim(L
1
+L
2
) si dim(L
1
L
2
).
b) Considerand pe P
3
produsul scalar: P(x), Q(x)) = a
0
b
0
+a
1
b
1
+a
2
b
2
+a
3
b
3
, unde
P(x) = a
0
+a
1
x +a
2
x
2
+a
3
x
3
, Q(x) = b
0
+b
1
x +b
2
x
2
+b
3
x
3
,
determinat i o baza n
L
2
= R(x) P
3
[ R(x), Q(x)) = 0, Q(x) L
2
si aratat i ca L
1
+L
2
nu poate sa e egala cu P
3
.
c) Fie L
2
= P(x) P
3
[P(2) = P(2) = 0). Calculat i dim(L
1
+(L
2
). Ce se poate spune
despre egalitatea L
1
+ (L
2
= P
3
? (Justicare).
Nota. Timp de lucru 3 ore. Se vor rezolva la alegere trei subiecte.
A TRAIAN LALESCU
Faza locala, anul I, prolul electric, 25.05.2005
I. Fie operatorii f
1
, f
2
: R
3
R
3
care n baza canonica sunt dat i respectiv de matricele :
A
f
1
=
_
_
7 2 2
2 4 1
2 1 4
_
_
, A
f
2
=
_
_
0 2 2
2 0 2
2 2 0
_
_
.
a) Sa se determine valorile proprii ale celor doi operatori.
b) Care dintre ei admite radacini patrate? Justicat i raspunsul.
c) Pentru operatorul care admite radacini patrate sa se ae matricea uneia din radacini.
Nota: radacina patrata a unui operator f nseamna un operator g care indeplineste condit ia
g g = f.
II. Fie funct ia f : R
2
R, f(x, y) =
_
_
_
1
x

_
x
0
[ sin(u y)[ du, pentru xy ,= 0
0, pentru xy = 0.
a) Sa se arate ca f este continua n origine.
b) Calculat i derivatele part iale n origine.
c) Studiat i diferent iabilitatea n origine.
d) Sa se arate ca:
2k
k +

2
f(x, y)
2k + 1
k
, k xy k +

2
, k N.
e) Calculat i lim
(x,y)(,)
f(x, y).
III. Sa se aduca la forma canonica si sa se reprezinte grac conica denita de ecuat ia
f(x, y) = x
2
2xy +y
2
10x 6y + 25 = 0.
IV. a) Se considera seria de funct ii
n=0
x
n
n!
e
x
. Sa se arate ca nu converge uniform pe
[0, ).
b) Sa se arate ca lim
n
cos
x
2
cos
x
2
2
cos
x
2
n
=
sinx
x
, x
_
0,

2
_
.
c) Se da seria de funct ii
n=0
1
2
n
tg
x
2
n
. Sa se studieze convergent a seriei pe
_
0,

2
_
.
d) Sa se calculeze
_
/2
/6
f(x) dx, unde f este suma seriei de la punctul c).
A TRAIAN LALESCU
2
R denita prin:
f(x, y) =
_
_
x
3
y
3
x
4
+y
4
, pentru (x, y) ,= (0, 0)
0, pentru (x, y) = (0, 0).
a) Sa se studieze continuitatea n (0, 0).
b) Sa se calculeze derivatele part iale n (0, 0).
c) Sa se studieze diferent iabilitatea funct iei f n (0, 0).
d) Sa se stabileasca natura seriei numerice
n=1
f
_
1
n
, n
_
.
II. Fie I
n
=
_
2
0
sin
2n+1
(2x)dx, si J
n
=
_
b
a
(x a)
n
(b x)
n
dx, n N, a, b R.
a) Sa se calculeze I
n
.
b) Sa se calculeze J
n
.
c) Sa se calculeze lim
n
n
J
n
.
III. a) Fie F = (1, 1, 0), (1, 1, 1), (1, 0, 0) R
2
. Sa se arate ca F este o baza de vectori n
R
3
si sa se gaseasca coordonatele vectorului v = (1, 2, 3) n baza F.
b) Fie T
m
: R
3
R
3
, transformarea liniara a carei matrice in baza F este matricea
A
m
=
_
_
0 1 m
1 0 1
m 1 0
_
_
.
Faza locala prolul mecanic (varianta) 13.05.2006 17
Se cere T
m
(v), unde v = (1, 2, 3).
c) Pentru m = 0, sa se diagonalizeze matricea A
0
si sa se calculeze A
2006
0
.
IV. Fie spat iul vectorial V = R
3
si funct ia g = R
3
R
3
R denita prin:
g(X, Y ) = x
1
y
2
+
1
2
(x
1
y
2
+x
2
y
1
) +x
2
y
2
+x
3
y
3
,
unde X = (x
1
, x
2
, x
3
) si Y = (y
1
, y
2
, y
3
) sunt vectori din V .
a) Sa se arate ca g este un produs scalar pe V .
b) Sa se ortogonalizeze baza E = (1, 0, 0), (0, 1, 0), (0, 0, 1) fat a de produsul scalar g.
c) Sa se calculeze cosinusul unghiului dintre vectorii e
1
= (1, 0, 0) si e
2
= (0, 1, 0) din V fat a
de produsul scalar g.
A TRAIAN LALESCU
Faza locala, anul I, prolul mecanic (varianta), 13.05.2006
I. Fie f : R
2
R, f(x, y) =
_
_
_
e
1/(x
2
+y
2
)
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0).
a) Studiat i continuitatea funct iei f n (0, 0).
b) Calculat i
f
x
(0, 0),
f
y
(0, 0).
c) Calculat i
f
x
,
f
y
si studiat i continuitatea lor n (0, 0). Studiat i diferent iabilitatea funct iei
F n (0, 0).
d) Folosind dezvoltarea Taylor n jurul lui 0 a lui e
z
, calculat i sub forma unei serii de puteri
integrala
_

1
e
1/x
2
x
2
dx
II. a) Dezvoltat i n serie Taylor n jurul lui 0 funct ia f(x) = arctg (x).
b) Calculat i suma
n=0
(1)
n
2n + 1
.
c) Determinat i extremele locale pentru f : R
2
R, f(x, y) = cos x +y
2
2y + 5.
III. Fie matricea A M
3
(R), e
1
=
_
_
1
1
1
_
_
un vector propriu corespunzator valorii proprii
1
= 3, iar e
2
=
_
_
1
0
1
_
_
, e
3
=
_
_
1
1
0
_
_
vectori proprii pentru
2
=
3
= 0.
a) Aratat i ca det A = 0.
b) Aratat i ca A este diagonalizabila.
c) Aratat i ca A
3
= 3A
2
.
IV. Fie punctele A(1, 1, 1), B(1, 2, 1), C(u, v, 1 +uv), u, v R.
a) Calculat i AB AC.
b) Calculat i aria triunghiului AOB.
c) Demonstrat i ca C descrie o cuadrica si precizat i tipul acesteia.
d) Cate puncte C exista astfel ncat A, B, C sa e coliniare ?
A TRAIAN LALESCU
2
_
nZ
(2n, 1), ((2n + 1), 1) R, f(x, ) =
sinx
1 2 cos x +
2
.
a) Sa se determine coecient ii a
n
= a
n
(x), n N, astfel ncat
f(x, ) =
n0
a
n
(x)
n
, [[ < 1.
b) Sa se calculeze
_
x
x
sinnx sinkx dx, k, n N.
c) Sa se calculeze I
n
() =
_
x
x
f(x, ) sinnxdx, [[ < 1.
II. Se considera F(a) =
_
2
0
ln
_
1 +a cos x
1 a cos x
_
1
cos x
dx, [a[ < 1.
a) Sa se considere ca F este derivabila si sa se calculeze F
.
b) Sa se calculeze F.
III. Fie forma patratica Q : R R, Q(u) =
4
k,l=1
s
k+l2
u
k
u
l
, unde s
n
= x
n
1
+x
n
2
+x
n
3
+x
n
4
,
n = 0, 1, ..., 6, iar x
1
, x
2
, x
3
, x
4
sunt radacinile ecuat iei x
4
4x
3
4x 8 = 0. Fiecarei radacini
x
j
, j = 1, 4 i asociem forma liniara l
j
(u) = u
1
+x
j
u
2
+x
2
j
u
3
+x
3
j
u
4
. Sa se arate ca:
a) La radacini x
j
distincte corespund forme l
j
liniar independente.
b) Forma patratica Q se poate exprima astfel: Q(u) =
4
j=1
l
2
j
.
c) Forma patratica Q are signatura (3,1).
IV. Fie A M
n
(R), n = 2k + 1, o matrice antisimetrica.
a) Sa se arate ca = 0 este o valoare proprie.
b) Mult imea valorilor proprii ale matricei admite originea planului complex ca centru de
simetrie.
c) Oricare doua matrice antisimetrice
A, B M
3
(R), A = (a
ij
), B = (b
ij
), a
ij
, b
ij
1, i < j,
au aceleasi valori proprii.
A TRAIAN LALESCU
I. Fie f : R
2
R, f(x, y) =
_
_
_
y
2
sin
_
x
2
y
2
_
, y ,= 0;
0 , y = 0.
a) Sa se calculeze derivatele part iale ale lui f n (a, 0), a R.
b) Sa se studieze diferent iabilitatea Frechet n (a, 0), a R.
c) Sa se studieze continuitatea derivatelor part iale ale lui f n (a, 0), a R.
II. a) Sa se ae extremele funct iei f : (0, ) (0, ) (0, ) R,
f(x, y, z) = sinx + siny + sinz sin(x +y +z).
b) Sa se calculeze suma
n=1
sin
_
1
n(n+1)
_
cos
1
n
cos
1
n+1
.
III. a) Fie M = (1, 1, 1), N = (1, 2, 2), P = (2, 3, 2), Q = (3, 2, 1). Sa se determine MN, MP
si MQ si sa se calculeze volumul tetraedului MNPQ.
b) Fie suprafat a de ecuat ie y + 2xz 1 = 0. Sa se scrie ecuat ia planului tangent la in
M = (1, 3, 1) si sa se studieze ce plane intersectate cu formeaza hiperbole.
IV. Fie A =
_
1 a
1 1
_
, a R.
a) Sa se studieze pentru ce valori ale lui a R, A este diagonalizabila.
b) Pentru a = 1 sa se ae matricele C de trecere la bazele ortonormate orientate pozitiv
formate din vectori proprii.
c) Sa se arate ca matricile C de la punctul b) sunt ortogonale si sa se ae [0, 2] pentru
care
C =
_
cos sin
sin cos
_
.
A TRAIAN LALESCU
I. a) Sa se dezvolte n serie de puteri, n jurul originii, funct ia
f : [1, 1] R, f(x) = arcsinx;
b) Sa se deduca suma seriei
n1
1 3 5 . . . (2n 1)
2 4 6 ...(2n)

1
2n + 1
.
II. Fie P R
3
planul de ecuat ie x + 2y + 2z = 0 si aplicat ia f : R
3
R
3
care asociaza
ecarui punct M, punctul M
= proiect ia ortogonala a lui M pe planul P.

a) Sa se arate ca f este liniara si sa se determine nucleul si imaginea lui f;
b) Sa se arate ca f este diagonalizabila;
c) Generalizare.
III. Se considera funct ia : R R, (x) = x (partea fract ionara a lui x).
a) Sa se arate ca este periodica si sa se calculeze
I
n
=
_
n
0
(x) cos 2nxdx.
b) Fie f
n
=
n
k=1
(kx)
2
k
, x R. Sa se arate ca (f
n
, n 1) este un sir de funct ii periodice,
uniform convergent pe R.
c) Sa se arate ca funct ia f = lim
n
f
n
este continua pe RQ.
IV. Fie A, B M
3
(R) astfel ncat AB = BA, A
2007
= I
3
si B
2008
= I
3
.
a) Sa se determine valorile proprii comune ale matricilor A, B.
b) Sa se arate ca polinoamele P = X
2007
1, Q = (X + 1)
2008
1 sunt relativ prime.
c) Presupunem ca exista un vector coloana nenul x R
3
astfel ncat
(A+B +I
3
) x = 0; sa se arate ca (A+I
3
)
n
x = (1)
n
B
n
x, pentru orice n 1.
d) Folosind eventual b), c) sa se arate ca matricea A+B +I
3
este inversabila.
A TRAIAN LALESCU
I. Fie (a
n
)
n
un sir de numere reale cu lim
n
a
n
= 0, a
n
,= 0 , n N
.
a) Aratat i ca seriile
n=1
[a
n
sina
n
[ si
n=1
[a
n
[
3
au aceeasi natura (sunt simultan convergente
sau divergente).
b) Sa se arate ca daca seria
n=1
[a
n
[
3
este convergenta atunci seriile
a
n
si
n=1
sina
n
au
aceeasi natura.
c) Studiat i convergent a simpla si convergent a absoluta a seriei
n=1
(1)
n1
sin
_
n
n
3
+ 1
_
.
II. Fie f : R
2
R, f(x, y) =
_
_
_
xy
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
si : R R
2
, (t) =
(1 t, 1 +t).
a) Sa se studieze continuitatea lui f n (0, 0).
b) Sa se studieze variat ia funct iei g : R R, g(t) = f((t)).
c) Sa se determine h : R R, astfel ncat f(x, y) = h
_
x
y
_
, pentru orice y ,= 0.
III. Fie E = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) R
3
si T : R
3
R
3
un
endomorsm pentru care T(e
2
) = (2, 2, 2), si al carui nucleu este Ker T = ( + , ,
) [ , R.
a) Este zero valoare proprie pentru T? Daca da, determinat i vectorii proprii corespunzatori.
b) Sa se arate ca vectorii v = e
1
+e
2
+e
3
si w = e
1
e
3
apart in lui Ker T.
c) Sa se exprime vectorii T(e
1
), T(e
2
) si T(e
3
) n funct ie de vectorii bazei E.
d) Sa se determine matricea lui T n baza E si sa se gaseasca subspat iile proprii ale lui T.
IV. Fie S spat iul vectorial real al sirurilor de numere reale. Fie
L =
_
(x
n
)
n
S
x
n+1
=
5
6
x
n
1
6
x
n1
, n 2
_
, u =
_
1
2
n
_
n1
, v =
_
1
3
n
_
n1
.
a) Sa se arate ca L este subspat iu al lui S.
b) Sa se arate ca u si v apart in lui L.
c) Daca (z
n
)
n
L, z
1
= 1, z
2
= 0 sa se arate ca exista , R, astfel ncat
z
n
=
1
2
n
+
1
3
n
, n 1.
A TRAIAN LALESCU
I. Fie A M
n
(R) o matrice al carei polinom caracteristic nu admite nicio radacina reala.
Demonstrat i ca matricea A este inversabila si ca polinomul caracteristic al matricei A
1
nu
admite radacini reale.
II. Fie matricea A =
_
_
1 2 2
2 1 2
2 2 1
_
_
.
a) Sa se determine o matrice T M
3
(R), astfel ncat T
1
AT sa e diagonala.
b) Sa se determine o matrice C M
3
(R), astfel ncat C
2009
= A.
III. Fie sirul a
1
= 1, a
n+1
=
1
n + 1
a
n
, n 1. Consideram seria
n1
a
n
n
x
n
, R.
a) Sa se gaseasca domeniul de convergent a al seriei.
b) Sa se calculeze S
(0), unde S este suma seriei.

IV. a) Sa se dezvolte n serie de puteri funct ia f (x) = arcsin(x), determinand domeniul de
convergent a.
b) Sa se calculeze suma seriei
n1
1
2
3
2
(2n 1)
2
2
2n
(2n + 1)!
.
A TRAIAN LALESCU
Baraj, anul I, Bucuresti, 17.05.2005
I. Fie A =
_
_
_
_
6 2 3 0
2 9 5 1
3 5 13 2
0 1 2 20
_
_
_
_
.
a) Putet i gasi, fara a calcula polinomul caracteristic, o majorare pentru cea mai mare valoare
proprie ?
b) Operatorul liniar T asociat matricii An baza canonica este autoadjunct ? (Justicare).
c) Operatorul liniar T este pozitiv denit ? (Justicare).
II. a) Determinat i polinomul caracteristic si subspat iile proprii pentru operatorul liniar T
care are n baza canonica matricea A =
_
_
_
_
_
_
0 1 0 . . . 0
0 0 1 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 . . . 1
a
1
a
2
a
3
. . . a
n
_
_
_
_
_
_
.
b) Cum arata aceasta matrice daca se stie ca operatorul liniar T are valorile proprii
1
=
2
= 1,
3
= 4 ?
III. Scriet i formula prin care se calculeaza F
(y) daca F(y) =

_
a+y
ay
ln(1 +x
2
y
2
)
x
2
dx.
IV. Determinat i elementele triedrului Frenet pentru curba C :
_
x
2
+y
2
+z
2
= 6
x +y +z = 0
n
punctul A(1, 1, 2).
V. Fie seria S(x) = 2
n=1
(1)
n
x
2n
2n + 2
. Exprimat i prin funct ii cunoscute
_
x
1
S(t) dt.
A TRAIAN LALESCU
Faza interuniversitara, anul I, prolul mecanic, 17.05.2003
I. a) Sa se arate ca lim
x0
e
1/x
2
x
= 0, > 0.
b) Fie
f : R
2
R, f(x, y) =
_
e
1/(x
2
+y
2
)
, pentru (x, y) ,= (0, 0)
0, pentru (x, y) = (0, 0).
Sa se calculeze derivatele part iale ale lui f in (0, 0).
Faza interuniversitara prolul mecanic 15.05.2004 23
c) Sa se studieze diferent iabilitatea lui f in (0, 0).
d) Folosind seria de puteri a funct iei exponent iale sa se calculeze cu 3 zecimale exacte
_
100
1
f(x, 0) dx.
II. a) Sa se gaseasca mult imea din R pe care converge seria
n=1
(1)
n1
x
n
n
; sa se cerceteze
convergent a uniforma pe [0, 1].
b) Sa se calculeze S(x) =
n=1
(1)
n1
x
n
n
pentru x n mult imea de convergent a.
c) Folosind
n=1
(1)
n1
n
2
=

2
12
, sa se calculeze suma seriei
n=1
(1)
n1
n(n + 2)
2
d) Sa se demonstreze convergent a si sa se calculeze integrala
_
1
0
lnx ln(1 +x) dx folosind
dezvoltarea n serii de puteri a funct iei ln(1 +x) n jurul lui zero.
III. Fie matricea A =
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 1
_
_
.
a) Sa se determine matricea A
n
, n N.
b) Stiind ca e
x
= 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+... +
x
n
n!
+..., x R, sa se calculeze matricea e
A
.
c) Sa se ae valorile proprii ale matricei A
n
.
d) Fie forma patratica F
n
(X) = X
t
A
n
X, X =
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
. Sa se ae valorile n N pentru
care F
n
(X) este pozitiv denita.
IV. Fie V = M
2
(R) spat iul vectorial al matricelor patratice cu valori reale, 2 2 si
B =
__
1 0
0 0
_
,
_
0 1
0 0
_
,
_
0 0
1 0
_
,
_
0 0
0 1
__
baza canonica n V. Fie funct ia T : V V , denita prin T(A) = A
t
, unde A
t
este transpusa
matricei A, A V .
a) Sa se arate ca T este o aplicat ie liniara.
b) Se cere matricea atasata aplicat iei T n baza B.
c) Se cer valorile proprii si vectorii proprii pentru T.
d) Daca W = A V [ T(A) = A, sa se gaseasca o baza n W si dim
R
W.
A TRAIAN LALESCU
I. Pentru RN xat, e seria de puteri
s
(x) = 1 +
n>=1
( 1) . . . ( n + 1)
n!
x
n
.
a) Sa se determine raza de convergent a a seriei si sa se calculeze suma s
(x), observand
eventual ca (1 +x)s
(x) = s
(x).
b) Sa se calculeze coecient ii seriei pentru = 1/2.
c) Sa se calculeze urmatoarea integrala:
_
/2
0
dx
_
1 +a
2
sin
2
x
, [a[ < 1,
folosind dezvoltarea n serie de la punctul b).
II. Fie f
ab
: R
2
R, f
ab
(x, y) = ax +by
2
, unde a, b sunt parametri reali.
a) Pentru ce valori ale parametrilor a si b, f
ab
admite puncte de extrem local ? Discutat i
natura lor.
b) Studiat i punctele de extrem ale lui f
1,1
, condit ionate de x
2
+y
2
1 = 0.
c) Pentru ce valori (a, b) R
2
, f are exact doua puncte de extrem condit ionate de x
2
+y
2
1 =
0 ?
III. Fie spat iul vectorial R
3
cu produsul scalar obisnuit
x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
+x
3
y
3
, x = (x
1
, x
2
, x
3
), y = (y
1
, y
2
, y
3
) R
3
.
Fie
L = x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
1
+ 2x
2
x
3
= 0, x
1
x
2
= 0
un subspat iu vectorial. Notam cu L
= y R
3
[ x, y) = 0, x L subspat iul ortogonal
corespunzator subspat iului L.
a) Aratat i ca orice element x din R
3
se poate scrie n mod unic sub forma x = z + y, unde
z L si y L
.
b) Notam cu pr
L
x elementul z provenit din descompunerea lui x de la punctul a). Denim
aplicat ia liniara T(x) = 11 (x pr
L
x). Determinat i o baza de vectori n KerT.
c) Este T izomorsm? Justicat i.
d) Aducet i la forma canonica forma patratica:
g(x
1
, x
2
, x
3
) = 10x
2
1
2x
1
x
2
6x
1
x
3
+ 10x
2
2
6x
2
x
3
+ 2x
2
3
.
IV. Fie A =
_
_
a 1 1
1 0 1
1 1 0
_
_
si T : R
3
R
3
aplicat ia liniara care n baza canonica are
matricea A.
a) Sa se arate ca dim KerT = 1 daca si numai daca a = 2.
b) Pentru a = 2 sa se gaseasca o baza ortonormata n KerT si una n Im T.
Faza nat ionala prolul mecanic mai 2008 25
c) Daca = 2 este o valoare proprie pentru T si daca B este matricea transformarii T T,
atunci sa se arate ca forma patratica g(x
1
, x
2
, x
3
) av and matricea B relativ la baza canonica,
este pozitiv denita.
A TRAIAN LALESCU
Faza nat ionala, anul I, prolul mecanic, mai 2008
I. Fie sfera : (S) : x
2
+ y
2
+ z
2
9 = 0, planul (H) : x + y + z 3 = 0 si cercul spat ial
(C) = (S) (H).
a) Sa se ae raza si coordonatele cercului (C).
b) Sa se arate ca orice sfera care cont ine efectiv cercul (C), are ecuat ia de forma:
x
2
+y
2
+z
2
9 +(x +y +z 3) = 0.
c) Sa se gaseasca ecuat ia sferei de raza R = 6, care cont ine cercul (C).
d) Sa se dea exemplu de o cuadrica care cont ine cercul (C) si de o sfera care NU cont ine
cercul (C).
II. Sa se arate ca ecuat ia X
2
+ aX + bI
3
= 0
3
, unde a
2
4b 0, admite o innitate de
radacini n M
3
(R). (Cautat i matrice de forma particulara).
III. Fie funct ia f : R
2
R, denita prin
f(x, y) =
_
_
_
2xy
x
2
+y
2
, pentru (x, y) ,= (0, 0)
0, pentru (x, y) = (0, 0).
a) Sa se studieze continuitatea, existent a derivatelor part iale si diferent iabilitatea funct iei f
n origine.
b) Sa se calculeze I
n
=
/2
_
0
_
f
_
sin
t
2
, cos
t
2
__
n
dt, pentru n = 2k si n = 2k + 1.
c) Sa se arate ca sirul de funct ii g
n
: R R, denit prin g
n
(x) =
1
2n
f(x
2
, n) este uniform
convergent pe R catre o funct ie continua g si sa se calculeze g(x) = lim
n
g
n
(x).
IV. Sa se studieze natura seriei:
n=1
n
n
sin
1
n
, , R.
A TRAIAN LALESCU
Faza nat ionala, anul I, prolul electric, mai 2008
I. a) Sa se precizeze clasa de diferent iabilitate a funct iei f : R R,
f(x) =
_
x +
1
2
_
[2x] + [x],
unde [ ] reprezinta partea ntreaga a expresiei pe care o cont ine.
b) Pentru orice n N e f
n
: R R, f
n
(x) =
_
x + 2
n
2
n+1
_
. Sa se studieze convergent a seriei
n=0
f
n
(x).
c) Sa se stabileasca daca funct iile diferent iabile pot aproximate oricat de bine prin funct ii
discontinue.
II. Fie V spat iu vectorial din /
n
(C) generat de matricile de forma ABBA, A, B /
n
(C).
Sa se arate ca dim
C
V = n
2
1.
III.

In spat iul real V = R
3
se considera forma patratica
(x, x) =
2
1
+ 2
2
2
+ 3
2
3
+
1
2
+
1
3
+
2
3
,
n care
1
,
2
,
3
sunt coordonatele vectorului x V n baza canonica e
1
, e
2
, e
3
. Se cer
a) Sa se arate ca forma biliniara simetrica asociata acestei forme patratice este un produs
scalar.
b) Sa se ae normele vectorilor e
1
, e
2
, e
3
si cos( e
1
, e
2
) (n raport cu produsul scalar denit la
punctul a)).
IV. Funct iile f, f
, f
sunt continue pe [0, a], a 0 si f(0) = f
(0) = 0. Sa se arate ca
_
a
0
[f(x)f
(x)[dx
a
2
2
_
a
0
(f
(x))
2
dx.
A TRAIAN LALESCU
Faza nat ionala, anul I, Sect iunea A , mai 2008
I. Fie matricea A /
n
(C). Sa se arate ca A este nilpotenta daca si numai daca tr(A
k
) = 0,
oricare ar k > 0; ( tr(A) este urma matricei A).
II. Fie E o submult ime nevida a intervalului (0, +) care ndeplineste condit iile
i)
x
2
E oricare ar x E.
ii)
_
x
2
+y
2
E, oricare ar x, y E.
Se cer:
a) Sa se dea un exemplu de mult ime E ,= (0, ) care ndeplineste condit iile i) si ii).
b) Sa se arate ca

E = [0, ); (

E este nchiderea topologica a lui E).
Faza nat ionala Sect iunea A (rezerva 1) mai 2008 27
III. Fie U R
2
o submult ime deschisa care cont ine discul unitate nchis D si f : U R o
funct ie de clasa C
1
cu proprietatea ca :
f
x
(P)
1 si
f
y
(P)
1, P D.
Sa se arate ca daca M
1
, M
2
, . . . , M
n
este o mult ime de puncte din D cu centrul de greutate
n O atunci pentru orice punct P D este adevarata inegalitatea:
f(P)
1
n
n
k=1
f(M
k
)
2.
IV. Fie mult imea plana formata din punctele interioare si laturile unui dreptunghi ABCD
de laturi AB = a si BC = b. Se deneste funct ia f : R prin:
f(P) = PA+PB +PC +PD.
Sa se calculeze mult imea valorilor funct iei f.
A TRAIAN LALESCU
Faza nat ionala, anul I, Sect iunea A (rezerva 1), mai 2008
I. Fie n N, n 1 si curba C
n
: [x[
n
+[y[
n
= 1. Pentru orice M de pe curba C
n
notam cu
X
M
, Y
M
proiect iile punctului M pe axele de coordonate Ox, respectiv Oy si cu T
M
mult imea
punctelor situate n interiorul si pe laturile triunghiului OX
M
Y
M
. Demonstrat i ca
_
MC
n
T
M
= (x, y) R
2
: [x[
n
n+1
+[y[
n
n+1
1.
II. Fie V un spat iu vectorial si f un endomorsm al lui V . Sa se demonstreze ca
a) V = Ker f Imf Imf = Imf
2
.
b) Ker f Imf = 0 Ker f = Ker f
2
.
III. Fie a, b R
si matricea A =
_
ch a b sh a
sh a
b
ch a
_
.
a) Sa se determine valorile si vectorii proprii ai matricii A.
b) Sa se determine o matrice T /
2
(R) inversabila astfel ncat B = T
1
AT sa e o matrice
diagonala.
c) Sa se calculeze A
n
, n N
.
IV. Se considera sirul (u
n
)
nN
dat prin
u
n
=
1
n + 1
+
1
n + 2
+. . . +
1
2n
.
unde n N
si u
0
= 0.
a) Sa se arate ca
_
2n+1
n+1
1
x
dx u
n

_
2n
n
1
x
dx, n 1
si sa se deduca de aici ca (u
n
)
nN
este convergent si sa se determine limita sa.
b) Sa se ae suma seriei
n=0
(u
n+1
u
n
).
c) Se considera funct iile f(x) =
1
2
x
ln
1 +
x
1
x
si g(x) =
1
2x
ln(1 x). Sa se arate ca
f(x) +g(x) =
n=0
(u
n+1
u
n
) x
n
si sa se determine raza de convergent a a acestei serii.
d) Sa se ae lim
x1
(f(x) +g(x)).
A TRAIAN LALESCU
I. Fie A /
n
(R) o matrice cu proprietate a A
3
= A. Sa se arate ca
rang A+ rang (AI
n
) + rang (A+I
n
) = 2n.
II. Fie seria
n=0
e
nx
.
a) Sa se determnine domeniul de convergent a si sa se arate ca suma seriei este o funct ie
continua si indenit derivabila.
b) Sa se decida daca seria se poate integra termen cu termen.
c) Sa se calculeze suma seriei
n=1
1
n
(1 e
n
) e
n
.
III. Sa se studieze proprietatea de ma rginire a mult imilor nchise din plan care o data cu
doua puncte cont in ntregul cerc determinat de acestea ca diametru.
IV. Pentru a R xat, denim aplicat ia f
a
: R
3
R
3
,
f
a
(x) =
_
x
1
, ax
1
+x
2
,
a
2
2
x
1
+ax
2
+x
3
_
, x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
.
a) Sa se demonstreze ca aplicat ia este un endomorsm.
b) Sa se determine matricea M
a
a lui f
a
n baza canonica si sa se precizeze structura mult imii
M
a
; a R. Sa se studieze convergent a si sa se ae daca daca exista limita sirului S
n
S
n
= I +
1
1!
M
a
+
1
2!
M
2
a
+. . . +
1
n!
M
n
a
.
Faza nat ionala prolul mecanic (rezerva 1) mai 2008 29
c) Sa se ae valorile proprii si vectorii proprii ale matricii M
a
.
A TRAIAN LALESCU
Faza nat ionala, anul I, prolul mecanic (rezerva 1), mai 2008
I. Fie A =
B +B
t
2
, unde B =
_
_
5 3 5
1 8 1
3 3 5
_
_
; e

A = A+I
3
si
p : M
3,1
(R) M
3,1
(R) R, p(X, Y ) = X
t

AY,
T : M
3,1
(R) M
3,1
(R), T(X) =

AX,
Q : M
3,1
(R) R, Q(X = X
t
AX,
unde M
3,1
(R) este mult imea matricelor cu trei linii si o coloana cu elemente din R, iar X
t
este
transpusa lui X M
3,1
(R).
a) Sa se arate ca p este un produs scalar pe M
3,1
(R) si sa se gaseasca o baza ortonormata a
lui M
3,1
(R) n raport cu care matricea lui T sa e diagonala.
b) Sa se arate ca Q(X) 0 pentru orice X M
3,1
(R).
c) Daca x, y sunt coordonatele unui punct din plan si X
t
= (x y 1), ce reprezinta ecuat ia
X
t
AX +A
1
X 22 = 0, unde A
1
= (10, 4, 8).
II. Fie V = C[1, 1] spat iul vectorial al funct iilor continue denite pe intervalul [1, 1] cu
valori reale si e funct ia de doua variabile S(f, g) =
1
_
1
f(x)g(x)dx, f, g V.
a) Sa se arate ca S este un produs scalar pe V.
b) Sa se gaseasca o baza ortonormata n subspat iul W V generat de monoamele
_
1, x, x
2
_
,
relativ la produsul scalar S.
c) Fie funct ia de doua variabile P(u, v) = S(x
2
u vx, x
2
u vx). Sa se arate ca funct ia
P(u, v) are un unic minim (u
0
, v
0
). Dat i o interpretare geometrica pentru acest rezultat.
III. Fie f : R R, f(x) =
arctg x
_
0
e
tg
n
x
dx, n N
. Sa se calculeze:
I
n
=
1
_
0
x
n1
f(x)
e
x
n
dx +
1
ne
1
_
0
e
x
n
1 +x
2
dx.
IV. Fie funct ia f : R
2
R, f(x, y) =
_
_
x
4
y
x
4
+y
4
, daca x
2
+y
2
,= 0
0, daca x
2
+y
2
= 0.
. Sa se studieze
continuitatea si diferent iabilitatea n origine a funct iei f.
A TRAIAN LALESCU
I. Fie aplicat ia liniara f : R
2
R
2
, f(x, y) = (2x +y, x + 2y), (x, y) R
2
.
a) Gasit i toate punctele din R
2
xate (lasate pe loc, adica neschimbate) de aplicat ia liniara
f.
b) Gasit i toate dreptele xate (care sunt duse n ele nsele) de aplicat ia liniara f.
c) Fie A
_
1
2
,
1
2
_
, B
_
1
2
,
1
2
_
, C
_
2, 0
_
, trei varfuri ale patratului plin (privit ca
suprafat a) [OBCA]. Se cere imaginea acestui patrat plin prin aplicat ia liniara f.
II. Se considera ecuat ia matriceala X
2
+ aX + bI
2
= 0
2
, a, b R. Sa se arate ca ecuat ia
admite o innitate de radacini n M
2
(R).
III. a) T inand seama ca
_
1
2
_
=
, sa se calculeze
_
0
e
x
2
dx.
b) Folosind eventual punctul a) sa se calculeze integrala I() =
_
0
e
x
2
+
2
x
2
dx.
IV. Se da integrala cu parametru F(x) =
x
_
0
ln(1 +tx)
1 +t
2
dt, x 0.
a) Sa se calculeze F
(x).
b) Sa se calculeze F(x).
c) Utilizand eventual rezultatul precedent calculat i I =
/4
_
0
ln(1 + tg x)dx.
A TRAIAN LALESCU
I. Se considera vectorii liberi necoplanari a,

b, c din V
3
si endomorsmul f : V
3
V
3
denit
prin f( a) = a, f(
b) =

b, f( c) = a +
b +m c, m R.
a) Sa se calculeze volumul tetraedrului construit pe reprezentant ii vectorilor a,

b, c alesi cu
origine comuna, daca [[ a[[ = 1, [[
b[[ = 2, [[ c[[ = 3, unghiul dintre a si

b este

3
, iar unghiul dintre
c si a
b este

4
.
b) Sa se precizeze valorile lui m pentru care f este injectiv si cele pentru care f este diago-
nalizabil.
c) Daca A este matricea lui f n raport cu baza a,

b, c, m = 1, B = A+A
t
, X
t
= (x, y, 1),
iar (x, y) coordonatele unui punct din plan, atunci sa se reprezinte conica de ecuat ie X
t
BX = 3.
II. Fie matricea A =
_
_
10 2 1
70 14 7
40 8 4
_
_
si e Y = y R
3
[ x R
3
, A x = y.
Faza locala prolul mecanic aprilie 2003 31
a) Sa se demonstreze ca dim
R
Y 1.
b) Fie B M
n
(R), astfel ncat B
2
= O
n
si Y = y R
n
[ x R
n
, B x = y. Sa se
demonstreze ca dim
R
Y
n
2
.
III. Sa se determine punctele de extrem local ale funct iei f : R
2
R, denita de relat ia
f(x, y) = (x
2
+y
2
)e
(x
2
+y
2
)
x
2
y
2
.
IV. a) Sa se determine mult imea de convergent a a seriei S(x) =
n=0
x
2n+1
(2n + 1) 2
2n
.
b) Sa se calculeze S(x).
c) Sa se arate ca seria
n=0
1
(2n + 1)2
2n
este convergenta si sa se calculeze suma sa.
A TRAIAN LALESCU
Faza locala, anul II, prolul mecanic, aprilie 2003
I. a) Sa se determine funct ia olomorfa f, daca Re (f) = e
x
cos y, f(0) = 1.
b) Sa se determine funct ia olomorfa f, daca Im f =
_
y
x
_
, C
2
.
II. a) Sa se dezvolte n serie Laurent funct ia f(z) =
e
1/z
1 z
, 0 < [z[ < 1 si sa se calculeze
_
|z|=R
f(z)dz, R > 0, R ,= 1.
b) Sa se calculeze integrala I =
_

x
2
x
6
+ 1
dx, folosind teorema reziduurilor.
III. Sa se rezolve cu ajutorul transformarii Laplace ecuat iile:
a) y
2y
+y = e
t
cos 2t, y(0) = 1, y
(0) = 1.
b) x(t) +x
(t) 2
_
t
0
x(s) sin(t s)ds = cos t +sht, x(0) = 1.
IV. a) Sa se dezvolte n serie Fourier funct ia f : R R, f(x) = f(x + 2), x R, f(x) =
e
ax
, x [, ), a R.
b) Aceeasi problema pentru f : (, ) R, f(x) =
1 a cos x
1 2a cos x +a
2
, [a[ < 1.
A TRAIAN LALESCU
Faza locala, anul II, prolul electric, 17.05.2003
I. Folosind teorema reziduurilor, sa se calculeze integrala I =
_

0
(lnx)
2
1 +x
2
dx.
II. Sa se rezolve problema Cauchy
_
x
(t) + 2x
(t 2) +x(t 4) = t
x(0) = x
(0) = 0.
32 Enunt uri - anul II
III. Fie f(x) =
_
1, 0 < x <
0, x >
, g(x) =
_
1, 0 < x <
0, x > ,
, unde , R
+
.
a) Sa se arate ca funct iile f si g admit transformate Fourier (notate F
c
, G
c
) prin cosinus si
sa se calculeze acestea (F
c
() =
_
2
_

0
f(x) cos(x) dx, G
c
() =
_
2
_

0
g(x) cos(x) dx).
b) Sa se demonstreze relat ia
_

0
F
c
()G
c
()d =
_

0
f(x)g(x)dx.
c) Folosind punctul b) sa se arate ca
_

0
sint sint
t
2
dt =

2
min(, ).
IV. a) Sa se dezvolte n serie Fourier trigonometrica funct ia:
f(x) =
a cos x a
2
1 2a cos x +a
2
, 1 < a < 1.
b) Folosind seria Fourier a funct iei f si formula lui Parseval, sa se demonstreze ca:
_

_
cos x a
1 2a cos x +a
2
_
2
dx =

1 a
2
.
A TRAIAN LALESCU
I. Sa se determine funct ia olomorfa f daca u(x, y) = Re (f(z) =
x
x
2
+y
2
, f(1) = 1.
II. Sa se determine solut iile ecuat iei cos z = 5.
III. Sa se calculeze integrala: I =
_
4x
2
+9y
2
=36
sinz
z
2
(z
2
+ 1)
dz.
IV. Sa se dezvolte funct ia f(z) =
1
z
2
+z 6
n serie n domeniile:
a) [z[ < 2; b) 2 < [z[ < 3; c)[z[ > 3; d)[z 2[ < 1.
V. Sa se calculeze integrala, folosind teorema reziduurilor:
J =
dx
(x
2
+a
2
)
2
(x
2
+b
2
)
, a > b > 0.
VI. Sa se calculeze integralele, folosind teorema reziduurilor (discut ie dupa a):
a
n
=
2
_
0
cos nx
1 2a cos x +a
2
dx, b
n
=
2
_
0
sinnx
1 2a cos x +a
2
dx, n N, a R, [a[ ,= 1.
VII. Sa se rezolve sistemul:
_
x = x y + 2 sint
y = 2x y
,
_
x(0) = 0
y(0) = 0
, unde
_
x = x(t)
y = y(t).
VIII. Sa se determine funct ia original daca F(p) =
p + 1
p
2
+ 2p +
, R (discut ie dupa ).
Nota. Timp de lucru 3 ore. Sunt obligatorii 6 subiecte la alegere.
A TRAIAN LALESCU
Faza locala, anul II, prolul mecanic, 16.04.2005
I. Sa se determine funct ia olomorfa f, stiind ca:
a) Re(f(z)) =
x
2
x
2
+y
2
; f(1) = 1; b) Re(f(z)) =
_
x
2
x
2
+y
2
_
; C
2
.
II. a) Sa se rezolve sistemul prin diferite metode:
_
y
+ 2x y = 0
2x
+y
= 2t cos(2t)
, x(0) =
1
2
, y(0) = 0, y
(0) = 1.
b) Sa se rezolve ecuat ia integrala: (t)
t
_
0
e
tu
(t u)(u)du = cos t.
III. Sa se calculeze integralele:
a)
_
|z|=2
(z
2
+ 2z + 1)e
1
z1
dz; b)
2
_
0
sin(2nx)
5 + 3 sinx
dx, n = 1, 2, 3, . . . .
A TRAIAN LALESCU
I. Sa se calculeze, folosind teorema reziduurilor, integrala I =
_
z
2
e
2z
z+1
dz, unde
=
_
z C
z
1
2
= R
_
, R ,=
3
2
, R > 0
este un drum parcurs n sens trigonometric o singura data.
II. Sa se determine dezvoltarea n serie Fourier a funct iei periodice, denita prin
f(x) =
_
0, < x 0
x/2, 0 < x < .
Folosind aceasta dezvoltare, determinat i suma seriei
n=0
1
(2n + 1)
2
.
III. Folosind transformata Laplace sa se rezolve ecuat ia
x
(t) 2x
(t) x
(t) + 2x(t) = 5 sin2t,

cu condit iile init iale x(0+) = 1, x
(0+) = 1, x
(0+) = 1.
IV. Sa se determine solut ia n L
1
L
2
a ecuat iei integrale Fourier
_

0
f(x) cos (tx) dx =
1
1 +t
2
.
A TRAIAN LALESCU
I. Sa se determine funct ia olomorfa f, stiind ca:
a) Im (f(z)) = arctg
_
y
x
_
, f(1) = 0.
b) Re (f(z)) =
_
x
2
+y
2
x
_
, C
2
.
II. Folosind teorema reziduurilor, calculat i urmatoarele integrale:
a) I
1
=
_
|z|=r
z
2
sin
_
1
z
_
dz, r > 0.
b) I
2
=
_
+
0
1
(x
2
+ 1)
2006
dx.
III. a) Folosind transformarea Laplace, sa se rezolve ecuat ia
(t) +
_
t
0
e
2(tu)

(u)du = e
2t
, (0) =
(0) = 0.
b) Sa se calculeze transformata Fourier a funct iei: f(x) = e
x
2
/2
, x R.
A TRAIAN LALESCU
I. a) Sa se calculeze folosind reziduuri
_
dz
1 +z
3
, unde este frontiera domeniului:
D = z C [ [z[ < R, 0 < arg z < .
b) Calculat i
_

0
dx
1 +x
3
.
II. Determinat i funct ia g din relat ia:
_

0
g(u) sinutdu =
_
2
sin
t
4
, 0 < t < 2
4
, t = 2
0, t > 2.
III. Sa se rezolve ecuat ia diferent iala folosind transformata Laplace
x
2x
+x = e
t
, x(0) = 0, x
(0) = 1.
Nota. Timp de lucru 2h 30 min.
A TRAIAN LALESCU
I. Sa se determine funct iile olomorfe f = f(z) stiind ca:
a) Re f(z) = e
x
(xcos y y siny); f(0) = 0.
b) Re f(z) =
_
y
x
_
; C
2
(R
R).
II. a) Sa se dezvolte funct ia f(z) =
1
z
2
+z 6
n serie n domeniile:
i) [z[ < 2; ii) 2 < [z[ < 3; iii) [z[ > 3; iv) [z 2[ > 1.
b) Sa se rezolve n C ecuat ia sinz = 2.
III. Folosind teorema reziduurilor, sa se calculeze integralele:
a) I
1
=
_
|z|=R
z
3
e
1
z1
dz; R > 0, R ,= 1.
b) I
2
=
_

0
dx
1 2a cos x +a
2
; a R1, 0, 1.
IV. Sa se rezolve sistemul:
_
x
4x y = 36t
y
+ 2x y = 2e
t
_
x(0) = 0
y(0) = 1.
Nota. Timp de lucru 3 ore. Se vor rezolva, la alegere, 3 subiecte.
A TRAIAN LALESCU
I. Sa se rezolve ecuat iile:
a) xy
(x + 2)y
+y = 0.
b) x
2
y
xy
+y = lnx, x > 0.
II. Sa se rezolve sistemul
_
_
_
x
= 2x + 2z
y
= 2x 2z
z
= 2x 2y.
III. Fie : R R de clasa C
2
, v : R
2
R, v(x, y) = (x
2
y
2
).
a) Sa se determine , astfel ncat v sa e armonica.
b) Determinat i funct ia f olomorfa, pentru care Im (f) = v(x, y).
c) Calculat i
_
|z|=1
f(z) sinz
z
2
dz.
A TRAIAN LALESCU
Faza locala, anul II, prolele mecanic si electric, 15.12.2007
I. Sa se rezolve problema Cauchy:
y
3y
+ 2y = x
2
e
x
, y(0) = 0, y
(0) = 0, y
(0) =
241
27
.
II. Sa se rezolve problema Cauchy:
Y
= AY, A =
_
_
4 2 2
5 7 5
6 6 4
_
_
, Y (0) =
_
_
1
0
1
_
_
.
III. Determinat i funct ia olomorfa f = f(z), stiind ca:
Im (f(z)) = ln(x
2
+y
2
) +x 2y, f(1 +i) = i 3 + 2i ln
2.
IV. Folosind teorema reziduurilor, calculat i integrala:
I =
_
2
0
dx
4 sin
2
x
.
V. Calculat i integrala, folosind teorema reziduurilor:
J =
_
|z|=R
z
2
e
1/(z1)
dz, R > 0, R ,= 1.
Nota. Timp de lucru 3 ore. Se vor rezolva, la alegere, 4 subiecte din cele 5.
A TRAIAN LALESCU
I. a) Sa se determine F C
2
(R), astfel ncat F(t(x, y)), t C
2
(R
R), t(x, y) =
x
2
+y
2
x
sa e funct ie armonica.
b) Sa se determine funct ia olomorfa f = f(z) = u(x, y) +iv(x, y), stiind ca
u(x, y) = F(t(x, y)), F C
2
(R), t C
2
(R
R), t(x, y) =
x
2
+y
2
x
.
II. a) Sa se determine reziduul funct iei f(z) = (z 1)
3
e
1
z1
n z = 1.
b) Folosind formulele Euler, sa se determine solut iile ecuat iei sinz = 1.
III. Calculat i integrala I
n
folosind teorema reziduurilor:
I
n
=
_
2
0
_
1 a
2
_
e
inx
1 2a cos x +a
2
dx, a R, [a[ ,= 1 (discut ie dupa a).
IV. Sa se rezolve problema Cauchy:
_
x
+y = t
x +y
= 1
,
_
x(0) = 1
y(0) = 1.
A TRAIAN LALESCU
I. Sa se rezolve sistemul de ecuat ii diferent iale Y
= AY , A =
_
_
2 1 1
1 2 1
1 1 2
_
_
, cu condit ia
Y (0) =
_
_
0
1
1
_
_
.
II. Fie p,q,r : (a, b) R; q (x, 0) > 0; r(x, 0) 0, x (a, b). Aratat i ca nicio solut ie a
ecuat iei r (x, y
) y
+p (x, y
) y
= q (x, y
) .y, nu poate avea un maxim interior pozitiv sau un

minim interior negativ.
III. Sa se calculeze
_
z
2
e
2z/(z+1)
dz, unde : x
2
+y
2
+ 2x = 0.
IV. a) Sa se determine funct ia f olomorfa, daca Re (f) =
_
x
2
+y
2
x
_
, C
2
(D), unde
D este domeniul maxim de denit ie.
b) Calculat i
_
|z|=R
f
3
(z) sinz dz, unde R > 0 si f este funct ia olomorfa de la punctul a).
V. Calculat i, folosind teorema reziduurilor, I =
_
2
0
dx
(3 + cos x)
2
.
A TRAIAN LALESCU
Faza interuniversitara, anul II, prolul mecanic, 17.05.2003
I. a) Sa se determine funct ia olomorfa f(z) = u(x, y) +i v(x, y), z = x +iy, stiind ca
v(x, y) = (t(x, y)), C
2
(R), t C
2
(R R
), t(x, y) =
x
2
+y
2
y
.
b) Sa se calculeze I =
_
e
1/z
(1 z)
2
dz, : [z[ = r, r > 0, r ,= 1.
II. Pentru ecare r [0, 1) xat, e f() =
1 r
2
2(1 2r cos +r
2
)
. Sa se dezvolte f n serie
Fourier.
III. a) Sa se calculeze transformata Fourier prin cosinus a funct iei
f : R R, f(x) =
1
(x
2
+ 4)
2
.
b) Folosind (eventual) rezultatul obt inut la punctul a), sa se calculeze transformata Fourier
prin sinus a funct iei g : R R, g(x) =
x
(x
2
+ 4)
2
.
IV. Folosind transformata Laplace, sa se rezolve ecuat ia integrala (t)
_
t
0
e
tu
(t u)
.(u)du = cos t.
A TRAIAN LALESCU
I. Sa se calculeze valoarea integralei
_

0
1
(x
2
+ 1)
2004
dx.
II. Sa se determine funct ia olomorfa f(z) = u +iv, stiind ca
v(x, y) = e
x
siny
y
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0), f(1) = e.
III. Sa se dezvolte n serie Fourier trigonometrica funct ia f() =
a sin
a
2
2a cos + 1
, [a[ < 1.
IV. Sa se calculeze transformatele Fourier prin sinus si cosinus ale funct iei f : (0, ) R,
f(t) = e
at
, a > 0, prelungind convenabil funct ia f pe toata axa reala.
V. Folosind transformata Laplace, sa se rezolve problema Cauchy
_
x + 2 x +x + y + y +y = 1
2 x + 2x + y + 2 y = 2t
,
_
x(0) = 0, x(0) = 2
y(0) = 1, y(0) = 2,
unde x = x(t), y = y(t).
Nota. Timp de lucru 3 ore. Se vor rezolva, la alegere, 4 subiecte din cele 5.
A TRAIAN LALESCU
I. a) Stiind ca partea reala u(x, y) a unei funct ii olomorfe f(z) = u(x, y) + i v(x, y) este
de forma u(x, y) = (t(x, y)), unde C
2
(R), t : R
R R si t(x, y) =
y
x
, sa se determine
funct ia f(z).
b) Sa se calculeze I =
_
|z1|=r
z
2
sin

z
dz, r (0, 2), r ,= 1.
II. Sa se dezvolte n serie Fourier funct ia f : (, ] R, f(t) =

2 sh
e
t
. Din dezvoltarea
obt inuta, sa se determine suma seriei numerice
n=1
(1)
n
1 +n
2
.
III. Aplicand transformata Laplace sa se rezolve problema Cauchy:
_
x
2x
+ 5x = e
t
cos 2t
x(0) = x
(0) = 1.
IV. Sa se arate ca transformata Fourier prin sinus a funct iei xe
x
2
/2
coincide cu ea nsasi.
A TRAIAN LALESCU
Faza interuniversitara, anul II, prolul electric, 21.05.2005
I. Sa se studieze convergent a si n caz armativ sa se calculeze integrala I =
_
1
0
5
_
x
2
(1 x)
3
1 +x
dx.
II. Fie funct ia f(t) =
_
1, 2nl < t < (2n + 1)l
1, (2n + 1)l < t < (2n + 2)l
, n N.
a) Sa se dezvolte f n serie Fourier de sinusuri;
b) Sa se calculeze transformata Laplace a funct iei f;
c) Utilizand teoreme de inversare sa se regaseasca funct ia f ca serie Fourier.
III. a) Sa se arate ca exista transformata Fourier prin sinus a funct iei f(x) =
1
x
si sa se
calculeze aceasta.
b) Folosind punctul a) sa se rezolve ecuat ia integrala
_

0
g(t) sintx dt =
1
x
, x > 0.
A TRAIAN LALESCU
I. a) Sa se determine funct ia olomorfa f(z) = u(x, y) + i v(x, y), z = x + iy, stiind ca
u(x, y) = (x
2
y
2
), C
2
(R) si f(0) = 0, f(i) = 1.
b) Fie g(z) =
f(z) e
2/z
z
2
z
. Sa se calculeze Rez(g, 1).
c) Sa se calculeze Rez(g, 0).
d) Sa se calculeze
_
|z|=2
g(z)dz.
II. Fie funct ia f(x) =
sinx
5 + 4 cos x
, x R. Sa se dezvolte f n serie Fourier pe intervalul
(, ).
III. a) Sa se calculeze transformata Fourier a funct iei f : R R, f(x) = e
x
2
/a
2
, (a R
).
b) Sa se calculeze transformatele Fourier prin sinus si cosinus pentru funct ia g : R R,
g(x) =
_
0, pentru x < 0
e
x
, pentru x 0.
A TRAIAN LALESCU
I. Fie funct ia v(x, y) = e
x
(xsiny y cos y). Vericat i daca v este funct ie armonica, si
determinat i funct ia olomorfa f, cu Imf = v(x, y), f(0) = 0. Pentru f astfel determinat,
calculat i:
_
|z|=r
f(1/z)
1 z
dz.
II. Dezvoltat i n serie Fourier trigonometrica, pe [, ], funct ia: f(x) = ch (ax), a > 0, si
determinat i suma seriilor
n=1
1
n
2
+a
2
si
n=1
1
(n
2
+a
2
)
2
.
III. Determinat i funct ia f, daca
_

0
f(t) cos(t)dt =
1
(1 +
2
)
2
, > 0.
IV. Rezolvat i ecuat ia diferent iala: y
+4y = f(t), y(0) = 0, y
(0) = a, f(t) =
_
1, t [2, 3]
0, t / [2, 3]
,
unde a R.
A TRAIAN LALESCU
I. Sa se determine funct ia olomorfa f(z) = u(x, y) + i v(x, y), daca v(x, y) = Im (f) =
arctg
_
y
x
_
, f(1) = 0, unde v C
2
(R
R).
II. Folosind teorema reziduurilor, calculat i
_
|z|=R
e
1/z
z(1 z)
dz, R > 0, R ,= 1.
III. Cu ajutorul transformatei Laplace, determinat i y(t), daca
_
y
2y
+y = t
y(0) = 1, y
(0) = 1.
IV. Calculat i transformata Fourier pentru funct ia f(x) = e
x
2
/2
.
A TRAIAN LALESCU
I. a) Sa se determine funct ia olomorfa f(z) = u(x, y) + iv(x, y) stiind ca u(x, y) = Re f =
_
y
x
_
, C
2
.
b) Folosind teoria reziduurilor, sa se calculeze integrala I =
_
+
x
2
+ 1
x
4
+ 1
dx.
II. Fie f : R R, f(t) =
sint
5 + 3 cos t
.
a) Sa se dezvolte funct ia f n serie Fourier trigonometrica.
b) Sa se regaseasca dezvoltarea de la a), utilizand o dezvoltare Laurent n coroana pentru o
funct ie complexa atasata funct iei f.
III. Sa se rezolve ecuat ia integrala x(t) = cos t +
_
t
0
(t ) e
t
x()d, utilizand transfor-
mata Laplace.
IV. Sa se rezolve ecuat ia integrala
_

0
(u) cos (ux) du =
_
2
cos x, x (0, )
4
, x =
0, x > .
A TRAIAN LALESCU
Faza nat ionala, anul II, prolele mecanic si electric, mai 2008
I. Fie funct ia u(x, y) = ln(x
2
+y
2
) +e
x
cos y.
a) Aratat i ca u(x, y) este funct ie armonica.
b) Construit i f(z) olomorfa pe C
, f(z) = u(x, y) + i v(x, y), unde u(x, y) este funct ia

precizata n enunt , cu condit ia f(1) = e.
c) Fie R (0, )
_
1
2
,
5
2
_
. Calculat i integrala:
I =
_
[z
1
2
[=R
f(z) 2 lnz
z
2
(z +i)
dz,
unde f este funct ia olomorfa determinata la punctul b).
II. Calculat i integrala
I =
_
2
0
sinx e
inx
(13 5 cos x)
2
dx, n N
.
III. Sa se rezolve ecuat ia diferent iala:
x
2x
+x = e
t
, x(0) = 0, x
(0) = 1,
folosind transformarea Laplace.
IV. Sa se rezolve sistemul de ecuat ii diferent iale:
_
_
_
x
= x +y +z
y
= x y +z
z
= x +y +z
, unde x = x(t),
y = y(t), z = z(t) si care verica condit iile init iale x(0) = 0, y(0) = 0, z(0) = 1.
Rezolvari
A TRAIAN LALESCU
I. Avem f(x, y) =
_
x
2
e
y
2
/x
2
, x ,= 0
0, x = 0.
a) lim
x0
x
2
e
y
2
/x
2
= 0 si f(0, y) = 0, deci f continua n punctul (0, y).
b) Avem
_
_
f
x
(0, 0) = lim
x0
f(x, 0) f(0, 0)
x 0
= lim
x0
x
2
x
= 0
f
y
(0, 0) = lim
y0
f(0, y) f(0, 0)
y 0
= lim
y0
0 0
y
= 0,
deci
(x, y) =
f(x, y) f(0, 0)
f
x
(0, 0) x
f
y
(0, 0) y
_
x
2
+y
2
=
x
2
e
y
2
x
2
_
x
2
+y
2
.
Se observa ca [(x, y)[ =
x
2
e
y
2
/x
2
x
2
+y
2
. Deoarece e
y
2
/x
2
y
2
x
2
+ 1 rezulta
[(x, y)[ =
x
2
x
2
x
2
+y
2
_
x
2
+y
2
=
x
2
_
x
2
+y
2
x
2
x
2
+y
2

x
2
_
x
2
+y
2
x
2
[x[
= [x[ 0,
pentru x 0, y 0, deci f este diferent iabila Frechet n (0, 0).
c) Deoarece
f
x
(0, y) = lim
x0
f(x, y) f(0, y)
x
= lim
x0
x
2
e
y
2
/x
2
x
= 0, si, similar,
f
y
(0, a) = lim
ya
f(0, y) f(0, a)
y a
= lim
ya
0 0
y a
= 0,
deci
f
x
=
_
2e
y
2
/x
2
_
x +
y
2
x
_
, x ,= 0
0, x = 0
,
f
y
=
_
2y e
y
2
/x
2
, x ,= 0
0, x = 0.
Dar
f
x
(0, y) = 0 si
lim
x0
2e
y
2
/x
2
_
x +
y
2
x
_
= lim
x0
2
_
x +
y
2
x
_
e
y
2
/x
2
= lim
x0
2
_
1
y
2
x
2
_
e
y
2
/x
2
2y
2
x
3
= 2 0
0
2y
2
= 0,
44 Rezolvari - anul I
deci
f
x
este continuan (0, y); n concluzie,
f
x
este continua peste tot. Analog, avem
f
y
(0, y) = 0
si lim
x0
f
y
(x, y) = lim
x0
2y e
y
2
/x
2
= 2y 0 = 0 deci
f
y
continua n (0, y), si deci continua
peste tot.
d) g(x, y, z) = f
_
1,
_
x
2
+y
2
+z
2
_
= f ((x, y, z), (x, y, z)) si
grad g =
_
g
x
,
g
y
,
g
z
_
=
_
f

x
_
x
2
+y
2
+z
2
,
f

y
_
x
2
+y
2
+z
2
,
f

z
_
x
2
+y
2
+z
2
_
deci
grad g, r) = x
g
x
+y
g
y
+z
g
z
=
f

x
2
+y
2
+z
2
_
x
2
+y
2
+z
2
=
f

_
x
2
+y
2
+z
2
=
f
.
II.
n=2
x
n
n
(lnn)
, x R, , R. a) Fie a
n
=
1
n
(ln n)
. Calculam raza de convergent a a

seriei. Avem
lim
n
a
n+1
a
n
= lim
n
1
(n + 1)
(ln(n + 1))
(lnn)
=
= lim
n
_
n
n + 1
_
_
lnn
ln(n + 1)
_
= 1 1 = 1,
deci raza de convergent a este =
1
1
= 1.
b) = 0 a
n
=
1
n
. Intervalul de convergent a este I = (, ) = (1, 1).

i) Pentru x = 1 avem
n=2
(1)
n
n
=
_
convergenta, > 0 (Leibnitz)
divergenta, 0 (crit. de necesitate).
ii) Pentru x = 1 avem
n=2
1
n
=
_
convergenta, > 1
divergenta, 1
.

In concluzie, distingem
cazurile:
daca 0 atunci M = (1, 1);
daca 0 < 1 atunci M = [1, 1);
daca > 1 atunci M = [1, 1].
c) Daca = 1, atunci
n=2
x
n
(lnn)
, deci a
n
=
1
(ln n)
. Intervalul de convergent a este I =

(1, 1).
Pentru x = 1, avem
n=2
(1)
n
(lnn)
=
_
convergenta, > 0 (Leibnitz)
divergenta, 0 (criteriul de necesitate).
Pentru x = 1 avem
n=2
1
(lnn)
= divergent, R, deoarece pentru < 0, rezulta

lim
n
(lnn)
= ,= 0 si 0 lim
n
1
(ln n)
1
n
= ,= 0 si conform criteriului de comparat ie,
n=2
1
(lnn)
are aceeasi natura cu
n=2
1
n
, care este divergenta.

In concluzie, avem cazurile:
daca > 0 atunci M = [1, 1);
daca 0 atunci M = (1, 1).
d)
n0
x
n
=
1
1 x
, pentru [x[ < 1; rescriem egalitatea:
n1
x
n1
=
1
1 x
, [x[ < 1 si
integrand, obt inem
n1
_
x
0
t
n1
dt =
_
x
0
1
1 t
dt
n1
x
n
n
= ln(1 x), [x[ < 1,
deci f(x) = ln(1x), D
f
= (1, 1). Se observa ca pentru x = 1, f (1) =
n1
1
n
este divergenta,
iar pentru x = 1, avem f(1) =
n1
(1)
n
1
n
convergenta si domeniul maxim de denit ie este
[1, 1).
III. A =
_
_
cos t sint 0
sint cos t 1
0 1 a
_
_
, a R, t R. a) Avem
KerT ,= 0 det A = 0 a cos
2
t + cos t a sin
2
t = 0 a = cos t.
b) Pentru t = , a = cos = 1 determinam KerT; ecuat ia T(x, y, z) = O
R
3 se rescrie
_
_
_
x = 0
y +z = 0
y z = 0
_
x = 0
y = z
, deci
KerT = (x, y, z) [ x = 0, y = z = (0, t, t) [ t R = L((0, 1, 1)).
Determinam ImT: T(x, y, z) (x, y +z, y z) = (, , ) = ; deci
Im T = (, , ) [ = = (0, s, s) [ s R = L((0, 1, 1)).
c) Pentru a = 1, t =

2
avem A =
_
_
0 1 0
1 0 1
0 1 1
_
_
, matrice al carei polinom caracteristic este
det(AI
3
) =
1 0
1 1
0 1 1
=
3
+
2
+ 2 1 = 0.
Fie g() =
3
+
2
+ 2 1. Atunci g
() 3
2
+ 2 + 2 = 0
_
1
7
3
_
. Dar
g
_
1
7
3
_
=
714
7
27
, deci avem tabelul Rolle
x
1
7
3
1 +
7
3
+
g(x)
7 14
7
27
7 + 14
7
27
+
deci g() = 0 are 3 solut ii reale:
1

_
,
1
7
3
_
,
2

_
1
7
3
,
1 +
7
3
_
,
3

_
1 +
7
3
, +
_
.
e) Pentru a = 1, t =

2
avem (A+I
3
)
10
(AI
3
)
2
+A. Avem P
A
() = det(I
3
A) =
3
2
2+1. Folosind teorema Cayley-Hamilton, rezulta P
A
(A) = O
3
A
3
A
2
2A+I
3
= O
3
,
deci (A+I
3
)(AI
3
)
2
= A si, prin urmare, rezulta
(A+I
3
)
10
(AI
3
)
2
+A = (A+I
3
)
9
A+A = (A+I
3
)
10
=
=
_
_
1 1 0
1 1 1
0 1 2
_
_
10
=
_
_
2 2 1
2 3 2
1 3 5
_
_
5
=
_
_
9 13 11
12 19 18
13 26 32
_
_
_
_
9 13 11
12 19 18
13 26 32
_
_
_
_
2 2 1
2 3 2
1 3 5
_
_
=
=
_
_
2 2 1
2 3 2
1 3 5
_
_
_
_
2 2 1
2 3 2
1 3 5
_
_
=
_
_
9 13 11
12 19 18
13 26 32
_
_
.
IV. a) f(
1
(y, z), y, z) = 0. Derivand n raport cu x, obt inem
f
x
1
y
+
f
y
= 0, deci

1
y
=
f
y
f
x

1
y
(b, c) =

f
y
(a,b,c)
f
x
(a,b,c)
. Analog, rezulta

2
z
(a, c) =

f
z
(a,b,c)
f
y
(a,b,c)
,

3
x
(a, b) =

f
y
(a,b,c)
f
z
(a,b,c)
, de
unde, prin nmult irea celor trei egalitat i, rezulta relat ia

1
y
(b, c)

2
z
(a, c)

3
x
(a, b) = 1.
b) Avem F(x, a, b) = x
7
+ax +b. Vericam condit iile teoremei funct iilor implicite:
_
_
F(1, 1, 2) = 1 + 1 2 = 0
F
x
= 7x
6
+a
F
x
(1, 1, 2) = 7 + 1 = 8 ,= 0
F C
1
(R
3
; R).
Rezulta ca exista U
0
1((1, 2)) si V
0
1(1) si o unica funct ie : U
0
V
0
astfel ncat
_
_
(1, 2) = 1
F((a, b), a, b) = 0, (a, b) U
0
C
1
(U
0
, V
0
), x = (a, b).
c) Din relat ia F((a, b), a, b) = 0, prin derivare n raport cu x rezulta
F
x
(x, a, b)
a
(a, b) +
F
a
(x, a, b) = 0, deci obt inem
_
a
(a, b) =

F
a
(x, a, b)
F
x
(x, a, b)
=
x
7x
6
+a
=
(a, b)
7
6
(a, b) +a
b
(a, b) =

F
b
(x, a, b)
F
x
(x, a, b)
=
1
7x
6
+a
=
1
7
6
(a, b) +a
.
d) F(x, 1, 2) = 0 x
7
+x 2 = 0. Notand g(x) = x
7
+x 2 obt inem g
(x) = 7x
6
+ 1 >
0, z R; g ind continua si strict crescatoare pe R, rezulta ca ecuat ia g(x) = 0 are solut ie
unica si se observa ca aceasta este x = 1.
e) Folosim metoda contract iei: Se observa ca ecuat ia se rescrie sub forma x(x
6
+0.99) = 2.03,
deci x =
2.03
x
6
+0.99
. Atunci funct ia g : [1.004, 1.008] R, g(x) =
2.03
x
6
+0.99
este o contract ie. Prima
iterat ie folosind valoarea init iala x
0
= 1.004, este x
1
= g(x
0
) 1.0078.
A TRAIAN LALESCU
I. a) Obt inem
lim
x0
s
n
(x) = lim
x0
n
k=1
ln
_
1 +
x
k(k+1)
_
x
= lim
x0
n
k=1
1
1 +
x
k(k+1)
1
k(k + 1)
=
n
k=1
1
k(k + 1)
= 1
1
n + 1
= s
n
(0),
deci s
n
este continua n x = 0.
b) Fie x [0, 1]. Vom folosi pentru demonstrarea convergent ei uniforme a sirului (s
n
)
n
criteriul lui Cauchy. Daca x = 0, atunci
[s
n+p
(0) s
n
(0)[ =
1
1
n +p + 1
1 +
1
n + 1
1
n + 1

1
n +p + 1
<
1
n + 1

n
0.
Daca x (0, 1], atunci:
[s
n+p
(x) s
n
(x)[ =
1
x
n+p
k=n+1
ln(1 +
x
k(k + 1)
)
1
x
n+p
k=n+1
x
k(k + 1)
=
n+p
k=n+1
1
k(k + 1)
=
1
n + 1

1
n +p + 1
<
1
n + 1
0,
cand n , unde s-a folosit inegalitatea ln(1 +) , > 0. Rezulta ca pe intervalul [0, 1],
seria (s
n
)
n
converge uniform.
c) Stim ca
(ln(1 +y))
=
1
1 +y
= 1 y +y
2
y
3
+. . . ln(1 +y) = y
y
2
2
+
y
3
3

y
4
4
+. . . , [y[ < 1.
Atunci ln
_
1 +
x
k(k+1)
_
=
x
k(k+1)

x
2
2k
2
(k+1)
2
+
x
3
3k
3
(k+1)
3
. . . , deci
1
x

n
k=1
ln
_
1 +
x
k(k + 1)
_
=
n
k=1
1
k(k + 1)

x
2k
2
(k + 1)
2
+
x
2
3k
3
(k + 1)
3
=
= 1
1
n + 1
x
n
k=1
1
2k
2
(k + 1)
2
+x
2
k=1
1
3k
3
(k + 1)
3
. . . ,
deci
s(x) = lim
n
_
1
1
n + 1
x
n
k=1
1
2k
2
(k + 1)
2
+x
2
k=1
1
3k
3
(k + 1)
3
. . .
_
=
= 1 x
k=1
1
2k
2
(k + 1)
2
+x
2
k=1
1
3k
3
(k + 1)
3
. . . .
Atunci
s(x)s(0)
x
=
k=1
1
2k
2
(k + 1)
2
+x
k=1
1
3k
3
(k + 1)
3
. . . .
Notand E(x) =
s(x)s(0)
x
+
k=1
1
2k
2
(k + 1)
2
, obt inem
E(x) = x
_

k=1
1
3k
3
(k + 1)
3

k=1
x
4k
4
(k + 1)
4
+. . .
_
.
Atunci lim
x0
E(x) = 0, deci s
(0) +
k=1
1
2k
2
(k + 1)
2
. .
conv.
= 0 si prin urmare funct ia s este derivabila
n x = 0.
II. a) a
0
(0, 1), a
n
= ln(1 + a
n1
), n 1. Demonstram prin induct ie proprietatea
P(n) : a
n
(0, 1), n 0. Avem P(0) : a
0
(0, 1) (adevarat). Aratam P(n) P(n +1). Fie
P(n) adevarata; aratam P(n + 1) : a
n+1
(0, 1). Dar a
n+1
= ln(1 + a
n
) (0, ln2) (0, 1),
deci P(n + 1) are loc. Prin urmare avem a
n
(0, 1), n 0, deci a
n
unde n N
este sir
marginit. Studiem monotonia sirului si avem: a
n+1
a
n
= ln(1 + a
n
) a
n
= ln(
1+a
n
e
a
n
). Dar
e
x
x + 1, x 0, deci
e
a
n
a
n
+ 1
a
n
+ 1
e
a
n
1 ln(
1 +a
n
e
a
n
) 0 a
n+1
a
n
0,
deci a
n
sir descrescator. Prin urmare sirul este convergent. Fie l = lim
n
a
n
l = ln(1 +l)
e
l
= 1 +l, deci l = 0.

In nal obt inem
lim
x0
x>0
x ln(1 +x)
x
2
= lim
x0
1
1
1+x
2x
= lim
x0
1
2(x + 1)
=
1
2
.
b) Folosind punctul a), rezulta ca seriile
n0
a
2
n
si
n0
(a
n
a
n+1
) au aceasi natura, conform
criteriului de comparat ie. Dar
n0
(a
n
a
n+1
) = lim
n
_
n1
k=0
(a
k
a
k1
)
_
= lim
n
(a
0
a
n
) = a
0
(0, 1),
deci
n0
(a
n
a
n+1
) este convergenta si deci si seria
n0
a
2
n
este convergenta.
III. a) Pentru A =
_
2 2
2 2
_
, obt inem A
2
=
_
0 0
0 0
_
.
b) A
n
I
n
= A
n
I
n
n
= (A I
n
)(A
n1
+ A
n2
+ + A + I
n
). Dar A
n
= 0, deci
(I
n
A)((A
n1
+A
n2
+ +A+I
n
) = I
n
; prin urmare I
n
A este inversabila si (I
n
A)
1
=
A
n1
+A
n2
+ +A+I
n
.
IV. a) Fie A matricea lui f n baza canonica. Fie valoare proprie a lui f, iar X ,= 0 un
vector propriu asociat. Atunci
AX = X A
2
X =
2
X AX =
2
X (
2
)X = 0 =
2
0, 1.
Daca v este un vector propriu corespunzator lui = 0, atunci Av = 0 f(v) = 0 v Ker f,
deci subspat iul propriu corespunzator lui = 0 este Ker f. Daca v este un vector propriu
corespunzator lui = 1, atunci Av = v f(v) = v v Imf. Reciproc, e v Imf
deci exista u R
n
astfel incat v = f(u). Folosind f = f
2
, rezulta f(u) = f
2
(u), deci v =
f(v) f(v) = 1 v si deci v este vector propriu corespunzator lui = 1. Din dubla incluziune
demonstrata mai sus rezulta ca subspat iul vectorilor proprii corespunzator = 1 este Imf.
b) Fie v Ker f + Imf
_
f(v) = 0
f(v) = v
v = 0, deci Ker f Imf = 0, incluziunea
inversa ind banala. Are loc evident incluziunea Ker f + Imf R
n
. Demonstram incluziunea
inversa: e v R
n
, atunci f(v f(v)) = f(v)f
2
(v) = (f f
2
)(v) = 0 si deci v f(v) Ker f.
Am obt inut v = (v f(v)) + f(v) Ker f + Imf si deci R
n
Ker f + Imf. Deoarece
radacinile complexe ale polinomului caracteristic asociat lui f sunt toate reale, rezulta ca f
este jordanizabila. Daca J
=
_
_
_
_
1 0 . . . 0
0 1 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 . . .
_
_
_
_
este o celula Jordan dintr-o matrice
Jordan J asociata lui f, din J
2
= (CAC
1
)(CAC
1
) = CA
2
C
1
= CAC
1
= J, unde C este
matricea de trecere de la baza init iala la baza jordanizatoare, rezulta
J
2
=
_
_
_
_
1 0 . . . 0
0 1 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 . . .
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 . . . 0
0 1 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 . . .
_
_
_
_
=
_
_
2
2 1 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 . . .
_
_
,= J
,
n caz ca ordinul celulei J
este 2. Deci toate celulele Jordan sunt de ordinul 1, deci f este

diagonalizabila.
A TRAIAN LALESCU
I. a) f(x, y) =
_
_
_
arctg (x
2
+y
2
)
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
1, (x, y) = (0, 0)
. Obt inem succesiv:
f
x
(0, 0) = lim
x0
f(x, 0) f(0, 0)
x
= lim
x0
arctg (x
2
)
x
2
1
x
= lim
x0
arctg (x
2
) x
2
x
3
0
0
=
0
0
= lim
x0
1
1+x
2
2x 2x
3x
2
=
2
3
lim
x0
x
2
x(1 +x
2
)
= 0.
f
x
(0, 0) = lim
y0
f(0, y) f(0, 0)
y
= lim
y0
arctg (y
2
)
y
2
1
y
= 0.
b) (x, y) =
f(x,y)f(0,0)00
x
2
+y
2
=
arctg(x
2
+y
2
)
x
2
+y
2
1
x
2
+y
2
. Atunci
_
x
2
+y
2
= t 0 pentru x 0, y 0
(t > 0) si deci lim
x,y0
(x, y) = lim
t0
arctg (t
2
)
t
2
1
t
= 0 ( analog cu a) ), deci funct ia f este
diferent iabila Frechet n (0, 0).
c) Pentru (x, y) ,= (0, 0), avem
f
x
=
1
1+(x
2
+y
2
)
2
2x(x
2
+y
2
)arctg (x
2
+y
2
)2x
(x
2
+y
2
)
2
, deci notand t =
x
2
+y
2
, obt inem:
lim
x0
y0
f
x
= lim
x0
y0
2x lim
x0
y0
x
2
+y
2
1+(x
2
+y
2
)
2
arctg (x
2
+y
2
)
(x
2
+y
2
)
2
= lim
x0
y0
2x lim
t0
t>0
t
1+t
2
arctg t
t
2
0
0
=
0
0
=0 lim
t0
t>0
1+t
2
2t
2
(1+t
2
)
2

1
1+t
2
2t
= 0 lim
t0
t>0
t
(1 +t
2
)
2
= 0 0 = 0 =
f
x
(0, 0),
deci
f
x
este continua n (0, 0). Analog,
f
y
este continua n (0, 0).
d) Fie h(x) = arctg x h
(x) =
1
1+x
2
. Dar
1
1 +x
=
n=0
(1)
n
x
n
, [x[ < 1
1
1 +x
2
=
n=0
(1)
n
x
2n
, [x[ < 1,
iar
arctg x =
n=0
(1)
n
x
2n+1
2n + 1
, [x[ < 1 arctg (x
2
) =
n=0
(1)
n
2n + 1
x
4n+2
, [x[ < 1.
Atunci
g(x) =
_
x
0
_

n=0
(1)
n
2n + 1
t
4n
_
dt =
n=0
(1)
n
2n + 1

t
4n+1
4n + 1
x
0
=
n=0
(1)
n
(2n + 1)(4n + 1)
x
4n+1
,
serie de puteri cu coecient ii a
n
=
(1)
n
(2n+1)(4n+1)
. Determinam raza de convergent a, lim
n
a
n
a
n+1
=
lim
n
(2n + 3)(4n + 5)
(2n + 1)(4n + 1)
= 1. Intervalul de convergent a este deci (1, 1). Daca x = 1, atunci

seria
n=0
(1)
n+1
1
(2n + 1)(4n + 1)
este convergenta conform criteriului Leibnitz. Analog, pentru
x = 1, seria
n=0
(1)
n
1
(2n+1)(4n+1)
rezulta convergenta.

In concluzie, mult imea de convergent a
este [1, 1].
e) Avem g(1) =
n=0
(1)
n
(2n+1)(4n+1)
. Atunci
(1)
n
(2n + 1)(4n + 1)
< 10
3
(2n + 1)(4n + 1) > 1000 8n
2
+ 6n + 1 > 1000
8n
2
+ 6n 999 > 0 n N
_
3 +
8001
8
,
_
n 11, 12, ....
II. a) f(x, y, z) = x
n
+y
n
+z
n
3xy +z
2
2z. Aam punctele critice ale funct iei f, acestea
satisfac sistemul:
_
_
f
x
= n x
n1
3y = 0
f
y
= n y
n1
3x = 0
f
x
= n z
n1
+ 2z 2 = 0
. Distingem cazurile:
i) Daca n = 1, atunci
_
_
1 3y = 0 y =
1
3
1 3x = 0 x =
1
3
2z 1 = 0 z =
1
2
, deci A =
_
1
3
,
1
3
,
1
2
_
este punct critic. Matricea
Hessiana n acest punct este H
f
=
_
_
0 3 0
3 0 0
0 0 2
_
_
, deci
d
2
f
_
1
3
,
1
3
,
1
2
_
= (dx, dy, dz)H
f
_
_
dx
dy
dz
_
_
= 6dxdy + 2dz
2
,
deci A nu este punct de extrem.
ii) Daca n = 2, atunci
_
_
2x 3y = 0
2y 3x = 0
4z 2 = 0
, de unde B =
_
0, 0,
1
2
_
este punct critic, iar matricea
Hessiana n B este H
f
=
_
_
2 3 0
3 2 0
0 0 4
_
_
, iar
d
2
f
_
0, 0,
1
2
_
= 2dx
2
+ 2dy
2
+ 4dz
2
6dxdy = 2
_
dx
3
2
dy
_
2
5
2
dy
2
+ 4dz
2
.
Aceasta forma patratica nu are semn constant, deci B nu este punct de extrem.
iii) Daca n = 3, atunci
_
_
3x
2
3y = 0 y = x
2
3y
2
3x = 0
3z
2
+ 2z 2 = 0
z
_
71
3
_
= z
1,2
. Din primele
doua ecuat ii rezulta x
4
x = 0, de unde e x = y = 0, e x = y = 1. Matricea Hessiana este:
H
f
=
_
_
6x 3 0
3 6y 0
0 0 6z + 2
_
_
, deci H
f
(0, 0, z
1
) =
_
_
0 3 0
3 0 0
0 0 6z
1
+ 2
_
_
, deci C
1
= (0, 0, z
1
) nu
este punct de extrem. Analog, C
2
= (0, 0, z
2
) nu este punct de extrem. Avem H
f
(1, 1, z
1
) =
_
_
6 3 0
3 6 0
0 0 6z
1
+ 2
_
_
deci
d
2
f(1, 1, z
1
) = 6dx
2
+ 6dy
2
6dxdy + (6z
1
+ 2)dz =
= (
3dx
3dy)
2
+ 3dx
2
+ 3dy
2
+ (6z
1
+ 2)dz
2
> 0,
deci C
3
= (1, 1, z
1
) este punct de minim local.

In al patrulea punct C
4
= (1, 1, z
2
) avem:
H
f
(1, 1, z
2
) =
_
_
6 3 0
3 6 0
0 0 6z
2
+ 2
_
_
, deci
d
2
f(1, 1, z
2
) = 6dx
2
+ 6dy
2
6dxdy + (6z
2
+ 2)dz
2
= 6(dx
1
2
dy)
2
+
9
2
dy
2
+ (6z
2
+ 2)dz
2
.
Dar 6z
2
+2 = 2
72+2 = 2
7 < 0, deci d
2
f(1, 1, z
2
) nu are semn constant si deci (1, 1, z
2
)
nu este punct de extrem.

In concluzie, n
min
= 3.
b) Avem f(0, 0, 1) = 0, iar pentru n = 4,
f(x, y, z) = 0 x
4
+y
4
+z
4
3xy +z
2
2z = 0. (2)
Notam z = z(x, y) si derivam (2) n raport cu x. Obt inem:
4x
3
+ 4z
3
z
x
3y + 2z
z
x
2
z
x
= 0, (3)
de unde rezulta
z
x
=
3y4x
3
4z
3
+2z2
. Derivam (2) n raport cu y si obt inem:
4y
3
+ 4z
3
z
y
3y + 2z
z
y
2
z
y
= 0, (4)
de unde rezulta
z
x
=
3x4y
3
4z
3
+2z2
. Punctele critice ale funct iei z(x, y) se obt in rezolvand sistemul:
_
_
z
x
= 0
z
y
= 0
_
3y 4x
3
= 0
3x 4y
3
= 0

_
_
y =
4x
3
3x
256x
9
27
= 0.
Din a doua ecuat ie obt inem: x
_
3
256x
8
27
_
= 0 x
_
0,
3
2
_
. Punctele stat ionare sunt deci:
(0, 0),
_
3
2
,
3
2
_
,
_
3
2
,
3
2
_
.
c) Derivam (3) n raport cu x si obt inem
12x
2
+12z
2
_
z
x
_
2
+4z
3
2
z
x
2
+2z
2
z
x
2
2
2
z
x
2
= 0

2
z
x
2
=
12x
2
12z
2
_
z
x
_
2
2
_
z
x
_
2
4z
3
+ 2z 2
.
Derivam (3) n raport cu y si obt inem
12z
2
z
y
z
x
+4z
3

2
z
xy
3+2
z
y
z
x
+2z

2
z
xy
2

2
z
xy
= 0

2
z
xy
=
3 2
z
y

z
x
(6z
2
+ 1)
4z
3
+ 2z 2
.
Derivam (4) n raport cu y; rezulta
12y
2
+ 12z
2
_
z
y
_
2
+ 4z
3
2
z
y
2
+ 2
_
z
y
_
2
+ 2z
2
z
y
2
2
2
z
y
2
= 0
2
z
y
2
=
12y
2
2
_
z
y
_
2
(6z
2
+ 1)
4z
3
+ 2z 2
.
Atunci d
2
z(0, 0) = 0 dx
2
+ 0 dy
2
+ 2
3
4
dxdy =
3
2
dxdy, deci (0, 0) nu este punct de extrem
pentru z(x, y).
III. a) Matricea A =
1
2
_
B +B
T
_
este simetrica, deci toate radacinile polinomului caracter-
istic sunt reale. Fie o valoare proprie pentru A. Atunci Ax = x si deci Q(x) = X
T
AX =
X
T
X 0 0.
b) Pentru B =
_
_
5 3 5
1 8 1
3 3 5
_
_
, rezulta A =
_
_
5 2 4
2 8 2
4 2 5
_
_
. Polinomul caracteristic al
matricii A este det(A I
3
) = ( 9)
2
= 0, deci
1
= 9 (
1
= 2) si
2
= 0 (
2
= 1).
Determinam subspat iile proprii asociate valorilor proprii. Pentru
1
= 9, sistemul caracteristic
asociat este
_
_
4 2 4
2 1 2
4 2 4
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
4x + 2y 4z = 0
2x y + 2z = 0
4x + 2y 4z = 0
b = 2a + 2c, a, c R (a, b, c) = (a, 2a + 2c, c) = c(0, 2, 1) +a(1, 2, 0), a, c R.

Alegem vectorii proprii liniar independent i v
1
=
_
_
0
2
1
_
_
, v
2
=
_
_
1
2
0
_
_
. Pentru
2
= 0, avem
_
_
5 2 4
2 8 2
4 2 5
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
5a + 2b 4c = 0
a + 4b +c = 0
4a + 2b + 5c = 0
a = c = 2b, b R (a, b, c) = (2b, b, 2b) = b(2, 1, 2), b R.

Alegem vectorul propriu v
3
= (2, 1, 2)
t
. O baza diagonalizatoare pentru A este deci B =
v
1
, v
2
, v
3
, cu matricea modala C =
_
_
0 1 2
2 2 1
1 0 2
_
_
, iar D = C
1
AC =
_
_
9 0 0
0 9 0
0 0 0
_
_
matricea
diagonala.
c) Ortogonalizam baza primului subspat iu propriu, apoi normam reuniunea bazelor celor
doua subspat ii. Obt inem: v
1
=
v
1
||v
1
||
=
_
0,
2
5
,
1
5
_
t
si
v
2
= v
2
v
1
, v
2
)
v
1
, v
1
)
v
1
= (1, 2, 0)
t
4
5
(0, 2, 1)
t
=
_
1,
2
5
,
4
5
_
t
| (5, 3, 4)
t
,
deci
v
2
=
1
[[ v
2
[[
v
2
=
_
5
9
5
,
2
9
5
,
4
9
5
_
t
, v
3
=
v
3
[[v
3
[[
=
_
2
3
,
1
3
,
2
3
_
t
.
Baza ceruta este B
= v
1
, v
2
, v
3
, iar matricea modala este C
=
_
_
_
0
5
9
5

2
3
2
5
2
9
5
1
3
1
5
4
9
5

2
3
_
_
_
.
d) Avem
: (x, y, z)
_
_
5 2 4
2 8 2
4 2 5
_
_
_
_
x
y
z
_
_
+ (10, 4, 8)
. .
A
1
_
_
x
y
z
_
_
22 = 0
5x
2
+ 8y
2
+ 5z
2
+ 4xy 8xz + 4yz + 10x + 4y 8z 22 = 0.
Cuadrica ind degenerata fara centru de simetrie (deoarece det
_
A A
t
1
A
1
22
_
= 0 si det A =
0), pentru a aa ecuat ia redusa a acesteia aplicam metoda valorilor proprii. Efectuam
schimbarea de coordonate (rotat ia de reper Oxyz Ox
de matrice C
) X = C
_
x = 5y
/9
5 2z
/3
y = 2x
5 + 2y
/9
5 +z
/3
z = x
5 4y
/9
5 2z
/3
, unde X = (x, y, z)
t
, X
= (x
, y
, z
)
t
, iar C
este matricea de
la punctul c.

Inlocuind X n , se obt ine : y
2
+4
5y
+9x
2
22 = 0, care prin restrangerea
patratului n y
devine: 9x
2
+(y
+2
5)
2
= 42.
In urma translat iei de reper Ox
data de relat iile

_
_
x
= x
= y
+ 2
5
z
= z
, ecuat ia cuadricei devine

9x
2
42/9
+
y
2
42
= 1, deci se obt ine un
cilindru eliptic cu generatoarele paralele cu O
.
IV. a) f(x
1
, x
2
, x
3
) = (x
1
cos +x
3
sin 1, x
2
+ 1, x
1
sin +x
3
cos 1). Avem
|f(x) f(y)|
2
= |(x
1
y
1
) cos + (x
3
y
3
) sin, x
2
y
2
, (x
1
y
1
) sin + (x
3
y
3
) cos |
2
=
=
_
(x
1
y
1
)
2
(cos
2
+ sin
2
) + (x
2
y
2
)
2
+ (x
3
y
3
)
2
(cos
2
+ sin
2
) =
=
_
(x
1
y
1
)
2
+ (x
2
y
2
)
2
+ (x
3
y
3
)
2
= [[x y[[
2
.
b) Obt inem
f(x) = (x
1
cos +x
3
sin 1, x
2
+ 1, x
1
sin +x
3
cos 1) =
= (x
1
cos +x
3
sin, x
2
, x
1
sin +x
3
cos ) + (1, 1, 1),
deci f(x)
t
= R(x
1
, x
2
, x
3
)
t
+V , unde R =
_
_
cos 0 sin
0 1 0
sin 0 cos
_
_
iar V =
_
_
1
1
1
_
_
.
c) Polinomul caracteristic asociat matricei R este
P() = det(R I
3
) =
cos 0 sin
0 1 0
sin 0 cos
= (1 )(
2
2cos + 1).
Deci P() = 0 1, e
i
. Determinam subspat iile proprii pentru complexicata R
C
a
transformarii R. Pentru
1
= 1 obt inem sistemul caracteristic
_
_
_
_
cos 1 0 sin
0 0 0
sin 0 cos 1
_
_
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
(cos 1) a +c sin = 0
a sin +c (cos 1) = 0

a = c = 0; b R (a, b, c) = (0, b, 0) = b(0, 1, 0), b R.
Alegem vectorul propriu generator v
1
= (0, 1, 0)
t
. Pentru
2
= cos +i sin, avem
_
_
i sin 0 sin
0 1 e
i
0
sin 0 i sin
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
(a, b, c) = (a, 0, ia) = a(1, 0, i), a R.
Alegem v
2
= (1, 0, i)
t
vector propriu. Pentru
3
=

2
= cos i sin, alegem vectorul propriu
v
3
= v
2
= (1, 0, i)
t
. S-a obt inut baza B
C
3 = v
1
, v
2
, v
3
a spat iului C
3
, formata din vectori
proprii ai endomorsmului R
C
(complexicata transformarii liniare R). Se observansa ca R este
transformare liniara reala, endomorsm al spat iului vectorial real R
3
. Distingem urmatoarele
cazuri:
Pentru Rk [ k Z, R admite o singura valoare proprie
1
= 1 cu vectorul propriu
generator al subspat iului propriu asociat v
1
= (0, 1, 0)
t
.
Pentru 2k [ k Z, avem R = I
3
, iar
1
= 1 este singura valoare proprie
(tripla,
1
= 3); R
3
este subspat iul propriu asociat, o baza a acestuia ind cea canonica,
e
1
, e
2
, e
3
.
Pentru (2k + 1) [ k Z, avem R =
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
, iar valorilor proprii
1
= 1,
2,3
= 1 le corespund respectiv vectorii proprii generatori
w
1
= (0, 1, 0)
t
, w
2
= Re(v
1
) = (1, 0, 0)
t
, w
3
= Im (v
1
) = (0, 0, 1)
t
.
A TRAIAN LALESCU
Faza locala, anul I, prolul electric, 2004
I. a) Funct ia f(x, y) = arctg (x +y) se dezvolta n serie Taylor n jurul unui punct (x
0
, y
0
),
f(x, y) = f(x
0
, y
0
) +df(x
0
, y
0
)(x x
0
, y y
0
) +R
f
, unde
R
f
=
1
2!
d
2
f(
1
,
2
)(x x
0
, y y
0
)
2
,
1
(x, x
0
),
2
(y, y
0
).
Avem
f
x
=
f
y
=
1
1+(x+y)
2
, deci
df(x
0
, y
0
)(x x
0
, y y
0
) =
1
1 + (x
0
+y
0
)
2
(x +y x
0
y
0
),
2
f
x
2
=

2
f
x y
=

2
f
y x
=

2
f
y
2
=
2(x +y)
[1 + (x +y)
2
]
2
,
deci
d
2
f(
1
,
2
)(x x
0
, y y
0
)
2
=
2(
1
+
2
)
[1 + (
1
+
2
)
2
]
2
(x +y x
0
y
0
)
2
.
Atunci, pentru (x
0
, y
0
) = (0, 0), rezulta f(x, y) = 0 +x +y +R
f
, unde
R
f
=
2(
1
+
2
)
[1 + (
1
+
2
)
2
]
2
(x +y)
2
,
1
(x, 0),
2
(y, 0)
si deci
f(x, y) x +y [f(x, y) x y[ =
2(x +y)
2
[1 + (
1
+
2
)
2
]
2
[
1
+
2
[ x
2
+y
2
, x, y R.
b) g(x) =
_
x
0
_
arctg (t) +
1
1 +t
2
_
dt g
(x) = arctg (x) +

1
1 +x
2
. Dar
1
1+x
2
=
n=0
(1)
n
x
2n
, deci arctg (x) =
_
1
1 +x
2
dx =
n=0
(1)
n
x
2n+1
2n + 1
. Rezulta
g
(x) =
n=0
(1)
n
_
x
2n
+
x
2n+1
2n + 1
_
g(x) =
n=0
(1)
n
_
x
2n+1
2n + 1
+
x
2n+2
(2n + 1)(2n + 2)
_
.
c) Folosind punctul b), rezulta
_
1
0
g(x)dx =
_
1
0
n=0
(1)
n
_
x
2n+1
2n + 1
+
x
2n+2
(2n + 1)(2n + 2)
_
dx =
=
n=0
(1)
n
_
1
(2n + 1)(2n + 2)
+
1
(2n + 1)(2n + 2)(2n + 3)
_
=
=
n=0
(1)
n
2n + 4
(2n + 1)(2n + 2)(2n + 3)
.
Faza locala prolul electric 2004 57
Dar
2n + 4
(2n + 1)(2n + 2)(2n + 3)
< 10
2
=
1
100
100(2n + 4) < (2n + 1)(2n + 2)(2n + 3),
inegalitate falsa pentru n = 4 (1200 ,< 990) si adevarata pentru n = 5 (1400 < 111213 = 2716),
deci aproximarea corecta se realizeaza cu primii 5 termeni ai sumei.
II. a) Relat ia din enunt se rescrie
x
2
+ 2y
2
+z
2
4x + 2z + 1 (x 2)
2
+ 2y
2
+ (z + 1)
2
= 4,
de unde rezulta (z + 1)
2
4 2 z + 1 2 3 z 1 z [3, 1].
b) Aducem ecuat ia cuadricei la forma canonica (redusa)
(x 2)
2
+ 2y
2
+ (z + 1)
2
= 4
(x 2)
2
4
+
y
2
2
+
(z + 1)
2
4
= 1,
deci efectuand translat ia de reper Oxyz OXY Z data de relat iile
_
_
_
X = x 2
Y = y
Z = z + 1
, se obt ine n
noile coordonate ecuat ia redusa
X
2
4
+
Y
2
2
+
Z
2
4
= 1, ecuat ia unui elipsoid de rotat ie cu axa de
rotat ie OY .
c) Fie x + 2y z +a = 0 un plan paralel cu x + 2y z = 0. Impunem condit ia ca sistemul
ce descrie intersect ia cuadricei cu planul
_
(x 2)
2
+ 2y
2
+ (z + 1)
2
= 4
x + 2y z a = 0
sa aiba solut ie unica.
Substituim y =
a+zx
2
n prima ecuat ie, si obt inem 3z
2
+z(2a2x+4)+3x
2
2ax8x+2+a
2
= 0.
Solut ia z este unican cazul n care discriminantul ecuat iei este nul: 8x
2
4x(a+5)+2(a1)
2
= 0.
Anularea discriminantului conduce la relat iile:
= 0 4(a + 5)
2
16(a 1)
2
= 0 3(7 a)(a + 1) = 0 a 1, 7.
Distingem cazurile:
i) Daca a = 1, atunci x =
16
16
= 1; z = 0, y = 1, deci punctul (1, 1, 0).
ii) Daca a = 7, atunci x =
48
16
= 3; z =
12
6
= 2; y = 1, deci punctul (3, 1, 2).
III. a) f
4
L(f
1
, f
2
, f
3
) d.n.d. exista a, b, c R, nu toate nule, astfel ncat
f
4
= af
1
+bf
2
+cf
3
af
1
+bf
2
+cf
3
1 = 0,
deci curba se aa n planul
1
: ax+by+cz1 = 0, care nu trece prin origine, deoarece O(0, 0, 0)
nu satisface ecuat ia planului. Familia f
1
, f
2
, f
3
este liniar dependenta , , R, nu toate
nule, a.. f
1
+ f
2
+ f
3
= 0, deci curba se aa n planul
2
: x + y + z = 0, care cont ine
originea (O(0, 0, 0) satisface ecuat ia lui
2
). Deci curba este inclusa n dreapta =
1

2
,
aata la intersect ia celor doua plane distincte (O
2

1
).
b) Construim un drum parametrizat (t) care sa uneasca P cu Q. O alegere posibila este
dreapta parametrizata care uneste cele doua puncte,
:
x 2
2
=
y 1
3
=
z 1/3
7/3
= t, t [0, 1] (t) = (2t + 2, 3t + 1, (7t + 1)/3), t [0, 1].
Viteza curbei este
(t) = (2, 3,
7
3
), iar lungimea arcului, l =
_
1
0
_
4 + 9 +
49
9
dt =
166
3
.
IV. a) Se verica direct ca transformarea f este liniara. Prin calcul direct, obt inem
f()(x) =
_
2
0
[1 + sin(x t)] (t)dt =
=
_
2
0
(t)dt +
_
2
0
(sinx cos t sint cos x) (t)dt =
=
_
2
0
(t)dt
. .
I
1
+sinx
_
2
0
cos t (t)dt
. .
I
2
+cos x
_
_
2
0
sint (t)dt
_
. .
I
3
=
= I
1
+I
2
sinx +I
3
cos x, I
1
, I
2
, I
3
R,
deci Imf = C
1
+C
2
sinx+C
3
cos x [ C
1
, C
2
, C
3
R, si deci o bazan Imf este 1, sinx, cos x.
b) Condit ia Ker f se rescrie, folosind punctul a), astfel
f((x)) = 0, x [0, 2] I
1
+I
2
sinx +I
3
cos x = 0, x [0, 2] I
1
= 0, I
2
= 0, I
3
= 0,
deci
_
2
0
(t)dt = 0,
_
2
0
(t) cos tdt = 0,
_
2
0
(t) sintdt = 0. Atunci, folosind dezvoltarea n
serie trigonometrica Fourier, rezulta
Kerf =
_
C[0, 2]
(t) =
n=2
(a
n
cos nt +b
n
sinnt), a
n
, b
n
R, n 2
_
.
c) Pentru = 0 (valoare proprie), subspat iul propriu este KerT. Pentru o valoare proprie
,= 0, un vector propriu asociat valorii proprii satisface relat iile echivalente: f() =
=
1
f(), deci Imf a, b, c R nu toate nule, a.. (x) = a + b sinx + c cos x, x

[0.2]. Atunci f() = se rescrie
_
2
0
(a cos t +b sint cos t +c cos
2
t)dt sinx +
_
2
0
(a sint +b sin
2
t +c sint cos t)dt =
= (a +b sinx +c cos x), x [0, 2].
Identicand coecient ii expresiilor din membrii egalitat ii, ai familiei liniar independente
1, sinx, cos x, obt inem relat iile:
_
_
_
at
2
0
b cos t
2
0
+c sint
2
0
_
= a
_
a sint
2
0
+ b
sin
2
t
2
2
0
+ c
t+
sin 2t
2
2
2
0
_
= b
_
a cos t
2
0
+ b
t
sin 2t
2
2
2
0
+ c
sin
2
t
2
2
0
_
= c
_
_
_
2a = a
c = b
b = c
_
_
_
a( 2) = 0
b c = 0
c b = 0.
Se disting cazurile:
i) a = 0. Subcazuri:
b = 0 c = 0. Dar s-a presupus ,= 0 deci c = 0 = 0, posibil.
b ,= 0 =
c
b
. Folosind ultima ecuat ie, rezulta c
2
= b
2
c = b = . Pentru
= avem b = c (t) = b(cos t + sint), b R, iar S
=
admite drept baza vectorul
cos t + sint. Pentru = avem b = c (t) = b(cos t sint), b R, iar S
=
admite
baza cos t sint.
a ,= 0 = 2. Ultimele doua ecuat ii conduc la
_
2b = c
2c = b
b = c = 0, deci (t) = a,
t [0, 2], iar S
=2
admite baza 1.
In concluzie, f admite valorile proprii

1
= ,
2
= ,
3
= 2, iar bazele subspat iilor
proprii asociate sunt: B
1
= cos x +sinx, B
2
= cos x sinx, B
3
= 1. Se observa ca toate
cele trei subspat ii proprii sunt incluse in Imf = L(1, sinx, cos x).
A TRAIAN LALESCU
I. a) Avem f(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
+ ax + by + cz + d. Sistemul care are drept solut ii
punctele critice ale funct iei f, este
_
_
f
x
= 0
f
y
= 0
f
z
= 0
_
2x +a = 0
2y +b = 0
2z +c = 0.
b) Punctele critice ale funct iei sunt solut iile sistemului
_
_
f
x
= 2x +a = 0
f
y
= 2y +b = 0
f
z
= 2z +c = 0
_
x =
a
2
= 1
y =
b
2
= 2
z =
c
2
= 3
_
_
_
a = 2
b = 4
c = 6.
Avem f(1, 2, 3) = 0 14 + d = 0 d = 14, iar H
f
=
_
_
2 0 0
0 2 0
0 0 2
_
_
, deci d
2
f(1, 2, 3) =
2(dx
2
+ dy
2
+ dz
2
) > 0. Prin urmare (1, 2, 3) este punct de minim al funct iei f pentru
a = 2, b = 4, c = 6, d = 14.
c) Restrangem patratele n f si obt inem:
f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
+ 2x + 4y 6z + 14 = (x + 1)
2
+ (y + 2)
2
+ (z 3)
2
.
d) i) Fie g(x, y, z) = f(x, y, z) 1 = (x + 1)
2
+ (y + 2)
2
+ (z 3)
2
1. Vericam ipotezele
teoremei funct iilor implicite pentru g(x, y, z) n raport cu z si cu punctul (1, 2, 2):
g(1, 2, 2) = 0 + 0 + 1 1 = 0.
g C
1
.
g
z
= 2(z 3)
g
z
(1, 2, 2) = 2 ,= 0.
Conform teoremei, exista o vecinatate U ((1, 2)), exista o vecinatate V (2) si exista o
funct ie unica z = z(x, y) asfel ncat z(1, 2) = 2, z(x, y) V si g(x, y, z(x, y)) = 0, (x, y) U.
ii) Avem dz(1, 2) =
z
x
(1, 2)dx +
z
y
(1, 2)dy. Derivand relat ia
g(x, y, z) = 0 x
2
+y
2
+z
2
+ 2x + 4y 6z + 11 = 0
n raport cu x, rezulta:
2(x + 1) + 2(z 3)
z
x
= 0
z
x
=
x + 1
z 3
,
deci
z
x
(1, 2) = 0. Procedand analog n raport cu y, obt inem 2(y + 2) + 2(z 3)
z
x
= 0
z
x
=
y+2
z3
, deci
z
x
(1, 2) = 0. Prin urmare dz(1, 2) = 0.
iii) x+1+(z 3)
z
x
= 0. Derivand egalitatea n raport cu y rezulta
z
y
z
x
+(z 3)

2
z
xy
= 0,
deci

2
z
xy
(1, 2) =
z
y
(1,2)
z
x
(1,2)
1
= 0.
II. a) Avem
f
x
= sin(x +y) 1;
f
y
= sin(x +y).
b) Obt inem
_
2
0
[(sin(x +y) + 1)
2
+ sin
2
(x +y)]dx =
=
_
2
0
2
1 cos(2x + 2y)
2
dx + 2(cos(x +y))
2
0
+x
2
0
=
= x
2
0
sin(2x + 2y)
2
2
0
2 cos(2 +y) + 2 cos y + 2 =
= 2
sin(4 + 2y)
2
+
sin(2y)
2
+ 2 = 4.
c) E(y) =
1
2
_
2
0
(u
2
(x, y) + v
2
(x, y)) dx. E
(y) =
1
2
_
2
0
(2u
u
x
+ 2v
v
y
) dx. Dar
u
y
=

2
f
xy
=
2
f
yx
=
v
x
si
v
y
=
u
x
(din ipoteza), deci
E
(y) =
_
2
0
(u
v
x
+v
u
x
) dx = uv[
2
0
= u(2, y) v(2, y) u(0, y)v(0, y).
Folosind u(2, y) = u(0, y) si v(2, y) = v(0, y), rezulta E
(y) = 0 E(y) = C, C R.
III. a) Fie A =
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
Ker T. Atunci T(A) = 0 a
11
+a
22
= 0, deci
Ker T =
_
A =
_
a
11
a
12
a
21
a
11
_
a
11
, a
12
, a
21
R
_
=
=
_
a
11
_
1 0
0 1
_
+a
12
_
0 1
0 0
_
+a
21
_
0 0
1 0
_
a
11
, a
12
, a
21
R
_
,
deci dim Ker T = 3. Avem ImT = R, deoarece a R, T(A) = a pentru A =
_
a 0
0 0
_
, deci
dim ImT = 1. Atunci dim Ker T + dim ImT = dimM
22
(R) 3 + 1 = 4 (adevarat).
b) Fie B =
_
a b
b c
_
. B Ker f Imf f(B) = O
2
si exista C =
_

_
a.. f(C) = B.
Dar
f(B) = 0
2

_
_
_
a = 0
c = 0
a +c = 0
_
a = 0
c = 0
B =
_
0 b
a 0
_
f(C) = B
_
_
= a
+ = b
+ = b
= c
b = a +c.
Rezulta a = b = c = 0, deci B = O
2
. Incluziunea inversa este imediata: Ker f si Imf
cont in O
2
n calitate de subspat ii netriviale ale lui V , deci aceasi calitate o are si intersect ia lor.
Incluziunea Ker f + Imf V are loc imediat (suma a doua subspat ii este subspat iu, deci n
particular este submult ime). Fie A =
_
a b
b c
_
V ; atunci: A =
_
0 b
b 0
_
. .
Ker f
+
_
a 0
0 c
_
. .
Imf
. Rezulta
V Ker f + Im f.

In concluzie Ker f + Imf = V .
c) Pentru B =
_
a c
c b
_
, avem
(f f)(B) = f(f(B)) = f
_
a T(B)
T(B) b
_
= f
_
a a +b
a +b b
_
=
_
a a +b
a +b b
_
= f(B).
Prin induct ie, se demonstreaza ca f
n
= f, n N
.

In particular obt inem g = f f f
. .
2005 ori
=
f. Construim imaginile vectorilor bazei E =
_
m
1
=
_
1 0
0 1
_
, m
2
=
_
0 0
0 1
_
, m
3
=
_
0 1
1 0
__
prin transformarea g:
g(m
1
) =
_
1 2
2 1
_
= 1
_
1 0
0 0
_
+ 1
_
0 0
0 1
_
+ 2
_
0 1
1 0
_
[g(m
1
)]
E
= (1, 1, 2)
t
g(m
2
) =
_
0 1
1 0
_
= 0
_
1 0
0 0
_
+ 0
_
0 0
0 1
_
+ 1
_
0 1
1 0
_
[g(m
2
)]
E
= (0, 0, 1)
t
g(m
3
) =
_
0 0
0 0
_
= 0
_
1 0
0 0
_
+ 0
_
0 0
0 1
_
+ 0
_
0 1
1 0
_
[g(m
3
)]
E
= (0, 0, 0)
t
,
deci matricea lui g relativ la baza E este [g]
E
=
_
_
1 0 0
1 0 0
2 1 0
_
_
.
IV. a) Fie P(x) = a
0
+a
1
x +a
2
x
2
+a
3
x
3
. Atunci
P L
1

_
P(1) = 0
P(1) = 0

_
a
0
+a
1
+a
2
+a
3
= 0
a
0
a
1
+a
2
a
3
= 0

_
a
2
= a
0
a
3
= a
1
P(x) = a
0
(1 x
2
) +a
1
(x x
3
),
deci P L
1
. Pentru L
1
este P(x) = (1x
2
)(a
0
+a
1
x). Rezulta ca o baza este B = 1x
2
, xx
3
.
Deoarece P(2) = P(2), obt inem analog
P L
2
a
0
+ 2a
1
+ 4a
2
+ 8a
3
= a
0
2a
1
+ 4a
2
8a
3
a
1
= 4a
3
,
deci
P(x) L
2
P(x) = a
0
4a
3
x +a
2
x
2
a
3
x
3
= a
0
+a
2
x
2
+a
3
(x
3
4x),
si deci o baza a lui L
2
este 1, x
2
, x
3
4x. Fie P(x) L
1
L
2
. Atunci a
0
+a
1
xa
0
x
2
a
1
x
3
=
a
0
4a
3
x +a
2
x
2
+a
3
x
3
, deci
_
_
_
a
1
= 4a
3
a
2
= a
0
a
3
= a
1
_
a
1
= a
3
= 0
a
2
= a
0
P(x) = a
0
a
0
x
2
= a
0
(1 x
2
),
si deci o baza n L
1
L
2
este 1 x
2
si dim(L
1
L
2
) = 1. Fie
P(x) L
1
+L
2
= L(1 x
2
, x x
3
) +L(1, x
2
, x
3
4x) = L(1 x
2
, x x
3
, 1, x
2
, x
3
4x),
deci
ax
3
+bx
2
+cx+d = a
0
+a
1
xa
0
x
2
a
1
x
3
+
0
4
3
x+
2
x
2
+
3
x
3
L(1, x
2
, x, x
3
) = R
3
[x].
Rezulta dimL
1
+ L
2
= dimP
3
= 4. Se observa ca acest rezultat se poate obt ine si aplicand
teorema Grassmann:
dim(L
1
+L
2
) = dim(L
1
) + dim(L
2
) dim(L
1
L
2
) = 2 + 3 1 = 4.
b) Deoarece Q L
2
b
1
= 4b
3
, deci
R(x), Q(x)) = 0 a
0
b
0
+a
1
(4b
3
) +a
2
b
2
+a
3
b
3
= 0, b
0
, b
1
, b
3
R
a
0
b
0
+b
3
(a
3
4a
1
) +a
2
b
2
= 0, b
0
, b
3
, b
2
R
_
a
0
= 0, a
2
= 0
a
3
= 4a
1
R(x) = a
1
x + 4a
1
x
3
= a
1
(x + 4x
3
), a
1
R.
Rezulta ca o baza n L
2
este x +x
3
, dimL
2
= 1. Aratam ca L
1
+L
2
,= P
3
. Se observa ca
L
1
+L
2
= L(1 x
2
, x x
3
) +L(x +x
3
) = L(1 x
2
, x x
3
, x +x
3
),
deci dimL
1
+L
2
3 < 4 = dimP, si prin urmare L
1
+L
2
,= P
3
.
c) Determinam o baza n L
2
. Avem
P(x) = a
0
+a
1
x +a
2
x
2
+a
3
x
3
L
2

_
P(2) = 0
P(2) = 0

_
a
1
= 4a
3
a
0
= 4a
2
P(x) = 4a
2
4a
3
x +a
2
x
2
+a
3
x
3
= a
2
(x
2
4) +a
3
(x
3
4x), a
2
, a
3
R.
De asemenea, pentru (L
2
= R(x) P
3
[ R(x), Q(x)) = 0, Q L
2
,
R = a
0
+a
1
x +a
2
x
2
+a
3
x
3
(L
2
= R P
3
[ R(x), P
1
(x)) = 0, R(x), P
2
) = 0
se rescrie
_
a
2
4a
0
= 0
a
3
4a
1
= 0
R(x) = a
0
+a
1
x + 4a
0
x
2
+ 4a
1
x
3
= a
0
(1 +x
2
) + 4a
1
(x +x
3
),
deci o baza n (L
2
este 1 +x
2
, x +x
3
. Privitor la suma celor doua subspat ii, avem
L
1
+ (L
2
= L(1 x
2
, x x
3
) +L(1 +x
2
, x +x
3
) =
= L(1 x
2
, 1 +x
2
, x x
3
, x +x
3
) = L(1, x, x
2
, x
3
) = P
3
,
deci L
1
+ (L
2
= P
3
si dimL
1
+ (L
2
= 4.
A TRAIAN LALESCU
I. Avem A
f
1
=
_
_
7 2 2
2 4 1
2 1 4
_
_
.
a) Polinomul caracteristic asociat este
P() = det(A
f
1
I
B
) =
7 2 2
2 4 1
2 1 4
C
2
+C
3
C
3
=
7 2 0
2 4 3
2 1 3
=
= (3 )
7 2 0
2 4 1
2 1 1
= ( 3)(
2
12 + 27),
deci P() = 0 conduce la valorile proprii
1
= 3 (
1
= 2),
2
= 9 (
2
= 1). Analog pentru
A
f
2
=
_
_
0 2 2
2 0 2
2 2 0
_
_
, avem
det(A
f
2
I
3
) =
2 2
2 2
2 2
L
2
L
3
L
3
= =
2 2
2 2
0 2 2
=
= ( 2)
2 2
2 2
0 1 1
= ( 2)(
2
+ 2 8) = 0,
deci
1
= 2 (
1
= 2),
2
= 1 (
2
= 1).
b) Avem det(A
f
1
) = 81. Fie X matricean baza canonica a operatorului g. Atunci det(X
2
) =
det(A
f
1
) (det X)
2
= 81 det X = 9, deci f
1
admite radacina patrata. Dar det(A
f
2
) =
16 (det X)
2
= 16 fals, deci f
2
nu admite radacina patrata.
c) Cautam X pentru operatorul f
1
. Determinam matricea C a vectorilor proprii:
Pentru
1
= 3, avem
_
_
4 2 2
2 1 1
2 1 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
4a + 2b 2c = 0
2a + 2b c = 0
2a b +c = 0
c = 2a +b, a, b R,
iar v
1
=
_
_
0
1
1
_
_
; v
2
=
_
_
1
0
2
_
_
formeaza o baza a subpat iului propriu. Analog, pentru
2
= 9 avem
_
_
2 2 2
2 5 1
2 1 5
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
a +b c = 0
2a 5b c = 0
2a b 5c = 0
_
a = 2c
b = c
, c R,
iar v
3
=
_
_
2
1
1
_
_
formeaza o baza a subpat iului propriu. Rezulta matricea diagonalizatoare
C =
_
_
0 1 2
1 0 1
1 2 1
_
_
si matricea diagonala D =
_
_
3 0 0
0 3 0
0 0 9
_
_
. Atunci A
f
2
= CDC
1
, deci
X
2
= CDC
1
= CDC
1
CDC
1
= (CDC
1
)
2
X = (CDC
1
).
Alegem
X = CDC
1
=
1
4
_
_
0 1 2
1 0 1
1 2 1
_
_
_
_
3 0 0
0 3 0
0 0 9
_
_
_
_
2 3 1
2 1 1
2 1 1
_
_
=
1
4
_
_
42 15 15
12 18 6
12 6 18
_
_
.
II. a) Avem lim
x0
y0
f(x, y) = lim
x0
y0
_
x
0
[ sin(uy)[du
x
= lim
x0
y0
[ sin(xy)[
1
= 0 = f(0, 0), deci f este
continua n origine.
b)
f
x
(0, 0) = lim
x0
0 0
x
= 0,
f
y
(0, 0) = lim
y0
0 0
y
= 0.
c) Fie (x, y) =
f(x,y)f(0,0)0x0y
x
2
+y
2
=
_
x
0
[ sin(uy)[du
x
x
2
+y
2
. Atunci
[(x, y)[ =
_
x
0
[ sin(uy)[du
|x|
x
2
+y
2

_
x
0
[ sin(uy)[du
x
2
,
lim
x0
y0
_
x
0
[ sin(uy)[du
x
2
= lim
x0
y0
[ sin(xy)[
2x
= lim
x0
y0
[ sin(xy)[
[xy[

y
2
(1) = 0,
deci lim
x0
y0
(x, y) = 0 si prin urmare f este diferent iabila Frechet n (0, 0).
e) (x, y) (, ), deci exista k N astfel ncat k xy k +

2
; atunci conform cu d),
avem
2k
k+
2
f(x, y)
2k+1
k
, iar pentru k rezulta
2
f(x, y)
2
. Prin urmare
lim
x
y
f(x, y) =
2
.
III. Calculam invariant ii =
_
_
1 1 5
1 1 3
5 3 25
_
_
= 16 ,= 0 si =
1 1
1 1
= 0, deci
conica este nedegenerata, nu are centru si este gen parabolic, prin urmare este o parabola.
Pentru reprezentarea graca a conicei n sistemul de coordonate xOy, obt inem varful V
(2, 1) la
intersect ia conicei cu axa de simetrie a acesteia:
_
g(x, y) = 0
1
g
x
+ (1)
g
y
= 0

_
(x y + 3)
2
16(x 1) = 0
4x 4y 4 = 0

_
x = 2
y = 1.
Translatand sistemul de coordonate n O
= V (xOy x
) ecuat ia conicei se rescrie

x
2
2x
+y
2
8x
8y
= 0, si facand rotat ia de unghi = arctg (

1
1
) =

4
a sistemului
de coordonate (x
, O
= O
) descrisa de relat iile

_
x
= (x
)/
2
(x
+y
)/
2
, ecuat ia
conicei se rescrie: y
2
= 4
2x
. Deci gracul conicei relativ la sistemul de coordonate roto-

translatat x
se aa n semiplanul x
0 (vezi desenul).
Figura 1.
IV. a) Fie
0
= e
1
; n
0
n; p = n
0
! + 1 N, x = 1. Demonstram inegalitatea
[f
n
0
(1) +f
n
0
+1
(1) +. . . +f
n
0
+p
(1)[ e
1
.
Se observa ca
[f
n
0
(1) +f
n
0
+1
(1) +. . . +f
n
0
+p
(1)[ = e
1
_
1
n
0
!
+
1
(n
0
+ 1)!
+. . . +
1
(n
0
+p)!
_
>
> e
1
p
n
0
!
= e
1
n
0
! + 1
n
0
!
= e
1
_
1 +
1
n
0
!
_
e
1
,
deci suma nu este uniform convergenta pe [0, +).
b) Fie p = cos
x
2
cos
x
2
2
. . . cos
x
2
n
, x
_
0,

2
_
. Atunci
2p sin
_
x
2
n
_
= cos
x
2
cos
x
2
2
. . . cos
x
2
n1
sin
x
2
n1
=
=
1
2
cos
x
2
cos
x
2
2
. . . cos
x
2
n2
sin
x
2
n2
= . . . =
1
2
n1
sinx,
deci p =
1
2
n

sinx
sin
x
2
n
si lim
n
p = lim
n
sinx
x
2
n
sin
x
2
n
1
x
=
sinx
x
.
c) Fie f
n
(x) =
1
2
n
tg
x
2
n
. Daca x
_
0,

2
_
, atunci [f
n
(x)[
1
2
n

x
2
n
<
/2
2
2n
=

2
2n+1
. Cum
n=0
2
2n+1
este convergenta, rezulta
n=0
f
n
(x) absolut si uniform convergenta pe
_
0,

2
_
.
d)
_
/2
/6
f(x)dx = lim
2
_

/6
f(x)dx
. .
I
, <

2
. Pentru I
n1
f
n
este uniform convergenta pe
intervalul
_
6
,
, deci
_

/6
f(x)dx =
n=0
_

/6
f
n
(x)dx =
n=0
_

/6
1
2
n
tg (
x
2
n
)dx =
n=0
_
2
n
62
n
tg ydy =
=
n=0
ln(cos y)
2
n
62
n
=
n=0
ln(cos

6 2
n
)
. .
S
1
n=0
ln(cos

2
n
)
. .
S
2
,
unde
S
1
= lim
n
ln
_
cos

6
cos

6 2
. . . cos

6 2
n1
_
= ln
_
sin

3
3
_
= ln
_
3
3
2
_
S
2
= lim
n
ln
_
cos cos

2
. . . cos

2
n1
_
= ln
_
sin

2
2
_
.
Atunci
I = lim
2
I
= lim
2
<
2
_
ln
_
3
3
2
_
ln
_
sin

2
2
_
_
= ln
_
3
3
2
_
ln
_
sin

4
4
_
=
= ln
_
3
3
2
_
ln
_
2/2
/4
_
= ln
_
3
_
ln
_
2
_
= ln
_
3
3
2
2
_
.
A TRAIAN LALESCU
I. a) Avem f(x, y) =
_
_
_
x
3
y
3
x
4
+y
4
, pentru (x, y) ,= (0, 0)
0, pentru (x, y) = (0, 0)
. Calculam lim
x0
y0
x
3
y
3
x
4
+y
4
. Obt inem
x
3
y
3
x
4
+y
4
x
3
y
3
2x
2
y
2
xy
2
0 pentru x 0, y 0, deci lim

x0
y0
x
3
y
3
x
4
+y
4
= 0 = f(0, 0) si deci f este
continua n (0, 0).
b)
f
x
(0, 0) = lim
x0
0 0
x
= 0 si
f
y
(0, 0) = lim
y0
0 0
y
= 0.
c) Fie (x, y) =
f(x,y)f(0,0)
x
2
+y
2
=
x
3
y
3
(x
4
+y
4
)
x
2
+y
2
. Atunci
[(x, y)[ =
[x[
3
[y[
3
(x
4
+y
4
)
_
x
2
+y
2
[x[
3
[y[
3
2x
2
y
2
_
x
2
+y
2
=
[x[ [y[
2
_
x
2
+y
2
[x[ [y[
2
_
2[x[ [y[
=
1
2
2
_
[x[ [y[0.
Dar membrul drept tinde spre 0 pentru x 0, y 0, deci lim
x0
y0
(x, y) = 0, deci f este
diferent iabila Frechet n (0, 0).
d) Avem
n=1
f
_
1
n
, n
_
=
n=1
1
1
n
4
+n
4
=
n=1
n
4
n
8
+ 1

n=1
1
n
4
si seria
n=1
1
n
4
este conver-
genta, deci seria data este convergenta.
II. a) I
n
=
_
2
0
sin
2n+1
(2x) dx =
_
2
2n+1
0
2 sin
2n+1
x cos
2n+1
xdx, deci prin schimbarea de
variabila sinx = y (deci cos x si dx = dy), avem I
n
=
_
1
0
2
2n+1
y
2n+1
(1 y
2
)
n
dy. Notand
y
2
= z (deci y = z
1/2
si dy =
1
2
z
1/2
dz), rezulta
I
n
=
_
1
0
2z
n
z
1/2
(1 z)
n
1
2
z
1/2
dz =
_
1
0
z
n
(1 z)
n
dz = B(n 1, n 1) =
=
(n1)(n1)
(2n2)
=
(n2)!(n2)!
(2n3)!
, n 2.
Pentru n = 0 I
0
=
_
2
0
sin(2x) dx =
cos(2x)
2
2
0
=
1 + 1
2
= 1.
Pentru n = 1, avem
I
1
=
_
2
0
sin
3
(2x) dx =
_
2
0
sin(2x)(1 cos
2
(2x) dx =
=
_
2
0
sin(2x) dx
_
2
0
cos
2
(2x) sin(2x) dx = 1 +
cos
3
(2x)
6
2
0
= 1 +
1 1
6
=
2
3
.
b) I
n
=
_
b
a
(x a)
n
(b x)
n
dx. Notam x = a + (b a)t [0, 1] si obt inem
I
n
=
_
1
0
(b a)
n
t
n
(b a)
n
(1 t)
n
(b a) dt =
= (b a)
2n+1
_
1
0
t
n
(1 t)
n
dt = (b a)
2n+1
B(n 1, n 1) =
= (b a)
2n+1
(n 2)! (n 2)!
(2n 3)!
; n 2.
Pentru n = 0 I
0
=
_
b
a
dx = x[
b
a
= b a. Pentru n = 1, avem
I
1
=
_
b
a
(x a)(b x) ddx =
_
b
a
(xb x
2
ab +ax) dx =
=
x
3
3
b
a
+
x
2
2
(b +a)
b
a
abx
b
a
=
(b
3
a
3
)
3
+
(b
2
a
2
)(b +a)
2
ab(b a).
c) Obt inem
lim
n
n
_
I
n
= lim
n
n
(b a)
2n+1
((n 2)!)
2
(2n 3)!
= lim
n
I
n
+ 1
I
n
=
= lim
n
(b a)
2n+3
(n 1)!(n 1)!
(2n 1)!

(2n 3)!
(b a)
2n+1
(n 2)!(n 2)!
=
= (b a)
2
lim
n
(n 1)
2
(2n 2)(2n 1)
=
(b a)
2
4
.
III. a)
1 1 0
1 1 1
1 0 0
1 0
1 1
= 1 ,= 0, deci F baza a lui R

3
. Pentru coordonatele lui v,
avem v = (1, 1, 0) +(1, 1, 1) +(1, 0, 0), deci
_
_
_
1 = + +
2 = +
3 =
_
_
_
= 1
= 3
= 1
v = (1) (1, 1, 0) + 3 (1, 1, 1) + (1) (1, 0, 0).
b) T
m
(v) =
_
_
0 1 m
1 0 1
m 1 0
_
_
_
_
1
2
3
_
_
=
_
_
2 + 3m
4
m+ 2
_
_
.
c) Luam m = 0 A
0
=
_
_
0 1 0
1 0 1
0 1 0
_
_
, det(A
0
I
3
) =
1 0
1 1
0 1
=
3
+ 2 = 0
_
_
_
1
= 0
2
=
3
=
2
D
0
=
_
_
0 0 0
0

2 0
0 0
2
_
_
. Aam vectorii proprii ai matricii A:
1
= 0
_
_
0 1 0
1 0 1
0 1 0
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
b = 0
a +c = 0
b = 0
v
1
=
_
_
1
0
1
_
_
;
2
=

2
_
_
2 1 0
1
2 1
0 1
2
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
a
2 +b = 0a b
2 +c = 0
b c
2 = 0

_
a = c
b = a
2
v
2
=
_
_
1
2
1
_
_
;
3
=
2
_
_
2 1 0
1

2 1
0 1

2
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
_
_
a
2 +b = 0
a +b
2 +c = 0
b +c
2 = 0.
_
b = a
2
a = c

v
2
=
_
_
1
2
1
_
_
, deci C
0
=
_
_
1 1 1
0

2
2
1 1 1
_
_
. Avem A
0
= C
0
D
0
C
1
0
A
2006
0
= C
0
D
2006
0
C
1
0
, de
unde rezulta
C
1
0
=
_
_
_
1
2
0
1
2
1
4
1
2
2
1
4
1
4

1
2
2
1
4
_
_
_
=
1
4
_
_
2 0 2
1

2 1
1
2 1
_
_
, D
2006
0
=
_
_
0 0 0
0 2
1003
0
0 0 2
1003
_
_
si deci
A
2006
0
=
1
4
_
_
1 1 1
0

2
2
1 1 1
_
_
_
_
0 0 0
0 2
1003
0
0 0 2
1003
_
_
_
_
2 0 2
1

2 1
1
2 1
_
_
.
IV. a) 1) Vericam axiomele produsului scalar:
pozitivitate:
g(x, x) =
3
2
x
2
1
+
3
2
x
2
2
+x
2
3
0, x R
3
, g(x, x) = 0 x
1
= x
2
= x
3
= 0 x = (0, 0, 0);
simetrie: g(x, y) = g(y, x) (evident);
aditivitate n primul argument:
g(x +y, z) = (x
1
+y
1
)z
1
+
1
2
[(x
1
+x
2
)z
2
+ (x
2
+y
2
)z
1
] + (x
2
+y
2
)z
2
+
+(x
3
+y
3
)z
3
= x
1
z
1
+
1
2
(x
1
z
2
+x
2
z
1
) +x
2
z
2
+x
3
z
3
+y
1
z
1
+
1
2
(y
1
z
2
+y
2
z
1
)+
+y
2
z
2
+y
3
z
3
= g(x, z) +g(y, z);
omogenitate n primul argument:
g(x, y) = x
1
y
1
+
1
2
(x
1
y
2
+x
2
y
1
) +x
2
y
2
+x
3
y
3
= g(x, y).
Deci g(x, y) este produs scalar pe V .
b) Vom utiliza procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt
v
1
= (1, 0, 0)
v
2
= (0, 1, 0)
g((0, 1, 0), (1, 0, 0))
g((1, 0, 0), (1, 0, 0))
(1, 0, 0) = (0, 1, 0)
0 +
1
2
(0 + 1) + 0 + 0
1 +
1
2
(0 + 0) + 0 + 0
(1, 0, 0) =
= (0, 1, 0)
_
1
2
, 0, 0
_
=
_
1
2
, 1, 0
_
;
v
3
= (0, 0, 1)
g((0, 0, 1), (1, 0, 0))
g((0, 0, 1), (0, 0, 1))
(1, 0, 0)
g((0, 0, 1), (0, 1, 0))
g((0, 1, 0), (0, 1, 0))
(0, 1, 0) =
= (0, 0, 1) 0 (1, 0, 0) 0 (0, 1, 0) = (0, 0, 1),
deci E
= v
1
, v
2
, v
3
este baza ortogonalizata.
c) cos =
g(e
1
,e
2
)
g(e
1
,e
1
)
g(e
2
,e
2
)
=
1
2
1
=
1
2
.
A TRAIAN LALESCU
Faza locala, anul I, prolul mecanic- varianta, 13.05.2006
I. a) Notand x
2
+y
2
= t, rezulta
lim
x0
y0
e
1
x
2
+y
2
x
2
+y
2
= lim
t0
t>0
e
1
t
t
= lim
t0
t>0
1
t
e
1
t
.
Efectuand substitut ia z =
1
t
, rezulta lim
z
z
e
z
= 0 = f(0, 0), deci f este continua n (0, 0).
b)
f
x
(0, 0) = lim
x0
e
1
x
2
x
2
x
. Fie t =
1
x
, rezulta lim
t
e
t
2
t
3
= lim
t
t
3
e
t
2
= 0. Analog se obt ine
f
y
(0, 0) = 0.
c) Pentru (x, y) ,= (0, 0), avem
f
x
=
e
1
x
2
+y
2
1
(x
2
+y
2
)
2
2x
_
x
2
+y
2
_
e
1
x
2
+y
2
2x
(x
2
+y
2
)
2
=
e
1
x
2
+y
2
2x
_
1
x
2
+y
2
1
_
(x
2
+y
2
)
2
,
deci
f
x
=
_
_
e
1
x
2
+y
2
2x
1
x
2
+y
2
1
(x
2
+y
2
)
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0).
Analog,
f
y
=
_
_
e
1
x
2
+y
2
2y
1
x
2
+y
2
1
(x
2
+y
2
)
2
, (x, y) , = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0).
Faza locala prolul mecanic- varianta 13.05.2006 71
Notand t =
1
x
2
+y
2
, rezulta
lim
x0
y0
f
x
= lim
x0
y0
e
1
x
2
+y
2
2x
_
1
x
2
+y
2
1
_
(x
2
+y
2
)
2
= lim
x0
y0
2x lim
x0
y0
e
1
x
2
+y
2
_
1
x
2
+y
2
1
_
(x
2
+y
2
)
2
=
= lim
x0
y0
2x lim
t
e
t
(t 1) t
2
= lim
x0
y0
2x lim
t
t
2
(t 1)
e
t
= 0 =
f
x
(0, 0),
deci
f
x
continua n (0, 0). Analog se demonstreaza ca
f
y
continua n (0, 0). Fie
(x, y) =
f(x, y) f(0, 0) 0 x 0 y
_
x
2
+y
2
=
e
1
x
2
+y
2
(x
2
+y
2
)
_
x
2
+y
2
.
Avem lim
x0
y0
(x, y) = lim
t
e
t
t
t = lim
t
t
t
e
t
= 0, deci f este diferent iabila Frechet n (0, 0).
d) e
z
=
n=0
1
n!
z
n
, deci nlocuind z
1
x
2
, rezulta e
1/x
2
=
n=0
1
n!
1
x
2n
, pentru x ,= 0. Atunci
e
1/x
2
x
2
=
n=0
1
n!

1
x
2n+2
si deci
_

1
e
1/x
2
x
2
dx =
n=0
1
n!
_

1
1
x
2n+2
dx =
n=0
1
n!
x
2n1
2n 1
1
=
n=0
1
n!
_
1
2n + 1
_
=
n=0
1
n! (2n + 1)
.
II. a) f(x) = arctg (x) f
(x) =
1
1+x
2
=
n=0
(1)
n
x
2n
f(x) =
n=0
(1)
n
x
2n+1
2n + 1
+C,
iar f(0) = 0 C = 0, deci f(x) =
n=0
(1)
n
x
2n+1
2n + 1
, x (1, 1).
b) Pentru x 1 n egalitatea de la punctul a), obt inem
n=0
(1)
n
2n + 1
= f(1) = arctg (1) =

4
.
c) f(x, y) = cos x +y
2
2y + 5. Punctele critice ale lui f se obt in rezolvand sistemul
_
_
f
x
= sinx = 0
f
y
= 2y 2 = 0
_
sinx = 0 x k [ k Z
y = 1,
deci punctele critice sunt (k, 1) [ k Z. Matricea Hessiana H
f
(x, y) =
_
cos x 0
0 2
_
calcu-
lata n aceste puncte este H
f
(k, 1) =
_
(1)
k+1
0
0 2
_
si conduce la forma patratica d
2
f(k, 1) =
(1)
k+1
dx
2
+ 2dy
2
. Daca k este par, atunci d
2
f(k, 1) = dx
2
+ 2dy
2
, deci (k, 1) nu este
punct de extrem. Daca k este impar, atunci d
2
f(k, 1) = dx
2
+2dy
2
> 0, deci (k, 1) este punct
de minim local.

In concluzie, f admite punctele de minim local ((2m+ 1), 1) [ m Z.
III. a) Matricea diagonala asociata lui A este D =
_
_
3 0 0
0 0 0
0 0 0
_
_
, iar matricea modala (de
schimbare de baza) este C =
_
_
1 1 1
1 0 1
1 1 0
_
_
. Au loc relat iile
D = C
1
AC A = CDC
1
det A = det C det D det C
1
= 0.
b) Cei trei vectori proprii ai lui A formeaza o baza n R
3
, deci A este diagonalizabila.
c) Avem
A
3
= (CDC
1
)
3
= CD
3
C
1
= C (3D
2
)C
1
= 3CD
2
C
1
= 3(CDC
1
)
2
= 3A
2
,
deci A
3
= 3A
2
.
Metoda 2. Polinomul caracteristic asociat lui A este
P() = ( 0)
2
( 3) =
2
( 3) = 3
2
3
.
Conform teoremei Cayley-Hamilton, avem 3A
2
A
3
= O
3
A
3
= 3A
2
.
IV. a) Obt inem succesiv AB = 2
i 3
j 2k, AC = (u 1)
i + (v 1)
j +uvk,
AB AC =
i

j k
2 3 2
u 1 v 1 uv
=

i (3uv + 2v 2)
j (2uv + 2u 2) +

k (2v + 3u 1) .
b) A
AOB
=
1
2

_
_
OAOB
_
_
, iar OAOB =
i

j k
1 1 1
1 2 1
i k, deci
_
_
OAOB
_
_
=
_
1
2
+ 0
2
+ (1)
2
=
2 A
AOB
=
2
2
.
c) Eliminand parametrii u si v din ecuat iile parametrice, obt inem
_
_
_
x = u
y = v
z = 1 +uv
, deci rezulta
ecuat ia carteziana z = 1+xy. Efectuam rotat ia Oxyz Ox
de axa Oz = Oz
si unghi /4,
data de relat iile
_
_
x =
2
2
(x
)
y =
2
2
(x
+y
)
z = z
, iar ecuat ia cuadricei devine z
= 1 +
x
2
y
2
2
. Translatand
originean punctul O
(0, 0, 1), deci efectuand translat ia de reper data de relat iile

_
_
_
x
= x
= y
= z
+ 1
,
ecuat ia cuadricei relativ la reperul roto-translatat O
este 2z
= x
2
y
2
deci cuadrica
este o sea (paraboloid hiperbolic).
d) Condit ia de coliniaritate este AB AC =

0, deci folosind punctul a), aceasta revine la
relat iile
_
_
_
3uv + 2v 2 = 0
2uv + 2u 2 = 0
2v + 3u 1 = 0
_
_
_
3uv 2v + 2 = 0
2u 2 = 0
3u 2v = 1
_
_
_
u = 1
v = 1
uv = 0,
sistem incompatibil, deci nu exista u, v R a.. A, B, C sa e coliniare.
A TRAIAN LALESCU
I. a) Observam ca:
( e
ix
)( e
ix
) =
2
e
ix
e
ix
+ 1 =
2
(e
ix
+e
ix
) + 1 =
2
2cos x + 1.
Rezulta
sin x
2
2cos x+1
=
1
2i
_
1
e
ix

1
e
ix
_
. Fie g() =
1
e
ix

1
e
ix
. Atunci g
() =
1
(e
ix
)
2
+
1
(e
ix
)
2
, si n general
g
(n)
(0) =
(1)
n
n!
( e
ix
)
n+1
+
(1)
n+1
n!
( e
ix
)
n+1
=0
=
= (1)
n
n!
_
1
(1)
n+1
e
ix(n+1)

1
(1)
n+1
e
ix(n+1)
_
=
= n!
_
1
e
ix(n+1)

1
e
ix(n+1)
_
= n!(e
ix(n+1)
e
ix(n+1)
) = n! 2i sin((n + 1)x).
Rezulta
sin x
2
2cos x+1
=
n=0
n! sin(n + 1)x
n!

n
, deci
sin x
2
2cos x+1
=
n=0
sin(n + 1)x
n
.
b) Avem
_
x
x
sin(nt) sin(kt) dt =
_
x
x
cos(kt nt) cos(kt +nt)
2
dt =
sint(k n)
2(k n)
x
x
sint(k +n)
2(k +n)
x
x
=
=
sin(x(k n)) + sin(x(k n))
2(k n)

sin(x(k +n)) + sin(x(k +n))
2(k +n)
=
=
sin(x(k n))
k n

sin(x(k +n))
k +n
.
c) Obt inem succesiv I
n
() =
_
x
x
_

n=0
sin((n + 1)x)
n
_
sinnx dx =
=
n=0
n
_
x
x
sin((n + 1)x) sinnxdx =
n=0
n
_
sinx
1

sin(x(2n + 1))
2n + 1
_
,
conform punctului b), pentru k = n + 1.
II. a) F(a) =
_
2
0
ln
_
1 +a cos x
1 a cos x
_
1
cos x
dx, [a[ < 1. Obt inem
F
(a) =
_
2
0
1 a cos x
1 +a cos x

cos x(1 a cos x) + (1 +a cos x) cos x
(1 a cos x)
2

1
cos x
dx =
=
_
2
0
2
1 a
2
cos
2
x
dx =
_
2
0
2
1
cos
2
x
1
cos
2
x
a
2
dx = lim
_

0
2 dt
t
2
+ 1 a
2
,
unde am efectuat substitut ia tg x = t. Dar [a[ < 1 1 a
2
> 0, deci
lim
2
1
1 a
2
arctg
_
t
1 a
2
_
0
=
2
1 a
2
lim
_
arctg
_

1 a
2
__
=
=
2
1 a
2

2
=

1 a
2
.
b) Conform punctului a), F
(a) =

1a
2
. Atunci F(a) =
_

1 a
2
da = arcsina + C.
Dar F(0) =
_
2
0
0 dx = 0, deci C = 0 F(a) = arcsina.
III. a) Fie
1
,
2
,
3
,
4
R a..
1
l
1
(u) +
2
l
2
(u) +
3
l
3
(u) +
4
l
4
(u) = 0, u R
4
4
1
l
1
(u) +s
1
2
l
2
(u) +s
2
3
l
3
(u) +s
3
4
l
4
(u) = 0, u R
4
.
Relat iile lui Vi`ete:
_
_
4
i=1
x
i
= 4,
4
i,j=1
i=j
x
i
x
j
= 6
4
i,j,k=1
i=j=k
x
i
x
j
x
k
= 4, x
1
x
2
x
3
x
4
= 8
_
s
1
= 4
s
2
= s
2
1
2
x
i
x
j
= 16 12 = 4
s
3
= 4s
2
6s
1
+ 16 + 8
_
1
x
1
+
1
x
2
+
1
x
3
+
1
x
4
_
=
= 32 24 + 8
4
8
= 4,
implica 4
1
u
1
+4
2
u
2
+4
3
u
3
+4
4
u
4
= 0, u R
4
1
=
2
=
3
=
4
= 0, deci l
j
(u) sunt
liniar independente.
b) Din denit ie,
Q(u) =
4
l=1
s
l1
u
1
u
2
+
4
l=1
s
l
u
2
u
l
+
4
l=1
s
l+1
u
3
u
l
+
4
l=1
s
l+2
u
4
u
l
=
= s
0
u
2
1
+s
1
u
1
u
2
+s
2
u
1
u
3
+s
3
u
1
u
4
+s
1
u
2
u
1
+s
1
u
2
2
+s
3
u
2
u
3
+s
4
u
2
u
4
+
+s
2
u
3
u
1
+s
3
u
3
u
2
+s
4
u
2
3
+s
5
u
3
u
4
+s
3
u
4
u
1
+s
4
u
4
u
2
+s
5
u
4
u
3
+s
6
u
2
4
=
= s
0
u
2
1
+ 2s
1
u
1
u
2
+s
2
(u
2
2
+ 2u
1
u
3
) +s
3
(2u
1
u
4
+ 2u
2
u
3
)+
+s
4
(2u
2
u
4
+u
2
3
+u
2
3
) + 2s
5
u
3
u
4
+s
6
u
2
4
.
Pe de alta parte,
4
j=1
l
2
j
=
4
j=1
(u
1
+x
j
u
2
+x
2
j
u
3
+x
3
j
u
4
)
2
=
4
j=1
(u
2
1
+x
2
j
u
2
2
+x
4
j
u
2
3
+x
6
j
u
2
4
+ 2x
j
u
1
u
2
+
+2x
2
j
u
1
u
3
+ 2xj
3
u
1
u
4
+ 2x
3
j
u
2
u
3
+ 2x
2
j
u
2
u
4
+ 2x
5
j
u
3
u
4
) =
= s
0
u
2
1
+s
2
(u
2
2
+ 2u
1
u
3
) + 2s
3
(u
1
u4 +u
2
u
3
) + 2s
4
(u
2
3
+u
2
u
4
) + 2s
5
u
3
u
4
+s
6
u
2
4
.
Rezulta Q(u) =
4
j=1
l
2
j
.
c) A =
_
_
_
_
s
0
s
1
s
2
s
3
s
1
s
2
s
3
s
4
s
2
s
3
s
4
s
5
s
3
s
4
s
5
s
6
_
_
_
_
;
_
_
s
0
= 4
s
1
= 4
s
2
= 4
s
3
= 4
. Obt inem
_
_
s
4
4s
3
+ 6s
2
4s
1
32 = 0 s
4
= 16 24 + 16 + 32 = 40
s
5
4s
4
+ 6s
3
4s
2
8s
1
= 0 s
5
= 160 24 + 16 + 32 = 184
s
6
4s
5
+ 6s
4
4s
3
8s
2
= 0 s
6
= 736 240 + 16 + 32 = 544,
deci A = 4
_
_
_
_
1 1 1 1
1 1 1 10
1 1 10 46
1 10 46 136
_
_
_
_
. Pentru aducerea la forma canonica, folosim metoda Gauss:
Q(u) = 4(u
2
1
+ 2u
1
u
2
+ 2u
1
u
3
+ 2u
1
u
4
+u
2
2
+ 2u
2
u
3
+ 20u
2
u
4
+ 10u
2
3
+ 92u
3
u
4
+ 136u
2
4
) =
= 4[(u
1
+u
2
+u
3
+u
4
)
2
+ 9u
2
3
+ 135u
2
4
+ 18u
2
u
4
+ 90u
3
u
4
] =
= 4[(u
1
+u
2
+u
3
+u
4
)
2
+ 9(u
2
3
+ 15u
2
4
+ 2u
2
u
4
+ 10u
3
u
4
)] =
= 4(u
1
+u
2
+u
3
+u
4
)
2
+ 9[(u
3
+ 5u
4
)
2
+ 2u
2
u
4
10u
2
4
] =
= 4(u
1
+u
2
+u
3
+u
4
)
2
+ 9(u
3
+ 5u
4
)
2
+ 9[10(u
4
u
2
2
5
)
2
+ 10
u
2
2
20
] =
= 4x
2
1
+ 9x
2
2
90x
2
3
+
9
2
x
2
4
,
deci signatura este (3, 1).
A TRAIAN LALESCU
I. a) Avem f(x, y) =
_
_
_
y
2
sin
_
x
2
y
2
_
y ,= 0;
0, y = 0
. Atunci
f
x
(a, 0) = lim
xa
f(x, 0) f(a, 0)
x a
= lim
xa
0 0
x a
= 0
f
y
(a, 0) = lim
y0
f(a, y) f(a, 0)
y
= lim
y0
y
2
sin(
a
2
y
2
)
y
= lim
y0
y sin(
a
2
y
2
) = 0.
b) (x, y) =
f(x,y)f(a,0)0(xa)0y
x
2
+y
2
=
y
2
sin(
x
2
y
2
)
x
2
+y
2
. Dar [(x, y)[ =
y
2
| sin(
x
2
y
2
)|
x
2
+y
2
[y[
sin
_
x
2
y
2
_

0 pentru y 0, x a; deci f este diferent iabila Frechet n (a, 0).
c) Avem
f
x
= y
2
cos
_
x
2
y
2
_
2x
y
2
= 2x cos
_
x
2
y
2
_
, y ,= 0;
f
y
= 2y sin
_
x
2
y
2
_
+y
2
cos
_
x
2
y
2
_
2x
2
y
3
_
= 2y sin
_
x
2
y
2
_
2
x
2
y
cos
_
x
2
y
2
_
, y ,= 0.
Dar limita lim
xa
y0
2x cos
_
x
2
y
2
_
nu exista, deci
f
x
nu este continua n (a, 0). Doarece lim
xa
y0
2y
sin
_
x
2
y
2
_
2
x
2
y
cos
_
x
2
y
2
_
nu exista, rezulta ca
f
y
nu este continua n (a, 0).
II. a) f(x, y, z) = sinx + siny + sinz sin(x +y +z). Obt inem
_
_
f
x
= cos x cos(x +y +z) = 0
f
y
= cos y cos(x +y +z) = 0
f
z
= cos z cos(x +y +z) = 0
cos x = cos y = cos z = cos(x +y +z).
Dar funct ia cosinus este injectiva pe (0, ) x = y = z. Avem
cos x = cos 3x cos x = 4 cos
3
x 3 cos x 4 cos x(cos
2
x 1) = 0
de unde rezulta variantele i) cos x = 0 x =

2
; ii) cos x = 1 imposibil; iii) cos x = 1
imposibil. Deci singurul punct critic din D
f
este
_
2
,

2
,

2
_
. Avem
H
f
=
_
_
_
_
sinx + sin(x +y +z) sin(x +y +z) sin(x +y +z)
sin(x +y +z) siny + sin(x +y +z) sin(x +y +z)
sin(x +y +z) sin(x +y +z) sinz + sin(x +y +z)
_
_
_
_
,
deci H
f
(
2
,

2
,

2
) =
_
_
2 1 1
1 2 1
1 1 2
_
_
. Dar
_
_
_
1
= 2 < 0
2
= 3 > 0
3
= 4 < 0
, deci (
2
,

2
,

2
) este punct de maxim
local.
b) Avem
n=1
sin(
1
n(n+1)
)
cos(
1
n
) cos
1
n+1
=
n=1
sin(
1
n

1
n+1
)
cos
1
n
cos
1
n+1
=
n=1
sin
1
n
cos
1
n+1
cos
1
n
sin
1
n+1
cos
1
n
cos
1
n+1
=
n=1
tg
1
n
tg
1
n + 1
. Fie
s
n
=
n
k=1
_
tg
1
k
tg
1
k + 1
_
=
n
k=1
_
tg
1
k
_
k=1
_
tg
1
k + 1
_
= tg 1 tg
_
1
n + 1
_
.
Atunci S = lim
n
_
tg 1 tg
_
1
n + 1
__
= tg 1.
III. a)
_
M = (1, 1, 1), N = (1, 2, 2)
P = (2, 3, 2), Q = (3, 2, 1)

_
_
MN = 0i + 1j + 1k = j +k
MP = 1i + 2j + 1k = i + 2j +k
MQ = 2i + 1j + 0k = 2i + 2j
, deci
V
MNPQ
=
1
6
[MN, MP MQ)[ =
1
6
[
0 1 1
1 2 1
2 1 0
[ =
1
6
[(1 + 2 4)[ =
1
6
.
b) f(x, y, z) = y + 2xz = 1. Obt inem
f
x
= 2z;
f
y
= 1;
f
z
= 2x, deci
f
x
(1, 3, 1) = 2,
f
y
(1, 3, 1) = 1,
f
y
(1, 3, 1) = 2,
si deci ecuat ia planului tangent cerut este
(x + 1)2 + (y 3)1 + (z 1) (2) = 0 2x +y 2z + 1 = 0.
IV. a) det(AI
2
) =
1 a
1 1
= (1 )
2
a = 0 (1 )
2
= a a ,= 0.
b) a = 1 A =
_
1 1
1 1
_
(1 )
2
= 1
_

1
= 0
2
= 2.
Pentru
1
= 0
_
1 1
1 1
__
_
=
_
0
0
_
+ = 0
_
R
=
, de unde vectorul
propriu:
_

_
, iar vectorul ales pentru baza ortonormata este
_

||
||
2
_
.
Pentru
2
= 2
_
1 1
1 1
__
_
=
_
0
0
_
= R, deci vectorul propriu
_
_
, iar
vectorul ales pentru baza ortonormata este
_

||
||
2
_
.
Prin urmare, notand = sign(), = sign(), avem C =
_
2
2
2
2
2
2
2
2
_
; , = 1. Dar
din condit ia de orientare pozitiva, rezulta C
1
=
_
2
2
2
2
2
2
2
2
_
si C
2
=
_
2
2

2
2
2
2

2
2
_
.
d) C
1
=
_
2
2
2
2
2
2
2
2
_
=
_
cos sin
sin cos
_

_
cos =
2
2
sin =
2
2
, deci = 2

4
=
7
4
.
Analog, C
2
=
_
2
2

2
2
2
2

2
2
_
=
_
cos sin
sin cos
_

_
cos =
2
2
sin =
2
2
, deci =

4
=
3
4
.
Vericam ortogonalitatea matricelor:
C
t
1
C
1
=
_
2
2

2
2
2
2
2
2
_
_
2
2
2
2
2
2
2
2
_
=
_
1 0
0 1
_
, deci C
1
ortogonala;
C
t
2
C
2
=
_
2
2
2
2
2
2

2
2
_
2
2

2
2
2
2

2
2
_
=
_
1 0
0 1
_
, deci C
2
ortogonala.
A TRAIAN LALESCU
I. a) Derivata funct iei f(x) = arcsinx este f
(x) =
1
1x
2
= (1 x
2
)
1
2
. Dar
(1 x)
= 1 +
n1
(1)
n
( 1) ( n + 1)
n!
x
n
, RN,
deci
(1 x)
1
2
= 1 +
n1
(1)
n
1
2
_ _
3
2
_

_
1
2
n
_
n!
x
n
= 1 +
n1
1 3 (2n 1)
2
n
n!
x
n
.
Efectuand substitut ia x x
2
, rezulta
_
1 x
2
_
1
2
= 1 +
n1
(2n 1)!!
2
n
n!
x
2n
= f
(x),
deci f(x) = x +
n1
(2n 1)!!
2
n
n!

x
2n+1
2n + 1
+ C. Dar f(0) = arcsin0 = 0 conduce la C = 0, deci
f(x) = x +
n1
(2n 1)!!
2
n
n!

x
2n+1
2n + 1
.
b) Conform cu a), f(1) = 1 +
n1
(2n 1)!!
2
n
n!

1
2n + 1
. Dar f(1) = arcsin1 =

2
, deci
n1
1 3 5 2n 1
2 4 2n

1
2n + 1
=

2
1.
II. a) Avem P : x +2y +2z = 0; e M(a, b, c) si M
= pr
P
M. Ecuat iile perpendicularei din
M pe planul P sunt:
xa
1
=
yb
2
=
zc
2
= t. Atunci
M
(x, y, z) :
_
_
x = a +t
y = 2t +b
z = 2t +c
x + 2y + 2z = 0
_
t = (a 2b 2c)/9
x = (8a 2b 2c)/9
y = (5b 2a 4c)/9
z = (5c 2a 4b)/9.
Prin urmare f(a, b, c) =
_
8a2b2c
9
,
5b2a4c
9
,
5c2a4b
9
_
si, evident, f este liniara. Determinam
nucleul aplicat iei f:
_
_
_
8a 2b 2c = 0
5b 2a 4c = 0
5c 2a 4b = 0
b = c = 2a, a R, deci Ker f = (a, 2a, 2a) [ a
R; o baza n Ker f este v
1
= (1, 2, 2). Fie y = (y
1
, y
2
, y
3
), y Imf. Atunci exista
x = (a, b, c), a..
f(x) = y
_
_
_
8a 2b 2c = y
1
5b 2a 4c = y
2
5c 2a 4b = y
3
y
1
= 2y
2
+ 2y
3
, y
2
, y
3
R,
deci Imf = (2y
2
+ 2y
3
, y
2
, y
3
) [ y
2
, y
3
R; o baza n Imf este v
2
= (2, 1, 0), v
3
= (2, 0, 1).
b) Matricea transformarii liniare f este M
f
=
1
9
_
_
8 2 2
2 5 4
2 4 5
_
_
. Aam valorile proprii:
det (M
f
I
3
) =
8 2 2
2 5 4
2 4 5
= ( 9) (1 ) (8 ) = 0,
deci obt inem
1
= 9, (m
1
= 1) ,
2
= 1, (m
2
= 1) ,
3
= 8, (m
3
= 1) . Se verica usor ca
multiplicitatea geometrica pentru ecare valoare proprie este 1, deci f este diagonalizabila.
c) Fie P : Ax + By + Cz = 0 un plan care trece prin origine; aam proiect ia unui punct
M(a, b, c) pe planul P. Dreapta perpendiculara pe P ce cont ine punctul M are ecuat iile
x a
A
=
y b
B
=
z c
C
= t
_
_
_
x = At +a
y = Bt +b
z = Ct +c
, t R, (5)
deci proiect ia cautata (a, b, c) = P D corespunde valorii t care satisface ecuat ia
A(At+a)+B(Bt+b)+C(Ct+c) = 0 t(A
2
+B
2
+C
2
) = AaBbCc t =
Aa Bb Cc
A
2
+B
2
+C
2
,
deci nlocuind n (5), obt inem
(a, b, c) =
_
_
B
2
+C
2
_
a Bb Cc
A
2
+B
2
+C
2
,
_
A
2
+C
2
_
b
2
Aa Cc
A
2
+B
2
+C
2
,
_
A
2
+B
2
_
c Bb Aa
A
2
+B
2
+C
2
_
,
deci o aplicat ie liniara de matrice
1
A
2
+B
2
+C
2
_
_
B
2
+C
2
B C
A A
2
+C
2
C
A B A
2
+B
2
_
_
.
III. a) Avem (x) = x = x [x]. Fie k Z. Atunci
(x +k) = x +k [x +k] = x +k [x] k = x [x] = (x), x R,
deci este periodica cu perioada T = p Z si perioada principala T
= 1. Calculam
I
n
=
_
n
0
(x) cos(2nx)dx. Avem
[x] =
_
_
0, x [0, 1)
1, x [1, 2)
. . .
n 1, x [n 1, n)
n, x = n
(x) =
_
_
x, x [0, 1)
x 1, x [1, 2)
. . .
x n + 1, x [n 1, n)
0, x = n
si deci, facand abstract ie de discontinuitatea n x = n a ultimului integrand, rezulta
I
n
=
_
1
0
(x) cos(2nx)dx +
_
2
1
(x) cos (2nx) dx + +
_
n
n1
(x) cos (2nx) dx =
=
n1
k=0
_
k+1
k
(x k) cos (2nx) dx =
n1
k=0
_
(x k)
sin(2nx)
2n
k+1
k
_
k+1
k
sin(2nk)
2n
dx
_
=
=
n1
k=0
cos (2nx)
4n
2
k+1
k
=
n1
k=0
1 1
4n
2
2
= 0.
b) Aratam ca funct iile f
n
(x) =
n
k=1
(kx)
2
k
sunt periodice. Folosind punctul a), avem
f
n
(x + 1) =
n
k=1
(kx +k)
2
k
=
n
k=1
(kx)
2
k
= f
n
(x),
deci f
n
este un sir de funct ii periodice. Pe de alta parte, avem
(kx)
2
k

1
2
k
, iar seria
k=1
1
2
k
este convergenta, deci seria
k=1
(kx)
2
k
este uniform convergenta, si deci f
n
este sir uniform
convergent.
c) Datorita convergent ei uniforme, pentru a RQ, avem
lim
xa
f(x) = lim
xa
lim
n
f
n
(x) = lim
n
lim
xa
f
n
(x) = lim
n
f
n
(a) = f(a),
deci f este continua n a, unde n ultima egalitate s-a folosit continuitatea n a RQ a
sumanzilor funct iei f
n
.
IV. AB = BA, A
2007
= I
3
, B
2008
= I
3
. a) Fie valoare proprie pentru A asociata
vectorului propriu v ,= 0. Atunci se poate arata usor, prin induct ie, ca A
n
v =
n
v, n 0.
Pentru n = 2007, obt inem A
2007
v =
2007
v. Dar A
2007
= I
3
, deci
2007
= 1. Fie valoare
proprie pt B asociata vectorului propriu w ,= 0. Ca mai sus, rezulta B
2008
w =
2008
w. Dar
B
2008
= I
3
, deci
2008
= 1. Prin urmare (deoarece cmmdc(2007, 2008) = 1), singura valoare
proprie comuna a celor doua matrice este 1.
b) Presupunem ca P si Q nu sunt prime ntre ele, deci exista radacina comuna pt P si Q;
rezulta
_
2007
= 1 = cos
2k
2007
+i sin
2k
2007
, k 0, . . . , 2006
( + 1)
2008
= 1 + 1 = cos
2p
2008
+i sin
2p
2008
, p 0, . . . , 2007
deci
_
cos
2k
2007
= cos
2p
2008
1
sin
2k
2007
= sin
2p
2008
. Notam =
2k
2007
si =
2p
2008
; obt inem
_
sin = sin
cos = cos 1
, de
unde, prin ridicare la patrat si nsumare, rezulta
cos =
1
2

_
2m

3
m Z
_
_
2k
2008
k = 0, 2007
_
.
Dar 2m

3
=
2k
2008
2m =
k
1004

1
3
; deoarece 2m 0, 2, 4, . . . iar
k
1004

1
3
(2, 2),
rezulta m = 0 k
_
1004
3
_
0, 2007 deci sistemul nu are solut ii, P si Q nu au radacini
comune, deci sunt prime ntre ele.
c) Deoarece matricile A si B comuta, notand A+I
3
= U, B = V , avem
(A+I
3
)
n
x = (1)
n
B
n
x ((A+I
3
)
n
(1)
n
B
n
) x = 0
[(A+I
3
)
n
(B)
n
] x = 0 (A+I
3
+B)
_
U
n1
+U
n2
V +. . . +V
n1
_
x = 0
_
U
n1
+U
n2
V +. . . +V
n1
_
[(A+B +I
3
) x] = 0.
Dar a doua paranteza este nula, deci egalitatea din enunt are loc.
A TRAIAN LALESCU
I. a) Folosim
lim
x0
x sinx
x
0
0
=
L
H
lim
x0
1 cos x
3x
2
= lim
x0
2 sin
2
_
x
2
_
3x
2
=
1
6
,= 0 lim
n
a
n
sina
n
a
3
n
=
1
6
,
deoarece lima
n
= 0. Din criteriul comparat iei la limita, rezulta ca seriile:
n1
[a
n
sina
n
[ si
n1
[a
n
[
3
au aceeasi natura.
b) Conform punctului a), deoarece
n1
[a
n
[
3
este convergenta rezulta ca
n1
[a
n
sina
n
[ este
convergenta, deci
n1
(a
n
sina
n
) este absolut convergenta, si deci
n1
(a
n
sina
n
) este conver-
genta. Daca am presupune ca
n1
a
n
si
n1
sina
n
nu au aceeasi natura, atunci
n1
(a
n
sina
n
)
este divergenta, ceea ce este fals, deci
n1
a
n
si
n1
sina
n
au aceeasi natura.
c) Fie a
n
=
n
n
3
+1
. Observam ca lim
n
a
n
= 0, a
n
,= 0 iar a
n
<

2
implica sina
n
> 0, deci
n1
(1)
n1
sin
_
n
n
3
+ 1
_
n1
sina
n
.
Deoarece seria
n1
a
3
n
=
n1
n
3
(n
3
+ 1)
3
2
n1
1
n
3
2
este convergenta, din criteriul de comparat ie
cu inegalitat i, rezulta ca
n1
a
3
n
este convergenta si conform punctului b),
n1
sina
n
are aceeasi
natura cu
n1
a
n
. Avem
n1
a
n
=
n1
n
n
3
+ 1
si lim
n
n
n
3
+1
1
n
= lim
n
n
3
n
3
+ 1
= 1 ,= 0,
deci
n1
n
n
3
+ 1
si
n1
1
n
au aceeasi natura. Dar
n1
1
n
este divergenta
n1
a
n
este
divergenta
n1
sina
n
este divergenta seria
n1
(1)
n1
sin
_
n
n
3
+ 1
_
nu este abso-
lut convergenta. Pentru convergent a simpla, se observa ca argumentul sinusului din seria
n1
(1)
n1
sin
_
n
n
3
+ 1
_
satisface 0 <
n
n
3
+1
< 1 <

2
, deci sin
_
n
n
3
+1
_
este sir descrescator
si poate folosit criteriul lui Leibnitz.
II. a) Avem lim
x0
y0
xy
x
2
+y
2
,= 0, deoarece daca alegem x
n
= y
n
=
1
n

n
0, f(x
n
, y
n
) =
1/n
2
2/n
2
=
1
2
0, deci f nu este continua n (0, 0).
b) Calculam g(t) = f((t)) =
(1t)(1+t)
(1t
2
)+(1+t)
2
=
1t
2
2(1+t
2
)
. Atunci g
(t) =
2t
(1+t
2
)
2
, deci g
(t) = 0
implica t = 0 punct critic (maxim), conform tabelului de mai jos.
x 0 +
g
+ + 0
g 1/2 1/2 1/2
Rezulta ca funct ia g este crescatoare pe (, 0) si descrescatoare pe (0, +).
c) f(x, y) =
xy
x
2
+y
2
=
x/y
(x/y)
2
+1
, deci pentru h(t) =
t
t
2
+1
avem f(x, y) = h
_
x
y
_
, y ,= 0.
III. a) Observam ca 0 este valoare proprie pentru T daca si numai daca dim Ker (T 0Id) >
0. Dar Ker (T 0Id) = Ker T, iar
v Ker (T) v = ( +, , ) = (1, 1, 1)
. .
v
1
+(1, 0, 1)
. .
v
2
, , R.
Deoarece rang[v
t
1
, v
t
2
] = 2, rezulta v
1
, v
2
formeaza baza n Ker T, deci dim Ker T = 2 > 0, si
deci 0 este valoare proprie pentru T, iar vectorii proprii asociati formeaza Ker T0.
b) Se observa ca v = v
1
, w = v, deci v, w Ker T.
c) Avem
_
T(v) = T(w) = 0
T(e
2
) = (2, 2, 2) = 2 (e
1
+e
2
e
3
)
. Folosind liniaritatea lui T, rezulta
_
_
T(e
1
) +T(e
2
) +T(e
3
) = 0
T(e
1
) T(e
2
) = 0
T(e
2
) = 2 (e
1
+e
2
e
3
)
_
T(e
1
) = T(e
3
)e
1
e
2
+e
3
T(e
3
) = 2(e
1
+e
2
e
3
).
d) Matricea A a lui T relativ la B are pe coloane coecient ii vectorilor T(e
1
), T(e
2
) si
T(e
3
) relativ la B, deci A =
_
_
1 2 1
1 2 1
1 2 1
_
_
. Polinomul caracteristic asociat lui A este P
A
=
1 2 1
1 2 1
1 2 1
, iar vectorii proprii v = (a, b, c)

t
asociat i valorilor proprii 0, 8 se obt in
succesiv:
= 0
_
_
1 2 1
1 2 1
1 2 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
= 0 a 2b +c = 0 v =
_
_
2b c
b
c
_
_
v = b
_
_
2
1
0
_
_
+c
_
_
1
0
1
_
_
, b, c R
= 2
_
_
3 2 1
1 0 1
1 2 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
a +c = 0
a + 2b c = 0
v = a
_
_
1
1
1
_
_
, a R.
IV. a) Fie (x
n
)
n
, (x
n
)
n
L. Atunci adunand egalitat ile de mai jos si nmult ind prima
egalitate cu , obt inem:
_
_
x
n+1
=
5
6
x
n
1
6
x
n1
x
n+1
=
5
6
x
1
6
x
x1
_
_
x
n+1
+x
n+1
_
=
5
6
_
x
n
+x
n
_
1
6
_
x
n1
+x
n1
_
(x
n+1
) =
5
6
_
x
n
1
6
(x
n1
),
pentru orice R. Rezulta (x
n
+x
n
) L, (x
n
) L, deci L este subspat iu vectorial nchis.

b) Avem
_
_
5
6
u
n
1
6
u
n1
=
5
6

1
2
n

1
6

1
2
n1
=
1
2
n1
_
5
12

2
12
_
=
1
2
n+1
= u
n+1
5
6
v
n
1
6
v
n1
=
5
6

1
3
n

1
6

1
3
n1
=
1
3
n1
_
5
18

2
18
_
=
1
3
n+1
= v
n+1
,
deci (u
n
)
n
, (v
n
)
n
L.
c) u, v sunt liniar independent i, ca vectori n S.

Intr-adevar, u
n
+v
n
= 0, v
n
1 conduce
pentru n 1, 2 la sistemul
_
2
+

3
= 0
4
+

9
= 0
_
= 0
= 0,
deci u, v baza n L. Atunci orice sir (z
n
)
n
L se descompune dupa aceasta baza.

In cazul
nostru, relat ia z
n
=

2
n
+

3
n
, n 1 se rescrie pentru n 1, 2,
_
2
+

3
= 1
4
+

9
= 0
_
3 + 2 = 6
9 + 4 = 0

_
= 4
= 9
z
n
= (4)
1
2
n
+ 9
1
3
n
.
A TRAIAN LALESCU
I. 1) A este inversabila daca si numai daca det A ,= 0. Dar det A este produsul radacinilor
complexe ale polinomului sau caracteristic P
A
() = det (AI) C[], deci daca prin absurd
A neinversabila, atunci det A = 0 P
A
() admite radacina reala = 0, ceea ce contrazice
ipoteza. Rezulta A inversabila. Polinomul caracteristic al matricii A are doar radacini complexe
conjugate de forma ,

CR. Daca P
A
() =
m
k=1
(
k
)
_

k
_
, n = 2m, atunci
P
A
1
_
1
_
= det
_
A
1
1
I
_
= det
_
AA
1
_
det
_
A
1
I
_

n
=
=
n
det
_
A
1
_
det
_
A
_
A
1
I
_
=
n
det
_
A
1
_
det (AI) .
Cum = 0 nu este radacina a lui P
A
(), pentru orice radacina a lui P
A
(), rezulta P
A
1
_
1
_
=
0. Deci polinomul caracteristic al matricii A
1
are drept radacini inversele radacinilor matricii
A, deci de forma
1
CR.
II. a) Matricea T va avea pe coloane componentele unei baze a spat iului R
3
, formate din
vectori proprii ai matricii A. Pentru a aa aceasta baza, determinam valorile proprii ale matricii
A. Avem
P
A
() = det(AI) =
1 2 2
2 1 2
2 2 1
= ( + 1)
2
( 5).
Deci P
A
() = 0 1, 5. Notand cu S
subspat iul propriu asociat valorii proprii , avem

pentru = 1,
v =
_
_
a
b
c
_
_
S
(A+I)v = 0
_
_
2 2 2
2 2 2
2 2 2
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
a +b +c = 0
v = (a, b, a b)
t
= a(1, 0, 1)
t
+b(0, 1, 1)
t
L((1, 0, 1)
t
, (0, 1, 1)
t
).
Pentru = 5, avem
v =
_
_
a
b
c
_
_
S
(A5I)v = 0
_
_
4 2 2
2 4 2
2 2 4
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
2a +b +c = 0
a 2b +c = 0
v = (a, a, a)
t
= a(1, 1, 1)
t
L((1, 1, 1)
t
).
Deci T =
_
_
1 0 1
0 1 1
1 1 1
_
_
, iar D = T
1
AT =
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 5
_
_
.
b) Se observa ca A = TDT
1
= (TUT
1
)
2009
, unde D = U
2009
, U =
_
_
2009
1 0 0
0
2009
5 0
0 0
2009
5
_
_
.
III. Avem a
1
= 1; a
n+1
=
1
n+1
a
n
;
n1
a
n
n
..
b
n
x
n
, x R.
a) Calculam raza de convergent a a seriei de puteri. Obt inem
lim
n
b
n+1
b
n
= lim
n
a
n+1
n + 1

n
a
n
= lim
n
n
n + 1

1
n + 1
= 0,
deci = iar domeniul de convergent a este R.
b) Fie S(x) =
n1
a
n
n
x
n
. Atunci
S
(x) =
n1
a
n
n
n x
n1
=
n1
a
n
x
n1
= a
1
+a
2
x +a
3
x
2
+ S
(0) = a
1
= 1.
IV. a) Avem f
(x) =
1
1x
2
= (1 x
2
)
1/2
. Dar
(1 +x)
1
2
= 1 +

1
2
x
1!
+ +
_
1
2
_ _
3
2
_

_
1
2
n + 1
_
n!
x
n
+ ,
deci (1 x
2
)
1/2
= 1 +
x
2
21!
+
13x
4
2
2
2!
+ +
13(2n1)
2
n
n!
x
2n
+ . Rezulta
f
(x) =
n=0
1 3 (2n 1)
2
n
n!
x
2n
f(x) =
n=0
1 3 (2n 1)
2
n
n! (2n + 1)
x
2n+1
.
Notam a
n
=
13(2n1)
2
n
n!(2n+1)
lim
n
a
n+1
a
n
= 1 = 1, deci intervalul de convergent a este I =
(1, 1). Pentru x = 1, avem f(x) =
n=0
1 3 (2n 1)
2
n
n! (2n + 1)
. Dar
lim
n
n
_
a
n
a
n+1
1
_
= lim
n
n
_
2(n + 1)(2n + 3)
(2n + 1)
2
1
_
= lim
n
n(6n + 5)
(2n + 1)
2
=
6
4
=
3
2
> 1,
deci folosind criteriul Raabe-Duhamel, seria este convergenta. Analog, pentru x = 1, seria este
convergenta. Deci mult imea de convergent a este [1, 1].
b) Notam
n1
1
2
3
2
(2n 1)
2
2
n
(2n + 1)!
= S. Dar
f(x) =
n=0
1 3 (2n 1)
2
n
n! (2n + 1)
x
2n+1
=
n=0
1
2
3
2
(2n 1)
2
2
n
n! 1 3 (2n 1) (2n + 1)
x
2n+1
=
=
n=0
1
2
3
2
(2n 1)
2
2 4 2n 1 3 (2n 1) (2n + 1)
x
2n+1
=
n=0
1
2
3
2
(2n 1)
2
(2n + 1)!
x
2n+1
.
Rezulta f
_
1
2
_
=
n=0
1
2
3
2
(2n 1)
2
2
n+1
(2n + 1)!
=
1
2

n=0
1
2
3
2
(2n 1)
2
2
n
(2n + 1)!
=
1
2
(1 +S) , deci
arcsin
_
1
2
_
=
1
2
(1 +S)

6
=
1
2
+
1
2
S S =

3
1.
A TRAIAN LALESCU
Baraj, anul I, Bucuresti, 17.05.2005
I. a) Fie valoare proprie pentru A. Atunci
AX = X [[AX[[ = [[ [[X[[ [[ =
[[AX[[
[[X[[

[[A[[ [[X[[
[[X[[
= [[A[[.
Alegem [[A[[ = [[A[[
= max
i
_
_
_
4
j=1
[a
ij
[
_
_
_
= max11, 17, 23, 23 = 23, si obt inem [[ 23.
b) A este autoadjuncta. (evident)
c) A este pozitiv denita deoarece:
1
= 6 > 0;
2
=
6 2
2 9
= 50 > 0;
3
=
6 2 3
2 9 5
3 5 13
= 369 > 0;
4
=
6 2 3 0
2 9 5 1
3 5 13 2
0 1 2 20
> 0.
II. a) Polinomul caracteristic al matricii A este
det(AI
n
) =
1 0 0 . . . 0 0
0 1 0 . . . 0 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 0 . . . 1
a
1
a
2
a
3
a
4
. . . a
n1
a
n
=
=
1 0 0 . . . 0 0
0 1 0 . . . 0 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 0 . . . 1
0 0 0 0 . . . 0
1 0 0 . . . 0 0
0 1 0 . . . 0 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 0 . . . 1
a
1
a
2
a
3
a
4
. . . a
n1
a
n
=
= (1)
n
n
+
n
.
Avem
n
=
1 0 0 . . . 0 0
0 1 0 . . . 0 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 0 . . . 1
a
1
a
2
a
3
a
4
. . . a
n1
a
n
=
= (1)
2n1
1
1 0 0 . . . 0
0 1 0 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
1
a
2
a
3
a
4
. . . a
n1
+ (1)
2n
a
n
1 0 0 . . . 0
0 1 0 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 0 . . .
.
Baraj 17.05.2005 87
Rezulta
_
n
=
n1
+a
n
(1)
n1
n1
n1
=
n2
+a
n1
(1)
n2
n2
. . .
3
=
2
+a
3
(1)
2
2
.
Amplicand
k
cu (1)
nk
, (k = 3, n) si sumand, rezulta
n
= (1)
n2
2
+ (1)
n1
(a
n
n1
+a
n1
n2
+ +a
3
2
).
De asemenea, avem
2
=
1
a
1
a
2
= a
2
+a
1
, deci
det(AI
n
) = (1)
n
n
+ (1)
n1
a
n
n1
+ + (1)
n1
a
3
2
+ (1)
n1
a
2
2
+ (1)
n2
a
1
.
Prin urmare,
det(AI
n
) = 0
n
+a
n
n1
+ +a
3
2
+a
2
2
+a
1
= 0.
Notand solut iile cu
1
,
2
, . . . ,
p
, multiplicitat ile acestora satisfac relat ia (
1
+
2
+ +
p
=
n). Pentru =
i
obt inem sistemul caracteristic
_
_
_
_
_
_
i
1 0 0 . . . 0 0
0
i
1 0 . . . 0 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 0 . . .
i
1
a
1
a
2
a
3
a
4
. . . a
n1
a
n
i
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2
. . .
n
_
_
_
_
=
_
_
_
_
0
0
. . .
0
_
_
_
_
2
=
i
3
=
2
i
1
. . .
n
=
n1
i

1
a
1
1
+a
2
2
+ +a
n1
n2
i

n1
+ (a
n
i
)
n1
i

1
= 0
1
(a
1
+a
2
i
+ +a
n1
n2
i
+ (a
n
i
)
n1
i
) = 0.
Notand A
i
= (a
1
+a
2
i
+. . . ), sistemul are solut ii doar daca A
i
= 0. Subspat iul propriu asociat
valorii proprii
i
este
S
i
= (a,
i
a,
2
i
a, . . . ,
n1
i
a) [ a R.
b) Polinomul caracteristic este:
3
a
3
2
a
2
+ a
1
= 0. Relat iile lui Viet`e conduc la
rezultatul dorit:
_
_
_
a
3
=
1
+
2
+
3
= 1 + 1 + 4 = 6
a
2
=
1
2
+
1
3
+
2
3
= 1 + 4 + 4 = 9
a
1
=
1
3
= 4
a
1
= 4 A =
_
_
0 1 0
0 0 1
4 9 6
_
_
.
III. Obt inem
F
(y) =
ln[1 + (a +y)
2
y
2
]
y
2

ln[1 + (a y)
2
y
2
]
y
2
+
_
a+y
ay
1
1 +x
2
y
2
2x
2
y
x
2
dx =
=
ln
_
1+(a+y)
2
y
2
1+(ay)
2
y
2
_
y
2
+
_
a+y
ay
2y
1 +x
2
y
2
dx =
ln
_
1+(a+y)
2
y
2
1+(ay)
2
y
2
_
y
2
+ 2 arctg (xy)
x=a+y
x=ay
=
=
ln
_
1+(a+y)
2
y
2
1+(ay)
2
y
2
_
y
2
+ 2 arctg (ay +y
2
) 2 arctg (ay y
2
).
IV. Curba de intersect ie este:
_
x
2
+y
2
+z
2
= 6
x +y +z = 0

_
z = (x +y)
x
2
+y
2
+xy = 3

_
_
(x +
y
2
)
2
3
+
y
2
4
= 1
x +y +z = 0,
deci avem un cilindru eliptic cu generatoarele paralele cu axa Oz intersectat cu un plan oblic
(vectorul normal n =

i +
j +

k ,|
k), prin urmare o elipsa. O parametrizare a acestei elipse este:

_
_
_
y = 2 sint
x =
3 cos t sint
z =
3 cos t sint
, t [0, 2], deci (t) = (
3 cos t sint, 2 sint,
3 cos t sint).
Atunci obt inem succesiv
_
(t) = (
3 sint cos t, 2 cos t,
3 sint cos t);
(t) = (
3 cos t + sint, 2 sint,
3 cos t + sint);
= 2
i + 2
j + 2
k,
si deci elementele Frenet sunt (i) versorii Frenet
_
T =

[[
[[
=

6
=
1
6
(
3 sint + cos t)
i +
2
6
cos t
j +
1
6
(
3 sint cos t)
k,
B =

||
||
=
3
3
(
i +

j +

k),
N =

B

T =
1
6
(sint
3 cos t)
i
2
6
sint
j +
1
6
(
3 cos t + sint)
k.
si (ii) curbura k =
||
||

=
6
(
6)
3
=
1
6
si torsiunea = 0 (care se obt ine prin calcul direct,
sau observand ca este curba plana inclusa n planul x +y +z = 0). Formulele Frenet se scriu
_
_
d
T
dt
= kv

N =
6
1
N =

N
d

N
dt
= kv

T +v

B =
T
d

B
dt
= v

N = 0,
unde v = [[
[[ =
6. Cautam valoarea parametrului t asociata punctului A. Din relat ia

(1, 1, 2) = (
3 cos t sint, 2 sint,
3 cos t sint),
rezulta
_
sint = 1/2
cos t =
3/2
, deci t =

6
. Atunci n acest punct avem elementele Frenet:
_
T
A
=
1
2
+
1
j,

N
A
=
1
6

1
j +
2
k,

B
A
=
3
3
( +

j +

k)
_
, k
A
=
1
6
,
A
= 0.
V. S(x) = 2
n=1
(1)
n
x
2n
2n + 2
=
n=1
(1)
n
(x
2
)
n
n + 1
. Dar
1
1+x
=
n=0
(1)
n
x
n
, [x[ < 1; prin
integrare obt inem
_
1
1 +x
dx =
n=0
(1)
n
x
n+1
n + 1
= x
n=0
(1)
n
x
n
n + 1
,
deci
ln(1+x)
x
=
n=0
(1)
n
x
n
n + 1
, [x[ < 1. Substituim x x
2
si rezulta
ln(1 +x
2
)
x
2
=
n=0
(1)
n
x
2n
n + 1
= 1 +S(x) S(x) =
ln(1 +x
2
)
x
2
1,
Atunci, integrand prin part i, avem:
_
x
1
S(t) dt =
_
x
1
ln(1 +t
2
)
t
2
dt x + 1 =
1
t
ln(t
2
+ 1)
x
1
+
_
x
1
1
t
1
t
2
+ 1
2t dt x + 1 =
=
1
x
ln(x
2
+ 1) + ln2 + 2 arctg t
x
1
x + 1 =
=
1
x
ln(x
2
+ 1) + ln2 + 2 arctg x

2
x + 1.
A TRAIAN LALESCU
I. a) Se observa ca deoarece > 0, folosind regula l
Hospital si substitut ia t =
1
x
2
, avem:
lim
x0
e
1/x
2
x
= lim
t
t
/2
e
t
= 0.
b) Folosind punctul a) pentru = 1, obt inem:
f
x
(0, 0) = lim
x0
e
1/x
2
x
= 0,
f
y
(0, 0) = lim
y0
e
1/y
2
y
= 0.
c) Fie (x, y) =
f(x,y)f(0,0)0(x0)0(y0)
x
2
+y
2
=
e
1
x
2
+y
2
x
2
+y
2
. Notam
_
x
2
+y
2
= t si obt inem,
folosind punctul a) pentru = 1, lim
x0
y0
(x, y) = lim
t0
t>0
e
1/t
2
t
= 0. Rezulta ca f este diferent iabila
Frechet n (0, 0).
d) Avem dezvoltarea n serie
f (x, 0) = e
1/x
2
=
n=0
_
1
x
2
_
n
n!
=
n=0
(1)
n
1
n! x
2n
, x ,= 0,
deci
_
100
1
f (x, 0) dx =
_
100
1
n=0
(1)
n
1
n! x
2n
dx =
n=0
(1)
n
n!

_
100
1
x
2n
dx =
=
n=0
(1)
n
n!

x
2n+1
2n + 1
100
1
=
n=0
(1)
n
n! (1 2n)

_
100
2n+1
1
_
.
Limitand eroarea (restul), obt inem
(1)
n
n! (1 2n)
=
1
n! (2n 1)
< 10
3
n! (2n 1) > 1000,
deci n
min
= 5. Rezulta
_
100
1
f (x, 0) dx
5
n=0
(1)
n
n! (1 2n)
_
100
2n+1
1
_
.
II. a) Pentru a
n
=
(1)
n1
n
, obt inem = lim
n
a
n+1
a
n
= lim
n
n
n + 1
= 1, deci raza de
convergent a este = 1. Pe frontiera mult imii (1, 1), avem cazurile:
i) Pentru x = 1, seria devine
n=1
1
n
divergenta.
ii) Pentru x = 1, seria devine
n=1
(1)
n1
1
n
convergenta conform criteriului Leibnitz.
In concluzie, mult imea de convergent a este (1, 1]. Studiem uniform convergent a seriei cu
criteriul lui Cauchy. Avem
[f
n+1
(x) +. . . +f
n+p
(x)[ =
(1)
n
x
n+1
n + 1
+ (1)
n+1
x
n+2
n + 2
+. . . + (1)
n+p1
x
n+p
n +p
=
= [x[
n+1
1
n + 1

x
n + 2
+
x
2
n + 3
. . . + (1)
p1
x
p
n +p
1
n + 1

x
n + 2
+
x
2
n + 3
. . . + (1)
p1
x
p
n +p
.
Daca p = 2k + 1, atunci
1
n + 1

x
n + 2
+
x
2
n + 3
+ (1)
p1
x
p
n +p
=
=
_
1
n + 1

x
n + 2
_
+. . . +
_
x
2k1
n + 2k 1

x
2k
n + 2k
_
+
x
2k+1
n + 2k + 1
=
=
1
n + 1

_
x
n + 2

x
2
n + 3
_
. . .
_
x
2k
n + 2k

x
2k+1
n + 2k + 1
_
<
1
n + 1
.
Analog se trateaza cazul p = 2k.

In concluzie, seria este uniform convergenta pe [0, 1].
b) S(x) =
n=1
(1)
n1
x
n
n
, x (1, 1]. Pentru x (1, 1) avem
S
(x) =
n=1
(1)
n1
x
n1
=
n=1
(x)
n1
=
n=0
(x)
n
=
1
1 +x
,
deci S(x) =
_
1
1 +x
dx = ln(1 +x) + C. Dar S(0) = 0 C = 0, deci S(x) = ln(1 +x),
x (1, 1). Pentru x = 1 avem lim
x1
S(x) = S(1) =
n=1
(1)
n1
n
= ln2.
c) Descompunem n fract ii simple termenul general al seriei:
1
n(n + 2)
2
=
A
n
+
B
n + 2
+
C
(n + 2)
2

_
_
_
A+B = 0
4A+ 2B +C = 0
4A = 1
_
_
_
A = 1/4
B = 1/4
C = 1/2,
deci seria se rescrie
n=1
(1)
n1
n(n + 2)
2
=
1
4
n=1
(1)
n1
n

1
4
n=1
(1)
n1
n + 2

1
2
n=1
(1)
n1
(n + 2)
2
.
Dar S(1) =
n=1
(1)
n1
1
n
= ln2, iar
n=1
(1)
n1
n + 2
=
n=1
(1)
n1
n
1 +
1
2
= ln2
1
2
n=1
(1)
n1
(n + 2)
2
=
n=1
(1)
n1
n
2
1 +
1
4
=

2
12

3
4
,
deci
n=1
(1)
n1
n(n + 2)
2
=
1
4
ln2
1
4
ln2 +
1
8

2
24
+
3
8
=
1
2

2
24
.
d) Calculam integrala improprie
I =
_
1
0
lnx ln(1 +x) dx = lim
0
>0
_
1
lnx ln(1 +x) dx =

= lim
0
>0
_
1
lnx
n=1
(1)
n1
n
x
n
dx = lim
0
>0
n=1
(1)
n1
n

_
1
lnx x
n
dx
. .
I
n
.
Calculam I
n
folosind integrarea prin part i:
I
n
=
_
1
lnx
_
x
n+1
n + 1
_
dx = lnx
x
n+1
n + 1
_
1
1
x

x
n+1
n + 1
dx =
= ln

n+1
n + 1

x
n+1
(n + 1)
2
= ln

n+1
n + 1

1
(n + 1)
2
+

n+1
(n + 1)
2
,
deci
I = lim
0
>0
n=1
(1)
n1
n
_
ln

n+1
n + 1

1
(n + 1)
2
+

n+1
(n + 1)
2
_
=
=
n=1
(1)
n1
n
_
0
1
(n + 1)
2
+ 0
_
=
n=1
(1)
n
n(n + 1)
2
,
serie convergenta conform criteriului Leibnitz, deci integrala este convergenta. Pentru a calcula
suma seriei obt inute, descompunem termenul general al acesteia n fract ii simple:
1
n(n + 1)
2
=
A
n
+
B
n + 1
+
C
(n + 1)
2

_
_
_
A+B = 0
2A+B +C = 0
A = 1
_
_
_
A = 1
B = 1
C = 1,
si deci
n=1
(1)
n
n(n + 1)
2
=
n=1
(1)
n
n

n=1
(1)
n
n + 1

n=1
(1)
n
(n + 1)
2
. Obt inem
_
n=1
(1)
n
n
=
n=1
(1)
n1
n
= ln2
n=1
(1)
n
n + 1
=
_

n=1
(1)
n1
n
1
_
= ln2 + 1
n=1
(1)
n
(n + 1)
2
=
_

n=1
(1)
n1
n
2
1
_
=
2
12
+ 1
deci I = ln2 + ln2 1 +

2
12
1 =

2
12
2.
III. a) A =
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 1
_
_
. Vom gasi forma diagonala a matricii A. Determinam valorile
proprii:
det(AI
3
) =
1 1 1
1 1 1
1 1 1
= (2 +)
2
(1 ) = 0
deci
1
= 2, (m
1
= 2);
2
= 1, (m
2
= 1). Vectorii proprii asociat i, se determina rezolvand
sistemul caracteristic, pentru ecare valoare proprie n parte.
i) Pentru
1
= 2, avem
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
a +b +c = 0; alegem vectorii proprii
liniar independent i v
1
=
_
_
1
0
1
_
_
; v
2
=
_
_
1
1
0
_
_
.
ii) Pentru
2
= 1, avem
_
_
2 1 1
1 2 1
1 1 2
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
2a +b +c = 0
a 2b +c = 0
a +b 2c = 0
a = b = c;
alegem un vector propriu v
3
=
_
_
1
1
1
_
_
. Atunci matricea diagonala este D =
_
_
2 0 0
0 2 0
0 0 1
_
_
,
matricea modala (de schimbare de baza) este C = [v
1
, v
2
, v
3
] =
_
_
1 1 1
0 1 1
1 0 1
_
_
, iar
D = C
1
AC A = CDC
1
A
n
= CD
n
C
1
=
_
_
1 1 1
0 1 1
1 0 1
_
_
_
_
(1)
n
2
n
0 0
0 (1)
n
2
n
0
0 0 1
_
_
_
_
1
3
1
3

2
3
1
3

2
3
1
3
1
3
1
3
1
3
_
_
=
=
1
3
_
_
(1)
n+1
2
n
+ 1 (1)
n+1
2
n
+ 1 (1)
n+1
2
n
+ 1
(1)
n+1
2
n
+ 1 (1)
n+1
2
n
+ 1 (1)
n+1
2
n
+ 1
(1)
n+1
2
n
+ 1 (1)
n+1
2
n
+ 1 (1)
n+1
2
n
+ 1
_
_
.
Metoda 2. Se observa ca A = U2I
3
, unde U =
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 1
_
_
, I
3
=
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
, si ca UI
3
= I
3
U,
deci A
n
= (U 2I
3
)
n
=
n
k=0
U
nk
(2I
3
)
k
=
n
k=0
(2)
k
U
nk
. Dar se poate verica usor prin
induct ie ca avem U
k
= 3
k1
U, k 1. Deci
A
n
=
n1
k=0
(2)
k
3
nk1
U + (2)
n
I
3
=
1
3
_
n1
k=0
3
nk
(2)
k
+ (2)
n
(2)
n
_
U + (2)
n
I
3
=
=
1
3
_
n
k=0
3
nk
(2)
k
_
U
(2)
n
3
U + (2)
n
I
3
=
1
3
(3 2)
n
U
(2)
n
3
U + (2)
n
I
3
,
deci A
n
=
1(2)
n
3
U + (2)
n
I
3
.
b) e
A
= C e
D
C
1
, iar e
D
=
_
_
e
2
0 0
0 e
2
0
0 0 e
1
_
_
.
c) valorile proprii au fost calculate la punctul a).
d) Se observa ca C
1
A
n
C = D
n
=
_
_
(1)
n
2
n
0 0
0 (1)
n
2
n
0
0 0 1
_
_
, deci valorile proprii ale
matricii A
n
sunt (1)
n
2
n
, 1. Conform criteriului Sylvester, A
n
deneste o forma patratica
pozitiv denita daca si numai daca aceste valori proprii sunt strict pozitive, deci pentru n par.
IV. a) T(A) = A
T
. Avem
T (A+B) = (A+B)
T
= A
T
+B
T
= T (A) + T (B) , , R,
deci T este aplicat ie liniara.
b) Notam
e
11
=
_
1 0
0 1
_
, e
12
=
_
0 1
0 0
_
, e
21
=
_
0 0
1 0
_
, e
22
=
_
0 0
0 1
_
.
Atunci
_
_
T (e
11
) = e
11
= 1 e
11
+ 0 e
12
+ 0 e
21
+ 0 e
22
[T (e
11
)]
B
= (1, 0, 0, 0)
T
T (e
12
) = e
21
= 0 e
11
+ 0 e
12
+ 1 e
21
+ 0 e
22
[T (e
12
)]
B
= (0, 0, 1, 0)
T
T (e
21
) = e
12
= 0 e
11
+ 1 e
12
+ 0 e
21
+ 0 e
22
[T (e
21
)]
B
= (0, 1, 0, 0)
T
T (e
22
) = e
22
= 0 e
11
+ 0 e
12
+ 0 e
21
+ 1 e
22
[T (e
22
)]
B
= (0, 0, 0, 1)
T
,
deci [T]
B
=
_
_
_
_
1 0 0 0
0 0 1 0
0 1 0 0
0 0 0 1
_
_
_
_
= B.
c) Polinomul caracteristic asociat matricii B este
P () = det (B I) =
1 0 0 0
0 1 0
0 1 0
0 0 0 1
= (1 )
2
_
2
1
_
= ( 1)
3
( + 1) ,
deci valorile proprii ale matricii sunt
1
= 1 (
1
= 3);
2
= 1, (
2
= 1). Determinam vectorii
proprii:
i) Pentru = 1, avem
_
_
_
_
0 0 0 0
0 1 1 0
0 1 1 0
0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
a
b
c
d
_
_
_
_
=
_
_
_
_
0
0
0
0
_
_
_
_
, deci
b = c; a, c, d R (a, b, c, d) = (a, c, c, d) = a(1, 0, 0, 0) +c (0, 1, 1, 0) +d (0, 0, 0, 1) , a, c, d R.
Se observa ca [e
11
] = (1, 0, 0, 0)
t
, [e
12
+ e
21
] = (0, 1, 1, 0)
t
, [e
22
] = (0, 0, 0, 1)
t
, deci o baza n
subspat iul propriu S
=1
asociat este e
11
, e
12
+e
21
, e
22
.
ii) Pentru = 1, avem
_
_
_
_
2 0 0 0
0 1 1 0
0 1 1 0
0 0 0 2
_
_
_
_
_
_
_
_
a
b
c
d
_
_
_
_
=
_
_
_
_
0
0
0
0
_
_
_
_
(a, b, c, d) = (0, b, b, 0) = b(0, 1, 1, 0), b R.
Se observa ca [e
12
e
21
] = (0, 1, 1, 0)
t
, deci o baza n S
=1
este e
22
.
d) W = A V [ T(A) = A. Avem
T (A) = A A
T
= A
_
a c
b d
_
=
_
a b
c d
_
b = c,
de unde rezulta W =
_
A V
A =
_
a b
b d
__
. O bazan W este deci
__
1 0
0 0
_
;
_
0 1
1 0
_
;
_
0 0
0 1
__
,
deci dim
R
W = 3.
Metoda 2. Se observa ca W = S
=1
, deci o baza n acest subspat iu este
B
S
=1
=
_
e
11
=
_
1 0
0 0
_
, e
12
+e
21
=
_
0 1
1 0
_
, e
22
=
_
0 0
0 1
__
.
A TRAIAN LALESCU
I. a) Notam a
n
=
(1)...((n1))
n!
. Atunci raza de convergent a a seriei de puteri este
= lim
n
a
n
a
n+1
= lim
n
n + 1
n
= 1. Pe alta cale, relat ia din enunt se rescrie

(1 +x) s
(x) = s
(x)
s
(x)
s
(x)
=

1 +x

_
s
(x)
s
(x)
dx =
_
1
1 +x
dx
ln(s
(x)) = ln(1 +x) s
(x) = (1 +x)
,
deci s
este o funct ie care se dezvolta n serie de puteri pe intervalul (, ), unde = 1.

b) Pentru =
1
2
, avem
a
n
=
_
1
2
_ _
3
2
_
. . .
_
1
2
n
_
n!
=
(1)
n
1 3 (2n 1)
2
n
n!
=
(1)
n
(2n 1)!!
2
n
n!
.
c) Se stie ca
1
1+x
= 1 +
n1
(1)
n
(2n 1)!!
2
n
n!
x
n
, pentru [x[ < 1.

Inlocuind x x
2
,
obt inem
1
1+x
2
= 1 +
n1
(1)
n
(2n 1)!!
2
n
n!
x
2n
, si apoi, nlocuind x a sinx, rezulta
1
_
1 +a
2
sin
2
x
= 1 +
n1
(1)
n
(2n 1)!!
2
n
n!
a
2n
(sinx)
2n
.
Atunci integrala din enunt devine
_
2
0
1
_
1 +a
2
sin
2
x
dx =

2
+
n1
(1)
n
(2n 1)!!
2
n
n!
a
2n
_
2
0
sin
2n
xdx.
Pentru calculul lui I
n
facem schimbarea de variabila sin
2
x = t (deci x = arcsin
t, dx =
1
1t

1
2
t
1/2
dt) si obt inem
I
n
=
_
1
0
t
n
(1 t)
1/2
1
2
t
1/2
dt =
1
2
_
1
0
t
n
1
2
(1 t)
1/2
dt =
1
2
B
_
n +
1
2
,
1
2
_
=
=
1
2

_
n +
1
2
_

_
1
2
_
(n + 1)
=
1
2

_
n +
1
2
_
2
n!
=
=
2
2
n!

_
n
1
2
_

_
n
1
2
_
=
2
2
n!

_
n
1
2
__
n
3
2
_

_
n
3
2
_
= =
=
2
2
n!

_
n
1
2
__
n
3
2
_
. . .
1
2

_
1
2
_
=
(2n 1)(2n 3) . . . 1
2
n+3
n!
=
(2n 1)!!
2
n+3
n!
.
Prin urmare,
_
2
0
dx
_
1 +a
2
sin
2
x
=

2
+
n1
(1)
n
(2n 1)!!
2
n
n!
a
2n
(2n 1)!!
2
n+3
n!
=
=

2
+
n1
(1)
n
[(2n 1)!!]
2
2
2n+3
(n!)
2
a
2n
.
II. a) Studiem extremele funct iei f
ab
(x, y) = ax + by
2
, a, b R. Punctele critice sunt
solut iile sistemului
_
_
f
ab
x
a = 0
f
ab
y
2by = 0
_
a = 0
b = 0 sau y = 0.
Daca a = 0, b = 0, atunci f
ab
(x, y) = 0 constant a. Daca a = 0, b R atunci punctele
critice sunt de forma (x, 0). Hessiana funct iei f n acest punct este H
f
ab
(x, 0) =
_
0 0
0 2b
_
, deci
d
2
f
ab
(x, 0) = 2b dy
2
. Daca b > 0, atunci avem o innitate de puncte de minim local; daca
b < 0, atunci avem o innitate de puncte de maxim local.
b) Avem f
1,1
(x, y) = x+y
2
; t inand cont de restrict ia x
2
+y
2
1 = 0, obt inem Lagrangianul
extins. Fie L(x, y) = x +y
2
_
x
2
+y
2
1
_
. Punctele critice satisfac sistemul
_
_
L
x
= 1 2x = 0
L
y
= 2y 2y = 0
x
2
+y
2
= 1
_
x =
1
2
y (1 ) = 0
x
2
+y
2
= 1.
Daca = 1, atunci x =
1
2

1
4
+ y
2
= 1 y
2
=
3
4
y =
3
2
. Daca ,= 1, atunci
y = 0 x
2
= 1 x = 1 =
1
2
. Distingem deci urmatoarele cazuri:
i) (x, y)
__
1
2
,
3
2
__
, = 1. Matricea Hessiana asociata este
H
L
(1/2;
3/2) =
_
2 0
0 2 2
_
=
_
2 0
0 0
_
,
deci d
2
L
_
1
2
;
3
2
_
= 2dx
2
; prin urmare
_
1
2
,
3
2
_
si
_
1
2
,
3
2
_
sunt puncte de maxim local.
ii) (x, y) = (1, 0),
_
1
2
_
. Matricea Hessiana asociata este H
L
(1, 0) =
_
1 0
0 1
_
, deci
d
2
L(1, 0) = dx
2
+dy
2
, si deci (1, 0) nu este punct de extrem local.
iii) (x, y) = (1, 0),
_
1
2
_
. Matricea Hessiana asociata este H
L
(1, 0) =
_
1 0
0 3
_
;
minorii Jacobi sunt
_

1
= 1 > 0
2
= 3 > 0
, deci (1, 0) este punct de minim local.
c) Fie L
ab
(x, y) = ax +by (x
2
+y
2
1). Punctele critice se obt in din sistemul
_
_
L
ab
x
= a 2x = 0
L
ab
y
= 2by 2y = 0
x
2
+y
2
= 1
_
x =
a
2
y (b ) = 0
x
2
+y
2
= 1.
Daca y = 0 atunci x = 1
a
2
= 1 a = 2 =
a
2
. Daca = b atunci x =
a
2
=
a
2b
,
iar x
2
+ y
2
= 1 implica
a
2
4b
2
+ y
2
= 1 y
2
= 1
a
2
4b
2
y =
_
1
a
2
4b
2
, daca 1
a
2
4b
2
0. Ma-
tricea Hessiana asociata Lagrangianului este H
L
ab
(x, y) =
_
2 0
0 2(b )
_
, iar n punctele crit-
ice avem H
L
ab
(1, 0) =
_
a 0
0 2b a
_
, H
L
ab
(1, 0) =
_
a 0
0 2b +a
_
, H
L
ab
_
a
2b
,
_
1
a
2
4b
2
_
=
_
2b 0
0 0
_
i) b ,= 0, a ,= 0, a ,= 2b; pe langa doua puncte de extrem
_
a
2b
,
_
1
a
2
4b
2
_
mai exista un
punct de extrem n mult imea (1, 0).
ii) b ,= 0, a ,= 0, a = 2b; exista exact doua puncte de extrem: (1, 0).
iii) b ,= 0, a = 0; exista 4 puncte de extrem: (1, 0) si (0, 1).
iv) b = 0, a = 0; nu exista puncte de extrem.
v) b = 0, a ,= 0; exista exact doua puncte de extrem: (1, 0) .
Condit ia pentru exact 2 puncte de extrem local este (b = 0 si a ,= 0) sau (b ,= 0, a ,= 0 si
a 2b).
III. a) Avemx, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
+x
3
y
3
. AvemL =
_
x R
3
[ x
1
+ 2x
2
x
3
= 0 [ x
1
x
2
= 0
_
si x L
_
x
1
= x
2
x
3
= 3x
1
, deci L = (x
1
, x
1
, 3x
1
) [ x
1
R. Atunci
y L
x
1
y
1
+x
1
y
2
+3x
1
y
3
= 0, x
1
R x
1
(y
1
+y
2
+ 3y
3
) = 0, x
1
R y
1
+y
2
+3y
3
= 0.
Demonstram ca L L
= 0. Fie y = (y
1
, y
2
, y
3
) L L
. Atunci
_
y L (y
1
, y
2
, y
3
) = (y
1
, y
1
, 3y
1
)
y L
y
1
+y
2
+ 3y
3
= 0.
Din cele doua condit ii rezulta 11y
1
= 0, deci y
1
= 0 y = 0. Prin urmare L L
= 0.
Fie x R
3
. Atunci avem descompunerea
x = (a, a, 3a) + (x
1
a, x
2
a, x
3
3a). (6)
Pentru ca (x
1
a, x
2
a, x
3
3a) L
, este necesar ca
x
1
a +x
2
a + 3 (x
3
3a) = 0 x
1
+x
2
+ 3x
3
= 11a,
deci a =
x
1
+x
2
+3x
3
11
. Prin urmare orice x R
3
se scrie unic ca x = y + z, unde y L, z L
.
Rezulta R
3
L + L
. Se observa ca incluziunea inversa este banala, deci L + L
= R
3
, si
deoarece L L
= 0, cele doua subspat ii sunt suplementare.

b) Cautam o baza pentru nucleul aplicat iei T(x) = 11 (x pr
L
x). Folosind descompunerea
(6), rezulta
pr
L
x = (a, a, 3a) =
_
x
1
+x
2
+ 3x
3
11
,
x
1
+x
2
+ 3x
3
11
,
3 (x
1
+x
2
+ 3x
3
)
11
_
,
deci
T(x) = 11
_
10x
1
x
2
3x
3
11
,
10x
2
x
1
3x
3
11
,
2x
3
3x
1
3x
2
11
_
=
= (10x
1
x
2
3x
3
, 10x
2
x
1
3x
3
, 2x
3
3x
1
3x
2
) .
Aam Ker T; impunem T(x) = 0, ce conduce la sistemul omogen compatibil simplu nedetermi-
nat (rangul sistemului este 2):
T(x) = 0
_
_
10x
1
x
2
3x
3
= 0
10x
2
x
1
3x
3
= 0
2x
3
3x
1
3x
2
= 0
_
x
2
= x
1
x
3
= 3x
1
, x
1
R
x = (a, a, 3a) , a R,
deci Ker T = L si B = (1, 1, 3) este baza n Ker T.
c) T nu este injectiva, deoarece Ker T ,= 0.
d) Matricea formei patratice
g (x
1
, x
2
, x
3
) = 10x
2
1
2x
1
x
2
6x
1
x
3
+ 10x
2
2
6x
2
x
3
+ 2x
2
3
este A =
_
_
10 1 3
1 10 3
3 3 2
_
_
. Aplicam metoda valorilor proprii. Avem
det (AI
3
) =
10 1 3
1 10 3
3 3 2
= ( 11)
2
= 0,
deci
1
= 11, (m
1
= 2);
2
= 0, (m
2
= 1), iar forma canonica este g(x) = 11x
2
1
+ 11x
2
2
.
IV. a) Avem det A = 2 a, deci det A = 0 a = 2.

In acest caz exista minorul nenul
2 1
1 0
= 1 ,= 0, deci rang A = 2 si deci dim Ker T = dimR

3
rang(A) = 3 2 = 1.

In
concluzie, dim Ker T = 1 a = 2.
b) Nucleul este caracterizat de sistemul liniar omogen
_
_
_
2x
1
+x
2
+x
3
= 0
x
1
+x
3
= 0
x
1
+x
2
= 0
_
x
3
= x
1
x
2
= x
1
, x
1
R.
deci Ker T = (x
1
, x
1
, x
1
) [ x
1
R. O baza n Ker T este (1, 1, 1), iar o baza
ortonormata n Ker T este
__
1
3
,
1
3
,
1
3
__
. Fie (y
1
, y
2
, y
3
) ImT. Atunci
_
_
_
2x
1
+x
2
+x
3
= y
1
x
1
+x
3
= y
2
x
1
+x
2
= y
3
y
1
= y
3
+y
2
, y
2
, y
3
R.
Obt inem ImT = (y
1
, y
2
, y
3
) [ y
1
= y
2
+y
3
, y
2
, y
3
R, deci o bazan ImT este (1, 0, 1) , (1, 1, 0);
ortonormam aceasta baza, folosind procedeul Gram-Schmidt; obt inem:
_
_
v
1
= v
1
= (1, 0, 1)
v
2
= v
2
pr
v
1
v
2
= v
2
v
2
, v
1
)
v
1
, v
1
)
v
1
= (1, 1, 0)
1
2
(1, 0, 1) =
=
_
1
2
, 1,
1
2
_
2 = (1, 2, 1) .
Normand, obt inem
v
1
=
1
[[v
1
[[
v
1
=
_
1
2
, 0,
1
2
_
, v
2
=
1
[[v
2
[[
v
2
=
_
1
6
,
2
6
,
1
6
_
,
deci o baza ortonormata a subspat iului ImT este B
ImT
= v
1
, v
2
.
c) Polinomul caracteristic al matricii A este
P () = det (AI
3
) =
a 1 1
1 1
1 1
= ( + 1)
_
2
+(a + 1) + 2 a
.
Din condit ia ca = 2 sa e valoare proprie, rezulta P (2) = 0 3a = 0 a = 0. Prin urmare,
matricea A are coecient ii: A =
_
_
0 1 1
1 0 1
1 1 0
_
_
. Atunci
B = A
2
=
_
_
0 1 1
1 0 1
1 1 0
_
_
_
_
0 1 1
1 0 1
1 1 0
_
_
=
_
_
2 1 1
1 2 1
1 1 2
_
_
,
matrice simetrica (B = B
t
), care determina o forma patratica. Minorii Jacobi ai matricii B sunt
_

1
= 2 > 0,
2
= 4 1 = 3 > 0,
3
= 8 + 1 + 1 2 2 2 = 4 > 0,
deci B = A
2
determina o forma patratica pozitiv denita.
A TRAIAN LALESCU
Faza nat ionala, anul I, prolul mecanic, mai 2008
I. a) Sfera are centrul O(0, 0, 0). Dreapta (D) care trece prin O si este perpendiculara pe
(H) taie planul n centrul P al cercului. Atunci
P = (S) (H) :
_
x
1
=
y
1
=
z
1
x +y +z 3 = 0
P = (1, 1, 1).
Raza sferei este R =
9 = 3, iar distant a de la 0 la (H) este d =

|0+0+03|
1
2
+1
2
+1
2
=
3, deci folosind
teorema lui Pitagora, raza cercului de sect iunea (C) este r =
R
2
d
2
=
9 3 =
6.
b) O asemenea sfera are centrul pe drepta (D), deci centrul acesteia este un punct M(t, t, t)
(D). Condit ia d(M, (H))
2
+r
2
= R
2
se rescrie
_
[t +t +t 3[
1
2
+ 1
2
+ 1
2
_
2
+ 6 = R
2
R =
_
6 + 3(t 1)
2
.
Prin urmare, ecuat iile sferelor din enunt sunt:
(x t)
2
+ (y t)
2
+ (z t)
2
= 3(t 1)
2
+ 6, t R.
c) Condit ia R = 6 se rescrie:
6 =
_
6 + 3(t 1)
2
10 = (t 1)
2
t t
1,2
= 1
10.
Exista doua solut ii:
(x t
k
)
2
+ (y t
k
)
2
+ (z t
k
)
2
= 6, k = 1, 2.
Faza nat ionala prolul mecanic mai 2008 101
II. Alegem X =
_
_
0
0 0
0 0
_
_
; prin calcul direct, obt inem X
2
=
_
_
2
0 +
0
2
0
0 0
2
_
_
.
Relat ia din enunt conduce la sistemul
_
2
+a +b = 0
+ +a = 0
2
+a +b = 0
_

a
a
2
4b
2

a
a
2
4b
2

( + +a) = 0.
Alegem =
0
=
a+
a
2
4b
2
; =
0
=
a
a
2
4b
2
si obt inem + +a = 0, R deci familia
innita de solut ii
_
_
_
_
_
0
0
0
0
0
0 0
0
_
_
R
_
_
_
.
III. a) f(x, y) =
_
2xy
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
. Avem lim
x0
y0
2xy
x
2
+y
2
,= 0, deoarece alegand
x
n
= y
n
=
1
n
0 pentru n , obt inem lim
n
2
1
n
2
2
1
n
2
= 1, deci funct ia f nu este continua n
(0, 0). Calculam derivatele part iale ale funct iei n origine:
_
_
f
x
(0, 0) = lim
x0
f(x, 0) f(0, 0)
x
= lim
x0
0 0
x
= 0
f
y
(0, 0) = lim
y0
f(0, y) f(0, 0)
y
= lim
y0
0 0
y
= 0.
Pentru (x, y) ,= (0, 0), obt inem
f
x
=
2(y
2
x
2
y)
(x
2
+y
2
)
2
,
f
y
=
2(x
2
y
2
x)
(x
2
+y
2
)
2
.
Neind continua n origine, rezulta f nu este diferent iabila n origine.
b) Avem
I
n
=
_
2
0
_
f
_
sin
t
2
, cos
t
2
__
n
dt =
_
2
0
_
2 sin
t
2
cos
t
2
1
_
n
dt =
_
2
0
(sint)
n
dt.
Daca n = 2k + 1, atunci
I
2k+1
=
_
2
0
(sint)
2k+1
dt =
_
2
0
(1 cos
2
t)
k
sint dt.
Cu schimbarea de variabila cos t = y, obt inem I
2k+1
=
_
1
0
(1 y
2
)
k
dy, iar cu schimbarea de
variabila y
2
= u (deci y = u
1
2
si dy =
1
2
u
1
2
du), rezulta
I
2k+1
=
_
1
0
(1 u)
k
1
2
u
1
2
du =
1
2
_
1
0
u
1
2
(1 u) du =
=
1
2
B
_
1
2
, k + 1
_
=
1
2
(
1
2
) (k + 1)
(k +
3
2
)
=
=
1
4
k!
(k +
3
2
)
=
1
4
k!
(k +
1
2
)(k +
1
2
)
=
=
1
4
k!
(k +
1
2
)(k
1
2
)(k
1
2
)
= =
1
4
k!
(k +
1
2
)(k
1
2
) . . .
1
2
2
=
=
1
2
k!
2k+1
2
2k1
2
. . .
1
2
=
1
2
k!2
k+1
(2k + 1)!!
=
k!2
k
(2k + 1)!!
.
Daca n = 2k, atunci I
2k
=
_
2
0
(sint)
2k
dt. Cu schimbarea de variabila sint = y (deci t = arcsiny
si dt =
1
1y
2
dy), obt inem I
2k
=
_
1
0
y
2k
(1 y
2
)
1
2
dy, iar cu schimbarea de variabila y
2
= u
(deci y =
u si dy =
du
2
u
), rezulta
I
2k
=
_
1
0
u
k
(1 u)
1
2
1
2
u
1
2
du =
1
2
_
1
0
u
k
1
2
(1 u)
1
2
du =
=
1
2
B
_
k +
1
2
,
1
2
_
=
1
2
(k +
1
2
)(
1
2
)
(k + 1)
=
1
2
2
(k +
1
2
)
k!
=
= =
1
2
2
(k
1
2
) . . .
1
2
2
k!
=
1
2
k+3
(2k 1)!!
k!
.
In concluzie I
n
=
_
_
_
k!2
k
(2k+1)!!
, n = 2k + 1
(2k1)!!
2
k+3
k!
, n = 2k, n 1
.
c) Obt inem g
n
(x) =
1
2n
2x
2
n
x
4
+n
2
=
x
2
x
4
+n
2
, deci lim
n
g
n
(x) = lim
n
x
2
x
4
+n
2
= 0, de unde g(x) =
0, x R. Notam h(x) =
x
2
x
4
+n
2
. Pentru a determina sup
xR
h(x), calculam h
(x) =
2x(n
2
x
4
)
(x
4
+n
2
)
2
si avem h
(x) = 0 x 0,
n. Din tabelul de variat ie al funct iei h rezulta: sup

xR
h(x) =
h(
n) = h(
n) =
1
2n
0 pentru n , deci sirul de funct ii g
n
converge uniform la g.
IV. Termenul general al seriei
n=1
n
n
sin
1
n
, , R este a
n
=
n=1
n
n
sin
1
n
. Aplicand
criteriul raportului, obt inem:
lim
n
a
n+1
a
n
= lim
n
n+1
(n + 1)
sin
1
n+1
n
sin
1
n
= [[ lim
n
_
n
n + 1
_
1
sin
1
n
1
n
1
n+1
sin
1
n+1
= [[.
Distingem urmatoarele cazuri:
Faza nat ionala prolul electric mai 2008 103
i) Daca [[ < 1 serie convergenta (absolut convergenta.
ii) Daca [[ > 1 serie divergenta.
iii) Daca [[ = 1 avem subcazurile:
iii.1) Pentru = 1 seria devine
n=1
(1)
n
n
sin
1
n
. Daca > 0 serie convergenta (criteriul lui
Leibnitz); daca < 0 serie divergenta, deoarece nu exista limita lim
n
(1)
n
n
sin
1
n
.
(criteriul de necesitate); iii.2) Pentru = 1, seria se rescrie
n=1
1
n
sin
1
n
. Aplicam criteriul
logaritmic si obt inem: l = lim
n
ln(n
sin
1
n
)
lnn
= + lim
n
ln(sin
1
n
)
lnn
. Dar
lim
x
ln(sin
1
x
)
lnx
= lim
x
1
sin
1
x
cos
1
x

_
1
x
2
_
1
x
= lim
x
1
x
sin
1
x
_
cos
1
x
_
= 1,
deci l = 1. Daca 1 > 1 atunci seria este convergenta. Daca 1 < 1 atunci seria este
divergenta.
A TRAIAN LALESCU
Faza nat ionala, anul I, prolul electric, mai 2008
I. a) Demonstram ca [x] + [x +
1
2
] = [2x], x R. Distingem cazurile:
i) x
_
k, k +
1
2
relat ia devine k +k = 2k, (adevarat).

ii) x
_
k +
1
2
, k + 1
relat ia devine k + (k + 1) = 2k + 1 (adevarat).

Rezulta f(x) = 0, x R, deci f C
(R).
b) Fie
S
n
(x) =
n
k=0
f
k
(x) =
n
k=0
_
x + 2
k
2
k+1
_
=
n
k=0
_
x
2
k+1
+
1
2
_
=
=
n
k=0
__
2
x
2
n+1
_
_
x
2
k+1
__
=
n
k=0
__
x
2
k
_
_
x
2
k+1
__
,
deci S
n
(x) = [x]
_
x
2
n+1
. Atunci lim
n
S
n
(x) = lim
n
([x] [
x
2
n+1
]) =
_
[x], x 0
[x] + 1, x < 0
. Cum
f nu este funct ie continua, seria S
n
(x) nu este uniform convergenta.
c) Funct iile discontinue g
n
(x) =
_
g(x), x ,= 0
g(0) +
1
n
, x = 0
aproximeaza oricat de bine funct ia
diferent iabila arbitrara g(x) = 0, x R.
II. Avem
V = M M
n
(C) [ A, M
n
(C), M = AB BA = [A, B] [ A, B M
n
(C).
Dar Tr(AB) = Tr(BA) deci pentru orice matrice M de forma M = AB BA V , avem
Tr(M) = Tr(AB BA) = 0. Rezulta V W, unde
W = A[Tr(A) = 0 = A = (a
ij
)
i,j=1,n
[ a
n,n
= (a
11
+ +a
n1,n1
).
Fiind descrisa de o ecuat ie omogena, submult imea W M
n
(C) este subspat iu vectorial, iar o
baza a lui W este B = E
ij
[ i ,= j; i, j 1, n F
i
[ i = 1, n 1 cu
E
ij
= (m
kl
)[m
kl
=
i
k
j
l
, F
i
= (m
kl
)[m
kl
=
k
i

k
i

i
n
l
n
,
unde s-a folosit notat ia
i
j
=
_
1, i = j
0, i ,= j
. Dar [E
ij
, E
lk
] =
_
E
il
, j ,= k
F
j
, j = k, i = l = n
, deci
B V W V . Rezulta V = W, deci dimV = dimW = card B = (n
2
n) +n1 = n
2
1.
III. a) Forma polara / asociata lui se obt ine prin dedublare:
/(x, y) = x
1
y
1
+ 2x
2
y
2
+ 3x
3
y
3
+
1
2
(x
1
y
2
+y
1
x
2
) +
1
2
(x
1
y
3
+x
3
y
1
) +
1
2
(x
2
y
3
+x
3
y
2
),
pentru orice x = (x
1
, x
2
, x
3
), y = (y
1
, y
2
, y
3
) R
3
. Vericam pentru / propietat iile produsului
scalar:
i) Pozitivitate:
/(x, x) = x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
+x
1
x
2
+x
1
x
2
+x
2
x
3
+x
2
2
+ 2x
2
3
=
=
1
2
((x
1
+x
2
)
2
+ (x
1
+x
3
)
2
+ (x
2
+x
3
)
2
) +x
2
2
+ 2x
3
2
0;
/(x, x) = 0 x
1
= x
2
= x
3
= 0 x = 0.
ii) Simetrie: /(x, y) = /(y, x), x, y R
3
(evident);
iii) Omogenitate n primul argument: /(x, y) = A(x, y), x, y R
3
, R (evident);
iv) Aditivitate n primul argument:
/(x + x, y) = (x
1
+ x
1
)y
1
+ 2(x
2
+ x
2
) y
2
+ 3(x
3
+ x
3
) y
3
+
1
2
[(x
1
+ x
1
)y
3
+
+(x
3
+ x
3
)y
1
] +
1
2
[(x
1
+x
1
)y
2
+ (x
2
+ x
2
)y
1
] = /(x, y) +/( x, y), x, x, y R
3
.
In concluzie, / este un produs scalar, si avem [[x[[ =

_
/(x, x), x R
3
. Prin urmare,
[[e
1
[[ =
_
/(e
1
, e
1
) = 1, [[e
2
[[ =
_
/(e
2
, e
2
) =
2, [[e
3
[[ =
_
/(e
3
, e
3
) =
3,
iar cos( e
1
, e
2
) =
A(e
1
,e
2
)
||e
1
||||e
2
||
=
1
1
2
=
2
2
.
A TRAIAN LALESCU
II. a) Presupunem ca V = Ker f + Imf. Fie v Imf u V astfel ncat f (u) = v.
Dar u = x +y unde x Ker f si y Imf f(x) = 0 si y = f (z), deci
v = f (u) = f (x +y) = f(x) +f (y) = 0 +f
2
(z) = f
2
(z) v Imf
2
Rezulta Imf Imf
2
(*). Pentru a arata incluziunea inversa ( Imf
2
Imf ), e v Imf
2
u V a.. f
2
(u) = v v = f (f (u)) v Imf, si deci Imf
2
Imf (**). Din (*) si (**),
rezulta Imf = Imf
2
.
b) Presupunem adevarata egalitatea Ker f Imf = 0. Fie v Ker f f(v) =
0 f
2
(v) = 0 v Ker f
2
Ker f Ker f
2
. Fie v Ker f
2
f
2
(v) = 0 f (f(v)) =
0 f(v) Ker f; dar f(v) Imf, deci f(v) Ker f Imf = 0 f(v) = 0 v Ker f.
Deci Ker f
2
Ker f Ker f = Ker f
2
.
Presupunem Ker f = Ker f
2
. Fie v Ker f Imf f(v) = 0 si exista x V
a.. f(x) = v. Dar f
2
(x) = f(v) = 0 x Ker f
2
= Ker f f(x) = 0 v = 0
Ker f Imf = 0.
III. Aam valorile proprii ale matricii A =
_
ch (a) b sh (a)
sh (a)
b
ch (a)
_
. Avem
det (A+I
2
) =
ch (a) b sh (a)
sh (a)
b
ch (a)
= 0 ( ch (a) )
2
= ( sh (a))
2
ch (a) sh (a) .
Determinam cate o baza n subspat iile proprii:
i) pentru = ch (a) sh (a), a ,= 0, avem
(AI
2
) v = 0
_
ch (a) b sh (a)
sh (a)
b
ch (a)
_
_
a
1
a
2
_
=
_
0
0
_
sh (a) (a
1
+ba
2
) = 0 a
1
= ba
2

_
a
1
a
2
_
= a
2
_
b
1
_
, a
2
R.
ii) pentru = ch (a) + sh (a), a ,= 0, avem
(AI
2
)v = 0
_
sh (a) b sh (a)
sh (a)
b
sh (a)
_
_
b
1
b
2
_
=
_
0
0
_
b
1
= b b
2
, b
2
R
_
b
1
b
2
_
= b
2
_
b
1
_
, b
2
R.
T trebuie sa e matrice cu vectori proprii ai lui A, de exemplu
T =
_
b b
1 1
_
, B =
_
ch (a) sh (a) 0
0 ch (a) + sh (a)
_
.
iii) Din ii) rezulta A = T B T
1
A
n
= T B
n
T
1
B =
_
ch (a) sh (a) 0
0 ch (a) + sh (a)
_
=
_
e
a
+e
a
2

e
a
e
a
2
0
0
e
a
+e
a
2
+
e
a
e
a
2
_
=
_
e
a
0
0 e
a
_
iar det T = 2b ,= 0 si T
1
=
1
2
_
1/b 1
1/b 1
_
. Din nmult ire, rezulta
A
n
=
_
b b
1 1
__
e
na
0
0 e
na
__
1
2b
1
2
1
2b
1
2
_
.
IV. a) Avem u
n
=
1
n+1
+
1
n+2
+ +
1
2n
; u
0
= 0. Aratam ca
_
2n+1
n+1
1
x
dx u
n

_
2n
n
1
x
dx ln(2n + 1) ln(n + 1) u
n
ln(2n) lnn. (7)
Pentru a demonstra inegalitatea (7), vom aplica succesiv teorema lui Lagrange funct iei lnx.
_
_
pe [n, n + 1] c
n
(n, n + 1) a.. ln(n + 1) lnn =
1
c
n
pe [n + 1, n + 2] c
n+1
(n + 1, n + 2) a.. ln(n + 2) ln(n + 1) =
1
c
n+1
. . .
pe [2n 1, 2n] c
2n1
(2n 1, 2n) a.. ln(2n) ln(2n 1) =
1
c
2n1
Sumand, obt inem
1
c
n
+ +
1
c
2n1
= ln(2n) lnn. Dar
1
c
n
+ +
1
c
2n1
1
n + 1
+
1
n + 2
+ +
1
2n
,
deci u
n
ln(2n)lnn. Analog, dar aplicand teorema pe intervalele [n + 1, n + 2];. . . ;[2n, 2n + 1]
se obt ine si cealalta inegalitate. Rezulta ln
_
2n+1
n+1
_
u
n
ln
_
2n
n
_
, deci conform criteriului
clestelui, obt inem lim
n
u
n
= ln2, si deci sirul u
n
este convergent.
b) Folosind rezultatul de la punctul a), avem
n=0
(u
n+1
u
n
) = lim
n
n
k=0
(u
k+1
u
k
) = lim
n
u
n+1
u
0
= lim
n
u
n+1
= ln2.
c) Seria de puteri se rescrie
n=0
(u
n+1
u
n
) x
n
=
n=0
_
1
2n + 2
+
1
2n + 1

1
n + 1
_
x
n
=
n=0
_
1
2n + 1

1
2n + 2
_
x
n
=
=
n=0
1
2n + 1
x
n
1
2
n=0
1
n + 1
x
n
=
n=0
1
2n + 1
_
x
_
2n
. .
S
1
1
2
n=0
1
n + 1
x
n
. .
S
2
.
Notam pentru S
1
,

x = t. Atunci S
1
=
n=0
1
2n + 1
t
2n
. Dar
n=0
t
2n
=
1
1 t
2

_

n=0
t
2n
dt =
_
1
1 t
2
dt
n=0
t
2n+1
2n + 1
=
1
2
ln
1 +t
1 t
,
si deci S
1
=
1
2t
ln
1+t
1t
=
1
2
x
ln
1+
x
1
= f(x).
Pentru S
2
, avem
n=0
x
n
=
1
1 x
, deci
_

n=0
x
n
dx =
_
1
1 x
dx
n=0
x
n+1
n + 1
= ln[1 x[ .
Rezulta
n=0
x
n
n + 1
=
1
x
ln[1 x[ = 2g(x), deci
n=0
(u
n+1
u
n
) x
n
= f(x) +g(x).
d) Folosond rezultatul de la punctul b), obt inem:
lim
x1
(f(x) +g(x)) = lim
x1
n=0
(u
n+1
u
n
) x
n
=
n=0
(u
n+1
u
n
) = ln2.
A TRAIAN LALESCU
I. Fie C o radacina a polinomului caracteristic P() = det(A I
n
) C[] al matricii
A. Daca v C
n
0 este un vector propriu asociat lui , atunci folosind relat iile Av = v si
A
3
= A, avem 0 = (A
3
A)v = A
3
v Av =
3
v v = (
3
)v, deci (
3
)v = 0. Dar v ,= 0,
deci
3
= 0 0, 1 R. Deci matricea A M
n,n
(R) este jordanizabila, iar spectrul
matricii este (A) = 0, 1. Aratam ca A este diagonalizabila. Fie (A) = 0, 1 o
valoare proprie a matricii. Daca prin absurd ar exista un vector principal atasat unui vector
propriu v ,= 0 asociat acestei valori proprii, atunci ar avea loc relat ia (A I
n
)p = v Ap =
p +v, deci, folosind egalitatea
3
= , obt inem
p +v = Ap = A
3
p = A
2
(p +v) = A Ap +
2
v = A(p +v) +
2
v =
=
2
Ap + 2
2
v =
2
(p +v) + 2
2
v =
3
p + 3
2
v = p + 3
2
v.
Deci p + v = p + 3
2
v v = 3
2
v (3
2
1)v = 0. Dar 0, 1, deci 3
2
1 ,= 0,
iar v ,= 0, deci ultima egalitate nu poate avea loc, contradict ie. Rezulta ca nu poate admite
vectori principali, ci doar vectori proprii. Prin urmare A este diagonalizabila si pentru orice
(A) avem egalitat ile
dimS
= n rang (AI
n
), (8)
unde S
R
n
este subspat iul propriu asociat valorii proprii si
este multiplicitatea algebrica

a lui (ordinul de multiplicitate al lui ca radacina a polinomului caracteristic P()). Folosind
relat ia (8) rescrisa pentru ecare valoare proprie distincta (A) = 0, 1, obt inem
_
_
_
=0
= n rang (A0 I
n
)
=1
= n rang (A1 I
n
)
=1
= n rang (A(1) I
n
).
Adunand cele trei egalitat i termen cu termen si folosind faptul ca n =
=0
+
=1
+
=1
,
obt inem n = 3n ( rang (A) + rang (A I
n
) + rang (A + I
n
)) si deci rang (A) + rang (A
I
n
) + rang (A+I
n
) = 2n.
II. a) Notand e
x
= t, seria data se rescrie
n=0
e
nx
=
n=0
t
n
. Noua serie are ca domeniu
de convergent a [t[ < 1 [e
x
[ < 1 x < 0 x > 0. Pe mult imea de convergent a,
n=0
t
n
=
1
1 t
, deci
n=0
e
nx
=
1
1 e
x
=
e
x
e
x
1
, care evident este o funct ie continua si
indenit derivabila.
b) Evident da, deoarece
n=0
e
nx
este uniform convergenta pentru x > 0 si seria
n=1
(n) e
nx
este de asemenea uniform convergenta pentru x > 0.
c) Seria se rescrie
n=1
1
n
_
1 e
n
_
e
n
=
n=1
1
n
_
e
n
e
2n
_
. Calculam
_
2
1
n=0
e
nx
dx.
Avem
_
2
1
e
x
e
x
1
dx =
_
2
1
_

n=0
e
nx
_
dx =
n=0
_
2
1
e
nx
dx =
n=1
e
nx
n
2
1
+ 1
ln(e
x
1)[
2
1
= 1 +
n=1
e
n
e
2n
n

ln
_
e
2
1
_
ln(e 1) = 1 +
n=1
e
n
e
2n
n
ln
_
e
2
1
e 1
_
=
_

n=1
e
n
e
2n
n
_
+ 1.
Deci
n=1
e
n
e
2n
n
= ln(e + 1) 1 = ln
_
e + 1
e
_
.
III. Fie / mult imea n cauza. Fie A si B doua puncte ale mult imii /; notam r
1
=
AB
2
;
atunci
1
= C (0, r
1
) / conform ipotezei. Fie C, D C
_
0,
AB
2
_
a.. CD[[AB si dist(CD, AB)
=
r
2
(vezi gura).
Figura 2.
Construim cercul de diametru CD, centru O
1
. Atunci CO
1
=
_
r
2
r
2
4
=
r
3
2
. Fie E un punct
al noului cerc, ales astfel ncat E, O
1
, O coliniare. Atunci OE =
r
2
+
r
3
2
=
r(1+
3)
2
. Analog
construim n partea opusa punctului F. Rezulta EF = r
_
1 +
3
_
; notam r
2
=
EF
2
. Luam
acum cercul
2
= C [0, r
2
] de diametru EF, care va inclus n / si construim analog cercurile
k
= C (0, r
k
) /, k 0 de raza r
k
= r
_
1+
3
2
_
k1
. Deoarece
k
/, k N
si lim
k
r
k
= ,
rezulta ca mult imea / nu poate marginita.
IV. f
a
(x
1
, x
2
, x
3
) =
_
x
1
, ax
1
+x
2
,
a
2
2
x
1
+ax
2
+x
3
_
.
a) Vericam liniaritatea lui f
a
:
f
a
(x +y) = f
a
(x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, x
3
+y
3
) =
= (x
1
+y
1
, ax
1
+ay
1
+x
2
+y
2
,
a
2
2
x
1
+
a
2
2
y
1
+ax
2
+ay
2
+x
3
+y
3
) =
=
_
x
1
, ax
1
+x
2
,
a
2
2
x
1
+ax
2
+x
3
_
+
_
y
1
, ay
1
+y
2
,
a
2
2
y
1
+ay
2
+y
3
_
=
= f
a
(x) +f
a
(y),
pentru orice , R, x, y R
3
, deci f
a
este endomorsm.
b) Avem M
a
=
_
_
1 0 0
a 1 0
a
2
2
a 1
_
_
. Fie G = M
a
[ a R. Cum M
a
M
b
= M
b
M
a
= M
a+b
G,
rezulta ca G este parte stabila fat a de nmult irea matricilor. I
3
este element neutru si M
1
a
=
M
a
; obt inem (G, ) grup comutativ. Calculam S
n
= I +
1
1!
M
a
+
1
2!
M
2
a
+ +
1
n!
M
n
a
. Prin
induct ie, se demonstreaza ca avem
M
n
a
=
_
_
1 0 0
na 1 0
n
2
a
2
2
na 1
_
_
, n N
.
Rezulta
S
n
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 +
1
1!
+ +
1
n!
0 0
_
1 +
1
1!
+
2
2!
+ +
n
n!
_
a 1 +
1
1!
+ +
1
n!
0
_
n
k=1
k
2
2k!
_
a
2
_
n
k=1
k
k!
_
a
n
k=0
1
k!
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Fie a
n
= 1 +
1
1!
+ +
1
n!
. Sirul (a
n
)
n
este convergent si lim
n
a
n
= e. De asemenea sirul
b
n
=
_
1 +
1
1!
+
2
2!
+ +
n
n!
_
a =
_
1 +
1
1!
+ +
1
(n 1)!
_
a
este convergent si lim
n
b
n
= (1 +e) a. Fie
c
n
=
_
n
k=1
k
2
2k!
_
a
2
=
a
2
2
n
k=1
k
(k 1)!
=
a
2
2
_
1 +
n
k=2
_
1
(k 2)!
+
1
(k 1)!
_
_
.
Acest sir este convergent si lim
n
c
n
=
a
2
2
(1 +e +e 1) = a
2
e.

In nal, sirul S
n
este convergent
si avem lim
n
S
n
=
_
_
e 0 0
(1 +e)a e 0
a
2
e (1 +e)a e
_
_
.
c) Avem det(M
a
I
3
) =
1 0 0
a 1 0
a
2
2
a 1
= (1 )
3
= 0, deci = 1 este valoare
proprie, cu multiplicitatea algebrica m
= 3. Rezolvam sistemul caracteristic asociat:

_
_
0 0 0
a 0 0
a
2
2
a 0
_
_
_
_
m
n
p
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
ma = 0
m
a
2
2
+na = 0

_
m = n = 0
p R

_
_
m
n
p
_
_
= p
_
_
0
0
1
_
_
, p R,
deci dimensiunea spat iului propriu este 1, iar vectorii proprii ai matricii A asociat i valorii proprii
= 1 sunt de forma (0, 0, p)
T
. Deoarece subspat iul propriu S
=1
are dimensiunea 1 < 3 = m
,
rezulta ca matricea A nu este diagonizabila.
A TRAIAN LALESCU
I. a) Avem A =
B+B
t
2
=
_
_
5 2 4
2 8 2
4 2 5
_
_
, iar

A = A + I
3
=
_
_
6 2 4
2 9 2
4 2 6
_
_
. Vericam
axiomele produsului scalar pentru p(X, Y ) = X
t

AY .
i) aditivitate n primul argument: folosind distributivitatea nmult irii fat a de adunare,
obt inem
p(X
1
+X
2
, Y ) = (X
1
+X
2
)
t

AY = X
t
1

AY +X
t
2

AY = p(X
1
, Y )+p(X
2
, Y ), X
1
, X
2
, Y M
3,1
(R).
ii) omogenitatea n primul argument:
p(kX, y) = (kX)
t

AY = kX
t

AY = kp(X, Y ), X, Y M
3,1
(R), k R.
iii) simetria, folosind egalitatea

A
t
=

A, avem:
p(X, Y ) = X
t

AY = (X
t

AY )
t
= Y
t

A(X
t
)
t
= Y
t

AX = p(Y, X), X, Y M
3,1
(R),
unde s-au folosit proprietat ile: (BC)
t
= C
t
B
t
, (C
t
)
t
= C si X
t

AY M
11
(R) X
t

AY =
(X
t

AY )
t
.
iv) pozitivitatea: p(X, X) = X
t

AX. Notand (x) = p(X, X), se observa ca minorii Jacobi ai
matricii

A sunt pozitivi,

1
= 6 > 0,

2
=
6 2
2 9
= 50 > 0,

3
= det

A = 100 > 0, deci forma
patratica este pozitiv denita, si avem p(X, X) = (X) > 0, X ,= 0 si p(X, X) = 0 X = 0.
Se observa ca p este dedublata formei patratice pozitiv denite (forma polara asociata) adica
p(X, Y ) =
1
2
( (X +Y ) (X) (Y )).
Proprietat ile i)-iv) arata ca p este produs scalar.
O baza formata din vectori proprii ai matricii A se obt ine din generatori ale celor trei
subspat ii proprii, obt inut i n urma rezolvarii sistemelor caracteristice asociate celor doua valori
proprii distincte:
i) Pentru = 0, avem
_
_
5 2 4
2 8 2
4 2 5
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
2b
b
2b
_
_
= b
_
_
2
1
2
_
_
, b R,
deci alegem v
1
= (2, 1, 2)
t
;
ii) Pentru = 9, avem
_
_
4 2 4
2 1 2
4 2 4
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
a
2a + 2c
c
_
_
= a
_
_
1
2
0
_
_
+c
_
_
0
2
1
_
_
, a, c R,
de unde u
2
= (1, 2, 0)
t
, u
3
= (0, 2, 1)
t
. Se observa ca u
2
, u
3
) ,= 0 (u
2
, u
3
). Ortogonalizam fa-
milia de vectori u
2
, u
3
folosind procedeul Gram-Schmidt, si obt inem noua familie (ortogonala)
v
2
, v
3
, unde v
2
= u
2
= (1, 2, 0)
t
, iar
v
3
= u
3
pr
v
2
u
3
= u
3
u
3
, v
2
)
v
2
, v
2
)
v
2
=
_
_
0
2
1
_
_
4
5
_
_
4/5
2/5
5/5
_
_
|
_
_
4
2
5
_
_
.
Deoarece subspat iile proprii asociate unei matrici simetrice sunt ortogonale, cei trei vectori
v
1
, v
2
, v
3
formeaza o familie ortogonala. Normand cei trei vectori, obt inem baza ortonormata
B
= w
1
, w
2
, w
3
, unde w
k
= [[v
k
[[
1
v
k
, k = 1, 3, deci
w
1
=
_
2
3
,
1
3
,
2
3
_
t
, w
2
=
_
1
5
,
2
5
, 0
_
t
, w
3
=
_
4
3
5
,
2
3
5
,
5
3
5
_
t
,
iar matricea asociata lui relativ la B
este []
B
=
_
_
1
0 0
0
2
0
0 0
3
_
_
=
_
_
0 0 0
0 9 0
0 0 9
_
_
. Se verica
usor ca []
B
= C
t
AC, unde C = [w
1
, w
2
, w
3
]
{l
1
,l
2
,l
3
}
=
_
_
_
2
3
1
5

4
3
5
1
3
2
5
2
3
2
3
0
5
3
5
_
_
_
.
b) Minorii Jacobi asociat i formei patratice (X) = X
t
AX sunt
1
= 5 > 0,
2
=
5 2
2 8
=
36 > 0,
3
= det A = 0 0, deci este pozitiv semidenita, (X) 0, X M
3,1
(R). Valorile
proprii ale matricii A se aa rezolvand ecuat ia caracteristica
P
A
() = det(AI
3
) = 0 ( 9)
2
= 0 0, 9 = (A),
deci
1
= 0 (
1
= 1) si
2
= 9 (
2
= 2).
c) Ecuat ia din enunt se rescrie
X
t
AX +A
1
X 22 = 0 (x, y, 1)
. .
X
t
_
_
5 2 4
2 8 2
4 2 5
_
_
. .
A
_
_
x
y
1
_
_
. .
X
+(10, 4, 8)
. .
A
1
_
_
x
y
1
_
_
. .
X
22 = 0.
Efectuand calculele, rezulta
5x
2
+ 4xy + 8y
2
+ 2x + 8y 25 = 0 (x, y, 1)
_
_
5 2 1
2 8 4
1 4 25
_
_
. .
M
_
_
x
y
1
_
_
= 0.
Deci punctele p(x, y) R
2
ale caror coordonate satisfac ecuat ia determina o conica ai carei
invariant i furnizat i de metricea M ce descrie conica, sunt = det M = 972 ,= 0, =
5 2
2 8
=
36 > 0, I = 5 + 8 = 13. Deoarece ,= 0 iar ,= 0 ( > 0), conica este o conica nedegenerata
de tip eliptic (deci cu centru de simetrie), prin urmare este o elipsa.
II. a) Vericam proprietat ile produsului scalar:
i) simetria: S(f, g) = S(g, f), f, g V = C
([1, 1], R);

ii) aditivitatea n primul argument: S(f, g +h) = S(f, g) +S(f, h), f, g, h V ;
iii) omogenitatea n primul argument: S(f, g) = S(f, g), f, g V, R;
iv) pozitivitatea: S(f, f) 0, f V ; S(f, f) = 0 f = 0
V
.
Primele trei proprietat i se verica fara dicultate. Pentru a patra proprietate, observam ca
S(f, f) =
_
1
1
f
2
(x)dx. Deoarece f continua pe [1, 1], rezulta f
2
continua pe [1, 1] m =
min
x[1,1]
f
2
(x) 0. Atunci
_
1
1
f
2
(x)dx 2m 0, deci S(f, f) 0, f V . Daca f 0,
atunci f, f) =
_
1
1
0dx = 0. Reciproc, admitem ca f, f) = 0. Daca, prin absurd, presupunem
f , 0, atunci x
0
[1, 1] a.. f(x
0
) ,= 0, deci f
2
(x
0
) > 0. Atunci, folosind continuitatea
lui f
2
, rezulta ca > 0, [c, d] [a, b], c < d, a.. f
2
(x) f
2
(x
0
) , x [c, d]. Alegand
= f
2
(x
0
)/2, obt inem
0 =
_
b
a
f
2
(x) dx
_
d
c
f
2
(x)dx
_
d
c
f
2
(x
0
)
2
dx =
1
2
f
2
(x
0
) (d c) > 0,
deci s-a obt inut inegalitatea 0 > 0, contradict ie. Rezulta f, f) = 0 f 0, si prin urmare
f, f) = 0 f = 0
V
.
b) Ortogonalizam familia f
1
, f
2
, f
3
folsind procedeul Gram-Schmidt. Obt inem
g
1
= f
1
; g
2
= f
2
pr
g
1
f
2
= f
2
f
2
, g
1
)
g
1
, g
1
)
g
1
;
g
3
= f
3
pr
g
1
f
3
pr
g
2
f
3
= f
3
f
3
, g
1
)
g
1
, g
1
)
g
1
f
3
, g
2
)
g
2
, g
2
)
g
2
.
Deci
_
_
g
1
(x) = 1, g
2
(x) = x
__
1
1
x 1dx
_
__
1
1
a
2
dx
_1
1 = x 0 1 = x,
g
3
(x) = x
2
__
1
1
x
2
1dx
_
__
1
1
1
2
dx
_1
1
__
1
1
x
2
xdx
_
__
1
1
x xdx
_1
x =
= x
2
1
3
1 0 x = x
2
1
3
.
Normam familia g
1
, g
2
, g
3
si obt inem familia h
1
, h
2
, h
3
, h
k
= [[g
k
[[
1
g
k
, k = 1, 3; avem
_
_
[[g
1
[[ =
__
1
1
1
2
dx
_
1/2
=
2, [[g
2
[[ =
__
1
1
x xdx
_
1/2
=
_
2
3
,
[[g
3
[[ =
_
_
1
1
_
x
2
1
3
_
2
dx
_
1/2
=
_
8
45
=
2
3
_
2
5
.
Rezulta deci familia ortonormata h
1
, h
2
, h
3
, unde
_
h
1
(x) =
1
2
, h
2
(x) =
_
3
2
x, h
3
(x) =
3
5
2
2
_
x
2
1
3
_
_
.
c) Avem
P(u, v) = S(x
2
u vx, x
2
u vx) =
_
1
1
(x
2
u vx)
2
dx =
=
_
1
1
(x
4
+u
2
+v
2
x
2
2x
2
u 2vx
3
+ 2uvx)dx =
=
x
5
5
1
1
+u
2
x[
1
1
+v
2
x
3
3
1
1
2u
x
3
3
1
1
2v
x
4
4
1
1
+ 2uv
x
2
2
1
1
,
deci
P(u, v) =
2
5
+ 2u
2
+
2
3
v
2
4u
3
. (9)
Obt inem
_
p
u
4u
4
3
= 0
p
v

4
3
v = 0
_
u = 1/3
v = 0
, deci
_
1
3
, 0
_
este punct critic pentru funct ia p.
Matricea Hessiana asociata lui p este H
p
=
_
4 0
0 4/3
_
; deci H
p
(
1
3
, 0) =
_
4 0
0 4/3
_
este pozitiv
denita, si deci
_
1
3
, 0
_
este punct de minim unic.
Metoda 2. Din egalitatea (9), avem P(u, v) = 2u
2
4u
3
+
2
3
v
2
+
2
5
. Restrangem patratul n
u si obt inem
P(u, v) = 2
_
u
1
3
_
2
+
2
3
v
2
+
8
45

8
45
.
Deci P(u, v) si atinge minimul (valoarea
8
45
) n (u, v) =
_
1
3
, 0
_
. Se observa ca = f
V = C
1
([1, 1], R) [ f(x) = x
2
u vx; u, v R V este un 2-plan an n V (deci
submult ime nchisa), care nu cont ine funct ia nula 0
V
, si ca P(u, v) este patratul distant ei de
la 0
V
la un vector oarecare din H V . Atunci pentru (u, v) = (u
0
, v
0
) se obt ine funct ia din
V : w
0
= x
2
u
0
v
0
x V , care minimizeaza patratul distant ei de la 0
V
la vectorii din :
[[w
0
[[
2
= min
w
[[w[[
2
= d(0, )
2
.
III. f(x) =
_
arctg x
0
e
tg
n
x
dx. Efectuam schimbarea de variabila tg t = u (t = arctg u, dt =
du
1+u
2
) si obt inem f(x) =
_
x
0
e
u
n
1
1 +u
2
du f
(x) = e
x
n
1
1 +x
2
. Atunci, integrand prin part i,
rezulta
I
n
=
_
1
0
x
n1
f(x)
e
x
n
dx +
1
ne
f(1) =
_
1
0
_
e
x
n
n
_
f(x)dx +
1
ne
f(1) =
=
e
x
n
n
f(x)
1
0
+
_
1
0
e
x
n
n
f
(x)dx +
1
ne
f(1) =
=
f(1)
ne
+ 0 +
_
1
0
e
x
n
n
e
x
n
1
1 +x
2
dx +
1
ne
f(1) =
=
1
n
_
1
0
1
1 +x
2
dx =
1
n
arctg x
1
0
=

4n
.
IV. f(x, y) =
_
_
_
x
4
y
x
4
+y
4
, x
2
+y
2
,= 0
0, x
2
+y
2
= 0
. Se observa ca avem x
2
+ y
2
= 0 daca si numai
daca x = 0 si y = 0. Atunci
lim
x0
y0
x
4
y
x
4
+y
4
lim
x0
y0
x
4
[y[
x
4
= lim
x0
y0
[y[ = 0 lim
x0
y0
f(x, y) = 0 = f(0, 0),
deci f este continua n origine. De asemenea, avem
f
x
(0, 0) = lim
x0
f(x, 0) f(0, 0)
x
= 0,
f
y
(0, 0) = lim
y0
f(0, y) f(0, 0)
y
= 0.
Fie (x, y) =
f(x,y)f(0,0)00
x
2
+y
2
=
x
4
y
(x
4
+y
4
)
x
2
+y
2
. Atunci [(x, y)[ =
x
4
|y|
(x
4
+y
4
)
x
2
+y
2
. Alegem
x
n
= y
n
=
1
n

n
0, si obt inem
_
1
n
,
1
n
_
=
1
n
4
1
n
2
n
4
2
n
2
=
1
2
2
,= 0, deci lim
x0
y0
(x, y) ,= 0, deci f nu
este diferent iabila Frechet n (0, 0).
A TRAIAN LALESCU
I. a) Avem f(x, y) = (2x +y, x + 2y). Atunci f(x, y) = (x, y)
_
2x +y = x
x + 2y = y
x = y.
b) Fie dreapta de ecuat ie y = ax + b. Atunci f(x, y) = f(x, ax + b) = (x, ax + b)
_
2x +ax +b = x
x + 2ax + 2b = ax +b
, de unde rezulta
x(1 +a) +b = 0, x R
_
1 +a = 0
b = 0

_
a = 1
b = 0.
c) Laturile patratului determinat de punctele O(0, 0), A
_
1
2
,
1
2
_
, B
_
1
2
,
1
2
_
, C
_
2, 0
_
se aa pe dreptele:
_
_
AC :
y 0
1
2
=
x
2
1
2
y =
2 x x +y =
2 (x, y) = (t,
2 t), t R
BC :
y 0
2
=
x
2
1
2
y = x
2 x y =
2 (x, y) = (t, t
2), t R
OA : y = x (x, y) = (t, t), t R,
OB : y = x (x, y) = (t, t), t R,
iar suprafat a patratului OABC este descrisa de inegalitat ile:
y x, y x, x +y
2, x y
2.
Imaginile celor patru drepte sunt descrise parametric astfel:
f(AC) : (x, y) = f(t,
2 t) = (t +
2, t + 2
2), t R
f(BC) : (x, y) = f(t, t
2) = (3t
2, 3t 2
2), t R
f(OA) : (x, y) = f(t, t) = (3t, 3t), t R
f(OB) : (x, y) = f(t, t) = (t, t), t R.
Eliminand variabila t din ecuat iile de mai sus, punctele (x, y) ale celor patru imagini sunt descrise
de ecuat iile carteziene
_
f(AC) : y = x + 3
2, f(BC) : y = x
2
f(OA) : y = x, f(OB) : y = x,
II. Rezolvam ecuat ia matriceala X
2
+ aX + bI
2
= O
2
. Notand X =
_

_
M
22
(R),
obt inem X
2
=
_
2
+ +
+ +
2
_
, iar ecuat ia matriceala devine:
_
2
+ +a +b + +a
+ +a +
2
+a +b
_
=
_
0 0
0 0
_
_

2
+ +a +b = 0, ( + +a) = 0
( + +a) = 0, +
2
+a +b = 0.
Distingem cazurile:
i) Daca = = 0, atunci obt inem sistemul
_

2
+a +b = 0
2
+a +b = 0
care are maxim 4 solut ii
reale, deci se obt in maxim 4 matrice X.
ii) Daca + + a = 0, atunci sistemul devine
_

2
+a + ( +b) = 0
2
+a + ( +b) = 0 = 0
, iar a doua
ecuat ie se verica usor ca devine echivalenta cu prima (nlocuind = an a doua ecuat ie, se
obt ine prima ecuat ie). Discriminantul primei ecuat ii (cu necunoscuta ) este = a
2
4( +b)
si se observa ca exista o innitate de perechi (, ) pentru care > 0, deci care produc solut ii
X.

In concluzie n acest caz obt inem o innitate de solut ii.
Observat ie. Problema se poate rezolva si folosind relat ia X
2
Tr(X) X + det X I
2
= 0.
III. a) I =
_

0
e
x
2
dx. Efectuam schimbarea de variabila x
2
= t (x = t
1/2
; dx =
1
2
t
1/2
dt)
si obt inem
I =
_

0
e
t
1
2
t
1
2
dt =
1
2

_

0
t
1
2
e
t
dt =
1
2
_
1
2
_
=
2
.
b) Derivand I() =
_

0
e
x
2
+
2
x
2
dx n raport cu , obt inem

I
() =
_

0
e
x
2
+
2
x
2
2
x
2
dx =
_

0
e
(x+
x
)
2
+2
2
x
2
_
dx =
= e
2
_

0
e
(x+
x
)
2
2
x
2
_
dx = 2e
2
_

0
e
(x+
x
)
2
_
1

x
2
1
_
dx =
= 2e
2
__

0
e
(x+
x
)
2
_
1

x
2
_
dx
_

0
e
(x+
x
)
2
dx
_
=
= 2e
2
_

_

0
e
x
2
+
2
x
2
2
dx
_
= 2e
2
_
e
2
I()
_
,
deci I
() = 2
e
2
2I(), si deci I
() + 2I() = 2
e
2
, ecuat ie diferent iala liniara de
ordinul ntai. Rezolvam ecuat ia omogena asociata
I
() + 2I() = 0
I
()
I()
= 2
_
I
()
I()
=
_
2d
ln(I()) = 2 + lnC
1
I() = C
1
e
2
.
Cautam o solut ie particulara a ecuat iei neomogene init iale, de forma: I
p
() = C
1
()e
2
;
nlocuind n ecuat ie, obt inem
C
1
() e
2
+C
1
() (2)e
2
+ 2C
1
()e
2
= 2
e
2
,
deci C
1
() = 2
e
4
C
1
() = 2
e
4
4
=
2
e
4
, si deci I
p
()
2
e
4
, iar I() =
C
1
e
2
+
2
e
4
, C
1
R. Impunem condit ia init iala I(0) =
_

0
e
x
2
dx =
C
1
+
2
=
C
1
=
2
, si deci I() =
2
_
e
2
+e
4
_
.
IV. a) F(x) =
_
x
0
ln(f +tx)
1 +t
2
dt, x 0, deci F
(x) =
_
x
0
1
1 +tx

t
1 +t
2
dt +
ln
_
1 +x
2
_
1 +x
2
.
b) Notam I =
_
x
0
t
(1 +tx) (1 +t
2
)
dt. Descompunem integrandul n fract ii simple:
t
(1 +tx) (1 +t
2
)
=
A
1 +tx
+
Bt +C
1 +t
2
A =
x
1 +x
2
, B =
1
1 +x
2
, C =
x
1 +x
2
,
deci
I =
x
1 +x
2
_
x
0
dt
1 +tx
+
1
1 +x
2
_
x
0
t +x
1 +t
2
dt =
=
x
1 +x
2
ln(1 +tx)
x
x
0
+
1
1 +x
2
1
2
ln
_
1 +t
2
_
x
0
+
x
1 +x
2
arctg t
x
0
=
=
ln
_
1 +x
2
_
1 +x
2
+
1
2
1
1 +x
2
ln
_
1 +x
2
_
+
x
1 +x
2
arctg x.
Obt inem
F
(x) =
1
2
1
1 +x
2
ln(1 +x
2
) +
x
1 +x
2
( arctg x) =
1
2
_
ln
_
1 +x
2
_
arctg x
_
deci F(x) =
1
2
ln(1 +x
2
) arctg x +C. Dar, din forma init iala a lui F(x), avem F(0) = 0, deci
rezulta C = 0, si deci F(x) =
1
2
ln(1 +x
2
) arctg x.
c) Avem I =
_
/4
0
ln(1+tg x)dx. Folosind schimbarea de variabila tg x = t (deci x = arctg t
si dx =
dt
1+t
2
), rezulta I =
_
1
0
ln(1 + t)
dt
1 +t
2
=
_
1
0
ln(1 +t)
1 +t
2
dt = F(1). Folosind punctul b),
obt inem F(1) =
1
2
ln2

4
=

8
ln2, si deci I =

8
ln2.
A TRAIAN LALESCU
I. a) Notand cu V voluml tetraedrului, obt inem V =
1
6
c, a
b) =
1
6
[[ c[[[[ a
b[[cos

_
c, a
b
_
,
deci
V =
1
2
2
2
=
2
4
[[ a[[
sin

_
a,
b
_
=
2
4
2
3
2
=
6
4
.
b) Cei trei vectori liniar independent i determina o baza n V
3
(dimV
3
= 3). Matricea lui f
relativ la B este A =
_
_
1 0 1
0 1 1
0 0 m
_
_
, iar f injectiva rang(A) = dimV
3
det A ,= 0, m R
.
Spectrul lui f rezulta rezolvand ecuat ia caracteristica asociata matricii A:
P() = det(AI
3
) = 0 ( 1)
2
( m) = 0 (f) = 1, m.
Distingem cazurile:
i) m = 1
1
= 1 (cu multiplicitatea algebrica
1
= 3); sistemul caracteristic este
_
_
0 0 1
0 0 1
0 0 0
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
a
b
0
_
_
= a
_
_
1
0
0
_
_
+b
_
_
0
1
0
_
_
, a, b R,
deci dimensiunea subspat iului propriu este 2 ,=
1
, si deci f nu este endomorsm diagonalizabil.
ii) m ,= 1
1
= 1 (
1
= 2) cu sistemul caracteristic
_
_
0 0 1
0 0 1
0 0 m1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
se rezolva ca mai sus, o baza n subspat iul propriu S
1
este e
1
, e
2
si dimS
1
= 2 =
1
.

In
acest caz, pentru
2
= m ,=
1
(
2
= 1), avem sistemul caracteristic
_
_
1 m 0 1
0 1 m 1
0 0 0
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
c/ (m1)
c/ (m1)
c
_
_
=
c
m1
_
_
1
1
m1
_
_
,
deci o baza n subspat iul propriu S
2
este B
2
= (1, 1, m 1)
t
si avem dimS
2
= 1 =
2
.
Rezulta f endomorsm diagonalizabil.

In concluzie, f diagonalizabil m R1.
c) A =
_
_
1 0 0
0 1 0
1 1 1
_
_
B = A+A
t
=
_
_
2 0 1
0 2 1
1 1 2
_
_
. Avem
X
t
BX = (x, y, 1)
_
_
2 0 1
0 2 1
1 1 2
_
_
_
_
x
y
1
_
_
= (2x + 1, 2y + 1, x +y + 2)
_
_
x
y
1
_
_
=
= 2x
2
+x + 2y
2
+y +x +y + 2.
Condit ia X
t
BX = 3 se rescrie
2x
2
+ 2y
2
+ 2x + 2y = 1 x
2
+y
2
+x +y =
1
2

_
x +
1
2
_
2
+
_
y +
1
2
_
2
= 1,
deci s-a obt inut o ecuat ie carteziana care descrie cercul de centru
_
1
2
,
1
2
_
si raza 1.
II. a) Avem A =
_
_
10 2 1
70 14 7
40 8 4
_
_
; Y = y R
3
[ x R
3
cu Ax = y. Atunci
Ax = y
_
_
10 2 1
70 14 7
40 8 4
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
=
_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
_
10x
1
+ 2x
2
+x
3
= y
1
70x
1
+ 14x
2
+ 7x
3
= y
2
40x
1
8x
2
4x
3
= y
3
.
Dar det A =
10 2 1
70 14 7
40 8 4
= 0, iar rang(A) = 1, deci din condit ia de compatibilitate a

sistemului (anularea a doi determinant i caracteristici), rezulta
y
1
=
y
2
7
=
y
3
4
y = (t, 7t, 4t) = t (1, 7, 4)
. .
y
, t R Y = L(y
) dim
R
Y = 1.
b) Fie T : R R endomorsmul asociat matricii B. Se observa ca Y = ImT. Daca y Y
atunci x R si Bx = y, deci B
2
x = By, deci y Ker T. Rezulta ImT Ker T, deci
dim
R
ImT dim
R
Ker T. Dar din teorema dimensiunii, avem
n = dim
R
Ker T + dim
R
ImT 2 dim
R
ImT dim
R
Y
n
2
.
III. Determinam punctele critice ale funct iei f(x, y) = (x
2
+y
2
)e
(x
2
+y
2
)
x
2
y
2
. Avem
_
_
f
x
= 0
f
y
= 0
_
2xe
x
2
y
2
+ (x
2
+y
2
) e
x
2
y
2
(2x) 2x = 0
2ye
x
2
y
2
+ (x
2
+y
2
) e
x
2
y
2
(2y) 2y = 0
_
2x[e
x
2
y
2
(1 x
2
y
2
) 1] = 0
2y[e
x
2
y
2
(1 x
2
y
2
) 1] = 0.
Deci avem urmatoarele cazuri: sau (0, 0) este punct critic, sau
e
x
2
y
2
(1 x
2
y
2
) = 1 e
x
2
+y
2
= 1 (x
2
+y
2
).
In cel de-al doilea caz, notam x

2
+ y
2
= t si obt inem e
t
= 1 t e
t
+ t = 1. Dar e
t
este
funct ie crescatoare, t este funct ie crescatoare, deci ecuat ia are solutie unica t = 0, ceea ce
conduce la x
2
+y
2
= 0 x = 0 si y = 0.

In concluzie, singurul punct critic este (0, 0).

In acest
punct, matricea Hessiana a funct iei f este H
f
(0, 0) =
_
0 0
0 0
_
, deci nu produce informat ii asupra
punctului critic. Notand nsa x
2
+ y = t 0, rescriem f(x, y) = g(t) = te
t
t = t(e
t
1).
g
(t) = e
t
te
t
1 0 pentru t 0 deci g este funct ie descrescatoare pe [0, +) si prin
urmare (x, y) = (0, 0) (corespunzator valorii t = 0) este punct de maxim global.
a) S(x) =
n=0
1
(2n + 1)2
2n
x
2n+1
= x
n=0
1
(2n + 1)2
2n
(x
2
)
n
. Notam x
2
= t, si din cri-
teriul raportului (D
Alambert) rezulta raza de convergent a a seriei de puteri, lim

n
a
n
a
n+1
=
lim
n
(2n + 3)2
2n+2
(2n + 1) 2
2n
= 4 S = 4. Dar t = x
2
, deci intervalul de convergent a este I = [0, 4]
x
2
< 4 x (2, 2). Examinam capetele intervalului. Daca x = 2 S(x) = 2
n=0
1
2n + 1
divergenta conform criteriului comparat iei (S(x)
n=1
1
n
divergenta). Daca x = 2, analog, S(x)
divergenta. Rezulta ca mult imea de convergent a a seriei S(x) este (2, 2).
120 Rezolvari - anul II
b) S
(x) =
n=0
(2n + 1) x
2n
(2n + 1)2
2n
=
n=0
_
x
2
4
_
n
=
1
1
x
2
4
=
4
4 x
2
, deci S(x) = 4
_
dx
4 x
2
=
ln
x + 2
x 2
.
c) S =
n=0
1
(2n + 1) 2
2n
. Avem S = S(1) si seria de puteri S(x) este convergenta pentru
x (2, 2), deci seria numerica S este convergenta, si avem S = S(1) = ln3.
A TRAIAN LALESCU
I. a) Fie u(x, y) = e
x
cos y. Funct ia u este armonica deoarece

2
u
x
2
+
2
u
y
2
= e
x
cos ye
x
cos y =
0. Obt inem succesiv: f
(z) =
u
x
i
u
y
= e
x
cos y + ie
x
siny; y = 0 f
(x) = e
x
f(x) =
e
x
+ C, C C. Substituim x z f(z) = e
z
+ C, C C. Din egalitatea f(0) = 1 rezulta
C = 0, deci f(z) = e
z
.
b) Notam v(x, y) = (t(x, y)), unde t(x, y) =
y
x
. Impunem funct iei v sa e armonica; rezulta
(t)
1
x
2
_
y
2
x
2
+ 1
_
+
2y
x
3
(t) = 0
(t)(t
2
+ 1) = 2t
(t)

(t)
(t)
=
2t
t
2
+ 1
.
Integrand n ambii membri ai egalitat ii, avem
_

(t)
(t)
dt =
_
2t
t
2
+ 1
dt ln(
(t)) = ln(t
2
+ 1) + lnC
1
, C
1
> 0
(t) =
C
1
t
2
+ 1

_

(t)dt = C
1
_
1
t
2
+ 1
dt (t) = C
1
arctg t +C
2
, C
2
R.
Rezulta deci v(x, y) = C
1
arctg
_
y
x
_
+C
2
. Atunci
f
(z) =
v
y
+i
v
x
=
C
1
x
x
2
+y
2
i
y C
2
x
2
+y
2
.
Obt inem succesiv
y = 0 f
(z) =
C
1
x
f(x) = C
1
lnx +C
3
; x z f(z) = C
1
lnz +C
3
, C
3
C.
II. a) Folosind egalitat ile e
1/z
=
n=0
1
n!z
n
, z C;
1
1z
=
n=0
z
n
, [z[ < 1, rezulta
f(z) = e
1/z 1
1z
=
_

n=0
1
n!z
n
__

n=0
z
n
_
= +
1
z
_
1
1!
+
1
2!
+
1
n!
+
_
+
+
_
1 +
1
1!
+
1
2!
+
1
n!
+
_
+z
_
1 +
1
1!
+
1
2!
+
1
n!
+
_
,
deci I
1
=
_
|z|=R
f(z)dz = 2i Rez (f, 0) = 2i(e 1).
b) I
2
=
+
_
x
2
x
6
+ 1
dx. Efectuam ntai schimbarea de variabila x
3
= y (deci 3x
2
dx = dy) si
obt inem I
2
=
1
3
+
_
dy
y
2
+ 1
. Fie g(z) =
1
z
2
+1
. Fie =
R
[R, R], R > 1 (vezi gura).
Figura 3.
Atunci
_
g(z)dz = 2i Rez (g, i)

_
R
g(z)dz +
_
R
R
g(x)dx = 2i Rez (g, i).
Pentru R , egalitatea devine: lim
R
_
R
g(z)dz
. .
=0
+
_

g(x)dx = 2i Rez (g, i). Rezulta

_

g(x)dx = 2i
1
2i
, deci I
2
=

3
.
III. a) y
2y
+ y = e
t
cos 2t, y(0) = 1, y
(0) = 1. Aplicam transformata Laplace ecuat iei

si notam Y = L[y]; rezulta
L[y
](p) 2L[y
](p) +L[y](p) = L[e

t
cos 2t](p)
p
2
Y (p) p 1 2(pY (p) 1) +Y (p) = L[cos 2t](p 1)
p
2
Y (p) =
p 1
(p 1)
2
+ 4
(p 1)Y (p) = 1 +
1
(p 1)
2
+ 4
,
deci
Y (p) =
p
2
2p + 6
(p 1) (p
2
2p + 5)
=
A
p 1
+
B(p 1) +C
p
2
2p + 5

_
_
_
A+B = 1
2A2B +C = 2
5A+B C = 6,
si deci A = 5/4, B = 1/4, C = 0. Rezulta
Y (p) =
5
4
1
p 1

1
4
p 1
(p 1)
2
+ 4
y(t) =
5
4
e
t
1
4
e
t
cos 2t.
b) Rezolvam ecuat ia x(t) +x
(t) 2
_
t
0
x(s) sin(t s)ds = cos t +sht, cu condit ia x(0) = 1.
Deoarece
_
t
0
x(s) sin(ts)ds = x(t)sint, ecuat ia se rescrie x(t)+x
(t)2x(t)sint = cos t+sht.

Aplicam transformata Laplace ecuat iei si notam X = L[x]; obt inem:
L[x(t)](p) +L[x
(t)](p) 2L[x(t)](p) L[sint](p) = L[cos t] +L[sht]

X(p) +pX(p) 1 2X(p)
1
p
2
+ 1
=
p
p
2
+ 1
+
1
p
2
1
X(p) =
p
p
2
1
=
A
p 1
+
B
p + 1
,
unde
_
A+B = 1
AB = 0
A = B =
1
2
, si deci X(p) =
1
2
_
1
p1
+
1
p+1
_
x(t) =
1
2
e
t
+
1
2
e
t
= cht.
IV. a) Pentru n 1, calculam
a
n
+ib
n
=
1
e
ax
e
inx
dx =
1
e
x(a+in)
dx =
1
e
x(a+in)
a +in
=
=
1
(a +in)
_
e
x(a+in)
e
x(a+in)
_
=
=
1
(a +in)
_
e
a
(1)
n
e
a
(1)
n
_
=
=
(1)
n
1
a +in

e
a
e
a
2
2 =
(1)
n
(a in) sh(a) 2
(a
2
+n
2
)
,
de unde rezulta a
n
=
(1)
n
ash(a)2
(a
2
+n
2
)
, b
n
=
(1)
n
nsh(a)2
(a
2
+n
2
)
. Pentru n = 0, avem
a
0
=
1
e
ax
dx =
1
e
ax
a
=
1
a
_
e
a
e
a
_
=
2 sh(a)
a
.
Rezulta ca dezvolarea n serie Fourier trigonometrica pentru funct ia ceruta este:
f(x) =
sh(a)
a
+
n1
_
(1)
n
a sh(a) 2
(a
2
+n
2
)
cos(nx) +
(1)
n+1
n sh(a) 2
(a
2
+n
2
)
sin(nx)
_
.
b) Pentru n 1, calculam a
n
+ ib
n
=
1
1 a cos x
1 2a cos x +a
2
e
inx
dx. Notand e
ix
= z si
folosind egalitat ile obt inem
a
n
+ib
n
=
1
_
|z|=1
1 a
z
2
+1
2z
1 2a
z
2
+1
2z
+a
2
z
n
dz
iz
=
1
2i
_
|z|=1
(2z az
2
a)z
n1
az
2
+z(a
2
+ 1) a
dz.
Fie g(z) =
(2zaz
2
a)z
n1
az
2
+z(a
2
+1)a
; funct ia g are doua puncte singulare z
1
= a si z
2
=
1
a
, poli de ordinul
I. Dar, deoarece condit ia init iala cere [a[ < 1, rezulta ca doar z
1
este n interiorul drumului
[z[ = 1 si
_
|z|=1
g(z)dz = 2i Rez (g, a). Dar
Rez (g, a) = lim
za
(z a)
(2z az
2
a)z
n1
a(z a)
_
z
1
a
_ =
(2a a
3
a)a
n1
1 a
2
.
Rezulta a
n
+ ib
n
=
1
2i
2i a
n
= a
n
, si deci a
n
= a
n
, b
n
= 0, n 1. Pentru n = 0, avem
a
0
=
1
1 a cos x
1 2 cos x +a
2
dx. Notand e
ix
= z, obt inem
a
0
=
1
_
|z|=1
1 a
z
2
+1
2z
1 2a
z
2
+1
2z
+a
2
dz
iz
=
1
2i
_
|z|=1
az
2
+ 2z a
[az
2
+z(a
2
+ 1) a] z
dz.
Notam g(z) =
az
2
+2za
[az
2
+z(a
2
+1)a]z
; pentru g, z
1
= a si z
2
=
1
a
, z
3
= 0 sunt poli de ordinul I si
cum : [z[ = 1, rezulta
_
|z|=1
g(z)dz = 2i ( Rez (g, a) + Rez (g, 0)) .
Cele doua reziduuri din membrul drept sunt
Rez (g, a) = lim
za
(z a)
az
2
+ 2z a
a(z a)
_
z
1
a
_
z
=
a
3
a
(1 a
2
) a
= 1,
Rez (g, 0) = lim
z0
az
2
+ 2z a
a(z a)
_
z
1
a
_
z
=
a
a
= 1,
deci a
0
=
1
2i
2i 2 = 2. Prin urmare dezvoltarea ceruta este f(x) = 1 +
n1
a
n
cos nx.
A TRAIAN LALESCU
I. I =
_

0
(lnx)
2
1 +x
2
dx. Consideram conturul =
R
[R, r] (
r
) [r, R], R > 1, r < 1
(vezi gura).
Figura 4.
Fie g(z) =
(ln z)
2
1+z
2
. Pentru funct ia lnz (funct ie complexa multiforma) consideram ramura
lnz = ln[z[ +i arg z, 0 < arg z < , si avem
_
g(z) dz = 2i Rez (g, i) Dar

_
g(z) dz =
_
R
g(z) dz +
_
r
R
(ln[x[ +i)
1 +x
2
g(z) dx
_
r
g(z) dz +
_
R
r
(lnx)
2
1 +x
2
dx.
Trecand la limita (r 0, R ) obt inem
2i Rez (g, i) = lim
r0
R
_
R
g(z) dz + +
_
0
(ln[x[ +i)
2
1 +x
2
dx
lim
r0
R
_
r
g(z) dz +
_

0
(lnx)
2
1 +x
2
dx.
Cum lim
z0
z
1 +z
2
= lim
z
z
1 +z
2
= 0, rezulta lim
R
_
R
g(z) dz = 0 si lim
r
_
R
g(z) dz = 0, deci
egalitatea devine
_
0
(ln[x[ +i)
2
1 +x
2
dx +
_

0
(lnx)
2
1 +x
2
dx = 2i Rez (g, i),
care se rescrie
_

0
(lnx +i)
2
1 +x
2
dx +
_

0
(lnx)
2
1 +x
2
dx = 2i Rez (g, i) (10)
Dar Rez (g, i) = lim
zi
(z i)
(lnz)
2
(z i)(z +i)
=

2
8i
, deci nlocuind membrul drept si dezvoltand
patratul n prima integrala, (10) devine
2
_

0
(lnx)
2
1 +x
2
dx
2
_

0
1
1 +x
2
dx + 2i
_

0
lnx
1 +x
2
dx =
3
4
,
de unde rezulta
_

0
(lnx)
2
1 +x
2
dx
2
_

0
1
1 +x
2
dx =
3
4
,
_

0
lnx
1 +x
2
dx = 0.
Cum
_

0
1
1 +x
2
dx = arctg x
0
=

2
, rezulta 2
_

0
(lnx)
2
1 +x
2
dx =

3
2

3
4
, deci
_

0
(lnx)
2
1 +x
2
dx =
3
8
.
III. a) f(x) =
_
1, 0 < x <
0, x > .
Avem
_

0
[f(x)[ dx =
_

0
dx = R
+
, deci f
L
1
((0, +), C) si deci f admite transformata Fourier prin cosinus. Analog se procedeaza si
pentru funct ia g.
b) Transformatele Fourier directa si inversa prin cosinus sunt date respectiv de formulele
F
c
() =
_
2
_

0
f(x) cos(x) dx, f(x) =
_
2
_

0
F
c
() cos(x) d ,
deci
_

0
f(x)g(x) dx =
_
2
_

0
(g(x)
_

0
F
c
() cos(x) d) dx =
=
_
2
_

0
F
c
()(
_

0
g(x) cos(x) dx) d.
Dar G
c
() =
_
2
_

0
g(x) cos(x) dx, deci
_

0
g(x) cos(x) dx =
_
2
G
c
(); deci in nal obt inem
_

0
f(x)g(x) dx =
_

0
F
c
()G
c
() d.
c) Avem F
c
() =
_
2
_

0
cos(x) dx =
_
2
sin()
si G
c
() =
_
2
sin()
; de asemenea
observam ca f(x) g(x) =
_
1, 0 < x < min(, )
0, x > min(, )
. Utilizand rezultatul de la punctul b),
avem
2
_

0
sin(t) sin(t)
t
2
dt =
_

0
f(x)g(x) dxmin(, )
_

0
sin(t) sin(t)
t
2
dt =

2
min(, ).
IV. a) f(x) =
a cos xa
2
12a cos x+a
2
, 1 < a < 1. Coecient ii seriei Fourier trigonometrice a funct iei
f sunt dat i de:
a
n
+ib
n
=
1
f(x)e
inx
dx =
1
a cos x a
2
1 2a cos x +a
2
e
inx
dx =
=
1
_
|z|=1
a
z
2
+1
2z
a
2
1 2a cos
z
2
+1
2z
+a
2
z
n
dz
iz
=
a
2i
_
|z|=1
(z
2
2za + 1)z
n1
az
2
+z(a
2
+ 1) a
dz.
Pentru n 1, e g(z) =
(z
2
2za+1)z
n1
a(z
1
a
)(za)
; polii funct iei g sunt z
1
=
1
a
, z
2
= a. Dar a (1, 1)
z
2
= a int([z[ = 1), z
1
=
1
a
Ext([z[ = 1), deci Rez (g, a) = lim
za
(z
2
2za + 1)z
n1
a(z
1
a
)
= a
n1
,
si deci
_
|z|=1
g(z) dz = 2i a
n1
. Rezulta a
n
+ib
n
=
a
2i
2i a
n1
= a
n
, deci a
n
= a
n
si b
n
= 0
pentru n 1. Pentru n = 0 se observa ca funct ia h(z) =
z
2
2za+1
az(z
1
a
)(za)
are polii z
1
= 0, z
2
=
1
a
si z
3
= a (pol de ordinul 1). Se observa ca
1
a
Ext([z[ = 1), deci calculand
_
_
Rez (h, 0) = lim
za
z
2
2za + 1
az
2
+z(a
2
+ 1) a
=
1
a
Rez (h, a) = lim
za
z
2
2za + 1
az(z
1
a
)
=
1 a
2
a(a
2
1)
=
1
a
,
rezulta
_
|z|=1
h(z) dz = 2i
_
1
a
+
1
a
_
= 0 a
0
+ib
0
= 0 a
0
= 0.
In nal obt inem f(x) =
n1
a
n
cos(nx).
b) Aplicam formula Parseval:
a
0
2
+
n1
(a
2
n
+b
2
n
) =
1
f
2
(x) dx,
care se rescrie
n1
a
2n
=
1
a
2
_
cos x a
1 2a cos x +a
2
_
2
dx. (11)
Dar pentru a (1, 1) avem
n1
(a
2
)
n
=
n0
(a
2
)
n
1 =
1
1 a
2
1 =
a
2
1 a
2
, deci nlocuind n
membrul stang din (11) rezulta:
a
2
1 a
2
=
a
2
_
cos x a
1 2a cos x +a
2
_
2
dx
_

_
cos x a
1 2a cos x +a
2
_
2
=

1 a
2
.
A TRAIAN LALESCU
I. Vezi subiectul I.1. din 16.04.2005.
II. Folosind egalitatea cos z =
e
iz
+e
iz
2
, ecuat ia se rescrie: cos z = 5, e
iz
+e
iz
= 10. Notam
e
iz
= si obt inem +
1
10 = 0 5 2
6. Distingem cazurile:
i) e
iz
= 5 +2
6 iz = Ln(5 +2
6) = 5 +2
6 +i(0+2k), k Z, deci z =
5+2
6
i
+2k =
2k i(5 + 2
6), k Z.
ii) e
iz
= 5 2
6 iz = Ln(5 2
6) = 5 2
6 +i(0 + 2k), k Z, deci z = 2k i(5

2
6), k Z.
III. I =
_
4x
2
+9y
2
=36
sinz
z
2
(z
2
+ 1)
dz. Ecuat ia carteziana a domeniului de integrare se rescrie:
4x
2
+ 9y
2
= 36
x
2
9
+
y
2
4
= 1, deci se integreaza pe o elipsa. Fie g(z) =
sin z
z
2
(z
2
+1)
. Avem
lim
z0
sinz
z
2
(z
2
+ 1)
= lim
z0
_
sinz
z
_
1
z(z
2
+ 1)
= , deci z
1
= 0 este pol de ordinul 1 pentru funct ia
g; z
2
= i si z
3
= i sunt de asemenea poli de ordinul 1. Atunci
I = 2i( Rez (g, 0) + Rez (g, i) + Rez (g, i)).
Calculam reziduurile:
Rez (g, 0) = lim
z0
sinz
z(z
2
+ 1)
= 1, Rez (g, 1) = lim
zi
sinz
z(z
2
+i)
=
sini
(1) 2i
,
Rez (g, i) = lim
zi
sinz
z(z
2
i)
=
sin(i)
(1) (2i)
=
sini
2i
si deci
I = 2i
_
1
sini
2i

sini
2i
_
= 2i 2 sini = 2
_
i
e
1
e
2i
_
= i
_
2 +
1
e
e
_
.
IV. Avem
f(z) =
1
z
2
+z 6
=
1
(z + 3)(z 2)
=
A
z + 3
+
B
z 2

_
A+B = 0
2A+ 3B = 1,
deci A =
1
5
, B =
1
5
, si deci f(z) =
1
5
_
1
z2

1
z+3
_
. Distingem urmatoarele cazuri:
i) [z[ < 2. Au loc dezvoltarile n serie:
1
z 2
=
1
2
_
1
z
2
_ =
1
2

n=0
_
z
2
_
n
,
1
z + 3
=
1
3
_
1 +
z
3
_ =
1
3
n=0
_
z
3
_
n
(1)
n
,
deci
f(z) =
1
5

_
1
2

n=0
_
z
2
_
n
1
3

n=0
_
z
3
_
n
(1)
n
_
=
1
5
n=0
z
n
_
1
2
n+1
+
(1)
n+1
3
n+1
_
.
ii) 2 < [z[ < 3. Avem
1
z 2
=
1
z
_
1
2
z
_ =
1
z

n=0
_
2
z
_
n
,
1
z + 3
=
1
3
_
1 +
z
3
_ =
1
3

n=0
(1)
n
_
z
3
_
n
,
de unde rezulta f(z) =
1
5
_

n=0
2
n
z
n+1

n=0
(1)
n z
n
3
n+1
_
.
iii) Pentru [z[ > 3, avem
1
z 2
=
1
z
_
1
2
z
_ =
1
z

n=0
_
2
z
_
n
,
1
z + 3
=
1
z
_
1 +
3
z
_ =
1
z

n=0
(1)
n
_
3
z
_
n
,
deci f(z) =
1
5
_

n=0
2
n
z
n+1

n=0
(1)
n 3
n
z
n+1
_
=
1
5

n=0
2
n
(1)
n
3
n
z
n+1
.
iv) Pentru [z 2[ < 1, avem
1
z + 3
=
1
z 2 + 5
=
1
5
_
z 2
5
+ 1
_ =
1
5

n=0
(1)
n
_
z 2
5
_
n
,
deci f(z) =
1
5
_
1
z2

n=0
(1)
n
(z2)
n
5
n+1
_
.
V. J =
_
+
dx
(x
2
+a
2
)
2
(x
2
+b
2
)
, a > b >0. Construim drumul =
R
[R, R] (vezi
Figura 3). Fie g(z) =
1
(z
2
+a
2
)
2
(z
2
+b
2
)
. Avem
_
_
_
g(z)dz = 2i
2
k=1
Rez (g,
k
)
_
g(z)dz =
_
R
g(z)dz +
_
R
R
g(x)dx
R
_
+
g(x) dx = 2i( Rez (g, ia) + Rez (g, ib)).

Dar z = ia este pol de ordinul 2 pentru g, deci
Rez (g, ia) = lim
zia
_
(z ia)
2
1
(z ia)
2
(z +ia)
2
(z
2
+b
2
)
_
=
= lim
zia
_
2
(z +ia)
3
(z
2
+b
2
)

2z
(z +ia)
2
(z
2
+b
2
)
2
_
=
=
2
(i)a
3
8 (b
2
a
2
)

2ia
4(1)a
2
(b
2
a
2
)
2
=
b
2
3a
2
4ia
3
(b
2
a
2
)
2
.
De asemenea z = ib este pol de ordinul ntai pentru g, deci Rez (g, ib) = lim
zib
1
(z
2
+a
2
)
2
(z +ib)
=
1
(a
2
b
2
)
2
2ib
. Rezulta
J = 2i
_
b
2
3a
2
4ia
3
(b
2
a
2
)
2
+
1
(a
2
b
2
)
2
2ib
_
=
(b
3
3a
2
b + 2a
3
)
2a
3
b(a
2
b
2
)
2
.
VI. a
n
+ib
n
=
2
_
0
e
inx
1 2a cos x +a
2
dx. Notand e
ix
= z, obt inem
a
n
+ib
n
=
_
|z|=1
z
n
1 2a
z
2
+1
2z
+a
2
dz
iz
=
1
i
_
|z|=1
z
n
az
2
+z(a
2
+ 1) a
dz.
Fie g(z) =
z
n
az
2
+z(a
2
+1)a
. Atunci z
1
= a si z
2
=
1
a
sunt puncte singulare ale funct iei g (poli de
ordin 1). Pentru a R, [a[ ,= 1, distingem cazurile
i) Daca [a[ < 1, atunci [z
1
[ = [a[ < 1, [z
2
[ =

1
a
> 1 si deci
_
|z|=1
g(z)dz = 2i Rez (g, a)
iar Rez (g, a) = lim
za
z
n
2az +a
2
+ 1
=
a
n
a
2
+ 1
deci a
n
+ ib
n
=
1
i
2i
a
n
1a
2
=
2a
n
1a
2
. Rezulta
a
n
=
2a
n
1a
2
, b
n
= 0.
ii) Daca [a[ > 1, atunci [z
1
[ = [a[ > 1,[z
2
[ =

1
a
< 1 si deci
_
|z|=1
g(z)dz = 2i Rez (g, 1/a).
Dar Rez (g,
1
a
) = lim
z
1
a
z
n
2az +a
2
+ 1
=
1
a
n
2 +a
2
+ 1
=
1
a
n
(a
2
1)
, deci
a
n
+ib
n
=
1
i
2i
1
a
n
(a
2
1)
=
2
a
n
(a
2
1)
a
n
=
2
a
n
(a
2
1)
, b
n
= 0.
VII. Rezolvam sistemul
_
x
= x y + 2 sint
y
= 2x y
cu condit iile init iale
_
x(0) = 0
y(0) = 0.
Metoda 1. Din prima ecuat ie, obt inem y = x+2 sintx
.

Inlocuindn a doua ecuat ie, rezulta
x
+2 cos tx
= 2xx2 sint+x
+x2 sint2 cos t = 0. Rezolvam ecuat ia omogena x
+
x = 0. Polinomul caracteristic r
2
+1 = 0 are radacinile r i, deci quasipolinoamele asociate
sunt
1
(t) = cos t,
2
(t) = sint. Cautam o solut ie particulara a ecuat iei neomogene de forma:
x
0
(t) = C
1
(t) cos t + C
2
(t) sint. Din sistemul
_
C
1
(t) cos t +C
2
(t) sint = 0
C
1
(t) cos t +C
2
(t) sint = 2 sint + 2 cos t
,
rezulta C
2
(t) = sin2t + cos 2t + 1, deci C
2
(t) =
cos 2t
2
+
sin2t
2
+ t.

Inlocuind n prima ecuat ie,
avem: C
1
(t) cos t + 2 sin
2
t + 2 cos
2
t sint = 0, deci
C
1
(t) = 2 sin
2
t + 2 sint cos t = cos 2t 1 sin2t C
1
(t) =
sin2t
2
t +
cos 2t
2
.
Prin urmare, solut ia particulara este
x
0
(t) =
sin2t cos t
2
t cos t +
cos 2t cos t
2
+
sin2t sint
2

cos 2t sint
2
+t sint =
=
sin2t
2
(cos t + sint) t(cos t sint) +
cos 2t
2
(cos t sint).
Solut ia generala a ecuat iei neomogene este
x(t) = C
1
cos t +C
2
sint +
sin2t
2
cos 2t
2
(cos t sint).
Condit ia x(0) = 0 implica C
1
+
1
2
= 0 C
1
=
1
2
, si folosind prima ecuat ie, avem y(0) = 0
x
(0) = 0 C
2
+ 1 1
1
2
= 0 C
2
=
1
2
.

In concluzie
x(t) =
1
2
(sint cos t) +
sin2t
2
cos 2t
2
(cos t sint).
Din prima ecuat ie se obt ine usor y(t).
Metoda 2. Aplicand transformata Laplace sistemului si notand X = L[x], Y = L[y], obt inem:
_
pX = X Y +
2
p
2
+1
pY = 2X Y
_
(p 1)X +Y =
2
p
2
+1
2X + (p + 1)Y = 0.
Discriminantul acestui sistem liniar n necunoscutele X, Y , este = p
2
+ 1 ,= 0. Sistemul este
compatibil determinat, cu solut iile: X =
2(p+1)
(p
2
+1)
2
si Y =
4
(p
2
+1)
2
. Pentru determinarea lui x(t),
notam g
1
(p) =
2(p+1)
(p
2
+1)
2
e
pt
; se observa ca p = i sunt poli de ordinul 2, si avem
Rez (g
1
, i) = lim
pi
_
2(p + 1)
(p
2
+ 1)
2
e
pt
_
= 2 lim
pi
_
e
pt
+ (p + 1)te
pt
_
(p +i)
2
(p + 1)e
pt
2(p +i)
(p +i)
4
,
deci Rez (g
1
, i) =
e
it
(tit+1)
2i
. Analog, Rez (g
1
, i) =
e
it
(tit1)
2i
, deci
x(t) = t
e
it
e
it
2i
it
e
it
+e
it
2i
+
e
it
e
it
2i
= t sint t cos t + sint.
Pentru determinarea lui y(t), notam g
2
(p) =
4
(p
2
+1)
2
e
pt
. Se observa ca p = i sunt poli de
ordinul 2 pentru g
2
, deci
Rez (g
2
, i) = 4 lim
pi
_
e
pt
(p
2
+ 1)
2
_
= 4 lim
pi
e
pt
t(p + 1)
2
e
Pt
2(p +i)
(p +i)
4
= e
it
(t i),
si Rez (g
2
, i) = e
it
(t +i). Atunci y(t) = t(e
it
+e
it
) i(e
it
e
it
) = 2t cos t + 2 sint.
Observat ie. Problema se poate rezolva si folosind matricea exponent iala.
VIII. F(p) =
p+1
p
2
+2p+
. Discriminantul polinomului p
2
+2p+ este = 4(1). Distingem
trei cazuri:
i) Daca 1 < 0, deci > 1, atunci p
2
+ 2p + = 0 p 1 i( 1). Obt inem
F(p) =
p+1
(p+1)
2
+1
, deci funct ia original este e
t
cos
_
1t
_
.
ii) Daca 1 = 0, deci = 1, atunci F(p) =
p+1
(p+1)
2
=
1
p+1
, iar funct ia original este e
t
.
iii) Daca 1 > 0, atunci p
2
+ 2p + = 0 p p
1,2
= 1
1 . Atunci
F(p) =
p+1
(pp
1
)(pp
2
)
=
A
pp
1
+
B
pp
2
, unde
_
A+B = 1
Ap
2
Bp
1
= 1
A = B =
1
2
. Rezulta F(p) =
1
2
1
pp
1
+
1
2
1
pp
2
. Prin urmare funct ia original este
1
2
e
p
1
t
+
1
2
e
p
2
t
=
1
2
e
t
_
e
1t
+e
1t
_
= e
t
ch(
1 t).
A TRAIAN LALESCU
I. a) Notam u(x, y) =
x
2
x
2
+y
2
. Atunci
u
t
=
y
2
x
2
(x
2
+y
2
)
2
u
y
=
2xy
(x
2
+y
2
)
2
, u =

2
u
x
2
+

2
u
y
2
=
2x
3
6xy
2
(x
2
+y
2
)
3

2x(x
2
3y
2
)
(x
2
+y
2
)
3
= 0,
deci u este armonica. Obt inem succesiv
f
(z) =
u
t
i
u
y
=
y
2
x
2
(x
2
+y
2
)
2
+i
2xy
(x
2
+y
2
)
2
;
y = 0 f
(x) =
1
x
2
f(x) =
1
x
+C
1
f(z) =
1
z
+C
1
; C
1
C.
Condit ia f(1) = 1 implica 1 +C
1
= 1 C
1
=0, deci f(z) =
1
z
.
b) Notam u(x, y) = (t), t(x, y) =
x
2
+y
2
x
. Impunem condit ia de armonicitate funct iei u.
Avem
u
x
=
(t)
x
2
y
2
x
2
,
u
y
=
(t)
2y
x
, iar condit ia u =

2
u
x
2
+

2
u
y
2
= 0 se rescrie
(t)
_
x
2
y
2
x
2
_
2
+
(t)
2x
3
(x
2
y
2
)2x
x
4
+
(t)
4y
2
x
2
+
(t)
2
x
= 0
(t)
x
2
+y
2
x
+ 2
(t) = 0
(t) t + 2
(t) = 0

(t)
(t)
=
2
t
,
unde am notat t =
x
2
y
2
x
2
. Integrand ambii membrii ai egalitat ii, rezulta:
_

(t)
(t)
dt = 2
_
1
t
dt ln(
(t)) = 2 ln[t[ + lnC

1
, C
1
> 0
(t) =
C
1
t
2
, C
1
R
_

(t)dt = C
1
_
1
t
2
dt
(t) =
C
1
t
+C
2
, C
2
R
si deci u(x, y) =
C
1
t
+ C
2
. Obt inem succesiv f
(z) =
u
x
i
u
y
=
C
1(x
2
y
2
)
(x
2
+y
2
)
2
i
2C
1
xy
(x
2
+y
2
)
2
;
y = 0 f
(x) =
C
1
x
2
f(x) =
C
1
x
+C
3
, deci f(z) =
C
1
z
+C
3
, C
3
C.
II. a) Metoda 1. Aplicand transformata Laplace si notand L[x](p) = X(p), L[y](p) = Y (p),
sistemul devine:
_
pY (p) + 2X(p) Y (p) = 0
2
_
pX(p)
1
2
_
+p
2
Y (p) + 1 = 2
1
p
2

p
p
2
+4
_
(p 1) Y (p) + 2X(p) = 0
pY (p) + 2X(p) =
2
p
3

p
p
2
+4
.
Scazand a doua ecuat ie din prima, rezulta:
Y (p) =
2
p
3
+
p
p
2
+ 4
Y (p) = 2
1
p
3

1
2
2
p
2
+ 4
,
deci y(t) = t
2
1
2
sin(2t). Din prima ecuat ie a sistemului init ial, rezulta x(t) =
y(t)y
(t)
2
=
t
2
2t
2

1
4
sin(2t) +
cos(2t)
2
.
Observat ie. Determinarea lui x(t) se putea face si aand X(p) si apoi originalul transformatei
Laplace.
Metoda 2. Rezolvam sistemul:
_
y
+ 2x y = 0
2x
+y
= 2t cos(2t)
.

Inlocuind n a doua ecuat ie pe x
extras din prima, avem:
2x = y y
2x
= y
= 2t cos(2t) y = t
2
sin(2t)
2
+C
1
.
Cum y(0) = 0, rezulta C
1
=0, deci y = t
2
sin(2t)
2
. Analog metodei 1, obt inem x(t) =
t
2
2t
2

1
4
sin(2t) +
cos(2t)
2
.
b) Rezolvam ecuat ia (t)
_
t
0
e
tu
(t u)(u)du = cos t. Aplicam transformarea Laplace
ecuat iei integrale, facand observat ia ca
_
t
0
e
tu
(t u)(u)du = e
t
t (t). Obt inem
L[(t)](p) L[e
t
t](p) L[(t)](p) = L[cos t](p)
p
2
2p
(p1)
2
L[(t)](p) =
p
p
2
+1

L[(t)](p) =
(p 1)
2
(p
2
+ 1)(p 2)
=
Ap +B
p
2
+ 1
+
C
p 2

_
_
_
A+C = 1
2A+B = 2
2B +C = 1.
Rezulta A =
4
5
, B =
2
5
, C =
1
5
, deci
L[(t)](p) =
4
5
p
p
2
+ 1

2
5
1
p
2
+ 1
+
1
5
1
p 2
(t) =
4
5
cos t
2
5
sint +
1
5
e
2t
.
III. a) Calculam integrala
_
|z|=2
(z
2
+ 2z + 1)e
1
z1
dz. Fie g(z) = (z
2
+ 2z + 1)e
1
z1
. Se
observa ca z = 1 este punct singular esent ial pentru g. Folosind egalitat ile
_
_
e
1
z1
= 1 +
1
1!(z 1)
+
1
2!(z 1)
2
+ +
1
n!(z 1)
n
+ ,
z
2
+ 2z + 1 = (z 1)
2
+ 4z = (z 1)
2
+ 4(z 1) + 4,
funct ia g se rescrie:
g(z) =
_
(z 1)
2
+ 4(z 1) + 4
_
1 +
1
1!(z 1)
+
1
2!(z 1)
2
+ +
1
n!(z 1)
n
+
_
,
deci c
1
=
1
3!
+
4
2!
+
4
1!
=
1
6
+ 6 =
37
6

_
|z|=2
g(z)dz = 2iRez(g, 1) =
37i
3
.
b) Calculam integrala denita
_
2
0
sin(2nx)
5 + 3 sinx
dx, n N
. Notam b
n
=
_
2
0
sin(2nx)
5 + 3 sinx
dx
si construim a
n
=
_
2
0
cos(2nx)
5 + 3 sinx
dx. Atunci a
n
+ ib
n
=
_
2
0
e
i2nx
5 + 3 sinx
dx. Notand e
ix
= z,
rezulta
a
n
+ib
n
=
_
|z|=1
z
2n
5 + 3
z
2
1
2iz
dx
iz
=
_
|z|=1
2z
2n
10iz + 3z
2
3
dx.
Fie g(z) =
2z
2n
3z
2
+10iz3
. Pentru g, z
1
=
i
3
si z
2
= 3i sunt poli de ordinul 1. Dar [z
1
[ =
1
3
< 1
si [z
2
[ = 3 > 1, deci
_
|z|=1
g(z)dx = 2i Rez
_
g,
i
3
_
. De asemenea, obt inem:
Rez
_
g,
i
3
_
= lim
z
i
3
_
z +
i
3
_
z
2n
3
_
z +
i
3
_
(z + 3i)
=
_
i
3
_
2n
8i
=
i
2n1
3
2n
8
.
Rezulta a
n
+ib
n
= 4i
i
2n1
3
2n
8
=
(1)
n
3
2n
2
, deci
_
a
n
=
(1)
n
3
2n
2
b
n
= 0
. Rezulta
_
2
0
sin(2nx)
5 + 3 sinx
dx = 0.
A TRAIAN LALESCU
I. Calculam
I =
_
z
2
e
2z
z+1
dz, = z C [ [z
1
2
[ = R, R ,=
3
2
; R > 0.
Fie g(z) = z
2
e
2z
z+1
; pentru g, singurul punct singular este z = 1, care este punct singular
esent ial. Rez (g, 1) = c
1
coecient din dezvoltarea n serie Laurent a lui g n jurul lui z = 1.
Se observa ca avem
e
2z
z+1
= e
2(z+11)
z+1
= e
2
2
z+1
= e
2
e
2
z+1
=
= e
2
_
1 +
2
1! (z + 1)
+
(2)
2
2! (z + 1)
2
+ +
(2)
n
n! (z + 1)
n
+
_
.
z
2
e
2z
z+1
= (z + 1 1)
2
e
2
_
1
2
1! (z + 1)
+
2
2
2! (z + 1)
2
+ +
(1)
n
2
n
n! (z + 1)
n
+
_
=
= e
2
_
(z + 1)
2
2(z + 1) + 1
_
1
2
1! (z + 1)
+
2
2
2! (z + 1)
2
+ +
(1)
n
2
n
n! (z + 1)
n
+
_
.
deci
c
1
=
_
2
3
3!

2
3
2!

2
1!
_
e
2
=
_
4
3
4 2
_
e
2
=
_
4
3
6
_
e
2
=
14e
2
3
.
Consideram cercul

z
1
2
= R de centru
_
1
2
, 0
_
si raza R. Distingem cazurile: i) daca R <
3
2
,
atunci I = 0; ii) daca R >
3
2
, atunci I = 2i Rez (g, 1) = 2i
14e
2
3
=
28i
3
e
2
.
II. Avem f(x) =
_
0, < x 0
/2, 0 < x <
. Dezvoltarea n serie trigonometrica Fourier a
funct iei f este
a
0
2
+
n1
a
n
cos(nx) +b
n
sin(nx),
unde
a
n
=
1
f(x) cos (nx) dx =

1
_

0
2
cos (nx) dx =
1
2
sin(nx)
n
0
= 0,
b
n
=
1
f(x) sin(nx) dx =
1
_

0
2
sin(nx) dx =
1
2
cos (nx)
n
0
=
1
2n
_
(1)
n+1
+ 1
_
,
a
0
=
1
f(x)dx =
1
_

0
2
dx =
1
2
x[
0
=

2
,
deci f(x) =

4
+
n1
1
2n
_
(1)
n+1
+ 1
_
sin(nx) , x (, ). Seria se rescrie
f(x) =

4
+
1
2

n1
1
n
_
(1)
n+1
+ 1
_
sin(nx) =
=

4
+
1
2
_
_
n0
1
2n + 1
2 sin(nx) +
n1
1
2n
0 sin(nx)
_
_
=

4
+
n0
1
2n + 1
sin(nx) .
Din formula Parseval,
a
2
0
2
+
n1
_
a
2
n
+b
2
n
_
=
1
f
2
(x)dx, rezulta
2
8
+
1
4
n1
1
n
2
_
(1)
n+1
+ 1
_
2
=
1
_

0
2
4
dx

2
8
+
1
4

n0
1
(2n + 1)
2
4 =
1

2
4
x

2
8
+
n0
1
(2n + 1)
2
=

2
4

n0
1
(2n + 1)
2
=

2
4

2
8
=

2
8
.
III. Aplicam transformarea Laplace ecuat iei; notand L[x(t)](p) = X(p), obt inem:
p
3
X(p) p
2
p + 1 2
_
p
2
X(p) p 1
_
pX(p) 1 + 2X(p) = 5
2
p
2
+ 4

(p
3
2p
2
p + 2) X(p) p
2
+p + 2 =
10
p
2
+ 4
,
deci X(p) =
1
p1
+
10
(p1)(p+1)(p2)(p
2
+4)
. Dar
10
(p 1)(p + 1)(p 2)(p
2
+ 4)
=
A
p 1
+
B
p + 1
+
C
p 2
+
Dp +E
p
2
+ 4

A = 1, B =
1
3
, C =
5
12
, D =
1
4
, E =
1
2
,
deci rezulta
X(p) =
1
p 1

1
p 1
+
1
3
1
p + 1
+
5
12
1
p 2
+
1
4
p
p
2
+ 4
+
1
2
1
p
2
+ 4
,
si prin urmare x(t) =
1
3
e
t
+
5
12
e
2t
+
1
4
cos(2t) +
1
4
sin(2t).
IV. Avem
_

0
f(x) cos (tx) dx =
1
1 +t
2
. Folosind formula inversa a transformarii Fourier
prin cosinus, rezulta f(x) =
2
_

0
1
1 +t
2
cos(tx)
. .
para
dt =
1
_
+
1
1 +t
2
cos(tx)dt.
Fie drumul nchis =
R
[R, R], R > 1 (vezi Figura 3). Fie g(z) =
1
1+z
2
e
izx
. Aplicand
teorema reziduurilor, obt inem
_

_
R
g(z)dz +
_
R
R
Pentru R , egalitatea devine lim
R
_
R
g(z)dz +
_
+
g(x)dx = 2i Rez (g, i), si deoarece

lim
R
_
R
g(z)dz = 0 (lema lui Jordan), rezulta
_
+
g(x)dx = 2i Rez (g, i). Dar z = i este pol

de ordinul 1 pentru g, deci
Rez (g, i) = lim
zi
(z i)
e
izx
(z i) (z +i)
=
e
x
2i
=
1
2e
x
i

_
+
1
1 +x
2
e
ixt
dx = 2i
1
2e
x
i
=

e
x
.
Cum
_
+
1
1 +x
2
cos (tx) dx = Re
__
+
1
1 +x
2
e
ixt
dx
_
, rezulta f(x) =
1

e
x
=
1
e
x
= e
x
.
A TRAIAN LALESCU
I. a) Im(f(z)) = arctg
_
y
x
_
, f(1) = 0. Notam v(x, y) = arctg
_
y
x
_
. Vericam armonicitatea
funct iei v. Obt inem succesiv:
_
_
v
x
=
y
x
2
+y
2
v
y
=
x
x
2
+y
2
2
v
x
2
=
2xy
(x
2
+y
2
)
2
2
v
y
2
=
2xy
(x
2
+y
2
)
2
v = 0,
deci v este armonica. Atunci f
(z) =
v
y
+ i
v
x
=
x
x
2
+y
2
+ i(
y
x
2
+y
2
). Pentru y = 0 obt inem
f
(x) =
1
x
f(x) = lnx + C, si efectuand substitut ia x z avem f(z) = lnz + C. Dar
f(1) = 0 C = 0, deci f(z) = lnz.
b) Re (f(z)) =
_
x
2
+y
2
x
_
. Notam u(x, y) =
_
x
2
+y
2
x
_
= (t), unde t(x, y) =
x
2
+y
2
x
. Atunci
_
_
u
x
=
(t)
t
x
=
(t)
x
2
y
2
x
2
u
y
=
(t)
t
y
=
(t)
2y
x
2
u
x
2
=
(t)
_
x
2
y
2
x
2
_
2
+
(t)
2y
2
x
3
2
u
y
2
=
(t)
4y
2
x
2
+
(t)
2
x
.
Impunem condit ia ca u sa e armonica, si obt inem
u = 0
(t)
_
x
4
2x
2
y
2
+y
4
x
4
+
4y
2
x
2
_
+
(t)
_
2y
2
x
3
+
2
x
_
= 0
(t)
(x
2
+y
2
)
2
x
4
+
2(x
2
+y
2
)
x
3

(t) = 0
(t) t + 2
(t) = 0
(t)
(t)
=
2
t
ln(
(t)) = 2 lnt + lnC = ln

_
C
t
2
_
(t) =
C
t
2
,
deci (t) =
C
t
+ D, C, D R.. Daca (t) ,=
C
t
+ D, atunci nu putem construi f olomorfa
cu Re (f(z) = (t). Daca (t) =
C
t
+ D, atunci (
x
2
+y
2
x
) =
Cx
x
2
+y
2
+ D = u(x, y). Obt inem
f
(z) =
u
x
i
u
y
=
C(x
2
y
2
)
(x
2
+y
2
)
2
i
2Cxy
(x
2
+y
2
)
2
. Pentru y = 0 avem f
(x) =
C
x
2
, deci f(x) =
C
x
+ E,
E R. Substituind x z rezulta f(z) =
C
z
+E, z ,= 0; C, E C.
II. a) I
1
=
_
|z|=r
z
2
sin
_
1
z
_
dz. Fie g(z) = z
2
sin
_
1
z
_
; z = 0 punct singular (esent ial) pentru
g. Folosind dezvoltarea sin
_
1
z
_
=
n=0
(1)
n
_
1
z
_
2n+1
(2n + 1)!
, obt inem
z
2
sin
_
1
z
_
=
n=0
(1)
n
z
2n1
(2n + 1)!
= z
1
z 3!
+
1
z
2
5!
,
deci c
1
=
1
3!
Rez (g, 0) =
1
6
. Din teorema reziduurilor rezulta I
1
= 2i Rez (g, 0) =
2i
6
=
i
3
.
b) I
2
=
_
+
0
1
(x
2
+ 1)
2006
dx =
1
2
_
+
dx
(x
2
+ 1)
2006
. Fie g(z) =
1
(z
2
+1)
2006
; =
R
[R, R],
R > 1, unde
R
= z C [ [z[ = 1, Imz 0 (vezi Figura 3). Pe de-o parte,
_
g(z)dz =
2i Rez (g, i). Dar
_
g(z)dz =
_
R
g(z)dz +
_
R
R
g(x)dx, relat ie care pentru R conduce
la
_
g(z)dz =
_
+
g(x)dx, deci
_
+
g(x)dx = 2i Rez (g, i). Deoarece z = i este pol de

ordinul 2006 pentru g, avem
Rez (g, i) =
1
2005!
lim
zi
_
1
(z +i)
2006
_
(2005)
=
1
2005!

2006 2007 4010
2
4011
i
si deci I
2
=
1
2
2i
1
2005!

200620074010
2
4011
i
=
4010!
(2005!)
2
2
4011
.
III. a)
(t) +
_
t
0
e
2(tu)

(u)du = e
2t
, (0) =
(0) = 0. Aplicand ecuat iei date

transformarea Laplace, rezulta
L[
(t)](p) +L[e
2t

(t)](p) =
1
p 2
p
2
L[(t)](p) +
1
p 2
p L[(t)] =
1
p 2
.
Notam L[(t)] = (p) si obt inem p(p
2
2p + 1) (p) = 1, deci
(p) =
1
p(p 1)
2
. (12)
Fie G(p) =
e
pt
p(p1)
2
; pentru G avem polii p = 0 (pol de ordinul 1) si p = 1 (pol de ordinul 2),
deci
_
_
Rez (g, 0) = lim
p0
e
pt
(p 1)
2
= 1
Rez (g, 1) = lim
p1
_
e
pt
p
_
= lim
p1
te
pt
p e
pt
p
2
= e
t
(t 1).
Aplicand egalitat ii (12) transformarea Laplace inversa, rezulta (t) = Rez (g, 0) + Rez (g, 1),
deci (t) = 1 +e
t
(t 1).
b) Folosind denit ia transformarii Fourier, obt inem

f() =
_
+
f(x) e
ix
dx; rezulta
f() =
_
+
x
2
2
e
ix
dx =
_
+
e
(
x
2
2
ix)
dx =
_
+
e
(
x
2
2
ix
2
2
+
2
2
)
dx =
= e
2
2

_
+
e
(
xi
2
)
2
dx = e
2
2

2
_
+
e
y
2
dy =
2 e
2
2
,
unde s-a folosit substitut ia y =
xi
2
si egalitatea
_
+
e
y
2
dy =
.
Observat ie. Daca se foloseste denit ia transformarii Fourier

f() =
1
2
_
+
f(x) e
ix
dx,
rezulta

f(e
x
2
/2
) = e
2
/2
.
A TRAIAN LALESCU
I. a) I =
_
dz
1 +z
3
; = Fr(D), unde D = z C [ [z[ < R, 0 < arg z < (vezi Figura
3). Fie g(z) =
1
1+z
3
. Funct ia are 3 puncte singulare (poli de ordinul 1): z
1
= 1, z
2
=
1+i
3
2
si z
3
=
1i
3
2
. Dar I
m
(z
3
) =
3
2
< 0, deci z
3
/ Int(). Pe de alta parte, [z
1
[ = [z
2
[ = 1.
Distingem trei cazuri: i) 0 < R < 1 I = 0. ii) R = 1 I = i( Rez (g, 1) + Rez (g, z
2
)).
Prin calcul direct obt inem:
_
_
Rez (g, 1) = lim
z1
(z + 1)
1 +z
3
=
1
3
Rez (g, z
2
) = lim
z(
1 +i
3
2
)
(z z
2
)
1
(z + 1)(z z
2
)(z z
1
)
=
1
3z
2
2
=
i
3 1
6
,
deci I =
i(1i
3)
6
. iii) R > 1 2i( Rez (g, 1) + Rez (g, z
2
)) =
i(1i
3)
3
.
b) Calculam
_

0
dx
1 +x
3
. Construim = [0, R]
R
AO.
Figura 5.
Alegem R > 1 si observam ca n interiorul lui nu se aa decat un un punct singu-
lar al funct iei g(z) (vezi punctul a)) si anume z
2
. Atunci
_
g(z) dz = 2i Rez (g, z

2
) =
2i
_
1 i
3
6
_
. Pe de alta parte, avem
_
g(z) dz =
_
R
0
g(x) dx +
_
R
g(z) dz +
_
AO
g(z) dz.
Pentru a calcula
_
A0
g(z) dz, parametrizam AO, z = (R ) e
2i/3
, [0, R], deci dz =
e
2i
3
d, de unde rezulta
_
AO
g(z) dz =
_
R
0
1
1 + (R )
3
e
2i
e
2i
3
d = e
2i
3
_
r
0
dr
1 +r
3
.
Deci
_
g(z) dz = e
2i
3
_
R
0
dx
1 +x
3
+
_
R
g(z) dz +
_
R
0
dx
1 +x
3

__
R
0
dx
1 +x
3
_
(1 e
2i
3
) +
_
R
g(z) dz = 2i
_
i
3 1
6
_
.
Trecand la limita R n aceasta relat ie, rezulta:
(1 e
2i
3
)
_

0
dx
1 +x
3
+ lim
R
_
R
g(z) dz = 2i
_
i
3 1
6
_
_
3
2

i
3
2
_
_

0
dx
1 +x
3
=

3
3

2i
6

_

0
dx
1 +x
3
=
2
3
9
.
II. Avem
_

0
g(u) sin(ut) du =
_
2
sin
t
4
, 0 < t < 2
4
, t = 2
0, t > 2.
. Utilizand formula inversei
transformarii Fourier prin sinus, obt inem:
g(u) =
2
_
2
0
2
sin
t
4
sin(ut) dt =
_
2
0
cos(
t
4
ut) cos(
t
4
+ut)
2
dt =
=
1
2
_
sin(
t
4
u)
1
4
u
2
0
sin(
t
4
+ut)
1
4
+u
2
0
_
= 2
_
sin(
2
2u
1 4u

sin
_
2
+ 2u
_
1 + 4u
_
=
= 2
_
cos(2u)
1 4u

cos(2u)
1 + 4u
_
=
16u cos(2u)
1 16u
2
.
Observat ie. Daca luam formula transformarii Fourier prin sinus ca ind

f
s
() =
_
2
_

0
f(x) sin(x) dx,
atunci rezultatul este g(u) =
_
2

16ucos(2u)
116u
2
.
III. x
2x
+x = e
t
; x(0) = 0; x
(0) = 1. Aplicand ecuat iei date transformarea Laplace si

notand: X(p) = [L(f)](p), rezulta
p
2
X(p) 1 2pX(p) +X(p) =
1
(p 1)
3
X(p)(p 1)
2
= 1 +
1
p 1
=
p
p 1

X(p)(p 1)
2
= 1 +
1
p 1
=
p
p 1
X(p) =
p
(p 1)
3
.
Fie G(p) =
p
(p1)
3
e
pt
; p = 1 este pol de ordinul 3 pentru G, deci
Rez (G, 1) =
1
2
lim
p1
(pe
pt
)
=
1
2
(t
2
+ 2t)e
t
x(t) =
1
2
(t
2
+ 2t)e
2t
.
A TRAIAN LALESCU
I. a) Re f(z) = e
x
(xcos y y siny). Se observa usor ca Re f este functie armonica, deci
f
(z) =
( Re f)
x
i
( Re f)
y
=
= e
x
(xcos y y siny + cos y) ie
x
(xsiny siny y cos y).
Pentru y = 0 obt inem f
(x) = e
x
(x + 1), deci f(x) = e
x
+ C
1
schimband x z rezulta
f(z) = ze
z
+C
1
. Dar f(0) = 0, deci C
1
= 0 f(z) = ze
z
.
b) Re f =
_
y
x
_
. Re f trebuie sa e armonica, deci ( Re f) = 0. Notand t(x, y) =
y
x
,
rezulta
(t)
y
2
x
4
+
(t)
_
2y
x
3
_
+
(t)
_
1
x
2
_
= 0.
Aceasta ecuat ie se rescrie
(t)(t
2
+ 1) + 2t
(t) = 0

(t)
(t)
=
2t
t
2
+ 1
.
Integrand n ambii membri obt inem ln(
(t)) = ln(t
2
+ 1) lnC
1
, C
1
> 0, deci
(t) =
C
1
t
2
+1

(t) = C
1
arctg t +C
2
, si deci
f
(z) =
( Re f)
x
i
( Re f)
y
= C
1
y
x
2
+y
2
iC
1
x
x
2
+y
2
,
iar pentru y = 0 obt inem f
(x) = iC
1
1
x
f(x) = iC
1
lnx + C
3
; schimband x z rezulta
f(z) = iC
1
lnz +C
3
, C
1,3
C.
II. a) f(z) =
1
z
2
+z6
=
1
(z+3)(z2)
=
A
z+3
+
B
z2
=
1
5
1
z+3
+
1
5
1
z2
. Distingem urmatoarele
cazuri:
i) Daca [z[ < 2, atunci
1
z 2
=
1
2(1
z
2
)
=
1
2
_
1 +
z
2
+
z
2
4
+... +
z
n
2
n
+. . .
_
1
z + 3
=
1
3(
z
3
+ 1)
=
1
3
_
1
z
3
+
z
2
9
+... +
(1)
n
z
n
3
n
+. . .
_
.
Rezulta
f(z) =
1
15
_
1
z
3
+
z
2
9
+... +
(1)
n
z
n
+. . .
3
n
_
1
10
_
1 +
z
2
+
z
2
4
+... +
z
n
2
n
+. . .
_
.
ii) Daca 2 < [z[ < 3, atunci
1
z 2
=
1
z(1
2
z
)
=
1
z
_
1 +
2
z
+
_
2
z
_
2
+... +
_
2
z
_
n
+. . .
_
,
1
z + 3
=
1
3
_
1
z
3
+
z
2
9
+...
_
.
Rezulta
f(z) =
1
15
_
1
z
3
+
z
2
9
+... +
(1)
n
z
n
3
n
+. . .
_
+
1
5
_
1
z
+
2
z
2
+... +
2
n
z
n+1
+. . .
_
iii) Daca [z[ > 3, atunci
1
z 2
=
1
z
+
2
z
2
+... +
2
n
z
n
+. . . ,
1
z + 3
=
1
z(1 +
3
z
)
=
1
z
_
1
3
z
+
_
3
z
_
2
+...
_
.
Rezulta
f(z) =
1
5
_
1
z

3
z
2
+
9
z
3
+... +
(1)
n
3
n
z
n+1
+...
_
+
1
5
(
1
z
+
2
z
2
+... +
2
n
z
n
+...).
iv) Daca [z 2[ > 1, atunci
1
z2
< 1, iar
1
z+3
=
1
(z2)+5
si deci apare discut ia:
iv.1) Daca 1 < [z 2[ < 5, atunci
1
z+3
=
1
5(
z2
5
+1)
=
1
5

n=0
(z 2)
n
(1)
n
5
n
si deci
f(z) =
1
5
1
z 2

1
25

n=0
(1)
n
(z 2)
n
5
n
.
iv.2) Daca [z 2[ > 5, atunci
1
z + 3
=
1
(z 2)(1 +
5
z2
)
=
1
z 2

n=0
(1)
n
5
n
(z 2)
n
=
n=0
(1)
n
5
n
(z 2)
n
si deci f(z) =
1
5
1
z2

1
5
n=0
(1)
n
5
n
(z 2)
n+1
.
III. a) I
1
=
_
|z|=R
z
3
e
1
z1
dz, R > 0, R ,= 1. Funct ia g(z) = z
3
e
1
z1
are z = 1 punct singular
esent ial, iar e
1
z1
= 1 +
1
1!(z1)
+... +
1
n!(z1)
n
+..., deci
z
3
e
1
z1
= (z 1 + 1)
3
e
1
z1
= ((z 1)
3
+ (z 1)
2
+ 3(z 1) + 1)e
1
z1
=
= ((z 1)
3
+ (z 1)
2
+ 3(z 1) + 1)
_
1 +
1
1!(z 1)
+... +
1
n!(z 1)+
+...
_
deci c
1
=
1
4!
+ 3
1
3!
+
1
2!
+
1
1!
=
1
24
+
1
2
+
3
2
+ 1 =
73
24
, de unde rezulta Rez (g, 1) =
73
24
. Distingem
cazurile:
i) Daca R < 1 atunci I
1
= 0 (teorema fundamentala Cauchy);
ii) Daca R > 1 atunci I
1
= 2i Rez (g, 1) = 2i
73
24
=
73i
12
.
b) I
2
=
_

0
dx
1 2a cos x +a
2
pentru a R1, 0, 1. Observam ca I
2
este para, deci
I
2
=
1
2
_

dx
1 2a cos x +a
2
. Notand e
ix
= z obt inem
I
2
=
1
2
_
|z|=1
dz
iz
1 2a
z
2
+1
2z
+a
2
=
1
2i
_
|z|=1
dz
az
2
+z(a
2
+ 1) a
.
Fie g(z) =
dz
az
2
+z(a
2
+1)a
. Funct ia g are doi poli z
1
= a, iar Rez (g, a) =
1
1a
2
si z
2
=
1
a
, iar
Rez (g,
1
a
) =
1
a
2
1
i) Daca [a[ < 1 atunci z
1
Int() si z
2
Ext(), deci I
2
=
1
2i
2i Rez (g, a) =
1
1a
2
.
ii) Daca [a[ > 1 atunci z
1
Ext() si z
2
Int(), deci I
2
=
1
2i
2i Rez (g,
1
a
) =
1
a
2
1
.
IV.
_
x
4x y = 36t
y
+ 2x y = 2e
t
, unde z(0) = 0, y(0) = 1. Aplicam transformarea Laplace si
obt inem
_
_
pX(p) 4X(p) Y (p) = 36
1
p
2
pY (p) 1 + 2X(p) Y (p) =
2
p
2
_
(p 4)X Y =
36
p
2
(p 1)Y + 2X = 1
2
p 1
=
p 3
p 1
.
Discriminantul sistemului liniar obt inut este =
p 4 1
2 p 1
= (p4)(p1) +2 = p
2
5p+
4 + 2 = p
2
5p + 6, iar minorii asociat i necunoscutelor sunt:
x
=
36
p
2
1
p3
p1
p 1
=
36(p 1)
2
+p
p
2
(p 1)
,
y
=
p 4
36
p
2
p 1
p3
p1
=
(p 3)(p 4)
p 1
+
72
p
2
,
deci
X(p) =

x
=
36p
2
+ 72p 36 +p
3
3p
2
p
2
(p 1)(p 2)(p 3)
=
p
3
39p
2
+ 72p 36
p
2
(p 1)(p 2)(p 3)
.
Realizam descompunerea n fract ii simple
X =
A
p
+
B
p
2
+
C
p 1
+
D
p 2
+
E
p 3
(13)
si folosind expresia (13) a lui X rezulta succesiv
_
_
p = 0 36 = 6B B = 6
p = 1 1 39 + 72 36 = 2C 2 = 2C C = 1
p = 2 8 39 4 + 72 2 36 = 4 (1) D 40 = 4D D = 10
p = 3 27 39 9 + 72 3 36 = 18E 144 = 18E E = 8
p = 1 40 72 36 = A+B
C
2
+
D
3
+
E
4

A = 148 + 6 +
1
2

10
3
2 =
895
6
,
deci, aplicand relat iei (13) transformarea Laplace inversa, rezulta
x(t) = A+B t +C e
t
+D e
2t
+E e
3t
=
895
6
+ 6t e
t
+ 10e
2t
+ 8e
3t
.
Inlocuind x n ecuat ie, rezulta y.

A TRAIAN LALESCU
I. a) xy
(x+z)y
+y = 0. Derivand ecuat ia rezulta xy
(x+1)y
= 0. Notand y
= z,
obt inem xz
= (x + 1)z
z
z
= 1 +
1
x
. Deci
ln[z[ = x + ln[x[ + lnC
1
, C
1
> 0 ln[z[ = ln[xe
x
C
1
[ z = C
1
xe
x
,
deci se obt ine ecuat ia diferent iala y
= xe
x
C
1
, C
1
R. Integrand rezulta y
= C
1
_
xe
x
dx +
C
2
= C
1
e
x
(x + 1) +C
2
si deci
y = C
1
e
x
(x + 2) +C
2
+C
3
, C
1
> 0, C
2
, C
3
R.
b) x
2
y
xy
+y = lnx, x > 0 este ecuat ie de tip Euler, deci facem schimbarea de variabila
y(x) = z(lnx); rezulta
x
2
_
z
(lnx)
1
x
2
z
(lnx)
1
x
2
_
xz
(lnx)
1
x
+z(lnz) = xz
(lnx) 2z
(lnx) +z(lnx) = lnx.

Notand lnx = t, obt inem z
(t) 2z
(t) + z(t) = t, ecuat ie diferent iala liniara cu coecient i

constant i de ordinul 2. Ecuat ia caracteristica asociata este: r
2
2r + 1 = 0 (r 1)
2
= 0,
deci r
1
= r
2
= 1 iar quasipolinoamele asociate sunt z
1
(t) = e
t
si z
2
(t) = te
t
. Cautam n
cele ce urmeaza o solut ie particulara de forma: z
0
(t) = C
1
(t)e
t
+ C
2
(t)te
t
.

Inlocuind, rezulta
sistemul liniar n necunoscutele C
1
(t) si C
2
(t):
_
C
1
(t)e
t
+C
2
(t)te
t
= 0
C
1
(t)e
t
+C
2
(t)te
t
(t + 1) = t
. Prin scadere
obt inem: C
2
(t)e
t
= t C
2
(t) = te
t
, deci
C
2
(t) =
_
te
t
dt = te
t
+
_
e
t
dt = te
t
e
t
= e
t
(t + 1).
Inlocuind n prima ecuat ie, rezulta C

1
(t)e
t
+t
2
= 0 C
1
(t) = t
2
e
t
, deci
C
1
(t) =
_
t
2
e
t
dt = t
2
e
t
_
2te
t
dt = t
2
e
t
_
2te
t
dt =
= t
2
e
t
+ 2te
t
2
_
e
t
dt = t
2
e
t
+ 2te
t
+ 2e
t
== e
t
(t
2
+ 2t + 2).
Deci z
0
(t) = t
2
+2t +2t
2
t = t +2. Solut ia generala este z(t) = k
1
e
t
+k
2
te
t
+t +2, k
1,2
R,
si deci y(x) = k
1
x +k
2
lnx x + lnx + 2, k
1,2
R.
II. Sistemul
_
_
_
x
= 2x + 2z
y
= 2x 2z
z
= 2x 2y
se rescrie n forma matriceala X
= AX, unde X =
_
_
x
y
z
_
_
si A =
_
_
2 0 2
2 0 2
2 2 0
_
_
. Aam valoriile proprii ale matricei A. Ecuat ia caracteristica asociata
este: det(A I
3
) =
2 0 2
2 2
2 2
= (2 )(8
2
) = 0 2, 2
2. Aam vectorii
proprii asociati ecarei valori proprii:
i) pentru
1
= 2, avem
_
_
0 0 2
2 2 2
2 2 2
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
2c = 0
a b c = 0

_
c = 0
a = b, b R
(a, b, c)
t
= b (1, 1, 0)
. .
v
1
t
.
ii) pentru
2
= 2
2, avem
_
_
2 2
2 0 2
2 2
2 2
2 2 2
2
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
(1
2)a +c = 0
a
2b c = 0
a b
2c = 0
_
a = (
2 + 1)b
c = b, b R,
Faza locala prolele mecanic si electric 15.12.2007 143
deci (a, b, c)
t
= b (
2 + 1, 1, 1)
. .
v
2
t
.
iii) pentru
3
= 2
2, avem
_
_
2 + 2
2 0 2
2 2
2 2
2 2 2
2
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
(1 +
2)a +c = 0
a +
2b c = 0
a b +
2c = 0
_
a = (1
2)b
c = b, b R,
deci (a, b, c)
t
= b (1
2, 1, 1)
. .
v
3
t
. Deci solut ia generala a sistemului diferent ial omogen dat este:
X = C
1
e
2t
_
_
1
1
0
_
_
+C
2
e
2
2t
_
_
2 + 1
1
1
_
_
+C
3
e
2
2t
_
_
2 1
1
1
_
_
, C
1
, C
2
, C
3
R.
III. Fie : R R, v(x, y) = (x
2
y
2
).
a) v armonica d.n.d. v = 0

2
v
x
2
+

2
v
y
2
= 0. Notam t(x, y) = x
2
y
2
si obt inem
4x
2
(t) + 2
(t) + 4y
2
(t) 2
(t) = 0
(t)(4x
2
+ 4y
2
) = 0
(t) = 0
(t) = C
1
(t) = C
1
t +C
2
, C
1,2
R
v(x, y) = C
1
(x
2
y
2
) +C
2
, C
1,2
R.
b) f(z) = u(x, y) +iv(x, y). Avem f
(z) =
v
y
+i
v
x
= 2yC
1
+i2C
1
x. Dar
y = 0 f
(x) = 2iC
1
x f(x) = 2iC
1
x
2
2
+C
2
= x
2
iC
1
+C
2
.
Inlocuind apoi x cu z, obt inem f(z) = z

2
iC
1
+C
2
, C
1,2
C.
c) Folosind teorema fundamentala Cauchy, obt inem
_
|z|=1
(z
2
iC
1
+C
2
) sinz
z
2
dz =
_
|z|=1
iC
1
sinz dz
. .
=0(T.fundam.Cauchy)
+
_
|z|=1
C
2
sinz
z
2
dz = C
2
_
|z|=1
sinz
z
2
dz.
Pentru g(z) =
sinz
z
2
, avem lim
z0
g(z) = lim
z0
sinz
z
1
z
= , deci z = 0 este pol de ordinul 1. Avem
sinz
z
2
=
z
z
3
3!
+
z
5
5!
...
z
2
=
z
z
2

z
3!
+
z
3
5!
+ . . . , deci C
1
= 1 si deci
_
|z|=1
sinz
z
2
dz = 1. Rezultatul este
0 +C
2
= C
2
.
A TRAIAN LALESCU
Faza locala, anul II, prolele mecanic si electric, 15.12.2007
I. Folosind transformarea Laplace, obt inem
p
3
Y (p) +
241
27
3p Y (p) + 2Y (p) = L[x
2
e
x
](p) = L[x
2
](p 1) =
2
(p 1)
3

(p
3
3p + 2) Y (p) =
2
(p 1)
3

241
27
,
deci Y (p) =
2
(p1)
5
(p+2)

241
27

1
(p1)
2
(p+2)
. Funct ia G
1
(p) =
2
(p1)
5
(p+2)
e
pt
are polii p
1
= 1
(pol de ordinul 5) si p
2
= 2 (pol de ordinul 1), deci
_
_
Rez (G
1
, 2) = lim
p2
2
(p 1)
2
e
pt
=
2
3
5
e
2t
Rez (G
1
, 1) =
1
4!
lim
p1
_
2e
pt
p + 2
_
(4)
=
1
12
e
t
_
t
4
3

4t
2
9
+
4t
2
9

8t
27
+
8
81
_
.
Funct ia G
2
(p) =
1
(p1)
2
(p+2)
e
pt
are polii p
1
= 1 (pol de ordinul 2) si p
2
= 2 (pol de ordinul
1), deci
_
_
Rez (G
2
, 2) = lim
p2
1
(p 1)
2
e
pt
=
e
2t
9
Rez (G
2
, 1) = lim
p1
(
e
pt
p + 2
)
= e
t
t
1
3
e
t
1
9
= e
t
(
t
3

1
9
),
deci
y(t) = Rez (G
1
, 2) + Rez (G
1
, 1)
241
27
[ Rez (G
2
, 2) + Rez (G
2
, 1)] =
=
25
243
e
2t
+e
t
_
t
4
36

t
3
27
+
t
2
27

972
12 27
t
956
81 12
_
.
Observat ie. Exercit iul se poate rezolva si folosind teoria de la ecuat iile diferent iale de ordinul 2,
cu coecient i constant i, neomogene.
II. Sistemul se rescrie Y
= AY, A =
_
_
4 2 2
5 7 5
6 6 4
_
_
; Y (0) =
_
_
1
0
1
_
_
. Rezolvam ecuat ia
caracteristica asociata matricii A; obt inem: det(A I
3
) = 0 (2 )
2
(3 ) = 0, deci
valorile proprii sunt
1
= 2 (m
1
= 2) si
2
= 3 (m
2
= 1). Pentru a aa subspat iile proprii
asociate valorilor proprii, rezolvam sistemele caracteristice:
pentru
1
= 2, avem
_
_
2 2 2
5 5 5
6 6 6
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
b = a + c (a, b, c) = a(1, 1, 0) +
c(0, 1, 1), a, c R si deci obt inem doi vectori proprii liniar independent i v
1
=
_
_
0
1
1
_
_
si v
2
=
_
_
1
1
0
_
_
;
pentru
2
= 3, avem
_
_
1 2 2
5 4 5
6 6 7
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
3a +c = 0
5a + 2b = 0
(a, b, c) =
a
2
(2, 5, 6), a R, deci obt inem un vector propriu liniar independent v
3
=
_
_
2
5
6
_
_
. Solut ia
Faza locala prolele mecanic si electric 15.12.2007 145
generala a sistemului este Y (x) = C
1
e
2x
_
_
0
1
1
_
_
+C
2
e
2x
_
_
1
1
0
_
_
+C
3
e
3x
_
_
2
5
6
_
_
, solut ie care se
rescrie
Y (x) = C
1
_
_
0
e
2x
e
2x
_
_
+C
2
_
_
e
2x
e
2x
0
_
_
+C
3
_
_
2e
3x
5e
3x
6e
3x
_
_
, C
1
, C
2
, C
3
R. (14)
Impunem condit ia init iala Y (0) =
_
_
1
0
1
_
_
si rezulta
_
_
_
C
2
+ 2C
3
= 1
C
1
+C
2
5C
3
= 0
C
1
6C
3
= 1
_
_
_
C
3
= 0
C
2
= 1
C
1
= 1
,
care, prin inlocuire n (14), conduc la solut ia Y (x) =
_
_
e
2x
0
e
2x
_
_
.
Observat ie. Sistemul se poate rezolva si folosind transformarea Laplace.
III. Notam v(x, y) = Im(f(z)) = ln(x
2
+ y
2
) + x 2y. Vericam armonicitatea funct iei v;
obt inem:
v
x
=
2x
x
2
+y
2
+ 1;
v
y
=
2y
x
2
+y
2
2;

2
v
x
2
=
2(y
2
x
2
)
(x
2
+y
2
)
2
;

2
v
y
2
=
2(x
2
y
2
)
(x
2
+y
2
)
2
;
rezulta v = 0 deci v armonica. Atunci
f
(z) =
v
y
+i
v
x
=
2y
x
2
+y
2
2 +i(
2x
x
2
+y
2
+ 1).
Pentru y = 0 avem f
(x) = i(
2
x
+1), deci f(x) = 2i ln(x) +ix+C, C R. Substituind x z,
rezulta f(z) = 2iln(z)+iz+C, C C. Determinam constanta C: f(1+i) = i3+2iln
2
2iln(1+i)+i1+C = i3+2iln
2. Dar ln(1+i) = ln
2+i(
4
+2k), k Z, deci obt inem
2i ln
2
4k+i1+C = i3+2i ln
2, de unde rezulta C = 2i2+

2
+4k, k Z,
si deci f(z) = 2i(lnz 1) +iz

2
+ 4k, k Z.
IV. I =
_
2
0
dx
4 sin
2
x
. Notand e
ix
= z, se observa ca
I =
_
|z|=1
dz
iz
4 (
z
2
1
2iz
)
2
=
_
|z|=1
dx
iz
(2
z
2
1
2iz
)(2 +
z
2
1
2iz
)
=
=
_
|z|=1
4iz
(z
2
+ 4iz + 1)(z
2
+ 4iz 1)
dz.
Cautam singularitat ile funct iei g(z) =
4iz
(z
2
+4iz+1)(z
2
+4iz1)
. Avem z
2
+ 4iz + 1 = 0 z
_
i(2
3)
_
, iar z
2
+ 4iz 1 = 0 z
_
i(
3 2)
_
. Se observa ca [z
1
[ = 2
3 < 1;
[z
2
[ = 2 +
3 > 1; [z
3
[ = 2
3 < 1; [z
4
[ = 2 +
3 > 1; deci z
1
si z
3
sunt poli de ordinul 1 n
interiorul domeniului [z[ = 1. Reziduurile funct iei g n cei doi poli sunt:
_
_
Rez (g, z
1
) = lim
zz
1
4iz(z z
1
)
(z z
1
)(z z
2
)(z
2
+ 4iz 1)
=
4iz
1
(z
2
z
1
)(z
2
1
+ 4iz
1
1)
=
1
4i
3
Rez (g, z
3
) = lim
zz
3
4iz(z z
3
)
(z
2
+ 4iz + 1)(z z
3
)(z z
4
)
=
4iz
3
(z
2
3
+ 4iz
3
+ 1)(z
3
z
4
)
=
1
4i
3
,
deci
I = 2i( Rez (g, z
1
) + Rez (g, z
2
)) = 2i
_
1
4i
3
+
1
4i
3
_
=
= 2i
2
4i
3
=

3
=

3
3
.
V. J =
_
|z|=R
z
2
e
1
z1
dz, R > 0, R ,= 1. Fie g(z) = z
2
e
1
z1
. Se observa ca z = 1 este
punct singular esent ial pentru g. Atunci Rez (g, 1) = c
1
= coecientul lui
1
z1
din dezvoltarea
n serie Laurent a funct iei g n jurul lui z = 1. Folosind dezvoltarea
e
1
z1
= 1 +
1
1!(z 1)
+
1
2!(z 1)
2
+ +
1
n!(z 1)
n
+ ,
obt inem
z
2
e
1
z1
= [(z 1 + 1)
2
]e
1
z1
= [(z 1)
2
+ 2(z 1) + 1]e
1
z1
=
= [(z 1)
2
+ 2(z 1) + 1]
_
1 +
1
1!(z 1)
+
1
2!(z 1)
2
+
1
3!(z 1)
3
+ +
1
n!(z 1)
n
+
_
,
deci c
1
=
1
3!
+
2
2!
+
1
1!
=
1
6
+ 2 =
13
6
.
Figura 6.
Distingem doua cazuri (vezi gura): i) Daca R (0, 1), atunci J = 0 (teorema fundamentala
a lui Cauchy); ii) Daca R > 1, atunci J = 2i Rez (g, 1) = 2i
13
6
=
13i
3
.
A TRAIAN LALESCU
I. a) si b) coincid cu subiectul IV punctul a) de la prolul electric.
II. a) Funct ia f se rescrie:
f(z) = (z 1)
3
e
1
z1
= (z 1)
3
_
1 +
1
1!(z 1)
+
1
2!(z 1)
2
+ +
1
n!(z 1)
n
+
_
.
Atunci Rez (f, 1) =
1
4!
=
1
24
.
b) sinz = i
e
iz
e
iz
2i
= i e
iz
e
iz
= 2. Notam e
iz
= a a
1
a
= 2 a
2
+2a1 = 0
si obt inem = 4 + 4 = 8 a
1
=
2+2
2
2
=
2 1, a
2
=
2 1; atunci
e
iz
= a
1
=
2 1 iz = ln(
2 1) = ln(
2 1) +i 2k, k Z,
deci z = i ln(
2 1) + 2k, k Z. Analog se trateaza cazul e

iz
= a
2
.
III. Efectuam schimbarea de variabila e
ix
= z; rezulta
I
n
=
_
|z|=1
(1 a
2
)z
n
1 2a
z
2
+1
2z
+a
2
dz
iz
=
1 a
2
i
_
|z|=1
z
n
az
2
+z(a
2
+ 1) a
dz.
Fie g(z) =
z
n
az
2
+z(a
2
+1)a
. Daca a = 0, atunci g(z) =
z
n
z
= z
n1
si distingem cazurile:
pentru n 1 I
n
= 0;
pentru n = 0 g(z) =
1
z
Rez (g, 0) = 1 I
0
=
1
i
2i 1 = 2.
Daca a ,= 0, atunci az
2
+ z(a
2
+ 1) a = 0, deci z
1
=
1
a
si z
2
= a sunt poli de ordinul 1.
Distingem cazurile:
daca [a[ < 1, atunci z
2
Int([z[ = 1) I
n
=
1a
2
i
2i Rez (g, a); dar
Rez (g, a) = lim
za
(z a)
z
n
a(z a)(z
1
a
)
=
a
n
1 a
2
I
n
=
1 a
2
i
2i
a
n
1 a
2
= 2a
n
;
daca [a[ > 1, atunci z
1
Int([z[ = 1) I
n
=
1a
2
i
2i Rez (g; 1/a); dar
Rez
_
g,
1
a
_
= lim
z
1
a
_
z
1
a
_
z
n
a (z a)
_
z
1
a
_ =
1
a
n
a
_
1
a
a
_ =
1
a
n
(a
2
1)
,
si rezulta I
n
=
_
1 a
2
_
2
1
a
n
(a
2
1)
=
2
a
n
;
cazul [a[ = 1 este exclus din ipoteza.
IV. Avem sistemul diferent ial
_
x
+y = t
x +y
= 1
. Aplicam transformarea Laplace sistemului si
notam L[x(t)](p) = X(p), L[y(t)](p) = Y (p). Obt inem
_
_
pX(p) 1 +Y (p) =
1
p
2
X(p) +pY (p) + 1 =
1
p
_
pX(p) +Y (p) =
p
2
+ 1
p
2
X(p) +pY (p) =
1 p
p
.
Reducem Y (p) si rezulta
(p
2
1)X(p) =
p
2
+ 1
p

1 p
p
(p
2
1)X(p) = p + 1 X(p) =
p + 1
p
2
1
=
1
p 1
x(t) = e
t
.
Folosind prima ecuat ie a sistemului, deducem e
t
+y = t y = t e
t
, deci solut ia este x(t) = e
t
,
y(t) = t e
t
.
Metoda 2. Sistemul se rescrie
_
x
_
. .
X
=
_
0 1
1 0
_
. .
A
_
x
y
_
. .
X
+
_
t
1
_
. .
b
.
Solut ia generala a sistemului omogen asociat X
0
= AX
0
este X
0
(t) = e
At
k, k R
2
. Pentru
A obt inem valorile proprii 1 si o baza diagonalizatoare
_
v
1
= (1, 1)
t
, v
2
= (1, 1)
t
_
R
2
.
Deoarece C
1
AC = D, unde C = [v
1
, v
2
] =
_
1 1
1 1
_
, D =
_
1 0
0 1
_
, rezulta A = CDC
1
At = C (Dt) C
1
, deci
X
0
= e
At
= Ce
Dt
C
1
=
_
1 1
1 1
__
e
t
0
0 e
t
_
1
2
_
1 1
1 1
_
=
=
1
2
_
e
t
+e
t
e
t
+e
t
e
t
+e
t
e
t
+e
t
_
=
_
ch t sh t
sh t ch t
_
.
Pentru k =
_
k
1
k
2
_
R
2
, obt inem X
0
= k
1
_
ch t
sh t
_
+ k
2
_
sh t
ch t
_
. Acelasi rezultat se
obt ine si sub forma combinarilor liniare. X
0
= e
1
t
v
1
+ e
2
t
v
2
= e
t
_
1
1
_
+ e
t
_
1
1
_
,
de unde rezulta, pentru =
k
1
k
2
2
, =
k
1
+k
2
2
rezultatul de sus.
Pentru a aa solut ia sistemului neomogen dat, aplicam metoda variat iei constantelor.

Inlocuind
n sistem X
P
(t) = e
At
k(t), obt inem
e
At
k
(t) = b(t) k
(t) = e
At
b(t) =
_
e
At
_
1
b(t) =
_
ch t sh t
sh t ch t
__
t
1
_
=
_
t ch t + sh t
t sh t + ch t
_
,
deci
k(t) =
_
t sh t
t ch t
_
X
P
(t) = e
At
k(t) =
_
ch t sh t
sh t ch t
__
t sh t
t ch t
_
=
_
0
t
_
.
Rezulta solut ia generala a sistemului,
X(t) = X
0
(t) +X
P
(t) = k
1
_
ch t
sh t
_
+k
2
_
sh t
ch t
_
+
_
0
t
_
,
deci X(t) =
_
x(t) = k
1
ch t k
2
sh t
y(t) = k
1
ch t +k
2
sh t +t
. Folosind condit iile init iale,
_
x(0) = 1
y(0) = 1
,
obt inem
_
k
1
= 1
k
2
= 1

_
x(t) = ch t + sh t = e
t
y(t) = sh t ch t +t = t e
t
.
Metoda 3. Eliminam y din sistem. Derivam prima ecuat ie si scadem din ecuat ia rezultata
ecuat ia a doua. Obt inem x
x = 0. Ecuat ia caracteristica asociata r

2
+ 1 = 0 are radacinile
1 cu quasipolinoamele asociate e
t
, deci solut ia acestei ecuat ii este x(t) = ae
t
+ be
t
.
Inlocuind n a doua ecuat ie a sistemului, rezulta y
(t) = 1 (ae
t
+be
t
) y(t) = t ae
t
+be
t
.
Condit iile init iale x(0) = 1, y(0) = 1 conduc la sistemul liniar
_
a +b = 1
a +b = 1

_
a = 1
b = 0

_
x(t) = e
t
y(t) = t e
t
.
A TRAIAN LALESCU
I. Valorile proprii ale matricii A se obt in rezolvand ecuat ia caracteristica
det (AI) = 0 ( + 3)
2
= 0 3, 0 .
Atunci solut ia sistemului este de forma:
Y = (m+nt)e
1
t
_
_
a
b
c
_
_
+e
2
t
_
_
d
r
s
_
_
= (m+nt)e
3t
_
_
a
b
c
_
_
+
_
_
d
r
s
_
_
.
Punand condit ia Y
= AY , rezulta n = 0, c = ab, r = s = d, deci fara a reduce generalitatea,

pentru a = 1 obt inem
Y = e
3t
_
_
a
b
a b
_
_
+
_
_
d
d
d
_
_
=
_
_
ae
3t
+d
be
3t
+d
(a b) e
3t
+d
_
_
. (15)
Impunand condit ia init iala y(0) = (0, 1, 1)
t
, rezulta
_
_
a +d = 0
b +d = 1
a b +d = 1
_
a = 0
b = 1
d = 0
Y = e
3t
_
_
0
1
1
_
_
=
_
_
0
e
3t
e
3t
_
_
.
Metoda 2. Ca la metoda anterioara, aam (A) = 0, 3. Pentru
1
= 0 (
1
= 2), obt inem
sistemul caracteristic
_
_
2 1 1
1 2 1
1 1 2
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
2a +b +c = 0
a 2b +c = 0
a +b 2c = 0
a = b = c
_
_
a
b
c
_
_
= c
_
_
1
1
1
_
_
, c R,
deci alegem v
1
= (1, 1, 1)
t
. Pentru
2
= 3 (
2
= 1), obt inem sistemul caracteristic
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
a+b+c = 0
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
a
b
a b
_
_
= a
_
_
1
0
1
_
_
+b
_
_
0
1
1
_
_
, a, b R,
deci alegem v
2
si v
3
liniar independent i, spre exemplu v
2
= (1, 0, 1)
t
, v
3
= (0, 1, 1)
t
. Atunci
Y = ce
0t
_
_
1
1
1
_
_
+ae
3t
_
_
1
0
1
_
_
+be
3t
_
_
0
1
1
_
_
, c, a, b R.
In continuare se procedeaza ca n metoda anterioara.

Metoda 3. Notand Y (t) = (x(t), y(t), z(t))
t
, sistemul se rescrie
_
_
x
= 2x +y +z
y
= x 2y +z
z
= x +y 2z
x
+y
+z
= 0 x +y +z = k
_
_
x
= 3x +k
y
= 3y +k
z
= 3z +k.
Rezolvam ecuat ia diferent iala liniara x
= 3x+k. Solut ia ecuat iei omogene asociate x
= 3x
este x = ae
3t
, iar o solut ie particulara x
P
= a(t)e
3t
va satisface ecuat ia neomogena doar daca
a
(t)e
3t
= k a
(t) = ke
3t
(t) =
ke
3t
3
+m. Alegem m = 0, deci x
P
=
k
3
si deci x = ae
3t
+
k
3
.
Analog y = be
3t
+
k
3
, z = ce
3t
+
k
3
.
Inlocuind n prima ecuat ie, rezulta a +b +c = 0, si deci notand d =

k
3
, avem
Y (t) = (ae
3t
+d, be
3t
+d, (a b)e
3t
+d),
deci solut ia (15). Rezolvarea continua ca n metoda 1.
II. b) Rezolvam prin reducere la absurd. Presupunem ca exista o solut ie a ecuat iei date,
care admite un maxim interior pozitiv. Atunci x
0
(a, b), astfel ncat y(x
0
) > 0; y
(x
0
) = 0;
y
(x
0
) < 0, deci pentru x = x
0
avem
r(x
0
, y
(x
0
))y
(x
0
) +p(x
0
, y
(x
0
)) y
(x
0
) = q(x
0
, y
(x
0
))y(x
0
),
si deci r(x
0
, 0) y
(x
0
) = q(x
0
, 0) y(x
0
), deci
r(x
0
, 0)
q(x
0
, 0)
=
y(x
0
)
y
(x
0
)
< 0. (16)
Pe de alta parte, din ipoteza, q(x
0
, 0) > 0; r(x
0
, 0) 0, deci
r(x
0
, 0)
q(x
0
, 0)
0. (17)
Din (16) si (17) rezulta contradict ia. Analog se trateaza cazul minimului interior negativ.
III. Restrangand patratele, ecuat ia cercului se rescrie : x
2
+y
2
+2x = 0 : (x+1)
2
+y
2
=
1. Fie g(z) = z
2
e
2z
z+1
. Rezulta ca z = 1 este punct singular esent ial si z = 1 se aan interiorul
drumului , deci
_
g(z)dz = 2i Rez (g, 1). Dar

g(z) = z
2
e
2z
z+1
= (z + 1 1)
2
e
2(z+11)
z+1
= [(z + 1)
2
2(z + 1) + 1]e
2
e
2
z+1
=
= e
2
[(z + 1)
2
2(z + 1) + 1]
_
1 +
2
1!(z + 1)
+
(2)
2
2!(z + 1)
2
+
(2)
3
3!(z + 1)
3
+
_
,
deci Rez (g, 1) = e
2
_
8
3!

8
2!

2
1!
_
= e
2
22
3
. Rezulta
_
g(z)dz =
44ie
2
3
.
IV. a) Notam X = Ref = (t), t =
x
2
+y
2
x
. Pentru a putea obt ine f olomorfa cu Ref = X
dat, impunem condit ia de armonicitate: x =

2
x
x
2
+

2
y
y
2
= 0. Avem
x
x
=
(t)
x
2
y
2
x
2
;
x
y
=
(t)
2y
x
;
2
x
x
2
=
(t)
_
x
2
y
2
x
2
_
2
+
(t)
2y
2
x
3
;

2
x
y
2
=
(t)
4y
2
x
2
+
(t)
2
x
.
Deci
x = 0
(t)
(x
2
+y
2
)
2
x
4
+
(t)
2
x

x
2
+y
2
x
2
= 0
t
(t) +
(t) 2 = 0

(t)
(t)
=
2
t
,
ln(
(t)) = 2 lnt + lnC

1

ln
= ln
_
C
1
t
2
_
(t) =
C
1
t
2
(t) =
C
1
t
+C
2
.
Rezulta X =
C
1
x
x
2
+y
2
+ C
2
. Avem f
(z) =
X
x
i
X
y
= C
1
x
2
y
2
(x
2
+y
2
)
2
i
2xy
(x
2
+y
2
)
2
C
1
. Pentru
y = 0, rezulta
f
(x) = C
1
1
x
2
f(x) =
C
1
x
+C
3
f(z) =
C
1
z
+C
3
; C
1
R, C
3
C.
b) Fie g(z) =
_
C
1
z
+C
3
_
3
sinz =
_
C
3
1
z
3
+ 3
C
2
1
z
2
C
3
3
C
1
z
C
2
3
+C
3
3
_
sinz. Deci z = 0 este
punct singular esent ial pentru g si rezulta
g(z) =
_
C
3
1
z
3
+ 3
C
2
1
z
2
C
3
3
C
1
z
C
2
3
+C
3
3
__
z
z
3
3!
+
z
5
5!

_
Rez (g, 0) = 3C
2
1
C
3
,
si deci
_
|z|=R
g(z)dz = 6iC
2
1
C
3
.
V. Efectuam schimbarea de variabila e
ix
= z si obt inem
I =
_
|z|=1
1
_
3 +
z
2
+1
2z
_
2

dz
iz
=
4
i
_
|z|=1
z
(z
2
+ 6z + 1)
2
dz.
Fie g(z) =
z
(z
2
+6z+1)
2
. Atunci z
1
= 3 + 2
2 si z
2
= 3 2
2 sunt poli de ordinul 2 pentru g,

dar doar z
1
se aa n interiorul drumului [z[ = 1. Avem
Rez (g, z
1
) = lim
zz
1
_
(z z
1
)
2
z
2
(z z
1
)
2
(z z
2
)
2
_
=
z
1
z
2
(z
1
z
2
)
3
=
3
64
2
,
deci I =
4
i
2i
3
64
2
=
3
8
2
.
A TRAIAN LALESCU
I. 1) Impunem condit ia ca v(x, y) sa e armonica
v
x
=
(t)
t
x
=
(t) 2
x
y
,
v
y
=
(t)
t
y
=
(t)
y
2
x
2
y
2
;
2
v
x
2
=
(t) 4
_
x
y
_
2
+
(t) 2
1
y
,

2
v
y
2
=
(t)
_
y
2
x
2
_
2
y
4
+
(t)
2x
2
y
3
,
unde t =
x
2
+y
2
y
. Atunci
v = 0
(t)
(x
2
+y
2
)
2
y
4
+ 2
_
x
2
+y
2
_
y
3

(t) = 0
x
2
+y
2
y

(t) + 2
(t) = 0
t
(t) + 2
(t) = 0

(t)
(t)
=
2
t
,
deci ln(
(t)) = 2 ln(t) + lnC

1
ln(
(t)) = ln
_
C
1
t
2
_

(t) =
C
1
t
2
, si deci (t) =
C
1
t
+ C
2
.
Daca (t) ,=
C
1
t
+ C
2
, C
1
, C
2
R, atunci v(x, y) nu este armonica, deci nu se poate construi
f. Daca (t) =
C
1
t
+C
2
, atunci
v(x, y) =
C
1
y
x
2
+y
2
+C
2
f
(z) =
v
y
+i
v
x
= C
1
y
2
x
2
(x
2
+y
2
)
2
+i C
1
2xy
(x
2
+y
2
)
2
;
Pentru y = 0, avem f
(x) =
C
1
x
2
f(x) =
C
1
x
+C
3
; nlocuind x cu z, obt inem f(z) =
C
1
z
+C
3
.
b) Pentru a calcula integrala I =
_
e
1/z
(1 z)
2
dz, unde : [z[ = r, r > 0, r ,= 1 (vezi Figura
3); notam f(z) =
e
1/z
(1z)
2
. Se observa ca f are doua puncte singulare: z = 0 (punct esent ial) si
z = 1 (pol de ordin 2). Avem Rez (f, 0) = c
1
din dezvoltarea n serie Laurent a lui f n jurul
lui 0. Avem f(z) = e
1/z
1
(1z)
2
= e
1/z
_
1
1z
_
, deci
f(z) =
_
1 +
1
z 1!
+
1
z
2
2!
+ +
1
z
n
n!
+
_
_
1 + 2z + 3z
2
+ +nz
n1
+
_
pentru [z[ < 1; atunci rezulta
c
1
=
1
1!
+
2
2!
+
3
3!
+ +
n
n!
+ = 1 +
1
1!
+
1
2!
+ +
1
n!
+ = e,
deci Rez (f, 0) = e. Pe de alta parte,
Rez (f, 1) = lim
z1
_
(z 1)
2
e
1/z
(1 z)
2
_
= lim
z1
e
1/z
_
1
z
2
_
= e.
Pentru raza cercului , apare discut ia:
a) daca r < 1 I = 2i Rez (f, 0) = 2ie;
b) daca r > 1 I = 2i ( Rez (f, 0) + Rez (f, 1)) = 0.
III. Avem r [0, 1); f() =
1r
2
2(12r cos +r
2
)
. Ca sa determinam coecient ii a
n
si b
n
ai seriei
trigonometrice Fourier, calculam
a
n
+ib
n
=
1
f()e
in
d =
1
2
_

1 r
2
1 2r cos +r
2
e
in
d =
1 r
2
2
_

e
in
1 2r cos +r
2
d.
Efectuam schimbarea de variabila e
i
= z, (deci cos =
z
2
+1
2z
si d =
dz
iz
) si obt inem
a
n
+ib
n
=
1 r
2
2
_
|z|=1
z
n
1 2r
z
2
+1
2z
+r
2
dz
iz
=
1 r
2
2i
_
|z|=1
z
n
z r(z
2
+ 1) +r
2
z
dz.
Fie g(z) =
z
n
rz+z(1+r
2
)r
. Punctele singulare ale funct iei g sunt z
1
= r si z
2
=
1
r
, dar cum
r [0, 1), rezulta ca z
1
Int (), iar z
2
Ext (); z
1
este pol de ordinul unu, deci
Rez (g, r) = lim
zr
(z r)
z
n
r (z r)
_
z
1
r
_ =
r
n
r
_
r
1
r
_ =
r
n
1 r
2
.
Atunci a
n
+ ib
n
= 2i
1r
2
2i

r
n
1r
2
= r
n
, de unde a
n
= r
n
si b
n
= 0. Pentru n = 0, rezulta
a
0
= 1, de unde obt inem dezvoltarea n serie trigonometrica Fourier a funct iei f, f() =
1
2
+
n=1
r
n
cos (n).
III. a) Folosim denit ia transformatei Fourier

f() =
_
+
f(x) e
ix
dx de unde rezulta
f
c
() =
_

0
f(x) cos (x) dx. Pentru f(x) =
1
(x
2
+4)
2
, avem
f
c
() =
_

0
1
(x
2
+ 4)
2
cos(x)dx =
1
2
_
+
1
(x
2
+ 4)
2
cos(x)dx,
unde s-a folosit paritatea integrandului. Notam

f
c
() = I
1
, si construim integrala denita
improprie I
2
=
1
2
_
+
1
(x
2
+ 4)
2
sin(x)dx. Atunci I
1
+ iI
2
=
1
2
_
+
1
(x
2
+ 4)
2
e
ix
dx. Fie
:
R
[R, R]; R > 2 (vezi Figura 3). Fie g(z) =
1
(z
2
+4)
2
e
iz
. Atunci, din teorema reziduurilor,
obt inem
_
g(z)dz = 2i Rez (g, 2i). Dar

_
g(z)dz =
_
R
g(z)dz +
_
R
R
g(x)dx = 2i Rez (g, 2i). (18)
Din lema lui Jordan, avem lim
R
_
R
g(z)dz = 0, deci relat ia (18) conduce pentru R la
egalitatea
_
+
g(x)dx = 2i Rez (g, 2i). Dar z = 2i este pol de ordin doi, deci
Rez (g, 2i) = lim
z2i
_
(z 2i)
2
e
iz
(z 2i)
2
(z + 2i)
2
_
= lim
z2i
e
iz
(iz 2 2)
(z + 2i)
3
= e
2
2 + 1
32i
.
Atunci I
1
+iI
2
=
1
2
2i e
2
2+1
32i
=
(2+1)
32e
2
, de unde rezulta

f
c
() = I
1
=
(2+1)
32e
2
.
b) Calculam
g
s
() =
_

0
x
(x
2
+ 4)
2
sin(x)dx =
1
2
_
+
xsin(x)
(x
2
+ 4)
2
dx.
Notam J
2
=
_
+
xsin(x)
(x
2
+ 4)
2
dx si construim J
1
=
_
+
xcos(x)
(x
2
+ 4)
2
dx. Calculam J
1
+ iJ
2
=
_
+
x
(x
2
+ 4)
2
e
ix
dx. Fie h(z) =
z
(z
2
+4)
2
e
iz
. Printr-o construct ie analoaga punctului a),
obt inem J
1
+iJ
2
= 2i Rez (h, 2i). Cum z = 2i este pol de ordinul doi pentru h(z), avem
Rez (h, 2i) = lim
z2i
_
(z 2i)
2
ze
iz
(z + 2i)
2
(z 2i)
2
_
= lim
z2i
e
iz
_
z
2
i z 2z + 2i
_
(z + 2i)
3
=
e
2
8
.
Rezulta J
1
+iJ
2
= 2i
e
2
8
=
i
4e
2
, de unde J
2
=

4e
2
si deci g
s
() =
1
2

4e
2
=

8e
2
.
IV. Aplicam transformarea Laplace ecuat iei integrale. Notand L[] = L[(t)](p), avem
L[(t)] (p) L
__
t
0
e
tu
(t u) (u) du
_
(p) = L[cos t] (p) L[] L
_
e
t
t (t)
=
p
p
2
+ 1

L[] L
_
e
t
t
L[] =
p
p
2
+ 1
L[]
1
(p 1)
2
L[] =
p
p
2
+ 1

p
2
2p
(p 1)
2
L[] =
p
p
2
+ 1
L[] =
(p 1)
2
(p 2) (p
2
+ 1)
=
A
p 2
+
Bp +C
p
2
+ 1
.
Obt inem A =
1
5
, B =
4
5
, C =
2
5
.

Inlocuind A, B, C n descompunerea lui L[] n fract ii simple,
rezulta
L[] =
1
5

1
p 2
+
4
5

p
p
2
+ 1

2
5

1
p
2
+ 1
=
1
5
L[e
2t
] +
4
5
L[cos t]
2
5
L[sint].
Deci (t) =
1
5
e
2t
+
4
5
cos t
2
5
sint.
A TRAIAN LALESCU
I. I =
_

0
1
(x
2
+ 1)
2004
dx. Cumf(x) =
1
(x
2
+1)
2004
este funct ie para, rezulta I =
1
2
_
+
1
(x
2
+ 1)
2004
dx.
Fie g(z) =
1
(z
2
+1)
2004
si =
R
[R, R], R > 1 (vezi Figura 3). Din teorema reziduurilor, avem
_
g(z)dz = 2i Rez (g, i). Dar

_
g(z)dz =
_
R
g(z)dz +
_
R
R
g(x)dx = 2i Rez (g, i). Pentru
R , deoarece lim
R
_
R
_
+

Dar z = i este pol de ordin 2004 pentru g(z), deci
Rez (g, i) = lim
zi
1
2003!
_
(z i)
2004
1
(z i)
2004
(z +i)
2004
_
(2003)
=
=
1
2003!
lim
zi
_
2004
(z +i)
2005
_
(2002)
=
1
2003!
lim
zi
_
(2004)(2005)
(z +i)
2006
_
(2001)
=
= =
1
2003!
lim
zi
(1)
2003
2004 2005 4006
(z +i)
4007
=
=
(4006)!
(2003!)
2

1
2
4007
i
4007
=
(4006)!
(2003!)
2

1
2
4007
i
.
Rezulta I =
1
2
2i
(4006)!
(2003!)
2

1
2
4007
i
=
(4006)!
2
4007
(2003!)
2
.
II. Calcuam v, pentru funct ia v(x, y) = e
x
siny
y
x
2
+y
2
.
v
x
= e
x
siny +
y 2x
(x
2
+y
2
)
2
,
v
y
= e
x
cos y
x
2
+y
2
2y
2
(x
2
+y
2
)
2
= e
x
cos y +
y
2
x
2
(x
2
+y
2
)
2
;
2
v
x
2
= e
x
siny +
2y(x
2
+y
2
)
2
2xy 2(x
2
+y
2
) 2x
(x
2
+y
2
)
4
= e
x
siny +
2y
3
6x
2
y
(x
2
+y
2
)
3
;
2
v
y
2
= e
x
siny +
2y(x
2
+y
2
)
2
(y
2
x
2
) 2(x
2
+y
2
) 2y
(x
2
+y
2
)
4
= e
x
siny +
6x
2
y 2y
3
(x
2
+y
2
)
3
.
Deci v = 0 v este armonica. Obt inem succesiv
f
(z) =
v
y
+i
v
x
= e
x
cos y +
y
2
x
2
(x
2
+y
2
)
+i
_
e
x
siny +
2xy
(x
2
+y
2
)
2
_
;
y = 0 f
(x) = e
x
1
x
2
f(x) = e
x
+
1
x
+C, C R;
x z f(z) = e
z
+
1
z
+C, C C.
Impunem condit ia f(1) = e e + 1 + C = e C = 1; funct ia olomorfa cautata este
f(z) = e
z
+
1
z
1.
III. Determinam coecient ii seriei trigonometrice Fourier pentru f() =
a sin
a
2
2a cos +1
, [a[ < 1;
calculam
a
n
+ib
n
=
1
f() e
in
d =
1
a sin
a
2
2a cos + 1
e
in
d.
Schimbarea de variabila e
i
= z conduce la relat iile sin =
z
2
1
2iz
; cos =
z
2
+1
2z
; e
in
= z
n
;
d =
dz
iz
; deci obt inem
a
n
+ib
n
=
1
_
|z|=1
a
z
2
1
2iz
a
2
2a
z
2
+1
2z
+ 1
z
n
dz
iz
=
a
2
_
|z|=1
_
z
2
1
_
z
n
z (az
2
+za
2
+z a)
dz.
Fie g(z) =
(z
2
1)z
n1
az
2
za
2
+za
. Distingem, n funct ie de valorile parametrului n N, urmatoarele
cazuri:
Cazul 1. Pentru n 1 funct ia g are doua puncte singulare z
1
= a; z
2
=
1
a
care sunt poli de
ordinul ntai, dar cum [a[ < 1, rezulta
_
|z|=1
g(z)dz = 2i Rez (g, a). Dar
Rez (g, a) = lim
za
(z a)
(z
2
1)z
n1
a(z a)
_
z
1
a
_ =
_
a
2
1
_
a
n1
a
_
a
1
a
_ = a
n1
,
de unde a
n
+ib
n
=
a
2
2i (a
n1
) = i a
n
, si deci a
n
= 0; b
n
= a
n
, n 1.
Cazul 2. n = 0 g(z) =
z
2
1
z(az
2
+za
2
+za)
are trei puncte singulare: z
1
= 0; z
2
= a; z
3
=
1
a
si avem
_
|z|=1
g(z)dz = 2i( Rez (g, 0) + Rez (g, a)). Calculam cele doua reziduuri
_
_
Rez (g, 0) = lim
z0
z
2
1
az
2
+za
2
+z a
=
1
a
Rez (g, a) = lim
za
(z a)
z
2
1
z (a) (z a)
_
z
1
a
_ =
a
2
1
a
2
_
a
1
a
_ =
1
a
,
de unde
_
|z|=1
g(z)dz = 0 a
0
= 0. Dezvoltarea n serie trigonometrica Fourier este deci
f() =
n1
a
n
sin(n).
IV. Vom folosi denit iile

f
c
() =
_

0
f(x) cos(x)dx si

f
s
() =
_

0
f(x) sin(x)dx.
Notam
I
1
=

f
c
() =
_

0
e
at
cos (t) dt, I
2
=

f
s
() =
_

0
e
at
sin(t) dt.
Atunci
I
1
+iI
2
=
_

0
e
at
e
it
dt =
_

0
e
t(a+i)
dt =
e
t(a+i)
a +i
0
= 0
1
a +i
=
1
a i
=
a +i
a
2
+
2
,
de unde I
1
=
a
a
2
+
2
si I
2
=

a
2
+x
2
.
V. Notam L[x] (p) = X(p) si L[y](p) = Y (p). Aplicand transformarea Laplace sistemului,
acesta devine:
_
_
p
2
X(p) 2 + 2pX(p) +X(p) +p
2
Y (p) p + 2 +pY (p) p =
1
p
2pX(p) + 2X(p) +p
2
Y (p) p + 2 + 2pY (p) 2 =
2
p
2
_
(p + 1)
2
X(p) + (p
2
+p)Y (p) =
2p
2
+ 1
p
2(p + 1) X(p) + (p
2
+ 2p)Y (p) =
p
3
+ 2
p
2
_
(p + 1)X(p) +pY (p) =
2p
2
+ 1
p(p + 1)
2(p + 1)X(p) +
_
p
2
+ 2p
_
Y (p) =
p
3
+ 2
p
2
(19)
Reducem X(p) si obt inem
p
2
Y (p) =
p
3
+ 2
p
2

4p
2
+ 2
p(p + 1)
Y (p) =
1
p
+
2
p
4

4p
2
+ 2
p
3
(p + 1)
.
Funct ia G(p) =
4p
2
+2
p
3
(p+1)
e
pt
, are polii p = 0 (pol de ordin 3) si p = 1 (pol de ordinul 1), si avem
_
_
Rez (G, 1) = lim
p1
4p
2
+ 2
p
3
e
pt
= 6e
t
Rez (G, 0) = lim
p0
1
2!
_
4p
2
+ 2
p + 1
e
pt
_
= 6 2t +t
2
,
deci y(t) = 1 +
t
3
3
+ 6e
t
6 + 2t + t
2
=
1
3
t
3
+ t
2
+ 2t 5 + 6e
t
. Revenim la sistemul (19) si
reducem Y (p); obt inem
p(p + 1)X(p) =
_
2p
2
+ 1
_
(p + 2)
p(p + 1)

p
3
+ 2
p
2
=
2p
3
+ 4p
2
+p + 2
p(p + 1)

p
3
+ 2
p
2
=
p
4
+ 3p
3
+p
2
2
p
2
(p + 1)
,
de unde rezulta
X(p) =
p
4
+ 3p
3
+p
2
2
p
3
(p + 1)
2
=
p
2
(p + 1)
2
+p
3
2
p
3
(p + 1)
2
=
1
p
+
1
(p + 1)
2

2
p
3
(p + 1)
2
.
Funct ia G(p) =
2e
pt
p
3
(p+1)
2
are polii p = 0 (pol de ordinul trei) si p = 1 (pol de ordinul doi);
obt inem
Rez (G, 0) = lim
p0
_
e
pt
(p + 1)
2
_
= lim
p0
_
te
pt
(p + 1)
2
e
pt
2(p + 1)
(p + 1)
4
_
= lim
p0
_
e
pt
(tp +t 2)
(p + 1)
3
_
=
= lim
p0
[te
pt
(tp +t 2) +e
pt
t] (p + 1)
3
e
pt
3 (tp +t 2) (p + 1)
2
(p + 1)
6
=
= t (t 2) +t 3 (t 2) = t
2
4t + 6.
Rez (G, 1) = 2 lim
p1
_
e
pt
p
3
_
= 2 lim
p1
te
pt
p
3
e
pt
3p
2
p
6
= 2
te
t
(1) 3e
t
1
.
In concluzie, obt inem solut ia x(t) = 1+te

t
t
2
+4t 6+2e
t
(t + 3) = e
t
(3t + 6)t
2
+4t 5.
A TRAIAN LALESCU
I. a) Acelasi subiect cu faza interunversitara, prol electric (19.05.2007); u(x, y) = (
y
x
).
Raspuns: f(z) = iC
1
lnz +C
3
, C
3
C.
b) I =
_
|z1|=r
z
2
sin
_
z
_
dz, r (0, 2), r ,= 1. Avem conturul [z 1[ = r C((1, 0), r)
(vezi gura).
Figura 7.
Fie g(z) = z
2
sin(
2
); atunci z = 0 este punct singular esent ial pentru g si avem Rez (g, 0) =
C
1
coecientul lui
1
z
din dezvoltarea n serie Laurent a lui g n jurul lui z = 0. Avem
sin
_
z
_
=

z

3
z
3
3!
+

5
z
5
5!
+
(1)
n
2n+1
z
2n+1
(2n + 1)!
+ ,
deci z
2
sin
_
z
_
= z

3
z3!
+

5
z
3
5!
+ , de unde rezulta c
1
=
3
3!
. Distingem doua cazuri n
calculul integralei:
i) r (0, 1) I = 0 (teorema fundamentala a lui Cauchy);
ii) r (1, 2) I = 2i Rez (g, 0) = 2i

3
6
=

4
i
3
.
II. f : (, ] R, f(t) =

2sh
e
t
. Vom dezvolta f n serie Fourier complexa, apoi vom
obt ine seria Fourier trigonometrica.
c
n
=
1
2
_

2sh
e
t
e
int
dt =
1
4sh
_

e
t(1+in)
dt =
1
4sh
_
e
t(1+in)
1 +in
_
=
=
1
4sh

e
(1+in)
e
(1+in)
1 +in
=
1
4sh
(1)
n
1 +in
=
=
(1)
n
2(1 +in)
=
(1)
n
(1 in)
2(1 +n
2
)
.
Rezulta a
n
=
(1)
n
1+n
2
si b
n
=
(1)
n+1
n
1+n
2
, iar c
0
=
1
2
a
0
= 1. Prin urmare, seria Fourier
trigonometrica este:
f(t) =
1
2
+
n1
_
(1)
n
1 +n
2
cos(nt) +
(1)
n+1
n
1 +n
2
sin(nt)
_
.
Pentru t = 0, obt inem f(0) =
1
2
+
n1
(1)
n
1 +n
2
. .
S
, deci S = f(0)
1
2
=

2sh

1
2
.
III. x
2x
+ 5x = e
t
cos 2t, x(0) = x
(0) = 1. Aplicand transformarea Laplace ecuat iei

date, rezulta L[x
](p) 2L[x
](p) + 5L[x](p) = L[e

t
cos 2t](p). Deci, notand X(p) = L[x](p),
avem
p
2
X(p) p 1 2(pX(p) 1) + 5X(p) = L[cos 2t](p 1) =
(p 1)
(p 1)
2
+ 4

(p
2
2p + 5)X(p) p + 1 =
p 1
p
2
2p + 5
X(p) =
p 1
p
2
2p + 5
+
p 1
(p
2
2p + 5)
2
,
deci X(p) = L[e
t
cos 2t](p) +
p1
(p
2
2p+5)
2
. Notam G(p) =
(p1)e
pt
(p
2
2p+5)
2
. Ecuat ia p
2
2p + 5 = 0 are
radacinile p
1,2
= 1 2i, care sunt poli de ordinul 2. Obt inem:
_
_
Rez (G, 1 + 2i) = lim
p1+2i
_
(p 1)e
pt
(p 1 + 2i)
2
_
=
e
(1+2i)t
t
8i
Rez (G, 1 2i) = lim
p12i
_
(p 1)e
pt
(p 1 2i)
2
_
=
e
(12i)t
t
8i
,
deci
x(t) = e
t
cos 2t +
e
(1+2i)t
t
8i

e
(12i)t
t
8i
= e
t
cos 2t +e
t
t
(e
2it
e
2it
)
2i
1
4
= e
t
cos 2t +
e
t
t sin(2t)
4
.
IV. Pentru a obt ine rezultatul corect vom folosi denit ia

f
s
() =
_
2
_

0
f(x) sin(x) dx.
In acest caz denit ia transformarii Fourier este

f() =
_
2
f(x)e
ix
dx. Cum f(x) = xe
x
2
2
este funct ie impara rezulta f(x) sin(x) este para, deci
f() =
1
2
_
2
f(x) sin(x) dx =
1
2
_

f(x) sin(x) dx.

Pe de alta parte f(x) cos(x) este funct ie impara, deci
_

f(x) cos(x) dx = 0. Atunci i
f() =
1
2
_

f(x)(cos(x) +i sin(x)) dx, si deci
f() =
1
2 i
_

f(x)e
ix
dx =
1
2 i
_

xe
x
2
/2
e
ix
dx =
1
2 i
_

(e
x
2
/2
)
e
ix
dx =
=
1
2 i
(e
x
2
/2
e
ix
+
_

e
x
2
/2
ie
ix
dx) =

2
_

e
x
2
/2
e
ix
dx =
=

2
_

e
(
x
2
2
ix)
dx =

2
_

e
(
xi
2
)
2
2
2
dx =
e
2
2
2
_

e
(
xi
2
)
2
dx =
=
e
2
/2
2
_

e
y
2
dy = e
2
/2
.
unde am efectuat substitut ia x i =

2y. Deci transformarea Fourier prin sinus a funct iei
f(x) = xe
x
2
2
coincide cu funct ia.
A TRAIAN LALESCU
I. a) u(x, y) = (x
2
y
2
) unde f(0) = 0; f(i) = 1. Funct ia u trebuie sa e armonica deci
vom impune condit ia u = 0. Notam t(x, y) = x
2
y
2
si obt inem:
u
x
=
(t) 2x,
u
y
=
(t) (2y),
2
u
x
2
=
(t) 4x
2
+ 2
,

2
u
y
2
=
(t) 4y
2
2
,
de unde rezulta 4(x
2
+ y
2
)
(t) = 0, deci
(t) = 0 (t) = C
1
t + C
2
, unde C
1,2
R. Prin
urmare u(x, y) = C
1
(x
2
y
2
) + C
2
, iar f
(z) =
u
x
i
u
y
= 2C
1
x + 2iC
2
y. Pentru y = 0 avem
f
(x) = 2C
1
f(x) = C
1
x
2
+C
3
unde C
3
R. Cu substitut ia x z rezulta f(z) = C
1
z
2
+C
3
.
Punand condit iile date, obt inem:
_
f(0) = 0 C
3
= 0
f(i) = 1 C
1
+C
3
= 1

_
C
3
= 0
C
1
= 0,
deci f(z) = z
2
.
b) g(z) =
f(z)e
2/z
z
2
z
=
z
2
e
2/z
z(z1)
=
ze
2/z
z1
are z = 1 pol de ordinul 1, deci Rez (g, 1) = lim
z1
ze
2/z
=
e
2
.
c) z = 0 este punct singular esent ial pentru g, deci Rez (g, 0) = c
1
este coecientul lui
1
z
din dezvoltarea n serie Laurent a lui g n jurul lui 0. Avem e
2/z
= 1+
2
z1!
+
2
2
z
2
2!
+... +
2
n
z
n
n!
+...,
deci
_
_
ze
2/z
= z +
2
1!
+
2
2
z 2!
+... +
2
n
z
n1
n!
+...
1
z 1
=
1
1 z
= 1 z z
2
... z
n
...,
unde [z[ < 1; rezulta
ze
2/z
z 1
=
_
z +
2
1!
+
2
2
z 2!
+... +
2
n
z
n1
n!
+...
_
(1 z z
2
.... z
n
...),
deci c
1
=
2
2
2!

2
3
3!
...
2
n
n!
... = 3 e
2
Rez (g, 0) = 3 e
2
.
d)
_
|z|=1
g(z) dz = 2i( Rez (g, 0)) + Rez (g, 1)) = 2i(e
2
+ 3 e
2
) = 6i.
II. f(x) =
sinx
5+4 cos x
, pentru x (, ). Calculam
a
n
+ib
n
=
_

f(x)e
inx
=
1
sinx
5 + 4 cos x
e
inx
dx ==
1
_
|z|=1
z
2
1
2iz
5 + 4
z
2
+1
2z
z
n
dz
iz
,
deci
a
n
+ib
n
=
1
2
_
|z|=1
(z
2
1)z
n1
2z
2
+ 5z + 2
dz, n 1. (20)
Faza interuniversitara prolul electric 13.05.2006 161
Fie g(z) =
(z
2
1)z
n1
2z
2
+5z+2
, unde s-au folosit relat iile
e
ix
= z, dx =
dz
iz
, sinx =
z
2
1
2iz
, cos x =
z
2
+ 1
iz
.
Radacinile polinomului 2z
2
+5z +2 = 0 sunt: z
1
=
1
2
Int([z[ = 1) si z
2
= 2 Ext([z[ = 1).
Consideram doar z
1
=
1
2
, care este pol de ordinul 1, deci
Rez
_
g,
1
2
_
= lim
z
1
2
_
z +
1
2
_
(z
2
1)z
n1
2(z +
1
2
)(z + 2)
= (1)
n1
1
2
n+1
=
_
1
2
_
n+1
.
Deci a
n
+ ib
n
=
_
1
2
_
n+1
a
n
= 0, b
n
=
_
1
2
_
n+1
. Dar a
0
=
1
sinx
5 + 4 cos x
dx = 0, deci
f(x) =
n1
_
1
2
_
n+1
cos(nx).
III. a) Transformata Fourier a funct iei este:
f() =
_
+
e
x
2
/a
2
e
ix
dx =
_
+
e
(
x
2
a
2
ix)
dx =
_
+
e
(
x
2
a
2
ix
2
a
2
4
+
2
a
2
4
)
=
= e
2
a
2
4
_
+
e
(
x
a
i
2
)
2
dx = e
2
a
2
4
_
+
e
y
2
a dy = ae
2
a
2
4
,
unde s-a facut substitut ia
x
a

i
2
= y.
b) Consideram denit ia init iala a transformatei Fourier prin cosinus:

f
c
() =
_

0
f(x) cos(x) dx
si prin sinus:

f
s
() =
_

0
f(x) sin(x) dx. Calculam
f
c
() +i
f
s
() =
_

0
e
x
e
ix
dx =
_

0
e
x(i1)
dx =
e
x(i1)
i 1
0
=
= 0
1
i 1
=
1 +i
2
+ 1
=
1
2
+ 1
+i

2
+ 1
,
deci

f
c
() =
1
2
+1
si

f
s
() =

2
+1
. Observat ie. Pentru denit ia transformatei Fourier cu coe-
cientul
_
2
in fat a, obt inem:

f
c
() =
_
2
2
+1
si

f
s
() =
_
2
2
+1
.
A TRAIAN LALESCU
I. v(x, y) = e
x
(xsiny y cos y). a) Vericam armonicitatea funct iei v. Obt inem succesiv:
v
x
= e
x
(siny xsiny +y cos y),
v
y
= e
x
(xcos y cos y +y siny),
2
v
x
2
= e
x
(2 siny xsiny +y cos y),

2
v
y
2
= e
x
(2 siny xsiny +y cos y),
de unde rezulta v = 0, deci v este armonica.
b) Determinam funct ia olomorfa f(z) = u(x, y) +iv(x, y). Avem
f
(z) =
v
y
+i
v
x
= e
x
(xcos y cos y +y siny) +ie
x
(siny xsiny +y cos y).
Pentru y = 0, f
(x) = e
x
(x 1), deci
f(x) =
_
e
x
(x 1)dx = e
x
(x 1) +
_
e
x
dx = e
x
(x 1) e
x
+C = xe
x
+C.
Substitut ia x z conduce la f(z) = ze
z
+C, iar f(0) = 0 C = 0, deci f(z) = ze
z
.
c) I =
_
|z|=r
f(
1
z
)
1 z
dz =
_
|z|=r
1
z
e
1/z
1 z
dz =
_
|z|=r
e
1/z
z(z 1)
dz. Numerele complexe z C
R
2
care satisfac condit ia [z[ = r au drept margini n planul complex punctele cercului C((0, 0), r).
Distingem trei situat ii (vezi gura): i) 0 < r < 1; ii) r = 1; iii) r > 1.
Figura 8.
Fie g(z) =
e
1/z
z(z1)
. Observam ca z = 0 si z = 1 sunt singularitat i ale lui g, z = 0 este punct
singular esent ial si z = 1 este pol de ordinul 1. Atunci Rez (g, 1) = lim
z1
e
1/z
z
=
e
1
1
=
1
e
iar
Rez (g, 0) = c
1
= coecentul lui
1
z
din dezvoltarea n serie Laurent a lui g n jurul lui z = 0.
Folosind e
1/z
= 1
1
z1!
+
1
z
2
2!

1
z
3
3!
+ + (1)
n
1
z
n
n!
+ , obt inem
e
1/z
z
=
1
z

1
z
2
1!
+
1
z
3
2!
+ (1)
n
1
z
n+1
n!
+ .
Pe de alta parte avem
1
z1
=
1
1z
= 1 z z
2
z
n
, [z[ < 1. Rezulta
g(z) =
_
1
z

1
z
2
1!
+
1
z
3
2!
+ (1)
n
1
z
n+1
n!
+
_
(1 z z
2
z
n
),
deci c
1
= 1 +
1
1!

1
2!
+
1
3!
= e
1
=
1
e
.
i) Daca 0 < r < 1, atunci I = 2i Rez (g, 0) =
2i
e
.
ii) Daca r = 1, atunci I = 2i Rez (g, 0) +i Rez (g, 1) =
2i
e
+
i
e
=
i
e
.
iii) Daca r > 1, atunci I = 2i( Rez (g, 0) + Rez (g, 1)) = 2i(
1
e

1
e
) = 0.
II. Dezvoltarea n serie Fourier a funct iei f este f(x) =
a
0
2
+
n1
(a
n
cos x + b
n
sinx).
Cum f(x) = ch(ax) este funct ie para, rezulta b
n
= 0, n 1, iar a
n
=
2
_

0
ch(ax) cos(nx)dx.
Integrand prin part i, obt inem
a
n
=
2
_
1
n
ch(ax) sin(nx)
_

0
sh(ax)
a
n
sin(nx)dx
_
=
=
2
_
sh(ax)
a
n
2
cos(nx)
_

0
ch(ax)
a
2
n
2
cos(nx)dx
_
=
=
2
_
a
n
2
sh(a) (1)
n
a
2
n
2
_

0
ch(ax) cos(nx)dx
_
.
Obt inem astfel relat ia
a
n
=
2

a
n
2
sh(a) (1)
n
a
2
n
2
a
n
a
n
=
2a sh(a) (1)
n
(n
2
+a
2
)
;
de asemenea, a
0
=
2
_

0
ch(ax)dx =
2

sh(ax)
a
0
=
2

sh(a)
a
. Atunci f are seria trigonome-
trica Fourier asociata
f(x) =
1
a
sh(a) +
n1
2a(1)
n
(n
2
+a
2
)
sh(a) cos(nx)
Pentru determinarea sumei seriei S
1
=
n1
1
n
2
+a
2
, luam x = n dezvoltarea n serie Fourier
a lui f. Rezulta ch(a) =
1
a
sh(a) +
2ash(a)
n1
1
n
2
+a
2
, deci
S
1
=
ch(a)
1
a
sh(a)
2ash(a)
=
a ch(a) sh(a)
2a
2
sh(a)
.
Pentru determinarea sumei seriei S
2
=
n1
1
(n
2
+a
2
)
2
vom folosi formula lui Parseval
a
2
0
2
+
n1
(a
2
n
+b
2
n
) =
1
f
2
(x)dx.
In cazul nostru, avem

2sh
2
(a)
2
a
2
+
n1
4a
2
sh
2
(a)
2
(n
2
+a
2
)
2
=
1
ch
2
(ax)dx. (21)
Calculam integrala din membrul drept. Folosind paritatea funct iei ch, obt inem
_

ch
2
(ax)dx = 2
_

0
ch
2
(ax)dx = 2
_

0
_
e
ax
+e
ax
2
_
2
dx =
=
1
2
_

0
(e
2ax
+ 2 +e
2ax
)dx =
1
2
_
e
2ax
2a
0
+ 2x
e
2ax
2a
0
_
=
=
1
2
_
e
2a
1
2a
+ 2
e
2a
1
2a
_
=
1
2a
sh(2a) +,
deci (21) se rescrie
2sh
2
(a)
2
a
2
+
4a
2
sh
2
(a)
n1
1
(n
2
+a
2
)
2
=
1
2a
sh(2a) + 1, si deci
S
2
=
1
2a
sh(2a) + 1
2sh
2
(a)
2
a
2
4a
2
sh
2
(a)
2
=
4sh
2
(a) + 2
2
a
2
+a sh(2a)
4a
4
sh
2
(a)
.
Metoda 2. Determinam suma seriei
n1
1
n
2
+a
2
. Consideram f : (, ) R, f(x) =

2sh(a)

e
ax
. Atunci coecientul c
n
din dezvoltarea funct iei f n serie Fourier complexa este
c
n
=
1
2
_

2sh(a)
e
ax+inx
dx =
1
4sh(a)
_

e
x(a+in)
dx =
=
1
4sh(a)

e
x(a+in)
a +in
=
1
4sh(a)

e
(a+in)
e
(a+in)
a +in
=
=
1
4sh(a)

(1)
n
(e
a
e
a
)
a +in
=
(1)
n
sh(a)
2sh(a)

1
a +in
=
(1)
n
2

a in
a
2
+n
2
,
deci a
n
=
(1)
n
a
a
2
+n
2
; b
n
=
(1)
n+1
n
a
2
+n
2
; a
0
=
1
a
. Aplicand formula Parseval, rezulta
1
2a
2
+
n1
a
2
+n
2
(a
2
+n
2
)
2
=
1
2
4sh
2
(a)
e
2ax
dx
1
2a
2
+
n1
1
n
2
+a
2
=

4sh
2
(a)

e
2a
e
2a
2a
=
sh(a) ch(a)
2a sh
2
(a)
=
ch(a)
2a sh(a)
.
Obt inem n nal
n1
1
n
2
+a
2
=
ch(a)
2a sh(a)

1
2a
2
=
a ch(a) sh(a)
2a
2
sh(a)
.
III.
_

0
f(t) cos(t)dt =
1
(1 +
2
)
2
, > 0. Folosind inversa transformarii Fourier si
paritatea funct iei din membrul drept, rezulta
f(t) =
2
_

0
1
(1 +
2
)
2
cos(t)d =
1
_
+
1
(1 +
2
)
2
cos(t)d.
Pentru calculul ultimei integrale, notam I
1
=
_
+
1
(1 +
2
)
2
cos(t)d si I
2
=
_
+
1
(1 +
2
)
2
sin(t)d. Atunci I
1
este partea reala a integralei I
1
+ iI
2
=
_
+
e
it
(1 +
2
)
2
d. Construim
drumul =
R
[R, R], unde
R
: x
2
+ y
2
= R
2
, y > 0, R > 1 (vezi Figura 3). Fie
g(z) =
e
itz
(1+z
2
)
2
. Deoarece este drum nchis, aplicand teorema reziduurilor, rezulta
_

_
R
g(z)dz +
_
R
R
Trecand la limita R , obt inem lim
R
_
R
g(z)dz +
_
+
g(x)dx = 2i Rez (g, i). Limita

din membrul stang este 0 (lema lui Jordan), deci
_
+
g(x)dx = 2i Rez (g, i). Prin urmare

I
1
+iI
2
= 2i Rez (g, i). Dar z = i este pol de ordinul 2, deci
Rez (g, i) = lim
z1
_
(z i)
2
e
itz
(i +z)
(z i)
2
(z +i)
2
_
= lim
zi
e
itz
it(z +i)
2
+e
itz
z(z +i)
(z +i)
4
=
= lim
z1
e
itz
(itz t 2)
(z +i)
3
=
e
t(tt2)
8i
=
e
t
(t + 1)
4i
.
Atunci avem I
1
+iI
2
= 2i
e
t
(t+1)
4i
=

2

t+1
e
t
si deci I
1
=

2

t+1
e
t
; prin urmare f(t) =
1
I
1
=
1

2

t+1
e
t
=
t+1
2e
t
.
Observat ie. Daca s-a folosit formula cu
_
2
n fat a integralei, atunci f(t) =

1
2
I
1
.
IV. y
+ 4y = f(t), y(0) = a, y
(0) = a, f(t) =
_
1, t [2, 3]
0, t / [2, 3]
. Aplicam ecuat iei date
transformarea Laplace si notam L[y](p) = Y (p). Obt inem
p
2
Y (p) a + 4Y (p) = L[f(t)](p). (22)
Dar L[f(t)](p) =
_
3
2
1 e
pt
dt =
e
pt
p
3
2
=
1
p
(e
2p
e
3p
), deci din relat ia (22), rezulta
Y (p)(p
2
+ 4) = a +
1
p
(e
2p
e
3p
), deci
Y (p) =
a
p
2
+ 4
+
e
2p
e
3p
p(p
2
+ 4)
. (23)
Se observa ca pentru G(p) =
e
2p
e
3p
p(p
2
+4)
e
pt
, p = 0; p = 2i; p = 2i sunt poli de ordinul 1, deci
_
_
Rez (G, 0) = lim
p0
(e
2p
e
3p
)e
pt
p
2
+ 4
= 0
Rez (G, 2i) = lim
p2i
e
pt
e
2p
e
3p
p(p + 2i)
=
e
4i
e
6i
8
e
2it
=
e
2i(t3)
e
2i(t2)
8
Rez (G, 2i) = lim
p2i
e
pt
e
2p
e
3p
p(p 2i)
= e
2it
e
4i
e
6i
8
=
e
2i(t3)
e
2i(t2)
8
.
si deci Rez (G, 0) + Rez (G, 2i) + Rez (G, 2i) =
cos(2t6)cos(2t4)
4
. Atunci, aplicand transfor-
marea Laplace inversa in relat ia (23), rezulta y(t) =
a
2
sin(2t) +
cos(2t6)cos(2t4)
4
.
A TRAIAN LALESCU
I. v(x, y) = arctg (
y
x
); f(1) = 0. Rezolvare identica celei de la faza locala (15.04.2006).
II. I =
_
|z|=R
e
1/z
z(1 z)
dz, R > 0, R ,= 1. Funct ia g(z) =
e
1/z
z(1z)
are doua puncte singulare:
z = 0 (punct singular esent ial) si z = 1 (pol de ordinul 1). Atunci Rez (g, 1) = lim
z1
(z
1)
e
1/z
z(1 z)
= e, iar Rez (g, 0) = c
1
= coecientul lui
1
z
din dezvoltarea n serie Laurent a lui
g n jurul lui z = 0. Folosind egalitat ile
_
_
e
1/z
z
=
1
z
+
1
z
2
1!
+
1
z
3
2!
+ +
1
z
n+1
n!
+
1
1 z
= 1 +z +z
2
+ +z
n
+ , [z[ < 1;
rezulta g(z) =
_
1
z
+
1
z
2
1!
+
_
(1 + z + z
2
+ ), deci c
1
= 1 +
1
1!
+
1
2!
+ = e. Distingem
doua cazuri:
a) 0 < R < 1 I = 2i Rez (g, 0) = 2ie;
b) R > 1 I = 2i( Rez (g, 0) + Rez (g, 1)) = 2i(e e) = 0.
III. y
2y
+ y = t, y(0) = 1; y
(0) = 1. Aplicam ecuat iei date transformarea Laplace si

notam L[y(t)](p) = Y (p); rezulta
p
2
Y (p) p 1 2pY (p) + 2 +Y (p) =
1
p
2
(p
2
2p + 1)Y (p) = p 1 +
1
p
2
,
deci
Y (p) =
1
p 1
+
1
p
2
(p 1)
2
. (24)
Se observa ca F(p) =
e
pt
p1
are polul p = 1 de ordinul 1, deci Rez (F, 1) = lim
p1
(p 1)
e
pt
p 1
= e
t
.
Funct ia G(p) =
1
p
2
(p1)
2
e
pt
are polii p = 0 si p = 1, ambii de ordinul 2. Atunci
_
_
Rez (G, 0) lim
p0
_
e
pt
(p 1)
2
_
= lim
p0
te
pt
(p 1)
2
e
pt
2(p 1)
(p 1)
4
=
t 2
1
= t + 2
Rez (G, 1) = lim
p1
_
e
pt
p
2
_
= lim
p1
te
pt
p
2
e
pt2p
p
4
=
te
t
2e
t
1
= e
t
(t 2)
deci aplicand egalitat ii (24) transformarea Laplace inversa, rezulta y(t) = Rez (F, 1)+Rez (G, 0)+
Rez (G, 1), deci y(t) = e
t
+t + 2 +e
t
(t 2) = e
t
(t 1) +t + 2.
IV. f(x) = e
x
2
/2
. Aplicand funct iei f transformarea Fourier, rezulta
f() =
1
2
_
+
e
x
2
/2
e
ix
dx =
2e
2
/2
2
= e
2
/2
;
se rezolva identic cu problema III b) a fazei locale (15.04.2006). Observat ie. Considerand alta
constanta n fat a integralei din dent ia transformatei Fourier, rezultatul difera.
A TRAIAN LALESCU
I. a) Impunem condit ia ca u(x, y) sa e armonica. Prin calcul direct, notand t(x, y) =
y
x
,
obt inem:
u
x
=
(t) (
y
x
2
),
u
y
=
(t)
1
x
.
Atunci u =
u
x
2
+
u
y
2
=
(t)
_
y
2
x
4
+
1
x
2
_
+2
y
x
3

(t) = 0, iar u = 0
(t) (t
2
+1) +2t
(t) = 0, deci
(t)
(t)
=
2t
t
2
+ 1
ln[
(t)[ = ln(t
2
+ 1) + lnC
1
, C
1
> 0,
(t) =
C
1
t
2
+ 1
(t) = C
1
arctg (t) +C
2
, C
1
R
, C
2
R,
deci prelungind prin continuitate si t inand cont ca (t) = C
2
este solut ie, rezulta u(x, y) =
C
1
arctg
_
y
x
_
+ C
2
, C
1,2
R. Atunci f
(z) =
u
x
i
u
y
=
yC
1
x
2
+y
2
i
xC
1
x
2
+y
2
, deci pentru y = 0
obt inem f
(x) =
iC
1
x
, deci f(x) = iC
1
lnx + C
3
, C
1,3
R. Efectuam substitut ia x t si
obt inem f(z) = iC
1
lnz +C
3
, C
1,3
C.
b) I =
_
+
x
2
+ 1
x
4
+ 1
dx. Fie =
R
[R, R] si D domeniul marginit de , unde
R
= z
C[[z[ = R, Imz 0, unde R > 1 (vezi Figura 3). Fie g(z) =
z
2
+1
z
4
+1
. Atunci, t inand cont ca
_
z C[z
4
+ 1 = 0
_
D =
2
2
+i
2
2
, avem
_
g(z)dz = 2i
_
Rez
_
g,
2
2
+i
2
2
_
+ Rez
_
g,
2
2
+i
2
2
__
. (25)
Dar
_
g(z)dz =
_
R
g(z)dz +
_
R
R
g(x)dx . Trecand relat ia la limita pentru R , si t inand
cont de egalitatea (25) si de faptul ca lim
R
_
R
_
+
g(x)dx = 2i
_
_
_
_
Rez
_
_
_
_
g,
2
2
+i
2
2
. .
z
1
_
_
_
_
+ Rez
_
_
_
_
g,
2
2
+i
2
2
. .
z
2
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Dar z
1
, z
2
sunt poli de ordinul 1, si avem
_
_
Rez (g, z
1
) = lim
zz
1
(z z
1
)
z
2
+ 1
z
4
+ 1
=
z
2
1
+ 1
4z
3
1
=
1
2i
2
Rez (g, z
2
) = lim
zz
2
(z z
2
)
z
2
+ 1
z
4
+ 1
=
z
2
2
+ 1
4z
3
2
=
1
2i
2
.
Prin urmare, I = 2i
2
2i
2
=
2
2
=
2.
II. Se observa ca f(t) =
sin t
5+3 cos t
este periodica cu perioada principala 2. Consideram
restrict ia f : [, ] R, care se dezvolta n serie Fourier
f(t) =
a
0
2
+
n=1
a
n
cos(nt) +b
n
sin(nt), t [, ].
Calculam a
n
+ ib
n
=
1
sint
5 + 3 cos t
e
int
dt. Notand e
it
= z si t inand cont ca sint =
z
2
1
2iz
,
cos t =
z
2
+1
2z
, obt inem
a
n
+ib
n
=
1
_
|z|=1
z
2
1
2iz
5 +
3(z
2
+1)
2z
z
n
dz
iz
=
1
_
|z|=1
z
n1
(z
2
1)
3z
2
+ 10z + 3
dz.
Se observa ca integrandul, funct ia g(z) =
z
n1
(z
1
1)
3z
2
+10z+3
, n 1 are doua singularitat i,
z
1
=
1
3
Int([z[ = 1) si z
2
= 3 / Int([z[ = 1), deci
_
|z|=1
g(z)dz = 2i Rez
_
g,
1
3
_
. Dar
z =
1
3
este pol de ordinul 1, deci Rez
_
g,
1
3
_
= lim
z
1
3
z
n1
(z
2
1)
3(z + 3)
=
_
1
3
_
n
1
3
. Rezulta
_
|z|=1
g(z)dz = 2i
_
1
3
_
n
1
3
si deci a
n
+ib
n
=
1

2i
3
_
1
3
_
n
=
2(1)
n+1
3
n+1
i, de unde obt inem
coecient ii seriei Fourier,
_
_
b
n
=
2(1)
n+1
3
n+1
, a
n
= 0, n 1
a
0
=
1
sint
5 + 3 cos t
. .
impara
dt = 0
f(t) =
n1
2(1)
n+1
3
n+1
sin(nt).
b) Pentru a gasi acea funct ie complexa atasata funct iei f pe care sa o putem dezvolta in
serie Laurent, folosind relat ia e
it
= z si relat iile sint =
z
2
1
2iz
, cos t =
z
2
+1
2z
, observam ca f se
rescrie
f(z) =
z
2
1
2iz

2z
10z + 3z
2
+ 3
=
1
i

z
2
1
3z
2
+ 10z + 3
=
1
3i
_
1
10
3
z + 2
z
2
+
10
3
z + 1
_
.
Descompunem funct ia din paranteza n fract ii simple:
10
3
z + 2
z
2
+
10
3
z + 1
=
A
z +
1
3
+
B
z + 3

_
A+B =
10
3
3A+
B
3
= 2

_
A =
1
3
B = 3
si deci f(z) =
1
3i
_
1
1
3
z+
1
3
3
z+3
_
. Singura coroana pe care putem dezvolta funct ia f n serie
Laurent este
1
3
< [z[ < 3. Pentru [z[ >
1
3
(deci

1
3z
< 1), avem

1
3
z +
1
3
=
1
3z+1
=
1
3z(1+
1
3z
)
=
=
1
3z

n=0
(1)
n
1
3
n
z
n
=
n=0
(1)
n
1
3
n+1
z
n+1
=
n1
(1)
n1
1
3
n
z
n
,
iar pentru [z[ < 3 (
z
3
< 1), avem

3
z + 3
=
1
z
3
+ 1
=
n=0
(1)
n
z
n
3
n
= 1 +
n1
(1)
n
z
n
3
n
,
si deci pentru [z[ (
1
3
, 3), obt inem
f(z) =
1
3i
_
_
1
n1
(1)
n1
1
3
n
2
n
1
n1
(1)
n
z
n
3
n
_
_
=
=
1
3i

n1
(1)
n
3
n
_
1
z
n
z
n
_
=
1
3i

n1
(1)
n1
3
n
_
z
n
1
z
n
_
=
=
1
3
n1
(1)
n1
3
n

(z
n
1
z
n
)
2i
2.
Folosind egalitatea
1
2i
(z
n
1
z
n
) = sin(nt), rezulta f(t) =
n1
(1)
n+1
3
n+1
2 sin(nt), z z
C [ [z[ (
1
3
, 3).
III. x(t) = cos t+
_
t
0
(t)e
t
x()d. Aplicand transformarea Laplace, obt inemL[x(t)](p) =
L[cos t](p) +L[te
t
x(t)](p). Notam L[x(t)](p) = X(p) si obt inem
X(p) =
p
p
2
+ 1
+L[te
t
](p) X(p) =
p
p
2
+ 1
+L[t](p 1) X(p) =
p
p
2
+ 1
+
1
(p 1)
2
X(p),
deci X(p)(1
1
(p1)
2
) =
p
p
2
+1
si prin urmare
X(p) =
(p 1)
2
(p 2)(p
2
+ 1)
=
1
5
p 2
+
4
5
p
2
5
p
2
+ 1
=
1
5

1
p 2
+
4
5

p
p
2
+ 1

2
5

1
p
2
+ 1
Aplicand transformarea Laplace inversa, rezulta x(t) =
1
5
e
2t
+
4
5
cos t
2
5
sint.
IV. Utilizand inversa transformarii Fourier prin cosinus avem
(u) =
2
_

0
2
cos x cos(ux)dx =
_

0
cos(x +ux) + cos(x ux)
2
dx =
=
1
2

sin(x +ux)
1 +u
0
+
1
2

sin(x ux)
1 u
0
=
1
2

sin(u)
1 +u
+
1
2

sin(u)
1 u
=
=
1
2
sin(u)
_
1
1 u

1
1 +u
_
=
1
2
sin(u)
2u
1 u
2
=
u
1 u
2
sin(u).
Observat ie. Daca se utilizeaza denit ia transformarii Fourier cu
_
2
n fat a integralei, atunci

(u) =
_
2
_

0
2
cos x cos(ux)dx =
_
2

u
1 u
2
sin(u).
A TRAIAN LALESCU
Faza nat ionala, anul II, prolele mecanic si electric, 2008
I. a) Avem u(x, y) = ln(x
2
+ y
2
) + e
x
cos y. Pentru a arata ca u este aplicat ie armonica,
vericam ca are loc egalitatea u = 0. Obt inem succesiv:
u
x
=
2x
x
2
+y
2
+e
x
cos y,
u
x
=
2x
x
2
+y
2
e
x
siny,
2
u
x
2
=
2(y
2
x
2
)
(x
2
+y
2
)
2
+e
x
cos y,

2
u
y
2
=
2(x
2
y
2
)
(x
2
+y
2
)
2
e
x
cos y,
deci u =
2
u
x
2
+

2
u
y
2
= 0.

In concluzie u este aplicat ie armonica.
b) Funct ia cautata este de forma f(x, y) = u(x, y) +i v(x, y). Notand z = x +iy si folosind
faptul ca f este olomorfa, obt inem:
f
(z) =
u
x
i
u
y
=
2x
x
2
+y
2
+e
x
cos y i
_
2y
x
2
+y
2
e
x
siny
_
.
Pentru y = 0, obt inem f(x) =
2
x
+e
x
deci f(x) = 2 lnx +e
x
+C. Efectuand substitut ia x z
rezulta f(z) = 2 lnz + e
z
+ C. Din condit ia f(1) = e, obt inem e + C = e deci C = 0. Prin
urmare funct ia olomorfa ceruta este f(z) = 2 lnz +e
z
.
c) Obt inem I =
_
[z
1
2
[=R
f(z) 2 lnz
z
2
(z i)
dz =
_
[z
1
2
[=R
e
z
z
2
(z +i)
dz. Se observa ca: z = 0
este pol de ordin 2 iar z = i este pol de gradul 1. Deoarece

1
2
0
=
1
2
,

1
2
(i)
5
2
,
avem R (0, +)
_
1
2
,
5
2
_
. Distingem trei cazuri: R <
1
2
;
1
2
< R <
5
2
; R >
5
2
. Notand
g(z) =
e
z
z
2
(z+i)
, obt inem
i) Daca R <
1
2
, conform teoremei fundamentale Cauchy, rezulta I = 0.
ii) Daca
1
2
< R <
5
2
, atunci I = 2i Rez (g, 0). Obt inem
Rez (g, 0) = lim
z0
_
z
2
e
z
z
2
(z +i)
_
= lim
z0
e
z
(z +i i)
z
2
(z +i)
2
= 1 i I = 2i(1 i).
Faza nat ionala prolele mecanic si electric 2008 171
iii) Daca R >
5
2
, atunci I = 2i( Rez (g, 0) + Rez (g, i)). Avem
Rez (g, 0) = 1 i, Rez (g, i) = lim
zi
(z +i)
e
z
z
2
(z +i)
=
e
i
1
= e
i
= cos 1 +i sin1.
Deci I = 2i(1 i cos 1 +i sin1) = 2i[1 cos 1 +i(sin1 1)].
II. I =
_
2
0
sinx e
inx
(13 15 cos x)
2
dx. Pentru [z[ = 1, putem scrie z = e
ix
, deci cos x =
z
2
+1
2z
,
sinx =
z
2
1
2z
si dz = zidx. Obt inem
I =
_
|z|=1
z
2
1
2iz
z
n
(13 15 cos x)
2
dz
iz
= (2)
_
|z|=1
(z
2
1)z
n
(5z
2
26z + 5)
2
dz.
Fie g(z) =
(z
2
1)z
n
(5z
2
26z+5)
2
. Rezulta ca z
1
= 5 si z
2
=
1
5
sunt sigularitat i pentru g. Cum doar z
2
=
1
5
se aa n interiorul drumului, calculam doar reziduul lui g n z
2
=
1
5
(pol de gradul 2). Avem
Rez
_
g,
1
5
_
= lim
z5
_
_
z
1
5
_
2
(z
2
1)z
n
25
_
z
1
5
_
2
(z 5)
2
_
=
= lim
z5
1
25
nz
n+2
5(n + 2)z
n+1
+ (2 n)z
n
+ 5nz
n1
(z 5)
3
=
n
24 5
n+1
.
Rezulta I = (2)2i
n
245
n+1
=
+ni
65
n+1
.
III. Aplicam transformata Laplace ecuat iei diferent iale si obt inem
p
2
X(p) 1 2pX(p) +X(p) =
1
p 1
X(p) =
p
(p 1)
3
.
Fie G(p) =
p
(p1)
3
e
pt
. Dar p = 1 este pol de gradul 3 pentru G, deci
Rez (G, 1) =
1
2!
lim
p1
_
(p 1)
3
p e
pt
(p 1)
3
_
=
1
2
e
t
(t
2
+ 2t).
Rezulta x(t) =
1
2
e
t
(t
2
+ 2t).
IV. Varianta 1. i) Aam valorile si vectorii proprii. Obt inem det(AI
3
) = 0
1
=
2;
2
= 2;
3
= 1.

1
= 2
_
_
3 1 1
1 3 1
1 1 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
b = a
c = 2a, a R
v
1
=
_
_
1
1
2
_
_
;

2
= 2
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 3
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
c = 0
b = a, a R
v
2
=
_
_
1
1
0
_
_
;

3
= 1
_
_
0 1 1
1 0 1
1 1 2
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
_
b = a
c = a, a R
v
3
=
_
_
1
1
1
_
_
.
172 Concursul Traian Lalescu
ii) Solut ia generala a sistemului diferent ial este
y(t) = C
1
_
_
e
2t
e
2t
2e
2t
_
_
+C2
_
_
e
2t
e
2t
0
_
_
+C
3
_
_
e
t
e
t
e
t
_
_
. C
1
, C
2
, C
3
R.
iii) Impunem condit iile init iale; obt inem
_
_
C1 +C
2
+C
3
= 0
C
1
C
2
+C
3
= 0
2C
1
C
3
= 1
_
C
1
= 0
C
2
=
1
3
C
3
=
1
3
.
Solut ia sistemului este
_
_
x(t) =
1
3
_
e
2t
e
t
_
,
y(t) =
1
3
_
e
2t
e
t
_
= x(t),
z(t) =
1
3
_
2e
2t
+e
t
_
.
(26)
Varianta 2. Folosim transformata Laplace si sistemul devine:
_
_
pX(p) = X(p) +Y (p) +Z(p)
pY (p) = X(p) Y (p) +Z(p)
pZ(p) = X(p) +Y (p) +Z(p)
_
X(p) =
1
p
2
p2
Y (p) = X(p) =
1
p
2
p2
Z(p) = pX(p) =
p
p
2
p2
.
Avem X(p) =
1
(p+1)(p2)
=
1
3

1
p+1
+
1
3

1
p2
, iar
x(t) = Rez (X(p)e
tp
, 1) + Rez (X(p)e
tp
, 2) =
= lim
p1
(p + 1) X(p)e
tp
+ lim
p2
(p + 2) X(p)e
tp
=
= lim
p1
1
3
e
tp
+ lim
p2
1
3
e
tp
=
e
t
3
+
e
2t
3
si deci x(t) =
1
3
e
t
+
1
3
e
2t
. Analog se obt ine y(t) = x(t), iar
Z(p) =
1
p
2
p 2
=
1
3

1
p + 1
+
2
3

1
p 2
z(t) =
1
3
e
t
+
2
3
e
2t
,
deci se obt ine aceeasi solut ie (26).
Index
aditivitate, 69, 104, 110, 112
aplicat ie armonica, 170
aplicat ie liniara, 79
aproximare, 57
aria unui triunghi, 72
armonicitate, 130, 134, 135, 138, 145, 151
axa de simetrie, 65
baza, 16, 58, 59, 6163, 83
baza diagonalizatoare, 54, 148
baza jordanizatoare, 49
baza ortogonala, 70
baza ortonormata, 77, 99, 111
baza pozitiv orientata, 77
celula Jordan, 49
centru de simetrie, 54
centrul unei sfere, 100
cerc, 25, 133, 150
cilindru eliptic, 54, 88
coliniaritate, 73
complexicata unei transformari, 55
conica, 65, 112
conica fara centru, 65
continuitate, 10, 11, 1517, 20, 21, 25, 26,
28, 29, 43, 44, 47, 50, 64, 67, 70, 71,
76, 80, 82, 114
convergent a unui sir, 48
convergent a, 39, 81
convergent a absoluta, 20, 66, 81
convergent a uniforma, 47, 66, 80
coordonatele unui vector, 16
coroana, 169
criteriul Cauchy, 47, 91
criteriul de comparat ie, 45, 49
criteriul de necesitate, 44
criteriul Leibnitz, 44, 51, 82, 90, 92
criteriul logaritmic, 103
criteriul Raabe-Duhamel, 85
criteriul raportului, 102, 119
criteriul Sylvester, 94
cuadrica, 25, 54, 72
curbura, 88
dedublare, 104
derivabilitate, 48
derivate part iale, 10, 15, 16, 101
diagonalizare, 10, 49, 107, 110
diagonalizarea unei matrice, 17
diferent iabilitate, 16, 101
diferent iabilitate Frechet, 10, 43, 50, 65, 67,
71, 76, 90, 114
discontinuitate, 80
dreapta, 57, 79, 115
dreapta parametrizata, 57
drum parametrizat, 57
dubla incluziune, 49, 61
ecuat ia carteziana a unei suprafet e, 72
ecuat ia integrala, 33
ecuat ia redusa a unei cuadrice, 57
ecuat ie caracteristica, 142, 149
ecuat ie de tip Euler, 142
ecuat ie diferent iala liniara, 150
ecuat ie diferent iala liniara cu coecient i constant i,
142
ecuat ie integrala, 39
ecuat ie integrala Fourier, 34
ecuat ii parametrice ale unei suprafet e, 72
elementele Frenet, 88
elipsoid de rotat ie, 57
elipsa, 88, 112, 126
endomorsm, 109
endomorsm diagonalizabil, 118
familie liniar independenta, 59
formula lui Parseval, 32, 126, 133, 163
formulele Frenet, 89
173
174 Concursul Traian Lalescu
formulele lui Euler, 37
forma patratica, 26, 52
fract ii simple, 141, 154, 168
functie armonica, 138
funct ia original, 33, 130
funct ie armonica, 36, 37, 40, 130, 135, 143,
145
funct ie complexa multiforma, 124
funct ie olomorfa, 3140, 135, 170
funct ie periodica, 34, 79, 80
generatoare ale unui cilindru, 54
imagine, 10, 15, 58, 61, 105
induct ie, 48, 61, 109
integrala convergenta, 92
integrala improprie, 92, 153
interval de convergent a, 44, 51, 85, 119
invariant i, 65
inversa transformarii Fourier, 164
inversa transformarii Fourier prin cosinus,
170
inversa transformarii Fourier prin sinus, 138
inversa a transformarii Fourier prin cosinus,
134
jordanizare, 49, 107
Lagrangian, 97
lema lui Jordan, 134, 153, 165
liniar dependent a, 57
liniar independent a, 83, 144
liniar ndependent a, 150
liniaritate, 78, 82
lungimea unui arc de curba, 57
matrice de schimbare de baza, 49, 72
matrice diagonalizabila, 72
matrice diagonalizatoare, 64
matrice diagonala, 54, 72
matrice inversabila, 49
matrice modala, 54, 72
matrice ortogonala, 77
matrice simetrica, 53
matricea exponent iala, 130
matricea Hessiana, 51, 52, 71, 97, 113
matricea unei transformari liniare, 15, 17,
61, 79
metoda contract iei, 47
metoda Gauss, 75
metoda valorilor proprii, 99
metoda variat iei constantelor, 148
minorii Jacobi, 97, 100, 111
monotonia unui sir, 48
multiplicitate algebrica, 107
multiplicitate geometrica, 79
mult ime de convergent a, 10, 108, 120
natura unei serii, 49, 81
natura unei serii numerice, 16
normare, 54, 99
norma, 26
nucleu, 10, 15, 21, 45, 58, 61, 78, 82, 98, 105
omogenitate, 69, 104, 110, 112
operator autoadjunct, 22
operator liniar, 22
ordinul unei celule Jordan, 49
orientare pozititva, 77
originalul transformatei Laplace, 131
ortogonalizare, 17, 54, 111
paraboloid hiperbolic, 72
parte ntreaga, 79
plan, 57, 79
plan tangent, 77
poli, 125, 126, 128, 130, 132, 134136, 138,
140, 144, 145, 147, 151, 153, 165,
166, 168, 170, 171
polinom caracteristic, 22, 46, 49, 53, 55, 63,
72, 83, 84, 86, 87, 94, 100, 107, 128
pozitiv semidenire, 111
pozitivitate, 69, 104, 110, 112
prelungire prin continuitate, 167
problema Cauchy, 31, 36, 37, 39
procedeul Gram-Schmidt, 70, 99
produs scalar, 10, 15, 17, 24, 26, 69, 104,
110, 112
produs vectorial, 72
proiect ie, 79
punct critic, 52, 59, 71, 76, 82, 96, 119
punct de extrem, 5153, 71, 97
punct singular, 128, 132, 136, 137, 145, 153,
168, 171
Index de not iuni 175
punct singular esent ial, 131, 132, 135, 140,
150, 151, 158, 162, 166
punct stat ionar, 53
puncte critice, 51
quasipolinoame, 128, 148
quasipolinom, 142
raza de convergent a, 10, 44, 51, 85, 95, 119
relat iile lui Viete, 87
reperul Frenet, 22
reziduuri, 35, 37, 40, 123, 126, 145, 160, 171
rotat ie de reper, 54, 72
serie absolut convergenta, 103
serie convergenta, 11, 49, 67, 80, 103
serie de puteri, 10
serie divergenta, 103
serie Fourier, 31, 32, 34, 3840, 58, 125, 133,
153, 163, 168
serie Fourier de sinusuri, 39
serie Laurent, 31, 132, 146, 152, 158, 162,
166, 169
serie Taylor, 56
sfera, 25, 100
signatura, 75
simetrie, 69, 104, 110, 112
sistem caracteristic, 53, 55, 87, 111, 118, 144,
149
sistem de ecuat ii diferent iale, 37
sistem diferent ial, 33, 172
sistem diferent ial omogen, 143
sistem liniar, 129, 142, 149
spectru, 107, 117
subspat iu ortogonal, 24
subspat iu propriu, 21, 49, 55, 59, 87, 105,
118
subspat iu vectorial, 15, 83
suma a doua subspat ii vectoriale, 63
suma unei serii, 28, 92
tabelul Rolle, 46
teorema Cayley-Hamilton, 10, 46, 72
teorema dimensiunii, 119
teorema funct iilor implicite, 11, 46, 59
teorema fundamentala Cauchy, 140, 143, 146,
158, 170
teorema Grassmann, 62
teorema reziduurilor, 3137, 134, 135, 165
teoreme de inversare, 39
torsiune, 88
transformare liniara, 15, 17, 22, 58, 78
transformarea Fourier, 167, 170
transformarea Fourier prin sinus, 138
transformarea Laplace, 31, 34, 131, 133, 136,
138, 140, 144, 145, 147, 158, 165,
166
transformarea Laplace inversa, 136, 141, 166
transformata Fourier, 34, 40, 161
transformata Fourier prin cosinus, 32, 38, 40,
124, 161
transformata Fourier prin sinus, 3840, 138,
161
transformata Laplace, 34, 38, 39, 129, 131,
169, 171, 172
transformatrea Fourier, 136
translat ie de reper, 54, 57, 72
triedrul Frenet, 22
unghiul format de doi vectori, 17
uniform convergent a, 66, 91, 108
valoare proprie, 10, 21, 22, 49, 53, 58, 79, 80,
82, 83, 94, 100, 105, 107, 142, 144,
149
vector principal, 107
vector propriu, 21, 49, 54, 55, 58, 64, 72, 77,
80, 82, 83, 107, 142, 144, 171
viteza unui drum parametrizat, 57
volumul unui tetraedru, 77
varful unei parabole, 65

Lalescu Competition Book

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lalescu Competition Book

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vladimir Balan Monica P

unde x este real si , R.

In continuare vom considera B =

= proiect ia ortogonala a lui M pe planul P.

(0), unde S este suma seriei.

(y) daca F(y) =

sunt continue pe [0, a], a 0 si f(0) = f

b[[ = 2, [[ c[[ = 3, unghiul dintre a si

(t) + 2x(t) = 5 sin2t,

) .y, nu poate avea un maxim interior pozitiv sau un

+4y = f(t), y(0) = 0, y

, f(z) = u(x, y) + i v(x, y), unde u(x, y) este funct ia

. Calculam raza de convergent a a

. Intervalul de convergent a este I = (, ) = (1, 1).

. Intervalul de convergent a este I =

= divergent, R, deoarece pentru < 0, rezulta

are aceeasi natura cu

este 2. Deci toate celulele Jordan sunt de ordinul 1, deci f este

= 1. Intervalul de convergent a este deci (1, 1). Daca x = 1, atunci

b = 2a + 2c, a, c R (a, b, c) = (a, 2a + 2c, c) = c(0, 2, 1) +a(1, 2, 0), a, c R.

a = c = 2b, b R (a, b, c) = (2b, b, 2b) = b(2, 1, 2), b R.

, iar matricea modala este C

In urma translat iei de reper Ox

data de relat iile

, ecuat ia cuadricei devine

(x) = arctg (x) +

f(), deci Imf a, b, c R nu toate nule, a.. (x) = a + b sinx + c cos x, x

In concluzie, f admite valorile proprii

) ecuat ia conicei se rescrie

= 0, si facand rotat ia de unghi = arctg (

) descrisa de relat iile

. Deci gracul conicei relativ la sistemul de coordonate roto-

0 pentru x 0, y 0, deci lim

= 1 ,= 0, deci F baza a lui R

, iar ecuat ia cuadricei devine z

(0, 0, 1), deci efectuand translat ia de reper data de relat iile

, iar vectorii proprii v = (a, b, c)

) L, deci L este subspat iu vectorial nchis.

subspat iul propriu asociat valorii proprii , avem

k), prin urmare o elipsa. O parametrizare a acestei elipse este:

3 cos t sint, 2 sint,

3 sint cos t, 2 cos t,

3 sint cos t);

3 cos t + sint, 2 sint,

6. Cautam valoarea parametrului t asociata punctului A. Din relat ia

3 cos t sint, 2 sint,

lnx ln(1 +x) dx =

= 1. Pe alta cale, relat ia din enunt se rescrie

(x)) = ln(1 +x) s

este o funct ie care se dezvolta n serie de puteri pe intervalul (, ), unde = 1.

. Se observa ca incluziunea inversa este banala, deci L + L

= 0, cele doua subspat ii sunt suplementare.

= 1 ,= 0, deci rang A = 2 si deci dim Ker T = dimR

9 = 3, iar distant a de la 0 la (H) este d =

n. Din tabelul de variat ie al funct iei h rezulta: sup

relat ia devine k +k = 2k, (adevarat).

relat ia devine k + (k + 1) = 2k + 1 (adevarat).

In concluzie, / este un produs scalar, si avem [[x[[ =

este multiplicitatea algebrica

= 3. Rezolvam sistemul caracteristic asociat:

([1, 1], R);

dx n raport cu , obt inem

= 0, iar rang(A) = 1, deci din condit ia de compatibilitate a