Binele, raul si liberul arbitru Intr-o celebra alegorie greaca, aceea a lui Prodicos, evocata spre instructie de Clement

(Stromate, V, 31, 1), de Sf. Vasile cel are (!milii si cuvantari, !milia a ""II-a, #), cand abia iesea din copilarie, $era%les era pus sa aleaga intre Virtute (&ine) si Viciu ('au). Promitandu-i-se de o parte fericirea suprema, insa printr-o neincetata lucrare asupra-si, iar de alta, mai toate voluptatile, cel ce avea sa treaca prin atatea incercari, rapunand raul in forme monstruoase, incepe prin a-si reprima orice ispita, ca posibilitate a caderii de sine si impotrivirii fata de ceilalti. intre &ine si 'au, Virtute si Viciu, fiinta pentru alegere sau ca alegere, avand alternativa (fiind, de fapt, alternativa), prin natura, $era%les se afirma ca libertate, adica optiune pentru autentica umanitate. (iber, de buna seama, era sa aleaga si valorile negative numai ca, urmator gestului, din stapan trecea in sclav, prin aservire, situatie ciudata, tocmai de ceea ce, in sine, nu avea cum sa aiba consistenta ontologica, raul aparand ca lipsa, in lipsa &inelui, ca refu) al acestuia, cateodata, c*iar ca &ine relativi)at pana la sleire. 1. +obil, vitea), folositor, in limba,ul poetic (Iliada, !diseea) si, cu siguranta, si comun, urmand etimologia platonica (in Crat-los, #1.c), /ce inseamna binele (agat*on) o arata ceea ce este demn de admirat (agaston) in natura intreaga. 0e vreme ce lucrurile sunt antrenate intr-un curs, se afla in ele repe)iciune dar si )abava. Prin urmare, nu intregul e de admirat, ci o parte a lui, care e repedele (to toon), iar acestei parti demne de admirat (agaston) i se da denumirea de bine/. 0esi controversata, etimologia platonica este inca seducatoare si, oricum, este operanta in organi)area filosofiei grecesti a binelui, pregatitoare pentru constiinta in vederea receptarii sensurilor crestine. Conceptuali)area, in fenomenologia gandirii clasice, incepe ceva mai tar)iu, cu sofistii, cu Socrate si culminea)a cu Platon, cu 1ristotel. 1pro2imari nu vor fi lipsit, numai ca, asa )icand dupa Iamblic*os, presocraticii /nu cautau ce este binele/, ci /doar care ar fi cel mai presus bine/ (Vita P-t*., 13,43,# 0iels). intrucatva, insa, lucrurile par sa stea altfel, daca luam in seama, cel putin includerea binelui in perec*e

cu raul (agat*on %ai %a%on) in tabula oppositorum p-t*agorica, adevarat ca ea, ca atare in litera, dar nu si in spirit, apartinand repre)entantilor de mai tar)iu ai scolii, lui P*ilolaos si discipolilor sai. !ricum, este de retinut prinderea binelui, in cuplu cu raul, in sistemul celor 15 opo)itii, ceea ce, dincolo de o e2tindere ontologista a semnificatiei sale (/opo)itiile... principii ale lucrurilor e2istente/, 1ristotel, etafi)ica, I, 637 b 3) presupune savarsirea unei desc*ideri de tip metafi)ic asupra-i. 8rmand aceeasi interpretare aristotelica, si 9mpedocle ar fi gandit, in linii mari, asemanator: /deoarece era vadit ca e2ista in natura si elemente potrivnice celor bune... (9mpedocle) a; introdus P*ilia si +ei%os, prima, cau)a a celor bune, a doua, cau)a a celor rele... 1stfel incat, daca cineva s-ar e2prima intr-un fel anume si ar spune ca 9mpedocle a fost primul care a afirmat ca 'aul si &inele sunt principii... ar avea dreptate, daca pricina tuturor bunurilor este &inele si principiul tuturor relelor, 'aul/ ( etap*., li 634 a 1 -14). ai altfel decat p-t*agoricii de scoala, dar dad-el insusi in descendenta lor (ori numai in interferenta cu-ei), peste deosebiri trece similaritatea. <otodata, si un fapt si altul contin, latent, urmatoarele doua mari paradigme de interpretare a binelui: cea relativista (in medii sofiste) si cea autonomista sau absolutista (socratico-platonica), dar, poate, si pe o a treia, cu fi2are intr-o linie de mi,loc (aristotelica, stoica). Pentru cea dintai este concludenta argumentatia contradictorie (antinomica) din 0ublele )iceri (0issoi logoi), 1,1 -1=, 0iels, te2t sofist, cu autor anonim: >ormuland /argumentele duble/, filosofii se vor fi impartit dupa curii admiteau ca binele si raul sunt fiecare in sine ori ca sunt relative si, de aceea, in absolut, indiscernabile: /este acelasi lucru ca pentru unii binele ar fi bine, pentru altii rau si c*iar pentru acelasi om, uneori bine, alteori rau/ (I, 1). Sa presupunem, mai intai, ca /binele este una, iar raul alta/. 0aca n-ar fi in stare de distinctie, /nu ar fi deloc limpede cum este binele si cum este raul/, ca in ? e2emplele: daca parintii fac copiilor bine, totodata si in aceeasi masura, fac si rau. (a fel, producand mult rau dusmanilor, le faci si bine. Pe o cale negativa, re)ulta ca binele si raul sunt in separatie@ altminteri, caderea in absolut. Sa admitem insa si relativitatea celor doua valori, pornind de la pre)umtia protagoriana

(luata in mod tacit) a omului ca masura: boala este un rau pentru cei ce sufera, dar un bine pentru medici@ moartea, un rau pentru cel ce moare si bine pentru gropari. Spargerea unui vas este binevenita pentru olar, dar rau pentru posesor@ esuarea corabiilor este un rau pentru armatori si bine pentru constructori. 1proape sceptici st avant la lettre se aduc argumente pro si contra ca spre a dovedi imposibilitatea (nelegitimitatea) deliberarii. <otusi, autorul necunoscut al 0ublelor )iceri (argumente) pare a fi mai mult de partea relativistilor: /in ce ma priveste, acestora ma alatur/. 9ste insa ispitit si de cealalta ipote)a: /nu spun ce este binele, ci ma straduiesc sa arat urmatorul lucru: raul si binele nu sunt identice, ele e2ista separat/ (I, 11, 1., 3-4, 1., 1=). ai decis este 1nonimul lui Iamblic*os si c*iar mai aproape de un concept al binelui cu luarea in seama a raportarii mi,locite la rau. Caci, deopotriva, binele si raul sunt in functie de respectarea legilor (normelor), conte2tul politic, ,uridic, moral (7, 1). 0aca tendinta este, in genere, relativista, fiind, totusi, supraveg*eata, mai curand se poate vorbi de o indreptare de acest fel, metodica. 1sa cum, la randul ei, fie si in anumite limite, este si ceaabsoluti)anta, socratica. Pregnant analitica, deocamdata, filosofia distinge, dar teleologic, in vederea sinte)ei. in sine, tinand /de sfera logosului/, binele socratic este insa in sistemul virtutii, valoarea structuranta in campul sufletului: /nu putem face nimic frumos, bun, cinstit decat prin virtute/. in consecinta, este si comunicabil: cu frumosul (/frumosul si binele sunt totuna/), cu dreptatea (daca /faptele drepte sunt folositoare/, cum suntem buni, /suntem si folositori/), cu stiinta si cunoasterea de sine (/cei ce gresesc o fac din lipsa de stiinta in ceea ce priveste alegerea celor placute si a celor neplacute, adica a binelui si raului/@ /omul care se cunoaste,., deosebeste ceea ce poate sa faca si de ceea ce nu poate/), cu utilul (/cel care, cunoscand binele si frumosul, le si pune in practica, si... cunoscand raul, se fereste de el/), cu faptuirea si cinstea (/a face binele inseamna a lucra, si a lucra, cu cinste/), in genere, cu tot ceea ce este fapt sufletesc (cf. 1ristotel, 9tica nicoma*ica, VI, 13, 11##b .1@ "enofon, Platon, 1lcibiade, I, 117d, enon, 3=e, Protagoras, 34=d@ emorabilia, III, 6,4@ emorab., IV, 1., .4@ III,

6, #). C*iar cu placerea, cand viata /a fost traita in evlavie si dreptate/ ("enofon, 1pologia, 4). Ca Socrate, impotriva lui Callicles, si Platon avea sa de)lege binele de placere. 0aca /binele si fericirea precum si contrariile lor, raul si nefericirea/ se capata si se pierd pe rand, fiecare dintre ele si nu in acelasi timp, placerea si neplacerea sunt corelative (Aorgias, #67b - c@ mai pe larg, #64a-455e). Si tot ca Socrate, dar cu o desc*idere metafi)ica ce incepe sa-1 individuali)e)e, Platon socoteste ca /a trai conform binelui este unul si acelasi lucru cu a trai frumos si drept/, iar cum intelepciunea ii face pe oameni buni, /este si ea buna/. /1ctiunile noastre trebuie sa aibe in vedere binele/, care este scopul. Virtutea ar fi ceea ce e ca /dorinta a celor buni/ (Critias, #3b, C*armides, 171a, Aorgias, #66c, enon, =3b). 0ar daca /toate cate sunt frumoase sunt frumoase prin insusi frumosul/ si binele, tot asemenea, nu au a sta in relatie cau)ala. /Cau)a nu poate fi cau)a a cau)ei/. in sine, coparticipante, fara sa se determine reciproc sau nu, fiecare produce numai in ordinea sa, de indata ce cau)a este doar /a lucrului caruia ii da nastere/ B$ippias aior, .3=c, .6=a). in sine, de acum in sens metafi)ic, deci ca Idee (/in are in sine si toate ipote)a mea/ /e2ista un >rumos in sine, un &ine in sine, un

celelalte/) este cau)a pentru cele bune (precum /cele frumoase sunt frumoase datorita >rumosului/), in dublul sens al participarii (asa )icand dupa Plotin, proodica, de /sus/ in /,os/ si anodica, de /,os/ in /sus/). 0e aceea, ca Idee, cu valoare fiintiala, infiintea)a si, prin aceasta, se instituie si ca scop. 92istand prin &ine, cele bune sunt si in vederea lui, pentru el (P*aidon, 155b-c). 8n pasa, din acelasi dialog (6=d-63c) anunta ontologia din 'epublica (in special, cartea a Vi-a), cu resemnificarea &inelui ca Idee a ideilor, intr-o ar*itectonica piramidala. Ispitit de promisiunile e2plicative ale Spiritului ana2agorian, (Socrate)-Platon renunta pentru a nu fi fost in masura sa lamureasca /pe deplin/, in ce consta /cau)a lucrului si caracterul ei necesar/, ceea ce era totuna cu a raspunde la intrebarea: de ce este mai bine ca un lucru sa fie astfel si nu altfelC 0aca cele din ordine sensibila sunt, prin conditia lor de e2istenta, copii, ca atare,in genul ei, fiecare /reproduce/ paradigma sa. Prin aceasta, si este in regim

ontologic optim, adica in /ce anume este mai bine/. in analogie cu soarele, &inele este el insusi /in lumea inteligibila/, dar si /prin raport atat cu inteligenta cat si cu inteligibilele/. Precum oc*ii, /cand plini de siguranta/, lucrurile luminate de soare, asemenea si mintea care a,unge la adevar prin /ideea &inelui/, cau)a a cunoasterii, pentru ca /obiectelor cognoscibile le vine din partea sa nu doar capacitatea de a fi cunoscute, ci si cea de a fi, ca si esenta lor/, fara ca, la randu-le sa fie esenta, depasind-o /prin maiestate si putere/ ('ep., 453b-d, 456b). ai presus de toate Idei le-paradigma, ca acestea este in sine, deci, incomunicabil ca atare, dar, in deosebire de cele ce stau ca esente /este sub o forma impersonala/. Principiu al principiilor, superior oricarui e2istent, /pentru ca nimic nu e2ista fara el/ si oricarei esente, fiind definibil prin sine, poate doar analogic aduce cu divinul (Sc*u*l, (DoeuEe..., p. 31). insa intr-un regim cu totul si cu totul aparte, ca Idee a ideilor care, desi ca atare nu este recognoscibil, nici in >ormele subiacente (clase, genuri, specii), nici in lucruri, intr-un fel este peste tot, in toate. Caci, indirect, prin faptul ca orice e2istent are in Ideea->orma corespun)atoare, cau)a ce intemeia)a si cau)a finala, sta si sub semnul &inelui. !rice lucru, asadar, cat prin participare la Ideea intemeietoare este in modul de a fi optim, este si dupa &ine. Putand trece si ca divinitate (numai analogic ori intro lectura prin Plotin), dincolo de ambiguitati (&inele lui Platon, s-a spus, era in antic*itate, un dicton pentru a desemna ceva foarte obscur), pare, mai curand, sa semnifice fiinta in sine, intrucatva in regimul ei parmenidian. Citit prin Plotin, &inele platonic din 'epublica, cel putin, pare a fi aproape in conditia 0ivinitatii, c*iar daca a uneia non-intentionale, ceea ce nu este putin lucru. 0ar si de data aceasta, se impune prudenta, pentru ca &inele plotinian poate fi inc*ipuit /ca un i)vor care nu se are ca sursa decat pe sine si care se revarsa fara sa se istoveasca in vreun fel. 9ste asemenea sevei care da viata copacului/. 9l este infinit, deci nemasurabil si nenumarabil, este si nemarginit, simplu, /lipsit de figura ca si de forma/. in consecinta, si acesta poate fi repre)entat ca divinitate numai analogic, desi este posibil si ca atare (Plotin, 9nneade, III, 3,6@ V, 7, 1). 'evenind, &inele in sistemul platonic al Ideilor pare a fi /singura realitate veritabil transcendenta/ (ca realitate metafi)ica), /pentru ca este

neconditionata, principiu al oricarei e2istente si superior oricareia si care nu poate fi cunoscut decat in formele cele mai simple ale relatiei: proportie-masura, frumuseteadevar, semnele nemi,locite ale fiintarii/ ('obin, Platon, p. 176-1=5). Intemeietor ca fiinta insasi, prin aceasta, &inele este si cau)a a cunoasterii iar, mai departe, principiu al vietii omenesti. Sufletul nostru trebuie /sa se rasuceasca dinspre taramul devenirii pana ce ar a,unge sa priveasca la ceea ce este si la mareata lui stralucire/, la &ine, adica ('ep., 413c). 0e aceea, si este valoarea suprema si criteriul absolut. +eavand /nevoie de nimic, fiindu-si suficient siesi/ (td i%anon teleoiaton e%*ein) s-ar institui in principiu moral prin c*iar ontologia sa. +imic altceva nu i s-ar putea substitui, neavand conditia perfectiunii, nefiindu-si suficient si fara sa fie dorit universal. +ici intelepciunea, nici placerea nu au aceeasi demnitate, desi in absenta lor, viata morala, conforma principiului, n-ar fi posibila@ caci in modul nostru de e2istenta, principiul presupune intelepciunea si placerea in /amestec/@ /nu putem cerceta &inele in viata fara mi2t/ (P*ilebos, 75c, 71b), dar nu oricum, ci dupa masura si nu a oricaror placeri ci doar a celor pure. Ca Platon, si 1ristotel interpretea)a teleologist &inele: /daca e2ista un scop al actelor noastre pe care-l urmarim pentru el insusi, iar pe celelalte numai in vederea lui... este evident ca acest scop trebuie sa fie &inele si anume &inele suprem/ (9t*. +ic, I, 156#a 13-..). +u doar pentru fiecare individ, ci si pentru cetate, daca nu c*iar este /mai important si mai desavarsit sa iei asupra ta raspunderea si salvarea binelui cetatii/. Ceea ce ar fi perfect indreptatit, binele corespun)and in cea mai mare masura modului nostru de a fi, deopotriva, fiinta individuala si sociala. 1r e2ista, din acest punct de vedere, trei categorii de oameni: cei care identifica binele in placere, cei ancorati /in treburile publice/ si /cei contemplativi/ (9t*. +ic, 1,1,156#b 15-1.@ 4, 1564b 3-.5). <ot una cu placerea, binele nu poate fi din mai multe considerente, mai intai, pentru ca /este luat in doua sensuri, unul absolut si altul relativ la individ/. in consecinta, toate miscarile si devenirile ce duc la el vor fi asemenea, ceea ce este

inadmisibil, ele fiind percepute intr-un fel sau in altul in functie de situatie. 0e e2emplu, miscarile cu aparenta placerii, care desi insotite de durere, sunt suportate in vederea insanatosirii, in al doilea rand, intrucat binele este fie activitate, fie dispo)itie *abituala, /devenirile ce ne readuc la starea naturala sunt placute numai in mod accidental/. in fine, placerea nu este supremul bine, fiind o activitate /a unei dispo)itii *abitualeF conform cu natura/ (ibid., VII, 1.,114.b 13-1143a 34). &inele nu sta nici in onoare, urmarita mai cu seama de oamenii politici, nici nu e in identitate cu virtutea, in aceeasi ordine. 0e aceea, pentru ca activitatile practice procura doar avanta,e, mai mari sau mai mici, ramane contemplatiei sa dea sensul e2act al binelui. Caci ea, /iubita pentru sine/, autar*ica si superlativ elevata, prin toate acestea poate determina e2act modul de a fi al binelui. Scop in conditie desavarsita, fiind urmarit numai pentru sine, el este perfect suficient siesi si dorit de catre toti. 1utar*ic, el nu este insa intr-o ontologie distincta, ca in platonism. 0ar, contestat ca 8nul in determinatie metafi)ica, binele este admis, asemenea, numai ca in limite antropologice. 1ceasta, cel putin, la o prima evaluare. <otusi, 1ristotel nu sc*imba doar referentialul. 1ltminteri, nu s-ar respinge afirmarea binelui ca principiu cu aceea dupa care fericirea este binele supremC 9ste in afara de orice indoiala ca morala (individuala sau civica) aristotelica se organi)ea)a in ,urul conceptului de fericire. S-ar putea vorbi deci de un eudaimonocentrism, iar nu de un agatocentrism. in deosebire, cum ar mai fi binele principiuC in perfecta identitate, de ce doua numeC 1vem de a face cu aceeasi situatie ca in metafi)ica, unde 1ristotel lucrea)a cu doi termeni, in aparenta, redundanti: principiul (arc*e) si fiinta ca fiinta (td on *e on). 1cel ceva /datorita caruia lucrul este, ia nastere si este cunoscut/, principiul, fiinta ca fiinta aduce cu numele sau, identitatea sa ontologica ( etap*., V, 1, 1513a 13-16). Prevenind ca urmea)a sa e2amine)e, /autar*icul in principiu, ca fiind ceea ce numai prin sine da vietii implinire si o face de dorit, 1ristotel pune in bine semnificatia optima, caci /fericirea/ este cel mai dorit lucru dintre toate, fara sa aibe nevoie sa i se adauge ceva/ (9t*. +ic, I, =, 156=b 14-.5). in sine numai formal (logic), ca fericire, binele

este in toate actele /ce se conformea)a ratiunii/, efectuandu-le pe toate /in mod perfect/ (9t*. +ic, I, 1, 1563, 14-17). In filosofia post-aristotelica po)itiile cele mai individuali)ate sunt: cea stoica si cea sceptica, mai in prea,ma, iar peste cateva secole, cea plotiniana. 9picureismul nu este prea semnificativ, identificand binele cu placerea, adevarat ca nu cu oricare, /nu trebuie sa alegem orice fel de placere ar fi, ci adesea renuntam la multe placeri cand din ele decurge o neplacere mai mare pentru noi/ (Scrisoare catre 0iogenes (aertios, ", 1.6). Cercetat in doua capitole ale eticii (intr-unui in raport cu /lucrurile sale/, in altul ca valoare suprema), binele va fi fost definit de catre stoici in mai multe moduri, totusi, convergente: /ceea ce are un folos/, ceea ce /este sau ideatic sau ceva apropiat cu folosul/, perfectiunea naturala a unei fiinte rationale ca atare, ceea ce este /in armonie cu natura/ (0iog. (aert., VII, 3#, 6#@ Cicero, 1cad., pr. #.). Prin raportare la ideea de indiferent, in conditiile in care bogatia, gloria, sanatatea, forta si altele asemenea nu contribuie nici la fericire, nici la nenorocire, binele stoic trece tot mai mult in re)ultatul potrivirii rationale, printr-o vointa rationala, cu lumea. Ceea ce face ca /re)ultatele e2terioare ale actiunilor noastre voluntare si evenimentele e2terioare sa fie indiferente/ (&re*ier, C*r-sippe, p. ..7). inteleptul stoic se construieste si nu se datorea)a, fiindca pentru sine ca suflet isi este inceputul si scopul, pe scurt deplina masura. +u insa prin ignorarea lumii ci, dimpotriva, tocmai prin e2acta ei evaluare. In interpretari (identificari si descrieri) atat de diferite, ca mai toate conceptele gandirii grecesti, pe masura ce se determina, binele parea sa se indrepte catre starea de cri)a, inc*eierea sceptica a unei intregi istorii, o istorie ma,ora, inaintand in forta, construind cu frene)ie un univers de o diversitate pe cat mai fascinanta, pe atat mai derutanta, era si de aceasta data o punere in cri)a, pentru o luare de cunostinta critica si, mai departe, pentru o relansare, in alte modalitati, a elanurilor. Cu totii, de Ia sofisti la stoici, filosofii si moralistii greci erau de acord ca /binele este util si ca este bun de a fi ales si ca este fauritor al fericirii/. 0ar ce este elC 8nii il aflau in virtute, enoiceos, in

altii ca placere, $ieron-mus din '*odos, peripatetician din secolul al IlI-Iea ante, in lipsa de durere. >iind in discordanta, de partea cui sta adevarul si ce cale trebuie urmataC /9ste lamurit ca dogmaticii nu ne duc Ia o conceptie clara.../ 0e aceea, nee2istand nici un criteriu /cu care toata lumea sa fie de acord... va trebui sa se a,unga la suspendarea ,udecatii/ (Se2tus 9mpiricus, Sc*ite p-rr*oniene, III, 1=4 1=7, 1=3, 13.). In aceeasi situatie de principiu va fi fost si conceptul corelativ al raului (%a%os). in perec*e cu binele in tabula oppositorum p-t*agorica, in legatura cau)ala cu +ei%os, forta empedocleana, producatoare a celor rele, este supus, ca binele, interpretarii antilogiste in 0issoi logoi. Socrate avea sa-1 conditione)e de nestiinta, la fel si Platon, cel putin in primele dialoguri: /nici unul dintre invatati nu socoteste ca e2ista vreun om care sa greseasca de buna voie sau sa faca cele urate si rele cu buna stiinta/@ /nu este intelept cel care savarseste raul ci acela care savarseste binele/ (Protagoras, 3#4c@ C*armides, 173c). +edorit cu buna stiinta, raul apare accidental, fara a fi insa propriu-)is accident. 9timologic, c*iar, faptul ar fi confirmat: /de vreme ce lucrurile sunt in miscare, tot ceea ce este in proasta miscare (%a%os ion) ar fi viciu (%a%ia). 1ceasta proasta miscare inspre fapte poarta denumirea de viciu in -deosebi cand se afla in suflet/, desi indirect. 0ar avem de a face cu aceleasi intelesuri (Crat-los, #14b-c). Pentru ca toate cele compuse sunt in miscare, nascandu-se si pierind, ceea ce le face sa dispara ar fi raul din ele, el fiind acela /ce nimiceste si corupe totul/, in deosebire de bine /care pastrea)a si aduce folos/. 1r fi, deci, un rau natural, ca o boala, /aproape pentru orice lucru/, /precum inflamarea oc*ilor, pentru oc*i, si boala pentru intregul trup, rugina pentru arama si fier, putre)irea pentru lemn. +umai cele eterne (Ideile) nu pot fi atinse de rau. <inand de modul de a fi al lucrurilor, raul, prin urmare, nu poate fi decat in ordinea acestora, ca o corupere si ca o nimicire ('ep., 753e, 756a-d). 0ar, cum tot ce este si se intampla in sensibil trebuie e2plicat prin inteligibil, de unde raulC Propriu lucrurilor, re)ulta ca in acestea este ceva care nu mai vine de la temei@ impropriu

(e2terior), ce este in raport cu eleC in deosebire de bine, raul nu putea sa capete regim metafi)ic@ urma sa fie simplu, mereu in identitate de sine, cand el este miscare, adica intr-o relatie. Pornind de la o deslusire platonica, din P*aidon, 77c: /cine altul decat trupul cu dorintele lui ne aduce ra)boaie, ra)merite, lupte/, am fi in masura sa vorbim de lumea sensibila drept cau)a a raului. 92tinderea nu este nepermisa daca facem o lectura prin Plotin. ateria este rea, are raul in sine, nu pentru a fi altceva, in opo)itie cu &inele ca 8nul, ci intrucat este /ultima treapta a firii/, dincolo de care nimic nu se mai poate naste/ (9nneade, I, 3). inca in platonism, de la &ine, ca Idee suprema, la lumea sensibila (cu lucrurile si umbrele), /miscarea/ este de degradare a fiintei. in consecinta, nu este riscant de admis, cu anticipatie plotinian, ca sensibilul contine raul nu prin adaugare sau nu printr-o alogica autodeterminare, ci ca re)ultat al sleirii ontologice. 1stfel ca, in aceasta perspectiva, raul aduce mai mult cu o lipsa decat cu o atribuire (cu un atribut). 9ra o cale, nu este e2clus ca singura, daca admitem cu (eibni) ca /metafi)ic, raul sta in imperfectiune, fi)ic in suferinta, iar moral, in pacat/ (<*eodicee, 1,.). Platon insa, mai cu seama in (egile, 367c si urm. avea sa /e2perimente)e/ si alta e2plicatie, anume cu pre)umarea e2istentei a doua suflete: unul rational, ca principiu al binelui, si altul irational, in ordinea raului. +umai ca nu este vorba, numeric, de doua, ci mai curand de moduri de a fi distincte, in functie de situari: /dualitatea: un suflet bun al lumii, un suflet rau... trebuie e2clusa/ ('obin, Platon, p. ..=). (umea, copie, prin aceasta se comporta diferit decat modelul, fiind altcum decat el, ceea ce inseamna ca sufletul insusi va fi (va parea) altfel. 0e aceea, interpretand prin 1ristotel evident marcat de platonism, ar fi de admis doua parti (cu doua facultati) ale sufletului /inseparabile prin natura, ca partea conve2a si cea concava a unei circumferinte/ (9t*. +ic, 1,13,115.a 35). Critic fata de relativismul de sugestie sofista (vd. etap*., "I, 7, 1573a), ca si in raport cu ipote)a absoluti)anta (/daca 8nul este principiul &inelui, principiul opus,

fie ca e Pluralitate, fie ca e Inegalul... este tot una cu 'aul in sine/, "IV, #1561b), si de aceasta data Stagiritul na)uieste catre o e2plicatie cumpanita (poate, de sinte)a). 92istent si in natura, in forma anomaliei sau monstruo)itatii, ca atare, raul este determinabil in limitele umanului, ca termen corelativ binelui. +u insa intr-o relatie de acest fel, reciproca (precum intre aripa si faptura inaripata) BCategorii, =, 7b). Cum ceea ce este mai bun este intotdeauna premergator fata de ceea ce este rau, si aceasta datorita unei diferente de regim ontologic: in timp ce binele presupune lumea /primelor principii si a vesniciei/, ca si pe aceea /sublunara/, raul numai pe cea din urma. in prima, /nu este loc pentru rau, nici pentru greseala sau stricaciune. Caci si stricaciunea (alterarea, coruperea) tine de ceea ce e rau/. In act, in separatie (pentru ca /actul binelui este mai bun/, pe cand /actul raului este mai rau decat putinta lui/, binele si raul, potential, sunt corelativi ( etap*., III, 3, 663a@ IV, 6, 1541a). oral (in genere, antropologic), daca binele este /activitatea sufletului in acord cu virtutea, iar daca virtutile sunt mai multe, in acord cu cea mai buna si mai desavarsita/, cu fericirea adica, raul este actul contrar, structural, posibil prin aceea ca facultatea apetitiva si de)iderativa a sufletului, desi /participa intr-un fel la ratiune/, apartine partii irationale. 1sa incat, si raul presupune o alegere, cu participarea ratiunii: /alegerea deliberata are loc cu a,utorul ratiunii si inteligentei/. +u insa neaparat cu intemeierea pe /opiniile cele mai bune/. /Se pare ca nu totdeauna oamenii care fac cele mai bune alegeri sunt si cei care au opiniile cele mai bune, ci dimpotriva, unii sunt mai tari in opinii, dar oricine ii determina sa aleaga ce nu trebuie/. !ptiunea si apoi deliberarea conditionate de stiinta mi,loacelor si a scopului pot fi insa deturnate spre rau, involuntar ca si voit. +u trebuie, apoi, lasata de o parte nici ignoranta, in raport cu raul (9t*. +ic, I, 3,1563a 14,13,1153a 1@III,.,111.a 14). >ormal, aceeasi definire, prin contrariu si la stoici: daca binele este acordul cu utilul si natura, raul este potrivnic si intr-un fel si in altul. Ca virtutile si /relele/, unele sunt scopuri, altele mi,loace, in timp ce altele sunt, in acelasi timp, si scop si mi,loc. 0usmanul tau si raul ce ti-1 face sunt mi,loace@ consternarea, umilirea,

sclavia, tristetea, desperarea, supararea prea mare si orice actiune vicioasa sunt scopuri. Cand trece in vicii raul este si mi,loc, aducand nefericirea, si scop, implinind-o (0iog. (aert., VII, 6=). Spunand unii ca raul este intr-un fel iar altii ca in altul, nepotrivindu-se in opinii, ca de altminteri si comportamentele si cutumele din varii locuri si timpuri, ca binele, la randul sau, ce este raulC /Cel ce presupune ca un lucru e prin natura bun sau rau... este tulburat peste masura/, fiind contra)is la orice pas. 0e aceea, si de aceasta data, scepticii indemnau la suspendarea ,udecatii (Se2tus 9mpiricus, Sc*ite p-rr*., III, .37-.3=), ceea ce este profund memorabil, prin identificarea gestului cu o miscare de supraveg*ere critica si, totodata, cu o importanta istorica fundamentala, in urmarea pregatirii, dinspre traditie, a marii rupturi. .. 9venimentialist, o seama din aceste motive sunt recognoscibile in /tesatura/ filosofiei crestine, altele insa nu. 0ar nu pre)enta cutarei sau cutarei teme interesea)a, nici masura in care traditia era recuperata. Stromateica, pe cat este mai de)legata ca logica, pe atata poate sa integre)e si cu atat mai liber. 1r fi inutila o contabili)are a motivelor vec*i trecute sau nu in patrimoniul gandirii crestine, c*iar pagubitoare si pentru o parte si pentru alta, de indata ce Arecia filosofica ar fi (cam) impartita in ce e /viu/ si ce e /mort/, iar noua configuratie spirituala, redusa Ia un fenomen aluvionar. insa, nici una, nici alta. In spatiul, parca infinit, prin ,ocul nuantelor, al filosofiei binelui si raului, iar in corolar firesc, al optiunii si alegerii (libertatii), faptul este perfect reverificabil. <otul in toate (ta panta en pasin), prin aceasta, 0umne)eu ff este &inele in conditie absoluta, si astfel temei, sursa si model pentru cele ce sunt intrucat sunt. in urmare, teo-metafi)ic, pentru ca re)ulta dintr-un act de in-dreptatire, al &inelui indreptatitor, ele se impartasesc din acestea, inca o data, prin c*iar c*emarea lor din non-e2istenta Ia e2istenta. in seria createlor, noi insine, ca toate, intr-o &ine->acere universala, suntem bine prin participare la &ine. 0ar, fiinte refle2ive, in masura, deci, sa luam cunostinta de conditia noastra, in alternativa, de altfel ca a tuturor createlor: participante la absolut si, din aceeasi

cau)a, in regimul relativului, alegem (ne alegem). /Caracterul de fiinta alternativa a omului se arata prin aceea ca el poate alege.../, caci /este siesi de o putere personala suprema, dar isi e dat nu pentru a se lasa cum i-a fost dat, ci pentru a de)volta ceea ce i s-a dat sa fie, adica fiinta comunitara, dar si cu putinta de a se altera prin egoism/ (Staniloaie, C*ipul nemuritor..., p. 76). etafi)ic, deci si antropologic, binele si raul nu pree2ista nici macar in trepte de realitate distincte, necum in regim egal@ ar urma sa admitem doua principii intemeietoare. 9ntitati repugnante, cum ar mai putea fi gandita unicitatea (si unitatea) absolutului si cum relativul, ca un intreg, desi compusC Cum teo-metafi)ic nu e2ista decat binele (0umne)eu ca &ine) si acesta nu avea cum sa-si cree)e contrariul (s-ar fi limitat), de unde raulC Si totusi, el este: /nimeni din cei ce vietuiesc nu va spune ca nu e2ista/ (Sf. Vasilecel are, !milii la $e2aemeron, !m. II, #). Si inca, intr-atata de individuali)at: /este prin insasi natura sa rau/ si incomunicabil cu binele, incat, oricum am lua-o, unul nu poate sa vina din celalalt (Clement, Stromate, I, 13, #). 92istand, /care este cau)a luiC/ (<ertulian, Contra ereticilor, VII, 4). +efiind, neputand fi de Ia inceput si ca inceput, in inteles ontologic, nu este inteligibil decat prin raportare la acesta, dar nu generationist. /'aul nu este din bine, iar daca este din bine nu este rau/ (Ps. 0ionisie 1reopagitul, +um. div., IV, 16). Valentinianul din dialogul 0espre liberul arbitru al Sf. etodiu de !limp (m. 311) ii gasea sursa in ;materieG: /)ic ca odata cu 0umne)eu a e2istat un lucru al carui nume este ;materieG@ din aceasta a facut 0umne)eu ceea ce e2ista/. (ipsita de insusiri, fara forma, insuficienta siesi, prin urmare, /mergea in mod firesc spre de)ordine/@ /din ea cred ca ne vin relele/ (III). +umai ca, ii replica !rtodo2ul, celalalt /persona,/, inc*eierea urmea)a unei presupuneri nefondate: e2istenta a doua principii, 0umne)eu si materia. 0ualismul insa, dincolo de faptul ca anulea)a c*iar conditia prima de inteligibilitate a principiului, anume, unicitatea, tocmai de aceea, isi compromite ipote)a. Presupuse, coeternitatea si incomuni-cabilitatea, de la doua entitati se trece la o a treia si asa mai departe, de vreme ce, intre 0umne)eu si materie

ar trebui sa se , admita e2istenta separatiei insasi, in cel mai bun ca). In cel mai rau si, de fapt, mai direct, /daca va )ice cineva ca este feparat de ea, va trebui sa spuna ca e2ista ceva intre 9l si materie, ceva care marc*ea)a separarea lor, pentru ca este imposibil sa )icem ca un lucru este separat de altul, daca nu e2ista un al treilea care sa marc*e)e aceasta separare/ (V). Iar de la al treilea la al patrulea, apoi la al cincilea si astfel la nesfarsit, ceea ce, inca de la Platon, cu argumentul avertisment al /celui de al treilea om/, se atrasese luarea aminte asupra consecintelor ruinatoare pentru mintea noastra in e2ercitiul ei metafi)ic. 1sadar, daca nu este de)legata de 0umne)eu si nu are a fi altceva, contrariu, nu este raul (temeiul raului), ceea ce inseamna ca acesta nu e2ista ca atare, substantiali st. 1r mai fi, in mare cam in aceeasi ordine de e2plicatie, posibila si alta ipote)a, care, de altfel, si fusese incercata si avea sa mai fie, cea panteistica, in varianta propriu-)isa ori in alta subsecventa, panenteista, de inspiratie plotiniana. /!rtodo2ul: nu este e2clus sa sustina cineva in legatura cu principiile necreate... ca 0umne)eu nu este nici separat de materie, nici unit cu ea, ci mai degraba, ca este in materie ca intrun loc si ca materia este in 0umne)eu/ (VI). Si de aceasta data urmarile sunt pagubitoare pentru coerenta si certitudinea e2plicatiei. Presupunand ca materia este /locul/ lui 0umne)eu, deducem ca ea il cuprinde si ca il determina sa i se supuna. +eorgani)ata, ca la inceput, fara identitate formala urma a fi fost si 0umne)eu@ degradandu-se, ea, acelasi proces entropie il va prinde si pe 0umne)eu. Si inca, argument de respingere fundamental: daca 0umne)eu se afla in materie, este in toata ori numai intr-o parte a eiC 0oar intr-o parte, re)ulta ca 0umne)eu este cuprins, ceea ce il decade din conditia de principiu. in toata, revine Ha a spune ca e in identitate. in acest ca), cum de s-a separat pentru a o organi)aC 0istingandu-se, re)ulta ca nici el, nici materia nu mai pot fi fara de limita. +edistingandu-se, inseamna ca o data cu /cosmoti)area/ materiei si-a dat si siesi identitate.DCeea ce, iarasi, ar introduce limitatia, o data cu admiterea unui inceput si apoi, in decurgere fireasca, vrand-nevrand, cu pre)umarea unui principiu distinct, care sa fi fost mai inainte de inceput. Caci s-ar putea pune intrebarea: ce era si ce

facea 0umne)eu anterior momentului, unui moment care in mod fatal se impune gandirii, de /declansare/ a procesului cosmoti)antC ai departe: materia in 0umne)eu. Imanenta, prin creatie, ea nu mai avea cum sa fie principiu contrar, o /de)ordine/ ca sursa a raului. Imanenta, dar necreata, de unde si cum in 0umne)euC Sa aiba principiul in sine ceea ce nu-i apartineC 9ste un non-sensC S-o fi generat dar ca pe o realitate contrara, ca /principiu al raului/, este si mai absurd. >iind mereu in identitate cu sine, peste tot acelasi, nu avea cum sa se treaca din ceea ce este in ceea ce nu este. !r, creand, 0umne)eu c*eama lucrurile din non-e2istenta lor (adica din fiinta sa) la e2istenta si nu trece el insusi din >iinta in +efiinta. /Pe cale rationala/ este posibila, asadar, demonstrarea ipote)ei dupa care, creata fiind, materia nu era tot una cu raul, nici c*iar cu sursa, de principiu, a raului (VI). <otusi, daca nu este ca atare si nu re)ulta in nici un c*ip din bine si daca e totuna cu materia ori macar cu insusirile ei, pentru ca nimeni nu se poate indoi de e2istenta lui in lume, ce urmea)a a fi si cum, in limitele e2plicatiei ontologiceC 92istand /rele/, dupa cum genul sta in si prin specii, ar fi presupus ca e2ista si raul, desi multiplicat in varii forme. 0e unde insa acestea de indata ce nu putem admite raul de la inceput si ca intregC in acest ca), nici /formele/ sale nu au e2istenta de sine statatoare@ altminteri, am fi siliti sa admitem ca /in timp ce partile vor e2ista,... totalitatea lipseste/. 1r ramane, dupa Sf. etodiu, o singura cale: /nu este nimic rau prin natura sa, din contra, un lucru este rau dupa modul in care e folosit/. Ceea ce revine la a plasa problema in discutie strict in camp antropologic: /ce alta actiune rea poti arata in afara celei a oamenilorC/ ("III, "V, "IV). +esubstantial si nu de la inceput (cf. Sf, Vasile cel cel are, op. cit.@ Sf. 1tanasie are, Cuvant contra elinilor, II), el nu poate fi restrans la formele umane. +eindoielnic, nu este prin participare Ia &ine si nu sta ca-atare nici in cele ce sunt, nici in cele ce nu sunt, pentru ca orice, si ceea ce este si ceea ce nu este, tin de

0umne)eu (1bsolutul)-&ine. 0e aceea, avea sa spuna Ps. 0ionisie, raul este mai departe de &ine c*iar decat nefiinta. Cu toate acestea el este si este etern, desi nu are cau)a in &ine, nici nu sta, cat si cum sta, in conformitate cu natura lucrurilor, caci in modul de a fi al acestora nu e2ista nimic contrar ei. >ie si numai accidental (este ceea ce este pin altceva si nu prin sine), alaturi de scop, de natura, de cau)a, ie inceput, de tinta, si /contra legii, contra vointei, contra substantei/, el e2ista si de aceea are o ontologie proprie, c*iar daca negativa (cameontologie). +eputandu-1 admite ca fiintand in sine, nici insa ca nee2istand tot asemenea, raul ramane a fi inteles ca /o privatiune si lipsa si slabiciune si disproportie si eroare, fara tinta, fara frumusete, fara minte, fara ratiune, imperfect, fara temei, fara cau)a, nedeterminat, inert, steril, fara putere, de)ordonat, neasemanator, nedefinit, tenebros, nesubstantial.../ /Privatiunea celor firesti/, el sta ca semn al e2istentei acestora (al conditiei lor), tinand de /decala,ul/ ontologic dintre ele si fiinta de sine, astfel incat, parado2al, lucrea)a pentru bine iar nu in contra lui. Secunde, prin actul intemeierii, lucrurile se nasc si pier, avand cu atat mai multa e2istenta cu cat, prin participare la 0umne)eu-&ine, sunt mai aproape. >ara temei, cele create, aparand si disparand, nu dau semn de insuficienta principiului, ci dimpotriva, dau seama de sine ca perfectiunea insasi. 0e aceea, ca distrugere a celor distructibile, raul participa la perfectiune, /salvand lumea de la imperfectiune/. in alte cuvinte el, ca /decala,/ ontologic, este legatura, daca se poate spune asa, negativa dintre fiinta si e2istenta. 9ste ceea ce aceasta din urma nu este. 0e aici si /participarea/ lui la eterna miscare de indreptatire si, doar astfel, indreptatit el insusi (+um. div., IV, 16, 35, 3., 16). 0in nou, nu insa ca altceva decat &inele, nici c*iar ca /slabire si diminuare a acestuia/, dupa cum in sugestie plotiniana, presupunea 1reopagitul (ibid., IV, 3.), ci doar ca indepartare de bine sau /lipsirea de bine/ (!rigen, 0espre principii, II, 6, .) ori, si mai verosimil, ca /lipsa a binelui, asa cum intunericul este lipsa luminii/ (Sf. Ioan 0amasc*in, 0ogmatica, II, #).

1ntropologic, lucrurile se simplifica si in acelasi timp se complica. Se simplifica prin aceea ca, in universul uman, raul ia forme e2prese cu purtatori-agenti, trecandu-se de la natural la voluntar@ si se complica datorita interventiei problemei libertatii sau nelibertatii, a responsabilitatii si contrariului acesteia. Suntem predestinati binelui sau raului, avem vreo sansa in ordine individuala, ca prima conditie a personali)arii, de a ne mantuiC 1ugustin, poate, cu reminiscente mani*eiste, in urmarea unor sugestii sincretice, stoico-crestine, avea sa admita un predestinism dual, infrangibil. in legatura cu distinctia dintre cele doua cetati: a lui 0umne)eu si pamanteasca, ea insasi cu reminiscente mani*eiste (Sfantul, in catolicism, >ericitul, in ortodo2ism) 1ugustin avea sa admita o dubla predestinare, de la care nu ne putem sustrage, in urmarea convingerii sale ca /orice bine, in noi, nu-1 face meritul nostru, ci doar gratia/ - !mne bonum meritum nostrum in nobis faciat nisi gratia (9p. 16#, 1d Si2tum, V, 16, in Patrologia latina, """III, 335). in acest ca), mai suntem responsabili de actele noastre, in bine, sau rauC Si ce mai este bine, ce mai este rauC !riginar, pacatul va fi fost pentru toti, deci ontologic, ca /o consimtire la rau/. Prin participare, ceea ce facem bine sau rau este consimtind (1belard, 9tnica seu scito te ipsum, Patr. lat., C(""VIII, 71#). /1 dat 0omnul 0umne)eu lui 1dam porunca si a )is: ;din toti pomii din rai sa mananci, iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in )iua in care vei manca din el, vei muri negresitIG/ B>acerea, .,17-1=). Prin 9va, ca mediator de fapt (tric%ster, trisor, in limba,ul *ermeneuticii moderne a mitului), 1dam incalca interdictia, ceea ce inseamna ca alege. 0e altfel, 0umne)eu insusi il va fi pus in alternativa. Predestinarea lui, daca se poate spune asa, era la libertate, dar, dupa toate aparentele, asumarea acesteia nu va fi fost autotelica, ci in urmarea interventiei celui de al doilea, prin mediator. Va fi fost sarpele (ca simbol al raului) celalalt principiuC In tratatul cat*ar Cina cea de taina (Cena secreta), dupa ce Satana, concurent al lui 0umne)eu, va fi facut dintr-un scuipat sarpele, prin acesta o ispiteste pe 9va, concupiscent: /Si sensualitatea 9vei era ca un cuptor incins/@ /0iavolul iese... sub

aparenta sarpelui si isi satisface poftele, a,utandu-se de coada. 0e aceea, oamenii nu sunt numiti fiii lui 0umne)eu, ci fiii 0iavolului si ai sarpelui/ (Cena secreta, 4). inca in gno)a ofita, centrata in repre)entarea ofiforma a (ogos-ului (unduitor, insinuant), mai inainte la indieni ca simbol al regenerarii, (in interpretare bac*elardiana, ca simbol al metamorfo)arii si labirintului), la vec*ii egipteni ca vietuitoare benefica (aducatoare de ploi si pa)itoare de comori), insotitor, la greci, al lui 1sclepios, )eul tamaduitor, in crestinism, in traditia vetero-testamentara, sarpele pare a fi tot una cu principiul celalalt, cu raul insusi. 0aca nu, /de unde vine sarpele, care se numeste diavol@ daca nu era rau, cunostea raulC/ 0upa Sf. etodiu, /diavolul a cunoscut din oprelistea formulata de 0umne)eu ca este rea nesupunerea@ de aceea 1-a impins pe om la aceasta/. Pi)mas dintr-un inceput, /nu cunostea modul de a face raul, pentru ca la inceput nu era nici un rau din care sa se inspice/. 0esi 0umne)eu al omului, el /nu avea cunostinta raului/, deprin)and-o din porunca dumne)eiasca, in urmarea careia, de altminteri, el insusi se va fi ivit: /desi a stiut bine ca va deveni asa, 0umne)eu a creat diavolul pentru a arata bunatatea Sa. Caci, daca n-ar fi e2istat raul, nu s-ar fi apreciat valoarea binelui si liberul arbitru ar fi fost luat omului/ (op. cit., "VIII, "I"). Cum insa raul putea sa fie generat de bineC /0aca este din &ine, nu este rau/, va spune, logic impecabil, Ps. 0ionisie 1reopagitul. ! alegore)a grigoriana la Iesirea, #, .-#, 1= (/... <oiagul acesta, care a fost prefacut in sarpe, ia-1 in mana ta, caci cu el ai sa faci minuni/), in conte2t, este mai sugestiva: /sarpele este numit in Scriptura tatal pacatului@ si ceea ce se naste din sarpe este numaidecat sarpe. Pentru ca pacatul are acelasi nume cu cel ce-1 naste. 0ar 0omnul S-a facut pacat pentru noi..., imbracand firea noastra pacatoasa. 0eci acest c*ip se potriveste cu adevarat 0omnului. Caci daca pacatul este sarpe, iar 0omnul Sa facut pacat, Cel ce nu s-a ferit sa se faca pacat. S-a facut sarpe pentru noi, ca sa... piara serpii.../ (Sf. Arigorie de +-ssa, Viata lui oise, in op. cit., p. #4). In transcoda, metafi)ic, de al doilea grad, ca interpretare la interpretare, >iinta in sine, care, pentru ca nu-i lipseste si nu-i prisoseste nimic, si dintr-o parte si din alta,

e2clude raul ca rau@ generand, isi creea)a in sine ceea ce nu este ea ca atare. Introducand in sine, ori intre sine si determinate limita, oarecum in sens areopagitic, facea posibil raul. 0e aceea, metafi)ica acestuia apare ca o peratologie sau inteligibila doar peratologic. 'evenind, ca lucrurile /participand/ la &ine si la 'au, cat suntem si, respectiv, nu suntem temeiul insusi, in deosebire de ele, /avand ratiune, avem si prile,ul de a vedea binele si raul si sa alegem astfel binele sau sa ne ferim de rau/ (!rigen, 0espre principii, III, 1, 3). 0aca raul nu este ca alt, al doilea principiu, si deci fiinta ca fiinta este una, noi avem puterea liberului arbitru. 1ltminteri, am fi bine si rau, indreptandu-ne, cu variatii care nu mai contea)a, catre unul, catre celalalt, predeterminati, prin constitutie. Parado2al, tocmai pentru ca suntem un intreg, suntem fiinta alternativa, deci in masura, autodeterminati, sa alegem, sa ne alegem, altfel )is, sa ne construim. 1ntropologic, raul este alegerea, in ordine negativa, ca nesupunere, ca /incalcare a poruncii lui 0umne)eu/ (Sf. etodiu, op. cit., "VIII). 1sadar, mai inainte de orice, are o dimensiune ontologica, fiind o nesocotire a firii noastre si prin ea a >irii insasi. 0e aici si /despletirea/, in rele, ca asumare, la limita, a liberului arbitru (libertatii de vointa) si, ca urmare, a responsabilitatii, nu numai aici si acum, ci intr-o ordine absoluta. (ibertatea noastra /nu este circumscrisa numai vietii de aici, pentru ca ea alege de aici si pentru dincolo, pentru vesnicie, in deplina cunostinta despre aceasta/ (Plamadeala, Ca toti sa fie una, p. 333). Ca abatere de la firea noastra, in universul ei determinat, raul ne departea)a de >iinta in sine si de cea proprie, coborandu-ne, pe masura, pe scara /partieipatiei/. Prin fire /fara pacat/, prin vointa liber, omul /avea puterea sa ramana si sa progrese)e in bine..., dupa cum si putere sa se intoarca de la bine si sa a,unga la rau/ (Sf. Ioan 0amasc*in, op. cit., II, 1.). Ceea ce ii si da demnitatea sau maretia. Intr-un fel, alegerea binelui ori a raului este determinata: /nimeni, )icea Clement, nu alege raul in atat ca rau, ci se indreapta spre el dus de placere/. Arav

insa, si aici intervine consimtamantul, este cand il /socoteste bun, gandindu-se ca merita sa si-1 insuseasca/ (Stromate, I, 3#,#). 8n intreg, dar compus, prin corp, ne desc*idem catre lume e2teriori)andu-ne in ea si interiori)andu-ne-o. Pacatul (raul) nu este de a fi asa cum suntem, nici de a accepta lumea. ! a doua cadere, determinata de noi, si multiplicata, ar fi tocmai refu)ul ei. 0rama >aust-ului goet*ean: /in locul vesnicei naturi, in care J +e puse 0umne)eu ca sub un verde pom, J Pe tine te-ncon,oara mucigai uri J Sc*elete doar, de animale si de om/, este ontologica. Placerile insele sunt firesti, cele ale sufletului ca si acelea ale trupului cand sunt bine supraveg*eate si mai ales cand se distinge intre unele naturale, dar cu necesitatea limitata (de e2emplu, cele se2uale, numai pentru procreare), altele nici firesti, nici necesare ca betia, desfranarea (Sf. Ioan 0amasc*in, op. cit., II, 13). /1m putea sa nu avem nici o suferinta, daca ne-am indeparta de viciu@ dar pentru ca noi insine, prin placere, ne-am lasat ademeniti de pacat, ce motiv serios am putea invoca spre a spune ca n-am fost noi insine autorii suferintelor noastreC/ (Sf. Vasile cel cuvantari@ !m. I", 3). 0e doua feluri: in sine si raportat la noi, in limitele acestei distinctii, raul este in grade diferite. Cat este in sine, inseamna ca se apropie, daca nu c*iar ia forma raului insusi, a raului ca rau, fiind cu asentimentul nostru, provocat de noi. +edreptatea, desfranarea, uciderea, otravirea si toate patimile inrudite, ne au ca agent, deci urmea)a alegeriiJconsimtamantului. Cel raportat la noi, in sc*imb, ca, bunaoara, boala, pierderea celor apropiati, saracia, este ceea ce este intrucat suferim de pe urma lui@ suntem, deci, numai supusi lui, suferindu-1, suferindu-i urmarile (ibid.). Si el vine dintr-o nesupunere, ca incalcare /a poruncii lui 0umne)eu/, insa generica, fiind originara (incalcand interdictia, 1dam va fi fost sortit ostenelii si mortii, iar in consecinta fireasca, tot /neamul/ lui). +umai ca, el este reinnoit ca printr-o participare la o paradigma negativa. Suntem alesi@ nu alegem. Parado2al, desi mai apropiat de raul (pacatul) originar, desi, pentru conditia noastra, absolut, in ordine umana, nu el este cel mai mare rau. 'aul, propriu-)is, este are, !milii si

ca o copie, prin asumare, prin repetare. 1dam capata cunostinta binelui si raului, de fapt, aducea raul, incalcand o interdictie. 8rmatorii lui insa vor fi facut din rau, rele. Punand sub tabu, pomul cunostintei binelui si raului, 0umne)eu (Ia*ve), pe o cale negativa, va fi dat libertatea. (a urma urmelor, ne e2ercitam ca alegere, numai fata cu o interdictie. 0aca totul ar fi permis, ar mai fi libertateC 1nimalele sunt nelibere, tocmai pentru ca aleg neliber. /Vointa/ lor este cea a instinctului, ele sunt dincolo de bine si de rau. +oi insa alegem, ceea ce este blestemul si demnitatea noastra. /Condamnarea la libertate/, sartreiana, este si conditie si sansa. 0aca n-am sti raul si daca nu l-am face (daca nu ni l-am face), nu ne-am aplati)aC 92citant, raul ne indreapta spre bine. Sleire, ne coboara din acesta, dar ne si da nostalgia lui@ si ne recurbea)a catre el. >iinta alternativa, o coincidentia oppositomm, suntem bine si rau, nu asa sau altfel, si nu dincolo de unul si celalalt. Iar, pentru ca suntem alternativa, suntem si libertate, adica noi insine.