Omul in fata mortii

Moartea este o mare incercare pentru noi, oamenii. Ne

incearca mai intai de toate durerea despartirii de cei
apropiati ai nostri, rude si prieteni, de universul nostru
familiar, de tot ce avem, de lucrurile pe care obisnuim sa le
facem... Ne incearca apoi teama de cum ne va f dat sa
murim, si cei mai multi oameni nu se tem atat de moarte,
cat de chinurile ei.
Ne incearca spaima de necunoscut, pentru ca nimeni nu stie
ce-l asteapta in lumea de dincolo si, oricat de mari ne-ar f
credinta si nadejdea n-avem de unde sti de vom trece cu
bine prin vamile vazduhului si de vom f afati curati de
pacat inaintea "infricosatorului scaun de judecata al lui
Hristos". Nici un om nu stie care va f soarta lui in vesnicie.
O oarecare alinare afam la andul ca pentru starea noastra
pacatoasa moartea are si unele foloase. !e pilda, cei chinuiti
de suferinta asteapta moartea ca pe o izbavire. !e multe
rele ale trupului si sufetului il scapa moartea pe om, dupa
cum spun "arintii, si nu trebuie s-o socotim ca lucru de
temut, desi a fost rea la inceput, caci a urmat pacatului si
este osanda lui.
"!esi moartea ne-a adus-o pacatul, !umnezeu a pus-o in
slujba mantuirii noastre", spune #fantul $oan %ura de &ur,
care socoteste moartea "mai deraba o purtare de rija
decat o pedeapsa".
Mort cu sufetul din pricina pacatului, de n-ar f murit omul si
cu trupul, relele izvorate din starea sa pacatoasa s-ar f
inmultit peste masura. Obisnuindu-se cu starea lui
pacatoasa, si-ar f dus viata in deplina nestiinta si orbire.
!ar andul la moartea care vine pe neasteptate il ajuta sa
vada scurtimea vietii de aici si sa se preateasca pentru
ceea ce va sa fe, plecandu-l spre o rabnica pocainta.
!e s-ar sti nemuritori, dupa cum arata #fantul $oan %ura de
&ur, "ar f nespus de mult iubite trupurile si toti nu s-ar
inriji de altceva decat de trup si s-ar face tot mai trupesti si
mai inrosati".
!e n-ar f moartea, starea de pacatosenie ar f vesnica.
Moartea a fost data ca leac pentru neputintele trupesti ale
omului. &stfel, #fantul 'asile cel Mare scrie ca !umnezeu "n-
a impiedicat stinerea noastra pentru ca nu cumva, din
pricina nemuririi, neputinta noastra sa fe vesnica."
$naduind moartea, !umnezeu preateste prin pronia #a
intoarcerea omului la starea din rai, pe care avea s-o
implineasca Hristos, si urcarea lui la starea mai inalta, de
nestricaciune si nemurire, binestiind ca samanta nu da rod
daca nu moare (cf. $n. )*,*+, ) -or. )., /.-++0.
Moartea este leac si pentru neputintele spirituale. !upa cum
arata "arintii, prin moarte s-a "impiedicat invesnicirea
raului". O data cu moartea, moare si pacatul. #fantul Ma1im
Marturisitorul spune ca prin pronia $vii !umnezeu moartea
este o eliberare pentru omul cazut si in chip intelept s-a dat
leea mortii, ca sa se limiteze nebunia mintii, care se misca
pururea spre rau.
!e aceea, spune #fantul Ma1im2 "#farsitul vietii acesteia de
aici socotesc ca nu e drept sa se numeasca moarte, ci
izbavire de moarte, despartire de stricaciune, slobozire din
robie si incetarea tulburarii, 3...4, risipirea intunericului,
odihna de osteneli si linistirea ferberii, acoperirea rusinii si
scaparea de patimi, disparitia pacatului si, ca sa spun pe
scurt, hotarul tuturor relelor."
Moartea cea de obste, care-si are obarsia in pacatul dintai,
de unde s-a intins la toti oamenii, ca si a fecarui om in
parte, pricinuita de boala, de stricaciunea frii omenesti, ori
uneltita cu salbaticie, ramane mereu un rod al rautatii, si
!umnezeu o inaduie, ca sa nu se incalce libertatea omului,
chiar daca e intoarsa spre rau si faptuieste rele. $nsa sta in
puterea lui !umnezeu ca omul sa moara atunci cand ceasul
este cel mai prielnic pentru sufetul lui.
"entru cei drepti, "moartea este o binefacere", pentru ca-i
muta la o viata mai buna. -hiar daca talcuiesc cu fnete
rostul mortii, "arintii si intreaa 5raditie spun ca pana sa
vina Hristos si sa-i schimbe rostul, moartea nu putea f
socotita decat un lucru rau, "vrajmas", cum o numeste
#fantul "avel () -or. )., *60.
Moartea este de doua ori rea2 izvoraste din pacat si este
izvor de pacat. !upa ce a pacatuit &dam, indata s-a ivit
moartea si diavolul a luat-o in stapanirea lui (cf. 7vr. *, )+0 si
se foloseste de ea sa-si astampere ura impotriva omului
uciandu-i trupul si ca sa reverse rele peste intreaa
creatie. #e slujeste de ea - ca de toate celelalte afecte
fresti, nepatimase, indeosebi de placere si durere - ca sa-i
piarda omului si sufetul, manandu-l la pacat si patimi.
#fantul "avel, vorbind despre "cei pe care frica mortii ii
tinea in robie toata viata" (7vr. *, ).0, arata ca din pricina
mortii "toti au pacatuit" (8om. ., )*0. Multi dintre "arintii ra-
sariteni spun acelasi lucru. &stfel, 5eodor de Mopsuestia
scrie ca "o data ce-am ajuns muritori, ni s-a facut mai mare
pornirea spre pacat", pentru ca rija pentru viata trupului
duce lesne la patimi. #fantul 5eodoret al -irului dezvolta
aceasta idee a invatatorului sau si spune ca "fapturile
muritoare sunt in chip necesar supuse patimilor si fricii,
placerilor si durerii, urii si maniei", crezand ca astfel ar
putea scapa de moarte, omul cazut se deda patimilor celor
rele2 "5oti cei iesiti din &dam au primit fre muritoare, care
are multe si nenumarate nevoi2 de hrana, de bautura, de
haine, de adapost, de felurite mestesuuri spre castiarea
vietii. &desea in aceste trebuinte se intrece masura, iar
intrecerea masurii naste pacatul. !e aceea spune
!umnezeiescul &postol ca, pacatuind &dam si prin pacat
ajunand muritor, moartea si pacatul au intrat in neamul
omenesc, iar moartea s-a facut pricina de pacat (8om. .,
)*0". -aci isi aduna bani si avutie, nadajduind sa se puna la
adapost de saracie si boala, si asa se face iubitor de avutie,
lacom si zarcit, isi hraneste peste masura trupul si-l
dezmiarda in tot felul, ca sa-l tina in putere, ajunand
lacom, desfranat si iubitor de sine. #e face stapan peste
lucruri si oameni, crezand ca numai asa e cu adevarat viu si
puternic, si iata-) pornit spre manie. $ar straduindu-se in tot
chipul sa se faca stiut de toti, pentru ca amintirea sa-i fe
vesnica, devine mandru si iubitor de slava desarta.
&ceeasi idee o afam si la alti #fnti "arinti. &stfel, #fantul
$oan %ura de &ur spune ca frica de moarte ii tiranizeaza intr-
atat pe oameni, incat ar face orice ca sa scape de ea. #fantul
$oan !amaschin, la randul sau, zice ca "moartea il tine pe om
in robie prin mijlocirea pacatului". #fantul Ma1im
Marturisitorul insa reliefeaza in mod deosebit aceasta idee
in invatatura sa cu privire la mantuire. &stfel, spune el,
"pacatul stramosesc stapaneste asupra tuturor fapturilor
prin frica de moarte". 8od al pacatului, moartea il impine
pe om in pacat. Mai limpede spus, #atana si demonii sai pun
stapanire pe latura patimitoare a omului, ivita in urma
pacatului stramosesc, si se folosesc de afectele sale fresti si
nepacatoase pentru a semana patimile. Or, intre afectele
fresti si nepacatoase sta si sila de moarte, pe care diavolul
se sileste s-o schimbe in roaza de moarte. infricosat de
moarte, omul se arunca in pacate si patimi, crezand in chip
desert ca dooarea placerii il va scapa de friul mortii. &sa
ajune moartea - alaturi de placere si durere - sa-i
stapaneasca si sa-i tiranizeze omului nu numai trupul, ci si
sufetul, facandu-) sa voiasca si sa aleaa raul.
#ila freasca de moarte se schimba in teama de moarte, si de
aici spaima, nelinistea, melancolia, sila de o viata care "cu
moarte se sfarseste", deznadejdea si raul cel mai mare, ura
de !umnezeu si razvratirea impotriva 9ui. !in sila fata de
moarte, omul refuza s-o accepte, alipin-du-se tot mai
patimas de viata - dar nu de viata cea adevarata, ci de viata
acestei lumi. #i cu cat se alipeste mai mult de inselatoarele
bunatati pamantesti, cu atat mai mult se revolta impotriva
mortii, ca una care il lipseste de ele.
#pectrul mortii isca asadar mari ispite, care-l pot duce pe
om la pierzare daca nu li se impotriveste. #i nu e om care sa
nu treaca prin marea incercare a mortii si sa nu le aiba de
infruntat. Hristos insa, prin lucrarea #a mantuitoare, l-a scos
pe om din moarte si i-a dat viata vesnica. -aci, spun "arintii,
pentru aceasta #-a si intrupat. "rin credinta in Hristos si
prin unirea cu 7l avem, asadar, incredintare puternica si
nadejde tare ca vom calca peste moarte si ne vom ridica la
viata.
"entru noi, Hristos primeste de bunavoie moartea -caci nu-i
era supus prin fre, ca -el nascut in chip feciorelnic, iar nu
din samanta barbateasca, prin care pacatul stramosesc
trece la fecare om, si ramanand neatins de stricaciune - caci
in 7l frea omeneasca era strans unita cu frea dumnezeiasca
ce lucra in ea -, Hristos inviaza. #i inviind, ne izbaveste de
vesnicia mortii si a stricaciunii si ne daruieste puterea de a
invia si noi la sfarsitul veacurilor, cand trupurile noastre
innoite si de-a pururi nestricacioase vor f inaltate la o viata
lipsita de suferinta si nemacinata de timp.
Moartea lui Hristos este "omorarea mortii", iar invierea #a,
biruinta si instapanirea pentru totdeauna a 'ietii celei
vesnice si nestricacioase. :iruinta lui Hristos asupra mortii
este o realitate fzica, nu doar spirituala. Hristos, in mod real
si obiectiv, a nimicit moartea si a inviat cu propria #a
omenitate spre folosul intreii umanitati, nu este vorba aici
doar de o viziune subiectiva a credintei noastre, asa cum au
afrmat in ultimele decenii unii teoloi asa-zisi crestini, care
pretindeau ca astfel "demitoloizeaza" crestinismul.
-uvintele &postolului "avel sunt foarte limpezi2 "!aca
Hristos n-a inviat, zadarnica este credinta" noastra; () -or.
)., )<0.
-a izbanda spirituala, ea ne da taria de a birui si noi ispitele
si incercarile starnite de frica de moarte. "rin moartea #a,
Hristos a omorat pacatul si a sters pacatele tuturor
oamenilor. -hiar mai inainte de a muri cu trupul, Hristos
biruie puterea lui #atan si a demonilor de a-i stapani pe
oameni prin frica de moarte, inca find pe -ruce, in vremea
patimilor, cand in fata 9ui sta deschis haul mortii, iar
diavolul il ispitea in felurite chipuri, silindu-se sa-i insufe
teama de moarte, sa-9 duca la deznadejde, sa-9 faca sa
respina voia lui !umnezeu, adica sa #e lepede de 7l si sa
#e razvrateasca impotriva 9ui. Nici una din saetile
diavolului nu-9 atine insa pe Hristos, -are-si pleaca vointa
#a omeneasca inaintea vointei dumnezeiesti, iar biruinta #a
se face casti al celor care se unesc cu 7l si se impartasesc
de harul #au.
#uferintele lui Hristos din %hetsimani, cand #-a tulburat si #-
a mahnit si #-a intristat cu duhul, sunt punctul culminant al
infruntarii mortii, cu care ne-a mantuit pe noi. $n ruaciunea
#a cu sudori de sane ni se dezvaluie calea de urmat la
vreme de incercare. $spita de a cadea prada fricii, pe care o
marturiseste rostind2 ""arintele Meu, de este cu putinta,
treaca de la Mine paharul acesta;", o respine prin
supunerea voii #ale omenesti voii dumnezeiesti a 5atalui2
"insa nu precum voiesc 7u, ci precum voiesti 5u" (Mt. *6,
/=0. :iruind pentru noi, Hristos ne daruieste puterea de a
birui si noi, de ne vom uni cu 7l. -aci dupa cum voia #a
omeneasca era sprijinita si intarita de frea 9ui
dumnezeiasca, cu care frea #a omeneasca era unita in 7l,
tot asa slabiciunea noastra omeneasca capata sprijin si tarie
din unirea noastra cu Hristos, prin impartasirea de harul
!uhului #fant daruit de 7l.
:iruinta lui Hristos asupra mortii este asadar biruire a mortii
si stricaciunii ca fenomene fzice, totodata, ea este si biruire
a pacatului si patimilor pe care le naste si le sporeste
spectrul mortii. !e aceea, intelesul ei nu se va limpezi doar
la sfarsitul veacurilor, la invierea de obste, ea lumineaza
inca de acum viata sufetului nostru si-l scoate din robia
-elui-rau, a pacatului si a mortii. "rin harul :otezului,
crestinul moare si invie duhovniceste cu Hristos, adica
moare omul cel vechi, al pacatului, si se naste omul cel nou,
de sub har (cf. * -or. ., )<0.
:iruirea mortii de catre Hristos apare in #fntele #cripturi
drept o indoita biruinta asupra pacatului, pentru ca moartea
nu era doar rod si insemn al pacatului, ci si necurmat izvor
de pacatuire si tepusa cu care diavolul il mana pe om la
pacat si-l supunea leii pacatului. #fantul "avel spune ca
Hristos #-a facut partas frii omenesti, "ca sa surpe prin
moartea #a pe cel care are stapanirea mortii, adica pe
diavolul, si sa izbaveasca pe acei pe care frica mortii ii tinea
in robie toata viata" (7vr. *, )+-).0.
&sadar, Hristos l-a biruit in felul acesta si pe diavol, care
prin viclenia lui a facut sa intre moartea in frea omeneasca
si se foloseste de ea ca sa-l inspaimante pe om si sa-l
impina la pacat. Moartea, spun "arintii, a fost inaduita de
!umnezeu doar pentru ca raul si starea de pacatosenie a
omului sa nu se invesniceasca. Hristos, spun tot ei,
nimiceste moartea pentru ca starea de muritor a omului sa
nu fe fara sfarsit si nici moartea lui vesnica. -a nu aceasta
a fost voia lui !umnezeu, -are l-a zidit pe om spre viata, iar
nu spre moarte, si nu se cuvenea ca "rautatea #arpelui sa
biruiasca voia lui !umnezeu", dupa cum spune #fantul $rineu
de 9udunum.
"rin lucrarea mantuitoare a lui Hristos osanda mortii a fost
stramutata. 'a mai f inca moarte pana la invierea de obste,
la sfarsitul veacurilor, dar ea nu mai domneste peste cei
uniti cu Hristos prin #fntele 5aine si prin implinirea
dumnezeiestilor #ale porunci. 5rupurile inca mor, dar
moartea nu mai e nimicire, ci odihna. $ar cat priveste
sufetele, ea nu mai are asupra lor nici o putere, nu le mai
stapaneste si nu le mai starneste teama, arun-candu-le in
pacat. !e aceea, cu adevarat crestinul este inca de aici si
inca de acum izbavit de moarte. #fantul &tanasie cel Mare
spune2 "!espre faptul ca moartea a fost nimicita si crucea a
adus biruinta asupra ei si ca ea nu mai are nici o putere, ci e
ea insasi moarta cu adevarat, ne da o dovada si un temei
vadit de credinta si aceea ca toti ucenicii 9ui au dispretuit-o
si toti pornesc spre ea si nu se mai tem de ea, ci o calca in
picioare, ca moarta. 3...4 inainte ca oamenii sa creada in
Hristos, vad moartea ca infricosatoare si se tem de ea. !ar
dupa ce se muta la credinta in 7l si la invatatura 9ui,
dispretuiesc atat de mult moartea 3...4, rad de ea,
batjocorind-o cu cuvintele scrise mai inainte impotriva ei de
&postol2 ">nde iti este, moarte, boldul tau? >nde iti este,
moarte, biruinta?" () -or. )., ..0". in acelasi sens, #fantul
$oan %ura de &ur spune si el2 "Moartea nu mai este un lucru
de temut. & ajuns sa fe calcata in picioare, ca ceva vrednic
de dispret, un lucru cu totul rau si josnic, un nimic. 3...4
Odinioara, oamenii isi duceau viata in frica de moarte, erau
robi ai ei. &stazi, dimpotriva, ei au iesit de sub tirania ei si
rad de acest moroi care-i inrozea pe stramosii lor".
Hristos a rasturnat sensul mortii. &stfel, #fantul $oan %ura
de &ur spune ca, parado1al2 ""rin moarte ne-am facut
nemuritori", "cel mai mare dintre rele, nenorocirea mare
care ne pastea, moartea adusa de diavol peste lume,
!umnezeu a intors-o spre slava si lauda noastra". "&ltadata,
moartea era nespus de puternica, iar noi cu totul slabi.
&cum insa nimic nu intrece taria noastra. 'edeti ce minunata
schimbare s-a lucrat? 'edeti cum !umnezeu a facut slabe pe
cele tari si tari pe cele slabe, aratandu-#i marea 9ui putere
si printr-o lucrare si prin cealalta?;"
Moartea nu mai are puterea de a apasa sufetul omului si nu
mai e stinere deplina, ci se face inceput al vietii celei
nestricacioase. !upa cum spune #fantul Ma1im
Marturisitorul, Hristos a facut din moarte "inceputul
prefacerii spre nestricaciune". $n aceasta lume cazuta,
moartea are rostul bun de a ne trece la viata nepieritoare, si
doar pasind peste praul ei ajunem in lumea de dincolo,
unde vom avea parte, trup si sufet, de un alt fel de vietuire,
scoasa din inustimile de aici. "rin lucrarea mantuitoare a
lui Hristos, prin portile mortii nu coboram in cele mai de jos
ale pamantului, unde parea ca sufetele sunt osandite sa
zaca pe vecie, ci ne inaltam la viata cereasca si intram in
imparatie, unde, de vom f afati vrednici, vom avea parte de
ustarea deplina a bunatatilor dumnezeiesti. Moartea nu
mai este o intamplare care ne arunca in nefinta, ci un fapt
solemn, inceput al vietii celei adevarate, ea nu mai
inseamna injosire si desfintare, ci, dimpotriva, inaltare la un
belsu de finta. "!iavolul a adus moartea spre pierzarea
noastra, ca sa ne intoarca in pamant si sa ne taie orice
nadejde de mantuire. $nsa venind Hristos si luand-o asupra
#a, a preschimbat-o cu totul", spune #fantul $oan %ura de
&ur.
"rin harul lui Hristos, crestinul nu se mai teme de moarte si
o primeste fara impotrivire, intampinand-o cu credinta si
nadejde in !umnezeu, -are-#i tine faaduintele #ale.
Moartea e pentru el prilej de a vietui vesnic impreuna cu
Hristos si de a se uni tot mai mult cu !umnezeu. "reatit
prin credinta si nadejde sa infrunte andul mortii,
crestinului ii mai ramane sa iasa nevatamat si din ispitele pe
care le aduce ceasul din urma, cand are de indurat durerea
despartirii si teama de necunoscut.
Omul simte atunci ca a venit vremea sa paraseasca acest
taram, sa se desparta de cei drai, de toata aoniseala sa,
ca va f smuls din locul unde s-a desprins sa traiasca. 5otul ii
e nou si strain, n-a mai trait nicicand asa ceva si nu stie ce
se va intampla cu el. inaintea lui se casca un hau intunecat,
care sta sa-l inhita. 5ulburarea si nelinistea-i cuprind
sufetul. #tie prin credinta ca urmeaza o alta viata, insa cum
va f ea, nu stie. -e fel de vietuire poate f aceea in care este
lipsit de trup? #i unde se va salaslui sufetul sau si care-i va
f soarta? 9a loc de fericire ori la loc de osanda?
:oala, neputinta si slabiciunea ii sporesc spaima si
suferinta. -at de falsa este afrmatia lui Nietzsche, ca omul a
nascocit reliia din slabiciune, ca sa-l intareasca si sa-l
manaie la vremea mortii; 9a urma-urmei, e mult mai simplu
sa crezi ca moartea nu este altceva decat neant, somn
vesnic din care nu ne mai trezim, sfarsit a toate, dincolo de
care nu mai e nimic,, decat sa stii ca ei ii urmeaza o alta
viata, vesnica, despre care nu cunoastem dinainte cum va f.
$n ceasul mortii, nici sfntii n-au fost toti senini. -ei mai mari
sfnti se socoteau cei mai mari pacatosi si se temeau de
judecata ce-i asteapta, de iad si de vesnicele chinuri. #cut le
era doar nadejdea tare in marea mila a lui !umnezeu.
$n acest ceas de neliniste si spaima, omul are nevoie de
intarirea si manaierea celor din jur. #a nu-i uitam mai ales
pe cei sinuri, lipsiti sau uitati de rude si prieteni, care-si
sfarsesc viata intre zidurile straine si reci alei vreunui spital.
-hiar daca inteleerea lor abia palpaie sau pare ca s-a stins
cu totul, simpla noastra prezenta lai capataiul lor, tacuta,
iubitoare si vehetoare, le este de mare folos.
-u cat mai mult ii va ajuta ruaciunea noastra; 5oti fratii de
credinta sunt chemati sa inalte ruaciunii pentru cel afat pe
patul de moarte, iar :iserica vine in ajutor cu ruaciunile si
harul ei. $n :iserica Ortodo1a e1ista doua slujbe pentru cei
ce stau se moara2 #lujba la iesirea cu reu a sufetului si
-anonul de ruaciune catre Maica !omnului mai inainte de
ceasul mortii.
"rima consta in rostirea mai intai a psalmilor 6= si )+*, care
se citesc si la alte slujbe, dar care sunt deosebit de potriviti
in aceasta imprejurare2 "!oamne, spre ajutorul meu ia
aminte; !oamne, sa-mi ajuti mie rabeste-5e; 3...4 $ar eu
sarac sunt si sarman, !umnezeule, ajuta-ma; &jutorul meu si
$zbavitorul meu esti 5u, !oamne, nu zabovi;", "!oamne, auzi
ruaciunea mea, asculta cererea mea 3...4 #a nu intri la
judecata cu robul 5au, ca nimeni din cei vii nu-i drept
inaintea 5a. 'rajmasul prioneste sufetul meu si viata mea
o calca in picioare, facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca
mortii cei din veacuri. Mahnit e duhul in mine si inima mea
incremenita inlauntrul meu. &dusu-mi-am aminte de zilele
cele de demult 3...4. $ntins-am catre 5ine mainile mele,
sufetul meu ca un pamant insetosat. !erab auzi-ma,
!oamne, ca a slabit duhul meu. Nu-5i intoarce fata 5a de la
mine, ca sa nu ma aseman celor ce se coboara in mormant
3...4. &rata-mi calea pe care voi mere, ca la 5ine am ridicat
sufetul meu. #capa-ma de vrajmasii mei, ca la 5ine aler,
!oamne. $nvata-ma sa fac voia 5a, ca 5u esti !umnezeul
meu. !uhul 5au cel bun sa ma povatuiasca la pamantul
dreptatii. "entru numele 5au, !oamne, daruies-te-mi viata.
$ntru dreptatea 5a, scoate din necaz sufetul meu. @a
bunatate de starpeste pe vrajmasii mei si pierde pe cei ce
necajesc sufetul meu, ca eu sunt robul 5au." >rmeaza apoi
un canon, alcatuit de #fantul 5eodor #tuditul, in care se
infatiseaza teama celui care va sa stea in fata
infricosatorului scaun de judecata al lui Hristos si
ruaciunea lui ca !omnul sa se milostiveasca de el in ceasul
judecatii, iertandu-i mai inainte de sfarsit toate pacatele
sale. 8uaciunea aceasta ofera un ultim prilej sufetului afat
pe praul mortii de a-si e1prima cainta si de a se intoarce la
!umnezeu, de -are s-a instrainat2 "in-toarce-te la !umnezeu
cu lacrimi si suspine mai inainte sa se incheie praznicul
vietii, mai inainte sa-ti inchida !omnul usa camarii". "reotul
ii cere apoi lui !umnezeu ca "dezlearea de trup a
sufetului" sa fe dezleare "de pacatul sufetesc si trupesc".
$ar in alta ruaciune se cere de la -el ce este "odihna
sufetelor si trupurilor noastre" sa se faca "fara durere
dezlearea din trup a sufetului", "in pace", sa-) odihneasca
"acolo unde sunt sufetele dreptilor" si sa-l dezlee "de
aceasta durere de nesuferit si de aceasta neputinta amara"
ce-l chinuie.
"rin -anonul de ruaciune catre Maica !omnului mai inainte
de ceasul mortii - rostit in numele celui ce sta sa moara -, i
se infatiseaza Maicii !omnului suferinta si chinurile lui si cu
las indurerat i se cer mila si ajutorul2 "$ata, m-a cuprins
frica neraita si cutremur nespus si se sfarseste intru mine
duhul meu, vazand ca ceasul meu se apropie si sufetul meu
se va desparti de intinatul meu trup 3...4. "rea #fanta Maica
a lui !umnezeu, miluieste-ma in ceasul mortii mele;" ""entru
aceasta s-a mahnit duhul meu, intru mine s-a tulburat inima
mea, trupul meu s-a schimbat si madularele mele au inceput
a se desface 3...4. -auta cu mila din preainalt scaunul tau si
cand vei vedea sfarsitul meu, rabeste, #tapana, de vino
intru ajutorul meu si nu ma lasa pe mine, nici te departa de
mine, acum si in inspaimantatorul ceas al iesirii mele, Marie,
preadulce, nadejdea mantuirii mele;" "-alatorind dintru
aceasta lume, cand se vor ridica asupra mea viforul si
volbura intunericului 3...4, 5u, nadejdea si scaparea mea,
manaierea si bucuria mea, "rea #fanta Maica a lui
!umnezeu, calatoreste cu robul tau;"
!umnezeu n-a inaduit mortilor sa le descopere celor vii
cele de dincolo. &tunci cand boatul nemilostiv ii cere lui
&vraam2 "8ou-te, parinte, sa-l trimiti (pe 9azar0 in casa
tatalui meu, caci am cinci frati, sa le spuna acestea, ca sa nu
vina si ei in acest loc de chin", acesta ii raspunde2 "&u pe
Moise si pe proroci, sa asculte de ei".
#i desi el staruie si spune "Nu, parinte &vraam, ci, daca
cineva dintre morti se va duce la ei, se vor pocai", nu
primeste alt raspuns decat acesta2 "!aca nu asculta de
Moise si de proroci, nu vor crede nici daca ar invia cineva
dintre morti" (9e. )6, *<-/)0. #fantul $oan %ura de &ur, care
adesea infatiseaza pe lar chinurile din iad si desfatarile
imparatiei, nu da nici o alta lamurire. &stfel, la intrebarea
retorica2 "&sadar, unde si in ce loc se afa %heena?", el
raspunde2 "9a ce-ti foloseste sa stii aceasta? 3...4 Nu de loc
sa ne inrijim noi, ci cum sa ne ferim de el."
!esi diferite, ambele indemnuri au acelasi inteles2 nu ne
este de nici un folos sa stim ce se petrece dupa moarte,
important este sa ne preatim pentru moarte si pentru cele
ce vor urma. in ceasul din urma, toata intelepciunea noastra
se vadeste desarta. in schimb, buna asezare launtrica,
pacatele sterse prin cainta, curatia sufetului, saracia de
patimi si aonisita virtutilor, ascultarea de !umnezeu si
iubirea de aproapele de care am dat dovada in viata noastra,
ruaciunile :isericii, ale sfntilor si ale celor apropiati ai
nostri, acestea toate sunt atunci cu noi si ele ne dau tarie si
nadejde. "rin ele avem parte de o moarte "buna", de o
trecere usoara dincolo si de "raspuns bun la infricosatoarea
Audecata a lui Hristos", dupa cum se cere la #fanta 9iturhie.
&tunci cand "arintii ne infatiseaza mai limpede ce ne
asteapta dupa moarte, vor sa ne invete ca, mai inainte de a
ni se pecetlui pe vecie soarta, vom avea de trecut prin multe
"vami" si vom da socoteala de toate cate am facut aici, pe
pamant. -lipa mortii atarna cat o intreaa vesnicie. Noi
insine, din ceasul acela, nu mai putem schimba nimic. !e
aceea, trebuie sa ne atim inca de acum pentru plecare si sa
ne facem vrednici de soarta dreptilor, iar nu de a celor
pacatosi, pe una s-o ravnim, iar de cealalta sa ne temem si
sa ne ferim.
#fantul $oan %ura de &ur spune ca e mare primejdie pentru
om sa nu stie ca mortii ii urmeaza judecata si e de folos sa i
se spuna ca-l asteapta o alta lume2 "-el care nu crede ca va
invia intr-o buna zi, cel care nu admite ca va avea intr-o
buna zi de dat socoteala de toate cate a facut aici, pe
pamant, cel care socoteste ca toate ale noastre sunt
inradite in hotarele vietii de acum si ca dincolo nu este
nimic, unul ca acesta nu se va inriji de virtute. -aci la ce
bun straduintele si nevointele daca nu ne asteapta nici o
rasplata? #i nici nu se va feri sa faca rau unul ca acesta, de
vreme ce nu crede ca este pedeapsa pentru faptele cele
rele, ci se va deda poftelor nebunesti si impotriva frii. insa
cel care crede in sufetul sau ca va f Audecata, care are
intotdeauna inaintea ochilor tribunalul cel infricosator,
lasul care va tuna cerand socoteala de toate si hotararea
nestramutata, unul ca acesta va iubi dreptatea si se va alipi
de virtute."
!e aceea, #fntii "arinti ne indeamna adesea sa ne aducem
aminte de moarte, ca s-o intampinam asa cum se cuvine si
sa fm afati vrednici de imparatie. "omenirea mortii rodeste
daca e necurmata. #fantul %riorie de Nazianz isi sfatuieste
ucenicul astfel2 "#e cuvine sa traiesti pentru veacul ce va sa
fe si sa faci din viata aceasta o neincetata aducere-aminte
de moarte". #fantul &tanasie cel Mare, la randul sau,
indeamna2 "&du-ti aminte in tot ceasul ca vei pleca de aici si
in fecare zi sa ai moartea inaintea ochilor". $ar #fantul $oan
#cararul scrie2 "%andul mortii sa fe cu tine si cand adormi si
cand te trezesti."
#fantul $sihie #inaitul numeste pomenirea neincetata a
mortii2 "pedao bun al sufetului si al trupului". intr-adevar,
necurmata cuetare la moarte il desprinde pe om de aceasta
lume si de poftele trupului si-i face sufetului iesirea usoara
la vremea despartirii lui de trup si de cele pamantesti.
%andul mortii il fereste de pacat si de patimi2 "$n tot ce faci
adu-ti aminte de sfarsitul tau si nu vei pacatui niciodata" ($s.
#ir. <, /B0, il face sa se alipeasca de !umnezeu si sa-$
implineasca voia, implinindu-$ poruncile. !upa &vva $saia, de
are omul "moartea inaintea ochilor", unita cu pocainta, va
putea "pazi virtutile". "ocainta este rodul cel bun al
cuetarii la moarte, de cel mai mare folos la vremea trecerii
din aceasta viata.
&ducerea-aminte de moarte trezeste, freste, teama, dar nu
de putrezirea trupului, ci de dreapta judecata a lui
!umnezeu si de osanda. "5eama ca vom sta inaintea lui
!umnezeu trebuie sa ne fe ca rasufarea", spune &vva $saia.
#fantul 'asile cel Mare zice si el2 "@ericit e sufetul care zi si
noapte de nimic altceva nu se inrijeste si la nimic alta nu
andeste decat cum va putea sa raspunda fara frica de viata
lui in marea zi, cand toate fapturile vor sta inaintea
Audecatorului, ca sa dea socoteala de faptele lor."
"arintii ne indeamna sa traim fecare zi ca si cand ar f cea
din urma. "-el mai bun mijloc de starpire a patimilor - spune
#fantul $oan -asian - este sa te andesti in fecare zi ca vei
pleca din lumea aceasta." &vva $saia din #chete invata
limpede2 "-ueta in fecare zi ca doar azi am sa traiesc in
lume, si nu vei pacatui fata de !umnezeu", intr-adevar, dupa
cum talcuieste el mai departe2 "-el care asteapta moartea in
orice clipa nu pacatuieste mult (cf. $s. #ir. <, /B0. !ar cel ce
crede ca are mult de trait va cadea in multe pacate.
!umnezeu se inrijeste sa curateasca de pacate tot drumul
celui ce se preateste sa dea raspuns de faptele lui, dar cel
ce dispretuieste aceasta si zice2 "Mai am pana oi ajune la
sfarsit" va f pus alaturi de facatorii de rele."
"-a sa nu cadem in delasare - invata #fantul &ntonie cel
Mare - e bine sa cuetam la spusa &postolului2 "Mor in
fecare zi" () -or. )., /)0. -aci, de vom trai si noi ca cei ce
mor in fecare zi, n-am pacatui. $ar ceea ce se spune prin
aceasta trebuie s-o inteleem asa2 in orice zi, sculandu-ne,
sa socotim ca nu vom mai apuca seara, iar cand ne culcam,
sa credem ca nu ne vom mai scula. -aci viata noastra este
prin fre nesiura si fecare zi a noastra ne este masurata de
"ronie."
&titudinea crestinismului se deosebeste de cea a inteleptilor
din &ntichitate, epicurei sau stoici, pentru care moartea era
subiect de flosofare si de speculatii folosite drept antidot al
fricii. 7a se deosebeste si de atitudinea enerala a
civilizatiei noastre, pentru care moartea este un subiect
tabu.
-restinismul considera ca, in sine, clipa mortii nu este un
lucru de temut, pentru ca ea nu este decat un pra, o
trecere de la un mod de e1istenta la altul, prin credinta,
aceasta trecere este vazuta ca binefacatoare, pentru ca ne
scoate din limitarile si relele acestei vieti si ne duce la o
viata mai buna.
$n acelasi timp insa, crestinismul este constient ca aceasta
trecere este o incercare rea, pentru ca desprinderea de
trup si de aceasta lume se face cu mare chin, iar chinul este
cu atat mai mare, cu cat omul s-a alipit mai mult de viata
pamanteasca. "e de alta parte, nimeni nu stie daca dupa
moarte va avea parte de viata cea fericita sau de suferinta
cea vesnica. 5otul atarna de starea in care se va f afat
sufetul in ceasul mortii. #fantul $oan %ura de &ur e1prima
lucrul acesta intr-o minunata spusa2 "Nu este un rau sa mori,
rau este sa mori rau", adica intr-o stare spirituala rea.
'iata omului pe acest pamant este scurta si se imputineaza
pe zi ce trece. 'iata viitoare insa nu are sfarsit. &sa cum
trece praul mortii, asa va intra in vesnicie, la capatul
veacurilor. !e aceea omul trebuie sa se preateasca pentru
eternitatea care-) asteapta, neprecupetind osteneala si
timp. "$n vremea de acum - spune #fantul %riorie de
Nazianz - sa ne inrijim de un sinur lucru2 de plecarea
noastra din aceasta lume, doar la ea sa ne andim si pentru
ea sa ne preatim." $n ceasul mortii nu-i vreme de andire si
atire, aceasta preatire este lucrarea unei vieti intrei,
clipa de clipa. !upa cum lampa nu poate da lumina fara
untdelemn, tot asa crestinul nu poate intra in imparatie fara
"untdelemnul faptelor bune". #i el trebuie sa veheze ca
niciodata sa nu-i lipeasca acest untdelemn, ca sa nu se
asemene fecioarelor celor nebune, care n-au fost primite in
camara de nunta (Mt. *., )-)/0. "!e aceea trebuie sa
adunam aici pe pamant untdelemn, ca sa ne fe de folos
dincolo, cand timpul ne va chema. Nu-i acela timpul
stranerii, ci acesta. !incolo ai nevoie de mult untdelemn",
spune #fantul $oan %ura de &ur. !e aceea ne indeamna
Mantuitorul2 ""riveheati, dar, ca nu stiti ziua, nici ceasul"
(Mt. *., )/0, ca sa nu fm delasatori, ci intotdeauna ata.
"reatirea pentru viata cea vesnica nu se face asadar intr-o
clipa si nu-i de ajuns tanuirea din ceasul mortii -desi cainta
si intoarcerea omului catre !umnezeu la ceasul din urma isi
au si ele pretul lor. 7a este lucrare de fecare clipa, de-a
lunul intreii noastre vieti, intemeiata pe credinta, nadejde
si iubire. 7ste curatire de rau, de pacat si de patimi, adica de
tot ce ne tine lipiti de sinea eoista si de aceasta lume, este
osteneala pentru dobandirea virtutilor, prin care ne alipim
de !umnezeu, implinindu-$ poruncile. #i numai asa vom f
afati fara vina la Audecata si vrednici de a ne salaslui in
preajma lui !umnezeu, alaturi de toti sfntii si de puterile
ceresti.
"entru ca la judecata "particulara" sa fe socotit vrednic de a
intra in rai, iar apoi, la judecata obsteasca, sa poata da
"raspuns bun la infricosatoarea judecata a lui Hristos", ca sa
intre in imparatia cerurilor si sa fe vesnic unit cu 5atal, cu
@iul si cu !uhul #fant, impartasindu-se de viata "rea #fntei
5reimi, de bunatatile cele dumnezeiesti si de dumnezeiasca
fericire, omul trebuie inca din aceasta lume sa se uneasca cu
Hristos si sa se asemene 9ui pe cat ii sta in putinta. -aci
viata vesnica la !umnezeu nu putem afa decat in Hristos si
prin Hristos, dupa cum sta scris2 "!umnezeu ne-a dat viata
vesnica si aceasta viata este intru @iul #au. -el care are pe
@iul are viata, cel ce nu are pe @iul lui !umnezeu nu are
viata" (lin. ., ))-)*0.
Aean -laude 9archet