PREACINSTIREA SFINTEI FECIOARE MARIA Aleasa smerita a Tatalui, in care s-a intrupat Fiul lui Dumnezeu, cu puterea Sfantului

i Duh
3 aprilie 2011 de admin Obiectia sectanta Cele mai violente atacuri, cele mai jignitoare cuvinte si denigrari se aduc de catre majoritatea sectantilor impotriva Precistei. Printre altele spun: Iisus n-a dat Mariei nici o importanta: mama si fratii Mei sunt cei ce asculta cuvantul Meu (Matei XII, 47-50), adica noi, alesii-sfinti (adica adeptii sectelor) n-avem nevoie de Maria. Explicatia sau interpretarea contextuala Textul respectiv se refera la predica Mantuitorului, nicidecum la cinstirea sau neglijarea Maicii Domnului. De fapt, spurcatii, nici nu-i rostesc Sfintei Fecioare atributele de Preacinstita, nascatoare de Dumnezeu, mijlocitoare, pururea fecioara etc. Dreapta marturie. Invatatura ortodoxa Obiectia isi are originea in religiile pagane, in inovatia doctrinara apuseana, care invata ca Fecioara a fost lipsita de pacatul stramosesc, decretand imaculata zamislire (1854) si inaltarea cu trupul la cer a Madonei (1950) ca dogme noi, ceea ce a sugerat sectantilor scoaterea Maicii Domnului din istoria mantuirii si introducerea legendei si mitului ca Fecioara, fiind fara pacatul stramosesc, Hristos s-a intrupat aparent (dochetism, spiritism, reincarnare, teozofie), nu real. Iata cum Maria a fost divinizata ca zeita Diana, ca sibila sau vestala. Mai grav, Fecioara este socotita in Apus asemenea Dumnezeirii, facand parte din Treime, deci mistificarea intruparii si interpretarea obscurantista a rolului ei. De la inovatii si exagerari la cultul statuilor Madonei (Fatima, Lourdes, Cestohovo, Goradje etc.). Si vai! Iisus se adreseaza Mariei folosind expresia: Textul nu poate suferi Daca pe Maica Domnului, interpretari, fiindca se stie ca cum s-a vazut, unii dintre la iudei cuvantul femeie catolici au trecut-o in

femeie (Ioan II, 4; XIX, 26), ceea ce inseamna ca a mai fost casatorita, iar catolicii si ortodocsii conservatori si depasiti cred ca a ramas fecioara.

era comun, fecioria a fost si a ramas o calitate a femeii. Dumnezeu a zidit barbat si femeie (nu fecioara, Facere II, 22-23), s-a nascut dusmanie intre samanta raului si femeie (Facere III, 15), ingerii se adreseaza:femeie (Ioan XX, 12-13) graieste si consemneaza Scriptura. Deci expresia femeie (doamna) este o demnitate, un mod de adresare, de cinstire, un apelativ care se afla in limbajul tuturor popoarelor.

legenda, n-a scapat nici Iosif. Artistii, sub influenta doctrinei apusene, medievale si moderne, au pictat pe batranul Iosif (de aproape 90 de ani) ca pe un tanar viguros langa Sfanta Fecioara, tulburand imaginea reala despre nasterea coplesitorare de la Duhul Sfant (Luca I, 35). Indoieli, neintelegeri si contestari asupra nasterii au existat la ereticii primelor secole (Nestorie socotea pe Maria simpla femeie, nascatoare de om), dar Biserica a precizat invatatura curata: s-a intrupat din Fecioara Maria si s-a facut om. Maica Domnului a pastrat calitatea de fecioara pentru ca nu a creat o fiinta, Iisus, fiindca nu a stiut de barbat (Luca I, 34), ci Duhul Sfant, datator de viata, a umbrit-o (Luca I, 35) si in ea s-a intrupat Fiul lui Dumnezeu. Taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta (Col. I, 26).

Confundand mijlocirea cu mantuirea, adeptii sectanti ataca: Nu exista alt mijlocitor intre om si Dumnezeu, decat Iisus Hristos (I Tim II, 5).

Perfect adevarat: numai Iisus Hristos este mijlocitorul intre Dumnezeu si om (I Tim. II, 6-7), dar El a fost, in acelasi timp, Dumnezeu si izbavitor. El este plinirea credintei noastre in raport Dumnezeuom (Evr. IX, 28). Maica Domnului nu inlocuieste pe Hristos in mijlocire si in cult (Ioan II, 5) ci mult poate rugaciunea mamei pentru imblanzirea

Sfanta Fecioara nu tine locul Fiului ci din ea s-a intrupat Mesia (Matei I, 19, 21-23) si este Nascatoare de Dumnezeu-om. Nici icoana ei nu este chipul-intrupat, ci transparenta ei. Cultul statuilor madonei din Apus, ca si exagerarile iconoclastilor au nascut noi conceptii si tot atatea indoieli.

Stapanului (Matei XV, 2528).

Invocarea corecta pentru mijlocire este: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne (nu mantuieste-ne) pe noi.

Si nu le este destul demonizatilor vremii si satanistilor sectanti ai veacului acesta tagaduirea celor de mai sus, ci trec la atacul rudelor, aratand: Iisus a mai avut frati, iar Maria nu poate fi inteleasa ca fecioara, ci a mai avut si alti barbati si alti copii, Iisus fiind doar intai-nascut (Matei I, 25; XII, 55; Marcu VI, 3; Luca III, 23).

Toti sectantii se considera frati dupa a lor credinta. In Vechiul Testament, ca si in Noul Testament, frate este un cuvant cu mai multe sensuri: nepot, var, ruda apropiata, de acelasi sange (consangeni sau neamsemintie). Este exemplu convingator al lui Avraam cu nepotul (fiul fratelui) sau Lot (Facere XIV, 12) si caruia ii spunea si frate (ah, adelphos, Facere XIII, 8).

Problema mariologiei nu este nici noua, nici incheiata. De la Nestorie, care nu intelegea intruparea Domnului si tagaduia feioria Mariei, pana la secte care nu vad in nastere decat un simplu fapt biologic, discutiile au degenerat. Biserica Rasaritului a marturisit dintru inceput ca din Fecioara Maria, Fiul lui Dumnezeu s-a facut om. Batranul Iosif este barbatul providentei, cel drept (Matei I, 19), unchiul Mariei, destul de in varsta In textele invocate se (86 ani) si s-a logodit cu vorbeste despre aceste rude dupa trup ale Mantuitorului Sfanta Fecioara (a luat-o la regasite in cuvintele fratii sine in virtutea levirantului biblic-mozaic) pentru a-i Sai (Fapte XII, 17). salva onoarea si viata. Auzind ca este gravida a De asemenea, tot in Noul vrut sa o lase, insa ingerul Testament se gasesc mai multe femei cu nume Maria, Domnului i-a dezvaluit cu fiii lor (Matei XXVII, 55- secretul ca Duhul Sfant a umbrit-o si Cel ce se va 56; XXVIII, 1; Marcu XV, 40, 47; XVI, 1; Luca XXIV, naste Emanuel se va chema (Matei I, 20-24). 10; Ioan XIX, 25). In ceea ce priveste ordinea nasterii, traducerea corecta a textului biblic este Unul nascut, Singurul-nascut. Expresiile invocate pana ce sunt nave, n-au rost in discutiile despre persoana Mantuitorului, Fiul Tatalui, trimis din iubire pentru rascumpararea noastra (Ioan III, 16). A ramas fecioara si dupa nastere fiindca n-a cunoscut barbat (Luca I, 34), iar Fiul lui Dumnezeuintrupat este nascut din veci, de aceeasi fiinta cu Tatal si cu Duhul Sfant. Prin intrupare nu s-a limitat fiinta Dumnezeiasca, ci a fost si a ramas eterna. Mai mult, firea omeneasca s-a indumnezeit si a primit

vesnicia prin invierea trupului Mantuitorului. Si daca Fiinta lui Iisus a ramas neschimbata prin intrupare, tot astfel fecioria Maicii Domului a ramas nealterata prin nasterea trupeasca a Fiului lui Dumnezeu. Asadar iata cateva motive ale Preacinstirii Sfintei Fecioare: 1. A fost aleasa de Dumnezeu (Facere) si profetita sa ramana fecioara si dupa nastere (Isaia VI, 13.; Ieremia XXXI, 21); 2. A cinstit-o Sfanta Treime: Dumnezeu-Tatal a ales-o; Dumnezeu-Fiul s-a intrupat din ea; Dumnezeu-Sfantul Duh a umbrit-o (Luca I, 35); 3. Maica Domnului este mai cinstita decat ingerii: Bucura-te cea plina de har, a fost inchinarea cea dintai a Arhanghelului Gavriil (Luca I, 28); 4. Au binecuvantat-o toate mamele, prin gura Elisabetei, ca cea aleasa intre femei (Luca I, 28). A cinsit-o Elisabeta: Domnul este cu tine (Luca I, 4043); 5. A venerat-o multimea, fericind-o pentru Prunc, pentru nastere si alaptare (Luca XI, 27-28); 6. Au respectat-o apostolii (Ioan XIX, 26-27); 7. Insusi Domnul are grija sa-i asigure viata linistita (Ioan XIX, 27) si sa respecte porunca a V-a (Iesire XX, 12); 8. A fost si a ramas din neam imparatesc pentru eternitate (Matei I, 1-17; II, 2), dar smerita (Luca I, 48); 9. Este intaia intre sfinti langa Tronul dumnezeirii (Maleahi III, 1; Isaia LXI, 10); Ps. 44, 11; 10. Ea insasi ne-a asigurat ca pentru smerenia ei s-a coborat cerul pe pamant si iata de acum ma vor ferici toate neamurile (Luca I, 48); 11. Sf. Fecioara este intaia mijlocitoare si permanent mangaietoare, iar la judecata de apoi va sta de-a dreapta Fiului (Ps. XLIV, 10-11; Matei XX, 23); 12. Nu putem trece cu vederea faptul ca, la poporul roman, cultul Fecioarei s-a confundat cu cinstirea Patriei (Alma-mater), cu cea mai raspandita balada Miorita maica-fecioara in variante provinciale. Odata cu formarea poporului roman, colindele stravechi o autentica dovada a supravenerarii Maicii Domnului au contribuit la formarea limbii strabune, avand in centru preacinstirea Fecioarei si adorarea Fiului ei si Dumnezeul nostru Iisus Hristos. Mai mult, Biserica a randuit, tot pentru preacinstirea Maicii Domnului si adorarii Fiului, praznice imparatesti (Bunavestire, Nasterea, Intrarea in Biserica, Adormirea) si sarbatori speciale: Omoforul, Soborul Precestei DUMNEZEU Existenta in sine Despre Avva Ilie, din Patericul Egiptean

CREDINA MNTUITOARE ntre aspiraie i mplinire

4 aprilie 2011 de admin -Mijloc, cale, chemare, nelegere, desvrire Obiecia sectant Explicaia sau interpretarea contextual Credem n Hristos, plinirea credinei (Col. I, 19); mplinirea celor nevzute i ndjduite (Evr. XI, 1), vocaia cercetrii: caut i vei afla (Matei VII, 7). Obiecia i are originea n concepii scolastice apusene, raionaliste. Dreapta mrturie. nvtura ortodox Credina este mai nti un sentiment uman (Matei VIII, 10), o cale de dialog cu alt existen (persoan), apoi un dar al lui Dumnezeu (I Cor. XII, 9) i o virtute teologic (I Cor. XIII, 13); nu trebuie confundat cu ncrederea (II Cor. I, 24), nici cu credulitatea, bigotismul, fanatismul (I Tim. IV, 7; II Tim. II, 16-18). Credina vine prin auzire (Evanghelie) de la Hristos (Rom. X, 14-17). Credina este vie, necesar dac este lucrtoare prin fapte, prin dragoste (Gal. V, 6).

Credina gsete pe Dumnezeu. Cine nu crede va fi osndit (Marcu XVI, 16); crede i nu cerceta

DUMNEZEU Existenta in sine

4 aprilie 2011 de admin (Iesire III, 14) Obiectia sectanta Dumnezeu este idee, concept : Nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu si sa traiasca (Iesire XXXIII, 2023).Nimeni n-a vazut pe Dumnezeu vreodata (Ioan I, 18) Explicatia sau interpretarea contextuala Dumnezeu in Sine nu este concept, ci existenta personala (Iesire III, 14; Isaia XL, 28; Ieremia X, 10; Marcu XII, 26-27), nu este creat de ratiunea omului (Ioan I, 1), daca ar fi idee nu s-ar fi intrupat (Ioan I, 14), n-ar fi facut minuni (Ioan XV, 24), nDreapta marturie. nvatatura ortodoxa n dreapta invatatura sau intelegerea Bibliei inainte de aprobarea canonului Sf. Scripturi (362): Cred intru Unul Dumnezeu, Tatal atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si celor nevazute (Marturisirea de

ar fi inviat (Ioan XX, 19-23), credinta Niceea, 325, art. I) n-ar fi plinirea credintei (Evr. IV, 27), Legii si profetilor (Matei V, 17).Dumnezeu este creator si ziditor (Facere 1, 1), nu se confunda cu faptura (Fapte XVII, 29; XIX, 26) e proniator si izbavitor (Iov XIX, 25), plinirea veacurilor (Evr I, 1), apoi a fost vazut, auzit si pipait de catre apostoli (II Petru I, 16). Sunt trei dumnezei: Iahv (Tatal), in Vechiul Testament, Iisus (Hristos), in Noul Testament si Duhul (Duhul credintei, cel Sfant), Dumnezeul timpului nostru (Fapte II, 4). Sfanta Treime are aceeasi fiinta, dar se arata in trei Fete, insa lucrarea este comuna (I Ioan V, 7); fiecare persoana are rostul sau in istoria mantuirii cum s-a vazut: Tatal-creator, Fiulrascumparator si Sf. Duh sfintitor (I Tim. III, 16; II Cor. XIII, 13).La intrupare: Tatal alege, Fiul se intrupeaza, Duhul Sfant umbreste (Luca I); la Iordan (aratarea Treimii), pe Tabor (Descoperirea Treimii), dupa inviere (Lucrarea Treimii, Matei XXVIII, 19). Izvorul descoperirii Adevarului suprem este numai Dumnezeu. El s-a revelat pe doua cai, prin doua posibilitati verificate de-a lungul timpului: Revelatia naturala (Ps. XVIII, 1), prin Legi imuabile si Revelatia coplesitoare (supranaturala) asezata in doua tezaure: Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie. Nu trebuie confundate halucinatiile, delirul, transa, bolile psihice cu inspiratia sau teofania (I Tim. IV, 7; VI, 5; Tit. III, 9-11; II Tim. II; II Petru II, 18-19). Tatal este creator (Facere I, 1), Fiul este Rascumparator (Evr. I, 2-4; I Tim. II, 6), Sfantul Duh este sfintitor (Ioan VII, 39; XX, 22) dar Una sunt (I Ioan V, 7), (Marturisirea de credinta Art. I-VIII).

Descoperirea personala (directa) de la Duhul (I Cor. XII, 7) si revelatia deschisa (I Ioan II, 20, 27).

Au existat revelatii speciale: in Eden = revelatie directa (Facere I, 29); dupa cadere = constiinta existentei lui Dumnezeu (Facere IV, 1); revelatia catre patriarhi: Legamantul lui Noe (Facere VIII, 21-22; IX, 13), al lui Avram etc. (Facere XVII, 4-5); revelatia premozaica (Iesire III, 14); revelatia mozaica, consfintirea legamantului prin Lege (Iesire XX, 2-17); revelatia judecatorilor si alegerea regilor poporului biblic (Jud. II, 1-2); revelatia profetilor, etapa in care se intrevede actiunea mesianica (Isaia VIII, LIII); revelatia

suprema, prin IISUS HRISTOS, omul desavarsit, fara pacat (noul Adam, I Cor. XV, 45) si Dumnezeu adevarat Fiul lui Dumnezeu (Luca I, 35), Emanuel (Isaia VII, 14; Matei I, 23).Toate aceste etape sunt descrise de Apostoli si sistematizate de Sf. Pavel (Evrei I, 1-2 si Ioan I, 17).Exista si revelatii particulare: chemarea lui Saul (Fapte IX, 5), vocatia profetilor, descoperirea facuta Sfantului Ioan Teologul (Apoc. I, 1-2), dar acestea nu se manifesta in afara de planul general al mantuirii neamului omenesc.

BIBLIA (SFANTA SCRIPTURA)

3 aprilie 2011 de admin - Documentul scris despre descoperirea lui Dumnezeu Obiectia sectanta Explicatia sau interpretarea contextuala Lui Moise i s-a dictat o parte (Ies. XXXII, 16), insa Sfanta Scriptura este inspirata (II Tim. III, 16) si urzita de autori din lucrarea lui Dumnezeu pentru cer si pentru pamant Sfanta Scriptura este Cartea Bisericii mostenita de la Sf. Apostoli: stalp si temelie a adevarului (I Tim. III, 15), citirea este ingaduita tuturor (Ioan V, 39). Dreapta marturie. Invatatura ortodoxa Inspiratia este conlucrarea harului lui Dumnezeu cu intelegerea autorului: iata-ma, trimite-ma (Isaia VI, 8; Ioan XVII, 18).

Biblia este dictata de Dumnezeu ne incredinteaza aproape toti declamatorii de texte sfinte (Iesire XVII, 14; XXIV, 4; Ioan V, 46). Biblia apartine fiecaruia (II Cor. XIII, 10)

Oricine poate sa citeasca si sa foloseasca Biblia, insa explicarea Sfintei Scripturi se face numai de cei cu vocatie, de cei initiati si pregatiti (II Petru III, 16). Se stie ca papalitatea a interzis citirea de catre credinciosi:

efectul a fost insa invers. Biserica are datoria sa cerceteze si sa invete cuvantul adevarului (Ioan XIV, 6; Matei XXVIII, 19) in context cu vremea traita de credinciosi. La secte, Biblia a ajuns consultant, avocat, carte de bucate, horoscop, soarta-destin, consult paranormal etc. A. TALMACIREA BIBLIEI Obiectia sectanta Orice poate talmaci biblia: ungere aveti (I Ioan II, 20, 27). Explicatia sau interpretarea contextuala In vremea Sf. Ioan multi se pretindeau cunoscatori dar acestia erau antihristi (I Ioan II, 22; II Ioan 7), doreau interpretari, credinte noi si chiar hristosi noi, ca astazi. Nu-i nimic nou, unele secte iudaice rastalmacisera scripturile pana la desfiintare si nascoceau invataturi noi pe texte vechi si le puneau pe seama legii pentru a fi crezuti. De fapt, rataceau nestiind scripturile (Marcu XII, 24, 27).In vremea noastra fiecare secta are biblia ei in traduceri stalcite, adecvate sau imitarea Bibliei. Este adevarat ca simplitatea si curatia lumineaza sufletul si ne apropie de Dumnezeu (Matei V, 8), dar nu trebuie confundata simplitatea cu ignoranta , tampenia, ratacirea, dezinteresul, prostia, nebunia (Ps. 1; Iov II, 9-10).Fariseii (inteleptii) vizati aici erau ingamfati si falsificatori de texte sfinte, Dreapta marturie. Invatatura ortodoxa Textul invocat se refera la primirea Sf. Duh prin Mirungere dupa Botez pentru intarirea tainei cu darurile Sf. Duh (I Ioan II, 20), fiindca unii nu se intelegeau , altii se lepadasera de credinta. Adevaratii credinciosi cerceteaza scipturile asa cum le poseda Biserica de la Sf. Apostoli si sunt considerate sfinte, fiind inspirate caci totalitatea sfinteniei de la Sf. Duh isi are izvorul.

Crestinii, evanghelizatorii zilei avem obligatia talmacirii textelor biblice: Cercetati Scripturile (Ioan V, 39)

Simplitatea, neprihanirea noastra ajuta la talcuire: ai ascuns intelepetilor ai descoperit pruncilor (Matei XI, 25).

Cel cu adevarat simplu si nevinovat cere ajutor si este curat cu inima (Luca XVIII, 13) si lui se da harul necesar (Iacob IV, 6). Nevinovatia trebuie sa fie comuna tuturor, indiferent pe ce treapta se afla. Ea este o noblete: In Vechiul Testament smerenia conducatorilor si a profetilor inaintea lui Dumnezeu a ajutat poporul biblic sa reziste in fata

talcuitori falsi si care porunceau de la ei, in numele Domnului, cuvinte ale legii La fel procedeaza toti sectantii religiosi si neopagani si, vai!, politicienii si ideologii de pretudindeni.

tuturor relelor si neplacerilor (Ps. XXIII).In Noul Testament cei fara viclesug (Ioan I, 47) au fost si au ramas apostoli ai Mantuitorului, cei simpli la minte, dar bogati in viclenie au pierit: Iuda (Matei XXVII, 5); Simon Magul (Fapte VIII, 1823); Anania si Safira (Fapte V, 9-11); Imeneu si Alexandru (II Tim. IV, 14-16) etc.Intelepciunea de sus traieste prin nevinovatie (Matei X, 16 s.u.). Totdeauna cuvintele de mai sus s-au aplicat celor care folosesc intelepciunea, stiinta si tehnica in scopuri de distrugere a vietii sau civilizatiei, a deformarii umane, a cultiva pacatele impotriva firii omenesti si naturii inconjuratoare: avortul, controlul nasterilor, clonarea si nasterea in vitro, sodomia (homosexualitatea, lesbianismul, pedofilia, zoofilia etc.).Tot atat de grava este oluarea, expientele aomonucleare s.a. Pe cand folosirea in bine a creatiei umane este binecuvantata de Dumnezeu si folositoare omului.

Domnul a osandit si uraste intelepciunea si stiinta lumii acesteia (Isaia XXIX, 14 si I cor. I, 19-20).

Totdeauna si in orice loc, Dumnezeu nu poate fi alaturi de cei ce lucreaza nelegiuirea (II Petru III, 17). Intelepciunea si stiinta lumii, atat in vremea lui Isaia, in timpul Sfintilor Apostoli si primelor veacuri crestine, era socotita porunca facatorilor de religii, ca de exemplu arta razboiului, mijloace de a distruge sau a robi pe altii, sacrificiile umane, falsificarea cugetarii s.a.

B. RESPECTUL PENTRU ADEVARURILE BIBLIEI Obiectia sectanta Toate poruncile Vechiului Testament trebuie respectate, spun unii sectanti pentru ca n-am venit sa stric, ci sa plinesc (Matei V, 17) Explicatia sau interpretarea contextuala Mantuitorul n-a distrus nimic, ci a plinit Legea prin misiunea Sa (v. 18). In V. Testament, poruncile si profetiile au vizat timpurile mesianice, iar simbolurile si ceremoniile ingaduite au disparut fiindca a venit harul si adevarul (Ioan I, 17). Legea cea noua nu putea fi inteleasa fara pregatirea ei Dreapta marturie. Invatatura ortodoxa Hristos a venit si s-a intrupat la plinirea vremii (Gal. IV, 4). V. Testament ramane o descoperire, un document, o cronica a drumului-caii lui Dumnezeu pana la venirea lui Iisus (Ioan I, 18). Numai miscarile profetice si advente accentueaza V. Testament, tagaduind slujirea arhiereasca si profetica a lui Hristos. Daca nu venea

prin V. Testament (Matei Mantuitorul poruncile V. XXVI, 27-28); I cor. XI, 23- Testament ramaneau profetice, 24; Evr. vIII, 13). de perspectiva, vizionare Alti sectanti demonstreaza ca V. Testament trebuie inlaturat: lege noua va dau (Ioan XV, 12). Exista fapte ale Legii pentru expiere, pentru izbavire in V. Testament. Legea noua este LEGEA DRAGOSTEI. Evanghelia se adreseaza tuturor popoarelor, inlaturandu-se tendinta dusmanoasa de a invoca unele texte biblice care au fost date in vederea feririi poporului ales de religii naturiste: animism, totemism, fetisism, idolatrie etc.S-a ajuns astazi la ideologii extremiste si fasciste tocmai invocand texte neintelese din V. Testament: antisemitismul, dar si sionismul, fascismul, dar si masoneria, marxismul, dar si ateismul biblicist (desacralizarea si demitizarea Bibliei). Fara V.Testament n-am intelege invatatura Evagheliei, iar daca ar fi inlaturat, Mesia ar aparea ca o fantoma, lumea nu l-ar fi vazut sau, asa cum se intampla in vremea noastra, ar fi creat alti prooroci si dumnezei ai neamurilor, intelepti, guru, transcedentali, spiriti universali Crestinismul autentic n-are nimic comun cu ideologiile sioniste, antisemite, revansarde. Asa cum se stie, incercandu-se inlaturarea V. Testament de catre miscari fundamentaliste s-a ajuns la mutilarea canonului biblic si la reinvierea tendintelor ereziarhe, a reconsiderarii apocalipselor iudeo-crestine sau gnostice alexandrine. Deci V. Testament trebuie explicat prin plinirea sa in Noul Testament, cum ne incredinteaza mai ales Apostolul Pavel (Gal. VI, 12-14; I Cor. X, 18-22; Evr. VII, 12, IX, X). Atat pentru Vechiul, cat si pentru Noul Testament, credinciosii adevarati, nu ereticii, sunt convinsi ca amandoua testamentele au valoare reala si trebuie intelese in context istoric: Iisus Hristos este centrul lor, ca de fapt si Tatal si Sf. Duh, implinitorul lor si desavarsitorul credintei (Gal. II, 24-25), sfarsitul legii vechi (Rom. X, 4), avand in vedere ca in V. Testament a fost profetita Legea noua (Ieremia XXXI, 31). In ceea ce priveste folosirea Bibliei, credinciosii ortodocsi stiu:

1. Toti pot citi Sf. Scriptura, sau parti din aceasta, dar talcuirea apartine celor initiati, pregatiti, deoarece in Biblie sunt lucruri grele de inteles (II Petru III, 16; Fapte VIII, 26-39); 2. Cei cu pregatire speciala trebuie ascultati si urmati pentru ca ei cunosc tainele speciale (Matei XIII, 11), eu au fost alesi si trimisi (Matei XXVIII, 19; I Cor XII, 28-30; Efes. IV, 11) si fiecare la ce a fost chemat acolo sa ramana (I Cor. VII, 20-24); au apostolie harica, speciala (Rom. X, 15); 3. Creinciosii trebuie preveniti sa nu se duca dupa invatatori mincinosi (Fapte XX, 29) si nici sa se indoiasca (Intelep. Is. Sirah III, 2023), pentru ca ei au si cunosc adevarata Scriptura inspirata a Bisericii (II Tim. III, 15).

TRADITIA PREDANIA (BIBLIA NESCRISA SAU TRANSMITEREA PRIN VIU GRAI)

3 aprilie 2011 de admin - Predania, sursa intelegerea si adevarata interpretare a Scripturii Obiectia sectanta Aproape toti sectantii spun: Traditia nu este o Explicatia sau interpretarea contextuala Este adevarat ca notiunea traditie este mult mai Dreapta marturie. Invatatura ortodoxa Sf. Traditie cuprinde o parte a descoperirii lui Dumnezeu

cale a credintei, ci o datina omeneasca (Matei XV, 3, 6-9; Marcu VII, 13), o oprire de la cuvantul kerigma Bibliei.

larga si aceasta cuprinde adevaruri de credinta ce sunt numai anuntate in Scriptura.Predania, mostenirea, intelegerea, ca izvor al Descoperirii lui Dumnezeu, este tot o cale sigura, dar ea a fost incarcata de faceri omenesti in Biserica Apuseana si in teologiile medievale si a devenit de-a lungul veacurilor, pe langa ideologie, si un instrument de represiune impotriva liber-cugetatorilor sau a celor care incercau sa-si explice credinta. Papa Pius IX s-a declarat el insusi chiar traditie, neintelegand, ca si ereticii, ca fiecare Apostol si Biserica intemeiata de el, avea o traditie misionara specifica din acelasi intreg: Predania Mantuitorului. Sf. Ap. Pavel adreseaza consemnarea Evangheliei, ca si Faptele Apostolilor, unei persoane, Teofil. Acesta cunostea foarte multe prin viu grai dar dorea un document, un obiect, o carte, ceea ce indeplineste evanghelistul.Mai mult, Luca a fost convertitul si colaboratorul Sf. Ap. Pavel si unul si altul (Luca, Pavel) si al treilea (Teofil) cunosteau pe Iisus Hristos din auzite, din traditie, prin descoperire directa (Pavel), din auzite de la ceilalti. Asa cum s-a mai spus, sectele iudaice schimbasera textele vechi iar interpretarea cabalei

neconsemnata in scris. Ea a fost izvorul prim al Revelatiei si inceputul ei depaseste facerea omului; exista in lumea ingerilor inainte de facerea universului (Ioan I, 1).Exista mai multe feluri de traditii (vechitestamentara, apostolica, bisericeasca, traditii locale etc.). Acestea sunt o parte sau inspirate de Traditia ca izvor al Revelatiei.Fiecare cult si secta are traditie, dar aceasta este istorica, locala, ceremoniala (dovada fiind cartile lor de cult, de imne sau lectiuni biblice) si rupta, izolata de Lasamintele apostolice si potrivnica sinoadelor ecumenice.

Biblia este completa, nare nevoie de traditie, spune majoritatea sectelor: s-au scris toate (Luca I, 3-4) cate a facut si a invatat Iisus (Fapte I, 1)

La data cand a scris Luca (an 62) nici nu se alcatuise canonul Noului Testament si nici nu se scrisesera textele sau nu erau cunoscute de catre toti, deci singur izvor al credintei era V. Testament ca document scris si Traditia despre Vestea cea buna.

Destui rataciti arata ca numai Biblia este cuvantul lui Dumnezeu, ca traditia constituie

Intreaga Biblie este scrisa pentru invatatura, pentru cunoastere, pentru indreptare (II Tim I, 1). Traditia ca

spusa oamenilor, vorbesc de datina voastra (Matei XV, 3; 6-9; Marcu VII, 13).

nascocise o noua lege. Impotriva acestora se pronunta Mantuitorul asa cum se vede si din textele invocate.

izvor al descoperirii lui Dumnezeu este transparenta, dinamismul, cadrul firesc al urzirii scripturii, inima intelegerii: pentru ca la inceput a fost Cuvantul (Ioan I, 1-5).

Unii eretici fara tara, indraciti si izolati, evanghelizeaza: Domnule ne indeamna la cercetarea Bibliei, nu a datinilor si obiceiurilor (traditiei); de aceea va rataciti nestiind Scripturile si nu cercetati Biblia (Matei XXV, 29; Fapte XVII, 11) si nu pricepeti nimic (Marcu XII, 24). Adeptii paulini folosesc arma fostului fariseu si subscriu ca Apostolul Pavel a combatut traditia: sa nu treceti peste ce e scris (I Cor. IV, 6).

Explicatia, ca si invatatura dintotdeauna a Bisericii, este clara: Mantuitorul condamna pe cei ce uitasera Scriptura cea adevarata si nascoceau invataturi noi sau falsificau pe cele vechi; acestia erau fariseii si alte secte religioase ale timpului Mantuitorului. Acestia sunt si acum.

Apostolul explicase diferenta intre el si Apolo si combatuse cu adevarat si cel dintai, partidele religioase ce cultivau traditii false, neprovenind de la invatatura sanatoasa, evanghelica si apostolica De fapt Sf. Pavel se confruntase si cu Sf. Petru tocmai pe aceasta tema (Fapte XV si Gal. II, 1118).

Conflictele din Biserica primara, influentele mozaice, gnostice sau ideile platonice referitoare la un dumnezeu imaginar (demiurg), Idee suprema, n-au fost considerate traditii. Dimpotriva, Parintii apostolici, apologetii si polemistii, ca de fapt Sinoadele ecumenice, le-au dat anatemei, asa cum facuse si Sinodul apostolic (Fapte XV) si Sf. Ap. Pavel (Gal. I, 8). Se stie ca pre-reformatorii si reformatorii religiosi au inlaturat traditiile medievale si multe inovatii clericale, papistase, o parte din acestea fiind de provenienta din mistica orientala (indiana, persana, chineza, islamica). Odata cu inlaturarea acestora au mutilat si Biblia, scotand carti din canon (Epistola lui

Cei mai neinitiati dintre eretici sunt destul de categorici: Este pedepsit cel ce adauga sau schimba Biblia, inger din cer de-ar veni sa invete altceva sa nu-l credeti (Gal. I, 8-9) si sa nu scoateti (din Biblie) nimic (Apoc. XXII, 18-19), iezerul cel de foc va va mistui

Atunci, ca si astazi, au fost si sunt indivizi care vin cu lucruri noi si inlocuiesc pe cele ce s-au experimentat ca adevarate, impotriva acestora se ridica cei doi apostoli Ioan si Pavel (II Ioan, 7 si Gal. I, 7-12). Epoca lor era un timp de transformari si confruntari de idei religioase din cultele naturiste si cele de apogeu

mitice (persane, indiene, grecesti si romane).

Iacov, numita de paie)., facand traduceri adecvate sau potrivite noilor conceptii. Iata cum, de la acces la cuvantul scris, de la Sola Scriptura, s-a ajuns , prin inlaturarea traditiei, la nulla Scriptura, Sola dubia, Nihil Scriptura. Mantuirea este urmarea fireasca a credintei celei adevarate in Iisus Hristos, verificata prin fapte si intarita de iubirea aproapelui (Gal. V, 6); Harul lui Dumnezeu si cu vointa omului = faptele bune. 1. Credinciosii adevarati stau neclintiti pe temelia Scripturii care este Traditia. Ei nu sunt orbiti de litera (II Cor. III, 6), de slova (Rom. VII, 6), ci inteleg Biblia prin duhul traditiei, al celor auzite (Matei V, 21; Filip IV, 9). 2. Sfanta Traditie a condus lumea spre mantuire, a fost dintru inceput (Facere I, 28) si se va sfarsi cand va fi un cer nou si un pamant nou (II Petru III, 13).O parte a traditiei a fost consemnata in scris in epoca lui Moise (Iesire XX) si a celorlalte etape ale revelatiei divine (Matei V, 21). 3. Mantuitorul porunceste Mergand, invatati (Matei XXVIII, 19), iar Sfintii Apostoli raman

Ereticii moderni, pana la cei satanizati, folosesc texte sacre si biblice pentru justificarea ratacirii lor: Biblia este suficienta pentru credinta si salvare, datina strica credinta: de mic cunosti scripturile (II Tim. III, 15-16), nu traditia

Biblia este doar un document al credintei, deoarece credinta vine din auz (Rom. X, 17) nu din litera, slova (II Cor. II, 6). Apoi se spune cunosti nu citesti, deci Timotei studiase Vechiul Testament in cadrul sau istoric in context cultural (traditional). Nu avea cunostinta de scripturile Noului Testament fiindca nu aparusera!, dar propovaduia din Traditie

in cadrul Sfintei Traditii: daca s-ar scrie toate despre lucrurile savarsite de El, nici in lumea aceasta n-ar incapea ceea ce a facut (Ioan XXI, 25); cand voi veni la voi va voi vorbi gura catre gura (II Ioan I, 12), ceea ce am scris si mai ales ceea ce ai auzit de la mine, tine (II Tim, II, 2) si transmite altora vrednici de propovaduire. 4. Insusi Vechiul Testament este completat de traditia cunoscuta Mantuitorului si incredintata tuturor: s-a zis celor de demult (Matei V, 21) sau de Sf. Apostoli: Noe cu sapte insi a scapat de la potop (II Petru II, 5), iar Arhanghelul Mihail s-a certat cu diavolul pentru mormantul lui Moise (Iuda 9). 5. De asemenea, credinciosii Bisericii Mantuitorului Hristos totdeauna au socotit egale Caile Descoperirii lui Dumnezeu: Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie si de aceeasi importanta in vederea mantuirii (Matei X, 7; II Tes. II, 15; II Tim. II, 2; III, 14; Iuda 14-

15). Scriptura poseda, Traditia indeamna: privegheati si aduceti-va aminte (nu cititi) ca timp de trei ani, zi si noapte, n-am incetat sa sfatuiesc cu lacrimi in ochi pe fiecare dintre voi (Fapte XX, 31). Si, atentie manuitori de biblii: s-a scris in Carte ca sa se pastreze aducerea aminte (Iesire XVII, 14).

CINSTIREA INGERILOR SI SFINTILOR

3 aprilie 2011 de admin MIJLOCIREA (interventie, sprijin, ajutor, aratari, mangaieri) Obiectia sectanta Ca si in alte situatii, sectantii confunda asemanarea cu identitatea, mijlocirea (venerarea) cu mantuirea (adorarea). Pentru aceasta apeleaza la texte biblice pentru a abate pe credinciosii autentici spre comunitati eretice spunand: Numai Hristos este mijlocitor (I Tim II, 5), altcineva nu exista! Explicatia sau interpretarea contextuala Nu trebuie confundata mijlocirea ca potenta cu mantuirea obiectiva (harul lui Hristos). Mantuitorul este inceputul si a lasat Biserica Sa ca mijlocitoare pentru toate generatiile, in frunte cu arhiereii ca mijlocitori (Evr. V, 1). Numai Hristos este Mesia cel adevarat si numai El ne poate mantui (Fapte IV, 12) si impaca cu Tatal (I Ioan II, 1). Slujitorii adevarati nu se considera mantuitori alesi, salvatori, taumaturigi, vizionari etc., ci slujitori trimisi si isi indeplinesc mandatul lui Hristos (Matei XXVIII, 19) in Biserica Sa pentru mantuirea tuturor. Este adevarat ca sfintii cinstiti nu sunt socotiti zei. Ei nu pot face de la sine nimic. Nu pot schimba soarta oamenilor, mai ales dupa moarte, dar legea si profetii le sunt calauza Dreapta marturie. Invatatura ortodoxa

Cand este vorba de tagaduire a interventiei sau mijlocirii Sfintilor, adeptii sectari ispitesc Scriptura, trambitand: Sfintii refuza mijlocirea. Dovada: cazul lui

Avraam, cu bogatul (Luca XVI, 24-31)

(Luca XVI, 31); apoi Mantuitorul nu se pogorase la iad si nu inviase, de aceea pilda a fost profetica Biserica cere credinciosilor ei sa se roage unii pentru altii (I Ioan V, 14-17). Bogatul, desi in iad, era constient ca are nevoie de mijlocire. Pentru el cere mijlocirea lui Lazar, pentru fratii sai cere mijlocirea Parintelui Avraam. La randu-i Avraam apeleaza la descoperirea lui Dumnezeu: cei de dincolo au pe Moise (Legea) si pe profeti (ceea ce s-a implinit in Iisus Hristos).

Desi credinciosii adevarati nu confunda mantuirea cu miluirea, bantuitii sectanti arata ca: Cel ce nadajduieste mantuirea de la oameni cade sub blestem si se indeparteaza de Dumnezeu (Ieremia XVII, 5) si de ce nu cerem acelasi lucru de la ingeri sau de la sfinti

Aceeasi confuzie. Se stie ca toti sfintii si ingerii nu sunt niste stapani, ci slugi credincioase in mana lui Dumnezeu (Ps. CIII, 5). Ei au experimentat poruncile lui Dumnezeu, n-au creat o invatatura noua despre Dumnezeu sau o religie, asa cum fac sectele. Sfintii au multe posibilitati pentru a mijloci, dupa trairea lor in Hristos (Efes. IV, 7) si dupa multimea darurilor (I Cor. XII, 4; Rom. XII, 6).

Clar. Mijlocirea nu se confunda cu mantuirea. Intre Dumnezeu si om a mijlocit Hristos-Domnul, iar intre El si credinciosi, Biserica este mijlocitoare. Anume: prin ierarhia care provine din slujirea arhiereasca a Mantuitorului. De la Dumnezeu cerem mantuirea, de la Sfinti si Ingeri noi solicitam miluirea (mijlocirea) in scopul mantuirii noastre de catre Dumnezeu. Pentru toate acestea Biserica a randuit, pe langa Sf. Liturghie, privegheri, acatiste, paraclise etc.

CINSTIREA CA ACT DE EVLAVIE (invocarea, cererea de ajutor, acatist, privegheri) Obiectia sectanta Explicatia sau interpretarea contextuala Dreapta marturie. Invatatura ortodoxa

Ca sa para convingatori, adeptii multor secte deschid Biblia si declama:

Aceeasi confuzie intre inchinare si cinstire pornita din ignoranta sau din rea intentie. Ingerii si sfintii sunt slujitori ai lui Ingerii si sfintii resping inchinarea: Dumnezeu. Ei nu substituie (inlocuiesc) pe lui Hristos sa te Dumnezeu inchini (Apoc. XIX, 10; XXII, 8-9); Petru a zis: Ridica- Lumea de atunci ii te, si eu sunt om considera pe apostoli (Fapte X, 25-26); drept zei coborati din cer iar altii, cand vedeau Pavel si Varnava au minunile savarsite de apostolic se inchinau refuzat inchinarea (Fapte acestora, ceea ce au refuzat si ingerii si XIV, 13-15) totdeauna apostolii. Injosirea lui Dumnezeu se face atunci cand, mai ales, Atotputernicul este considerat idee sau este confundat cu idolii sau cu natura, cu creatura sau il imaginezi cum ar putea fi. Idolul era divinitatea in sine in lumea animista si totemica. Dumnezeu nu se confunda cu zidirea (panteismul). Dumnezeu este inchinat intre sfinti (Ps. CL, 1); Domnul face pe sfinti para de foc si pe ingerii sau duhuri lucratoare (Ps. CII, 5; Luca XII, 8-9). Sfintii Apostoli sunt purtatorii slavei Mantuitorului (Ioan XVII, 20) si prietenii Sai (Ioan XV, 14), apropiatii si trimisii Sai (Matei XXVIII, 19). Venerarea este trecatoare, adorarea este permanenta. Prin venerare se aduce tot adorare lui Dumnezeu: cel ce primeste pe cel drept, rasplata de drept va lua (Matei X, 40-42), iar Hristos este stapanul absolut catre care se indreapta intreaga adorare (Matei IV, 10).

Abili si vicleni, sectantii fac apel si la monarhia divina si la treptele majestatii: Inchinarea la sfinti si la ingeri coboara Majestatea divina, injoseste pe Dumnezeu (Isaia XLII, 8), este idolatrie (Iesire XX, 5; Matei IV, 10)

SFNTA CRUCE (jertfa lui Hristos, lauda cretinului)

27 martie 2011 de admin 1. Cinstirea Sf. Cruci Obiecia sectant Unul dintre cele mai importante obiecte de cinstire a cretinilor, dar contestat cu violen de adepii sectari, este Sf. Cruce: Inchinarea la cruce este idolatrie (Ies. XX, 2-5); Dumnezeu a oprit inchinarea la arpe (IV Regi XVIII, 14); crucea este semnul blestemului (Deut. XXI, 22; Gal. III, 13) i obiect de batjocur, fiindc pe aceasta s-a rstignit Hristos Ali sectani ce respect obiectul arat: Trebuie cinstit numai crucea rstignirii nu i alte cruci Explicaia sau interpretarea contextual Aceeai confuzie grav n mintea sectanilor, nefiind n stare s deosebeasc cinstirea de nchinare. Dovad: poporul biblic nu nelegea semnificaia arpelui de aram i a nceput s i se nchine. Crucea este semn al pedepsei pentru cei vinovai. Hristos a suferit rstignirea pentru pcatele noastre Se cunosc mai multe feluri de chipuri de cruci (greac, latin, nchis etc.), dar nu conteaz forma sau materialul din care este facut ci, pentru evlavie i credin, noi cinstim Crucea ca altar de jertf a Mntuitorului Orice cretin tie c ce vd ochii precis crede i inima. Crucea este o dovad a existenei Bisericii. n forma ei s-au ridicat altarele cretine, mai ales dup descoperirea i nlarea ei (la data de 14 septembrie anul 327 e.n.). De altfel, astzi, n lumea protestant, exist o teologie a crucii i toi cretinii, indiferent de confesiune, recunosc semnul lui Hristos, crucea.

Unii cu viclenie acoperit sunt mai ngduitori: Crucea trebuie s fie n inim nu n exterior

2. Semnul Crucii Obiecia sectant Nici semnul, gestul exterior, nu scap ochiului ager al sectantului: Navem nevoie de slujirea minilor omeneti (Fapte Explicaia sau interpretarea contextual Facerea minilor aici se refer la temple i capite vechi n care pgnii credeau c locuiete zeitatea lor sau i pot ine Dreapta mrturie. nvtura ortodox Sfnta Cruce este cinstit ca un obiect folosit de Mntuitorul. Dac haina Sa fcea minuni (Matei IX, 20), cu att mai mult altarul Su

XVII, 24), ci nchinarea trebuie fcut n duh i n adevr (Ioan IV, 23-24), deci semnele fcute sunt mpotriva Bibliei, inclusiv semnul crucii.

zeul nchis s nu-l adore sau s-l fure alii.

de jertf (Evr. IX, 28)

Ea a fost profeit n V. Slujirea i nchinarea n duh Testament fcnd chiar este o cerin a credinei. vindecri: Cei curai cu inima vd pe Dumnezeu (Matei V, 8), cei arpele de aram nevinovai n cuget, curai (Num. XXI, 9); la minte, cu mini neptate amintit de i care n-au luat n deert Mntuitorul (Ioan III, sufletul lor vor primi 14-15), binecuvntare (Ps. XXIII, 3-5). i se mai zice Pecetea lui Semnul crucii nu-i Dumnezeu-Tatl: X, nlocuirea lui Dumnezeu -, T (tau, Ezechiil IX, sau substituirea credinei, ci 4-6), ajutor n urcuul spre mntuire. steag peste neamuri (Isaia LXII, 10), semn ales (Apoc. VII, 2-3; IX, 4);

Semn al biruinei i drapel al lui Hristos (Matei XXIV, 30).

A fost cinstit de Sfinii Apostoli ca putere a lui Dumnezeu (I Cor. I, 18), lauda apostoliei (Gal. VI, 14). Crucea pentru cretini este arvuna mpotriva diavolului Puterea lui Dumnezeu pentru noi, nebunie pentru pgni, sminteal pentru iudei (I Cor. I, 23-24). Crucea este i semn de binecuvntare, svrit n Vechiul Testament de ctre Iosif (Facere XLVIII, 1314), Moise (Iesire XVII, 1112), Psalmist (Ps. XLIII, 5);

n N. Testament se cinstete semnul prin: binecuvntarea copiilor (Marcu X, 16) i apostolilor (Luca XXIV, 50), transmiterea succesiunii n credin i succesiunii apostolice prin punerea minilor cruci (Fapte VI, 6; XIX, 5-6) etc. Crucea este artare la Judecata de apoi ca semn al Fiului omului (Daniil VII, 13; Matei XXIV, 30). Constantin cel Mare a folosit crucea pe steaguri. Crucea, alturi de evanghelie, este semnul jurmntului i dreptii. Multe drapele ale popoarelor au crucea n diferite chipuri ca nsemn: Grecia, Marea Britanie, rile nordice, Noua Zeeland etc. sursa: SECTOLOGIE sau Apararea Dreptei Credinte de P.I. DAVID, 1999

MINUNEA SI PROFETIA (dovezi, criterii ale descoperirii si lucrarii lui Dumnezeu in lume)
21 martie 2011 de admin - Contestari, exagerari, interpretari, viziuni, proorocii Obiectia sectanta Minunea: Nu exista minuni, ci Explicatia sau interpretarea contextuala Dreapta marturie. Invatatura ortodoxa

Minunile sunt fapte si infaptuiri Minunea este un criteriu, un harismatice, savarsite cu un scop drum, o posibilitate de a

doar fapte care isi asteapta explicatia Doamne, noi de ce n-am putut vindeca? (Matei XVII, 19-20).

providential: sunt coplesitoare pentru minte si completeaza, vindeca, regleaza defectele umane si legile naturii. Ele sunt facute pentru intarirea unui adevar de credinta: Veti face semne si minuni (Marcu XVI, 17-18). Prin minuni se desavarsesc Legile firii, nu se desfiinteaza, ci se corecteaza, se reaseaza

intelege Descoperirea lui Dumnezeu. Inceputul minunilor l-a facut Dumnezeu si tot El ingaduie si incredinteaza pe savarsitorul minunii: vti face semne si minuni pana la sfarsitul veacurilor. Minunea se savarseste si se verifica numai in Biserica, este un dar al lui Dumnezeu, savarsitorul fiind traitor in Hristos, integru trupeste si sufleteste (I Cor. Taumaturgia este darul special, XV, 46). lucrarea Sf. Duh pentru alesii lui Dumnezeu (I Cor. X, 9) Transformarea euharistica (Ioan VI, 56) este puterea Sf. Duh in materie prin invocarea slujitorului haric. Pretentia unor profeti de a face minuni tehnice sau stiintifice este aberatie. Atitudinea sectara porneste de la conceptii ale corifeilor religiosi pagani, de la samani si magicieni, de la sarlatani si vrajitori sau de la unele insusiri speciale pretinse minuni moderne: sugestia, hipnoza, practica yoga, telepatia etc. Acestea sunt inventariate de literatura folclorica sau apocrifa drept fenomene para (normale, psihice, fizice)

Profetia: Numai cei alesi si sfinti profetesc aceia suntem noi (I Cor. XII, 10) sectantii!

Profetia este intr-adevar un dar al Sf. Duh care se impartaseste prin tainele Bisericii. Cum ar putea cineva sa se numeasca prooroc cand nici nu este botezat in numele Sfintei Treimi (Matei XXVIII, 19), Iisus Hristos a plinit legea si profetii (Matei V, 17), ne-a dat tot ceea ce este necesar mantuirii. La ce bun profetia? Toate popoarele si toate religiile

au avut si au profetii lor. Dar profetii biblici au fost inspirati de Sf. Duh (II Tim. III, 16), in vederea pregatirii evenimentelor mesianice. Ca atare, profetia trebuie sa indeplineasca unele conditii si anume: sa fie clara, nu din oracole sau divinatii; nu intemeiata pe mijloace simple, naturale, sa aiba un scop sfant, nu o amenintare cu groaza sau teroarea (de ex.: sfarsitul lumii); implinirea sa fie intocmai; purtatorul sa fie o persoana sanatoasa la trup si suflet (I Cor. XV, 46); nu visatorii, delirantii, sarlatanii, drogatii pot profeti! (I Ioan II, 18-19).