Arta giuvaierical. Noiuni generale in giuvaiergerie.

Unele dintre cele mai nevoioase lucruri ale omului este si a ramas acoperirea corpului, toate
aceste solutii de-a lungul timpului au variat nespus de mult, si anume evolutia mijloacelor de
productie.
Bijuteriile nu sunt accesorii tocmai recente. Ele au aparut pentru prima data (cu aproximativ
6000 se ani inainte de Hristos) in Creta si au fost purtate la inceput de barbati. Din cele mai
vechi timpuri o bijuterie a insemnat o pietricica, un dinte de animal sau o bucatica de lemn
purtata cu grija, de multe ori insotind omul de la nastere pina la moarte. Pe parcursul evolutiei
sale avea valoarea pe care oamenii i-o dadusera, era timpul bijuteriei-talisman cu functie
protectoare: paralelismele de culoare si asocierile de proprietati, amulete si talismane, au fost
primii pasi in investirea bijuteriei cu anumite virtuti sub influenta credintelor magico-religioase:
apara de rani sau boli, sau dadea putere, sa infringa animalele salbatice, facea sa rasara soarele
si sa piara intunericul, aparau de calamitati naturale, duhuri rele si mnia cerului, zeului
protector si aducindu-i-se pe linga variate ofrande si podoabe colorate menite sa-l imbuneze.
omul a fost pasionat de metale si pietre colorate, a prelucrat piatra, iar piatra a prelucrat
omul, creindu-i originalitatea gindirii si maestria artistica.
In atelierele de pe linga palatele faraonilor si templelor se cunosteau topirea si turnarea
metalului, ciocanirea, gravarea diferitelor amulete si cartuse, egiptenii foloseau mai multe feluri
de email, mai ales rece, preferabila fiind policromia intensa.
Cu vremea bijuterii au mai capatat o caracteristica: valoarea de rang, sustinuta de dreptul de
a purta anumite insemne, ceea ce a facut din bijuterii podoabe de rang. Erau purtate de seful
comunitatii, de vraci, de persoana cea mai in virsta sau de razboinici. Pozitia sociala era marcata
de podoabe, functie pastrata pina in zilele noastre, fie ca a fost vorba de coroanele de pene ale
sefilor de trib, colanele din metale pretioase ale regilor, inele cu sigilii sau blazoane ale familiilor
dinastice, coroanele imparatilor sau tiarele printeselor.
Giuvaiergeria se considera a fi una dintre primele meserii artistice, practicate de catre om indata
dupa aparitia muncii ca atare. Pentru confectionarea podoabelor initial se foloseau scoici si dinti
de animale, pietre si sticla colorata, ulterior materii nobile si scumpe.
Gratie tendintelor de infrumusetare ale oamenilor, primele bijuterii confectionate din scoici,
dinti sau ghiare de animale si pasari, au fost atestate pe teritoriul Moldovei din epoca
paleolitica, pastrindu-se actualmente in Fondurile Muzeelor de Istorie si Arheologie.
Romanizarea si crestinarea dacilor au lasat amprente deosebite in arta confectionarii
bijuteriilor, fiind descoperite podoabe si obiecte de orfevrarie laica si de cult caracteristice artei
decorative dacice, inclusiv, primele cruciulite de botez si cruci de procesiune. Pe parcursul
secolelor giuvaiergeria cunoaste progrese si regrese considerabile, tinind cont de lipsa materiilor
prime (metale nobile si pietre pretioase) pe teritoriul Moldovei.
Informatii deosebite despre dezvoltarea giuvaiergeriei pe teritoriul Republicii Moldova si fac
aparitia odata cu infiintarea breslei bijutierilor de la 1817, dar tehnica de executare, maiestria
artistica si iscusinta ne permite sa credem existent unor specialist din domeniu pina la acest an,
specialist care lucrau pe domenii feudale sau erau particulari bogati. Acesti mesteri ar putea fi
de origine din orasul vecin Iai, unde breasla giuvaierilor era puternica si numeroasa
comparative cu cea din Chisinau sau din Hotin, unde lucrau in mare parte bijutieri-evrei care
plateau si impozitul respectiv anual. Foarte probabil ca existau mesteri-giuvaieri si ateliere
respective in orase mai mari ca Chisinau, deoarece la inceputul secolului XIX orasul era ceva mai
mare decit un sat. mesterii care prelucrau metalele pretioase erau grupati in categorii aparte,
precum ar fi argintari, aurari, zltari, giuvaiergii, orfevrarii, si proveneau in marea lor majoritate
din rindurile populatiei orasenesti, deoarece anume la oras sau la manastirile mari era ceruta
productia sa. O alta categorie de mesteri lucrau in atelierele de pe linga bisericile si manastirile
Moldovei, cum ar fi cazul atelierelor deschise la 1911 apartinind Arhiepiscopiei Chisinaului. Unii
specialist autohtoni au deprins acest mestesug in atelierele transilvanene sau veneau de peste
hotare si se stabileau aici cu traiul.
Catre inceputul secolului XX numarul obiectelor de giuvaiergerie se mareste considerabil gratie
noilor ateliere aparute si cererii continue din partea bisericilor, manastirilor, cit si a persoanelor
laice. Despre diversitatea podoabelor putem discuta in baza unui document autentic, datat
cronologic cu anul 1940 si anume Catalogul de obiecte bisericesti.
Ulterior bijuteriile au inceput sa primeasca inclinatii estetice iar celor doua functii existentele-a
fost adaugat rolul de infrumusetare. De aici in colo, bijuteriile aveau un mesaj bine definit:
trebuiau sa placa, sa acompanieze, sa impresioneze.
Tehnologia confectionarii bijuteriilor este una din cele mai conservative, practic toate tehnicile
de lucru fiind descoperite inca de mesterii egipteni si etruscii antici, actualmente fiind
modificate si folosite realizarile progresului tehnico-stiintific.
Astazi, bijuteriile fac parte din viata de zi cu zi a fiecarei femei, indiferent de anotimp,
vestimentatie, personalitate si stil. Astfel bijuteriile din aur, argint, plastic sau lemn au devenitun
accesoriu obligatoriu si elegant. Chiar daca de la an la an apar tot mai multe modele, alegerea
unei bijuterii trebuie facuta in functie de tendinte, dar si de calitate.
Cele mai inseminate marturii a preocuparii omului si a inzestrarii femeii cu darul de a-si intregi si
de a-si pune in valoare farmecul si insusirile pe care i le-a daruit natura podoabele au ocupat
intotdeauna un loc aparte printer obiectele vietii.
Marturiile cercetatorilor din antichitatesi din evul mediu, descoperirile in sapaturile arheologice,
demonstreaza un loc aparte printer obiectele vietii.
Primele bijuterii aparute in epoca de piatra prezinta diferite piese din os, pene, piatra, lemn. Cu
timpul in epoca bronzului ele se difersifica ca functie si rol, apar diverse coliere, bratari, inele si
pandantive. Initial piesele erau executate fara prea mari eforturi din punct de vedere
tehnologic, dar mai tirziu, o data cu utilizarea lor materialele noi (metale pretioase, pietre
pretioase ). Confectionarea bijuteriilor necesita introducerii metodelor si tehnologiilor noi la
confectionarea obiectelor de podoaba
Timpul, nu numai ca a extins, ci chiar a confirmat locul privilegiat cistigat de functia estetica, in
asa masura incit putem vorbi, o data cu cel de-al II-lea razboi mondial, perioadele Art Nouveau
si Art Deco, de o totala estetizare a bijuteriilor. Este perioada in care, cu grija nemasurata pentru
echilibrul formei, perfectiunea iniei, stil si armonie, sunt introduse bijuteriile obiecte de arta.
In anii 30 o inclinare spre rigurozitete si formele geometrice precum si spre utilizarea aproape
in exclusivitate a diamantului dau bijuteriilor un aer classic, sculptural si epurat, in timp ce
inaintind spreanii 40 intilnim tot mai des bijuteriile policrome, mari, cu influente orientale,
indiene, negre si egiptene.in anii 50 podoabele aveau valoarestrict decorative, imbinari
indraznete de riguros si romantic, eclipsind celelalte functii. Bijuteriile ajung sa primeasca
apelativul de accesorii, sa constituie uneori chiar obiecte de vestimentatie, sa devina bijuterii-
costum.
Incepind cu anii 60, pentru creatia de bijuterii au inceput sa fie acceptate combinatii
spectaculoase, uneori socante de metale, cristale, pene, pietre, sticla, lemn, plastic, sfoara etc.
Formele sunt total eliberate de rigori si standard, culorile au explodat intr-un imens curcubeu,
liniile sunt indraznete, mai putem spune, forme total noi.
Imbracamintea si podoabele folosite au modestie, purtate cu ostentatie, au dat nastere in toate
timpurile la comentarii contradictorii, ea largeste fara incetare un orizont de sensibilitate
artistica creind fantezie.
Categoria cea mai impunatoare a creatiei bijutierilor contemporani din Moldova este prezentata
prin inele de diferite tipuri, cu sau fara pietre, bratari si lantisoare, cercei si pandantive, cit si
categorii de bijuterii de cult, precum ar fi cruciulite-pandantiv,purtate peg it pe diferite lungimi.
Articolele de giuvaiergerie sunt executate din argint, argint aurit, aur cu titlul inalt, folosind
tehnica de turnare a metalului, filigranul, gravarea si emailarea.
Privite in asamblu, podoabele ca element accesoriu al vestimentatiei, au in totalitatea lor o
valoare simbolica in functie de material, forma si destinatie. Ele simbolizeaza dorinta omului de
a se distinge, de a marca un anumit eveniment sau aparenta la un grup social etc.