Lectii Analiza Matematica

Matematica
Lect
ii de Analiza
Dan Barbosu si Andrei Barbosu
Cuprins
1 S
iruri si serii numerice; siruri si serii de functii
1.1 S
iruri numerice. Notiuni si rezultate generale . . . . . . . . .
1.2 S
iruri fundamentale. Criteriul general al lui Cauchy . . . . .
1.3 Serii de numere reale. Notiuni generale . . . . . . . . . . . . .
1.3.1 Serii remarcabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3.2 Exercitii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4 Criterii de convergent
a. Operatii cu serii convergente . . . . .
1.5 Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergent
a . . . . . . .
1.6 S
iruri de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.7 Serii de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.8 Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.9 Derivarea si integrarea termen cu termen a seriilor de puteri .
1.10 Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.11 Serii Mac-Laurin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.12 Utilizarea dezvolt
arilor n serie de puteri la calculul limitelor
si la calculul aproximativ al integralelor definite . . . . . . . .
7
7
12
13
14
14
15
18
21
24
26
28
30
31
2 Spatiile Rn
2.1 Spatiul cu n dimensiuni . . . . . . . . . . . . .
2.2 Structura de spatiu vectorial al lui Rn . . . . .
2.3 Produsul scalar n Rn . . . . . . . . . . . . . .
2.4 Norma n Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.5 Distanta n Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.6 Vecin
at
atile unui punct din Rn . . . . . . . . .
2.7 Multimi deschise n Rn . . . . . . . . . . . . . .
2.8 Multimi nchise. Frontier
a a unei multimi . . .
2.9 Puncte de acumulare . . . . . . . . . . . . . . .
2.10 Multimi m
arginite. Multimi compacte. Multimi
2.11 S
iruri de puncte din spatiul Rn . . . . . . . . .
37
37
37
38
39
39
40
41
42
42
43
43
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
conexe
. . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
34
3 Functii definite pe multimi din Rn

45
3.1 Functii reale de variabil
a vectorial
a . . . . . . . . . . . . . . . 45
3.2 Limitele functiilor reale de variabil
a vectorial
a . . . . . . . . . 46
3.3 Continuitatea functiilor reale de n variabile reale . . . . . . . 50
3.4 Derivate partiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
3.5 Derivarea functiilor compuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
3.6 Diferentiala unei functii reale de dou
a variabile reale . . . . . 62
3.7 Formula lui Taylor pentru functii reale de dou
a variabile reale 65
3.8 Extremele functiilor reale de dou
a variabile reale . . . . . . . 69
3.9 Extreme conditionate (legate) ale functiilor reale de dou
a variabile reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
3.10 Functii implicite de o variabil
a . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
3.11 Functii de mai multe variabile definite implicit . . . . . . . . 75
3.12 Schimb
ari de variabil
a n expresii ce contin derivate . . . . . 81
3.13 Schimb
ari de variabile n expresii ce contin derivate partiale . 84
Bibliografie
89
PREFAT
A
Continutul acestei c
arti a fost elaborat n concordant
a cu programa
disciplinei de Analiz
a Matematic
a, semestrul I (28 ore curs, 14 ore seminar), din planul de nv
at
am
ant pentru anul I ingineri, Facultatea de Resurse
Minerale si Mediu, specializ
arile CCIA si MTC din cadrul Universit
atii de
Nord din Baia Mare.
Materialul este structurat n trei capitole.
In primul capitol se prezint
a: siruri si serii numerice, siruri si serii de
functii. Sunt prezentate principalele criterii de convergent
a pentru siruri
numerice: criteriul Weierstrass, criteriul clestelui, criteriul Cesaro-Stolz, criteriul Cauchy-DAlembert, criteriul raportului, criteriul general de convergent
a al lui Cauchy. Se prezint
a apoi rezultate relative la seriile numerice:
serie convergent
a (divergent
a), criteriul lui Cauchy, criteriul lui Leibniz, criteriul Dirichlet-Leibniz, serii cu termeni pozitivi (criteriul comparatiei, criteriul raportului, criteriul radicalului, criteriul Raabe-Duhamel). In continuare sunt prezentate rezultate principale asupra sirurilor si seriilor de
functii, insist
andu-se asupra seriilor de puteri si asupra dezvolt
arii functiilor
elementare n serii de puteri. Se dau aplicatii ale acestor dezvolt
ari la calculul
limitelor de functii si la calculul aproximativ al integralelor definite.
Capitolul al doilea e dedicat prezent
arii principalelor propriet
ati algebrice
n
si topologice ale spatiului R .
Capitolul al treilea trateaz
a functii reale de n variabile reale. Se insist
a
n special asupra calculului diferential al functiilor de mai multe variabile:
derivate partiale, diferentiale, extreme ale functiilor de mai multe variabile.
O important
a deosebit
a se acord
a schimb
arii de variabil
a n expresii ce contin
derivate, si respectiv derivate partiale, av
and n vedere rolul pe care acestea
l joac
a n studiul unor discipline ingineresti (mecanic
a si rezistenta materialelor).
Spre deosebire de alte cursuri de analiz
a matematic
a, unde un loc central l ocup
a demonstrarea rezultatelor teoretice, cel de fat
a are un caracter aplicativ: prezent
am scurt rezultatele teoretice iar apoi le exemplific
am
printr-un num
ar mare de aplicatii.
Sper
am ca acest curs s
a contribuie la o bun
a ntelegere a notiunilor
prezentate prin modul de redactare si prin numeroasele exemple prezentate.
Multumim referentilor, prof. univ. dr. Vasile Berinde si conf. univ.
dr. Nicolae Pop, pentru sugestiile si observatiile f
acute, care au contribuit
la mbun
ata
atirea prezent
arii acestui material.
Baia Mare
20 octombrie 2006
Autorii
Capitolul 1
S
iruri si serii numerice; siruri
si serii de functii
1.1
S
iruri numerice. Notiuni si rezultate generale
In acest paragraf se vor reaminti rezultate relative la sirurile de numere reale,

cunoscute studentilor de la studiul analizei matematice din liceu.
se numeste sir de numere reale orice functie f : N R, f (n) = an ;
notatie prescurtat
a: (an )nN sau (an )n0 sau (an )n1 etc;
dac
a (an )nN este un sir de numere reale, termenul an se numeste
termen de rang n (termen general) al sirului;
sirul (an )nN se numeste:
m
arginit inferior, dac
a () m R a.. an m, () n N;
m
arginit superior, dac
a () M R a.. an M , () n N;
m
arginit, dac
a este m
arginit inferior si superior;
sirul (an ) se numeste:
cresc
ator, dac
a an an+1 , () n N;
descresc
ator, dac
a an an+1 , () n N;
orice sir cresc
ator este m
arginit inferior de primul termen; orice sir
descresc
ator este m
arginit superior de primul termen;
fie (an )nN un sir dat iar (nk )kN un sir strict cresc
ator de numere
naturale; sirul (ank ) se numeste subsir al sirului (an )nN .
Exemplu. nk = 2k, k N ank = a2k ; subsirul (a2k ) este subsirul
termenilor de rang par.
orice subsir al unui sir monoton (cresc
ator sau descresc
ator) e monoton;
orice subsir al unui sir m
arginit e m
arginit;
fie a R. Se numeste vecin
atate a lui a orice submultime V R care
contine un interval de forma ]a , a + [ ( > 0 - dat); se noteaz
a prin V(a)
7
1. Siruri si serii numerice; siruri si serii de functii
multimea tuturor vecin

at
atilor lui a R; se demonstreaz
a c
a dac
a a, b R,
a 6= b, exist
a V V(a), W V(b) a.. V W = .
se numeste vecin
atate a lui + orice interval de forma ]a, +[ (a > 0);
se numeste vecin
atate a lui orice interval de forma ] , a[ (a > 0);
not
am: R = R{, +}; fie (an )nN un sir dat iar a R; lim an =
n
a orice vecin
atate a lui a contine o infinitate de termeni ai sirului.
Se demonstreaz
a urm
atoarele:
lim an = a R [() > 0 () N = N () N a.. () n N,
n
n N |an a| < ];
lim an = + [() > 0 () N = N () N a.. () n N,
n
n N an > ];
lim an = [() > 0 () N = N () N a.. () n N,
n
n N an < ].
Un sir se numeste convergent dac
a are limit
a finit
a si divergent n caz
contrar. Privitor la sirurile convergente reamintim:
limita unui sir convergent este unic
a;
dac
a (an )nN este convergent si lim an = a, atunci orice subsir
n
al s
au este convergent si are limita a;
dac
a sirul (an )nN are dou
a subsiruri cu limite diferite, atunci este
divergent.
Exemplu. S
irul (an )nN an = (1)n este divergent c
aci subsirul termenilor de rang par si respectiv subsirul termenilor de rang impar au limite
diferite.
orice sir convergent e m
arginit;
orice sir m
arginit are un subsir convergent.
Reamintim urm
atoarele criterii suficiente de convergent
a ale unui sir de
numere reale:
orice sir monoton si m
arginit e convergent (criteriul lui Weierstrass);
dac
a sirurile (an )nN , (bn )nN , (cn )nN au propriet
atile:
(i) an bn cn , () n n0 (n0 N-fixat)
(ii) lim an = lim cn = l R
n
atunci lim bn = l (criteriul clestelui).

n
dac
a (an )nN , (bn )nN sunt siruri care au limit
a si an bn , () n n0
(n0 N fixat), atunci lim an lim bn ;
n
dac
a an bn , () n n0 si lim an = +, atunci lim bn = +.
n
n
Limite fundamentale:
n
lim 1 + n1
= e( 2, 71828...); mai mult, sirul de termen general
n
en = 1 +
1 n
n
e cresc
ator si 2 < en < 3, () n N ;
1.1. Siruri numerice. Notiuni si rezultate generale
dac
a lim an = 0 lim (1 + an ) an = e;
n
dac
a lim an = lim 1 +
n 8
lim q n =
n
0,
1,
+,
nu exist
a,
>
>
<
>
>
:
dac
a
dac
a
dac
a
dac
a
q
q
q
q
1 an
an
= e;
] 1, 1[;
= 1;
]1, +[;
] , 1].
1.1.1 Teorem
a. (Stolz Cesaro) Fie (an )nN , (bn )nN siruri cu propriet
atile:
(i) lim bn = +;
n
n+1 an
(ii) () lim abn+1
bn = R.
n
an
Atunci () lim bn si lim abnn = .
Prezent
am n continuare urm
atoarele aplicatii.
A1. Calculati lim
1+
1
2
+ +
ln n
1
n
Solutie. Not
am an = 1 + 12 + + n1 , bn = ln n. Cum lim bn = lim ln n =
n
n
+, ncerc
am aplicarea criteriului Cesaro-Stolz.
Observ
am c
a:
1
an+1 an
1
n+1
= lim
= lim
.
n bn+1 bn
n ln(n + 1) ln n
n (n + 1) ln n+1
n
lim
Dar
n+1
1
lim (n + 1) ln
= lim ln 1 +
n
n
n
n
n+1
= ln e = 1.
an
Prin urmare, lim abn+1
= 1 si atunci lim abnn = 1, n baza criteriului
n n+1 bn
n
Cesaro-Stolz.
A2. Dac
a lim an = a R iar
n
bn =
a1 + a2 + + an
, cn =
n
1
a1
n
+ +
1
an
calculati lim bn , lim cn .

n
Solutie. Pentru calculul lui lim bn se aplic

a criteriul Cesaro-Stolz, obtin
n
andu-se:
an+1
lim bn = lim
= lim an+1 = a.
n
n n + 1 n
n
10
Se observ
a c
a
1
cn
1
a1
+ +
1
an
si aplic
and criteriul Cesaro-Stolz se obtine:
1
1
1
1
an+1
= lim
= lim
= .
n cn
n n + 1 n
n an+1
a
lim
Deci lim cn = a.
n
A3. (Cauchy-DAlembert) Dac

a (an )nN este un sir de numere reale
strict pozitive cu proprietatea c

a () lim an+1
lim n an si
an = l, atunci () n
n
lim n an = l.
n
Solutie. Fie bn =
ln an
n n
lim
lim bn = e
Stolz. Avem:
n a
n ln bn =
ln an
n
bn = e
ln an
n
. Prin urmare
. Calcul
am limita exponentului folosind criteriul Cesaro-
ln an
ln an+1 ln an
an+1
= lim
= lim ln
= ln l.
n n
n
n
n+1n
an
lim
Atunci lim bn = eln l = l.

n
Propunem spre rezolvare urm

atoarele probleme.
1. S
a se afle limitele sirurilor de termen general:
(i) an =
(iii) an =
(v) an =
n
P
k=1
n
P
1
k(k+1) ;
1
k(k+1)(k+2)
k=1
12 +22 ++n2
;
n3
; (iv)
(vi)
R. (i) l = 1; (ii) l = 13 ; (iii) l =

2. S
a se calculeze:
2n+1
(i) lim 3n+2
;
3n+1
n
(iii) lim
1
4
; (iv) l =
(ii) lim
2n2 +n3 3n+1

.
2n2 +4n1
3
n
P
1
(3k2)(3k+1)
k=1
an = 1+2++n
;
n2 +2
n
Q
an =
1 k12 .
k=2
(ii) an =
1
2
; (v) l =
(iii) lim
52n +43n
32n 3n
(ii) lim
7
5
; (iv) lim sin

n
; (vi) l =
4n+3 3n+2
;
4n+1
R. (i) e 3 ; (ii) e 2 ; (iii) e 2 .

3. Calculati:
n
(i) lim 23 ;
1
3
2005
1
2
1.1. Siruri numerice. Notiuni si rezultate generale
11
R. (i) 0; (ii) ; (iii) 4; (iv) 0.

4. Folosind criteriul clestelui calculati limita sirului de termen general:
n
P
1
(i) xn =
;
(ii) xn = n 1n + 2n + + 2006n
n2 +k
k=1
(iii) xn = n 1n + 2n + + nn ; (iv) xn = [a]+[2a]++[na]

, aR
n2
(iv) xn =
135...(2n1)
246...2n
R. (i) 1; (ii) 2006; (iii) +; (iv)
a
2
; (v) 0.
5. Aplic
and criteriul Stolz sa se calculeze limita sirului de termen general:
2
2
(i) an = 2nn ; (ii) bn = 1 ++n
; (iii) xn = lnnn ;
n3
(iv) xn =
(vi) xn =
R. (i) 0; (ii)
1
3
ln 2+ln 3++ln n
;
n

1+ 2++
n
;
n n
; (iii) 0; (iv)
1
e
(v) xn =
(vii) xn =
; (v) ; (vi)
1
2
; (vii)
12+23++n(n+1)
;
n3
2
2
1+1 + 1+2 ++ 1+n2
2
1+n
1
3
6. Aplic
and criteriul Cauchy-DAlembert, calculati limita sirului de termen
general:
(i) xn = n n (n 2);
(ii) xn = n ln n (n 2);
n
(iii) xn =
(n 2);
(iv) xn = n n! (n 2);
n
n!
(v) xn =
(n!)2
(2n)!8n
(n 2).
1
R. (i) 1; (ii) 1; (iii) e; (iv) ; (v) 32
.
Un alt criteriu util n calculul limitelor de siruri este prezentat n urm
atoarea
1.1.2 Teorem
a. (Criteriul raportului pentru siruri) Fie (an )nN un
sir de numere reale strict pozitive cu proprietatea c
a exist
a lim an+1
= l.
n an
Dac
a l < 1 lim an = 0.
n
Dac
a l > 1 lim an = +.
n
Dac
a l = 1 nu se poate decide nimic privitor la valoarea lim an .
n
Prezent
am urm
atoarea aplicatie.
n
A4. Calculati lim 2nn!
n .
n
Solutie. Not
and an =
2n n!
nn
este clar c
a an > 0,
an+1
2n+1 (n + 1)!
nn
= lim
n an
n (n + 1)n+1
2n n!
n
n
1
2
n =
= 2 lim
= 2 lim
< 1.
1
n (n + 1)n
n 1 +
e
l = lim
12
Conform criteriului raportului, lim an = 0.

n
Propunem spre rezolvare
7. Aplic
and criteriul raportului pentru siruri, calculati limitele sirurilor de
termen general:
n (n!)2
nn
(i) xn = (n!)
(ii) xn = 2 (2n)!
; (iii) xn = (2n)!
2 ;
nn .
R. (i) 0; (ii) 0; (iii) .
1.2
S
iruri fundamentale. Criteriul general al lui
Cauchy
1.2.1 Definitie. S
irul (an )nN se numeste sir fundamental (sau sir Cauchy)
dac
a si numai dac
a () > 0 () N = N () N a.. () n N , ()
p N |an+p an | < .
Privitor la sirurile fundamentale se demonstreaz
a
1.2.2 Teorem
a. (Criteriul general de convergent
a a lui Cauchy)
S
irul (an )nN este convergent dac
a si numai dac
a este fundamental.
Prezent
am n continuare c
ateva aplicatii.
A1. Ar
atati c
a sirul (an )n1 de termen general an =
Deduceti c
a lim an = +.
n
P
k=1
1
k
nu e fundamental.
Solutie. Presupunem c
a (an )n1 e fundamental () > 0 () N = N ()
a.. () n N , () p N avem:
|an+p an | =
1
1
1
+
+ +
< .
n+1 n+2
n+p
(*)
In () alegem p = n 2 () > 0 () N = N () a.. () n N avem:

1
1
1
+
+ +
< .
n+1 n+2
2n
(**)
S
a observ
am c
a:
1
1
1
1
1
1
n
1
+
+ +
+
+ +
=
=
n+1 n+2
2n
2n 2n
2n
2n
2
ceea ce nseamn
a c
a () nu poate fi adev
arat
a pentru 12 .
Contradictia arat
a c
a sirul considerat nu e fundamental, deci nu e convergent.
1.3. Serii de numere reale. Notiuni generale
13
1
Pe de alt
a parte an+1 an = n+1
> 0, deci (an )nN e strict cresc
ator, ceea
ce nseamn
a c
a () lim an . Cum (an )nN nu e convergent lim an = +.
n
A2. Ar
atati c
a sirul de termen general
an =
sin 1 sin 2
sin n
+ 2 + + n
2
2
2
este convergent.
Solutie. () p N avem:

sin(n + p)
sin(n + 1) sin(n + 2)
+
+ +
(*)
n+1
n+2
2
2
2n+p
1
1
1
n+1 | sin(n+1)| + n+2 | sin(n+2)| + + n+p | sin(n+p)|
2
2
2
1
1
1
1
1
1
n+1 1 + + + p1 = n 1 p < n
2
2
2
2
2
2
|an+p an | =
(am folosit inegalitatea | sin x| 1, () x R).

Cum lim 21n = 0 () > 0 () N = N () N a.. () n N 21n < .
n
Av
and n vedere (), rezult
a c
a () > 0 () N = N () a.. () n N ,
() p N , |an+p an | < , deci (an )nN e un sir fundamental.
Aplic
and criteriul lui Cauchy, deducem c
a (an )nN e convergent.
Similar se trateaz
a si aplicatia
A3. Ar
atati c
a sirul de termen general
an =
cos n
cos 1 cos 2
+
+ +
12
23
n(n + 1)
este convergent.
1.3
Serii de numere reale. Notiuni generale
1.3.1 Definitie. i) Se numeste serie de termen general an o sum

a de forma
X
n0
an = a0 + a1 + + an + . . .
ii) S
irul (sn )nN , de termen general sn =
partiale ale seriei
iii) Seria
n0
n0
an .
n
P
k=0
ak se numeste sirul sumelor
an se numeste convergent
a dac
a sirul (sn )n0 al sumelor ei
partiale este convergent; n caz contrar seria se numeste divergent

a.
14

P
(iv) Dac
a seria
n0
an e convergent
a si s = lim sn , num
arul s R se
n
numeste suma seriei considerate; se utilizeaz

a n acest caz notatia
P
n=0
1.3.1
an = s.
Serii remarcabile
(i) Seria geometric

a de ratie q
P
n
este seria
q (q R) si are sirul sumelor partiale (sn )n0 , de termen
n0
general sn =
n
P
qk ;
k=1
pentru termenul general sn se obtine

(
n,
sn =
1
1q
q=1
1q n
1q
, q 6= 1;
rezult
a c
a (sn )n0 este convergent q ]1, 1[ ; n acest caz lim sn =
n
.
Deci seria geometric
a
n0
qn =
n=0
1
1q
q n e convergent
a q ] 1, 1[; n acest caz
(ii) Seria armonic

a
P
1
este seria
si are sirul sumelor partiale de termen general
n
n1
sn = 1 + 12 + + n1 ;
cum sirul (sn )n1 e divergent, seria armonic
a e divergent
a.
1.3.2
Exercitii rezolvate
S
a se calculeze suma fiec
areia din seriile de mai jos:
P
P n
P
1
3 +2n
n2 +n3
(i)
;
(ii)
6n ; (iii)
n!
n(n+1)
n1
(stiind c
a
n=0
n1
1
n!
= e).
Solutie. (i) sn =
n
P
1
lim
3 n
3n +2n
6n
n1
n
1( 13 )
2
3
1
k(k+1)
k=1
Cum lim sn = 1
(ii)
n1
n=1
3
6
n
P
k=1
1
n(n+1)
P n
n1
3
2
1
k
1
k+1
=1
1
n+1
= 1 (seria e convergent
a si are suma s = 1).
n P n
2
6
n1
1
2
1
3
1( 12 )
1
lim
1
2 n
2
1.4. Criterii de convergenta. Operatii cu serii convergente
15
(iii) S
a observ
am c
a:
X
X
n2 + n 3
n2 X
n
1
=
+
3
.
n!
n!
n!
n!
n=1
n=1
n=1
n=1
Mai departe avem:
X
X
X
n2
n1+1
n1
1
=
=
+
n!
(n 1)!
(n 1)! n=1 (n 1)!
n=1
n=1
n=2
X
1
+
= e + e = 2e;
(n 2)! (n1)!
n=2
X
n
1
=
= e;
n!
(n
1)!
n=1
n=1
X
1
1
=
1 = e 1.
n! n=0 n!
n=1
In concluzie, se obtine
n2 + n 3
= 2e + e 3(e 1) = 3.
n!
n=1
1.4
Criterii de convergent
a. Operatii cu serii convergente
1.4.1 Teorem
a. (Criteriul
general de convergent
a Cauchy) Seria
P
un e convergent
a () > 0 () N = N () N a.. () n N (),
n0
() p N |un+1 + un+2 + + un+p | < .

1.4.2 Consecint
a. (Conditia necesar
a de convergent
a) Dac
a seria
P
un este convergent
a lim un = 0.
n
n1
1.4.3 Aplicatii. (Ale conditiei necesare)

Ar
atati c
a seriile de mai jos suntdivergente
P
P
1
1
n+1 n
(i)
sin
;
(ii)
;
(iii)
n
n
n+2
n1
(iv)
n2
n ln 1
Solutie. (i) un =
1
n
1
n
n1
; (v)
n1
1
n+1+ n
sin n1 ; lim un = lim

n
sin
1
n
; (vi)
n2
P
n1
1
n
= 1 6= 0;
nn
1
n
tg n1 .
16
n
n+1 n
1
; lim un = lim 1 n+2
= e1 = 1e
n+2
n
n
1
1
(iii) un =
n n ; lim un = lim n n = 1 6= 0;
n
n
(iv) un = n ln 1 n1 ; lim un = e1 6= 0;
n
1
;
lim un = 0. Nu putem trage
(v) un = n+1+
n
n
(ii) un =
6= 0;
nici o concluzie
utiliz
and conditia necesar
a de convergent
a. Dar
sn =
n
X
k=1
n

X
1
=
k + 1 k = n + 1 1.
k + 1 + k k=1
Cum lim sn = + seria e divergent

a.
n
(vi) un =
1
n
1
n
1
n
tg
tg n1 ; lim un = lim
= 1 6= 0.
1.4.4 Teorem
a. (Criteriul lui Abel) Dac
a sirul de termeni pozitivi (un )nN
e descresc
ator si lim un = 0, seria
n
(1)n1 un este convergent

a.
n=1
1.4.5 Aplicatii. (La criteriul lui Abel) Ar

atati c
a seriile de mai jos sunt
convergente:
P
P
1
(1)n1 n1 ;
(ii)
(1)n1 (2n1)
(i)
3 ;
n1
(iii)
n1
1
(1)n1
5n
n1
; (iv)
(1)n1 n2n .
n1
n
Solutie. (i) un = n1 ; uun+1
= n+1
< 1; lim un = lim n1 = 0.
n
n
n
Conform criteriului Abel seria e convergent
a.
un+1
1
2n1 3
1
(ii) un = (2n1)
< 1; lim un = lim (2n1)
3 ;
3 = 0.
un = 2n+1
n
n
Se aplic
a criteriul lui Abel.
un+1
1
n
5
1
(iii) un =
5 n;
un =
n+1 < 1; lim un = lim 5 n = 0.
n3
2n
un+1
un
n+1 3 1
n
2
= 12 1
1 3
<
n
(iv) un =
;
=
+
1, deci un )nN este
descresc
ator.
Pentru a calcula lim un se aplic
a criteriul lui Stolz, obtin
andu-se:
n
(n + 1)3 n3
3n2 + 3n + 1
=
lim
n 2n+1 2n
n
2n
3(2n + 1) + 3
n+1
1
= lim
= 6 lim
= 6 lim n = 0.
n
n
n
n 2
n 2
2
lim un = lim
Conform criteriului Abel, seria e convergent

a.
1.4. Criterii de convergenta. Operatii cu serii convergente
1.4.6 Definitie. (i) Seria
n0
convergent
a.
(ii) Dac
a seria
n0
17
un e absolut convergent
a dac
a seria
n0
|un | e
un e convergent
a f
ar
a s
a fie absolut convergent
a, ea se
numeste semiconvergent
a.
1.4.7 Exemplu. Seria armonic
a alternat
a
(1)n1 n1 este semiconver-
n1
gent
a (exercitiu!).
1.4.8 Teorem
a. Orice serie absolut convergent
a este convergent
a.
(Reciproca este n general fals
a, vezi 1.4.7).
1.4.9 Teorem
a. (i) Dac
a
(ii) Dac
a
P
n=0
P
n=0
un = s1 ,
un = s si R
n=0
n=0
vn = s2
(un +vn ) = s1 +s2 .
n=0
un = s.
1.4.10 Exemplu. Vezi 1.3.3.

O generalizare a criteriului lui Abel e exprimat
a n
1.4.11 Teorem
a. (Dirichlet-Abel) Dac
a:
P
(i) Seria
un are sirul sumelor partiale m
arginit;
n0
(ii) (vn )n0 e un sir descresc

ator de numere pozitive cu lim vn = 0,
atunci seria
n0
un vn este convergent
a.
18
1.5
Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergent

a
P
1.5.1 Definitie. Seria
n0
un e cu termeni pozitivi dac

a un > 0, () n N.
1.5.2 Teorem
a. (Criteriul comparatiei)
P
P
un ,
vn serii cu termeni pozitivi.
Fie
n0
n0
(i) Dac
a un vn , () n n0 (n0 N - fixat) si
n0
un - convergent
a;
(ii) Dac
a un vn , () n n0 (n0 N - fixat) si
n0
vn e convergent
a
n0
n0
un e divergent
a
vn - divergent
a;
un
n vn
= l ]0, +[, seriile
(iii) Dac
a lim
n0
un ,
n0
vn au aceeasi natur
a.
1.5.3 Aplicatii. (La criteriul comparatiei)

P
1
(i) Studiati natura seriei
a genen , unde R (seria armonic
n1
ralizat
a).
Solutie. Distingem situatiile:
P
1 . = 1 n1 = n1
2 . < 1 n < n
1
n
n1
1
1
n > n
n1
1
n
divergent
a (seria armonic
a).
; cum seria
n1
1
n
e divergent
a
divergent
a (folosind criteriul comparatiei, (ii)).
3 . > 1 1 + 21 + 31 + 1 + 21 + 31 + 41 +

1
5
n
2
2n
1
6
n1
1
7
1
n
2
+ 2n + + (2n+111) + 1 + 22 + 222 + +
+ ...
n
P
1
Cum seria
e convergent
a, folosind criteriul convergentei (i),
21
n1
P
1
rezult
a c
a seria
a.
n este convergent
n1
P
1
In concluzie, seria armonic
a pentru
a generalizat
a
n este convergent
n1
> 1 si divergent
a pentru 1.
(ii) Decideti natura seriilor:
(a)
(c)
n=1
P
n=1
1+n
1+n2
1
n
(b)
sin n ; (d)
Solutie. (a) Fie un =

Cum seria
n1
1
n
n=1
P
n=1
1+n
1+n2
3 4
n +5
n
5+n2n
, vn =
1
n
un
n vn
; lim
n2 +n
2
n 1+n
= lim
= 1 ]0, +[.
e divergent
a, folosind criteriul comparatiei (iii), seria
n=1
1+n
1+n2
1.5. Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergenta
e divergent
a.
(b) Fie un =
Cum seria
3 4
n +5
1
n4/3
n1
P
; atunci un
3 4
n
19
1
n4/3
= vn .
e convergent
a (vezi exemplul (i)), seria
n1
3 4
n +5
este convergent
a, conform criteriului comparatiei.
(c) Fie un = n1 sin n ; atunci:
un =
P
Seria
n1
vn =
n1
u
(d) Fie un =
n1
1
2n
1
n2
sin = 2 = vn .
n
n
n n
n
e convergent
a, deci seria dat
a e convergent
a.
5 + n 2n , vn =
e convergent
a, seria
n1
1
2n
n
5+n24
un
n vn
; cum lim
= 1 ]0, +[ si seria
este convergent
a.
1.5.4 Teorem
a. (Criteriul raportului)
P
Fie
un o serie cu termeni pozitivi. Dac
a:
n0
un+1
un
(i)
(ii)
un+1
un
q < 1, () n n0 (n0 N - fixat)

1, () n n0 (n0 N - fixat)
n0
n0
un convergent
a;
un divergent
a;
. Pentru l < 1 seria e convergent

a iar pentru
(iii) () l = lim uun+1
n
n
l > 1 seria e divergent
a.
1.5.5 Aplicatii. (La criteriul raportului)
Decideti natura seriilor de mai jos:
P 135...(2n1)
P (n!)2
(i)
; (ii)
3n n!
(2n)! ; (iii)
n1
Solutie. (i) un =
n1
135...(2n1)
3n n!
n1
an
2n +5n
(a > 0).
> 0, () n N
un+1
1 3 . . . (2n 1)(2n + 1)
3n n!
= lim
n un
n
3n+1 (n + 1)!
1 3 5 . . . (2n 1)
2n + 1
2
1
= < 1,
= lim
3 n n + 1
3
lim
deci seria e convergent

a.
(n!)2
(ii) un = (2n)! > 0, () n N
un+1
[(n + 1)!]2 (2n)!
(n + 1)2
1
= lim
=
lim
= < 1,
2
n un
n (2n + 2)!
n (2n + 1)(2n + 2)
(n!)
4
lim

a.
20
(iii) un =
an
2n +5n
> 0, () n N
5n 25 + 1
2n + 5n
a
un+1
an+1

=
lim
= lim n+1 n+1
= a lim
.
n un
n 2
n 5n 2 2 n + 5
5
an
5
5
Dac
aa
Dac
aa
< 1.
< 5 seria e convergent
a, c
aci lim uun+1
n
n
un+1
> 5 seria e divergent
a, c
aci lim un > 1.
n
5n
= 5 un = 2n +5n lim un = 1 6= 0, deci seria
n
Dac
a a
fiindc
a nu ndeplineste conditia necesar
a de convergent
a.
In concluzie, seria P nan n e convergent
a a < 5.
2 +5
e divergent
a
n1
1.5.6 Teorem
a. (Criteriul radicalului)
P
Fie
un o serie cu termeni pozitivi. Dac
a:
n0
P
(i) n un q < 1 () n N , n 2
un convergent
a;
n0
P
un divergent
a;
(ii) n un 1, () n N , n 2
n0
(iii) () l = lim uun+1

. Pentru l < 1 seria e convergent
a iar pentru
n
n
l > 1 seria e divergent
a.
1.5.7 Aplicatii. (La criteriul radicalului)
Stabiliti natura seriilor:
(i)
n1
1
lnn (n+1)
Solutie. (i) un =
(ii)
n1
1
lnn (n+1)
lim
n
n
;
2n+1
(iii)
n1
> 0, () n N .
1
= 0 < 1,
ln(n + 1)
un = lim

a.
n
n
(ii) un = 2n+1
> 0, () n N
lim
n
1
= < 1,
n 2n + 1
2
un = lim

a.
2
1 n
1+
( n)
(iii) un =
> 0, () n N
3n
lim n un = lim

a.
1+
3
1 n
n
n2
(1+ n1 )
e
< 1,
3
3n
1.6. Siruri de functii
21
1.5.8 Teorem
a. (Criteriul Raabe-Duhamel)
P
Fie
an o serie cu termeni pozitivi.
n0
(i) Dac
a () s > 1, () p N astfel ca n
P
an e convergent
a;
np
n0
n0
(ii) Dac
a () p N astfel ca n
an e divergent
a;
an
an+1
1 s oricare ar fi
an
an+1
1 1 oricare ar fi n p
n
(iii) Presupunem c
a () l = lim n uun+1
1 . Dac
a l > 1 seria e
n
convergent
a iar dac
a l < 1 seria e divergent
a. C
and l = 1 nu se poate decide
nimic relativ la convergenta seriei.
1.5.9 Aplicatii. (La criteriul Raabe-Duhamel)

Decideti natura seriilor:
P 13...(2n1)
P
1
2n+1
;
(ii)
aln n (a > 0, a 6= 1).
(i)
24...2n
n1
n1
Solutie. E usor de constatat c

a nu se aplic
a nici criteriul raportului nici
criteriul radicalului.

n(6n+5)
n
(i) lim n uun+1
1 = lim 2(n+1)(2n+3)
= 64 = 32 > 1 seria e convern
n
gent
a n baza criteriului Raabe-Duhamel.

(ii) lim n
n
ln a lim n ln
n
n
un
lim n aln n+1 1
un+1 1 = n
n
n n
lim ln n+1
= lnea .
n+1 = ln a n
1 ( a < ee ) seria e divergent
a.
n
ln n+1
n
n+1
= lim n aln
n
n
ln n+1
=
Dac
a lnea <
Dac
a lnea > 1 ( a > ee ) seria e convergent
a.
e
e
e
ln
n
e
ln
n
ln
n
Dac
a a = e un = (e )
=e
=e
= ne .
P
e
ln
n
Cum lim n = + =
6 0
a
e divergent
a.
n
In concluzie, seria
n1
1.6
n1
aln n
e convergent
a a > ee .
S
iruri de functii
Fie D R iar (fn )nN un sir de functii, fn : D R () n N. Pentru

sirul considerat se introduc dou
a tipuri de convergenta, ce vor fi prezentate
n cele ce urmeaz
a.
1.6.1 Definitie. (Convergent
a punctual
a) S
irul (fn )nN converge simplu
(punctual) c
atre functia f : D R pe multimea A D dac
a () x A
avem:
lim fn (x) = f (x)
n
22
adic
a:
() > 0, () x A () N = N (, x) N a.. () n N
s
a avem
|fn (x) f (x)| < .
In cazul n care conditia precedent

a este ndeplinit
a, se utilizeaz
a notatia
fn f pe A.
1.6.2 Definitie. (Convergent
a uniform
a) S
irul (fn )nN converge uniform
la functia f : D R pe multimea A D dac
a:
() > 0 () N = N () N a.. |fn (x) f (x)| < , () n N ,
() x A.
In cazul n care conditia precedent
a este ndeplinit
a se utilizeaz
a notatia
fn f .
Leg
atura ntre cele dou
a tipuri de convergent
a e exprimat
a n
1.6.3 Teorem
a. Dac
a fn f pe D, atunci fn f pe D (convergenta
uniform
a implic
a convergenta simpl
a).
Privitor la convergenta uniform
a, prezent
am (f
ar
a demonstratie) urm
atoarele
rezultate.
1.6.4 Teorem
a. (Cauchy) S
irul de functii (fn )nN , fn : D R () n N
converge uniform c
atre f : D R pe multimea D () > 0 () N =
N () N a.. |fn+p (x) f (x)| < , () n N , () p N , () x D .

1.6.5 Teorem
a. Fie (fn )nN , fn : D R, () n N iar f : D R.
Dac
a exist
a un sir de numere pozitive (an )nN convergent la zero, astfel ca
|fn (x) f (x)| an () n n0 (n0 N - fixat), () x D, atunci fn f
pe D.
1.6.6 Teorem
a. Fie (fn )nN un sir de functii continue pe D astfel ca fn
f pe D. Atunci f este continu
a pe D.
1.6.7 Aplicatii. (La convergenta sirurilor de functii)
Stabiliti multimea de convergent
a, functia limit
a si tipul convergentei
pentru fiecare din sirurile de functii de mai jos:
(i) fn : R R, fn (x) = x2 + n;
(ii) fn : R R, fn (x) =
x
n
(iii) fn : [3, 4] R, fn (x) =
x
x+n
(iv) fn : [0, +[ R, fn (x) =

(v) fn : [1, +[ R, fn (x) =
1
nenx ;
x2
n2 +x2
1.6. Siruri de functii
23
Solutie. Not
am cu A multimea de convergent
a.
(i) () x R lim fn (x) = lim (x2 + n) = + A = .
n
n
(ii) () x R lim fn (x) = lim nx = 0 A = R.
n
n
Ar
at
am c
a fn 0 dar fn 6 0 pe R.
Dac
a fn 0 pe R trebuie ca
() > 0 () N = n() a. .
x
< , () n N, () x R.
n
(*)
Aleg
and x = n si < 1, avem:
|fn (n)| =
n
= 1 > , () < 1.
n
(**)
Relatiile (*) si (**) fiind contradictorii fn 0, dar fn 6 0 pe R.

x
(iii) () x [3, 4] lim fn (x) = lim x+n
= 0; deci A = [3, 4]. Ar
at
am
n
n
am c
a
c
a fn 0 pe [3, 4]. Observ

x
x
4
|fn (x) 0| =
,
=
x+n
x+n
3+n
() x [3, 4].
4
S
irul (an )nN de termen general an = 3+n
este un sir de numere reale
and Teorema 1.6.5 rezult
a c
a
pozitive cu proprietatea lim an = 0. Aplic
n
fn 0 pe [3, 4].
(iv) () x [0, +[ lim fn (x) = lim ne1nx = 0 A = [0, +[.
n
1
nenx
n
n1
() x [0, +[ |fn (x) 0| =

= an . Cum an > 0, () n N
si lim an = 0, se aplic
a Teorema 1.6.5 si rezult
a fn 0 pe [3, 4].
n
(v) () x [1, +[ lim f )n(x) = lim x2x+n2 = 0 A = [1, +[.

n
n
Vom ar
ata c
a fn 0 pe [1, +[. Se observ
a c
a
|fn (x) 0|
x2
x2
x
=
,
2
2
x +n
2nx
2n
() x [1, +[.
Este deci suficient s

a ar
at
am c
a
() > 0 () N = N () N a. .
x
< , () n N, () x [1, +[ . (*)
2n
Inegalitatea (*) se scrie succesiv:

n>
x
1
2
2
Aleg
and atunci N = N () =
() > 0 () N = N () =
1
2
(c
aci x [1, +[).
+ 1, deducem c
a
1
x
+1 a. .
< , () n N, () x [1, +[.
2
2n
24
1
Rezum
and cele de mai sus, () > 0 () N = N () = 2
+ 1 N a. .
() n N , |fn (x) 0| < , ceea ce arat
a c
a fn 0 pe [1, +[.
F
ar
a a exemplifica, mention
am alte dou
a rezultate importante relative
la sirurile de functii.
1.6.8 Teorem
a. (De integrare) Fie sirul de functii continue (fn )nN ,
fn C([a, b]) () n N. Dac
a fn f pe [a, b], atunci:
Z b
lim
n a
Z b
fn (x)dx =
f (x)dx.
1.6.9 Teorem
a. (De derivare) Fie sirul de functii derivabile, cu derivate
a:
de ordinul nt
ai continue pe [a, b] (fn )nN , fn C 1 ([a, b]), () n N. Dac
(i) fn f pe [a, b];
(ii) fn g pe [a, b],
atunci f e derivabil
a pe [a, b] si are loc egalitatea f = g, adic
a

lim fn
1.7
= lim fn pe [a, b].

n
Serii de functii
Fie (fn )nN un sir de functii, fn : D R () n N (D R). Mai not

am
prin (Sn )nN sirul de functii de termen general Sn (x) =
n
P
l=0
fk (x), () n N.
1.7.1 Definitie. (i) Se numeste serie de functii o sum

a de forma:
X
k0
fk = f0 + f1 + + fn + . . . ;
(ii) S
irul de functii (Sn )nN de termen general
Sn (x) =
n
X
k=0
fk (x),
() x D, () n N
se numeste sirul sumelor partiale ale seriei
n0
fk ;
(iii) Dac
a A D e multimea de convergent
a a sirului (Sn )nN , atunci A
P
P
e multimea de convergent
a a seriei de functii
fk ; dac
a
Sn (x) = S(x)
k0
() x A, atunci functia S : A R e suma seriei de functii considerate; se

utilizeaz
a n acest caz notatia:
X
n=0
fn (x) = S(x),
() x A;
1.7. Serii de functii
25
(iv) Dac
a Sn S pe A, seria
P
A; dac
a Sn S pe A, seria
n0
n0
fn e punctual convergent
a c
atre S pe
fn e uniform convergent
a c
atre S pe A.
Relativ la seriile de functii, prezent

am f
ar
a demonstratie urm
atoarele
rezultate.
1.7.2 Teorem
a. (Cauchy) Seria de functii
n0
fn este uniform convergent

a
pe D R () > 0 () N = N () N a. . |fn+p (x) fn (x)| < ,
() n N , () p N , () x D .
1.7.3 Teorem
a. (Weierstrass)
P
Consider
am seria de functii
fn , fn : D R () n N.
n0
Dac
a () un sir de numere reale pozitive (an )nN cu propriet
at ile:
(i) |fn (x)| an , () n n0 N, () x D;
(ii) lim an = 0,
n
atunci seria
n0
fn e uniform convergent
a pe D c
atre o functie S : D R.
1.7.4 Teorem
a. Fie
n=0
continue pe D. Dac
a
n=0
continu
a pe D.
fn o serie de functii, fn : D R () n 0,
fn = S uniform pe D, atunci functia S : D R e
1.7.5 Teorem
a. (De integrare termen cu termen)
P
Fie
fn o serie de fractii continue, fn C([a, b]) () n N. Dac
a
P
n=0
n0
fn (x) = S(x) uniform pe [a, b], atunci:

Z b
fn (x) dx =
n=0
X
n=0
Z
b
a
Z b
fn (x)dx =
S(x)dx.
1.7.6 Teorem
a. (De derivare termen cu termen)
P
Fie
fn o serie de functii fn C 1 ([a, b]), () n N. Dac
a:
n0
(i)
(ii)
n=0
fn (x) = S(n), punctual pe [a, b];
n=0
fn (x) = G(x), uniform pe [a, b],
atunci functia S e derivabil

a pe [a, b] si S = G, adic
a
"
X
n=0
fn (x)
X
n=0
fn (x),
() x [a, b].
26
Rezultatele prezentate vor fi exemplificate n cazul seriilor de puteri.
1.8
Serii de puteri
Se numeste serie de puteri centrat

a n x0 R o serie de functii de forma
P
an (x x0 )n (an R).
n0
In continuare se vor considera serii de puteri centrate n x0 = 0, deci de

P
forma
an xn .
n0
Privitor la convergenta seriilor de puteri preciz

am rezultatele:
1.8.1 Teorem
a. Orice serie de puteri e convergent
a n x0 = 0 (deci multimea
de convergenta
e nevid
a).
1.8.2 Teorem
a. (Abel) Dac
a seria de puteri
n0
an xn e convergent
a n
x0 6= 0, atunci seria e absolut si uniform convergent

a pe orice interval [r, r],
unde 0 < r < |x0 |.
O problem
a important
a este aceea a determin
arii multimii de convergent
a
a unei serii de puteri.
1.8.3 Definitie. Fie seria de puteri
n0
an xn . Se numeste raz
a de convergent
a
a seriei date num

arul real R 0 definit prin:

R = sup x 0 : x punct de convergent

a a sumei
an xn .
n0
Privitor la calculul razei de convergent

a a unei serii de puteri are loc
1.8.4 Teorem
a. Fie seria de puteri
n0
R. Atunci:
1
= lim
R n
an xn , av
and raza de convergenta
|an | = lim
an+1
.
an
Dac
a R1 = 0 R = +; dac
a R1 = R = 0.
P
Dac
a 0 < R < +, seria
an xn e uniform convergent
a pe ] R, R[.
n0
1.8.5 Definitie. Fie seria de puteri
n0
an xn cu raza de convergent
a R.
Intervalul
IC =] R, R[
(pe care seria e uniform convergent
a) se numeste interval de convergent
a al
seriei.
1.8. Serii de puteri
27
1.8.6 Observatie. Multimea de convergent

a a seriei de puteri
n0
an xn cu
raza de convergent
a R e unul din intervalele ] R, R[, [R, R[, ] R, R] sau
[R, R]. Pentru multimea (domeniul) de convergent
a al unei serii de puteri
se va folosi notatia DC .
1.8.7 Aplicatii. (Domeniul de convergent
a al unei serii de puteri)
Determinati domeniile de convergent
a ale urm
atoarelor serii de puteri:
P
P
P
xn
x2n+1
n
(i)
x ;
(ii)
n+1 ; (iii)
2n+1 ;
n0
n0
(iv)
n1
xn
n2n
; (v)
n1
n0
xn
nn
(vi)
P (x3)2n+1
n0

2n+1
Solutie. (i) an = 1, () n N; R1 = lim an+1

= 1 R = 1. Intervalul de
n an
convergent
a este IC =] 1, 1[.
P
Pentru x = 1 obtinem seria
(1)n care e divergent
a 1
/ DC .
n0
Pentru x = 1 obtinem seria divergent

a
n0
11
/ DC .
Rezult
a c
a DC = IC =] 1, 1[.
1
n+1
; R1 = lim n+2
= 1 R = 1 IC =] 1, 1[.
(ii) an = n+1
x = 1
P (1)n
n0
(n+1)
= 1
1
2
1
3
. . . convergent
a (e seria armonic
a
alternat
a) 1 DC .
P
1
1
1
x=1
a (e seria armonic
a) 1
/ DC .
n+1 = 1+ 2 + 3 +. . . divergent
n0
Domeniul de convergent
a este deci DC = [1, 1[.
(iii) Proced
and ca la punctele precedente se obtine DC =] 1, 1[.
n2n
1
n+1 = 2 R = 2 IC =] 2, 2[.
n (n+1)2
P (2)n
P (1)n
= 2
convergent
a 2 DC .
n2n =
n
n1
n1
P
P
2n
1
=2
a2
/ DC . Deci DC = [2, 2[.
n2n =
n divergent
n1
n1
(v) R1 = lim n n1n = lim n1 = 0 R = + IC = R = DC .

n
n
P y 2n+1
(vi) Not
and x 3 = y, obtinem seria
a numai
2n+1 care e convergent
n0
(iv)
x
x
1
R
= lim
pe domeniul y ] 1, 1[. Seria dat

a e deci convergent
a dac
a si numai dac
a
x 3 ] 1, 1[. Prin urmare DC =]2, 4[.
1.8.8 Probleme propuse. (Domenii de convergent
a)
Aflati domeniul de convergent
a al fiec
areia din seriile:
28

P
(i)
n0
(iii)
n!xn ;
n1
2
3n xn ;
(iv)
n1
(v)
(1)n (2n + 1)2 xn ; (ii)
nn (n + 3)n ;
n1
2n
(1)n1 (x1)
;
2n
(vi)
n1
(x3)
(1)n (2n+1)
.
2n+1
n0
R. (i) DC = IC =] 1, 1[; (ii) IC = {0} = DC ; (iii) DC = IC =] 13 , 13 [ ;

(iv) DC = IC = {3}; (vi) IC =]1, 3[; DC = [1, 3]; (vi) IC =]2, 4[;
DC = [2, 4].
1.9
Derivarea si integrarea termen cu termen a

seriilor de puteri
Prezent
am un rezultat teoretic iar apoi d
am mai multe aplicatii ale lui.
1.9.1 Teorem
a. Consider
am seria de puteri
n0
an xn cu raza de convergenta
R si not
am
S(x) =
an xn ,
n=0
() x ] R, R[ .
Sunt adev
arate afirmatiile de mai jos:
(i) S este derivabil
a pe ] R, R[;
P
(ii) Seria
nan xn1 are raza R si
n1
S (x) =
nan xn1 ,
n1
() x ] R, R[ ;
(iii) Dac
a [a, b] ] R, R[ are loc:
Z b
S(x)dx =
X
n=0
Z b
an
xn dx =
X
n=0
an
bn+1 an+1
.
n+1
1.9.2 Exercitii rezolvate. (Derivare si integrare termen cu termen)

Folosind derivarea sau integrarea termen cu termen, s
a se calculeze sumele
urm
atoarelor serii de puteri:
1.9. Derivarea si integrarea termen cu termen a seriilor de puteri
(i)
n=1
(iii)
(vii)
(ix)
(1)n1 xn ;
2n1
(1)n1 x2n1
n=1
P
(x3)n
n2n .
n=1
nxn
2n
n=1
(vi)
n=1
(viii)
xn
n
n=1
P
n=1
;
;
n(n+1)
2
xn1
n+1
x
(1)n+1 n(n+1)
;
n=1
P
1
x
xn = 1x
, () x ] 1, 1[
1x , () x ] 1, 1[
n=1
n=1

P
P
x
1
nxn1 =
xn = 1x
= (1x)
2 , () x ] 1, 1[.
n=1
n=1
n1
n
P
P
x
2
x
x
(ii)
= 2x
, () x ] 2, 2[
= 2x
, () x ] 2, 2[.
2
2
n=1
n=1
Solutie. (i)
(ii)
(1)n1 (2n1 )x2n2 ; (iv)
n=1
(v)
nxn ;
29
xn1 =
Folosind derivarea termen cu termen se obtine:
n=1
x n1
2
(iii) Fie S (x) =
2
(2x)2
, () x ]2, 2[
n=1
(1)n1 (2n1)x2n2
nxn
2n
R
x
(2x)2
S(x)dx =
n=1
E usor de observat c
a
(1)n1 x2n1 =
n=1
, () x ]2, 2[.
(1)n1 x2n1 .
n=1
x
1+x2 ,
() x ] 1, 1[.
Folosind derivarea termen cu termen se obtine:
S(x) =
x
1 + x2
1 x2
,
(1 + x2 )2

() x ] 1, 1[.

Rx
P
Rx
dt
1
1
(iv)
= 1x
, () x ] 1, 1[
tn1 dt = 1t
= ln 1x
,
n=1
0 n=1
0
n
P
x
() x ] 1, 1[
n = ln(1 x), () x ] 1, 1[.
n=1

P
Rx
P
1
n1
n1
n1
n1
(1)
x
= 1+x , () x ] 1, 1[
(1)
t
dt =
(v)
n=1
0 n=1
Rx
P
n
dt
(1)n1 xn = ln(1+x), () x ]1, 1[.
1+t = ln(1+x), () x ]1, 1[
0
n=1
P
1
(vi) Pornind de la
xn1 = 1x
, () x ] 1, 1[ si aplic
and de dou
a
n=1
xn1
ori derivarea termen cu termen, se obtine:
X
n=1
n(n + 1)xn =
2x(1 x)2 + 2(1 x)x2

(1 x)4
30
iar de aici:
1
n(n + 1) n1
x
=
.
2
(1 x)3
n=1
(vii) Este evident

a identitatea:
(1)n1 t2n2 =
n=1
1
,
1 + t2
() t ] 1, 1[.
Folosind integrarea termen cu termen, rezult

a:
Z x
n1 2n2
(1)
Z x
dt =
n=1
dt
= arctg x,
1 + t2
() x ] 1, 1[.
Prin urmare:
(1)n1
n=1
x2n1
= arctg x, () x ] 1, 1[.
2n 1
(viii) Se porneste de la identitatea
(1)n1 xn1 =
n=1
1
,
1+x
() x ] 1, 1[
si aplic
and de dou
a ori integrarea termen cu termen se g
aseste:
(1)n1
n=1
xn+1
= (x + 1) ln(x + 1) x,
n(n + 1)
(ix) Se noteaz
a
gaseste:
x3
2
= y; aplic
and apoi integrarea termen cu termen se
(x 3)n
5x
= ln
,
n
n2
2
n=1
1.10
() x ] 1, 1[.
() x ]1, 5[.
Serii Taylor
1.10.1 Definitie. Fie I R un interval deschis, f : I R o functie e

admite derivate de orice ordin n x0 I. Se numeste serie Taylor atasat
a
functiei f n punctul x0 urm
atoarea serie:
f (n) (x0 )
(x x0 )n .
n!
n0
X
1.11. Serii Mac-Laurin
31
Are loc urm

atorul rezultat:
1.10.2 Teorem
a. Fie I R interval deschis, x0 I iar f : I R. Dac
a:
(i) f are derivate de orice ordin n x0 ;
(ii) () M > 0 a. . |f (n+1) (x)| < M , () x V I (V V(x0 )), atunci
() x V I are loc egalitatea:
f (x) =
f (n) (x0 )
(x x0 )n .
n!
n=0
1.10.3 Aplicatii. (La serii Taylor)

S
a se dezvolte n serie Taylor ntr-o vecin
atate a punctului x0 = 4
functiile date prin:
1
(i) f (x) = x12 ;
(ii) f (x) = x2 +3x+2
.
Solutie. (i) Se demonstreaz
a (inductie dup
a n) c
a:
f (n) (x) = (1)n
(n + 1)!
,
xn+2
() x R , () n N
(n + 1)!
,
4n+2
() n 0, n N.
de unde rezult
a:
f (n) (4) =
E usor de v
azut c
a () V V(4) pe care f (n+1) e m
arginit
a. Are deci loc
egalitatea
X
n+1
1
(x + 4)n = 2 , () x V R
n+2
4
x
n=0
(r
am
ane n seama cititorului determinarea lui V ).
n+1 n+1
1
P
3
2
(n + 4)n , () x V (R\{2, 1})
(ii) 2
=
n+1
x + 3x + 2 n=0 6
(determinarea lui V r
am
ane n seama cititorului).
1.11
Serii Mac-Laurin
1.11.1 Definitie. Fie I R un interval deschis cu proprietatea c

a x0 = 0
I iar f : I R o functie ce admite derivate de orice ordin n x0 = 0. Seria
Taylor atasat
a functiei f n punctul x0 = 0, adic
a seria
f (n) (0) n
x
n!
n=0
se numeste serie Mac-Laurin a functiei f .
32
1.11.2 Teorem
a.
In ipotezele definitiei 1.11.1 are loc egalitatea:
f (n) (0) n
x = f (x),
n!
n=0
() x A,
unde A I e multimea de convergenta

a seriei Mac Laurin.
1.11.3 Aplicatii. (Dezvoltarea n serie de puteri a unor functii elementare)
1 . f : R R, f (x) = ex , () x R
e usor de v
azut c
a f (n) (x) = ex , () x R, () n N f (n) (0) = 1,
() n N;
seria Mac-Laurin este
n=0
1
n!
xn , deci o serie de puteri cu coeficientii
1
an = n!
, () n N si raza de convergent
a R = +;
domeniul de convergent
a este DC = R;
prin urmare, () x R are loc egalitatea:
ex =
xn
x
x2
xn
=1+ +
+ +
+ ...
n!
1!
2!
n!
n=0
substituind x := x, se obtine:
ex =
(1)n
n=0
x4
xn
x
x2
=1 +
+ (1)n
+ ...
n!
1!
2!
n!
2 . f : R R, f (x) = sin x, () x R
se demonstreaz
a (inductie dup
a n) c
a:
f (n) (x) = sin x + n

prin urmare
f
(n)
(0) =
,
2
() x R, () n N;
0,
n = 2k
(1)k ,
n = 2k + 1
seria Mac-Laurin c
autat
a este
(k N);
1
(1)n (2n+1)!
x2n+1 si are raza de
n=0
convergent
a R = +; prin urmare DC = R sin x =
() x R.
3 . f : R R, f (x) = cos x, () x R
1
(1)k (2n+1)!
x2n+1 ,
n=0
1.11. Serii Mac-Laurin
33
se demonstreaz
a (inductie dup
a n) c
a:
f (n) (x) = cos x + n

prin urmare
f
(n)
(0) =
,
2
() x R, () n N;
(1)k , n = 2k;
(k N);
0,
n = 2k + 1
seria Mac-Laurin c
autat
a este
P
(1)n
n=0
R = +; prin urmare DC = R cos x
2n
si
(2n)! x
P
(1)n
=
(2n)!
n=0
are raza de convergent

a
x2n , () x R.
4 . f :] 1, +[ R, f (x) = (1 + x) , () x R ( R)
se demonstreaz
a (inductie dup
a n) c
a:
f (n) (x) = ( 1) . . . ( n + 1)(1 + x)n ,
() x R, () n N
si deci
f (n) (0) = ( 1) . . . ( n + 1),
() n N
seria Mac-Laurin c
autat
a este
X
f (n) (0) n
( 1) . . . ( n + 1) n
x =1+
x
n!
n!
n=0
n=1
raza ei de convergenta este R = 1 iar domeniul de convergent

a
DC =] 1, 1[; prin urmare are loc egalitatea:
(1 + x) = 1 +
( 1) . . . ( n + 1) n
x ,
n!
n=1
() x ] 1, 1[
pentru = 1 se obtine identitatea:
X
1
=
(1)n xn ,
1 + x n=0
() x ] 1, 1[
folosind integrarea termen cu termen, din egalitatea precedent

a rezult
a:
ln(1 + x) =
(1)n
n=0
xn+1
,
n+1
() x ] 1, 1[ .
34
1.11.4 Exercitii propuse. (Devoltare n serie de puteri)

S
a se devolte nserie de puteri
functiile date prin
legile de mai jos:
ex ex
ex +ex
(i) f (x) = shx =
; (ii) f (x) = chx =
;
2
2
3
2
2
(iii) f (x) = sin x; (iv) f (x) = cos x; (v) f (x) = (1x)(1+2x)
.
R. (i) shx =
n=0
x2n+1
(2n+1)!
(ii) chx =
n=0
x2n
(2n)!
, () x R;
, () x R;
2x
(iii) sin2 x = 1cos
; folosind apoi dezvoltarea n serie de puteri a
2
functiei cos se obtine:
sin2 x =
(1)n1
n=1
(iv) cos2 x =
1+cos 2x
2
(1)n
n=1
1.12
3
(1x)(1+2x)
() x R.
; se procedeaz
a apoi ca la (iii), obtin
andu-se
cos2 x = 1 +
(v)
22n1 2n
x ,
(2n)!

P
22n1
,
(2n)!
1 + (1)n+1 2n xn ,
n=0
() x R.

() x ] 1, 1[\ 12 .
Utilizarea dezvolt
arilor n serie de puteri la
calculul limitelor si la calculul aproximativ al
integralelor definite
Prezent
am unele aplicatii ale dezvolt
arii n serie de puteri.
x
A1. S
a se calculeze l = lim sin xarctg
.
3
x
x0
Solutie. Se stie c
a sin x =
2n+1
x
(1)n (2n+1)!
. Vom deduce mai nt
ai dez-
n=0
voltarea n serie de puteri a functiei arctg x.

Pornim de la identitatea cunoscut
a
1
= 1 t + t2 + (1)n tn + . . .
1+t
() t ] 1, 1[
din care deducem

1
= 1 t2 + t4 t6 + + (1)n t2n + . . . ,
1 + t2
() t ] 1, 1[ .
1.12. Utilizarea dezvoltarilor n serie de puteri la calculul limitelor si la calculul

aproximativ al integralelor definite
35
Folosind teorema de integrare termen cu termen, putem integra identitatea

precedent
a pe intervalul [0, x] ] 1, 1[ si obtinem:
arctg x = x
x3 x5 x7
x2n+1
+
+ + (1)n
+ ...,
3
5
7
2n + 1
() x ] 1, 1[ .
Din cele de mai sus obtinem:
sin x arctg x =
1
1
1
1
1
1
x3 +
x5 +
x7 + . . .
3 3!
5 5!
7 7!
Limita c
autat
a devine:
l = lim
x0
1
3
1
3!
x3 +
1
5
x3
1
5!
2ex 22xx2
xsin x
A2. S
a se calculeze l = lim
x0
x5 + . . .
1
1
1
= .
3 3!
6
Solutie. Folosind dezvolt

arile cunoscute avem:
x2 x3
x
+
+ ...
2e 2 2x x = 2 1 + +
1!
2!
3!
x3 x5
+
+ ...
=2
3!
5!
x
x sin x = x
(1)n
n=0
2 2x x2
x2n+1
x3 x5 x7
=
+
...
(2n + 1)!
3!
5!
7!
Limita c
autat
a devine
l = lim
x0
3
x
3!
x3
3!
x5
5! + . . .
x5
5! . . .
A3. S
a se calculeze l = lim
x0
xarctg x
x3
1
3!
2 lim
x0 x3 1
3!
x3
x2
5!
x2
5!
+ ...
+ ...
= 2.
Solutie. Se foloseste dezvoltarea n serie de puteri a functiei arctg x, obtin

an1
du-se l = 3 .
A4. S
a se calculeze o valoare aproximativ
a a integralei
Z 1
I=
sin x
dx.
x
Solutie. Folosind dezvoltarea n serie de puteri a functiei sin x deducem:

sin x
x2 x4 x6
=1
+
+ ...
x
3!
5!
7!
36
Lu
and primii trei termeni ai dezvolt
arii precedente obtinem:
Z 1
x2
1
1
x4
1
I
1
+
dx =
1
+
2
120
2
12
9600
0
1 9600 800 + 1
8801
=
=
.
2
9600
19200
2
A5. S
a se calculeze o valoare aproximativ
a a integralei
Z 1
I=
1 cos x
dx.
x2
Solutie. Folosind dezvoltarea n serie de puteri a functiei cos x, se obtine:

1 cos x
1
x2 x4
=
+
...
x2
2!
4!
6!
Z 1
Z 1
1
x2 x4
2 1 cos x
2
dx
dx
+
x2
2!
4!
6!
0
0
1
1
1
=
+
= ...
3
4 3 4!2
5 6!25
Capitolul 2
Spatiile Rn
2.1
Spatiul cu n dimensiuni

Not
am Rn = R R R = x = (x1 , x2 , . . . , xn ) : xi R, () i = 1, n .
In cazul n = 1, multimea R1 este dreapta real
a R.
In cazul n = 2, multimea R2 este multimea perechilor de numere reale
a x1 si ordonat
a x2 ).
(x1 , x2 ) (sau multimea punctelor din plan de abscis
2
Punctele lui R vor fi notate adesea (x, y) n loc de (x1 , x2 ).
In cazul n = 3, multimea R3 este multimea tripletelor de numere reale
(x1 , x2 , x3 ) sau multimea punctelor din spatiu. Punctele din spatiu vor fi
notate adesea (x, y, z) n loc de (x1 , x2 , x3 ).
Prin analogie, Rn se numeste spatiul cu n dimensiuni iar elementele sale
se numesc puncte.
Dac
a x = (x1 , . . . , xn ) Rn , x1 , x2 , . . . , xn se numesc coordonatele
(proiectiile) punctului x.
2.2
Structura de spatiu vectorial al lui Rn
Operatia de adunare + : Rn Rn Rn se defineste prin:
x + y = (x1 + y1 , ..., xn + yn ), () x = (x1 , ..., xn ) Rn , () y = (y1 , ..., yn ) Rn .

Se verific
a usor:
2.2.1 Teorem
a. (Rn , +) este un grup abelian cu elementul neutru 0 =
(0, 0, . . . , 0) si opusul fiec
arui element x = (x1 , . . . , xn ) Rn elementul
n
x = (x1 , . . . , xn ) R .
Operatia de nmultire a elementelor din Rn cu numere reale : R Rn Rn
se defineste prin:
x = (x1 , . . . , xn ), () R, () x = (x1 , . . . , xn ) Rn .
37
38
2. Spatiile Rn
2.2.2 Teorem
a. Au loc egalit
atile:
(i) (x + y) = x + y, () R, () x, y Rn ;
(ii) ( + )x = x + x, () , R, () x Rn ;
(iii) (x) = ()x, () , R, () x Rn ;
(iv) 1 x = x, () x Rn .
Teoremele 2.2.1 si 2.2.2 asigur

a faptul c
a (Rn , +, ) este un spatiu vectorial
n
real. De aceea elementele x R se mai numesc si vectori, iar coordonatele
x1 , . . . , xn se numesc componentele vectorului x = (x1 , x2 , . . . , xn ).
Produsul scalar n Rn
2.3
2.3.1 Definitie. Functia < , >: Rn Rn R

hx, yi =
n
X
i=1
xi yi , () x = (x1 , . . . , xn ) Rn , () y = (y1 , . . . , yn ) Rn
se numeste produs scalar n Rn .

Din Definitia 2.3.1 se obtin propriet
atile produsului scalar, exprimate n
2.3.2 Teorem
a. Produsul scalar n Rn are propriet
at ile:
(i) hx, xi 0, () x Rn ; hx, xi = 0 x = 0;
(ii) hx, yi = hy, xi, () x, y Rn ;
(iii) hx + y, zi = hx, zi + hy, zi, () x, y, z Rn ;
(iv) hx, yi = hx, yi = hx, yi, () R, () x, y Rn .
Din proprietatea (iii) rezult
a egalitatea h0, xi = hx, 0i = 0.
Un rezultat important este
2.3.3 Teorem
a. (Inegalitatea lui Schwarz)
hx, yi2 hx, xi hy, yi , () x, y Rn .
Demonstratie. () x = (x1 , . . . , xn ) Rn , () y = (y1 , . . . , yn ) Rn

inegalitatea enuntului revine la
!2
n
X
Definim f : R R, f (t) =
Cum f (t) =

n
P
xi yi
=
x2
y2
n
P
i=1
x2i
x2i
i=1
t2
n
X
i=1
n
P
i=1
n
P
i=1
= =

x2i
xn
yn
n
P
i=1
yi2
yi2
xi yi t +
(txi yi )2 0, () t R si
i=1
2
i=1
xy11
n
P
xi yi
i=1
n
X
n
P
i=1
(*)
n
P
i=1
yi2 .
x2i > 0 f 0
. Egalitatea are loc
xi
yi
= t, () i = 1, n
2.4. Norma n Rn
2.4
39
Norma n Rn
Pe dreapta real
a R s-a definit distanta ntre punctele x, y cu ajutorul modulului |x y|.
In Rn se va defini norma unui vector x, notat
a kxk iar cu ajutorul ei se va
n
exprima distanta ntre 2 puncte x, y R .
2.4.1 Definitie. Norma vectorului x = (x1 , . . . , xn ) R este num
arul real
nenegativ kxk definit prin:
kxk =
hx, xi =
n
X
x2i
i=1
Propriet
atile normei, asem
an
atoare cu cele ale modulului sunt exprimate
n
2.4.2 Teorem
a.
(i) kxk 0, () x Rn ; kxk = 0 x = 0;
(ii) kxk = || kxk, () R, () x Rn ;
(iii) kx + yk kxk + kyk, () x, y Rn (inegalitatea triunghiului);
a
(iv) kxyk kxk kyk, () x, y Rn (inegalitatea lui Schwarz transcris
n limbajul normei).
2.4.3 Observatii.
(i) In R1 , kxk = x x = x2 = |x| si geometric reprezint

a distanta de
la originea O la punctul de abscis
a x.
a x = (x1 , x2 ) kxk = x21 + x22 , cu aceeasi semnificatie

(ii) In R2 , dac
geometric
a de la (i).
(iii) In R3 , dac
a x = (x1 , x2 , x3 ) kxk = x21 + x22 + x23 .
2.5
Distanta n Rn
Cu ajutorul normei se poate introduce distanta ntre dou

a puncte din Rn
asa cum n R s-a introdus distanta ntre 2 puncte cu ajutorul modulului.
2.5.1 Definitie. Fie x, y Rn . Atunci distanta ntre x, y se exprim
a prin:
d(x, y) = kx yk.
2.5.2 Observatii.
(i) In R1 , d(x, y) = |x y|.
40
2. Spatiile Rn
(ii) In R2 , distanta ntre x(x1 , x2 ), y(y1 , y2 ) se exprim

a prin:
d(x, y) =
(x1 y1 )2 + (x2 y2 )2 .
(iii) In R3 , distanta ntre x(x1 , x2 , x3 ), y(y1 , y2 , y3 ) se exprim

a prin:
d(x, y) =
(x1 x2 )2 + (x2 y2 )2 + (x3 y3 )2 .
Distanta n Rn are propriet

atile din
2.5.3 Teorem
a. () x, y, z Rn au loc:
(i) d(x, y) 0; d(x, y) = 0 x = y;
(ii) d(x, y) = d(y, x);
(iii) d(x, y) d(x, z) + d(z, y) (inegalitatea triunghiului).
2.6
Vecin
at
atile unui punct din Rn
2.6.1 Definitie. Fie n intervale pe o dreapt

a I1 , I2 , . . . , In . Produsul lor
cartezian I = I1 I2 In se numeste interval n-dimensional:
I = {(x1 , x2 , . . . , xn ) : x1 I1 , x2 I2 , . . . , xn In } .
Intervalele I1 , I2 , . . . , In se numesc laturile intervalului n-dimensional I.
2.6.2 Observatii.
(i) Laturile unui interval n-dimensional pot fi nchise la un cap
at sau la
ambele capete, m
arginite sau nem
arginite.
arginite e un
(ii) In planul R2 un interval bidimensional cu laturile m
dreptunghi.
(iii) In spatiul R3 un interval tridimensional cu laturile m
arginite este un
paralelipiped.
(iv) Dac
a toate intervalele I1 , I2 , . . . , In sunt deschise, atunci I se numeste
interval n-dimensional deschis; dac
a laturile intervalului n-dimensional sunt
nchise, intervalul se numeste nchis; dac
a toate laturile sunt intervale m
arginite, intervalul se numeste m
arginit.
(v) In continuare, prin interval n-dimensional se va ntelege interval
n-dimensional deschis si m
arginit, afar
a de cazul c
and se va specifica n
mod expres contrarul.
a (deschis
a) de centru
2.6.3 Definitie. Fie a Rn si r > 0; se numeste sfer
a si raz
a r, multimea:
Vr (a) = {x Rn : kx ak < r} .
2.7. Multimi deschise n Rn
41
2.6.4 Observatii.
(i) In spatiul R1 = R, Vr (a) =]a r, a + r[= {x R : |x a| < r}.
(ii) In spatiul R2 , Vr (a) = {x = (x1 , x2 ) R2 : kx ak < r} = x =
(x1 , x2 ) R2 : (x1 a1 )2 + (x2 a2 )2 < r = x = (x1 , x2 ) R2 :
a interiorul cercului de centru a(a1 , a2 ) si

(x1 a1 )2 + (x2 a2 )2 < r 2 , adic
raz
a r.

(iii) Analog, n R3 , Vr (a) = x = (x1 , x2 , x3 ) R3 : (x1 a1 )2 +(x2 a2 )2 +
a r.
(x3 a3 )2 < r 2 , deci interiorul sferei de centru a(a1 , a2 , a3 ) si raz
2.6.5 Definitie. Multimea Wr (a) = {x Rn : kx ak r} se numeste
sfer
a nchis
a de centru a si raz
a r.
In continuare se vor face referiri la sfere deschise. Se demonstreaz
a:
2.6.6 Teorem
a. Orice sfer
a de centru a contine un interval n-dimensional
care contine a; reciproc, orice astfel de interval contine o sfer
a de centru a.
2.6.7 Definitie. Se numeste vecin
atate a lui a Rn orice multime care
contine o sfer
a Vr (a) de centru a.
Se demonstreaz
a:
2.6.8 Teorem
a. O multime V este o vecin
atate a unui punct a Rn dac
a
si numai dac
a exist
a un interval n-dimensional I, astfel ca a I V .
2.7
Multimi deschise n Rn
2.7.1 Definitie. Fie A Rn si a A. Punctul a este un punct interior al

multimii A dac
a exist
a o vecin
atate V a lui a continut
a n A,
a V A,
adic
a multimea A este ea ns
asi o vecin
atate a lui a.
2.7.2 Observatie. Multimea tuturor punctelor interioare lui A se numeste
interiorul multimii A si se noteaz
a Int A; este evident
a incluziunea Int A A.
2.7.3 Definitie. Multimea A Rn este deschis

a A = Int A ( A este o
vecin
atate al fiec
arui punct al s
au).
Se demonstreaz
a:
2.7.4 Teorem
a.
(i) Reuniunea unei familii oarecare de multimi deschise este o multime
deschis
a.
(ii) Intersectia unei familii finite de multimi deschise este o multime
deschis
a.
42
2. Spatiile Rn
2.8
Multimi nchise. Frontier

a a unei multimi
2.8.1 Definitie. Punctul a Rn este aderent multimii A Rn dac

a orice
vecin
atate V a lui a contine cel putin un punct x A, adic
a:
V A 6=
oricare ar fi vecin
atatea V a lui a.
2.8.2 Observatii.
(i) Dac
a a A, atunci a este un punct aderent al lui A; pot exista puncte
aderente ale lui A care s
a nu apartin
a lui A.
(ii) Multimea punctelor aderente lui A se numeste aderenta (nchiderea)
lui A si se noteaz
a A; evident A A.
a dac
a este egal
a cu nchiderea
2.8.3 Definitie. O multime A Rn este nchis
sa, A = A.
Se demonstreaz
a:
2.8.4 Teorem
a.
(i) Multimea A Rn este nchis
a complementara sa CA este nchis
a.
(ii) Reuniunea unei familii finite de multimi nchise este o multime
nchis
a.
(iii) Intersectia unei familii oarecare de multimi nchise este o multime
nchis
a.
2.8.5 Definitie. Fie A Rn ; punctul a Rn este punct frontier
a a lui A
dac
a a este punct aderent at
at pentru A c
at si pentru CA, adic
a oricare ar
fi V o vecin
atate a lui a,
V A 6= , V CA 6= .
Multimea punctelor frontier
a ale lui A se numeste frontiera lui A si se noteaz
a
Fr A. Avem Fr A = Fr CA si Fr A = A\Int A.
2.9
Puncte de acumulare
2.9.1 Definitie. Fie A Rn si a Rn . Punctul a este un punct de

acumulare al lui A dac
a orice vecin
atate V a lui a contine cel putin un
punct x 6= a din A ( () V - vecin
atate a lui A, (V \{a}) A 6= ).
2.10. Multimi marginite. Multimi compacte. Multimi conexe
43
2.9.2 Observatii.
(i) Orice punct de acumulare al lui A este punct aderent al lui A, deci
multimea punctelor de acumulare e continut
a n nchiderea A a lui A.
(ii) Un punct aderent a A care nu apartine lui A este n mod necesar
punct de acumulare al lui A.
(iii) Punctele lui A nu sunt n mod necesar puncte de acumulare ale lui
A.
(iv) Punctul b A e izolat dac
a nu e punct de acumulare.
Se demonstreaz
a:
a A si contine toate punctele de
2.9.3 Teorem
a. A Rn este nchis
acumulare.
2.10
Multimi m
arginite. Multimi compacte. Multimi
conexe
2.10.1 Definitie. Multimea A Rn e m

arginit
a dac
a exist
a o sfer
a cu
centrul n origine care contine multimea A, adic
a:
() M > 0 a. . kxk M, () x A.
2.10.2 Definitie. Multimea A Rn e compact
a dac
a e m
arginit
a si nchis
a.
2.10.3 Definitie. Multimea A Rn este conex
a dac
a nu exist
a nici o
pereche de multimi deschise G1 si G2 astfel ca:
A G1 G2 , A G1 6= , A G2 6= si (A G1 ) (A G2 ) = .
2.11
S
iruri de puncte din spatiul Rn
2.11.1 Definitie. O functie f : N Rn se numeste sir de puncte din spatiul

Rn . Se va nota prescurtat (xk )kN .
2.11.2 Definitie. Punctul x0 Rn este limita sirului (xk )kN din Rn dac
a
n afara oric
arei vecin
at
ati a lui x0 se g
asesc cel mult un num
ar finit de
termeni ai sirului. Se utilizeaz
a notatia lim xk = x0 .
k
2.11.3 Observatie. Dac

a V (x0 ) e o vecin
atate a lui x0 , atunci xk
V (x0 ) kxk x0 k < .
Se demonstreaz
a urm
atoarele rezultate:
44
2. Spatiile Rn
2.11.4 Teorem
a. lim xk = x0 Rn () > 0 () N = N () a. .
k
() n N , kxk x0 k < .
2.11.5 Teorem
a. Limita unui sir convergent e unic
a (un sir din Rn se
numeste convergent dac
a are limit
a).
2.11.6 Teorem
a. Fie (k )kN un sir de numere reale cu proprietatea
lim k = 0. Dac
a kxk x0 k k , () k N, k k0 , atunci lim xk = x0 .
2.11.7 Teorem
a. Dac
a lim xk = x0 lim kxk k = kx0 k.
k
2.11.8 Teorem
a. Orice sir convergent (xk )kN din Rn este m
arginit, adic
a
() M > 0 a. . kxk k M , () k N.
2.11.9 Definitie. S
irul (xk )kN Rn este fundamental (Cauchy) () >
0 () N = N () a. . () p N , () q N
kxp xq k < .
2.11.10 Teorem
a. (Criteriul Cauchy) S
irul (xk )kN Rn este convergent (xk )kN este fundamental.
2.11.11 Teorem
a. Un sir (xk )kN Rn are limita a Rn pentru fiecare
i {1, 2, . . . , n} sirul coordonatelor (xi,k )kN are limita ai = pri a.
2.11.12 Exemple.
(i) (xn , yn ) (x0 , y0 )
xn x0
yn y0 .
8
<
(ii) (xn , yn , zn ) (x0 , y0 , z0 )
xn x0
yn y0
zn z0 .
Capitolul 3
Functii definite pe multimi

din Rn
3.1
Functii reale de variabil

a vectorial
a
3.1.1 Definitie. Fie Df Rn , Df 6= . O functie f : Df R

(x1 , . . . , xn ) Df f (x1 , . . . , xn ) R
se numeste real
a de variabila vectorial
a x = (x1 , . . . , xn ).
3.1.2 Observatii.
(i) Multimea Df se numeste domeniul maxim de definitie al functiei f .
(ii) O prim
a problem
a (important
a!) care se pune n leg
atur
a cu functiile
reale de variabil
a vectorial
a este aceea a determin
arii domeniului maxim de
definitie.
3.1.3 Exemple. (De determinare a domeniului maxim de definitie).
Aflati domeniile maxime de definitie ale functiilor definite prin legile de
mai jos:
q
(i) f (x, y) =
x2
4
y2
9
1;
(ii) f (x, y) = ln(1 |x| |y|);

(iii) f (x, y, z) = 2x+3y+z
2
2
(iv) f (x, y) =
xy
xy
4x y z 2
x
(v) f (x, y) = arccos x+y
;
(vi) f (x, y) = 1 x2 + 1 y 2 ;
(vii) f (x, y, z) =
1
x2 +y 2 z
.
45
46
3. Functii definite pe multimi din Rn

n
Solutie. (i) Df = (x, y) R2 :
x2
4
y2
9
y2
x2
4 + 9 1 = 0.
R2 : 1 |x| |y|
1 0
exteriorul si frontiera
elipsei de ecuat
ie (E) :

(ii) Df = (x, y)
> 0 = (x, y) R2 : |x| + |y| < 1
interiorul p
atratului de v
arfuri (1, 0), (0, 1), (1,0), (1,
1).

(iii) Df = (x, y, z) R3 : 4 x2 y 2 z 2 > 0 = (x, y, z) R3 : x2 +
a r = 2.
y 2 + z 2 < 4 interiorul sferei de centru (0, 0, 0) si raz

2
2
(iv) Df = (x, y) R : x y 6= 0 = (x, y) R : x 6= y punctele
planului R2 nesituate
pe prima
bisectoare.

n
o
x
2
(v) Df = (x, y) R : x+y 1 (r
am
ane n seama cititorului explici).
tarea (precizarea)
geometric
a
a
lui
D
f

(vi) Df = (x, y) R2 : 1 x2 0 1 y 2 0 = (x, y) R2 : x
[1, 1] y [1, 1] = [1, 1] [1, 1].

(vii) Df = (x, y, z) R3 : x2 + y 2 z 6= 0 .
3.1.4 Definitie. Functia f : Df Rn R e m
arginit
a dac
a si numai dac
a
() M 0 a. . |f (x)| M , () x = (x1 , . . . , xn ) Df .
3.2
Limitele functiilor reale de variabil

a vectorial
a
3.2.1 Definitie. Fie Df Rn , x0 Rn punct de acumulare al lui Df si

arul l R este limita functiei f n punctul x0 dac
a si
f : Df R. Num
numai dac
a pentru orice vecin
atate U a lui l (n R) exist
a o vecin
atate V a
lui x0 (n Rn ) astfel ca () x V Df , x 6= x0 s
a avem f (x) U .
In caz afirmativ se utilizeaz
a notatia lim f (x) = l.
xx0
Teoremele de mai jos dau definitii echivalente pentru limita unei functii
ntr-un punct.
3.2.2 Teorem
a. (De
caracterizare cu ajutorul sirurilor)
lim f (x) = l pentru orice sir (xk )kN Df \{x0 } convergent cu

xx0
lim xk = x0 lim f (xk ) = l .
3.2.3 Teorem
a. (De caracterizare , )
lim f (x) = l () > 0 () = () > 0 a. . () x Df , x 6= x0 cu
xx0
kx x0 k < s
a avem |f (x) l| < .
In continuare vom face referiri la functiile reale de dou
a si respectiv
trei variabile reale, acestea fiind functiile ce intervin cel mai des n stiintele
ingineresti.
3.2. Limitele functiilor reale de variabila vectoriala
47
3.2.4 Definitie. Fie Df R2 , (x0 , y0 ) R2 un punct de acumulare al lui

Df iar f : Df R. Se numesc limite partiale ale functiei f n punctul
(x0 , y0 ) urm
atoarele functii reale de o variabil
a real
a:
(x) = lim f (x, y),
yy0
(y) = lim f (x, y).

xx0
Se numesc limite iterate ale functiei f n punctul (x0 , y0 ) urm

atoarele limite:
l12 = lim
xx0
lim f (x, y) ,
yy0
l21 = lim
yy0
lim f (x, y) .
xx0
3.2.5 Observatie. Consideratii analoge se pot face pentru functiile reale

de n variabile reale (n 3).
Se demonstreaz
a:
3.2.6 Teorem
a. Fie Df R2 , (x0 , y0 ) R2 punct de acumulare al lui Df
iar f : Df R. Dac
a exist
a
lim
f (x, y) = l si exist
a una din limitele
(x,y)(x0 ,y0 )
l12 sau l21 , atunci l = l12 = l21 .

3.2.7 Observatii.
(i) Dac
a exist
a numai una din limitele:
l=
lim
(x,y)(x0 ,y0 )
f (x, y), l12 = lim
xx0
lim f (x, y) , l21 = lim
yy0
yy0
lim f (x, y)
xx0
nu rezult
a c
a exist
a si celelalte dou
a.
(ii) Dac
a nu exist
al=
lim
f (x, y), este posibil s
a existe ambele
(x,y)(x0 ,y0 )
limite iterate; n acest caz l12 6= l21 .

(iii) Este posibil ca,
desi (x0 , y0 ) e punct de acumulare al lui Df , multimea

x R : (x, y) Df s
a nu-l aib
a pe x0 ca punct de acumulare, oricare ar
fi y. In acest caz nu are sens lim f (x, y) oricare ar fi y.

xx0
3.2.8 Observatie. (Metod

a practic
a)
Presupunem c
a (0, 0) este punct de acumulare al lui Df , f : Df R si avem
de calculat
lim f (x, y).
(x,y)(0,0)
Parcurgem etapele urm

atorului algoritm:
1 . Se face schimbarea de variabil
a y = mx;
2 . Se determin
a f (x, mx);
3 . Se calculeaz
a lim f (x, mx); sunt posibile situatiile:
x0
(i) () lim f (x, mx) si aceasta este independent

a de m; n acest caz
x0
()
lim
(x,y)(0,0)
f (x, y) = lim f (x, mx).

x0
48
(ii) () lim f (x, mx) dar valoarea ei depinde de m; n acest caz

(6 )
x0
lim
(x,y)(x0 ,y0 )
f (x, y).
(iii) (6 ) lim f (x, mn); n acest caz (6 )

x0
lim
(x,y)(0,0)
f (x, y).
Algoritmul prezentat se numeste metoda dreptei variabile. Poate fi aplicat

si pentru calculul limitelor de forma
lim
f (x, y). In acest caz se
(x,y)(x0 ,y0 )
foloseste schimbarea de variabil

a y = y0 + m(x x0 ).
3.2.9 Aplicatii. (La metoda dreptei variabile)
Calculati limitele de mai jos:
x2 y 2
lim
(ii) l2 =
(i) l1 =
x2 +y 2 ;
3xy 6
2 +y 12
x
(x,y)(0,0)
(x,y)(0,0)
xy
lim
(x,y)(0,0) x+y
(iii) l3 =
(v) l5 =
x2 y 3
2 +y 2
x
(x,y)(0,0)
lim
(vii) l7 =
lim
(x,y)(0,0)
(viii) l8 =
lim
(iv) l4 =
xy
lim
(x,y)(0,0) x+y
(vi) l6 =
x+2y
lim
(x,y)(0,0) x3y
;
;
1
(x2 + y 2 ) sin x2 +y
2 ;
x2 y
lim
2
2
(x,y)(0,0) x +y
(ix) l9 =
Solutie.
(i) Nedeterminarea e de form
a
pun
and y = mx g
asim:
0
0
x3 +y 3
lim
2
2
(x,y)(0,0) x +y
; folosim metoda dreptei variabile si
x2 y 2
x2 (1 m2 )
1 m2
=
lim
=
.
x0 x2 (1 + m2 )
1 + m2
(x,y)(0,0) x2 + y 2
lim
Cum rezultatul depinde de m (6 )

(ii) Analog cu (i), avem (pun
and
x2 y 2
2
2
(x,y)(0,0) x +y
y 6 = m)
lim
3xy 6
3mx2
3m
3xy 6
=
lim
=
(6
)
lim
.
x0 x2 (1 + m2 )
1 + m2
(x,y)(0,0) x2 + y 12
(x,y)(0,0) x2 + y 12
lim
x(1m)
x0 x(1+m)
mx2
x0 x(1+m)
= 0 () l4 si l4 = 0.
(iii) l3 =
xy
lim
(x,y)(0,0) x+y
= lim
(iv) l4 =
xy
x+y
(x,y)(0,0)
= lim
(v) l5 =
lim
x2 y 3
2 +y 2
x
(x,y)(0,0)
= lim
x+2y
lim
(x,y)(0,0) x3y
= lim
(vi) l6 =
lim
mx5
2 (1+m2 )
x
x0
x(1+2m)
x0 x(13m)
1m
1+m
(6 ) l3 .
= 0 () l5 si l5 = 0.
1+2m
13m
(6 ) l6 .
3.2. Limitele functiilor reale de variabila vectoriala
lim (x2 +
(x,y)(0,0)
1
m2 ) lim x2 sin x2 (1+m
2) .
x0
(vii) l7 =
(1 +
(viii) l8 =
(ix) l9 =
x2 y
2 +y 2
x
(x,y)(0,0)
lim
x3 +y 3
2
2
(x,y)(0,0) x +y
lim
49
1
1
2
2
y 2 ) sin x2 +y
2 = lim x (1 + m ) sin x2 (1+m2 ) =

Cum sin
x0

1
x2 (1+m2 )
mx3
2 (1+m2 )
x
x0
= lim
x3 (1+m3 )
2
2
x0 x (1+m )
= lim
1 l7 = 0.
= 0.
= 0.
3.2.10 Observatii.
(i) Metoda dreptei variabile se aplic
a n general n cazul calculului
limitelor functiilor rationale, pentru eliminarea nedetermin
arilor de forma
0
.
0
(ii) In cazul functiilor reale de trei variabile reale, se aplic
a metoda
curbelor variabile, pe care o vom exemplifica mai jos.
3.2.11 Aplicatii. (La metoda curbelor variabile)
S
a se calculeze limitele de mai jos:
2x+yz
lim
(i) l1 =
3x+2y+4z ;
(x,y,z)(0,0,0)
(ii) l2 =
(iii) l3 =
2x+3y 2 +4z 3
4
2
(x,y,z)(0,0,0) 5x+4y +z
lim
lim
(x,y,z)(0,0,0)
x yz
y+z .
Solutie. Descriem pe scurt metoda:

se fac schimb
arile: x = at, y = bt, z = ct; atunci t 0 (x, y, z)
(0, 0, 0);
n caz c
a valoarea limitei functiei n t este independent
a de a, b, c,
aceasta este limita functiei n (0, 0, 0); n caz contrar, limita nu exist
a.
(i) x = at, y = bt, z = ct
l1 =
2a + b c
2x + y z
t(2a + b c)
= lim
=
.
t0
t(3a + 2b + 4c)
3a + 2b + 4c
(x,y,z)(0,0,0) 3x + 2y + 4z
lim
Cum l1 depinde de a, b, c (6 )
2x+yz
lim
(x,y,z)(0,0,0) 3x+2y+4z
(ii) x = at, y = bt, z = ct

l2 =
2x + 3y 2 + 4z 3
t(2a + 3b2 t2 + 4c3 t2
2a
2
=
lim
=
= .
4
2
4
3
2
t0
t(5a + 4b t + c t)
5a
5
(x,y,z)(0,0,0) 5x + 4y + z
lim
Cum l2 este independent de a, b, c l2 =
2
5
2x+3y 2 +4z 3
lim
4
2
(x,y,z)(0,0,0) 5x+4y +z
50
(iii) x = at, y = bt, z = ct

l3 =
lim
(x,y,z)(0,0,0)
yz
t(b c)
= lim at
= 0.
t0
y+z
t(b + c)
3.2.12 Observatii.
(i) Pentru operatiile cu limite de functii reale de n variabile reale se
p
astreaz
a regulile de calcul din cazul functiilor reale de o variabil
a real
a.
(ii) Nedetermin
arile n cazul operatiilor cu functii reale de n variabile
reale sunt aceleasi ca n cazul functiilor reale de o variabil
a real
a.
3.3
Continuitatea functiilor reale de n variabile reale
3.3.1 Definitie. Fie Df Rn si x0 Df . Functia f este continu

a n x0
dac
a si numai dac
a pentru orice vecin
atate U a lui f (x0 ) exist
a o vecin
atate
V a lui x0 astfel ca () x V Df s
a avem f (x) U .
3.3.2 Observatii.
(i) Dac
a x0 Df e un punct izolat al lui Df , atunci f e continu
a n x0 .
(ii) Dac
a x0 Df e un punct de acumulare al lui Df , atunci f e continu
a
n x0 lim f (x) = f (x0 ) (n sensul definitiei limitei unei functii reale de n
xx0
variabile reale).
(iii) Dac
a f e continu
a n fiecare punct al lui Df , functia f se numeste
continu
a pe Df .
(iv) Functiile elementare de n variabile reale sunt continue pe domeniul
maxim de definitie.
3.3.3 Aplicatii. (Determinarea domeniului de continuitate)
Pentru fiecare din functiile de mai jos, s
a se determine domeniul de continuitate DC : (
x2 y 2
x2 +y 2 , (x, y) 6= (0, 0)
(i) f (x, y) =
2,
(x, y) = (0, 0)
(
(ii) f (x, y) =
, (x, y) 6= (0, 0)
(x2
1
y 2 ) sin xy
0,
(
(iii) f (x, y) =
8
<
(iv) f (x, y) =
x2 +y 2
|x|+|y|
(x, y) = (0, 0)
0,
2,
, (x, y) 6= (0, 0)
(x, y) = (0, 0)
x2 +y 2
1+x2 +y 2 1
, (x, y) 6= (0, 0)
(x, y) = (0, 0)
3.3. Continuitatea functiilor reale de n variabile reale

(
(v) f (u, v) =
u2 v
u2 +v2
0,
51
, (u, v) 6= (0, 0)
(u, v) = (0, 0)
Solutie.
(i) Pe R2 \{(0, 0)}, f e continu
a (elementar
a). Cum (0, 0) e punct de
acumulare al lui R2 , f - continu
a n (0, 0)
lim f (x, y) = f (0, 0) = 2.
(x,y)(0,0)
Pentru a calcula
lim
(x,y)(0,0)
f (x, y) aplic
am metoda dreptei variabile. Deci
facem schimbarea de variabila y = mn si

lim
(x,y)(0,0)
Prin urmare, (6 )
date este deci DC
x2 (1 m2 )
1 m2
=
.
x0 x2 (1 + m2 )
1 + m2
f (x, y) = lim
lim
f (x, y). Domeniul de continuitate al functiei
(x,y)(0,0)
= R2 \{(0, 0)}.
(ii) Sunt valabile consideratiile de la (i).

lim f (x, y) = 0. Avem:
R
am
ane de v
azut dac
a
(x,y)(0,0)
lim
(x,y)(0,0)
t2 x2 (1 + m2 )
= 0 = f (0, 0).
t0 |t|x(1 + m)
f (x, y) = lim
Prin urmare f e continu

a si n (0, 0) si deci DC = R2 .
(iii) Analog cu punctele precedente, avem:
lim
(x,y)(0,0)
f (x, y) = lim x2 (1 + m2 ) sin

x0
1
1
= (1 + m2 ) lim x2 sin
=
x0
mx2
mx2
= (1 + m2 )0 = 0 6= 2 = f (0, 0).
Deci f nu e continu
a n (0, 0) si ca atare Df = R2 \{(0, 0)}.
(iv) Analog cu punctele precedente se obtine Df = R2 .
3.3.4 Definit
ie. Die f : Df Rn R. Functia f este uniform continu
a
pe Df () > 0 () = () a. . () x , x Df cu proprietatea
kx x k < |f (x ) f (x )| < .
3.3.5 Observatii.
(i) Dac
a n = 1 Df R. Functia f : Df R e uniform continu
a pe
Df () > 0 () = () > 0 a. . () x , x Df cu proprietatea
|x x | < |f (x ) f (x )| < .
52
(ii) Dac
a n = 2 Df R2 . Functia f : Df R e uniform continu
a pe
Df () > 0 () = () a. . () x = (x1 , x2 ), () x = (x1 , x2 ) Df
cu proprietatea kxx | = (x1 x1 )2 +(x1 x2 ) < |f (x ) f (x )| < .

(iii) Consideratii analoge celor de la (i) si (ii) se fac pentru n 3.
Mention
am urm
atoarea leg
atur
a ntre functiile continue si uniform continue de n variabile reale.
arate afirmatiile
3.3.6 Teorem
a. Fie Df Rn si f : Df R. Sunt adev
de mai jos:
(i) Dac
a f e uniform continu
a pe Df f - continu
a pe Df .
(ii) Dac
a Df e compact
a, atunci f - uniform continu
a pe Df f continu
a pe Df .
Propriet
ati importante ale functiilor continue pe o multime compact
a
Df Rn sunt continute n:
a iar f : Df R. Dac
a f este
3.3.7 Teorem
a. Fie Df Rn compact
continu
a pe Df , atunci f e m
arginit
a si si atinge marginile pe Df .
3.4
Derivate partiale
Pentru fixarea ideilor ne referim la functii reale de dou

a variabile reale,
situatia num
arului de variabile n > 2 trat
andu-se analog.
3.4.1 Definitie. Fie Df R2 , (x0 , y0 ) Df punct de acumulare iar
f : Df R. Functia f e derivabil
a partial n raport cu x n (x0 , y0 ) dac
a
limita de mai jos exist
a si este finit
a:
lim
xx0
f (x, y0 ) f (x0 , y0 )
.
x x0
In caz afirmativ, valoarea limitei precedente se numeste derivata partial

a de
ordinul nt
ai a lui f n raport cu x n punctul (x0 , y0 ) si se noteaz
a prin
fx1 (x0 , y0 ) sau f
x (x0 , y0 ).
Analog se defineste derivata partial
a de ordinul nt
ai n raport cu y n punctul
f
(x0 , y0 ). Ea se noteaz
a prin fy (x0 , y0 ) sau y (x0 , y0 ).
3.4.2 Observatii.
(i) Dac
a f : Df R e derivabil
a partial n raport cu x n fiecare punct
(x, y) Df , se spune c
a f e derivabil
a partial n raport cu x pe Df . Derivata
partial
a de ordinul nt
ai n raport cu x ntr-un punct (x, y) Df se noteaz
a
f
fx (x, y) sau x (x, y).
3.4. Derivate partiale
53
(ii) Analog cu (i), f : Df R e derivabil

a partial n raport cu y pe Df
dac
a e derivabil
a partial n raport cu y n fiecare punct (x, y) Df . Derivata
partial
a de ordinul nt
ai n raport cu y n (x, y) Df se noteaz
a cu fy (x, y)
f
sau y (x, y).
(iii) Pentru calculul derivatelor partiale se p
astreaz
a regulile de calcul
din cazul functiilor de o variabil
a, cu observatia c
a se consider
a variabil
a
numai aceea n raport cu care se efectueaz
a derivarea (x, c
and se calculeaz
a
fx , respectiv y c
and se calculeaz
a fy ).
(iv) Functiile elementare sunt derivabile partial pe interiorul domeniului
maxim de definitie.
3.4.3 Exemple. (De calcul a derivatelor partiale de ordinul I)
(i) Folosind definitia s
a se calculeze fx , fy n punctele indicate:
2
(a) f : R R, f (x, y) = x2 + x2 y + y 2 n punctul (1, 2);
x2 y
n punctul (0, 1).
(b) f : R2 R, f (x, y) = x2 +y
2 +1
Solutie.
(a)
f (x, 2) f (1, 2)
3x2 3
= lim
=6
x1
x1 x 1
x1
f (1, y) f (1, 2)
y2 + y 6
fy (1, 2) = lim
= lim
= 5.
y2
y2
y2
y2
fx (1, 2) = lim
(b) Analog cu (a), se obtin: fx (0, 1) = 0; fy (0, 1) = 0.
(ii) S
a se calculeze derivatele partiale de ordinul nt
ai ale functiilor de
mai jos ntr-un punct arbitrar al domeniului de definitie:
2
(a) f : R2 R, f (x, y) = (x2 + xy)ex y ;
(b) f : R2 R, f (x, y) = ln(x2 + y 2 + 1);
(c) f : R2 \{(0, y) : y R} R, f (x, y) = arctg xy ;
(d) f :]0, +[R R, f (x, y) = y ln x;
2
(e) f : R2 \{(x, y) : x = 0 sau y = 0} R, f (x, y) = x2 y + xy + yx .
Solutie.
(a)
f
2
2
(x, y) = (x2 + xy)x ex y + (x2 + xy)(ex y )x =
x
2
2
= (2x + y)ex y 2xy(x2 + xy)ex y =
2 f
= (2x + y 2x3 y 2x2 y 2 )ex y
(x, y) =
y
= (x2 + xy)y ex
= xex
2y
2y
+ (x2 + yx)(ex y ) y =
x2 (x2 + xy)ex
2y
= x(1 x3 x2 y)ex
2y
54
(b)
(c)
(d)
(e)
f
x
(x, y) =
f
x (x, y)
2x
x2 +y 2 +1
1
2
1+( yx )
f
y
(x, y) =
1
y 2
1+( x
)
f
x
(x, y) =
y
x
f
y
f
y
(x, y) = 2xy +
f
y
(x, y) = x2
,;
y
x x
1
x
f
y
(x, y) =
x2
x2 +y 2
x
x2 +y 2
(x, y) =
1
y
x
y2
y2
y
x
2x
x2 +y 2 +1
y
x2
y
= x2 +y
2 ;
x2
2x3 +x2 y 3
x2 y
2y
x
x3 y 2 x3 +2y 3
xy 2
3.4.4 Definitie. (i) Presupunem c

a f : Df R (Df R2 ) e derivabil
a
a fx este la r
andul ei
partial n raport cu x pe Df , deci fn : Df R. Dac
derivabil
a n raport cu x pe Df , se spune c
a f este de dou
a ori derivabil
a
a a lui fx n raport cu x se
partial pe Df n raport cu x. Derivata partial
numeste derivata partial
a de ordinul doi a lui f n raport cu x si se noteaz
a
2f
prin fxx sau x2 . Deci:
fxx
(x, y) =
2f
(x, y) =
2
x
x
f
(x, y) .
x
(ii) Presupunem c
a partial n raport cu x pe Df ,
fx : Df R. Dac
a fx e derivabil
a partial n raport cu y pe Df , functia f e
de dou
a ori derivabil
a partial pe Df , n raport cu x si y. Derivata partial
a
(fx )y se numeste derivata partial

a de ordinul doi a lui f n raport cu x si y;
2f
se noteaz
a prin fxy sau xy . Deci

fxy
(x, y) =
2f
f
(x, y) =
(x, y) .
xy
y x
(iii) Presupunem c
a partial n raport cu y pe
Df , fy : Df R. Dac
a fy e derivabil
a partial n raport cu y pe Df , atunci
f e de dou
a ori derivabil
a partial n raport cu y pe Df . Derivata partial
aa
lui fy n raport cu y se numeste derivata partial

a de ordinul doi a lui f n
sau
raport cu y si se noteaz
a prin fyy
fyy
(x, y)
2f
y 2
. Deci
2f
=
(x, y) =
y 2
y
f
(x, y) .
y
(iv) Presupunem c
a partial n raport cu y pe
Df , fy : Df R. Dac
a fy e derivabil
a n raport cu x pe Df , atunci f e de
a a lui fy n
dou
a ori derivabil
a pe Df n raport cu y si x. Derivata partial
3.4. Derivate partiale
55
raport cu x se numeste derivata partial

a de ordinul doi a lui f n raport cu
sau 2 f . Deci
y si x; se noteaz
a prin fyx
yx
fyx
(x, y)
2f
=
(x, y) =
yx
x
f
(x, y) .
y
f
f
3.4.5 Observatii. (i) Derivatele partiale xy
, yx
se numesc derivate
partiale mixte de ordinul doi ale functiei f .
2f
(ii) Se poate nt
ampla ca ntr-un punct (x, y) Df s
a existe xy
dar
2f
yx
s
a nu existe (sau invers). Chiar dac
a ()
n general
2f
xy
(x0 , y0 ) 6=
2f
yx
2f
xy
(x0 , y0 ) si ()
2f
yx
(x0 , y0 ),
(x0 , y0 ).
Situatia n care derivatele partiale mixte sunt egale e precizat

a n
3.4.6 Teorem
a. (Schwarz)
Dac
a (x0 , y0 ) Df e un punct de acumulare, iar f : Df R are
propriet
at ile:
, f pe D ;
(i) () fxy
f
yx
, f sunt continue
ntr-o vecin
atate a lui (x0 , y0 ).
(ii) fxy
yx
(x , y ) = f (x , y ).
Atunci fxy
0 0
0
0
yx
3.4.7 Exemple. (De calcul a derivatelor partiale de ordinul doi)
S
a se calculeze derivatele partiale de ordinul doi ale functiilor:
(i) f : R\{(0, 0)} R f (x, y) = ln(x2 + y 2 );
(ii) f : R]0, +[ R f (x, y) = x ln y.
Solutie.
(i)
f
2x
(x, y) = 2
;
x
x + y2

2f
2x
(x,
y)
=
x2
x2 + y 2 x

2f
2x
(x, y) =
xy
x2 + y 2 y
f
2y
(x, y) = 2
;
y
x + y2

2y
2f
(x, y) =
yx
x2 + y 2 x

2f
2y
(x, y) =
y 2
x2 + y 2 y
x2 + y 2 2x2
y 2 x2
=2 2
2
2
2
(x + y )
(x + y 2 )2
2y
4xy
= 2x 2
= 2
2
2
(x + y )
(x + y 2 )2
=2
4xy
2x
= 2
2
+y )
(x + y 2 )2
x2 + y 2 2y 2
x2 y 2
=2
=
2
.
(x2 + y 2 )2
(x2 + y 2 )2
= 2y
(x2
56

2
f
f
Se observ
a c
a xy
(x, y) = yx
(x, y), () (x, y) Df .
2
f
f
2f
1
(x, y) = ln y;
(x, y) = (ln y)y = .
(ii)
(x,
y)
=
0;
2
x
x
xy
y
f
x 2f
(x, y) = ;
(x, y) =
y
y yx
2f
(x, y) =
y 2
x
y
x
y
1
y
x
= 2.
y
Se observ
a c
a si n acest caz
2f
xy
(x, y) =
2f
yx
(x, y), () (x, y) Df .
3.4.8 Exemple. (Identit

ati cu derivate partiale).
Ar
atati c
a functiile de mai jos satisfac respectiv relatiile indicate:
(i) f : R2 R, f (x, y) = ex cos y
2
2f
(x, y) + yf2 (x, y) = 0, () (x, y) R2 .
x2
(ii) f : R2 \{(0, 0) R, f (x, y) = ln(x2 + xy + y 2 )
f
2
x f
x (x, y) + y y (x, y) = 2, () (x, y) R \{(0, 0)}.
y
(iii) f : Df R, f (x, y) = xy + x e x
f
x f
x (x, y) + y y (x, y) = 2xy + f (x, y), () (x, y) Df , unde
Df = R2 \{(0, y) : y R}.
Solutie. (i)
x
y
f
x
2f
x2
(x, y) = ex cos y;
(x, y) = ex sin y;
2f
y 2
(x, y) = ex cos y;
(x, y) = ex cos y. Deci
2f
2f
(x, y) + 2 = ex cos y ex cos y = 0,
2
x
y
(ii)
x
f
x
(x, y) =
2x+y
x2 +y 2 +xy
f
y
(x, y) =
x+2y
x2 +y 2 +xy
() (x, y) R2 .
. Prin urmare
f
f
x(2x + y) + y(x + 2y)
2(x2 + y 2 + xy)
(x, y) + y
(x, y) =
=
= 2,
x
y
x2 + y 2 + xy
x2 + y 2 + xy
() (x, y) R2 \{(0, 0)}.

(iii)
f
x
f
y
(x, y) = y + e x xy e x
y
(x, y) = x + e x . Deci
y
y
y
y
f
f
(x, y) + y
(x, y) = xy + xe x ye x + xy + ye x = 2xy + xe x =
x
y
= 2xy + f (x, y), () (x, y) Df .
3.5. Derivarea functiilor compuse
57
3.4.9 Observatii. (i) Derivatele partiale de ordin superior se definesc prin

relatia de recurent
a n = ( n1 ).
(ii) Derivatele partiale ale functiilor reale de n variabile reale se definesc
analog cu derivatele partiale ale functiilor reale de 2 variabile reale.
3.5
Derivarea functiilor compuse
Acest paragraf este dedicat abord

arii unor probleme simple din punct de
vedere teoretic, dar care au o mare important
a n studiul unor discipline
ingineresti (mecanic
a, rezistenta materialelor).
3.5.1 Teorem
a. Dac
a a, b R, a < b si
(i) u, v :]a, b[ R au derivate continue pe ]a, b[;
(ii) (u(x), v(x)) Df R2 , () x ]a, b[;
ai continue pe Df ,
(iii) f : Df R are derivate partiale de ordinul nt
atunci F :]a, b[ R, F (x) = f (u(x), v(x)) e derivabil

a pe ]a, b[ si are loc
egalitatea
F (x) =
f
f
(u(x), v(x))u (x) +
(u(x), v(x))v (x), () x ]a, b[ .
u
v
3.5.2 Aplicatii. (Ale teoremei

3.5.1)
1 . Fie R R, F (x) = u2 (x) + v 2 (x) unde u, v : R R sunt functii

de dou
a ori derivabile pe R. S
a se calculeze F (x) si F (x).
Solutie. Dup
a teorema 3.5.1 avem:
Fx =
=
u2 (x) + v 2 (x)
u(x)
u2 (x) + v 2 (x)
u (x) +
u (x) +
u2 (x) + v 2 (x)
v(x)
u2 (x) + v 2 (x)
v (x) =
v (x).
Aplic
and din nou teorema 3.5.1 g
asim (pentru simplificarea notatiei punem
u (x) = u , v (x) = v ):

u
u
u
F (x) =
u +
u +
u +
2
2
2
2
2
2
u +v u
u +v v
u +v

v
v
v
+
v +
v +
v =
u2 + v 2 u
u2 + v 2 v
u2 + v 2
2uu
2v
u u2 + v 2 u
u
v
2 + v2
2 + v2
2
u
2
u
=
u
u +
u2 + v 2
u2 + v 2
58
2u
2vv
v
u
v u2 + v 2 v
2
2
u
2 u2 + v 2 +
+
u 2 u2 + v2
v +
2
2
2
u +v
u + v2
u +v
v
u2 + v 2 u2
2uv
+
v =
(u )2
u v +
2
2
2
2
2
2
2
2
2
2
u +v
(u + v ) u + v
(u + v ) u + v
2
2
2
u
v
u +v v
+
(v ) +
u +
v =
2
2
2
2
2
2
2
2
(u + v ) u + v
u +v
u +v
2
2uv
v
=
(u )2
u v +
2
2
2
2
2
2
2
2
(u + v ) u + v
(u + v ) u + v
u2
u
v
+
(v )2 +
u +
v =
2
2
2
2
2
2
2
2
(u + v ) u + v
u +v
u +v
1
1
= 2
(u v uv )2 +
(uu + vv ).
(u + v 2 )3/2
u2 + v 2
Deci:
2
1
u (x)v(x) u(x)v (x) +
F (x) = 2
2
3/2
(u (u) + v (v))
1
+
u(x)u (x) + v(x)v (x) , () x R.
u2 (x) + v 2 (x)
2 .
Fie F : R R, F (x) = f (u(x), v(x)) unde f : R2 R,

(
u2 v
u2 +v2 , (u, v) 6= (0, 0)
f (u, v) =
iar u, v :]a, b[ R au derivate continue
0,
(u, v) = (0, 0),
f
pe ]a, b[. S
a se calculeze f
si s
a se studieze continuitatea lor n (0, 0).
u , v
S
a se precizeze dac
a are loc formula:
f
f
F (x) =
(u(x), v(x))u (x) +
(u(x), v(x))v (x).
u
v
2
2u(u +v )2vu
uv
Solutie. () (u, v) 6= (0, 0) f
= 2uv u(u+v
2 +v 2 )2 .
u (u, v) = v
(u2 +v2 )2
E clar c
a:
f
f (u, 0) f (0, 0)
(0, 0) = lim
= 0.
u0
u
u
f
Studiem dac
a f
a n (0, 0) calcul
and
lim
u e continu
u (u, v). Folosim
(u,v)(0,0)
metoda dreptei variabile si avem

f
u2 + v 2 uv
(u, v) = 2 lim vu
=
(u2 + v 2 )2
(u,v)(0,0) u
(u,v)(0,0)
u2 (1 + m2 m)
(1 + m2 m)
= 2 lim mu3
=
2m
.
n0
u4 (1 + m2 )2
(1 + m2 )2
lim
Relatia precedent
a arat
a c
a (6 )
59
f
lim
(u,v)(0,0) u
(u, v), adic

a
f
u
nu e continu
a
n (0, 0).
Analog, () (u, v) 6= (0, 0) avem:
u2 (u2 v 2 )
f
u2 (u2 + v 2 ) 2u2 v 2
(u, v) =
=
v
(u2 + v 2 )2
(u2 + v 2 )2
f
f (0, v) f (0, 0)
(0, 0) = lim
= 0.
v0
v
v
Ca la prima parte,
f
u2 (u2 v 2 )
(u, v) =
lim
=
(u,v)(0,0) v
(u,v)(0,0) (u2 + v 2 )2
v 2 (m2 1)
m2 (m2 1)
= lim m2 v 2 4 2
=
,
2
v0
v (m + 1)
(m2 + 1)2
lim
adic
a (6 )
f
lim
(u,v)(0,0) v
(u, v). Deci
f
v
nu e continu
a n (0, 0).
Conditiile teoremei 3.5.1 nefiind ndeplinite, egalitatea nu are loc.

3.5.3 Teorem
a. Dac
a D1 , D R2 , u, v : D1 D, f : D R, f = f (u, v)
astfel nc
at:
(i) u, v au derivate partiale de ordinul nt
ai continue pe D1 ;
(ii) f are derivate partiale de ordinul nt
ai continue pe D, atunci functia
F : D1 R, F (x, y) = f (u(x, y), v(x, y)) are derivate partiale pe D1 si:
Fx (x, y) = fu (u, v)ux (x, y) + fv (u, v)vx (x, y);
Fy (x, y) = fu (u, v)u y(x, y) + fv (u, v)vy (x, y).
3.5.4 Aplicatii. (La teorema 3.5.3)
1 . Fie f : R R, f = f (u) o functie derivabil
a iar F : R2 R,
2
F (x, y) = f (2x + 3y), () (x, y) R .
2
F
2F
2F
Calculati F
si yF2 (x, y).
x (x, y), y (x, y), x2 (x, y), xy (x, y)
Solutie. Avem u(x, y) = 2x + 3y, F (x, y) = f (u(x, y)), () (x, y) R2 .
Dup
F
u
(x, y) = f (u, (x, y))
(x, y) = 2f (u)
x
x
F
u
(x, y) = f (u(x, y))
(x, y) = 3f (u)
y
y
2F
u
(x, y) =
(2f (u)) = 2f (u)
= 4f (u)
2
x
x
x
60
2F
(x, y) =
xy
2F
(x, y) =
y 2
(2f (u)) = 2f (u)

= 6f (u)
y
y
u
(3f (u)) = 3f (u)
= 9f (u).
y
y
2 . Fie F (x, y) = f (x + y, x2 + y 2 ) unde f = f (u, v) are derivate partiale

continue.
2
F
2F
2F
S
a se calculeze F
si yF2 (x, y).
x (x, y), y (x, y), x2 (x, y), xy (x, y)
Solutie. Avem u(x, y) = x + y, v(x, y) = x2 + y 2 . Dup
a teorema 3.5.3,
avem:
f u f v
f
f
F
=
=
+ 2x
x
u x v x
u
v
F
f u f v
f
f
=
=
+ 2y
y
u y
v y
u
v

2F
=
2
x
x
f
+2
v
2f
=
u2
2f
=
u2
f
2 f u
f
2 f v
=
+ 2x
+
+
u
v
u2 x uv x
2 f u 2 f v
+ 2x
=
vu x v 2 x
f
2f
2f
2f
+2
+ 2x
+
+
=
uv
v
vu v 2
2f
2f
f
+ (2x + 1)
+ 2x 2 + 2
uv
v
v
2F
2 f u
f
f
2 f v
=
=
+ 2x
+
+
xy
y u
v
u2 y
uv y
2 f u 2 f v
+ 2x
+ 2
=
vu y
v y
2f
2f
2f
2f
=
+
+
2x
+
2x
=
u2
uv
vu
v 2
2f
2f
2f
=
+
(2x
+
1)
+
2x
u2
uv
v 2

2F
f
f
=
+ 2y
y 2
y u
v
2
f
f
+2
+ 2y
v
vu
2 f u
2 f v
+
u2 y
uv y
u 2 f v
+ 2
=
y
v y
=
61
2f
2f
f
2f
2f
+
+
2
+
2y
+
2y
=
u2
uv
v
uv
v 2
2f
f
2f
2f
+
(2y
+
1)
+2
=
+
2y
.
2
2
u
uv
v
v
=
Peste tot s-a aplicat teorema lui Schwarz, ale c

arei ipoteze sunt ndeplinite
n baza conditiilor enuntului.
3 . Fie F (x, y, z) = f (x, xy, xyz), unde f = f (, , ) e o functie ce are
F
derivate partiale de ordinul nt
ai si doi continue. S
a se calculeze F
x , y ,
F
z
2F
x2
2F
y 2
2F
z 2
2F
xy
2F
xz
si
2F
yz .
Solutie. Punem (x, y, z) = x, (x, y, z) = xy, (x, y, z) = xyz, dup

a care
aplic
am teorema 3.5.3 (n varianta pentru functii de trei variabile). Avem:
F
f f
f
f
f
f
=
=
+y
+ yz
x
x x x
F
f f
f
f
f
=
=x
+ xz
y
y
y
y
F
f f
f
f
=
= xy
z
z
z
z
2F
f
f
f
=
=
2
x
x x
x x
x x

f
f
f
=
+y
+ yz
=
x
x
x
2 f
2 f
2 f
=
+
2 x x x
2 f 2 f
2 f
+y
+
x 2 x x
2 f
2 f
2 f
+ yz
=
x x 2 x
2f
2f
2f
2f
2f
2f
=
+ y 2 2 + y 2 z 2 2 + 2y
+ 2yz
+ 2y 2
.
2
Analog se calculeaz
a celelalte derivate partiale cerute de enunt.
4 . Fie F (x, y, z) = f (xy, x2 + y 2 z 2 , x + y + z, xy + yz) unde
f = f (, , , ) are derivate partiale de ordinul nt
ai si doi continue.
F
F
F
2F
S
a se calculeze x , y , z si x2 .
62
Solutie. Fie (x, y, z) = xy, (x, y, z) = x2 + y 2 z 2 , (x, y, z) = x + y + z,

(x, y, z) = xy + yz. Atunci:
F
f f
f
f
=
=
x
x x x
x
f
f
f
f
=y
+ 2x
+
+y
F
f
f
f
f
=x
+ 2y
+
+ (x + z)
y
F
f
f
f
= 2z
+
+y
z
2F
2 f
2 f
2 f
2
=
y
+
+
x2
2 x x x x
f
2 f 2 f
2 f
2 f
+2
+
+ 2x
+
+
x 2 x x x
2 f
2 f 2 f
2 f
+
+ 2
+
+
x x x x
2 f
2 f
2 f 2 f
+y
.
x x x 2 x
x = y, y
x = y, y =
T
in
and seama c
a
= 1,
z = 1,
la o form
a mai simpl
a.
3.6
z, z
= x,
= 2x,
x+
= y, expresia
z = 2z, x = 1,
2
lui xF2 poate fi adus
a
= 2y,
Diferentiala unei functii reale de dou

a variabile
reale
3.6.1 Definitie. Fie Df R2 , (x0 , y0 ) Int Df , f : Df R. Functia f

e diferentiabil
a n (x0 , y0 ) dac
a exist
a dou
a numere reale si si o functie
: Df R, continu
a n (x0 , y0 ) si nul
a n acest punct:
lim
(x,y)(x0 ,y0 )
(x, y) = (x0 , y0 ) = 0
astfel nc
at () (x, y) Df sa aib
a loc egalitatea
f (x, y) f (x0 , y0 ) = (x x0 ) + (y y0 ) + (x, y) (x x0 )2 + (y y0 )2 ,

Dac
a Df este deschis
a si f e diferentiabil
a n fiecare punct din Df , se spune
c
a f e diferentiabil
a pe Df .
3.6. Diferentiala unei functii reale de doua variabile reale
63
Se demonstreaz
a
ipotezele definitiei 3.6.1, dac
3.6.2 Teorem
a. In
a functia f e diferentiabil
a
n (x0 , y0 ), atunci f are derivate partiale de ordinul nt
ai n (x0 , y0 ) si au
loc egalit
atile:
f
f
(x0 , y0 ) = ,
(x0 , y0 ) = .
x
y
3.6.3 Definitie. In ipotezele definitiei 3.6.1, functia liniar
a de dou
a variabile
f
f
(x
,
y
)(x
x
)
+
(x
,
y
)(y
y
)
se
nume
s
te
diferent
iala
funct
iei f n
0 0
0
0 0
0
x
y
(x0 , y0 ) si se noteaz
a prin
df (x0 , y0 )(x x0 , y y0 ) =
f
f
(x0 , y0 )(x x0 ) +
(x0 , y0 )(y y0 ).
x
y
3.6.4 Observatii. i) Aleg

and f (x, y) = x n definitia 3.6.3 dx = x x0 ;
aleg
and f (x, y) = y n definitia 3.6.3 dy = y y0
df (x0 , y0 )(dx, dy) =
f
f
(x0 , y0 )dx +
(x0 , y0 )dy.
x
y
ii) Dac
a f e diferentiabil
a n fiecare punct (x, y) Df , atunci
df (x, y)(dx, dy) =
f
f
(x, y)dx +
(x, y)dy.
x
y
iii) Dac
a f are derivate partiale de ordinul doi continue pe Df , diferentiala
de ordinul doi a functiei f este
d2 f (x, y)(dx, dy) =
2f
2f
2f
(x, y)dx2 + 2
(x, y)dxdy + 2 (x, y)dy 2 ,
2
x
xy
y
unde dx2 = dx dx, dy 2 = dy dy.

Formal, egalitatea precedent
a se scrie n forma:

d f (x, y)(dx, dy) =
dx +
dy
x
y
(2)
f (x, y).
iv) Diferentiala de ordinul n se defineste ca diferentiala diferentialei de

ordinul (n 1); formal:

dn f (x, y)(dx, dy) =
dx +
dy
x
y
(n)
f (x, y).
De exemplu:
3f
3f
3
(x,
y)dx
+
3
(x, y)dx2 dy+
x3
x2 y
3f
3f
+3
(x, y)dxdy 2 + 3 (x, y)dy 3 .
2
xy
y
d3 f (x, y)(dx, dy) =
64
3.6.5 Aplicatii. (De calcul a diferentialei unei functii ntr-un punct)

1 . S
a se calculeze df (1, 2)(dx, dy), d2 f (1, 2)(dx, dy), df (x, y)(dx, dy)
pentru functia f (x, y) = x2 + xy + y 2 4 ln x 10 ln y.
4 f
10
f
(x, y) = 2x + y ;
(x, y) = x + 2y
x
x y
y

4
10
df (x, y)(dx, dy) = 2x + y
dx + x + 2y
dy
x
y
df (1, 2)(dx, dy) = (2 + 1 4)dx + (1 + 4 5)dy = dx
Solutie.
4
2f
(x, y) = 2 + 2 ;
2
x
x

2f
4
2f
10
(x, y) = 2x + y
;
(x, y) = x + 2y
=1
xy
x y yx
y x
2f
10
(x, y) = 2 + 2 .
y 2
y
Derivatele partiale mixte de ordinul doi fiind egale, f e de dou

a ori diferentiabil
a
si:
2f
2f
2f
2
(x,
y)dx
+
2
(x,
y)dx
dy
+
(x, y)dy 2 =
x2
xy
y 2

4
10
= 2 + 2 dx2 + 2dx dy + 2 + 2 dy 2
x
y
9
d2 f (1, 2)(dx, dy) = 6dx2 + 2dx dy + dy 2 .
2
2 . S
a se calculeze df (x, y, z)(dx, dy, dz) si d2 f (x, y, z)(dx, dy, dz) pentru
functia f (x, y, z) = x2 + y 2 z 2 + 2x y + 3z.
(d2 f )(x, y)(dx, dy) =
Solutie. Pentru functiile de 3 variabile, diferentiala se defineste analog ca

pentru functiile de dou
a variabile:
df (x, y, z)(dx, dy, dz) =
f
f
f
(x, y, z)dx +
(x, y, z)dy +
(x, y, z)dz;
x
y
z

d f (x, y, z)(dx, dy, dz) =
dx +
dy +
dz
x
y
z
(2)
f (x, y, z).
f
f
f
(x, y, z) = 2x + 2;
(x, y, z) = 2y 1;
(x, y, z) = 2z + 3
x
y
z
2f
2f
2f
(x,
y,
z)
=
2;
(x,
y,
z)
=
0;
(x, y, z) = 0;
x2
xy
xz
2f
2f
2f
(x, y, z) = 0;
(x, y, z) = 2;
(x, y, z) = 0;
2
yx
y
yz
3.7. Formula lui Taylor pentru functii reale de doua variabile reale
65
2f
2f
2f
(x, y, z) = 0;
(x, y, z) = 0;
(x, y, z) = 2.
zx
zy
z 2
Av
and n vedere cele de mai sus, avem:
df (x, y, z)(dx, dy, dz) = (2x + 2)dx + (2y 1)dy + (3 2z)dz
2f
2f
2
(x,
y,
z)dx
+
(x, y, z)dy 2 +
x2
y 2
2f
2f
+ 2 (x, y, z)dz 2 + 2
(x, y, z)dx dy+
z
xy
2f
2f
+2
(x, y, z)dx dx + 2
(x, y, z)dy dz =
xz
yz
= 2dx2 + 2dy 2 2dz 2 .
d2 f (x, y, z)(dx, dy, dz) =
3 . S
a se calculeze diferent
ialele de ordinul
I si II ale functiei f : D R,

y
y
2
f (x, y) = ln x unde D = (x, y) R : x > 0 .
Solutie.
f
1 f
1
(x, y) = ;
= ;
x
x y
y
1
2f
(x, y) = 2 ;
2
x
x
2f
2f
(x, y) = 0;
(x, y) = 0;
xy
yx
1
2f
(x, y) = 2 .
2
y
y
Prin urmare:
1
1
df (x, y)(dx, dy) = dx + dy;
x
y
1
1
d2 f (x, y)(dx, dy) = 2 dx2 2 dy 2 .
x
y
3.7
Formula lui Taylor pentru functii reale de dou

a
variabile reale
3.7.1 Definitie. O multime D R2 deschis

a si conex
a se numeste domeniu.
3.7.2 Teorem
a. (Taylor) Fie D R2 un domeniu iar f : Df R. Dac
af
este continu
a mpreun
a cu primele ei n derivate partiale si exist
a derivatele
partiale de ordin (n + 1), atunci, () (x, y) D, () (x0 , y0 ) D are loc:
f (x, y) = f (x0 , y0 ) +
1
1!
f
f
(x0 , y0 )(x x0 ) +
(x0 , y0 )(y y0 ) +
x
y
66

(
1 2f
2f
2
+
(x
,
y
)(x
x
)
+
2
(x0 , y0 )(x x0 )(y y0 )+
0
0
0
2! x2
xy
2f
+ 2 (x0 , y0 )(y y0 )2
y
1 nf
+ +
(x0 , y0 )(x x0 )n +
n! xn
n
nf
(x0 , y0 )(x x0 )n1 (y y0 ) + . . .
1 xn1 y
n
nf
nf
n1
+
(x
,
y
)(x
x
)(y
y
)
+
(x0 , y0 )(y y0 )n +
0
0
0
0
n 1 xy n1
y n
+ Rn (x, y)
unde:
(
1
n+1
Rn (x, y) =
f (, )(x x0 )n+1 +
(n + 1)! xn+1
n + 1 n+1
+
f (, )(x x0 )(y y0 )+
1
xn y
n+1 n+1
n+1
n
+
f
(,
)(xx
)(yy
)
+
f (, )(yy0 )n+1
0
0
n
xy n
y n+1
= x0 + 1 (x x0 ), 0 < 1 < 1.
= y0 + 2 (y y0 ), 0 < 2 < 1.
3.7.3 Observatii. (i) Formula precedent

a se numeste formula lui Taylor
pentru functii de dou
a variabile.
(ii) Dac
a x0 = 0, y0 = 0, formula lui Taylor devine formula Mac Laurin.
(iii) Dac
a n = 0, se obtine formula cresterilor finite (Lagrange) pentru
functii de dou
a variabile:
f (x, y) = f (x0 , y0 ) + (x x0 )
f
f
(, ) + (y y0 )
(, ),
x
y
unde: = x0 + 1 (x x0 ), = y0 + 2 (y y0 ), 0 < 1 < 1, 0 < 2 < 1.

3.7.4 Aplicatii. (La formula lui Taylor)
1 . S
a se scrie formula lui Taylor de ordin 2 pentru functia f (x, y) = y x
n vecin
atatea punctului (1, 1).
3.7. Formula lui Taylor pentru functii reale de doua variabile reale
67
Solutie. Dup

1 f
f
f (x, y) = f (1, 1) +
(1, 1)(x 1) +
(1, 1)(y 1) +
1! x
y
1 2f
2f
2 f
2
2
+
(1, 1)(x1)(y1)+ 2 (1, 1)(y1) +
(1, 1)(x1) +2
2! x2
xy
y
+ R2 (x, y).
Calcul
am acum elementele ce intervin n relatia precedent
a.
f (1, 1) = 1
f
f
(x, y) = y x ln y
(1, 1) = 1. ln 1 = 0
x
x
f
f
(x, y) = x y x1
(1, 1) = 1
y
y
2f
2f
(x, y) = y x (ln y)2
(1, 1) = 0
2
x
x2
2f
2f
(x, y) = y x (ln y)2 + y x1
(1, 1) = 1
xy
xy
2f
2f
x2
(x,
y)
=
x(x
1)y
(1, 1) = 0.
y 2
y 2
Deci
1
1
(y 1) + 2(x 1)(y 1) + R2 (x, y) =
1!
2!
= y + (x 1)(y 1) + R2 (x, y).
f (x, y) = 1 +
Restul formulei are exprimarea:

(
1 3f
3f
3
R2 (x, y) =
(,
)(x
1)
+
3
(, )(x 1)2 (y 1)+
3! x3
x2 y
3f
3f
3
+3
(,
)(x
1)(y
1)
+
(, )(y 1)3
xy 2
y 3
unde = 1 + 1 (x 1), = 1 + 2 (y 1), 0 < 1 < 1, 0 < 2 < 1.

2 . S
a se scrie formula Mac Laurin de ordinul doi pentru functia f (x, y, z) =
cos(x + y + z).
68
Solutie. Pentru functii de trei variabile, formula lui Mac Laurin are form
a
asem
an
atoare celei pentru functii de dou
a variabile. In cazul nostru:
"
1 f
f
f
f (x, y, z) = f (0, 0, 0) +
(0, 0, 0)x +
(0, 0, 0)y +
(0, 0, 0)z +
1! x
y
z
"
2f
2f
1 2f
2
2
(0,
0,
0)x
+
(0,
0,
0)y
+
(0, 0, 0)z 2 +
+
2! x2
y 2
z 2
#
2f
2f
2f
+2
(0, 0, 0)xy + 2
(0, 0, 0)xz + 2
(0, 0, 0)yz +
xy
xz
yz
+ R2 (x, y, z),
expresia restului contin
and derivatele partiale de ordinul trei ale functiei
ntr-un punct (, , ), = 1 x, = 2 y, = 3 z, 0 < 1 < 1, 0 < 2 < 1,
0 < 3 < 1.
f (0, 0, 0) = cos 0 = 1;
f
f
(x, y, z) = sin(x + y + z);
(0, 0, 0) = 0 si analog
x
x
f
f
(0, 0, 0) =
(0, 0, 0) = 0;
y
z
2f
2f
2f
(x,
y,
z)
=
cos(x+y+z);
(0,
0,
0)
=
1,
(0, 0, 0) = 1;
x2 y
x2 y
x2 z
2f
2f
2f
(x,
y,
z)
=
cos(x
+
y
+
z);
(0,
0,
0)
=
1;
(0, 0, 0) = 1;
y 2
y 2
y 2 z
2f
2f
(x,
y,
z)
=
cos(x
+
y
+
z);
(0, 0, 0) = 1.
z 2
z 2
Prin urmare:
1 2
(x + y 2 + z 2 + 2xy + 2xz + 2yz) + R2 (x, y, z) =
2!
1
= 1 (x + y + z)2 + R2 (x, y, z).
2!
f (x, y, z) = 1
3.8. Extremele functiilor reale de doua variabile reale
3.8
69
Extremele functiilor reale de dou

a variabile
reale
3.8.1 Definitie. Fie Df R2 , (x0 , y0 ) Df si f : Df R. Punctul

(x0 , y0 ) se numeste:
(i) punct de maxim local al lui f , dac
a exist
a o vecin
atate V a lui (x0 , y0 )
astfel ca f (x0 , y0 ) f (x, y), () (x, y) V Df ;
(ii) punct de maxim local al lui f , dac
a exist
a o vecin
atate V a lui (x0 , y0 )
astfel ca f (x0 , y0 ) f (x, y), () (x, y) V Df .
Un punct de minim local sau maxim local se numeste punct de extrem local.
In cele ce urmeaz
a se vor prezenta caracteriz
ari ale punctelor de extrem
local cu ajutorul derivatelor partiale.
3.8.2 Teorem
a. Dac
a (x0 , y0 ) Int Df este un punct de extrem local pentru
f : Df R iar f are derivate partiale de ordinul I n (x0 , y0 ), atunci:
f
f
(x0 , y0 ) = 0,
(x0 , y0 ) = 0.
x
y
3.8.3 Observatii. (i) Un punct n care se anuleaz
a derivatele partiale de
ordinul I se numeste punct stationar al functiei f ; deci orice punct de extrem
local al lui f este punct stationar al lui f .
(ii) Punctele stat8
ionare ale functiei f : Df R au ca si coordonate
< f
solutiile sistemului:
x
: f
y
(x, y) = 0
(x, y) = 0.
3.8.4 Teorem
a. Presupunem c
a f : Df R are derivate partiale de ordinul
doi continue pe Int D iar (x0 , y0 ) Int D e un punct stationar al lui f .
Dac
a:

2f

2f
(x
,
y
)
x2 (x0 , y0 )

0
0
2
xy
f

> 0, atunci (x , y ) e
(i) x2 (x0 , y0 ) > 0 si 2 f
0 0
2f

(x0 , y0 )
xy (x0 , y0 )
y 2
un punct de minim local al lui f .

2f

2f
(x
,
y
)
x2 (x0 , y0 )

0
0
2
xy
> 0, atunci (x , y ) e
(ii) xf2 (x0 , y0 ) < 0 si 2 f
0 0
2

f

(x
,
y
)
(x
,
y
)
0
0
0
0
2
xy
y
un punct de maxim local al lui f .
2
2f
f

x2 (x0 , y0 )
xy (x0 , y0 )

< 0, atunci (x , y ) nu e un punct de
(iii) 2
0 0

2f
f (x , y )
(x
,
y
)
0 0
0 0
xy
y 2
extrem; (x0 , y0 ) se numeste punct sa al lui f .
70
3.8.5 Aplicatii. (De determinare a punctelor de extrem)

1 . Aflati punctele de extrem ale functiei f : R2 R, f (x, y) = x2 + y 2 .
Solutie. Afl
am punctele stationare ale lui f , rezolv
and sistemul:
8
f
x
: f
y
<
(x, y) = 0
(x, y) = 0
2x = 0
2y = 0
x=0
y=0
2f
2f
(x, y) = 2
(0, 0) = 2 > 0.
2
x
x2

2f
x2

2f

2f
xy (0, 0)

2f
(0, 0)
y 2
(0, 0)
xy (0, 0)
2 0

0 2
= 4 > 0.
Deci (0, 0) e punct de minim (unic) al lui f ; fmin = f (0, 0) = 0.

2 . Aflati extremele functiei f : R2 R f (x, y) = x2 y 2 .
Solutie. Afl
am punctele stationare.
8
f
x
: f
y
<
2
f
x2

2f

(x, y) = 0
(x, y) = 0
2x = 0
2y = 0
x=0
y = 0.
2f
2f
(x,
y)
=
2
(0, 0) = 2 > 0.
x2
x2
xy
(0, 0)
(0, 0)
2f
xy
2f
y 2
(0, 0)
(0, 0)
0 2
= 4 < 0.
Prin urmare, f nu are puncte de extrem; punctul (0, 0) e un punct sa al

functiei f .
3 . Aflati extremele functiei f : R2 R, f (x, y) = x3 + 3xy 2 15x 12y.
Solutie. Afl
am punctele stationare, rezolv
and sistemul:
8
f
x
f
:
y
<
(x, y) = 0
(x, y) = 0
3x2 + 3y 2 15 = 0
6xy 12 = 0
x2 + y 2 5 = 0
xy = 2.
Obtinem punctele stationare M1 (2, 1), M2 (1, 2), M3 (2, 1), M4 (1, 2).
Aplic
and teorema 3.8.4 se constat
a c
a M1 e punct de minim local, M2 e
punct sa, M3 e maxim local iar M4 e punct sa.
4 . G
asiti extremele functiei f : R2 R, f (x, y) = 4x2 2xy + y 2 + 4x
y 5.
3.9. Extreme conditionate (legate) ale functiilor reale de doua variabile reale
71
Solutie. M 12 , 0 e minim local. Este unicul punct de extrem.

asiti extremele functiei f : R2 R, f (x, y) = x3 + y 3 + 3y 2 3y
5 . G
3x 3.
Solutie. Punctele stationare sunt M1 (1, 1) si M2 (1, 3). Se constat
a c
a
M1 e un punct de minim local iar M2 e maxim local.
6 . G
asiti extremele functiei f : R2 R, f (x, y) = xy 2 exy .
Solutie. Punctele stationare sunt Ma (a, 0) (a R) si P (1, 2). Se constat
a
c
a P e un punct de minim local.
7 . G
asiti punctele de extrem ale functiei f : R2 R, f (x, y) = 1+x+y
2
1+x +y 2
Solutie. M (1, 1) e punct de maxim local.
3.9
Extreme conditionate (legate) ale functiilor reale

de dou
a variabile reale

3.9.1 Definitie. Fie D R2 deschis

a, f, g : D R, E = (x, y) D :
g(x, y) = 0 . Punctul (x0 , y0 ) E este un punct de maxim conditionat

(legat) al functiei f dac
a exist
a o vecin
atate V E a lui (x0 , y0 ) astfel ca
f (x, y) f (x0 , y0 ) pentru orice (x, y) V . Analog se defineste punctul de
minim legat.
3.9.2 Observatii. (i) Conditia g(x, y) = 0 se numeste leg
atur
a.
(ii) In cazul n care din conditia de leg
atur
a poate fi explicitat
a una din
variabile n functie de cealalt
a, problema determin
arii extremelor functiei
de dou
a variabile se reduce la determinarea extremelor unei functii de o
singur
a variabil
a. Aceast
a metod
a de determinare a extremelor conditionate
se numeste metoda direct
a.
3.9.3 Exemplu. (De determinare a extremelor conditionate prin
metoda direct
a)
S
a se determine extremele functiei f : R2 R, f (x, y) = 80x 2x2
xy 3y 2 + 100y stiind c
a x + y = 12.
Solutie. Din conditia de leg
atur
a x + y = 12 y = 12 x si atunci
f (x, y) = f (x, 12 x) = 4x2 + 40x + 768. F
ar
a nici o dificultate se obtine
c
a f are un unic punct de maxim, de coordonate x0 = 5, y0 = 7.
Valoarea maxim
a a lui f este fmax = f (5, 7) = 868.
72
3.9.4 Observatie. In cazul n care conditia de leg

atur
a nu permite explicitarea uneia dintre variabile n functie de cealalt
a, problemele de extrem
conditionat se rezolv
a prin metoda multiplicatorilor Lagrange, care const
a
n parcurgerea etapelor urm
atorului algoritm:
(i) Se construieste functia lui Lagrange
G : E R,
G(x, y) = f (x, y) + g(x, y)
(aici se numeste multiplicator Lagrange).

(ii) Se g
asesc punctele stationare ale lui G rezolv
and sistemul:
8
G
x
G
> y
>
>
<
>
:
(x, y) = 0
(x, y) = 0
g(x, y) = 0.
(iii) Se aleg punctele de extrem ale lui G, care sunt punctele de extrem
conditionat ale lui f .
3.9.5 Exemplu. (De aplicare a metodei multiplicatorilor Lagrange)
Determinati extremele functiei f : R2 R, f (x, y) = 80x 2x2 xy 3y 2 +
100y stiind c
a x + y = 12.
Solutie. Functia lui Lagrange este:
G(x, y) = 80x 2x2 xy 3y 2 + 100y + (x + y 12).
Gasim punctele stationare ale lui G si valoarea lui rezolv
and:
8
G
x
G
> y
>
>
<
>
:
(x, y) = 0
>
<
(x, y) = 0
x + y = 12
>
:
x=5
y=7
= 53.
Pentru = 53 functia lui Lagrange are expresia
G(x, y) = 27x xy 2x2 = 3y 2 + 47y + 636.
Se constat
a usor c
a
2G
(5, 7) = 4 < 0
x2
2
G
x2

2G

(5, 7)
2G
xy
(5, 7)
xy (5, 7)
2G
y 2
(5, 7)
4 1

1 6
= 23 > 0,
deci (5, 7) e un punct de maxim pentru G, deci si pentru f . Valoarea maxim

a
a lui f n acest punct este fmax = f (5, 7) = 868.
3.10. Functii implicite de o variabila
73
3.9.6 Aplicatii. (La determinarea extremelor cu leg

aturi)
Aflati extremele cu leg
aturi ale functiilor de mai jos:
(i) f : R2 R, f (x, y) = 6x2 + 10y 2 + xy + 30, x y = 34;
(ii) f : R2 R, f (x, y) = x2 + y 2 , 2x y = 3;
(iii) f : R2 R, f (x, y) = 2x 3y, 4x2 + y 2 = 10;
1
(iv) f : R+ R+ R, f (x, y) = 3(x2 + y 2 ) x1 + y1 + 55
12 , x + y = 3 ;
(v) f : D R, f (x, y) = cos2 x + cos2 y, x + y =
, D = 0, 2 .
Solutie. (i) Se pot aplica ambele metode; se obtine punctul de minim

(21, 13); fmin = f (21, 13) = 4093.
(ii) Se pot aplica ambele metode;
fmin = f 65 , 35 = 95 .
6
5
, 35
e punct de minim si
(iii)Se aplic
a metoda multiplicatorilor
Lagrange;
se obtine punctul de
1
1
minim 2 , 3 si punctul de maxim 2 , 3 .
(iv) Se pot aplica ambele metode;
extrem.
3.10
4
3
, 73
si
7
3
, 43
sunt punctele de
Functii implicite de o variabil

a
3.10.1 Definitie. Fie D R2 , F : D R iar A, B R astfel ca AB D. Se

numeste functie implicit
a definit
a de ecuatia F (x, y) = 0 o functie f : A B
care verific
a ecuatia F (x, f (x)) = 0, () x A.
3.10.2 Teorem
a. Fie A, B R, Int A 6= , Int B 6= , x0 Int A,
y0 Int B iar F : A B R. Dac
a:
(i) F (x0 , y0 ) = 0;
a o vecin
atate V a
(ii) Exist
a o vecin
atate U a lui x0 , U A si exist
lui y0 , V B astfel c
a F are derivate partiale de ordinul nt
ai continue pe
U V;
(iii) F
y (x0 , y0 ) 6= 0,
atunci
a o vecin
atate V0 a
(a) Exist
a o vecin
atate U0 a lui x0 , U0 U si exist
lui y0 , V0 V precum si o functie f : U0 V0 cu propriet
at ile f (x0 ) = y0
si F (x, f (x)) = 0, () x U0 .
(b) Functia f are derivat
a de ordinul nt
ai continu
a pe U0 , care se exprim
a prin relatia:
F
x
f (x) = F
y
(x, f (x))
,
(x, f (x))
() x U0 .
74
Dac
a F are derivate partiale de ordinul k continue pe U V , atunci f are
derivat
a de ordinul k continu
a pe U0 .
3.10.3 Aplicatii. (La teorema de existent
a a functiilor implicite de
o variabil
a)
a se arate c
a ecuatia x3 + y 3 x + y 2 = 0 defineste o functie
1 . S
implicit
a y pe o vecin
atate a punctului (1, 1). S
a se calculeze y (x) si y (x).
Solutie. Fie F : R2 R, F (x, y) = x3 + y 3 x + y 2. Ecuatia enuntului
se scrie n forma F (x, y) = 0. Verific
am ipotezele teoremei 3.10.2.
(i) F (1, 1) = 1 + 1 1 + 1 2 = 0.
F
x
F
y
(ii)
(iii)
F
y
(x, y) = 3x2 1 - continu

a pe orice vecin
atate a lui (1, 1);
(x, y) = 3y 2 + 1 - continu
a pe orice vecin
atate a lui (1, 1);
(1, 1) = 3 12 + 1 = 4 6= 0.
a o vecin
atate
Conform teoremei 3.10.2, exist
a o vecin
atate U0 V(1), exist
V0 V(1) si o functie y : U0 V0 astfel ca F (x, y(x)) = 0, () x U0 .
In plus:
F
(x, y(x))
3x2 1
;
= 2
3y + 1
y (x, y(x))
x
y (x) = F
y (x) =
6x(3y 2 + 1) 6y y (3x2 1)
x(3y 2 + 1)2 + y(3x2 1)2
=
6
.
(3y 2 + 1)2
(3y 2 + 1)2
2 . S
a se calculeze y (x) si y (x) pentru functia implicit
a y = y(x)
definit
a de ecuatia:
(x2 + y 2 )3 3(x2 + y 2 ) + 1 = 0.
Solutie. F (x, y) = (x2 + y 2 )3 3(x2 + y 2 ) + 1.
F
(x, y) = 6x(x2 + y 2 )2 6x = 6x(x2 + y 2 + 1)(x2 + y 2 1)
x
F
(x, y) = 6y(x2 + y 2 ) 6y = 6y(x2 + y 2 + 1)(x2 + y 2 1)
y
F
x
x (x, y)
y (x) = F
=
y
y (x, y)
y (x) =
y xy
y2 + x
=
.
2
y
y3
3.11. Functii de mai multe variabile definite implicit
75
3 . S
a definit
a de
ecuatia:
y 4 4x4 6xy = 0.
Solutie. F (x, y) = y 4 4x4 6xy.
F
F
(x, y) = 16x3 6y;
(x, y) = 16y 3 6x
x
y
F
16x3 + 6y
8x3 + 3y
x (x, y)
y (x) = F
=
=
16y 3 6x
8y 3 3x
y (x, y)
y (x) =
(24x + 3y )(8y 3 3x) (24y y 3)(8x3 + 3y)

.
(8y 3 3x)2
Se nlocuieste apoi y (x) n expresia lui y (x).

4 . S
a definit
a de
ecuatia:
y
1
ln(x2 + y 2 ) arctg = 0.
2
x
Solutie. F (x, y) =
1
2
ln(x2 + y 2 ) arctg
y
x
F
x+y
F
yx
(x, y) = 2
;
(x, y) = 2
;
2
x
x +y
y
x + y2
F
x+y
x (x, y)
y (x) = F
=
xy
y (x, y)
y (x) =
3.11
(1 + y )(x y) (1 y )(x + y)
2(x2 + y 2 )
=
.
(x y)2
(x y)2
Functii de mai multe variabile definite implicit
3.11.1 Definitie. Fie E Rn+1 iar F : E R. Presupunem c

a exist
a A Rn , B R astfel ca A B E. Se numeste functie implicit
a
definit
a de ecuatia F (x1 , . . . , xn , y) = 0 o functie f : A B cu proprietatea
F (x1 , . . . , xn , f (x1 , . . . , xn ) = 0.
3.11.2 Teorem
a. Fie F : A B R, A Rn , B R, Int A 6= ,
Int B 6= iar a = (a1 , . . . , an ) Int A, b Int B.
Dac
a:
(i) F (a1 , . . . , an , b) 6= 0;
76
(ii) Exist
a o vecin
atate U a lui a, U A, si exist
a o vecin
atate V a lui
b, V B, astfel nc
at F are derivate partiale de ordinul nt
ai continue pe
U V;
(iii) F
y (a1 , a2 , . . . , an , b) 6= 0,
atunci:
atate V0 a lui b si o functie
(a) Exist
a o vecin
atate U0 a lui a, o vecin
y : U0 V0 astfel ca:
F (x1 , x2 , . . . , x4 , y(x1 , x2 , . . . , xn )) = 0,
() x = (x1 , . . . , xn ) U0 .
(b) Functia y are derivate partiale de ordinul nt

ai continue pe U0 , exprimate prin egalit
atile:
F
(x1 , . . . , xn , y(x1 , . . . , x4 ))
y
i
(x1 , . . . , xn ) = x
.
F
xi
y (x1 , . . . , xn , y(x1 , . . . , xn ))
Dac
a F are derivate partiale de ordinul k continue pe U V , atunci y are
derivate partiale de ordin k continue pe U0 .
Teorema 3.11.2 este teorema de existent
a a functiilor implicite de mai
multe variabile.
3.11.3 Aplicatii. (Functii implicite de mai multe variabile)
atati c
a ecuatia x2 + y 2 z 2 xy = 0 defineste o functie implicit
a
1 . Ar
z
z 2 z
z = z(x, y) ntr-o vecin
atate a punctului (1, 0, 1). Calculati x
, y
, y2 ,
2z
xy
2z
x2
Solutie. F (x, y, z) = x2 + y 2 z 2 xy.
F (1, 0, 1) = 1 + 0 1 0 = 0.
F
x
(x, y, z) = 2x y;
F
y
In baza teoremei 3.11.2 obtinem:
(x, y, z) = 2y x;
F
z
(x, y, z) = 2z.
F
F
z
y 2x z
2y x
y (x, y, z)
x (x, y, z)
= F
=
;
= F
=
;
x
2z
y
2z
z (x, y, z)
z (x, y, z)
2z
4z 2 + (2x y)2
=
;
x2
4z 3
2z
2z 2 + (2x y)(2y x)
=
;
x y
4z 3
2z
4z 2 (2y x)2
=
.
2
y
4z 3
77
2 . S
a se calculeze derivatele partiale de ordinul I si II pentru functia
implicit
a z = z(x, y) definit
a de ecuatia:
x2 + 2y 2 + z 2 4z 8 = 0.
Solutie. F (x, y, z) = x2 + 2y 2 + z 2 4z 8.
F
z
x
x (x, y, z)
= F
=
x
z2
z (x, y, z)
F
z
2y
y (x, y, z)
= F
=
y
z2
z (x, y, z)
(z 2)2 + x2 2 z
2xy
2z
2z
=
;
=
;
x2
(z 2)3
xy
(z 2)3 y 2
= 2
(z 2)2 + 2y 2
(z 2)3
3 . Fie functia z = z(x, y) definit

a de ecuatia
x2 + y 2 + z 2 f (x + y + z) = 0,
unde f = f (u) e o functie derivabil
a. Ar
atati c
a:
(y z)
z
z
+ (z x)
= x y.
x
y
Solutie. F (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 f (x + y + z). Not

am x + y + z = u si
2
2
2
atunci F (x, y, z) = x + y + z f (u). Conform teoremei 3.11.2 avem:
F
2x f (u) u
z
2x f (u)
x
x
= F =
=
x
2z f (u)
2z f (u) u
z
z
F
2y f (u) u
z
2y f (u)
y
x
=
= F =
.
u
y
2z f (u)
z
z
Atunci:
(y z)
z
(2x f (u))(y z) (2y f (u))(z x)
z
+ (z x)
=
=
x
y
2z f (u)
2z(x y) f (u)(x y)
=
= x y.
2z f (u)
4 . Functia z = z(x, y) e definit

a de ecuatia:
x y
,
z z
=0
78
unde f = f (u, v) are derivate partiale de ordinul nt

ai continue. Ar
atati c
a:
x
z
z
+y
= z.
x
y
Solutie. Fie F (x, y, z) = f (u, v) unde u =
x
z
y
z
,v=
F
f u
1 f
F
f v
1 f
=
=
;
=
=
;
x
u x
z u
y
v y
z v
F
f y
f u f v
f x
=
=
2
.
z
u z
v z
u z
v z 2
Atunci:
F
z f
z
x
= f u f ;
= F
x
x u + y v
z
F
z f
z
y
= F = f v f .
y
x u + y v
z
Prin urmare:
x
z
z
1
+y
= f
x
y
x u + y f
v
5 . Calculati
ecuatia:
z
x
z
y
zx
f
f
+ zy
u
v
= z.
pentru functia implicit

a z = z(z, y) definit
a de
x3 + 2y 3 + z 3 3xyz 2y + 3 = 0.
Solutie. F (x, y, z) = x3 + 2y 3 + z 3 3xyz 2y + 3.
F
= 3x2 yz;
x
F
= 6y 2 3xz 2;
y
F
= 3z 2 3xy.
z
Dup
F
z
x2 yz
3(x2 4z)
x
= F
= 2
= 2
x
3(z xY )
z xy
z
F
z
6y 2 3xz 2
y
= F =
.
y
3(z 2 xy)
z
6 . S
a se calculeze derivatele partiale de ordinul I si II pentru functia
implicit
a z = z(x, y) definit
a de ecuatia:
4x2 + 9y 2 + 16z 2 1 = 0.
79
Solutie. F (x, y, z) = 4x2 + 9y 2 + 16z 2 1.

F
= 8x;
x
F
= 18y;
y
F
= 32z.
z
Dup
F
x
z
x
= F
= ;
x
4z
z
1
2z
=
2
x
4 x
9y
z
y
= F =
y
16z
z
z
x
1 z x x
4z 2 + x2
=
=
.
z
4
z2
16z 3
Analog:
9xy
2z
=
;
x y
64z 3
2z
9 16z 2 + 9y 2
.
y 2
256
z3
7 . S
a se calculeze derivatele partiale de ordinul I si II relativ la x = 2,
y = 0, z = 1 pentru functia z = z(x, y) definit
a de ecuatia:
2x2 + 2y 2 + z 2 8xz z + 8 = 0.
Solutie. F (x, y, z) = 2x2 + 2y 2 + z 2 8xz z + 8.
F
= 4x 8z;
x
F
= 4y;
y
F
= 2z 8x 1
z
F
z
4x 8z
z
88
x
= F
=
(2, 0, 1) =
=0
x
8x 2z + 1
x
16 2 + 1
z
F
z
4y
z
y
= F =
(2, 0, 1) = 0
y
8x 2z + 1
y
z
z
z
48 x
(8x2z+1) 82 x
(4x 8z)
2z
4x8z
=
=
2
2
x
x 8x2z+1
(8x z + 1)
2
z
15
(2, 0, 1) =
.
x2
64
Analog se calculeaz
a
2z
x y
(2, 0, 1) si
2z
y 2
(2, 0, 1).

a de ecuatia f (x 2z, y 3z) = 0 unde
f = f (u, v) e o functie cu derivate partiale de ordinul I continue. Ar
atati c
a:
2
z
z
+3
= 1.
x
y
80
Solutie. f (x, y, z) = f (u, v), u = x 2z, v = y 3z.

F
f u f v
f
=
=
x
u x v x
u
F
f u f v
f
=
=
y
u y
v y
v
F
f u f v
f
f
=
= 2
3
.
z
u z
v z
u
v
Atunci:
f
F
z
x
= F
= f u f ;
x
2 u + 3 v
z
Prin urmare:
2
f
z
= f v f .
y
2 u + 3 v
2 f + 3 f
z
z
v
+3
= u
= 1.
f
f
x
y
2 u + 3 v

a de ecuatia:

z
z
f x + ,y +
y
x
= 0,
unde f = f (u, v) are derivate partiale de ordinul nt

ai continue. Ar
atati c
a:
z
z
z
+y
= z xy.
x
y
Solutie. F (x, y, z) = f (u, v), u = x +
z
y
,v=y+
z
x
F
F u f v
f
z f
=
=
2
x
u x v x
u x v
F
f u f v
z f
f
=
= 2
+
y
u y
v y
y u v
F
f u f v
1 f
1 f
=
=
+
.
z
u z
v z
y u x v
Dup
a teorema 3.11.2, avem:
f
z
F
f
z
u + x2 v
x
= F = 1 f
1 f
x
z
y u + x v
z
y2
z
y
= F =
y
z
1
y
f
u
f
u
f
v
1 f
x v
3.12. Schimbari de variabila n expresii ce contin derivate
81
Deci:
f
z f
z f
x f
z
z
u + x v + y u y v
=
z
+y
=
1 f
1 f
x
y
y u + x v
3.12
(z xy) y1
1
y
f
u
f
u
+ (z xy) x1
+
1
x
f
v
f
v
= z xy.
Schimb
ari de variabil
a n expresii ce contin
derivate
Presupunem c
a y = y(x) este derivabil
a si not
am y (x) = dy. Facem schimbarea de variabil
a x = (t) cu derivabil
a si suntem interesati de leg
atura
dy
dy
ce exist
a ntre dx si dt
x = (t)
dy
1
dy
dy
dy
=
(t)
=
.
dt
dx
dx
(t) dt
Am obtinut deci operatorul de derivare:

d
1
d
() =
().
dx
(t) dt
3.12.1 Aplicatii. (La schimb
ari de variabile n expresii ce contin
derivate)
1 . S
a se transforme ecuatia:
x2 y (x) + 2xy (x) +
f
ac
and schimbarea de variabil
ax=
Solutie. x = (t) =
1
t
1
t
y(x)
=0
x2
dy
dy dx
1 dy
dy
dy
=
= 2
= t2
.
dt
dx dt
t dx
dx
dt
Avem deci operatorul de derivare:
d
d
() = t2 ().
dx
dt
(*)
Prin urmare:

d2 y
d dy
d dy
d
dy
= t2
= t2
t2
=
y (x) = 2 =
dx
dx dx
dt dx
dt
dt
dy
d2 y
dy
d2 y
= t2 2t + t2 2 = t3 2 + t 2 .
dt
dt
dt
dt
82
Inlocuind n ecuatia dat

a, obtinem:
t 2
dy
d2 y
+t 2
dt
dt
2t
dy
+ t2 y = 0,
dt
adic
a:
d2 y
+ y = 0.
dt2
2 . S
(4 + x2 )
d2 y
dy
=0
+x
2
dx
dx
prin schimbarea de variabil

a x = 2sht.
Solutie. x = (t) = et et
dy
dy dx
dy t
dy
dy
1
=
=
(e + et ) =
2cht y =
dt
dx dt
dx
dx
2cht dt

2y
d
d
1
dy
1
d
dy
y = 2 =
=
dx
dx 2cht dt
2cht dt dx

1
d
1
dy
1
sht dy
1
d2 y
=
=
2cht dt 2cht dt
2cht 2ch2 t dt
2cht dt2
1
dy d2 y
=
tht + 2 ,
4ch2 t
dt
dt
unde tht = sht
cht .
Ecuatia devine:
1
d2 y
dy
dy
(1 + sh t) 2
tht
+ tht
= 0.
2
ch t dt
dt
dt
2
Dar 1 + sh2 t = ch2 t si ecuatia se reduce la

3 . S
a se transforme ecuatia
d2 y
dt2
= 0.
x2 y (x) + 4xy (x) + (2 x2 )y(x) = 4x

prin schimbarea de functie y =
Solutie. y =
z
x2
2z
x3
; y =
z
x2
z
x2
4 xz3 + 6 xz4 . Ecuatia se transform

a n:
z z = 4x.
4 . S
x3
d3 y
dy
+x
y =0
3
dx
dx
3.12. Schimbari de variabila n expresii ce contin derivate
83
fac
and schimbarea de variabil
a x = et .
dy
dy t
dy
dx
t dy . Se calculeaz
a apoi
Solutie. dy
dt = dx dt = dx e y = dx = e
dt
celelalte derivate folosind operatorul de derivare:
d
d
() = et ().
dx
dt
(*)
Prin urmare:
d2 y
d
y (x) = 2 =
dx
dx
dy
dx
= e
()
d
dt
dy
dx
d t
e y (t) = et et y (t) + et y (t) =
dt
2t
y (t) + y (t) .
=e
= et
d3 y
d
y (x) = 3 =
dx
dx
d2 y
dx2
= e
()
d
dt
d2 y
dx2
d
d 2t
(y (t)) = et
e
y (t) + y (t) =
dt
dt
t
2t
=r
2e
y (t) + y (t) + e2t y (t) + y (t) =
= et
= e3t y (t) 3y (t) + 2y (t) .
Ecuatia devine: y (t) y (t) + y (t) + y(t) = 0.

5 . S
(x2 1)y + xy y = 0
prin schimbarea de variabil
a x = cht.
dy dx
dy
dy
Solutie. dy
dt = dx dt = dx sht dx =
1
sht
dy
dt
d
1
d
() =
()
dx
sht dt
y (x) =
d2 y
d
=
2
dx
dx
dy
dx
()
1
d
sht dt

dy
dx
(*)

=

1
d 1
1
cht
1
y (t) =
2 y (t) +
y (t) =
=
sht dt sht
sht
sh t
sht
cht
1
= 3 y (t) + 2 y (t).
sh t
sh t
84
Ecuatia devine:
y (t) y(t) = 0.
6 . S
(1 + x2 )2 y + 2x(1 + x2 )y + y = 0
prin schimbarea x = tg t.
dy dx
dy
1
Solutie. dy
dt = dx dt = cos2 t dx
dy
dx
= cos2 t dy
dt .
d
d
() = cos2 t ()
dx
dt
d2 y
d
y (x) = 2 =
dx
dx
dy
dx
= cos2 t
()
(*)
d
d
(y (x) = cos2 t
y (t) cos2 t =
dt
dt
= cos2 t y (t) cos2 t2 sin t cos ty (t) = cos3 t y (t) cos t2y (t) sin t .
Ecuatia devine: y (t) + y(t) = 0.
7 . S
a se transforme ecuatia (1 x2 )y (x) xy (x) + 3y(x) = 0 prin
schimbarea de variabil
a x = sin t.
dy dx
dy
Solutie. dy
dt = dx dt = dx cos t
dy
dx
1
cos t
dy
dt
d
1
d
() =
().
dx
cos t dt
(*)
Utiliz
and (), se g
aseste:
d2 y
1
dy
d2 y
y = 2 =
tg
t
+
.
dx
cos2 t dt
dt2
Ecuatia devine:
3.13
d2 y
+ 3y = 0.
dt2
Schimb
ari de variabile n expresii ce contin
derivate partiale
Aceste schimb
ari prezint
a important
a la transformarea ecuatiilor cu derivate
partiale ntr-o form
a mai simpl
a.
Ca si n cazul schimb
arii de variabile n expresii ce contin derivate (ordinare), se vor stabili expresiile operatorilor de derivare partial
a (exprimarea
derivatelor partiale n raport cu vechile variabile n functie de derivatele
partiale n raport cu noile variabile).
3.13. Schimbari de variabile n expresii ce contin derivate partiale
85
3.13.1 Aplicatii. (Schimb

ari de variabile n expresii ce contin derivate
partiale)
1 . S
x
z
z
+y
z =0
x
y
dac
a x = u, y = uv.
Solutie. Avem z = z(x, y), x(u, v) = u, y(u, v) = uv. Atunci:
z
z x z
=
+
u
x u y
z
z x z
=
+
v
x v
y
8
< z
+ v z
y =
y
z
z
=
+v
u
x
y
y
z
=
u
v
y
z
u
z
v
z
z
z
exprim
am x
, y
n functie de u
, z
v
z
u y
=
(derivatele partiale n raport cu vechile variabile x, y n
functie de derivatele
8
< z = z v z
x
u
u v
partiale n raport cu noile variabile u, v). Obtinem
: z = 1 z .
y
u v
Operatorii de derivare partial
a sunt deci dati de sistemul:
Din sistemul
8
>
>
<
>
>
:
() =
y
() =
x
()
u v
v
()
()
u
u v
Ecuatia devine:

z
v z
1 z
u

+ uv
z(u, v) = 0
u u v
u v
adic
a
u
z
z(u, v) = 0.
u
2 . S
2z
2z
2z
4
+
3
=0
x2
xy
y 2
pun
and u = 3x + y, v = x + y.
(*)
86
Solutie. z = z(x, y) = z(u(x, y), v(x, y))

z
z u z
=
+
x
u x v
z
z u z
=
+
y
u y
v
v
z
z
=3
+
x
u v
v
z
z
=
+
.
y
u v
Operatorii de derivare partial

a sunt deci definiti prin:
() = 3
() +
()
x
u
v
() =
() +
()
y
u
v
(*)
(**)
Cu ajutorul operatorilor () si () se vor calcula derivatele partiale de ordin

superior ce intervin n ecuatie. Avem:
2z
=
2
x
x
z
x
= 3
()
=9
= 3
u
()
z
x
+
v
z
x
=

z
z
z
+
+
3
+
3
=
u u v
v u v
2z
2z
2z
+
6
+
u2
uv v 2
2z
=
xy
x
z
z
z
=3
+
=
y () u y
v y

z
z
z
z
= 3
+
+
+
=
v
v u v
() u u
2z
2z
2z
=3 2 +4
+ 2
u
uv v

2z
z
=
y 2
y y

()
z
y
z
y
z
z
z
z
=
+
+
+
=
u u v
v u v
2z
2z
2z
=
+2
+ 2.
2
u
uv v
Cu aceste transform
ari, ecuatia dat
a se reduce la forma:
2z
= 0.
u v
()
3.13. Schimbari de variabile n expresii ce contin derivate partiale
87
z
z
3 . S
a se transforme ecuatia y x
x y
= 0 prin schimbarea de variabile
x = u cos v, y = u sin v.
Solutie. z = z(x, y) = z(x(u, v), y(u, v))

8
z
z x z
=
u
x u y
z
z x z
=
v
x v y
>
>
<
>
>
:
Afl
am
z
x
z
y
n functie de
8
z
u
z
v
y
z
z
=
cos v +
sin v
u x
y
y
z
z
= u sin v +
u cos v
v
x
y
rezolv
and sistemul precedent. Obtinem:
z
1
z
z
= u cos v
sin v
x
u
u
v

z
z
1
z
cos v + u sin v
.
=
y
u
v
u
>
>
<
>
>
:
Inlocuind expresiile precedente n ecuatia dat

a, g
asim:

1
z
z
z
1
z
u sin v u cos v
sin v
+ u sin v
u cos v cos v
= 0,
u
u
v
u
v
u
z
= 0.
v
z
z
4 . S
a se transforme ecuatia x x
+ y y
z = 0 dac
a u = x, v =
adic
a:
Solutie.
u=x
v=
y
x
8
>
>
<
>
>
:
x=u
z x z
z
=
u
x u y
z
z x z
=
v
x v y
y
z
z
=
+v
u x
y
y
z
=
u
v
y
Din sistemul precedent obtinem:

8
>
>
:
z
z v z
=

x
u u v
z
1 z
=
.
y
u v
Cu aceste transform
ari ecuatia devine:

z
v z
u

u u v
z = z(x, y) = z(x(u, v), y)u, v)).
y = xv = uv
>
>
<
y
x
+ uv
z
z = 0,
v
88
z
z = 0.
u
5 . S
a se transforme ecuatia cu derivate partiale
adic
a: u
x2
dac
a
x
y
2
2z
2 z
y
=0
x2
y 2
= u, x y = v.
Solutie.
z
z u z v
1 z
z
=
=
+y
x
u x v x
y u
v
z
z u z v
x z
z
=
= 2
+x
y
u y
v y
y u
v
Avem asadar operatorii de derivare partial
a:
() =
() + y
()
x
y u
v
(*)
() = 2
() + x ()
y
y u
v
(**)
cu ajutorul c
arora vom exprima derivatele partiale de ordinul doi ce intervin
n ecuatie.
2z
=
2
x
x
z
x

()
y u
z
x
+y
z
x
=

1 1 z
z
1 z
z
=
+y
+y
+y
=
y u y u
v
v y u
v
1 2z
2z
2z
= 2 2 +2
+ y2 2 .
y u
uv
v
Analog:
2
2z
x2 2 z
x2 2 z
2 z
=
+
x
.
y 2
y 4 u2
y 2 uv
v 2
Inlocuind n ecuatie, aceasta devine:

2z
= 0.
uv
Bibliografie
[1] B
arbosu, D., Pop, O. T., Voicu, C., Matematici Superioare prin exercitii
si probleme, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2004
[2] B
arbosu, D., Horvat-Marc, A., Pop, O. T., B
arbosu, A., Matematici
pentru inginerii chimisti prin exercitii si probleme, Ed. Risoprint, ClujNapoca, 2005
[3] Flondor, D., Donciu, N., Algebr
a si analiz
a matematic
a. Culegere de
probleme, II, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1979
[4] Muresan, V., Analiz
a Matematic
a, Casa de editur
a Transilvania Press,
Cluj-Napoca, 2000
[5] Nicolescu, M., Dinculescu, N., Marcus, S., Analiz
a Matematic
a, Editia
a patra, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1981
[6] Rosculet, M., Analiz
a Matematic
a, Ed. Didactic
a si Pedagogic
a,
Bucuresti, 1966
[7] Siretchi, Gh., Calcul diferential si integral, 1, 2, Ed. S
tiintific
a si Enciclopedic
a, Bucuresti, 1985
89

Lectii Analiza Matematica

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lectii Analiza Matematica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Matematica

3 Functii definite pe multimi din Rn

In acest paragraf se vor reaminti rezultate relative la sirurile de numere reale,

1. Siruri si serii numerice; siruri si serii de functii

multimea tuturor vecin

atunci lim bn = l (criteriul clestelui).

1.1. Siruri numerice. Notiuni si rezultate generale

calculati lim bn , lim cn .

Solutie. Pentru calculul lui lim bn se aplic

1. Siruri si serii numerice; siruri si serii de functii

A3. (Cauchy-DAlembert) Dac

strict pozitive cu proprietatea c

Atunci lim bn = eln l = l.

Propunem spre rezolvare urm

R. (i) l = 1; (ii) l = 13 ; (iii) l =

2n2 +n3 3n+1

; (iv) lim sin

R. (i) e 3 ; (ii) e 2 ; (iii) e 2 .

1.1. Siruri numerice. Notiuni si rezultate generale

R. (i) 0; (ii) ; (iii) 4; (iv) 0.

(iii) xn = n 1n + 2n + + nn ; (iv) xn = [a]+[2a]++[na]

R. (i) 1; (ii) 2006; (iii) +; (iv)

1. Siruri si serii numerice; siruri si serii de functii

Conform criteriului raportului, lim an = 0.

In () alegem p = n 2 () > 0 () N = N () a.. () n N avem:

1.3. Serii de numere reale. Notiuni generale

(am folosit inegalitatea | sin x| 1, () x R).

Serii de numere reale. Notiuni generale

1.3.1 Definitie. i) Se numeste serie de termen general an o sum

ak se numeste sirul sumelor

partiale este convergent; n caz contrar seria se numeste divergent

1. Siruri si serii numerice; siruri si serii de functii

numeste suma seriei considerate; se utilizeaz

(i) Seria geometric

pentru termenul general sn se obtine

(ii) Seria armonic

1.4. Criterii de convergenta. Operatii cu serii convergente

Mai departe avem:

() p N |un+1 + un+2 + + un+p | < .

1.4.3 Aplicatii. (Ale conditiei necesare)

sin n1 ; lim un = lim

1. Siruri si serii numerice; siruri si serii de functii

Cum lim sn = + seria e divergent

(1)n1 un este convergent

1.4.5 Aplicatii. (La criteriul lui Abel) Ar

Conform criteriului Abel, seria e convergent

1.4. Criterii de convergenta. Operatii cu serii convergente

1.4.6 Definitie. (i) Seria

(1)n1 n1 este semiconver-

(un +vn ) = s1 +s2 .

1.4.10 Exemplu. Vezi 1.3.3.

(ii) (vn )n0 e un sir descresc

1. Siruri si serii numerice; siruri si serii de functii

Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergent

1.5.1 Definitie. Seria

un e cu termeni pozitivi dac

= l ]0, +[, seriile

1.5.3 Aplicatii. (La criteriul comparatiei)

Solutie. (a) Fie un =

1.5. Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergenta

q < 1, () n n0 (n0 N - fixat)

. Pentru l < 1 seria e convergent

deci seria e convergent

deci seria e convergent