CURS 1

9.10.2013
INTRODUCERE
Morfopatologia mai este cunoscuta si ca anatomie patologica sau histopatologie.
Analiza histopatologica se face in scopul identificarii leziunii, care reprezinta, de fapt, punerea unui diagnostic.
Diagnosticul histopatologic se orienteaza dupa suspiciunea clinicianului, astfel incat anatomopatologul confirma sau
infirma diagnosticul initial, in cazul din urma facandu-se diagnosticul diferential.
Se urmareste si etiologia leziunii, care poate fi influentata de factori externi (agenti vii microorganisme sau agenti
inanimate traumatisme, agenti termici [arsuri, degeraturi], radiatii X [inclusive radiatiile in scop terapeutic]).
I.

Examenul macroscopic

Prin examenul macroscopic se intelege o serie de evaluari/examinari precum:

a) necropsia consta in disectia unui organism mort. In conditii suspecte de deces sau cand decesul survine la mai
putin de 24 h de la internare, necropsia se face in cadrul departamentului de medicina legala.
Necropsia se realizeaza dupa 24 h de la deces si dupa citirea foii de observatie a cadavrului pentru cunoasterea
cazului. Se examineaza mai intai tegumentele, mucoasele, se identifica pacientul, apoi se inspecteaza cutia craniana,
canalul medular si maduva spinarii, piesa bucocervicotoracica si abdomenul.
De exemplu, embolia gazoasa se inspecteaza sub apa. Lichidele cavitare sunt observate, notate, masurate si nu
evacuate.
Se descriu leziunile, se preleva fragmente de tesut din ele, numite biopsii (fragmente biopsice). Biopsiile sunt trimise
obligatoriu pentru a fi examinate la anatomie patologica, de unde se pun la parafina (pentru 1 saptamana), ulterior
punandu-se un diagnostic histopatologic, cu implicatii medico-legale;
b) evaluari din contextul altor discipline : radiografia, pentru evaluarea sistemului osos (scheletul), examene
paraclinice cu substanta de contrast (sulfatul de bariu pentru tractul gastrointestinal) in vederea efectuarii unei
bronhografii, salpingografii, etc.
c) examen intraoperator (extemporaneu) chirurgul preleva un fragment biopsic, care este ulterior trimis la
laboratorul de anatomie patologica si sectionat la criomicrotom, dupa care analizat. Examenul extemporaneu este util
pentru interventiile chirurgicale, stabilind malignitatea sau benignitatea unei tumori, insa nu ofera un diagnostic de
certitudine, ci unul de orientare, spre deosebire de examinarea la parafina.
In cazul tumorilor, excizia se face inclusiv cu tesut sanatos, fiind marginea de siguranta oncologica.
II.

Examenul microscopic

III.

Examenul citologic

Unul dintre cele mai cunoscute examene citologice este frotiul Babes-Papanicolau. Se preleva celule de la nivelul
colului uterin, dupa care se examineaza la MO in vederea analizei morfologice a celulelor. Daca apar celule atipice, se
continua cu prelevarea unei biopsii, care va fi trimisa la laboratorul de anatomie patologica.
Amprenta tumorala este data de celule tumorale prelevate din tumori ulcerate. De exemplu, alunitele sangerande
(tumorile sunt foarte bine vascularizate in general, prin vase de neoformare in derm, intrucat epiteliul este avascular.
Vasele ajung pana la suprafata epidermului, insa sunt friabile, prin urmare sangereaza usor.). Amprenta tumorala se face
fie la suprafata, fie la suprafata de sectiune.
Orice examen citologic este ulterior confirmat histopatologic.
Victor Babes nascut la 28 iulie 1854, la Viena. Este licentiat in filosofie si drept la Viena, unde va ajunge secretar al
Inaltei Curti de Casatie si Justitie a Austriei. Studiaza medicina la Budapesta si la Viena. Este cunoscut a fi parintele
seroterapiei si al doilea rabiolog din lume, dupa Louis Pasteur.
TULBURARI CIRCULATORII
Tulburarile circulatiei sangvine sunt modificari patologice care survin in circulatia sau distributia sau
compozitia sangelui. Pot fi clasificate in functie de caracterele dominante in :

1. tulburari determinate de modificarea mase sangvine intr-un teritoriu anatomic:

a) hiperemia masa sangvina in exces.
Hiperemia reprezinta cresterea masei sangvine intravascular intr-un tesut, organ sau teritoriu al organismului. Pletora
reprezinta cresterea absoluta a masei sangvine in tot sistemul circulator.
Hiperemia se clasifica in functie de:
- sectorul vascular:
i)
hiperemie arteriala se mai numeste hiperemie arteriala activa (HAA) sau congestie. Reprezinta cresterea
masei sangvine in arteriolele si capilarele unui teritoriu limitat al organismului. Este caracterizata de sange venos normal,
insa un aport arterial crescut.
HAA poate fi fiziologica sau patologica. HAA fiziologica se intalneste la efortul muscular (creste aportul sangvin la
nivelul muschilor), in perioadele digestive (creste aportul sangvin la nivelul mucoasei tractului gastro-intestinal TGI), in
stari neurovegetative particulare (stari emotionale inrosirea obrajilor), in perioada premenstruala. In toate aceste
exemple, cresterea aportului sangvin arterial se face prin vasodilatatia arterelor din teritoriul interesat, in urma unui stimul
neurovegetativ.
HAA patologica este caracterizata de cresterea aportului sangvin arterial, de cresterea vitezei de circulatie a sangelui
in teritoriul respectiv, precum si de modificari insotite de manifestari clinice, spre deosebire de HAA fiziologica.
Mecanismul de producere este reprezentat de cresterea aportului sangvin arterial (vasodilatatie prin stimulare determinata
neurovegetativ sau prin paralizia stimulilor vasoconstrictori).
HAA patologica poate avea ca etiologie actiunea factorilor fizici caldura, frig, loviri, frecare, actiunea unor radiatii
- , actiunea factorilor chimici alcool etilici, cloroform sau factorilor biologici endogeni sau exogeni (microbi,
virusuri, paraziti).
La examenul macroscopic, teritoriul hiperemiat prezinta o culoare rosu-aprins sau viu colorat (datorita excesului de
sange arterial). Aceasta modificare colorimetrica se numeste eritem. La nivelul tegumentului, eritemul este numit
exantem, iar la nivelul mucoasei se numeste enantem.
Alte modificari macroscopice sunt cresterea temperaturii locale si accentuarea amplitudinii pulsului in zona
respectiva.
Microscopic, se observa capilare hiperemiate (dilatate). In mod normal, la nivel de capilar, pe sectiune transversala,
se observa 1-2 hematii. Observarea pe lama a unui capilar cu peste 2 hematii in sectiune transversala este semn de lumen
largit, confirmand diagnosticul de capilar hipermeiat. Hematiile, la randul lor, sunt intens si uniform colorate,
individualizate, adica provin din sange arterial (oxigenat) (nu venos).
Evolutiv, HAA poate fi acuta sau cronica.
O boala acuta are o durata de maxim 10 zile.
O boala cronica se deruleaza pe o perioada indelungata, peste 6 saptamani.
Bolile subacute au o durata de 2-3 saptamani.
HAA acuta se manifesta prin persistenta leziunilor pe interval scurt de timp. Tulburarea circulatorie este reversibila in
acest caz si are semnificatie anatomo-clinica, pentru ca precede sau insoteste alte stari patologice, precum:
- hiperemia faringiana (rosu in gat), anterior de procesul infectios;
- arsurile.
HAA cronica se manifesta pe un interval mai mare de timp, peste 6 saptamani, insa este rar intalnita in practica
medicala.
Modificarile morfologice in HAA cronica, spre deosebire de evenimentele acute, constau in plus in tumefierea locoregionala cresterea in volum a tesutului datorita edemului (edemul reprezinta extravazarea plasmei in tesut).
ii)

hiperemie venoasa;

iii)
hiperemie capilara insoteste in mod constant pe primele 2. Altfel spus, o hiperemie arteriala va fi mereu
insotita de o hiperemie capilara, la fel ca in cazul unei hiperemii venoase.
b) anemia localizata sau ischemie determinata fie de scaderea masei sangvine in teritoriul respectiv, fie prin
suprimarea aportului sangvin arterial;

2. tulburari determinate de procese obstructive, secundare, cauzate de modificari in starea fizica sau
continutul masei sangvine:
a) tromboza;
b) embolie;
3. tulburari care apar consecutiv scaderii masei sangvine prin sistemul cardiovascular (CV): hemoragia.