Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Filtre de Polarizare
Filtre de Polarizare
Lumina incidenta, nepolarizata, care cade pe un filtru de polarizare, va trece partial, si anume doar "razele" care oscileaza dupa un vector paralel cu orientarea
polimerilor. Celelalte, inclinate sub un unghi oarecare, alfa, vor fi atenuate dupa formula:
Amplitudinea dupa filtru = amplitutinea inainte de filtru * cos(alfa)
Cu un oarecare grad de aproximare, putem spune ca, teoretic, jumatate din lumina incidenta va fi blocata, cealalta jumatate trecind mai departe. In realitate, culoarea
In aumite imprejurari pot emite lumina polarizata: cerul senin (intr-o portiune bine determinata - prin refractia luminii la trecerea prin diferitele straturi atmosferice),
suprafetele cu apa, sticla, masele plastice, diverse suprafete acoperite cu lacuri si vopsele, etc.
Obiectele ne-metalice care reflecta lumina au un comportament diferentiat fata de razele luminoase, in functie de planul de oscilatie al acesteia. Razele care oscileaza
paralel cu suprafata lor, vor fi reflectate integral si nemodificate (fara schimbarea planului de polarizare). Razele care oscileaza intr-un plan perpendicular pe suprafata
obiectului vor fi partial absorbite prin refractie. Astfel, obiectele ne-metalice extrag din lumina nepolarizata (polarizata 180 grade) o proportie variabila din cele care nu
oscileaza paralel cu suprafata, comportindu-se ca un filtru de polarizare. Acest efect este maxim daca raza incidenta indeplineste conditiile impuse de Brewster.
Care este diferenta dintre un filtru de polarizare liniara si unul circulara?
Principalele diferente sunt:
1. Daca folositi un filtru standard, de polarizare liniara, este posibil sa aveti probleme cu functiile auto-focus si auto-expunere - la aparatele dotate cu aceste functii. De
asemenea, este posibil ca chiar si aparatele clasice sa prezinte unele anomalii in calcularea expunerii (aparatele dotate cu masurare TTL). De ce? Daca in calea optica a
respectivelor functii se interpun prisme de sticla sau oglinzi, lumina polarizata intr-un singur plan va fi atenuata intr-un raport dependent de cos(alfa), si cu atat mai
mult cu cat unghiul de incidenta este mai apropiat de unghiul Brewster.
2. Un filtru de polarizare circulara este compus dintr-un filtru obisnuit de polarizare liniara, iar, imediat in spatele sau este asezata o placa realizata dintr-un material
birefringent. Materialul birefringent - cum este celofanul -, transmite lumina mai repede in anumite directii decat in celelalte, datorita structurii sale anizotropice, care se
traduce prin indici diferiti de refractie; directia cu viteza maxima, respectiv minima, sunt numite axa rapida si respectiv axa lenta si sunt decalate la 90 grade. Grosimea
placii este astfel calculata incat sa reprezinte un sfert de lungime de unda (quarter, Q, adica 90 grade de regula a luminii de culoare verde, cea mai sensibila pentru
ochiul uman). Rotirea cu 45 grade a plagii birefringente determina disiparea circulara a luminii polarizate intr-un singur plan, astfel incat - cu pretul a 1 - 2 indici de
expunere -, filtrul de polarizare circulara poate fi folosit la orice model de aparat fotografic. Desigur, o placa-sfert-de-unda (Q) este calculata pentru o anumita lungime
de unda. Cu cat culoarea obiectului fotografiat va fi mai indepartata in spectru de cea luata in calcul pentru placa Q, cu atat este posibil sa apara erori in redarea
respectivei culori, deoarece refacerea polarizarii este mai degraba eliptica decat circulara.
Cum stiu ca filtrul meu este liniar sau circular?
Un filtru de polarizare circular pus in fata ochiului si privit prin oglinda, asa fel incat placa Q sa fie indreptata spre oglinda (adica invers decat se monteaza pe obiectiv),
ne permite sa descriem urmatorul traseu si comportament al luminii:
- lumina care trece prin flitrul de polarizare liniara va fi polarizata
- este traversat apoi placa Q, prin care lumina va fi defazata 45 grade
- oglinda va schimba aceasta defazare cu 180 grade dar nu va afecta polarizarea
- traversarea in sens opus a placii Q determina transformarea luminii polarizate circular in lumina polarizata liniar dar defazata cu 90 grade (45 + 45) fata de lumina
emergenta
- este intalnit acum filtrul de polarizare liniara dar de lumina polarizata exact pe axa de blocaj, ia filtrul va aparea privitorului total negru.
Desigur, acest efect este maxim pe un diametru si minim pe diametrul perpendicular.
Cand pot folosi filtrul de polarizare?
Filtrul de polarizare este util pentru a diminua reflexiile nedorite determinate de sticla sau de apa. Nu poate influenta reflexiile date de suprafetele metalice, deoarece
aceste reflexii nu sunt polarizate!
De notat urmatoarele:
a) nu au putut fi indepartate reflexiile nedorite ale obiectului metalic, atat din portiunea periferica dar si din centrul farfuriei, unde se afla "supa";
b) in poza fara filtru, aparatul, ajustat pe auto-focus, a focalizat pe sursa de lumina, iar agrafele ca si farfuria apar usor neclare;
c) in poza cu filtru, atenuarea marcata a reflexiei sursei de lumina a permis camerei sa focalizeze corect, asupra agrafelor din "supa"
Efectul de atenuare a luminii polarizate este maxim daca filtrul este folosit in imprejurarea adecvata, adica pentru subiecte privite pe o directie perpendiculara pe directia
de iluminare (linia aparat - subiect sa fie perpendiculara pe linia sursa de lumina - subiect).
Fotografia unui geam care reflecta puternic sursa de lumina dar si obiectele
inconjuratoare (piciorul lampii, o boxa de la calculator si monitorul calculatorului).
De observat: disparitia reflexiilor, mai ales din partea de sus (care corespunde unghiului Brewster, permitind sa se vada cateva particule albe de sub sticla) si mai putin
in partea de jos-dreapta (reflexia monitorului calculatorului el insusi emitator de lumina); ameliorarea redarii structurii materialului de sub geam (furnirul biroului, si el
agent polarizant)
Pe masura ce unghiul se abate de la 90 grade, efectul atenuarii reflexiilor polarizate se diminueaza, fiind nul la 0 sau 180 grade (cu soarele "in spate" sau "contre-jour").
In acest fel puteti influenta culoarea cerului, de la albastru-deschis la albastru-inchis si puteti atenua sau accentua imaginea norilor, deoarece lumina provenita de la cer
este puternic polarizata.
Variatia redarii culorii cerului senin: la stanga, unde unghiul fata de soare este de 90 grade, si la dreapta, unde unghiul se apropie de 0 grade. Utilizarea filtrului de
polarizare pe superangulare poate duce la acest efect neobisnuit, de care este bine sa fiti avizati.
Cum stiu daca am nevoie de un filtru de polarizare circular pentru aparatul meu?
Aparatele de fotografiat care dispun de auto-focus capteaza informatia necesara printr-o oglinda semitransparenta si este posibil sa apara diferente semnificative intre
masurarea cu un filtru liniar si unul circular. Daca auto-focus-ul dureaza nepermis de mult sau daca, prin rotirea filtrului obervati o diferenta de expunere de mai mult de
o jumatate de treapta de expunere, probabil ca aveti nevoie de un filtru de polarizare circular! Cel mai bine, acest test il puteti efectua asupra unui subiect care nu
polarizeaza lumina (un zid sau perete al unei locuinte).
De ce apar reflexii nedorite chiar si cand folosesc un filtru de polarizare?
Lumina reflectata - de orice suprafata ne-metalica- este polarizata intr-o oarecare masura. Gradul de polarizare depinde de unghiul de incidenta si de indicele de
refractie a celor doua medii. La un anumit unghi (unghiul Brewster), lumina este in intregime polarizata; la unghiuri diferite, polarizarea este doar partiala. Valoarea
unghiului Brewster este de circa 55 grade pentru mediile curente (apa, sticla). Daca plasati un filtru de polarizare pe aparatul dvs cu vizare prin obiectiv si va asezati
intr-un unghi de cca. 55 grade fata de vitrina din sticla a unui magazin, prin rotirea adecvata a filtrului de polarizare veti anula cea mai mare parte de reflexiilor.
De ce nu toate? Intai, ca filtrul are un randament subunitar, adica retine in mod cert sub 100% din lumina polarizata. Cat de mare este procentul razelor polarizate
retinute depinde de calitatea filtrului, calitate reflectata in pret. Al doilea, pentru ca iluminarea din exemplul nostru nu este realizata dintr-o singura sursa - de ex. numai
de catre soare -, dar si de obiectele inconjuratoare care relfecta lumina si devin astfel surse secundare de lumina, lumina secundara care nu mai cade in unghiul optim,
descris de Brewster. Am fost amuzat cand am vazut ca in toate prospectele tehnice ale aparatelor electrice venite din America scrie la capitolul "defectiuni", la primul
punct: "daca aparatul dvs nu functioneaza, verificati daca e bagat in priza!". Ulterior am constatat pe pielea mea cat de utila este aceasta recomandare In al treilea
rand - desi poate ca este situatia cu care ne intalnim cel mai frecvent - verificati daca, dupa ce ati ajustat filtrul: a) nu ati modificat incadrarea sau, mai rau, b) daca nu
cumva ati ajustat filtul pentru o poza "pe lat" si apoi ati schimbat "pe inalt". In aceasta imprejurare, filtrul de polarizare isi schimba efectul de la retinerea totala a razelor
polarizate la transmisia totala a acestora!
Si totusi se pot elimina toate reflexiile parazite! In conditii de studio, se pot aplica pe sursele de lumina filtre Tiffen de mari dimensiuni, care genereaza astfel lumina
polarizata. Prin ajustarea corecta a filtrului de pe camera fotografica, pot fi controlate toate reflexiile, inclusiv cele metalice, deoarece in acest fel si suprafetele metalice
lucioase primesc si (deci) reflecta lumina polarizata.
Cum calibrez filtrul de polarizare?
Majoritatea filtrelor de polarizare nu au marcata axa de blocaj sau de trecere, probabil in ideea ca ele se folosesc doar pe aparate SRL. Filtrul Heliopan in schimb este
inscriptionat in grade (!), in timp ce altele (Tiffen circulare) au doar un punct alb in dreptul axei de blocare. Unele filtre au punctul de marcaj in dreptul axei de pasaj. Ce
harababura!
Pentru a verifica/determina axa de blocaj a recent-cumaratului dvs. filtru de polarizare, procedati dupa cum urmeaza:
a) gasiti o suprafata plana si stralucitoare - o bucata de geam pusa pe birou este suficienta (puteti folosi si o farfurie umpluta cu apa);
b) asezati-va la circa 35 grade fata de orizontala (suprafata biroului) pentru a avea maximum de lumina polarizata, cu filtrul asezat la ochi;
c) in cazul in care filtrul dvs. este unul cu polarizare circulara, verificati si re-verificati ca pozitia filtrului sa fie ca la aparat (cu partea care se insurubeaza - "mosul" - sa
fie dispus spre ochi);
d) pastrind unghiul, rotiti incet filtrul, pana cand reflexiile din geam sunt cat mai mult atenuate sau dispar. In acest moment, axa de blocaj (axa de maxima absorbtie)
este dispusa paralel cu suprafata geamului si perpendicular pe raza de lumina incidenta.
e) marcati axa de blocaj cu doua puncte mici de vopsea alba, la stanga si la dreapta (filtrul poate fi rotit 180 grade, efectul fiiind identic).
Pot folosi filtrul de polarizare la aparatele fara vizare prin obiectiv?
Sigur ca se poate! Cu conditia sa observam cu atentie directia sursei de lumina ca si directia subiectelor ce pot reflecta lumina polarizata. Iata un exemplu: vrem sa
fotografiem un peisaj pe cer senin, o sursa consacrata de lumina polarizata. Pentru a determina zona de cer cu lumina polarizata, vom folosi un intrument totdeauna
aproape: oua degete de la mana! Cu indexul permanent indreptat spre soare si policele departat la maximum (astfel incat sa formeze aproximativ 90 grade cu axul
indexului), rotim antebratul in asa fel incat sa descriem un semicerc. Proiectia pe cer a acestui semicerc repezinta sursa de lumina polarizata. Pentru a bloca lumina
polarizata, filtrul de polarizare trebuie asezat cu axa de blocaj (marcata cu un punct alb, asa cum am aratat in paragraful precedent) perpendicular pe linia fotograf soare.
Ce facem in continuare? Plasam axa optica a aparatului de fotografiat, atat cat se poate, in zona de cer care emite lumina polarizata. Asezarea corecta a filtrului va
elimina majoritatea reflexelor nedorite, obtinute prin refractia atmosferica. Desigur ca nu totdeauna putem aseza subiectul in directia calculata. Chiar si cu unele abateri,
in pozele dvs culorile vor fi mai saturate, cerul va fi mai albastru iar norii albi se vor detasa mai bine pe fundal.
Dar cand avem de a face cu polarizare prin reflexie? Acelasi minunat instrument - mana - ne ofera si acum o rezolvare. Unghiul dintre degetul index si degetul mijlociu
(cel putin in cazul meu) este de circa 35 grade. Unghiul Brewster este de aprox. 55 grade fata de verticala, adica circa 35 grade fata de orizontala locului (sau fata de
planul care reflecta lumina polarizata. Potrivind axa optica a aparatului fotografic la 35 grade fata de orizontala si axa de blocaj a filtrului paralela cu suprafata
reflectanta, obtineti imagini "de milioane".
Fotografia unui luciu de apa. Ajustarea corecta a filtrului de polarizare permite redarea buna a obectelor subacvative. De remarcat totusi prezenta de reflexii in zona
unde apa face valuri si care scot obiectivul aparatului fotografic de sub incidenta unghiului Brewster (Locatie: Izvorul Minunilor din curtea Manastirii Cozia).
Cand nu trebuie sa va obositi cu un filtru de polarizare?
In absenta luminii polarizate, un filtru de polarizare nu este decat un filtru neutru care determina cresterea expunerii cu 1 - 2 trepte (sau mai mult). Daca lumina la care
faceti poza este putina, acest filtru ca duce la prelungirea timpului de expunere, iar dvs. riscati sa obtineti o imagine miscata!
Ajustarea corecta a filtrului de polarizare a indepartat reflexiile nedorite atat de la geamuri cat si de la vopseaua autoturismului meu. De notat redarea corecta a culorii
vopselei autoturismului prin indepartarea reflexiilor albastre. Desi l-am rasucit in toate partile, filtrul nu a putut indeparta si noroiul uscat de pe portiera din fata !
In teren ne putem intalni cu una din urmatoarele situatii:
1. Fotografii in lumina polarizata prin refractie atmosferica. Daca unghiul de fotografie este de sub 30 grade in raport cu soarele (care este deci aproximativ in fata sau in
spate), lumina venita de la cer este slab polarizata iar filtrul nu prea va ajuta in accentuarea dramatismului cerului. Dar nu va grabiti sa renuntati la filtru! Frunzele si
iarba reflecta lumina in diferite directii si, in plus, o polarizeaza; asa incat, ajustind corect filtrul de polarizare, puteti obtine o mai buna saturare a culorii la aceste
subiecte, mai ales la fotografia in contralumina.
2. Fotografii in lumina reflectata. Reflexiile suprafetelor metalice nu sunt polarizate, deci filtrul nu le amelioreaza imaginea. In ceea ce priveste insa obiectele ne-metalice
- apa si sticla cel mai frecvent -, cu cat va indepartati de valoarea optima - adica de unghiul Brewster -, cu atat proportia luminii polarizate va fi mai mica; la 90 grade
lumina va fi nepolarizta iar filtrul de polarizare nu va este de nici un folos! Si in acest caz, lumina reflectata de frunzele copacilor sau de iarba va fi insa polarizata, asa
incat puteti ameliora poza!
In incheiere, nu pot decat sa va recomand sa experimentati singuri! Chiar daca nu puteti vedea un efect notabil pe LCD-ul digitalului dvs sau in vizorul sau electronic,
demontati filtrul si priviti prin el. Rotind incet filtrul cca 90 grade, veti ramane de multe ori placut surprins!
NOTE: fotografiile au fost executate cu Minolta Dimage 7 si filtrul de polarizare liniara Soligor permanent montat. In cazul pozelor "bune" filtrul a fost ajustat pentru
maximum de atenuare a reflexiilor, iar in cazul pozelor "rele" rotat cu 90 grade fata de axa optima, in intentia de a nu modifica prea mult parametrii de expunere.
Perechile de fotografii au fost efectuate la cateva secunde interval. Aparatul a fost setat pentru full-auto: auto-focus, auto-exposure, auto-whiteballance. Acestea din
urma, in mod cert, au determinat o oarecare atenuare a efectului filtrului de polarizare. Pozele au fost apoi taiate adecvat si salvate pentru web, fara alte ajustari.
Comentarii:
radiatiei rosii aceasta diferenta ajunge la o jumatate de lungime de unda. In ambele cazuri, razele emergente interfera intr-un mod specific. Termenul de interferenta pare
mai potrivit decit cel de disipare. Ceea ce nu reusesc sa inteleg totusi, este de ce sistemele automate de punere la punct accepta numai polarizare circulara.
pentru aparatele autofocus este obligatorie polarizarea circulara; cea liniara inseala sistemul af; vezi pe fotomagazin un articol complet al d-lui ragalie, parca
un filtru de polarizare intensifica culoarea cerului albastru si reduce reflexiile din sticla si apa (nu si de pe suprafetele metalice).
- efectul cel mai pronuntat il are cand soarele se afla in unghi de 90 de grade fata de directia de fotografiere. Cand soarele e in fata/spate, efectul e nul.
Din cite se pare, nu (numai) sistemul de autofocus este cel deranjat de prezenta unui polarizor
liniar, ci (in primul rind) exponometrul sau sistemul de AE, acesta putind sa primeasca o parte din lumina incidenta prin intermediul unui asa-numit beamsplitter. Beam-splitter-ul actioneaza la rindul lui ca un polarizor: desface fasciculul incident in doua fascicule care sint liniar polarizate si le dirijeaza spre
AE(AF) si spre vizor (e.g. http://www.opticsshop.com.au/sale.html). Daca beam-splitterul primeste un fascicul deja polarizat liniar si aliniat la una din
directile sale de polarizare, nu va mai transmite catre AE(AF) decit un fascicul foarte atenuat, sau chiar deloc.
Polarizorul circular e facut dintr-un polarizor liniar si o lama de cristal birefringent.
La iesirea din acest sandvis, vor exista doua plane de polarizare corespunzatoare celor doi
indici principali de refractie ai lamei de cristal (ng, np) si care vor fi ROTITE fata de
directia planului de polarizare al filtrului liniar. In acest fel, beam-splitterul va primi
cel putin doua fascicule plan-polarizate perpendiculare intre ele, dar de asemenea rotite fata de propriul sau plan de polarizare. Va exista asadar o
componenta care sa mearga si spre
AE(AF). Pe scurt: polarizor liniar + sistem de masurare a expunerii/autofocus cu beam-splitter = risc de subexpunere (sau de imposibilitate a punerii automate
la punct, dar asta se mai poate discuta).
Din cite explica cei de la Nikon, detectorul de faza al sistemului AF primeste informatia prin intermediul unei asa-numite "separator lens" care nu arata - cel
putin din redarea schematica - ca ar fi un beam-splitter. Astfel, ar putea ramine numai problema expunerii gresite. De altfel, un experiment rapid cu un Canon
A610 mi-a aratat ca aparatul focuseaza PERFECT si cu polarizor liniar. Nu am incercat pe un DSLR, insa.
Filtre Foto
Poate unul din cel mai important filtru care nu trebuie sa lipseasca unui fotograf sunt filtrele de polarizare (circulara sau liniara). Bineinteles va veti punea intrebarea ce
diferenta exisista intre ele si ce rol au ele de sunt atat de importante?
Suprafetele lucioase (vopsea, sticla, suprafata apei, etc) polarizeaza lumina dupa ce este reflectata (acest inconvenient se observa in fotografie daca aceasta se face fara
filtru) iar filtrele de polarizare te ajuta sa selectezi ce raze de lumina lasi sa ajunga la senzorul foto. Ca o concluzie el inlatura reflexiile de pe diverse materiale lasand
culorile fotografiei sa fie naturale si bine interpretate. De notat ca filtrele de polarizare liniara (PL LIN) au acelasi efect ca filtrele de polarizare circulara (PL CIR), cele din
urma fiind indicate pentru aparatele foto cu autofocus reflex. Folosind filtre de polarizare se satureaza mai mult culorile si ofera un contrast mai bun in cazul fotografierii
unui cer innorat sau innorat partial.
De ex cand doriti sa fotografiati o persoana in spatele unui geam folosind acest filtru puteti inlatura efectul geamului asupra persoanei care se afla in spatele lui, astfel
fotografia va reda persoana dupa geam si nu geamul cu reflexiile saleU
nU
0 comments
Pentru inceput trebuie spus ca exista, in principiu, doua tipuri de filtre foto: cele pe filet, rodunde (foto stanga) ce se regasesc in diferite marimi pentru a fi potrivite pe
orice diametru de obiectiv foto (52mm, 55mm, 77mm etc) si cele pe suport, denumite dupa brandul ce a inventat acest sistem: Cokin.
Sistemul Cokin
Filtrele pe filet, indiferent de producator (Hoya, Nikon, Kenko, etc) au avantajul de a fi foarte usor de folosit si foarte simplu de montat pe filetul
obiectivului atunci cand situatia o cere. Filtrele Cokin, desi mai greu de utilizat la prima vedere, au avantajul de a fi compatibile cu orice diametru de obiectiv pe care il
aveti. Astfel, cu ajutorul sistemului Cokin aveti un singur filtru (de exemplu, de Polarizare) pe care il puteti pune si pe obiective de 55mm dar si pe cele de 77mm, cu
ajutorul inelelor adaptoare din metal. Personal, prefer sistemul Cokin in cazul filtrelor creative (Polarizare, ND etc) tocmai datorita acestui mod versatil de utilizare.
Filtrele UV / Skylight
Aceste filtre sunt, in general, complet transparente (sau cu o tenta galbuie in cazul celor Skylight) si au ca principala utilizate reducerea razelor UV, ajutand la realizarea
unor fotografii mai clare, fara ceata specifica altitudinilor mari. Functionalitatea lor este evidenta la altitudini de peste 1000 de metrii si pe litoral, acolo unde razele
soarelui sunt mai puternice si mai putin filtrate de atmosfera.
Totusi, deoarece aceste filtre nu influenteaza expunerea sau culorile din fotografie, multi profesionisti le recomanda pentru a fi pastrate in permanenta pe obiectiv, pentru
protectie. Pana la urma, este de preferat sa loviti sau sa zgariati un filtru de 80 de Ron decat lentila frontala a unui obiectiv de 1000 de Euro. Desi este adevarat ca orice
filtru reduce din calitatea imaginii, achizitionarea unui filtru UV de calitate (cu tratament multi-strat impotriva reflexiilor, de ex) reduce amprenta acestuia in calitatea
imaginii la un nivel imperceptibil. Astfel, beneficiile tind sa surclaseze dezavantajele. Dar bineinteles, utilizarea unui astfel sistem de protectie ramane la alegerea fiecaruia.
Filtrele de Polarizare
Filtrele de Polarizare au rolul de a filtra lumina incidenta reducand sau chiar eliminand reflexiile si sporind astfel claritatea si culorile din imagine. Filtrele de polarizare sunt
utile in fotografia de peisaj, amplificand contrastul general si culoarea cerului, in special, sau in cazul fotografierii printr-o sticla sau orice alta suprafata ce reflecta lumina.
Totusi, pot fi folosite si pentru reducerea cantitiatii de lumina ce ajunge pe senzor, inlocuind astfel un filtru cu densitate neutra (ND), avand in vedere ca orice filtru de
polarizare modifica expunerea cu pana la doua sau chiar trei diafragme.
Filtrele de polarizare sunt astfel foarte utile si recomandate in multe situatii de fotografiere. Pentru mine, filtrul de polarizare este un accesoriu permanent in geanta foto.
Cele uniforme reduc cantitatea de lumina in mod egal pe toata suprafata filtrului. Acestea sunt utile in fotografia de peisaj, acolo unde este necesara utilizarea unei
expunerii mai lungi decat daca nu s-ar folosi un filtru de agest gen.
Cele graduale reduc cantitatea de lumina in mod diferit, fiind utile in cazurile in care o parte a cadrului de fotografiat este mai luminoasa decat restul. De obicei, jumatatea
superioara a unui astfel de filtru reduce cantitatea de lumina, pe cand jumatatea inferioara este complet transparenta, neinfluentand expunerea. Astfel, prin utilizarea unui
filtru gradual un cadru poate avea parti expuse diferit, pentru a putea pastra detaliile pe toata suprafata cadrului. Sunt utile, de exemplu, in fotografia de peisaj acolo
unde cerul este mai luminos decat restul cadrului fotografiat.
Sistemul Cokin
Aceste trei tipuri de filtre foto sunt, din punctul meu de vedere, printre cele mai utile in fotografie. Pe langa acestea, exista si filtre colorate (folosite pentru a compensa
culori dominante sau mai ales in fotografia alb-negru), filtre Soft (de difuzie, utile in fotografia de portret, de exemplu), filtre Star, filtre Macro (lentile Macro) sau
filtre pentru efecte speciale (cum ar fi cele de tip Mask, pentru expuneri multiple ale aceluias cadru). Totusi, multe din aceste filtre au corespondend si in
functiile software ale programelor de editare si prelucrare foto, efectele putand fi mult mai bine personalizate pentru fiecare fotografie in parte
Personal folosesc sistemul Cokin pentru filtrele de Polarizare si filtrele ND pe care le detin si filtre rotunde, pe filet, cu rol de protectie a lentilelor (Cokin si Hoya).
Filtrele se pot si combina, in sensul utilizatrii mai multor filtre in acelasi timp, dar acest lucru nu este recomandat datorita cresterii riscului aparitiei reflexiilor si reducerea
calitatii imaginii datorita adaugarii mai multor straturi de sticla in fata obiectivului. In general, nu uitati regula: Orice filtru in plus reduce calitatea imaginii.
in spate
Pagina 1 din 2
Filtrele fotografice sunt accesorii utile care, utilizate corect, ajuta la
realizarea unor fotografii mai interesante. Filtrele sunt foarte diferite ca
forma, dimensiuni sau scop. In fotografia digitala, pot fi folosite softuri de
editare foto pentru a simula efectul utilizarii unor filtre fotografice, dar
rezultatele nu sunt intotdeauna la fel de bune ca atunci cand este folosit un
filtru real. Acest tutorial descrie principalele filtre utilizate in fotografie.
Filtrul de polarizare
Filtrul de polarizare se foloseste pentru a reduce reflexiile (de pe suprafete
de genul apei sau sticlei), pentru a obtine culori mai saturate sau pentru a
obtine un cer mai interesant prin cresterea contrastului dintre nori si cer.
Filtrul polarizator se poate folosit atat in fotografia color, cat si alb-negru.
Desi exista multe softuri care pot fi utilizate pentru a obtine efectul unor
filtre, efectul unui filtru de polarizare nu poate fi obtinut prin postprocesare. De retinut ca filtrul de polarizare scade cantitatea de lumina care
Fara filtru de polarizare Wikipedia
modului in care interactioneaza cu anumite sisteme de autofocalizare si de masurare a luminii, au acelasi efect. Ambele tipuri de filtre transmit selectiv una din cele
doua stari ale luminii polarizate. Polarizatorul circular modifica razele de lumina care ajung la camera foto cu ajutorul unui dispozitiv optic care polarizeaza
circular lumina respectiva. In general, filtrele de polarizare liniara nu functioneaza cu camere SLR cu auto-focus, in timp ce filtrele de polarizare circulara
functioneaza pe orice tip de camera foto.
Pagina 2 din 2
Alb-negru
filtru
fara
Filtru albastru
Filtru verde
Filtru rosu
Filtre UV
Efectul filtrului UV este foarte subtil, fiind utilizate pentru a micsora cantitatea de radiatii UV care
produc de obicei o tenta de albastru in fotografiile realizate la altitudine mare. Aceste filtre nu
afecteaza expunerea si sunt de cele mai multe ori folosite pentru protectia obiectivelor.
+4. Filtrele macro pot fi combinate pentru a creste efectul de marire. Tine minte, in cazul
combinarii mai multor filtre macro, plaseaza filtrul cu taria cea mai mare primul pe obiectiv cu restul filtrelor montate deasupra.
Filtre soft-focus
Filtrele soft focus se folosesc pentru a reduce liniile subiectului si a obtine un efect de blur. aceste filtre afecteaza transmiterea luminii prin obiectiv pentru a obtine
un subiect "soft". Sunt cel mai adesea utilizate in fotografia de portret si fotografia de nunta.
Filtrele pot avea dimensiuni diferite iar diametrul filtrului trebuie ales astfel incat sa corespunda diametrului obiectivului pe care va fi utilizat. Majoritatea filtrelor
sunt rotunde, dar exista si filtre de alte forme, precum filtrele patrate din sistemul Cokin.
Fig 1 Reprezentare schematica a unei raze luminoase alcatuita din oscilatii care vibreaza ntr-o infinitate de planuri, perpendiculare pe
directia de propagare a luminii
O alta reprezentare, n perspectiva, a luminii normale n care sunt ilustrate doar doua dintre planurile de oscilatie a radiatiilor componente
( unul orizontal si unul vertical ) se gaseste n Fig 2
Fig 2 Doua dintre planurile de oscilatie a radiatiilor unei raze de lumina obsnuita
Sursele de lumina polarizata sunt:
2a. Suprafetele reflectante nemetalice
Nu numai filtrul de polarizare, polarizeaza lumina ci si suprafetele reflectante nemetalice ( sticla, oglinda unei suprfete de apa linistita,
materialele plastice, lacuri si vopsele lucioase depuse pe suprafete. In consecinta, daca o raza de lumina normala ntlneste o astfel de
suprafata, raza reflectata va fi compusa din vibratii care oscileaza ntr-un singur plan. O astfel de raza este polarizata (vezi Fig 3)
a
Fig 3 Polarizarea luminii prin reflexie
Polarizarea este maxima cnd raza incidenta atinge suprafata reflectanta sub un unghi care face ca raza reflectata sa formeze cu cea
refractata un unghi de 90 (Fig. 3b).
Acest caz poarta numele de incidenta brewsteriana, dupa numele fizicianului Brewster care a stabilit conditia polarizarii maxime prin
reflexia pe suprafetele transparente.
Unghiul de incidenta care produce o polarizare totala a luminii depinde de material, fiind de 56 pentru sticla, 53 pentru apa, 55 pentru lac
incolor etc. n afara unghiului polarizarii totale, lumina se polarizeaza partial. Pentru incidenta normala i = 0, lumina nu se polarizeaza.
2b. Cerul senin
Anumite portiuni de cer neacoperit, bine determinate n raport cu pozitia soarelui, emit lumina partial polarizata.
Polarizarea luminii cerului se datoreste unei difractii a luminii de catre impuritatile din atmosfera cum sunt praful. micropicaturile de apa etc.
Pentru a putea exploata acest fenomen n captarea si nregistrarea imaginii este necesar sa se cunoasca ce portiune a boltii ceresti emite
lumina polarizata. Aceasta depinde, dupa cum s-a mai spus, de pozitia soarelui.
Astfel, daca soarele se afla n apropiere de azimut (Fig. 4), zona emitatoare de lumina polarizata se prezinta sub forma unui arc, la orizont,
n fata observatorului.
Daca, nsa soarele se gaseste ntr-o pozitie mai joasa, de exemplu la nceputul sau sfarsjtul zilei, zona polarizata este limitata si relativ
nalta, n raport cu orizontul (Fig. 5).
Daca nsa soarele se afla exact la azimut, la verticala punctului de statie tot orizontul se afla polarizat de jur mprejurul punctului
corespunznd respectivei verticale.
Fig.4 Albastru nchis: Portiunea de cer senin care emite lumina polarizata, cnd soarele se afla la azimut.
Fig 5 Albastru nchis: Portiunea de cer senin care emite lumina polarizata cnd soarele se afla ntr-o pozitie relativ joasa
2c Filtrul de polarizare
Este evident ca si filtrul de polarizare este o sursa de lumina polarizata. Aceasta sursa este nsa interesanta numai cnd lumina respectiva
este furnizata unui alt filtru de acelasi fel. Trebuie retinut nsa ca principalul rol al unui filtru de polarizare este sa controleze si sa nuanteze
lumina polarizata furnizata de sursele 1 si 2.
Filtrele de polarizare utilizate n prezent sunt alcatuite din microcristale organice cu molecule lungi orientate paralel n urma unor tratamente
speciale, alcatuind astfel o microgrila cu bare paralele dispuse ca dintii unui pieptene. Aceste folii reprezinta, de fapt, filtrele de polarizare.
Prin astfel de medii se transmit numai oscilatii aflate intr-un singur plan, sau n planuri paralele cu acesta, care se ,,strecoara" printre barele
grilei (Fig 6 a si b).
a
Fig 6 Polarizarea luminii prin intermediul filtrului de polarizare
(reprezentari schematice)
Daca lumina este deja polarizata filtrul permite traversarea sa numai daca planul luminei polarizate coincide cu planul sau de polarizare
(Fig 7 A)
Daca cele doua planuri formeaza un unghi mai mic, lumina incidenta va fi atenuata ntr-o proportie mai mica sau mai mare n functie de
marimea ughiului.
Cmd unghiul este 90 de grade lumina incidenta este complet absorbita (Fig 7 B).
reflectate. Apoi, prin rotirea filtrului, se stabileste, privind prin obiectiv, atunci cnd aparatul este reflex, pozitia optima a acestuia. Cnd
aparatul. nu este reflex se priveste nti prin filtru, se stabileste pozitia optima a acestuia si apoi se monteaza, in aceeasi pozitje, pe
obiectiv. Practic, numai reflexele care se gasesc n centrul imaginii sunt complet eliminate, acelea de pe margini continund sa existe ntr-o
anumita masura, deoarece ele nu sunt captate sub unghiul polarizarii totale. Este n acest caz preferabil, sa se utilizeze obiective cu
distanta focala lunga, de cel putin 100 mm, pentru formatul de 35 mm.
In practica filtrul de polarizare se foloseste pentru eliminarea sau cel putin diminuarea reflexelor nedorite la fotografierea, filmarea sau
nregistrarea video a obiectelor aflate n vitrinele magazinelor, (Fig 8) a persoanelor care poarta ochelari (Fig 9) a interioarelor
automobilelor (Fig 10) a suprafetelor de apa linistita (Fig 11)
Dan Bistriteanu