Idiotul de F.D.

Dostoievski

E cu putin oare ca omul s se simt cu adevrat nefericit? Dar ce im

portan au necazurile i nenorocirile mele dac sunt n stare s fiuferi
cit? tii, nu neleg cum poate cineva trece pe lng un copac i s nu
fie fericit c-l vede? S stea de vorb cu un om i s nu fie fericit cliubete?... Dar exist attea lucruri minunate pe care le ntlneti la fi
ecare pas i pe care pn i omul cel mai deczut le gsete minunate!

Atunci cnd nscoceti ceva, dac tii s strecori cu dibcie i un

amnunt neobinuit cu totul excentric, ceva ce se ntmpl foarte rar
sau chiar niciodat, minciuna pare mult mai verosimil.

Fiecare fiin i are drumul ei, l cunoate, sosete i pleac cntnd;

numai el singur nu tie nimic, nu nelege nimic, nici pe oameni, nici
limba lor, e strin de toate - un avorton al naturii.
Nu-i este ngduit s iubeti perfeciunea, trebuie numai s-o recunoti
ca atare i s-o admiri.
Dar ce fel de idiot e acela care i d prea bine seama c lumea l
consider idiot?
Fii sigur c nu cnd a descoperit America, ci cnd a fost pe punctul de
a o descoperi, a fost fericit Columb.

Copilului poi s-i spui tot, tot; ntotdeauna m-a uimit ct de puin cei m
ari, taii i chiar mamele, i cunosc copiii. Copiilor nu trebuie s leascu
nzi nimic sub pretextul c sunt nc mici i e prea devreme pentru ei s
tie ceva. Ce idee trist i nefericit! i ce bine i dau seama copiiic
prinii lor i cred prea mici i prea netiutori, cnd ei, n realitate, nele
g totul.

[...] in orice idee geniala, ori noua, sau in orice idee, cat de cat
serioasa, ce incolteste in capul unui om, exista un ceva care nu se
poate comunica altuia chiar daca ai scrie volume intregi, straduindu-te
in fel si chip sa explici aceasta idee vreme de treizeci de ani;
intotdeauna va ramane ceva netransmisibil, ceva care, in ciuda
straduintelor tale, nu va voi sa iasa din cutia ta craniana si va zace
mereu acolo, pana cand nu vei mai fi, fara se fi exprimat sensul major
al ideii tale.

Oamenii sunt facuti ca sa se chinuiasca unii pe altii.

Sa stiti ca exista o limita a rusinii pe care omul o resimte in fata

nimicniciei si neputintei sale, dar, odata depasita aceasta limita el
gaseste o placere imensa in chiar sentimentul rusinii.