ALECU RUSSO

(1819 - 1859)
Alecu Russo s-a nascut la 17 martie 1819, la Chisinau, in familia unui boier de
vita veche, dar cu o situatie sociala relativ modesta. Copilaria viitorul scriitor si-a
petrecut-o la tara, in mijlocul taranilor. Cu multi ani mai tirziu, in \"Amintiri\", el
isi va aduce aminte de un frumos sat basarabean, \"raschirat intre gradini si
copaci pe o vale a codrilor Bicului\", unde \"mosnegii spuneau de turci si tatari
de Ileana Cosinzeana, de fratii din luna, de lupte si navaliri\", ca si de vitejia
\"celor Novaci, de raul carora urdiile tataresti nu se puteau in Bugeac cu prada in
Tara Leseasca\". Aici, din virsta frageda, in sufletul lui au prins radacini lastarii
dragostei pentru popor, poezia populara orala si limba stramoseasca, dragoste
pe care o va purta vie toata viata.
Pe la 1829 o cumplita epidemie de holera i-a secerat familia: \"din patruzeci de
persoane ce locuiau intr-o casa\" au scapat cu viata numai el si tatal sau. Ramas
orfan de mama, Alecu Russo e trimis de parintele sau la studii in Elvetia. Dupa
studiile din Elvetia, isi continuie studiile la \"Institutul lui Fransua Navil din satul
Vernie de linga Geneva\". Pe bancile institutului lui Fransua Navil, Alecu Russo
scrie primele sale incercari literare.
Scriitor fara ambitii si notorietate, Alecu Russo n-a scris mult. Adevarata vocatie
scriitoriceasca si-a gasit-o anume in proza memoralistica. In \"Amintiri\" evoca
anii copilariei cu o nostalgie ce ascunde sensibilitati romantice. Dar naratiunea,
bogata in elemente descriptive, este adesea intrerupta de reflectii filosofice,
psihologice sau sociologice, care dezvaluie un scriitor cult, ce prefigureaza in
literatura romana arta eseistului.
Majoritatea celorlalte lucrari au fost scrise in limba franceza si au aparut postum
in traducerea lui Alecsandri, Odobescu. \"Iasii si locuitorii lui in 1840\" este un
tablou de epoca al societatii moldovenesti, \"Piatra Teiului\" si \"Stinca Corbului\"
- insemnari de calatorie - sint pretexte pentru a povesti doua legende populare.
Aceste lucrari, atit prin tematica si spiritul lor, cit si prin ideile exprimate direct se
incadreaza pe deplin programului \"Daciei literare\".
Din perioada 1834-1844 ne-au mai ramas doar doua lucari ale sale:\"Palatul lui
Duca Voda\" si \"Decebal si Stefan cel Mare\". Prima, care este o scrisoare
adresata lui V.Alecsandri, vadeste gustul artistic a lui Alecu Russo si cunostintelei adinci in domeniul arhitecturii, pe care le aplica la descrierea palatului ruinat al
domnitorului. A doua e o paralela literara intre doua din cele mai remarcabile
figuri ale istoriei noastre, in care autorul apreciaza meritul acestor personalitati
legendare.
Poemul in proza \"Cintarea Romaniei\", scris in limba franceza si aparut mai intii

nesemnat, dar cu o precuvintare a lui Balcescu, in \"Romania viitoare\", revista

revolutionarilor romani exilati la Paris, iar apoi in romaneste sub semnatura lui
Alecu Russo, a avut mare ecou in epoca datorita mesajului sau patriotic. In
\"Critica criticii\", insusindu-si ideia ca \"literatura este expresia vietii unei natii\",
sustine necesitatea unei literaturi inspirate din realitatile nationale, opunindu-se,
ca si Kogalniceanu, imitatiei si traducerilor proaste. Ceea ce preconizeaza Alecu
Russo este inspiratia din realitatile concrete ale tarii, din viata poporului, din
istoria, datiniile, credintele si creatia lui artistica. Acestui scop urmau sa-i
serveasca si propriile lucrari.
Fiind unul din initiatorii criticii literare de la noi, Alecu Russo isi defineste pozitia
fata de aceasta indeletnicire, aratind ca, pentru a deosebi operele valoroase de
cele false, un critic trebuie sa aiba cultura, experienta personala de viata si
obiectivitate. In studiul \"Poezia poporala\", intemeiat pe o bucata culegere
proprie de balade si doine, releva valoarea estetica si documentara a folclorului.
Alecu Russo avusese marele noroc sa descopere o adevarata \"minune poetica\"
- Miorita.
Scrierile teatrale ale lui Alecu Russo nu s-au pastrat, dar titlurile si continutul lor
sint cunoscute din cronicile dramatice si scrierile memoralistice.
Alecu Russo are meritul de a fi sintetizat in scrieri de atitudine ideile generatiei
sale si de a fi ilustrat cu talent, in unele privinte, efortul scriitorilor pasoptisti
pentru dezvoltarea unei literaturi romane originale.