Sunteți pe pagina 1din 2

Capitolul 1

Era unul dintre acele blocuri mixte de pe Central Avenue, blocuri care nu sunt nc
a ocupate n ntregime de negri. Tocmai iesisem dintr-o frizerie de doi bani, la car
e o agentie de plasare credea ca lucreaza un anume Dimitrios Aleidis. Nu era o p
roblema prea importanta. Sotia lui se aratase dispusa sa plateasca ceva bani pen
tru a-l vedea napoi acasa.
Nu l-am gasit niciodata, dar nici nevasta-sa nu mi-a dat vreun ban.
Zi calduroasa, spre sfrsitul lui martie; stateam n fata frizeriei privind reclama
luminoasa a unui local numit Florian's, aflat la etajul al doilea. Un barbat pri
vea si el ntr-acolo. Se uita la ferestrele prafuite cu o privire fixa si extaziat
a, ca un emigrant est-european care soarbe pentru prima oara din ochi Statuia Li
bertatii. Era un tip masiv, nalt de vreo doi metri si solid ca un camion. Se afla
la ctiva pasi de mine. Minile i atrnau sleampete pe lnga corp si o tigara uitata fum
ega ntre degetele lui enorme.
Negri linistiti treceau pe strada si i aruncau priviri taioase. Arata ngrozitor. P
urta o palarie mitoasa, o haina sport gri cu nasturi albi ca niste mingi de golf
, camasa maro, cravata galbena, pantaloni gri din flanel reiat si pantofi din pi
ele de crocodil cu pete albe n dreptul degetelor. Din buzunarul de la piept se re
varsa o batista galben-stralucitor, ca si cravata. Avea si niste pene colorate nf
ipte n panglica de la palarie, dar ar fi fost la fel de socant si fara ele. Chiar
si pe o strada mai deocheata, ca Central Avenue, omul nu putea trece neobservat
. E ca si cnd ai vedea un paianjen pe o felie de cozonac.
Era palid si nebarbierit. Oricum, tot nebarbierit ar fi aratat. Avea par negru s
i cret, sprncene stufoase care se ntlneau deasupra nasului borcanat, urechi mici si
delicate fata de statura sa si o privire melancolica, specifica ochilor cenusii
. Statea nemiscat, ca o statuie; dupa mult timp, a zmbit.
A pornit agale pe trotuar catre usile batante ce ascundeau scarile pe care se pu
tea ajunge la etajul al doilea. A mpins usile, a aruncat o privire rece si inexpr
esiva n lungul strazii, apoi a intrat. Daca ar fi fost mai mic de statura si mai
putin tipator mbracat as fi crezut ca vrea sa dea o spargere. Dar cu hainele, pal
aria si constitutia asta era imposibil.
Usile s-au balansat un timp si erau pe punctul de a se opri. S-au deschis nsa din
nou, n afara, brusc. Ceva a zburat de-a latul trotuarului si a aterizat n santul
dintre doua masini parcate. A aterizat n mini si n genunchi, scotnd un sunet striden
t, ca un soarece ncoltit. S-a ridicat ncet, si-a recuperat palaria si s-a retras p
e trotuar. Era un negru tnar, subtire, cu umeri ngusti; purta un costum, liliachiu
cu o floare la butoniera. Avea parul negru si lucios. A ramas cu gura deschisa
si a gemut un moment. Trecatorii l-au privit nepasatori. Si-a potrivit palaria,
s-a trt pna la perete si a nceput sa mearga nesigur de-a lungul cladirii.
Liniste. Totul a reintrat n normal. M-am ndreptat catre usile batante si am ramas n
fata lor. Erau nemiscate. Nu era treaba mea, asa ca le-am deschis si am privit n
auntru.
O mna imensa a aparut din ntuneric, m-a apucat de umar si m-a strns ngrozitor. Aceea
si mna m-a tras nauntru si m-a ridicat fara nici un efort pe prima treapta. O voce
groasa mi-a soptit:
? Hmm, sunt numai tuciurii pe-aici. Ai mai vazut asa ceva, amice?
Era ntuneric si liniste. Sunete vagi tradau prezenta oamenilor sus, la etaj, dar
eram singuri pe scari. Namila m-a privit solemn si a continuat sa-mi striveasca
umarul.
? Un negru, a zis. L-am aruncat afara. Ai vazut cum l-am azvrlit?
Mi-a eliberat umarul. Osul nu parea rupt, dar bratul era ntepenit.
? Doar stii cum sunt localurile astea, am zis n timp ce mi frectionam umarul. Stii
la ce sa te astepti.
? Nu spune asta, amice, a mrit namila ncet, ca patru tigri dupa o masa buna. Velma
lucra aici. Micuta Velma.
Mi-a apucat iarasi umarul. Am ncercat sa ma feresc, dar era rapid ca o pisica. A
renceput sa-mi framnte muschii cu degetele lui de fier.
? Da, a zis. Micuta Velma. N-am vazut-o de opt ani. Zici ca asta-i o crciuma de n
egri?
Am confirmat, bolborosind.

M-a ridicat nca doua trepte. M-am smucit, ncercnd sa ma eliberez. Nu aveam arma, pe
ntru ca mi se paruse inutila atunci cnd l cautam pe Dimitrios Aleidis. Oricum, nu
cred ca mi-ar fi fost de vreun folos. Probabil ca namila ar fi nghitit-o.
? Du-te sus si convinge-te, i-am spus, ncercnd sa ascund agonia din glas.
Mi-a dat drumul din nou. M-a privit si ochii lui cenusii mprastiau tristete.
? Ma simt bine, a zis, si vreau ca nimeni sa nu ma enerveze. Hai sa mergem sus s
i sa bem ceva.
? Nu te vor servi. Ti-am spus doar ca e o crciuma pentru negri.
? N-am vazut-o pe Velma de opt ani, spuse cu vocea aceea puternica si trista. Op
t ani de zile de cnd ne-am despartit. Nu mi-a mai scris de sase ani. Are, cu sigu
ranta, un motiv. Lucra aici. Era foarte draguta. Hai sa mergem sus.
? Bine, am strigat. Am sa merg cu tine. Dar nu ma mai mpinge. Lasa-ma sa merg sin
gur. Ma simt bine, sunt deja baiat mare, stiu chiar sa ma duc singur la baie. Nu
ma mai mpinge.
? Micuta Velma lucra aici, spuse ncet. Nu era atent la mine.
Am nceput sa urcam pe scari. M-a lasat sa merg singur. Umarul ma durea si ceafa mi
era uda.