CURS NR.

TRANSFORMARILE MEDICAMENTELOR IN ORGANISM

De la administrarea unui preparat farmaceutic pana la aparitia raspunsului terapeutic se
parcurg mai multe etape grupate in 3 faze:
-

Biofarmaceutica
Farmacocinetica
Farmacodinamica.
I.
Faza biofarmaceutica
In aceasta faza se produce eliberarea substantei medicamentoase din forma farmaceutica
si trecerea ei in solutie . Cantitatea de substanta active eliberata de forma farmaceutica la
locul de absorbtie se numeste disponibilitate farmaceutica. Disponibilitatea este
influentata de numerosi factori , ceea ce explica deosebirile de eficacitate intre mai multe
preparate care contin aceleasi cantitati de substanta activa , dar sunt preparate dupa
tehnologii diferite si substante auxiliare diferite.
II.
Faza farmacocinetica
Este alcatuita din mai multe etape care in organism se desfasoara simultan.
a.
Absorbtia- reprezinta trecerea substantei medicamentoase de la locul de
administrare in sange.
b.
Distributia- consta in vehicularea substantei active de catre sange in tot arborele
circulator.
c.
Metabolizarea( biotransformarea)- reprezinta modificarea structurii chimice a
moleculei initiale cu aparitia metabolitilor.
d.
Eliminarea- atat a medicamentului administrat cat si a metabolitilor sai- are loc
pe diferite cai, de obicei renala sau digestiva.
Un scop important al farmacocineticii este stabilirea unor relatii matematice intre
parametrii specifici care sa permita descrierea evolutiei substantei medicamentoase in
organism.
Cei mai importanti parametrii sunt:
a.
Biodisponibilitatea(BD)- reprezinta cantitatea de substanta medicamentoasa
nemodificata , care ajunge in circulatia generala si viteza cu care ajunge la locul de
actiune.
b.
Volumul de distributie(VD)- volumul in care o substanta este distribuita unui
form la o concentratie egala cu cea plasmatica.
c.
Timpul de injumatatire (T )- timpul in care jumatate din cantitatea de
substanta a disparut din organism.

d.
Clearence-ul (CL)- ritmul eliminarii, pe caile d eliminare, in relatie cu
concentratia substantei medicamentoase in lichidele organismului.
III.
Faza farmmacodinamica
Este faza in care are loc actiunea medicamentului administrat. Eficienta unei substante
medicamentase introduce in organism depinde de cantitatea care ajunge la locul de
actiune si de durata mentinerii unei concentratii corespunzatoare la acest nivel.
ACTIVITATE . TOXICITATE. POSOLOGIE

I.
ACTIVITATEA
Substantele medicamentoase se clasifica in functie de activitate in 3 grupe:
Anodine( obisnuite ) cu activitate si toxicitate redusa
Puternic active- substante foarte active are se pastreaza separate si au toxicitate crescuta
( Separanda)
Toxice- foarte active si foarte toxice( Veneua)
II.
TOXICITATEA
Se caracterizeaza , in general, prin aparitia unor manifestari nedorite , consecutive
administrarii unei anumite substante unui organism viu. Aceste manifestari nedorite se
impart in :
1.
reactii adverse
2.
stari patologice induse de medicament
3.
intoxicatii acute
4.
dependent
1.
Reactii adverse- sunt reactii nocive care apar la doze folosite obisnuit la om. Din
aceasta categorie fac parte:
a.
reactii adverse de tip toxic- apar atunci cand , in functie de medicament sau de
bolnav , dozele obisnuite au efecte toxice.
b.
reactii adverse idiosincrazice ( de intoleranta)- constau in reactii neobisnuite ,
diferite cantitativ de cele produse la populatia majoritara.
c.
reactii adverse alergice- sunt efecte nocive datorate interventiei unor mecanisme
immune ( ex: soc anafilactic)
2.
Stari patologice induse de medicament- imbraca caracter de boala ( ex:
afectiuni renale cauzate de nefrotoxicitatea unor antibiotice).
3.
Intoxicatii acute- apar imediat sau la scurt timp dupa administrarea unor doze
superioare celor utilizate in terapie.
4.
Dependenta- este o stare de intoxicatie cronica, caracterizata prin nevoia
constrangatoare de folosire a unor toxice sau medicamente. Evolueaza in mai multe
etape:

a.
b.
c.
d.

dependenta psihica
toleranta
dependent fizica
psihotoxicitate

Frecvent toxicitatea se leaga de notiunea de doza. Efectul therapeutic , ca sic el toxic,

depind de doza.
Doza- cantitatea de medicament care produce un anumit raspuns din partea organismului.
La instituirea unui tratament , stabilirea dozelor si posologia sunt deosebit de importante.
III.
POSOLOGIA
Reprzinta totalitatea datelor referitoare la dozajul unui medicament , estimate in functie
de varsta, greutate, mod de administrare si durata tratamentului.
Doza terapeutica uzuala- reprezinta cantitatea de medicament care este asteptat sa
produca efectul terapeuticsau profilacticrecunoscut pentru produsul respective . Ea poate
fi modificata in functe de diagnostic si de bolnav.
Doza terapeutica maxima- reprezinta cantitatea maxima dintr-o substanta care poate
produce efect terapeutic fara sa apara fenomene toxice . Exista doze terapeutrice maxime
pentru o data si pentru 24 de ore. Nu se pot elibera din farmacii medicamente in doze care
depasesc dozele maximeindicate de FR X.

CURS NR. 8
CONSERVAREA SI CONDITIONAREA MEDICAMENTELOR
I.

CONSERVAREA

Se refera la preparatele farmaceutice , dar si la substantele medicamentoase si insumeaza

totalitatea problemelor legate de:
-

Modificarile pe care ar putea sa le sufere, in timp, in urma actiunii factorilor fizici,

chimici sau biologici.

Masurile ce trebuiesc aplicate pentru pastrarea , pe o anuumita perioada de timp, a

proprietatilor si caracteristicilor neschimbate ale acestora.
Se poate considera stabil , un medicament care , controlat dupa diferite interval de timp
corespunde conditiilor prevazute de FR X sau alte norme interne cum ar fi :
Caractere organoleptice
Puritate
Continut in principia active
Factorii raspunzatori de alterarea medicamentelor pot fi interni sau externi:
1.
Factori interni- include reactiile care se petrec intre diverse principia active
associate intr-o formula farmaceutica, precum si reactiile dintre substantele active si
excipienti.
2.
Factori externi- sunt: lumina , temperatura, aerul atmospheric datorita umiditatii
si componentelor chimice, microorganismele, recipientele si materialele de ambalaj.
Modificarile care se petrec pot fi:
a.
modificari organoleptice( gust, miros, culoare ) precum si aparitia de precipitate.
b.
modificari fizice ( fluidificare, intarire, higroscopicitate ).
c.
modificari chimice ( reactii de oxidare, de reducere, de hidroliza, de
polimerizare ).
d.
modificari biologice- ca urmare a contaminarii cu microorganisme.
FR X prevede conditii enerale de conservare pentru preparatele farmaceutice in
monografiile generale ale acestora si conditii speciale pentru substante , produse vegetale
si unele preparate farmaceutice in monografiile lor individuale.
Recipientele in care sunt conditionate substante, produse vegetale sau prepaate
farmaceutice au un rol essential pentru conservare. Dupa caz, in FR X se indica:
1.
Recipiente bine inchise care protejeaza continutul de mediul extern pentru
evitarea contaminarii cu produse solide sau lichide in conditii corespunzatoare de
conservare, manipulare si transport.
2.
Recipiente inchise etans care protejeaza continutul de mediul extern prin evitarea
contaminarii cu produse solide, lichide, vapori, gaze, microorganism si impiedica
pierderea apei de cristalizare si evaporarea solventilor in conditii corespunzatoare de
conservare, manipulare, transport.

Expresii din FR X legate de conservare:

La rece= 2-8 C
La loc racoros= la combina= 8-14 C
La temperature camerei= sub 25 C
Ferit de lumina
Recipientele trebuie sa fie din sticla bruna sau alte material care nu permit trecerea
luminii

Ferit de umiditate
Medicamentul se pastreaza in recipient inchise etans sau in recipient bine inchise in
prezenta unei substante deshidratante
Se prepara la nevoie= timp de conservare foarte redus.
Criteriile unei bune conservari trebuie indeplinite nu numai pana la aplicare , ci intr-un
interval bine stability de timp, care se numeste perioada de valabilitate.
La medicamentele eliberate in farmacii , pe eticheta recipientului trebuie rescrisa data
prepararii. Perioada de valabilitate este de 7-10 zile pentru cele magistrale si 4-6 luni
pentru cele oficinale.
La medicamentele industrial, pe eticheta trebuie scrisa atat data fabricatiei cat si cea a
expirarii. Daca nu este prevazut se intelege ca medicamentul are o valabilitate de 5 ani.
II.
CONDITIONAREA
Conditionarea medicamentelor include conditionarea primara si conditionarea secundara
( ambalarea ).
1.
Conditionarea primara- are loc imediat dupa preparare si consta in introducerea
formei farmaceutice intr-un recipient adecvat.Ea are rol de protective , functional, precum
si de identificare si informare. Rolul de protectie se exercita pana in momentul utilizarii.
Recipientul este elementul essential de protecdtie , deoarece vine in contact direct cu
medicamentul .
In FR X sunt prevazute urmatoarele tipuri de recipiente:
a.
recipiente bine inchise care pot fi:
sticle cu dop pentru preparatele lichide
flacoane din sticla sau plastomeri, pevazute cu capac pentru granulate, capsule si
comprimate
tuburi metalice sau din plastomeri pentru unguente.
b.
recipient bine inchise prevazute cu sistem de picurare pentru picaturile
administrate in nas si ureche, iar cele sterile pentru picaturi oftalmice.
c.
recipient inchise etans care pot fi:
fiole sau flacoane din sticla, de capacitate mica pentru preparatele injectabile.
flacoane din sticla sau plastomer, de volum mare pentru preparatele perfuzabile.

Recipientele asigura protectia medicamentelor fata de :

Factori mecanici( soc, vibratii, comprimare)
Factori de mediu ( umiditate, presiune, temperature, lumina )
Factori biologici ( microorganism )
Factori chimici ( interactuni intre medicamente si componentii recipientului ).
Rolul functional al recipientelor se refera la eficienta si siguranta in administrare.
Rolul de identificare si informare se realizeaza prin etichetare.
2.
Conditionarea secundara ( ambalarea )- urmeaza conditionarii primare si
consta in protejarea recipientului cu forma farmaceutica printr-un invelis extern , care
este constituit , in general, din carton inscriptionat.

CURS NR. 9
FARMACOPEEA
Codul oficial al normativelor careasigura calitatea medicamentelor in tara noastra este
Farmacopeea Romana. Aceste normative se refera la denumirea, prepararea, controlul si
conservarea medicamentelor.
Cuprinde 13 capitole:
Cap. VI: Prevederi generale
Capitolul este alcatuit din alienate, dintre care primele dau indicatii referitoare la
nomenclatura utilizata in FR: titlurile monografiilor sinonime.
Pentru substantele farmaceutice exista prevederi in alineatele: Formule chimice, mase
atomice, mase moleculare relative.
Exprimarea concentratiei solutiilor volumetrice se face conform alineatelor: concentratii.
In Farmacopeea Romana sunt utilizate expresii a caror semnificatie exacta este precizata
in alineatele: proba luata in lucru, temperature, presiune, solventi, conservare.
Alineatul preparate farmaceutice contine prevederi referitoare la substantele active ,
substante auxiliare, respectarea regulilor de buna fabricatie. Pentru prepararea formelor
lichide se fac precizari in legatura cu masurarea si modul de administrare pe cale orala.
Pastrarea medicamentelor si stabilitatea lor sunt prezentate in alineatele : Stabilitate,
perioada de valabilitate, conservare.
Cap. VIII: Monografii
In acest capitol sunt cuprinse:

Monografii individuale pentru substante, produse veetale, preparate farmaceutice

Monografii generale pentru preparate farmaceutice.
Ordinea de expunere a monografiilor este alfabetica; monografiile individuale de
preparate farmaceutice sunt precedate de monografia generala respective . Fiecare
monografie are un titlu principal , in limba latina urmat de cel in limba romana.
MONOGRAFIILE SUBSTANTELOR
Acestea prezinta substanta medicamentoasa , in general, dar exista si monografii ale
substantelor auxiliare( solventi, vehicule, excipienti). Majoritatea substantelor
farmaceutice oficializate au structura chimica cunoscuta si bine definite.

Monografiile substantelor organice contin:

Titlul in limba latina-este DCI
Titlul in limba romana
Formula de structura
Formula moleculara si masa moleculara relativa
Sinonime
Descriere: se precizeaza proprietatile organoleptice: olubilitate, densitate
Identificare: metodele folosite:
Dozarea
Conservarea
Actiune farmacologica si intrebuintari.
Monografiile substantelor anorganice contin:

Titlul in limba latina: numele cationului precede pe cel al cationului

Celelalte alienate ~ cele organice
Monografiile produselor vegetale contin:

Tilul in limba latina : numele plantei precede partea folosita

Titlul in limba romana
Definirea produsului care precizeaza partea de planta folosita , operatia de uscare si
continutul in principia active.
Descrierea-este alineatul care prezinta caracteristicile macroscopice si microscopice ale
produsului
Celelalte alienate~ substante

MONOGRAFIILE PREPARATELOR FARMACEUTICE

Monografiile generale- se refera la o serie de caracteristici commune unui anumit grup de

forme farmaceutice. FR X oficializeaza 19 monografii prezentate in tabelul Categorii de
preparate farmaceutice oficializate de FR X.
Fiecare monografie are titlul in limba latina urmat de cel in limba romana. Urmeaza
definirea formei farmaceutice si clasificarea.
Prepararea-este primul alineat dintr-o monografie generala si contine date privind
substantele active, substantele auxiliare si metodele de preparare.
Descrierea , uniformitatea masei si dozarea se refera la controlul calitatii prepoaratului.
Monografia enerala pentru o categorie de preparate farmaceutice explica , in general,
prepararea acestora in farmacier si industrie, stabilind si conditii generale de calitate.
Cap. IX-Monografii-Metode generale de analiza
Cuprinde monografiile generale pentru metodologia de analiza, grupate pe domenii:
determinari fizice, fizico-chimice, farmacotehnice, biologice si biochimice.
Identificarea produselor la nivelul farmaciei este posibila prin metode clasice de analiza
neinstrumentala oficializate in acest capitol. Majoritatea substantelor cu structura
complexa sunt identificate , dozate si controlate sub aspectul puritatii prin metode analiza
instrumentala.
Cap. XII-Tabele
Tabele alcoolmetrice-utile la prepararea alcoolului de diferite concentratii; in ele sunt
indicate cantitatile de apa si alcool necesare pentru a obtine concentratia dorita .
Numarul de picaturi pe gram( la 20 C) pentru unele lichide si preparate farmaceutice
lichide.
Doze terapeutice uzuale si maxime ale medicamentelor , pentru adulti. Dozele maxime
indicate in tabel nu pot fi depasite de farmacist decat in cazuri speciale, precizate de
medic prin mentiunea sic volo.
Separanda si Venena contin produsele si substantele toxice folosite in scop medical, cu
evidenta speciala.
Marimi si unitati de masura.

CURS NR.10
ELIBERAREA MEDICAMENTELOR
In farmaciile de circuit deschis, medicamentele se elibereaza pe baza de reteta sau la
cerere.
In farmaciile de spital, eliberarea lor se efectueaza fie pe condici de prescriptive medicala
pentru bolnavii spitalizati, fie pe condici de aparat pentru trusele de urenta ale sectiilor
din unitatile sanitare.
Reteta sau prescriptia medicala este indicatia scrisa prin care se cere prepararea sau
eliberarea unor medicamente si in care se arata modul si durata de tratament. Conceputa
ca un act stiintific si official, eliberata de medic, reteta constituie un mijloc de legatura
intre medic si farmacistul care urmeaza sa prepare sis a elibereze medicamentul necesar.
Reteta este un act legal de justificare si contabilizare a medicamentelor in general si a
celor cu regim special de eliberare, in particular.
Partile retetei sunt:
1.
Autetul este tiparit pe formularele de reteta pentru tratamentul in ambulatoriu
( acasa). El cuprinde : localitate, judet, unitate sanitara si date despre bolnav( nume,
prenume, varsta, domiciliu si numarul fisei din registrul de observatii).
2.
Invocatia-ramasa ca un symbol pentru toate retetele .Se noteaza Rp si inseamna
recipe= ia( limba latina).
3.
Prescriptia- partea principal a retetei ce cuprinde medicatia prescrisa si
cantitatile corespunzatoare.
Pot fi prescrise:
a.
medicamente industrial-pot fi inscrise pe reteta fie cu denumirea comerciala, cand
medicul doreste produsul unei firme , fie cu DCI, cand in farmacie se gaseste
medicamentul produs de mai multe firme si medicul nu are o preferinta. In acest caz se
va elibera preparatul care exista in stoc sau cel care convine cap ret pacientului.
b.
medicamente oficinale- se va scrie numele din FR X. Ele sunt alcatuite din 1 sau
mai multe component, avand o singura denumire oficinala, ceea ce face sa nu fie necesar
transcrierea formulei complete.
c.
medicamente magistrale- permit individualizarea tratamentului prin adaptarea
dozelor la caracteristicile individuale ale pacientului, atunci cand medicamentele
industrial nu satisfac aceasta necessitate. Preparatul magistral contine una sau mai multe
componente care se trec in urmatoarea ordine:
medicament de baza ( substanta active )- justifica preparatul

medicament adjuvant- potenteaza efectul medicamentului de baza

substanta ( substantele ) auxiliare: excipienti, agenti de corectare a gustului si
mirosului.
Numele fiecarei substante se scrie pe un rand separate si in dreptul fiecareia se scrie doza
exprimata in grame pentru medicamentele solide si lichide. Se folosesc cifre arabe.
Pentru lichidele foarte active , doza este indicate in picaturi , in cifre romane . La doze
foarte mici se scrie cantitatea si in litere. Cand 2 substante se prescriu in cantitati egale ,
ele se inglobeaza intr-o paranteza urmata de abrevierea aa
4.
Subscriptia- cuprinde informatii adresate farmacistului. Pentru medicamentele
industrial se indica forma farmaceutica sau tipul de ambalaj. Pentru cele magistrale sunt
indicatii date prin prezentari:
-

Mf- misce fiat=amesteca sa fie..

D.td detur tales doses= da astfel de doze.
Div. in dos. aeg=divide in doze egale
VERTE=intoarce
5.
-

Instructia- se adreseaza bolnavului prin intermediul farmacistului:

D.S.- Detur signatur= da si semneaza . Cuprinde:
- calea de administrare( interna sau externa)
- doza pentru o data, intervalul dintre doze si nr maxim de administrari pe zi
- perioada zilei candtrebuie administrat
- modalitati de administrare

Persoana care va elibera medicamentele are obligatia sa transcribe pe ambalaj indicatiile

din reteta pentru fiecare medicament in parte.
Instructia se scrie citet, detaliat, fara prescurtari si se explica bolnavului atat de medic cat
si de farmacist.
6.
Data, semnatura si parafa medicului.
7.
Adnotatia- cuprinde completari impuse de aplicarea unei tehnologii adecvate
formei farmaceutice prescrise; pretul medicamentelor ; stampila farmaciei unde s-a
executat reteta.

In farmaciile de circuit deschis exista unele instructiuni precise privind modul de

etichetare a medicamentelor care se elibereaza:
Specialitatile se elibereaza in ambalajul original prevazut cu eticheta, la care se adauga
modul de intrebuintare indicat de medic.
Medicamentele oficinale trebuie sa aiba eticheta cu denumirea si adresa farmaciei,
denumirea produsului, cantitatea si modul de administrare.

Medicamentele magistrale trebuie sa aiba eticheta cu denumirea si adresa

farmaciei,modul de administrare si pastrare, data si numarul de ordine din registrul de
copiere al retetelor si semnatura farmacistului preparator.
Pe ambalajele medicamentelor divizate se specifica numele si adresa unitatii, denumirea
produsului, cantitatea si modul de utilizare.
Pentru preparatele de uz intern , etichetele trebuie sa aiba chenar albastru cu mentiunea
intern, iar pentru uz extern chenar rosu cu mentiunea extern

In farmaciile cu circuit inchis , eliberarea medicamentelor se efectueaza dupa urmatoarele

instructiuni:
In cazul in care medicamentul nu este eliberat in ambalajul original se va conditiona intrun ambalaj propriu pe care se trece denumirea exacta, concentratia si cantitatea eliberata.
Nu se va folosi acelasi ambalaj pentru mai multe medicamente
Pentru acelasi bolnav , toate medicamentele se pun intr-un ambalaj mai mare.
Medicamentele prescrise de unitatile sanitare vor fi eliberate numai personalului sanitar
autorizat in acest scop si care raspunde pe baza de semnatura.
Se vor retine in farmacie , unicatul si duplicatul si se va institui condica cu cel de al
treilea exemplar nedetasat.

CURS NR. 11
OPERATII FARMACEUTICE
1.

USCAREA

Operatia de indepartare partiala sau totala a umiditatiidintr-un produs solid, lichid sau
gazos poarta denumirea de uscare.
Produsele solide supuse uscarii sunt substante medicamentoase , produse vegetale sau
preparate care constituie etape intermediare ale fabricarii medicamentelor.
Produsele lichide care prin uscare se transforma in pulberi sunt solutii extractive obtinute
din produse vegetale , animale sau din culture in urma biosintezei sau bioconversiei. Alte
produse sunt plasma umana, seruri, vaccinuri, suspensii de tulpini microbiene care trebuie
pastrate mai mult timp.
Obiectivele uscarii:
Asigurarea conservarii unor substante si produse vegetale;
Usurinta la manipulare sau transport;
Obtinerea unor preparate farmaceutice( extracte uscate);
Posibilitatea de prelucrare in forme farmaceutice a substantelor cu apa de cristalizare si
comprimarea granulatelor;
Usurarea operatiei de pulverizare;
Tipuri de uscare:
a.
Uscarea in aer liber- este cea mai simpla metoda si consta in expunerea la o
temperature de 20-30 C a produselor, pe coli de hartie, pe panza sau pe retele de sarma
in strat subtire.
b.
Uscarea prin convective- se realizeaza cu ajutorul aerului uscat si cald, care
cedeaza caloriile sale produselor cu care vine in contact, vaporizand apa care le
impregneaza. Dispozitivele care functioneaza dupa acest principiu sunt: etuvele si
dulapurile uscatoare; uscatoarele cu banda si uscatoarele prin pulverizare.
c.
Uscarea prin conductibilitate- se aplica produselor lichide. Caloriile necesare
evaporarii sunt transmise masei lichide printr-o