Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FLORILE
RULUI
alte boeme
aezate in limba romn
de
RADU CRNECI
CTRE CITITOR
Greeala i pcatul, minciuna i prostia
Ne bntuie fiina cu aspre frmntri
Iar noi hrnim nevolnici domoale remucri
Cum ceretorii-n zdrene i cresc pducheria.
Pcatele-s ct munii, cinele mrunte,
Mrturisirea la ne-o rspltim apoi,
Ne rentoarcem veseli greelilor din noi
Creznd c biete lacrimi ne fac spre ceruri punte.
n pernele pierzrii, Satan neltorul
Ne leagn fptura de tain, ca un voal,
Iar al voinei noastre nepreuit metal
La voia-i se topete cum se destram norul.
Da, fr de oprire in jocul su ne leag!
In suflet ne ptrunde cu tot ce e mrav
i scoborim cu clipa spre Iad in pas bolnav,
Iar cloaca ne cuprinde cu-mpuiciunea-i neagr.
Cum desfrnatul muc, dorind mpreunarea,
mbtrnita a tirfei, hid trofeu,
Plcerile oprite le procurm cu greu,
Din stoarsa portocal ne-mai-zimbind licoarea.
Foind ca milioane de viermi in rscolire,
tn cap ne chefuiete un ocean de draci
i Moartea ne respir i-o respirm buimaci
ntrind in negrul fluviu, gemind a neoprire.
Pumnalul, siluirea, incendiul, otrava,
De n-au ajuns a-i pune blazonul de ponos
Pe pinza ce ne-o ese destinul ruinos,
E semn c-al nostru suflet ncet ii stinge lava.
Dar printre ri, pantere rnjindu-i bucuria
acali, maimue, scorpii i vipere-ateptind,
Dihnii fioroase urlind, scrnind, mucind
i sufletului nostru sporind menajeria,
E nc o jivin, i poate cea mai rar!
i chiar de nu se zbate iar chipu-i pare ters,
Cu ce plcere-ar sparge ntregul Univers
i lumea-ar inghii-o cu pofta lui barbar;
Spre-un cer mai pur din care al vieii frig s-a ters.
Da, fruntea doritoare de-acea beie sfint
Voi scufunda-o-n blndul ocean, spre-a mi-1 ivi
Pe cel ascuns; iar gindul ce bine-te-cuvint
Va ti s te gseasc, tu, lenea mea fecund,
i-n mngieri nespuse plceri a ne vrji!
Negre-n-albastru, plete, tenebre ondulate,
mi druii naltul de vis i diafan!
Pe rmul vostru iari dorina mea rzbate
i sorb cu-adinc nosaiu arome amestecate
De mosc, ulei de cocos i, nc, de catran.
Mereu! De-a pururi mna-mi cu-aleas mngiere
In coama ta va pune podoabe strlucind,
Spre-a-mi adsta dorina in tainic veghere!
Nu-mi eti tu dulcea oaz de vis i de plcere
i vinul amintirii nu-1 beau aici cu jind?
(MI-ETI SFNTA TOT LA FEL CU...)
Mi-eti sfint tot la fel cu cea bolt de-nstelare,
Tu, doamn de tcere, tu, vas de ntristare,
i te iubesc, minune, cu-atit mai mult cind pieri,
Cu cit mi pari podoab a nopilor de ger,
Statornicind ironic o deprtare-adinc
Ce braele-mi desparte de-albastrul cer, i nc.
Vreau s m-ag de tine spre nalturi nzuind,
Cum de cadavrul proaspt, n roiuri, viermi se prind,
i te-ndrgesc, o, fiar mereu mai nemiloas,
Cci chipul tu de ghea te face mai frumoas!
(I AR PLACE, TOI BRBAII...)
i-ar place, toi brbaii n patul tu s vin,
Femeie deucheat, punct negru n lumin!
Iar dinii, spre-a-i pstrare acestui joc turbat,
O inim, s road, pe zi, te-ai angajat.
Ferestre de dughene par ochii ti n cea,
i-arznd, ca lampioane, la srbtori In pia,
Se folosesc obraznic de-o for de-mprumut,
Cci legea frumuseii nicicnd n-au cunoscut.
Maina oarb, surd, prea meter la crime,
Tu, care-ai supt de snge atta omenime,
Cum nu te prinde-oroarea, privindu-te, s vezi
C,-n mii de-oglinzi, puterea de diavol, i-o pierzi?
Pcate mari, pe care le-ai svrit cu faim,
Nicicnd nu te fcur s dai napoi cu spaim,
Vznd cum c natura, mrea-n gind ascuns,
S plmdeasc'-un geniu din tine, a ajuns,
Din tine, desfrnato, regin-n preacurvie?
O, splendid mocirl! cereasc mirvie!
SED NON SATIATA
Ca un arpe-n ondulare
Pe-o nuia de somn.
Fruntea de copil dulce
Cum i-o legeni blind,
Pui de elefent s-1 culce
nf taine cnt.
i fptura-i se mldie,
Nava mea de dor,
Legnndu-i, armonie,
Pnzele de nor.
Se topesc gheari i crete
Apa peste mal,
Apa, gura-ji potopete,
Dinii, albul val,
Parc-a bea un vin de grele
Glorii, dulce,-amar,
Sufletul e-un cer cu stele
Scuturate-n dar!
UN HOIT
i aminteti, iubito? Era o diminea
Tot proaspt i blinda ca i-acum,
Cnd, la o cotitur, ni s-a ivit in fa
Un hoit scrbos la margine de drum,
Cind pulpele deschise ca intr-o desfrnare,
In sine zemuind pe-ngustul grind,
i desfcea spre lume-n cinism i nepsare
Puhavul pntec aeru-mpuind.
i soarele-n suiu-i, incet, putreziciunea
O rscocea in rou-vineiu,
Spre-a-napoia Naturii, parc-nsutit, minunea
Cndva, de-aceasta, strns-n trupul viu.
Privea din slav cerul la stirv cum se desfat
O nflorire-n tainele-i drceti,
i-atit duhnea de tare, c am simit pe dat
f"m se nvirte totul, i-ameeti.
Dansau in roiuri mute pe burta-n puroire,
i viermii negri unduiau ca-n ghiol,
Micindu-se-n scursoare, in grasa ei bltire,
De-a lungu-acestui nclit atol.
Slta-n cutremurare aprinsa viermuiala
Cu opintiri i zvicnete adinei,
De parc trupu-acesta trezit din toropeala,
Tria multiplicindu-se, atunci.
O muzic ciudat vuia in cloaca hid,
Ca vintul i ca opotu-n piru,
Ca intr-o larg sit, cnd se pornesc s rida
In vnturare, boabele de griu.
.i forma de fiin aproape dispruse,
Topindu-se ca-n vis in timpul vast,
TRISTEEA LUNII
In seara asta luna viseaz-n trindvire,
tn perini alintoase, de bucurii orfan,
C-o mn mngindu-i, ca ntr-o prsire,
A sinilor si fragezi ivire diafan.
Pe blnuri moi de nouri uor nvlurite,
Topete-se-n leinuri cu dorul ei de-apururi,
Privirile stingndu-i pe-a viselor ispite
Ce urc-n nflorire mpodobind azururi.
Cnd, uneori, tcut n tainic langoare,
Peste pmlnt i pic o lacrim ce doare,
Ne-adormit poetul creznd In suferin,
tn cuibul palmei prinde cea pictur vie,
Cu irizri opale i gust de venicie,
In inim-ascunzind-o de-a Soarelui dorin...
MOTANII
Foti amorezi i oameni cu-adlnc-nvtur
Iubesc deopotriv, cnd li se-adun anii,
A casei lor podoab de linite: motanii,
Ca ei de singuratici i dornici de cldur.
Prieteni ai tiinei i-ai rarelor plceri
Ei caut alinul in tainice tenebre;
I-ar fi-nhnjat Erebus la carele-i funebre,
De nu le-ar fi mindria supus la poveri.
Visnd in nemicare au nobile-atitudini
De sfinci lung^ tcerii n vaste soiitudini,
i stau n adormire visnd la nesfrit.
Pe alele bogate au scnteieri vrjite,
Frme mici de aur ca un nisip topit
In mistice pupile sclipesc abia zrite.
BUFNITELE
Sub tisele care le-ascund,
Stau bufniele nirate
Pe crengi ca zeiti ciudate,
Cu ochii roii. Meditnd.
Stau nemicate pin ce
Sosete melancolic ceasul,
Cind soarele-i nclin pasul
Si se ivesc tenebrele.
Cei nelepi de-aici inva
S nu le plac-n a lor via
Nici zgomotul i nici micarea,
Ci omul, nzuind norocul,
i poart pururi condamnarea
De-a fi voit s-i schimbe locul.
PIPA
Sunt pipa unui autor;
SPLEEN (III)
Sunt ca bogatul rege al unei ri ploioase,
mbtrnit de tinr, cu-averi neputincioase,
Dispreuind pe-acei ce credin vor s-i joace,
In preajm-avnd doar ciini-i i alte dobitoace.
Nimic ne-mai-plcindu-i: nici oimi, nici vintoare,
i ignornd mulimea ce-i piere la picioare.
Bufonul su de suflet i povestind gngav
Nu descreete fruntea acestui crud bolnav;
Mormnt ii pare patul cu flori in podobire,
Iar damele de-onoare, voind a-1 i iubire,
Nu tiu ce trasparente veminte s-i croiasc,
Spre-a-1 face pe-acest june schelet s le doreasc;
Savantul care-adesea chiar aur ii invent,
N-a dat de stricciunea ce-1 mistuie latent,
Nici bile de singe, celebre, atunci, la Roma,
i care btrneii ar alunga fantoma,
Acestui timp cadavru n-aduc ceva folos:
In venele-i doar Lethe se scurge-ncet, vscos.
SPLEEN (IV)
Cnd cerul greu, pe lume, ca un capac apas,
Dat prad neputinei, gemnd in sfiieri
i inchizindu-i zarea, ncercuire joas,
Ne druie-o zi sumbr i azi la fel ca ieri;
Cind tot pmintul este o umed-nchisoare,
inind in ea Sperana, biet liliac spimit
Lovindu-se de ziduri cu-aripi ovitoare,
Nuc izbind cu capul plafonul putrezit;
Cind ploaia i abate imensele-i iroaie
Asemeni unor gratii de paz la-nchisori,
i cnd miei, pianjeni micndu-se-n convoaie
In creieri prind a ese reele de fiori,
Deodat, mii Ia numr, sar copote-n furie
Spre cer lansnd un urlet prelung i fioros,
Ca sufletele fr de ar i trie
Gemind nverunate, ci fr de folos.
Procesiuni funebre i fr de fanfare
mi trec ncet prin snge: Sperana mi-a pierit,
Iar Spaima i mpllnt despotic-artare
In easta mea nvins drapelul ei cernit.
OBSESIE
M ngrozii, voi, codri, ca nite catedrale,
In care url orga; i-n inimi blestemate,
Chilii de venic doliu in gemete de jale,
V recunosc ecoul n care moartea bate.
Cum te ursc, o, Mare! tumultul tu, amarul,
In sufletu-mi l aflu! i rsul de durere
Ce vars neoprita-i ur
Cind bezna beznele-i aprinde:
Un biet vrjit ce-i poart vina
i bjbiie printre jignii,
Minat de uierul pierznii,
Ci vai, inchis-i e lumina!
Un blestemat fr de zare,
Spre-abisul muced cobornd
In putrede miasme, gnd
Pe scara fr de scpare,
Spre montrii ateptind bloi
Cu ochii lor de fosfor, nc
Fcndu-i noaptea mai adinc,
Ei stlnd acolo veninoi;
Corabie-ntre sloiuri prins,
Ca intr-un clete de cristal,
In drumul ei spre-un vis fatal,
St ca-ntr-o nchisoare nins...
Tablou perfect! Nu pot s-ndur
Cea soart care nu se schimb,
Prin care Diavolul se plimb
Brav arhitect, fr cusur!
Ce trist, limpede-ntilnire,
Cind dorul se-oglindete-n dor,
Precum In limpede izvor
Vag, steaua din nemrginire,
Ironic far i blestemat,
A Iadului btrn tor,
i alinarea, calma for
Tu, contiin n Pcat!
CEASORNICUL
Ceasornic! zeu sinistru, cumplit nepstor,
Cu degetul amenini spunindu-mi: Ia aminte!
Durerile vibrante n inima-i, fierbinte,
Degrab, ca-ntr-o int 'se vor izbi din zbor;
Plcerea, abur dulce, se va topi precum
Pierind intre culise silfida vaporoas,
Iar clipa te devor, te soarbe nemiloas,
Cu desftri dearte pe scurtul vieii drum.
De trei mii ase sute de ori pe ceas, secunda
optete: Ia aminte! cu vocea sa de greier:
Acum e Altdat, i-i sfredelete-n creier,
i-i suge-adnc viaa cu trompa sa, imunda.
Esto memor! Remember! Ucigtor de clipe
(Gtlejul meu metalic rsun-n orice grai)
Minute-n dansul morii, ca minereu: ce stai?
Extrage-i strlucirea de aur din risipe!
i iari: Ia aminte c Timpul nu trieaz,
Oricind citig jocul, aa e legea lui;
De ochi umbroi!
Ai ti, de patul tu, s-anini
Iubiri mai multe decit crini,
Dei oricnd la el te-ar lua
Un Valois!
Acuma, ins,-n grab mare,
Deja cereti ceva mncare
La un biet birt de mina-a patra:
Ah, crunt-i soarta;
Apoi furi te uii i vrei
Chiar o brar de trei lei,
Ins, vezi, tu, sunt un mizer:
Nu i-o ofer.
Mergi, dar, fr de podoabe,
Parfume care s te-nroabe,
Cci goliciunea-i e fclie:
Poezie!
LEBDA
Lui Victor Hugo
O, trist Andromaca, mereu gndesc la tine,
La micul riu, oglind in care ai nchis
Durerea-i majeastoas i lacrimile-i pline
Din care se ivise ceosul Simotis,
Ce mi-a hrnit adesea memoria umil,
Purtndu-m In tain prin noul Carrousel.
Parisul vechi dispare (privesc la el cu mil:
Chiar inimile noastre mai tinere-s ca el);
Abia-mi aduc aminte: barcile murdare,
Ucise capiteluri, butoaie, blrii,
i-n mari grmezi gunoaie, sttute ape-n care
Luceau fr de via i pietre i hirtii.
Aici era altdat menajeria-aceea;
Revd o diminea sub cerul nalt i pur,
Cind Munca se trezise i curind aleea
Stirneau mturtorii tot praful mprejur;
O lebd scpat din cuca sa lichid,
Se chinuia, greoaie, pe asprul drum uscat,
Tirlndu-i cu durere podoaba sa splendid
i deschizindu-i ciocul spre-un iaz mereu visat;
Cu aripile-i albe lovea in strada brun,
Cu patim-amintindu-i de lacul ei natal:
De ce nu-mi cazi tu, ploaie, sub fulgerul ce tun?
O vd mereu aievea, mit straniu i fatal,
Precum, clndva, Ovidiu, ii nla privirea
Spre bolta nepsrii cu-albastre, mute zri,
Ea, lacom de bine nu-i afl izbvirea
i Domnului aduce tcutele-i mustrri!
Parisul se-nndiete! Ci-n inima mea trist
De neschimbat e totul! Palate, mari cldiri,
PIERZANIA
Fr de preget, Dracul, cu gindu-i m-nconjoar,
Plutete imprejuru-mi ca boarea nevzut,
l sorb i-mi simt plminii in flacra-i amar,
Umplindu-mi-i o poft etern renceput.
i, cunoscnd adinca-mi iubire pentru Art,
Mi-apare-n chipul unei femei desvrite,
In suflet mi ptrunde, acum deschis poart,
Obinuindu-mi firea cu marile-i ispite.
De-a Domnului privire departe m alung,
Urtu-i o cmpie cu-nveninat dung
Iar paii-s grei de trud, privirile m dor,
Vemintele-mi sunt zdrene in singerarea rnii,
Abia m port prin rele care m-mpart, m vor
Sub arma nemiloas a venicei pierznii!
O MARTIRA
Desenul unui pictor necunoscut
Printre sticlue, stofe i horbote-nspumate
La mobile tronnd in clar-obscur,
Printre statui, tablouri i rochii parfumate
n falduri dulci tcerii dimprejur,
n aerul de ser din calda ncpere
Cu-n iz de nemicat apstor,
i unde,-n vaze, jerbe lipsite de putere
Abia simit se tnguie i mor,
Zace-un cadavru sumbru, decapitat, pe perne,
Vrsnd un abundent i viu uvoi
Gilgiietor de singe ce-n pnze se aterne
Cum apa ntr-o pajite de soi.
Ca nluciri, ce-n umbr stau palide i-ateapt
S intre in privire i-n tceri,
Cu-ntunecata-i coam de pr i fr' de oapt,
Bijuterii bogate-n adieri,
Pe mas tace capul! un trandafir slbatic
Din trupu-i rupt zvrlit pentru vecii,
C-o uittur pal spre un hotar noptatic,
Tulburtor, din ochii tulburii.
Pe pat, cu nepsare, gol, trupul i desface
Nestingherit misterele deplin,
S-abandonnd acelei reci frumusei, i zace
ntr-un fatal, definitiv destin;
Ciorapii roz, cu puncte de aur, pe picioare
Perfect ntini, o amintire par,
Iar jartiera strins, un dor secret ce doare,
O zare diamantic-n calvar.
Singurtatea asta, ciudata ei msur,
i un portret nalt ptruns de vis,
Cu ochi sfidnd ca mndra lui fptur,
Amare-nvminte ne d cltoria!
Att de mic lumea i monoton; ieri,
i azi, i mine,-aievea ne e fotografia:
ntunecat oaz-n deertul de dureri!
S stai? S pleci? Cum oare? Rmi de poi rmne;
De trebuie, chiar pleac. Fug unii ori s-ascund
Spre-a-i nela dumanul care mereu stpn e:
Timpul! Dar iat alii spre-al zrilor rotund
Fugind fr oprire: Jidov-rtcitorul,
i-apostolii n groaza de-un retiar nebun,
Nimic nu le ajunge: nici trenul, nici vaporul;
Alii ucid acas, fr-a pleca la drum.
Cind pe grumaz, piciorul, i-1 vom simi, i vina
Va deveni speran, porni-vom cu avint,
Precum odinioar cnd se pleca spre China,
Cu ochii largi spre larguri, cu pletele n vnt,
Pluti-vom, deci, pe marea ntinselor Tenebre
Cu inimi bucuroase de tineri avntai ;
Nu auzii, voi, glasuri vioaie i funebre,
Chemind: Venii, cei, care dorii ca t mncai
Din parfumatul Lotus! Acum este culesul
Fantasticelor fructe ce le-ai dorit n vis;
Venii, s v mbete, azi, gustul lor, alesul;
Aceast dup-amiaz-i un infinit deschis!
tiam al cui e glasul i felul ntrebrii;
Din zri, Pilazii, iat, tind brae ctre noi.
Te-ateapt iar Electra, ne strig-aceea crei
Cndva i srutasem genunchii amndoi.
VIII
O, Moarte, este clipa! s ridicm ancora!
E-o ar plicticoas, btrne cpitan!
De-i de crbune cerul iar marea-i umfl hora,
n inimi arde dorul, neprihnit elan!
Otrava ta ne-o toarn: o bem fr de team!
In creier s ne ard nestvilit ecou,
Infern sau rai, totuna, cu-abisul lor ne cheam!
Vrem doar Necunoscutului i-n miezu-i ceva nou!
APUSUL SOARELUI ROMANTIC
O, Soarele, ce mndru-i i proaspt cind rsare,
Explozie-n lumin, pe toi mbrfiind!
Ci fericit e cel ce cu dragostea Iui mare
Apusul i-1 admir, chiar visul ntrecind!
mi amintesc de toate!... Flori, holde i izvoare
Se prosternau sub ochiu-i, ca inima vibrind...
S alergm spre zare, s-ajungem mai curind,
Spre-a-i prinde chiar i raza piezi care moare!
Dar ffi-am grbit zadarnic la Zeul ce pleca;
Cu neoprire, Noaptea imperiu-i aeza,
ntunecat i straniu, m-nfiorind n oase;
PODOABELE
Iubita era goal i, cunoscndu-mi firea,
Asupra sa pstrase sonorele podoabe,
A cror bogie i-arat semeirea
Ce-o au n zile faste a' maurilor roabe.
Cind se arunc-n dansu-i, cu clinchete barbare
Metal i pietre rare n strluciri se-mbin;
Extazul m cuprinde, iubindu-i cu furoare
Acest amestec tainic de sunet i lumin.
Era, deci, pe divanu-i i se lsa iubit,
Surisu-i de plcere ii nflorea dorina,
Iubirea mea adnc o cuprindea-n ispit,
Ca marea-n flux cind rmul i nruie fiina.
Tigroaica mblinzit, m urmrea ca-n cea,
Mereu mai vistoare, cu-mbietoare poze,
Lubricitate simpl, candoare ndrznea,
Dnd farmec nou acestor strvechi metamorfoze.
Ce brae, ce picioare, ce coapse-n fericire,
Lucind n unduirea de lebd sub stea,
Mi-acaparau privirea precum o nlucire
i pintecul, i sinii, ciorchini din via mea,
Ca ngerii pierzrii m ndemnau spre bine,
Spre o prea-tulburare a sufletului meu,
Ce se afla-n cristalul de roc-n clipe line
Unde se aezase cu calmul lui de zeu.
Mi se preau unile de-o linie ciudat
Ale Antiopei coapse cu bustu-unui imberb,
Sub zveltul tors sta oldul in curba lui bogat,
Pe chipu-i brun, slbatic, lucea un fard superb.
i lampa, cu ncetul, se ndur s moar,
i doar din vatr jarul uor mai clipocea,
Stingndu-se-n suspinu-i, cnd umina-ntr-o doar
i pielea-i ca arama n singe se-mbta!
METAMORFOZELE VAMPIRULUI
Femeia.-n timpu-acesta, se zvrcolea slbatic,
Asemeni unui arpe dansnd peste jratic
i frrnntndu-i sinii ncorsetai, abia,
mi gifia cuvinte ntr-o mireasm grea:
Am buze dulci ca fraga, i am acea tiin
De a topi-n plcere btrna contiin,
Zvnt lacrimile toate pe gurguiai-mi sni,
i-i fac, precum copiii, s rd, pe btrni,
Cci, pentru cei ce goal m vd, i fr voaluri,
Sunt lun i sunt soare, i stele peste valuri!
Aa-s de priceput n volupti, fierbinte
tiu palmele-mi oriunde brbaii s-i alinte,
i-abandonndu-mi snii, cu patim mi-i gust;
Timid sunt, lasciv, fragil i robust,
C, Opera, o preuiete;
C e nebun dup natur,
Asemeni domnului Corot;
C, nc, nu avea trsur,
Ci-i va veni cu cai cu tot;
C marmur i crmid
i grinzi n negru, stlpi bronzai
i plac, i-n fabrica-i solid
Are trei meteri decorai;
C-ar poseda, n plus de case,
Douzeci-mii aciuni la Nord;
C, pe un fleac, ii procurase
Rame cu marca Oppenord;
C s-ar fixa chiar in Luzarches,
Unde nimic n-are msur,
i c In Piaa Patriarhii
A dat o mare lovitur;
C soaa nu i-o mai iubete,
Nici mama; dar credea, i e
Un suflet ce se venicete,
C 1-a citit pe Niboyet!
C-i pentru dragostea de-o noapte,
C-n Roma, loc de plictiseli,
O doamn cu aprinse oapte,
Se-ndrgostise grav de el.
Timp de trei ore i jumate
Ast vorbre de prin Tournai
Mi-a spus rapid viaa-i toat,
De parc mintea-mi nu mai e.
Ar fi s-mi bat o lun gura
De suferina mea s-i zic;
i m gndeam struhindu-mi ura:
de-a putea dormi un pic!
N-am ndrznit mcar s miaun,
Cum nici s pleci, cnd vrei, nu poi,
i fundul mi-am frecat de scaun,
Visnd, in eap s-1 coco.
Bastogne se cheam acest monstru,
Fugind de biciul meu, uvoi;
Eu, in Gascogne, s-mi aflu rostu,
In ap ineca-m-voi,
Dac-n Parisul cu-ale sale
In care toi se-ntorc, la ce!?
ti voi mai intlni pe cale
Pe ntrul din Tournai.
Bruxelles, 1865
UN CABARET VESEL PE DRUMUL DE LA BRUXELLES LA UCCLE
Tu, cel nebun dup schelete
i alte detestate-nsemne,
Putreziciunea ce ne-nghite.
In fine, pentru-a-nbui
Cea ameeal n delire,
Sfoi, preoi vanitoi ai Lirei,
Glorificai spre-a mplini
Beia-n tainele-i funebre,
Fr de- chef, mincind silii,
S stingem lampe, istovii
S ne ascundem n tenebre!
MADRIGAL TRIST
Nicicum nu-mi pas dac eti cuminte!
Fii trist! fii frumoas! Icrmnd
i-adaugi farmec celei dinainte
Cum fluviul acelui es fierbinte
i cum furtuna florilor gemind.
i, de pe chip, de-i cade bucuria,
Mihnirea, da, mai mult i-o ndrgesc;
Sau cind dureri spre tine-i vor stihia,
Cind, orb, trecutu-i vars nebunia
Peste-acest azi ce vreau s i-1 sfinesc.
Mi-eti drag, da, cind ochi-i mari revars
Ca sngele fierbinte, apa lor,
i te mingii cu mina-n doruri ars
Cind spaimele te-nvluie i par s
i-agonizeze trupul poftitor.
Ii sorb, dumnezeiasc voluptate,
Ca imn de tain, delicios i rar,
Zvcnind, suave, gemetele toate,
Iar lacrimile strlucind, agate
Ilumineaz-n inima-i de har!
ii
Da, tiu acum c inima ta geme,
Din sine alungind mai vechi iubiri
Ce nc ard In forja lor poeme,
C-ascunzi 'n suflet venice-anateme
Trufii ce izvorsc nefericiri;
Dar cit vreme visurile tale
N-or oglindi in ele un infern,
Si ca ntr-un comar cu-adnc vale,
Visind otrvuri, sbii i pumnale
Cu ce iubire ie se atern,
Cu fric deschizind celui de-afar,
Descoperind urtul peste tot,
Zbtndu-te acum i-a multa oar
Spre-a nu simi, cumplit, c-m te-mpresoar
Dezgustul lumii, marele despot,
Nu vei putea, regin nrobit
Ce m iubeti cu spaim, ca pe-un zeu,
In noaptea de orgie, ngrozit,
RECULEGERE
Durere, fii cuminte, reintr-n calm, frumoas,
Doreai s vin Seara; privete-o cum coboar:
Peste ora, tcut, o atmosfer joas,
Dind unora odihn, la alii grij-amar.
tn timp ce gloata lumii de vechi plceri setoas
Se las biciuit ca de-un clu, ocar
Si remucri culege serbare vicioas
Durerea mea, d-mi mina i s fugim, fecioar,
Departe. Iat anii cei mori cum se arat
Pridvoarelor de ceruri, in hain demodat,
Din ape-adnci Regretul, surs opalescent
i Soarele se stinge sub arcul unui nor;
Da, draga mea, e noaptea sosindu-ne uor
Precum un lung linoliu sosind din Orient.
ABISUL
Pascal i-avea abisul in propria-i trire,
Vai! totul un abis e: dorin, vis, cuvint!
i am simfit adesea al Groazei aspru vint
Cum prul mi ridic, nebun-nvlvorire.
Sus, jos i pretutindeni, adine, peste pmint,
ngrozitorul spaiu ce-i fr de oprire...
Cu ineleptu-i deget i-a lui neprihnire
mi desemneaz Domnul comaruri peste cint.
Chiar somnul mi se pare un pu enorm ce-ascunde
Orori nedefinite ducind spre nu tiu unde;
i oricare fereastr m zvrle-n zri enorme.
Da, sufletu-mi, ce pururi e chinuit de toate,
Rvnete-a nefiinei insensibilitate;
Ah! de-am iei o dat din Numere i Forme!
TNGUIREA UNUI ICAR
Sunt fericii, stui, uori,
Amanii fetelor pierdute,
Cind mie braele mi-s rupte
Fiindc-am strns cu ele nori.
Voi, sori fr asemnare,
Care-n adine de cer lucii,
n ochii mei de voi orbii
Doar amintirea mai tresare.
Zadarnic spaiului voii
S-i aflu miezu-n tainic joc,
Sub nu tiu care ochi de foc
Aripa mi se nrui,
i ars de dorul meu zeiesc,
Nu voi avea onoarea sfnt,
Genunea care m-nmormnt
Cu numele-mi s-o-nvenicesc.
CAPACUL
Oriunde-1 poart soarta, peste uscat sau mare,
ntr-un trm fierbinte, ori sub un soare ters,
Ca slujitor al Crucii sau ntru Desfrnare,
Biet ceretor, sau Cresus vestit in Univers,
C-o minte mai nceat, ori mult-iscoditoare,
Din sat sau din cetate, pribeag n venic mers,
Pe om l pate pururi a tainelor teroare
i cat-n sus cu spaim, spre-un bnuit advers.
Acolo, Cerul! Cript cu-naltul strivitor,
Plafon cu luminaii de oper, decor,
i sngernd actorii danseaz-a nesfrire;
Speran pentru schivnici i iad pentru cei ri,
O, cer! capac ce-acoperi cazanul cu vpi
In care fierbe, vast, mrunta Omenire.
POEME DIN PRIMA EDIIE POSTUM
RUGA UNUI PGN
Ah! nebunia nu-i opri;
Cu flcri inima-mi strbate,
Tortur scump, Voluptate!
Diva supplicem exaudi!
Zei rspndit-n aer,
Adincul spre-a mi-1 nclzi,
Topete-mi amoritul vaier
i-un imn de-aram-i voi porni.
Fii, Voluptate,-a mea regin!
i-o* masc de siren-i pune
De carne i de catifea,
Sau d-mi odihna cea deplin
In vinuri mistice, nebune,
i fii mereu fantoma mea!
LUNA JIGNITA
O, Lun, tu, pe care te adorau prinii,
Regin de azururi, cu strlucit serai
De stele-n podobire urmindu-te, alai,
Tu, Cynthie btrn dlnd farmec suferinii,
Mai vezi, trudii, amanii n somnul lor de rai
Cu gura-ntredeschis uor zimbindu-i dinii?
Sau pe poet in veghe storcind puterea minii?
Ori cum se-mperecheaz npirci sub ciumfai?
Sub dominoul galben, cu pasul clandestin,
Mai mergi, precum in veacuri, din sear pin-n zori,
Endymion ateapt, s-i dai al tu suspin?...
Pe maic-ta, copile al unui veac de-orori,
O vd stnd la oglind, cu trupul grbovit,
Privindu-i jalnic sinul cu care te-a hrnitj.
PIPA PCII
DUP LONGFEIXOWAtunci, Gitche Manito, Stpnul mare-al Vieii,
A cobort puternic din zarea dimineii
la verdea i imensa cimpie cu coline;
La Rouge Camere, seme, pe-nalte stnci,
Lumina dominind-o i spaiile-adinci
Sta drept, i vast, i mndru, i-ncreztor ia sine.
Pentru-a chema la sfatu-i popoare numeroase
Precum nisipul mrii i ierburile joase,
Cu mna-i de-ndrzneal, o stinc-a smuls, avan,
i-a meterit o pip superb pe msur;
Dintr-un buchet de trestii cu falnic statur
A luat pe cea mai lung spre-a face-o nalt burlan.
i coaja unei slcii a rupt cu mina Sa
El, Creatorul Firii, luleaua a-ndopa,
i-acolo, n picioare, ca felinar astral
Aprinse Pipa Pcii. i stlnd n pisc stincos
El a fumat; lumina l podobea frumos.
Popoarele zrir, deci, marele-i semnal.
i fumul sfint, ca blinda coloan miresmat,
In dimineaa calm se art pe dat,
Fiind, la nceputu-i, ca brazda cenuie,
Apoi albastru abur se arginta treptat
i se mrea ntruna urcind nencetat
De-ajunse s se sparg n bolta azurie.
Abia ghicite virfuri a' Munilor Stncoi,
Mari, nordicele lacuri cu rmii viforoi,
Chiar valea Tawasentha ce-i raiul pmntesc,
i codrii Tuscaloosa se-nmiresmind aparte,
Toate i toi vzur imensul fum departe
Urcind in diminea cind zri se rumenesc.
Profeii cuvintar: Vedei aceast band
De fum, care-i asemeni cu mina ce comand,
In lin nlare i soarele l-ascunde?
Gitche Manito este pe toi Stpnitor,
Prin acest fum de tain el spune tuturor:
Voi, lupttori, la sfatu-mi, venii de oriiunde!
Prin patru pri de zare prin care umbl vntul,
Peste cmpii i ape prin care taie gindul,
Rzboinicii din triburi semnalul au zrit,
Spre Camere Rouge, spre fumul ca un glas,
Tcui se ndreptar in acel mare ceas,
Acolo, unde Gitche Manito-a poruncit.
Toi, echipai de lupt cu indrjite chipuri
naintau prin verdea prerie, ca nisipuri
mpestriai, ca-n toamn, pdurea ruginit;
i ura, care pururi n lupte-i ncletase
i n strbunii vajnici ca flacra dansase,
Descurajrile tale;
Focurile-i de-artifiqi, explozive bucurii
Care fac s rd cerul peste mori i peste vii.
Viciul tu, prea-venerabil n mtase mbrcat
i rizibila-i virtute cu privirile spanchii
In extaz spre luxul care l depling cu-adevrat...
Principiile-i salvate, dispreuite legi,
Statuile trufae cu umerii in ceuri
i turnurile tale deasupra strlucind,
Reginele-i din teatru cu vocile-ndrznee
i clopote, i tunuri, orchestre asurzind
i pietre fermecate zidite-n fortree,
i oratorii care i predic amarul,
Canalele cu snge spre Iad tlzuind,
i-asemeni cu-Orinocul, pierindu-le izvorul,
i ngerii ti nc, bufoni n zdrene nou:
n purpur i aur i nc-n hiacint,
Voi, toi, rmnei martori de truda-mi mplinit:
Perfect precum chimistul i-n sufletul meu sfnt.
Eu, lucrurilor, stors-am esena ca un faur:
Noroiul tu, privete: l-am transformat n aur.
POEME DIVERSE
POEME DIVERSE
Nu-i aa c-i plcut, acum clnd mi te-asameni,
n lung obosire, la fel cu ceilali oameni,
S cutm o clip spre Rsritul vieii
Spre-a revedea, departe, ro, pragul dimineii
i-naintnd ntruna pe cruda noastr cale
S ascultm ecouri din ncetat vale,
Asemeni opotirii amorurilor noi,
Ce Dumnezeu le puse de la-nceput in noi?
II
ti place s-o zreasc n fustele ei albe,
Cind salt printre arbori cu nverzite salbe,
Stngace-n graii pure atunci cind ii ascunde
Piciorul, dac rochia-i ntr-un tufi se prinde.
III
Acolo sus, departe, mai sus de drumul mare
Sunt ferme i vilcele, costie nverzite
i, dincolo de ele, pduri in ascultare,
i pajitile-alpine clcate-ncet de vite,
Iar dincolo de-acestea un Iac precum abisul
nconjurat de piscuri, mrea-ncremenire;
i apa doarme-ntruna imbogaindu-i visul:
Nimic nu-i ntrerupe eterna neclintire.
E mohort deertul nalt, cu-auz de cea,
i totui cteodat se simt, sosind abia,
optiri i lungi ecouri parc din alt via,
Sunt un pa nzdrvan.
POEME DIVERSE
Cer de-azur, cum e cascada,
Doar in ochii mei aflai;
De vrei s m-nfricoai,
Cititori, mucai-mi coada!
XV
E chiar seductor ciudatul tu proiect
Dar din toi, citi vor fi, va-nvinge Bruandet!
XVI
VERSURI LSATE UNUI PRIETEN ABSENT ORAS, LA HERMITAJ
Nu te-am gsit! Am fost la tine
Spre-a auzi-un cuvint de bine,
Cum cineva in Africa
Atena veche-ar cuta.
Intre slbateci, de-a mea vin,
Voi sta, de-o fi, in carantin,
Cci, protilor, prefer nebunii:
Eu, cel mai mare, cum zic unii!
Duduiei Fanny, spune-i tu
(Ea nu ii va rspunde nu,
Doar n-o salut vrun mgar!)
Omagiul meu de crturar,
La fel domnului Scriitoru
i, sigur, Jeannei, ce-i duc doru'!
XVII
SONET, SCUZ1NDU-SE DE A NU PUTEA INSOi UN PRIETEN LA NAMUR
Fiindc mergi spre-oraul care,
Stind bine-n ziduri ncastrat,
Pltete zel, dar i mincare,
Faimosului poet castrat;
Dac-n vacan-i duci fiina
Spre a gusta ce nu mai e,
ncearc-i toat elocina
La scumpul Coco-Malperche.
(Aa, precum chiar eu a face!)
S-i spui, te rog, ce mult mi place
Acelui domn zburdalnic, Rops;
El, premiul Romei nu-1 deine,
Talentu-i, ns,-n inlime-i
Cit piramida lui Keops!
XVIII
Domnului Auguste Malassis
Strada Mercelis
Trei-zeci-i-cinci bis,
Cartier Ixelles,
Bruxelles.
(Recomandat lui Anoste La pot, Adic unui factor Versificator).