Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Amintiri Din Intuneric PDF
Amintiri Din Intuneric PDF
AMINTIRI
DIN NTUNERIC
VOLUMUL 1
PREFA
Trim ntr-un veac agitat, plin de mari prefaceri si
frdelegi.
Luminat de dumnezeiestile nvtturi ale Mntuitorului
nostru Iisus Hristos, lumea, din beznele n care era, s-a ridicat
treptat la cunoasterea adevrului, a binelui, la respectul omului,
la un frumos progres moral si spiritual.
S-a putut realiza o cultur si o civilizatie crestin. S-a iesit
la lumin. Omul nu mai e idolatru; nu mai e jertfit zeilor.
Femeia nu mai e roaba brbatului. Toti au devenit fii ai lui
Dumnezeu.
National, progresul a mers lent si cuceririle spirituale si
sociale s-au fcut cu jertfe mari. Bunoar, romnii ardeleni abia
n 1848 au iesit din iobgia austriac. i Romnia abia n 1878 a
iesit de sub suzeranitatea Turciei.
Un salt enorm s-a fcut n 1918, dup primul rzboi
mondial, cnd s-a proclamat principiul autodeterminrii
popoarelor, n urma cruia s-au format statele nationale.
Dar dup al doilea rzboi mondial s-a produs o cdere
neasteptat, o prbusire care ne-a dat napoi cu sute de ani: 100
de milioane de oameni au fost vnduti sovieticilor fr stirea lor.
Poate fi ceva mai nedrept si mai nspimnttor?
i totusi, trei oameni de stat, cinici si mari betivani, au
putut face acest act rusinos. Socotindu-se atunci stpni ai lumii,
s-au suprapus puterii lui Dumnezeu pe care L-au tgduit prin
actul lor.
Cutremurtoarea frdelege s-a fcut din necredint si
tgduirea existentei lui Dumnezeu. Deci au venit marile dureri
si suferinte ale popoarelor care au ptimit n temnitele si lagrele
comuniste. Prin aceasta s-a restabilit echilibrul spiritual al lumii.
Detinutii au ajuns n asupriri si mari cazne, n marile lor triri
3
NCEPUTURI
M-am nscut n Rsinari, vechiul sat romnesc de la
poalele muntilor Sibiului, situat pe dou ruri de munte
cobornd din prti deosebite, Rul Caselor si Rul tezii, la o
deprtare de 12 kilometri sud-vest de Sibiu-Rsinari.
La nasterea mea, 25 octombrie 1905, satul Rsinari mai
era nc un sat frumos si vestit n Transilvania. Prin secolul al
XVII-lea, dup ct se pare, era cel dinti sat romnesc din toat
Transilvania.
Asezat n lturi, sub munti, dincolo de valul de miscare
a populatiei, ca mrime a fost ajuns si ntrecut de satele, asezate
pe cmpie si la drumuri, din Banat, Arad sau alte locuri din
Transilvania; dar vechea lui faim nu era nc depsit.
Cel mai mare mitropolit al romnilor ardeleni si poate al
tuturor romnilor, Andrei, baron de aguna, macedonean de
origine, iubise aceast asezare neaos romneasc cu ciobani si
negustori, cu muncitori la pdure, harnici si isteti, toti plini de
credint, cu unul dintre preoti cu totul luminat, de vesnic fericit
pomenire - Sava Popovici Barcianu, dintr-o familie vestit prin
preocuprile ei de cultur national. Marele mitropolit, dup ce
avusese multe legturi cu oamenii acestui sat, a dorit s fie
nmormntat printre ei, sub deal, ntre brazi. Cu pietate i-au
asezat truditul trup lng biserica cea nou, asa cum a voit.
ranii acestia mndri l iubiser si l ajutaser cu bani, n
cteva rnduri, att pentru drumurile lui la Viena la mpratul,
ct si pentru tipriturile sale: Biblia, Telegraful Romn - foaie
sptmnal pentru popor, etc. Multumiri ale Mriei sale,
cci asa se adresa atunci poporul din Transilvania vldicilor,
mitropoliti sau episcopi, s-au gsit n turnul bisericii vechi.
Mormntul lui aguna era mndria Rsinarilor. Nimeni
din tot Ardealul nu mai avea astfel de sfinte moaste ce
strluciser deopotriv pe trmul stiintei, culturii si luptei
6
De drept
10
Infanteristi unguri
11
STUDENT
ANDREIAN
LA
ACADEMIA
TEOLOGIC
Studiul
13
Cantin
14
ultimului.
n ce priveste Partidul Comunist de la noi ntemeiat n
1921, era interzis prin lege si functiona subversiv. Venea cu
revendicri sociale revolutionare si doctrina materialismului
istoric, cu dasclii socialismului Marx si Engels, si cu Lenin, ca
ultim doctrinar, sub influenta Rusiei - care nu acceptase
revenirea Basarabiei la patria mam si dorea s o reanexeze la
Uniunea Sovietic. Partidul Comunist fusese silit s introduc n
programul su un articol prin care luptau s se distrug granitele
trii noastre, asa cum se constituiser prin tratatele de la
Versailles si Trianon, ca unele ce nglobau teritoriile strine
trii, lucru ce a dus imediat la punerea partidului n ilegalitate si
interzicerea functionrii lui. Dup reluarea Basarabiei de ctre
Uniunea Sovietic si a Cadrilaterului de ctre Bulgaria, acest
articol a fost scos din programul partidului, dar atrsese pe multi
strini care vroiau prbusirea granitelor noastre.
*
Dar spre a ntelege aderarea mea la Miscarea Legionar,
Garda de Fier numit acum, datorez cteva explicatii prealabile
cu privire la starea de coruptie din tar, Carol asasinul si
camarila, Elena Lupescu si evreii.
La sfrsitul primului rzboi mondial numrul evreilor n
Romnia era mare dar nu de temut. El a crescut prin adaosul
celor din Transilvania, Banat si Bucovina, dar nici acum nu era
nspimnttor. ns n mai putin de doi ani si jumtate ei au
devenit o primejdie national: numrul lor a crescut imens nu
prin nasteri, ci prin infiltrri n tar peste granit, cumprnd
organele administrative de stat. Evreii de la noi au devenit dup
1921 o mare primejdie din mai multe motive:
1. Numrul lor prea mare spre a putea fi suportat de noi: n
decursul 1930-1940 tot al saptelea locuitor al patriei era evreu.
2. Sprijinul extern imens dat lor de francmasonerie si de
18
evreii de pe glob.
3. Solidaritatea lor intern exceptional si ajutorul dat la
sate de Cahal, organizatie pe judete a negustorilor evrei sraci,
spre a concura neloial pe negustorii romni din locurile
respective si a-i ruina prin vinderea mrfurilor sub pret,
pierderea acoperind-o Cahalul pn l doborau pe romn, si apoi
urcau din nou preturile.
4. Pentru lipsa de scrupule si coruptia pe care o ntindeau
ca o pecingine peste toat tara, cu o vitez neasteptat.
5. Pentru ndrzneala cu care voiau s ocupe locurile n
barouri, n medicin, n institutiile bancare si mai ales n toate
sectoarele economice lucrative.
6. Pentru cutezanta de a voi si a lucra pentru dominarea
presei la noi si dorinta de a ndruma neamul romnesc pe directii
materialiste, ateizante, nepotrivite cu duhul su crestin iubitor de
Dumnezeu si de oameni.
7. Cumprarea romnilor slabi de nger, coruptibili,
creduli.
Dar aceast mare primejdie s-a accentuat dup primul
rzboi mondial si a dus la mari lupte ntre studentii romni si
studentii evrei. nceputul luptei s-a fcut la Cluj de ctre
studentii de la Medicin, ce nu vroiau s fie coplesiti de evrei,
iar cu ei s-au solidarizat, sesiznd primejdia, toti studentii
romni de la toate faculttile si universittile trii, cernd
numerus clausus pentru intrarea n facultti. Deja n 1936
primejdia devenise imens, evreii erau stpni peste 60% din
comert si 80% din industria trii.
Jumtate din pres era n minile lor. Unii intraser si n
universitti.
Mai adugm un fapt foarte important: din 1930, odat cu
venirea regelui Carol al II-lea la crma statului, romnii nu mai
aveau o regin: aveau o cvasi-regin, evreic, pe Elena Lupescu,
19
39
surprindere si admiratie.
*
Deci am intrat n Miscarea Legionar n 1936. Eram de 31
de ani, plin de vigoare, dornic de munc si de afirmare.
nvinsesem rezervele si am intrat plin de avnt si cu tot sufletul.
Legionarii erau constituiti atunci n unitti mici numite
cuiburi. Am organizat n Bicazul ardelean primul cuib
legionar. Eu eram seful cuibului. Ne ghidam dup Crticica
sefului de cuib.
Era o crticic plin de principii morale, politice, sociale,
toate de o rar frumusete. Era o crticic educativ, ce trebuia s
creasc un ins menit s fac totul pentru tar. Deci nu pentru el
si pentru familia lui, ci pentru tar.
Cuibul era alctuit din 12 membri plus seful.
Propaganda se fcea mai ales prin marsuri si cntece. n
cntece erau uneori expuse telurile legionare. Am plecat si eu la
cuceriri prin sat si satele vecine.
Marsurile le fceam dup-masa, dup programul scolar,
cci aveam si un post de nvttor n Bicazul ardelean, pe lng
cel de organizator al parohiei ortodoxe ce urma a se nfiinta aici.
Mergeam cntnd. Cntecele erau frumoase si variate, cu o tent
nationalist eroic.
edinta se deschidea cu un jurmnt ce se fcea cu bratul
sus, ndreptat simbolic spre nltimi si care exprima hotrrea de
a nu fi trdtor.
El se termina cu exprimarea: Triasc Legiunea si
Cpitanul. inuta oficial legionarului era cmasa verde si cu
centura cu diagonal.
Cntecele erau creatiile mai multora, dintre care cele ale
marelui poet Radu Demetrescu Gyr erau mai presus de celelalte
si de un avnt deosebit.
Poezia lui Sfnt tinerete legionar, de o vigoare
42
10
Lupta mea
52
58
ELIBERAREA
n tar starea de tensiune durase prea mult. Regele cuta s
se apere si s strng n jurul lui un front de unitate national.
Goga refuzase postul de consilier regal si orice colaborare cu
Carol al II-lea. Maniu si altii la fel. Iorga, speriat de mersul
lucrurilor pe un fgas sngeros, spre care le mpinsese si el,
regreta acum si se desolidariza de sngele ce se vrsa. Dar nu
iesea din coalitia cu Carol al II-lea.
Patriarhul Miron, prim-ministru, soptea prietenilor c va
face declaratii publice de condamnare a actelor ce se fceau de
ctre rege si de Clinescu (care era fac totum n guvern), dar,
bolnav, a fost trimis n Franta la Cannes, pentru tratament, unde
muri repede, otrvit nainte de a-si deschide gura. Aceasta
tocmai acum, dup Pasti.
Regele, presat din interior, simti nevoia unei usoare
destinderi. Cu o precautie deosebit, ncepu s plece cte unul
dintre noi, dintre cei socotiti mai blnzi, mai nensemnati si mai
putin fanatici, ce nu puteau pregti cumva o rzbunare.
Chiar la sfrsitul Sptmnii Luminate m vzui chemat
pentru plecare. Zi frumoas, cald, n care mugurii se
deschideau lsnd s apar mndrele petale ale merilor si ale
altor pomi. M-am mbrtisat cu o seam de camarazi, i-am
salutat pe toti cu o bucurie deschis si am plecat.
Dar bucuria eliberrii mele era umbrit de regretul c unii
rmneau n aceeasi situatie grea de lagr. Destinele nu sunt la
fel. Fiecare dintre noi are drumul su pe care nu-l cunoaste nici
el deplin si n care pe lng vointa lui sunt attea elemente care
l determin si care uneori au un caracter inevitabil.
n grab am mers la Bicazul ardelean. Tinerii intelectuali
dintr-un grup m-au remarcat si au alergat s m mbrtiseze. Cel
dinti a fost un doctor evreu, cci orientarea mea politic nu
alterase bunele raporturi dintre noi. Apoi am fugit la Rsinari,
59
satul meu iubit. Cred c putini si-au iubit satul lor natal mai mult
dect mine si, fiind departe, i-au simtit lipsa cu o durere mai
mare. Desprtit, prea a fi o fractur din adncuri sfsietoare.
Rudele si prietenii m-au primit cu drag. Fratii erau la Drgsani,
iar tata murise din 1937, n vrst de 93 de ani.
La Gheorghieni am vizitat acas pe domnisoara
Davidescu. Era foarte bucuroas de revederea noastr si am
fcut din nou planul cstorie noastre care trebuia s aib loc n
cel mai scurt timp si nu mai era dependent dect de primirea
unei parohii pentru mine.
Am mers la Drgsani la fratii mei Dan si Bucur. Sotiile
lor, Opreana si Mimi, s-au bucurat tot att de mult ca si fratii de
ntoarcerea mea. Cumnata mea Ana, vduva fratelui mai mare,
la fel s-a bucurat si ea. Ei vroiau s m ntremeze cci slbisem
mult ct am stat n lagr.
Dar dup dou sptmni de la eliberare, Clinescu a tinut
s fiu concentrat si s fiu trimis pe granita noastr de vest n
judetul Slaj, la Srmsag. Am mbrcat haina militar si am
plecat la regimentul meu din Sibiu, 3 grniceresc, cu numrul
90. Eram sublocotenent si am fost repartizat la compania a opta
de mitralier
Am avut o bun primire. Toti ofiterii erau atenti si
binevoitori cu mine. Comandantul regimentului a propus
sporirea cotei de plat la popota ofiterilor, fiindc unul dintre
noi e prea slbit. Acela eram eu.
Pe granit fceam instructie militar si lucrri de
amenajare a terenului pentru aprarea, n eventualitatea unui
atac unguresc: amplasamente de arme automate si santuri de
aprare. Soldatii concentrati, unii cu 3-4 copii, nvtau s trag
cu armamentul nou cehoslovac, mitraliere Sveno-Bruno si cum
s se ascund n teren. Constatam acum c unele sate prin care
treceam erau maghiare, ns se vedea bine c ele fuseser cu
romni, dar au fost maghiarizate n ultimii ani nainte de unire.
60
62
STUDENT
Am fost student la Cernuti pentru a da o diferent de
studii la Facultatea de Teologie.
Firesc era ca s iau imediat o parohie, dar o nentelegere sa ivit ntre mine si naltul prelat, din pricina unei atitudini
arbitrare a nalt Prea Sfintiei Sale, cu privire la numirea mea la o
parohie.
Mitropolitul Blan era un mare mitropolit, cu mult
prestant, cu o cultur aleas si cu o nalt constiint a rolului
Bisericii n cadrul neamului nostru.
Cnd m-am dus la sfintire, el mi-a spus c a fcut
demersuri speciale pentru eliberarea mea din lagr, direct la
Armand Clinescu, cu care s-a certat n dezbaterea cazului meu
si al nc vreo doi legionari lgristi, cci el apra un principiu:
considera c el, ca sef al clerului ortodox ardelean, nu poate
admite s fie arestat cineva dintre subalternii Sfintiei Sale si s
fie tinut n lagr. Dac e vinovat, atunci trebuie s fie judecat.
Dac nu e vinovat, atunci trebuie s fie eliberat imediat.
Atunci cnd m-am dus la sfintire el m-a primit privindum cu ironie si a izbucnit n rs:
- Asa sunt eroii: cnd n aer miroase a praf de pusc, vin la
sfintire ca s scape de front.
- Dac credeti c de fric vin acum la sfintire, iar nu
pentru c a venit momentul s intru mai adnc n slujirea sfnt
pentru care m-am pregtit, m ntorc imediat la regiment, pe
zona de vest.
- Te sfintesc, te sfintesc, relu el, cum s nu te sfintesc? si
m privi cu aceeasi atitudine ironic.
De fapt, el nu ntelegea atitudinea mea legionar.
Mitropolit distins, ca profesor de teologie nutrise mari
sentimente nationale de unire a Ardealului cu patria mam si, n
1918, nainte de Unire, a dus guvernului de la Bucuresti un
63
Erau srbtorile de toamn ce tineau o sptmn. M-am dus sl vd seara, cu Tudor Simion, si am rmas la slujb. Templul era
impresionant, cu dou etaje, unde intrau femei si fete.
Jos erau cei doi cantori cu voci baritonale de artisti. Cam
cu un metru mai sus de naos era altarul unde oficia rabinul, si el
cu o voce exceptional. n templu intrau evreii si se asezau n
bnci la locul scris pe o carte de vizit: doctorul Itic loi,
avocatul X etc.
Toti rmneau cu plriile pe cap. Omul de serviciu
aducea fiecruia dintr-un dulap un Pentateuh, cele cinci crti ale
lui Moise. Ne-am asezat si noi ntr-o banc, am rmas cu
plriile pe cap si am cerut cte o Thora.
Ne-am uitat la vecini unde e deschis si am urmrit slujba
cu emotie.
Prea c e o atmosfer sumbr, cerul era ntunecat, o
furtun de tunete strbtea vzduhul. Aceasta tinu mult. n acest
timp, participantii la aceast dram se aplecau, se bteau cu
pumnii n piept si strigau: Oai, oai, oai!, ca un fel de vai al
nostru - era ceva impresionant, prea c orice ndejde s-a dus...
Dar nu! Dintr-o dat prea c cerul se deschide, o gean de
lumin apare si toat slujba si muzica iau alt curs. O not de
ncredere si biruint apare. Cerul s-a deschis peste tot, cci
Dumnezeul lui Israel, Iahve, a intervenit si a salvat pe poporul
su.
N-as fi crezut c evreii au o slujb att de frumoas. Am
ndrznit s m duc si a doua si a treia sear. Colegul meu n-a
mai ndrznit s mai vin, cci slujba se fcea pn noaptea
trziu si-i era fric s nu fie ucis, cci circula zvonul c evreii
ucid crestini ca s le ia sngele si s-l foloseasc la unele slujbe
ale lor, cu deosebire la facerea pstii. A fost tot att de
impresionant ca si n prima sear.
Crciunul si Sfintele Pasti le-am petrecut la Bacu, la
sotie, care era n stare binecuvntat si n septembrie 1940 urma
66
s nasc.
Ea nscu la 15 septembrie o fetit creia i-am dat numele
de Mariana si care a rmas, din pricina mprejurrilor
neasteptate ce s-au ivit, singura noastr fiic.
Sfrsitul lui iunie a adus examenul nostru pe care eu si cu
Simion Tudor, colegul meu, l-am luat cu distinctie. Abia am
plecat, c a doua zi au si intrat rusii n Cernuti.
Franta capitulase n fata nemtilor la 22 iunie, iar la 26
iunie 1940 Romnia a primit o not ultimativ de la Molotov,
ministru de externe al Uniunii Sovietice: n termen de trei zile
veti preda Uniunii Sovietice Basarabia, teritoriu al Uniunii
Sovietice, si n compensatie, fiindc l-ati folosit ilegal peste
douzeci de ani, veti preda din Bucovina teritoriul pn la
aceast linie si cu o linie rosie groas era mprtit aproape n
dou Bucovina.
Spaim, nimeni nu ne apra. Tratatele nu mai valorau doi
bani. Franta si Anglia nu-si puteau onora obligatiile fat de noi.
Nemtii ne-au ndemnat s nu ne opunem, ca s nu distrugem
tara. Ungurii si bulgarii stteau la pnd, iar iugoslavii, ce aveau
un tratat de aliant cu noi, Mica ntelegere, din care fcuse
parte si Cehoslovacia, acum distrus, au trimis pe granita lor de
rsrit 15 divizii.
Nu uitaser c sunt slavi. Singuri, siliti, am capitulat.
Chiar din prima zi a ultimatumului acceptat, rusii au intrat
n Cernuti. Dar, uimire: evreii i-au primit cu flori, cu discursuri
de laud, cu steaguri rosii. Uitaser c au fost cetteni romni si
c au trit minunat n Romnia. Aceeasi primire a rusilor le-au
fcut-o evreii n toat Basarabia. Dar ceea ce a fost cu totul
monstruos si de neasteptat a fost sabotarea retragerii armatei
romne din Basarabia.
Nimeni dintre noi nu se asteptase la atta miselie. i s nu
se uite c dup primul rzboi mondial ceruser drepturi egale cu
noi, romnii. Iar acum, iat care era atitudinea lor fat de tara n
67
Romnia.
Ungurii ns cum au intrat n Ardeal au nceput uciderea
romnilor. Au ucis preoti, intelectuali, trani, n mari chinuri.
Dau aici datele suferintelor romnilor dup ocuparea
Ardealului de Nord, dup pretioasa carte Administratia hortist
n nord-vestul Romniei: 1 septembrie 1940 pn la 1 noiembrie
1944 de Gheorghe I. Bodea, Vasile Suciu si Ilie Puscas, Cluj
Napoca, 1988.
Numai n primele trei luni au fost ucise circa 5.000 de
persoane, peste 70.000 au fost nchise n nchisori si tabere de
internare, n jur de 100.000 de muncitori au luat drumul
emigrrii n Cehoslovacia, Austria, Rusia.
Furturile bunurilor romnilor ardeleni din teritoriul cedat
s-a fcut prin actiuni particulare si prin legi. n primele sase luni
de guvernare strin au fost peste 500 de devastri a populatiei
romne.
Iat lista formelor de atrocitti si crime fcute n timpul
ocupatiei maghiare a Ardealului de Nord:
- omoruri
- schingiuiri
- bti
- arestri
- profanri
- devastri colective
- devastri individuale
9.919
1.126
4.126
15.893
124
78
447
GUVERNAREA
LEGIONARO-
Data ...
Dup numire, angajatul se ntorcea cu confirmarea primiri
pe care o puneam la acte. Asa am procedat la absolut toate
ntreprinderile.
La o lun si jumtate am vizitat din nou ntreprinderile, pe
toate. i am ridicat din nou salariile muncitorilor cu un sfert din
salariul ridicat ce-l aveau acum.
N-am ntlnit opunere n demersurile pentru aceste
schimbri.
Remarc un caz curios. La o fabric de pungi, cu numai 20
de muncitori, nu am gsit patronul la sediul fabricii, ci numai pe
o domnisoar evreic de o rar frumusete si de o elegant
exceptional. Dup ce am ridicat salariul muncitorilor am
ntrebat:
- Dumneata ce salar ai?
- 2.500 lei, a fost rspunsul.
- Poate nu te pricepi la meserie, am zis.
- Nu, patronul e multumit de mine.
- Atunci cum poti sta la o fabric cu un salar att de mic?
- Sunt srac, a spus.
O priveam admirativ pentru eleganta vesmintelor ei.
- Vreti ca si dumneavoastr s v ridic salariul?
- Oh, v-as fi recunosctoare!
- Ei, duduie frumoas, aveti un salar de 8.000 lei.
- Multumesc din inim.
Dup dou sptmni am nlocuit-o cu o fat fr serviciu
de la Oradea, care nu avea cu ce tri. Am zis: eleganta evreic
are cu ce tri, nu moare de foame, pe cnd cealalt
Unor muncitori li s-au putut da locuinte, iar unora s ia
masa la cantin. Ctorva li s-au dat ajutoare de Crciun, pn la
25.000 lei, de ctre Miscarea Legionar.
eful judetului, Andrei Costin Tescanu, si pregtea acum
73
cu evrei din care cei bogati s-au pierdut n masa contilor unguri.
Noi i lsm s rmn evrei, dar nu va trebui s-i lsm s fie
stpni pe avutiile noastre.
Este bine c n-au acaparat nvtmntul cum au fcut n
Franta si n Anglia precum si n alte cteva tri. Spiritul lor nu se
potriveste cu spiritul nostru. Monoteismul lor uscat nu i-a
nvtat s vad si pe tu si pe el, ci numai pe eu si pe noi.
De aici vine exclusivismul lor. Trinitarismul crestin ce s-a fcut
cunoscut clar la Epifane, Botezul Domnului, a artat un
Dumnezeu Tat, un Fiu si un Duh Sfnt, o unitate a firii n
treimea ipostaselor. El a deschis perspectiva ntelegerii tuturor
oamenilor ntre ei, nlturnd orice exclusivism ebraic.
Cum ne-ar putea ntelege evreii crescuti n Thora, n
Vechea Aliant, n Talmud si rabinism, pe noi, cei crescuti n
Noua Aliant, ntr-un crestinism care-i mbrtiseaz pe toti, n
care Dumnezeu e Tatl tuturor si toti oamenii, ca fii ai lui
Dumnezeu, sunt frati ntre ei?
Niciodat nu ar fi putut aprea n crestinism, n
interpretarea Evangheliei de vreun mare dascl crestin, ceea ce a
aprut n Talmud n interpretarea marilor rabini: Pe cel dinti
dintre crestini ucide-l! Ct deosebire ntre mretia sublim a
crestinismului si aceast conceptie inferioar a evreilor, n care
ndemnul de a ur pe altii devine doctrin a religiei. n crestinism
Dumnezeu nu exclude pe nimeni, El e Tatl tuturor, nu numai al
evreilor, si pe toti i iubeste si pe toti i cheam la desvrsire.
Hristos S-a jertfit pentru toti.
De aceea, mi ziceam, noi nu trebuie s ne lsm cuceriti
de spiritul evreiesc, care e cu totul contrar felului nostru de a
gndi si a fi, credintei noastre, stilului nostru de viat.
Romnizarea mergea totusi nainte, la Bacu, fr
convulsiuni, dar cu pasi lenti, nu cum ar fi dorit unii, mai grbiti.
Tot asa si n orasele Moinesti, Trgu-Ocna, Comnesti, ct si la
tar.
79
*
Colaborarea cu Ion Antonescu schiopta, dar totusi
mergea. Cnd, deodat, s-a comunicat stirea c legionarii au ucis
la nchisoarea Jilava 64 de detinuti. Antonescu, revoltat, a
denuntat faptul si s-a desolidarizat de el. Atrase atentia c acest
lucru nu trebuia s se ntmple si nu va mai trebui s se ntmple
n viitor si c el va pedepsi aspru orice alt fapt de acest fel.
Aceasta se ntmpla la 28 noiembrie.
Ce se ntmplase?
Legionarii au prins pe cei care fuseser marii lor dusmani,
dintre care unii politisti, care au btut si au ucis legionari: pe
unii i-au spnzurat cu sfoar de mtase n timpul dictaturii lui
Carol al II-lea, pe altii i-au aruncat de vii n flcrile
crematoriului. Generalul Argesanu era ntre ei, prins cnd voia
s fug n Bulgaria. Armand Clinescu, care a fost pus de Carol
al II-lea, regele asasin, trei zile prim-ministru ca s reprime pe
legionari, a fost ucis. El omorse peste 250 de legionari, floarea
conducerii legionare, oameni de mare valoare. Mai erau si altii,
toti asasini si trdtori.
Acum se gseau n asteptarea judectii: la cei mai multi,
cercetrile vinovtiei erau ncheiate si procesele lor ncepute, iar
ctiva erau nc n cercetri. Procesele ns se tergiversau. ntre
ei era si generalul Gabriel Marinescu, fost sef al Prefecturii
Capitalei timp de 10 ani, temut si prea stiut asasin, om al Elenei
Lupescu, al lui Carol si al ocultei europene.
Desi frdelegile lor erau vdite si stabilite, justitia amna
darea hotrrilor de condamnare. Afar de 2-3 exceptii, oameni
ce poate urmau a fi eliberati dup terminarea cercetrilor, toti
erau niste brute, oameni ncrcati de frdelegi, dar foarte
influenti. Acum, prin rude si cunostinte, cutau s scape.
Antonescu a cerut, probabil influentat de neamurile lor, s
fie mutati la o nchisoare militar. Dar legionarii, temndu-se c
acolo vor gsi o modalitate s fug, au luat repede hotrrea ca
80
mai bine s-i predea morti unittii militare ce urma a-i lua n
primire.
Fapt neasteptat, dureros, nedrept, dar fapt.
Discutnd mai trziu, n timpul detentiei mele, cu niste
fruntasi comunisti, iat ce au spus cu privire la acesti detinuti:
Dac e s v felicitm pentru ceva, e c le-ati ucis pe bestiile de
la Jilava. Acestia erau niste brute. Dac nu-i ucideati, ati fi dat
dovad c nu sunteti lupttori. Dac scpau, v-ar fi ucis n
continuare si ne ucideau si pe noi. Nici chiar asa, nu trebuie s
fim felicitati, ci s regretm momentul fatal.
UCIDEREA LUI NICOLAE IORGA I A LUI VIRGIL
MADGEARU
n a doua noapte, 29 noiembrie, a fost ucis marele profesor
Nicolae Iorga. Savant n istorie, cunoscut de o lume ntreag.
tirea a zguduit pe toti care au aflat-o. Antonescu a intrat n
furie: tuna si fulgera contra asasinilor. Se pare c uciderea s-a
fcut fr stirea lui Horia Sima si spre marele lui regret. Ea a
stricat mult Miscrii Legionare.
Iorga avea vina lui; ea nu putea fi tgduit. Avea
rspunderi pentru ndemnul dat lui Carol al II-lea s instaleze
dictatura si pentru uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu. Horia
Sima l-ar fi ndemnat s mearg n Italia, la adpost, pn mai
aseaz lucrurile la noi, dar el a refuzat.
Crima s-a produs asa: trei tineri, s-au prezentat noaptea la
locuinta lui de la Vlenii de Munte si l-au smuls familiei ca s
dea o declaratie. El a nteles c i-a venit sfrsitul si a acceptat.
mpotrivirea ar fi tulburat prea mult familia lui. Toti trei erau
absolventi ai Academiei Comerciale. Acestia l-au suit ntr-o
masin si au plecat cu el n satul Strejnic de lng Ploiesti.
Acolo l-au mpuscat. Discutiile de pe drum nu sunt cunoscute.
Se spune c a primit moartea senin si mret. El le-ar fi spus
81
91
toate sunt departe si cine stie cnd le voi putea vedea. Dar nu
trebuie s le iubesc prea mult, ca s nu fac greseli n anchete si
n viata ce va trebui s o duc de acum nainte. Cci va trebui s
stau pe o linie de demnitate si onoare, orice ar trebui s sufr.
M rugam lui Dumnezeu: Doamne, f ca ispitele si
povara s nu depseasc puterea mea de rezistent. ntreste-m
Tu si fii cu mine. Cci odat ce sunt cu Tine mi-e de ajuns.
Frnturi din psalmi treceau prin memoria mea. Eram
linistit si senin. Frigul si foamea le suportam ca pe ceva normal
n conditia n care m gseam. De fapt, se desprimvra, aerul se
nclzea si numai foamea mai musca din mine.
Cum stteam n celul n liniste si n asteptarea terminrii
strii n care m gseam, ntr-o noapte, n vis, mi-a aprut o
cruce mare de marmur la fel ca acelea din cimitir. Totodat,
pieptenul meu, care era negru, elastic, mi-a czut n vis din
buzunarul hainei si s-a sfrmat n bucti.
Dimineata am examinat visul; el era un alt anunt de ce va
urma: Crucea era semnul unei mari si lungi suferinte, iar
zdrobirea pieptenului spunea c tot norocul meu s-a dus.
n povestile noastre romnesti, Sfnta Vineri ddea lui Ft
Frumos o perie, un pieptene si nc ceva ca mijloace de salvare
n momentele cele mai grele.
Acum, n vis, pieptenul meu se sfrmase. Eram deci ca
un om fr noroc n fata unei mari suferinte.
Acest vis nu m tulbura nicidecum. Am rmas senin si
hotrt s-mi duc n liniste suferinta ce mi se anunta. Nici o
imputare nu-mi fceam, nici un regret, nici o rzvrtire sau furie.
Nimic. Toate erau primite cu deplin liniste, ca ceva ce asa
trebuia s fie.
Cugetam: de-acum toate cele dinainte sunt departe, ele
rmn n urm. Eu intru n alt timp, n alt conditie, n ceva nou,
ca ntr-un nou eon.
De acum, privirile napoi trebuiau oprite spre a pstra
104
mna.
A fost o surpriz. Multi din sal credeau c nu au
originalul scris si c am fcut o greseal c am recunoscut c
scrisoarea mi apartine. Acum am recunoscut cursa ce mi s-a
ntins. Au adus o copie a scrisorii ca s m pun n situatia s nu
o recunosc si apoi s aduc originalul si s arate tuturor din sal,
si mai ales tineretului: Iat dup cine v luati. Iat ce oameni
lasi si fr rspundere sunt legionarii si chiar sefii vostri, etc.
Deci a fost bine c am recunoscut.
n aprare, avocatul din oficiu Veja a cerut achitarea. El a
motivat asa: Cum poate fi acuzat de activitate legionar si
organizare clientul meu din pricin c a aprat trei tineri?
Acestia au fost dati n judecat si justitia a constatat c ei n-au
dezvoltat activitate legionar si nici nu erau organizati. De aceea
ea i-a achitat.
Cum e acuzat profesorul Grebenea c i-a organizat de
vreme ce justitia i-a gsit neorganizati? Cum poate fi acuzat pe
aceeasi baz de activitate legionar dup ce s-a constatat c
elevii nu dezvoltaser o activitate legionar? Cer cu toat
struinta achitarea cci e nevinovat. Dac vreti s-l condamnati
nu-l puteti condamna dect la maximum trei luni, dac i veti
face un proces de ultraj la adresa comisarului Dnescu.
Mi s-a dat si mie cuvntul. Nu-mi mai amintesc ce am
spus. De bun seam m-am aprat. Trebuie s fi fost ceva
frumos, cci n temnit elevii au spus c a fost ceva frumos si
onorabil, iar directorul penitenciarului, care asistase si el la
proces, mi-a spus: Ai fcut o aprare inteligent si
convingtoare. Credeam c vei fi achitat. i s-a dat o sentint la
care nu m asteptam.
Curtea s-a retras spre deliberare si, cnd s-a ntors
presedintele, colonel, grav si senin, a pronuntat sentinta: 25 de
ani munc silnic. M-a uimit, iar lumea a plecat consternat din
sal. Atunci mi-am adus aminte de cuvintele Eclesiastului: i
108
110
136
timp si loc pentru c uneori s-a putut cnta n voie, iar alteori
cu mari riscuri. Sau chiar n acelasi loc n alt timp nu se mai
putea cnta. Iarna era grea dar o suportam cu brbtie, aproape
fr s o simt. Eram tnr si deplin sntos.
Nu-mi psa de frig. Discutam cu prietenii si uitam si de
foame, si de frig, si de conditia mea de detinut. Eram fericit.
mi amintesc de o discutie mai lung cu doctorul V. Biris
n ziua de Anul Nou. A fost att de plcut, att de desfttoare,
c nici la cele mai alese petreceri la care am luat parte cnd eram
n lume nu am simtit atta fericire. Stteam cu mantalele pe noi
ntr-un ger cumplit si discutam.
Cine mai putea gndi atunci la cas, la familie, la nevoile
zilei?
Eram cu gndurile si cu inima n alt lume si uitam de
toate de pe pmnt. Eram cu adevrat fericit. i astfel de
momente au fost putine.
RNII N AIUD I TRATAMENTELE
Dintre cei vreo 200 de dezertori de pe front ce se gseau la
Aiud jumtate erau cu rni mari la picioare. Le degeraser
picioarele. La unii le-au czut clciele, la altii carnea de pe
tlpi. Administratia nu era acum n msur s se ocupe de
vindecarea lor. Inimosul doctor Dumitru Ut, ce czuse
tocmai cnd si lua doctoratul la Cluj, primi permisiunea s
mearg la Cluj dup leacuri. El reusi s aduc dou geamantane
de medicamente. Clujul fusese generos. El ncepu tratamentul
degeratilor cu o pasiune deosebit. Am privit si eu pe unii. El i
ungea cu niste alifii galbene, i pansa si i cerceta mereu.
Dar vindecarea, cu toat grija lui, mergea foarte greu. i
dup sase luni de tratament unora nu le crescuse toat carnea pe
tlpi. Se vindecaser, dar cu o lips de carne pe tlpi. M miram.
Cum e cu putint asta? Medicina clasic vindec mai slab dect
144
medicina empiric?
Vzusem la mine n sat cteva cazuri de degerturi
asemntoare. Dar ele au fost vindecate deplin de femei din sat
dup 5-6 sptmni. Nu stiam exact cu ce. Dar mi-amintesc c
piciorul era nvluit n ceva ca un aluat dintr-un amestec de fain
de gru, poate si de in, fasole, grsime, plante ce toate au stat
mpreun la foc, si apoi l-au strns cu crpe. Nu stiu proportia
elementelor din compozitia aceasta. Dar rapiditatea vindecrii
m mirase. i acum asistam la aceste strduinte admirabile de
vindecare, dar cu efecte att de mici.
Dar admirabilul doctor Ut nu se multumea cu att. El
cuta s nu le lipseasc hrana sufleteasc nu dezertorilor, ci
tuturor detinutilor: cartea. El cuta s duc tuturor o carte, dou,
dup nevoile lui. Cerea de la altii, mprumuta, ducea napoi,
alerga mereu, dar ducea tuturor ceva.
i nimeni nu era uitat. Foarte credincios, el cuta mai ales
cartea religioas sau cu subiecte religioase, cea care era cerut
mai mult acum.
Cerea celor de acas s aduc astfel de crti. n temnit, la
cteva mii de detinuti, el era omul care se interesa mai mult de
fiecare.
Era neobosit. Eram n temnit ctiva preoti, dar nu eram
noi samarineanul milostiv care spal cu untdelemn si vin rnile
celui czut ntre tlhari, ci el, doctorul Dumitru Ut. i el le
fcea toate cu un suflet smerit, ca si cnd era obligat s le fac.
n lungul timp al detentiunii mele nu am ntlnit un alt om
att de devotat cauzei altora. E drept c, mai trziu, n izolrile si
controlul ce era, nici nu se mai putea face asta. Dumitru Ut,
acest legionar sublim, rmsese ca un model ales de druire, de
jertf si dragoste pentru altii.
DIRECTOR NOU N AIUD: GUAN
145
s vin acas.
Acas era o mare schimbare. Dup cderea lui Ion
Antonescu, care fusese arestat la 23 august cnd s-a dus s-l
informeze pe rege despre situatia rzboiului, arestat mpreun cu
Misu Antonescu de nsusi regele, lu conducerea generalul
Constantin Sntescu. Antonescu a fost luat de la rege si predat
unei grzi patriotice condus de Ceausu, numele subversiv al
comunistului Emil Botnras. Regele Mihai l-a predat rusilor.
Eu, cnd am auzit c a fost predat rusilor, am socotit acest
act o lasitate. El nu trebuia predat dusmanilor lui care puteau
face presiuni asupra lui, cum de fapt au si fcut, ci englezilor.
La 5 martie 1946 se formase un guvern nou, impus de rusi,
cu Petru Groza prim-ministru, n care comunistii erau
dominatori. Groza era mai mult un paravan; comunistii
conduceau. El era supravegheat pas cu pas de rusi, ca de altfel
ntreg guvernul. Principiul lui Stalin vigilent si nencredere,
principiu ce dezintegreaz societatea si duce la supravegherea
fiecruia de fiecare, nct nimeni nu mai are ncredere n cellalt
si societatea devine un iad, acest principiu se aplic pretutindeni
la noi. Guvernul cel nou nu a adus ns nici o schimbare a
conditiei detinutilor de la noi.
Nici ziua victoriei si nici zilele urmtoare n-au deschis
portile temnitei la noi. Evreii ce conduceau nu voiau s elibereze
pe legionari. Nici aceast zi a biruintei asupra celui mai mare
dusman al lor de pe planet nu i-a nduplecat s fie mai largi si
mai umani cu legionarii din Romnia. Hotrt! Evreii sunt
neierttori cu dusmanii lor. Aceast lege a iertrii, pe care a
adus-o pe pmnt Domnul nostru Iisus Hristos, la ei e
neacceptat. i totusi este o lege ce poate mpca pe adversari si
poate aduce un imens bine tuturor, o lege de nenlocuit. i
Dumnezeu ne spune c numai dac o aplicm fratilor nostri
oameni, El ca Tat al tuturor ne-o va aplica si nou. Altfel vom
fi de neiertat. Evreii nu s-au putut ridica nc la Hristos, la
151
spirit n Rusia si n lume. Unii dintre fostii detinuti comunisti sau mai ntors pe la penitenciar si am putut sta de vorb cu ctiva.
Erau foarte eleganti si plini de sperante. Unii au ocupat functiuni
n stat, altii urmau a le ocupa de acum ncolo.
Erau prietenosi. Unul dintre ei, btut prin 1942 de
directorul penitenciarului Munteanu, mi-a spus c nu-l va ierta
nicicum si asa a fcut el, si poate si altii. Dup destituirea din
postul de director, el a fost pentru scurt timp magistrat, apoi
avocat n Alba Iulia si apoi arestat si condamnat la temnit n
Sibiu, unde foarte curnd, n 1946, a murit.
Cred c moartea i-a fost pregtit. Am nteles c detinutii
comunisti, ajungnd acas si lund posturi importante, mai toti
si-au prsit nevestele ce-i ajutaser, veniser la ei, si le
trimiseser pachete. Acum, ajunsi fr rusine, si-au prsit
sotiile ca necorespunztoare.
Era o mod s le asigure viata printr-o sum de bani si s
le prseasc si apoi s alerge dup femei tinere si cu studii. Ah!
Nimic sfnt nu era n acesti oameni! Temnita nu i-a transfigurat,
ci doar le-a mrit poftele de nltare. Plini de sperante, nu-si
ddeau seama ct de putin independenti vor fi din cauza rusilor,
care controlau tot si comandau toate.
Nu pricepeau c vor fi niste aserviti, niste unelte supuse,
trind sub o permanent, strict supraveghere. ntr-o zi,
Gheorghe Apostol, figur comunist de prim rang, cutnd pe
Vucea, primul gardian de la Aiud, m ntlni pe mine la parterul
nchisorii. M ntreb cine sunt. I-am rspuns. i atunci el
ncepu o discutie de vreo douzeci de minute. Mi-a spus cam
acestea: Noi am luptat pentru idealul comunist si am nvins.
Lumea se ndreapt spre comunism.Viziunea noastr a fost
just. tiinta confirm tezele comuniste, socialismul stiintific.
Suntem n pas cu vremea. Conducem acum. Avem greutti, dar
le vom nvinge. Anul viitor, n martie, vom face alegeri (eram n
vara lui 1945) si le vom cstiga. Suntem convinsi. i nu v vom
156
dou articole:
1. cei care au condus rzboiul;
2. cei care au fost doctrinarii rzboiului.
O lege ce crea un precedent n istorie. Dup ea, cei ce au
fcut rzboiul si l-au pierdut erau trasi la rspundere ca
criminali de rzboi. Era ceva nou. n trecut cel ce a pierdut
rzboiul trgea consecintele nfrngerii, dar nu i se fcea un
proces. mpratul german Wilhelm al II-lea, cel care a provocat
cu Francisc Iosif primul rzboi mondial, dup rzboi a fost
nlturat si nimic altceva. Nu i s-a fcut nici un proces. Acum
toti cei ce au fcut rzboiul si l-au pierdut urmeaz s fie trasi la
rspundere ca criminali de rzboi.
Au nceput s vin criminalii de rzboi. Astfel a sosit
Alexandru Hodos, care nu avea nimic cu cele dou articole ale
legii criminalilor de rzboi, dar care, fiind poet si scriitor de
nuant nationalist, a fost bgat n aceast lege si condamnat.
Asa au venit multi. Rusii, profitnd de aceast lege, au tinut s
intre n temnit ct mai multi romni care au fcut rzboiul sau
care au scris pe linie nationalist. i de unde legea, n spiritul ei,
trebuia aplicat marilor comandanti de armat si teoreticienilor
de rzboi, a fost aplicat pn si sergentilor, astfel c soferul
generalului Pantazi, ministru de rzboi, fiindc l-a dus cu masina
pe seful su, a fost condamnat ca criminal de rzboi desi era cu
marele grad de sergent. Cu Hodos am luat legtura imediat,
stiind c a fost prieten intim al lui Octavian Goga.
Era un om amabil, foarte cult, distins, si cu o calitate
special: era cel mai nalt om ce l-am ntlnit n temnit, 1,96
metri.
Mi-a spus c Goga a murit n bratele lui de un atac
apoplectic. Dar eu stiam c acesta era provenit de la o otrav
dat de sotia lui, Veturia, la cererea francmasoneriei, exprimat
struitor prin Carol al II-lea, regele de mai multe ori criminal.
Acest lucru mi l-a spus nepotul lui Goga, Pilu Bucsan, si
158
aceasta era prerea ntregii familii a lui Goga, afirma Pilu. Dar
Hodos a contestat acest lucru. Cu Hodos, amator de sah, jucam
sah si povesteam multe lucruri din trecut. Soseau la Aiud noi
musterii, pe rnd. S-a gsit repede coada de topor care i
mpingea n temnit. Era Zaharia Stancu, scriitor comunist,
schiop si ru, cel care a scris romanul Descult si a ajuns, ca
rsplat a trdrii, presedinte al scriitorilor. El denunta pe unul si
pe altul, ce era arestat, si el se prezenta ca martor al acuzrii.
Ceva josnic si chiar oribil. Asa a ajuns la puscrie
Romulus Seisanu, om n vrst, care fcea n timpul rzboiului
Cronica de Rzboi. Tot el l-a denuntat pe Romulus Dianu,
unul din secretarii lui Titulescu, pe Ilie Popescu-Prundeni,
redactor la Porunca vremii, foaia nationalist, pe Radu Gyr, si
pe altii.
Veneau unii care au fcut niste acte n urma unor ordine
scrise. Dar justitia comunist i-a condamnat foarte sever, i-a
condamnat pentru c prin fapta lor au nclcat dreptul natural.
Altii au venit chiar pentru omisiune de denunt, adic au stiut
c unii s-au ridicat mpotriva regimului si nu i-au denuntat, chiar
dac le erau prieteni, rude, sau camarazi. Erau adusi, unii fr
condamnare, n lagr, dar cu regim de puscrie, cu termen de
detentie nefixat. Comunistii erau activi, vroiau s-i scoat din
aren pe toti adversarii lor.
NTRE BANDII
Ca s-si bat joc de mine, probabil, conducerea temnitei
m-a dat la munc cu niste banditi, la mpletit nvelitori pentru
sticle, la fcut cosuri si pregtit nuielele. Nu eram singur, ci cu
studentul Mihai Tomus, mot din satul Cltele, de lng Cluj.
Erau vreo 36 de banditi, voinici si fiorosi, priviri aspre, fete
parc tiate cu barda. Crimele lor se ridicau de la una la 18. Dar
nu cel cu 18 crime era seful lor, ci Tudose, bandit care svrsise
159
domnul student.
Iat cum, pe neasteptate, fr s fi ncercat n vreun fel s
cstig bunvointa lui Tudose, el a fcut aceast declaratie
binevoitoare. Trebuie s spun c timp de dou luni, ct am lucrat
mpreun, nimeni nu m-a suprat cu un singur cuvnt.
Voiam s-i studiez, dar nimic deosebit de alti oameni nu
observam n purtarea lor. Erau tcuti si putin tristi, nu se certau,
nu se bteau, lucrau n liniste, schimbnd putine cuvinte. M-am
ferit s-i ntreb despre faptele lor, era un subiect delicat si
inoportun.
N-am fost destul de ndrznet s le vorbesc despre
Dumnezeu, acum, cnd comunistii au nceput s prigoneasc
religia. Mi-am imputat mai trziu aceast lips de curaj. Departe
de a njura, am observat c mai toti si fceau cruce la mas. Ct
de impresionant trebuie s fie ca n nchisoare s porti povara
mai multor crime n spatele tu. Dar pentru aceasta trebuie o
trezire a constiintei morale, o zguduire, ca s produc o
rsturnare a eului, o nnoire n adncuri. Dar cine s o fac, mai
ales acum, n regimul de temnit comunist?
VLAICU
ntr-o pauz de lucru la nuiele a aprut un tigan tnr de
vreo 22 de ani, Vlaicu. Era suplu si usor slbit. Fusese deportat
n Transnistria, cu alti tigani de-ai lui, de ctre Antonescu. n
fata noastr ncepu un dans furibund, cu proferri de blesteme
mpotriva lui Antonescu. Prea c e rpit ca ntr-o vraj, ca ntrun delir, se arunca cu picioarele, nchipuind o zdrobire a capului,
a trupului lui Antonescu. ti fcea impresia c e ntr-un extaz.
Palid, transpirat, a ncetat dup vreo 20 de minute, frnt de
oboseal. A fost cu adevrat impresionant si uimitor.
Cele mai mari momente din cele mai mari tragedii nu miau produs atta zguduire. Toat creatia era opera lui Vlaicu,
161
fost pentru ei imens. Unii s-au refcut prin ea, s-au regsit, s-au
recules.
Multora le-a dat linistea. Pe unii i-a salvat de la nebunie.
Pe altii i-a cumintit si i-a fcut ntelepti, tuturor le-a fost de mare
ajutor.
Dostoievski, cinci ani ct a stat n nchisoare, n-a avut voie
s aib alt carte, dar i s-a lsat Biblia, Sfnta Scriptur. Cum a
lucrat Sfnta Scriptur asupra lui se vede din mreata lui oper
de dup aceea. Este, cred, cel mai mare romancier al lumii
alturi de Tolstoi si Balzac. Dar, de la sfrsitul lui 1945, Biblia a
nceput s fie vizat de administratia temnitei. I se permitea
intrarea n temnit dar nu era bucuroas de citirea ei. Biblia
sosea la Aiud n diferite limbi. Pe lng romn, venea n limba
francez, englez, italian, german, maghiar si tot Vechiul
Testament n ebraic.
Din 1946, dup ce Mares, subdirectorul, s-a instalat bine la
Aiud, a nceput vntoarea crtilor religioase si mai ales a
Bibliei. Noi, detinutii vechi, i-am ndemnat pe toti s le citeasc
cu grij si, pe ct se poate, s le ascund dup citire. Ascunderea
se fcea mai ales n salteaua de paie. Ea ti se confisca dac te
gseau citind, dar mai apoi cutau si prin celul. Crtile
confiscate se trimiteau la ars odat cu lemnele care nclzeau
celularul. Cu nclzirea a fost pus atunci un sergent, soferul lui
Pantazi, fostul ministru de rzboi.
M-am dus la el la subsol si i-am spus:
- Ce crti ai tu aici, la ars?
Mi le-a artat. Erau de tot felul. Am dat de cteva Biblii,
Noul Testament si unele crti de rugciuni. Le-am pus deoparte,
ascunse, si i-am spus:
- O s vin s le iau. Toate crtile de felul acesta le alegi si
le pui deoparte. i, pe msur ce vin, m anunti si eu vin s le
iau. S nu le arzi cumva ca s nu te ard Dumnezeu c ai ars
cartea Lui trimis oamenilor pentru nvttur.
164
166
institutie care dup unii l-a creat, si dup prerea general, l-a
sustinut, si care sub titlul de societate de binefacere a fost
lsat de Lenin singura liber n Rusia. Mai multi francmasoni
au aprut la Aiud. Savel Rdulescu, prietenul lui Nicolae
Titulescu si subsecretar la ministerul de externe, e printre ei,
precum si ctiva evrei. Erau deocamdat lgristi.
Consumau si ei polonicul de arpacas sau fasole ca si noi
ceilalti. Se fceau reparatii la zidrie, se spoia la Aiud. Ei lucrau
aici; nu degeaba erau zidari. N-aveau costumul, dar aveau n
mini mistria. Au aprut fostii ministri trnisti, precum si
ofiteri, membrii organizatiei Sumanele negre si altii. Nepotii
lui Maniu, profesorii Boil sunt aici, Ghit Pop, care a semnat
armistitiul la 12 septembrie la Moscova ca reprezentant al
Partidului rnesc, e si el aici ca si altii. Pe domnul Ghit Pop,
scriitor, l-am ntrebat cum a fost armistitiul. Mi-a spus:
- Am plecat imediat dup 23 august, dar am fost opriti
ntr-o gar n Rusia pn ce rusii au ocupat toat tara. Apoi la
Moscova ne-a primit Molotov, ministrul de externe. Ne-a pus
conditii grele.
Am ntrebat:
- De ce?
A nceput s cnte cntecul soldatilor nostri ce-l cntau n
Rusia: Dou mere ntr-o basma, si am plecat la Moscova si
btea cu piciorul n pmnt.
- Ce-ati cutat aici? Acum semnati.
- Cum? Noi, care am mers cu rusii n rzboi contra
nemtilor, primim conditii de armistitiu mai rele dect
Antonescu?
- Fiindc el era tara, iar voi sunteti o aventur, a fost
rspunsul.
PASCAL
174
TIFOSUL EXANTEMATIC
Mares tinu s ne izoleze pe unii dintre noi: ne lu dup
tabel si ne dezbrc la piele tocmai la locul unde soseau cursele
celor ce veneau la Aiud. Ne perchezitionar amnuntit si ne duse
unul lng altul n celular. Dar n cteva zile izbucni tifosul
exantematic la Aiud. Iat-m si eu bolnav n mai 1947. De la
cursa de detinuti de drept comun ce erau dezbrcati la acel loc,
si noi ndat dup ei fiind dezbrcati, se vede c s-au luat
pduchii si unii dintre noi s-au mbolnvit.
Pe cei bolnavi ne-au dus ntr-o camer mare. Eram vreo
opt. Eram bine supravegheati mereu de doctorul Ilie Niculescu,
care nu era medic, dar ne ngrijea cu o dragoste deosebit;
doctorul Ut a fugit la Cluj dup medicamente. A adus ceva.
Dup perioada de incubatie de 13 zile urmeaz perioada de
manifestare a ei, tot de 13 zile. Cine a trecut de 13 zile e salvat.
Mergeam ru, temperatur mare, delir.
Am simtit c lng mine murise avocatul Mntlut din
Ploiesti, iar peste dou zile murise si un muncitor calificat ce era
de cealalt parte a mea. Mi-am zis n gnd: moartea m ocoleste.
Veneau mereu s m vad unii prieteni nelegionari, ntre
care aproape zilnic Mircea Vulcnescu, precum si unii camarazi.
n delir, la temperatura de 40-41 grade, auzeam cum url niste
cini. Mereu mi suna n urechi urletul lor. Preotul Ioan Florea
veni cu o icoan a Domnului Iisus Hristos si o asez pe perete
ntr-o margine. Mi-aruncam privirile spre ea s m ntresc, dar
era obositor pentru mine. I-am fcut semn s o aseze n fata mea
ca s m reazem de ea. Eram slbit la extrem.
Cam ntr-a 11-a zi sau a 12-a zi m priveau mai multi si la
un semn al lor: cum e? doctorul Niculescu fcu un semn c
sunt gata. Eu am prins gestul lui si am rspuns miscnd un deget
ce semnifica: nu. A 13-a zi, extraordinar: toti credeau c voi
179
Episcopul Clujului, cci Aiudul era pe teritoriul eparhiei sale. Sa sesizat si imediat a fcut demersuri la Ministerul de Interne si
a obtinut permisiunea vizitrii detinutilor din Aiud. A venit cu
ctiva consilieri la Aiud, ntr-o duminic, s slujeasc Sfnta
Liturghie si s dea ceva daruri detinutilor. Mare i-a fost mirarea
cnd Mares i-a refuzat intrarea n temnit. Artarea autorizatiei
si protestul lui au fost zadarnice. S-a dus atunci si a slujit la
biserica din Aiud, si n predica ce a tinut-o a spus:
- Am venit pentru detinutii de aici, nu pentru
dumneavoastr. Am fost mpiedicat. Nu protestez numai, ci urlu
de rpirea unui drept al meu. Urlu de nedreptatea ce mi se face.
Dar nimeni nu a luat n seam urletul si de atunci nici un
episcop n-a mai intrat n temnita Aiudului dect ca detinut. De
sosirea Episcopului Colan la Aiud am aflat mai trziu de la un
preot al Aiudului care a venit ca detinut.
FERICITUL AUGUSTIN
Doi fericiti catolici m-au impresionat mai mult n
lecturile de temnit: fericitul Ieronim si fericitul Augustin, ambii
considerati sfinti n biserica catolic. Fericitul Ieronim, tnr,
frumos, literat plin de talent, n glorie la Roma, adulat de femei,
pe neasteptate fuge n Orient, se ascunde de lume, citeste ntr-o
grot crti orientale si dup 20 de ani de izolare iese la lumin
cu toat Biblia tradus n limba latin n anul 405. E Vulgata, a
doua traducere n latin a Sfintei Scripturi. Luase parte la
disputele dintre nuantele eretice si Ortodoxie, fiind un ortodox
tare si necruttor care n atacul ereticilor s-a caracterizat: Eu
sunt ca boul care unde calc sfarm.
Fericitul Augustin a fost cel mai mare brbat al bisericii
latine din prima mie de ani. African, cu o viat plin de aventuri,
cu un condei inspirat, cu o sensibilitate fermectoare n toate
manifestrile sale, cu o vdit sfintenie n trire n a doua parte a
192
vietii, a cucerit pe toti cei ce l-au citit, mai ales prin cartea sa
Confesiones - Mrturisiri.
Gsindu-se n temnit n frantuzeste, mi s-a cerut s o
traduc. Cu gndul la traducere am aflat c ea a fost tradus de un
profesor de latin, comandant legionar. Acesta a tradus-o din
originalul latin si a primit o prefat scris de Corneliu Zelea
Codreanu, dar nu a apucat s o publice. Era numai manuscris.
Am acceptat s o traduc, desi nu puteam compara o traducere
din limba francez cu una din originalul latin. Dar, fiindc se
cerea aici, m-am apucat s o traduc. Cartea m pasiona. Lucram
mult si cu spor. Ea mi lua acum toate preocuprile.
Voiam s fie o traducere bun, care s poat fi publicat
ntr-o zi. Mi-am amintit c Sandu Mazilu, profesor de filosofie
n Brila, ndrznise si el s traduc Fratii Karamazov, nu din
ruseste, ci din limba italian.
Portretul grafologic pe care l continuam fr ntrerupere
era o alt destindere; de asemenea si convorbirile la plimbare cu
camarazii si cu alti detinuti.
SILE CONSTANTINESCU
ntre criminalii din Aiud era si Sile Constantinescu,
condamnat n 1934. El a fcut o crim oribil. Fiind student si
iubind o evreic, ca s pun mai repede mna pe averea
printilor, i-a omort pe amndoi si ntr-o cldare i-a tiat bucti
si i-a dizolvat cu chimicale.
Acum liber prin curte, cci s-a mprietenit cu comunistii,
m-a cutat si mi-a cerut asistent duhovniceasc. Avea mari
nelinisti, tulburri, mustrri ale cugetului. Nu-l puteam refuza.
Stteam cu el de vorb, plimbndu-ne zilnic mai bine de o or.
Asta nainte cu cteva luni de a m apuca de traducerea
fericitului Augustin. Se linistea. Ca o compensatie a faptei sale
grozave a nceput s picteze sfinti, icoane. Pe Maica Domnului,
193
195
199
201
205
luminos si att de distins si curat, cnd goana dup cei curati era
att de mare, iar cei evidentiati ca oameni alesi cum ar fi putut
scpa? Se pltea un mare tribut de suferint rusilor. Clul Stalin
cerea noi si noi jertfe romnesti iar cei ce conduceau le ddeau
fr ezitare si uneori cu supra-msur.
Nu era crutat nimeni, nici cei ce aveau merite deosebite nationale sau stiintifice. Toti trebuiau s intre la ap.
n Transilvania i culegeau cu furie ungurii, n Vechiul
Regat, evreii si romnii inconstienti. Distinsul si marele profesor
Zenovie Pclisanu, specialist n istorie, si mai ales n istoria
Transilvaniei, cel ce n 1946 a introdus lui Ttrescu
documentatia la Congresul de pace de la Paris, a trebuit s
plteasc si el acest tribut. A venit la Aiud din rzbunarea
mrsav a ungurilor. i altii, si altii ca el.
Dac vreunul arta c vreodat, ntr-o ocazie, a ajutat pe
comunisti, i-a iertat de o greseal, etc., comunistii spuneau cu
cinism:
- Pentru ce ne-ai fcut bine, ti multumim, iar pentru ce te
acuzm acum te bgm n puscrie, cci ai mpiedicat progresul
gndirii socialiste si ideologiei noastre prin activitatea si
gndirea dumitale.
La observatia:
- Dumneavoastr ati avut conditii mai bune n temnit
dect ne dati nou, detinutilor politici, ei rspundeau:
- Nu v-am adus ca s v crestem. Noi nu suntem att de
prosti ca s v dm conditii s v cultivati si apoi s luptati
contra noastr. Nu! Suntem mai destepti ca cei dinaintea noastr.
V tinem strns. Sunteti vinovati si dac muriti asta-i plata
greselilor voastre. Asta e! adugau ei cu un cinism necamuflat.
Istrate Micescu s-a mbolnvit curnd de prostat. I s-a
propus operatie la Aiud n temnit. A refuzat. A cerut operatie la
Bucuresti. I s-a refuzat. ntr-o jumtate de an de la venirea lui a
pregtit o oper juridic pe paragrafe: Ontologia Juris. Cei ce
212
Acum, cnd unii mor sub ochii nostri, acum nevoile de ajutor
spiritual sunt mai simtite. Acum acest drept al nostru are prilejul
s se manifeste. Nu numai un cuvnt de mngiere, ci uneori n
cumplita asuprire si un zmbet adresat cuiva ce are nevoie de el
are importanta lui. Important e s nu ne pierdem veselia,
bucuria, ncrederea, zmbetul senin. Cei ce ne vd astfel se vor
mbrbta. i asta e mult, Cci n mprejurri grele acestea sunt
ca o fort ce se transmit celui care te priveste. i fiecare are
trebuint de ajutorul celuilalt. Aceste stri trebuie s fie firesti,
nu impuse de noi ca o poz, ci s rezulte din starea noastr
interioar ca o manifestare fireasc a ei. Am avut prilejul s trec
pe la jumtatea lui 1949 pe la toate cele 30 de celule de la etajul
de sus din Zarc. Mi-a venit rndul s duc hrdul cu ciorb de
la amiaz mpreun cu colonelul de stat major, Constantin
Ciobanu, originar din Roman. Un ofiter distins si cult, cu un
nalt simt al demnittii. Erau cte 4-5 n celule. Scenele au fost
cutremurtoare. M-au zguduit profund. Locatarii erau generali,
colonei, fosti ministri, profesori universitari, preoti, etc.
Ciubrul l opream n fata celulei. Detinuti livizi ieseau cu
gamelele s-si ia portia. Dar n fata ciubrului parc toti erau
hipnotizati. Ciubrul exercita asupra lor o puternic vraj, toti
alergau s ntind gamela ndat ce detinutul de drept comun
scotea polonicul din ciubr, ca nu cumva cteva picturi s se
preling si s cad napoi n ciubr. Foamea i nnebunea. Era
ceva fantastic si umilitor.
Ct de mult te schimb foamea! S ne amintim de triburile
slbatice ce nvleau mpinse de foame si de alte triburi peste
populatiile statornice ce lucrau pmntul, cum rpeau totul si
ucideau
Cele ce vzusem mi-au adus aminte de niste versuri ale lui
Arghezi, care si el fusese detinut un an si jumtate. Detinutii
Livizi ca strigoii si sui/ Strmbati de la umr din sold si picior/
n blidul fierbinte cu aburi glbui/ si duc parc sngele lor.
218
pierdeti curajul.
Dar, spre surprinderea mea, am auzit mai trziu c unii, n
cazuri asemntoare au rmas n temnit cte doi ani de zile.
Erau ca niste uitati, cci nici dreptul la scrisoare nu-l aveau.
Erau la rnd cu toti cei condamnati.
1950
Dac anul 1949 si nceputul anului 1950 au fost anii de
groaz ai Aiudului, anul nfometrii si al uciderilor programate,
din iunie 1950 au nceput mbunttiri ale hranei si ale ntregului
regim. Lumea, nc nspimntat de durerile foamei prin care
trecuse, se trezea acum la o nou sperant. Buimcit, slbit la
extrem, ca un bolnav ce zcuse lung de o boala grea, se nviora
acum zi de zi. Dar nviorarea era lent, abia simtit. Hrana era
nc cu totul nendestultoare.
Dar iat c suntem pe rnd chemati si anuntati c vom
merge la munc n mine. Ctiva colonei, ntre care si Teler,
evreu de la Oradea, formau o comisie n fata creia era adus
fiecare detinut ce trebuia dus la munc n mine. El era ntrebat
dac vrea s lucreze. Toti se angajau. A pleca din Aiud era ca o
nviere din morti. O astfel de propunere, dup cele prin care
trecuse fiecare, cum ar fi putut s fie respins?
M-am prezentat si, la propunerea de a lucra, am ndrznit a
ntreba:
- n ce conditii vom lucra?
Mi s-a rspuns:
- Veti avea regimul muncitorilor din mine.
Eu am adugat:
- Se va tine seama de gradul de slbire al fiecruia, de
uzarea n care se gseste?
Mi s-a rspuns:
- Da. Se va tine seama de starea de sntate si de puterea
228
fiecruia.
Atunci am acceptat. Era n septembrie. Am fost luati si
dusi la mina de plumb Baia Sprie, min cunoscut ca fiind foarte
vtmtoare. Erau acolo niste barci, n care intrau detinutii.
Erau vreo mie si mai bine. Dup o sptmn de regim de
refacere, cu alimentatie bunisoar, cu pine destul, cu fasole cu
carne, arpacas cu carne, dar fr lapte, am fost bgati n mine.
Eram mbrcati n salopete vechi, cu opinci cu obiele si cu
lampa de carbid n mn, ne-am urcat n lift sub supravegherea
unor ostasi si am cobort n min la orizonturile 11 si 12.
Orizontul 12 era la o adncime de 560 de metri. Eram
mprtiti pe dou schimburi. Un schimb de noapte si unul de zi.
Mai erau n lucru la aceast min si mineri liberi, cu care nu neam ntlnit niciodat. Teoretic trebuia s lucrm opt ore la un sut
(schimb), dar de obicei ntrziam la nou ore si chiar la zece ore.
La iesire fceam o baie cald, luam apoi masa, care ns nu era
destul, si apoi mergeam la culcare. La miezul sutului trebuia s
lum o gustare, pe care maistrul Pop, un miner cinstit, membru
de partid, cnd a vzut-o ct de slab si de putin este, a nceput
s njure de toti sfintii. Apoi, linistindu-se, a zis:
- Las' c m duc eu s vorbesc.
Dar nu i-a putut convinge s schimbe ceva. El ns aduna
niste resturi de la cantina minerilor si le aducea. Dar ele nu
ajungeau dect la ctiva dintre noi. Mina era n judetul Baia
Mare si noi am nceput munca la 27 septembrie 1950. n min
erau emanatii de plumb si n aer plutea praful de plumb, cci nu
se perfora cu ap, lucru care s-a fcut numai pe la jumtatea
celui de-al doilea an de intrare n min. Pentru a evita
intoxicrile cu gazele din min, obiceiul era de a se da minerilor
cte un phrel de rachiu la intrarea n min si o jumtate de
litru de lapte pe zi. Dar eu, precum si ceilalti tovarsi mineri, n
trei ani de zile, ct am lucrat, nu am but nici un phrel de
rachiu si nici un pahar de lapte.
229
*
Maistrul Pop, om nevinovat, cum nu se poate mai credul si
convins c regimul comunist va aduce fericirea n tar, ne
vorbea cu pasiune de necesitatea de a lucra cu tragere de inim
pentru binele patriei si pentru ridicarea trisoarei noastre
slbite dup rzboiul ce a fost. Toti trebuie s punem umrul,
aduga el cu convingere, toti trebuie s slujim tara cu
dragoste. El ne-a nvtat cum s ne ferim s ne cad ceva n cap
din cerul galeriei sau al abatajului.
El ne-a spus ca la orice mic rnire s folosim urina care e
un antiseptic puternic. Dar acest miner maistru devenea adorabil
cnd, cu cea mai mare convingere, ne spunea: S-ar putea s
moar cte unul dintre voi, dar s nu v par ru, minerii nu v
vor uita si v vor cnta la groap marsul.
Ah! Ct nevinovtie era n glasul acestui miner autentic!
El tinu s nvtam ndat marsul minerilor. L-a adus scris. Erau
vreo trei strofe cu un cuprins adecvat muncii minerului. Muzic
sumbr, cu accente aproape funebre.
Ah! Ct bucurie simtea Pop cnd ne auzea pe toti cntnd
marsul cu energie, ca pe un bun al nostru pe care l iubim. Era
ncntat. El ne spunea: Scoateti ct mai mult minereu, c asa v
artati iubirea de tar si de partid. Trebuie s refacem repede
tara.
Mai ntreba ce mncm, mai aducea pine si resturi de
carne de la cantina minerilor liberi. Mai controla portia noastr
de la mijlocul sutului si, cnd vedea ce era, njura, se nfuria si
striga: Nu v las. Sunteti mineri si trebuie s mncati ca
minerii. Ne iubea real si voia s ne ocroteasc. Dar ne-a lsat.
Peste cteva zile n-a mai venit. Cum era s mai vin, cnd avea
o astfel de mentalitate? Ne-am trezit cu un alt maistru, retinut,
tcut. Ddea numai ordinele, supraveghea si controla.
Ah! Ce s-a ntmplat cu tine, Pop, cinstitule miner? Chipul
tu de brbat voinic, parc l vd si acum n fat. Iar sufletul tu
230
i nu voi s se ridice.
Eram n Vinerea Pastilor, zi de mare doliu, de meditatie si
reculegere. Asa ntr-o doar l-am ntrebat:
- Oare de ce va fi fost rstignit Hristos? Cum ti se pare?
- Hristos a vrut s dea un halou universal, un semnal de
alarm lumii: Alo, alo, aici Hristos, spiritul suprem. V anunt,
luati seama, e n fat un popor criminal, poporul evreu. El vrea
s m omoare. Pziti-v de acest popor! E un popor
criminal!
tiam c este un sovinist ungur, dar nu stiam c este si un
antisemit att de mare si c ar putea da jertfei Mntuitorului o
interpretare att de fals. Declaratia lui m fcea s nteleg ct
de mult ntunec mintea sovinismul si o scoate de pe linia
realittii.
L-am ntrebat dac e salasist15, si a afirmat: Da, am fcut
rzboiul cu gradul de cpitan.
Ne-am desprtit mai trziu n conditii frumoase de
prietenie si apoi nu am mai aflat nimic despre el. Le-am spus
prietenilor concluzia:
- E un bolnav psihic, cu o rsturnare a eului, care l-a dus la
hipertrofia eului, dar nu e periculos dect prin sovinismul lui
unguresc extrem. n aceste ocazii ar putea fi ru.
PREOTUL ERBAN
ntr-o zi, preotul dobrogean erban, mi spuse:
- Temperatura ridicat si efortul de min, dup foamea
prin care am trecut, mi-a mbolnvit grav inima. De mai lucrez
n min, m distrug complet. M-am hotrt s nu mai lucrez si
s cer o munc la suprafat.
- Hotrrea e riscant, i-am spus. Suntem condamnati la
15
236
bun miner.
i ceilalti a trebuit s nvtm si s dm un examen ca s
devenim mineri. Am dat si eu acest examen la inginerul Ion
Bujoi si am reusit s ajung miner calificat. Dar priceperea mea
era att de mic... Dimpotriv, Juncu era ca un inginer de mine.
La iesirea din sut fcea situatia ca un inginer adevrat. Era iubit
de mineri pentru spiritul lui de druire. Ajuta pe toti. Condor,
ungurul, maistru oficial, l iubea mult.
Singurul lucru pe care eu i-l imputam era lipsa de grij de
sine.
Robit de rspunderile de maistru uita de sine, de nevoia de
a se odihni si de a-si cruta putin viata. Avem si obligatia de a
rspunde de noi nsine, de sntatea noastr si de pstrarea ei,
cci ceea ce ne-a dat Dumnezeu bun nu trebuie s-l distrugem
prin nesocotint,
Plecat de la Baia Sprie dup jumtatea anului 1951, nu stiu
cum se va fi manifestat la ora aceea, deja unii l socoteau
vndut, dar eu nu stiu s fi fcut vreun ru.
AUREL PASTRAMAGIU
Dintre tinerii ce au strnit admiratia mea, si pentru care am
dat slav lui Dumnezeu c n neamul nostru au putut creste niste
vlstare att de minunate, este si Aurel Pastramagiu,
bucurestean, nscut n 1922.
Fusese locotenent de marin si, epurat, fcuse apoi
filosofia. Plin de credint, stia texte ntregi din acatiste, pe care
le reproducea cu usurint, avnd preocupri literare deosebite.
Fcu cteva poezii frumoase ntre care Aiudul. n ea descria
realist si cu talent atmosfera apstoare a Aiudului. Nu o pot
reproduce, ar fi fost ceva interesant. Discutam multe lucruri cu
el, despre conditia noastr de detinuti, despre patria noastr,
despre sovietici, despre tirania lui Stalin si despre viitorul lumii
243
248
DUMITRU SOLCAN
Un ins cu totul distins si care fcea o impresie deosebit de
frumoas, chiar n salopeta de miner, a fost Dumitru Solcan.
Legionar inginer din Solca Bucovinei, el purta cu sine un
aer de tinerete si prospetime si de vigoare. Nu-mi amintesc de
vreo discutie cu dnsul, dar silueta lui distins mi struie n
amintire. tiu c se bucura de pretuire ntre cei ce l-au cunoscut.
SEBASTIAN MOCANU
N-ar fi fost de mirare s nu-l gsesti printre cei arestati? El
e nepotul lui HoriaNicola Ursu, eroul revolutiei din 1784.
Profesor de filosofie. Ungurii, stpnii Ardealului, n prima
parte a guvernrii comuniste la noi, pn n 1956, l-au cules,
dndu-i temnita.
Bine fcut, robust fizic si sufleteste, prezenta o not de
ncredere si vigoare. Cult si meditativ, avea fort n expuneri
literare sau filosofice. Era si el legionar. Aici trebuia s fie de
bun seam locul lui. Din pcate timpul nu mi-a permis s-l
cunosc prea bine ca s-i fac o prezentare mai deplin, cci am
fost mutat la mina Nistru.
PREOTUL ORTODOX VALERIU ANTAL
L-am cunoscut nc de la Aiud. Czuse cu Sumanele
negre. Cnd treceam s vrs tineta suflam discret un salut, cnd
se putea, la usa lui.
Era nepotul patriarhului Miron Cristea, care era din
Toplita. Brbat robust, bine legat, preot de nalt constiint, tat
a patru copii. Iat-ne laolalt la Baia Sprie. Pe multi i-a ntrit cu
vorba lui nteleapt, pe multi i-a luminat prin explicatiile
teologice ce le-a dat, cci era un preot bine pregtit. Se bucura
249
251
DIACONUL ILINESCU
n lagrul de la Baia Sprie era si diaconul Ilinescu. Un om
de mult sensibilitate si puritate moral. Avea o voce
fermectoare si o credint mare. Originar din Iasi, lsase acas
cinci copii mititei. Dar ducea temnita cu vigoare, cugetnd c
Domnul va avea grij de ei. tia s se insinueze n discutii cu cei
nelinistiti si s strecoare n inimi sperante si ncredere. Cald si
plcut, a fost de folos multora, mai ales celor tineri.
NICOLAE SIMIONESCU
A fost seful studentilor legionari din lasi pn la arestare,
n noiembrie 1948.
Suferintele lui n anchet au fost multe si mari. i ele s-au
repetat si dup terminarea anchetei si condamnare. ntre anchete,
prin perete, am vorbit cu el si am nteles marile ncercri prin
care a trecut. A rezistat eroic si a rmas curat. A ptimit
muceniceste.
Mai e viu printre noi datorit milei lui Dumnezeu, a unei
constitutii fizice puternice si a unei ereditti viguroase. Mi-a
produs o profund impresie. El a rezistat printr-un puternic simt
al rspunderii, prin rugciune si printr-o constiint moral
sensibil.
MARIN TUC
mi cuta prietenia un tnr locotenent oltean: Marin Tuc.
Tot verde si el. Discutam mult cu el. Era cuminte de tot, ca o
fat mare, cum se zice. Cred c era un ofiter de elit; am dedus
c era foarte capabil. Suporta greu asuprirea. Era tip de vultur,
nu se simtea deloc bine n cusca temnitei. Vedeam n el eroul,
lupttorul nenduplecat.
252
cu ce fel de romn aveau de-a face. Dar a doua zi, ctiva trani
macedoneni au venit furiosi la mine si, dup ce au spus discutia
ce fusese, au mai adugat: sta-i vndut, printe, sta-i Iuda.
Nu trebuie s mai stea printre noi. E sarpe veninos. Ne-am
hotrt s-l ucidem. l aruncm pe rostogol odat cu minereul,
cci nu e vrednic s mai triasc.
A trebuit s duc discutii lungi si discrete, s-i conving s
nu fac o astfel de fapt neplcut lui Dumnezeu si care ar putea
s fie si aflat de oamenii din lagr. I-am rugat s renunte, s nu
mai vorbeasc de acest lucru ca s nu afle conducerea lagrului.
Greu au voit s renunte, att erau de ndrjiti. Niciodat nu a
aflat el prin ce primejdie a trecut.
Am dedus c dac n trecut cei ce au trecut pe la Roma si
au nvtat la Propaganda Fide si-au dat mai bine seama c
romnismul lor si sentimentul lor national s-a ascutit, unii dintre
cei ce se ntorc azi de acolo vin cu sentimentul national slbit
sau chiar pierdut. Cei din trecut erau buni romni si buni
catolici; cei de azi se ntorc foarte buni catolici, chiar fanatici ceea ce e o orbire - dar foarte slabi romni.
Deci, atentie unde faci studiile. i unii dintre cei ce au
nvtat la Paris s-au ntors de multe ori internationalisti,
comunizanti, liber-cugettori sau chiar atei.
Cei ce au venit de la studii din Germania s-au ntors mai
bine formati.
Dostoievski exagera prea mult cnd spunea c Apusul este
putred?
100 STUDENI SOSII N LAGR
Se auzea n lagr c la Pitesti, unde erau dusi studentii, se
petrec lucruri groaznice, nfiortoare. Mna neagr lucreaz
258
- Uite, lucrm.
Iar el a zis:
- i eu sunt romn, nteleg. Faceti ce puteti.
i nimeni n-a mai venit s ne controleze ct am lucrat
acolo. N-am ncrcat pe zi dect un vagonet, dar au fost si zile
cnd am lsat vagonetul ncrcat ca s-l avem pe a doua zi. i
asa, la viclenia lor, am rspuns si noi cu viclenia noastr.
*
Greuttile muncii cresteau mereu. Ni se ridica ntruna
norma. Eram nemultumit, dar nu ndrzneam nc s protestez.
Lucrnd cu Romulus Dianu ca s curtm o scar, am
atras atentia unor unguri, care lucrau alturi, s ntrerup munca
si s nu arunce minereu pn facem curat. Cci rostogolul n
care aruncau minereul era tocmai lng scar. Ei ne-au promis.
Dar, fie cu voie, fie fr voie, au aruncat minereu cnd noi eram
pe scar, sus, cam la un metru mai jos de nivelul abatajului. Un
bolovan m-a lovit n cap, n frunte. Va fi avut un kilogram si
jumtate. Am avut norocul c el s-a lovit mai nti de fierul
rostogolului si i s-a micsorat viteza. Altfel muream. Asa mi-a
spart capul. Sngele curgea. M-au scos afar palid. Se vede c se
scursese mult snge. M-a pansat doctorul legionar Dumitru
Moisiu care lucra la infirmeria lagrului. El a fost un om plin de
bunvoint si a ajutat pe multi. M-a ajutat si pe mine. Mi-a fcut
o custur a pielii care se vede si azi. E n form de V tiprit, asa
cum are vipera un V. Port lui Dumitru Moisiu recunostint
pentru buntatea lui.
Mai erau si alti doctori n lagr, dar unii lucrau n min.
ntre ei era doctorul Corneliu Petrasevici, originar din Banat.
Desi tnr, el a fost doctorul Comitetului Central. Om distins si
de o profund omenie.
L-am ntrebat:
- Ce prere ai despre ei si n genere despre comunisti?
266
El a rspuns:
- Ei vor ajunge ntr-o zi s spun: Doamne, cine ne va
scpa pe noi de noi nsine?
Aceasta e o constatare formidabil, ca o sentint de
condamnare. ntr-adevr, comunistii sunt att de legati unii de
altii - prin activitatea pe care o duc mpreun, prin
supravegherea pe care fiecare e pus s o fac asupra fiecruia si
a tuturor mpotriva tuturor, prin nencrederea unuia n cellalt ce
duce la o nencredere general, prin dezgustul si deprimarea la
care ajung oamenii ntr-o astfel de societate, nct toate acestea
fac foarte grea, sau imposibil, fr mari convulsiuni si lupte,
desprinderea din hora n care mpreun au jucat. Ei sunt
angrenati ca ntr-un lant puternic, la care verigile sunt bine
strnse si greu se pot desface din lant.
ION BUJOR
Inginerul Ion Bujor, considerat de mine unul din primii
sapte ingineri ai trii, fcea planul de munc la min mpreun
cu inginerul Bals. l cunoscusem de cnd eram profesor la
Lupeni, iar dnsul era director general la societatea Petrosani de
exploatare a crbunelui din Valea Jiului.
ntr-o zi i-am pus aceast ntrebare:
- Domnule inginer, n activitatea dumneavoastr ati simtit
vreodat prezenta lui Dumnezeu si ajutorul Lui?
El mi-a rspuns:
- Da, eu am fost un rationalist feroce si m-am condus dup
mintea mea. Dar uneori simteam c am intrat ntr-o fundtur
din care nu mai puteam iesi. Atunci plecam genunchii si m
rugam. i dintr-o dat totul se limpezea naintea mea. O lumin
venea de sus si-mi lumina inima si mintea. De aceea eu am
crezut n rostul Bisericii si n functiunea ei sfnt si am ajutat-o.
Eu stiu ce rol important joac preotul la poporul nostru, mai ales
267
- Ei, Bold (cci mi-a cerut s-i zic pe nume), dar ai fost
dumneata cumsecade n timpul serviciului?
-Ei, cumsecade! Nu, printe, cte am fcut, mai ales n
Basarabia, dar oamenii nu i-am btut. Am fost un ticlos,
printe, ticlos, taic, de aia vine potopul.
i mi-a povestit o seam de mici ginrii pline de haz pe
care le fcea n Basarabia, mai ales cnd avea inspectie sau cnd
era ziua lui onomastic.
PE GALERIE LA VAGONETE
Viata rezerv surprize neasteptate detinutului. Din trei sau
patru evrei care erau la min, unul mi-a fost dat s lucrez cu el.
Era un cantor bisericesc evreu care avusese o slujb
important n Partidul Comunist, dar acum, din motive
nemprtsite, se gsea aici.
Poate anume a fost dat cu mine, ca s ne certm. Dar dou
luni, ct am lucrat mpreun, ne-am nteles bine.
L-am rugat s-mi cnte cntece religioase evreiesti. Cnta
frumos. Cu o voce baritonal si cu o plcere deosebit intona
versetele sfinte. Semnau foarte mult cu versetele de la Utrenia
noastr. Aveau o not de gravitate si profunzime.
Mi-a spus: Numele Tatlui nostru nu e Israel, ci Eret
Israil - pmntul sfnt al lui Israil. Mi-a vorbit de marile bogtii
ce le au n America evreii. Un singur bancher evreu din USA a
dat statului Israel ajutor n bani - l-a citat cu numele - mai mare
dect plata ce o datoram noi rusilor pentru despgubiri de
rzboi.
Avuseser mari bogtii si n China, dar acum nu le mai
aveau.
L-am ntrebat:
- Ce credeti voi, evreii, de ce nu s-a dus mprteasa Vasti
n sala unde era brbatul ei, mpratul Ahasveros, cnd a
278
279
282
288
patru.
Cu niste haine de puscrie dintre cele mai rele. Ni s-a
admis ca fiecare s-si ia de la bagajele sale cte un pulovr si
cte o pereche de ciorapi grosi, dar eu nu aveam nici pulovr,
nici ciorapi grosi. ntlnirea cu ceilalti camarazi s-a fcut cu o
mare bucurie, cu mbrtisri si cuvinte calde. Dar efuziunile
sentimentale le-am ntrerupt repede. Cci eram priviti prin vizet
n chip insistent si i-am fi suprat pe observatori. Nu e voie s te
bucuri prea mult n temnit.
O iesire din izolare dup sase luni e un eveniment. E o
schimbare de decor, desi tot n celul. Cu toate c nu e nici o
podoab vezi oameni. Nevoia de peisaj e o necesitate a
sufletului. Omul are si necesitti estetice.
Dar aici mai era ceva: intrai ntre camarazi care te primeau
cu cldur si inimi vesele.
Eram n Zarc. Regimul era sever, hran putin, plimbarea
era acum regulat, cldura minim: trei kg pe zi de lemne pentru
o celul. Uneori au bgat sobe rotunde ca s nclzeasc cu
rumegus. Atunci ne nclzeam mai bine. Militienii erau cu fata
ncruntat.
Totusi nu ne simteam ru. Gseam bucuriile n noi nsine.
Fceam glume. Discutam literatur, filozofie, teologie, de toate.
Ungeam gamela pe ascuns cu putin spun si scriam pe ea cteva
propozitii din limba francez, german, englez sau alte limbi si
le nvtam: era lectia pe o zi. Toti fceau lectii. Era o emulatie n
a nvta, surprinztoare, cci toti erau cu ndejdea eliberrii si
nimeni nu era disperat. Pe de alt parte, aceast preocupare era
si linistitoare: ti d sentimentul c te ridici, c, stiind, reprezinti
ceva, c nu pierzi timpul fr folos acum si c nu vei fi inutil
mine. Un sentiment stenic se aseza n tine. Acesta ti ntrea
sntatea.
296
306
317
SINGUR
O nou izolare de 70 de zile. Nu o mai asteptam, dar ea a
venit nedorit. Administratia considera probabil c n-am fost
pedepsit destul. Cci izolarea e o pedeaps.
Regimul de celul singur se da dup pedepse: ncepe de la
sase luni si merge la trei ani pentru cele mai mari pedepse. El nu
trebuie s treac de trei ani cci duce la nnebunirea detinutilor.
Detinutul trebuie controlat: dac nu poate suporta s fac n
continuare toti anii de regim de celul, atunci el trebuie ntrerupt
cu un regim de iesire din izolare si face mai trziu pedeapsa ce ia rmas.
Eu fceam acum din nou o pedeaps de 70 de zile de
izolare fr s se spun c e o pedeaps.
O suportam n liniste, fr s ntreb autoritatea de ce sunt
izolat, fr s m plng si fr s sufr, s zic asa. Singur faci
rugciunea mai cu ardoare si meditatia e mai sustinut. Omul
singur gseste n Dumnezeu pe Tu-ul cu care se ntretine.
Pentru monahii evoluati singurtatea e lucrul cel mai
cutat cci numai n ea e singurul mod de ntlniri intime cu
Dumnezeu. Marile extaze si triri monahale le au monahii nu
cnd sunt n grup, ci cnd sunt singuri.
Iar pentru omul comun aceast singurtate e greu de
suportat si, prelungit, e ucigtoare.
Eu o suportam ca pe un lucru impus, dat, fr s fie usoar
si fr s fie grea.
Niciodat nu m-am ridicat la nivelul marilor mistici care
n contemplare aveau desftri coplesitoare ce depsesc orice
delicii ale pmntului. Cci nu practicam isihia, contemplatia,
desi stiam metoda.
Rugciunea inimii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
325
328
344
Cel mai mare doctor orelist din tar, si probabil unul dintre
cei mai mari din lume, a fost smuls de la spitalul din Bucuresti
unde lucra si de la catedra universitar si dus la Aiud. El e
doctorul Aurel Marin originar din judetul Tecuci.
Aducerea lui n temnit arat cu ct usurint si lips de
judecat de apreciere a omului deosebit, a savantului, smulgea
partidul pe oricine din viata public si-l destina temnitei. N-am
stat numai cu el, eram patru n camer cnd a fost adus ntre noi.
n 1959 cnd a intrat n camer era nalt, frumos, bine
fcut, usor slbit si putin palid.
Motivul arestrii l-a povestit tuturor. n 1956 a plecat la
Paris la o conferint medical international. n timp ce era
acolo a izbucnit revolutia n Ungaria n octombrie. Din cauza
revolutiei nu s-a putut rentoarce imediat n tar. A rmas la
Paris n gazd la o romnc foarte apreciat acolo, care avea o
librrie de note muzicale. Acolo au venit la el unii romni din
emigratie care, avnd printi sau frati bolnavi n Romnia, l-au
rugat s le duc medicamente, ceea ce a si fcut. El plecase
supravegheat de un doctor evreu.
Cnd s-a ntors n tar a predat medicamentele si n-a avut
nici o neplcere. Dar n 1958 toamna a fost arestat si cercetat
pentru activitatea de la Paris. A fost nvinuit c a luat legtura cu
trdtorii din strintate si a adus medicamente pentru ai lor.
Cercetrile au fost extrem de dure, ca la hotii de cai, ca la
niste banditi. Ele au durat cteva sptmni. Doctorul Marin a
fost dus la exasperare. Sttea pe un pat suprapus. Hotrse s se
arunce jos, s-si sparg teasta cnd va veni militianul s-l cheme
din nou la cercetri. Dar era jos cnd militianul a spus:
- Esti gata, ai terminat cu cercetrile, f-ti bagajul.
Cercetrile l-au adus la un nceput de ulcer si i-au afectat
inima. L-am ntrebat:
- Cum ai dus-o sub comunisti?
- Pn n 1952, ntr-o tensiune continu. Noi, medicii,
345
rusilor, orelist, acesta i-a spus: Noi nu avem asa ceva nc, ceea
ce faci dumneata ca orelist noi nu putem face. Dup ce a plecat,
i-a fcut doctorului Marin o propagand, n scris, admirabil,
despre care a aflat mai trziu de la alti doctori rusi ce l-au vizitat.
Doctorul Marin mi-a povestit n particular toat viata lui.
Avea un remarcabil talent literar.
Ministrii si membrii Comitetului Central aveau spitalul lor
anume pentru ei, dar multi veneau la tratamente la doctorul
Aurel Marin. inea conferinte de O.R.L. pentru toate capitalele
de judet ale trii.
Prin 1960 a fost luat s lucreze la spitalul penitenciarului,
iar n 1962 s-a eliberat. Cum? Doctorul rus orelist de la Biroul
politic al rusilor a venit n Romnia s-l mai vad si, negsindul, s-a nfuriat si a fcut scandal. Ai nostri s-au sesizat si ndat lau scos din temnit. Dar nenorocul l pstea. N-a avut linistea de
care avea cea mai mare nevoie spre a se reface.
A fost pus s conduc n Bucuresti un spital. Mergea
minunat. Faima lui crestea. Tot mai multi veneau la acest spital.
Atunci doctorul Voinea Marinescu era ministrul snttii. L-a
chemat si i-a spus s se mute la un alt spital mai mare, asa cum
merit, dar doctorul Marin l-a rugat s-l lase aici, cci e
multumit si n-ar vrea s se mute. Ministrul a fost de acord.
A doua zi au venit niste doctori si i-au cerut s se mute. El
le-a spus ntelegerea cu ministrul. Ei l-ar fi insultat c face pe
ncptnatul si altele, n urma crora a avut un infarct, nu
mortal. Ajuns acas, o scen de gelozie a sotiei, care nu stiuse ce
se ntmplase la spital, a dus la al doilea infarct care i-a adus
moartea.
Pierderea lui nu era o pierdere a medicinei romnesti, ci si
a medicinei universale.
Legasem o frumoas prietenie cu el si n celul mi
spusese: De voi tri voi fi doctorul sfintiei tale si la toat
familia dumitale, toat viata mea.
347
353
poporului romn.
Declarndu-l nebun, l-au trimis la un spital de psihiatrie.
Dar doctorii l-au declarat sntos.
- i asa, mi spuse, nu mi-au putut face al doilea proces.
M-au retinut, dar retinerea mea nu mai are un suport legal. S
vd ce vor face de acum ncolo. La Jilava m-am ntlnit cu unii
dintre cei de la serviciul secret (Siguranta) de sub Antonescu,
continu el, care erau acum condamnati si ei la ani multi si nu
stiau cum s-si cear iertare pentru greselile ce le-au fcut cu
noi. Unul dintre ei a plns fiindc refuzam s iau din bunttile
ce i le-a adus sotia, considernd c asa nu-l iert. Am stat si cu
Ion Stnescu care m-a rugat struitor s cer iertare unui pop din
Bacu, fost profesor, pe care l-am condamnat fiind cu totul
nevinovat si pentru care am regrete mari. Nu-si mai amintea
numele, dar dup ce i-am spus eu cteva nume, Stnescu
exclam:
- Da, da! Acesta e, Grebenea.
L-am iertat de mult, precum i-am iertat pe toti care au
contribuit cumva la necazurile mele. Au intrat acum si ei la
puscrie ca s se arate c roata vietii se nvrte mereu si cei de
sus oricnd pot s fie coborti jos. De aceea trebuie s ne purtm
astfel ca atunci cnd suntem sus s nu facem acte care s ne
ngrijoreze cnd valurile vietii ne vor azvrli jos.
Dictonul rusilor: Dup fiecare judector si militian fuge o
zeghe de detinut pare a fi ndrepttit.
Printul mi-a povestit multe cu privire la cum vede el
dezvoltarea lucrurilor la noi si n lume. Era ntr-o bun stare de
spirit. Nu regreta faptul c a fost legionar si c i-au fost rezervati
attia ani de temnit, att de grei. Nu acuza pe nimeni de
greselile guvernrii legionare din 1940, cci stia c n Miscare se
strecuraser agenti strini care au lucrat la compromiterea
Miscrii si care au fcut tot ce e posibil pentru a crea dusmnie
ntre ea si popor.
361
362
prsind cuibul.
EMERIK IPO N TEMNI
Omul care a dispus cum a vrut de treburile Ardealului a
fost Emerik ipos. El a fost atotputernic pn dup revolutia din
Ungaria din 1956. Originar din Oradea, chemat s fie ministru
de interne n Ungaria, a preferat s rmn sef al Ardealului.
Dup ce a fcut toate abuzurile posibile si a arestat pe toti
fruntasii gndirii ardelene, mai cu deosebire pe istorici si pe cei
nationalisti ca Zenovie Pclisanu, Onisifor Ghibu, Ion Lupas,
Silviu Dragomir, tefan Manciulea si multi altii, pe care i-a
cules treptat ca fiind arestabili, dar fr s se fi atins de ungurii
din Ardeal cu pozitii asemntoare, care si ei erau arestabili,
cine ar mai fi crezut c va gusta putin din pinea de temnit?
Nu l-am ntlnit n cele 42 de zile ct a fost oaspetele
temnitei Aiud. Dar am stat cu un admirabil student de lng
Beius, nepotul doctorului Goia din Cluj, marele reumatolog,
care a stat cu el si apoi mi-a spus cte ceva despre el.
- M-a adus aici berbecul sta, Gheorghe Gheorghiu Dej,
ar fi spus n camer, dar nu voi sta prea mult. Berbecul nu m
poate tine aici ct ar vrea el. Noi, a mai declarat el, n-am putut
mplini planul nostru de ucidere a 30.000 de romni spre a
nspimnta populatia ca s putem lucra si s facem reformele
noastre revolutionare, tot din pricina berbecului si a lui
Ptrscanu, care s-a opus. i cu o indiscretie neasteptat a
povestit multe lucruri.
Dar presupunerea lui s-a realizat: berbecul nu l-a putut tine
dect 42 de zile la Aiud. Ce forte strine lucrau atunci la noi,
care s-au interpus pentru eliberarea grbit a acestui criminal?
Dac ungurii ardeleni si-au micsorat influenta n conducerea
Partidului Comunist si a statului romn nici unul dintre
conductorii lor nu a fost bgat n temnit dup 1956. Ei au fost
371
ru, de aceea l-am divulgat. Iat ce-i cu el. n vara lui 1936,
Stalin, voind s comunizeze Basarabia, a lansat n ea 33 de tineri
cu avionul. Ei erau nzestrati cu aparate de emisie si receptie.
ntre ei era si Nicolski. Acesta, cum a aterizat, a si fugit la seful
de post si i-a denuntat. S-au luat msuri urgente si toti au fost
prinsi si mpuscati. Dar el, denunttorul, a fost crutat, desi l-au
bgat n temnit. Se va fi uitat ce a fost cu el, si foarte probabil
el va fi fost considerat un erou. Rus, evreu sau basarabean, el a
cstigat toat ncrederea rusilor si a fost pus n marele post de
sef al Securittii. Dar acest om de nimic a fcut tot felul de rele.
De aceea l-am demascat. L-am pus n fata guvernului, c altfel
m-ar fi ucis mai nainte ca denuntul meu s fi ajuns mai sus.
Nemaistiind despre el, cei ce l-au cocotat la vrf l vor fi
considerat c e un erou, cnd n realitate era o sectur las si
criminal. Cci, dup cum se stie, el a pregtit crimele neiertate
de la Pitesti asupra studentilor.
El acolo sus si eu n temnit? L-am denuntat ca s fie
dobort. S vedem ce va urma. Dar nu cred c-l vor aresta.
- De ce, am ntrebat.
- Fiindc nu e singurul ce s-a ridicat att de sus si a fost
informator. Mai sunt si altii ca el si s-ar putea crea situatii
incomode.
CU ALI CAMARAZI
Au fost patru, dar nu mi-amintesc dect de admirabilul
elev Nicolae Mazre de la Vlenii de Munte si de Sandu Mazilu.
Sandu, de la Brila, era profesor de filosofie. Era un ins
studios. n prima detentie, ce a tinut pn dup Sfintele Pasti ale
lui 1946, el a tradus Fratii Karamazov de Dostoievski si a
putut scoate manuscrisul pe care-l revizuisem eu, iar cei de la
Brila i-au cerut manuscrisul s-l publice ei. S-au nteles cu
160.000 de lei, dar la urm i-au dat numai 60.000 lei, c
373
NELU POPESCU
E un tnr oltean din Dolj. A czut dup 1948 ca lupttor
contrarevolutionar. S fi avut atunci vreo 22 de ani. Bun lupttor
legionar, anticomunist. Plin de curaj, credincios, de un mare
suflu legionar. Cunostea muntii, luptase prin ei, mai ales muntii
dinspre Sibiu.
Avea pregtite dou romane. Subiectele: luptele dintre
boierii romni si boierii si ciocoii greci din secolele XVIIXVIII. Lupte grele n care se furau unele boieroaice de ctre
partida cealalt, prin servitori narmati cnd treceau cu trsura;
acestea erau tinute arestate si silite uneori s devin sotii ale
celor ce le-au furat, care erau mai ales grecii.
Ele nu erau cutate att pentru ele, ct pentru mosiile lor.
Descria viata romnilor din Oltenia si Muntenia din acele
secole. Nu lipseau nici haiducii din actiune. Autorul ne-a
povestit pe rnd toate episoadele romanelor sale. Povestea
frumos si sptmni ntregi l-am ascultat depnnd firul epic al
romanelor sale. Mi-a plcut mult acest tnr plin de credint si
de iubire de tar. L-am mai ntlnit si dup desprtirea de la
prima ntlnire si cunoastere.
Se rencepuse reeducarea la Aiud. Singura cale de
eliberare era lepdarea de trecut. Toti trebuiau s treac prin
furcile caudine. Dar el mi-a spus c nu accept sub nici un motiv
reeducarea. A te lepda de ce ai fost, a abjura credinta ta politic
i se prea o lasitate att de mare, o frdelege att de josnic,
nct sufletul lui de viteaz nu o putea accepta. El a spus c
prefer moartea unei lepdri.
I-am spus c e nevoie de el si afar, c trebuie s
triasc, c viata lui e nainte nu napoi si c e mai ntelept s
intre n reeducare, ca apoi s aib liniste. Cci cu pozitia asta
total intransigent s-ar putea s nu i se dea drumul. Iar dac,
377
el.
Atras de faima deosebit a mnstirii de maici de la
Vladimirestii Tecuciului, s-a dus s o vad. L-au impresionat
mult toate de acolo, mai ales maica staret Veronica si
duhovnicul Ioan Iovan.
ntors acas, impresionat de convorbirea cu monahul Ioan
Iovan, s-a cununat imediat religios. S-a dus din nou la mnstire.
Era amenintat cu desfiintarea. Veneau prea multi oameni la ea.
L-a rugat pe patriarhul Marina s o crute.
I-a spus:
- E o mnstire ce rivalizeaz cu cele mai bune mnstiri
de maici din Apus. E o oaz de spiritualitate ntr-un desert. Te
rog, apr-o.
Patriarhul i-a spus:
- Sunt foarte presat, fac tot ce pot s o apr.
A vzut caietul maicii Veronica. E acolo ceva neobisnuit.
Rugciunea la mr e ceva cu totul minunat - a adugat
Pandrea.
Am scris nou crti, a mai zis, stiu ce e scrisul si literatura.
Cu acest caiet am putea lua noi premiul Nobel.
n 1954 i s-a fcut un proces mnstirii Vladimiresti. Un
proces politic n care acuza era c a adpostit doi legionari. El a
aprat n proces. A fost ncriminat conducerea mnstirii:
stareta, duhovnicul, secretara si alte cteva maici. Toate s-au
aprat frumos. Pledoaria lui n-a avut valoare, sentinta era
pregtit dinaintea condamnrii.
L-am ntrebat:
- Dar dumneata de ce ai fost condamnat?
- Din mai multe cauze, a rspuns. Am aprat clugri si
clugrite care, fiind scosi din mnstiri, cereau amnarea
rmnerii n mnstiri pn si vor gsi un rost, o asezare, naveau spatiu locativ. Dar unii episcopi, de fric i goneau, mai
ales Mitropolitul Moldovei Iustin Moisescu si episcopul
381
386
scrupule vor distruge America. Dar din anul 1956, dup visul
ce-l avusesem, stiam c rusii nu vor nvinge.
Pe de alt parte, credincios fiind, chiar nainte de visul
meu, consideram c e cu neputint ca Dumnezeu Cel
Atotputernic si Drept s dea cstig de cauz dusmanilor Lui
ateilor si nedreptilor comunisti. Cci acestia ar fi distrus Biserica
Crestin si toat opera Mntuitorului ce a fcut-o pentru
mntuirea lumii, lucru pe care Dumnezeu nicicum nu l-ar fi
ngduit.
Triam deci n liniste asteptnd anul 1964, ca pe un an al
eliberrii.
CU ALI CAMARAZI
ntre ei, Nicu Pun, Nelu Popescu, tnrul oltean cunoscut
ce luptase n munti, si nc un tinerel admirabil al crui nume lam uitat. El era numai de vreo 18 ani si era cel mai tnr
cettean din Zarc. Nicu Pun era din Buzu, avocat cu o
pregtire frumoas, cu el am avut convorbiri de tot felul. n toat
tinuta lui avea un fel de distinctie. Era credincios. De aceea am
discutat cu el teme religioase, fiindc pe acestea le cuta.
Am examinat cu el sloganul comunist: religia e opiumul
popoarelor. Deci religia ar fi avut un rol antisocial si ar fi
adormit spiritul popoarelor mpiedicndu-le s se ridice la
marile cuceriri revolutionare de care avea lumea nevoie. Asa a
fost oare religia? De ce, dac ea a fost un ru, acum cnd scade
influenta ei n lumea comunist, de ce societatea nu se ridic, ci
decade? Cci unde scade rul, nu trebuie ca societatea s se
ridice? Cum de se ntmpl altfel?
Fiindc religia a fost frna, prghia de sustinere a
moravurilor. Cnd frna s-a luat, automat moravurile au nceput
s decad. Iat, dup rzboi se vorbeste mult de drepturile
398
legionari.
- Acesta e un lucru foarte grav, am zis. Dar cnd si-a
exprimat domnul ministru de interne aceast opinie? Cui a spuso? Cine a auzit-o?
- Asa stim noi c e prerea dnsului.
- Nu cred c dnsul, cu inteligenta dumisale, judecnd
lucrurile, a putut ajunge la aceast convingere. Cred c e un
zvon nentemeiat si iat pentru ce: n convorbirea ce am avut-o
n Aiud n 1945 cu domnul Gheorghe Apostol, domnia sa a
spus: Cu privire la dumneavoastr, legionarii, ati fost lupttori
ca si noi, dar pe alt linie, lupttori cinstiti pentru o idee. Ati fost
idealisti, de aceea vom face alegeri n martie viitor, le vom
cstiga si v vom elibera. i domnul Apostol era o persoan
mai influent n partid dect este acum domnul ministru de
interne. Ar trebui s vin s ne spun care e opinia domniei sale
despre noi. Dar, indiferent de orice opinie a altora, eu spun c
am fost de bun credint n tot ce am fcut si ca mine au fost si
ceilalti.
Am rspuns linistit la fiecare ntrebare ce mi s-a pus. i
seara s-a nchis sedinta urmnd s continue a doua zi.
A doua zi dimineat m-am dus la camaradul care
conducea sedinta si i-am spus:
- Suntem siliti s facem aceste sedinte de reeducare.
Trebuie s le facem. Dar n-ar trebui s le facem ntr-o manier
ca si cnd am fi dusmani ntre noi. Ne desolidarizm, dar s nu
ne njosim la limita extrem. Recunoastem c ne-am nselat, dar
nu am fost de rea credint, si dnsul s fie ntelegtor, ca
sedintele de reeducare s nu devin un iad, ci o golire de un
continut ce nu mai merge astzi. i am plecat.
Seara la sedint mi-a imputat c nu sunt sincer, c am
ncercat s-l corup, c sunt perfid si necinstit.
- Noi trebuie s dm dovad c nu mai suntem ce am fost,
c ne-am schimbat total, c mprtsim ideile comuniste. Dar
421
fost.
O ntrebare perfid, de o rutate extrem, mi-a pus-o un
preot catolic, Biro, trecut la ortodocsi, ntrebare la care era
foarte ru si dac rspundeam pozitiv si dac rspundeam
negativ. M-am mirat c s-a putut gsi o astfel de ntrebare Am
evitat rspunsul astfel:
- Domnilor, am zis, aici trebuie s nvtm s fim onesti si
loiali, dar dnsul, neloial, a aruncat n mine un cutit pe la spate.
De aceea nu-i voi rspunde. i nimeni n-a struit s-i dau un
rspuns.
Mai trziu, n 1982, l-am descoperit n Ruseni-Neamt.
Avea sotie, cci pentru ea trecuse la Biserica Ortodox, dar navea nici un copil, cci se cstorise trziu cu femeia sa, cnd nu
mai putea avea copii. Dar el mintise c-mi cerea un rspuns greu
ca el s poat merge s-si vad pe cei opt copii ai si. i cnd
colo, am constatat c n-avea nici unul.
Iat de ce calitate erau unii detinuti politici! Ei n-au putut
fi altfel cnd au intrat n temnit . i, dac temnita nu i-a nltat
si nnobilat, ei au iesit afar stricati, asa cum au intrat.
- Declar c nu exist Dumnezeu. Toat dezvoltarea
stiintei arat acest lucru. C dumneavoastr popii ati trit n
ignorant si incultur si ati spus poporului c exist Dumnezeu
ca s-l exploatati si s-l tineti n prostie si ntuneric. Astzi
religia joac un rol antisocial. i ca s intrati n pas cu vremea
dumneavoastr, voi popii trebuie s v deziceti. Religia a
apartinut epocilor de ntuneric. Acum e epoca stiintei, etc. Tot
felul de cuvinte mari. Dar cu ct erau mai mari, cu att erau mai
mincinoase si nedrepte.
- Domnilor! S nu ne nselm! S ne lmurim: admirm
stiinta si admirm credinta. Ele merg mn n mn. Cu stiinta
cucerim lumea si tainele naturii. Cu credinta ne nnobilm
sufletul si ne facem virtuosi. Religia ne nvat s iubim, s fim
rbdtori, blnzi, drepti, harnici, binevoitori, curati cu inima.
426
mie cineva mult ru, nu-i voi rspunde cu ru, cci am depsit
ura. M simt liber n inima mea. i acum, cnd voi fi liber si
fizic, bucuria mea va fi deplin.
Mi s-a cerut apoi s dau o declaratie scris care s fie ca o
sintez a celor ce le-am exprimat pn acum.
Am scris-o. Este de patru pagini. Niste prieteni licentiati
mi-au zis c nu cred c o vor primi, adic nu m-am dezis destul.
Le-am spus c att le pot da.
Dar autoritatea a primit-o, a examinat-o, m-a privit lung si,
fr nici un cuvnt, a luat-o si a plecat.
Nu mi s-a cerut mai mult.
Eram deci reeducat. Educatia ce o primisem se vede c
nu era suficient, nici cei 22 de ani si jumtate de temnit pe
care o fcusem zi de zi. Dar trebuia s trecem prin aceast
umilint ca nu cumva mai trziu s ridicm capul si s aprem
ca niste viteji. Iar declaratia scris trebuia s fie o dovad c teai lepdat de trecut si un angajament c nu vei mai face greutti.
NTLNIRE CU PREOTUL BCUAN CONSTANTIN
CRIAN
O surpriz deosebit a fost ntlnirea cu preotul scriitor
Constantin Crisan, ajutor de comandant legionar, scriitor de
mare talent, prieten al meu din trecut, om de o rar inteligent.
- Ce cauti aici, ntre oamenii cumsecade, perfidule? i-am
zis. Multe rele am auzit de tine. Explic-te. Cum de esti aici? Ai
devenit lichea? Spune. Ce rele ai fcut, cci auzisem multe
despre el.
- Mi, Nicolae, nu fi tmpit! M stii, nu te lua dup gura
oricui. Eram eu att de prost?
Mi-am zis: ca s nu m irosesc n temnit am s trec la
comunisti. ndemnul mi l-a dat prietenul meu evreu Ilie
Grimberg, avocat din Bacu. Dar am s fac, ct va merge, tot
429
rspuns:
- Da! Se poate. Eu ns stiu prerea dumneavoastr despre
noi, preotii.
- Care e?
- Ne-ati bgat n dou categorii: unii tmpiti si altii
escroci. Tmpiti ar fi cei ce mai cred azi n Dumnezeu si n
valorile religiei dup ce, spun comunistii, sunt explicatii
stiintifice despre Univers si viat si nu mai e nevoie de
explicatiile mistice ale religiei. Iar escrocii sunt preotii destepti
ce nu cred, dar se fac c cred, ca s-si mentin posturile si s se
mentin.
- i dumneata unde te ncadrezi?
- Eu la tmpiti.
- Imposibil, printe, dumneata esti prea destept. Dumneata
te ncadrezi la escroci.
- Nu, nicidecum, c eu cred. Eu sunt la tmpiti. Dar si noi
v mprtim pe dumneavoastr tot asa: n tmpiti si escroci.
- Adic cum?
- Tmpiti, cei ce dusi de propaganda comunist si
nchipuie si cred c nu exist Dumnezeu si c lumea asta
frumoas s-a fcut prin hazard, printr-un joc si combinatie
ntmpltoare a atomilor, desi, judecnd, si cei mai simpli pot
vedea c exist Dumnezeu. Escrocii sunt cei ce nteleg c exist
Dumnezeu, stiu c exist si unii au si icoane ntr-o camer mai
dosit, unde se si roag, dar, dac vine cineva si ntreab: cum
de le aveti? Ei spun: e art veche pentru soacr-mea. Dar ca s-si
pstreze posturile sau ca s plac partidului spun c nu exist
Dumnezeu.
- i pe mine unde m plasezi?
- La escroci: cci din discutiile noastre deduc c dumneata
esti inteligent si e cu neputint s nu ntelegi c exist
Dumnezeu si c lumea nu s-a fcut la ntmplare. Dar ca s-ti
poti pstra postul si gradul, spui c nu exist Dumnezeu.
432
*
Printele Crisan mi-a spus:
- Vino s-ti prezint un bun prieten al meu, minunat preot,
printele Vasile Dimitriu.
ntr-adevr, mi-a fcut o impresie excelent. Mult
credint si smerenie se vedeau la acest preot. La nivelul lui era
cu neputint s rmn afar si s nu intre n temnit. Cci
aprea ca un om fr viclesug.
Pn la eliberare, cu printele Costic am avut ntlniri si
convorbiri zilnice.
Ne-am ntlnit si dup eliberare de mai multe ori. Mai
nti a venit la Lunca Trnavei-ona, unde eram eu preot, cu
gndul s se mute n satul Pmade, sat lng Lunca Trnavei, ca
s fim aproape unul de altul. S-a zbtut mult si cu tiprirea
romanului su, dar n-a reusit. Fiul lui adoptiv, Paul Anghel,
comunist, scriitor de talent, nu l-a sprijinit ca nu cumva s fie
ru vzut. Astfel, a dat dovad de slbiciune si c n-a fost un fiu
bun.
Dup ce m-am mutat n Moldova, m-am ntlnit deseori cu
printele Crisan. Scrisese ntre timp dou romane si dou piese
de teatru.
n 1976, fiind el pensionar si probabil fiindc venea la
mine s fac srbtorile Sfintelor Pasti si ale Crciunului, am
intrat cu el si cu printele Nicolae Pslaru ntr-o anchet a
Securittii ce a tinut sase luni. Eram luati de acas si dusi cu
masina la Roman sau unde socotea Securitatea c e nevoie si tot
ea ne aducea acas cu masina. n acest timp ne fceam toate
serviciile.
Am fost apoi prelucrati toti trei de ctre colegii preoti
din protopopiat, ncepnd cu mine, la 26 ianuarie 1977.
Dar dup vreun an si jumtate s-a mbolnvit grav si a mai
dus-o asa vreo jumtate de an. Se plngea de mari dureri de cap.
De cteva ori l-am vzut, bolnav fiind. Boala si moartea lui au
433
fost pentru mine suspecte. Tot asa si a sotiei lui dup cteva luni
de la moartea lui, desi era mai tnr cu 20 de ani ca el.
Se ngrijise s dea casa de la tar n dar unor nsurtei, iar
apartamentul de la Bacu a rnduit s fie dat unor sraci si nu
unei fiice sau fiului su Radu, si nici nepotilor, care toti, spunea
el, erau cu o bunisoar stare material.
I-am spus n cteva rnduri, fiind ntristat c nu-si poate
publica romanul Zbateri
- Nu-i nimic! Nu fi ntristat! Scrierile tale: nuvele, romane,
piese, sunt bune, frumoase, pretioase. Ele sunt literatur si
satisfac un orgoliu al tu. Dar cu ele s nu te mndresti. Singura
cu care te mndresti e Cntare mntuirii mele, o lucrare n
versuri din tinerete care degaj o atmosfer profund crestin. Cu
ea te vei mntui. Ea e o pledoarie pentru tine la Dumnezeu.
Dormi n pace, printe Costache, suflet zbuciumat, care
dac intrai n Sfntul Altar fceai n fata Sfntului Prestol trei
mtnii la peste 70 de ani ai ti, cutremurat de sfintenia altarului
si de nimicnicia ta, care, murind, ai acte de recuperare si
milostenie pe care putini s-au ridicat s le fac si le pot face.
ti pstrez un gnd pios si te nvlui ntr-o simpatie
prelungit.
*
Vntul btea n pnzele noastre si dup toate semnele
mpingea spre trm vasul pe care pluteam noi detinutii romni.
Plutise destul, gata gata s se scufunde. Dar acum un vnt
prielnic venit din Apus i umfla pnzele si l mna spre trm.
Celor de la grdin, cu tot mai mult ndrzneal,
trectorii ne fceau semne c vom pleca acas.
Mai aveam noi oare cas? Nimeni nu mai stia de noi.
Eram niste morti vii. Din ianuarie 1949 nu am mai scris un rnd,
nu am mai primit un cuvnt de la cei dragi. Eram uitati? Nu,
cteodat si-or mai fi adus aminte de noi. Mie, mort, cum s-a
434
440
441
suflete.
Sunt o umbr, dar m simt bine, sunt liber si - usor ca un
fulg - zbor n viitor. Nu ns mnat de vnt, ci cluzit de
constiinta mea. Nu port n mine povara niciunei uri si nici a unui
gnd de rzbunare. Iert pe cei ce m-au lovit prin sentintele lor
nedrepte si miselesti; iert apoi pe cei ce m-au lovit cu pedepsele
lor nedrepte n temnit. Iert pe cei ce m-au lovit cu bratele si cu
pumnii lor si cu picioarele.
Multumesc cu recunostint celor ce, putini, n aceste
mprejurri grele si opresive, au rmas drepti, cinstiti, neopresori
si chiar binevoitori.
Cer binecuvntarea lui Dumnezeu pentru toti cei ce au fost
cu mine si mai sunt vii, precum si pentru cei ce m-au pzit.
Rog pe bunul Dumnezeu s ierte pcatele tuturor celor ce
au murit n timpul perioadei mele de pedeaps, si dup aceea, la
Aiud, n lagre, la canal si n alte locuri de suferint si chin, din
orice neam si de orice credint ar fi fost ei.
Fie ca acesti morti s dea rod si s fie o temelie tare pentru
o Romnie de mine, curat si sfnt, o jertf bine primit de
Dumnezeu pentru nvierea din morti a neamului meu romnesc!
451
CUPRINS
NCEPUTURI ..............................................................................................................................
STUDENT LA ACADEMIA TEOLOGIC ANDREIAN....................................................
STATUL EVREIESC ISRAEL....................................................................................................
CAROL AL II-LEA .....................................................................................................................
PARTIDELE POLITICE I POLITICIANISMUL DE LA NOI .................................................
MICAREA LEGIONAR - GARDA DE FIER ........................................................................
SFNT TINEREE LEGIONAR ..........................................................................................
OCTAVIAN GOGA - PRIM MINISTRU....................................................................................
N LAGR LA VASLUI .............................................................................................................
ELIBERAREA .............................................................................................................................
STUDENT....................................................................................................................................
ANUL 1940. TRAGEDIA ROMNIEI .......................................................................................
PREZENT N GUVERNAREA LEGIONARO-ANTONESCIAN...........................................
UCIDEREA LUI NICOLAE IORGA I A LUI VIRGIL MADGEARU ....................................
PRIMAR LA SLNIC-MOLDOVA............................................................................................
REBELIUNEA: 21-23 IANUARIE 1941.....................................................................................
DUP REBELIUNE ....................................................................................................................
RZBOIUL..................................................................................................................................
GNDURI ALE MELE. TEMERI ..............................................................................................
ARESTAREA ..............................................................................................................................
LA BUCURETI. ALTE ANCHETE ..........................................................................................
PROCESUL..................................................................................................................................
AIUDUL.......................................................................................................................................
IAR PENITENCIARUL PLOIETI.............................................................................................
IARI AIUD..............................................................................................................................
TEROAREA.................................................................................................................................
ATITUDINI I RELAII N TEMNI.....................................................................................
REGIMUL LA AIUD N 1944.....................................................................................................
23 AUGUST 1944........................................................................................................................
RNII N AIUD I TRATAMENTELE ...................................................................................
DIRECTOR NOU N AIUD: GUAN.........................................................................................
452
VOLUMUL II
Plecarea acas
Iat-l acum pe avocatul N. din Sibiu, detinut de 7 ani,
456
recstoririi noastre.
Dup ntlnirea cu mine, Mariana i-a spus mamei sale:
Vai, mam, nu credeam c am un tat att de urt! Slbiciunea
mea de atunci m-arta att de urt. De altfel ea semna cu mine
si nu era considerat o fat urt, ci dimpotriv.
tiam c sotia mea e mritat. Dinainte de a pleca din
Aiud, cu privire la ea aveam trei ipoteze asupra modului cum
voi proceda.
ntia: M voi interesa dac e fericit n noua ei cstorie.
Dac e fericit nu m voi arta ei nicidecum, ca s nu-i tulbur
linistea, mprosptndu-i clipele noastre frumoase petrecute
mpreun.
A doua ipotez: nu va fi fericit. Dac va spune: Am trit
12 ani cu noul meu sot; nu-l voi prsi. Eu voi spune: Bine,
perfect! Rmi cu dnsul. Asa e si frumos si moral.
A treia ipotez: Dac va spune: Nu sunt fericit si m-am
mritat cu el numai stiindu-te mort. Am cutat mpreun
fericirea; toate cele ce s-au ntmplat cu tine au ntrerupt firul
fericirii noastre; e cazul s ne adunm din nou, s legm firul
ntrerupt. Atunci eu voi spune: Sunt fericit c nu mai uitat. ti
multumesc. Refacem imediat cstoria noastr.
Silvia a fugit repede la Sibiu s se ntlneasc cu mine
dup ce Mariana i-a dus primele vesti despre mine.
ntlnirea a fost un prilej de mare bucurie pentru amndoi.
n tain am hotrt toate si am pus la cale recstorirea noastr
463
Brutalitatea
cu
care
au
nceput
trecut,
un
om
dup
attea
suferinte
ca
Recstorirea mea
Eram singur. Pentru un preot, dac nu are nclinatie spre
viata contemplativ a monahului, o sotie devine o necesitate
imperioas. Ea poate fi un ajutor minunat n pastoratie pentru
preot: e un aliat, un sprijin, un lupttor alturi de el. Dac se
potrivesc trag frumos la aceeasi crut. Poate fi si un stimulent
pe linia de lupt crestin, mentinndu-i avntul spre ridicarea
spre culmi de lumin si sprijinindu-l s nu cad. O preoteas
devotat, harnic, dac ntelege rostul nalt al sotului ei, e o
binecuvntare de la Dumnezeu, un mare noroc.
Doream cstoria ct mai repede. Dar ea ntrzia fiindc
Silvia, fosta mea sotie, trebuia s divorteze de brbatul ei Petru
Bejan, directorul scolii din Hrja, iar acesta o mpiedica.
Pe mine m-a reclamat Securittii c-i fur nevasta. Un
ofiter de securitate m-a chemat s discutm problema.
Reclamatia era dur. Am citit-o toat. Era a unui om nfuriat,
plin de calificative pentru mine dintre cele mai urte. Iar cel
486
contra ei?
spus:
trai cu o sotie o pierde, ea fugind la altcineva. Dar de ce n-a
cucerit-o? De ce n-a legat-o prin copii? Cci am aflat c ea a
rmas nsrcinat si i-a cerut s ntrerup sarcina. Acest egoism
al lui se rzbun acum. ntelegndu-l, l iert pentru insultele ce
mi le-a adus. Dar v rog s-i spuneti s nu fac greutti fostei
mele sotii n dorul ei de a se ntoarce la fostul ei sot.
De acest lucru m voi ocupa eu, mi-a zis si neam desprtit.
Procesul de divort a durat mai multe luni din pricina
opozitiei lui Bejan. Dar n octombrie 1965 ne-am putut
recstori la ona, ntr-un cadru foarte restrns, fr nunt si
cununie religioas cci Silvia nu acceptase o cununie religioas
cu Bejan, spunnd c o singur cununie religioas trebuie s
fac o femeie. Deci cununia noastr religioas a rmas valabil.
Astfel m-am cununat civil de dou ori. M cununam acum iar cu
487
Vizite neasteptate
Viata acum se scurgea linistit, fr vreo asuprire de la
autorittile de stat. Simteam totusi supravegherea discret a
Securittii, fr vreo interventie direct. Eu m ocupam numai
de parohie si lucram singur grdina, pentru asigurarea hranei.
Parohia era srac si, fiind fost greco-catolic, nu avea acele
frumoase traditii ortodoxe, mpreunate cu multe slujbe si daruri.
Slujirile particulare erau cu totul reduse si ele trebuiau
contabilizate spre a asigura salariul lunar. La acest salar
contribuia si statul cu 700 lei lunar, restul se asigura dintr-o
contributie anual benevol si din serviciile particulare.
Toat atentia mea era ndreptat spre a asigura credinta si
temeiurile pe care se reazem si a o ntri treptat. Fceam
slujirile sfinte cu atentie si totdeauna cu predic. n lipsa unui
nvtmnt religios pentru tineret am considerat c a predica
cuvntul dumnezeiesc e singura cale mai eficace de a sustine
credinta.
ntr-o zi pastorul W. Capesius n vizita ce i-am fcut-o
mi-a spus: Ieri am avut inspectia unui domn de la departamentul
Cultelor care mi-a zis:
488
pn la 14 ani?
Da, am zis.
Da!
spus c toti sasii de peste 14 ani sunt confirmati. Voi n-ati putut
cstiga mcar unul pentru noi?
Da, am zis.
nceteaz imediat.
De acum s stii.
l bgati si asa?
Iat un om admirabil!
ntr-o dup amiaz de nceput de toamn trei ofiteri de
Securitate mi-au fcut o vizit. I-am poftit n cas. Dar ei au zis:
E timpul frumos. S iesim n grdin s stm de vorb si
s nu fie de fat doamna s-o plictisim cu discutiile noastre.
Am iesit n grdin si ne-am asezat pe iarb pe niste
492
495
asta s-a jertfit Domnul nostru Iisus Hristos, vreau s lucrez asa
ca chiar si dumneavoastr s ajungeti la credint si s v socotiti
fiu al lui Dumnezeu, rscumprat din pcat prin jertfa de snge a
Domnului Hristos.
Printe, noi suntem atei. Ce poti face altceva pentru
noi?
Cu att mai mult aveti nevoie de rugciune si de un
sprijin spiritual pe care vi-l pot oferi oricnd.
Printe, nu fi naiv si nu uita c esti la Securitate. Te
ntreb: Ce poti face real pentru noi?
Vreau s fiu si s rmn cu adevrat preot. Aceasta-i
cel mai bun lucru ce-l pot face pentru dumneavoastr. Nu m
ndoiesc c iubiti Romnia si doriti ca patriot romn, binele ei.
Toti trebuie s colaborm ntre noi si s cntm mpreun
simfonia neamului romnesc. Dar cum ar trebui s o cntm?
Fiecare la partitura sa. Astfel preotul trebuie s rmn la
preotie, judectorul la judectorie, dasclul la dsclie, cizmarul
la cizmrie, etc., fiecare la profesiunea lui. Nu putem nclca
domeniile cci se ncurc treburile: nu mai iese simfonia, e o
harababur. Deci fiecare trebuie s rmn la locul su. Asa se
ntreste statul dac fiecare sector al activittii lui e tare. Dac
scoala e bun, justitia e bun, armata e bun, Biserica e bun si
toate sectoarele de activitate ale statului merg bine, atunci si
statul va fi puternic. Dar el nu va fi puternic dac se ncalc
profesiunile si profesorul n loc s-si vad de scoal se ocup de
politic. Ar fi frumos si bine, domnul colonel ca mpreun s
cntm simfonia neamului romnesc n maniera pe care am
spus-o, fiecare cntnd la partitura lui.
Dup ce m-a ascultat n liniste, colonelul mi-a zis:
Ai imaginatie, printe, dar noi acum efectiv avem
nevoie de la dumneata s ne dai sprijinul pe care ti l-am cerut.
Ai timp nc s meditezi asupra propunerii noastre. Nu uita:
Forta e n mna noastr. Te vom mai chema.
502
ntrebat de ce? cci era numai cu trei ani mai btrn dect mine.
Mi-a spus: Nu mai am sigurant n picioare; mi-e fric c nu
alunec si s vrs sfntul potir cu sfintele taine.
Cu noul pastor Klein am ntretinut aceleasi strnse relatii.
La instalarea lui cu mare pomp, cu 18 pastori prezenti si cu o
mas n aer liber de 800 de tacmuri, numai eu am fost invitat
dintre preotii romni. ineam acum legtura cu ambii pastori din
ona si ne ddeam sperante mpreun de viitor. n frumoasa
grdin parohial a onei, la o mas de brad sub brazi, duceam
discutii nesfrsite despre literatur, teologie, filozofie, istorie,
precum si despre politic, nclziti de minunatul vin de ona.
Cnd eram mbiat s mai beau un pahar eu le rspundeam: Nu
vreau ca sasii, vzndu-m but, s spun: iat cum pleac popa
romnesc de la pastorul nostru.
Dar simteam nevoia unei apropieri, inim lng inim si
gnd la gnd, n Spini. Dar cu intelectualii nu era chip. Erau
refractari din team, si apoi nici nu ne potriveam, desi erau buni
romni si unii cu un trecut frumos.
Dar am gsit un tran, Toader Oancea, om foarte
gospodar, cu o mam aleas, Maria, cu o sotie excelent, foarte
bun gospodin si cu dou fete frumoase, eleve. Ne-am
mprietenit repede. Mergeam la el oricnd cu desvrsit
ncredere si discutam cu el de toate, ca si cnd ne-am fi cunoscut
de mult. Ascultam radioul si comentam stirile: eram prieteni cu
adevrat. Nici un viclesug. Era politicos si amabil si niciodat na depsit msura cuviintei. Era respectuos si cinstit, atent si
curtenitor, un tran fain, cum s-ar exprima un ardelean. Multi
nu-si pot nchipui ce comoar de simtire curat se afl n inima
cte unui tran, cu ce spirit de druire si jertf e nzestrat. n
aceast privint depsesc pe intelectuali: ei cnd s-au legat de
cineva merg cu el pn la capt nfruntnd toate riscurile. Pe
ct vreme intelectualii sunt mai circumspecti, mai rationali,
apreciaz eventualele primejdii si devin mai rezervati. Dar
507
vesnice.
Ce mai conteaz pentru mine nedreptatea ce mi se face,
mizeria, rul, cnd stiu c dup moarte se ivesc zorii unei fericiri
neapuse si pururea nnoit? Voi cuta s le schimb n bine, c
sunt dator s lupt pentru bine, s schimb urtul n frumos,
mizeria n bunstare, boala n sntate, plnsul n bucurii senine,
tot rul n bine. M voi strdui, dar dac nu voi reusi nu voi
dispera: voi ndura toate cu brbtie si avnt, stiind c
ptimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mrirea care ni
se va descoperi (Romani 8,18).
Iat ct de important este s cred n viata vesnic! nssi
viata terestr capt un alt aspect, alt orientare, alt nteles, alt
continut si alt important; o mult mai mare important. Ea este
rgazul pregtirii mele pentru lumea de dincolo, este rstimpul
luptei pentru bine, frumos, pentru adevr si dreptate, pentru pace
si sfinte bucurii. Este o introducere la cntecul vietii fr de
sfrsit care va ncepe dincolo de moarte. Orice clip este
pretioas si nici una nu trebuie pierdut n zadar, cci fiecare
clip de acum este o treapt pentru urcarea n mprtia lui
Dumnezeu.
Punnd aceast problem ne asezm la o rscruce: dou
drumuri se deschid. Unul merge spre o convingere puternic n
nemurire si n nviere ntr-o viat vesnic; cellalt la necredint,
la ndoieli, la tgduirea lui Dumnezeu, a sufletului si a vietii de
dup moarte.
Trebuie s alegem pe ce drum pornim. Unul duce la
viat, la fericire si la mntuire iar cellalt la moarte si la o
pedeaps vesnic.
Clipa e decisiv! De aceea ca s putem face o alegere
bun vom examina toate dovezile pe care ni le pune la ndemn
Sfnta Scriptur, mintea noastr si bunul nostru simt pentru
dovedirea realittii vietii vesnice.
V voi pune n fat si argumentele tgduirii realittii
513
I.
19
necredintei,
dar
vor
cunoasc
dovezile
20
520
21
524
23
24
530
deosebit
de
corp
faptul
ncetrii
tuturor
25
Ibid., pag.50.
533
27
534
Ibid., pag.57.
537
Iubiti credinciosi,
n predica noastr dinainte ati vzut cum omul de azi e
pus n fata dilemei: ori crede n Dumnezeu ca Singurul Creator
al lumii si al vietii si care tine lumea si o conduce; ori crede n
materia atotputernic, care s-a organizat singur, si-a dat legi, a
creat si dezvoltat viata si sustine toate, cu toate c ea, precum se
stie, nu e nzestrat cu judecat.
Pentru a ntri credinta voastr va trebui s vin si cu
alte dovezi si fapte, ca ntriti n credint si cu acestea s aveti
deplin pace si multumire, cunoscnd ct de mult e justificat
credinta noastr si ct de bine stati cnd stati n Dumnezeu.
Dar va trebui s facem aceasta si pentru cei ce nu stau
n Dumnezeu, ca s vad toti temeiurile credintei crestine si de e
cu putint, covrsiti, s cread si ei; iar dac nu vor putea crede,
cel putin s nu deprecieze si s nu dispretuiasc pe cei ce au
acest mare dar al credintei n Dumnezeu, care lor le lipseste azi,
dar pe care bunul Dumnezeu li-l poate da mine.
Cci, iubitilor, ca slujitori ai lui Dumnezeu, convinsi de
mretia si frumusetea credintei noastre, suntem datori fat de
toti oamenii cu care avem contact s le dezvluim luminile
credintei crestine, s nu urm pe nimeni, orict ar fi de departe
de noi prin vederile lor, s nu depreciem pe nimeni ci s dorim
din toat inima cu o fierbinte ardoare ca toti s se mntuiasc
si s vin la cunostinta adevrului, cci Iisus ne-a iubit pe toti
538
consilierii
rusi
la
noi,
mereu
nelipsiti,
a le da drumul.
Dar a pus mna pe telefon si a ntrebat Bucurestiul. A
fost o surpriz: Bucurestiul nu-i chemase; actele lor erau false.
Maiorul n-a czut n cursa aceasta. Nu le-a dat drumul. Pentru
prezenta lui de spirit a fost fcut imediat general.
Alt scena: ntr-o zi rusii au nceput s fac pe Prut un
pod de pontoane. Cnd au trecut cu el spre noi dincolo de
jumtate, ostasii nostri l-au bombardat si l-au distrus si au tras si
n tancurile ce erau n fata podului, dincolo de Prut.
Deci rusii contau pe intimidare: Vor avea romnii
curajul s se opun si s trag? i romnii au avut acest curaj si
au tras.
Asadar rusii care ne pndeau s ne ocupe din nou, desi
se vorbea mereu de prietenia sovieto-romn, au gsit n
Ceausescu un om ndrznet. ntmplrile acestea lmureau
lucrurile mai mult dect orice propagand.
Dar dac sovieticii n-au reusit s intre n tar pe uscat,
ei au crezut c vor gsi poate o situatie mai bun la marinarii
nostri. Ei au ncercat s intre prin Marea Neagr. Astfel trei vase
mari de rzboi, am uitat data exact, se apropiau grbite spre
rada portului Constanta. Surpriz! Marinarii nostri au tras n
primul vas care se apropiase si se pregteau s trag si n
celelalte, cnd ele au ridicat steagul alb.
Rusii au motivat c a fost o greseal. Anume, ei se
rtciser. Obisnuita minciun.
551
la
Piatra-Neamt.
Asezat
la
loc
bun
pentru
au purtat fr abuz.
Gndul meu de a intra n cele mai bune legturi cu
corpul didactic de la Vldiceni, nvttori si profesori, nu s-a
putut realiza.
Cum traditiile religioase de srbtorile mari precum si
cultul mortilor erau bine pstrate la Vldiceni, am putut trimite
corpului didactic de Sfintele Pasti ou rosii, pasc, cozonaci si
vin. Mi-au multumit, dar au rmas rezervati. La darurile de
Crciun si Anul Nou, la fel. Iar n anul 1975 m-au rugat expres
s nu le mai trimit. Nu am putut vedea printre ei un om de care
s m apropii. Oamenii se temeau unii de altii. Cu darurile m
dusesem chiar eu, ca s-i cunosc pe toti.
ntr-o sear m-am dus la epitropul meu cel dinti,
Vasile Chifu, pentru unele treburi. La el erau ctiva oameni,
vreo sase si cinsteau bere. M-au servit si pe mine cu dou
pahare. Era prin august.
Ca s-i pot cunoaste cnd gurile se deschid la un pahar
de butur si ca s nu beau degeaba de la ei, am comandat o
lad de bere, cci eram tocmai lng prvlie si i-am poftit si s
serveasc. Dar abia am luat un pahar si unul dintre ei si-a dat
drumul ntr-o manier ce nu corespundea cu prezenta unui
preot. Ceilalti nu l-au oprit si n-au nteles c tonul acela nu e
potrivit.
Atunci le-am zis: Am ceva de lucru neaprat, tocmai
acum mi-am amintit. Scuzati-m trebuie s plec, si i-am lsat
562
Eu i-am spus :
- Nu te bat precum ai merita, dar bunul meu nepot, cu
mare regret trebuie s-ti spun c din clipa aceasta nu te mai pot
considera nepotul meu. Examineaz-ti situatia, mediteaz singur
n liniste, vezi ct ai deczut si ntelege c mi-e cu neputint s
te mai consider nepotul meu. Deci orice legtur dintre noi s-a
rupt. Pentru tine eu nu mai sunt unchiul si doresc s nu ne mai
vedem. i dac peste ani, voi auzi c te-ai pocit si esti alt om,
atunci voi reexamina situatia raporturilor mele cu tine. Acum
pleac!
El a spus:
- Unchiule hai s mergem n cas s-ti explic si s
vorbim ntre noi, cci cuvintele ce i le-am spus le-am rostit n
fata pzitorului.
- Nu e nevoie de nici o explicatie, i-am zis. Regret mult
c fiind n temnit nu m-am putut ocupa de educarea ta.
Promiteai a fi un bun copil. Acum e trziu si esti cum si tu te
vezi. Pleac imediat! Unii oameni de aici au auzit ce faci si sunt
revoltati, ar putea s te bat, dar nu doresc asta. Iat, paznicul te
va conduce pn la iesirea din sat, ca s nu ti se ntmple ceva
ru. Rmne s-ti rsplteasc Dumnezeu. i a plecat.
Reactiunea
Toat
explicatia
fantasmagoric
care
prin
Relatiile cu lumea
Veniturile parohiale n Vldiceni erau minime, iar din
grdin afar de zarzavaturi, porumb si cartofi, celelalte fructe
si via erau furate n cea mai mare parte. Oamenii erau sraci.
Din mil de ei n-am urcat taxele la diferite slujbe particulare: un
botez era 25 de lei, cununia si nmormntarea cte 50 lei,
contributia anual 50 de lei. Cred c erau cele mai mici taxe din
ar fi foarte bine ar fi foarte bine Mitropolie. Triam modest dar
relatiile cu lumea din ambele sate erau tot mai bune. Cu timpul
au nceput s vin la mine pentru servicii ct si pentru nevoi de
sntate cu vindecri cu plante, tot mai mult lume.
Nu am fixat nici o tax pentru servicii, ddea fiecare
574
metastaz.
Niciodat nu am fcut vreo aluzie organelor Securittii
c ar fi luat astfel de sticle, ca s nu complic lucrurile si s nu
fiu condamnat pentru ultragiu. Pe de alt parte socoteam c
eventual puteau fi luate de persoana de pe scara cu care intrau n
apartament. Oricum sticlele respective si unele crti lipseau.
Am schimbat yala. Zadarnic. Am dat unui tehnician s
fac un lact cu un adaos secret. Totul a fost de prisos. n
apartament se intra n continuare.
Securitatea stia ce se discuta n cas chiar dac radioul
era pus la maxim. Microfoanele puse si telefonul le spuneau tot.
Eram deci bine pzit.
Perchezitie de la Bucuresti cu anchet aproape sase
luni.
Securitatea ngrijorat c pe msur ce trecea timpul,
numrul celor ce veneau la mine din alte sate crestea, desi nu
fceam nici un act ilegal, a considerat c e momentul s
intervin. Astfel ntr-o zi prin iulie 1976, au dat buzna peste
mine sapte securisti. Numai pe doi i-am identificat ca fiind
din Piatra, restul erau din Bucuresti condusi de colonelul
Florea. Au nceput o perchezitie asidu foarte amnuntit,
crtile erau verificate foaie cu foaie. Au cercetat toat
corespondenta si au cutat toate caietele mele. Au luat un
579
- Cum legionarii n-au defecte? Sunt ngeri? Cum de iai prezentat pe toti asa? O s te ncadrm la ajutor legionar si
o s te condamnm pentru asta.
Eu am spus:
- Asa i-am cunoscut eu, tot ce am spus e adevr. Nu
sunt ngeri si s-ar putea s aib si prti negative, dar eu nu am
descoperit asa ceva la ei.
- Vd c vorbesti de o influent gyrian la
unii, a zis colonelul.
- Da! i-am zis. Radu Gyr a avut o influent favorabil
asupra multor detinuti de orice nuant ar fi fost ei. Blndetea si
linistea lui a transmis-o multora. El a nsemnat pentru multi un
punct de orientare, un ndemn spre a suporta temnita la nltime
fr josnicii, cu demnitate si onoare. Dar n-a ndemnat pe
nimeni la rzbunri sau la vreun act criminal. n el se ascunde
lupttorul crestin blnd, senin, viteaz iubitor de Patrie, iubitor
de Dumnezeu, iubitor de oameni.
- i tu cum esti? m-a ntrebat.
- Eu? Un om fr valoare, tot crestin dar la limite mici,
fr fapte care s m fi impus cumva n atentia altora, adic un
om comun.
- Avem de lucru azi, a precizat el.
- E smbt, am zis, si smbta sunt trei ceasuri rele.
- He-hei! Ai vrea tu, nu sunt trei ci cinci, cci attea te
tin, cinci ore.
582
Am rspuns:
- Eu nu am nici o obligatie fat de domnul Stnescu.
Dac-l iubeste pe Mitic, nepotul meu, are desigur motivele
domniei sale. Iubeasc-l n pace. Dar si eu am motivele mele s
nu-l iubesc. Revenind asupra hotrrii mele ar nsemna ca s se
mentin situatia stupid ca acest om s slujeasc Securitatea,
dar s-l pltesc eu, pe el care a devenit astfel dusmanul meu. Ar
fi un nonsens.
Adaug c si alti ofiteri au struit s reiau relatiile cu acest
nepot deformat, dar nu m-au clintit din hotrrea mea.
ntr-o zi, maiorul Onu mi-a spus: vei vorbi ndat cu un
general venit de la Bucuresti, care e ntr-o inspectie la noi. M-a
introdus. n fat aveam un civil cam la 60 de ani, mai btrn
dect ofiterii cu care avusesem de-a face. Dar ntrebrile lui mi
s-au prut lipsite de sens si chiar stupide. Nici unul dintre
ofiterii ce m anchetaser nu dovediser atta ngustime si
incapacitate. Pentru mine el a fost o deceptie si totusi el,
mrginitul, comanda pe altii.
Ca s m verifice, maiorul Alexandru Onu a fost trimis n
Ardeal peste tot pe unde am lucrat ca s adune date despre
mine. A venit cu vreo 300 de declaratii luate de la diferite
persoane. Din cele aduse am dedus c numai vreo sapte erau
potrivnice mie. Am presupus c persoanele ce le-au dat au fost
intimidate si au fcut cum li s-a cerut
ntors dup vreo lun, maiorul Onu m-a chemat, mi-a spus
588
naintat
imediat
demisia
si
el
nu
comunicat
preotilor
28
604
pentru
combate
necredinta,
imoralitatea
etc.,
31
622
el.
- Nu v suprati, v rog. Eu nu v pot da aceast
declaratie. Lucrurile asa s-au ntmplat. A fost atta lume de
fat. Eu am suferit n urma lor si sufr si acum. i acum vino
Grebene si d o declaratie de dezmintire. Ce ar spune lumea de
mine. Eu am trecut printre oameni ca un om de omenie si cu
oarecare onoare. Fcnd aceasta nu as aprea n fata acestora ca
un om de nimic? am motivat eu.
- Nu te gndi la tine, gndeste-te la onoarea trii, ea
trebuie s fie neprihnit, a explicat el.
- Nu v pot da totusi aceast declaratie si pentru un alt
motiv: Vreau s v ajut pe dumneavoastr n munca ce o
desfsurati ca ofiter de securitate si s v scap de unele
rspunderi viitoare. Dumneavoastr faceti nedreptatea, faceti
rul si dac rsufl cereti o dezmintire. i dac o primiti,
continuati din nou s faceti rul, contnd pe alt dezmintire. i
asa v umpleti de rspundere. Dar dnd de unul ca mine, care
nu v d declaratia asteptat, veti cugeta mai bine la faptele ce
urmeaz s le faceti, veti face mai putin ru si veti avea mai
putine rspunderi viitoare.
Aceast explicatie l-a nfuriat si a intervenit astfel:
- Asa o s v tocm! si a dat de cteva ori cu muchia
palmei n bratul drept, ncepnd de la ncheietura palmei n sus,
ca s-mi arate cum o s ne toace.
Indignat de ndrzneala de a-mi cere o astfel de
628
ordinele.
Cunostint cu preotul Constantin utuianu
Izolarea
mea
continua,
strict
si
sever,
sef
de
promotie.
Scund,
brunet,
cu
elegant
La Iasi
Prea izolat si urmrit n Piatra Neamt, m-am
mutat la Iasi. Aici am dat de admirabilul meu prieten din
temnit, avocatul poet Tudor Popescu. Un om de o aleas
cultur, discret, meditativ, plin de bun simt si de omenie, cu o
judecat limpede. Era cstorit. i el avusese greutti cu
Securitatea din Iasi. Prin el am luat legtura cu fratele lui,
preotul Gheorghe Popescu, un om de omenie, si am stabilit s
slujim mpreun la biserica unde activa el ca pensionar.
Colaboram frumos. Eu tineam predica. O fat ca de 18 ani
venea la stran si cnta cu o voce minunat. O interesau
problemele religioase. i ddeam explicatii si astfel ne-am
mprietenit.
M-am gndit: trebuie s-i fac o documentatie pentru
634
prezint n continuare.
S prsim credinta? De ce? (10.08.1978)
n tar a nceput ofensiva ateist. Se simte n aer
nelinistea si dorinta de a termina cu rmsitele mistice ale
trecutului, dup cum se exprim de obicei, detractorii religiei.
Romnii
sunt
grbiti.
Voind
construi
mai ales dup anul 1948. Cu toate acestea, att n epoca lui
Stalin ct si dup aceea, o mare parte din preotimea romn, si
ntr-o proportie mai mic cea german, maghiar si evreiasc,
au cunoscut prigonirea, arestarea, nchisoarea, canalul si munca
silnic n mine, cu toate greuttile inerente. Sute de preoti au
trecut prin aceste grele ncercri dure si inflexibile si unii dintre
ei au murit. Mai apoi multi dintre cei ce au scpat, au devenit de
o timiditate extrem, pierzndu-si forta moral necesar
exercitiului misiunilor sfinte cu energie si vigoare.
Deci Biserica Ortodox Romn nu a rspuns la
atacurile pe care le-a primit; ea a avut o atitudine pasiv, de
rbdare, de ngduint, de cstigare prin dragoste a simpatiilor;
metoda ei nu putea fi violenta. Ea nu s-a ndeprtat nici mcar o
clip de atitudinea calm, dar sustinut de aprare a pozitiilor
sale. Cu toate acestea studiile si predica apologetic nu s-au mai
fcut n acest timp. Nici vorb de polemic.
Crtile care au aprut si care combteau doctrina si
metodele Bisericii nu au primit nici un rspuns din partea ei. i
de ce s-ar fi ncumetat s-o fac cnd nu ar fi putut rspunde
nimic din cauza cenzurii si a fricii.
Astzi cenzura s-a ridicat, dar Biserica Ortodox
Romn continu s mearg pe acelasi drum ca mai nainte. Se
pare c nu s-a dumirit nc dac e bine s schimbe ceva din
atitudinea ei.
Comunistii sunt si astzi n atac. Vznd cedrile
641
genialului
fizician
german
Werner
Heisemberg, unul din cei mai mari fizicieni ai lumii, din 1927 n
fizica nuclear poate fi interpretat astfel pentru prima dat n
lume s-a fcut posibil dovedirea stiintific a religiei si a lui
Dumnezeu.
Savantul si academicianul englez John Lipson, profesor
de fizic nuclear, n cartea sa tradus la noi n 1973 cu titlu
Experiente apocaliptice n Fizic n capitolul Viitorul ne
spune c nici electricitatea, nici magnetismul si nici
fenomenele electro-magnetice si nici viata, nu se pot explica
astzi fr a recunoaste un factor exterior materiei, supranatural,
atotputernic, pe care lumea l numeste Dumnezeu.
n felul cum ncearc stiinta s ne dovedeasc
dezvoltarea vietii, trecnd de la simplu la complex, de la
nevertebrat la vertebrat, nu a putut dovedi nc trecerea de la
materie la spirit: Cum s-a nscut spiritul? Cum materia a srit
din tiparul ei, din natura ei, crend spiritul?
E clar faptul c spiritul e superior materiei. Dac e
superior materiei si dac materia e cauza lui, iar el efectul ei,
atunci cum e posibil ca efectul s fie mai mare dect cauza lui?
Cci se stie c efectele sunt proportionale cu cauzele lor si de
644
universului
presupun
inteligent
ntelepciune
sfintilor
si
mucenicilor,
biruinta
pasajul evanghelic citat, la locul respectiv apare n loc de nici lasii, nici
rpitorii (n.n).
660
tinut si predica.
Apoi acas dureri mari, nici o hran nc. Un ceai luat fu
aruncat imediat afar, zvrlit n sus de stomac. ntr-un anume
loc al stomacului simteam mai ales durerea. Nelinistea
stomacului dur toat noaptea.
A doua zi, ntins pe un car cu boi si acoperit cu o ptur,
m-am dus s slujesc Sfnta Liturghie ntr-un sat vecin ce tinea
de parohia Mnstirea. n chip neasteptat stomacul se linisti si
aici cnd veni timpul nceperii slujirii sfinte.
Cu mare greutate am slujit Sfnta Liturghie, apoi un
parastas si dezlegarea mesei acas la gospodarul ce fcea
pomenirea. N-am putut lua nimic n gur, stomacul respingea
hrana.
Acas, crampe deosebite; diareea continua. Nici un
medicament doar grija deosebit a femeii gazd. Doar la Dgta
era o sor de spital, dar nu reusise s vin la Mnstirea.
A treia zi, fiind duminic, trebuia iar slujb. Am fcut-o,
desi slbisem mult, fiindc stomacul se mai linistise. Am fcut
si celelalte slujiri ce s-au ivit precum iesirea la cteva morminte.
Am tinut si predica, la fel ca si n celelalte dou zile de dinainte.
Apoi am zcut n pat bolnav. O femeie mi-a adus cteva
pilule de stomac. Abia luni am putut lua cteva linguri de lapte
acru. Spre sear diareea ncet, ns durerile erau nc tot mari.
Am cerut o compres cald cu flori de fn ca s-o aplic n dreptul
stomacului; acesta mi-a prins foarte bine. Temperatura corpului
663
678
683
nelinistea.
Se fac alegeri de presedinte al trii, domnul Ion Iliescu
iese cu mare succes. Se fac alegeri. Fostii comunisti cstig
alegerile.
Structurile comuniste rmn la putere.
Silviu Brucan vrea s limiteze comunismul la guvernarea
lui Ceausescu, uitnd marile crime si frdelegi dinainte de el.
Petre Roman, evreu ajuns prim ministru, declar falimentar
industria noast si lucreaz n asa fel ca si cnd ar fi dusmanul
trii. Tonul presei devine violent, ptimas. Ungurii pizmasi
ridic capul cu pretentii ridicole. Dar evreii care conduc la noi i
satisfac spre uimirea tuturor.
Ungurii atac Romnia n tinuturile secuizate si strig c
sunt asupriti n Romnia.
n Germania si n alte tri din Apus, apar mereu scene n
care ungurii sunt stlciti din btaie de romni, n Transilvania. E
o uimire. Cei ce i cunosteau pe romni erau mirati, fiindc nu-i
stiau asa de btusi.
Cum realitatea era cu totul alta? Cum se explic atunci c
la televiziunea din Ungaria se artau scene din Transilvania cu
uciderea ungurilor?
Simplu! Printr-o miselie a Ungariei. Se organiza n
diferite locuri din Ungaria dou echipe care se bteau, una erau
romnii si alta ungurii si romnii bteau pe unguri. i apoi
Ungaria transmitea: Iat ce se petrece n Ardeal! Cum sufr
bietii unguri! Trebuie autonomia Ardealului sau alipirea lui la
693
707