Sunteți pe pagina 1din 23

ACAS

DESPRE MINE
PROTEST
Laurentiu Balcan

TAG AR C H I V E S : D I S C I P L I N A S P I R I T UA L A
ianuarie 31, 2012
4 comentarii

Pernofilii

(pernofil din doua cuvinte, unul romanesc,


perna si unul grecesc, fileo iubire)

Printre altele, Solomon, in Proverbe, tuna si fulgera impotriva leneviei,


acest viciu antic, modern si postmodern care, ca in cazul femeii cu
scurgere de sange, secatuieste individul de toate resursele posibile si il
conduc, inevitabil, spre o stare de inactivitate tampa unde fericirea se
contopeste cu perna.
Du-te la furnica, lenesule (6:6); pana cand vei sta culcat, lenesule? Cand
te vei scula din somnul tau? (6:9); drumul lenesului este un hatis de spini
(15:9); poftele lenesului il omoara, pentru ca nu vrea sa lucreze cu mainile
(21:25); lenesul isi vara mana in strachina si n-o duce iarasi la gura
(19:24). Iar ceea ce este si mai interesant e ca lenesul se crede mai
intelept decat sapte oameni care raspund cu judecata(26:16) ca si cum
in puturosenie s-ar gasi izvorul nestavilit de intelepciune.
Lancezeala, lenea si plictiseala neintererupta au fost identificate de sfintii
Bisericii drept pacate capitale. Se spune ca atunci cand diavolul a vrut sa-l
atace pe Antonie cel Mare parintele monasticismului (cca 251 356
d.H.) i-a provocat acestuia stari de plictiseala, lene si fantezii ciudate,
dar nu a reusit sa-l invinga, astfel ca s-a napustit asupra lui si l-a batut
zdravan. Antonie, plin de umor sfant, a ras si de aceasta strategie a
necuratului. Imi este greu sa-mi imaginez ca diavolul ar fi avut de furca cu
el daca isi baga capul in perna pana pe la orele amiezii si nu ar fi avut alt
plan in viata decat sa-si omoare timpul.
Lenea este un viciu pe care Biserica nu mai poate sa-l ignore. Crestem o
generatie de tineri si imi pare rau ca generalizez care nu vor sa faca
nimic. Nici sa citeasca, nici sa munceasca, nici sa cultive virtutile
cardinale. Singurii muschi pe care si-i dezvolta sunt muschii degetelor
de la atata batut la tastatura. Vom avea o generatie cu degete
musculoase, cu posterioare plate si cu creiere mici. Este inadmisibil ca un
tanar de 15 ani sa nu citeasca macar o carte intr-un an. Este grotesc,
ofensator si imoral. Lipsa de activitate fizica si intelectuala ii saraceste si
ii transforma in pernofili, iar pernofilia este un pacat de moarte.
Viciile incep in minte, indiscutabil, dar cea care le dezvolta este lenevia.
Lenea este clocitoarea tuturor viciilor care ne domina si cu care ne luptam
degeaba daca nu punem osul la treaba. Ii este greu unui om care-si
disciplineaza atat mintea cat si trupul sa mai nascoceasca pacate si sa
caute ocazii de a se destrabala. Disciplina iti ordoneaza prioritatile, iti
pune viata pe fagasul normal si iti ofera resurse de a face ceva cu viata
aceasta care este un dar de la Dumnezeu.
In alergarea noastra dupa Dumnezeu trebuie sa incepem cu lucrurile
elementare, nu cu cele supraumane. Nu te pune nimeni sa atingi nivelul
de sfintenie al lui Pavel sau al lui Petru, dar poti incepe sa te vindeci de
lenevie. Cand reusesti sa te eliberezi de viciul acesta vei vedea cum
virtutile crestine vor prinde contur in viata ta, te vei schimba, vei progresa
si viata ta va capata un sens. Schimbarea presupune sa-ti dezlipesti capul

de perna, sa te ridici din patul caldut si sa incepi sa faci ceva cu mintea si


cu trupul tau.
Sa nu se supere parintii pe mine cand voi spune ca epidemia aceasta de
lene este cultivata si de catre noi, parintii. Din dorinta de a le asigura
ceea ce noi nu am avut ii cocolosim prea mult, le permitem sa stea prea
mult in lumea virtuala, nu ii indemnam sa faca sport, nu le trasam
responsabilitati, nu le urmarim evolutia intelectuala, nu le facem un
program de citit si le oferim tot ce isi doresc fara sa le cerem ceva in
schimb.
Intr-o dimineata de Duminica, parintii credinciosi s-au dus sa-si trezeasca
odorul, adolescent, ca sa mearga la biserica. Acesta i-a intampinat intr-un
mod inedit, cu un afis pe usa: Va rog sa nu ma treziti. Sunt obosit! Vreau sa dorm! Astazi
nu merg la biserica. Uimiti si ei de creativitatea pruncului, parintii l-au lasat sa
doarma linistit pana dupamasa cand, peste vreo patru ore, avea sa se
insereze si sa inceapa adevarata viata a copilului care, ca multi din
generatia lui, doarme ziua si traieste noaptea.
Am trecut pe langa ogorul unui lenes, si pe langa via unui om fara minte.
Si era numai spini, acoperit de maracini si zidul de piatra era prabusit. Mam uitat bine si cu luare aminte si am tras invatatura din ce am vazut. Sa
mai dorm putin, sa mai atipesc putin, sa mai incrucisez mainile putin ca sa ma odihnesc! Si
saracia vine peste tine pe neasteptate, ca un hot si lipsa, ca un om
inarmat.(Proverbe 24: 30 34)
Categories: Reforma crestina, Sa bata clopotul... | Tags: antonie, biserica, disciplina, disciplina
spirituala, fileo,lene, lenevie, pernofilie, plictiseala, proverbe, vicii | Permalink.
februarie 1, 2010
5 comentarii

Disciplinele spirituale (10)


Disciplinele spirituale nu functioneaza ca mijloace de sine statatoare. Eu
nu pot creste spiritual doar pentru ca practic anumite discipline. Doar
pentru ca ma rog, postesc, meditez sau citesc Biblia, nu inseamna ca, in
mod automat, voi si creste spiritual. Cei care au incercat sa practice
disciplinele spirituale ca mijloace de sine statatoare, au fost dezamagiti si
au ajuns sa afirme, de exemplu, ca: rugaciunea nu functioneaza.
Noi practicam disciplinele spirituale nu pentru ca ele ar avea puterea sa
ne schimbe, ci pentru ca ele ne pun in locul in care Duhul lui Dumnezeu
ne poate schimba. Atunci cand ma hotarasc sa practic disciplinele
spirituale, eu ma pun la dispozitia Duhului Sfant lutul se pune la
dispozitia Olarului. Un frate de la noi povestea o vedenie pe care a avut-o
cineva. Un sculptor incerca sa prelucreze o bucata de lemn, dar, de
fiecare data cand punea lemnul pe masa de lucru si incerca sa-l
ciopleasca, lemnul sarea de pe masa. Sculptorul il punea la loc si, cand
incerca sa ciopleasca lemnul, lemnul iar sarea de pe masa. La un
moment dat, sculptorul a legat lemnul de masa si a inceput sa-l
prelucreze. Fara disciplina suntem ca lemnul care sare de pe masa,

Marele Sculptor nu ne poate prelucra. Disciplinele ne leaga de masa de


lucru a lui Dumnezeu si ii ingaduie sa ne prelucreze.
In incheierea acestei serii de postari, doresc sa va incurajez pe toti sa
practicati disciplinele spirituale si sa perseverati in practicarea lor. Nu va
asteptati la transformari radicale imediate, efectul disciplinelor se va
vedea in timp. Ele implica dedicare si lupta continua, dar cine poate
exprima maretele binecuvatari pe care le experimenteaza omul care
cauta fata lui Dumnezeu?!
Dac nu puterea Divin te-a ridicat, asemenea lui Atanasie, contra mundum, nu vd cum ai
putea duce la bun sfarit ceea ce ntreprinzi: lupta mpotriva execrabilei nemernicii, care este un
adevrat stigmat pentru religie i pentru natura uman. Dac nu Dumnezeu te-a ales special pentru
aceasta, vei fi facut harcea-parcea de mpotrivirea oamenilor i a diavolilor; dar dac Dumnezeu
este cu tine, cine ii va putea sta mpotriv? Sunt ei toi mai puternici dect Dumnezeu? Oh, nu! Nu
osteni n facerea binelui. Mergi nainte n Numele lui Dumnezeu i a puterii triei Sale

(John Wesley catre William Wilberforce)

Categories: Reforma crestina | Tags: crestere spirituala, dezvoltare spirituala, disciplina


spirituala, evlavie,Legalism, pocainta, sfintire | Permalink.
ianuarie 29, 2010
6 comentarii

Disciplinele spirituale (9)


Nu am avut pana acum o serie asa de lunga de postari. Probabil ca unii sau plictisit deja, dar eu sunt convins ca disciplinele spirituale pot
revolutiona viata noastra spirituala. Voi enumera astazi inca trei discipline
spirituale, cu speranta ca sunt printre cititorii mei persoane care s-au
hotarat si sa le practice, nu doar sa se informeze.
DISCIPLINA CASTITATII
Disciplina castitatii inseamna abtinerea de la relatii sexuale
extraconjugale, dar si abtinerea de la orice gand pacatos. Disciplina
castitatii implica un refuz categoric al oricaror imagini cu caracter sexual
pacatos, pentru ca scopul ei este sa ne pastreze mintea si inima curata.
Credinciosul trebuie sa aiba o perspectiva biblica asupra sexualitatii.
Relatiile sexuale nu sunt pacatoase atunci cand au loc in cadrul instituit
de Dumnezeu familia, dar sunt devastatoare in afara ei. Probabil ca cele
mai multe excluderi din bisericile noastre sunt cauzate de pacate de
natura sexuala, asta in cazul in care se afla, caci cine stie cati curvari, pe
care nu-i stie nimeni, se impartasesc cu noi?
Tinerii care traiesc intr-un mediu impregnat de pofte sexuale; barbatii care
sunt plecati cu anii la lucru in strainatate; femeile care-si lasa barbatii
baby-siteri in tara, iar ele matura apartamentele strainilor si le strang
capsunile; sfintii sobri din biserici ai caror ochi sclipesc urmarind fustele
si decolteurile surorilor; utilizatorii de internet si televiziune, cu totii sunt
predispusi caderii in pacate sexuale. Fara o disciplina severa si fara
a persevera in practicarea disciplinei castitatii, nu avem cum sa traim
dupa voia lui Dumnezeu. Noi suntem Templul Duhului Sfant si e treaba

noastra sa pastram Templul curat, prin mijloacele pe care ni le-a pregatit


Dumnezeu.
Pasaje de analizat: Iov 31;1; Matei 5:28; 1Tesalonicieni 4:3-5; 1Corinteni
6:12-20.
DISCIPLINA CONFIDENTIALITATII
Confidentialitatea, ca disciplina spirituala, se manifesta in doua directii:
1) confidentialitate fata de faptele tale. Nu te lauzi cu ceea ce ai facut,
sau cu ceea ce posezi tu, pentru ca lauda de sine nu miroase-a bine, nui asa? Confidentialitatea cu privire la faptele proprii implica smerenie,
umilinta. Nu trebuie sa stie dreapta ce face stanga. Suntem chemati sa ne
practicam neprihanirea inaintea lui Dumnezeu, nu fata de oameni, Matei
6:1-6. Noi nu suntem interesati de aprecierile si laudele oamenilor, noi
slujim in asa fel incat sa fim apreciati de Dumnezeu.
2) confidentialitate fata de faptele altora. Un credincios stie sa pastreze
un secret, o marturisire. Nimic nu e mai dezgustator decat un pocait care
umbla cu barfeli. Nu vi se pare ca barfa este principala activitate a unor
pocaiti? Nu stiu sa faca nimic pentru Dumnezeu, dar la barfa nu-i intrece
nimeni. Se constata o lipsa de incredere tot mai accentuata in slujitorii
bisericii, tocmai din pricina faptului ca lupii in piei de oaie au luat
marturisirile si le-au transformat in gloante naziste, cum spunea Vladimir
Pustan, sau in subiecte de predica. Ca slujitori ai lui Dumnezeu, nu avem
voie de divulgam secretele marturisirii, 1Tesalonicieni 4:6, Proverbe 17:9.
Un slujitor e un om secretos, nicidecum un barfitor, el practica disciplina
confidentialitatii pentru ca a inteles ca sufletul credinciostine ce i s-a
incredintat (Proverbe 11:13).
DISCIPLINA PARTASIEI
Nu insist asupra acestei discipline pentru ca, banuiesc, predicatorii va
spun Duminica de Duminica cat este de important sa veniti la Biserica
pentru a dezvolta partasia cu fratii si surorile, Fapte 2:42 47. Insist, in
schimb, asupra importantei unitatii in cadrul partasiei fratesti. Noi nu
putem birui de unii singuri, avem nevoie de cei de langa noi si tocmai
acesta este meritul disciplinei partasiei: ne invata sa ne apreciem
aproapele si sa luptam alaturi de el. Ca o armata sfanta ne unim fortele,
ne ridicam scutul pentru a ne proteja aproapele si mergem la lupta stiind
ca doar impreuna putem invinge. Am scris despre unitatea Bisericii (AICI).
Disciplina partasiei aduce in atentia noastra un principiu pe care l-au avut
muschetarii Unul pentru toti si toti pentru unul!
Texte de analizat: Ioan 17; Filipeni 2:1-4; 1Corinteni 1:10; Efeseni 4:3
Categories: Reforma crestina | Tags: crestere spirituala, dezvoltare spirituala, disciplina castitatii, disciplina
confidentialitatii, disciplina partasiei, disciplina spirituala, evlavie, Legalism, pocainta, sfintire | Permalink.
ianuarie 27, 2010
2 comentarii

Disciplinele spirituale (8)

Disciplinele
spirituale nu sunt eficiente daca nu sunt practicate regulat. Nu poti avea
pretentia sa construiesti ceva durabil in viata ta daca nu insisti si daca nu
perseverezi asupra disciplinelor. Fiecare avem nevoie de disciplina, asa
cum un sportiv are nevoie de disciplina pentru a reusi in ceea ce si-a
propus. Totusi, spre deosebire de sportivi, unde vointa proprie si motivatia
sunt suficiente, un credincios are nevoie de puterea si de calauzirea
Duhului Sfant asupra vietii sale. Disciplinele spirituale practicate doar prin
vointa proprie duc, inevitabil, la fariseism. Fiecare dintre noi avem nevoie
de HAR pentru a deveni ceea ce Dumnezeu intentioneaza sa devenim.
DISCIPLINA TACERII

Omul vorbeste mai mult decat trebuie. Iacov (Iacov capitolul 3) merge
pana acolo incat spune ca daca nu greseste cineva in vorbire este un om
desavarsit. Aceasta disciplina restabileste echilibrul pe care, de cele mai
multe ori, noi insine il distrugem. Daca am sti sa tacem atunci cand
trebuie, am evita o multime de neplaceri.
Solomon (Eclesiastul 3:7) ne spune ca exista o vreme pentru vorbire si o
vreme pentru tacere. Fiecare dintre noi trebuie sa invatam sa cunoastem
vremea tacerii. Pentru aceasta trebuie sa practicam momente de tacere. Pune-ti
deoparte perioade din zi cand sa nu vorbesti deloc, momente in care sa te
retragi si, in liniste, sa incerci sa-ti deschizi urechile sufletului. Ar fi de
preferat ca, cel putin o data pe luna, sa ai o zi in care sa incerci sa nu
vorbesti deloc. O zi petrecuta in mijlocul naturii, departe de lumea nebuna
de asfalt, inconjurat de creatia mareata a lui Dumnezeu, in care sa inveti
sa-L onorezi pe El prin tacerea ta. De multe ori nu-L auzim pe El, pentru
ca vorbim prea mult.
Daca ne-am inchipui ca trebuie sa vorbim mai mult decat sa ascultam,
atunci am avea doua guri si o singura ureche. (Mark Twain)
Texte de analizat: Proverbe 25:11; Eclesiastul 5:1-2; Psalmul 39:1-2; Proverbe
10:19; Proverbe 17:18; Psalmul 37:7; Plangeri 3:26.
DISCIPLINA SIMPLITATII
Am scris despre simplitate in cateva randuri (AICI) si (AICI) si am incercat
sa nu fiu doar un teoretician, ci mi-am impus sa practic disciplinele
spirituale pentru a le vorbi altora si din putina mea experienta (AICI).
Cred ca lipsa de simplitate este cauza multor probleme cu care ne
confruntam. Desi incercam sa parem simpli in domenii care nu mai sunt
relevante pentru fondul problemei, ne confruntam cu o invazie de
mandrie si extravaganta in domenii cu adevarat relevante. Personal, nu
cred ca mai intereseaza pe cineva daca o sora poarta sau nu poarta batic
pe strada. Ideea ca baticul ar fi semnul pocaintei este complet depasita.
Oamenii se uita la atitudine, la caracter, la modul in care ne practicam
credinta. Viata noastra arata ce fel de credinciosi suntem.
Iata o situatie care descrie modul in care este privita uneori simplitatea.
Intr-o biserica din nordul tarii - chiar daca ne aflam in secolul 21 - fratii
inca nu poarta cravata, nu accepta rochii de mireasa nici pomeneala de
podoabe de nunta - nu au televizor in casa, se opun muzicii moderne, mai
ales instrumentelor nespirituale si mai fac inca multe lucruri prin care
incearca sa dovedeasca ca sunt pocaiti. Ca ei au asemenea incredintari
nu ar fi o problema, fiecare isi impune limite proprii si decide ce lucruri ii
sunt sau nu ii sunt de folos. Dar aceiasi frati pocaiti au cele mai mari case
(viloaice!) din localitate si probabil cele mai scumpe masini din judet. La
ei in parcare vei vedea X5-uri, ML-uri, Mercedes-uri, Touareg-uri, A8-uri si
alte natii de masini deloc simple. Un prieten mi-a spus ca un frate avea un
Bentley facut la comanda. M-am distrat copios, pentru ca situatia e de-a
dreptul penibila. Adica nu am cravata, nu am televizor, dar ma plimb cu

Bentley-ul si iti predic tie, fraierul care ma asculti, ca trebuie sa te


pocaiesti si sa fii smerit in imbracaminte.
A fi simplu inseamna a fi liber, pentru ca disciplina simplitatii reflecta o
realitate interioara ce se manifesta intr-un mod de viata exterior.
Categories: Trezire spirituala | Tags: crestere spirituala, dezvoltare spirituala, disciplina simplitatii, disciplina
spirituala, disciplina tacerii, evlavie, Legalism, pocainta, sfintire | Permalink.
ianuarie 20, 2010
8 comentarii

Disciplinele spirituale (7)


POSTUL
Postul este una dintre disciplinele spirituale care, mai ales in secolul 21,
este privita cu o foarte mare reticenta. Cei care obisnuiesc sa posteasca
sunt priviti uneori ca fiind extremisti, sau fanatici religiosi, pentru ca, dupa
mentalitatea noastra ne este greu sa pricepem de ce ar avea nevoie
Dumnezeu de chinul nostru pentru a ne raspunde. Accentul- exagerat
uneori- pe care il punem pe slujirea din inima ne face sa nu mai privim
cu seriozitate disciplinele care implica sacrificarea dorintelor trupesti.
Conteaza inaintea lui Dumnezeu sacrificiul dorintelor noastre? Biblia ne
spune ca DA.
Unul dintre versetele remarcabile cu privire la disciplina trupului se
gaseste in 1Corinteni 9:27: Ci ma port aspru cu trupul meu, si-l tin in stapanire, ca nu
cumva, dupa ce am propovaduit altora, eu insumi sa fiu lepadat . Postul este una dintre
disciplinele esentiale care vizeaza stapanirea trupului.
Postul biblic este intotdeauna orientat spre scopuri spirituale. Nu trebuie
sa confundam postul cu greva foamei, care are scop politic si nu e nici
cura de slabire, caci in cazul acesta vedetele Fashion TV ar fi mai sfinte
decat multi credinciosi.
In Vechiul Testament, postul era folosit pentru a cauta calauzire din
partea lui Dumnezeu (2Cronici 20:3-4; Estera 4:16; Ezra 8:21), pentru a
primi raspuns la rugaciune (2Samuel 12: 16; Daniel 9:3), pentru a
exprima pocainta sincera (Iona 3:5-10; Neemia 9:1-3) si pentru alte cauze
care trebuiau auzite in ceruri (Isaia 58:4). Inca de atunci, Dumnezeu a
incercat sa-si invete poporul ca simpla abstinenta de la mancare si
bautura nu este suficienta. Degeaba postesti daca ramai acelasi om
firesc, separat de Dumnezeu si supus altor vicii ale trupului. Postul
trebuie sa transforme inima - studiati Isaia 58: 3-11, un pasaj esential in
a intelege esenta disciplinei postului - pentru a avea efect in plan
spiritual.
Dupa botezul Sau, Domnul Isus a postit timp de 40 de zile si a fost ispitit
de diavolul, care s-a grabit sa-i faca o vizita. Se prea poate ca dupa o
perioada de post indelungata, primul care sa te viziteze sa nu fie
Dumnezeu, ci diavolul. Satan se simte amenintat cand credinciosii cauta
fata Domnului cu rugaciune si post, pentru ca postul este o declaratie
agresiva ca noi NU suntem supusi dorintelor trupesti, firesti, manipulate
de catre diavol, ci suntem supusi lui Dumnezeu. Postul declanseaza

resurse spirituale de neimaginat. Nu e de mirare ca, dupa ispitirea Sa,


Luca ne spune ca Isus s-a intors in Galilea plin de puterea Duhului (Luca 4:14)
Postul placut lui Dumnezeu duce inevitabil la plinatatea Duhului in viata
credinciosului.
Fariseii- ca si ucenicii lui Ioan Botezatorul- posteau de doua ori pe
saptamana (Matei 9:14; Luca 18:12). Vazand ca ucenicii Domnului Isus nu
posteau deloc, au intrebat mirati: De ce? Isus le spune ca, deocamdata,
nu e nevoie sa posteasca Mirele este cu ei dar va veni vremea cand si
ei vor posti. Biblia nu ne spune cat de des trebuie sa postim si nici nu
stabileste un program anual de post. Dar Isus ne spune ca ucenicii Lui,
adica noi, trebuie sa postim si trebuie sa postim in asa fel incat oamenii
din jur sa nu observe. In felul acesta, credinciosul isi va primi rasplata de
la Dumnezeu, nu de la oameni (Matei 6:16 18).
Sunt situatii cand anumite probleme spirituale nu pot fi rezolvate decat
prin rugaciune si post. Isus ne spune ca sunt soiuri de draci care nu ies
afara decat cu rugaciune si post (Matei 17:21). Biserica trebuie sa exceleze
in aceasta disciplina spirituala. Probabil ca una dintre cauzele pentru care
lumea se afunda tot mai mult in intunericul diabolic care ne invaluie este
si faptul ca Biserica nu mai posteste, sau daca posteste o face de ochii
lumii, nu de dragul lui Dumnezeu.
Solutie practica: Alege-ti o zi pe saptamana in care sa practici aceasta
disciplina. Renunta nu doar la mancare si bautura, dar si la alte activitati
(TV, calculator etc.) care iti pot distrage atentia de la Dumnezeu. Dedicate rugaciunii, dar si altor discipline spirituale, in special studiului si
meditatiei biblice.
In biserica noastra, ziua de Marti este zi de post pentru intreaga biserica.
Bineinteles ca nimeni nu este obligat sa posteasca - postul obligatoriu
este un non-sens - dar recomandam membrilor nostri sa se implice in
slujire si prin post, cum facea Ana (Luca 2:37) si sa sustina cauzele pentru
care ne rugam. Am observat ca o zi de post pe saptamana - in care ne
dedicam cu tot ceea ce avem prezentei lui Dumnezeu - este extrem de
benefica pentru cresterea spirituala. Cu ajutorul acestei discipline invatam
sa nu ne lasam dominati de lucrurile trecatoare. Postul restabileste
echilibrul pe care asa de usor il pierdem.
Categories: Reforma crestina | Tags: crestere spirituala, dezvoltare spirituala, disciplina postului, disciplina
spirituala, evlavie, postul, rugaciune si post, sfintire | Permalink.
ianuarie 19, 2010
4 comentarii

Disciplinele spirituale (6)

SLUJIREA
Asa cum spuneam, disciplinele spirituale isi propun transformarea omului
interior. Cu ajutorul lor ne punem in locul unde Duhul Sfant poate lucra in
inimile noastre. Ele nu sunt un scop in sine, ci sunt mijloace prin care
experimentam harul nespus de felurit al lui Dumnezeu.
Ajungem acum la una dintre disciplinele spirituale favorite ale Domnului
Isus. A nu se intelege ca El nu le-a indragit si pe celelalte El a excelat in
toate disciplinele spirituale. Dar, analizand Noul Testament, nu putem sa
nu observam disponibilitatea fantastica a Domnului Isus Hristos de a sluji.
L-a slujit pe Dumnezeu cu o dedicare extraordinara. El, Robul profetit de
Isaia, s-a dezbracat de Sine Insusi si vorbea Cuvintele Tatalui, nu ale Lui.
Le spunea oamenilor ceea ce a auzit la Tatal. Lucrul acesta uimeste,
pentru ca astfel de afirmatii nu vin din partea unui simplu om, ele vin din
partea Celui ce era si este una cu Tatal. Lectia dependentei totale de Tatal
nu poate fi invatata decat de slujitori.
Isus a fost un slujitor al oamenilor. I-a cautat pe cei pierduti; i-a ridicat pe
cei cazuti; i-a mangaiat pe cei disperati; i-a iertat pe cei pacatosi; i-a
vindecat pe cei bolnavi; i-a invatat pe cei neinvatati si i-a iertat pe cei ceL rastigneau si-I savurau moartea. A renuntat la propriul Sau confort,
slujind multimilor si s-a plecat la picioarele nespalate ale uceniciolor Sai,
pentru a-i invata ca daca nu se fac robii celorlalti nu vor avea parte de El.
El, Robul lui Dumnezeu, isi pregatea proprii slujitori.
De ce, dupa 2.000 de ani, uitam ca Dumnezeu ne cheama sa slujim? Am
transferat slujirea spirituala in curtea clericilor si o consideram datoria
lor, nu datoria noastra. Este drept ca nu toti pot sluji in acelasi fel, dar toti
suntem chemati sa-L slujim pe Dumnezeu si sa slujim Biserica Lui. Isus nu
trebuie imitat doar de catre preoti, pastori, prezbiteri, diaconi, sau alti

slujitori ai Bisericii, ci de fiecare credincios in parte. Ucenicul trebuie sa


ajunga ca Invatatorul Lui.
Am observat ca oamenilor le este teama sa se implice in slujire si nu-mi
pot explica de ce. Noi am initiat anul acesta, la fiecare slujba, un timp de
citire a Bibliei cu toata biserica. La fiecare slujba, dupa o anumita
strategie, diferite persoane, care in mod normal nu slujesc public, citesc
cate un capitol din Scriptura. In felul acesta implicam mai multe persoane
in slujirea bisericii, dar castigam si respect fata de Cuvantul lui
Dumnezeu. Am ramas socat sa constat ca unii talibani spirituali le-au
transmis unor surori care se oferisera voluntare pentru citiul Scripturii, sa
renunte, pentru ca, vezi Doamne, femeile nu sunt vrednice sa citeasca
Biblia in biserica.
Am incercat sa-i conving pe membrii bisericii noastre ca, pe baza
Scripturii, slujirea in Biserica trebuie sa fie comuna. Pe baza a cel putin
doua versete din Noul Testament, 1Corinteni 14:26 si Efeseni 5:19,
ajungem la concluzia ca slujirea in Biserica este o slujire a celor multi, nu
a celor putini. Trebuie sa-i implicam pe oameni in slujire, chiar daca asta
inseamna sa mai taiem din timpul nostru de predica. Moise dorea ca toti
sa prooroceasca, noi de ce sa nu dorim ca toti sa slujeasca?
Cauta sa slujesti in primul rand in lucruri mici. Apoi in functie de darul pe
care ti l-a dat Dumnezeu si de chemarea pe care o ai. Implica-te in lucruri
pe care altii refuza sa le faca (matura tu scarile!) si fii disponibil pentru
fiecare situatie care necesita o inima de slujitor. Nu cauta locurile inalte si
nu te lupta pentru pozitii. Cauta sa fii un veritabil slujitor al lui Dumnezeu
si al copiilor Sai!
Slujirea este un atac frontal impotriva dorintei de marire. Adevarata slujire
te smereste, iar slujirea fara smerenie nu e slujire, ci tot dorinta de
marire. Firea trebuie sa invete lectia dureroasa ca este lipsita de orice
drepturi, iar disciplina slujirii tocmai asta ne invata.
Doamne ajuta!
Categories: Reforma crestina | Tags: crestere spirituala, dezvoltare spirituala, disciplina slujirii, disciplina
spirituala, evlavie, sfintire, slujirea | Permalink.
ianuarie 15, 2010
32 comentarii

Disciplinele spirituale (5)


MARTURISIREA
Marturisirea pacatelor este una dintre pietrele de temelie care stau la
baza vietii spirituale. Niciodata nu s-au experimentat treziri spirituale sau
reinoiri morale, fara marturisirea pacatelor. Cand oamenii isi marturiseau
pacatele, Dumnezeul cerului isi revela puterea si turna peste poporul Sau
belsug de binecuvantare. In istoria trezirilor spirituale, una dintre
constantele care au determinat pocainta maselor a fost disciplina
marturisirii.
Rolul acestei discipline e sa ne elibereze de puterea pacatului. E drept ca
acum privim pacatul cu un subiectivism ingrijorator. Ca suntem slabi si e

inevitabil sa pacatuim reprezinta probabil scuza noastra favorita. A


pacatui e omeneste, da, dar a te marturisi e dumnezeieste. Prin
marturisire, omul primeste vindecare interioara. Ranile facute de pacat,
distrugerile sufletesti sunt vindecate si puterea vietii infrange puterea
mortii, care, inevitabil, lucreaza in noi.
De ce ne este greu sa ne marturisim? Pentru ca in taina, fara a da glas
acestor realitati, ne place pacatul si ne este greu sa renuntam la el. Daca
am realiza noi ce distrugeri poate sa faca acest cancer, acest virus al
naturii umane care este pacatul, nu l-am mai purta, in ascuns, in inimile
noastre!
Marturisirea pacatelor incepe printr-o cercetare a constiintei si a inimii. Nu
este suficienta o cercetare generala si o marturisire superficiala, de genul:
iarta-mi pacatele facute cu voia si cele facute fara voie. Trebuie sa fim
concreti si sinceri in marturisirea noastra si sa-L lasam pe Duhul Sfant sa
sondeze adanc in inimile noastre, pentru a ne curati in profunzime.
Parerea de rau pentru ceea ce am facut trebuie urmata de hotararea de a
nu mai pacatui. Noi nu ne marturisim doar pentru a putea repeta pacatul,
ci ne marturisim pentru a-i cere lui Dumnezeu puterea de a nu mai
pacatui.
Cea mai mare parte a marturisirii noastre are loc in fata lui Dumnezeu,
dar disciplina marturisirii ne invata sa ne marturisim si unii fata de altii.
Nu este usor sa-ti marturisesti pacatele in fata cuiva, pentru ca mandria si
teama se tin dupa noi. Intr-o lume care idolatrizeaza imaginea, a te
demasca reprezinta un risc pe care nu multi si-l asuma. Dar daca vrei sa
fii biruitor, daca te-ai saturat de o viata traita sub povara vinovatiei,
atunci marturiseste-ti pacatele.
Biserica are slujitori care, cel putin teoretic, ar trebui sa primeasca
marturisirile. Ca regula generala, marturisirea pacatelor trebuie facuta in
fata unei persoane mature din punct de vedere spiritual, inteleapta, care
sa aiba compasiune si sa doreasca sa se implice in vindecarea ta
interioara. Iata de ce marturisirea inaintea strainilor voyajori nu este
benefica, ea iti da sentimentul ca te-ai vindecat, dar se prea poate ca
maine s-o iei de la capat. Marturisirea trebuie facuta in fata unei persoane
care te cunoaste, care se poate ruga pentru tine si care iti va
supraveghea vindecarea. Marturisindu-ne unii in fata altora declansam
o putere vindecatoare prin care omenescul din noi nu mai este negat, ci
transformat. Iata de ce, fara aceasta disciplina, cresterea spirituala este
aproape imposibila.
Disciplina marturisirii este arma principala in lupta cu pacatul ascuns.
Cand merg inaintea fratelui meu sa fac o marturisire, merg inaintea lui Dumnezeu. In prezenta
unui frate pacatul este adus la lumina . (D.Bonhoeffer)
Pentru studiul personal: Psalmul 32; Proverbe 28:13; Daniel 9:20; Fapte
19:18; Iacov 5:16; Evrei 12:1; 1Ioan 1:9.

Categories: Trezire spirituala | Tags: crestere spirituala, dezvoltare spirituala, disciplina


marturisirii, disciplina spirituala, evlavie, marturisirea pacatelor, pacat, reverenta, sfintire | Permalink.
ianuarie 13, 2010
2 comentarii

Disciplinele spirituale (4)

INCHINAREA
Inchinarea este raspunsul nostru fata de dragostea lui Dumnezeu. Oricat
de mult am incerca sa rasplatim bunatatile Domnului prin mijloacele inventate
de noi, inchinarea ramane cea mai nobila si mai profunda exprimare a
sufletului omenesc. In inchinare, intr-un mod real, dar in acelasi timp
supranatural, fiecare individ Il poate experimenta pe Hristosul cel viu
Centrul inchinarii noastre.
Disciplina inchinarii nu este una simpla. Nu oricine poate sa se inchine lui
Dumnezeu, iar multi nici nu stiu sa o faca, dar oricine are dreptul fiind
creati dupa chipul si asemanarea Lui sa I se inchine lui Dumnezeu.
Inchinarea trebuie exersata si practicata zilnic. Ea nu se limiteaza doar la
rugaciune, cantari de lauda si mersul la biserica, desi le cuprinde.
Inchinarea se manifesta printr-o atitudine de reverenta si de admiratie
permanenta pe care trebuie sa o avem fata de Dumnezeu. Inchinarea nu
cunoaste limite. Noi ne putem inchina Lui Dumnezeu neincetat. Apostolul
Pavel ne spune: Deci, fie ca mancati, fie ca beti, fie ca faceti altceva: sa faceti totul pentru
slava lui Dumnezeu. (1Corinteni 10:31). A face totul spre slava lui Dumnezeu
inseamna a te inchina lui Dumnezeu.
Cand Domnul Isus a fost ispitit, in pustie, una dintre ispite a vizat
inchinarea. Diavolul a fost gata sa renunte la toata slava si stralucirea
imparatiei sale, daca Isus i s-ar fi inchinat. Cu siguranta ar fi renuntat la
toata lumea, daca ar fi obtinut inchinarea Fiului lui Dumnezeu. In ispita
aceasta sta o taina pe care o neglijam de multe ori. Insusi diavolul a
realizat ca inchinarea fata de Dumnezeu este mai importanta decat toata

slava lumii. Noi uitam ca am fost creati pentru a ne inchina lui Dumnezeu
si pentru a-I sluji Lui, de aceea nu ne putem opune ispitei diavolului care
vizeaza inchinarea noastra si ne este atat de usor sa alegem slava lumii,
dar atat de greu sa ne inchinam Lui Dumnezeu, iubindu-L cu tot ce avem.
A dezvolta o atitudine permanenta de reverenta fata de Dumnezeu prin
cautarea zilnica a prezentei Lui este scopul disciplinei inchinarii. Ca intrun muzical cosmic, credinciosul trebuie sa participe la inchinarea pe care
intreaga creatie i-o aduce lui Dumnezeu. Nu doar ingerii il lauda pe
Dumnezeu, nu doar cele patru fapturi vii sau batranii din cer i se inchina.
Intreaga creatie i se inchina Domnului: soarele si luna, stelele luminoase,
apele din ceruri, balaurii de mare, adancurile pamantului, muntii si
dealurile, copacii care stiu sa bata din palme, animalele domestice si cele
salbatice, imparati si oameni simpli, tineri si batrani. (Psalmul 148)
Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in
adevar; fiindca astfel de inchinatori doreste Tatal. Dumnezeu este Duh; si cine se inchina Lui,
trebuie sa i se inchine in duh si in adevar . (Ioan 4: 23-24)
Categories: Reforma crestina | Tags: crestere spirituala, dezvoltare spirituala, disciplina inchinarii, disciplina
spirituala, evlavie, inchinare, inchinare in duh si adevar, reverenta | Permalink.
ianuarie 11, 2010
6 comentarii

Disciplinele spirituale (3)

STUDIUL SCRIPTURII
Disciplinele spirituale isi propun, in primul rand, transformarea interioara
a individului. Ele urmaresc sa inlocuiasca deprinderile vechi si nocive cu
altele noi, datatoare de viata. Romani 12:2 ne spune sa ne innoim in duhul
mintii noastre. Disciplina studiului se ocupa de innoirea mintii noastre,
de schimbarea gandirii de jos, care este influentata de lume, cu o
gandire de sus, influentata de Duhul lui Dumnezeu.

Ceea ce studiem determina obiceiurile pe care ni le formam, pentru ca, de


obicei, actionam in raport de mentalitatile pe care ni le-am format. Pavel
este categoric in acesta privinta si ne spune in Coloseni 3:2 Ganditi-va la
lucrurile de sus, nu la cele de pe pamant . Pentru a ne gandi la lucrurile de sus
trebuie sa ne insusim desprinderea de a studia Scriptura intr-un mod
sistematic. Pentru cei intersati, eu am propus o metoda (AICI).
Am observat ca, pe langa studierea Scripturii fara de care nu putem sa
crestem spiritual! este foarte important sa citim carti de doctrina biblica.
Multi credinciosi fug de doctrinele biblice, gandindu-se ca ele ar trebui
studiate doar de catre teologi, ceea ce este fals. Doctrinele biblice au
puterea de a genera foame si sete dupa Dumnezeu. Ele iti stimuleaza
intelectul si iti ordoneaza conceptiile religioase, ajutandu-te sa intelegi
mai bine Scriptura si s-o explici mai bine. Una dintre cauzele saraciei
spirituale cu care ne confruntam astazi este lenea slujitorilor de a se adanci
in studiul doctrinelor biblice. Bisericile ar trebui sa organizeze in mod
regulat serii de predici pe doctinele biblice, iar pastorii ar trebui sa puna
de- o parte biberoanele si sticlele de lapte si sa dea turmei hrana tare.

MEDITATIA
Disciplina meditatiei este una dintre disciplinele spirituale pe care le
intalnim des in Scriptura, dar prea putin o practicam. Intr-o lume ultratehnologizata si extrem de rapida, cine isi mai pune timp de- o parte
pentru a medita la Cuvantul lui Dumnezeu? Meditatia ne reconecteaza cu
cerul si ne invata sa nu ne grabim. Carl Jung spunea: Graba nu este de la
divolul, ea este diavolul insusi.

Atunci cand meditam la Cuvantul lui Dumnezeu, noi invatam sa


auzim vocea lui Dumnezeu care ne vorbeste cand intr-un fel, cand in altul,
dar nimeni nu are timp sa o asculte. Iata cateva versete care ne ajuta sa
intelegem perspectiva unor personaje biblice asupra meditatiei: Psalmul
119:97; 101; 102; 148; Genesa 24:63; Iosua 1:8; Psalmul 63:6; Matei
14:13 etc.
Pentru a putea medita trebuie sa-ti rezervi timp, sa cauti un loc linistit,
unde sa nu fii deranjat si sa-ti alegi o pozitie care sa nu te distraga de la
meditatie. Meditatia crestina se bazeaza in primul rand pe Scriptura
meditam la versete din Scriptura si invatam pe de rost versete din
Scriptura - dar ea poate sa se concentreze si asupra creatiei lui
Dumnezeu sau a evenimentelor curente.
Meditatia nu se invata din carti, meditatia se invata meditand. Suntem
obisnuiti sa gasim scuze pentru a nu practica disciplinele spirituale.
Spunem ca suntem prea ocupati (eu unul m-am saturat de expresia
frate, nu am timp!), ca ne deranjeaza copiii si cate si mai cate motive.
Dar in adancul inimii noastre stim ca nu este adevarat. De ce fugim de
meditatie? Pentru ca a sta in prezenta lui Dumnezeu presupune
schimbare (vezi Isaia 6), iar noua nu ne place sa ne schimbam. Doamne
ajuta necredintei noastre!
Categories: Trezire spirituala | Tags: crestere spirituala, dezvoltare spirituala, disciplina
spirituala, inchinare,meditatia crestina, studiul biblie, studiul scripturii | Permalink.
ianuarie 8, 2010
3 comentarii

Disciplinele spiritualele (2)

RUGACIUNEA
Dintre toate disciplinele spirituale, rugaciunea este, probabil, cea mai
importanata disciplina, pentru ca ea ne conduce spre o comuniune directa
si continua cu Dumnezeu. Este unul dintre mijloacele cele mai utilizate de
Dumnezeu pentru a-L transforma pe om. Prin rugaciune ajungem sa
gandim ceea ce gandeste Dumnezeu, sa dorim ceea ce doreste El si sa
iubim ceea ce iubeste El.
Dar, in ciuda faptului ca este cea mai importanta disciplina, este probabil
si cea mai putin practicata. Exista - inevitabil! - tendinta de a transforma
aceasta disciplina intr-o practica formala lipsita de viata, de esenta. Faptul
ca fariseii si legalistii se lauda ca se roaga mult nu este o scuza pentru
ceilalti ca sa nu se mai roage deloc. Un om nu ajunge fariseu legalist
pentru ca se roaga mult, ci pentru ca nu stie cum sa se roage. Rugaciunile
lui - ca in pilda fariseului si a vamesului - sunt centrate pe propria
persoana, pe cand adevarata rugaciune este centrata pe Dumnezeu.
A fost o vreme cand credeam ca durata rugaciunii este foarte importanta.
Nu-mi imaginam un crestin serios care sa nu se roage cel putin o ora pe

zi. In schimb, ajunsesem sa ma rog doar pentru a umple timpul alocat


rugaciunii si pentru a-mi pastra convingerile. Rugaciunea este centrata pe
comunicarea cu Dumnezeu. Eu sunt chemat sa comunic cu Dumnezeu, nu
sa insir fraze interminabile care nu inseamna nimic, doar pentru a ma
lauda ca ma rog o ora. Trebuie pastrat un echilibru intre dorinta de
disciplina si calauzirea lui Dumnezeu. Nu este bine sa te rogi nici
rugaciuni de tip telegrama, pe fuga, fara a-ti linisti mintea, dar nu este
bine nici sa bolborosesti aceleasi cuvinte doar pentru a umple timpul.
Rugaciunea este, in cele din urma, o manifestare naturala a dorintei noastre
de comuniune cu Dumnezeu.
Nimeni nu se naste expert in disciplina rugaciunii. Luca 11:1 ne arata ca
rugaciunea se invata: Doamne, invata-ne sa ne rugam Faptul ca nu te
rogi ca fratele X, sau ca sora Y, sau ca cei din Korea de Sud nu inseamna
ca esti varza si ca nu-i nimic de capul tau, ci, dimpotriva, poate constitui
un mare avantaj. Dumnezeu cauta oameni sinceri care se lasa invatati si
care doresc sa comunice cu El: Ferice de cei flamanzi si insetati dupa
neprihanire (la fel de bine, dupa rugaciune) caci ei vor fi saturati!
Sunt mai multe strategii ( sau modele de rugaciune) care pot fi de mare
ajutor celor ce doresc sa se roage. Va las pe voi sa cautati ce model va
place, dar eu va voi impartasi un model pe care l-am invatat in 95 la o
conferinta pe care Paul Y. Cho a tinut-o in Bucuresti Modelul Cortul
Intalnirii. Ordinea in care au fost pozitionate elementele componente ale
cortului este strategica si de foarte mare ajutor in a practica o viata de
rugaciune autentica. Intri in comuniune cu D-zeu la altarul de jertfa si iti
inchei comuniunea cu El langa chivotul legamantului, dupa ce ai parcurs
drumul de la altar la chivot.
- altarul de jertfa: rugaciunea de MULTUMIRE.
- ligheanul de arama: rugaciunea de MARTURISIRE.
- sfesnicul de aur: rugaciune pentru UMPLEREA CU DUHUL SFANT.
- masa pentru punerea painilor: rugaciunea bazata pe SCRIPTURA.
- altarul tamaierii: rugaciune de MIJLOCIRE pentru diferite cauze.
- chivotul legamantului: rugaciunea de ADORARE.
Categories: Trezire spirituala | Tags: crestere spirituala, cum sa ma rog, dezvoltare spirituala, disciplina
spirituala, inchinare, metode de rugaciune, rugaciune | Permalink.

Post navigation

Older posts
"Hristos a trimis nebunia sa prapadeasca intelepciunea, slabiciunea ca sa lege taria,
dispretul ca sa stinga mandria. Aceasta este taina cea mare a Evangheliei: El n-a
venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca; si aceasta taina trebuie implinita in toti
slujitorii Lui, pana la a doua Sa venire." Milton
M - AT I V I Z I TAT D E . . .
479,677 ori

D R E P T U R I D E AU T O R
Materialele de pe acest blog, cu exceptia celor care apar sub alta semnatura decat
a mea, pot fi folosite pentru promovarea invataturilor si principiilor crestine, doar
specificandu-se in mod clar autorul (Laurentiu Balcan) si sursa
(http://penticostalul.wordpress.com).
"Fa-ma Doamne rob si atunci liber voi fi!"
SEARCH
Cautare

F O L LO W B LO G V I A E M A I L
Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts
by email.
Join 94 other followers
Follow

A RT I C O L E R EC E N T E
Cnd viciile se ascund sub haina neprihnirii

Femeia dupa inima lui Dumenzeu Geneva 2013

Ziua Recunostintei Geneva 2013

Fiti plini de Duh Conferinta Peniel, Bistrita 2013

Omul religios, ciudenia mileniului

i cu fotii divorai ce s facem?

Cand Biserica devine muzeu


C O M E N TA R I I R EC E N T E
laurentiu balcan on Cnd viciile se ascund sub hai
Remus on Cnd viciile se ascund sub hai
VDFilip on i cu fotii divorai ce s
laurentiu balcan on Cnd viciile se ascund sub hai
dodo on Cnd viciile se ascund sub hai
Urmas al lui Hristos on Ciocu mic pe toate fron
Samuel on i cu fotii divorai ce s

Marius Zrnescu on Cnd viciile se ascund sub hai


laurentiu balcan on Cnd viciile se ascund sub hai
Tim Dubhy on Ciocu mic pe toate fron
dodo on Cnd viciile se ascund sub hai
mike on i cu fotii divorai ce s
Remus on i cu fotii divorai ce s
Remus on i cu fotii divorai ce s

VDFilip on i cu fotii divorai ce s


TOP POSTS
Cnd viciile se ascund sub haina neprihnirii

i cu fotii divorai ce s facem?

Ciocu' mic pe toate fronturile! - despre achiile Congresului de la Sovata

Previziunile "batranului" Lazar Gog

Semnul crucii....

Despre mine

protest
V I Z I TAT O R I O N L I N E

C AT E G O R I I

TOP CLICKS

cultulpenticostal.wordpress.co

penticostalul.files.wordpress.

ioanjoldes.wordpress.com/2013/

laur_coco@yahoo.com

dorupope.com

rasvancristian.wordpress.com

www4.clustrmaps.com/counter/ma

drezina.wordpress.com

stiricrestine.ro

altarul.blogspot.ro/2012/08/tu
ARHIVE

ALE MELE

DisciplinaDrumetiei
B LO G R O L L
WordPress.com
WordPress.net
PE UNDE MA MAI PLIMB...

adamaica

Ciprian Terinte

CIRESARII

Claudiu Nitisor

Clujulevanghelic

CrestinTOTAL

Cristian Ionescu

CristiAriton

Daniel Bujenita

Dinu Burzo

Doru Pope

Emanuel Contac

FRICA si CUTREMUR

Ghita Mocan

GRAMMA.ro

INFOcrestin

INTERCER linkuri crestine

Marius Cruceru

Peniel

Persona

Petru Lascau

postari

RADIOfiladelfia

Rascumpararea Memoriei

resurse pentru familie

Romaniaevanghelica

STIRI crestine

Suceava evanghelica

Teofil Stanciu

ungandbun

vaxaly

Vindecatoru
alegeri in biserica

ARTA crestina

bisericabiserica penticostalabiserica

si politica conferinta peniel conferinta peniel 2008 credintacrestere

spiritualacrestinism crestinul si politicacruce crucificare cultul

penticostal

cumpatare

curviedezvoltare

spirituala diavoldisciplina spiritualaDuhul


Sfant evlavie extraterestrifiladelfia onesti har hristos imoralitateinchinare inviere ispita
sexuala isusLegalism Meditatii miracole moartea lui hristosmoartea lui isus moartea pe

pacatpacat sexual pastori politicieni patimile lui hristos patimile lui


isus peniel penticostalpenticostaliPenticostalism penticostalulp
cruce

ocainta politica bisericeascapolitica si religie politicieni


crestinipreacurvie proorocie protest penticostal proverbe 7:1-17 rastignire rastignirea lui hristos razboi
spiritualreformare

in penticostalism

rugaciunesaptamana mare

satan Scriptura

sfinteniesfintire

scrisoarea deschisa a

slujire spiritualitate statul si biserica suferinta


Supranatural traditie penticostala ucenicizare ultima saptamanavinerea mare voia lui dumnezeu
Bloguiete pe WordPress.com. | The Yoko Theme.
Sus
Follow
pastorilor penticostali
lui isus

Follow
Get every new post delivered to your Inbox.
Join 94 other followers
Sign me up

Powered by WordPress.com