Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bisericii noastre, n timpul acestei Taine pe toate membrele trupului meu s-a pus
"Pecetea darului Duhului Sfnt": Oare nu aceasta "Pecete" m-a salvat cnd
rataceam pe cai straine? Nu a fost ea oare pricina multor "minunate coincidente"
ale trairilor mele n duhul Revelatiei evanghelice?
ADUCEREA-AMINTE DE MOARTE
Dupa ce au trecut mai bine de cincizeci de ani [cartea e scrisa n 1984; nota Andrei],
mi este cu neputinta sa restabilesc n memorie firul cronologic al ntmplarilor ce
au marcat sufletul meu. Zborul duhului nostru n spatiul mintii nu-l poti cuprinde cu
ntelegerea, cum a spus nsusi Domnul n convorbirea cu Nicodim: "Vntul sufla
unde vrea si tu auzi vuietul lui, dar nu stii de unde vine, nici ncotro se duce: astfel
este cu oricine care e nascut din Duhul" (Ioan III, 8). n acest moment gndul meu
se opreste la unele din acele situatii greu de suportat si disperate, dar care, n cele
din urma, s-au dovedit a fi pentru mine o pretioasa cunoastere si un izvor de putere
n nevointele mele. Cele ce mi s-au ntmplat s-au imprimat n viata mea ca o
taietura n piatra si mi dau posibilitatea sa vorbesc despre ce-a facut cu mine
dreapta lui Dumnezeu.
nca din tinerete gndul la vesnicie se alipise de sufletul meu. Pe de-o parte era un
lucru firesc ca urmare a rugaciunilor din copilarie adresate Dumnezeului celui viu
catre care s-au dus bunicii si stramosii mei; pe de alta parte, copiii cu care atunci
ma jucam, cu o naiva seriozitate, se opreau gnditor asupra acestei taine. Pe
masura ce cresteam, ma ntorceam din ce n ce mai des la meditatiile asupra
vesniciei: mai ales n convorbirile cu fratele meu mai mic Nicolae (1898-1979). El
era mai ntelept dect mine si eu am nvatat multe de la el.
Eu stiam din rugaciunile mele de copil ca generatiile care ne-au precedat au plecat
n nadejdea lui Dumnezeu; dar n acele zile nu mai aveam credinta de copil. Oare
sunt eu vesnic ca orice alt om sau vom cobor toti n ntunericul nefiintei? Aceasta
ntrebare tsnita dintr-o minte de copil care alta data contempla linistita, devenise
asemenea unei mase nca amorfe de metal incandescent. n adncul inimii si facea
loc un simtamnt ciudat -zadarnicia tuturor agoniselilor pe pamnt. Era ceva cu
totul nou n inima mea, care nu mai semana cu nimic altceva.