NU CEI CARE PREDICA SAU SCRIU, CI CEI CARE FAC, ACEIA SE MANTUIESC

PUTEREA CUVANTULUI LUI DUMNEZEU, PUTEREA HARULUI

Merg mai departe si iau exemplul acesta: invierea fiicei lui Iair. Nu era oricine Iair, ci mai marele
sinagogii. Stim cum il vedeau cei din cercul lui. Omul s-a dus in disperare, si Mantuitorul
cunostea launtrul lui, de aceea avea sa-l treaca si prin examen, ca si cu femeia bolnava de
doisprezece ani, sa arate ce fel de credinta are. Nu: vino, vino si pune mana pe ea, dar te rog
eu, da vino la mine, daca nu te atingi tu de ea, pune mana aicea. Sau cum facem noi, ca sa
ma atinga parintele, sau cand sfintesti masina: da dati si pe-acolo parinte, ca n-a pornit de
dimineata, cu placutele de frana cum stai?, aa, alea merg. Ca sa vedeti ca se ajunge si
aici. Si atunci, stia ce inima avea Iair, stia cu ce credinta vine, stia ca vine din disperare. Dar
multi vin din disperare: incearca si prin preot, incearca si cu.... Nu, nu merge asa! Sa-L urmam
asa cum ne cere! Atentie! Mantuitorul Hristos spune: bine, voi veni.

Intre timp, femeia cu scurgere de sange de

doisprezece ani gandea in sinea ei: de ma voi atinge macar pe la spate de poala Lui si ma voi
face sanatoasa. Cu totul altceva. Cei care se ridica pe varfuri si stau acolo, stiu ca Dumnezeu ii
vede deci atitudini si atitudini. O tamaduieste, o vadeste. De aici incep lucrurile ca sa ilustrez
acest aspect, ce gandesc oamenii, ce vad, ce credsi ce ne cheama Domnul Hristos sa facem?
Pocainta te scoate, nu face abstractie, dar te ridica de la realitatea aceasta, spre Adevar.
Intre realitate si Adevar e o distanta. Am sa caut cumva sa o exprim acum. Cand s-a atins pe la

spate femeia bolnava: Cine s-a atins de Mine?. Lumea Te imbulzeste si Tu intrebi: Cine s-a
atins de Mine?. Asta crezi tu, Eu la altceva ma refer S-a atins cineva de Mine, caci am
simtit o putere iesind. Nu pricepeau! Chiar cei apropiati ca putem sa venim, sa stam cu
cei mai mari si noi sa fim straini! Puteam chiar sa scoatem carti, sa tiparim, si noi, de
fapt Chiar citeam cuvantul ca nu cei care predica, cei care scriu, ci cei care fac, aceia se
mantuiesc Mila lui Dumnezeu cu noi toti! De-aia, de fiecare data ne vine foarte greu [sa
vorbim], mai ales cand De parca a scapat o zebra in Bucuresti, si o filmeaza toti, [asa ma simt
eu, filmat aici] . Cat am fugit eu de lucrurile astea Dar, in fine..
Intre timp vin de la casa lui Iair: Nu-l mai supara pe Invatatorul, ca a murit fiica ta. Vezi ce
inseamna? Imediat intervine Domnul Iisus Hristos: Crede numai. Puterea cuvantului lui
Hristos: crede numai, ii cerea un lucru, iar puterea cuvantului o simtea, nu intelegea, dar o
simtea, fiindca Mantuitorul se facea manifestat in puterea cuvantului Sau: crede numai.
Nu era cuvantul oricui. Fratilor, daca harul, cuvantul lui Dumnezeu, nu se atinge de inima
omului, pot sa vorbeasca un milion de oameni. El este cel care produce transformarea,
indiferent prin cine lucreaza, dar harul este cel ce produce schimbarea. De aceea, tot ce

nu se desfasoara sub har nu are valoare mantuitoare. Asta este esenta

Evangheliei, a invataturii celei noi. Pot sa fie lucruri fascinante cat or fi, dar ce
nu e sub har nu e mantuitor. Ramai ca in Vechiul Testament si mai rau. Si atunci
iata: crede numai. Puterea cuvantului. Ceilalti [ii spuneau lui Iair]: dar a murit. Dar, in fine,
ce era acuma? Iair mergea acuma intre ceea ce-i spunea Mantuitorul si ceea ce-i spuneau
ceilalti. Ajunsi acolo, bocete, urlete Mantuitorul Hristos, ceea ce i-a spus lui, ca doar era Do

mnul fapturii, doar El n-a venit faca

lucruri cu jumatati de masura sau in gluma, a venit sa rezolve probleme, ca oamenii sa-L creada
in cuvant. Si ferice de omul care crede in Hristos fara sa mai carteasca, fara sa mai

comenteze. El un singur lucru ne cere intotdeauna: sa-L credem in cuvant in tot ce a spus.
Ferice de omul care crede in Hristos fara sa mai umble: da, sa vedem, ne mai gandim parinte,
mai vedem peste o saptamana.
Si [revenind], le-a spus: Nu plangeti, dar nu le-a spus-o ca sa-i jigneasca, le-a spus ca sa-i
ridice. Ia uite, dar Tu de unde esti mai? Adica noi suntem prosti, nu? Ia uite-L! Du-te domle si
vezi! Du-te si pune mana pe ea, nu respira. Deci va dati seama. [...] Iata, asta inseamna: ca nu
numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu este
altul decat credem noi. Dar nu am fost noi acolo?! S-a rasturnat, domle masina.
Actualitatea. Realitatea. Tv, ProTv, si asa mai departe, si cate mai sunt. Filmat, vazut Cu cat
cauti pe pelicule si cu cat folosesti mai mult tehnologia, lucrurile astea, cu atat esti mai
convins. Ca vezi toata lumea asta cu astfel de mijloace si, de-aia, diavolul va folosi
extraordinar tehnologia ca sa manipuleze constiinta omului. Nu are nimic de-a face
tehnologia cu pocainta. Chiar ma gandeam: cate predici cu parintele Arsenia Boca sunt?
Niciuna. Cred ca a avut grija Ei bine, mai sunt si altele, nu zic nu. V-am dat asa un exemplu
ca sa invatam, nu sa motivam la nesfarsit. Si din asta putem sa invatam cate ceva. In momentul
in care apare pelicula se sparge taina, se devalorizeaza ceva. Si concret, in planul pocaintei
tehnologia nu are niciun rol, dimpotriva. Asta o veti simti ori de cate ori veti incerca un
minim de pocainta. Nu are niciun rol. Nu in asta sta mantuirea, nu in asta consta Viata, viata cea
noua, viata in Hristos.
Copila n-a murit, ci doarme. Ia uite. Si-au L-au luat in ras. Asa scrie: si L-au luat in ras.
Realitatea ia in ras Adevarul. Adica ne spui Tu noua?, da tu de unde esti?, am masurat
noi, dar nu-i al meu?, dar e la mine, am luat giulgiu, carbon paisprezece, domle, dar
dati cinci lei si intrati, va vindem pamant sfant la punguta, din Tara Sfanta, va dam noi, va
garantam noi, va dam si garantie la ele. Domle, cand vii cu chestii d-astea, harul a picat tot,
a plecat tot. L-au luat in ras. Asta este omul. Asta e gandirea umana, asta e simtirea lui.
Am gandit noi, am fost convins. Iata ce ne cere. Mai mult decat ceea ce vezi, si simti, si
pipai, omeneste vorbind Mantuitorul ne cere sa ne incredem mai mult in cuvantul Lui
decat in acestea. Nu [sa te increzi] simturilor tale, ci doar [celor] purificate prin pocainta.
Pocainta inseamna sinceritate, e un proces launtric de transformare in lumina adevarului, adus de
Hristos intrupat pe pamant, Dumnezeu cel intrupat ca Fiu al Omului, Dumnezeu Cel Unulnascut, Dumnezeu Cel a Doua Persoana din Sfanta Treime.
Pana sa ajung aici, mi-a telefonat cineva si mi-a zis: ati auzit ca parintele cutare de la
facultatea de nu stiu unde a predicat la penticostali?. Foarte rau! Foarte rau! Foarte grav!
Si se intampla lucrurile astea, pentru ca tocmai s-a pervertit constiinta. Si putem sa vorbim
despre Dumnezeu, putem sa dam lectii, si atunci te miri de ce? Pentru ca pacatul, iata,
schimba perceptia si simtirea. Dar nu inteleg de ce-i pacat! [...] Si iata, si calugarul poarta
pantof cu botul ascutit si incep sa poarte camasa alba, da ce, mai, ca manastirea sta in guler sau
in barba?. [...]. Asa si cu tine, sunt trepte duhovnicesti la nivelul tau, da, nu-nteleg de ce-i

asa. Dar o sa ajungem sa intelegem vrand-nevrand, ca spre Dumnezeu ne indreptam toti.

De aceea, e bine ca pe timp de pace, asa cum suntem, sa luam Evanghelia asa cum ne-a fost
data, caci si rostul nostru este sa pastram ortodoxia intacta pe aceste meleaguri si in
neamul nostru, mai mult ca oricand.
MODELE DE POCAINTA, TREPTE DE POCAINTA, PUTEREA POCAINTEI
NE URASC PENTRU CA AM RAMAS ORTODOCSI: VOR SA NE SCOATA DIN
HAR, DIN POCAINTA!

Caci si treptele de pocainta difera.. Si ma gandeam

sa vorbesc de Pateric, ca sunt acte de pocainta acolo care te misca Ce ajuta cel mai mult in
viata duhovniceasca? Modelul! Foarte greu, nu-l mai avem sau nu mai avem ochi pentru
modele. Mantuitorul n-a starnit curiozitati, nu nimic! A mers, asa, prin taina, in mijlocul
oamenilor. Deci lucruri care au o alta nuanta, se desfasoara sub har, presupun o alta
intoarcere catre, de aceea cumintenia ortodoxiei, frumusetea ei este de o alta natura. Vedeti,
e foarte greu astazi, ca s-a pervertit mintea. Daca vrei sa te duci sa cumperi o imbracaminte mai
serioasa, mergi un Km pe un Km, cum sunt magazinele astea uriase acuma, si cutoate astea nu
poti sa gasesti o pereche de pantofi cum trebuie, nu gasesti, sunt numai ciudatenii. E greu sa mai
gasesti un om care sa mai ilustreze o carte in duh ortodox, e greu sa mai gasesti un regizor care
sa caute sa redea un mesaj ceva, nu! Sunt crescuti in alte scoli. Ei cauta alta culoare, alta forma,
si atunci vezi numai forme numai ciudatenii, sunt foarte multe. Pacatul e inoculat Si noi am
mers impreuna cu ei, fratii nostri de unde si pana unde? -, si am iesit din hotarele
ortodoxiei pentru ca am facut aceste abateri. Si atunci, din cauza asta, adevaratii crestini se
vor retrage, pentru ca este o agresiune la adresa unei vieti crestine: o forma falsa, o
frumusete falsa, niste manifestari false, deci un chin sa mai iesi cand vezi ce mai vorbesc pe
strada, mai mult se ling decat se saruta in mijloac de transport. Si vedem ca Mantuitorul se
retragea noaptea.. Si o sa fie o necesitate sufleteasca. Nu ca trebuie sa fugim, ca pe fiecare

Dumnezeu il cheama la treapta lui si unde se afla. Am vrut sa va spun iata, pocainta
presupune sa iei cuvantul lui Dumnezeu asa cum a fost dat, cu credinta si cu eforturile de a
nu te abate dupa ce vezi, dupa ce simti, dupa ce pipai sau dupa mintea unora sau altora, ci
dupa Sfintii Parinti, si dupa Sfanta Traditie. Asta este foarte important.
In scurt, treptele pocaintei sunt: cainta, in primul rand, sa te caiesti cand stii ca ai gresit fata de

cuvantul
si Legea lui Dumnezeu. La nivelul
constiintei se pretrece cu orice om lucrul acesta. Nu ramaneti numai la cainta, ca nu e de
ajuns. Si Iuda s-a cait. Dar la ce i-a ajutat? Si s-a cait, si a aruncat banii, nu? Foarte multi
raman aici: ca ce-am facut?, ca nu mai sunt vrednic, puteti sa ma trimiteti acasa, ca nu
mai merit haina asta, nu mai merit sa fiu sotia ta, uite ce-am facut:, si invers. Nu, nu, nu!
Nu trebuie sa o iei numai dupa mintea ta. Asta este numai o cainta care ii stoarce si-i usuca.
Cainta asta trebuie sa mearga mai departe, sa mergi la preot, sa-ti marturisesti pacatele, sa
vad ca ai dorinta de a te indrepta, de a te impotrivi: parinte, mi-e si rusine sa va spun ce
am facut, nici nu mai vreau sa calc pe acolo, Doamne, sa nu cumva sa ma lasati!, nu
cumva sa-mi inchideti usa, arata puterea de lupta, arata impotrivirea la pacat, ura fata de
ce ai putut sa faci. Deci adevarata penitenta vine dintr-un sentiment insotit nu numai de
cainta, ci si de impotrivire la pacat, din dorinta de indreptare: Doamne, iarta-ma!, si vrei
sa-ti indrepti viata si vrei sa dovedesti lucrul acesta. Spovedania, dezlegarea de sub
epitrahil, canonul pe care il faci, legatura statornica cu Biserica. De-aia si Domnul Iisus
Hristos ne-a aratat cum sa plangem iata, femeia care plangea cu lacrimi -, cum sa staruim in
biserica in rugaciuni, si mai ales, am spus [...], toata asceza, toata nevointa omului este ca sa
implori mila lui Dumnezeu. Este un singur lucru: ca sa cerem mila lui Dumnezeu, fara El nu
facem nimic. Pana inchizi ochii, o singura grija are crestinul: voia lui Dumnezeu. In locul
ala, cu meseria aia, cu copiii aia, cu serviciul ala, unde esti, voia Domnului [sa fie] in toate,

indiferent cat te costa. De aceea, adevarata pocainta inseamna intoarcerea cu trup si suflet la
Dumnezeu, la acea invatatura pe care ne-a dat-o. De ce ortodoxia s-a pastrat cu atata
sange? Pentru ca toti, si uitati-va la istoria poporului nostru, ne-au urat pentru ca am ramas
ortodocsi. Ne-ar fi vrut protestanti Europa, ne-ar fi vrut catolici, ne-ar fi vrut neoprotestanti, near fi vrut in fel si chip, pentru ca am ramas ortodocsi, cata ura! De ce atata ura, de ce atata
umblatura? Pentru ca asta vor, in fond: sa ne scoata din credinta, sa ne scoata din har, sa ne
scoata de sub lucrarea pocaintei. Un popor care se pocaieste e de temut demonilor. Nu unul
care vorbeste, nu unul care scrie, nu! Omul care se pocaieste alunga demonii. Cand te
pocaiesti cu adevarat esti de temut demonilor.

Vai de mine, ce a facut Maria Egipteanca?

Si ce nu se bucurau [demonii] in privinta ei A terfelit-o pe ea, dar a terfelit
atatia cu ea. Jubila [diavolul]! Frumusetea care a facut-o Dumnezeu ca
[diavolul] n-a creat nimic si n-are nimic [al lui] , a facut sa fie pricina de
pacatuire si sminteala cu atatia! Va dati seama? Ajungem in punctul in care
oamenii mergeau la Ierusalim la Sfanta Cruce ca sa se inchine. S-a urcat pe vapor si
a daramat toti barbatii aia in pacat. [...] Va dati seama, pe toti i-a facut praf si
ce nebunii n-a facut, ca avea sa spuna mai tarziu. Jubila dracul! Si cati n-a
daramat, prin ea.