LECT

IA 1
Interpolarea Lagrange.
Diferente divizate

1. Polinomul de interpolare al lui Lagrange

1. Punerea problemei. Sa presupunem cunoscute valorile functiei
f n n + 1 puncte distincte, xi , (i = 0, n) situate n intervalul [a, b]. Se
pune problema gasirii unui polinom de grad minim P astfel ca:
(1)

P (xi ) = f (xi ),

i = 0, n.

In (1) avem n + 1 conditii. Cum un polinom de grad k are k + 1

coeficienti, gradul minim al lui P este de asteptat sa fie n.
Un polinom P care verifica conditiile (1) spunem ca interpoleaza
functia f n punctele xi .

2. Existenta si unicitatea polinomului

de interpolare
Are loc urmatorul rezultat.
a un unic
Teorema 1. Fiind date punctele distincte xi , i = 0, n exist
polinom de grad n care interpoleaz
a functia f n punctele xi , i = 0, n.
Demonstratie. Mai ntai demonstram unicitatea unui astfel de polinom si apoi aratam ca exista un polinom de grad n care verifica conditiile
de interpolare (1).
Fie P si Q doua polinoame de grad n care verifica conditiile de
interpolare (1), adica
(2)

P (xi ) = Q(xi ) = f (xi ),

Din (2) rezulta ca polinomul R dat de
R=P Q
2

i = 0, n.

are n + 1 radacini, acestea fiind punctele de interpolare xi , i = 0, n.

Pe de alta parte grad R n. De aici obtinem
R=0
sau
P = Q.
Cu aceasta unicitatea este demonstrata.
Sa cautam polinomul P sub forma
(3)

P (x) =

n
X

li (x)f (xi ),

i=0

unde li n . Pentru ca P dat de (3) sa verifice conditiile de interpolare

(1) este suficient ca polinomul li sa verifice conditiile
li (xk ) = k,i ,
unde

(
k,i =

k, i = 0, n

0, k 6= i
1, k = i.

In adevar daca li verifica conditiile (4) atunci, din (3) obtinem

P (xk ) =
=

n
X
i=0
n
X

li (xk )f (xi )
i,k f (xi )

i=0

= f (xk ), k = 0, n.
T
inand seama de (4) li este dat de
(5)

li (x) =

(x x0 ) . . . (x xi1 )(x xi+1 ) . . . (x xn )

.
(xi x0 ) . . . (xi xi1 )(xi xi+1 ) . . . (xi xn )
3

Polinomul de interpolare P scris sub forma (3) se noteaza prin

Ln (f ; x0 , . . . , xn ) iar polinoamele li , i = 0, n se numesc polinoame fundamentale de interpolare. Prin urmare
Ln (f ; x0 , xn )(x) =

(6)

n
X

li (x)f (xi )

i=0

Sa observam ca polinoamele fundamentale pot fi scrise si sub forma

(7)

li (x) =

unde l(x) =

1
l(x)
0
,
x xi l (xi )

i = 0, n

n
Y
(x xi ) se numeste polinomul nodurilor de interpolare.
i=0

3. Relatii de recurent
a pentru polinoamele
lui Lagrange
Fie xi , i = 0, n, n + 1 puncte distincte fixate si sa notam prin
(i)

Ln1 (f )(x) := Ln1 (f ; x0 , x1 , . . . , xi1 , xi+1 , . . . , xn )(x),

Ln (f )(x) = Ln (f ; x0 , x1 , . . . , xn )(x).
Polinoamele
(i)

Ln (f ) Ln1 (f )
(j)

Ln (f ) Ln1 (f )
i 6= j, sunt polinoame de grad n. Fie An = coefxn Ln (f ). Putem scrie
(8)

(i)

Ln (f )(x) Ln1 (f )(x)

= An (x x0 ) . . . (x xi1 )(x xi+1 ) . . . (x xn )
4

(j)

Ln (f )(x) Ln1 (f )(x)

(9)

= An (x x0 ) . . . (x xj1 )(x xj+1 ) . . . (x xn )

Din (8) si (9) obtinem
(i)

(j)

(xj xi )Ln (f )(x) = (x xi )Ln1 (f )(x) (x xj )Ln1 (f )(x)

sau
(i)

(10)

(j)

(x xi )Ln1 (f )(x) (x xj )Ln1 (f )(x)

Ln (f )(x) =
xj xi

Formula de recurenta (10) se numeste formula lui Aitken.

Aceasta formula permite calculul valorilor polinomului de interpolare
al lui Lagrange de gradul n cu ajutorul polinoamelor de interpolare a lui
Lagrange de grad n 1.

4. Diferente divizate
Definitie. Fie xi , i = 0, n, n + 1 puncte distincte si f o functie
definita pe o multime ce contine aceste puncte. Se numeste diferenta
divizata de ordinul n pe punctele (xi )i=0,n a functiei f coeficientul lui
xn din polinomul de interpolare al lui Lagrange pe aceste puncte si se
noteaza prin
[x0 , x1 , . . . , xn ; f ].
Din relatia (6) obtinem relatia
(11)

[x0 , x1 , . . . , xn ; f ] =

n
X
f (xi )
i=0

Exemple. a) [x0 ; f ] = f (x0 )

5

l0 (xi )

f (x1 ) f (x0 )
x1 x0
f (x0 )
c) [x0 , x1 , x2 ; f ] =
(x0 x1 )(x0 x2 )

b) [x0 , x1 ; f ] =

f (x2 )
f (x1 )
+
.
(x1 x0 )(x1 x2 ) (x2 x0 )(x2 x1 )

Din relatia (10), identificand coeficientii lui xn din cei doi membri
obtinem urmatoarea relatie de recurenta:
(12)

[x0 , x1 , . . . , xn ; f ] =

[x0 , x1 , . . . , xn1 ; f ] [x1 , x2 , . . . , xn ; f ]

x0 xn

Cu ajutorul relatiei de recurenta (12), pornind de la valorile functiei

f se poate calcula diferenta divizata pe cele n + 1 puncte.

5. Polinomul de interpolare al lui Lagrange

sub forma lui Newton
Daca xi , i = 0, n sunt puncte distincte si f o functie definita pe o
multime ce contine aceste puncte atunci
(13)

Li (f ; x0 , x1 , . . . , xi )(x) Li1 (f ; x0 , x1 , . . . , xi1 )(x)

= (x x0 )(x x1 ) . . . (x xi1 )[x0 , . . . , xi ; f ]

i = 1, n. Din (13) obtinem

n
X

[Li (f ; x0 , . . . , xi )(x) Li1 (f ; x0 , . . . , xi1 )(x)]

i=1

n
X

(x x0 ) . . . (x xi1 )[x0 , x1 , . . . , xi ; f ]

i=1

sau
(14)

Ln (f ; x0 , . . . , xn )(x)
= f (x0 ) +

n
X

(x x0 ) . . . (x xi1 )[x0 , x1 , . . . , xi ; f ]

i=1

Polinomul lui Lagrange scris sub forma (13) se numeste polinomul lui
Lagrange scris sub forma lui Newton si se noteaza adesea prin:
Nn (f ; x0 , . . . , xn )(x) = f (x0 )+

n
X

(x x0 ) . . . (x xi1 )[x0 , x1 , . . . , xi ; f ]

i=1

6. Formula de medie pentru diferente

divizate
Fie f C (n) [a, b] si fie xi [a, b], i = 0, n. Urmatoarea teorema
generalizeaza teorema lui Lagrange.
Teorem
a. (formula de medie a lui Cauchy).
Exista c (min xi , max xi ) astfel nc
at s
a avem
i=0,n

(15)

i=0,n

[x0 , x1 , . . . , xn ; f ] =

f (n) (c)
n!

Formula de medie (15) este formula de medie a lui Cauchy pentru

diferente divizate.
Demonstratie. Vom exprima, mai ntai, diferenta divizata ca un cat
de doi determinanti.
Fie
Ln (f )(x) := Ln (f ; x0 , . . . , xn )(x) = a0 + a1 x + + an xn .
7

Impunand conditiile de interpolare (1) obtinem sistemul

a0 + a1 x0 + + an xn0 = f (x0 )

a1 + a1 x1 + + an x1 = f (x1 )
........................

a0 + a1 xn + + an xnn = f (xn )

a + a x + + a xn = L (f )(x)

(16)

Conditia de compatibilitate pentru sistemul (16) se scrie:















(17)

x0

...

xn0

x1

...

xn1

...

...

...

...

xn

...

xnn

...

xn





f (x1 ) 

 = 0.
...

f (xn ) 

Ln (f )(x) 
f (x0 )

Conditia (17) se poate scrie sub forma

(18)

 1


 1


 ...

 1


 1

x0

...

x1

...

xn0
xn1

...

...

...

xn

...

xnn

...

xn

 
f (x0 )  
 
f (x1 )  
 
...  + 
 
f (xn )  
 
0  



0



0


=0
...


0


Ln (f )(x) 

x0

...

x1

...

xn0
xn1

...

...

...

...

xn

...

xnn

...

xn

x0

...

xn0

...

...

...

...

xn

...

xnn

...

xn


f (x0 ) 

. . . 
f (xn ) 

0 

Din (18) obtinem

(19)

Ln (f )(x) =

V (x0 , . . . , xn )
8

Din (19) si din definitia diferentei divizate obtinem relatia:

(20)

[x0 , x1 , . . . , xn ; f ] =


xn1
f (x0 ) 
0

x1 . . . x1n1 f (x1 ) 
... ... ...
. . . 

xn . . . xnn1 f (xn ) 

x0

1
...
1

...

V (x0 , x1 , . . . , xn )

Fie acum g : [a, b] R, definita prin








g(x) = 






x0

...

x0n1

x1

...

x1n1

...

...

...

...

xn

...

xnn1

...

xn1


f (x0 ) 

xn1 f (x1 ) 

...
... 

xnn f (xn ) 

xn f (x) 
xn0

Sa observam ca avem:
g(x0 ) = g(x1 ) = = g(xn ) = 0.

(21)

Functia g se anuleaza n (n + 1) puncte distincte si g C n+1 [a, b].

Din teorema lui Rolle, exista c (min xi , max xi ) astfel ca
i=0,n

i=0,n

g (n) (c) = 0.

(22)

Relatia (22) se scrie sub forma

(23)

x0

...

xn1
0

x1

...

xn1
1

...

...

...

...

xn

...

xnn1

...

0
9


f (x0 ) 

xn1 f (x1 ) 

...
...  = 0

xnn f (xn ) 

n! f (n) (c) 
xn0

Dezvoltand determinantul (23) dupa ultima linie obtinem



 1 x . . . xn1 f (x ) 
0
0 

0


 1 x1 . . . x1n1 f (x1 ) 


 ... ... ... ...
. . . 



 1 xn . . . xn1 f (xn ) 
f (n) (c)
n
=
(24)
n!
V (x0 , x1 , . . . , xn )
Din relatiile (20) si (24) rezulta afirmatia teoremei.
Corolar. Fie k N. Avem:
(

0, dac
a 0k n1

[x0 , x1 , . . . , xn ; xk ] =

1, dac
a k = n.

Rezultatul se obtine imediat din:

(
0, daca 0 k n 1
(xk )n =
n!, daca k = n.
Daca k n + 1 din teorema de medie a lui Cauchy nu putem trage o
concluzie despre valoarea exacta a diferentei functiei xk .
Sa calculam [x0 , . . . , xn ; xn+1 ]. Pentru aceasta sa observam ca putem
scrie
(25)

xn+1 Ln (xn+1 ; x0 , . . . , xn )(x) = (x x0 ) . . . (x xn ).

Cum
(26) (x x0 ) . . . (x xn ) = xn+1 S1 xn + S2 xn1 + + (1)n+1 Sn+1 ,
unde Sk este suma simetrica de ordinul k a numerelor x0 , x1 , . . . , xn :
n
X
S1 =
xi
i=0

S2 =

xi xj

i<j

............
Sn+1 = x0 x1 . . . xn .
10

Din relatiile (25) si (26) prin identificare obtinem:

[x0 , x1 , . . . , xn ; xn+1 ] = S1
sau
[x0 , x1 , . . . , xn ; xn+1 ] = S1 .
Folosind aceeasi metoda sa calculam [x0 , x1 , . . . , xn ; xn+2 ].
Pentru aceasta, sa observam ca polinomul de grad n + 2 se anuleaza
n punctele xi , i = 0, n. De aici putem scrie:
(27)

xn+2 Ln (xn+2 ; x0 , . . . , xn )(x) = (x x0 ) . . . (x xn )(x ).

Din relatiile (26) si (27), prin identificare, obtinem sistemul

0 = x0 + x1 + + xn +
X
(28)
n+2
[x
,
x
,
.
.
.
,
x
;
x
]
=
(x
+

+
x
)
+
xi xj .
0
1
n
0
n

i<j

Din (28) obtinem

[x0 , x1 , . . . , xn ; xn+2 ] = (x0 + x1 + + xn )2

xi xj

i<j

sau
[x0 , x1 , . . . , xn ; x

n+2

]=

n
X
i=0

x2i +

xi xj .

i<j

7. Restul n interpolarea Lagrange

Fie xn+1 un punct diferit de punctele de interpolare x0 , . . . , xn si fie
f o functie definita pe intervalul [a, b], interval n care se afla punctele
xi , i = 0, n + 1. Urmatoarea egalitate este evidenta:
(29)

Ln+1 (f ; x0 , . . . , xn+1 )(t) Ln (f ; x0 , . . . , xn )(t)

11

= l(t)[x0 , x1 , . . . , xn+1 ; f ]
Daca n egalitatea (29) punem t = xn+1 obtinem:
(30)

f (xn+1 ) Ln (f ; x0 , . . . , xn )(xn+1 ) = [x0 , . . . , xn+1 ; f ]l(xn+1 ).

Am obtinut astfel urmatoarea:

Teorem
a. Pentru orice x [a, b] avem:
(31)

f (x) Ln (f ; x0 , . . . , xn )(x) = l(x)[x0 , . . . , xn , x; f ].

Sa presupunem acum ca f C n+1 [a, b]. Din formula de medie a lui

Cauchy obtinem existenta unui punct = (x) [a, b] astfel ncat sa
avem:
(32)

f (x) Ln (f ; x0 , x1 , . . . , xn )(x) = l(x)

f (n+1) ()
(n + 1)!

Formula (32) exprima forma restului n cazul n care f C n+1 [a, b].
Fie Mn+1 = kf (n+1) k . Din (32) obtinem:
(33)

|f (x) Ln (f ; x0 , x1 , . . . , xn )(x)| |l(x)|

Mn+1
(n + 1)!

Formula (33) ne da o estimare a restului, daca cunoastem o delimitare

a normei kf (n+1) k. Din (33) obtinem urmatoarea
Teorem
a. Fie f C [a, b] si T = [xi,j ] o matrice triunghiular
a
infinita de noduri. Daca pentru linia de noduri
xn,0 , xn,1 , . . . , xn,n
consideram polinomul de interpolare al lui Lagrange
Ln (f ; xn,0 , xn,1 , . . . , xn,n )
12

si daca exista M > 0 astfel ca Mn+1 M , pentru orice n N, atunci

lim kf Ln (f ; x0 , x1 , . . . , xn )k = 0.

(34)

Demonstratie. Avem
Mn+1
Mn+1
(b a)n+1
|l(x)|
(n + 1)!
(n + 1)!
Din (33) obtinem
kf Ln (f ; x0 , . . . , xn )k (b a)n+1

(35)

Mn+1
(n + 1)!

Mn+1
= 0, din relatia (35) obtinem egalitatea
(n + 1)!
(34) si teorema este demonstrata.
Cum lim (b a)n+1
n

Observatie. Nu se poate renunta la conditia ca derivatele sa fie uniform marginite. Un exemplu n acest sens este exemplul dat de Runge.
Runge a considerat functia
f (x) =

1
,
1 + 25x2

x [5, 5]

si nodurile echidistante
xn,i = 5 +

10
i,
n

i = 0, n.

Atunci
lim kf Ln (f ; xn,0 , . . . , xn,n )k = .

Incheiem cu prezentarea fara demonstratie a rezultatului negativ

obtinut de Faber si Bernstein.
Fie T o matrice triunghiulara

x0,0

x1,0

T = ...

x
n,0
...

infinita de noduri din intervalul [a, b]

x1,1
...

...

xn,1 . . .

xn,n

...

...

13

...

Teorema lui Faber si Bernstein afirma ca exista o functie continua definita pe [a, b] pentru care sirul de polinoame a lui Lagrange
(Ln (f ; xn,0 , xn,1 , . . . , xn,n ))nN diverge.
Rezultatul de mai sus trebuie sa ne faca precauti atunci cand vrem
sa aproximam o functie cu un sir de polinoame de interpolare.

Probleme propuse
1. Fie (xi )iN puncte distincte din intervalul [a, b], x0 < x1 < x2 <
< xn < . . . . Sa se calculeze
Ln (Lm (f ; x0 , x1 , . . . , xm ); x0 , x1 , . . . , xn ),
f fiind o functie definita pe intervalul [a, b].
2. Fie Kn (x, t) = |x t|n+ Ln (| t|n+ ; x), unde
(
0,
daca x t
m
|x t|+ =
m
(x t) , daca x > t
Sa se arate ca daca f C n+1 [a, b] atunci
Z b
f (x) Ln (f ; x0 , x1 , . . . , xn )(x) =
Kn (x, t)f (n+1) (t)dt.
a

3. Fie A : D[a, b] R o functionala liniara de forma

A(f ) =

n
X

ck f (xk ),

k=0

unde D[a, b] este multimea tuturor functiilor f definite pe punctele

distincte xk , k = 0, n. Sa se arate ca
A(f ) =

n
X

ak [x0 , x1 , . . . , xk ; f ]

k=0

14

unde
ak =

n
X

cj (xj x0 ) . . . (xj xk1 ).

j=k

4. Fie Bn (f )(x) =

n  
X
n
k=0

nk

x (1 x)

 
k
. Sa se arate ca
f
n

 

n
X
k! n
1 2
k
Bn (f )(x) =
0, , , . . . , ; f xk .
k
n k
n n
n
k=0
5. Fie xi , i = 0, n noduri distincte si 0 k < n, un numar natural
fixat. Sa se arate ca:
[x0 , x1 , . . . , xn ; (xx0 )(xx1 ) . . . (xxk )f ] = [xk+1 , xk+2 , . . . , xn ; f ].
6. Fie x0 , x1 , . . . , xn , puncte distincte si y1 , y2 , . . . , ym puncte distincte
astfel ca yk 6= xi , i = 0, n, k = 1, m. Sa se arate ca


f
x 0 , x1 , . . . , x n ;
(x y1 )(x y2 ) . . . (x ym )
= [x0 , x1 , . . . , xn , y1 , y2 , . . . , ym ; f ].
7. Folosind eventual ex. 6 sa se calculeze


1
x 0 , x1 , . . . , x n ;
, xi 6= xj , i 6= j, a 6= 0.
ax + b
8. Fie f, g doua functii definite pe intervalul [a, b] si xi , i = 0, n puncte
distincte din acest interval. Sa se demonstreze egalitatea
[x0 , x1 , . . . , xn ; f g] =

n
X

[x0 , x1 , . . . , xk ; f ][xk , xk+1 , . . . , xn ; g]

k=0

(Formula lui T. Popoviciu).

15


1
.
x2 + 1


xn+1
10. Sa se calculeze 0, 1, . . . , n;
.
x+1

9. Sa se calculeze 0, 1, . . . , n;

11. Sa se arate ca o functie f , f : [a, b] R, este convexa pe [a, b]

daca si numai daca pentru orice puncte distincte x1 , x2 , x3 din [a, b]
avem
[x1 , x2 , x3 ; f ] 0.
12. Fie n+1 multimea polinoamelor de grad n + 1 avand coeficientul
dominant 1. Sa se arate ca pentru orice l n+1 avem:
max |l(x)|
x[1,1]

1
2n

egalitatea fiind atinsa pentru polinomul lui Cebasev:

Tn+1 =

1
cos[(n + 1) arccos x].
2n

16