IOAN RADU

MECANICA
STATICA

ARAD 2012

PREFATA
Mecanica este o ramurd a gtiinlelor naturii, cate a apdrut din cele rnai indepirtate tiinpuri

qi care studiazd legile obiective ale echilibrului qi miqcdrii corpurilor materiale, cu scopul
aplicarii lor in activitatea constructivd gi productivl, a omului.
Inci din antichitate o serie de minli indrdznele incerc8nd sf, dea un rispuns unor probleme
legate de marile construclii, au contribuit la punerea bazelor staticii, prima parte a disciplinei de
mecanici. In decursul anilor capacitatea creatoare a omului dind rispuns la alte probleme cerute
de dezvoltarea civilizaliei umane a addugat noi capitole accstei discipline.
Bazindu-se pe metode noi de investigalii gi utillizind pe scar6 largl aparatul matematic,
operind cu mirimi fundamentale qi mirimi derivate (materie, spafiu, timp, mas6, for!6, vrtez6,
accelerafie, impuls, moment cinetic, lucru mecanic, energie, etc.) mecanica a devenit o disciplin[
independenti care di rdspuns celor mai variate intrebiri puse de tehnica modem[.
Problema fundamentali a mecanicii consti ?n stabilirea irnor relalii ?ntre forlele care
acticneazd asupra unui sistem de corpuri materiale gi rnigcarea mecanicd realizatd, de acestea.
Convenfional, avind in vedere cele doui elemente debazd, - forlele gi migcarea mecanici - se
poate considera c[ din punct de vedere metodologic mecanica se imparte in trei mari capitole
distincte a ciror parcurgere succesivi este dictatd mai mult de scopuri didactice:
1) Statica - se ocup[ cu echilibrul corpurilor materiale sub acfiunea forfelor, reducerea
sistemelor de for,te, transformarea lor mecailc echivalenti, geometria maselor qi echilibrul static
al sistemelor materiale,
2) Cinematica - studiazi migcarea corpuriior fEri a lua in considerare florlele care le
aclioneazi qi masele acestora. Ea face un studiu eeometric al rnigclrilor;
3) Dinamica - trateazd miqcarea corpurilor luind in considerare forlele care le acfioneazd,
precum qi masa lor.
Prezenta lucrare a fcst alcituit5 cu scopul de a pune la dispozilia celar interesafi un
material util pentru studiul individual, absolut necesar pentru asimilarea noliunilor teoretice de
static5. qi pentru formarea aptitudinilor de aplicare practici a acestor nofiuni.
Capitolele urmeazl linia generald. a unui curs de mecanici, procedeul ales pentru
prezentarea problemelor fiind cel vectorial deoarwe simplifici ?n mod sensibil exprinerea
teoretic[ gi ajutE rnult la vizuahzarca spatiala a fenomenelor.
Lucrarea cuprinde 11 capitole struc,turate astfel: noliuni introductive, elemente de calcul
vcctorial, fcrla, sistemc dc forfe, reducerea sistemelor de fo4e, centre dc greutate, echilibrul
punctului material, echilibrul solidului rigid, statica sistemelor materiale, statica sistemelor de
bare articulate, statica firelor, aplicalii tehnigs ale staticii.

Autorul s-a strf,duit ca pentru fiecare problemd tratztL s6 se prezinte un desen

corespunzltor, conlind.nd toate datele, desen ce poate da sugestii importante la rezolvarea
problemei, ajutind la inlelegerea fenomenului fizic gi a modului cum se desftgoar[ acesta.
Lucrarea se adreseazi unui cerc larg de cititori cuprinzd.nd in primul rtnd studenfli
facriltililor tehnice, care unneazf, s6-gi aducl aportul la solulionarea problemelor tehnice ca
viitori specialiqti cu inalti calificare. De asemenea lucrarea este util6 atit cadrelor didactice de
profll cit gi specialigtilor in mecanica aplicata care activeazbin cercetare, proiectare, produclie.

Autorul

Mecanica

Statica

CUPRINS

tehnicd..
mecanicii............
l.2.Diviziunile mecanicii............
1"3. Principiile mecanicii .........
1-4. Notiuni si concepte ale mecanicii
1.5. Sisteme de referin!d..........
2. Vectori, Sisteme de vectori
2.1. Clasificarea vectorilor.
2,2. Algebra vectorilor liberi.
3. Forta. Sisteme de for!e...
3.1. Fo(a ca vector.
3.2. Clasificarea for!e1or.....
3.3. Misurareafortelor.....
3.4. Momentul fortei?n raport cu un punct.......
3.5. Momentul fortei?n raport cu o axd..
3.6. Cupluri de forle. Momentul unui cuplu
4. Reducerea sistemelor de forfe...
1. lntroducere ?n mecanica
1.1. Obiectul

-".'..-.-'-'--"'

3
3
3
3
5
7
8

I
"
-.

4.1. Reducerea unui sistem de forte care actioneazd asupra unui punct material.....
4.2. Reducerea unui sistem de forte care actioneazd asupra unui solid ri9id............
4,3. Reducerea sistemelor particr-rlare de forfe....
4.4. Reducerea sistemelor de cupluri
4.5. Reducerea sistemelor de forle distribuite
5. Geometria mase1or.............
5.1. Greutatea corpurilor..........
5.2. Centrul de greutate al unui sistem de puncte materiale.
5.3. Determinarea centrului de masd la corpurile oarecare
5.4. Determinarea centrului de masd la corpurile omogene..............
5.5. Centrul de greutate al corpurile omogene uzuale.....
5.6. Centrul de greutate al corpurile compuse omogene .............
5.7. Teoremele lui Guldin-Pappus........
5.8" Momente statice masice si geometrice..........
6. Statica (echilibrul) punctului material...
6.1. Statica iechilibrul) punctului material liber.......
6.2. Statica (echilibrul) punctului material supus la legdturi

10
26
26
28
29

29
35
38
40
4A

15
59
B2

83
86
86
86
89
90
92
97
97
99
142
102
103

Mecanica

Statica

7. Statica {echilibrul) solidului rigid.........

124
7.1. Numdrul gradelor de libertate ale solidului rigid liber..
124
7.2. Statica (echilibrul) solidului rigid liber
122
7.3. Statica (echilibrul) solidului rigid supus la legdturi.
123
L Statica sistemelor materiale
156
8"1. Statica sistemelor de puncte materiale.
156
8.2. Statica sistemelor de solide rigide
161
9. Statica sistemelor de bare articulate (grinzi cu zdbrele)
166
9.1. Definitii. lpoteze. Simboluri. Conditii de determinare staticd.
166
9.2. Eforturile in barele unei grinzi cu 2dbre|e.............
168
9.3. Metoda echilibrului nodurilor.............
174
9.4. Metoda sec{iunilor oarecare (Ritter}.....
1Tz
10. Statica fire1or.......
.. 175
10.1. Generalitdti....
1Ts
14.2. Eatatiile generale de echilibru...
176
10.3. Ecuatiile de echilibru ale firului omogen greu suspendat la ambele capete...... 180
10.4. Ecualiile de echilibru ale firului omogen greu foarte intins....
185
1 1. Aplicatiile tehnice ale staticii.............
1gB
1 1.1. Planul inclinat.
1BS
11.2. Pana
.. 191
11.3. Surubu1...........
193
11.4. Pdr9hia...........
195
11.5. Scripetele
197
Anexa 1
208
Anexa 2
209
Anexa 3
214
Bibliografie
213

Mecanica:* Statica

1. INTRODUCERE IN MECANICA TEHNICA

1.1. OBIECTUL MECANICII

Mecanica este o ,stiin!5 a naturii care studiazi legile obiective ale
echilibrului gi miscdrii corpurilor materiale in scopul aplicdrii lor in activitatea
productivd a omului.

1.2. DtVtZtUNtLE MECANICil

Din punct de vedere didactic mecanica se imparte in trei parli:
Statica - care studiazd echilibrul corpurilor sub actiunea forlelor;

1)
2) Cinematica - ffire studiazi miscarea corpurilor fdrd a line seama de
masele

si for{ele care actjoneazd asupra corpurilor (studiazd geometria

miscdrii);

3) Dinamica - care studiazd miscarea corpurilor tindnd seama de masele si

forlele care actioneazi asupra lor.

1.3. PRINCIPIILE MECANICII

1.3.1. PRINCIPIUL INERTIEI

Un corp tinde sd-si pdstreze starea de repaus relativ sau de miscare

rectilinie uniformd atdt timp cdt nu intervine o actiune mecanicd din exterior
care sd-i modifice aceastd stare.

ltlecanica

* Statica
1.3.2. PRINCIPIUL ACTIUNII FORTEI

Forla care actioneazd asupra unui corp

ii

imprimi acestuia

o
acceleratie dirijatd dupd suportul sdu avdnd acelasi sens cu forta iar modulul
egal cu raportul dintre modulul forlei gi masa corpului. Matematic putem scrie:

a--mF

(1.1)

Expresia vectoriald a principiului actiunii fortei este:

F = lTl?

(1.21

1.3.3. PRINCIPIUL PARALELOGRAMULUI

Doud forle care actioneazd simultan asupra unui corp au acelasi efect
asupra corpului ca gi o forla unicd av6nd mdrimea, directia 9i sensul
diagonalei paralelogramului construit de cele doud forle (fig. 1 .1.a).

R:Fr+F,

(1 .3)

in legdturd cu elementele paralelogramului OABC din geometrie sunt

cunoscute relatiile:

R=

(1.4',tt

si:

Fl

F2

sin < (R; Fz )

sin < tR;E

Pentru suma fortelor E ;i

sin

. (E;E )

(1.5)

f, r" mai poate folosi si regula triunghiului

.b). Astfel, la extemitatea forlei Fr: Og se ataseazd forla E - AC.

Rezultanta R va avea originea in originea fortei E gi extremitatea in
(fig.

1 .1

extremitatea fortei

E tn: oc;.

Fig.

1.1

Mecanica;le Statica

1.3.4. PRINCIPIUL ACTIUNII

SI REACTIUNII

Daci un corB a{ioneazd asupra aitui corp cu o forld, cel de al doilea

corp actioneazd asupra primului corp cu o forla egald si de sens contrar,
asadar, actiunile reciproce dintre doud corpuri sunt egale si direct opuse.

G:-E,

(1.6)

1.4. NOTIUNI SI CONCEPTE ALE MECANICII

1.4.1. MATERIA

Materia este categoria filozoficd ce desemneazd realitatea obiectivd

datd omului prin senzatii gi perceptii.
1.4.2. SPATTUL

Spaliul este

o categorie

filozoficd care reflectd forma obiectivd de

existentd a materiei si caracterizeazd dimensiunile corpurilor si pozitia lor
relativ5. Spaliul este tridimensional, infinit, continuu, omogen.
1.4.3. TIMPUL

Timpul este

o entitate filozoficd care reflectd forma obiectivd de

existentd a materiei si caracterizeazd durata si succesiunea fenomenetor.

Timpul este infinit, continuu, omogen, ireversibil.
1.4.4. MTSCAREA

Miscarea cuprinde toate procesele de transformare care au loc in

univers incepdnd cu simpla deplasare 9i terminind cu gdndirea. Este modul
fundamental de existent5 a materiei.
1.4.5. MASA

Masa (simbol - m, M) este o mdrime frzicd scalard de stare care

mdsoard proprietatea materiei de a fi inertd gi de a produce un c6mp
gravitational. Astfel, masa reflectd doud din cele mai importante insusiri ale
materiei:
- inertia (opozitia fald de orice schimbare a stdrii de repaus relativ sau
de miscare uniformd);

Mecanica:lt Statica

- gravitatia (atraclia reciprocd a particulelor materiale).

1.4.6. PUNCT MATERIAL

Punctul material este un punct geometric cdruia i se atribuie o anumitd masd.
Este o notiune fictivd a mecanicii tehnice si se poate extinde si asupra
copurilor reale cu conditia ca acestea sd se afle in miscare de purd translatie
(sau a cdror miscdri de rotatie pot fi neglijate) gi de asemenea se presupune
ca intreaga masd a corpurilor sd fie concentratd in centrul lor de masi.
1.4.7. SISTEM DE PUNCTE MATERIALE

Sistemul de puncte materiale este o mullime finitd de puncte materiale

aflate ?n interactiune mecanicd.
1.4.8. CORP MATERIAL SAU CONTINUUM MATERIAL

Corpul material sau continuum material reprezintd o infinitate de puncte

materiale ce ocupd in mod continuu un anumit domeniu in spatiu. Tn

mecanica tehnicd existd mai multe reprezentdri uzuale pentru notiunea de
corp:

corp omogen

este un continuum material la care materia este

uniform distribuitd si are aceiasi densitate in toate punctele sale;

- corp eterogen - este un continuum

material la care materia este

uniform distribuitd dar nu are aceiasi densitate in toate punctele sale;

- corp rigid (solid rigid) - este un continuum material nedeformabil. Se
admite cd el poate suporta sarcini exterioare oricSt de mari fdrd a se deforma;
- corp elastic - este un continuum material care se deformeazd sub
actiunea for{elor, aceste deformatii dispardnd odatd cu incetarea fortelor,
corpul revenind la pozitia initiald (nu are deformatii remanente dupd incetarea
ac{iunii fortelor};

- corp plastic - este un continuum material cu deformatii remanente

dupd incetarea actiunii fortplor;
- cCIrp elasto - plastic - este un continuum material la care deformatiille
dispar doar par{ial dupd ?ncetarea actiunii fortelor.
1.4.9. SISTEM DE SOLIDE RIGIDE

Sistemul de solide rigide este un ansamblu finit de solide rigide care

i nteractio neazd intre ele.

Mecanica:r Statica

1.5. SISTEME

DE REFERINTA
-..--

Un sistem de referinld reprezintd un reper nedeforrnabil fala de care se

raporteazd, pozitiile unui sistem material. in spatiul cu trei dimensiuni cel mai
frecvent sistem de referintd utilizat este sistemul de referintd triortogonat drept
(fig. 1 .2.at.

Fig. 1.2
Sistemul de referin{d inerlial este un sistem de referinla in repaus sau in
miscare de translatie rectilinie si uniformd fala de un alt sistem de referintd in
repaus sau in miscare de translatie uniformd. Conventional se admite ca
sistem de referintd inertial un sistem avdnd originea in soare si axele
orientate cdtre trei stele considerate fixe.
Miscarea raportatd la un sistem de referintd considerat fix se numeste
absolutd, iar miscarea raportatd la un sistem de referintd mobil se nume$te
miscare relativd.
Parametrii geometrici independenti care determina pozi{ia unui sistem
material
raport cu un sistem de referintd se numesc coordonate
generalizate.

in

Mecanica

* Statica

2. VEGTORI. SISTEME DE VECTORI

2.T. CLASIFICAREA VECTORILOR
Mdrimile scalare gi mdrimile vectoriale fac parte din categoria mdrimilor
fizice utilizate ?n mecanicd cu deosebitd impoftan!5 in tehnicd 9i practicd.
Mdrimile scalare - sunt acele mirimi pentru a ciror determinare este
suficient sd se indice un numdr. Astfel putem enumera aria unei suprafele,
temperatura, turatia unui motor, etc.
Mdrimile vectoriale sunt acele mdrimi care sunt determinate de
urmdtoarele elemente:
- punct de aplicalie;
- direclie;
. SCNS;
- modul (mdrime).
Simbolul matematic atasat unei mdrimi vectoriale se numeste vector,
conventional el fiind reprezentat geometric printr-un segment de dreaptd orientat
(fi1.2.1).

A
u

(^l

tAl
Fig. 2.1

(a)

Fig.2.2

Notalia vectorului se face printr-o literd cu bard deasupra (cu scopul de a

se deosebi de mdrimile scalare) sau cu un grup de doud litere cu bard deasupra.

Mecanica

* Statica

De exemplu vectorul din figura 2.1 se poate nota cu V, respectiv prin AB.
Conform definitiei, elementele unui vector sunt:
- punctul de aplica{ie - A (originea);
- directia - {A);
- sensul - (de la A spre B);
- modulul - V ; lV I (valo area numericd a segmentului AB).
Se define$e ca versor sau vector unitate vectorul al cdrui modul este
egal cu unitatea. Oricdrei direc{ii (A) i se poate atasa un versor. in conseeintd,
notind cu u versorul directiei (A) dupa care este dirijat vectorul V 1fig. 2.2) se
poate scrie:

V: v.8.: lVl o

(2.11

Rezultd astfel cd:

--vv

(2.2)

Orice alt vector E avSnd aceeasi direclie cu (A) se poate exprima astfel:

a:a.E

(2.3)

a este modulul vectorului 6.

in cazul in care vectorut E are acelasi sens cu versorul [, scalarul "a"
este pozitiv, iar dacd vectorul 5 este de sens opus verssrului d, atunci scalarul
unde

"a" este negativ"

Realitatea fizicd conduce la identificarea a trei tipuri de vectori si anume:

vectori liberi, legati si alunecdtori.

v
o.-+>
_

Y-

Fig. 2.3

Fig,2.4

Mecanica

* Statica

10

al vectari liberi (fig. 2.3) - sunt vectorii care pot avea punctul de aplicatie
oriunde in cuprinsul unui sistem dat, dar isi pdstreazd modulul, direclia sensul.
9i
Existenta vectorilor liberi este o realitate materialS. Astfel considerdnd un
solid rigid in miscare de translatie in fiecare punct al sdu (A, 8,..., E) viteza este
datd de un vector vitezd V, vectorii vitezd ai diferitelor puncte fiind paraleli, egali
si de acelasi sens, diferind numai prin punctul lor de aplicatie. intreaga miscare
de translatie a solidului rigid este complet determinatd de oricare dintre acesti
vectori vitezd V.
bl vectari lesali - sunt vectorii ai cdror punct de aplicatie este fix. Un exemplu
de vector legat este vectorul for{a aplicat unui punct material M (fig. 2.4).
cl vectori alunecitori - sunt vectorii la care punctul de aplicatie poate fi mutat
oriunde pe supoftul lor, directia, modulul 9i sensul rdmAndnd neschimbate.
Exemplul tipic al unui astfel de vector este forla aplicati asupra unui solid rigid
(S), efectul ei fiind acelasi la deplasarea fortpi pe dreapta suport (A) (fig. Z.S).
Din cele expuse anterior rezultd cd nu se poate vorbi de vectori egali sau
echipolenti tdrd a se preciza caracterul lor. in consecintd doi vectori liberi sunt
egali c6nd au directiile paralele, acelasi modul si acelasi sens. Doi vectori legati
sunt egali dacd au acelasi punct de aplicatie, aceeasi direc{ie, acelasi sens si
acelasi modul. Acesti vectori coincid si prin urmare sunt vectori identici. Doi
vectori alunecdtori sunt egali dacd au aceeasi direc{ie, acelasi sens si acelasi
modul.

O multime de vectori constituie un sistem de vectori. in functie de

caracterul acestora se disting sisteme de vectori liberi, legati, alunecdtori,

fiecdruia fiindu-i specific un anumit mod de calcul.
2.2. ALGEBRA VECTORILOR LIBERI
2.2.1. ADUNAREA VECTORILOR

Suma (rezultanta) a doi vectori liberi V, Ei %(fig 2.6.a) este prin definitie
un vector
reprezentat Tn mdrime, directie 9i sens prin diagonala
paralelogramului construit cu cei doi vectori (regula paralelogramului) (fig. 2.6.b).
Vectorul rezultant V poate fi obtinut si prin aplicarea regulei triunghiului care
este o variantd a regulei paralelogramului. in acest scop (fig. 2.6.c1 se
construieste un vector echipolent cu Vz avdnd originea Tn extremitatea
vectorului
Unind originea vectorului
cu extremitatea vectorului
se

q.

V,

Mecanica

* Statica

ll

obline vectorul rezultant V. Oaca V: 0, vectorii v1

?i
usor cd modulul vectorului rezultant este:

v2 --vl

% sunt opugi. Se deduce

*vi *zvlvzcos < tvr;%l

(2.4)

v
\
a)

Fig. 2.6

de calcul grafic al vectorului rezultant bazatd pe regula

triunghiului poate fi generalizatd pentru un numdr oarecare de vectori,
Modalitatea

construindu-se poligonul vectorilor echipolenti, astfel ca fiecare vector sd aibd

originea in extremitatea vectorului precedent. Vectorul rezultant
este
segmentul de inchidere al poligonului avdnd originea in originea primului vector
si extremitatea in extremitatea ultimului vector (fig. 2].a).
Dacd in poligonul vectorilor echipolenti originea primului vector coincide cu
extremitatea ultimului vector, vectorul rezultant este nul (fig. 2.7.b). Regula de
insumare a vectorilor este valabild at6t in plan t in spatiu.
9i

A2
A1

o:

q
A,.'

A"--t
b)

Fig.2.7

4-t

* Statica
12
Fdrd a mai face demonstratii se pot aminti urmdtoarele proprietdti ale

Mecanica

adundrii vectorilor:
a) asociativitatea:

(2.5)

b) comutativitatea:
V,

*% :% *V,

(2.6)

Diferenta a doi vectori se obtine adunAnd primul vector cu cel de-al doilea
vector luat cu semn schimbat (fig. 2.8).

inmultirea unui vector v.,

alt vector definit astfel:

a, un scala r "m" are ca rezultat obtinerea unui

V: -V,

(2.7)

care are directia lui V, , acelasi sens sau de sens contrar dupd cum "m" este
pozitiv (m > 0) sau negativ (m < 0), iar modulul sdu este egal cu valoarea
absolutd a scalarului "m" inmultitd cu modulul vectorului

v, tng 2.g).

V=vr -v2
v2

al
-Yzt

Fig. 2.8

Fig. 2.9

inmultirea unui vector cu un scalar are urmdtoarele proprietdti:

a) asociativitatea:

m(nV): mnV

(2.8)

b) comutativitatea:

mV: Vm

(2.e)

Mecanica

c)

tF

Statica

13

distributivitatea falii de adunarea scalarilor si adunarea vectorilor:

(m+n)V:mV+nV
t-_\

m(Vr

tua)

+VzJ: mV, + mV,

(2.11't,

2.2.3. pROtECTtA UNU| VECTOR pE O AXA

Proiectia vectorului

V pe axa orientata (A) de versor E, vectorul V

si axa
(A) fiind situate in acelasi plan, se obtine proiectind originea si extremitatea
vectorului pe axa datd (fig. 2.10).
Segmentul ab determinat pe axa (A) se noteazd:
ab : Pro AB: Prr V
(2.12]'
Se constatd cd:
?b : Pro V: Vcosu
(2.13,
Asadar, proiectia unui vector pe o axd reprezinti un scalar. Din examinarea
relatiei (2.13) se constati urmdtoarele:

4t

(^1)/(^)

(Alu> i

ab

B',j
ll

I
I
I

/V

/[po
Fig. 2.1

Ia(^]

tl

io

I tprlr(^

Fig. 2.11

a) Proiectia vectorului este pozitivd atunci c6nd 0 < cr .

Tndreptatd in sensul pozitiv al axei orientate;

b) Proieclia vectorului este negativd atunci cind 1

3
2

d*oarece este

. o < n deoarece este

2
indreptatd in sens contrar sensului pozitiv al axei orientate;

c) Proiectia este nuld atunci cdnd o :1 gi a

vectorul

V este perpendicular

z',

pe axa orientatd.

$,
2

r."=oectiv atunci c6nd

* Statica
t4
d) Proiectia este egald cu modulul vectorului dat atunci cand CI :0
pi u : ri, respectiv c6nd vectorul este asezat pe axa orientatd sau este paralel
cu ea' Semnul proiectiei este in aceste cazuri pozitiv cfind sensul vectorului
coincide cu sensul axei (u:0) sau va fi negativ cind sensul vectorului este
contrar sensului axei ( a: x).
Tn cazul in care vectorul V ;i axa orientata (A) nu se afld ?n acelasi plan,
proieclia vectorului V: ng p" axa orientata (A) este segmentul ab de pe axa
consideratd cuprinsd intre punctele de intersectie a planelor [Pe] gi tpel
perpendiculare pe axa (A) trecdnd prin extremitdtile A gi B ate vectorului
(fi9.2.11). Asa cum rezultd din figura 2.11 mdrimea proiectiei se calculeazd tot
cu relatia (2.13) deoarece ab = AB' : Vcoss,
in cazul unui sistem de vectori se demonstreazd ',teorema proiecliilor',
care se enunti astfel: Praieclia vectarului rezultantd ae o axd este eoal6 cu
vector pe aceiasi axd.
Pentru a demonstra teorema se considerd un sistem de vectori
Vr,Tr,.-,,q (fi1.2.12). intre acegti vectori se poate scrie relatia:
N{ecanica

R:q + Q +... +q : iV,

(2.14)

i=1

*ol:

%
A,,

a2

a3

Fi1.2.12
Proiectdnd fiecare vector pe axa (A) oblinem valorile:

?n_1 An

lllecanica

Statica

15

P.o(V'): Oar
Pto{%}:?r?z

(2.15)

Pru(V")=?n_.r?n
Proiectfind rezultanta R pe axa (A) avem:
nro (R) : Ottn
Din constructia geometricd rezultd:
Oan - Oa, + ?t?z +... + ?n_1?n

(2.16)

(2.17)

sau:

: Prr Url * Prn(%) + ..- + Pro(q )

Pro (R) : itro (u,)
rro (n)

(2.1&',)

(2.1sl.

i=1

RezultS, cd ?n cazul unui contur vectorial inchis, suma proiectilor vectorilor

pe o axd este nul5.

2.2.4. DESCOMPUNEREA UNUI VECTOR

Operatia de descompunere a unui vector este inversul operaliei de
compunere, ffire are la bazA regula paralelogramului.
Se disting dou- cazuri si anume:
al Descompunerea unui vector dusi doui direcfii date
Fiind date directiile (Ar) gi (At) coplanare si vectorul V, descompunerea
vectorului V dupa aceste directii presupune determinarea vectorilor V,, Ei %
astfel incdt (fig. 2.13):

v: q *T,

in particular dacd (Ar):

Ox 9i

G.2a)
(Az): OV (fig. 2.14) iar i si J sunt versorii axelor

Ox si Oy avem:

q:vr'I

(2.21)

%:vr'j

(2.22)

unde:
V1

: Pro*(V): V* :

Vcosg

(2.23].

* Statica
V2 : Proy{V}

Mecanica

Asadar, vectorul

V:

16

: Vy :

Vsing

Q.24)

are urmdtoarea expresie analiticS:

Vr'i+V,
V* . i +V, .l

.j:

(2.25)

(n')
Fig. 2.1 3

Fi1.2.14

Fiind date direcliile (Ar), {Az} gi (A3) in spaliu si vectorul V, componentele

acestuia de-a lungul direcliilor mentionate sunt
(fig. 2.15). Se observd

q,q,%

cd vectorul V este diagonala paralelipipedului oblic format

cd se poate scrie:

V: q +V, +Q

Dacd: (Ar) = Ox ; (Az): Oy ; (Ag):az; iar

rezultd (fig. 2.16):

v' : v*i
v, : vrJ

cu

ir,i'V.

astfel
(2.26',)

i,j,k

sunt versorii axelor Ox, Oy, Oz,

(2.27,

%:v'F
: V* : Pto* (V) : Vcoss
Vz: Vy : Proy(V): Vcosp
Vg : Yr:Pro=(V): Vcosy
Vl

(2.28t

Mecanica

tfr

Statica

17

tt$u)

(nr)

"

Fig. 2.1

Fig. 2.1 O
Fig.2.16

Unghiurile cr, p, T sunt unghiurile pe care le formeazdvectorul V cu axele Ox,

Oy, Oz. intrucat vectorut V este diagonala paralelipipedului construit cu vectorii
Yr,ir,-\ rezulti:

: Jvl *vt * vi : JV*2 *vi *v:

V este:
v*i * vri + vr[

(2.2e)

Expresia analiticd a vectorului

V:q *ir+V,

(2.30)

2.2.5. PRODUSE DE VECTORI

in problemele de mecanicd intervin mai multe tipuri de produse de vectori.

2,2.5.1. PRODUSUL SCAI3R

Produsul scalar a doi vectori este prin definitie o mdrime scalard egald cu
produsul modulelor vectorilor inmultit cu cosinusul unghiului dintre ei (fig. 2.17).
Matematic putem scrie:

* Statica

Mecanica

Yr.Vz:

18

VrVz coscr

(2.31)

AnalizAnd relatia (2.31) constatdm cd dacd:

0 < c,

.I

- produsul scalar este pozitiv;

-z <a{n
TE

:I
2

- produsul scalareste negativ;

- produsul scalar este

Produsul scalar

nul.

Fig. Z.1T

al unui vector

cu el insusi este

egal

cu

pdtratul

modulului sdu.

V.V:V2:V2

(2.32t

Produsul scalar a doi vectori are urmdtoarele proprietdti:

a) asociativitatea:

(*,q X'r% )= (*,*,

Xv-v,

(2.33)

%)

b) comutativitatea:

-vt

%:vt'q

(2.34\

c) distributivitatea:
1-

V,1

'(Vr

+ -\
Vr J=

Yr-Vz+ V, .V.

(2.s5)

2.2.5.2. PRODUSUL VECTORIAL

Produsul vectorial a doi vectori

V, gi q este prin definitie un vector V

avfrnd rnodulul egal cu aria paralelogramului care are ca laturi cei doi vectori V,
directia perpendiculard pe planul paralelogramului si sensul astfel incat
9i

q,

triedrul format

in ordinea Vr,ir,V sd fie drept (fig. 2.1g). Matematic putem

scrie:

Vr*%:V
Deoarece aria paralelogramului format cu
V : V1V2 sin a

(2.36)

gi

este Vr Vz sin cr rezultd cd:

(2.37\

Notind cu E versorul directiei perpendiculare pe q gi

% rezultd cd:
V = VrV, sin u .E
(2.38)
Se obsewd ed produsul vectorial a doi vectori este nul atunci c6nd unul din
vectori este nul (q - 0 sau iz =0) sau c6nd ei sunt paraleli lVrttVri De

Mecanica

re

Statica

79

aceea produsul vectorial

al unui vector cu el insusi este nul (V x V :

0).

Produsul vectorial a doi vectori are urmdtoarele proprietdti:

a) asociativitatea:
t__\
m(V,,
mvr x V2 : V,, + mV, (2.3e)

"Vz):

.,,v, * mz% : (mrmeXq ,.q)

b) anticomutativitatea

Q.4a)

v
u

q.q:-(%.q)

(2.41]-

c) distributivitatea fala de adunarea vectorilor:

t--\

V, x (V, + Vs J: V, x V, + V, x V. (2.42)

Fig. 2.18

2.2.5.3. PRODUSUL MIXT

Produsul mixt a trei vectori q,q,Vu este produsul scalar al unui vector
cu produsul vectorial al celorlalli doi si reprezintd un scalar avdnd valoarea
egald cu volumul Vol al paralelipipedului construit cu cei trei vectori dati.
Matematic putem scrie:
/1

-----t

I
,

'q
v,

,
I
I

I
I
t

Fig.2j9
(2.43)

Mecanica

tF

Statica

Semnul plus corespunde situatiei in care triedrul, in ordinea q,q,%,

este drept si semnul minus c6nd acesta este st6ng. intrucat produsul mixt este
un invariant dacd se permutd circular factorii sdi, el se poate nota omitdnd
semnele de operatii asrfet (V.,q-%
)'

q Fv, . % : q
)

(u-ur, q )

:%

(v-,, V, ) :

(qq% )

(2.44\

Produsul mixt a trei vectori are urmdtoarele proprietdti:

a) Valoarea absolutd a produsului mixt reprezintd din punct de vedere

geometric volumul Vol al paralelipipedului construit cu cei trei vectori (fig. 2.19).
Astfel:

q"%:v

(2.45)

u: lq "%l: VzVs sinu: Sorec

V.q -v.\cosF:V.h

(2.47',,

h:PrOVr:Vrcosp

(2.48)

(2.46)

unde:

Rezultd:

(2.4s1
Fv, * % ): vlv2v3 sinacosg : Soee" .h : Vol
b) Produsul mixt isi schimbi semnul daci se permutd intre ei doi factori :
\
\
1t-'(v,vrv.

J=

-(vrvrv.

t2.50)
c) Produsul mixt este nul atunci cand unul dintre factori este nul sau dacd
acestia sunt coplanari. Prin urmare, conditia ca trei vectori sd fie coplanari este
ca produsul lor mixt si fie nul.
/-- _ \
(VrVrV, J = O
(2.s1)
2.2.5.4. DUBLUL PRODUS VECTORIAL

Dublul produs vectorial a trei vectori q ,% , V, este produsul vectorial al

unuia dintre ei cu produsul vectorial al celorlalti doi gi reprezintd un vector
perpendicular pe primul vector si situat in planul celorlalti doi. Matematic putem
scrie:
t__\

Vr*tvrxVr,|:Y
O relatie des folositd
(rela{ia lui Gibbs):

q.F,.%)=

Tn

(2.52,
calcule este aceea a dezvoltdrii dublutui produs vectorial

(u-u,,

%F,

-(u-,,

vrF,

(2.53)

Mecanica

* Statica

21

2.2.6. EXPRESII ANALITICE

itt Slsrrnaul oe RereRlrutA

cRRteznru

DREPT
Se considerd sistemul de referintd cartezian triortogonal drept (fig. 2.20) la
care axele de coordonate Ox, Oy, Oz au versorii i,j,k. Aplicdnd proprietalile
produsului scalar, vectorial si mixt intre versorii axelor se pot scrie urmdtoarele
relatii:
12

:=I' :kz

:I

(2.54',,

i-J:J.[:t<.I:o
i"J:k

(2.55)

JxK:l
t<*i=J

(2.56)

Fig. 2.20

Fi1.2.21

j"i:-k
KxI--r

i*f:-J

(2.57)

Flecanica

* Statica
(2.58)

(j. i .k,|: (k .i-i): (i . x-i): -1

!---\t___\/___\

(2.5e)

AREA UNUI V
N SISTEMUL
CARTEZIAN DREPT
Dacd

d este versorul vectorului V gi V* , V'

V p* axele Ox, Oy, Oz,iar

ERINTA

V= sunt proiectiile vectorului

sunt unghiurile pe care vectorul V le face cu

axele sistemului de coordonate (fi1. 2.21) atunci se pot scrie relatiile:
a,, B,

V:V*i*Vyl*V.k

(2.60)

*vj +v!

(2.61)

vI
COS

Ct,

v_

(2.62',

cosp: \:

GOSy:

V*t

* vj

+v|

Y=-

vf * vl +v!

V:V. u

= cos

T2

(2.63)

(2.64)
(2.65)

o.i* cos B.J* cos

".[

: l!2 :cos2 ., * cos2 p+ cosa T : 1

(2.66)
(2.67',,

2.2.8, VECTOR DE POZ|T|E

Vectorul de pozitie (raza vectoare) a unui punct oarecare M(x,y,z) din

spa{iu in raport cu originea O a sistemului de referintd Oxyz (fig. Z.2Z) este
vectorul F: OM cu originea in O si extremitatea
-'in M a cdrui expresie analiticd
este:

Mecanica

* Statica

F:xi +yj+zk

(2.68)
Modulul vectorului de pozitie are valoarea:

,:J*r+y2+zz

(2.6e)
Suportul sdu face cu axele Ox, Oy, Oz
unghiurile cr, p, y, date de relatiile:

x
COSC[:-

(2.701

y
r

(2.71)

cosp:

GosY:-

(2.72)

Fig.2.22

2.2.9.OPERATil CU VECTORT
a) Suma veetorilor
Fiind dati vectorii.

q : Vr*i * VrrJ * Vr= k

(2.73)

Vr*i *Yrrj+ Vr=F

(2.74)

Vectorul sumd este dat de relatia:

V: q nir:

(vr* * vz*)T" (vr,

*vzv}*

(vr= + vr,)k

(2.751

Pentru un numdr de "n" vectori avem:

_n

_n

jEV,, + kIVi,
V: iEVi, * -n
i=1

i:l

i:l

(2.76')

blinmultirea cu un scalar
inmultirea vectorului -V, definit de relatia (2.731 cu un scalar *m" are ca
rezultat obtinerea vectorului

: *V, : mV1*i + mVrrj + mVr=E

e.7T)

Mecanica

{e

Statica

c) Produsul scalar
Produsul scalar al vectorilor
este scalarul:
sau:

V, gi V,

definiti de rela{iite (2.73} gi (2.7a}

-v,

: vrvz cos ct'

(2.78]-

V,

: Vi*Vr* * VrrVr, +Yr.Vr=

(2.7e)

Din relatiile (2.78) gi (2.79) se poate determina unghiul "cr" format de vectorii
gi % astfel:
cos

q '-vt

cr,

- vrv, -

VrrVr* + VrvYzy +YrrVz.

vi * vfl +vl=

V,,

(2.80)

ln cazul in care coss:0 rezultd cd vectorii V1 gi Vz sunt perpendiculari.

Asadar, conditia ca doi vectori
sd fie nul.

si

fie perpendiculari este ca produsul ior scalar

Vr V, :0 = Vrlvt

{2.81)

dl Produsul vectorial
Produsul vectoriat a vectorilor V, gi
(2.74) este vectorul

V:

Vr x

k
Yr=

Yr,
lu'* V,, vr=

Componentele scalare ale vectorului

ur.
I

Vy:

U:

defini{i de relatiile (2.73} respectiv

V Oat de determinantul:

lr
V, :1V,,,

":lJ;;

Yr=l

: vtyvz=

(2.82,

V sunt:

- vrrve,

Yr= II
= Vi. Vz,
Yz=I

t*Y z=

(2.83)

(2.84)

Mecanica

Statica

25

Vt*

vtt

Vz*

Y,,

: Vr*Vey - VrrVr*

(2.85)

Din paragraful {2.2.5.2} cunoastem ce:

V:V1V2sin*:fq"%l

(2.86)

Rezultd unghiul "cr" dintre cei doi vectori:

^:_ F'%l
SlnC{,:]1Dacd

(2.87)

sina:0,

rezultd cd cei doi vectori sunt coliniari sau paraleli. Asadar,

conditia ca doi vectori sd fie coliniari sau paraleli este ca produsul tor vectorial
sd fie nul.

q " iz :o + VrnV,

Conditia de coliniaritate sau paralelism

(2.88)

a celor doi vectori se poate

exprima

analitic astfel:

vr*

vr,

Yr=

Yz*- vr, - vr=

(2.8e)

el Produsul mixt
Fiind dati vectorii

Vl 9i Vz definiti de relatiile (2.72)

respectiv (2.7a| g

vectorul V, Oetinit de relatia:

%:Vs*i*VrrJ+Vr=F

(2.e0)

produsul mixt este un scalar definit de determinantul:

vr,
,(v'%%):\ lur. Y,,

lu,. v"
ivt*

Vt.
Yr=
Vg=

(2.e1)

Mecanica

* Statica

26

3. FORTA, SISTEME DE FORTE

in concep{ia modernd forta este definitd ca o

mdrime vectoriald ce
mdsoard interactiunea si transmiterea miscdrii mecanice intre corpuri (simbol
F, P,O,..., etc.). Caracterul vectorial al forlei este evident prin faptut cd efectul
acesteia depinde nu numai de intensitatea acesteia (modul) ci 9i de
orientarea ei in spa{iu, deci de direclia si sensul acesteia (fig. 3.1).

modulul
sup

ort {l)

extremitate

origine sau punct de apl

Fig. 3.1

Caracterul vectorial al forlei oferi avantajul de a putea analiza

matematic fenomenul de interactiune mecanicd intre corpuri prin utilizarea
cunogtinlelor de " calcul vectorial "
Pentru a putea opera corect cu areastd mdrime mecanicd trebuie
.

retinute urmdtoarele aspecte:

a) Forta aplicatd unui punct material are caracter de vector legat;
b) Forla aplicatd unui solid rigid are caracter de vector alunecdtor.
Din figura 3.2 se in{elege cd oriunde se plaseazd punctul de aplicafie al for{ei
p* suportul (A) efectul mecanic asupra solidului rigid (S) este acelasi.
Aceeasi concluzie se desprinde si din figura 3.3 unde se presupune cd
asupra solidului rigid (S) actioneazd doui forle egale si de sens contrar
;i
pe
acelasi suport (A). Efectul acestor fortp este nul indiferent
- Fl situate

(f

* Statica
dacd cele doud forle au punctele de aplicalie in A si B sau C si tind sd se

Mecanica

depdrteze sau sd se apropie.

B
EJ

^:l
Fig. 3.2

_F
B

Fig, 3.3

Desigur cd aceastd afirmatie are in vedere ipoteza rigiditalii conform

cdreia distanlele dintre punctele solidului rigid nu se modificd oricdt de mari ar
fi forlele exterioare care-l solicitS. Dacd forla actioneazd asupra unui corp
deformabil, ea nu mai are caracter de vector alunecdtor. Efectul fortei depinde
in acest caz de punctul in care ?si exercitd actiunea. De exemplu o fortd F
care actioneazd asupra unui resort elastic va produce o alungire cu atdt mai
mare cu cdt punctul de aplicatie al forlei se ia mai departe de capdtul fix B al
resortului (fig. 3.4). Forlele egale 9i de sens contrar avAnd acelasi punct de

* Statica
aplicatie au efect nul indiferent dacd solicitd un solid rigid sau un corp elastic
(fis. 3.4.a).
Mecanica

Prin sisteme de forle se intelege o multime de forle actionind asupra

unui punct material sau sistem material. Sistemele de for{e pot avea anumite
distributii in raport cu diferite sisteme de referinta si in unele cazuri particulare
primesc denumiri corespunzdtoare. De exemplu: sistem de forte concurente,

coplanare, paralele, sisteme de cupluri. Sistemele de forle care nu au

particularitdtile enumerate se numesc sisteme de forte oarecare.

3.2. CLASIFICAREA FORTELOR

Categoriile de forle cu care opereazd mecanica pot fi clasificate dupd
modul de actiune si dupd natura lor astfel:
- forle exterioare - sunt forlele care se exercitd asupra unui sistem
material datorate actiunii mecanice a unui sistem material exterior sistemului
considerat;
- forle interioare - sunt fortele care se exercitd intre punctele materiale
ale aceluiasi sistem material potrivit principiului actiunii si reactiunii;
- forle de legdturd - sunt forlele care inlocuiesc mecanic echivalent
legdturile geometrice impuse unui punct sau sistem material. Ele mentin
punctului sau sistemului aceiasi libertate de miscare ca si legdtura reald.

Illecanica

Statica

29

Toate aceste forle enumerate pand aici mai pot fi clasificate in:
- forle concentrate - cu actiune punctiformd;
- for{e distribuite - actioneazd asupra unei portiuni.
Fortele distribuite se pot clasifica in:
a) fo(e volumetrice sau de masd distribuite Tn intreg volumul corpului
(greutatea corpului, forla magneticd, forta elasticd);
b) forle de suprafatd sau superficiale ce actioneazd asupra corpurilor pe
suprafelele lor (forla de frecare, presiunea gazelor);
c) fo(e distribuite liniar ce actioneazd pe o curbd sau pe o dreaptd.
Dupd criterii mai particulare se pot distinge urmdtoarele categorii de forle:
- forle percutante - sunt forte de intensitate mare cu actiune scurtd
(ciocniri);

- forle de inertie -

reactiunea corpului asupra fo(ei care Ti imprimd

acestuia accelera$a e(Fi =

-m-a);

- forle disipative - forle care produc lucru mecanic netransformabil in

energie cineticd (forta de frecare);

- forle elastice - forle de atractie sau de respingere care au modulul

proportional cu distanta de la punctul material la centrul de atractie sau
respingere.

3.3. MASURAREA FORTELOR

Mdsurarea efectivi a forlelor se face cu ajutorul dinamometrelor avind
la bazd efectul static de intindere sau de compresiune a unui resort la care
deformatiile sunt proportionale cu solicitdrile.
Forla care actioneazd asupra unui corp cu masa 1 kg si ii imprimd
acestuia acceleratia de 1 m|sz este denumitd nevyton si
se utilizeazd ca
,
unitate de mdsurd a fortpi in Sistemul lntemational (S.l).
F : fil .a - MLT-2
(3.1)
3.4. MOMENTUL FORTEI

iN RAPORT CU UN PUNCT

Notiunea de moment al unei forte in rapoft cu un punct a fost introdusd

Tn mecanicd din doud motive si anume:
- o forld care actioneazd asupra unui solid rigid nu poate fi complet
definitd numai prin proiectiile sale pe axe (asa cum este cazul vectorilor liberi)
deoarece este un vector alunecdtor;
- momentul exprimd capacitatea fortei de a roti solidul rigid in jurul unei
axe care trece printr-un punct al solidului rigid.

* Statica
Din aceste motive in mecanice un vector alunecdtor este caracterizat
prin proiectiile sale pe axele de coordonate 9i prin proiecfiile momentului sdu
in raport cu originea O a axelor, pe aceleagi axe.
Se numeste moment al unei forle f in raport cu un punct O numit pol,
vectorul egal cu produsul vectorial dintre vectorul de pozitie F : OA al
punctului de aplicatie al fortei fata de punctul O 9i vectorul forta f 1tig. 3.5) 9i

Mecanica

are expresla:

/-\

(3.2)

Mo(r):FxF

A(x, y,z)

di
rf
My

Fig. 3.5

La definirea vectorului moment trebuie sd se precizeze foda si punctul

in raport cu care se calculeazd momentul. Din acest motiv in notalia
vectorului moment se indicd punctul in raport cu care se calculeazd (ca
indice), precum 9i for{a al cdrui moment se calculeazd (in parantezd).
Elementele caracteristice ale momentului forlei in raport cu un punct
rezultd din proprietd{ile produsului vectorial:

* Statica

Mecanica

31

- Momentul

este un vector legat aplicat in punctul O av6nd directia

perpendiculard pe planul definit de vectorii F si F ;
- Sensul vectorului moment este acela pentru care vectorii F, F gi
m; (F) formeazd un triedru drept. Sensul vectorului moment mai poate fi
determinat si cu regula burghiului;
- Modulul vectorului moment este egal cu produsul dintre modulul fortei
gi distanla mdsuratd pe perpendiculara dusd din O pe suportul fortei.

l-r-hF)l = Fl lFl
M, (F): r .F . sin

sino

(3 3)

cx,

(3.4)

Dar:

r-sing:d

(3.5)

Se obtine:
t

/-\

Mo

(FJ:

.d

(3.6)

I UNEI F

ilrt

RAPORT CU UN PUNCT
Aceastd expresie se obtine Tnlocuind in relatia (3.2) expresiile analitice
ale vectorului de pozitie F gi ale fortei F. Avem:

F:X.i*y.j+z.i
F

(3.7)

- F* -i + F, -J + F= . k

I
,_\
li
Mo(FJ=Fxt:l* y
lFx Fy

(3.8)

Fl

zl

(3.e)

Fz
I

Mr(F):(yF= -=Fy).i*(zF*

- xF=). j+txF, -yF*).k

(3 10)

Deoarece:

mr(F):M,.i+Mr.j+M=.k

(3.1 1)

din relatiile (3.10) gi (3.11) rezulti proiectiile vectorului moment pe axele

sistemului de coordonate ales:

M*:y.F.-2.F,

Mv

z'F* -x'F=

(3.12\

Mr:x'Fy-Y'F*

Dacd forla F este situatd in planul Oxy atunci vectorul moment este dirijat
dupa axaOzdeoareca z:0 gi F= :0. in aceastd situatie rezultd urmdtoarele
expresii:

Mecanica:r Statica

32

M*:0
M,

:0

(3.1 3)

Mt=x'Fy-Y'F
NTULUI F

it-t RAPoRT

PUNCT
Se disting urmdtoarele proprietdti:
a) Momentul fortei in raport cu un punct (pol) este nul dacd F
suportut forlei trece prin punct (pol) (F : 0 ).

:0

sau dacd

b) Momentul for{ei in raport cu un punct (pol) nu se modificd dacd forla

alunecd pe propriul ei suport, adicd este un invariant fa{a de operalia de
deplasare a punctului de aplicatie al forlei pe propriul ei suport (fig. 3.6).

A(x, Y,z)

A, (*,

,Y

t,zt)

Fig. 3.6

Scriem expresia momentului forlei F cu originea Tn

suportul (A) in raport cu punctul O. Avem:
/-\

Mo(FJ:FxF
-./-\
Mo (F): tr r
"

dar:

A 9i At de pe
(3.14)
(3.15)

Nlecanica:r Statica

it =i + AA1

(3.1 6)

inlocuind relatia (3.16) in relatia (3.15) si efectu6nd calculele rezultd:

I

-./-\
Mo

(F): Fr- -AAlfx -F : Fx F -

AA, xF

(3.17)

AA,, x F

=0 (M. -coliniarcu f ;

(3.18)

Obtinem:

'

/-\
-,/-\
mo (rJ:FxF=Mo(FJ

(3.1e)

c) Momentul fortei in raport cu un punct (pol) nu se modificd dacd punctul de

reducere se deplaseazd pe o dreaptd paraleld cu suportul forlei (fig. 3.7).
Prin polul O ducem o dreaptd (A{) // (A) pe care ludm un nou pol O'.
Calculdnd momentele fald de polul O si O' oblinem:

mr(F)-FxF

(3.20)

/-\
,Mo'tFJ

mo

(rJ
A(x, y,z)

(a, )tt1n;

g.z1')

F': O'O+F

(3.22t

-r-b,fF): F'x
dar:

lnlocuind relalia (3,221in relatia (3.21) 9i efectudnd calculele obtinem:

/-\',-\Mo,(F)= tO'O+FJx F = O'Ox F +Fx F

OoxF-0

(o'o

t 11

(3.23)

(3.24)

34

Mecanica:lt Statica

Rezultd:

/-\

/-\

M'(FJ

(3.25)
Mo,(F)= Fx F =
Momentul forlei este acelasi ca mdrime, directie si sens dar diferd ca punct de
aplicalie.

d)

Momentul forlei

in

raport cu un punct (pol) se niodificd odatd cu

punctului (polului) de reducere dupa legea (fig. 3.8):

schimbarea
,_\
Mo'(F)= Mo |\F)- O'O x F
Fala de polul O avem momentul:
/-\
mo (f ,l= F x F
Mutdm polul din O in O' falii de care avem momentul:

/-\

(3.26',)

(3.27)

Mo'(FJ= F',x F

(3.28)

F':ffi+F

(3.2e)

dar:

A(x, y,z)

inlocuind relatia 3.29) in relatia (3.28) obtinem:

,-\'r-!Mo,(F)= tO'O - FJx F
EfectuAnd calculele obtinem:
L\

(3.30)

Mo,(F):7xF-rO'OxF

(3.31)

tt'fF): ttto(t).o0-* F

(3.32)

Mecanica rt Statica

3.5.MOMENTUL FORTEI

iN RAPORT CU O AXA

-&----,--

Momentul for{ei

in rapod cu o axd (A) este egal cu proiectia pe axa

(A) a mornentului forlei calculat Tn raport cu un punct o-arecare de pe axd
(fig. 3.9). Se considerd o fortd F 9i o axd (A) de versor u. Calculdnd
momentul fo(ei f in raport cu punctul O obtinem:

A(x, Y,z)

Fig. 3.9

_ /_\

-rilr(F):F"F

(3.33)

Vectorul moment frr (F) este perpendicular pe planut definit de F gi F .

Proiectia Ma a vectorului -nq F) pe axa (A) reprezintd momentul forlei f in
raport cu axa (A). Notdnd cu "E" unghiul dintre vectorul -ttr(F) si axa (A) se
poate scrie relatia:

Mr

pr^ nq
tF): M, fF).coss:

Mo

F) u

Scriind relatia (3.34) sub forma unui produs mixt avem:

(3.34)

Ma : Mr(F) u : {r-' F). u : (urF)

(3.35)
Analizdnd relatia (3.35), rezultd cd momentul fortei in raport cu o axd este un
scalar. Prin urmare acest scalar poate fi pozitiv, negativ sau nul dupd cum
proiectia momentului are sau nu acetasi sens cu axa orientatd (A), sau
proiectia momentului este zero.

Mecanica

tF

Statica

UI FORTEI

LITICA A

3,5.1,

CU O AXA
lnlocuind Tn relatia (3.35) versorul E, vectorul de pozitie i gi forta Fcu
:
expresiile lor analitice definite astfel:
[ = coso . I + cosB . j+ cosy. t<
(3.36)
(cr, F, y sunt unghiurile formate de axa (A) cu axele sistemului de coordonate

oryz);
l=X.l* =

y.J+z.r
F =F, .i+F, .J+F, .k

(3.37)
(3.38)

vom obtine:
lcos

M,r:$rF):l x

I F.

Mr

(yr=

cos p

cos Yl

Fv

(3.3e)
I

Fz

- zF, )cosu + (zF,

-x F=) cos B + (xF,

LUI FOR

yF* )cos

(3.40)

PORT C

NIOA

Se disting urmdtoarele proprietSli:

a) Momentul axial este nul c6nd for{a 9i axa sunt coplanare (paralele,

concurente sau confundate). (fig_ 3.10).

(A) = (AF
Fig. 3.10

Aceasti proprietate se justifica prin aceea cd produsul mixt este nul in

trei situatii:

Mecanica

re

Statica

F este paralel cu axa (n);

F este concurent cu axa (l);
- suportul for{ei F coincide cu axa (A)

- suportul forlei
- suportul fortei

b) Momentul axial este un invariant fatd de deplasarea punctului O pe axa

(a) (fig. 3.1 1).
Se considerd un punct oarecare O' pe axa (A). Caiculind momentul forlei F
fata de punctele O gi O' si apoi calculdnd momentele axiale putem scrie:

/-\

Mo(F):Fx

(3.41 )

A{x, Y,z)

Fig. 3.1

n4,tF): F'x F
/
/
-\
Mr = FfF): u-Fx -\F)

(3.42)

M'o

(3.44)

/-\/-\
(Ur'f )= u .(F'x F)

(3.43)

dar:

F':66+F

(3'45)

inlocuind relatia (3.45) in relatia (3.44) si efectudnd calculele ob[inem:

'f r-

M'o:u.hO'O+F)xFl
-l

(3.46)

Mecanica

* Statica
(3.47)

u.t6'o"r):o

(u-

coliniar cu O'O )

(3.48)

rezultd:

M'o:T (r-*f):mo

(3.4s)

c) Momentul axial este un invariant fald de alunecarea forlei pe suportul sdu.

Aceastd proprietate rezultd dacd se are in vedere cd momentul fortei Mr (F)
rdmAne invariant la alunecarea forlei pe suportul sdu.
.

3.6. CUPLURI DE FORTE. MOMENTUL UNUI CUPLU

Doud forle paralele egale in modul 9i de sens opus tormeazd un cuplu
de forle (fig. 3.12).

Fi1.3.12
Pentru a caracteriza complet un cuplu de forle trebuie sd se cunoascd:
- planul cuplului [P] definit de suporturile forlelor;
- bratul cuplului - d (distanla Tntre suporturile for[elor);
- modulul cuplului;
- sensul cuplului (sensul ?n care for{ele au tendinla sd roteascd).
ConsiderAnd cuplul de forle din figura 3.12 se observd cd:
- suma proiectiilor forfelor pe o axd oarecare (A) de versor u este nuld:

er^(r)+ proLF): F. u * (- r).u

- rezultanta cuplului este nuld:

(3.50)

Nlecanica

Statica

R:F+{-F}:F-F:o
- momentul cuplului
Mo

Tn

(3.51)

raport cu un punct oarecare

: 6e'. r * oe

"

(-

r): (oB-oA).F :

are valoarea:
ne* p

(3.52)

Examin8nd relatia momentului se observd cd acesta nu contine in expresia

lui punctul O in raport cu care se calculeazd momentul ci numai punctele A
si B care reprezinti punctele de aplicatie a celor doud forle.
Rezultd cd vectorul moment al cuplului este acelasi in orice punct din spaliu,
adicd este un vector liber deoarece nu depinde de acest punct. Din acest
motiv momentul cuplului nu mai primeste indicele punctului fata de care se
calculeazd.
Modulul cuplului este dat de relatia:
Mo : M : IAB* Fl = AB.F.sins - F.d
(3.53)

tt

3.6.1. PROPRIETATILE CUPLULUI DE FORTE

a) Un cuplu de forle poate fi rotit si deplasat oricum in planul sdu sau

intr-un plan paralel cu planul sdu deoarece efectul mecanic nu se schimbd
(fis.

3.1 3).

t:

.---

,'F

/,';''t(.1
'--

-',,,

-it

,,\,--\
,,'
\".., ..
-r. ,.t
-\t..
=\
!'
-F
-\''.
; ',' \

," "'..taF
tt..

,i

\
\-/
\/

-')
,.'

Fig. 3.1 3

b) Un cuplu de.forfe (t,-t,d) noate fi inlocuit cu un alt cuplu de for{e

I_
coplanare (E,-E, d, ) cu condilia sd aiba acerasi moment (r .u : Fr .d,, ) gi
acelasi sens de rotatie. Cuplurile de forte care produc acelasi efect mecanic,
au acelasi moment, sunt cupluri echivalente.

Mecanica

* Statica

40

4. REDUCEREA SISTEMELOR DE FORTE

Statica se ocupe cu studiul forlelor si rezolvd urmdtoarele categorii de
probleme:
a) Reducerea sistemelor de forfe care constd in inlocuirea sisternelor de forle
date cu un sistem mult mai simplu care sd producd acelagi efect mecanic;
b) Echilibrul sistemelor de forte care constd in stabilitatea conditiilor pe care
trebuie sd le ?ndeplineascd un sistem de fo(e pentru a fi in echilibru.
Un sistem de forte este constituit dintr-un ansamblu de forle considerat
in totalitatea lui. Doud sisteme de for{e sunt echivalente dacd produc acelasi
efect mecanic asupra corpului cdruia actioneazd.
Un sistem de for{e este egal cu zero sau este in echilibru dacd sub
actiunea lui corpul nu-si modificd starea de miscare rectilinie si uniformd sau
de repaus relativ.

4.1. REDUCEREA UNUI SlSTEtlfr DE FORTE CARE

ACTIONEAZA ASUPRA UNUI PUNCT MATERIAL
Se considerd un punc{ material

M asupra cdruia actioneazd

fo\a F

(fig. a.1).

Fig. 4.1

Fig.4.2

intrucdt punctul de aplicatie al forlei este punctul M, rezultd cd for{a F

aplicatd punctului M are earacter de vector legat. in cazul in care asupra
punctului M actioneazd mai multe forle (fi1.4.2) punctele de aplicatie ale
acestora coincid. Rezultd cd fortele care actioneazd asupra unui punct
material formeazd un sistem de forte concurente.

4l
A reduce un sistem de forle concurente Tnseamnd a determina in
mdrime, direclie 9i sens o forld unicd numitd rezultantd care sd producd
acelasi efect mecanic ca 9i sistemul de forte dat'
Rezultanta se poate determina prin metode grafice sau analitice.

Mecanica tlt Statica

4.1.1. REDUCEREA FORTELOR CqNCURENTE PRIN METODA

GRAFICA
Reducerea acestor forte se bazeazd pe principiul paralelogramului.
a) Gazul a

doui fo4e concurente

Cunoscdnd for,tele

E ;i E

(tig. 4.3) in mdrime, direc[ie si sens, precum

grafic forlele la o scard Ke a

9i unghiul "cf," dintre suportii lor, se reprezintd

fortelor arbitrar aleasd prin segmentele:

F,

F,
MA:'1.M8:'2
KF

(4.1)

KF-

Rezultanta se obline construind paralelogramul forlelor. Modulul

rezultantei va fi:
R : MC
b)
--, Cazul a "n" forte concurente

.Kr

Cunoscdnd fortele

(4.2)

q,E,..., Fn ffire actioneazd asupra punctului M se

construiegte poligonul forlelor (poligonul vectorilor echipolenti) la o scard Kr

a fo(elor arbitrar aleasd (fig. a.a).

!n,
F2

M1
F1

B
Fig. 4.3

M,.,

Fig. 4.4

Fortele Fr,Fr,..., F,., cunoscute in mdrime, direclie si sens se reprezintd la

scara forlelor Ke astfel incdt originea unui vector echipolent sd coincidd cu
extremitatea vectorului echipolent precedent.

42
* Statica
Segmentul ce inchide poligonul vectorilor echipolenti este rezultanta forlelor

Mecanica

concurente.
(4.3)
R: MMn .Kr
Regula paralelogramului vectorilor echipolenti nu introduce restrictii in privinta
suporturilor fortelor care pot fi oricum in spaliu. Dacd forlele concurente sunt
coplanare poligonul fortelor rezultd Tn plan, iar dacd forlele Ooncurente sunt in
spa{iu poligonul fortelor este in spatiu.
Dacd poligonul forlelor nu se inchide rezultanta forlelor este complet
determinatd prin segmentul de Tnchidere al poligonului.
Dacd poligonul fortelor se Tnchide rezultanta fortelor concurente este
nuld iar punctul material este in echilibru.

4.1.2. REDUCEREA FORTELOR COTSCURENTE PRIN METODA

ANALITICA
Se considerd un punct material M (fig. 4.5) asupra cdruia actioneazd un

sistem de forte concurente F.,Fr,...,[. Atagdm in punctul M sistemu! de

referintd Oryz (O = M) pe axele cdruia proiectdm forlele date cunoscAnd
unghiuril ni , Fi, yi pe ffire acestea le formeazd cu axele sistemului:

Fig. 4.5

Fig. 4,6

E = F.,'i + Fry j* Fr=k : Fr cosori+ F.r cosp.,J+F, eosyrE

Fz -FrrI+ Fr, J* Fr=k= Fz cosu ,1+FrcosBrj+ F, cosyrF
Fn =

Fn*i+Fn, j+Fnrk = Fn coscr,ni+Fn cosBn j+Fn cosynk

(4.4,

Mecanica:r Statica

nsumand relaliile (4.4) se ob{ine:

F,+F,+ +E =u:[=F*) t.[8F,,)

R poate fi scrisd in funclie de proiecliile ei pe axele

Rezultanta
astfel:

t.[l'*) *

: Rx .l + R, . j + R= ' k

(4.5)
Ox,

oy, oz
(4.6)

Rezultd:

Rx

i+R, J*R, o=[EF*J t.[En,) ,.[E',=J

(4.7)

Din relalia {a.7) rezultd conform teoremei proiecliilor:

n

Rx

: IF*
i=I

Ry

(4.8)

IFry
i=1
n

R=

: ZFt
i=1

Modulul rezultantei va fi:

R=

JRi *Ri *Rl

(4.e)

Unghiurile pe care le formeazd rezullanta cu axele sistemului de coordonate

ales sunt:

cosp:

R,

Rt-

COSCT,:

R,:
R

(4.1 0)

Ri *n'?, +n]

R-

,R

COS Y

Ri

*nf +nl

Daci forlele concurente sunt coplanare (fig. 4.6) atunci proiectiile pe axa Oz
n

sunt nule

(IFo :0;

R=

:0), iar relaliile de mai sus devin:

t-a
t-!

Rx

: IF*
i=1
n

Ry

(4.11)

: IF,
i=1

R-tFi*Rt,

(4.12)

44

N{ecanica {e Statica

R,.Y

(4 13)

tocx
vR*

4.1.3. CAZURI PARTICULARE

a) Doui for,te concurente de directii oarecare (tig. a.7):

n:E*E

(4.14)

R=

(4.15)

F1

R
--F, sin(cr - P) sin B sin(li - u)

(4.16)

MF^F"R
-s

M
F2

Fig.4.7

Fig. 4.8

Fig. 4.9

b) Doui forle concurente perpendiculare (fig. 4.8):

n=E*E

(4.17)

n:/rf+rf

(4.18)

tqcr
sF1=

F^

'

(4.1 e)

c) Doui forfe concurente avdnd aceeasi directie si acelasi sens (fig. a.9):
(4.20)
(4.21)
R=Fr+Fz
(4.22)
tgu:0

n:E*E

d) Doui forle concurente avdnd aceeagi directie dar sensuri opuse

(fig a.10):

n-E*E
R:Fr-Fz
tgu :0

e) Trei forfe concurente de directii oarecare in spaliu (fig. a.1 1):

(4.23)
(4.24)
(4.25)

N{ecanica

te

45

Statica

R:E*E*E
R: | *ri *F! +2FrFrcos < tE;E)+... +2FrFrcos < tE;El

(4.23t
(4.27)

{it-=E-s}'
Fig. 4.1

Fig. 4.10

4.2. REDUCEREA UNUI SISTEM DE FORTE CARE

ACTIONEAZA ASUPRA UNUI SOLID RIGID

Pentru a soluliona aceastd problemd este necesar sd se inlocuiascd
sistemul de fortp dat cu un sistem de forle mult mai simplu care sd producd Tn
orice punct al solidului rigid acelasi efect mecanic ca cel produs de sistemul
de forte initial. Conform teoremei de echivalentd, doud sisteme de forle care
actioneazd asupra unui solid rigid 9i produc in orice punct al acestuia acelasi
efect mecanic, sunt sisteme echivalente. Avind in vedere faptul cd fo(ele
care aclioneazd asupra unui solid rigid au caracter de vector alunecdtor,
pentru oblinerea unor sisteme de forle echivalente se aplicd urmdtoarele
operalii numite operatii elementare de echivalentd:
a) Se poate deplasa punctul de aplicalie al forlei pe propriul ei suport;
b) Se pot introduce sau se pot suprima in acelasi punct doud forle av6nd
acelagi suport, acelasi modul dar sensuri opuse;
c) Se pot inlocui mai multe forle concurente cu rezultanta lor;
d) Se poate descompune o forla dupa doud sau trei directii concurente.
4.2.1. REDUCEREA UNEI FORTE INTR-UN PUNCT

AL UNUI SOLID

RIGID

Se considerd solidul rigid (S) actionat

in punctul A

de o forta F
(fig. a. Q.a). Se cere sd se determine efectut mecanic exercitat de forta F
avdnd punctul de aplicalie in A ?n raport cu un punct oarecare O apartindnd
solidului rigid (S), sau altfel spus, sd se reducd forta F in raport cu punctul O.
in acest scop se aplicd opera,tia elementard de echivalen,td de a introduce in

Mecanica

* Statica

punctul O doud forle egale si de sens contrar care au suportul (Ai ) // (A) 9i de
modul egal cu al fortei F o"ta (fig. a. P.br.

Fo(a F cu punctul de aplica{ie in A gi torta - F

in O formeazd un cuplu de for{e al cdrui moment este:

",

punctul de aplicalie

Mo:OA"F:;*F:f,l1rtft

(4.28t

Prin urmare, fofia datd F se reduce mecanic echivalent in raport cu

punctul O arbitrar ales, apartindnd solidului rigid (S), la doud elemente
vectoriale care constau dintr-o forla F egald, paraleld si de acelasi sens cu
forta datd si un moment reprezentat prin momentul fortpi date Tn raport cu
punctul O (fig. 4.12.c|.

(a, )r1a;
a)

(a, )r1n;
c)

b)

Fig.4.12
Ansamblul celor doud elemente mecanice vectoriale F gi

O se numeste

lUlo

torsor de reducere in raport cu punctul O al forlei

in A si se noteazd simbolic:
IF

Tn{-LMo:FxF=OAxF

aplicate

Tn

aplicatd

(4.2s,

Se mentioneazd cd momentul cuplului a fost notat cu indice, desi este un

vector liber, deoarece punctul in care s-a fdcut reducerea determind
elementele cuplului (planul cuplului, bratul cuplului, modulul cuplului, sensul
cuplului).

Mecanica

tlt

47

Statica

Prin urmare torsorul de reducere exprime efectul meoanic exercitat intr-un

punct al solidului rigid de o forla care actioneazd Tntr-un alt punct al solidului
rigid.

Torsorul de reducere reprezinti cel mai simplu sistem de forle. Asadar,

prin reducerea unui sistem de fortp oarecare se Tntelege inlocuirea sistemului
de forle cu torsorul sdu.
Dacd se face reducerea forlei intr-un alt punct al solidului rigid, de
exemplu O'(fig 4.12.b), torsorul de reducere care se obtine va fi:
lF
ro,

l_

p: {o'o+ oA)x F: oA x F+ o'ox F:

=Mrtrl+oo*r

jMo,(F): o'Ax

['
IF

(4 31)

'o'1*0, (F):m-rtFt+0o- xF
4.2,2. REDUCEREA UNUI SISTEM

(4.30)

pE FORTE INTR-UN PUNCT AL

UNUI SOLID RIGID

Se considerd un solid rigid (S) aclionat in punctele A,t, Az, ..., An de
fo(ele Fr,Fr,...,( (fig. 4.13.a). Se cere si se determine efectul mecanic
produs de aceste forle Tntr-un punct oarecare O apartin6nd solidului rigid, sau
altfel spus se cere sd se reducd sistemul de forle dat in raport cu punctul O
apartin6nd solidului rigid.
Adoptdm in punctul O un sistem de referintd convenabil ales Oxyz 9i
reducem pe rAnd toate fortele sistemului in raport cu punctul O oblindndu-se

in acest punct (fig. a.13.b) un sistem de "n" forte concurente Fr,Fr,...,-q

(echipolente cu forlele date) si un sistem de "n" vectori moment concurenti
lvl, tE ),llrb (E ),",,, tr,to (F" ) , care au expresiile:

: tuo, - oAr *F, - r, *F,

Mo (F, ) : lso, :6T, *F , =72*F ,
-tvhtE )

Mo(E)

(4.32)

: Mon : OAn * Fn = t" . F"

unde ir,ir,...,in sunt vectorii de pozilie in raport cu punctul O ai fortelor

initiale.

Mecanica:lt Statica

Se reduc in raport cu O sistemul de forfe concurente si sistemul de

vectori moment concurenti rezultdnd elementele torsorului de reducere al
sistemului de forte dat 9i anume:

R:E +Fr*,..+f":iE
i=1

(4"33)

n_

Mo = Mo' * Mo, * ...* Mon = IMoi =

i=1

a)

b)

Itt

*E)

(4.34)

i=1

c)

Fig. 4.1 3

Sistemul mecanic astfel obtinut (fig. 4.13.c) format din elementele vectoriale

R 9i M0 este mecanic echivalent cu sistemul de forle dat si se numeste

torsorul de reducere al sistemului de fa4e dat in rapart cu punctul O.
Modulul 9i orientarea celor doud elemente mecanice vectoriale care
constitue torsorul unui sistem de forte dat in raport cu punctul O, notat
simbolic:

R:

rr{

n_

IE
i=1

Mo :

(4.35)

n_

IF
i=1

"

f,)

Nlecanica

Statica

49

se determind folosind metoda proiectiilor. Astfel putem scrie:

R:{Fi*Ri*R?

(4.36)

unde conform cu teorema proiectiilor avem.

R* :

IFr,
i=1

Rv : Iit

(4.37)

i=1

R'

I4'
i=1

Orientarea forlei rezultante este datd de cosinusurile directoare.

coscr

: cosft;O*):
*
/- \ R.,
cos\Ri OY j:

cos P =

(4.38)

t'

i-

rE!

\/R l: l}

cos Y : cos(R;Oz

Expresia analiticd a rezultantei este:

R=Rri*RyJ+Rrk

(4.3e)

Expresia analiticd a vectorului moment rezultant va fi:

Mo = M*i+

Mri+ M=L

iti

. F,)

(4.40)

i=1

t::

M*i + Mrl + M=R =

ilr', J, :,
'=t

(4.41t

to Fiy Fiz

Dezvoltind determinantul dupd

drept dupd i,J,k oblinem:

si egalAnd membrul stdng cu membrul

M,. : E(y,F,= -ziFiv)

i=1

My

: I(=ifl* - xii. )
i=1

M=:I(xiFiv-ViFi*)
Modulul vectorului moment rezultant va fi:

(4,42',)

Mecanica

* Statica

50

Mo:Jwti*Mtr*M3
4.2.2.

(4.43)

1. PROPRIETAILE TORSORULUI DE REDUCERE

1) Vectorul rezultant

R este un invariant al sistemului de forte dat Tn raport cu

punctul (polul) de reducere pentru cd se obtine cu ajutorul poligonului fortelor

care este o constructie independentd de punct (pol).

F = invariant
2) Momentul rezultant
dupa legea (fig. 4.14):

lrJlo

Mo':fvto+OO*R

variazd odatd cu schimbarea polului de reducere

(4.44)

Cunoastem cd.

n_

Mo =

It' . f'

(4.45)

i=1

Fig. 4.15
Fi1.4.14
rezuttantd
Fdc6nd reducerea in raport cu polul O' obtinem aceeasi
t,
vectorul moment M-0, care are expresia:
n

Mo, =

IFi"
i=1

F'

R si

(4.46)

&lecanica

{e

Statica

51

dar:

E:O+t

(4.47)

inlocuind relatia (4.47,

-M0,

?n

relatia (4.46| si efectudnd calculul obtinern:

ii:I r,, E = ii:l tft'o *

n

r,

)" E ]=

n_

i p= " E i* i tn " E)

Mo,:Ir, .[+O'O"Iq
i=1

{4.48)

i=1

(4.4e\

i=1

fr'o':frln*OO"n
3) Produsul scalar dintre vectorul rezultant

(4.50)

si vectorul moment rezultant

Mo este o mdrime constantd si se numeste trinom invariant.

Se inmullegte relatia (4.44) scalar cu R. Vom avea:

Mo,.*:(tuto*oo"*).*
lulo,

.R

Mo

-n * (OO. R)-R

(4.s

(4.52|

dar:

(o'o*RJ.R:o
obtinem:
Mo,

-R

: hfio .R - cst.

(4.53)

(4.54)

Dacd scriem R 9i -t-b in functie de componentele lor scalare fatd de un

sistem de referintd avem:

F:R*i*Ryi+R.F
Mo:M*i+Mri+M=F
mo 'R-: R ' Mo : RrM* +RrH, +R.M. : GSt.
Dupd cum vedem membrul drept al relatiei {4.57} este

(4.55)
(4.56)
(4.571

compus din trel

justificd
termeni ceea ce
denumirea de trinom invariant.
Trinomul invariant se mai numeste si scalarul torsorului sistemului de forte
dat.

4\ Dacit torsorul de reducere al sistemului de forle dat fala de un punct este

nul atunci el este nul in raport cu orice alt punct de reducere. Din relalia (4-44)
dacd R = 0; nrlo :0 rezultd cd ilio, : g.
Un asemenea sistem de forte care are torsorul nul nu produce nici un
efect memnic asupra solidului rigid asupra ciruia actioneazi, solidul rigid
fiind ?n echilibru.
5) Daca R
M0 * 0, vectorul moment rezuttant al sistemului de forle dat
este un invariant fatd de polul de reducere gi are caracter de vector liber. Din
relatia (4.44) dacd
rezult5:

:0;

F:0

Mecanica

* Statica

52

Mo,:Mo:M

{4.58)
care momentul

6) Locul geometric al punctelor de reducere in raport cu

rezultant rdm6ne neschimbat cdnd R + 0 sunt drepte paralele cu rezultanta.
Din relatia (4.44) pentru ca lVl'

foo:

: Mo, este necesar ca:

OO*R-:O=1R:0

(4.5e)

l-

7)

i.o'o# n
Proiectia momentului rezultant -nq pe suportul rezultantei

constantd oricare ar

Prp(Mo):
MR

MR:

fi pozilia polului de reducere

Mo

coscr:

Mo COSu

Eio

.F

este

(fig. 4.15).
(4.60)

MR

Mo .ER

_R
*

= hlr

(4.61)

M*R* + MrR, + MrR,

Ri *n| +nl

= CSt,

(4.62)

in aceste relatii tll* este proieclia vectorului Mo p" suportu! rezultantei R, iar
u-* este versorul rezultantei.
4.2.2.2. TORSOR T'INIHAL.

AXA CENTRALA

Dupd curn s-a observat prin reducerea unui sistem de forle intr-un punct
se obtine o forta rezultantd R si un moment rezultant ttilo ce inchid intre
directiile lor un unghi "cr" (fig.4.16).

Dacd or :0 sau cr, : a vctorul rezultant R li vectorul moment rezultant

-M, sunt coliniari. in acest caz torsorul de reducere poartd denumirea de
torsor minimal sau rdsucitor.
Denumirea lui este legatd de miscarea pe re o imprimd corpului un
asemenea torsor (translatie in lungul suportului rezultantei si rotatie datd de
momentul rezultant in jurul axului comun), asemenea cu miscarea unui surub.
Locul geometric al punctelor de reducere ?n raport cu care un sistem de
forle oarecare se reduce la un torsor minimal, se numeste axd centrald.
Descompunem vectorul moment rezultant astfel:

Mo=M*+M*
unde:

-M- - este componenta dupd directia rezultantei R;

(4.63)

Mecanica

Statica

MN - este componenta dupd o directie perpendiculard

determinat de fvto ;i n

la R si cuprinsd

in planul

Se constatd cd modificdrile vectorului lVIo se datoresc numai componentei

fvt* lOeoarece M* este un invariant). Din relatia (a.63) se dbservd cd valoarea

minimd a vectorului -fVlo se obtine atunci cdnd lvlN - 0, adicd:

lVlo:M*=ilLr,"

(4.64)

P(x, y, z)

Fig. 4.16

in acest caz momentul minim este coliniar cu rezultanta R. Torsorul alcdtuit din

R Ei NLn," se numeste torsor minimal si simbolic are expresia:

t''' [n: :rE

1* -M.,,;n

(4.65)

Mecanica x Statica

M.in

: PrR(Mo): Mo cosct,: Mo'[n

Mtin

14",.

: M.in '[R :

Mo-[R =

Mo

(4.66)

'R

R
Mo

(4.67)

'R

(4.68

axa centrale

Mc

'c

Mrir,

or/''

M^rvg = Mc = Mmin

co

An

Mo sin a

P(x, y,z)

Fi1.4.17
Asadar:

[n:
i

Y r,I

"
t''"1,t*,":H

(4.6e)

Ulecanica

* Statica

Pentru a determina axa centrald presupunem cd punctul C (fig. 4.17) este un

punct de pe axa centrald si indeplineste conditia:

nn":f'n

$.7a\

unde L este un scalar arbitrar, adicd momentul din punctul C si rezultanta

sunt coliniari. in acest caz putem scrie:

n.nl":M"xF:g

(4.71l.

in baza relatiei (4.44) putem scrie:

M" : hlo +CO"n

(4.72)

do-:

-oc: -F
:
M" l4 -r"n

(4.73)
(4.74t

Multiplicdm relatia (4.74) vectorial la st6nga cu R. Vom avea:

R. Mc :R-* 64 -R"1FxR)
in baza relatiei (4.71) avem:

n" nlo -RtlFxR):O

(4.75)
(4.76)

Descompunem dublul produs vectorial folosind relatia lui Gibbs:

n"n4-l(R R) F-(R.r;.n] :o

(4.77)

R.Mo+(R.F).R-R2.F:0
Relatia (4.78) este o ecuatie vectoriald de gradul intdi care

(4.78',1

aratd cd locul
geometric al extremitdtii vectorului F este o dreaptd. Fie Co definit de F: Fo un
punct particular al acestei drepte care satisface conditia:

n-h:O

(R

r h)

(4.7e)

Astfel relatia (4.78) devine:

R.Mo-R2-%:0

(4.80)

Scddem relatia (4.80) din relatia 9.78) 9i obtinem:

R. Mo +(R.F).R*R2 .f-G*
(R.r).R-R2.{F-Fo}:0
R.F-

:--lt=f-f0
R.

.F-

f=;R-fg
R.

Mo

-R2 . h)

:O

(4.81)
(4.82',)

(4.83)

(4.84)

Mecanica tlt Statica

5fi

Notdnd:

n.r

gT:

Tr

(4.85)

obtinem:

F:ro+IrR

(4.86)

Relalia (4.86) reprezintd ecualia vectoriald a axei centrale. Se obserud cd axa

centrald este o dreaptd paraleld cu rezultanta F, dreaptd situati la distanta ro
de polul O. Din relatia (a.80) rezultd:

..o-- lR" mr
*z

R'Mo sincr

pz- -

Mo

sinu

(4.87)

Putem afirma cd axa centrald este o dreaptd paraleli cu rezultanta

situatd la distanta rou :
'

*o

lno
R

F, dreaptd

de
mdsuratd perpendicular pe
-- polul
t-- -- o, distantd
,

planul vectorilor R si ftlo in sensul produsului vectorial R M0.

"
Pentru a obtine ecuatia axei centrale sub formd analiticd considerdm un punct
curent P{x,y,z} apartin6nd axei centrale. in acest punct momentul are expresia:

t4=mr-oP"n
M.:M*i+M, l+M=R

(4.88)

; :
li Ry
lR.

M,

(4.8e)

R=

: [M* - (yR= - zR, ]li + tM, - {zR* - xR, }JJ +

[M. - {xR, - yR* }lk

Scriem conditia ca Mp ?i R sd fie coliniari. Vom avea:

(4.e0)

MPx

Rx -**Rv

Mp=

(4.e1)

Rz

Asadar:

Y* -(yR, -zRr) _ M, -(zR, -xR=)

Rx

Rv

Mz

- {xRv - yR* }
Rz

{4.s2],

Relatia (4.92) reprezintd ecuatia unei drepte in spatiu si constituie expresia

analiticd a axei centrale. in relatia (4.92) x, y, z sunt coordonatele unui punct
curent al axei centrale, iar R* ,R, ,& gi M*, M' M= se calculeazd cu relatiile
cunoscute.

Mecanica

* Statica

4.2.2.3. CAZURT

pE REDUCERE A UNU| SISTEM DE FORTE

OARECARE

Prin reducerea unui sistem de forle dat in raport cu un punct oarecare al

solidului rigid se poate ob{ine unul din urmdtoarele cazuri:
a) Cazul

[n:o

'ott% :

(4.e3)
n

Daci R:0 gi tvto:0, sistemut de for{e este echivalent cu zero, sau altfel spus
solidul rigid asupra cdruia aclioneazd sistemul de for-te este

Tn

echilibru.

b) Gazul 2

+)

[n:o

(4.e4)

-[Mo+0

t:

f-"
lot
Fig. 4.18

Dacd R :0 9i

Mo

* 0 sistemul de forle este echivalent cu un cuplu de foftp

(F,-F,d) situat intr-un plan [P] perpendicular pe suportul vectorului

$,

cuplu

ce creazd un moment ce are aceeasi mdrime, aceeasi direc{ie si acelasi sens cu

momentut nlo (ng. 4.18).
Asadar:
Mo

: F'd

(4.e5)

Mecanica;r Statica
c) Cazul 3

[R+o

tn { _

(4.96)

lMo:o

Dacd R

* 0 gi ltlo :0

sistemul de fortp dat este echivalent cu o rezultantd unicd

F care are ca suport axa centrald, axd ce trece prin punctul (polul) O.
dl Gazul 4

[n+o
tot*o
*

(4.e7)
o

Dacd R+0 gi |tto+0, pot fi deosebite doud cazuri in functie de invariantul scalar
R-.

sq

astfel:

-nl
/

Io
M^

d= '
R

a)
Fig. 4.1

1)

R.Mo:0 adicd n r

b)

lvto

Cdnd F--[|Jt':0 sistemul este echivalent cu o rezultantd unicd R in raport cu

punctele axei centrale, axd ce nu trece prin pol. in acest caz (fig.4.19) axa
centrald este situatd intr-un plan [P] perpendicular pe vectorul lVlo, plan ce trece

prin punctul O. Axa centrald este plasatd la distanta d :

distantd mdsuratd in sensul produsului vectorial R *

frlto

l!

+Rf

de punctul

O,

Mecanica

Statica

2) R . Mo *0 sistemul de forte dat este echivalent cu un torsor minimal (rdsucitor)

avdnd ca suport axa centrala (fig.

4.2q.

Mo sin

b)

a)

Fig.4.20
Este cazul cel mai general de reducere a unui sistem de forle dat. ln acest caz

axa centrald este o dreaptd paraleld cu suportul rezuitantei

distanla

d:

Mo

lno,
R

R plasatd la

pe planul vectorilor
distantd
-i- mdsuratd
-------'-I
I
- perpendicular

ffq in sensul produsului vectorial R *

R gi
'

ttrlo.

4.3. REpUCEREA SISTEMELOR PARTICULARE DE FORTE

de forle prezentate pentru cazul general

are
elemente specifice si este mult mai simpld pentru cazurile particulare ale forlelor
coplanare gi forlelor paralele.

Reducerea sistemelor

4,3,1, REDUCEREA SISTEMELOR

DE FORTE

COPLANARE

Problema poate fi solutionatd pe cale analiticd sau pe cale graficd.

Mecanica

Statica

4.3.1.1. REDUCEREA SISTEMELOR DE FORTE COPLANARE PE CALE ANALITICA

Se considere sistemul de forte coplanare Fr,Fr,...,-Fn care ac,tioneazd

asupra Suprafelei materiale [P] Tn punctele A,r,A2,...,An. Se cere se se reducd
sistemu! de forte dat in raport cu punctul O apartindnd plScii tPl. in acest scop
atagdm in punctul O sistemul de referintd Oxyz de versori i,i, f astfel orientat
incdt planul Oxy sd coincidd cu placa tPl (fig. 4.21r.

G{x, y,o)

lg,o
R-'
v
axa centrald

A,(ri,yi,0)
Fi1.4.21
Particularizdnd rezultatele obtinute la cazul general al fortelor spatiale tratate in
capitolul anterior, fdcdnd Fi= :0 9i zi:0 adicd.

:Fo'i*Fr.j

(4.e8)

fi :Xi 'l*Yi 'J

(4.ee)

F,

si reducdnd sistemul de fortp in raport cu punctul O, se obtine o rezultanta R

definitd de expresia:

n_

:I

Fi

i:1

i=l

i:1

: (IF* )i_+ (IFiy U-

situatd In planul fo(elor si un moment rezultant Mo definit de expresia:

(4.100)

Mecanica

tF

Statica

i jkl

-l

n_n

Mo : It . F, : I

i:1

61

i=1

xi yi

F.,x F,u

ol =

ol

ii-1 (*,tr - v,r,,. )-k'

(4.101)

perpendicular pe planul fortelor deoarece momentul fiecirei forle

punctul 0 este un vector perpendicular pe planul Oxy.
Asadar:

Mo:Mt'F

in raport cu

(4.102)

Torsorul de reducere va fi:

to

lF:R*.I*Ry.J
itrt, : M, .I

unde:

R*

nnn

- IFi*; Rv : IF,rt
i=1
i:'!

(4.1 03)

M-

: I{*i[y - yiFir}
i:l

$.144,

Fala de un punct C(x,y,0) aparlin6nd axei centrale sistemul de forle

coplanare se reduce la o rezultanti unicd R deoarece momentul minim este nut
pentru ce Mo J- R .
Exprim6nd analitic elementele torsorului de reducere in raport eu originea
O a sistemului cartezian Oryz si avdnd in vedere cd R= =0; M*:0; Mr:0,
ecuatiile axei centrale {4.92} devin:

rRy _ -ZR* _ M= -(xR, -yRr)

Rx

Rv

(4.105)

sau:

Mz-(xRv-YR*)=0 ?i z=A
ceea ce reprezintd o dreaptd in planul forlelor Oxy care

(4.106)
taie axele de

coordonate ?n punctele:

ntfr,o,ol

(4.187)

B(0,-9,01
'Ry

(4.108)

Axa centrald este o dreapti paraleld cu rezultanta dupd cum aratd coeficientul
unghiular:

tga :

L.

Rx

(4.1 0e)

Mecanica iF Statica

4.3.1.2. REDUCEREA SISTEMELOR DE FORTE COPLANARE PE CALE GRAFICA

Soluliile care se pot obtine pe cale grafice au o largd aplicabilitate in

tehnicd, desi metodele analitice de calcul se dovedesc mai precise.
Unul din avantajele principale ale procedeelor grafice constd in aceea cd
problema poate fi rezolvatd direct in ansamblul ei, devenind foarte sugestivd din
punct de vedere al interpretdrii practice. De asemenea procedeele grafice sunt
utile cdnd, pentru alegerea unei solutii trebuie studiate mai multe variante.
Trebuie mentionat Tnsd cd exactitatea unui procedeu grafic de calcul depinde de
exactitatea construc{iei grafice si a mdsurdtorilor efectuate pe desen.

(a* )

\t
M1'a

M2

M3B

.Br

F,1
F2

F4

A5

Fig.4.22

in scopul stabilirii metodologiei de redueere pe cale graficd a

forlelor
coplanare, se considerd un solid rigid (suprafald materiald) actionat de forlele
coplanare Fr,Fr,E,E avind punctele de aplicatie Tn punctele M1 , M2 , M3 , M4
frs. a.22).

Mecanica

* Statica

ln constructia graficd se alege scara Kr a fortelor {pentru reprezentarea

graficd a forlelor) 9i scara KL a lungimilor (pentru reprezentarea graficd a
corpului gi a lungimilor). Forla rezultantd R se poate determina grafic prin
insumarea succesivd a fortelor date dupd regula paralelogramului.
Momentul rezultant al forlelor coplanare in raport cu un punct oarecare O
arbitrar ales este egal cu momentul fortei rezultante plasatd pe axa centrald fatp
de acelasi punct. Mdrimea, directia 9i sensul fortei rezultante R pot fi
determinate grafic la scara Kr a fortelor cu ajutorul poligonului foftelor, a cdrui
constructie se desfdsoari astfel:
- dintr-un punct A1 arbitrar ales, exterior planului figurii, se construieste
vectorul A1A, = E,echipolent cu q oin planul figurii, apoi vectsrul A2A =Fz,
,
echipolent cu

fr

Oin planul figurii, s.a.m.d.. Vectorul de inchidere al poligonului

forlelor ArAu este un vector echipolent cu rezultanta R a sistemului de forte,
av6nd acelasi modul gi sens cu rezultanta, dar av6nd suportul paralel cu
suportul rezultantei R .
Determinarea pozitiei suportului rezultantei se face cu o noud constructie
graficd denumitd poligonul funicular (poligonul lui Varignon). in acest scop se
alege un punct O (numit pol) in poligonul fortelor care sd nu apartind suportului

&Au si se construiesc

razele polare OAr,oAz,...,OAs, ale cdror directii se

transpun in planul figurii incep6nd cu un punct oarecare M arbitrar ales. Se
traseazd MBr, paraleld ca raza polard OA.' pdnd intersecteazd suportul for[eiF.
in B,r. Din 81 se duce paralela BrB, la raza polard OAz pdnd intersecteazd
suportul forlei E in 82, s.n.rn.d. rezultdnd B2Bs// OAg; BsBr tt OAa; B4N /l OAs.

Poligonul rezultat MBlB2B3B4N reprezintd poligonul funicular. Se

prelungesc laturile extreme ale pollgonului funicular {MBr
9i BaN) care se

intersecteazd intr-un punct P, prin care trece rezultanta n a sistemului de forle

dat. Prin urmare paralela (Ae) dusd prin P la vectorul de ?nchidere &A5 al

poligonului forlelor determind suportul rezultantei unice (axa centrald) a

sistemului de for[e coplanare date.

Justificarea constructiei grafice a poligonului forlelor gi a poligonului

funicular se face ?nlocuind fiecare forla prin doud componente dupd cum
urmeazd:
Fl =

ArO+OA,

(4.11A)

Mecanica

* Statica

64

F2

= A2O- + OA3

(4.111].

= AgO + OA4

(4.112)

?4

=A+ O+OA,

(4.1 1 3)

4_
:F1*Fr+Ft+F4:
:IE
R

a:I

(4.114],

= ArO+ OAz + A2O+ OA3 + A3O+ OAo + A4O+ OAs

R:ArO+OAu:ArAs

{4.1 15)

Prin urmare, sistemul de patru for{e coplanare a fost Tnlocuit de sistemul

de doud forle concurente ArO gi OAu dirijate dupd prima si ultima laturd a
poligonului funicular, care se intersecteazd intr-un punct P, punct prin care trece
suportul rezultantei.
Variind pozitia punctului de la re ?ncepe construc,tia poligonului forlelor

(Ar), acest poligon se deplaseazd ?n planul fortelor dar rdmdne identic cu el

insugi, deci rezultanta sistemului de forte nu se modificd in mdrime, directie gi
SCNS.

Variind pozilia punctelor

O gi M cu ajutorul cirora se

construieste
poligonul funicular, acest poligon se modificd schimb6ndu-se si pozitia punctului
P care insd rdm6ne permanent pe suportul (Ap) al rezultantei R .
Tot cu ajutorul poligonului fortelor si a poligonului funicular se poate
determina grafic momentul unui sistem de for{e coplanare in raport cu un punct
oarecare din planul fortelor. Pentru demonstralie fie placa pland {S) solicitatd de

foriele coplanare oarecare F',E,E (fig. 4.23) pentru care urmeazd sd se

determine pe cale graficd momentul for{elor sistemului Tn raport cu un punct
oarecare (de exemplu C) din planul forfelor.

Se construieste poligonul forlelor gi poligonul funicular obtindndu-se

rezultanta R in mdrime, direclie gi sens precum si pozitia ei care trece prin
punctul P. Prin punctul C se duce o paraleld la suportul (A*) al rezultantei care
intersecteazd laturile extreme ale poligonului funicular in punctele D 9i E.
Segmentul DE se noteazd cu "m". in potigonul fortetor se duce din punctul O o
perpendiculard pe suportul rezultantei obtinindu-se segmentul OK - H.
Momentul cdutat rezultd facdnd produsul segmentelor H citit la scara
fortelor Kr in poligonul fortelor si segmentul "m" citit la scara lungimilor K, ?n
planul figurii.

* Statica
Mc = Kt 'K.

o5

Mecanica

'H'm

(4.116)

Fig.4.23
Justificarea acestui calcul grafic rezultd din asemdnarea triunghiului PDE
cu triunghiul OA1Aa.

DEd

(4.117)

ArAn H
*:d
-:RH
Mc : R .d : Kr .KL .H.m
4.3.T.3. DREAPTA

(4.118)
(4.1 1e)

LUI CULMANN

Studiul poligoanelor funiculare a condus la determinarea unor proprietiti

ale acestora dintre care cea mai importantd este cea referitoare la dreapta lui
Culmann. Aceastd proprietate se enuntd astfel: 'Iaturile omoloage a douE

lVlecanica

+s

Statica

poligaane funiculare construite cu poli diferili se intersecteazi in puncte

situate pe a dreaptd numitd dreapta lui Culmann."
Se considerd o placd pland (S) actionatd de forlele E ,E ,E , forle
continute Tn planul pldcii (tig. a"2a). Pentru sistemul de forte dat se construiesc
doud poligoane funiculare cu doi poli diferili O gi O' incepdnd din acelasi punct
M ales arbitrar, adicd poligonul MBIB2B.N si MCrCrC.Nr. Laturile MB1 si MCr;
BrBe si C1C2; BzBs si C2G3 precum si BrN 9i CaNl sunt laturi omoloage.
(a,'

ttla)

Ml
M2

Fi1.4.24
Dreapta lui Culmann (Ar ) ll ( A\ contine punctele:
M: MBr nMCl
Mr = BrBzfiClC2
M2 : BzBs nCzCa
Mg = BtN [1CtN,
Proprietatea enuntatd are drept aplicatie construirea poligonului funicular care
trece prin doui puncte date. Fiind dat un sistem de forle coplanare Fr,Fr,F., r"

* Statica
cere se se construiascd poligonul funicular astfel

Mecanica

printr-un punct

incit prima laturd sd treacd

A, iar ultima laturd sd treacd printr-un

punct B (fig. 4.25).

Oi'

Fi1.4.25
Pentru rezolvarea problemei se construieste mai int6i poligonul forlelor 9i
apoi un poligon funicular aferent unui pol arbitrar O cu ajutorul cilruia se
determind suportul (A$ al rezultantei R . Se ia apoi un punct oarecare C pe
suportul rezultantei si se uneste cu punctele A gi B. Dreptele GA gi GB vor fi
prima si ultima laturd a unui poligon funicular pentru sistemul dat. Polul O' al
acestui poligon se va obtine ducdnd din punctele A1 gi Aa in poligonul fortelor
paralele la AC gi CB. Dreapta (A') paraleld cu AB dusd prin O' reprezintd locul
geometric al tuturor polilor poligoanelor funiculare pentru care prima si ultima
laturd trec prin punctele A si B. Evident cd dreapta (A) trecind prin punctele A gi
B este o dreaptd Culmann ceea ce justificd construc{ia.

Mecanica

tF

Statica

4.3.1.4. CAZURI

pE REDUCERE A UNU| STSTEM pE FORTE

COPLANARE

A. Cazuri de reducere prin metoda analitici

a) Cazul

[n:o
to1"o

:o

(4.120)

Dacd R: 0 gi lbh : 0, sistemul de for{e este echivalent cu zero,deci solidul rigid

este in echilibru.

bl Cazul 2

rr{
Dacd

R:0
Mo *0

F:0

(4.121)

gi Mo+0 sistemul de for{e se reduce la un cuplu (F,-F,d}

care

aclioneazd in planul fortelor. Acest cuplu de for{e produce un mornent care are
aceeasi directie, acetasi sens si acelasi modul cu vectorul fifr', adicd F.d = Mo.
c) Cazul 3

[R+o

"ot* : u

(4.1221

Dacd R *0 9i ft{o :0 sistemul de fortp este echivalent cu o forfd unicd ce are ca

suport axa centrald, axd ce trece prin punctul (polul) de reducere.
d) Gazul 4

tr{

R*0
Mo *0

(4.123)

Dacd R+0 gi lblo*0, deoarece trinomul invariant este nul (R.Mo :0) pentru cd
R r nto, sistemul de forle dat este echivalent cu o rezultantd unicd R aplicatd

Mecanica

* Statica

pe axa centrald, axd situatd la distanla

d=S
R

O* polul

de reducere, distanld

mdsuratd perpendicular pe planul determinat de R gi frto in sensul produsului

vectorial n *

fvto (fig. a.26).

axa centrali

Fig.4.26
B. Cazuri

de reducere prin metoda qrafici

al Cazul 1. Poliqonul fo4elor gi poliqonul funicular nu se inchid.

in aceastd situatie sistemul de forle dat este echivalent cu o forld unicd F
perfect determinatd Tn mdrime, direclie si sens (lig. 4.22), forld plasatd pe axa
centrald. Momentul in raport cu un punct oarecare din planul fortelor se
determind cu relalia (4.1 19).

bl Cazul 2. Poliqonul fo4elor se inchide iar poliqonul funicular nu se

inchide av6nd orima gi ultima

laturi paralele (fig. 4.271.

Se construieste poligonul funicular 9i se constatd cd laturile extreme ale

poligonului funicular sunt paralele si nesuprapuse. Deoarece pe laturile extreme
actioneazd foftele reprezentate ca mdrime, directie si sens de razele polare

ArO 9i OAr, deci doud forfe egale, paralele 9i de sensuri contrare, avdnd
efectul unui cuplu al cdrui moment este egal cu produsul dintre modulul fortei
OA1 si mdrimea distanlei dintre suporturi H.

Mecanica

tF

Statica

Sistemul de forte este echivalent cu un cuplu care actioneazd pe direcliile

paralele MB1 9i B3N avdnd modulul:
(4.124\
M: OAr ,H

Segmentele OAr 9i H se mdsoard

lungimilor Kr. Asadar:
M : Kr 'KL 'OA1 'H

la scara fortelor

Kr, respectiv

la scara
(4.125)

B3

Fi1.4.27
c) Cazul 3. Ambele poliqoane se inchid, poliqonul funicular avtnd prima si
ultima directie in prelungire (fiq. 4.28).

Se constatd cd poligonul fortelor se inchide, Ar

:A+

iar razele polare

ArO 9i OAo se suprapun. Construind poligonul funicular se constatd cd laturile

extreme MB1 9i BrN se afld pe aceeasi dreaptd, distanta H fiind nuld, deci
momentul cuplului este nul. in acest caz sistemul de forte dat este in echilibru.

7l

Mecanica x Statica

A1= A

Fi1.4.28

3.2.4. REDUCEREA SISTEMELOR DE FORTE PARALELE

Prin sistem de forfe paralele se inlelege sistemul alcdtuit din forle care au
direclia comund. Reducerea sistemelor de forle paralele se poate face analitic
sau grafic.
4.3.2.1. REpUCEREA STSTEMELOR pE FORTE PARALELE PE CALE ANALITICA

Se considerd un sistem de forle paralele E,E,..., Fn ce action eazd asupra

unui solid rigid, forlele fiind paralele cu direclia (A) de versor u. Se cere sd se
reducd acest sistem de forte in raport cu un punct oarecare O apartindnd
solidului rigid. in acest scop atasdm in punctul O sistemul de referintd Oxyz
(fig. 4.29).
O fo{d oarecare a sistemului F, se poate exprima prin relatia:
F,

(4.126)

- F,-u

unde Fr este scalarul fortpi.

Cdnd Fi > 0 forta are acelasi sens cu versorul
sens opus versorului

[.

u, iar cdnd

Fi < 0 forfa are

Mecanica'* Statica

Efectudnd reducerea sistemului de for{e in raport cu punctul O se obtine

un torsor format din vectorul rezultant R avdnd direc{ia comund cu a fortelor
date si un vector moment rezultant ftno Cenniti de relatiile:

n_

ar{

R: IE : IF, .u : uIF,
i=1
i=1 i=l
n_nn
Mo : IE * 4 : If,
i=1 "Fi
i=1

(4.127)

.E: I(1 .4)*

i=1

Fi1.4.29
Asadar, torsorul de reducere are expresia:
n

R: uIFi
i.t
t-l

rr{

Mo

: I[t,

(4.128\

-F,]xtr

,:1

Exa mi ndnd relatia (4.1 281 rezu ltd

rmdtoarele concl uzi i :

* Statica
- Rezultanta R a sistemului de fo(e are aceeasi direclie cu fo(ele date, iar
mirimea sa este datd de suma algebricd a scalarilor tuturor fortelor
Mecanica

sisternului;

- Momentul rezultant Mo este un vector perpendicular pe fiecare din forlele

sistemului, fiind agadar perpendicular pe versorul [ ?i pe rezultanta n
intrucdt fVlo f n se deduce cd trinomul invariant este nul (R'tno : O).
.

Rezultanta R a sistemului de forte are urmdtoarea expresie analiticd:

(4.129)
R = R,T + Ryi +

R,F

Proiectiile vectorului rezultant

R pe axele sistemului Oxyz ales vor fi:

R* = IFi,.
i=1

Ry : I4,

(4.12s\

i=1

Rr :

IFi'
i:1

Vectorul moment rezultant

n_

Mo =

Itr.
i:1

Ft

fr,

are urmdtoarea expresie analiticd:

El
I
"li Yi z,l
Ilx,
'-t

lro

Fiy

ro

(4.1 30)

Proiecliile vectorului moment rezultant Mo pe axele sistemului Oryz ales vor

fi:
n

M* = I(yi4, -

ziFiv )

i=1

My

: I(=iFi* - xiFi. )

(4.131)

i=1

M= : I(xiFiv -yiFi*)
i=1

Dacd se alege sistemul de referintd Oxyz in asa fel Tnc6t axa Oz sd fie
paraleld cu directia comund a for(elor, atunci vectorul rezultant R va fi paralel
cu axa Oz, iar vectorul moment rezultant illo va fi continut in planul Oxy.
Proiectiile vectorului rezultant

R si a vectorului

axele sistemului de coordonate in acest caz vor fi:

moment rezultant

m,

pe

Mecanica;ft Statica

R* :

74

:0
IFir
i=1
n

Ry : Ifry : O

(4.132)

i:1

Rt

nn

: IF,. : IF,
i=f

i=1

M* : IY,F,
i=I

(4'133)

-I*,F
M= :0

My =

i=1

4.3.2.2. AXA CENTRALA. CENTRUL FORTELOR PARALELE

Fie sistemul de forfe paralele E = f, -U (i:1,2,...,n) avdnd o directie

oarecare (A) de versor u (fig. 4.30) ce actioneaze asupra unui solid rigid.
Reducdnd sistemul de forle in raport cu un punct O oblinem torsorul:
(_
n
trIF,
lR =
.o

(4.134)

';'
.F,)x u
:
i-rrh I[r,
i-t
L

Avand in vedere ca
este nul:
MR -M',,,in

R gi ttfo sunt perpendiculari (R

=0

r R; torsorul minimal
(4.135)

Ca urmare, in acest caz axa centrald poate fi definitd ca locul geometric al

punctelor de moment nul.
Presupundnd un punct P(x,y,z) de pe axa centrald, momentul Tn acest punct
se determind cu relatia:
(4.1 36)
M, futo +PO"n

futr:Mr -OP*R:

lylo

nn

-FxR

Mp:I(q.Fi)*u-FxfF,u
i-1
n

Mp =

(4.1 38)

i=1

IG.Fi)" u -(IF,)Fx u
i=1

(4.137)

i=1

(4.1 3e)

Mecanica

Statica

nn

Mp =

intrucdt fr,l,
nn

IIfi
i=l

-Fi)-(IF,)Flx

(4.14a)

i=1

: 0, rezultd:

u :0
tI(t-4)-(I4)Flx
i={

(4.1411

i=1

Deoarece produsul vectorial a doi vectori este nul, inseamn5 cd vectorii sunt
coliniari, ceea ce se poate scrie sub forma:

nn

rl .E
IG.Fr)-(In)r=
i=1

(4.142)

i=1

unde 11 este scalar.

fi

A; 7;

9(*"

,Y

*2")

t
,

I
,
,

,
I
,

P( x ,Y rz)

oi
I

Iu'

^\"

(a')
Fig. 4.30

Din (4.142)' rezultd cd vectorul de pozilie al unui punct de pe axa centrald

este:
n

; -

It,

'F

a=1

IN
i=1

l"{
n

-u
I4
i=1

(4.143\

/o

Mecanica rt Shtica

Dacd se noteaze:

^ --un?"1
l--

(4.144)

IF,
i=I
gi
n

Ir' '4
la
!-l

(4.145\

'c -T-

IF,
i=I

relatia (4.1 43) devine:

i=t +1".u

(4.146)
Relatia (4.146'| reprezinte ecuatia vectoriald a axei centrale ?n cazul fortelor
paralele.
Dacd Se rotesc toate fortele F,-, (i:1,2,...,n) cu acelasi unghi "cr" in

acelagi plan sau in plane paralele gi in acelagi sens, fdrd a schimba punctul
lor de aplicatie, astfel incdt forlele sd devind paralele cu o noud direclie (A')
de versor [' , pentru aceastd noud pozilie ecualia axei centrale va fi:
(4.147)
F:F, +1,''['
Din relaliile (4.146) gi (4. 147) rezultd ca axa centrald a unui sistem de forle
paralele este paraleld cu direc{ia comund a forlelor si trece in permanenld
printr-un punct fix C(x", y", z") denumit centrul forlelor paralele, definit de
vectorul de pozitie:
n

It'

'F

;rc -i=1
--;-

(4.148)

IF,
i:1
Coordonatele centrului forlelor paralele sunt:

nnn

I*, -F,
IF,
i=l

Iy, .F,

IF
i=l

I='

.F,

i=1

{4.14e)

IF,
i:1

Centrul fortelor paralele se bucurd de urmdtoarele proprietdli:

a) Pazi\ia centrului forlelor paralele nu se modificd dacd toate forlele

sistemului se rotesc cu acelasi unghi "cf," in acelasi sens, in plane paralele
tdrd a modifica pozilia punctelor de aplicalie deoarece expresia vectorului de
pozilie
nu depinde de versorul E;

Mecanica {r Statica

77

b) Pozitia centrului forlelor paralele nu se modificd

sistemului isi mdresc sau

isi

ttft:

F"n

f -IFi .ri

.Fi -ri

If
i:l

dacd toate fortele

,
micsoreazd valoarea scalard cu acelasi factor

In'F'

i=1

i=1

If -n

.IF,

i=1

=fe

(4.150)

TN

a:1

i=1

c) Pozitia centrului fortelor paralele nu depinde de originea sistemului

de

referin{d ales fiind un element intrinsec al sistemului de fortp dat. Dacd O'
este noua origine a sistemului de forle avem (fig. a.30):
O'O : Fo
(4.151)
Vectorul de pozilie 4'

: O'A, al unui punct A, falri de noul sistem va fi:

F,'=ffi+OA, =to*t,
Asadar:

nn

Fl:

Et''n
i:1
n

TN
i={

l(Fo
i=I

+t

(4.152)

).Fi

-r,

nn

.F,
IF,
I-t
i:,t
i-4

IF
i=1

IF
i=1

-;-:'1

IF
i=l

-t}

(4.1 53)

adicd vectorul de pozitie al centrului fortelor paralele C se schimbd dupd

aceeasi lege ca si vectorul de pozitie al punctului A,, deci pozitia punctului C
nu se modificd falii de punctele Ar, A2,..., An.
4.3.2.3.CAZURI DE REDUCERE

UNUI SISTEM DE FORTE PARALELE

a) Cazul 'l

R:0
"r{ ftfio : O
Dacd R : oEi n4 = 0, sistemul de forte dat este in echilibru.

(4.154'-)

b) Cazul 2

rr{

R:0
Mo *0

(4.155)

Mecanica

tfr

Statica

D;;'

situat intr-un plan paralel la directia

,, comund a foftelor.

cl Cazul

[n+o
'o

(4.1s6]'

:
t,rro o

si n4 : O sistemul de forte paralele se reduce la o rezultantd

'-0
unicd R avtnd ca suport axa centrald, axd ce trece prin polul O.
Dacd R

d) Gazul 4

l.R+o
4)

'otro *o
Dacd R *0 9i Mo *0 sistemul de forfe se reduce la rezultantd

(4'157)

unicd

aplicati pe axa centrald, axd ce nu trece prin pol si este situatd la distanta
d

M^

=i

de polul de reducere, distanti mdsuratd perpendicular pe planul

determinatdevectori R +i ttnoinsensul produsului vectorial R*-illo gg.a.26).

4.3.2.4. REDUCEREA SISTEMELOR pE FORTE PARALELE COPLANARE pE
CALE GRAFICA

Studiul grafic al sistemelor de forle paralele coplanare se prezintd ca un

caz particular al sistemelor de forfe coplanare oarecare analizat Tn paragraful
4.3.1.2. Ca urmare principiile care stau labaza construirii poligonului fortelor
si a poligonului funicular sunt aceleasi. Fie placa [P] ac{ionatd de un sistem
de forte Fr,Fr,E,E paralele 9i coplanare cu planul pldcii (fig. a.31).

Determinarea forlei rezultante Tn mdrime, directie si sens, precum si

calculul momentului rezultant intr-un punct oarecare F se face analog
cazurilor tratate anterior. Din examinarea figurii 4.31 se pot trage urmdtoarele
concluzii:
- Poligonul fortelor se reduce la o linie dreaptd paraleld cu directia sistemului
de fortp;

Cunosc6nd pozitia punctului

P situat pe suportul rezultantei, direclia

rezultantei R va fi intotdeauna paraleld cu cea a sistemului de for{e dat;

Mecanica {r Statica

- Distanta polare H este perpendiculard pe directia sistemului de forte, iar

segmentul "m" paralel cu aceastd directie.

Mr

: R'd

(4.158)

R:H
md

(4.1 5e)

Mr:R.d=Kp.K,_.H.m

(4.160)

Constructia graficd prezentatd ?n figura 4.31 se utilizeazd gi la

determinarea pozitiei centrului forlelor paralele. Asa cum s-a ardtat pozitia
centrului fortelor paralele nu se modificd dacd toate forlele sistemului se
rotesc in acelasi sens cu acelasi unghi "cr" in acelasi plan sau in plane
paralele tdrd a modifica punctul de aplica{ie al fortelor.

Af

F2

A3

E
A4

E
A5

Fig. 4.31

Prin urmare, pentru determinarea poziliei centrului forlelor paralele se

construiesc poligoanele fortelor si poligoanele funiculare pentru situatia data

Mecanica;le Statica

gi respectiv pentru forlele rotite cu un unghi

'ocr"

(o:90")

(fig. 4.92)

obtindndu-se suporlii (An) ?i (Ah) ale celor doud rezultante.

Centrul fortelor paralele G se gdseste la interseclia suporturilor celor doud
rezultante [C : (An ) n (Ah )1

A1

E
A2

(l*')
F2

,
I
I

A3

.-+-

E
A4

AI E

A',

F2

Fig. 4.32

O alta metodd graficfr de reducere a forlelor paralele constd in compunerea

rdnd pe rdnd a doud cdte doud din forlele paralele date. Aceastd compunere
are loc succesiv, in plane diferite. Doud cite doud forle paralele pot fi de
acelasi sens sau de sensuri opuse. in primul caz rezultanta are valoarea
egala cu suma algebricd a forlelor si sensul comun acestora, iar in al doilea
caz valoarea rezultantei se obtine fdcind suma algebricd a valorilor
componentelor si are sensul componentei mai mari.
Pentru determinarea punctului de aplica{ie al rezultantei se utilizeazdin
ambele cazuri urmitoarea construclie grafica (fig. 4.33). Se ia pe suportul lui

* Statica
Fr 9i in sensul lui

Mecanica

8I

Eo

lungime

AE:

Fz ?i pe suportul lui

E in sensul lui F,

o lungime BD * Fr.
Se uneste E cu D si la intersectia segmentului ED cu AB se gdseste punctul
C cdutat.
F1

_cB

(4.161)

F2

CA
F1 -CA : Fz .CB

Prin rotirea fortelor

(4.162)

E 9i E in jurul punctelor lor de aplicatie cu

un unghi
oarecare "a"", rezultanta R se roteste si ea cu acelasi unghi "fi" (fis. 4.34)
pdstrdndu-si neschimbate mdrimea si punctul de aplicafie c.
1 qB: cB:

F2- CA

(4.1 63)

CA',

Datoritd proprietdtii sale de a rim&ne neschimbat oricare ar fi directiile fortelor

paralele, punctul C se numeste centrul fortelor paralele.

_t
'; t,

=+

1".-.r
*l

-=-

Et
A

F2

;r

Fig. 4.33

_1'
R

at
/\/\

"lr

,V

i'-rB'
I

/r

,l

,f6

H,,

/
,

'-

c
R-

Fig. 4.34

in concluzie:

- Tn cazul a doud for{e paralele centrul C imparte segmentul punctelor

de aplicalie AB

raport invers al modulelor forlelor. Centrul forfelor paralele

C este mai apropiat de forla mai mare in modul;
Tn

Mecanica x Statica

- Dacd E si

sens punctul C se gdseste in

Fz au acelasi

interiorul

segmentului AB;

- Daca F,, gi E au sensuri opuse punctul G se gdsegte in exteriorul

segmentului AB de partea forlei mai mari;

- Dacd E gi F, sunt egale si de acelasi sens punctul C se gdsegte

la

mijlocul segmentului AB;

- Dacd Fr = -'Fz atunci R = 0 gi fortele farmeazd un cuplu.

4.4. REDUCEREA SISTEMELOR DE CUPLURI

Fie un sistem de "n" cupluri de for[e (E,-E,d,) ce actioneazd asupra
unui solid rigid (S) (fig. 4.35). Se cere sd se reducd acest sistem de cupluri in
raport cu un punct oarecare O aparlindnd solidului rigid. Pentru aceasta
atasdm in punctul O sistemul de referinld Oxyz.

Fig. 4.35

Rezultanta sistemului de cupluri este nuld fiindcd rezultanta fiecdrui

cuplu in parte este nuld. Fiecare cuptu (E,*E,d,) creazdun moment care are
caracter de vector liber, adicd poate actiona in orice punct al solidului rigid.
Plas6nd momentul fiecdrui cuplu in punctul O, vom obline un sistem de "nn'
vectori moment concurenti. Momentul rezultant va fi egal cu suma vectoriald a
momentelor cuplurilor date. Asadar:

Nlecanica

* Statica
n_

Mo

83

: ZM,

(4.164\

i=l

unde cu Mi s-a notat momentul cuplului

(E,-E,d,).

Se observd cd momentul rezultant al sistemului de cupluri este un

invariant (vector liber) deoarece fiecare vector moment llll, este invariant fatd
de polul de reducere. Modulul momentului rezultant al sistemului de cupluri
se poate calcula cu relatia:

Mo:

+2 IM,M*.cos.(Mi;nll*l
,ilili
i=l
(i+k)=1

{4.165)

ConsiderAnd un cuplu (F,-F,d) plasat intr-un plan perpendicular pe

vectorul Mo, acesta inlocuieste mecanic echivalent momentul rezultant Mo
dac5 momentul sdu este egal cu Mo in sens si modul, deci dacd:

F'd

: Mo

(4.166)

Din cele expuse rezultd cd un sistem de cupluri situate in plane diferite

poate fi inlocuit cu un cuplu unic numit si cuplu rezultant.

La reducerea sistemelor de cupluri se poate intilni 9i cazul cdnd

Mo

: 0. Un asemenea sistem de cupluri este echivalent cu un torsor nul deci

este in echilibru.

4.5.REDUCEREA SISTEMELOR

DE FORTE

DISTRIBUITE

lnteracliunile mecanice pot fi considerate ca forte concentrate numai in

cazul Tn care domeniul de transmitere al fortei este foarte mic sau practic
neglijabil. Dacd cel putin una dintre cele trei dimensiuni ale regiunii unde este
transmisd forla nu poate fi neglijatd, sarcina se numeste "dist{iburtd" sau
continud. Putem avea agadar distribu{ii de sarcind liniard, superficiald sau
volumetrica dupa cum pot fi neglijate doud, una sau nici una din dimensiunile
zonei de actiune.

Sarcinile distribuite pot

fi

inlocuite

in

anumite cazuri prin sarcini

concentrate echivalente (sarcini punctuale care au acelagi efect mecanic ca

sarcina distribuitd inlocuitd). Acestea sunt componentele torsorului de
reducere ale sarcinii distribuite.
4.5.1. FORTE COPLANARE LINIARE

se considerd o dreaptd AB de lungime

"1"

asupra cdreia actioneazd

forla Q (N/m) distribuitd perpendicular pe dreapta AB (fig. a.36).

Mecaniea {t Statica

Sarcina care revine unei por{iuni elementare de lungime dx este q .dx

Rezultanta unice a fortelor paralele coplanare 6.dx care aclioneazd pe
lungimea "1" se determind cu relatia:
I

n-Jo-ax

(4.166)

O=A

Fig. 4.36

Cum valoarea vectorului g :

(x) este o funclie de pozitie, poate fi

reprezentatd intr-o diagramd la o anumitd scard, prin linia de ?ncdrcare "ab".

Rezult5:

Q:-Y'J

(4.1671

Rezultanta va fi:

tl

R--lJv.dx--lJan--J.R
00

(4.168)

unice

echivalentd cu sarcina distribuitd este

reprezentat prin aria diagramei de incdrcare AabB. Suportul for{ei rezultante
R' (axa centralS) va fi paraleld cu directia sarcinii Q' si trece prin centrul

Asadar, modulul forlei

forlelor paralele de abscis6:

I

X"=

Jx-q.dx Jx-y .dx -oJx-dA

--

Jq.ox

Jy.ot

(4.16e)

Ion
0

Cdteva cazuri particulare ale unor asemenea incdrcdri sunt prezentate in

anexa 7.

Mecanica

* Statica
4.5.2. FORTE pISTtBUtTE SUPERF|CTAL

Fie

o suprafale pland de arie s gi forla 8.ds (elementard)

perpendiculard pe o portiune de suprafatd "ds" (fi1. a37\.

Fi1.4.37
Rezultanta acestui sistem de forfe paralele este:
R = Iq.ut

(4.170)

{s}

$i in acest caz sarcina

poate fi scrisd:

4:_g.k=_z.k

(4.171)

Rezultanta va fi:

R: I-[-z'ds - -k fz.ds: -F.W

(s)

(4.172]

ts)

unde llU este volumul delimitat.

Rezultanta R are ca suport axa centralS a fortelor paralele, axd ce
intersecteazd planul Ory in punctul C de coordonate:

Jx

xc:

.q-ds

(s)

Jx.z.ds

Jq.o" (s)
I y 'q'0" fv '= 'o*
(s)

.ds
Jz

(s)
=(s)
Yc=Td"
(s)

[=.ds

(4.1731

{4.17 4)

(s)

CAteva cazuri de asemenea ?ncdrcdri distribuite perpendicular pe o suprafa{d

pland sunt prezentate in anexa 2.

Mecanica *t Statica

86

5. GEOMETRIA MASELOR
5.1. GREUTATEA CORPURILOR
Toate particulele materiale care se afl5 la suprafala Pamintului sau in
aproprierea acestuia (pdnd la o anumitd distanld) sunt supuse actiunii
cfrmpului gravitalional terestru care se manifestd prin forla de atraclie:
(5.1)
Gi :mi '9
care a fost denumiti pe scurt "gretttal&".
Se observd cd aceastd for{a depinde de masa particulei materiale "m,"
si de vectorul "$" care se numeste "acceleralie qravitalionald". Valoarea
acceleratiei gravitationale g variazd cu latitudinea gi altitudinea. Astfel la
ecuator g = 9,781 m/sz, g = 9,831 mlsz la poli 9i g = 9,806 m/sa la latitudinea
de 45'.
in ceea ce priveste acceleratia gravitationatd "Q-" este un vector dirijat
aproximativ spre centrul Pdmintului. Pe un domeniu restrdns la suprafala
Pdm0ntului se poate considera cAmpul gravitational terestru cE este constant,
adicd se poate neglija variatia vectorului "9" atdt ca directie c6t gi ca
intensitate. De aceea se poate considera cd greutitile corpurilor sunt forle
indreptate suficient de exact dupd verticala locului, deci paralele intre ele. in
consecintd, problema greutdlilor reprezintd un caz particular al forlelor
paralele si se pot aplica rezultatele stabilite la reducerea fortelor paralele.

5.2. CENTRUL DE GREUTATE {DE MASAI AL UNUI SISTEM

DE PUNCTE MATERIALE
Fie un sistem de puncte materiale Ar,A2,...,An dG masi Jyt1,(n2,...,mn
dispersate intr-un domeniu restrins la suprafata Pdmdntului, deservite de
vectorii de pozi{ie 7r,72,..,,in in raport cu originea O a sistemului de referintd
Qxyz (fig. 5.1).

* Statica
Fortele gravitationale care actioneazd asupra sistemului de puncte
materiale sunt Gt, ctr,..., Gn 9i pot fi considerate cd forme azd un sistem de
fortp paralele de acelasi sens, avdnd caracter de vector legat.
Dupa cum s-a ardtat, acest sistem de fortp este echivalent cu o
rezultantd unicd care are ca suport axa centrald. in cazul nostru rezultanta
acestui sistem de fo4e se va numi greutatea sistemului material si are
Meeanica

expresia:

n-

G:IGi:glm, :Mg
i:1

(5.21

i=1

iar punctul sdu de aplicatie C (centrul fortelor paralele) se numegte centrul de

greutate al sistemului de puncte materiale. in relatia (5.2) M este masa totald
a sistemului.

axa centrali

4t(.r)
A,(m')

-G, c(

,Y

"

rz")
Gi

Arfu,
G2

A"(*,,)
G,,

Fig. 5.1

Centrul de greutate C al sistemului de puncte materiale se bucurd de

toate proprietdtile centrului fortplor paralele poate fi determinat in raport cu
9i
polul O prin vectorul de pozitie:
n

=
tc

Ii=l r, 'G'
Jr

IG'
i=l

(5.3)

Mecanica

tF

Statica

Coordonatele scalare fa{d de sistemul de referin\d Oxyz vor fi:

n

I*,

I v, 'G,

'G'

IG'
i-1

I='

'G'

i=1

IG'
i=l

IG,
i=1

lnlocuind ?n relatiile (5.3) gi (5.a) pe Gi cu expresia G,

n

IE
fc=

mi 'S

i=1

It,
i=1

'g

gffii obtinem:

gI
=-:

(5.4)

ri 'mi

i=I
n

glmi
!,t
t-l

It' '.,
i=1
n

(5.s)

I*,
i=1

respectiv

xc:

,:1

i:1

I*''*,
Iy' '*,
iYc:
I*,
I*,
n

i=l

i=1

It''*,
t-C

i=1

I*,

(5.6)

i=1

Relatiile {5.5) si (5.6) definesc o notiune mai generald si anume aceea de

centrul maselor unui sistem de puncte materiale.
5,2.1. PROPruETANLE CENTRULUI DE MASA
1. Pozitia centrului de masd al unui sistem de puncte materiale nu depinde de

originea sistemului de referintd ales (vezi proprietdtile centrului fortplor

paralele);

2. Pozilia centrului de masd nu se modificd dacd masele sistemului dat se

amplificd sau se micsoreazd Tn acelagi rapoft. lmportanla practicd a acestei
proprietdti constd in faptul cd sistemele materiale identice din punct de
vedere geometric, Tnsd constituite din materiale diferite, dar omogene, au
centrele de masd identice atunci c6nd sunt suprapuse;
3. Dacd punctele materiale se gdsesc in interiorul unei suprafete convexe (o),
atunci centrul de masd se gdseste Tn interiorul acestei suprafefe;
4. DacE punctele sistemului rnaterial sunt situate pe o dreaptd sau Tntr-un
plan, atunci centrul de masd se gdseste pe acea dreaptd sau in acel plan;
5. Dacd sistemul de puncte materiale admite un plan, o axd sau un punct de
simetrie, atunci centrul de masd se gdseste in acel plan, pe acea axd sau in
acel punct;
6. Dacd un sistem de puncte materiale (S) se compune dintr-un numdr n'p" de
subsisteme (Sr), (Sr),...,(So) ale cdror mase M,r, Mz, ..., Mp gi centrele de

Mecanica

* Statica

masd C1, C2, ..., Go se cunosc, atunci pozilia centrului de masd al sistemului
(S) se determind cu relatia:
(5.7)
7

. Dacd un sistem de puncte materiale (S) poate fi considerat ca rezultSnd

dintr-un sistem (S1) din care lipseste un sistem (Sz) gi dacd se cunosc masele
M1 ?i M, si centrele de masd C1 gi C, ale celor doud subsisteme, atunci
centrul de masd C corespunzdtor sistemului (S) se determind cu rela{ia:

Mr.F", -Mr.F",
(5.8)
Mt -M,
Din relatiile (5.7) gi (5.8) se pot obtine coordonatele scalare ale centrului de

Fc:

masd C proiect*nd relatiile respective pe axele sistemului de referintd ales.

5.3. DETERMINAREA CENTRULUI DE MA$A ALCORPURILOR OARECARE

Fie un corp oarecare (S) reprezentdnd un continuum materia! rigid, si fie

AVi un volum mic din acest corp av6nd masa Ami si centrul de masd Ci
deservit de vectorul de pozitie E fala de originea O a sistemului de referintd
Qxyz (fig. 5.2). Presupundnd cd numdrul volumelor av, de masd Am, in
care s-a fractionat eorpul este o multime numdrabild de "n" particule materiale
finite, pentru determinarea aproximativd a pozitiei centrutui de masd C se
poate utiliza relatia (5.5) scrisd sub forma:
n

Ii=I r, -A*,

=
lc =T-

(5"e)

Za*,
i=1

Cu c6t numirul volumelor AVi va fi mai mare si masele Am, vor fi mai
mici, pozitia centrului de masd al corpului (S) determinat cu relatia (5.9) va fi
mai apropiatd de pozitia reali. Determinarea exactd a pozitiei centrului de
masd C a corpului (S) se va face trecdnd la limitd Tn cadrul relatiei (5.9) prin
fractionarea masei corpului (S) intr-un numir infint de mare de mase
elementare "dm" deservite prin vectorii de pozitie F in raport cu originea O a
sistemului cartezian Oxyz. Rezultd astfel cd:

F": Jr.om
Ja*

(5.10)

N{ecanica

Statica

90

M(Iami;f o.)
c(*,

,y

",2")

nv, (nm

dv(dm)

zi(z)

Fig.5.2
iar coordonatele exacte a centrului de masd vor fi.

.dm

[x
iy.dm
[z.dm
xc:F-'
vc:F-i2c=F-

(5.1 1)

5.4. DETERMINAREA CENTRULUI DE MASA AL

CORPURILOR OMOGENE
Pentru studiul centrului de greutate al corpurilor omogene este necesar
sd se introducd notiunea de densitate medie care se defineste astfet:

ami

rmecl

Avi

(s.1 2)

Trecand la limitd cind Av; -+0 se obtine densitatea punctuali sau simplu
densitate:

ami:d'
olim
' AV AVi dv

Tn

's
mecanicd corpurile se impart in:

(5.1 3)

Mecanica rk Statica

a) Bare

9I

- barele sunt corpuri la care aoua oimensiuni

cu a treia;

b) Pldci {suprafe{e)

se pot neglija in raport

placile sunt corpuri la care

o dimensiune se poate
neglija in raport cu celelalte doud;
c) Volume (blocuri) - volumele sunt corpuri la care nici o dimensiune nu
se
poate neglija.
In baza acestei categorisiri putem defini:
- pentru bare:
- densitatea liniard medie:
amt
Pr..a
(5.14)

Al,

- densitatea liniard:

IorI = lim

Ati-+o

ami
[1.

{'

(5.15)

dl

- pentru placi (suprafele):

- densitatea superficiald medie:
Ami
' rmed ASi
- densitatea superficiald

{5.1 6)

Afiri dT
olim
=
=
e
'
as;-+o [$,
ds

(5.17)

- pentru volume (blocuri):

- densitatea volumetricd medie:

rvmed:J-l

ami
AVi

(5.18)

- densitatea volumetricd:
D.,
'v

ami dt
:
AV, -+0 dV,
dV

lim

(5.1 e)

Masa totald a unui corp omogen se carculeazd cu relatia:

rtl: Jdm

(5.20)

Relatia (5.20) este o integrald liniard, de sup rafald sau de volum dupd

cum corpul este unidimensional (bard), bidimensional (suprafa{d} sau

tridimensional (volum). Masa unei porliuni elementare se calculeazd cu

relatiile {5.15), (5.171 gi (5.19). Corpurile care au aceiasi densitate sau masd
specificd (liniard, superficiald, volumetricd) Tn orice punct al corpului se
numesc corpuri omogene, adicd densitatea p este constantd.
Tn cazut corpurilor neomogene densitatea este variabild adicd p:p(x, y,zr.

* Statica
n cazul corpurilor omogene formulele pentru calculul centrului de masd C se
simplificd deoarece densitatea fiind constantd poate fi scoasd de sub semnul
Mecanica

integralei. Atfel avem:

a) Pentru bare omogene:
I,', Fdm 1,,, Fp,dl p, .[t,l

tol I,,, tol

:
l,,f- - Trrd, p,,i(,)dr T#
_

(5.21)

Coordonatele centrului de masd vor fi:

i,,

xdl

Xc:1,pl'

Ydl
=fr;'
vc

f,,,zdl

lrrr

(5.22)

="

b) Pentru pldci omogene:

1,r,tu* -[tslFP=os o* I,.,Fos

;'":ffi:
=;FIr)p_d,

IrryFot
I,r, d"

(5.23)

Coordonatele centrului de masd vor fi:

xds lrsr Yds

[r,
Xc =I.od"t Yc =
t
Io*

Ilsl zds

="

I**, o"

(5.24\

c) Pentru volume omogene:

l,u,fut Iro,FPuott pu lrulfut

-=

"

Iryf'n T"f 'o"

P"

{ryf"

IlolFott

(5.25)

I,u,dt

Coordonatele centrului de masd vor fi:

xc =

[u,

xdv

T,t'tt

frv, Ydv
f,r, zdv
:
zc =1",*
t Yc

(5.26)

1.u,aut

5.5.CENTRUL DE GREUTATE

AL CORPURILOR

OMOGENE

UZUALE
5.5.1. BARE

a) Bari dreapti. Din motive de simetrie centrul de greutate se gdseste la

mijlocul barei (fig. 5.3)

b) Arc de cerc. Se considerd un arc de cerc de razd R (fig. 5.4) definit de

unghiul la centru 2u (c, se exprimd Tn radiani). Din motive de simetrie centrul

Mecanica

{e

Statica

de greutate se gdsegte pe bisectoare. Ludnd axele de coordonate ca

5.4. 9i aplic6nd relalia (5.22) se obtine:

Xc =

J,,,xdl

iuldl

: I$"o"0

.Rde

*R f"coso

J]FO'

Tn

figura

.de

Jl"ue

(5.27).

l-o:PSlnct
:P sin0l"

0l:"

Tn relatia

cx

de mai sus "x" reprezintd abscisa arcului elementelor

"dl"

Coordonatele centrului de greutate C vor fi:

Xc

Rslnc{'

Y. :0

(5.28)

o[

X: Rcos0

R."d0
A=O
X

Fig. 5.3

^t.

Fig. 5.4

Se atrage atentia cd xc calculat pentru arcul de cerc reprezintd de fapt

distanta OC de la centrul cercului la centrul de greutate C. Coordonatele
punctului C in diverse probleme depind de modul de alegere a sistemului de
coordonate.
5.5.2. PLACT

a) Triunqhiul. Centrul de greuatate al triunghiului se gdsegte la intersec{ia

medianelor care reprezintd segmentul de dreaptd ce uneste vdrful cu mijlocul
laturii opuse.

* Statica
b) Dreptunqhiul. Din motive de simetrie centrul de greutate se gesegte la

Mecanica

interseclia diagonalelor.

c) Sectorul circular, Se considerd un sector circular de razd R (fig. 5.5)

definit de unghiul la centru 2a (u se exprimd in radiani). Din motive de
simetrie centrul de greutate se gdsegte pe bisectoare. Lu6nd axele de
coordonate ca Tn figura 5.5 si considerdnd suprafata elementard "ds" ca un
triunghi care are baza RdO gi inallimea R, aplic6nd relalia (5.24) se obtine:

Xc=

It"r
f,*,

*ds

dt

f ?ncoso.lntoe
t" ?ncoso-do
,-o3
.lo3
Z

:-=-:

f" lRtuo

,_a

J" oe

(5.2e)

:3ptinoli* = 2Rsincr

3sli*3u

reprezintd abscisa centrului de greutate al triunghiului

elementar de suprafala "ds". Coordonatele centrului de greutate C vor fi:

in relatia de mai sus

'ox"

3psino'

"3c[
Y" :0
x^

(5.30)

X:

Rcos0

Fig. 5.5

Se atrage atenlia cd xc calculat pentru sectorul de cerc reprezintd

distanta OC de la centrul cercului la centrul de greutate C. Coordonatele
punctului G Tn diverse probleme depind de modul de alegere a sistemului de
coordonate.

Mecanica x Statica

5.5.3. VOLUME

a) Conul. Considerdnd conul circular drept de razd R gi ?ndltime h,

9i

rapoddnd la sistemul de referinld Oxyz (fig. 5.6) prin aplicarea relatiei (5.26)
se obtine linand seama de simetria corpului fala de axa Oz:
z'
I,u, ' nz 'rz 'dz
dyy

-u
-F--

dv

(5.31)

f,u,dt l,u,*t'r2'dz

5.6

Fig.5.7

Fig. 5.6

in relatia (5.31) volumul etementar dv:xr2dz s-a obtinut izolAnd un

trunchi de con de Tndltime "dz" care poate fi aproximat cu un cilindru de razd
"r'' gi indltime "d2". Din asemdnarea triunghiurilor OO'A' gi OO"A' rezultd:

zr

(5.32\

-:hR
R
f :-Z

(5.33)

inlocuind relatia (5.33) in relatia (5.31) se obtine:

xc:

zzdz
:-:-

=oln

"S
fi,az h l, :3h
4
ln
ffzzaz
_t
=t
ff*$=ra=
3lo

ff=

Coordonatele centrului de greutate C vor fi:

(s.34)

Nlecanica x Statica

96

Xc:0

:0
z^ :9h
"4
Y"

(5.35)

b) Semisfera. Se considerd o semisferd de razd R (fig. 5.7). Centrul

de

greutate se gdsegte pe axa de simetrie, care se alege axa Oz. Asimilind

volumul elementar cu un cilindru de razd "r'n gi Tndltimile "dz" putem scrie:
dv: n-r2 -dz
(5.36)
Din triunghiul OO'A se deduce:
R2 : z2 +r2
(5.37)

rz :R2

_ 22

{5.38}

Asadar:

dv - tr(R2 - 22'Sdz
lntroducind aceastd relatie in relatia (5.26t avem:

(5.3e)

,
-c

f u,zdv

f,u,du

tznnzdz- [nz? dz
00

Jzn{R2 -z21dz
0
R

RR
txRzaz- [nzzdz

I"(n2 -22'1dz

00

RR
fzR2dz - [z3az

R4

- fzzaz

R4

:3R

RR
f R2oz

(5.40)

R3

R3

Coordonatele centrului de masd C vor fi:

Xt :0

Y":0
z^ =lR
"B

(5.41)

in anexa 3 se dau c6teva relatii de calcul, pentru coordonatele centrului de

masd, in cazul unor corpuri omogene de diferite forrne geometrice.

Mecanica

Statica

5.6. CENTRUL
OMOGENE
Centrul de greutate al corpurilor compuse omogene se determind pe
baza relatiilor (5.7) 9i (5.8). Algortimul de calcul este urmdtorul:
- se descompune corpul compus in mai multe corpuri simple ale cdror centre
de greutate sunt cunoscute sau se pot dermina usor (anexa 3);
- se alege ca sistem de axe de coordonate acela care aduce simplificdri;
- se aplicd corpului compus relatiile de mai jos cu precizdrile cd masele
corpurilor care se scot din componenld (goluri) se considerd negative, iar
semnele coordonatelor centrelor de greutate ale corpurilor componente se
stabilesc in raport cu axele sistemului ales. Aceste relatii sunt:
a) Pentru bare compuse:

=
tt: It, '1,
rt,

I x, .1,
x^ - u ' tit'vv^
'
Il,

(5.42)

: Iy, 'li .'zc=

- L4'1,
r\
rlt

(5.43)

b) Pentru pldci compuse:

;'" -- It's,

(5.44)

.S,
vAc_IXi .Si .., _Iy, .S, ._It,
,zcIq
Iq,tcEq

(5.45)

;s,

c) Pentru volume compuse:

It'v'
=
t":E

(5.46)

.Vi
-Vi
-V,
Iy,
I=,
...
._
_Ixr
'^c,tc,LcIq
IU
IU

5.7. TEOREMELE

(5.47',)

LUI GULDIN . PAPPUS

Teorema 1. Aria suprafetei generate de un arc de curbd pland, care se

rotegte in jurul unei axe din planul curbei, axd ce nu intersecteazd curba, este
egald cu lungimea arcului de curbd multiplicatd cu lungimea arcului descris
de centrul de masd al arcului de curbd dat.
Fie arcul de curbd AB de lungime "1" situat in planul Oxy, avdnd centrul
de masd in punctul C situat la distanta x" de axa Oy, arc ce se roteste in
jurul axei Oy generdnd o suprafala (fig. 5.8).

Mecanica:F Statica

Fie elementul de arc de lungime "dl" av6nd centrul de masd la distanta

"x" de axa Oy. Prin rotirea completd a acestui element de arc Tn jurul axei Oy
el va descrie o suprafatd elementard "ds" ce poate fi aproximatd cu aria
laterald a unui trunchi de con cu generatoarea "dl" gi raza medie a bazelor
"x" adicd:

ds : Z-x-xdl

(5.48)
Aria suprafe{ei generate de intreg arcul AB pentru o rotatie completd Tn jurul
axei Oy va fi suma tuturor acestor suprafele elementare:
s Jd$
(s.49)

: 2rJxdt

Conform relatiei (5.22) putem scrie:

(5.50)
Jxdl: x"ldt
Dar:
r

(s.51)

fxdl: Xc -l

(5.52)

Jot

Asadar:

lntroducdnd relatia (5.22) in relalia

(5.49) obtinem:

2.n.X".1

(5.53)

Dacd rota{ia este de un unghi u 12n

relatia (5.53) se poate scrie:
S = g.Xc-l
(5.54)

Fig. 5.8

unde ax. este lungimea arcului descris de centrul de masd C al arcului de

curbd AB.
Teorema 2. Volumul generat prin rotirea unei suprafete piane omogene
in jurul unei axe din planul suprafetei, axd ce nu intersecteazd suprafata, este
egald cu aria suprafelei multiplicatd cu lungimea arcului de curbd descris de
centrul de masd al suprafetei.
Fie o suprafatd pland omogend situati in planul Oxy (fig. S.g) av6nd
aria S si centrul de masd in punctul G situat la distanta x. de axa Oy.
Prin rotirea suprafelei date in jurul axei Oy, aceasta va genera un
volum. Fie suprafata elementard "ds" avdnd centrul de masa la distanta "x"
de axa Oy. Prin rotirea acestei suprafete elementare in jurul axei Oy, aceasta
va genera un volum elementar *dv" rezultat din diferen{a volumelor
elementare a doi cilindri cu razele "^r" respectiv "xr" gi de inallime "dy"
astfel:

dv

- nxlay - nxldy :

ndy!tr -

*l}

(5.55)

lVlecanica rlr Statica

sau:

dv

99

: rdy{x, + x, }(x, - xr }

(s 56)

Tntrucdt:

xz * xr :2x
(xz - xr )dy :

(5.57)

ds

(5.58)

relatia (5.56) devine:

dv :2nxds
{5.5e)
Volumul total generat prin rotirea
completd a suprafelei S este:
V : Idv :2rclxds (5.00)
Conform relafiei (5.241 avem

fxds=x,Jds (s.61)

dar:

Jos: s

(5.62)

Fig. 5.9

Astfel relatia (5.61) devine:

x. Jus : XcS
Cu relalia (5.63) rela{ia (5.60) devine:

V:2axcS

(5.63)
(5.64)

Dacd rotatia suprafetei este de un unghi 9 <2x relatia (5.64) se poate scrie:
Y: Bx"S
(5.65)

unde px. este lungimea arcului de curbd descris de centrul de masd C al

suprafetei date.

5.8.MOMENTE STATICE MASICE SI GEOMETRICE

Se numeste moment static masic al unui sistem de puncte materiale in
raport cu un plan, o axd sau un pol suma produsetor dintre masele punctelor
materiale care alcdtuiesc sistemul 9i distantele de la aceste puncte, la planul,
axa sau polul considerat. Astfel expresiile de forma:
$ = Iffiidi
(5.66)
pentru medii materiale discontinue si expresiire de forma:
5 - fom.d
{5.67)
pentru corpuri sau medii materiale continue, se numesc momente statice
masice (planare, axiale, polare) ale sistemului material considerat, dupd
cum dr, respectiv d, reprezintd distanlele particulelor materiale mi, respectiv
dm, la un reper fix (plan, axd, pol).

Mecanica tlt Statica

100

Astfel, pentru un sistem de puncte materiale (fi9. 5.10) momentele

statice masice in raport cu planele Oxy, Oxz, Oyz sunt:

^'{Til';i;,i'}
t (r)
{z)
,t'n xr(x)

Yi(Y)

: I*,=t
soo : Im,Y,
Sort : I*,*,

Fig. 5.1 0

So*,

Avind

?n

(5.68)
(5.6e)
(5.70)

vedere cd:

Imi-M

(5.71)

_I*iffii ..,yc _Iy,*,.

v,rc -ffr
_I=,*,
-tzc_
-Fr
)mi
Lmi
Lmi

(5.72)

relatiile (5.68) ... (5.70) devin:

Sorr:I*,ti :Z"M
Sorr:Imiyi:Y'M
Sorr:Imixi :x*M

(5.73)
(5.7 4)

(5.75)

Relatiile (5.73) (5.75) exprimd teorema momentelor statice masice:

momentul static masic al unui sistem de puncte materiale in raport cu
srs

distanla de la centrul de magd al sistemului Ia acel plan sau ta acea axd.

Dacd punctele sistemului material sunt situate toate in acelasi plan (de
exemplu Oxy) atunci expresiile:
(5.76)
S* =Im,*, =y"M
(5.77t
reprezintd momentele statice ale sistemului in raport cu axa Oy respectiv cu
axa Ox. in raport cu polul O momentul static polar este:

Sy:I*,*,:xcM

Mecanica

ie

Statica

so : It*,

101

(5.78)

Se constate cA momentele statice masice axiale gi planare sunt mdrimi

scalare, iar momentul static masic polar este vector. Rezultd cd pentru
calculul momentelor statice masice un sistem de puncte materiale se poate
reduce la centrul sdu de masd unde este concentratd intreaga masd a
sistemului.

Daci momentul static masic al unui sistem de puncte materiale in

raport cu un plan sau o axd este nul atunci centrul de masd al sistemului se
gasegte in acel plan sau pe acea axd.
in cazul corpurllor omogene momentele statice masice in raport cu
planurile Oxy, Oxz, Oyz sunt:
So*r:Jzdm:z*M
(5.7e)

So*.:fvdm:y"M

(5.80)

So"r:Jxdm=XcM

(5.81 )

Pentru corpurile omogene elementul de masi dm se poate exprima Tn functie

de densitatea corpului, si in consecintd momentele statice planare vor fi:
a) Bare omogene:
dm:psdl; M:pl .l
(5.82)

: f zdm =Jzp,dl : zc .l
So". : I ydm :J yp,dl : y" -I
$or= = Jxdm :Jxp,dl : Xc -l
So*,

(5.83)

b) PlSci omogene:

dm:p*ds; M:p*.S

(5.84)

: Jzdm =Jzp=ds = Z. .S
S*= : Jvdm =fyprds = y" .S

(5.85)

Sor,
Sor=

- Jxdm -Jxprds = x. .S

c) Volume omogene:

dm:podv; M:prr.V
So*, = Jzdm :Jzp'dv = z" .Y
So- : Iydm:f yp,rdv: y" .v

(5.86)

(5.87)

So", = Jxdm -Jxpudv = X" .V

Relatiile (5.83), {5.85), (5.87) reprezintd momentele statice geometrice
fiindcd nu depind de masa sistemului ci numai de forma lui geometricd.

Mecanica

tk

Statica

102

6. STATICA {EGHII=IBRUL} PUNCTULUI MATERIAL

6.1. STATICA {ECHILIBRUL} PUNCTULUI MATERIAL LIBER
punctul material este un punct geometric cdruia i se atribuie o anumite
masd. Este o notiune fictivd a mecanicii, care poate fi extinsd si asupra
corpurilor reale cu condilia ca acestea si execute numai migcdri de translalie
si intreaga masd sd fie concentratd in centrul de masd.
punctul material liber poate ocupa orice pozitie in spaliu. Pozilia sa la
un moment dat este perfect determinatd dacd se cunosc coordonatele sale
scalare X, y,z (fig. 6.1) in raport cu un sistem de referinli Oxyz, adicd dacd
se cunosc cei trei parametrii scalari independenli care-i definesc pozitia.

A(x, Y,z)

Fig.6.1

Se poate afirma cd un punct material liber in spaliu are trei grade de

libertate puse in evidenld prin cele trei posibilitati de miscare in lungul axelor
de coordonate (trei translalii).

Meeanica tlt Statica

103

Un sistem de forle aplicat punctului material A constitue un sistem de

forle concurente avdnd caracter de vectori legali concurenti. Acest sistem de
forle poate fi inlocuit mecanic echivalent cu o for{a unicd numitd rezultantd,
notatd simbolic R, care are acelasi punct de aplicatie ca si sistemul de forfe
considerat. Dacd exprimdm fo(ele sistemului astfel:

E:F,*i*F,vi+Fok

(6.1)

atunci rezultanta R a sistemului este:

R:RrT+RyJ*Rrr.:ir,-

(6.2)

i:1

Condilia necesard si suficentd pentru echilibrul punctului material este

ca sistemul de forfe E *u fie echivalent cu zero, adicd:
n_

R:I[
i:1

=o

(6.3)

ProiectAnd relalia (6.3) pe axele unui sistem de coordonate convenabil

ales, obtinem urmdtoarele ecuatii scalare de echilibru:
n

R*=IFi*=0
i=1

Ry

R.

=I4r:o
i:1

(6.4)

=IFi. =0
i=1

Daci toate forlele care actioneazi asupra punctului material

sunt
situate in acelasi plan din ecuatiile definite de relatiile (6.4) se ob{in numai
doud ecuatii scalare de echilibru, iar dacd fo(ele sistemului sunt coliniare
rezultd o singurd ecuatie de echilibru.

6.2.STATICA {ECHILIBRULI PUNCTULUI MATERIAL SUPUS

LA LEGATURI
6.2.1. LEGATURILE SISTEMELOR MATERIALE. AXIOMA
LEGATURILOR

Legitura este

restriclie geometricd impusS, care diminueazd

libertatea de miscare a unui punct material, sistem de puncte materiale, solid

rigid sau sistem de solide rigide. Restriclia geometrici poate fi exprimatd
matematic printr-o relatie finitd sau diferen{iald. Pe baza acestei definitii
expresia matematicd a celei mai generale legdturi este o relatie de forma:

h/[ecanica

Statica

104

(6.5)
f(x,y,znx,y,z,t) < 0
unde x, y, z sunt coordonatele punctului, x,y,z sunt derivatele acestora in
rapofi cu timpul, iar 'nt" este timpul. Practic o legdturd definitd de relalia (6.5)
este foafie greu de realizat. Legdturile reale frecvent utilizate in mecanicd nu
conlin toli acesti parametrii. Dupd particularitdlile pe care le prezintd
expresiile lor matematice, legdturile punctului material pot fi clasificate astfel:

leg5tura unilaterald, care se exprimd matematic printr-o inegalitate;

legdtura bilaterald, care se exprimd matematic printr-o egalitate;
legdtura reonomd, a cirei expresie matematicd conline explicit timpul;
legdtura scleronomd, a cdrei expresie matematicd nu contine explicit timpul;
- legdtura neolonom5, a cdrei expresie matematicd contine mdrimi derivate
sau diferentiale in raport cu timpul;
- legdtura olonomi, a cirei expresie matematicd nu contine mirimi derivate
sau diferentiale in raport cu timpul.
Cea mai frecventd legdturd intilnitd in practicd este legdtura de tipul
bilatera ld olonomd-scleronomd :
(6.6)
f (x,y,z) - $
care poate fi materializatd printr-o suprafa{d fixd gi nedeformabilS oarecare.
finand seama de proprietdtile fizice ale legdturilor, acestea se clasificd in:
- legdturi ideale sau lucii (tara frecare);
- legdturi reale sau aspre (cu frecare).
Legdturile se oblin practic obligdnd suprafe{ele exterioare ale corpurilor
sd aibd o anumitd zand de contact. Orice legdturd impusd unui corp reduce
unul sau mai multe din gradele de libertate ale acestuia, dupd cum legdtura
este simplfr sau complexd. Din punct de vedere fizic legdtura, sau zona de
contact, este elementul prin care se transmit interactiunile mecanice dintre
.a
corpuri. ln zona de contact dintre cele doud corpuri iau nagtere forle de
interactiune reciprocd numite for,te de legaturd sau reactiuni ale legdturilor
care impiedicd anumite miscdri ale corpurilor. Experienla practicd confirmd
urmdtoarea axiomS:
-

elemente mecanice (fa4e. momenteLcare acfiondnd asupra earpului

produc aceiagi efect mecanic ca gi lesdtura tndepdrtati".
Direclia fortelor de legdturd este aceiasi cu directia miscdrii interzise iar
sensul lor este contrar miscdrii interzise. Axioma legdturilor sau principiul
for{elor de legdturd std labaza staticii si dinamicii.
Distributia fortelor de legdturi (valoarea, directia, sensul) in fiecare
punct al zonei de contact depinde at0t de forma geometricd a corpurilor,

Mecanica {t Statica

105

calitatea si natura suprafetelor in contact, cdt gi de forlele exterioare dlrect

aplicate care actioneazd asupra corpului supus la legdturi.
6.2.2. STATICA {ECHILIBRUL} PUNCTULUI MATERIAL SUPUS LA

lecArunr rAnA rnecene

e.z.z.t. ecnrugRut puNcrutur nnnremRt Rezenant pe

supRRrnrA

LUCIE

Se considerd un punct material M(x,y,z) deservit de vectorul de pozilie

in raport cu originea O a sistemului de referintd fix Oxyz, supus actiunii
unui sistem de forle active date Fr,Fr,...,4 (fig. 6.2) gi obligatin acelagi timp
sd rdmdnd Tn permanentd in contact cu suprafata fix5, lucie si nedeformabild
de ecuatie:

f(x,y,z) - g

(6.7)

n tangent (n)

t(x,y,zj

..-ii.:r"

s)

.,*i;,.I,,,

,'R.(

(r)

5'F i:biia].:u,,l;;*,,,{
EHffi

.1......

.,... ..

.,.

/,

.,M,

PPE

/
v

,.,

l..,

,,.i,,iR|.,.

mig'care posil H

(n)

Fig. 6.2

Sistemul de forle active Fr,Fr,...,E se Tnlocuieste mecanic echivalent cu

rezultanta R avdnd ca efect tendinta de deplasare a punctului in lungul
suportului sdu. Putem scrie:

n_

R:IFi

(6.8)

i=l

Descompunem rezultanta R in doud componente astfel:

R:Rn+R*
unde:

(6 s)

Mecanica tlt Statiea

106

Rn - este dirijata dupd normala

R,

(n-n)la

suprafald in punctul M;

este dir{atd dupd direc{ia (t-t} din planul tangent, direclie obtinuti prin

intersectia planului tangent cu planul determinat de R qi R.

Analizdm efectul acestor componente:
n* - tinOe sd deplaseze punctul in ptanul tangent dupd direclia (t-t). Fiindcd
nu existd frecare care sd se opund acestei tendinte, pentru echilibru trebuie
sd avem:
:
(6.10)

q o

nr-

tinOe sd deplaseze punctul dupd directia normalei

(n-n). lse

opune

reactiunea normal5 N . Pentru echilibru trebuie sd avem:

(6.11)
R, +N=0
Rezultd asadar, cd miscarea interzisd de legdturd este miscarea in lungul
normalei la suprafata. in baza relatiei (6.11) relalia (6.9) devine:

R:

(6.12\

R,,

care introdusd in relalia (6.11) determind:

R+N:0

(6.13)

relatie ce reprezintd ecuatia vectoriald de echilibru.

Asadar, pentru ca un punct material sd ramind ?n echilibru pe o

suprafati lucie este necesar ca rezultanta R a forlelor direct aplicate sd fie
dirijata dupd normala la suprafatd. in caz contrar apare posibilitatea de
miscare a punctului ?n planul tangent la suprafafd corespunzdtor celor doud
grade de libertate conform sdgetilor indicate. Reactiunea normald a suprafelei
este dati de relatia:

il : i. .gradf :

?,vf

(6.14)

^(*1. fr1. #O,

unde l" este un scalar iar y;:gradf este versorul normalei la suprafald.
lntroducind relatia (6.14) in relatia (6.13) rezultd:

n+

i,(gt.9j*
ox dy

=o
$r1
dz

(6.1s)

Proiectdnd relatia (6.15) pe axele sistemului de coordonate obtinem

ecuatiile scalare de echilibru:

R*+r9=o
dx

+r9:o
'dy

R,

R- +
L^

x!:o
dz

(6 16)

IItt,rtn

Mecanica x Statiea

Dacd la relatia (6.16) se ataseaze si ecuatia suprafetei (6.7) rezune un

sistem de patru ecuatii cu patru necunoscute X, y, z gi 1". Primele trei definesc
pozitia punctului pe suprafa{d, iar L determind mdrimea si sensul reac{iunii
normale N. Mdrimea reactiunii normale va fi:
(6.17)

6.2.2.2. ECHILIBRUL PUNCTULUI MATERIAL REZEMAT PE

O CURBA LUCIE

Se considerd un punct material M{x,y,z} deservit de vectorul de pozilie

F in raport cu originea O a sistemului de referin{a fix Qxyz supus actiunii unui
sistem de forle active date Fr,Fr,,,,, F,,' (fig. 6.3) si obligat in acelasi timp sd
rdm6nd in permanenli ?n contact cu o curbd fix6, lucie 9i nedeformabile (C)
determinatd de intersectia suprafetelor:
f, (x,V,z) = 0

fz{x,y,z}

(6.18)

:0
M(x, y, z

(u:i:,}

f, (x, Y,2) =

,(',Y,2)

Fig. 6.3
Sistemul de for{e dat se inlocuieste mecanic echivalent cu rezultanta R:

n_

R:IF,
i=1

Descompunem rezultanta R in doud componente astfel:

(6.19)

Meeanica x Statica

108

R:Rr+&

(6.20)

unde:
R.. - este dirijatd dupd tangenta ( t - t ) la curbd

in punctut M;

Rr- este dirijata dupd direclia (n-n) din planul normal la curbd in punctul M,
directie determinatd de interseclia planului determinat de R ;i E
planul

"u

normal.

Analizind efectul acestor componente csnstatdm cd pentru echilibru

este necesar sd avem:

R, :

n,

(6.21)

+F:o

9z2)

inbaza relatiei (6.21) relatia (6.20) devine:

R:R'

(6.23)

lntroducrnd relatia (6.23) in relatia (6.22) oblinem:

R+N:0

(6.241

care reprezintd ecualia vectoriald de echilibru.

Asadar, pentru ca un punct material sd fie in echilibru pe o curbd fixd
lucie gi nedeformabild este necesar ca rezultanta R a sistemului de forte
active sd fie continutd in planul normal la curbd. in aceste condilii reactiunea
N a curbei apare ca suma reactiunilor normale la cele doud suprafele, adicd:
N - hq + r.t, = l.1vf1 + 1urYf,
(6.25)
unde ?"1,?"2,Vfl,Vfz au semnificatiile ardtate in paragraful anterior.
Ecuatia vectoriald de echilibru devine:
R+l,rVf ,+?,"2Yf, -O
(6.26)
R+

''Ax .!1*
Az
N' *Fl

1",,(+T

+ Lz(+T

"dr(

pn; :
.*l*
Ay' Az. '

o
-

(6.27',i

iar ecuatiile scalare de echilibru sunt:

R* + 7,.,**),r%:g
-oX - oX

*7*^,-ffir:a
Rv*^r-u,
'ay
d.

d-

oiz

o;z

Rz-]"t:-tu2J-Q

(6.28)

Dacd la ecuatiile definite de relalia (6.28) atasim si ecuatiile curbei date de

relatia (6.18) oblinem un sistem de cinci ecua{ii cu cinci necunoscute x,y, z,
?rz. Primele trei determind pozitia punctului M pe curbd iar h1 si 1"2 ne

\,

Mecanica

Statica

109

permit sd determindm mdrimea 9i sensul normalei

normale se determini cu relatia:

NN

N. Mdrimea

reactiunii
,
(6.2e)

*,')' * fgL)' . fg!_)'l _

: l^=l('Lta(/
r.ayi

\a ) l

il

%]' j .
[4.\'
.(
'L(a(i \ay) \e)

* x,,l( %l' .

(6.30)

_j

+2)v.)"-(Y.ffi2
*ffi, .dz
I
l

'-[a( a\
Z,

ay

*ff. tft-l
az. az)

6.2.2.3. ECHILIBRUL PUNCTULUI MATERIAL LEGAT PRINTR.O BARA RIGIDA

sAU PRTNTR-UN FtR FLEX|B|L 9t INEXTENS|B|L

Fie punctul material M(x,y,z) (fig. 6.4) supus actiunii unui sistem de
fortp active date E,8,,..,Fn si ?n acelasi timp legat de punctul fix O printr-o
bard rigidd sau un fir flexibil si inextensibil de lungime "1" si de greutate
neglijabila.

Fig. 6.4
Sistemul de fo(e active poate fi inlocuit prin rezultanta:

Mecanica

Statica

110

n_

R:TF,

(6.31)

i:1

Aceastd rezultanti poate fi descompuse intr-o componentd Rn dirijatd

in lungul barei sau firului si o componente R* perpendiculari pe direclia barei
sau firului si conlinutd in planul determinat de

n ;i nr.

R=Rn+Rt

Putem scrie:
(6.32)

Acliunea componentei R,, este anihilatd de reacliunea barei sau a firului T

denumitd tensiune, iar actiunea componentei F, are ca efect deplasarea
punctului M spre o altd pozitie de pe suprafata sferei de razd "1". Pentru a
exista echilibru este necesar cal

n" *T:0

(6.33)

q:o

(6.34)

Tnbaza relatiei (6,34) relatia (6.32) devine:

R:

R,

(6.35)

care introdusd in relatia (6.33) determind relatia:

R+T:0

(6.36)

care reprezintd relatia vectoriald de echilibru.

Asadar, pentru ca un punct material legat printr-o bard rigidd sau un fir
flexibil si inextensibil sd fie Tn echilibru sub actiunea sistemului de forte dat
este necesar ca rezultanta sistemului de forle sd aibe suportul dirijat in lungul
barei sau firului, adicd sd treacd prin punctul fix O.
in cazul in care legdtura se realizeazd printr-o bard rigida sensul
rezultantei R este indiferent, bara putind prelua eforturi in ambele sensuri
(intindere sau compresiune). Din acest motiv legdtura prin bard se numeste
bilaterald gi poate fi exprimatd matematic prin relatia:
f(x,y,z) --x2 +y2 +22
(G.32)
care reprezintd ecuatia unei sfere de razd "1" pe care este obligat sd se
situeze punctul M.
Dacd legdtura este realizatd printr-un fir flexibil si inextensibil, echilibrul
punctului material M poate avea loc numai dacd rezultanta R a fortplor
actioneazdTn lungul firului av6nd sensul de la O spre M, pentru a intinde firul.
intrucdt legdtura prin fir nu opune rezistentd decdt intr-un singur sens pe
directia OM, ea se mai numeste si legdturd unilaterali, putind fi exprimatd
matematic prin inegalitatea:

-12:0

f{x,Y,zl:x2 +y2 *22 -12 <0

i6.38)

Mecanica

tk

Statica

111

6.2.3, ECHILIBRUL PUNCTULUI MATERIAL SUPUS

CU FRECARE
6.2.3.1. ECHILIBRUL PUNCTULUI MATERIAL REZEMAT PE

LA LEGATURI
O SUPRAFATA

ASPR.A

y,zl deservit de vectorul de pozitie

7 in raport cu originea O a sistemului de referintd Axyz supus ac{iunii
Se considerd un punct material M(x,

sistemului de fo(e active date Fr,Fr,...,4 si obligatTn acelasi timp sd rimfind

Tn permanenld in contact cu o suprafatd fixd, asprd gi nedeformabild (fig. 6.5)
de ecuatie:
f(x,y,z) = 0
(6.3e)

(n)

m
f

(x, y, z)

a
(t)

5-t
/

At l

/t

1.1

:',

vf_

,,

.:=:[/11

Ll::*..:*.l;:
r r,r. ;.

1.

', ',,' ,', ,:

::i'

:r:l

,',,.r,:,fi[l

J/

ft

Rt

$ H/

(tt/
/
v

:o
(n)

x
Fis. 6.5
Sistemul de forle active admite o rezultantd unicd

R ce are ca efect

tendinta de deplasare a punctului M in lungul suportului sdu. Conform

principiului actiunii gi reac{iunii, pentru a exista echilibru, rezultantei R i se
opune reactiunea n a suprafetei, care trebuie sd fie egald cu rezultanta R si
de sens opus. Altfel spus, sistemul de forte active date si sistemul de forte de
legfrturd trebuie sd se anuleze, adic6:

R+fr:0

(6.40)
ProiectAnd relatia (6.40) pe axele unui sistem de coordonate cartezian
convenabil ales obtinem ecuatiile scalare de echilibru:

Mecaniea

lta

* Statica

R*

+fr*:0

R, + fry

:0

(6.41)

Rr +frr =0
Descompunem rezultanta
R

F in doud componente

astfet:

R, + n*

(6.42)

unde:

R"

este componenta dupd normala

(n-n)

R, - este componenta dupd tangenta

(t-t)

la suprafa!5 in punctul M;

din planul tangent la suprafala in

punctul M, direclie oblinutd prin interseclia planului determinat de R Ei Rn cu

planul tangent.
Dupd aceleasi direclii descompunem 9i reacliunea n a suprafelei astfe!:
(6.43)
n : ll +
Tn baza relatiilor (6.42'l si (6.a3) relatia (6.40) poate fi scrisd:
(6.44)
Analiz8nd efectul fiecdrei componente in parte constatdm:
n,,- tinOe sd deplaseze punctul dupd directia normalei (n-n) la suprafa!5 in
punctul M. I se opune rea{iunea normald N a suprafelei. Pentru echilibru
trebuie sd avem:
(6.45)
+
intruc6t suprafata se presupune nedeformabilii (rigida) reactiunea N poate
lua valori oricdt de mari intre 0 si +oo, Tntrucfit ea se opune tendintei punctului
de a pdrdsi suprafala intr-unul din ambele sensuri ale normalei (legdturd
bilaterald) sau numai intr-un singur sens (legdturd unilaterald).
R- - tinde si deplaseze punctul dupd direclia tangentei
din ptanul

f;,

q+q+tt+fr:O

N:0

(t-t)

tangent la suprafald in punctul M. I se opune forla de frecare de alunecare

Experimental s-a demonstrat cd forla de frecare de alunecare
depagi o anumitd valoare maximd datd de relatia:

Fr,,,u*:p.N

unde

f,

fr.

nu poate
(6.46)

este coeficientul de frecare la alunecare.

Forla de frecare de alunecare f, are directia continutd in planul tangent
la suprafatd, sensul ei este contrar tendintei de miscare, iar valoarea ei este
cuprinsS in intervalul 0 < F, < pN. Pentru a exista echilibru este necesar ca:

q+fr:O
Echilibrul este posibil numai dacd:

(6.47)

lllecanica

{e

Statica

113

Rt ( Fr-"*

(6 48)

ln caz contrar apare tendinta de miscare a punctului dupd directia (t-t) din
planul tangent. Dupd cum forta de frecare
f, atinge sau nu limita maxlmd
putem vorbi echilibru la limita sau sub limita de alunecare.
Pentru toate pozitiile de echilibru la limitd (E: Fr*u*) cdnd rezultanta
R variazd ca directie (modulul rdmfine constant) suportul (directia) aceasteia
va descrie un con cu doud pdnze avdnd vdrful in punctul M, axa de simetrie
normala ( n - n ) la suprafatd in punctul M 9i semiunghiul la vSrf egal cu
unghiul "q" numit unghi de frecare, definit de relatia:

u:k-tss

(6.4e)

[o=* =;)

Conul astfel generat se numeste con de frecare (fig.

O.O).

con de frecare

(t)

-.
R,( R,

Frrnrr)

Rr(Rr:Ft,.,","r)
plan tangent

Fig. 6.6

Mecanica

Statiea

114

Unghiul "{p" este unghiul dintre suportul rezultantei R corespunzdtoare stdrii

limita de echilibru si normala (n-n) la suprafala.
Cand suportul rezultantei forlelor active R se afla in interiorul conului de
frecare (u < q; & < Ft*o) echilibrul este posibil.

Cdnd suportul rezultantei R se afld dupd generatoarea conului de

frecare (u,: S, Rt:Fr-"*) echilibrul este la limitS.
CAnd suportul rezultantei R cade in afara conului de frecare (u > q;

Rt) Fr*"*) echilibrul nu este posibil.

Rezultd cd pentru echilibrul punctului material M pe o suprafatS asprd
este necesar ca unghiul ascutit "a" format de suportul rezultantei si normala
{n-n) la suprafala in punctul M sd fie mai mic sau egal cu unghiul de frecare
"cp", adicd:
fl<(p
(6.50)
Conditia definitd de relatia (6.50) mai poate fi pusd sub forma:
cos0, > cos{p
(6.51)
Dar:
COS

tPr

(6.52)

1+ tg2<p
Rezultd:

eoscl >

(6.53)
1+ tg2q

Dar:

n.vr

R*q*Ry

COSd: i--:
.lvfl
lRl

#.R.9

(6.54)

Din relatiile (6.53) gi (6.5a) rezultd conditia analiticd ca un punct material sd

fie in echilibru pe o suprafatd asprd de ecualie datd:

R,.+*Rug*R,g
'dy
ox

Ri *n2, +nl

dz

(6.s5)

Mecanica

Statica

115

OBSERVATIE:

in cazuri practice se procedeazd astfel (fig. 6.7).

R+fr-0

(6.56i

-F* :o
IF*
i:1
n

-F*:o
IFr
i=l
n

EF,,
,=1

t6.57)

-N:o

: ,[F& *F&
F <H.N
F,

F=-F*T-FrrJ+N[

(6.ss)
(6.59)

Fig. 6.7

(6.60)

6.2.3.2. ECHILIBRUL PUNCTULUI MATERIAL REZEMAT PE

O CURBA

ASPRA

Se considerd un punct material M(x,y,z) (fig. 6.8) deservit de vectorul

de pozitie F in raport cu originea O a sistemului de referinld fix Axyz supus
acliunii unui sistem de forte active date Fr,Fr,...,4 gi obligat in acelagi timp
sd rdmdnd in permanentd in contact cu s eurbd fixd, aspra gi nedeformabila
oblinutd prin interseclia suprafetelor:

fr(x,y,zl:0

fr(x,Y,z):

(6.61)

R ce are ca efect
tendinta de deplasare a punctului ?n lungul suportului sdu. Conform
principiului actiunii 9i reacliunii pentru a exista echilibru, rezultantei R i se
opune reactiunea tr' a curbei care trebuie sd fie egald si de sens opus
rezultantei R. ettfA spus, sistemul de forle active si sistemul de forte de
Sistemul de for{e active admite o rezultantd unicd

legdturd trebuie sd se anuleze reciproc, adici:

R+fr:0

(6.62)
Aceastd relatie vectoriald este echivalentd cu urmdtoarele relatii scalare de
echilibru:

R* +fr*:0

Ry+fry:0
Rr+fr==0
Descompunem rezultanta R in doud componente asfel:

(6.63)

Mecanica x Statica

116

R:Rt+Rn

(6.64)

unde:

R,

- este componenta dupd tangenta

(t-t) la curbd in punctul M;

R-" - este componenta dupd normala (n-n) din planul normal la curbd in
punctul M, directie obtinutd prin intersectia planului determinat de R gi R,
cu
planul normal.

Fig. 6.8
Dupd aceleasi directii se descompune si reactiunea

n:w+ff

Tn

a curbei, astfel:
(6.65)

baza relatiilor (6.64) 9i (6.65) relatia (6.02) devine:

nr+n*+t*t+fr:O

(6.66)

Analizdnd efectul fiecdrei componente constatdm:

R" - tinde sd deplaseze punctul M dupd directia (n-n) din planul normal. I se
opune reactiunea N a curbei. Pentru echilibru trebuie sd avem:
Rn

+N:0

(6 67)

F, - tinde sd deplaseze punctul dupa directia tangentei (t-t) la curbd in

punctul M. I se opune forla de frecare de alunecare Fr. Pentru echilibru este
necesar ca:

q+rr:o

Echilibrul este posibil numai dacd:

(6.68)

Mecanica

tF

Statica

117

R, ( Fr-"*

(6.6e)

Pentru toate pozitiile de echilibru la limitd cdnd rezuttanta R variazd ca

directie (modulul rdmdne constant) suportul aceasteia va descrie un con cu
doud pdnze av6nd vdrful in punctul M, axa de simetrie tangentd la curbd in

punctul M si semiunghiul la vdrf egal

"u

|- w , numit con de frecare (fig. 6.g).

plan normal [Pn ]

n,(n*

t0_

{R.

t Fr..*)

Fig. 6.9

Dacd se noteazd
curbd rezultd:

: 1-

B
'2r

cu p unghiul format de rezultanta R cu tangenta (t-t)

,p

la

(6.70)

Cdnd suportul rezultantei

cade

in

afara conului

de frecare

$ r;- eiRt ( Fr,,,",. ) atunci echilibrul este posibil.

Cdnd suportut rezultantei R cade dupd generatoarea conului de frecare

rc:;-

<PiRt

: Ff *"* ) atunci echilibrui este la limitd de alunecare.

Cand suportul rezultantei

$ .!Z-

EiRt

R cade in

interiorul conului de frecare

) Fr-r* ) atunci echilibrul nu este posibil deoarece

tendinta de miscare

Tn

lungul tangentei la curbd.

apare

Mecanica

{e

Statica

118

Observdm ce pentru constructia conului de frecare se foloseste

tangenta la curbd, spre deosebire de rezemarea punctului pe o suprafatd
asprd unde s-a utilizat normala. Aceasta se justificd prin aceea cd directia
reactiunii normale nu poate fi cunoscutd de la inceput ea putdnd avea in
acest caz orice pozitie Tn planul [Pn] normal la curbd. Conul care se
construie,ste in acest caz este complementar cu conul de frecare gi are
unghiul la

'z- ,

varf Z(!

rp).

Din cele expuse rezultd cd pentru a exista echilibru este necesar ca

unghiul ascutit "F" sd respecte relatia:
-78
lJ)--<o

(6.71)

'2,

unde "rp" este unghiul limitd de frecare. Relatia (6.71) mai poate fi scrisd:

cosB<cos(f-rp)

(6.72\

cosB S sinqr =

(6.73)
't

+ tg2cp

1n

lt'

este versorul tangentei la curbd in punctul M (?n particular versorul

vitezei punctului M) de expresie:

Dacd

t- v

iT+ iJ+ ir<

(6.74)

i' *2'

atunci cosp poate fi determinat ca un produs scalar al versorilor:

R*i*Rry+R.i
R.T
Rii *ni *R: -J;r, +y2 *L2 R.t

(6.75)

lntroduc6nd relatia (6.75) in relatia (6.73) se ajunge la inegalitatea:

R"i*Ryy+R=i
Rl

*n| +nl 'J ;r' +y 2 +)2

1*

p'

(6.76)

care reprezintd conditia analiticd de echilibru a unui punct material rezemat

pe o curbd asprd de ecuatie datd.

Mecanica tlt Statica

119

OBSERVATIE:

in cazuri practice se procedeazd astfel:

a) Curbi in spatiu (fig. C.10)

R+fr -0

(6.77l,

IF,* +Nt -0
i=1
n

+Ff :0
IFi,
i:1

(6.78)

IF,= +Nz:0
,:1

N:m

(6"7e)

Fr <P'N

(6.80)

fr = N*i -

FrJ + N= k (6.81)

{n}

b) Gurbi in plan (fig. 6.11)

R+fr:0

(6.82)

IF,*+Fr:g
i=1
(6.83)
n

+N:0
IF,,
i=1
Fr <P'N

n : rri+ruj

{6.84)
Fig. 6.1 1
(6.85)

tzg

Mecanica x Statica

7. STATICA {ECHILIBRUL) SOLIDULUI RIGID

7.1. NUMARUL GRADELOR DE LIBERTATE ALE SOLIDULUI
RIGID LIBER
7.1.1. SOLrp

Rrcrp LIBER iN SPATIU

Pozitia unui solid rigid (S) liber Tn spatiu se determind cunoscdnd coordonatele a trei puncte necoliniare apadindnd solidului rigid Ar(xr,y1,z1l,
Az(xz,v 2,22), Ag {xa,yr,zg } (fig. 7 .1).

Fig.7

.1

Fig.7.2

Mecanica

tzt

Statica

Cele noud coordonate nu sunt Tnsd independente deoarece distanlele

dr : ArAr, d2: ArA., d3 : A.A,t dintre cele trei puncte rdmdn constante:

dr:
d2:

(7.1 )

ds:
intrucdt intre cele noud coordonate scalare initiale pot fi scrise relatiile de
legdturd (7.1) rezultd cd numai sase parametri scalari rdmdn independenli,
adicd, solidul rigid liber in spatiu are sase grade de libertate (trei translatii si
trei rotatii de-a lungul respectiv in jurul axelor Ox, Oy, Oz) (fig. 7 .2).

7.2.2. SOLIDUL RIGID LIBER

IN PLAN

Pentru a pozitiona un solid rigid liber in plan este necesar sd se

cunoascd coordonatele a doud puncte A1(x1,vt) gi Az(xz,yzl aparlinid
solidului rigid (fig. 7.3'1. Scriind cd distanla d- A,,Az este constantd adicd:

d:

A1A2

(7,2)

se deduce cd Tntre cele patru coordonate scalare initiale se poate scrie o

relatie de legdturd datd de ecualia (7.2), adicd rdmdn trei parametri scalari
independenti, adicd trei grade de libertate (doud translatii in lungul axelor Ox,
Oy gi o rotatie in jurul unei axe perpendiculare pe plan) (frg.7 .a).

xl
Fig. 7.3

x2

rl
Fig.7.4

Mecanica

tl*

Statica

122

7.2.STATICA {ECHILIBRULI SOLIDULUI RIGID LIBER.

Un solid rigid este liber in spatiu dacd nu i se impune nici o restrictie
geometric5, adicd poate sd ocupe orice pozitie in spatiu dependentd numai
de fortele care il actioneazd. Fie un solid rigid (S) liberin spatiu supus actiunii
unui sistem de forle active date Fr,Fr,...,q . Fdctnd reducerea acestui sistem
de forte active in raport cu un punct oarecare O aparlindnd solidului rigid
ob{inem torsorul:

[R:

"l"r

rE

: Ir,

g'3''

"E

Conditia necesard pentru ca solidul rigid (S) sa fie ?n echilibru sub actiunea
sistemului de forle date Fr,Fr,..,,q este ca torsorul de reducere calculat in
raport cu un punct oarecare O aparlindnd solidului sd fie egal cu zero, adicd:

|-R:FF,:o
(7"4)

'oi*o ly'r,*E:o
Ecuatiile vectoriale definite de relalia
echilibru:

:0
Ry : Ir,, :0
Rt : IFi= :0

(7

.4, conduc la sase ecualii scatare de

R" = 14*

M, = E{yiF,, -ziFiy}:0

(7.5)

ffiy:I{2,F,* -xiFi=i:0

M= :I(x,F,,

-yiFi*):0

Dacd sistemul de forle care actioneazd asupra solidului rigid (S) este un
sistem de forle plan (Oxy), atunci relatiile vectoriale definite de retatia (7.4t
conduc la trei ecuatii scalare de echilibru:

R*:IF,*:o

Ry:Ir,r:o

(7.6)

M, =I(x,F,, -yiFi*)=0
Cu ajutorul ecualiilor definite de relatia (7.5) pot fi determinati cei gase
parametri (coordonatele generalizate) care dau pozitia de echilibru a solidului
rigid liber in spatiu.
Ecuatiile (7.6) ne permit sa determindm numdrul parametrilor scalari
care determindpozilia unui solid rigid liber?n plan (coordonatele unui punct si
unghiul de rotatie).

Mecanica

Statica

123

7.3. STATIGA (ECHILIBRUL} SOLIDULUI RIGID SUPUS LA

LEGATURI
Legdtura este o restrictie geometricd ce reduce (diminueazd) numdrul
gradelor de libertate ale unui solid rigid.
Studiul echilibrului unui solid rigid supus la legdturi se face aplicdnd
axioma lesdturilor adicd:"Orice legdturd poa
gi inlocuitd cu un sistem de fo4e ffo4e gi cupluri) numite reaeliuni care
sd produed acelagi efect mecanic ca ,i lesdtura indepdrtatd".
in felul acesta solidul rigid devine liber sub acliunea fortelor active direct
aplicate si sub actiunea forlelor de legaturd, iar echilibrul lui se studiazd cu
ecualiile stabilite la solidul rigid liber. Rezultd cd un solid rigid (S) supus la
legdturi in urma suprimdrii legdturilor este actionat de urmdtoarele tipuri de
for[e si cupluri (mornente):
- forle si cupluri active direct aplicate;
- forte si cupluri de legdturd.

Fig. 7.5
Pentru a stabili conditiile de echilibru ale unui solid rigid supus la legdturi se
considerd un solid rigid (S1) aclionat de fortele exterioare date Fr,Fr,...,Fn,

fiind supus unei legdturi cu solidul (S2) ?n punctul teoretic de contact O

(fig. 7.5) (tipul de legdturd nefiind precizat).
Fdc6nd reducerea sistemului de forte active date Fr,Fr,...,E Tn raport
cu punctul O, obtinem torsorul:

Mecanica tlt Statica

124

[n=Yr,
(7.7',)

"'L* 1'*.E

Datoritd deformabilitatii corpurilor, Tn zana de contact corpurile se

deformeazd iar contactul nu se produce punctiform ci pe o anumitd suprafald
unde apar forfele de legdturd q av6nd o distribulie de obicei necunoscutd.
ReducAnd aceste forle de legdture pi in raport cu acelasi punct 0 apartinAnd
legdturii oblinem torsorul fortelor de legdturd:

,
[m : Ip,
ti, { _.
"
lm; :

It''

(7.8)

ft

Conditia de echilibru se exprimd prin urmdtoarele ecuatii vectoriale:

R+fr:0

(7.e)

Mo*nlli:O

care proiectate pe axele unui sistem de coordonate convenabil ales conduc la

gase ecuatii scalare de echilibru.
Legiturile solidului rigid pot fi fdrd frecare sau cu frecare.
CAnd se studiazd legdtura solidului rigid se urmdresc doud aspecte:
a) aspectul geometric adici determinarea numfrrului gradelor de
libertate care rdmAn rigidului dupd aplicarea tegdturii;
b) aspectul mecanic adicd determinarea fortelor care inlocuiesc
mecanic echivalent legdtura.

7,3.l.ECHILIBRUL SOLIDULUI RIGID SUPUS LA LEGATUru FARA

FRECARE
7.3.1.1. REAZEMUL SIMPLU

Reazemul simplu este legitura prin care un solid rigid este obligat sd
rdmdnd in permanentd in contact cu o suprafatd sau o curbd datd.
a) Aspectul qeometric. Simpla rezemare reduce solidului rigid un
grad de libertate (posibilitatea de deplasare ?n lungul normalei la suprafald
sau curbd, normald dusd in punctul teoretic de contact). Rezultd ci un solid
rigid simplu rezemat are in spatiu cinci grade de libertate iar in plan doud.
b) Aspectul mecanic. Fie solidul rigid (Sr) simplu rezemat peste
solidul rigid (S2) in punctul teoretic de contact O (fig. 7.6). Asupra solidului
rigid (S1) aclioneazd sistemul de fortp active date Fr,Fr,...,Fn care se reduce
in raport cu punctul O la torsorul:

LZs

Mecanica;lt Statica

[n=Yr=
Lt

'
"LMo=It"F,"^i-

(7.10)

Se cere sd se determine forta care inlocuieste mecanic echivalent legdtura.

(s,' )
plan tangent

tr )Y

(tr

(s, )

Fig. 7.6

(n)

in acest scop se descompun elementele torsorului de reducere R

doud componente astfel

gi Mo in

n:nr*&

(7.11)

unde:
R

r- este componenta dupd normala (n-n), normald dusd in punctul

teoretic de contact O la cele doud suprafe{e;

R, - este componenta dupd directia (tr

-tr)

continutd Tn planul tangent

dus la cele doud suprafete ?n punctul de contact O, direclie determinatd prin
intersectia planului determinat de R qi n. .u planul tangent.

l*Io:ftr*nn,

(7.12)

unde:

m; - este componenta dupd normala (n-n);

M, - este componenta dupd directia (tz -tr) din planul tangent, directie
determinatd din interseclia planului determinat de -f-h 9i m" cu planul
tangent.

t26
Studiem efectul fiecdrei componente fn parte si constatdm c5:
hlecanica

Statica

R-, - tinde sd deplaseze solidul rigid (Sr) peste solidul rigid ($z) dupd
directia (n-n). Conform principiului actiunii gi reactiunii ise opune reactiunea
normald N. Pentru echilibru trebuie sd avem:

n, +N:0

(7.13)

solidul (S1) dupd directia (tr -tr) din planul tangent;

R - tinde sd roteasci solidul ($r) dupd direclia (n-n);
M-, - tinde sd roteascd solidul (Sr) dupd directia (tz -tr) din planul tangent.

n*

- tlnOe sd deplaseze

Neexistdnd frecare, oprirea acestor miscdri este posibild numai dacd:

Rt

: M. : Mt:0

Din relalia

(7 .1 1)

(7.141

rezult5:

R-Rr
in baza relatiei

(7.15)
(7 .13't

putem scrie:

R+N=0
Condilia de echilibru va fi

(7.16)
:

R+N=0
Mo:0

(7.17t

Proiectind relatia (7.17| pe axele unui sistem de coordonate Qxyz

convenabil ales rezultd urmdtoarele ecuatii scalare de echilibru:

: ZF'* :0
Ry : Irry :0
Rr*N:IFr=*N=0
R*

M* =E(yiFi, -ziFiy)=0

(7.18)

My:I{2,F,* -XiFi=}:0
M=:I(x,Fiv -ViFi*):0
Analizdnd relatiile (7.17) rezultd cd un solid rigid simplu rezemat
supus actiunii unui sistem de fortp active date E,E,...,8 este in echilibru
numai dacd sistemul de forle active se reduce in raport cu punctul de contact
la a rezultantd unicd R dirijata dupa normala la suprafa{a de sprijin.
Rezultd cd reazemul simplu se Tnlocuieste cu o singuri forld, reactiunea
normald N, dirilatd dupd normala la suprafata de sprijin in punctul de contact.
Sensul reactiunii normale coincide cu sensul in care corpul poate pdrdsi
legdtura, ?n cazul legdturilor unilaterale.
in cazul in care sistemul de forte dat este un sistem plan, ecua{iile
scalare de echilibru sunt:

il

Mecanica

Statica

127

R* : IFx :0
R, *N=IFiv +N:0

V.1g)

Mr:I{x,F,, -yiFi*)=0
Din relatiile (7.18)

gi (7.19j se poate determina reactiunea normatd

N.

OBSERVAIIE;

a) Reazemul simplu se reprezintd schematic printr-un triunghi

echilateral

astfel:

- reazemsimplu

- reazem simplu mobil: n

-A
777F7?77?777?7
ffi

fi

b) Sensul reactiunii normale pentru legdturile unilaterale se

stabileste

usurintd in situatiile in care rezemarea se face pe suprafele (fig.

T.T,).

Fig.7 .7
Tn

cazul punctelor singulare avem situatia din figura 7.8.

Fig. 7.8

Mecanica

re

r28

Statica

7.3.1.2. ARTICULATIA

Articulalia este legdtura prin care un punct sau o dreaptd a solidului

rigid sunt obligate sd rdmdnd in permanen{d fixe ?n spaliu.
al Aspectul qeometric . Articulalia reduce unui solid rigid in spaliu trei
grade de libertate (cele trei transla{ii} deoarece un punct al solidului rigid
rim3ne fix in spa{iu. Aceasta insearnnd cd un solid rigid articulat in spatiu are
trei grade de libertate (trei rotatii). Daca sistemul de forle este plan (cazul
solidului rigid plan) articulalia reduce solidului rigid cele doud translalii
permitdnd acestuia numai rotalia. Aceasta inseamnd cd un solid rigid articulat
in plan are un singur grad de libertate (rota!ie).
Dupd modalitatea de realizare practicd articulatia poate fi sfericd
spaliali { fig. 7.9.a} sau cllindricfr plane (fig. 7.9.b).

T-- {
\-l=*t

r =*'_')l_

a)

b)

Fig.7.9

bl Aspectul meeanic
1) Articulatia sferici. Se consideri solidul rigid (S1) articulat in O cu solidul
rigid (Sz), asupra solidului rigid (Sr) aclionfind sistemul de forle active
Fr,Fr,...,h {fig. 7.10i. Ficdnd reducerea acestui sistem de forle Tn raport cu
punctul fix O obtinem torsorui:
rE

l^:e-i
toia

s= F
lrvro = Lri^fi

/:7 trr\

\t.zv)

$e cere sd se determine forla care Tnlocuiegte mecanic echivalent legdtura.

In acest scop se examineazd efectele celor doud elemente aie
torsorului de reducere,

Mecanica tlt Statica

129

m,

tinde sd roteascd solidul rigid (S1) in jurul

suportului sdu. Deoarece nu existd frecare care sd se opuni acestei miscdri,

Astfel, momentul rezultant

pentru ca miscarea sd nu se producd este necesar ca:

Mo =o

(7.21)

Forta rezultanta R tinOe sd deplaseze solidul rigid (S1) peste solidul rigid (S2)
in lungul suportului sdu. intrucdt solidul rigid (S1) nu poate pdrdsi punctul fix
O, conform principiului actiunii si reactiunii apare in articulatie reactiunea fr.
Pentru echilibru este necesar sd avem:

R+fr:0

(7.22)

Fig. 7.1 0

Rezultd ci solidul (Sr) articulat Tn O cu solidul (Sz), pentru a fi Tn echilibru

este necesar ca:

R+H:0

=o

(7.23)

Proiectdnd relatiile (7 .23) pe axele unui sistem de coordonate convenabil ales

obtinem urmdtoarele ecuatii scalare de echilibru:

Mecanica tlt Statica

130

R**fr*:IF**fr* :0
Rr+fry:IF,r+fr, :0
R' * ffi= : IF,, + frz :0
M* = I(y,F,, -ziFiv):0

(7.24',,

My:I(2,F,* -XiFir):0
M, =I(x,Fi, -yiFi*):0
Rezultd

ce un solid rigid articulat supus unui sistem de for{e active

Fr,Fr,...,-F'n pentru a fi in echilibru este necesar ca sistemul de for{e active sd

se reducd in raport cu centrul articulatiei la o rezultantd unicd R.

Cum R poate avea orice direclie Tn spatiu rezultd cd gi reactiunea

care inlocuieste mecanic echivalent articulatia sfericd poate avea orice

directie in spaliu. Singura conditie impusd este ca suportul acestor forte sd
treacd in permanentd prin punctul fix o {centrul articulatiei).
Din primele trei ecuatii din (7.24) se determini componentele scalare
ale reactiunii:

fr* :

-I4,.

wy: -IFry

(7.25',)

ffi= = -In=
Modulul reactiunii va fi:

n: Jni *n? +nz

2) Articulatia

(7

.25-)

cilindrici plani

in cazul in care sistemul de for{e active Fr,Fr,..,, Fn actianeazl ?n

acelasi plan (fig. 7.11) pentru echilibru este necesar sd avem:

R+fr:0
trlo : O

(7.26)

Relaliile (7.26', sunt echivalente cu urmdtoarele relatii scalare de echitibru:

EF*+frr:g

IF,r+frr:g
M.:I(xiFin -yiFir)=0
Notdnd fr* = H si fr, - V avem:

F.27)

Mecanica;lt Statica

131

fr* : H: -IFi*

(7

Ey:v:-IFv

Modulul reacliunii va fi:

n:

dn*

Unghiul pe care
V'

tga

*n,
Tl

tr; !A

.28)

(7.2s)

formeazd cu axa Ox este:

(7.30)

conctuzie articulatia cilindricd pland se inlocuieste mecanic

echivalent cu reactiunea F conlinutd in planul fortelor a cdrui suport trece

in

prin centrul O al articulaliei.

:v

Fig. 7.1 1

Simbolic articula{ia se reprezintd printr-un triunghi echilateral cu bazd fixd si

vArful plasat Tn punctul teoretic al legdturii astfel:

- articulatie sfericd spatial

^,

'

- articulatie cilindricd pland;

/ \.

.,,/,,,,L.

r32

Mecanica {t Statica

7.3.f.3. INCASTRAREA

incastrarea este legdtura care suprimd solidului rigid toate gradele de

libertate.
a) Aspectul qeometric. Din definitie rezultd cd incastrarea anuleazd solidului
rigid toate gradele de libertate.
b) Aspectul mecanic. Se considerd solidul rigid (S1) incastrat in solidul rigid
(S2) (fig. 7.121. Asupra solidului rigid (Sr) actioneazd un sistem de forle active
Fr,Fr,,..,Fn. Se cere sd determindm forlele care Tnlocuisc mecanic echivalent

tegdtura (Tncastrarea). Pentru aceasta reducem sistemul de forle active

raport cu un punct oarecare O aparlindnd legdturii obtinAnd torsorul:

[n:Yr.
tLl

t^{-

"

LMo =

It

Tn

(7.31)
-

"4

Fig.7 .12

Sub actiunea forlelor active in zana de contact dintre cele doud corpuri vor
apdrea for{ele de legdturd F, caracterizate printr-o distribulie oarecare, de
obicei necunoscutd. Fdcdnd reducerea acestor forle de legaturd in raport cu
acelagi punct O al legdturii oblinem torsorul forlelor de legdturd:

IFi
-*; = r t'" Pi

-,'01I*:

(7.32t

133
* Statica
intrucdt nu existA nici o posibilitate de miscare pentru echilibru este

Mecanica

necesar se avem:

R+fr:0

(7.33)

tvto+tAJ =O
Proiectdnd relatiile (7.33) pe axele unui sistem
convenabil ales obtinem ecuatiile scalare de echilibru:

de coordonate Axyz

IF*+fr*-0
ZFry+frr:g
IF,=+fr==g
M* +ML : I{y,4= - ziFiy}+ ML : 0
M, * Mf : I(2,F* - xiFi.)*mf - o
M, +M!

(7.34)

: I(*,Fry -yiFi*)+ M! :o

Expresiile definite de relatia (7.34) ne permit determinarea necunoscutelor

nx,Sly ,8.2,fulL,Mf ,fUL gi ne aratd cd in cazul solidului rigid incastrat torsorul
fortelor exterioare este egal si opus cu torsorul fortelor de legdturd. Aceasta
?nseamnd ci in cazul unui solid rigid incastrat aclionat de un sistem de forle
spaliale, legdtura se inlocuieste mecanic echivalent cu o reactiune fr av6nd
aceeasi directie gi modul, dar sens opus rezultantei R gi cu un moment
reactiv Mf avand aceeasi directie si modut dar sens opus momentului Mg al
fortplor active.

Fig.7 .13

Fig.7 .14

iv*fecanica

x Statica

134

ln cazul in care fortele exterioare date actioneazd toate in acelagi plan

{fi9. 7.13) torsorul fortelor active gi de legdturd se modificd in mod
corespunzdtor. Legdtura poartd in acest caz denumirea de incastrare pland.
Ea suprimd corpului cele trei grade de libertate corespunzdtoare miscdrii in
plan si introduce in problemd trei necunoscute nv,nz,MLcare se determind
din relatiile scalare de echilibru:

I4r +frr:6

(7.35)
IF,r+$l=:g
M* +ML =I(V,8. -=,ir)+nnl, =0
Simbolic ?ncastrarea poate fi consideratd ca o legdturd punctuald

aplicatd in punctul de reducere O ales arbitrar pe suprafa(a de contact sau in

centrul sectiunii de incastrare (fig. 7.1a)
7.3.1.4. LEGATURA PRIN FIRE SAU BARE.

Fie o placd tPI supusd acliunii unui sistem de forte coplanare

4,Fr,...,8 continute in planul placii gi suspendatd in punctele A si B prin
doud fire perfect flexibile si inextensibile ancorate la o grindii fixa in punctele
C si D (fig. 7.15)

'.. AB sin p
\-

Fig. 7.1 S
Legdtura prin fir sau bard suprimd solidului rigid un grad de libertate. in fire
iau nastere forle de legdturi numite tensiuni av6nd punctul de aplicalie in
punctul Tn care este legat firul la rigid, directia este in lungul firului, sensul de

Mecanica tlt Statica

13s

la rigid la punctul de ancorare. Valoarea tensiunilor To gi Te se determind cu

ajutorul relatiilor de echilibru ale placii [p]:
IF,, + T" cosF - Tn Gosc : 0
(7.36)
IF* + T, sinp - TA sina, - 0
I(x,F,, - yi Fi* ) + Te .ABsinB = g
Acelasi efect mecanic se obtine dacd in locul firelor AC si BD se utilizeazd
bare. Valoarea tensiunilor din bare este aceiasi cu valoarea tensiunilor din
fire. Directia tensiunii este in lungul barelor iar sensul depinde de sensul
forfelor. Bara fiind o legdturd bilaterald poate prelua eforturi in ambele sensuri
(intindere si compesiune) pe cdnd firul este o legdturd unilaterald si preia
eforturi numai de intindere.
7.3.1.5. LEGATURI SIMULTANE.

Un solid rigid poate fi supus simultan la mai multe tipuri de legdturi

(articulat gi rezemat, articulat 9i prins cu fir). Tntr-un asemenea caz se
elibereazd solidul rigid de legdturi si se introduc elementele mecanice care
inlocuiesc mecanic echivalent fiecare legdturd. Se estimeazd apoi numdrul
de necunoscute scalare pe care le introduc legdturile pentru a constata dacd
problema este sau nu static determinatd.
Dacd numdrul necunoscutelor scalare este egal cu numdrul ecuatiilor
scalare de echilibru problema este static determinatd.
Dacd numarul necunoscutelor scalare este mai mare dec6t numdrul
ecuatiilor scalare de echilibru problema este static nedeterminatd.
Se mentioneazd cd cerinta ca numdrul necunoscutelor scalare sd fie

egal cu numdrul ecuatiilor scalare de echilibru este necesard dar nu

gi

suficientd, deoarece este posibil ca sistemul de ecuatii sd fie nedeterminat cu

toate cd numdrul ecuatiilor scalare de echilibru este egal cu numdrul
necunoscutelor.
Algoritmul de calcul al reactiunilor este urmdtorul:
- se suprimd legdturile solidului rigid si se introduc in locul lor reactiunile
corespunzdtoare. Sensul acestor reactiuni se alege in aga fel TncAt Tn
ecuatiile scalare de echilibru scalarii reactiunilor sd apard pozitivi;
- se alege un sistem de referintd convenabil fald de care se scriu se rezalvd
9i
ecuatiile scalare de echilibru static. Dacd din calcul mdrimea unei reacliuni
rezultd pozitivd insearnnS cd sensul ales este cel real. in caz contrar
reactiunea respectivd va avea sensul opus celui initial.
Ecuatiile de momente se scriu de reguld fatd de legdtura care introduce
numdrul cel mai mare de reactiuni"

Mecanica

* Statica

136

7.3.2. ECHILIBRUL SOLIDULUI RIGID SUPUS

FRECARE
7.3.2.1. CAZUL GENERAL

LA LEGATURI

AL FRECARTLOR. TIPURI DE

CU

FRECARI

Se considerd un solid rigid (S1) supus ac,tiunii unui sistem de for{e

active date oarecare Fr,Fr,..., Fn , care se reazemd pe un alt solid rigid (S2) in
punctul teoretic de contact O (fig. 7.16).

Ml=Mo
m

NMI

Fig. 7.16

Fdcdnd reducerea sistemului de forle active in raport cu punctul teoretic de

contact O se obline torsorul forlelor active:

IR:IE

Lnl-t

"

:
LMo It

(7.37\

F,

Datoritd deformabilite$i corpurilor in zona de contact apar forlele de legdturd

F, ce au o distribulie necunoscutd (de obicei). Fdcdnd reducerea acestor
forte de legatura p; in raport cu acelasi punct teoretic de contact O obtinem
torsorul fortelor de legdturd:

Mecanica {t Statica

137

*t
,o -iMf
- IF= IP,

(7.38)

=rt'*p'

Pentru ca solidul rigid (st) sa fie

R+91

:0

Tn

echilibru este necesar ca:

(7.3e)

+ni : O
Pentru a vedea efectul acestor forle 9i momente descompunem fiecare
n{o

element al celor doud torsoare in cdte doud componente.

Rezultanta R se descompune astfel:

R=Rn+R,

(7.40)

unde:

F, este componenta rezultantei dupd normala (n-n);

- R* este componenta dupd directia (tr -tr) din planul tangent, directie
determinatd de interseclia planului tangent cu planul determinat de rezultanta
R qi normala (n-n).
Conform principiului actiunii si reactiunii rezultanta R si
,, reactiunea F
sunt egale si direct opuse. Drept consecinld reactiunea n se descompune
dupii aceleasi directii in E gi N . Vom avea:

n:fr+N

(7.41)

unde:

- F, este forta de frecare de atunecare;

- N este reactiunea normald.
Momentul rezultant lUI' se descompune in doud componente astfel:

Mo:Mn+M,

(7.42)

unde:

Fn este componenta dupd normala (n-n);

dupd directia (tz-tr) din planul tangent, directie
determinatd de intersectia planului tangent cu planul determinat de momentul
nlo Ei normala (n-n).

- IVI* este componenta

Conform principiului actiunii si reacfiunii momentul fortelor active ruto ;l

momentul fortelor de legiiturd Mj sunt egale si direct opuse. Drept urrnare
momentut trllj se descompune

-MJ:nn,l
unde:

*M,f-mr*ttA

Tn

componentele:

(7.43\

N{ecanica

Statica

- m*:

138

Mo este componenta dupd normara

(n-n)

numit moment al

frecdrii de pivotare;

- Mj :

lbtr este componenta dupd tangenta

(tz -tr) din planul tangent

numit moment al frecdrii de rostogolire.

Analizdnd efectul fiecdrei componente in pade in ipoteza cd solidul rigid
(S1) rimdne Tn echilibru constatdm urmdtorele:

Forla R, tinOe sd deplaseze solidul rigid (S1) dupd direclia normalei

(n-n) peste solidul rigid (Sj. lse opune reacliunea normalS F[ care conform
teoremei nedeformabilitdtii corpurilor poate prelua eforturi oric6t de mari.
Conditia de echilibru este:

n, +F=0

(7.44j

Forla R, tinde sa deplaseze solidul rigid (S1) dupd direclia (tr -tr)
din planul tangent numitd miseare de alunecare. I se opune for"ta de frecare
de alunecare Fr,2 cdrei valoare maximd este Fr."* [rN. Ecuatia vectoriald
-

de echilibru este:

n**fr:O
Pentru ca solidul rigid ($.,) sa rdm6nd

Rt

( Ff *"*

(7.451
Tn

echilibru este necesar ca:

(7.46',1

sau

Rt s p.N

{7

.47)

Momentul frn" tnOe sd roteascd solidul rigid (S1) in jurul normalei

(n-n) peste solidul rigid (Sj numitd miscare de pivotare. Acestei miscdri ise
opune componenta Mj : Mo numitd moment al frecdrii de pivotare. Ecuatia
vectorialS de echilibru este:

frl,

*nlo:O

Pentru echilibru este necesar sd avem:

Mn ( Mp

(7.49',
(7.49)

- Momentul M, tinde sd rotesca rigidul (S1) in jurul directiei (tz

-tr) din
planul tangent
luTle miscare de rostogolire. Acestei miscdri i se opune
componenta MJ : M, numitd moment al frecdrii de rostogolire. Ecuatia
vectorialS de echilibru este:

tt{r*M,"=O

(7.50)

Pentru ca echilibrul sd fie posibil este necesar ca:

Mt'

M'

(7.5U

Mecanica

tF

Statica

139

Valorea maximd a rnomentelor care se opun tendintei de pivotare 9i

rostogolire a corpurilor pe suprafala de spr'ljin depinde atit de forma
geometricd a suprafetelor in contact, cdt si de natura si calitatea suprafetelor
celor doud corpuri. Pentru evidentierea unor particularit5ti si deducerea unor
relatii utile in aplicatii, in cele ce urmeazd se va analiza separat fiecare tip de
frecare in parte.
7.3.2.2. FRECAREA DE ALUNECARE

Se considerd solidul rigid (Sr) simplu rezemat pe solidul rigid (SJ,

supus acliunii unui sistem de forle active date

Fr,Fr,...,q frg.T.1Tj.
z

sr)

i, )

-t'

+-

R*(I l,

. Ft*o

tr W
6,
/

F;lii tt 7t."*
-

-X

>Ff *o)

d...........t.1$

t\

plan tangent

x/

:"\

il.,

R 7

(s, )

(n)
Fig.7 .17

Fic3nd reducerea sisternului de forle active in rapoft cu punctul de

reazem O se obtine torsorul:

IE
tti*,
'R: =o
Descompunem rezultanta

R:Rr*q
unde:

(7.52)

F in doud componente

astfel:
(7.53)

Mecanica tlt Statica

F"

140

este componenta rezultantei dupd normala

- F,

(n-n);

este componenta rezultantei dupd direclia ( t -

) din planul

tangent, direclie oblinuta prin interseclia planului determinat de rezultanta R

si normala (n- n) cu planul tangent.
Conform principiului actiunii si reacfiunii, rezultantei forlelor active R i
se opune reactiunea n a fortelor de legdturd, egald si direct opusd, care se
descompune gi ea dupd aceleagi directii astfel:
fr = N+ Fr
(7.54\
Analizdnd efectul acestor componente constatdm :
- Forfa nn tinCe sd deplaseze solidul rigid (S1) dupa direc{ia (n-n). lse
opune reactiunea normale N . Pentru echilibru trebuie sd avem:
R', *N:0
(7.5s)

- Forla R. tinde sd deplaseze solidul rigid (S1) dupd directia (t-t)

planul tangent. I se opune forla de frecare de alunecare
trebuie sd avem:

Q+E=o
Exprimental s-a constatat cd forta de frecare de alunecare
o valoare maximd dati de relatia:
Ff

*u* :

PN

din

fr. fentru echilbru

(7.56)

E nu poate depagi
(7.57',1

Forla de frecare de alunecare este cuprinsd in planul tangent, se opune

intotdeauna miscdrii iar mdrimea ei nu depinde de mdrimea suprafetelor in
contact ci numai de natura suprafetelor. Pentru ca solidul rigid (S1) sa fie in
permanenld Tn echilibru este necesar ca:
Rt { Fr."*
(7.58)

Pentru pozitiile de echilibru la limitd atunci cdnd Rt : Fr,,,o, suportul

rezultantei F va descrie un con cu doud pdnzeavdnd vdrful in punctul O, axd
de simetrie normala (n-n) la cele doud suprafele in contact, semiunghiul la
vdrf egal cu unghiul "<p" numit unghi de frecare (tgq:p).Acest con poartd
denumirea de con de frecare.
Dacd suportul rezultantei R cade in interiorul conului de frecare, adicd
cx, < q
9i Rt < Fr_"* echilibrul este posibil.

Dacd suportul rezultantei R cade dupa generato area conului de

frecare, adicd or : e si Rt : Fr*u* echilibrul este la limitd.
Dacd suportul rezultantei R cade Tn afara conului de frecare, adicd
a > rp si Rr > Fr*u* echilibrul nu mai este posibil"

Mecanica

Statica

141

Din cele analizate rezuftA urmetoarele relatii vectoriale de echilibru:

R+fr:0
lvto : o

(7.se)

Proiectdnd relaliile (7.59)

pe axele unui sistem de

coordonate

Oxyz

convenabil ales se obtin relatiile scalare de echilibru:

IF*

=o

IF,r+Fr:g
IF,, + N:0

(7.60)

I(yiFi, -ziFiy) = M* - 0
I(z'F* -xiFir)=My =0
I(x,F,o

-yiFi*):M=:0

in aceste relatii forta de frecare de alunecare

Fr

trebuie

si ?ndeplineascd

conditia:

F, < p.N

(7.6U

7.3.2.3. FRECAREA DE ROSTOGOLIRE

Se consideri solidul rigid (S1) simplu rezemat pe solidul rigid (Sz).

Asupra solidului rigid (Sr) actioneazd un sistem de forte active date
Fr,Fr,...,Fn (fig. 7. 1 s).
Reduc8nd acest sistem de forle active in raport cu punctul teoretic de
contact O se obtine torsorul:

lR:IE

r,o\_

:
LMo

Mt

(7.62)

Datoritd deformabilitetii corpurilor, Tn zona de contact apar forle de legdturi,

care reduse in raport cu acelasi punct O determind torsorul fortelor de
legdturd avfind aceiasi directie, acelasi modul dar sens opus cu torsorul
fortelor active conform principiului actiunii si reactiunii a cdrui expresie este:

,[m

"i",i --tr

(7"63)

Pentru ca solidul rigid ($r) sa fie in echilibru este necesar ca:

R+9i:0
M*+ilL=O

(7.64J

Mecanica:* Statica

142

Pentru a analiza efectul acestor componente vectoriale asupra solidului

rigid (S1) le descompunem astfel:
(7.65)
R R, *

R,

intrucdt reactiunea F este direct opuse rezultantei

aceleagi direclii astfel :

n:N*r,

R o descompunem dupa
(7.66)

unde:

- forlele n, ;i N sunt dirijate dupd normata (n-n) la cele doud suprafete in

contact in punctul O;
- forlele R, gi F, sunt dirijate dupa direclia (t-t) din planul tangent, direclie
obtinutd prin intersectia planului determinat de rezultanta R si normala
(n-n) cu planul tangent.

n ----'

Fig. 7.18
Pentru a exista echilibru este necesar ca:

Rn+N=0

q+E=o

(7.67],

Momentul -tvtt tinde sd roteascd solidul rigid (S1) in jurul direcliei (t-t) din
planul tangent numitd miscare de rostogolire. Acestei miscdri i se opune

N{ecanica

{e

Statica

momentul MJ

113

M, numit moment al frecdrii de rostogolire. Pentru echilibru

este necesar sA avem:

fr,*m.

-o

(7.6s)

Experimental s-a demonstrat cd rnomentul frecdrii de rostogolire fU. nu poate

depSgi o anumitd valoare maximd dati de relatia:
Mr:S'N
(7.6e)
unde:
- s este coeficientul de frecare de rostogolire;
- N este reactiunea normald.
Echilibrul este posibil numai dacd este satisfdcutd relatia:

g.7a)
M,
'M.
Ecuatiile scalare de echilibru se oblin proiectAnd pe axele unui sistem de
coordonate convenabil ales Oxyz relatia vectoriald de echilibru (7.641. Vom
avea:

IF,' : o
IF,, +Fr:g
ZF,.+N:0
I {V,4, - ziFiy} :

:0
-xiFir)+M, : My +M, : g
I(=,f,,.
_t
I(*,4, -YiFi*):M=:o
M,.

(7.71)

in aceste relatii forla de frecare de alunecare Fr si momentul de frecare de

rostogolire M'' trebuie sd Tndeplineascd conditiile:

F, <u-N
(7.72',,

M, < s'N
Pentru a explica fenomenul frecdrii de rostogolire se considerd o roatd de
greutate G actionatd de forfa de tractiune F (fig. Z.1g.a)
Datoritd deformabilitatii corpurilor contactul dintre roatd si sol nu are loc
punctiform ci pe o anumitd suprafatd unde apar fortele normale q, avind o
distributie deplasatd spre partea in care se rostogoleste roata si fortele de
frecare de alunecare ir, 1fig. T.1g.bt.
Fdcind reducerea in raport cu punctul teoretic de contact O forlele exterioare
se reduc la rezultanta R si momentul Mo. Fortele de legdturi se reduc la
reactiunea F: IF deplasatd tatft de centrul rolii in sensul de rostogolire si
plasatd in centrul de greutate al suprafelei de contact
9i la for[a de frecare
E: IIri (fig. 7.19.c). Tn cazul echilibrului la limita (fig. 7.19.d) distanta "s"

Mecanica

Statica

144

(coeficientul de frecare de rostogolire ) reprezintd distanla maximd"a" cu care

este deplasatd reacliunea normald N fala de punctul O. Prin rrrmare
coeficientul de frecare de rostogolire "s" poate fi interpretat ca fiind distanta

maximd cu care se poate deplasa fald de punctul teoretic de contact O

reactiunea normald N, astfel inc6t rigidul sd nu se rostogoleascd (sd fie in
echilibru). Dacd se face reducerea forlelor de legdturd fala de punctul O
(fig. 7 .19.e) se obtine reactiunea normaH N, forla de frecare f, ;i momentul

de frecare de rostogolire

lVt. (

fU. : s . N

care se opune tendintei

de

rostogolire {se considerd cd forla de frecare E nu creeazd moment fatd de

punctul O deoarece distan,ta "b" este foarte micd si se poate neglija).

a)

b)

c)

d)

Fig.7 .19

Se observd cd in problemele de frecare de rostogolire intervin atdt

momentul de frecare de rostogolire nL c6t 9i forta de frecare de alunecare F,.

De aceea la scrierea ecualiilor de echilibru pe l6nga inegalitatea lUl. <s.N

trebuie introdusd si inegalitatea F, < u .N.
Vom avea urmdtoarele situalii:
- M, ( s.N; Fs < u.N - echilibru (roata rdmdne Tn repaus);
- Mr > s.N ; Fr s p.N - roata se rostogoleste fdrd sd alunece;
- Mr < s.N; Fr > p.N - roata alunecd fdrd sd se rostogoleascS;
-..'M, > s.N; Fr> F.N - roata alunecd si se rostogoleste.
Se pot trage urmdtoarele concluzii:
- momentul de frecare de rostogolire apare numai atunci cdnd existd tendinta
de rostogolire 9i aclioneazd numai Tn planul Tn care are loc rostogolirea;
- sensul momentului de rostogolire este opus tendintei de rostogolire;
- coeficientul de frecare de rostogolire are dimensiunea unei lungimi.

l4s

Mecanica rt Statica

7.3.2.4. FRECAREA DE PIVOTARE

Frecarea de pivotare este un fenomen cu foarte multe aplicatii in

tehnicS. El std la baza func{iondrii ambreiajelor, a fr3nelor disc, a pivotilor de
macara, etc. Pentru studiul acestui fenomen presupunem un solid rigid (S1)
numit pivot care se sprijind intr-un solid rigid (S2) numit lagdr, zana de contact
fiind suprafala asprd si de revolutie (S) (fig. 7.2O,a). Asupra pivotului (S1)
actioneazdunsistem de fortp active date Fr,Fr,...,Fn care se reduce
cu un punct aparlindnd axei de rotatie la un torsor format din:

lF:R":IE

(7,73,

Tn{-

"

[u:

?n raport

M,.,

-rl4t\

t
I

\
-t
M,,\ \
I
I
I

\\

tf') l- J

a)

; Mpt
N;

r\i

_l

t
t

b)

Ftg.7 .20
Acest torsor are ca efect tendinla de deplasare si de rotire a pivotului in
lungul si in jurul axei sale. Reacliunile transmise pivotului (S1) de cdtre lagirul
(S2) sunt distribuite continuu gi simetric pe suprafala de contact (S), astfel cd
Tntr-un punct oarecare Ci existd

o reactiune normala

si o forld tangenliald

de frecare fr,. Reaciiunea normalS N, este dirijatd dupd normala ia suprafata

(S) in punctul C; iar for[a de frecare Fo este tangentd la traiectoria circulard a

punctului C;, traiectorie situatd ?ntr-un plan normal la axa de rotalie, avdnd

* Statica
t46
sensul opus tendintei de rotire a pivotului fald de fus (frg.7.20.b). Ficand
reducerea forlelor de legdturd ?n raport cu un punct de pe axa de rotatie se
obtine un torsor minimal format din reactiunea normald il care se opune
tendintei de translatie a pivotului in lungul axei sale si un moment rezultant al
frecdrii de pivotare 4 : Mo care se opune tendintei de rotatie a pivotului in
jurul axei sale (fig. 7.20.c). Momentul frecdrii de pivotare este format de
for{ele de frecare Fo - p-N, ce apar pe suprafala de contact a celor doud
corpuri si care formeazl un sistem de cupluri avAnd momentul rezultant mp.
Din cele expuse rezultd cd pentru eehilibru este necesar si avem:
Mecanica

Rn+N:0
(7.74',,

lVt.+ft,l|o:O
sau:

R+N-0
(7.75)

-ftl"*nllo:O
Experimental s-a demonstrat

ci

mdrimea momentului frecdrii de pivotare

nu poate depiigi o anumitd valoare maximd care depinde de

suprafetelor in contact si de intensitatea reacliunii normale N . Astfel:
Mr*u*

nnn

natura

v 'N

(7.761

unde:

- v reprezintd coeficientul de frecare de rostogolire si are dimensiunea

unei lungimi;
- N este reactiunea normald.
Pentru echilibru trebuie indeplinitd in permanentd conditia:
Mn

'Mo

(7

.77)

Ecualiile scalare de echilibru se oblin proiectAnd relalia (7.T5) pe axete Axyz

ale unei sistem de referintd convenabil ales. Vom avea:

IFi* - o
Ir', : o
IF,=+N:o
I(yiFi- -zrFiy) = M* - 0
I{2,F,* -xiFi=):My:0
I(xr[, -YiFi*)+Mp = M, +Mo = g

(7.78)

ln aceste relatii momentul de pivotare trebuie sd indeplineascd conditia:

Mp*u.N

' (T.zg)

Mecanica x Statica

147

Un exemplu al frecdrii de pivotare Tl constituie frecarea de pivotare Tn cazul

arborilor verticali. in scopul studierii acestei frecdri se considerd un pivot cu
sectiune inetard de raze 11 9i 12 ?ncdrcat cu o sarcind axiald R Ei cu un cuplu
-Itfi, (tig. 7.21). Coeficientul de frecare dintre suprafala pivotului si suprafala
reazemului se considerd constant si egal cu p. Presupunind cd forla R se
repartizeazd uniform pe ?ntreaga suprafald de contact, presiunea unitard va fi:

RR
P:R:m

ds

(7.80)

Pe po(iunea de suprafald elementard

2.n. x .dx aclioneazd reacliunea normald:

dN:p.ds: ,rR "r2.n.x.dx (7.S1)

nV; -r; )
sau

2-R .x-dx

dN=

(7.82)

,t -rf

Forla de frecare de alunecare pe suprafata

elementard consideratd este :
2. p.x .dx

dFr

=p.dN:

,i -rf

(7.83)

Momentul elementar al frecdrii de pivotare

produs de forla dFr fa{a de axa de rotatie este:
2p.R.x2 .dx
(7 .84)
dMo : xdFf =
,3
Momentul total al frecdrii de pivotare va fi:

-rl

Mp:

'x1'dx :'=u ti - ti
-'?'u'n
R
-5',-'--ri-rl
To*
"P 11

!,,W

Fig.7.21

(7.85)

Compardnd acest rezultat cu expresia momentului determinatd de relalia

(7 .76) se poate deduce expresia coeficientului de frecare de pivotare:
u

2 ,3 -rf
:5u

17,

in cazul pivotului circutar

M^P

-lu.r'R
3'

V=-Lt'l'
3'

(7.86)

(\ --0; re : r) oblinem:
(7.87)
(7.88)

Mecanica

148

Statica

7.3.2.5. FRECAREA

iN ARTICULATII

Se considerd un solid rigid (S1) articulat sferic cu solidul rigid (Sz), raza
sferei articulaliei fiind "/' (fig. 7 .22). Asupra solidului rigid (S1) aclioneazd un
sistem de forte active date Fr,F",...,q care redus in raport cu punctul fix O
(centrul articulaliei) determind torsorul:

[n:
Yr
tL/
'o
itrq - Ir, *E

(7.8e)

,4'*l;.'
\T

Fi1.7.22
Aceste elemente au ca efect deplasarea rigidului (S1) in lungul suportului
rezultantei R si rotirea in jurul suportului momentului -tilo. intrucdt centrul
articulaliei O rdmine fix in spaliu conform definitiei articulatiei, singura
miscare permisd de legdturd este rotalia.
Pe suprafala de contact dintre cele doud corpuri apar forlele de legdturd
normale { gi fortele de legdturd tangentiale Fr, (Fri :tr'Ni) care reduse Tn
raport cu punctul O determind tarsarul faSelor de legdturd, care se apune
torsorului fortelor active, si are expresia:

Mecanica

* Statica

t49

'[n
'01*,

(7.e0)

Se constatd cd pentru a se produce rotatia este necesar ca momentul

fortelor active -tilr trebuie sd atingd o anumitd valoare minimS. Aceasta
demonstreazd cd tendinlei de rotire a momentului m, i se opune un sistem
de cupluri ale fortelor de frecare F* care apar pe suprafata de contact a celor
doud corpuri. Aceste cupluri de forle de frecare creeazd momentul M, numit

moment de frecare in articulatii, care se opune tendintei de rotire a

momentului mr Experimentat s-a demonstrat cd momentul de frecare in
articulatii nu poate depdsi o valoare maximd datd de relatia:

Mt:p'f fr

(7.e1)

unde:
este coeficientul de frecare in articulalie;
- r este raza sferei articulatiei;
- E este reactiunea totald din articulalie.
Pentru a exista echilibru trebuie indeplinitd relatia:
Mo
IL'f n

p'

(Mr:

(7.s2)

Momentul Mr poate fi considerat ca fiind egal cu momentul fala de punctul O

al unei for{e F care este aplicatd tangential la o sferd de razd " Il t''. Sfera de
razd p: p'r poartd denumirea de sferd de frecare. Pentru echilibru este

necesar ca reactiunea
sd intersecteze sau la lirnitd sd fie tangentd la sfera
de frecare. Din cele expuse rezultd urmdtoarele ecuatii vectoriale de echitibru:

R+fr:0
E'o

(7'93)

+il[r:O

Aceste relatii proiectate pe axele unui sistem de coordonate Oxyz convenabil

ales determind urmdtoarele relatii scalare de echiribru:

:g
Inr +frr:g
IF,. +fr= :g
IF,,. +S*

(7.s4)

I (yi Fr= - zi .Fiy) +Mo: g

I (zi F,* - xi .Fi= ) +M* : g

(x, F,, Vi ' Fi, ) +M r=: 0

Din aceste relatii se determind reac{iunea

si momentul de frecare

frr:

Mecanica

tF

Statica

1s0

m-dffinp?
Mr:@

(7.e5)
{7.e6)

Pentru echilibru trebuie sd avem:

Mr S p'rfr
(7.e7\
in cazul in care articulatia este cilindricd pland atunci sfera de frecare devine
cerc de frecare de razd p: !r'r (r = raza fusului articulatiei). Ecuatiile de
echilibru vor fi:

ZF* +S* :g

IF,, +fr, : g
I(x, F,, -yi.Fi*i+M*:6

(7.e8)

Reactiunea si momentul de frecare vor fi:

a-r6;Fr

Mt:Mt=:

(7.ee)

lt'fJ*@

(7.100)

Echilibrul este posibil numai dacd:

Mr

< p'rfr

(7.101)

7.3.2.6. FRECAREA TN LAGARE DE ALUNECARE

Este un fenomen complex intfilnit la miscarea fusuritor mobile ?n lagdre

radiale fixe si poate avea loc in acelasi timp prin rostogolire si alunecare
(cazul lagdrului cu joc) sau numai rotatie (cazul lagdrului fiird joc).
a) Frecarea in laqirul de alunecare cu ioc

Fie un fus de razd

"r"

introdus intr-un lagir cu joc Tn asa fel incfrt

contactul dintre fus gi lagdr are loc teoretic dupd generatoarea ce trece prin A
(fig. 7.23.b) iar practic dupd suprafata calotei cilindrice AA' (fig. T.2J.a) pe
toatd lungimea lagdrului.

Pentru simplificarea calculelor se considerd cazul unei articulatii

cilindrice plane c6nd sistemul fortelor exterioare date, re solicitd fusut se

reduce in raport cu punctul O de pe axa fusului la un torsor format din
vectorul rezultantd R perpendicular pe axa fusului gi vectorul moment
rezultant fr'o Airilat dupi axa fusului, avdnd tendinta de a imprima fusului o
miscare de rotatie.
Se observd cd datoritd jocului dintre fus si lagdr, fusul poate fi asimilat
cu o roatd rezemati pe o suprafatd curbd.

Mecanica

re

Statica

151

Asupra fusului mai actioneaze forlele de legdturd normale si tangentiale

distrlbuite continuu in fiecare punct al zonei de contact.
Aceste fo(e pot fi inlocuite mecanic echivalent in raport cu un punct A

al zonei de contact prin reactiunea normald N, forla de frecare

gi

momentul de rostogolire M. care se opune tendintei de rostogolire a fusului.

d{'
a)
Fig" 7.25

Ecuatiile vectoriale de echilibru sunt:

n+N*E:0
{7 1az]'

fVlo+14:O

Proiect6nd aceste relalii pe axele unui sistem de coordonate convenabil ales

Axy obtinem :

IF* *0= Fr-R.sinu-0

IFr:o= N-R'cosg:o
IMo :0= Mr -Mo +R'r'sing

{7.103}

=0

Condiliile de echilibru sunt:

F, <u-N
M. < s'N

(7.104\

Din relatiile (7.103) se obtine:

Fr = R'sing

N:R-coscr,

Mr=Mo-R'r'sina'
Aceste relalii introduse in (7.104) conduc Ia conditiile de echilibru:

(7.1 05)

Mecanica

+r

tsz

Statica

R.sinor<p.R.coscr
Mo

(7.106)

-R-r.sinu < s.R.coscr,

sau:

tgo<p
Mo <

(7.1071

n.r(sin" *:"o"o)

Pentru o bund functionare a masinilor se urmdreste ca frecarea in lagdre sd

fie micd adicd n - tgg sd fie mic. in cazul echilibrului la limitd din (7.107) se
obtine:
(7.108)

tgc:tgg:p

Unghiul a fiind foarte mic se poate aproxima:

COSfi : COS(P:1

sincx: sinE:

tgs:

p
Cu aceste notatii relatia (7.1071devine:
Mo

.r

.[u.

9.]

i7.1 0e)

v.1rcl'

rJ

Not6nd coeficientul de frecare in lagdr

,s

P = P+-

(7.111\

se obtine:
Mo ( [r'r

R:

Mf

(7.112\

R este direct opusd reacliunii din lagdr F care se poate

descompune in plan in doud componente iar in spatiu Tn trei componente,

Tntrucdt rezultanta

momentul de frecare in lagdr va avea expresia:

- pentru forle plane

Mr

{ v'rr{ffi-- p'r.*{HW

(7.1 1 3)

- pentru forle spatiale

Mr(vrJ@

b) Frecarea in laqirul de alunecare

(7

.114)

firi ioc

in acest caz contactul dintre fus gi lagdr are loc pe intreaga periferie a
fusului {frg. 7.24\. in fiecare punct de contact A, apare o reactiune normald
F, Ei o fortd de frecare de alunecare fr,. fonele de frecare Ei se reduc la un
cuplu de frecare in lagdr al cdrui moment este:

Mr:It.Fr,:Ir.p.Ni
Mf

=p.r.IN,

(7.115)
(7.1 16)

Mecanica

tF

Statica

1s3

Mr:rr'r.ry'.R

(7.117)

NotAnd cu

,, IN'

Li

(7.118)

E
l\

coeficientul de frecare in cazul lagdrului fdri joc obtinem:

Mf : lr'f R

(7.11e1

adicd o relatie identicd cu cea obtinutd in cazul anterior.

Se mentioneazd ca fenomenele de
lrecare ce se produc in articulalii 9i in lagdre
sunt mult mai complexe si in cele mai multe Ffi
cazuri au un efect ddundtor provocfind uzura

si supradncdlzirea lor. Studiul acestui fenomen in cazul lagdrelor reale si a vitezelor

mari trebuie sd aibd in vedere atdt deforma-

f;il

bilitatea corpurilor in contact cdt si fenomenul ungerii hidrodinamice

lagdrelor.

Fig.7 .24

7.3,2.7, FRECAREA FIRELOR

Acest caz de frecare reprezintd un fenomen foarte important in tehnicd.

ln mecanicd prin fir se Tntelege un corp unidimensional, de greutate
neglijabild perfect flexibil si inextensibil. Frecarea firelor apare atunci cAnd
roata peste care este infdsurat firul este fixd si firul are tendinta de miscare
sau in cazul in care firul este fix si roata are tendinta de miscare.
Se considerd un fir care vine in contact cu o roatd fixd, contactul avdnd
loc pe arcul AB avand unghiul la centru "0n' (mdsurat in radiani) (fig. 7.25). De

i.

capetele firului aclioneazd forlele T, gi Tr(T, T, ) avfrnd tendinta de

=
miscare de la A spre B- intre fir si roatd existd frecare de alunecare cu
coeficientul "p".
Considerdm un tronson elementar M1M2 (fig. 7,26) avfrnd unghiul la
centru "d0" si plasdm asupra lui foftple care il actione azA, T gi T + dT Tn
lungul firului, reactiunea normala N gi forta de frecare+(F,
Ecuatiile de echilibru static ale acestui tronson sunt:

pN).

ilIecanica {t Statica

154

Tcos*IF, : 0= (T + dTlcos+22

pN

Tsin+.N
IF, : 0= -(T+ dT)sin+22

:0
(7.120)
=0

intruc6t unghiul "d0" este foarte mic putem aproxima:

d0
cos --- I
2

(7.121)

d0
.d0 _
sln_:

22

Ecuatiile (7 iz}) pot fi scrise:

T+dT-T-pN=0
(7.122)

-Tds
-drg-rS*N:
222

Neglijand infinitii de ordin superior (dTT) obtinem:

dT-pN:0

(7.123t

*T-d0+N=0
sau:

dT=pN
TdO:N

(7.124)
Fig.7 .25

Imprirtind cele doud relatii avem:

dT
-:T

U{g

(7

.125)

Am obtinut o ecuatie diferentiald cu variabile separabile care prin integrare duce la:

'i+:ipoe
TlI

(7.126)

dT

o
Sau:

Fig,7 .26

Mecanica

tn

* Statica

rlf,

155

= pol8

sau:

lnT, -lnTr

(7.127l,
[r0

(7.128)

sau:

T.

ln!=u0

(7 .129',)

L:

(7.130)

T,

sau:
spe

T1

sau:

Tz : T, '"uu
Pentru echilibru trebuie sd avem:
T2

<T, ."ut

Dacd sensul tendintei de miscare se schimbd relatia (7.132) devine:

Tz z T, .*-ut
Deci conditia generald de echilibru se scrie:
T1

.e-uo s Tr s T, .ut

(7.131)

(7.132|
(7.133)

(7.134)

sau:

e-po

.\,

Tl

< epg

(7.1 35)

&Iecanica

{e

156

Statica

8. STATICA .SISTEMEI=OR MATERIALE

8.1. STATICA SISTEMELOR DE PUNCTE MATERIALE
Sistemele de puncte materiale reprezintd

a multime finita de puncte

materiale afiate Tn interac{iune meeanied.

Se deosebesc doud categorii de sisteme de puncte materiale si anume:
a) sisteme de puncte materiaie iibere in care puncteie materiaie nu sunt
supuse unor restriclii geometrice;
b) sisteme de puncte materiaie supuse ia iegdturi in care punctele materiaie
nu pot ocupa decAt anumite pozitii impuse de restrictiile geometrice.
Un sistem de "n" punete materiale libere are 3n grade de libertate in
spaliu deoarece cunsasterea poziliei unuia dintre puncte necesitd
cunoasterea vectoruiui de pozilie al punctuiui respectiv, ceea ce este
echivalent cu cunoasterea a trei parametri scalari (fie coordonatele punctului
respectiv, fie proiectiile vectorului de pozitie pe axele sistemului de
coordonate).
Tn cazul sistemelor de puncte materiale supuse la iegdturi, acestea
(legSturile) se pot exprima prin relatii scalare independente intre coordonatele
punctelor.
Dacd se noteazd cu *En' nurnirul acestor restriclii atunci numdrul
parametrilor independenti N care caracterizeazd pozitia sistemului sunt:
(8.1)
sau altfel spus numdrui gradelor de libertate se diminueazd cu numdrui
restrictiilor.
De exemplu, in cazul unui sistem format din doud puncte materiale
Ar(xr,y1,z1) gi Az(x2,yz,zrl la care se impune ca distanla dintre ele si

N-3n-m

rimind constantd

d:

adicS:

CSt

\6.21

numdrul gradelor de libertate ale sistemului va fi N : 5.

Dacd insd cele doud puncte materiale sunt obligate sd rdmdnd pe o
sferi de razd R avfrnd centrul in originea sistemului de axe Oxyz si ele se

t57
* Statica
leagd printr-un fir de lungime 2R, atunci numdrul gradelor de libertate va fi
N: 3, deoarece condiliile de naturd geometricd (restricliile geometrice) se
exprimd prin trei rela{ii:

Mecanica

a) *? *y| *z? =R2

(8.3)

relatie ce exprimd obligativitatea ca punctul A1 s5 rdmfind pe sferd;

b) *1*yr+2L=R2

(8.4)

relalie ce exprimd obligativitatea ca punctul Ar sd rdm3nd pe sferS;

c) (xr - xrl' +(yr - yzl'+(zr-zrl' --2R.sin;!

2R

(8.5)

relatie ce exprimd obligativitatea punctelor A1 si A, de a se afla la o distanld

l: 2R mdsuratd pe sferd.
Legiturile pot fi:
- legdturi intrerioare, adicd acele legdturi care limiteazd libertatea de miscare
reciproc5 a doud puncte aparlin*nd sistemului;
- legdturi exterioare, adicd acele legdturi ce limiteazd libertatea de miscare a
unora din punctele materiale ale sistemului in raport cu un corp aflat in afara
sistemului (obligativitatea ca doud puncte sd rdmdnd Tn contact cu o sferd).

8.1.1. FOR

Se considerd un sistem de puncte materiale Al, A2 n ...n An care se

interaclioneazd mecanic (se atrag sau se resping). Poziliile acestor puncte
sunt definite de vectorii de pozitie 71,F2,..,,Fn in raport cu originea O a unui
sistem de axe de coordonate (fig.8.1).
Punctele sistemului sunt actionate de doud categorii de forle si anume for{e
exterioare gi forfe interioare:

a) Forlele exterioare (E; i:1,2,.,,, lr) sunt forle care se exercitd asupra
punctelor materiale din sistem ca rezultat al actiunii altor puncte din afara
sistemului. Aceste forle pot fi forle active (direct aplicate) sau for[e de legdturd
exteriore.
b) Fortele interiot* (F,,; i,i:1,2,...,n;i+j) sunt fortele care se exercitd intre

doud puncte materiale ale sistemului. Primul indice din aceastd notatie se
referd la punctul asupra cdruia este aplicatd forla, iar al doilea indice se referd
la punctul care exercitd aceastd forla. Conform principiului actiunii 9i reacliunii
for{ele interioare sunt doud cdte doud egale Tn modul gi direct opuse.
Pentru a intelege corect aceastd notalie se izoleazd un sistem de doud
puncte materiale Ai gi
care interactioneazd (fi9.8.2).

ft

Mecanica

158

Statica
F.

F1

F,

F,,

A7

Fznl

Ft"

IE,
I

Fnt

Ai

Fig.

Fig. 8.2

Forla Fij reprezinti acliunea punctului A; asupra punctului A; iar forla Fi,
reprezint5 acliunea punctului A; asupra punctului 4. Vectorial principiul
actiunii si reactiunii se scrie:

F,,+F;i-o ;F,i:-E,

{8.6)

de punctul O este:
E " F,j * tl tFi, = t, . F'j *4 " (-4i)= (t' -fi)"F,i

Momentul fa!5
mo

=Fo r 4j =o

(8.7)

deoarece cei doi vectori sunt coliniari.

DE ECHILIB
RCTlOruenzA RSUpruq UruUl SlSrrm

pe pUnCtr mRrrRnle

Prin definitie 'u

Ieadturi este in echitibru dacd fiecare punct din sistem se afld tn
legdturi aflate tn echilihru. alcdtuiesc un sistem in echilibru'.
Din statica punctului material se gtie cd un punct material liber sau
supus ta legdturi este ?n echilibru atunci cdnd rezultanta for{elor care il

Mecanica

* Statica

159

aclioneazd este nule. Astfel, referitor la un punct

echilibru este:

A, al sistemului conditia de

n_

F,*IF,j -0

(U.U}

i=1

unde:

este forla exterioard;

i=1,2,...,n) sunt tor{ele interioare.

Conditia necesard si suficientd ca intreg sistemul de puncte materiale

sd fie in echilibru se obfine scriind rela[ia (8.8) pentru toate punctele
sistemului material (i = 1,2,..-, n) adied:

Fr*Frr*Ee +...+Frn

:o

F, *Fz, * %g * ...+ En

:o

E *E, * Fiz +,,.+E,-, *8,*, *... +En :

F" +

Fn,,

Fn,

*.,.o

F",

+.,.+[n-r

(B.s)
o

=0

Rela{ia (8.9) reprezintd sistemul fundamental de ecualii de echilibru"

Acest sistem de ecuatii de echilibru a fost oblinut analizdnd izolat fiecare

in parte 9i din aceastd cauzd poartd denumirea de meta{a izolirii

punctelor materiale. Aceastd teoremd se poate enunta astfel: 'dacd uF.

punct

sistem de ouncte materiale liber sau suor{s Ia legdturi este in, echilibru,
atunci fiecare punct material al sistemului este in echilibru".

8.1,3. TEOREMEf-E STATtCil S|STEME|=OR DE pUNcrE, MATERTALE

Aplicarea directd a conditiilor {8.9} in rezolvarea problemelor practice

?ntdmpind mari dificultdli din cauza for{elor interiore necurroscute. Din acest
motiv este preferabil uneori sd se foloseascd condilii de echilibru in care sd
nu apard for{e interioare. De aceea se folosesc doud teoreme ale staticii
sistemelor de puncte materiale ce au o mare aplicabilitate in practicd. Aceste
teorerne se vor analiza in continuare si anume:

illecaniea:r Statica

160

8.1.3.1. TEOREMA SOLtDtFtCARil

Pornlrn de !a sistemul fundarnentai de ecuatii de echilibru (8.9) pe care-!

scriem sub forma:

nnn

I4nI(I4i):0
i-1 i-t i:l

(s.10)

i+i

Deoarece fortele lnterioare sunt daud c3te doud egale si opuse avem:
lf
\-r\--F
\
I

tt
t

/-lLrii
i-1 i=1

_
F

\
t

t-r'

A
lt

(8.10.)

j+i

Se deduce astfel prima conditie necesard ca un sistem de puncte materiale

sd fie tn eehilibru:

n_

TE:O
i=1

(8.1 1 )

adici: 'suma vectariald

fa4el

a
Dacd scriem ecuatia de moment fa{d de punctui O avem:

n_nn_

. E * IIt
If
i=1
i=1ir

. Ei = 0

'.
(8.1 2)

ir.i
I tll

nn

IIr,
i:I
i=l

t
" i,

:0

(8.13)

i+i

Se obline astfel a doua condilie necesard ca un sistem de puncte materiale

sd fie in echilibru:
n

.F,i:O
It,
i-,t
ad!c5: "suma vectoriali a mam
nuld*.
in concluzie, condilia necesard ca
f sd fie in

(S.14)

un sistem de puncte materiale liber

sd fie nule" sau torsorul fo$elor exterioare fn rapoft cu un punct

aarecare arbitrar ales sd fie nut Pe aceastd bazd, se enunti teorema
solidificdrii: "Dacd un sistem de pun
lesdturi se afld fn echilibru. atunci el paate fi cansiderat un salid risid
aflat tn echilibru, solid oblinut prin solidificarea sistemului ".

Mecanica

re

161

Statica

8.1.3.2. TEOREMA ECHILIBRULUI PARTILOR

Aceastd teoremd Se enuntd assel: "dacd dintr-un sistem

*ut"riul, Iibr,

t" I"oefuri ufl"ffiiiurd

"uu "unu"
sub acti
esfe i,

o purt"

Prin urmare, stiind ca sistemul inilial este in echilibru se va studia dupd

parte ci echilibrul anumitor
necesitdli nu echilibrul fiecdrui punct
subsisteme alese convenabil din sistemul initial.

in

8.2. STATICA SISTEMELOR DE SOLIDE RIGIDE

Solidul rigid poate fi considerat ca un sistem rigid de puncte materiale.
Sistemele de solide rigide reprezintd o multime finitd de solide rigide care se
i nteractio neazd meca nic.
Sistemele de solide rigide se pot clasifica in:
- sisteme plane de solide rigide, la care toate pirlile componente sunt in
acelagi plan;
- sisteme spatiale de solide rigide, la care unele corpuri componente se afld
in plane diferite;
- sisteme de solide rigide libere, la care corpurile componente nu sunt supuse
la restrictii geometrice;
- sisteme de solide rigide supuse la legdturi, la care corpurile componente
sunt supuse ta restrictii geometrice in rapod cu alte corpuri (din sistem sau
din afara sistemului).

Legdturile dintre solidele rigide pot fi: rezemarea simpld, articulalia,

incastrarea, legdtura prin fire sau bare.
Fortele care actioneazd un sistem de solide rigide pot fi:
a) fo4e exterioare , eare sunt aplicate de corpuri situate in afara sistemului;
b) forte de leqdturd, care reprezintd acliunile reciproce ale corpurilor din
sistem si se impart in doui categorii:
- forte de legdturd exterioare care provin din interactiunea sistemului cu
corpuri din afara sistemului;

- forie de legdturd interioare care provin din interactiunea

mecanicd a

corpurilor care tarmeazd sistemul. in baza principiului actiunii si reactiunii

for{ele de legiturd interioare sunt egale doud cdte doud si direct opuse.
Pentru exemBlificare se considerd sistemul de trei bare rigide articulate intre
ele ca

in

figura 8.3.

Mecanica

tF

167,

Statica

Forlele exterioare efectiv aplicate sunt: Fr,E,E

Forfele de legdtur5 exterioare sunt date de reacliunile din articulaliile
cilindrice plane din A ?i B, Fo ?i F" care se descompun astfel:

Rl :
F" :

Ho +Vo

H"

(8.1 5)

*V"

Fig. 8.3

Forlele de legdturd interioare sunt date de reacliunile din articulaliile

cilindrice plane din C si D si anume F" gi Ro care se descompun astfel:

Fc:
Fo :

% *V"
l-to

(8.16)

*Vo

8.2.1. TEOREME PEHTRU STUDIUL ECHILIBRULUI SISTEMELOR DE

SOLIDE RIGIDE

Un sistem de solide rigide (corpuri) se afld in echilibru atunci cind

fiecare solid rigid (corp) ce aparfine sistemului se afld Tn echilibru. Studiul
echilibrului sistemelor de solide rigide se face utilizind mai multe teoreme
{metode) ce vor fi studiate in paragrafele urmdtoare.

Mecanica

ie

163

Statica

8.2.1.2.TEOREMA IZOLARII CORPURILOR

Aceastd metodd rezulta din teoria izolSrii corpurilor si se enuntA astfel:

"Dacd un sistem de car
afld in echilibru. inseamnd cd fiecare carp al sistemului, considerat ca
tr.

in aplicarea metodei se parcurg urmdtoarele etape de lucru:

a) Se izaleazd fiecare corp al sistemului introducdnd asupra lui for{ele
exterioare direct aplicate gi forlele de legdturd exterioare si interioare. Sub
actiunea acestor fo(e corpul astfel izolat se afld ?n echilibru. La introducerea
forlelor de legdturi interioare se tine seama de principiul acliunii gi reactiunii.
b) Se alege un sistem de referinld convenabil fald de care se scriu si se
rezolvd ecualiile de echilibru static determinAndu-se necunoscutele
problemei.
Dacd sistemul are "n" corpuri se pot scrie 6n ecualii scalare de echilibru
in spaliu, respectiv 3n ecualii scalare de echilibru in plan.
Metoda izolSrii corpurilor prezintd dezavantajul cd introduce in calcul un
numdr mare de necunoscute a cdror determinare necesitd un calcul laborios.
Spre exemplificare se considerd un sistem de trei corpuri (fig.B.a.a).
Fodple care ac{ioneazd asupra celor trei corpuri izolate sunt prezentate in
figura 8.4.b.

,Ftrtzwn
Fig. 8.4

Mecanica

{e

161

Statica

Corpul 1 este actionat de forlele exterioare F1 gi Fr, de forla de legdturd

exterioard din articulalia A adicd Ro gi de forfa de legdturd interioard R*
din articulalia C.

f,

Corpul 2 este aclionat de fortele exterioare

interioard

gi E , d" forta de legdtuni

R, din articulatia G 9i de forla t*r, Oin reazemul simplu D.

Corpul 3 este acfionat de forta exterioard

E,

de forta de legdtur* exterioard

tq" Oin reazemul simplu B si de forla de legdturd interioard lrl* din reazemul
simplu D.
Ecuatiile vectoriale de echilibru static pentru fiecare corp in parte sunt:

E*E*Fo*Ez:o
/:\

Mo (F,

1-

J-

Mo

\.

(r, J*

Mo (Ro

fr+fo+&r*t{ru=0
/-\

Mo tF,

)*

1- \
-Mo
tFo

)*

-Mo

fr+&r*1,t":O
/-\

Mo (Fu

)*

Mo

i/-

!-

(8.17)

J* -Mo (R,, J: o
/-

/-

tRr,'

)*

/-

-Mu

t-

[Nr,

)* -Mo [N" J = 0

(8.18)

[Nr, )=

0
(8.1 e)

Scrierea acestor ecualii vectoriale constituie teorema izoldrii corpurilor si

constituie conditiile necesare gi suficiente ca sistemul de solide rigide
analizat sd fie ?n echilibru. La rezolvarea sistemelor de ecuatii se are in
vedere faptul cd forlele interioare respectd principiul acliunii 9i reactiunii
adicd:

Rrz + Rer

:0

19,*lt,:0

(8.20)

/-\-/-\

Mo[Rr,)* Mo(R,J=
/_\-/-\

Mo(N23J- Mo|\Nr,)- o

8.2.1.3. TEOREMA SOLIDIFICAruI

Aceastd metodi rezultd din teorema solidificdrii care se enuntd astfel:

'Dacd un sistem de cor

echilibru, atunci el aaate fi cansiderat un singur carp aflat in echilibru,
corp ahtinut prin solidificarea sistemului'. in acest fel problema se reduce
la o problemd de staticd a solidului rigid (liber sau supus la legdturi).
Condilia de echilibru pentru corpul solidificat obtinut este ca torsorul de
reducere (al fortplor exteriaare sj de legdtur* exterioare) sd fie nul.

Mecanica

re

Statica

165

Etapele de calcul sunt:

- Se considere sistemul de corpuri ca un singur solid rigid solicitat de forle
exterioare direct aplicate si de fod,e exterioare de legdturd;
- Se alege un sistem de referin!5 convenabil fala de care se scriu si se
rezolvd ecuatiile de echilibru static.
Aplicdnd metoda solidificdrii la sistemul de corpuri din figura 8.4.a
obtinem urmdtoarele ecuatii vectoriale de echilibru:
F, + F, + F, + Fu + Fu +Ra + N" : g
(8.21)
/- \
/- \,
/- \
/- \
/- \
/- \
/- \
-Mo (F,' j* -Mo (F, J* Mo (F, J* Mo tFu )* Mo (Fu J* Mo (Ro J+ Mo [N" J: 0
s.2.1.4. TEOREMA EGHILIBRULUI PARTILOR

Metoda este rezultati din teorema echilibrului pirlilor care se enuntd

astfe|: "Daciln sls&n de estputilibetesau suptese.lalesitatise Lin

echilibru. atunci o parte aarecare din sistem {denumitd subsisteml

csnsideratii ca un sotid risid va fi tn eclilibrqsab aeliunea la4elor eare
aclianeazd asupra acestei pd$i ".
Metoda presupune urmdtoarele etape:
- Se izaleazd subsistemul si se introduc forlele exterioare direct aplicate si
fo{ele de legdturd iexterioare si interioare);
se
- Se alege un sistem de referinlii convenabil fala de care se scriu
rezolvd ecuatiile de echilibru static.
Aplicind metoda echilibrutui pdrlilor la subsistemul format din corpurile
1 9i 2 (fig. 8.5,) obtinem urmdtoarele eeuatii vectoriale de echilibru:

si

Fr+Fr+Fr+Fo+Ru+Nr, -0
./-\.
/- \
/- \
/- \

/- \
/Mo(F,,J* Mo(FrJ* Mo(FrJ- Mo(FuJ* Mo(RuJ* -Mo(NrrJ= 0

Fig. 8.5

\.

(8.22)

Mecanica

tls

Statica

r66

9. STATICA SISTEMELOR

DE BARE ARTICULATE

{GRINZI CU ZABRELE}
DEFIN

I. IPOTEZE. SIMBOLURI.

CONDI

DE

DETERMINAR-E STATICA
Deseori in practicd se int&lnesc sisteme de corpuri formate din bare
rectilinii legate intre ele prin articulatii numite noduri. Astfel de sisteme poartd
denumirea de grinzi cu zdbrele {exemple: grinzile podurilor metalice si ale
maearalelor, st6lpi pentru eabluri electrice, cupole cu zdbrele, etc.).
Cfrnd barele care formeazi sistemul sunt situate ?n acelasi plan iar
for[ele exterioare actioneazdin planul barelor, sistemul formeazd o grindd cu
zdbrele pland. in caz contrar sistemul este denumit grindd cu zdbrele
spaliala. Examin6nd o grindd cu zdbrele pland (fig. 9.1) se disting urmdtoarele pdrti componente:

Fig. 9.1
a) - nodurile, care sunt punctele de prindere ale barelor {A,B,C,D,E,F);
b) - talpile, care sunt formate din barele exterioare ale grinzii. Se disting:
- talpa superioara (ABCD);
- talpa inferioard (ABEF);
- zdbrelele, adici barele care leagi tilpile ?ntre ele. Acestea pot fi
verticale, caz in care se numesc montanti (CE,DF), sau inclinate cdnd poartd
denumirea de diagonale (CF);
ci - legdturile exterioare ale grinzii cu zdbrele care pot fi printre altele
reazeme simple (B) gi articulatii (A). La r6ndul lor reazemele simple pot fi fixe
sau mobile.

* Statica
167
Pentru a-si putea indeplini functiile lor constructive, grinzile cu zdbrele
trebuie sd satisfacd conditiile de indeformabilitate geometrici ;i sd aibd o
pozitie invaribild fald de corpul de reazem de care sunt legate sub actiunea
Meeanica

sistemelor de forte exterioare care le solicitd.

Dacd prin suprimarea unei bare din constructia grinzii cu zdbrele,

acesta devine o constructie mobilS, deformabild, spunern cd grinda este f5rd
bare de prisos. De exemplu ?n figura 9.2.a dacd se suprimd diagonala BD
grinda devine un mecanism patrulater.
Dacd insd, prin suprimarea unor bare, sistemul nu-si pierde rigiditatea,
el se numegte grindi cu zibrele cu bare de prisos. Ca exemplu se poate da
patrulaterul cu doud diagonale {fig. 9.2.b) din care una este de prisos ?n ceea
ce priveste asigurarea indeformabilitdtii.

Fig. 9.2

Pentru ca rigiditatea grinzii cu zdbrele sd fie asigurati trebuie sd existe

o relatie bine determinatd intre numdrul barelor si numdrul nodurilor din care
este alcdtuitd.
Pentru grinzile cu zdbrele plane se deduce aceastd rela{ie plec6nd de
la observa{ia cd oriee grindd cu zdbrele pland are la bazd un triunghi format
din trei bare si trei noduri. Completfrnd triunghiul de bazd cu alte doud bare si
un nod se obtine o grindd compusd din doud triunghiuri, s.a.m.d,
Fie un sistem format din "b" bare ?i "n" noduri. Pentru rigidizarea unui
nod este nevoie de doud bare, dar la rigidizarea primelor trei noduri au fost
utilizate numai trei bare in loc de sase, astfel cd relatia dintre numdrul barelor
si numdrul nodurilor necesare pentru rigidizarea sistemului (fara bare de
prisos) devine:
b:2n-3
(e.1)
Dacd b < 2n - 3 numdrul barelor este insuficient pentru formarea grinzii cu
zdbrele, iar dacd b > 2n- 3 atunci se obtin grinzi cu bare de prisos.
in ce priveste calculul grinzitor cu zSbrele se parcurg in general
urmdtoarele etape:

Mecanica

re

Statica

168

- stabilirea schemei mecanice de incircare prin aplicarea forlelor

exterioare continute in planul grinzi gi aplicate in noduri;

- determinarea reactiunilor in legdturile exterioare (reazeme);
- determinarea forlelor interioare care apar in bare, for{e ce se numesc
eforturi (tensiuni).
Dacd toate forlele necunoscute (reactiunile 9i eforturile din bare) se pot
determina cu relatiile de echilibru ale staticii, atunci grinda se numeste static
determinatd, iar in caz contrar se numegte static nedeterminatd si calculul se
efectueazd prin metode speciale care tin seama de deformatiile reale aie
barelor.
Pentru calculu! grinzilor cu zibrele plane se fac urmitoarele ipoteze:
1. Barele sunt rectilinii si rigide iar dimensiunile ior transversaie sunt
neglijabile in raport cu lungimea lor;
2. Legdturile intre bare se fac fdrd frecare, prin articulalii mici plane
numite noduri, ce pot fi considerate puncte materiale in echilibru;
3. Forlele exterioare ce ac{ioneazd asupra grinzi sunt plasate in planul
sistemului 9i aclioneazd in noduri. Greutatea barelor se neglijeazi sau se
inloeuieste prin forle echivalente concentrate in noduri.
Tn baza acestor ipoteze se ajunge la concluzia cd barele unui sistem
articulat plan pot fi solicitate numai la ?ntindere sau la compresiune, eforturile
av6nd direclia barelor.
Pentru
o grindd se comportd ca un solid rigid aclionat de forfe
exterioare eoplanare numdrul neeunoseutelor ee apar la determinarea
reacliunilor exterioare nu trebuie sd dep5geascfr cifra trei, in caz contrar
grinda devine static nedeterminatd. Din acest motiv grinzile cu zdbreie au de
reguld o articulalie pland si un reazem simplu mobil. ?n afara reactiunilor
exterioare mai trebuie determinate gi eforturile din bare, a cdror numdr este
egal cu numdrul barelor. Numdrul total de necunoscute este b + 3 .
Pentru ca grinda sd fie static determinatd este necesar ca numdrul
ecuatiilor sd fie egal cu numdrul necunoscutelor adicd:

ci

2n*b+3

(s.21

De aici rezultd conciuzia cd o grindd cu zdbrele fdrd bare de prisos este static
determinatd.

9.2. EFORTURILE

iN BARELE

GRINZILOR CU ZABRELE

in baza ipotezel cd bareie sistemului sunt legate intre ele prin articulatii
fdrd frecare, rezulti cd acliunea exercitatd asupra unei bare de restul
sistemului este reprezentatd de o for$i axiald.

Mecanica

* Statica

t69

Se demonstreaze aceaste afirmalie considerand o bard AB aclionatd

articulaliile A si B de forlele Fr,Fr,.,.,Fn si respectfv f;,f;,..,,F; (fig. 9.3).

Tn

intrucit fortele respective sunt forte concurente ele se pot inlocui

cu

rezultanta lor:

To

n_

I4
i:1

{e.3)

Te =

IF,'
i=1

Deoarece bara AB se afld in echilibru sub acliunea forlelor ce o aclioneazd

inseamnd cd rezultanta fortelor si momentul fortelor in raport cu orice punct
sunt nule. Scriind ecuatiile vectoriale de echilibru a momentelor fatd de A Si B
avem :

Iil^ - 0;+ ne"G : o

(s.4)

f-M":o;+ EE*q:o

Deoarece produsele vectoriale sunt nule rezultd c5:

ttne; T"tne

(e.5)

Din ecualia de proieclie pe direclia AB avem:

Praettt+Pro"tGl:0; =*TA*Te:0;+T4=Tg,

(9.6)

adicd for{ele sunt coliniare cu bara si egale, adicd sunt forle axiale.
in legdturd cu aceste fortp axiale se disting doud posibilitdti:
- dacd fortele ies din nod ( fig. 9.4), fortele sunt de intindere;

Fig. 9.4
dacd fortple intrd in nod (fig. 9.5), fortple sunt de compresiune.

Fig. 9.5

Determinarea eforturilor
nodurilor sau echilibrul barelor.

din bare se poate face studiind echilibrul

Mecanica

* Statica

170

9.3. METODA ECHILIBRULUI NODURILOR

Fie sistemul de bare articulate plan (fig. 9.6) simplu rezemat in A 9i
articulat ?n B supus actiunii unei for{e exterioare concentratd in nodul D (F =
3000daN). Necunoscutele sunt eforturile din bare gi reactiunile din reazemul
simplu A ?i articulatia cilindricd pland B.

Fig. 9.6

Se observd ci sistemul are cinci bare (\1,2,...,5) gi patru

noduri
(A,B,C,D), deci relatia (9.2) este indeplinita (5:8-3). Pe baza echilibrului
pdr[ilor se va izola fiecare nod in parte. La intocmirea schemei mecanice de
Tncdrcare (fig. 9.7.a,...,d) se face presupunerea arbitrard cd toate barele sunt
solicitate la intindere (eforturile sau tensiunile din bare ies din nod). Se scriu
apoi cele doud ecualii de echilibru pentru sistemul de forle concurente care
aclioneazd asupra fiecdrui nod in parte ce pot fi considerate puncte materiale
in echilibru. Vom avea:
Pentru nodul A:

T++Tucosa+No =6
T, + Tu sinu :0

(e.7)

Pentru nodul B:

-HB+Trcoscx:0
VB - Tt -Tz siner :
Pentru nodul C:

(s.8)

Mecanica

171

Statica

T. cos0 - Tz cosu, - Tu cosu : 0

T, sins - Tg sinor - Tu sinot : 0

(e.s)

Pentru nodul D:

-Trcosu-To:g
Ttsincr-F:0

(e.10)

Fig. 9.7

Sistemul de ecuatii oblinut se rezolvd ?ncepdnd cu un nod in care se

TntAlnesc numai doud bare. Astfel, din ecutiile aferente nodului D avem:

F -3ooo'5:SooodaN
T," sina 3
T4 =

-T.

cos o

: -500 O -+: -4000daN

(e.1 1 )

Substituind aceste valori ?n celelalte ecuatii 9i rezolv6nd apoi succesiv

ecualiile de echilibru corespunzdtoare nodurilor A, B, C, se obtin rezultatele:
Tz = 5000 daN;

Ts=0;Tr=0;
Nn = 4000 daN;
Ha = 4000 daN;
Ve = 3000 daN'

* Statica
172
Din analiza rezultatelor se constate cd in bara 4 este un efort de
compresiune (-) gi nu de intindere cum am presupus initial, iar barele 1 si 5

Mecanica

nu sunt solicitate la nici un efort av6nd un rol constructiv.

Pentru a usura rezolvarea problernei uneori este neapdrat necesar sd
se determine anticipat reac{iunile legdturilor exterioare prin metoda
echilibrului Tntregutui sistem. Astfel, consider3nd grinda ca un solid rigid in
echilibru putem scrie:
NA -He:0
(e.12t
vB

-F:0

4F-3No:g
Soluliondnd sistemul definit de relatiile (9.12) se obtine:
Ve = 3000daN, Nn : HB :5000daN
Utitizind aceste rezultate determinate anticipat sistemul ecuatiilor de echilibru
ale nodurilor con{ine cu trei necunoscute mai putin si se rezolvd rnai comod.
Existd grinzi cu zdbrele static determinate la care metoda echilibrului
nodurilor nu se poate aplica nici dupd determinarea reacliunilor fie pentru cd
de la bun inceput nu existd nici un nod in care sd se intdlneascd numai doud
bare (fig. 9.8), fie pentru cd dupd rezolvarea ecuatiilor corespunzdtoare
primelor noduri apar in continuare numai noduri in care se intdlnesc 3 bare Tn
care eforturile sunt necunoscute (fig. 9.9). in asemenea situatii se apeleazd la
metode numerice speciale.

9.4. METOpA SECTIUNILOR OARECARE (RlrrER)

Metoda secliunilor oarecare se folosegte Tn cazurile Tn care se cere
determinarea eforturilor numai in anumite bare ale sistemului si cdnd folosirea
metodei izoldrii nodurilor ar duce la calcule inutile. Aceastd metodd se
bazeazd pe teorema echilibrului pdrlilor. Secliondnd grinda in doud pa4i,

Mecanica

* Statica

173

fiecare dintre acestea trebuie sA fie

in echilibru sub actiunea fortelor

exterioare gi a eforturilor din barele seclionate.

Cum ecuatiile de echilibru scalare sunt in numdr de trei se impune

condilia ca sectiunea fdcuta sii ?ntilneascd numai trei bare care nu sunt toate
concurente sau paralele. Procedeul de lucru este urmdtorul:
- se determind reacliunile exterioare ale sistemului ca si cum sistemul
intreg ar fi un solid rigid in echilibru;
- se sectianeazd trei bare neconcurente ?n acelasi punct si care nu sunt
toate paralele Tntre ele, ale cdror eforturi trebuie determinate;
- in punctele de seclionare ale barelor se introduc efodurile si pentru cd
nu le cunoastem natura le considerdm efoduri de intindere;
- dintre cele doud sisteme separate se alege cel care este ?ncdrcat cu
un numdr mai mic de for{e exterioare.
Pentru determinarea eforturilor se pot scrie doud ecualii de proieclii pe
axele unui reper cartezian arbitrar ales continut in planul grinzii ,si o ecualie
de momente fala de un punct oarecare.
Metoda Ritter mai aduce simplificarea cd in locul celor doud ecuatii de
proieclii si una de moment se pot utiliza trei ecuatii de momente calculate fala
de trei puncte necoliniare. Se aleg de obicei punctele de intersectie a doud
cAte doud bare concurente sectionate, astfel ?ncdt fiecare ecuatie de moment
va contine o singurd necunoscutd.
in cazul in care doud bare sunt paralele se scriu ecuatiile de momente
gi fala de alte puncte sau se utilizeazd doud ecuatii de momente si una de
proieclie. Ca exemplu de calcul se considerd grinda din figura 9.10 formatd
din triunghiuri dreptunghice cu catete egale afticulatd in A si simplu rezematd
in B. Sd se determine eforturile din barele 7, 12, 4.

NBI

2m
10

11

12

13

B+
I

UoA

n
2m

tv,

ilt.

ll.

\1,

F2

ia
:
2rn

2m
Fig. 9.10

1v.

$_f
2m

Mecanica r* Statica

174

AsupragrinziiactioneazdforteleE,E,E.Ecuatiilede""nffi
(consideratd un solid rigid in echilibru) sunt:

:g
Va+NB-Fr-Fr:g
F, -Ho

8Nu

(e.13)

-Z(Fr+F.)- 4Fr:g

soluliondnd sistemur definit de relatiile (9.13) se obtine:

'

Ha=Fs
F' +Ft'+ 2F'
Ne :

vr:

4
3F, + 2F2

'

(e.14)

-F3

Pentru valorile numerice F, = 3000 N; Fr= 2000 N; Fs= 1000

N, obtinem:
Ha= 1000 N; vn= 3000 N; Nr= 2000 N. Efectudm
(a-a) prin cere
trei bare si izoldm sectiunea din dreapta (fig. g.1 1). "uttiun*a

vll.

i?
i..

(}-----i.t.

Fig. 9.1 1

Se studiazd echilibrul portiunii izolate sub actiunea fortelor

E,F" gi a

eforturilor To,Tr,Trr. Scriem ecuatia de momente in raport cu nodul

Vl 9i lll
si o ecuatie de proiectie pe verticala. Oblinem:
IMu, = 0; 2Ne -2To = 0 T4:Ne
(g.15)
IM,,, = 0; 4Ne _ 2F, +2Tr:0 Tz : F3 -2NB _
(9.16)

:2000N

IF,, : o; NB - *trr: o=

Trz:.EN"=2g4oN

-3000N

(e.17)

constatdm cd 17 este efort de compresiune iar T+ gi T12 sunt eforturi de

Tntindere.

Mecanica

175

Statica

10. STATICA FIRELOR

10"1. GENERALITATI

prin fir se Tntelege in mecanice un corp care se caracterizeaze

urmdtoarele ProPrietdti

prin

- are o dimensiune (lungimea) mult mai mare decSt

celelalte doud

dimensiuni (ale secfiunii transversale);

- este inextensibil;
- este flexibil, adicd poate lua orice formd fdrd sd opund rezistenld. Ca
urmare a acestei proprietd{i un fir poate fi numai intins, neputOnd prelua eforturi
de compresiune 9i de incovoiere;
- este torsionabil, adicd nu se opune cSnd i se aplicd un moment de
torsiune (rdsucire).
in consecintd, firele opun o stabd rezistentd la fodecare, la incovoiere si la
torsiune, put6nd prelua numai eforturi de intindere. Astfel se ajunge in mecanicd
perfect flexibil si inextensibil.
la notiunea
'Tn de fir
general aceste proprietdli trebuie privite ca ipoteze simplificatoare
deoarece in realitate firele nu indepiinesc integral aceste conditii, fiind de fapt
intr-o anumitd mdsurd extensibile si au o oarecare rigiditate, ceea ce face sd se
opund schimbdrii de formd.
Ca exemplu de fire se pot da cablurile, lanturile, curelele de transmisie,
conductoarele eiectrice, etc.
Principalele probleme pe care le urmdregte statica firelor sunt stabilirea
formei de echilibru a firului gi determinarea eforturilor interioare din firele supuse
solicitate de for{e exterioare
actiunii unor forte exterioare. Firele pot
repartizate, de for{e concentrate sau concomitent de forte concentrate si forte
repafiizate.

fi

Mecanica

tF

Statica

176

Cazul firului actionat de forle concentrate revine

la determinarea

poligonului funicutar a! respectivelor forle. Un astfel de fir se studiazd izoliind

punctul de aplicatie al fortpi pe fir, si studiem echilibrul ca pentru un punct
rnaterial, in lungul firelor sectionate introducdndu-se tensiuni.
in cele ce urmeazd se studiazi cazul firului solicitat de for{e repartizate. in
acest cazforma de echilibru a firului se numegte curbd funiculard.

10.2. ECUATIILE GENERALE DE ECHILIBRU

10.2,1, ECUATIILE VECTORIALE DE ECHILIBRU
Se considerd un fir AB solicitat de o forld reparlizata F, reprezentdnd forla
pe unitatea de lungime (fig.10.1).Ca exemplu de for{d repartizatd se poate da
greutatea unui cablu sau chiciura de pe un conductor electric. in general B este
o functie de coordonatd curbilinie S, adicd p p{S}.
Pentru studiul echilibrului considerdm un arc mic MoM, de lungime AS, a
cdrui pozitie este determinatd de coordonata curbilinie S (fig. 10.1). lzoldnd
portiunea de fir MoMr (fig. 10.2) se introduc forlele de legdturd, care sunt functie

de coordonata S ca mdrime si sens. Astfel tn Mo se introduce fortp - TtS) care

este de sens opus lui S, iar in M1 se introduce forta T1S + AS) . Rezultanta
fortelor exterioare pe arcul MoM,r este pAS, aplicatd in punctul D care
reprezintd mijlocul arcului MoM, (se poate admite ca p este constantd pe arcul
mic AS).

T(s + rs)

Fig. 10.1

Fig. 10.2

Mecanica

Shtica

re

177

Conditiile de echilibru scrise vectorial sunt:

i-\= o); -+ r(s+ as)- r(s)+Bas

Eq
!_\-f-1-

{E Ml = o);

--+ MrMo

" [-

r(s)l-

:o

MrD x

p,ts :

(10.1)
0

(1

0.2)

impartind cu AS si trecind la limitd, din relatia (10.1) rezultd:

lim

T(s + ns) - T(s)

AS

AS-+0

* AS-+0
ti,,, Fas = o
AS

(10.3)

adicd:

dT

+O=0

(10.4)

dS
Efectu6nd aceleasi operalii si in relalia (10.2) obtinem:

mt . r(s)
rim frvrp* F,o=t'l : o
,,i
i*
'
'-]
AS-+ol '
rs-+o[ AS
AS /

{10.5)

Deoarece in relatia (10.5) factorul MrD tinde la zero c6nd A$ -+ 0 rezultd:

,:-ltm

MtMo

aS-+O AS

iliJvr^
u : iim
' u limM,M^
lim
'
fu,Mo '1= -t
Mr+M6
AS-+o MrMo as-+o AS

T*r*o al corzii MrMo tinde cdtre versorul

-deoarece versorul

c6nd

M1

(10.6)

al tangentei in Mo

-+ Ms. Sensul este dat de sensul arcului S. Astfel relalia (10.5) devine:

TrTlsy:o

(10.7)
Cum acesti vectori sunt in general diferi{i de zero rezultd cd sunt paraleli, adicd
putem scrie:
(1 0.8)
Aceastd relalie ne aratd cd efortul din fir Tntr-un punct este dirijat dupd tangenta
in acel punct. Acest efort solicitd firul la intindere si se numeste tensiunea din fir.

T:t't

Relatiile (10.4) gi (10.8) reprezintd ecualiile generale de echilibru ale unui fir
solicitat de o forld repartizate p scrise sub formd vectoriald.

10.2.2. EC

ln sistemul cartezian vectorul de pozitie F este functie de coordonata curbilinie S (fig.10.3). Putem scrie:
(10.e)
F : F{S} : x{S}i + y(S}J +
de unde:

z(S}k

Mecanica

* Statica

dF- d*J*$;*gk

-dS -ldS

178

dS-

dS
Se gtie cd versorul tangentei la curbd este:
+

--

(10.10)

(10.1 1)

ds
si are ca proiec,tii pe axe cosinusurile directoare. Vom avea:
coscr,

coslJ. =

dx

-ds

dy

{10' 12)

-ds
dz

'ds-

COS":
Tntre cosi

usu rile di rectoare existd rela{ia

/dx\2
l- | +l,gl,

:,
*(*\,
(dsl
(dsi
ldsi

(10 13)

Proiecliile pe axe ale tensiunii din fir tindnd seama de relatiile (10.8) gi (10.12)
sunt:

T*:TCOSry=T*

dS

Ty

: Tcosp,dS
= T+

T=

=TcoSY:
'dsT:E

Forla reparlizata p in functie de proiectiile sale pe axe se poate scrie:

p : pri + pvj +

p=k

{10.14)

(10.15)

Proiectdnd pe axele sistemului cartezian relatia ( 1 0.4) 9i tindnd seama de

relatiile (10.14) gi (10.15) se ob{in ecuatiile generale ale firului in raport cu un
sistem cartezian:

aftgll*o-:o
'|A
dst ds/
d

[-, dY\
:)*pr=0
ds\
ds
-i
:ld /-t--dz\lr o- :0

ds\ dsl

'3

(10.16)

* Statica
179
Relatiile {10.13) gi (10.16) alcdtuiesc un sistem ale c6rui necunoscute sunt
tensiunea din fir T gi coordonatele x, y, z. Prin integrarea sistemului de ecualii
diferentiale de ordinul doi definite de relatia (10.16) se obtin sase constante de
integrare care se determind din conditiile la limitd: A(xr,y1,z1) pentru S:0 gi
B(xz ,y 2,z2) pentru S: L.
Nlecanica

A(*

r ,Y

t,zt)
XZrY ZrZZ)

Fig. 10.4

Fig. 10.3
10.2,3. ECUATIILE

pE ECHILIBRU iN SISTEMUL

FRENET

Sistemui Frenet (intrinsec) are originea Tn punctul considerat M, iar ca axe

tangenta in sensul parametrului S crescdtor de versor T, normala principald de
versor R si binormala de versor b . Pozitia punctului M este definitd de
coordonata curbilinie S (fig. 10.4).Pornind de la relatia (10.8) sl aplicdnd regula
de derivare a unui produs obtinem:

'

dS dS *i
dS

dT _ d(Tl!J :

: {i
r+dSdS

In

(10.17)

lntroducdnd relatia (10.17) in relatia (10.4) obllnem ecuatia de echilibru:

dT
T_
- t+-n+o=0

dsp

Forla repartizata
triedru astfel:

(10.18)

p se poate scrie in functie de proiectiile sale pe axele acestui

Mecanica

* Statica

180

p:p,I+PnF+PuE

(10.1e)

Proiectdnd relalia (10.18) pe axe si tindnd seama de relalia (10.19) obtinem:

dT

rt

ds
-+D.:U

I*
p

On

:o

10.20)

Pu =o
care reprezintd ecua{iile generale de echilibru. Din a treia ecuatie a sistemului
(10.20) se constatd cd forla reparlizata p se gdseste in planul osculator.
Forma curbei de echilibru a firelor depinde de legea de varialie a forlei
unitare p.in cele ce urmeazd se analizeazd cdteva cazuri mai simple frecvent
int6lnite in practicd, cAnd firele sunt actionate numai de forfe repartizate,
paralele cu o direclie fixd.

10.3, ECUATilLE

pE ECHILIBRU ALE FIRULUI OMOGEN

GREU SUSPENDAT LA AMBELE CAPETE

Firul omogen greu reprezintd un caz particular al firului incdrcat cu o
sarcind repartizatd. in acest caz sarcina repartizatd este greutatea firului uniform
distribuitd pe unitatea de lungime ( p = greutatea pe unitatea de lungime = cst.),
iar curba de echilibru este pland. Se alege sistemul de referintd astfel ca firul sd
fie situat in planul Oxy 9i axa Oy sa fie paralelS 9i de sens contrar fortei
repartizate (fig. 10.5). Prin urmare putem scrie:

=P=:0
Py:-P
Px

(10.21)

Sistemul definit de relalia (10.16) se scrie in acest caz:

afr$'l :o
dS r dS,r
a[tt)-p=o
ds

ds.,

!(t93-) :o
dS i dSz

(10.22\
(1

0.23)

fia.24)

lntegrdnd ecuatia definitd de relatia (10-22) obtinem:

T

qt : H:
cst.
l^lS

(10.25)

Mecanica rt Shtica

181

adicS:

T*:

ds

Tcosg

T*

: H: CSt.

(1

0.26)

B(*, ,Y z)
T

Atxr,

Yr )

Uo

(*o,Yo

Fig. 10.5

Relatia (10.26) conduce la o concluzie foarte importanta 9i anume cd

proiectia tensiunii pe orizontald, in orice punct al firului este constantd 9i egald
cu valoarea tensiunii din punctul de cotd minimd (Ms) al curbei funiculare. Tn
acest punct valoarea tensiunii este minimd deoarece aici tensiunea are o
singurd componentd orizontald H pe cdnd in orice alt punct M are o
componentd orizontald H : T* si o componentd verticald T, variabild de la un
punct la altul. Relatia (10.23) mai poate fi scrisd sub forma:

a(rgj-p.ds=o
\. dsl

(1o.27)

Din relalia (10.26) ob-tinem:

T: H

(10.28)

dx

lntroduc6nd relalia (10.28) in relalia {A.27t rezultd:

[n9! g) - n.ds: o

p.ds = o
|Ht.|dx)
t

\. dx dS,

(10.2e)
(10.30)

Mecanica:r Statica

182

in baza relatiei (10.13) elementul de arc "dS" va fi:

ds

(10.31)

Ja*'+ dy2 + dzz

Tntrucdt curba este pland, Tn cazul nostru avem:

(10.32)

Cu rela{ia (10.32), relalia (10.30) devine:

(10.33)
ecuatia diferentiald:
Se obtine
,rt
(10.34)

Cu notatia
- -t-

a: Ip

+i
t
i substitutia

u: $,

dX'

definitd de relatia (10.34) devine:

*"u"!ia
,

du: 1116
dxa
sau:

du

dx

JI*u'

(10.35)

(10.36)

Efectudnd o primd integrare obtinem:

. du

.dx

!-

tJt*"t r a

(10.37)

ln(u*Jr*,ll=*+G"
\)a'

(10.38)

u*ffi="|*"'

(10.3e)

Jre - "l*", -u

(10.40)

l-=

sau:

sau:

sau:

sau:

i+
sau:

u2

"t[]*"'j

u, -2u."i*"'

(10.41)

* Statica

Mecanica

183

- -u
"'(1."')
I+c.
Zq*a

(10.42)

'

sau:

l,r*",'l
\a
/-g -[1,",]

e\a

-u

(10.43)

SAU:

u=sh (\*c")=E
')

(10.441

y:a

(10.45)

\a

dx
lntegrind incd o datd se ajunge la ecuatia curbei funiculare a firului omogen
greu, numitd ldntisor:

"n[:+cr)*",

in aceastd ecuatie constantele de integrare a, Cl 9i C2 se determind

din

condi{iile la limitd A(xt, yr} ; B(xz,Yzl si Ms(xr, ys).

Pentru simplificare se presupune cazul Tn care firul are lungimea 2Ls 9i este
suspendat intre punctele A(-1, h) ?i B (1, h) situate pe aceeagi orizontald (fig.
10.6). Se executd o translatie a sistemului de axe astfel incdt axa Oy sd treacd

prin punctul Mo(0, a). Pundnd conditiile la limitd (y:h;

X:l

9i

y:h; X:-

l)

rezultd:

h=?
h=d

"t[*+cr)*",
ch

sau:

[-i*",r)*",
(-!*c,]')
')

"rt[I+c,)="n
[a
\ a

(10.46)
(1O.47',t

(10.48)

Cunoagtem cd:

ch-x

: e*+g

(10.4e)

Vom obtine:

(J*c,,] \ a )
[!",]/19 {I-",'l
\a .;:\ a ) +e {-l-"...]

g\a

(10.50)

Mecanica

* Statica

"",

184

e-*] : *-",

["*

(10.51)

["j "*j

Rezultd:

gcr = g-cr

(10.52)

e2ct -- 1

(10.53)
(10.54)

Ct:o
Ecualia

(1

0.38) devine:
(10.55)

Y:a'cnl+Gz
a
v
I

Tr\
A( xt,Y r)

lr,

B(*,

tlt

iit\

,Y

z)

rtltul

.tr_ /
I

MI

dS

-T"

T>c:H

To:H

Mo

fu,,

Fig. 10.6

Pentru

Xo:0 9i Yo:?

rezultd

Cz:o.

Se obline astfel ecuatia ldntisorului

raportatd la sistemul de axe ales:

Y

: a'cnl

(10.56)

Utilizdnd relaliile (10.32) si (10.56) se poate calcula lungimea arcului de ldntisor

intre punctele M6 gi M:

Sx

L:tr6s:Jox

(v')' :Jox
0

T"nI: a.shI

6aa

(10.57)

Mecanica ttt Statica

18s

Tensiunea din fir se calculeazd cu ajutorul rela{iei:

T = HdS: H 1*

dx

(y')'

(10.58)

ceea ce ne arald cd tensiunea intr-un punct oarecare M(x, y) a ldnlisorului este

egalS cu greutatea unei portiuni de fir egald cu ot'donata punctului. Astfel spus
dacd in M (fig. 10.6) firul ar fi petrecut peste un scripete si ar atdrna pe o
porliune de lungime "y" egald cu ordonata punctului, echilibrul firului ar rdrnine
neschimbat. Tensiunea minimd este Tn punctul M0(0, a) si are valoarea:

T0:H:P'?

(1

0.5e)

iar tensiunea maximd este la capete si are valoarea:

T1:Tr:P'h

(10.60)

Din relatiile (10.56) si (10.57) se deduce:

sn2

I- ch2 I = -1 :4 -t=
aaa2a2

(10.61)

Oblinem:
L2

+a2

:y2

(10.62)

Cu relatia (10.62) relatia (10.60) devine:

T1

: Tz:Pf,?-.tt

(10.63)

Sdgeata curbei este prin definilie distanta maximd dintre punctele unei curbe
plane gi coarda care uneste extremitdtile acesteia. in acest caz sdgeata maximd
este:

: h -a-

L2, + az

1A.4. ECUATIILE

Acest tip de

-a

(10.64)

DE ECHILIBRU ALE FIRULUI OMOGEN

GREU FOARTE IruNruS

fir

reprezintd un caz particular al firului omogen greu,

caracterizat prin aceea cd, tensiunea din fir T este foade mare si in consecintd
H

pp

cos

are o valoare mare si raportul

este cazul conductoarelor electrice

Dezvoltdnd in serie functiile:

utilizate

:a

are o valoare micd. Acesta

la cdile ferate electrificate.

Nlecanica

* Statica

186

chl :1+ **
1o * ,..
a
a'21 a" 4l

(10-65)

x5

- x x x3
Sh-:-*-----..

a a a"3! a"5!

din care retinem doar primii doi termeni pe care

Ti

Tnlocuim

in relalia (10.56)

9i

oblinem:

y:*cnl -^**
a2a

(10.66)

adicd ecuatia unei parabole. Din figura 10.7 rezultd:

YB:a+f

:"*i
A

(_

(1

0.67)

8a

|,r")

Fig. 10.7
Rezultd:

,-

t2
|

(10.68)

8a

fH
8fp

H:Pl2

(10.6e)
(10.70)

8f
relatie ce exprimd valoarea tensiunii in fir ?n punctul de ordonatd minimd.
Lungimea arcului de lSntisor AoM este datd de rela$a (10.57):

illecanica

* Statica

187

x3
S=E.shl=x *o#

(10.71 )

Lungimea totald

L a arcului AB in funclie de distan{a dintre st6lpii de sustinere

AA' gi BB' se calculeazd cu relatia (10.64) folosind si relatia (10.69) pentru

x:lf

2. Vom avea:

L:2

[)'

\z)

t-uflf

=l+

gf2
$a.72)

3t

|.8f,1

Valoarea tensiunii din fir

Tn

punctele de suspensie A 9i B este:

TA:TB:Htr[ff,
Pentru a obtine

,x
y':-

y'

(10.73)

derivdm relatia (10.66):

(a.74)

a
Pentru punctele de suspensie A si B oblinem:

vb:-vi:|}l

=*:+

(10.75)

Tensiunea din fir in punctele A gi B va fi:

(10.76)

intr-un punct oarecare M de pe fir de abcisd x, tensiunea va

fi.
$a.77)

Mecanica

Statica

188

11. APLICATIILE TEHNICE A

in afara aplicatiilor tehnice ale staticii prezentate pAnd la acest capitol,
dispozitive
scopul de a-si ugura munca, omul a imaginat si construit diferite
utilizdrii lor
mecanice simpre, care urterior au fost perfectionate in vederea
punct de vedere
directe, ca pa(i componente ale diferitelor masini 9i utilaje. Din
gi
mecanic un asemenea dispozitiv poartd denumirea de masind simpld
Fm
reprezintd un corp sau un sistem de corpuri actionate de o forld motoare
opune
care cautd sd pund sistemul in migcare 9i o forli rezistenta F care se
miscdrii. De reguld cu ajutorul masinilor simple se pot invinge for{e rezistente
mari utiliz6nd forle motoare mici. Uneori insd, forla motoare poate fi egald sau
mai mare decit forla rezistentd. intr-o asemenea situatie justificarea masinii
cu

simple constd in posibilitatea schimbdrii direcliei sau sensului forlei motoare.

problem a care urmeazd a li rezolvatd este stabilirea relaliei care existd
intre forta motoare gi forta rezistentd pentru ca ele sd se echilibreze. ln aceste
studii se neglijeazd'greuialite corpurilor care alcdtuiesc sistemul deoarece sunt
mici in raport cu valorile fortei motoare 9i forlei rezistente.

11.1. PLANUL INCLINAT

Planul ?nclinat este un dispozitiv mecanic simplu utilizat la ridicarea sau
coborArea corpurilor pe rampele de Tncdrcare - descdrcare. Greutatea de ridicat
sau de cobor6t Q repr* zintd forla rezistente ( A : E ), iar forla P paraleld cu

ajutorul cdreia greutatea

planul reprezintd forta motoare {P: F',.,)
"u
ridicatd sau cobordtd pe planul inclinat.

este

11.1.1. RIDICAREA GREUTAilLOR PE PLANUL INCLINAT

Av6nd Tn vedere forfa de frecare de alunecare pe planul inclinat (fig- 11.1),
ecuatiile de echilibru la limitd sunt:

Flecanica

* Statica

189

IFr : 0 ;= F- -F. sincr-PN : o

IF, : o;+ N-Fr cosor: o

(11.1)

Rezolv6nd sistemul definit de relatia (11.1) rezultd:

F* =Fr(sin0+Pcosa)

F*

(11.2t

: F, (sin u + tgrp cos cr) = F. sin(o + q) :K.F'

(1 1.3)

cos q

unde:

rP: flrctgp

K:

sinu

+ tgrpcoscr

: sin(o + q)

(11.4')

cos q)
iar unghiul "(p" reprezentdnd unghiul de frecare.
Dacd neglijiim frecarea (p:0; K: sin u) relalia dintre Fn' 9i Frdevine:

F* = F, sing

K'F,

Fig.

1 1 .1

(11.5)

Fig. 11.2

Compardnd relatiile (11.3) gi (11.5) se constatd cd in cazul unui plan inclinat cu

frecare este necesard o forla motoare mai mare dec6t in cazul planului Tnclinat
fdrd frecare. Din relatia (11.5) se constatd cd Tn cazul planului inclinat fdrd
frecare (luciu), forla motoare este mai micd decdt forta rezistentd (F* < Fr). in
cazul planului inclinat cu frecare (aspru), se constatd din examinarea relatiei
(11.3), cd pentru ca forla motoare sd fie mai micd decdt forta rezistenti este
necesar ca termenul K < 1 adicd:

Mecanica

* Statica

190

sin(a+cp).,

(1 1.6)

cos g
respectiv:

sin(cr + q) < sin(900 -,e)

de unde rezultd:
u < 900 -2<p
in cazul Tn care relatia (1 1.8) nu este indeplinite (FTnclinat ?si pierde avantajul.

(11.7t
(1 1.8)

Fr) atunci planul

LOR PE PLANUL ITCUNRT

in aceastd situatie forta de frecare
de echilibru static devin:
- 0 ;= F. sincr -Fm -pN

IF*

IF,, : 0;3

Tsi

schimbd sensul (fig. 11.2) si ecuatiile

-0
(1 1.e)

- F, cosu :0

Rezolvdnd sistemul definit de relatia (1 1.9) obtinem:

F* = F. (sin s, - tr cos g) :

F.

sin (u

- rp) : KrF'

cos p

(1 1 .10)

unde:

K1 --

sin (a

- rp)

(11.11)

cos q

1.10) ne dd mdrimea fortpi motoare necesard pentru a impiedica

corpul sd alunece tn jos. Neglijand frecarea pe planul inclinat obtinem:
Relatia

(1

sina,: K'F.
(11.12)
adicd relatia (1 1 .5) nu suferd nici o schimbare. Analizdnd relatia (1 1 .10)
F,n = F.

constatdm cd:

- dacd o . g, atunci Fm < 0, adicd pentru coborfrrea greut5lai A pe planul

inclinat trebuie aplicatd o forld de sens contrar forlei motoare ca urmare a

ci

greutatea Q se autofixeazdpe plan datoritd fortelorde frecare mari;

- dacd o : g, atunci F* 0 si greutatea Q
afld in echilibru la limitd.
="

faptului

Mecanica

{e

Statica

191

11.2. PANA
Pana este un corp prismatic avand una sau doud fele opuse Tnclinate. Ea
serveste pentru asamblarea demontabilS a doud organe de masini (montarea

unei roli pe un arbore). De asemenea pana formeazd partea principald a

uneltelor de spart, tdiat, strunjit (cutit, foarfecd, topor, daltd, etc). in figura
11 .3.a,b sunt prezentate penele cu dubld, respectiv simpld inclinare. Forta
motoare

f*

trebuie sd invingd reactiunile normale gi fortele de frecare.

.Frt F*

a)
a)

b)

Fig. 1 1.3

Dacd se considerd cd pana este asprd uniform pe toatd suprafala de

contact cu corpul in care este introdusd prin batere, atunci rezultantele
reactiunilor normale din punctele de contact si rezultantele forlelor de frecare se
afld Tn planul transversal impreund cu forta motoare formdnd un sistem de forle
coplanare. in cazul echilibrului la limitd ecuatiile scalare de echilibru static sunt:

a) Pana cu dubli inclinare

f
IF, -0-. Fr:PN

2Nsino +2F, coscr-F,,,

:0

(11.13)

Rezolv6nd sistemul obtinem:

F- :

2N(sincr + pcosg): 2N

sin(a + rp)
cos q

(11.14)

* Statica
192
CAnd se scoate pana, tendinta de miscare fiind in sens opus, se schimbd sensul
fortelor de frecare, deci semnele lui "p" gi "(p". Oblinem:
trIecanica

F,,,,,

2N(sinct

- pcoscr)

Din relatia (11.15) dacd o

<q

2N

sin (u

- tp)

rezultd o valoare negativd a forfei

pentru a scoate pana trebuie aplicatd o fortd de sens contrar forlei

pana). in consecintd relatia:

C[<

(11.15)

cos q

Fn.,,,,

adicd

(*a tragd
(1 1.16)

(p

reprezintd conditia de autofixare a penei cu dublS Tnclinare.

b) Pana cu simpld inclinare

IF,* - 0 ;= -Nz + N, cos0 - F* sinu - 0

IF,,

lFr, * Fr,, eosu + N, sincr - F,,' : 0

=0;=iFrr =pNr
[F12

UN2

Solutiondnd sistemul definit de relalia (11.17) obtinem:

F* : Nt sinu + F* cosc{, *Ftz:

:Nr sina + pN, coscr, + p(Nl coscr, F* :

ru,

(11.17]'

(sinu + 2pcoss

pNr sincr)

- $2sinu)

NeglijAnd termenul care contine pe p2 (fiind foarte mic) obtinem:

F, : Nt (sin u + 2pcos o) : Nr Gos u(tgcr + 21t):

: Nr cos a(tgoc + 2tgq)

(1 1 .18)

(11.1e)

(11.20',1

La scoaterea penei relalia (1 1.20) devine:

F'.,,,,

: N, cosu(tga - 2tgP)

(11.21)

Din relatia (11.21) rezulta ca pentru tg u <2tg e se obtine o valoare negativd

pentru E, . Se deduce astfel conditia de autofixare a penei cu simpld inclinare:

tgcr

< Ztgq

(11.22)
Deoarece unghiurile "u" gi "(p" sunt mici se poate inlocui functia trigonometricd a
tangentei prin unghiul corespun zdtor'.
(11 .23)
u< 2rp

Mecanica {r Statica

193

$urubul este un organ de masind obtinut prin tdierea unui filet, care are
forma unei elice cu pas constant "p", pe un corp cilindric de razd R. intre pasul
elicei "p", unghiul de inclinare al elicei "o" gi raza cilindrului de Tnfdgurare R
existd relatia (fig. 1 1.4):
(11.24)
P : 2aR 'tga
Surubul este folosit atdt ca element de fixare cdt gi ca element de miscare.
Analizdm cazul surubului ca element de fixare (fig. 1 1 .5). in ipoteza cd in toate
punctele dintre flancul surubului si cel al piulitei se realizeazd contacte, forlele
care actioneazd asupra surubului sunt:
- cuplul motor de moment M- : F,,., -l al cdrui vector este coliniar cu axa
surubului;

- forta rezistentd

E avdnd directia axei surubului 9i sensul opus celui de

Tnaintare al surubului;

- reactiunile normale -\, care apar in toate punctele de contact ale filetului

surubului cu filetul piulitei;

- fortple de frecare Fi - p-N, tangente la filet care apar in toate punctele de
contact dintre surub si piulila.
Ultimele doud constituie o infinitate de reactiuni foarte mici. Sub actiunea tuturor
acestor forle, surubul se afld in echilibru. Problema care trebuie rezolvatd este
determinarea relatiei dintre momentul motor tttrn Ei forta rezistente 4. Conditiile
de echilibru la limitd sunt:

IF,, :0 ;= -f,' + INi cosCI - IpN, sina:0

IM= = 0 ;3 M', - (IN, sincr + IpN, coscr)R:0

Solutiondnd sistemul definit de relatia (11.25) obtinem:

P - (cos cr, - p sin u)f N,

M*:R(sinu+pcos*)lN,
Elimindnd IN, din relatiile (1 1.261 se obtine momentul motor maxim:
: FrR'tg(* +
M*'"* : FrRffi
<p)

in cazul desurubdrii surubului, momentul motor M,.', isi

consecinld se schimbd si
Momentul minim devine:

(11.25)

(1'26)

(11

.27)

schimbd sensul 9i in
sensul forlei de frecare, deci semnul lui "p" gi "(p".

Mecanica

* Statica

194

-l- I

Fig. 1 1.4

Fig. 11.5

Mecanica

* Statica

Mmmin

195

FrR

.tg(o -

(1 1.28)

,p)

Rezultd cd pentru echilibru este necesar ca:

FrR - tg(o - q) < M* S FrR. tg(u + E)

Din relatia

(1

1.27) se observd cd dacd a,+

f*

(11.2e)

q: n rezultd M,",, +m, adicd este

2'

inRnitd pentru strdngerea gurubului. Este cazul autoblocdrii

necesard o forld
intdlnit la suruburile cu pas mare ("u" mare). Din relatia (11.28t se deduce cd
dacd:
(1 1.30)
cr,<q
atunci:

M-.0

(1 1 .31)

in acest caz pentru a desface surubul este necesar sd se actioneze cu un

moment motor M* de sens contrar celui cu care a fost strdns. Este cazul
autofixdrii a cdrei condilie este data de relatia (11.30) care se realizeazd practic
la suruburile cu pas mic ("CI" mic). in acest caz surubut nu se desface "de la
sind'. Dacd nu este respectatd conditia (1 1.30) gurubul se desface "de la sind.
Pe principiul surubului functioneazd transportoarele elicoidale.

11.4. PARGHIA
Parghia este un corp de o anumitd formd, de obicei o bard avdnd un punct

f*

fix sau o axd fixa 9i este actionatd de forta motoare

;i de forta rezistentd E.
Suporturile celor doud forle apartin unui plan normal pe axa de rota{ie a corpului
si nu intersecteazd aceastd axd. in func{ie de pozi{ia articulatiei O si a punctelor
de aplicalie A si respectiv B ale forlei motoare si respectiv a fortei rezistente,
pirghiile se impart in trei categorii:

a) PArghia de ardinul intili, la care articulatia O se afld intre punctele de

aplicatie A si respectiv B ale forlelor f, Ei E (ng. 1 1.6.a) (ex: balanta cu brate
egale, ranga, clestele de cuie, etc.).
Dacd se noteazd cu "a" bralul for{ei motoare si cu "b" bratul fortei rezistente,
ecualia de momente in raport cu punctul O (neglijand frecdrile) este:
(11.32)
-F*?+F.b:0
Din relalia (1 1.32) rezultd:

F*=F.' b
a

(11.33)

Mecanica

* Statica

196

Analiz6nd relatia (1 1.33) constatdm cd dacd:

?: b obtinem F* = F, (cazul balanlei cu bra[e egale);
a > b oblinem Fn < F, (se economise?te forla motoare);
a < b obtinem F*> F, (caz neeconomic).

b) Pdrshia de ordinul doi, la care forla rezistentd este aplicatd intr-un punct B
situat intre articulalia O si punctul A de aplicatie al for{ei motoare (fig. 1 1.6.b)
(ex: roaba, spdrgdtorul de nuci, m6nerul pompei manuale de apd, etc.).

?n
I
I

\\l\

Fig. 1 1.6

c) Pilrghia de ordinul trei,la care forfa motoare este aplicatd intr-un punct A
situat intre articulatia O 9i punctul de aplicalie B al forlei rezistente (fig. 1 1"6.c)
(ex: penseta, clegtele de jdratec, etc.). La aceste pdrghii a < b 9i deci

F, neeconomisind forla motoare.

cazul in care articulatia O este cu frecare, in aceasta va

Tntotdeauna Fm>

in

actiona

momentul de frecare care se opune migcdrii. Not0nd cu:

r - raza fusului articulatiei;
p1 - coeficientul de frecare din articulatie;

cr - unghiul dintre supoftul forlei F- gi F.

N - reacliunea din afticulalia O.
Se poate scrie:

N:
Mr

(1 1.34)

: Frr .tt: pr,

(1 1.35)

Mecanica

197

Statica

in acest caz conditia de echilibru este:

-F.d+Frb+Mf :0

(1 1.36)

Frn?-Frb:prt

(11.37)

sau:

Ridicdnd la pdtrat si grupdnd termenii oblinem:

("'-

*(b'
plr')r,? -z(au *p!r'
"o=o)F,"F.

Prin impdrtire cu

F!

rezultd o ecuatie de gradul doi

-ptr')tt:o

(1 1.38)

in F- / F, ale cdrei solutii

sunt:

F :F,

(ao

* plr'

"oto)*

prt
a2 _ pir,

Valoarea cea mai mare

(11.3e)

a lui F-

(corespunzdtoare semnului plus)

corespunde tendinlei de miscare impusd de F*, iar valoarea cea mai micd a lui
F- (corespunzdtoare semnului minus) corespunde tendinlei de miscare impusd
de F..

11.5. SCRIPETELE
Scripetele este un dispozitiv mecanic simplu din categoria pdrghiilor de
ordinul intdi compus dintr-o roatd ce are la periferie un gan,t prin care trece un
cablu (lan!). Axul rotii este fixat intr-o articulatie al cdrui fus are raza "t'', iar
coeficientul de frecare in articulatie este "lL{.in practicd se intAlnesc scripeti
simpli sau sisteme de scripeti.
11.5.1. SCRTPETT STMPLT

Scripetii simpli pot fi cu ax fix sau cu ax mobil dupd cum axa de rotalie a
scripetelui este fixd sau mobild.
11.5.1.1. SCRIPETELE CU AX FIX

Scripetele cu ax fix se compune dintr-o roatd ce se rotegte in jurul unui ax

fix, av6nd fie numai un singur sant periferic (fig. 1 1.7 .a) sau mai multe ganluri de
raze diferite (fi9. 1 1.7.b').
Peste roatd este trecut un cablu de care la un capdt actioneazd forta rezistentd
F., iar la celSlalt capdt actioneaza forla motoare F. . in repaus sau in miscare

198
* Statica
uniformd scripetele este Tn echilibru sub actiunea reacliunilor H gi V din
articulatie, a fortelor F* gi E precum si a momentului de frecare din articulatie
14 (se neglijeazd greutatea scripetelui). Datoritd rigiditalii sale firul nu se

Mecanica

desprinde de roatd Tn punctele A gi B, ci firul conducdtor aclionat de F,,, se

infdsoard mai mult pe roatd si se apropie de centru cu distanta "er", iar firul
condus actionat d" E se desfdgoard de pe roatd indepdrtdndu-se de centru cu
distan{a "e2" (fig. 1.7.c}.

a)

b)

Fig. 11.7
Ecuatiile de echilibru static sunt:

IF* : o ;-+ H: o

IF,, -O;-+V-F' -F, :0

IMo : 0 ;* F*(R- er)-F,(R + er)-Mr

(11.40)

=o
Din primele doud ecuatii ale sistemului definit de relatia (1 1.40) oblinem:

H:0

(11.41)

V:F,,,+F,
Momentul de frecare din articulatie va fi:

Mt :

vrrJn\ V' : Irlr(F* + F, )

(11

.42)

Din ultima ecuatie a sistemului definit de relatia (1 1.40) oblinem:

F* =F,

R+e, +Frr

R-e, -lrrr

*[r. r*ez*2p{
R-er -lrrr

(1 1.43)

Mecanica

* Statica

cum

{( R gi Frr << R se neglijeazd e1 si $rr, de la numitor rezult6nd:

r99

F,"

: *lt-af,r.T)

*[t + ]. + T)

unde s-a notat:

1 +QZ

tu -

(11.44)

(1 1.45)

Coeficientul "x," care exprimd influenla rigiditalii firului este proporlional cu

diametrul -firului. De exemplu:
1 = (0,02...0,06) d2 - pentru funii de cdnepd;
1 = (0,06...0,09) d2 - pentru cabluri de olel.
Dacd notdm:

2u.r
1t7- r3-J(

(1

1.46)

R
expresia forlei motoare devine:

F*:K'F'

Din relalia

(1

1.46) se observd cd intotdeauna

K>1,

(11.47)
deci din relatia (11.47)

rezultd cd Fn' F. , spre deosebire de cazul cdnd firul este perfect flexibil si se
neglijeazd frecarea din articulatie, si se obline F* : F.
Coeficientul K ia uzual valorile K = 1,02...1,05 in funclie de sistemul de ungere
al lagdrului. in cazul scripetelui cu doud ganturi, neglijdnd deplasdrile "e1" 9i "e2"
(firul este perfect flexibil), putem scrie:
: o ;-> H: o

IF*

IFr:o;+v-F--Fr:o

(1 1.48)

IMo -0;-+F,oR-F.r-Mr:0
Proceddnd in mod analog ob{inem:

r+u,r
'!

tm-"p1R
-E
E

(11.4e)

Dacd neglijiim frecarea, relalia (1 1.49) devine:

r
E
t- ll! -E ,R
-t--

(11.50)

Constatdm cd in cazul scripetelui fix cu doud ganluri, forla motoare se reduce cu

raportul

r/R(r.R).

Mecanica:r Statica
11.5.1.2. SCRIPETELE CU

Scripetele

AX MOBIL

cu ax mobil se compune dintr-o roatd al cdrui ax este

deplasabil. De axul scripetelui este atdrnatd forta rezistentd E (fig. 11.8.a) sau
se aplicd forta motoare F',, (fig. 1 1.8.b). in prima variantd scripetele mobil
servegte pentru demultiplicarea forlei motoare, iar in a doua variantd pentru
demultiplicarea vitezei de aclionare. ConsiderAnd cazul scripetelui din figura
1 1.8.a, introducAnd tensiunea T din cablu 9i neglijdnd frecdrile putem scrie
urmdtoarele ecuatii de echilibru static:

IFr:o;-+T-Fr *F,o -$
IMo:0;+-T'R+F*R:0

(1 1 .51)

Fig. 1 1.8
Rezolvdnd sistemul definit de relafia (1 1.51) oblinem:

F-'^=1.)
F =i'[
z)

Constatdm cd:

(11.52'l

Mecanica

* Statica

F. .

F.

(1 1.53)

Tindnd seama de frecdri si de rigiditatea cablului, coeficientul K va fi K

adicd f* uu fi mai mare dec6t ?n cazul neglijdrii frecdrii.

11.5.2. STSTEME

pE

> 112,

SCR|PET|

Sistemele de scripeti reprezintd o combinalie de scripeti ficgi si mobili cu

scopul de a beneficia at6t de avantajul reducerii fortpi motoare (oferit de
scripetele mobil), cdt gi de avantajul schimbdrii direc{iei de lucru (oferit de
scripetele fix). Cele mai rdspAndite sisteme de scripeli sunt:

1.5.2.1. SCRTPETELE DTFERENTTAL

Acest scripete denumit si macara diferentiald este compus dintr-un troliu

format din doud roti de raze R si r, si un scripete mobil de razd rs. Cablul de care
se trage cu forta motoare F,,, este un cablu continuu care trece peste ambele
roti ale troliului si peste scripetele mobil (fig.11.9). Pentru a stabili relatia dintre
f'.,, Ei F, introducem tensiunile in fire si scriem ecuatiile de echilibru static pentru
scripetele Or si pentru troliul O, calculul fdcdndu-se tindnd seama de rigiditatea
cablului gi de frecdrile din axul troliului ( rr - raza fusului articulatiei; Fr
coeficientul de frecare din articulalie). Vom avea:
- Scripetele 01:
-F, +T1 +Tr:g

(11.54)

Tz = K'T1
Solutiondnd sistemul definit de relatia (11.54l' obtinem:
E
rr

.F

' K+I
Tt4

_Et
-

(1 1.55)

' K+1

- Troliul O:
F,,,(r

- e) + T,,(r * er)-Tr(R

+ er)

- v,fr(F- * f,) :

intocuind pe Tr gi Tz cu expresiile lor date de relalia (11.55) obtinem:

(1 1.56)

Mecanica

Statica

F_:

F, x(n+e,,)-('-"r).#*

R-et -pr
in ipoteza neglijdrii rezistentelor (K: t; et- az:0;
F*

(11.57)

K+1

R-r
=F,=

prin alegerea

pr

:0)

oblinem:
(11.58)

ilu"n"bila a

razelarR 9i r (diferenla lor sd fie micd) este posibil

sd se actioneze cu o fortd motoare F* mica o fortd rezistentd F, mare.

Fig. 1 1.9

iVlecanica

Statica

11.5.2.2. PALANUL

Palanul este un sistem

de "2n"

scripeli dintre care

"n" sunt scripeli

ficsi
si
sunt scripeti mobili. Grupurile de scripeli ficsi, respectiv mobili se
monteazd pe aceeasi furcd. Peste toli scripetii trece un singur fir (fig, 11.10).
linand seama de rigiditatea cablului si de frecarea din articulatiile rotilor se pot
scrie urmdtoarele relatii :
(1 1 .59)
F* : KT1;Tl : KTI;TI: KT3;T3 : KTuiT4 = KT5; Tu :

'n'

KT.

Oblinem:
?F_
lt

'K
-

?T1Fm
-z
t6

K K2
-TzFm
ra -J
-

K
TT3Fm
,o :

F:

TT4Fm
IE :
-J

K
TTsFm
:
ta =
K
-:

K3

(11.60)

Ko
-K5

Ka
lzoldnd trenul de scripeti mobili pentru echilibru, putem scrie:
F. -T1 -T2- T3 -T4- Ts -Ts

:0

(1 1 .61)

: F,,, K5+Ka+K3+K2+K+1

(11.62],

Obtinem:

F. : Tl +T, +Tr +T+ +Ts +Te

Tnmultind numdrdtorul
obtinem:

gi

numitorul fractiei definite

F.:F* K6+Ks+Ka+K3+K2+K-K5

K6(K-1)

K6-1
E
.r_.*K6(KJ)
-E
respectiv:

K6
de relatia (11.62)

K4

-K3

- K2 -K-l

cu

K-l

(11.63)
(1 1.64)

Mecanica

* Statica

204

_tr K6(K-1)
tr
.m-'r

(11.65)

K6_1

din

Aceasta este relatia dintre Fm 9i F, in cazul cdnd palanul este constituit

2n=6 scripeti.

T2

Ts

T4

T3

Tz

.T,

Fig.

11

.10

* Statica
Generalizind pentru "2n" scripeti obtinem:

Mecanica

F,n

=F.

K:l

Pentru

K2" (K

- 1)
K2" -1

(1 1.66)

(neglijdnd rigiditatea gi frecdrile) rezultd:

K2n(K-1)
,m-,'fffill

E _E

(11.67\

11.s.2.3. PALANUL EXPONENTTAL

Palanul exponential este alcdtuit dintr-un scripete fix si un numdr oarecare

de scripeti mobili (fig. 11.11). Relatia dintre F- gi F, se determina linAnd seama
de rigiditatea cablului gi de frecarea din articulatii. in acest scop se izoleazd
fiecare scripete, se introduc tensiunile din cablu si se scriu ecuatiile de echilibru
static.
- Scripetele 01:
(1 1.68)
Tt-F. -Tz:A
(1 1.6e)
T2 = F * Tr
Deoarece firul 2 este fir conducdtor si firul
relatia:
Tz : K'Tt
-1
lt

este fir condus, intre Tr gi T, existd

T^

'K

(11.71)

inlocuind relatia (11.71) in relatia (11.69) obtinem:

K

T^:F,
z '

K+1

- Scripetele 02:
T3

(11.701

-Tz+

T+

:0

(11.72)

(11.73)

Deoarece T4 : KT, ob{inem:

Tla

T4

(11.74)

_ _

"K

inlocuind relatia (11.74) in relatia (11.73) obtinem:

lz:

K+1

'o

(11.75',t

Mecanica x Statica

Tnlocuind

in relatia (11.75) expresia lui T2 definitd de relatia (11.72) rezultd:

T4:

KK2
rrffi:
+ (K*lf

(11.76)

r,
r,

T3

T4

?lQ

T-

-T.|

72

11

T2

Fig. 11.11

Mecanica

* Statica

207

- Scripetele 03:
T5

-Ta +Te :0

(11.77]'

Proceddnd identic oblinem

Te : K'Tu

-T6
lc
-

'K
Ta =*.Te

=Te

K+1

(11.78)

T6:T-K:
Tnlocuind

pe

T+ cu expresia definitd de rela,tia (11.76't obtinem:

T6:ttd;

(11.7e)

- Scripetele O:

TuR-F,',R:0

(1 1.80)

Kt
F,,,:T6:F''(K+1)3
=

(1 1 .81)

Aceasta este relatia dintre forta motoare F, gi forla rezistentd F. pentru cazul
c6nd sistemul este format din trei scripeti mobili si unul fix. Generalizdnd pentru
"n + 1" scripeti dintre care unul este fix si "n" sunt mobili obtinem:
Kn
E
rm-.'(K+1f
-E

(1 1.82)

Dacd nu se tine seama de rigiditatea cablului si de frecdrile din articulatii,

atunci K:1 si rela{ia (11.82], devine:
FI

'm

F-

(11.83)

2n

adicd forla motoare este cu

mai mare.

atit mai micd cu cdt numdrul scripelilor mobili este

Mecanica

tlt

Statica

ANFJrl. 1
C6teva cazuri uzuale de sarcini continue distribuite liniar 9i aplicate barei rectilinii
perpandicular pe axa sa (varialia valorii sarcinii continue, modulul gi pozifia sarcinii
concentrate echivalente). Prin eo s-a notat valoarea maximd a intensitdtii sarcinii continue.

tr{irimea
Legea de variafie

a sarcinii

sat ci nd. u nifo r m disll ribLti

Sarcind triunghiulard

q(o)

sarcinii
concentrate echivaIentd ,ll

1d

4o-(0(o{a)
a

r-

d-

qo-

.k ( c ( l)

Sarcind trapezoidald

qt*. 8o--.

4t

Sarcind paruboli& ( 1)

Aqo
I12

Sarcind parabolicd (2)

Sarcind hiperbolicd parliald

4Qo

-ta)nI

209

Mecanica;F Statica

ANEXA 2
C6teva cazuri uzuale de sarcini continue distribuite superficial si aplicate pe planul median
(intensitatea sarcinii continue, modulul 9i pozitia sarcinii concentrate echivalente). Prin eo s-a
notat valoarea maximd a intensitdtii sarcinii continue.

crt

ptocosr

sorc,no

I ,Fs)

Rv,4T

-.l

Sorcno unform drslrrb

,M,"lqr--'-l *
I

16

lo.
.

lalD

17lz
ls-.b ti
li

it

Sorcrno fin,orO [t J

q"* (o<z<o]
2

Q"ft

P<r<a*cJ

U:

[a.c)b
z

2a*c
--T-

Sorcrno I'nnrJ (2J

q"tfo<r<oJ

ffr^a';71
lR-<:.<r?
-r?.t 9<r?

^ab
to2

2o
J

R'qo

-f-

Mecanica

re

210

Statica

ANEXA 3/1
Centre de mas5

Figura si sistcrnul
de coordonate

LINII

Coordonatele centrului Figura si sistcnml de

. coordonatc
de masi

LINII

OX{OGENE

Coordonatele ccntrului
de nras{
OMOGENE

rc:AD;g":OIJ
2
Uude D estc intersect

Littia tlrca; ld
1

tangentei ln

Jl4 cu

tala ln A. iar

orizo

in
terseclia normalei ln JtI
u Og 9i a : parametrul
11 este

ldnfisorului

Interscc!ia bisectoareor triunghiului

Cardioitla

ian

a(al2b)* r(c-

8a
-l)

2(a{b{c)
It
b*c
2
alb*c
U":OC:

aH

rlui poligonal pe

r:

irectie Oc perpenlari la axa de

t.za CerCului
7

t:

2
-AB

metrie

L
Arc

ls

d.e

erc

lungimea contur

SUPRAFETE OMOGENE

'

Ic:OC:I--

sin

riunghi

-- : tr f

cr

fa

.d.

---

OV

Ic:iriAc:-r

apoteoma OA
= proiectia contu-

in

radiani)
lntre coardd gi arc
pe axa de simetrie

e',

:r,

6
.)

.. _ ar*az*as
o
d

La interseclia rnedia-

nelor

h 2b-

s',B+b
C

se gdseste pe segmen-

tul AD, A si D fiinri

mijloacele bazelor Ia
^aVi

i J

Ac

Seclor de cet'c

2
4c-

(a

^Jd

in radiani)

sin

or

Mecanica x Statica

211

ANE)r/. 3/2
Centre de mas5

Figura qi sistenrul

de

coordonatc

Coordonatclc ccn-

trului de masd

Figura pi sistenrrrl de lcoor<lonatclc centnrlui

coortlorratc I

dc nrasi

sr.rPliAFlr'fn orroGENE
.Semicerc

Segment

dt

elipsd

.Q

3(rr

Uc:

- A
2b

ti;:5

Parabold

,":

'

alTr

OC:

3r

41 Jn;gc:

4r
JE

Jumdlale de patabold

Segnent dc cerc
ll^:

4 r sin3a
3 2a- sincr

--

(* ln

g
J

-b
8

radiani)

Porliune de coroa-

)td

?c s-x?

Sinusoidd

circulard.

2
3

ll3

13

,Il2- re

1e

L^(

F-s/rrr
9--

f-toNla .
0Iacl

.sina

l---a
F-+l

OL

"2--8

Cardioida

Y1

14o(r,.co;e)

4a
Jc:

Aria

11
tt^

suprafelet

OAA,I^i a ldnligoruhti

x":

4a
-oU?!

i Uc

: 4b
cJtt

e+1
a eaf*ez-t
8 e(ez - 1)

111

Mecanica:r Statica

ANEXA 3/3
Centre de mas6
Uigtrra si sistcrrtul. lCoordonatele centrului de

rlr coordonatc

I.igura si sistcnrul

rnasit

de

coordonatc

s{,rPItAl.'r1TIl

Coordonatelc cen-

trului de nrasi

\.OLI-;IIIi OI{OGI]NI'
Pand

CaLoId sfericd

VOI,[]IIE OXIOGENI]

(2r

Pe dreapta carc uncstc r.Arful cu cctrtrltl

cle nrasi al bazci ltr

"wa

trrrl

sfcrci

SB - supr. bazci
rnari
SD

supr. bazci mici

* - indltimea trun-

chiului de piranridi

ss+2/^s;S+3sD
S61/^s';5;.:

5,

ft
4

Trunciti de cort circ.

n:r _; 2ffr_L3r!

/12+,Itr+r?
4------rL--u-

-'

$i

pentru elipsoidul de
revolu{ie <ie axd
cgali cu diame-

Entisf crd

lr

ir)z

l.ornrul:i valabili

l'{--l/^

Truncli dc piramidd

.tt-tL

Elipsoid oclant

x:.:-.a
'8
{0,b,0)

u-:"8

.b

Mecanica

Statica

213

BIBLIOGRAFIE
1. Andonie, G. St., lstoria matematicilor aplicate clasice din Romdnia. Mecanicd
si astronomie, Editura Academiei, Bucuresti, 1971 .
2. Anton , R., Probleme de mecanicd, Editura didacticd si pedagogicS, Bucuresti,

1978.
3. Atanasiu, M., Mecanicd tehnicd, Editura Tehnicd, Bucuresti, 1969.
4. Atanasiu, M., Mecanicd, Editura didacticd 9i pedagogicd, Bucuresti, 19735. Balan, St., Leclii complementare de mecanicd, Editura didacticii si pedagogic5, Bucuresti, 1975.
6. Bricard,R., Legon de cinematigue, Vol. 1 ,2, Gauthier - Villars, Paris, 1927.
7. Brfndeu, L. , Mecanica, Editura lnstitutului Politehnic "Traian Vuia" Timisoara,
1 986.
8. Brousse, P., Cours de mecanique, Armand Colin, Paris, 1973.
9. Constantinescu, 1., Bolog, C., Mecanica, Editura didacticd gi pedagogicd,
Bucuresti, 1978.
10. Darabont, A., Munteanu, M., V5iteanu, D., Mecanicd tehnicd. Culegere de
probleme, Scrisul RomAnesc, Craiova, 1983.
11 . Dragog, L., Principiile mecanicii analitice, Editura Tehnicd, Bucuresti, 1 973.
12. Drdgulescu Doina, Roboli industriali, Editura didacticd 9i pedagogicd R. A.,
Bucuresti, 1997.
13. Drdgulescu Doina, Urosu, D., Chiriac, A., Mecanicd, Editura lnstitutului
Politehnic "Traian Vuia" Timisoara, 1990.
14. Hegedus, A., Drdgulescu Doina, Probleme de mecanicd. Staticd, Editura de
Vest, Timisoara, 1995.
15. Hegedils, A., Drdgulescu Doina, Probleme de mecanicd. Dinamicd, Editura
Helicon, Timisoara, 1992.
16. lacob, C., Mecanicd teoreticd, Editura didacticd 9i pedagogicd, Bucuresti,
1 970.

Mecanica

* Shtica

214

17. lspas,V., Aplicatiile cinematieii in construc{ia manipulatoarelor gi a robolilor

industriali, Editura Academiei, Bucuresti, 1 990.
18. Landau, L. D., Lifchtz,E. M., Mecanica, Editura Tehnicd, Bucuregti, 1963.
19. Lupu, Gh., Crdciun, E. M., Mecanica. Culegere de probleme, Editura
didactica 9i pedagogicd R. A., Bucuregti, 1996.
2A. Mangeron, D., lrimiciuG, N., Mecanica rigidelor cu aplicalii fn inginerie, Vol.
1 , 2, 3, Editura Tehnicd, Bucuregt,, 1978 - 1981 .
21. OlariU, V., S.a., Mecanica tehnicd, Editura Tehnicd, Bucuresti, 1982.
22. Popescu, P. , Mecanica. Cinematica. Atelierul de multiplicare al lnstitutului
Politehnic Cluj - Napoca, 1978.
23. Popescu, P., Tudosie, C., Bdlan,8., Plitea, N., Ursu, N., lspas, V., Marcu,V',
Culegere de probleme de mecanicd, Editura lnstitutului Politehnic Cluj
Napoca, 1978.
pedagogicd,
24. Pelecudi, Chr., s.8., Mecanisme, Editura didacticd
Bucuresti, 1985.
25. Rddoi, M., Deciu,E., Mecanica, Editura didacticd gi pedagogicd, Bucuresti,

gi

1981.
26. Ripianu, A., Mecanica solidului rigid, Editura Tehnicd, Bucuresta, 1973.

27. Ripianu, A., Popescu, P., Bdlan, B. , Mecanicd tehnicd, Editura didacticd gi
pedagogicd, Bucuresti, 1 97928. Ripianu, A., s.a., Mecanicd tehnicd. Cinematica. Culegere de probleme,
Atelierul de multiplicare al lnstitutului Politehnic Cluj - Napoca, 1986.
29. Silas, Gh., Grosanu, 1., Mecanicd, Editura didacticd 9i pedagogicd,
Bucuresti, 1979.
30. Stoenescu, Al., Silas, Gh., Curs de mecanicd tehnicd, Editura Tehnicd,
Bucuregti, 1970.
31. Teodorescu, P. P. , Mecanicd teoreticd, Centrul de multiplicare al Universitdtii Bucure,sti, 1973..
32. Teodorescu, P. P., Sisteme mecanice, Vol. 1, 2, Editura Tehnicd, Bucuresti,
1984.
33. ]i!eica, S., Curs de mecanicd, Vol. 1, 2, Centrul de multiplicare al Universitdtii Bucuregti, 1975 - 1978.
34. Turcu, A., Mecanicd tehnicd, Vol. 1,2,3, Centrul de multiplicare al Universitdtii "Babes Bolyai" Cluj - Napoca, 1981.
35. Ursu Fischer, N., Vibraliile sistemelor mecanice. Teorie si aplicalii, Casa
Ce4ii de $tiin!a, Cluj - Napoca, 1998.

Mecanica

* Statica

2ts

36.

Vilcovici, V., Bdlan, St., Voinea, R., Mecanicd teoreticd, Editura Tehnicd,
Bucuregti,l 968.
37. Voinea, R., Voiculescu, D., Simion, F.P., lntroducere fn mecanica solidului
rigid cu aplicalii in inginerie, Editura Academiei, Bucuresti, 1989.
38, Voinea, R., Voiculescu, D., Ceaugu, V., Mecanica, Editura didacticd si
pedagogicd, Bucuregti, 1 983.
39.**** Dicfionar de mecanicd, Editura gtiinlifica 9i Enciclopedicd, Bucuresti,
1

980.

40.**** Manualul inginerului mecanic, Vol. 1 , 2, 3 , Editura Tehnicd, Bucuresti,

197 4.