ntr-un ou negru m las nclzit

de ateptarea zborului locuind n mine;

st unul lng altul, nedezlipit,
sinele lng sine.
Sentimentul unei aripi mi curge-n spinare,
senzaia de ochi i caut o orbit.
O, tu, ntuneric mare,
tu, dezgustat natere ncremenit.
S-a aezat pe mine o idee
i m clocete matern.
Acum, tot ceea ce este e
rotund cldur i ferm.
Sare din mine un fel de plisc
n toate prile i deodat.
Refuz s fie un obelisc
ira intim, curbat.
Sparg coaja pielii mele, ars,
lipit de-a dreptul pe suflet,
ca s-mi rmn ne-ntoars
ntia ncercare de umblet.
Sar cojile negre!
Mai mare m aflu i nezburat,
lipit de acel ncotro,
cu o bolt de jur mprejur adugat.
Scot ochi cu priviri nereale
la dreapta, la stnga, n sus i-n jos,
nscnd ir de regi-animale,
care tiu cum se moare frumos.
ntind i o pan de os irizat
atinge negrul concav.
Sar cojile negre deodat
i iat-m, iari, suav,
nchis ntr-un ou mult mai mare,
clocit de-o idee mai mare,
glbenu jumtate, pasre jumtate,
ntr-un joc cu pai pe furate.
Ou mare! Silab rcnit
ntr-o perpetu cretere smuls
fr tavan stalactit
sedus.
Ou concentrice, negre, sparte
fiecare pe rnd i n parte.
Pui de pasre respins de zbor,
strbtnd ou dup ou,

din miezul pmntului pn la Alcor,

ntr-un ritmic, dilatat ecou.
Sinele ncearc din sine s ias,
ochiul din ochi, i mereu
nsui pe nsui se las
ca o neagr ninsoare, de greu.
Dintr-un ou ntr-unul mai mare
la nesfrit te nati, nezburat
arip. Numai din somn
se poate trezi fiecare,
din coaja vieii nici unul,
niciodat.