Sunteți pe pagina 1din 82

PRECUVNTARE

SCRISOARE
PATRIARHULUI APUS
de Arhimandrit Epifanie
Theodoropulos

Anul 1054 este pentru Ortodoxie nceputul celei mai mari apostazii din istoria Bisericii. Ca si n timpul
DIFERENTELE
lui Arie, acum 950 ani n Apus omul trufas si nesbuit s-a proclamat pe sine Dumnezeu si mpreun cu dintre Biserica Ortodox
cei ce l-au crezut au plsmuit o nou biseric cu vechea nftisare, dar fundamental diferit de cea
si cea Romano-Catolic
ntemeiat de Iisus Hristos Dumnezeu la Cincizecime.
de Printele Cleopa
Asa a ngduit Hristos, ca din cauza schimbrilor
dogmatice, profanrilor eclesiologice, retlcuirilor
scripturistice si rstlmcirilor istorice ce le-au
fcut latinii, s se aleag grul de neghin, oile de
capre, minciuna de adevr, ortodoxia de
catolicism.

ASUPRA CATOLICILOR
de Sfntul Simeon al
Tesalonicului

Sfintii Printi Ortodocsi de atunci nu i-au urmat pe


Cuvintele Sfintilor Printi
apuseni n aceast cdere, ba mai mult,
mpotriva ereziei
soborniceste
catolice

CRIZA BISERICII
CATOLICE
de Mihai Urzic

OMUL SI DUMNEZEUOMUL de Sfntul Iustin


Popovici

RSPUNS LATINILOR
de Sf. Ambrozie de la
Optina

au lsat urmasilor n credint, povtuiri de nezdruncinat si anateme de nedezlegat, de a nu se face


prtasi sub nici un chip nnoirilor mincinoase si uneltirilor politice, de a pstra neschimbat, chiar cu
pretul vietii, traditia de veacuri a Bisericii, cci ce nsotire are dreptatea cu frdelegea?
Sau ce mprtsire are lumina cu ntunericul? De aceea: "Iesiti din mijlocul lor si v osebiti, zice
Domnul" (II Corinteni 6:14-17). ...
Din eres n eres, din cdere n mai mare cdere, credinta apusean si-a artat n timp adevratul chip.
Istoria nc sngernd a Romaniei ne arat lmurit cum la nevoie papistasii au lsat deoparte viclenile
chemri la unire si s-au apucat de a converti "cu tunul" pe romani la "crestinismul" lor. Parintii cei sfinti
au marturisit de demult, inca de la aparitie, despre pericolul care-l reprezinta catolicismul pentru
ortodoxie. Dar dezinformarea si rastalmacirile apostatilor au lucrat atit de perfid, incit au reusit sa
adoarma constiinta credinciosilor. Iata de ce bunul simt al poporului roman il impiedica sa creada ca
unii ierarhi pot dori distrugerea Bisericii. Dar adevarul este de la Dumnezeu nu de la oameni, si

RSPUNS CELUI CE
CONDAMN
BISERICA ORTODOX
de Sf. Ambrozie de la
Optina

"PECETLUIREA"
SFNTULUI SINOD DE
LA 1583
de Schim. Stefan
Ciobanu

SOBORNICITATEA
RASARITEAN vs.
GLOBALIZAREA
APUSEAN
de Monah Paisie
Moldoveanu

PAPA IOAN PAUL II


ACCEPT ...
EVOLUTIA
de Preot Gheorghe
Calciu Dumitreasa
VATICAN I SI
CARDINALUL
STROSSMAYER
de Clugrul Vasile
ROMANO CATOLICII N
SPATELE
PROPRIILOR
DECLARATII
din rev. Ekklesia
ASCETICA SI MISTICA
NTRE RSRIT SI
credinta, si harul si binecuvintarea si sfintirea tot de la Hristos sunt. Iar harul lui Dumnezeu lucreaza
APUS
prin oameni pina cind nu este hulit iar continuitatea apostolica viaza cit timp nu este rupta prin eres.
de Printele Alexie
Iata de ce Sfintii Parinti declara in afara Bisericii pe apostati pentru ca acestia sa nu muste din turma si
Ksutasvili
ca eresul sa nu ajunga mai mare decit credinta.
Oare toti Sfintii pomeniti mai sus au fost prea aspri cnd au negat latinilor prtsia cu Duhul Sfnt? Nu,
ci Printii limpede au voit a zice c hulirea Treimii a adus papismului deprtarea harului, iar deprtarea
harului le-a exclus preotia, fr preotie nu au taine valide, iar fr taine... n veac nu au mntuire!
Biserica este Una si Unul Sfnt este Capul ei, si nimeni niciodat nu va putea alctui o alt predanie
lsat de Hristos Sfintilor Printi. Tocmai aceast provocare ne-o arunc catolicismul - o nou traditie,
o alt dogm, un alt dumnezeu - ce s ne dezrdcineze din Ortodoxie, s ne dezbine Neamul, s ne
euro-nglobeze.
Aduceti-v aminte de mai marii vostri (sfintii) care v-au grit vou cuvntul lui Dumnezeu, priviti cu
luare aminte cum si-au ncheiat viata si urmati-le credinta. Iisus Hristos, ieri si azi si n veci este
acelasi
(Evrei 13, 7-8).
Neam romanesc nu v lsati nselati n credinta ortodox, iubiti pe catolici dar feriti-v de catolicism,
iubiti adevrul si fugiti de minciun, aprati Biserica dar nu nlturati hotarele puse de Sfintii Printi,
cci acestea ne ntresc a-L mrturisi pe Hristos prin
ORTODOXIE SAU MOARTE!

FALSE TEOFANII SI
ANGELOFANII
de Mihai Urzic

O EPISTOLA
ATHONIT
de Sinaxa Extins a
Sfntului Munte Athos
SFNTUL IOAN DE
KRONSTADT
SI PAPISMUL
ROMANO-CATOLIC
de Arhiepiscopul
Averchie Jordanvilski
CUVINTE DE FOLOS
Episcopul Nikolai
Velimirovici

SCRISOARE PATRIARHULUI APUS *


de Arhimandrit Epifanie Theodoropulos
nalt Prea Fericirea Voastr,
De ctiva ani ncoace, trupul Bisericii - trupul cugettor al crestinilor, st ntr-o tulburtoare asteptare privind salturile
primejdioase ale credintei Primului Arhiereu al Ortodoxiei.
Pe scurt, pentru a evita lungirea cuvntului, purtarea PF Voastr si a ctorva delegati ai Papei, arunc adevratii fii ai Bisericii,
nu numai ntr-o de nedescris mhnire, ci si ntr-o grozav ncercare duhovniceasc.
PF Voastr corespondati cu Papa n orice problem bisericeasc ca si cum am tri n secolul cinci dup Hristos. V expuneti la
obositoare si lungi cltorii pentru a-l ntlni. Schimbati cu el prietenesti mbrtisri si frtesti srutri [1] . l numiti Primul Episcop
al Crestinttii si pe PF Voastr cel de-al doilea. Ati proclamat Urbi et orbi c "nici o diferent nu separ cele dou biserici". V
rugati mpreun cu trimisii latini si v purtati cu cardinalii ca si cum ar fi episcopi ortodocsi.
Ati ridicat anatemele secolului XI care, chiar dac au fost aruncate sub presiunea momentelor fr precedent ce erau atunci,
veneau ca o reactie la blasfemiile (ce se rspndiser n ntreaga crestintate) mintilor catolice asupra de-Dumnezeu-purttoare
Ortodoxii. Dinspre partea latinilor totul a mers dup un plan, ntr-adevr mult ntrziat care cuta trdarea rnduitelor Canoane
ale Bisericii, Legi Sfinte ce impun alungarea din dumnezeiescul staul a oilor de netmduit si bolnave de moarte care sunt
ereticii, schismaticii si coruptii credintei.
nalt Prea Fericite Printe,
Care dintre aceste lucruri s-au petrecut? S-a fcut Papa ortodox sau PF Voastr catolic? Dac e prima, declarati-o oficial ca s
ne bucurm si s ne veselim toti laolalt. Dac e cea de-a doua, spuneti-o direct si sincer, ca s fim siguri c s-au mplinit
proorociile ce zic c Noua Rom va fi distrus si czut n erezie. Dac nici una dintre acestea nu s-au ntmplat, ci amndoi
nti-stttorii rmneti fiecare ntru limitele trasate, atunci cum se explic astfel de fapte?
Cum e posibil ca un pap eretic s fie primul episcop al crestinttii si PF Voastr cel de-al doilea? De cnd Biserica noastr
ortodox si pomeneste episcopii alturi de episcopii eretici? Folositi un limbaj strict dogmatic sau metaforic, ndrepttiti acrivia
canonic sau ipocrizia diplomatic? Sunteti un episcop sau un diplomat? Si mai departe, cum e posibil ca penitentele canonice
ale Bisericii s fie ridicate cnd pcatul anatemizat de ele (erezia) continu s rmn si s se lteasc si s se mreasc pe
sine? Chiar dac nu ar fi fost excomunicrile mpotriva catolicismului si a papilor, pentru nesbuitele schimbri n credint,
acestea ar trebui s fie pronuntate chiar astzi, cu consimtmntul tuturor Bisericilor Ortodoxe si conform regulilor clare si
consfintite ale Sfintelor Canoane. Cum si de ce, de vreme ce eresul exist, anatemele au fost ridicate?
nalt Prea Fericirea Voastr,
Este trist c v purtati asa cum o faceti, pentru a v mprieteni cu puterea lumeasc a Vaticanului, pe care credeti c o puteti
opune presiunilor turcesti din zon, de a opri violenta ce amenint Patriarhia Ecumenic si de a zglti domnia pgn a orasului
Constantinopol. Dac e adevrat, atunci amndoi sunteti n nselare si v munciti degeaba.
Avem noi alianta cu Dumnezeul cel adevrat, cu Atottiitorul si Preasfntul, da sau nu? Dac da, atunci "cdea-vor dinspre latura
ta o mie si zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia" [2] . Chiar dac furtunile se vor strni prin mnia slbatec a
agarenilor, acestea trebuie s fie pentru noi ca o "nimicnicie si desertciune"[3] . Atunci "dreptul ca finicul va nflori si ca cedrul
din Liban se va nmulti"[4], "atunci va sri schiopul ca cerbul si limpede va fi limba gngavilor, c izvoare de ap vor curge n
pustiu si praie n pmnt nsetat"[5], atunci "neamurile vor ntelege si se vor pleca, cci cu noi este Dumnezeu."[6]
Dac nu, atunci de ce s ne propunem s credem "n mprati, n fii oamenilor n care nu este mntuire"[7]. Atunci, Sanctitate,
cuvintele profetului ne sunt adresate: "Vai de cei ce se pogoar n Egipt dup ajutor si se bizuie pe caii lor si si pun ndejdea n
multimea carelor si n puterea clretilor, dar nu-si atintesc privirea ctre Sfntul lui Israel si nu caut pe Domnul. Dar El este
ntelept, El va face s vin nenorocirea si nu si va lua napoi cuvintele. El se ridic mpotriva casei celor fr de lege si
mpotriva ajutorului celor care svrsesc nedreptatea. Egipteanul este om, nu Dumnezeu, caii lui sunt carne si nu duh. Cnd
Domnul si va ntinde mna Lui, ocrotitorul se va mpiedica si ocrotitul va cdea, iar amndoi vor pieri."[8]

nalt Prea Fericite Stpne,


Este de trei mii de ori mai bine pentru tronul istoric al Constantinopolului s fie smuls si repus ntr-o insul pustie din mare, ori
chiar a fi prbusit n adncurile Bosforului, dect a devia ctusi de putin de la calea de aur a Sfintilor Printi care cu un singur glas
strig: "Nu e loc de compromis n materie de Credint Ortodox"
Cele sapte candelabre ale Apocalipsei au fost stinse cu mult timp n urm din pricina pcatelor noastre. Sapte Biserici
Apostolice, biserici privilegiate ce au avut onoarea de a primi, fiecare n parte, scrisori din cer prin de Dumnezeu insuflatul
prooroc al Patmosului, prin care erau nstiintate c vor dispare de pe fata pmntului.[9] Si acolo unde odat erau svrsite cu
fric si cu cutremur Sfintele Taine si se nltau doxologii Sfintei Treimi, astzi doar bufnitele vuiesc ori dracii joac hora. Oricum
ar fi, Mireasa lui Hristos nu a murit. Biserica lui Hristos nu a disprut. Ea si continu drumul prin secole, rnit si nsngerat ca
si Fctorul ei, dar neadormit si nenfrnt, strlucitoare, adpostire cald si de viat dttoare si mntuitoare de suflete. Ea,
Biserica Ortodox, nu va muri niciodat, nici chiar dac tronul ecumenic va fi mutat sau distrus. Doamne fereste! Nici un gnd
ortodox pentru mutarea sau distrugerea tronului ecumenic. Dar din nou, nimnui, nicieri si niciodat nu i se va ngdui a
sacrifica pentru binele su cea mai mic prticic din Credinta Ortodox. Luptati pentru ea cu toat puterea! Sunteti chemat si
uns pentru a o face. Sacrificati de dragul lui orice, orict: bani, averi, onoruri, glorie, comori, diaconi, preoti, episcopi, si chiar pe
Patriarhul Athenagoras! Pstrati doar singurul lucru de trebuint, un singur pzitor, unul singur s nu-l sacrificati: Credinta
Ortodox! Tronul are valoare si e de folos att timp ct rspndeste n ntreaga lume negrita si dulcea lumin lin a Ortodoxiei.
Farurile sunt folositoare ct timp lumineaz drumul celor ce cltoresc pe mare pentru a evita stncile. Cnd lumina lor e stins,
se fac nu numai nefolositoare, ci vtmtoare pentru cei ce s-ar ncumeta s se apropie.
nalt Prea Fericite Printe si Stpne,
Deja ati mers prea departe, ati pus pasul dincolo de Rubicon. Rbdarea miilor de suflete credincioase, a clerului si a laicilor, a
ajuns la limita exasperrii. Pentru dragostea lui Dumnezeu, ntorceti-v napoi! Nu introduceti schisme si dezbinri n Biseric.
ncercati s uniti ce e desprtit, dar singurul lucru care-l veti reusi e s distrugeti unitatea si s faceti fisuri adnci n temelia tare
a Bisericii. Veniti-v n fire si treziti-v! Dar, din pcate, ati mers prea departe. Deja e aproape sear si ziua a trecut. Cnd oare
veti vedea cum se casc abisurile pe drumul pe care singur v cluziti? Fie ca toat puterea Celui ce odat a fcut soarele s
stea deasupra Ghibeonului si luna naintea vii Aialon[10], va repeta minunea si va lungi din nou ziua ce va strluci cu mai mult
lumin si v va deschide ochii pentru a vedea, ntelege si rentoarce.
Note bibliografice
* Traducere de mh. Paisie din periodicul "Trei Ierarhi", nr.1228, dec. 1965, Grecia.
[1] Vezi Pilde 26, 27: "Va bga cineva foc n sn si hainele lui nu le va arde? Sau va clca cineva peste crbuni de foc si
picioarele lui nu le va arde?"
[2] Psalmul 90, 7.
[3] Isaia 40, 17: "Toate neamurile sunt ca o nimica naintea Lui, nu sunt dect nimicnicie si desertciune".
[4] Psalmul 91, 12.
[5] Isaia 35,6.
[6] nc si zice: De frica voastr nu ne vom teme nici ne vom tulbura, cci cu noi este Dumnezeu, din slujba Pavecernitei mari.
[7] Psalmul 146, 3.
[8] Isaia 31, 1-3.
[9] Acestea sunt Bisericile Apostolice ale Efesului, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia si Laodicea, care au fost complet
distruse n rzboiul din Asia Mic n 1924, cnd crestinii au fost deportati sau masacrati.
[10] Iosua 10, 12-13: "Atunci a strigat Iosua ctre Domnul si a zis naintea Israelitilor: Stai soare, deasupra Ghibeonului, si tu
lun, opreste-te deasupra vii Aialon! Si s-a oprit soarele si luna a stat pn ce Domnul a fcut izbnd asupra vrjmasilor lor."

DIFERENTELE
dintre
Biserica Ortodox si cea Romano-Catolic *
de Printele Cleopa
- Exista purgatoriu precum zic catolicii?
- Purgatoriu nu este. Catolicii zic ca intre Rai si iad ar fi un foc mare, unde merge sufletul cateva sute de ani si se curata acolo,
apoi trece in Rai. Nu exista asa ceva. Noi avem Evanghelia Judecatii, pe care o au si ei, dar nu arata trei locuri, ci numai doua Raiul si iadul. Mantuitorul, cand va sta pe scaunul slavei sale si va aduna toate popoarele de la zidirea lumii sa le judece, ii va
impartii pe dansi, precum desparte pastorul oile de capre. {i va pune pe drepti de-a dreapta Sa si pe pacatosi de-a stanga Sa...
{i vor merge pacatisii in munca vesnica, iar dreptii in viata vesnica.
Deci nu putem zice ca sunt trei locuri, ci numai doua: munca vesnica sau viata vesnica.
Cei mai mari dusmani ai catolicilor sunt protestantii si calvinii. Ei s-au rupt de Biserica Catolica la anul 1517, prin Martin Luther,
fiind urmat de Zwingli, Calvin si Hus.
- Care sunt punctele principale care ne despart de catolici?
- Invataturile principale care ne despart dogmatic si canonic de catolici sunt:
1. Intai este filioque. Ei zic ca Duhul Sfant purcede si de la Tatal si de la Fiul. Aceasta greseala dogmatica este cea mai grea.
Sfantul evanghelist Ioan spune ca Duhul Sfant purcede de la Tatal si este trimis in lume prin fiul. (Ioan)
2. Al doilea este suprematia papala. Papa este considerat de ei capul suprem al Bisericii crestine, adica loctiitorul lui Hristos pe
pamant! Mai mare decat toti patriarhii! Ceea ce n-a facut Biserica Universala. Mandrie draceasca. Papa se numeste urmasul
Sfantului Petru!
3. Infaibilitatea papala. Ei zic ca Papa nu poate gresi ca om, in materie de credinta, cand predica el ceea ce iarasi este o dogma
noua respinsa de Biserica Oortodoxa.
4. Al patrulea este purgatoriul. Ei zic ca intre Rai si iad ar fi un foc mare unde sta sufletul cateva sute de ani si se curata, apoi se
duce in Rai. Nu scrie in Sfanta Scriptura asa ceva; nu-i prevazuta nicaieri aceasta invatatura.
5. Azimile. Ei nu slujesc cu paine dospita, ci cu azime, ca evreii.
6. Catolicii mai au o dogma noua: imaculata conceptie. Ei zic ca Maica Domnului ar fi nascuta de la Duhul Sfant. Nu-i adevarat.
Este nascuta in chip firesc din dumnezeiestii Parinti, Ioachim si Ana, ca rod al rugaciunii.
7. Au substantialitatea. La sfintirea Sfintelor Daruri catolicii nu fac rugaciunea de invocare a Sfantului Duh, cum facem noi la
Sfanta Epicleza. Ei zic ca Darurile se sfintesc singure, cand se zice: Luati mancati... si celelalte. Nu au rugaciunea de pogorare
a Duhului Sfant, peste Daruri.
8. Celibatul preotilor. Preotii catolici nu se casatoresc. sunt celibatari, impotriva Sinoadelor ecumenice care au hotarat ca preotii
de mir sa aiba familie.
9. Ei au si indulgente papale. Alta ratacire. Papei, daca-i dai parale multe, poti sa faci oricate pacate te iarta, te dezleaga. Sfintii
lor au prea multe fapte bune, n-au ce face cu ele, le da papei, iar el vinde aceste merite prisositoare spre iertarea pacatelor
oamenilor care nu au destule fapte bune.

10. Si mai este un punct important: mirungerea. Catolicii nu miruiesc copii imediat dupa Botez, ci la sapte-opt ani si numai
arhiereii ii miruiesc.
Noi avem liturghiile constantinopolitane ale Sfantului Vasile cel Mare, Grigore Dialogul si Sfantul Ioan Gura de Aur, iar catolicii
au liturghia romana si cea ambroziana.
Iata acestea sunt punctele dogmatice si canonice principale care despart Biserica Ortodoxa de cea Romano-Catolica.
Iar nici cu protestantii nu avem nimic comun. Ei au reformat total dogmele Bisericii stabilite de Sfintii Parinti si au renuntat la cele
sapte Sfinte Taine. Ei nu au ierarhie si taine si nu se pot mantui. Din cele sapte taine mai au doar doua: Botezul si Euharistia
(Sfanta Impartasanie- n.n.), pe care o fac cu paine nedospita ca si catolicii. Din protestanti s-au nascut toate sectele
neoprotestante care ataca tarile ortodoxe astazi.
- Este bine sa cante crestinii din instrumente muzicale, sau nu?
- Cel mai bun organ de a canta lui Dumnezeu este gura si inima omului. Asa este in Biserica Rasaritului. La catolici se canta din
orga; dar aceea este distractie si are nota de teatru. nu ne ducem sa ne distram la biserica, caci orga te risipeste cu mintea in
alta parte. Trebuie sa cant din inima mea, ca, auzi ce spune: Racnit-am din suspinarea inimii mele. Gura noastra sa laude pe
Dumnezeu, ca zice Psalmistul: Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea pururea lauda Lui in gura mea. Iata cum trebuie sa
lauzi pe Dumnezeu. Nu cu orga si chitara.
*) Ne vorbeste parintele Cleopa, vol.3, p.65, ed. Episcopiei Romanului, 1996
ASUPRA CATOLICILOR *
de Sfntul Simeon al Tesalonicului
Din cele lucrate de acest sobor, unele artnd si pentru nnoirea catolicilor, vom ntelege cu socotint. Acest sobor au dat
anateme pentru cei ce au ndrznit a zice c dumnezeiescul Duh purcede si de la Fiul si au asezat a se pzi neschimbate toate
ale Sfntului Simbol. Nu stiu cum catolicii n-au bgat de seam aceasta, si se pare ns c din trufie si din nltarea lor au ptit
aceasta care si pe ngerii cei dinti i-au surpat si a fost pricinuitoare cderii si mortii nceptoriilor neamului nostru. Deci aceasta
a fost pricina marii cderi a bisericii catolicilor care ea mai nti era urmtoare Simbolului si nvtturii Apostolilor si ale Printilor,
si ea era, fiindc nu ascundem adevrul, ntia a tuturor.
Noi am vrut si am dorit s o avem pe dnsa ca ntia, numai s fi pzit neatins semnul adevratei credinte. Catolicii ns,
nltndu-se cu mintea mai mult dect toti, necugetnd la cele zise: "Cel ce vrea s fie nti, s fie cel din urm dintre toti" . Si: "Tot
cel ce se va nlta pe sine se va smeri" . Poftind si cercnd ale elinilor ca niste lucruri nalte ale credintei lui Hristos, dup ce
lepdar nendumnezeirea elinilor prin pescarul Petru si prin cei asemenea lui, aceast nteleptie nebun rvnind dup nteleptii
elinesti din afar si socotind a fi mai ntelepti dect alti frati, si prndu-le dup cum zice Pavel, a fi de sine ntelepti.
Cu rea cdere au czut si zac (vai, vai) pururea din trufie, boala netmduit si rea, ca aceea a acelor care nu vor s se
tmduiasc cu pocinta, nici nu vor ca plecndu-se s se supun Dumnezeiescului Simbol alctuit de Printi prin
Dumnezeiescul Duh, ci mai mult vor s ne trag si pe noi n acea singur nebunie a lor, ludndu-se cu stpnirea
marelui Petru, si cu mpotrivire umbl n pocinta lui Petru. Care precum se vede pentru aceasta a fost dascl celor din
Roma si nti pstor pentru ca s-i nvete si s le arate cele ce sunt ale ntoarcerii si cele ce sunt ale pocintei, punndu-se mai
nainte pe sine pild. C si el de laud si de trufie fiind tras, si pentru aceasta din care credint mai nainte a mrturisit
scptndu-se, nu ntr-alt chip fr numai prin pocint si-a aflat ndreptarea [...]
Cci Petru cu pocint, cu lacrimi si cu cea de trei ori mrturisire a dragostei ntru Hristos, nu numai c s-a mpreunat iarsi cu
cei dinti Apostoli, dar nc s-a pus naintea lor si s-a hirotonisit pstor turmei lui Hristos. Catolicii ns ludndu-se a avea de
cpetenie pe Petru si nltndu-se mai presus de ceilalti, se fac, pe dnsii si pe altii, solitori prsirii dogmelor celor drepte si altor
cderi. Drept aceea dezbinnd mdularele lui Hristos, s-au fcut mai mult dect toti cti s-au pornit oarecnd asupra ei, pricinuitori
de vtmare, si ntr-attia ani au dat mii de pricini de sminteal tuturor fratilor celor rscumprati cu dumnezeiescul snge al lui
Hristos [...]
Arhiereul: Cel dinti adaos este greseala ce-au fcut [latinii] la Sfntul Simbol al credintei pentru care Printii au ntrit ca nimic
s nu se adauge nici s se scoat. Si pe lng acestea multe altele, deprtndu-se de obiceiul cel vechi al Bisericii au nscocit
de la dnsii, si cu un cuvnt mai toate ale Bisericii, cci latinii aduc la jertfire si azim ntocmai cu obiceiul iudeilor, dezleag
posturile cele date de Apostoli si de Printi, adic miercurea, vinerea, cele dou zile dinti ale Sfintelor Presimi, si celelalte
posturi date, care dezlegare e cu totul mpotriva obiceiului crestinilor si datelor Sfintilor nostri Printi. Pentru aceste posturi si
canonul cel Apostolesc porunceste si toat ceata Sfintilor au nvtat si au pzit. Ei postesc n toate smbetele, ceea ce este
afar din canonul cel Apostolesc si peste asezmntul Printilor, cci numai ntr-o smbt zic ei c se cuvine a posti, iar nu ntr-

alta, fiindc smbta e multumirea facerii, precum duminica e a nvierii, si nchipuire fiind cu adevrat naintea nvierii, pentru c
Mntuitorul cu dumnezeiescul suflet mergnd n iad a druit slobozirea si nvierea de care ncredintat fiind Biserica, n fiecare
smbt face cele ce sunt pentru cei ce au adormit ntru credint. Si nuntile lor le fac iarsi fr de lege. Nuntile si hirotoniile nu
mai se pstreaz nici aceste dup cum au fost lsate de Sf. Apostoli si Sf. Printi. Se ajunsese ca tatl s se mpreuneze cu
mama iar fratele cu sora (n.n. dup manuscrisul chirilic). De asemenea nici hirotoniile nu se fceau prin punerea minilor ci prin
ungere, de aceea aceste practici 1-au determinat pe Dionisie, urmasul Sf. Apostoli s fac referiri n mod special la acestea.
Si liturghia o fac acesti catolici cu totul schimbat si afar din rnduial; nti c o fac cu azim ca si evreii care aduceau si
prznuiau cu azimi, pe cnd nou toate ni s-au nnoit. Nou ni s-au dat a aduce pine desvrsit, de vreme ce si pinea vietii
Cuvntul lui Dumnezeu desvrsit S-a dat nou, unindu-se frmntturii noastre, fiind Dumnezeu desvrsit si fcndu-Se om
desvrsit, pentru aceea Mntuitorul a asemnat mprtia si socotinta ntruprii cu aluatul zicnd: "Asemenea este mprtia
cerurilor aluatului", si celelalte. Apoi nici dimpreun nu slujesc liturghia catolicii, nici dintr-acelasi pahar si aceeasi pine cuminic
pe mirean, precum face Biserica noastr, ci cu alt obicei. Nici Botezul nu-l fac n trei afundturi, ci prin turnare si fr de mir, nici
cuminecare nu dau pruncilor celor botezati, nici la altii pn ce nu ajung naintati n vrst; si cei mai multi copii ai lor sunt
nemiruiti, si mare parte din ei murind, rmn nemprtsiti cu Sfintele Taine, pentru c nu pot vorbi. Nici nu fac hirotonia
episcopilor lor la jertfelnic prin punerea minilor, dup vechea rnduial de mai nti a lui Hristos Dumnezeului nostru si
Apostolilor Lui, care ridicndu-Si minile i-a blagoslovit pe ei si Duhul cel Sfnt pe capetele Apostolilor a sezut; si prin punerea
minilor arhiereului Lui (zice Pavel) iar nu prin mir si prin ungere.
Si lui Timotei zice: "Nu fi nengrijit de darul care ti s-a dat tie prin punerea minilor mele" . Cei sapte diaconi si Varnava, si nsusi
Pavel si toti punere de mini au primit.
Chiar vorba hirotonie nsemneaz punere de mini. La ei hirotonia nu se face de mai multi episcopi, nici prin punerea
Evangheliei deschis, precum nvat marele Dionisie, ci un episcop dintr-nsii de multe ori hirotoniseste episcopi, si cu ungere
de mir, afar din rnduiala Apostolilor mai ales dup legea veche. nsusi de s-ar afla fat de mai multi episcopi ei nu slujesc
mpreun cu cel mai mare, cci nu poate si de aceea ei nu slujesc mpreun nici hirotonisesc mpreun pe cel ce se
hirotoniseste, nici nu e cu putint s slujeasc mpreun unii cu altii, cci nu le e cu putint a frnge azima cea sfintit si a da
multimii precum a dat-o Mntuitorul sfintind, frngnd si dnd ucenicilor... Astfel toate le-au fcut mai izvodite si afar din rnduiala
Mntuitorului nostru, a Apostolilor si a ucenicilor Sfintilor Printi.
Chipul clugrilor unul fiind, acestia n multe prti le-au mprtit si multe feluri de chipuri clugresti au fcut, pe care nimeni din
Printi n-au asezat, cci toti zic c chipul clugresc numai unul este ca si Botezul, pentru care si dumnezeiescul Dionisie
nvat, si desi numim noi chipul cel mare si chipul cel mic, cu aceasta nu zicem c sunt dou, ci unul si acelasi, cel mare si
desvrsit, iar acela pe care i numesc mic, nu e altul dect arvuna celui mare, nceptura aceluia si nainte nchipuire, si pentru
neputint mai pe urm s-a socotit de unii din Printi ca o arvun ce se d celui mai mare, si mai pe urm dup vreme sfrsinduse n acel dat unic chip al clugriei.
Drept aceea, arvun se cheam Sfntului si Marelui Chip, si pentru aceasta vorbeste mult marele ntre Cuvnttorii de
Dumnezeu si mrturisitorul printe Teodor Studitul. Dar nu numai ca acestea care sunt afar din obiceiul celei dinti Biserici au
acestia, dar si altele care nu se cuvin crestinilor.
Apostolii ns ne-au nvtat pe noi a fi cucernici si nfrnati n toate. zicnd: "Cel ce se nevoieste pururea se fereste si de vreme
ce mncarea sminteste pe fratele meu, (zice) nu voi mnca carne in veac" si cum c se cade a ne tine si a ne feri de carne, cci
nsusi Pavel postind ne nvat zicnd: "n posturi de multe ori si nfrneaz trupul meu si-1 robesc." Petru chiar se hrnea cu
mazre si cei alti ucenici asemenea, dndu-ne si nou a posti postul Mntuitorului si miercurea si vinerea, aseznd legea prin
care ne opreste de carne, ou si lapte, precum am apucat din nceput de la dnsii, de la Apostoli si de la Printi [...]
Dar ce alt lucru s-a izvodit la dnsii afar din rnduiala Bisericeasc? Sfintele si cinstitele icoane cele date la credinciosi ntru
cinstea dumnezeiestilor chipuri ale celor dinti, si ntru nchinciunea dup asemnare a celor Sfinti, artnd adevrul cu
nchipuirea, cci nchipuie pe Cuvntul cel ntrupat pentru noi, toate dumnezeiestile Lui lucruri, patimile, minunile, tainele si
preasfntul chip al Sfintei si pururea Fecioarei Maicii Lui si ale sfintilor Lui, precum si acelea ce Evanghelia si celelalte
Dumnezeiesti scripturi zic: ca cu niste slove prin lucrarea vopselei si a altor materii, nvat cu nchipuirea.
Aceste toate izvodindu-le precum s-a zis, zugrvind de multe ori Sfintele Icoane ntr-un chip mai mult dect obisnuit. n loc de
mbrcminte si pr, care se fac cu nchipuire, mpodobind cu haine si pr omenesc care nu e nchipuire de pr si
mbrcminte, ci prul si mbrcmintea unui om, nici de cum chip si icoan a nchipuirilor celor dinti. Acestea le zugrvesc si le
mpodobesc afar de buna cucernicie, care este mai mult mpotriva Sfintelor Icoane, precum arat canonul Soborului al saselea
a toat lumea, zicnd acest canon cci nici a zugrvi acelea cari nu folosesc pe cei mai prosti si care este peste rnduial, nu
este lucru crestinesc, si acestea Printii nu le primesc nc si ca ntr-o oarecare fptur, fac unele lucruri peste dumnezeiestile
canoane, ca si cnd ar nchipui Buna Vestire a Fecioarei si a Maicii Lui Dumnezeu si rstignirea Mntuitorului si celelalte, pe la
rspntii si pe ulite, pun oameni fr tocmeal, si unul nchipuie pe Fecioara si pe omul acela l numeste Mariam, iar altul se
numeste ngerul, iar altul cel vechi de zile cruia-i pun si peri albi la barb.

Si latinii de vreme ce n-au prul acesta fiindc-l rad din rsftare, afar din cuviinta firii pun pr strin. Dintr-aceasta se arat c
ei fac cele ce sunt mpotriv. Cci de vreme ce Proorocii au vzut prin nchipuire pe Dumnezeu a avea pr, ntru cinstea firii dar
dup socotinta lui Dumnezeu este prul la noi. Deci cei ce se rad fac ceva peste porunca lui Dumnezeu si ntru necinstea firii,
mai cu seam cei hirotonisiti, si clugrii crora le este oprit a odihni trupul. Tinnd o pasre porumb n locul Duhului Sfnt, l
nchipuie pe Cel vechi de zile. Si aceasta o fac dup cum se vede iarsi mpotriva lor, c de vreme ce si de la Fiul cred ei c
purcede Duhul Sfnt, cum nu pun si pe Fiul s sad mpreun cu Cel vechi de zile, pentru ca amndoi s trimit porumbul? Ci ar
fi trebuit iarsi a trimite si pe Fiul ctre aceea pe care-o numesc Mariam, c nu s-a ntrupat Duhul mcar c a umbrit pe
Fecioar.
Toate aceste nvtturi bisericesti strine sunt afar din socoteal si mai cu seam spre batjocura Tainelor si cucerniciei
crestinesti. Dar ce nchipuiri au ei asupra rstignirii lui Hristos? Snge de dobitoace necuvnttoare bgndu-1 n mate de
dobitoace fac a curge n locul sngelui celui stpnesc, ca si cnd ar fi din minile, picioarele si coastele unui rstignit. Dar cine
este rstignitul acela si ce snge este? Adevrul este? Au nchipuire? Si de vreme ce sunt nchipuiri, cum este om si snge? Cci
icoana nu este om; de este cu adevrat om si snge, nu e dar icoan deci, dar cine este? Ce snge este acela si al cui se cade
a-l socoti? Al Mntuitorului, au de obste? Ce lips de judecat cuprind aceste mpotrivitoare sfintelor icoane, sfinte Evanghelii si
mai cu seam nfricosatelor Taine ale lui Hristos!!! Dar de unde au luat ei acestea? Care din Sfinti a nvtat a se face unele ca
acestea pe la rspntii si pe la ulite? Nici unul... Deci oare nu gresesc ei pentru cele de dnsii fcute asa? Foarte mult gresesc!
Dac vrei omule s arti oamenilor si s-i nveti acestea, slujeste precum au poruncit; nvat cu cuvintele, scrie cu scrisoare,
nchipuie cu vopseli, cum regul s-a lsat, cu adevrat nchipuire ca din crti n care se afl darul lui Dumnezeu, cci si cele
nchipuite sunt sfinte [...]
Drept aceea. acestia ca si Origen aducnd un purgatoriu (curtitor) dogmaticesc a fi sfrsit muncilor mai nainte de munca aceea
ntru care se zic a intra cei ce au fcut pcate, spre a-si plti judecata lor pn la ziua de apoi, care nici unul din Sfinti Printi nau rnduit aceasta. Aceasta este mpotrivitoare si cuvintelor Domnului, care a zis a fi munc vesnic si viat vesnic, schimb si
cuvintele dumnezeiescului Pavel care a zis pentru Sfintii cei ce s-au svrsit n credint. "ns a nu lua pentru noi fgduinta,
pentru ca nu fr noi (zice) s ia svrsirea de vreme ce si atunci va fi cea desvrsit nviind noi, lundu-si fiecare trupul cu care
a fcut bunttile ori pcatele dup faptele lui" .
Aceasta este credinta tuturor sfintilor si nici unul dintr-nsii nu nvat a fi vreo munc mai nainte fr numai a fi n durere si n
locuri fr mngiere sufletele cele pctoase ca ntr-o temnit asteptnd muncile si ale dreptilor n locuri de lumin si de odihn
asteptnd fericita ndulcire, mpreun cu trupurile... Domnul ns a zis: munc vesnic precum si mprtie vesnic. Iar care va
zice pentru bogatul, aceasta o zice prga durerii muncilor celor vesnice, pentru sufletele cele ce au iesit fr pocint a creia
munc ncepea arznd cu a sa cunostint, iar nu numindu-se desvrsit sau curtindu-se mai nainte.
C nc nu era hotrrea, adic si vor merge acestia n munca cea vesnic, iar dreptii n viat vesnic, ci la aceasta mai vrtos
ntru care s-a cuvenit a se acoperi, ei se nalt iar nu se sfarm cu inima nicicum, fiind tinuti cu nedurere pentru care si nou ni
se cade a lua aminte de mprtsirea cu dnsii, iar mai vrtos si mai ales de desprtirea cea mare la credint, pentru care si mai
multe sminteli s-au fcut Bisericii precum am zis si mai nainte.
Clericul: Printe! Cum acestia pe dnsii mrindu-se se laud zicnd, cum c papa al lor este ntiul celorlalti si c numai el este
ntiul si toate cele de la dnsul trebuiesc a fi primite ca si de la nsusi prea nvtatul Petru; si cum c soborniceasc este numai
biserica lor, ca ceea ce este ntia celorlalte, si pentru aceia numai pe ei singuri se numesc sobornicesti, iar nu pe altii precum si
cu alte asemenea se laud?
Arhiereul: A se luda, a se fli si a se nlta, este precum s-a zis patima trufiei, drept aceea, pentru aceasta mai cu seam
acestia smeriti si sfrmati sunt cu viat si cu credint, cci Domnul st mpotriva trufasilor, precum zice David. Ins, ntru ceea
ce nsuti ntrebi, multi dintr-ai nostri si buni si fctori de buntti si nalti cu cuvintele si ngeresti cu mintea, dintre care este si
fericitul Nil al Salunului, adevrat si drept au nvtat; si mai nainte de dnsul marele ntre arhierei si fctorul de minuni Grigorie,
care a rusinat si stricat nselciunea pgnului Varlaam si a lui Achindin, si mpreun cu dnsul si alti multi din cei alesi de
Dumnezeu au scris dumnezeieste dup cum se cade pentru izvodirile aduse de catolici n dogme si n Preasfntul Simbol
despre care cu trufie griesc [...]
Pentru ca s dm ns aici si putin stiint, ct ne este cu putint, din zilele sfintilor; latinii zic c Papa de la Roma este cel dinti,
aceasta nu e de mare nsemntate, nici nu aduce mare vtmare Bisericii, numai arat-l pe dnsul c este n credinta lui Petru
si fie cel dinti vrf si cap tuturor si arhiereu si mai mare, cci aceasta este scris pentru patriarhii Romei cei dup vremi si scaunul
acesta este Apostolesc. Arhiereul care st pe scaunul acesta tinnd dreapta slvitoare credint, se numeste Diodoh lui Petru, si
nimeni din cei ce cred si griesc drept, la aceasta nu vor gri mpotriv. Al doilea Sobor care a dat ntocmai cinstea
Tarigrdeanului, zice curat, c al Romei s fie cel dinti, iar al Tarigradului, ntocmai ca al Romei putnd fi, s fie ns al doilea, si
Soborul al patrulea al celor 630 a asezat acelasi canon pentru cinstea Romanului si Tarigrdeanului. Pe nsusi Leon (care a
scris cartea Soborului) Printii Soborului l numesc Apostolesc si c cuvintele lui s fie primite ca ale lui Petru, si cartea lui o au
numit chipul dreptei slvitoare credinte. Asemenea si al saselea si al saptelea, si celelalte soboare numesc Apostolesc scaunul

acesta si noi nu stricm hotrrile Printilor.


S fie dar papa al dreptei slvitoare credinte lui Silvestru, lui Agaton, lui Leon, lui Livesie, lui Martin, lui Grigorie Diodohul, care
sunt ai Romei, si atunci l vom numi pe dnsul Apostolesc si ntiul altor arhierei si ne vom pleca lui nu numai ca naintea lui
Petru, dar chiar ca naintea Mntuitorului. Iar de nu este cu credinta urmtor Sfintilor acelora, nici scaunului nu este Diodoh, si nu
numai c nu este Apostolesc, ntiul Printe, dar dimpotriv este pierztor si lupttor Apostolilor.
Drept aceea-mi si aduc aminte, frate cum c n Constantinopol fiind, ctre oarecine din partea latinilor care venise a m ntreba,
am zis ctre Dumnezeu care mi-a dat a zice de la ai lui Sfinti pentru Dnsul si pentru dumnezeiestile lui dogme. Cea din urm
ntrebare a aceluia era: "Voi v mprtsiti cu arhiereii rsritului ce se numesc Patriarhi, i pomeniti n biserici, ei fiind barbari si
nestiind ce este crestintatea, iar pe Papa care este foarte nvtat si pe cuvnttorii lui nu-i primiti." Ctre acesta am zis: Noi nu
ne lepdm de Papa nicidecum, si nici suntem lui nemprtsiti. Ci mai vrtos una suntem cu dnsul, precum si cu Hristos, si
Printe si Pstor l credem pe dnsul. Dar latinul mirndu-se ntreb n ce chip e aceasta, de vreme ce pe Papa al lor nu numai
nemprtsit l avem ci si eretic l numim.
Dar eu am rspuns lui: noi cu Papa Petru, Lin, Clement, Stefan, Ipolit, Silvestru, Inochentie, Leon, Agapiton, Martin, Agaton, si
cu cei asemenea acestora Papi si Patriarhi, mprtsire nedesprtit si unire ntru Hristos avem, si nici un cuvnt nu ne va
desprti pe noi de acestia, si dovedit este aceasta cci, i serbm pe acestia toti. Dasclii si printii i respect si le face sfintele
lor pomeniri, si Patriarhii si Arhiereii cheam pe acestia de vreme ce simbolul credintei acelora noi nestricat l tinem, si precum
s-au botezat ei ne-am botezat, precum s-au hirotonit si precum si-au dat lui Hristos sufletele prin Simbol ne dm si noi. Deci,
oricare va fi asemenea acestora cu Simbolul credintei, cu viata si cu obiceiurile dreptslvitoarei credinte, este mprtsit nou
acest Printe, si ca pe nsusi Petru l avem pe dnsul si ale unirii totdeauna va fi nou si n vecii vecilor. De vreme ce si pn la o
mie de ani a rmas dreapta slvitoare credint a sfintilor acelora si pravoslavia la noi, artat este cum c asa ca si noi aceia au
mrturisit dumnezeiescul Simbol si aceasta o mrturiseste cu hotrre fiecare Sobor, iar mai ales al saselea si al saptelea Sobor
a toat lumea.
Iar de cnd s-au ntmplat izvodirea pentru dumnezeiescul Simbol, nu-l mai avem pe Pap adevrat nici Apostolesc, nici Printe.
De vreme ce nu mai gsim n cei ce se numesc acum Papi, credinta Apostolului Petru dup mrturisire, ci numai cea dup
lepdare, c precum Petru nu era Petru nici Apostol, nici cel dinti, lepdndu-se de Hristos, asa nici cel ce se numeste Pap nu
va fi niciodat Pap, neavnd credinta lui Petru pe care el ca unul ce o iubea cu mrturisire de trei ori a ntrit-o, de vreme ce de
trei ori s-a lepdat.
Nici va fi Diadoh de nu va avea cele ce sunt ale bunei mrturisiri a Dumnezeiescului Petru si ale Diadohilor lui, pe care
mrturisire Printele de sus i-a descoperit. Aceasta a fost artarea fcut de noi celui ce ntreba, si care minunndu-se a tcut,
acesta fiind adevrul. Domnul care zice c este Adevrul zice: "Nimeni nu stie cele ce sunt ale omului, fr numai Duhul care
este ntr-nsul si nimeni nu stie ale lui Dumnezeu fr numai Duhul care este ntr-nsul".
Cine poate zice c ntelege ceva mai nalt dect Duhul? Ai Duhului sunt Printii si cele ce sunt n Sfintele Scripturi, si cum c
aceasta este adevrat nsusi zice: "Ispititi Scripturile, c ntru dnsele veti avea viat vesnic si acestea sunt care mrturisesc
pentru Mine ". Cine dar afar din Scripturi ar ndrzni s se nalte si s zic mai mult de ceea ce au zis Printii purttori de
Duh?... Si nimeni din Apostoli si din Printi n-au pus credinciosilor nvttura fr mrturie.
Cine dar ar cuteza afar din Scripturi sau din Printi care au avut Duh Sfnt s izvodeasc o alt credint si s strice cea artat
si descoperit prin Duhul Sfnt Printilor ca si lui Petru?
Au nu prin Duhul Sfnt Dumnezeiestii Printi cei ce s-au luptat pentru Duhul Sfnt, s-au fcut prin mpreun mrturisirea
Duhului? Eu zic si propovduiesc prin Duh, iar cel nu zice asa, strin este Duhului Sfnt.
Oare nu stii frate, cine sunt cei ce au fcut Sfntul Simbol al Credintei?
Clericul: Prea bine, Printe, nu stiu.
Arhiereul: Ascult cu bgare de seam. Biserica fiind n liniste semntorul neghinelor spre stricarea Bisericii precum mai
nainte, cnd S-a artat Mntuitorul a ntrtat pe jidovi asupra Lui; dup patim, dup nviere, dup nltarea Lui si dup
pogorrea dumnezeiescului Duh asemenea au artat asupra purttorilor de Duh Sfinti Apostoli, spre stricarea propovduirii si
jidovi si multime de antihristi si de apostoli mincinosi, precum: vrjitorul Simon, Dimas, Ermaghen, Eumeniu, Fihiton, Chiript,
Carpocrat, Manen, Pavel Samosateanul, Sabelie cu Arie si cu Origen si alti multi nseltori, dup care mai pe urm venir:
Eunomie, Macedonie, Apolinarie si alti asemenea care avur cugetri desarte asupra adevrului [...]
Clericul: Multumit lui Dumnezeu, Printe. Am nteles din destul pentru cele ce au izvodit catolicii si cum c aceast izvodire a
lor numai spre credint greseste de vreme ce se porneste asupra Sfntului Simbol al credintei, si asupra mai tuturor obiceiurilor
si nvttorilor Sfintei Biserici. Deci urmeaz s ne ferim de mprtsirea lor si pentru care se grieste unire, cade-se bine a

ispiti. [...]
Iar nu ca aceia care, sub cuvnt c nu stiu pruncii cui se mprtsesc, opresc pruncii de a se cumineca. Vai ce lucru dobitocesc
si fr de cale! Dar pentru ce-i mai si boteaz? Sau pentru ce-i unge cu Mir? Cu toate c mai cu seam catolicii, precum am
nteles, nici nu-i mai ung la botez si toate ale lor sunt mpotriva Sobornicestii Biserici. Iar, precum cel ce crede drept cu credint
aduce pruncul la Dumnezeu, si pruncul cel botezat face mrturisirea prin nas credincios, si se naste de a doua oar ntru
mprtia cerului, si se unge cu Mir si se desvrseste, si murind este al mprtiei lui Dumnezeu, tot astfel, prin credincios, s
se aduc pruncul si la Cuminectur, cci aceasta este viata cea vesnic. Si precum cel ce nu se naste a doua oar prin ap si
prin Duh, nu va intra ntru mprtia cerului, asa si cel ce nu va mnca Trupul Fiului Omului (precum a zis nsusi Domnul) si nu
va bea Sngele Lui, nu va avea viat vesnic. Acestea am zis vou iubitilor pe scurt pentru Sfntul Botez, si primiti dup putint,
iar cuvinte mai nalte pentru cele Dumnezeiesti veti auzi de la cei mai nvtati. Acestea noi, ce suntem prosti, le-am zis pentru
voi care ntrebati si pentru unii care nu ntreab nicidecum si nici nu stiu pricinile Tainelor ce se fac.
(*) Sfntul Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului, Tratat, Editura Arhiepiscopiei Sucevei si Rdutilor, anul 2002, vol.I, cap.19, 20,
23, 32,69.

CUVINTELE SFINTILOR PRINTI


MPOTRIVA ERESULUI CATOLICESC
Printele Cleopa Ilie (+1998)
"Precum a spus si marele Apostol Pavel: n lupta aceasta grea si mare, aveti nevoie de rbdare si celelalte. Si este prea de
nevoie, pentru c v duceti ntre strini, acolo unde v duceti, ntlnindu-v cu oameni de alt credint: protestanti si catolici si
cutare... Si ca ortodox, pentru ca s-ti pzesti sufletul curat, o lucrare mai prezent si mai puternic dect paza mintii nu va fi"
"Bine, fratilor, unde ne ducem noi de la Traditie? Cum ne mai luptm cu catolicii si cu sectele, dac le dm ap la moar?
Numai cu numele zicem c suntem ortodocsi!"
"Credint schismatic este si credinta catolic, care nseamn universal, dar nu mai este dreapt, adic ortodox, cci au
schimbat unele dogme stabilite de Sfintii Apostoli si Sfintii Printi la cele sapte Sinoade Ecumenice. Din aceast cauz ei s-au
rupt de credinta si crezul ortodox si cred n papa. Care trece la catolici trebuie s primeasc botezul papistas. Se face catolic,
dar si pierde sufletul." (Ne vorbeste Printele Cleopa I, III, IX)
Hotrrea Sfntului Sinod de la 20 noiembrie 1583
"Ctre Toti crestinii adevrati, mdulare ale Sfintei, Catholice [Universale] si Apostolesti Biserici de Rsrit a lui Hristos din
Constantinopol si din tot locul, har, pace si mil vou de la Atotputernicul Dumnezeu.
Din Vechea Rom au venit anumiti oameni care au nvtat acolo s gndeasc latineste. Dar cel mai ru lucru e c nainte au
fost bizantini, nscuti si crescuti prin prtile noastre; dar nu numai c si-au schimbat credinta, dar au si ridicat rzboi Ortodoxiei
si adevratelor dogme ale Bisericii de Rsrit si s-au rzvrtit mpotriva lui Hristos nsusi, mpotriva dumnezeiestilor Apostoli si
Sfintelor Sinoade ale Sfintilor Printi care ni le-au lsat. Drept pentru care i-am tiat ca niste mdulare putrede si
HOTRM
Orisicine nu ar mrturisi cu inima si cu gura c este mdular al Bisericii de Rsrit botezat ortodox si c Sfntul Duh purcede
numai de la Tatl fiintial si ipostatic, asa cum Hristos spune n Evanghelie, ci Duhul purcede de la Tatl si de la Fiul n acelasi
timp, unul ca acesta s fie lepdat afar de Biseric si s fie anatema.
Orisicine nu ar mrturisi c n taina Sfintei Liturghii, laicii trebuie s se mprtseasc odat cu cele dou sfinte prti, a
Preasfntului Trup si a Preasfntului Snge, ci s spun c este de ajuns a primi numai trupul pentru c sngele este inclus, chiar
dac Hristos le-a sfintit separat si le-a druit fiecruia din Apostoli, unul ca acesta s fie anatema.
Orisicine ar spune c Domnul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Tain a folosit azime ca si evreii si nu pine dospit, unul ca
acesta s fie departe de noi si sub anatem ca unul ce gndeste ca un evreu si vrea s introduc doctrina lui Apolinarie si a
armenilor n Biserica lui Hristos, cu a Crui ncuviintare l dm de dou ori anatemei.
Orisicine ar spune c atunci cnd mor, sufletele crestinilor care s-au pocit n aceast viat dar nu si-au cstigat mntuirea merg
n Purgatoriu - care este un basm grecesc - unde focul si chinurile i purific, si ei cred c nu sunt chinuri vesnice - asa cum
credea blestematul Origen - si dau din aceast pricin slobozire pcatelor, pe unii ca acestia i dm anatemei. [...]
Orisicine ar spune c Papa e capul Bisericii si nu Hristos Dumnezeu, si c Papa are autoritatea de a trimite n Rai prin scrisorile
sale, si c poate ierta pcatele prin plata indulgentelor, unul ca acesta s fie anatema.
Rugm pe toti binecredinciosii ortodocsi: rmneti n credinta strmoseasc ce-ati nvtat-o pn acum, n care v-ati nscut si
crescut, si cnd vremurile o vor cere, vrsati-v sngele pentru a pstra credinta mostenit de Sfintii Printi. Luati aminte la cele

10

scrise mai nainte si credeti c Hristos v va ajuta s le mpliniti. Fie ca umila noastr binecuvntare s fie cu voi cu toti. Amin.
Ieremia al Constantinopolului, Silvestru al Alexandriei, Sofronie al Ierusalimului cu tot soborul episcopilor prezenti n Sfntul
Sinod"
(revista "Biserica Ortodox Romn" nr.12, Buc., 1881)
Sfntul Ierarh Fotie cel Mare al Constantinopolului (+895)
"Cci nc nu trecuser doi ani de cnd neamul acela [bulgarilor, n.n.] cinstea religia cea dreapt a crestinilor, cnd brbati
nelegiuiti si respingtori [misionarii latini, n.n.] (cci ce i-ar putea numi un dreptcredincios?), brbati iesiti din ntunerec (cci erau
fpturi din prtile apusene), [...] acestia venind asupra poporului de curnd format ntru dreapta credint, ca un trsnet sau
cutremur sau potop de grindin, sau mai degrab, propriu vorbind, ca un mistret srind n via Domnului cea iubit si de curnd
sdit, distrugnd-o si cu picioarele si cu dintii, adec cu purtrile lor urte si cu stricarea dogmelor - la asa ndrzneal au ajuns!
- au devastat-o. Cci i-au nselat cu intrigi, pentru a-i strica si a-i smulge de la dogmele cele drepte si curate si de la credinta
cea neprihnit a crestinilor."
"Dar nu numai la clcarea acestora au ajuns, ci, dac exist o culme a relelor, si la aceasta au alergat. Cci, pe lng
necuviintele artate, s-au apucat prin cugetri mincinoase si cuvinte de ei introduse, s falsifice si Sfntul Simbol al Credintei, a
crui autoritate este inatacabil, dup toate hotrrile sinodale si ecumenice. O, uneltirile celui ru! Au nscocit c Duhul Sfnt nu
purcede numai de la Tatl, ci si de la Fiul. Cine a auzit vreodat izbucnind un glas ca acesta, de la nelegiuitii de altdat? Ce
sarpe viclean le-a vrsat aceasta n inimi? [...] Si asa va iesi iarsi ndrzneala lui Macedoniu contra Duhului, strecurndu-se sub
fapta si acopermntul acelora."
"Vezi cum acestia n zadar, sau mai degrab pentru usoara vnare a celor multi, si-au pus numele de crestini! Duhul purcede de
la Fiul! De unde ai auzit aceasta? Din cari evanghelisti ai luat acest grai? Al crui sinod este acest cuvnt blasfemator? Domnul
si Dumnezeul nostru zice: "Duhul, care de la Tatl purcede", iar printii acestei noi nelegiuiri zic: "Duhul care de la Fiul purcede".
Cine nu-si nchide urechile la auzul acestui blasfem fr msur? Acesta st contra evangheliilor, se opune sfintelor sinoade,
falsific pe fericitii si sfintii printi, pe marele Atanasie, pe renumitul n teologie Grigorie, pe marele Vasilie, [...], pe cel cu
adevrat Hrisostom. Si ce zic pe cutare si cutare? Cuvntul acesta blasfemator si rzvrtit contra lui Dumnezeu se narmeaz
contra tuturor la un loc: profeti, apostoli, ierarhi, martiri si a nsesi sfintelor cuvinte domnesti."
"Iar pe noii nainte-mergtori ai apostaziei, pe servii celui protivnic, pe cei vinovati de mii de morti, pe distrugtorii de rnduial,
pe ei care au sfsiat att de mult si grav neamul acela fraged si de curnd introdus n dreapta credint, pe amgitorii acestia
mpotriva lui Dumnezeu i-am condamnat prin hotrre sinodal si sfnt, nu ntocmind noi acum sentinta lor, ci artnd
condamnarea ce le-au rezervat de mai nainte sinoadele si ornduielile apostolice, si fcnd-o cunoscut tuturor. [...] Si de
aceea, pentru c strnesc n rtcirea lor cea de multe feluri, i-am excomunicat din toat turma crestinilor." (Epistola enciclic, n
Studii teologice, an I, nr.2, 1930, p.61)
Patriarhul Constantinopolului Gherman al II-lea (+1240)
"... Pentru aceasta, v legiuiesc si vou, tuturor mirenilor care sunteti adevrati fii ai unicei Biserici Universale (Sobornicesti): s
fugiti alergnd departe de preotii care s-au pus n slujba catolicilor. Si nici la adunrile Bisericii s nu v strngeti mpreun cu ei,
nici obisnuita binecuvntare s nu o primiti din minile lor. Este mai bine s v rugati lui Dumnezeu singuri n casele voastre,
dect s participati la adunrile comune (ale Bisericii - n.tr.) mpreun cu latino-cugettorii" (Epistola a II-a ctre Ciprioti, scris
dup ce Cuviosul a respins propunerea de uniatie a papei Grigorie IX)
Sfntul Ierarh Grigorie Palama (+1340)
"Mrturisirea noastr (de credint) este ntrit n toate si este pentru noi o cunun de mrire si ndejdea noastr care nu poate
fi rusinat. Iar n cuvintele sale ctre Apuseni: "Nu v vom primi nicicnd n comuniune atta vreme ct mrturisiti pe Duhul a fi si
de la Fiul!" (Despre purcederea Sfntului Duh, vol. I)
Sfntul Ierarh Simeon al Tesalonicului (+1429)
"Si liturghia o fac acesti catolici cu totul schimbat si afar din rnduial; nti c o fac cu azim ca si evreii care aduceau si
prznuiau cu azimi, pe cnd nou toate ni s-au nnoit. Nou ni s-au dat a aduce pine desvrsit, de vreme ce si pinea vietii
Cuvntul lui Dumnezeu desvrsit S-a dat nou, unindu-se frmntturii noastre, fiind Dumnezeu desvrsit si fcndu-Se om
desvrsit, pentru aceea Mntuitorul a asemnat mprtia si socotinta ntruprii cu aluatul zicnd: "Asemenea este mprtia
cerurilor aluatului", si celelalte.
Apoi nici dimpreun nu slujesc liturghia catolicii, nici dintr-acelasi pahar si aceeasi pine cuminic pe mirean, precum face
Biserica noastr, ci cu alt obicei. Nici Botezul nu-1 fac n trei afundturi, ci prin turnare si fr de mir, nici cuminecare nu dau
pruncilor celor botezati, nici la altii pn ce nu ajung naintati n vrst; si cei mai multi copii ai lor sunt nemiruiti, si mare parte din
ei murind, rmn nemprtsiti cu Sfintele Taine, pentru c nu pot vorbi.
Nici nu fac hirotonia episcopilor lor la jertfelnic prin punerea minilor, dup vechea rnduial de mai nti a lui Hristos
Dumnezeului nostru si Apostolilor Lui, care ridicndu-Si minile i-a blagoslovit pe ei si Duhul cel Sfnt pe capetele Apostolilor a
sezut; si prin punerea minilor arhiereului Lui (zice Pavel) iar nu prin mir si prin ungere. Astfel toate le-au fcut mai izvodite si
afar din rnduiala Mntuitorului nostru, a Apostolilor si a ucenicilor Sfintilor Printi. Toate aceste nvtturi bisericesti strine sunt
afar din socoteal si mai cu seam spre batjocura Tainelor si cucerniciei crestinesti. Drept aceea. acestia ca si Origen aducnd
un purgatoriu (curtitor) dogmatisesc a fi sfrsit muncilor mai nainte de munca aceea ntru care se zic a intra cei ce au fcut
pcate, spre a-si plti judecata lor pn la ziua de apoi, care nici unul din Sfinti Printi n-au rnduit aceasta. Aceasta este

11

mpotrivitoare si cuvintelor Domnului, care a zis a fi munc vesnic si viat vesnic. C nc nu era hotrrea, adic si vor merge
acestia n munca cea vesnic, iar dreptii n viat vesnic, ci la aceasta mai vrtos ntru care s-a cuvenit a se acoperi, ei se nalt
iar nu se sfarm cu inima nicicum, fiind tinuti cu nedurere pentru care si nou ni se cade a lua aminte de mprtsirea cu dnsii,
iar mai vrtos si mai ales de desprtirea cea mare la credint, pentru care si mai multe sminteli s-au fcut Bisericii precum am
zis si mai nainte.
S fie dar papa al dreptei slvitoare credinte lui Silvestru, lui Agaton, lui Leon, lui Livesie, lui Martin, lui Grigorie Diodohul, care
sunt ai Romei, si atunci l vom numi pe dnsul Apostolesc si ntiul altor arhierei si ne vom pleca lui nu numai ca naintea lui
Petru, dar chiar ca naintea Mntuitorului. Iar de nu este cu credinta urmtor Sfintilor acelora, nici scaunului nu este Diodoh, si nu
numai c nu este Apostolesc, ntiul Printe, dar dimpotriv este pierztor si lupttor Apostolilor.
Drept aceea-mi si aduc aminte, frate cum c n Constantinopol fiind, ctre oarecine din partea latinilor care venise a m ntreba,
am zis ctre Dumnezeu care mi-a dat a zice de la ai lui Sfinti pentru Dnsul si pentru dumnezeiestile lui dogme. Cea din urm
ntrebare a aceluia era: "Voi v mprtsiti cu arhiereii rsritului ce se numesc Patriarhi, i pomeniti n biserici, ei fiind barbari si
nestiind ce este crestintatea, iar pe Papa care este foarte nvtat si pe cuvnttorii lui nu-i primiti." Ctre acesta am zis: "Noi nu
ne lepdm de Papa nicidecum, si nici suntem lui nemprtsiti. Ci mai vrtos una suntem cu dnsul, precum si cu Hristos, si
Printe si Pstor l credem pe dnsul. Dar latinul mirndu-se ntreb n ce chip e aceasta, de vreme ce pe Papa al lor nu numai
nemprtsit l avem ci si eretic l numim.
Iar de cnd s-au ntmplat izvodirea pentru dumnezeiescul Simbol, nu-l mai avem pe Pap adevrat nici Apostolesc, nici Printe.
De vreme ce nu mai gsim n cei ce se numesc acum Papi, credinta Apostolului Petru dup mrturisire, ci numai cea dup
lepdare, c precum Petru nu era Petru nici Apostol, nici cel dinti, lepdndu-se de Hristos, asa nici cel ce se numeste Pap nu
va fi niciodat Pap, neavnd credinta lui Petru pe care el ca unul ce o iubea cu mrturisire de trei ori a ntrit-o, de vreme ce de
trei ori s-a lepdat.
Sfntul Ierarh Marcu al Efesului (+1444)
"Cci ei au dat pricina schismei, n mod vdit purtnd adugirea... Ne-am rupt mai nainte de ei, sau mai degrab i-am tiat si iam desprtit de trupul comun al Bisericii, ca avnd un cuget (phronema) nepotrivit si necuvios si ca fcnd adugirea, n mod
irational. Prin urmare, ne-am ntors de la ei, de vreme ce erau eretici si din cauza aceasta ne-am desprtit de ei." (Enciclica
ctre Crestinii Ortodocsi de pe tot Pmntul)
"Noi de fapt am rupt toate legturile cu latinii tocmai fiindc sunt eretici. Pacea cu ei se poate reface numai atunci cnd se vor
lepda de adugirea la Crez si vor primi nvttura noastr despre purcederea Duhului Sfnt." (Sinodul de la Ferrara-Florenta)
Sfntul Maxim Grecul (+1556)
"Eu ns printe, potrivit cu scrisoarea ta am pregtit caietul dup cum mi-ai artat si n plus nc alte zece caiete pe care le voi
trimite Preasfintitului nostru Mitropolit si tie. Acestea, dup prerea mea, nu sunt lucruri rele, deoarece contin nvttur despre
ndreptarea obiceiurilor. De asemenea, sunt o arm puternic mpotriva ereziei latine, a ndrjirii rutcioase a iudeilor si
mpotriva vrjitoriei si astrologiei grecesti."
"Cu deosebire am lucrat mpotriva latinilor care sunt puternici n Sfintele Scripturi si n stiintele morale. [...] Despre acestea pot
s v mrturiseasc, domnii mei, scrierile mele nemincinoase mpotriva lor." (Viata si cuvinte de folos, Buna Vestire, 2002)
Patriarhului Calinic al II-lea al Constantinopolului
"Nu este permis s dm Preacuratele Taine catolicului sau protestantului ce este gata s moar... Potirul obstesc pretinde ca cei
ce se mprtsesc sa aib aceeasi credint, nu diferit. Pentru c cele diferite de Ortodoxie nu sunt compatibile cu dreapta
credint." (Epistola ctre popor, dat dup anatemizarea unitului Atanasie Anghel la 1702)
Sfntul Sfintit Mucenic Cosma Etolianul (+1779)
"Pe Pap s-l blestemati, fiindc el este cauza... Noi avem o porunc ce spune s anatematizm pe oricine adaug sau nu
crede n ceva mic din cele pe care le-au legiuit Printii Bisericii noastre." (Profetii despre urgiile ce vor veni)
Sfntul Paisie de la Neamt (+1794)
"Nu a prpdit oare Dumnezeu Sodoma si Gomora pentru sodomism? Atunci cum pe rmleni (cei de la Roma, "romanocatolicii", n.n.) i va cruta pentru erezie? Nu va fi aceasta! Cum nc poate ntunericul a fi lumin? Sau diavolul, cum poate fi
Dumnezeu? De aceea si uniatii, cum pot fi prtasii mntuirii dac s-au nstrinat de harul Sfntului Duh, cu slugrnicie hulit de
ei? Si s-au dezlipit de la Sfnta Soborniceasca si Apostoleasca Biseric a Rsritului, ntemeiat pe piatra de cpti Hristos si
pe mrturisirea ortodox a Sfintilor Prooroci si Apostoli, si s-au zidit pe staulul cel rmlenesc, ntemeiat pe nisipul nselciunii, a
crui prbusire va fi mare, chiar pn n tartarul iadului.
Vezi oare si pe nsisi brbatii latini, preantelepti si destepti, si ce vrea s spun datina Apostolilor si Sfintele Pravile ale
Soboarelor bine ndrumnd, cum se mpotriveau nerusinatelor si acelor de rs noilor tieturi ale papei. Cci Pravilele Sfintelor
Soboare din toat lumea poruncesc ca cei botezati printr-o scufundare a-i boteza ca pe elini, cci toti sunt eretici - pentru c
despre acesti ntru totul ticlosi ce alta s se spun?"
"Iar pentru celelalte ale lor rtciri, precum s-a spus, cum s-au ndeprtat de Dumnezeu si s-au dezlipit de Sfnta Soborniceasca
si Apostoleasca Biseric a Rsritului, si toat Sfnta Scriptur au prefcut-o, si Sfintele Soboare le-au nclcat, si cele sapte
Sfinte Taine le-au batjocorit, si toat Tlcuirea Sfintei Scripturi si a Sfintilor Dascli ai Bisericii cu semetia lor le-au clcat n

12

picioare, si toate Crtile Sfinte le-au schimbat cum au vrut. Si va fi oare ndejdea mntuirii, celora ce se unesc cu asemenea
eretici? Deloc, nicidecum. Drept aceea, dac esti nc n stare de a scpa, ia-o la fug, fugind de blestemata Unie ca si Lot de
Sodoma, nu-ti fie mil nici de avere, nici de neamuri dac vor dori nc s te asculte, ci izbveste-te scpndu-ti sufletul de la
pierzanie. Cci nimic nu-ti este mai de trebuint dect sufletul tu, iar pentru el Hristos a murit. Si fugind, nu cuta napoi cu
inima pentru grabnica pierdere a averilor, ca s nu fii cuprins de focul papistasilor, mai cumplit dect al gheenei, cci mai bine-i
pentru tine ca ntr-un cuptor s arzi dect s defimezi Duhul Sfnt, precum hulesc rmlenii, [...]. Iesi si fugi de Unie ct poti de
repede, ca s nu ti se ntmple tie moartea n Unie si vei fi numrat cu ereticii, iar nu cu crestinii." (Cuvinte si scrisori
duhovnicesti, Chisinu 1998)
Sfntul Nicodim Aghioritul (+1809)
"Preasfintite Stpne si dumnezeiescule Patriarh a toat lumea! Aductorul acestei scrisori, care este de origine din Transilvania
si are botezul (sau mai bine s zic desbotezul) fiind molipsit de ntinciunea latinilor, vine prin mijlocirea mea, ctre nalt
Preasfintia Voastr, cernd clduros ca s fie botezat cu botezul Bisericii noastre de Rsrit. Deci att el, ct si eu, ne rugm de a
voastr inim urmtoare lui Hristos si apostoleasc, ca s trimiteti ntrit prin ordin scris oficial pe numitul monah, ne-monah,
adic fr darul clugriei, ctre duhovnicul romn Printele Grigorie din Mnstirea Pantokrator. Cci acela, fiind de acelasi
neam si aceeasi limb cu dnsul, poate s-l nvete si s-l nnoiasc cu botezul nostru ..." (Scrisoare ctre Patriarhul Grigorie al
V-lea, n Hran duhovniceasc)
Sfntul Ignatie Briancianiniov (+1867)
"n chip hulitor, papismul atribuie unui om nsusiri dumnezeiesti si i d acestuia o nchinare cuvenit si potrivit numai lui
Dumnezeu."
"O mare parte dintre nevoitorii bisericii apusene, socotiti n snul acesteia ca foarte mari sfinti - aceasta dup cderea ei de la
Biserica Rsritean si ndeprtarea Sfntului Duh de la ea - s-au rugat si au ajuns la vedenii, binenteles mincinoase, prin
metoda pe care am amintit-o. Acesti pruti sfinti se aflau n cea mai cumplit nselare drceasc. nselarea si ridic deja n chip
firesc capul pe temeiul hulirii mpotriva lui Dumnezeu prin care este schimonosit la eretici credinta dogmatic. Purtarea
nevoitorilor latinilor, cuprinsi fiind de nselare, a fost ntotdeauna "extatic" din pricina neobisnuitei lor nfierbntri trupesti si
ptimase. ntr-o asemenea stare se afla Ignatiu de Loyola, ntemeietorul Ordinului iezuitilor." (Despre nselare)
Sfintul Ambrozie de la Optina (+1891)
"Pentru toate pricinile expuse mai sus, Biserica Soborniceasc de Rsrit a pus capt relatiilor cu biserica roman, ea fiind
czut de la adevr si de la canoanele Bisericii Ortodoxe Sobornicesti. Iar episcopii romani, asa cum au nceput cu mndria, tot
cu mndria termin. ncearc s demonstreze, precum c Biserica Soborniceasc Ortodox a deczut de la biserica lor. ns
aceasta nu numai c nu e adevrat, ci este chiar si absurd. Adevrul mrturiseste c Biserica Roman a deczut de la cea
Ortodox. Cu toate c papistasii, de dragul pretinsei dreptti, expun la vedere faptul c patriarhatul lor, n rndul celor cinci, a
fost primul si mai mare peste celelalte; dar asta numai pentru reputatia Romei imperiale, iar nu din oarecare autoritate
duhovniceasc sau putere peste celelalte patriarhii. Tot pe nedrept au numit si Biserica lor "catolic", adic soborniceasc.
Partea niciodat nu poate fi numit ntreg, iar Biserica Roman pn la decderea ei de la Ortodoxie alctuia numai a cincia
parte din Una Soborniceasc Biseric. Mai ales din aceast cauz Biserica Roman nu trebuie s fie numit "catolic", pentru
c ea a respins Soboarele Ecumenice, urmnd gresitelor sale preri.
n Biserica Ortodox se crede c pinea si vinul n taina Euharistiei se transform prin chemarea si pogorrea Sfntului Duh. Iar
latinii, cum e spus mai sus, au considerat de prisos chemarea aceasta si au scos-o din liturghia lor. Astfel cel ntelegtor, singur
s nteleag despre euharistia latin.
Si nc o ntrebare: dac, precum e spus, n afar de Sfnta, Soborniceasca si Apostoleasca Biseric, asa cum e numit
Biserica Ortodox, mntuirea altor confesiuni este pn ntr-att de ndoielnic, atunci de ce n Rusia nu se propovduieste pe
fat acest adevr?
Rspunsul la aceasta e foarte simplu si clar. n Rusia e admis toleranta fat de alte credinte, iar cei de alte credinte, ca si
ortodocsii, ocup la noi functii importante: sefii institutiilor de nvtmnt n marea lor msur sunt de alt credint, sefii
guberniilor si a comunelor adesea sunt de alt credint, comandantii de regimente si batalioane nu arareori sunt de alt
credint. Oriunde n-ar ncepe fata duhovniceasc s propovduiasc deschis c n afara Bisericii Ortodoxe nu este mntuire,
marii demnitari de alt credint s-ar simti jigniti. Din cauza acestei situatii, clerul pravoslavnic rus a si cptat ntr-un fel
deprinderea si trstura nrdcinat de a vorbi despre acest subiect pe ocolite. Sau poate c unii din aceeasi pricin si din
cauza ndelungatei comunicri cu eterodocsii, dar si mai mult de la citirea crtilor lor, au si nceput s gndeasc cu mai mult
ngduint n legtur cu ndejdea de mntuire si la celelalte confesiuni. Dar precum o greseal, care nu e considerat eroare,
ntotdeauna atrage dup sine pe o alta, si orice ru naste alt ru, tot asa s-a ntmplat si cu Biserica Roman. Abia a reusit s
apar n Apus aceast prere gresit, c Duhul Sfnt purcede si de la Fiul, c singur a si dat nastere la alte rutti
asemntoare si a adus cu sine putin cte putin alte inovatii, care n mare msur contrazic Poruncile Mntuitorului ce se arat
limpede n Evanghelie, cum ar fi: stropirea n locul cufundrii n taina Botezului, privarea mirenilor de Dumnezeiescul Potir si
mprtsirea numai cu pine, ntrebuintarea azimelor n locul pinii dospite, excluderea din Liturghie a Dumnezeiestii chemri a
Atot-Sfntului si De-Viat-Fctorului si Atot-Svrsitorului Duh.
De asemenea a introdus inovatii, care ncalc ritualurile vechi Apostolesti ale Bisericii Sobornicesti, cum ar fi nlturarea
pruncilor ce se boteaz de la Mirungere si mprtsirea cu Sfintele Taine, nlturarea celor cstoriti de la preotie,
recunoasterea papei ca persoan fr de pcat si ca nlocuitor al lui Hristos s.a. n acest fel a rzvrtit tot vechiul cin Apostolesc

13

cu privire la svrsirea aproape a tuturor tainelor si ierurgiilor Bisericesti - cinul, pe care l continea Sfnta Biseric Ortodox
Roman veche, fiind pe atunci una din cele mai cinstite membre ale Sfintei Sobornicesti si Apostolesti Biserici. ns eresul
principal al Bisericii Romane, nu dup esent, ci dup actiune, este nscocita dogm despre suprematia, sau mai bine spus
cutarea arogant a ntiettii episcopilor Romei asupra celelalte patru Patriarhate Rsritene. (Convorbiri Duhovnicesti)
Sfntul Teofan Zvortul (+1894)
"La prima vedere, noi avem cu romano-catolicii multe asemnri [...] La o cercetare amnuntit este evident oricui ct de
departe sunt de adevr. Propagandisti vicleni ncearc s ne sminteasc cu imaginea de ansamblu, ascunzndu-ne deosebirile.
Deosebiri care ne sar n ochi, ei le atenueaz prin strmb tlcuire. De pild, la Gagarin..."La voi - spune el - nu este lmurit
soborniceste cum trebuie s credem n originea Sfntului Duh; de aceea, pentru voi credinta despre purcederea Sfntului Duh si
de la Fiul este o prere personal, pe care dac cineva o accept, n nici un chip nu va fi supus judectii Bisericii sale".
Observati sofismul? Dar, oare, credinta nencetat a Bisericii c El nu purcede de la Fiul, nu reprezint tocmai glasul Bisericii?
Si dac dogma lor nu a fost acceptat, oare nu nseamn c ntreaga Biseric spune c nu trebuie s se cread n ea? Iar
Sinodul din vremea patriarhului Fotie si a papei Ioan al VIII-lea nu a anatemizat, oare, pe cei ce acceptau purcederea Sfntului
Duh si de la Fiul? Apoi, toate scrierile teologice din Rsrit, toate catehismele, ce altceva nseamn, dac nu exprimarea
nvtturii Bisericii Ortodoxe? Potrivit acesteia, a crede c Sfntul Duh purcede de la Dumnezeu-Tatl este o dogm obligatorie,
iar "a crede latineste" c El purcede si de la Fiul este o abatere de la Biseric, o erezie. Lmuriti-v n privinta acestui sofism!
Se mai spune: "Ce ne mpiedic s credem n provenienta Sfntului Duh si de la Fiul? Asta nu v distruge dogma, ci i adaug
un nou adevr; a cunoaste cinci adevruri este, desigur, mai bine dect a sti patru". Ce curse! E bine s se adauge la un adevr
un alt adevr, dar dac se adaug o minciun, atunci adevrul se deformeaz. Dac amesteci amar cu miere, strici mierea.
Aspr judecat le e scris celor ce fac asemenea adaosuri.
Cu aceste si alte asemenea sofisme, ei netezesc deosebirile prea evidente. Eu cred c bunul simt este de ajuns pentru a
deslusi viclenia. De aceea, ei nu propovduiesc asemenea lucruri cunosctorilor, ci dau drumul n aer la baloane de spun, la
nimereal, poate se las careva amgit. [...] Duhul catolicismului este pmntesc. Biserica este pentru ei o corporatie politic,
sprijinit prin forte si mijloace omenesti - cum sunt Inchizitia, indulgentele - si cu o cpetenie vzut. Biserica Ortodox este
comuniunea duhovniceasc a tuturor n Iisus Hristos si, prin El, comuniunea reciproc ntre semeni. Biserica este crmuit n
tain de Domnul si se ndreapt spre telul ei. La ei o conduce papa, si ncotro?!! Deocamdat, destul." (nvtturi si scrisori
despre viata crestin, Sophia, 2001)
Sfntul Ioan din Kronstadt (+1908)
"Ca urmare a abaterilor de la adevrul evanghelic, papii si catolicismul au devenit obiectul unei ncinse dispute cu privire la
adevr; si catolicii, aprndu-si nedreptatea, se mnie pe ortodocsi, i ursc, i ocrsc cu tot felul de cuvinte nedrepte si
hulitoare si defaim nssi credinta noastr, credinta cea adevrat. Dar s se lepede papii de prerile lor mincinoase,
vtmtoare si pierztoare si s ajung la conglsuire cu ortodocsii pentru a se reface dreptatea si pacea? De unde! Se
socotesc n drept s apere minciuna, s trmbiteze sus si tare minciuna, spre pierzarea lor si a catolicilor. Catolici, veniti-v n
fire, treziti-v! V-au dus n rtcire! ntoarceti-v la adevr!"
"De gresita ntelegere de ctre catolici a cuvintelor Mntuitorului: Tu esti Petru, si pe aceast piatr (pe Hristos, pe care Petru l-a
mrturisit Fiu al lui Dumnezeu) voi zidi Biserica Mea, si portile iadului nu o vor birui (Matei 16,18) depind toate rtcirile
catolicilor si papilor, si mai ales prelnicul primat papal si prelnicul rang al papilor de loctiitor al lui Hristos."
"Iar papii s-au nchipuit pe sine capi ai Bisericii si temelia ei, si chiar loctiitori ai lui Hristos, lucru care este prostesc si cu totul
nepotrivit. Si de aici toat ngmfarea papilor romani si strvechea lor pretentie la primat si la crmuirea dup bunul plac a ntregii
Biserici universale. Ei bine, au si comis papii, n "biserica" lor papist [...] , felurite dogme mincinoase, care duc la falsuri att n
credint ct si n viat. Aceasta este o biseric pe de-a-ntregul eretic."
"Iar n nvttura dogmatic a catolicilor - vai, cte erezii, inovatii, abateri de la adevr! O, pierztor sistem papist!"
"Este uluitor cum n libera lor cugetare oamenii nvtati, vicleni si mndri i rstlmcesc pe marii lor dascli - pe Hristos,
ntelepciunea Cea Nesfrsit, pe Apostoli, care aveau ntelepciunea Duhului Sfnt; astfel, catolicii au strmbat nvttura nsusi
Preanteleptului Hristos, nvttorul Cel Ceresc, fr de Care nimeni nu cunoaste pe Tatl, afar de El, Fiul; Hristos spune c
Duhul de la Tatl purcede, n timp ce catolicii si luteranii dimpreun cu anglicanii zic c El purcede de la Tatl si de la Fiul. Ci
ncetati odat a mai huli pe Duhul Sfnt si a ridica minciun asupra Lui: cei ce hulesc pe Duhul Sfnt nu vor fi iertati nici n veacul
acesta, nici n cel viitor. Iar voi ati uitat cuvintele Apostolului: dac noi sau ngerii din cer v va binevesti vou altceva dect am
binevestit vou, s fie anatema (Galateni 1,8). Este nfricostor acest cuvnt sau nu? - Cerul si pmntul vor trece, dar cuvintele
Mele nu vor trece (Matei 24,35). [...] Nu v suprati, prieteni, ci luati aminte ntru simplitatea inimii. Lepdati minciuna si primiti
adevrul, si uniti-v cu noi ntru unire de cuget; v ajunge ct v-ati mpotrivit si v-ati certat. Venirea lui Hristos este aproape, la
us." (Spicul viu, Sophia, 2002)
Sfntul Ierarh Nectarie de Eghina (+1920)
"De acum nainte desprtirea Bisericilor a nceput, si s-a ndeplinit pe de-a-ntregul sub Fotie, de vreme ce Biserica era n
primejdie s se deprteze de la Una, Soborniceasca si Apostoleasca Biseric spre a deveni o biseric a Romei, sau mai
degrab o biseric papistas, nemrturisind dogmele sfintilor Apostoli, ci cele ale papilor." (Studiu istoric al cauzelor Schismei)
Sfntul Ierarh Nicolae al Ohridei si Jicei (+1956)
"Fratii nostri cei botezati, care au fost atrasi de ereziile papale si luterane, s-au socotit pe ei nsisi mai ntelepti dect Hristos si

14

ne-au dispretuit pe noi, ortodocsii, ca pe niste oameni lipsiti de ntelepciune si necivilizati; dar si asupra sa s-a adeverit cuvntul
Apostolului Pavel: Zicnd c sunt ntelepti, au nnebunit (Romani 1,22); fiindc au lepdat ntelepciunea cea duhovniceasc
dup Hristos, care umbl n vesmntul smereniei si al dragostei, si s-au nvesmntat, dup pilda filosofilor nchintori la idoli, cu
ntelepciunea trupeasc si lumeasc, care e plin de trufie si rutate."
"Ce este deci Europa? Papa si Luther: sturarea la culme a poftelor omenesti si sturarea la culme a cunostintei omenesti.
Papa european este pofta omeneasc dup putere, Luther cel european este hotrrea ncptnat a omului de a deslusi toate
cu mintea lui. Papa ca guvernator al lumii si omul de stiint ca stpn al lumii, aceasta este Europa n inima ei, ontologic si
istoric. Una nseamn lsarea omenirii n foc, si cealalt lsarea omenirii n ap; iar amndou mpreun nseamn desprtirea
omului de Dumnezeu: fiindc una nseamn tgduirea credintei, si cealalt - tgduirea Bisericii lui Hristos. n felul acesta
lucreaz duhul cel ru, de attea veacuri, n trupul Europei."
"Potrivit poftei omenesti, orice norod si orice om caut puterea, desftarea si slava, imitnd pe papa al Romei. [...] Papismul
foloseste politica, fiindc doar prin aceasta se dobndeste puterea. Luteranismul foloseste filosofia si stiinta, socotind c aceasta
este calea prin care dobndeste cineva ntelepciunea. Astfel, pofta a declarat rzboi mpotriva cunostintei si cunostinta mpotriva
poftei. Acesta este noul Turn Babel, aceasta este Europa."
"mpratul antihrist ntruchipeaz nceputul veacului al XIX-lea. Papa antihrist nchipuie mijlocul veacului al XIX-lea. Filosoful
european antihrist (iesit din casa de nebuni) nchipuie sfrsitul veacului al XIX-lea: Bonaparte, Pius, Nietzsche. Trei nume
blestemate ale treimii bolnavilor celor mai greu bolnavi de boala mostenit. Sunt oare acestia biruitorii veacului al XIX-lea? Nu,
acestia sunt purttorii bolii grele mostenite de la veacul al XVIII-lea. Bolnavii cel mai greu bolnavi! Cezarul, pontiful si filosoful...
nu n vechea Rom pgn, ci n mijlocul Europei botezate! Acestia nu sunt biruitorii, ci sunt cei mai biruiti. Cnd Bonaparte a
batjocorit Sfintele Odoare ale Kremlinului, cnd Pius s-a numit pe sine infailibil si cnd Nietzsche a fcut public cultul lui fat de
Antihrist, atunci soarele s-a ntunecat pe cer; si nu numai un soare, ci o mie de sori de ar fi fost, s-ar fi ntunecat toti de durere si
de rusine - cci iat o minune pe care nu a mai vzut-o nicicnd lumea: un ateu mprat, un ateu pontif si un ateu filosof."
(Biserica Ortodox si Ecumenismul, p.124)
Sfntul Ioan Iacob Hozevitul (+1960)
"n vremea cnd tria Cuviosul Nicodim Aghioritul la Sihstria Kapsalei, a fost chemat de ctre proestosii Sfntului Munte ca s
discute cu niste clerici papistasi despre dogmele credintei. Cnd s-a ivit Cuviosul n ograda mnstirii din Kareia, mbrcat
flenduros si cu opinci n picioare, papistasii s-au plns proestosilor c acesta este semn de batjocur pentru ei ca s stea de
vorb cu un asemenea clugr mojic. Proestosii ns i-au linistit, dndu-le oarecare lmuriri despre "flendurosul Nicodim".
Cnd au nceput discutia, fiecare vorb rostit de monahul nostru era ca un fulger arztor pentru uscturile, sau mai bine zis
pentru secturile Papei. Chiar de la nceput le-a nchis gura si, nestiind ce s mai zic, croncneau ca niste ciori, ntrebnd: "Mai
sunt n Muntele Athos si altii de fel cu cel care a vorbit cu noi?" ntrebarea aceasta au adresat-o epitropilor din Sfntul Munte, dar
Cuviosul Nicodim, care era de fat, a luat-o nainte cu rspunsul, zicnd: "Sunt o multime si eu sunt cel din urm."
"Numele Cuviosului Nicodim a ajuns cunoscut si la papistasii din Apus, care au avut de multe ori discutii cu el pentru credint si
s-au spimntat de darul ntelepciunii care locuia n el."
"n jurul anului 1274, putin mai nainte de a se face Sinodul de la Florenta, orasul Constantinopol era n pericol s cad n
minile turcilor. mpratul grecilor, Mihail Paleologul, fiind n mare nedumerire, neputnd s tin piept turcilor, s-a dus la Roma s
cear ajutorul Papei, care n vremea aceea avea mare putere. Papa i-a fgduit c-i va da ajutor, dac se va supune lui cu
toat Biserica Ortodox. mpratul, vzndu-se n pericol din partea turcilor, a fgduit c se va supune.
Atunci a venit mare groaz pentru Biserica Ortodox de Rsrit, cci latinii sileau pe ortodocsi la nselciunea lor. Nu prin
puterea cuvintelor Sfintei Evanghelii, ci cu ascutisul sabiei si a tot felul de chinuri si necazuri. Mii de suflete cdeau sub sabia
lor, pentru curata credint Ortodox de Rsrit.
Dar pentru c Sfntul Munte ntotdeauna a fost si este sprijin si aprtor al Ortodoxiei n pericole, de aceea si latinii s-au silit ca
s strice temeliile acestui sprijin al Ortodoxiei. Si cu grab mare s-au dus si n Sfntul Munte, silind pe monahi s se supun
Papei de la Roma, prin cuvinte cu momeli, cu bani, cu fgduinte nselndu-i, cu amenintri, cu tiranie si sil si cu moarte
muceniceasc... Unii, de frica chinurilor si a mortii, primind bani, cu sila s-au lepdat de Ortodoxia Printilor lor si a noastr. Cei
mai multi dintre dnsii ns au pecetluit cu nsusi sngele lor mrturisirea. Si prin statornicia lor au mustrat pe Papa furul de cele
sfinte, numindu-se pe sine c e cap al Bisericii si loctiitorul lui Hristos pe pmnt.
Dar din nefericire ns, vrednicele de plns mnstiri Lavra si Xiropotamou, au czut atunci si s-au abtut de la nvtturile
Sfintilor Printi ai nostri si au primit pe apuseni cu fric, cu cinste si cu supunere de rob. Sigur c acestea se fceau dup
porunca mpratului, dup voia latinilor, ca s se plece monahii din Sfntul Munte la dogmele Romei. ns Dumnezeu, ca s se
ntreasc si ceilalti n credinta Ortodox, a pedepsit mnstirea Xirorpotamou: chiar n vremea cnd acei nefericiti monahi,
mpreun cu cei din Apus, svrseau liturghia lor latineasc dup adugirea reformei latinesti, zidurile si turnurile mnstirii
Xirorpotamou s-au prbusit din temelie. n cderea zidurilor au omort multi din latini si din clugrii care au czut din credint,
chiar n vremea cnd slujeau liturghia lor latineasc.
Cei care au venit din Italia, nicidecum nu au vrut s dea atentie la aceast pedeaps cereasc, si fiind turbati, s-au dus prin tot
Sfntul Munte. n apropiere de mnstirea Zographou se ostenea un monah singur, la liniste, care avea un obicei sfnt ca s
citeasc Acatistul Maicii Domnului de mai multe ori n fiecare zi, cntnd n fata sfintei icoane a Maicii Domnului.
ntr-una din zilele cnd pe buzele acestui btrn rsuna nencetat felicitarea Arhanghelului, care a zis-o Preasfintei Fecioare
Maria, "Bucur-te", deodat btrnul aude din aceast icoan cuvntul urmtor: "Bucur-te si tu, btrnul lui Dumnezeu". Btrnul
s-a speriat. "Nu te teme", a urmat linistit din icoan glasul Maicii Domnului; "Ci du-te repede n mnstire si vesteste fratilor si
egumenului c dusmanii mei si ai Fiului meu s-au apropiat. Care e slab cu duhul si nu poate rbda, s se ascund pn trece

15

ispita, iar cei care doresc moarte muceniceasc, s rmn n mnstire. Dar du-te repede."
Btrnul, ascultnd porunca si voia Preacuratei Stpnei noastre, prsind chilia, a alergat ct a putut mai repede la mnstire ca
s aib fratii vreme si chip ca s se ncurajeze, s se gndeasc bine fiecare din ei pentru pericolul de fat. Dar numai ct a
ajuns btrnul n poarta mnstirii, iat c vede sfnta icoan pe care o avea n chilie, naintea creia putin mai nainte citea
Acatistul si auzise glasul cel mai sus zis, o vede c st pe poarta mnstirii cu mult umilint si evlavie nchinndu-se naintea
icoanei, o ia si naintea egumenului spuse cele grite de Maica Domnului. Fratii, vznd pericolul care nu era departe, s-au
nspimntat foarte tare si cei mai slabi dintre ei ndat s-au ascuns prin munti si prin pesteri. Dar douzeci si sase de monahi,
mpreun cu egumenul, au rmas n mnstire si s-au ascuns n turn, asteptnd pe dusmanii lor si cununile muceniciei.
Dup putin timp au ajuns si latinii, care, la nceput, cu toat puterea retoric a Apusului, ndemnau pe monahi s deschid
portile mnstirii si s recunoasc pe papa drept cap al Bisericii n toat lumea, fgduindu-le c-i va ierta si le va da si mult
aur. Monahii de sus de pe turn i ntrebau pe latini, zicnd: "Cine v-a spus vou c papa este capul Bisericii? De unde-i aceast
nvttur a voastr? C noi credem c Hristos e capul Bisericii. Noi mai degrab ne hotrm s murim dect s primim s se
spurce acest loc sfnt cu sila si tirania voastr. S fugiti de aici. Nu deschidem portile mnstirii".
Latinii ns au strigat cu mnie: "Vreti s muriti?"... si ndat au adunat o multime de lemne si crengi uscate mprejurul turnului si
i-au ars pe monahi. Flcrile focului s-au nltat ct turnul, ducndu-le vntul nuntru, dar monahii nicidecum nu s-au retras de la
duhovniceasca lor ndrzneal. Slvind si binecuvntnd pe Domnul si rugndu-se pentru dusmanii lor, si-au dat sufletele lor cele
curate n minile Lui n ziua a zecea a lunii octombrie, anul 1274. n Codicele mnstirii se afl scrise si numele acestor cuviosi
mucenici purttori de biruint.
Sfnta icoan care a poruncit btrnului s spun n mnstire de acest pericol, a stat n turn, mpreun cu Cuviosii Mucenici, si
dup aceea au gsit-o nestricat sub drmturile pricinuite de foc. De atunci si pn astzi, zi si noapte arde o candel nestins
naintea acestei sfinte icoane care se numeste "nainte Vestitoare", unde monahii citesc n fiecare zi Acatistul Maicii Domnului.
(Hran duhovniceasc)
Sfntul Iustin Popovici (+1979)
n istoria neamului omenesc sunt trei cderi nsemnate: a lui Adam, a lui Iuda si a papei. Pricina cderii n pcat e ntotdeauna
aceeasi: vointa de a ajunge bun prin sine. Dar n felul acesta omul se face, fr s-si dea seama, ntru totul asemeni diavolului;
fiindc si acela a vrut s ajung Dumnezeu prin sine nsusi, s nlocuiasc pe Dumnezeu cu sine nsusi, si, n aceast
ngmfare a lui, a ajuns dintr-o dat diavol, cu desvrsire desprtit de Dumnezeu si cu totul potrivnic lui Dumnezeu. [...]
Culmea acestui umanism ndrcit: vointa de a ajunge bun cu ajutorul rului, de a ajunge dumnezeu cu ajutorul diavolului. De
aici si fgduinta fcut n rai de diavolul ctre strmosii nostri: Veti fi ca niste dumnezei (Facere 3,5)".
Fr de pocint si de intrarea n adevrata Biseric a lui Hristos, este un lucru nefiresc si lipsit de noim s vorbeasc cineva
de vreo unire a "bisericilor", de dialog al dragostei, de "intecommunio" (mprtsire n comun, n.n.). Lucrul cel mai de seam
este a ajunge omul parte din trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii lui Hristos, si, prin aceasta, prtas la sufletul Bisericii,
Sfntul Duh, si mostenitor al tuturor bunttilor fr de moarte ale Dumnezeu-Omului (Biserica Ortodox si ecumenismul, 2002)
Cuviosul Serafim Rose (+1982)
"n cel mai bun caz, ecumenismul asa-zis "crestin" poate s reprezinte greseala neintentionat si care, deci, se poate bucura de
circumstante atenuante, prin care cultele protestante si romano-catolicii nu si dau seama c Biserica lui Hristos exist deja si
ele fiinteaz n afara ei."
"Orice erezie si revendic propria "spiritualitate" si propria metod de practicare a vietii religioase. Romano-catolicismul, de
exemplu, a avut pn azi o not a sa distinctiv concretizat prin "cultul inimii sacre", primatul papal, purgatoriul, indulgentele,
revelatiile diferitilor "mistici" si alte asemenea elemente, n care observatorul crestin-ortodox atent detecteaz tot attea
manifestri practice ale erorilor teologice ale Romei n cadrul spiritualittii romano-catolice contemporane."
"n Occident este un fapt incontestabil c harul lui Dumnezeu s-a pierdut cu multe secole n urm. Romano-catolicii si
protestantii de astzi nu cunosc puterea harului dumnezeiesc. De aceea nu ne mirm c ei nu sunt capabili s-l deosebeasc
de nseltoriile drcesti." (Ortodoxia si religia viitorului, Chisinu 1995)
Cucernicul Printe Dumitru Stniloae (+1993)
Eu cred c trebuie s rmnem n crestinismul de la nceput, poporul romn s-a precizat ca popor romn prin crestinism. Vedeti
Faptele Apostolilor capitolul 16:9-12, unde Sfntului Apostol Pavel fiind n Troia are un vis n care i se arat un macedonean
zicndu-i: "Treci n Macedonia si ne ajut; treci Bosforul si te du, c se deschide o poart nou." Si a ajuns n Filippi care era
colonie roman - vers.12. Deci noi avem crestinismul nainte de Roma; la Roma a mers Pavel abia dup aceea, cnd este dus,
legat si nchis. Cci are Epistola ctre Romani scris mai trziu si l duc legat la Roma. Si la Roma vreo 200 de ani nu s-a vorbit
limba latin, ci limba greac.
El spune c aici era colonie roman. Iar noi avem termeni latini proprii, nu de la Roma, de dinainte de cei care s-au format la
Roma. Eu zic c noi suntem protolatinitatea. Nici o limb nu este att de latin ca limba noastr; este foarte apropiat de limba
latin scris, aproape toate cuvintele... Si avem cuvintele latine cele mai substantiale, cele mai pline de sev, de exemplu: inima
este de la anima, noi spunem Atottiitorul, traducerea exact dup "Pantocrator", n Occident ei zic Atotputernicul: Atotputernicul
e mai rece; Atottiitorul parc te mbrtiseaz. Noi zicem Tat, ei zic Pater; Tat parc-i altfel... Noi zicem Fecioar, ei zic Virgo,
mai fizic asa. Ei zic "regnum" - stpnire, parc mai lumeste; noi zicem mprtie, parc mai plin de tain, de basm asa...
mprtie... Noi zicem biseric de la "basiliki", adic cldirea mprteasc; Hristos e mpratul... ei zic "ecclesia"; iar toti

16

termenii acestia au trecut la popoarele din Occident de la Roma, dar la noi nu. Si ceva din duhul acesta rsritean, de tain, se
vede n toate cuvintele noastre. Noi nu le-am luat de la Roma; noi avem o limb proprie; latin dar proprie, noi am fost
protolatini, aici s-a format latinitatea. Dealtfel, caracterul nostru latin nu e strin de vechimea fiintei noastre de traci: nvtatul
vienez Tomaschek n lucrarea sa "ber die Bessen" tiprit la 1880, spune c besii erau tracii si dincolo de Bosfor se numeau
biti, iar capitala Bitiniei era Troia, de unde nepotul lui Priam, dup ce grecii nving, pleac (evident c nu singur, ci cu corbii si
cu multime) si ntemeiaz Roma. Eu cred c asta a fost protolatinitatea; a noastr, aici. Dup aceea a ajuns acolo intrnd n
legtur cu nemtii, cu barbarii, cu toti; deci latinitatea prim si cea mai curat a fost aici. Sfntul Apostol Pavel a tradus n limba
asta care se vorbea aici. De ce noi am rmas latini dup ce am avut stpnirea armatei romane vre-o sut si ceva de ani?... asa
de repede si pierde un popor limba?... de ce n-au devenit latini grecii; sau cei din Asia Mic, sau cei din Egipt?... de ce numai
noi?...
Tracii acestia se ntindeau foarte departe, se ntindeau dincolo n Bitinia, pn n Frigia si s-au ntins n toti Balcanii, pe urm
pn-n nordul Carpatilor. Poate mprejurrile, sau poate nu stiu ce fel al nostru de a fi prea ngduitori, ne-a mputinat asa
teritoriul. Grecii aproape c i-au desfiintat pe macedoneni, srbii la fel, bulgarii la fel... Blcescu spune c atunci cnd a ajuns pe
un vrf de munte n Bulgaria, de jur mprejurul lui erau numai romni.
Aici era normal s fie un popor unic, un popor de legtur ntre Orient si Occident; noi unim luciditatea latin si sentimentul de
tain al Rsritului. Cred c spiritualitatea poporului romn este imprimat de ortodoxie, nu s-ar putea ntelege altfel; i-am dat o
pecete proprie, o pecete romneasc crestinismului; protolatinitatea noastr a pus o amprent pe crestinism si crestinismul a
pus o amprent pe romnismul nostru. Avem luciditatea latin n ortodoxie, pe care nu o au slavii si nu o au grecii. (Scara tr.VII,
2001)
Cuviosul Paisie Aghioritul (+1994)
"Catolicii - cu ratiunea lor - au ajuns s examineze chimic Sfnta mprtsanie, ca s vad dac ntr-adevr este Trupul si
Sngele lui Hristos. Sfintii ns, cu credinta ce o aveau, adesea vedeau Carne si Snge n lingurit. Peste putin vor ajunge s
treac si pe Sfinti prin raze, ca s le depisteze sfintenia. Au aruncat pe Duhul Sfnt, si-au pus ratiunea lor si acum se ocup cu
magia alb. Unui catolic care avea intentie bun - plngea srmanul - i-am spus: "Una din principalele diferente pe care le avem
este si aceasta: Voi puneti creierul, noi credinta. Voi ati dezvoltat rationalismul si, n general, elementul uman. Cu ratiunea
voastr limitati puterea dumnezeiasc, pentru c aruncati la margine harul dumnezeiesc. Voi aruncati conservant n aghiasm
ca s nu se strice. Noi aruncm aghiasm peste cele stricate si se fac bune. Noi credem n harul care sfinteste, si aghiasma tine
si dou sute, si cinci sute de ani, si nu se stric niciodat."
"Dac n Biseric Sinodul, sau n mnstiri Sinaxa, nu functioneaz corect, atunci desi vorbim de duh ortodox, l avem totusi pe
cel papal."
"Nume de catolici, de martori ai lui Iehova etc., nu e bine s pomenesti la Sfnta Proscomidie. Pentru acestia nu se pot scoate
miride si nici parastas nu se poate face."
"Ceea ce se impune fiecrui ortodox este s pun nelinistea cea bun si n heterodocsi, s nteleag adic faptul c ei se afl n
nselare, ca s nu-si odihneasc n mod mincinos gndul lor si s se lipseasc si n aceast viat de binecuvntrile bogate ale
Ortodoxiei si n cealalt viat de si mai multele si vesnicele binecuvntri ale lui Dumnezeu. Vin acolo la Coliba mea unii tineri
catolici cu o foarte bun dispozitie, gata s cunoasc Ortodoxia. "Vrem s ne spui ceva, ca s ne folosim duhovniceste" - mi
spun. "Uitati-v, le spun, luati Istoria Bisericii si veti vedea c odinioar am fost mpreun si dup aceea unde ati ajuns. Asta v
va ajuta mult. Faceti asta, si alt dat, vom discuta multe." (Cu durere si dragoste pentru omul contemporan)
Cuviosul Parinte Filothei Zervakos
"Dar, si n aceste zile viclene, n care toti s-au abtut de la credint, Domnul Iisus Hristos n-a prsit Biserica Sa, pe care El
nsusi a zidit-o si a ntrit-o, nct portile iadului nu o vor birui. Rzboit si primejduit de dusmanii vzuti si nevzuti care cutau
s-o nimiceasc, totusi Biserica a promovat totdeauna brbati plini de credint si iubire, cu multa rvn, brbtie, ntelepciune,
cumptare si har n propovduirea cuvntului lui Dumnezeu, care, ca niste lei, au urmrit pe vrjmasul de moarte al Bisericilor
Ortodoxe. Tot astfel, si acum si n vecii vecilor, nu va nceta s arate astfel de brbati care nu-si vor pleca genunchii noului Baal
- Papa si slujitorilor si.
Chiar dac toate neamurile si toate popoarele se vor nchina fiarei care s-a ridicat din abis s corup pe cei ce locuiesc pe
pmnt, ostasii lui Hristos, ai Bisericii Ortodoxe, vor cnta: "Cu noi este Dumnezeu, ntelegeti, neamuri, si v plecati, cci cu noi
este Dumnezeu".
ntruct, iubitii mei fii sufletesti, eu am ajuns la adnci btrneti si n curnd voi pleca din aceasta patrie pmnteasc si strin,
v las sfatul meu printesc: rmneti statornici n adevrata credint ortodox pe care din pruncie ati fost nvtati s-o pziti; asa
ne nvat Sfintele Evanghelii, Profetii, Apostolii, Sfintii Printi de Dumnezeu purttori ntruniti la cele sapte sinoade ecumenice,
precum si toat traditia scris si nescris, apostolic si patristic. S urti toat greseala, erezia si nvttura potrivnic Bisericii
Ortodoxe, ca niste buni ostasi ai lui Hristos, ca s luati cununa cea nestriccioas n ceruri. Amin ("Viata si nvtturile",
Tesalonic, 1994)
Protoiereul prof. Teodor Zisis, Tesalonic
"Pe eretici nu-i cinstim, ci i condamnam. Este sau nu este eretic papa? Cinstindu-l n vreun oarecare fel pe papa, i necinstim
pe Sfintii care au luptat mpotriva lui! Uitm si stergem (din memoria colectiv si istoric a poporului lui Dumnezeu care este
Biserica - n.tr.) inovatiile si faptele lui, nu conglsuim cu credinta de veacuri si dispretuim ceea ce s-a crezut ntotdeauna si de
ctre toti.
Credinta si Predania noastr nu le vom trda! Limba bisericeasc din scrierile Sfintilor nu este limba diplomatiei, ci a Ortodoxiei,
a drepttii si a sincerittii. Este clar sau nu?... Ne intereseaz prerea lui Dumnezeu, nu prerea lumii! Vrem s fim plcuti lui

17

Dumnezeu, si nu lumii! n anii sclaviei, cu credinta cea vie a nflorit si a triumfat Ortodoxia si s-a mputernicit elenismul. Cu
ecumenismele si cu mbrtisrile ns, ncepnd cu secolul XX, am fost exterminati din Pont si din Asia Mica. Orasul
(Constantinopol), peste putin timp, va fi pustiu si cu totul nelocuit de ortodocsi, dac nu vom reveni pe linia Sfintilor Printi.
Nu este proprietatea personala a nimnui Credinta Ortodox! La sfrsit, Hristos si Biserica vor nvinge si nu antihristul pap!
Mielul si nu fiara! Fericiti toti cti sunt prieteni ai Mielului si potrivnici ai fiarei! Episcopii reprezint Biserica doar atunci cnd
conglsuiesc n timp cu Sfintii si credinciosii din toate epocile, cnd sunt urmtori si posesori (prtasi) nu ai tronurilor, ci ai
Adevrului. Ortodoxia a trasat limpede granita ntre erezie si nselare. Biserica se gseste toat pe Sfntul Disc al Proscomidiei.
Cti nu sunt pomeniti acolo, sunt n afara Bisericii, eretici si schismatici.
CRIZA BISERICII CATOLICE (*
de Mihai Urzic
Prin poticniri provenite din afar si dinuntru, Biserica Catolic strbate astzi cea mai sumbr perioad din istoria sa. Aceast
criz, care s-a tot accentuat din deceniile trecute, este determinat acum de tendinte moderniste si de insubordonarea unei
nsemnate prti a clerului, de apatia religioas a multor credinciosi ai si, de practici religioase dubioase, nsusite n unele cazuri
de autorittile eclesiastice, de manifestri si compromisuri ale unor ierarhi fal de Masonerie si de iudaism, ca si de alte actiuni
condamnabile.
n anii din urm mii de preoti au prsit clerul catolic pentru a se cstori, iar altii refuz s mai asculte de autoritatea
ierarhic[1]. Cu deosebire n trile nordice, un numr din ce n ce mai mare de slujitori ai altarului se agit n favoarea reformei
care le-ar permite, n acelasi timp, s rmn n cler ca preoti deserventi si s se cstoreasc, ceea ce contravine principiului
de a nu se administra taina cununiei dup hirotonia preotilor. Pe de alt parte, din lipsa de vocatie a credinciosilor pentru
consacrarea lor n clerul de mir si din ordinele monahale, s-a ajuns la o situatie alarmant n majoritatea trilor catolice din
Occident. Din cauza necredintei si a indiferentismului religios care s-au abtut peste lumea occidental, Biserica catolic
recurge la tot felul de initiative si actiuni ru inspirate care, n loc s combat fr crutare rul care o macin, o povrnesc tot mai
mult pe panta compromisurilor.
S-a recurs astfel la introducerea muzicii de jazz n unele biserici din Olanda si din America Latin, pentru a atrage lumea. De
asemenea, dup modelul cinematografelor americane n aer liber, drive-in-movies, pentru automobilistii care vor s vizioneze
filme fr s-si prseasc volanul si canapeaua confortabil, s-a initiat n Buffalo, n suburbia orasului New York, tinerea unor
liturghii drive-in. O fotografie din revista National Catholic Reporter, din septembrie 1969, prezint o asemenea imagine. Pe o
estrad, apare, dintr-un grup de turisme, un fel de barac purtnd inscriptia: Altar exterior al Parohiei Sfntului Leon. Liturghie
duminical. ndrtul unei vitrine care protejeaz o ncpere transportabil, un preot n odjdii slujeste sfnta liturghie, care se
amplific prin megafoane. Potrivit relatrii din revista catolic mentionat, participantii la aceste liturghii de consumatie stau
relaxati n interiorul turismelor, iar cnd preotul exclam Go in peace! (Mergeti n pace!), ei ntorc cheile n contact si pacea este
salvat n huruitul tuturor motoarelor!
Pe aceeasi linie nnoitoare de atitudini eclesiastice, cardinalul Suenens, primatul Belgiei, a declarat, ntr-un interviu la Ottawa,
c admiterea femeilor n clerul catolic - idee care se vntur n multe cercuri si care s-a admis de o parte a Bisericii anglicane ar trebui s fac obiectul unui studiu serios[2].
Vaticanul a dezlegat lumea credinciosilor de tinerea posturilor de peste an, considernd c asemenea acte de nfrnare
reprezint constrngeri care din cauza mentalitti veacului nostru, i ndeprteaz pe oameni de la credint. n actuala criz a
Bisericii catolice, un fapt semnificativ l constituie si tendinta multor credinciosi de a se disocia de autoritatea bisericeasc.
Exist azi - spunea reverendul Thomas Stansky, membru n Secretariatul pentru Unitatea Crestinilor din Roma - o schism
tacit a unor rebeli care rmn catolici doar cu numele, dar care, n realitate, se ndeprteaz din ce n ce mai mult de Biserica
constitutional. Iar un episcop american declara: n ultima vreme, s-au conturat dou biserici catolice: o biseric oficial, a papei
si a ierarhiei, si o biseric liber, care atrage un numr tot mai mare de laici si preoti. n acest sens, ziarul Time (22 noiembrie
1968) mentiona: n ajunul conferintei semestriale din Washington, din anul 1968, a celor 238 de episcopi catolici din Statele
Unite, 3500 de credinciosi s-au pronuntat n sprijinul celor 40 de preoti locali, sanctionati de cardinalul Patrick O'Boyle pentru c
au criticat enciclica papei Paul a1 VI-lea "Humane Vitae". A doua zi ns, un grup de I50 de preoti au nvlit n sala unde se
tinea conferinta episcopilor si si-au manifestat solidaritatea cu preotii sanctionati. Catolici proeminenti din Washington au
acordat apoi sprijin unui nou centru bisericesc, grupat n jurul unor preoti sanctionati, unde s-a organizat un fel de cartier general
al protestatarilor catolici.
Un alt fapt neasteptat s-a petrecut n Franta, sub pontificatul !ui Paul al VI-lea, prin aparitia unui antipap, Clement al XV-lea,
care a grupat n jurul lui zeci de mii de credinciosi de pretutindeni - din Germania, Elvetia si chiar din Canada - veniti s i se
prosterneze. Prin mistificrile lui, acest caz scandalos a provocat o nou schism n Biserica Romei. Astfel, uzurpatorul papei
Paul al VI-lea, Michel Cotten, fost preot n congregatia Sacr-Cur, n urma unei viziuni pe care pretinde c a avut-o n Biserica
din Sarrebourg, la 7 octombrie 1950, s-a vzut ncoronat ca pap de nsusi Hristos (?), cu numele de Clement al XV-lea! n
1960 s-a instalat la Clemery (Meurthe-et-Moselle), unde si-a alctuit un mic Vatican, cu cincizeci de cardinali si episcopi de
ambele sexe si cu o grupare de clugrite, excomunicndu-1 chiar pe Paul al VI-lea, sub nvinuirea de imoralitate[3]. Desi unui

18

asemenea caz nu i se poate acorda o important prea mare, el urmnd se sting de la sine, acest fapt a provocat tulburare
printre attia credinciosi, mrind si mai mult confuzia din snul Bisericii Catolice.
O alt schism, de alt natur, s-a produs tot sub pontificatul lui Paul al VI-lea, din partea episcopului Marcel Lefbre, fost
arhiepiscop de Dakar si fondator al Fraternittii Sacerdotale Sfntul Pius al X-lea, care l-a acuzat pe Paul al VI-lea de
mpciuitorism cu comunistii si de concesii vinovate fat de Traditia Bisericii Catolice, intervenite prin hotrrile Conciliului
Vatican II. Episcopului rebel i s-au alturat traditionalistii catolici, benedictinii disidenti, precum si o fractiune a Ordinului
Carmelit.
Monseniorul Lefbre a vizitat diferite tri catolice unde a tinut conferinte mpotriva reformelor Conciliului Vatican II si unde, tot
fr a cere consimtmntul episcopilor diocezelor respective, a hirotonit preoti n cadrul Fraternittii Sacerdotale pe care a
fondat-o, si a condus trei seminarii: la Econ (Elvetia), la Armanda (Michigan, SUA) si Zeitskop (Germania)[4]. n anii care au
urmat, schisma s-a aplanat, ntruct nu avea un fundament dogmatic, iar atitudinea episcopului a fost mult criticat.
O situatie mai grav si de o ntindere mai mare zdruncin Biserica Catolic din cauza unei credinte ndoielnice pe care o
manifest o parte a clerului, care las s planeze asupra credinciosilor tot felul de dubii fal de adevrurile fundamentale ale
credintei crestine: pcatul originar este contestat; descendenta neamului omenesc dintr-un singur cuplu este pus la ndoial; la
fel, fecioria Mariei ca Nsctoare de Dumnezeu; ridicarea la cer a Mntuitorului este privit ca o imagine si nu ca o realitate;
Iisus este considerat doar un profet etc.
Asemenea grave abateri au fost consemnate ntr-un amplu document al traditionalilor catolici francezi, constituiti n asociatia
religioas Credo, prezentat adunrii plenare a episcopilor francezi n 1976 si publicat ulterior n lucrarea Les Fumes de Satan.
Din acelasi document reiese si felul delstor n care se svrseste liturghia si modul scandalos n care se administreaz
Euharistia, oferit celor nespovediti, celor de alte confesiuni sau celor bolnavi, prin expedierea Sfintei mprtsanii prin ramburs
postal.
Din cauza ndeprtrii Bisericii Catolice de la adevrata traditie si spiritualitate a dreptei credinte, au aprut n aceast Biseric
si mari anomalii fat de Sfnta Tain a spovedaniei. n anumite cazuri, se dau, n mas, dezlegri depline de pcate sau se
pronunt, tot n mas, excomunicri din motive politice, nclcndu-se adevratele ornduiri bisericesti. Asa s-a ntmplat sub
pontificatul papei Pius al XII-lea, cnd cetatea Vaticanului a anuntat c slujba de Pasti a acelui an va fi radiodifuzat, iar papa va
da binecuvntarea Urbi et Orbi de la balconul bazilicii Sf. Petru, cu proclamarea iertrii depline a pcatelor tuturor acelora care
vor asculta, n acea piat sau la posturile de radio, cuvntarea din acea zi de Pasti. n acest fel, zeci de milioane de asculttori
ale acelei emisiuni se puteau considera absolviti de toate pcatele, fr nici o prealabil cercetare a cugetului, fr nici o
rugciune de pocint, fr o mrturisire de pcate si fr nici un eventual canon. Taina spovedaniei era cu totul abolit!
Cu o aceeasi gresit ntelegere a duhovniciei s-a dat si decretul papal din 13 iulie 1940, cnd acelasi pap, Pius al XII-lea, a
aprobat hotrrea Congregatiei Sfntului Oficiu de a excomunica ipso facto din snul Bisericii Catolice orice persoan care ar
face parte din partidele comuniste si muncitoresti sau care le-ar arta acestora simpatie. Aceast hotrre drastic pare aparent
justificat, n msura n care se refer la persoane care si nsusesc o ideologie care l reneag pe Dumnezeu. ns n realitate
exist multi comunisti care nu sunt comunisti de fapt. Multi din acestia s-au pomenit a fi membri de partid fr s li se cear
adeziunea. Asa s-a ntmplat, n trile rsritene subjugate comunismului, cu toti socialistii vrsati din oficiu n rndurile partidului
marxist.
Ca urmare, dac comunismul este ateu, nu nseamn c toti comunistii sunt atei. Si dac sunt comunisti necredinciosi, nu
nseamn c sunt si lepdati de Dumnezeu. Cci nu aceeasi vin o poart necredinciosul care nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, si
credinciosul care, cu bun stiint, s-a lepdat de Hristos! Proorocul David, insuflat de Duhul Sfnt, spune: Domnul cerceteaz pe
ce1 drept si pe cel necredincios; iar pe ce1 ce iubeste nedreptatea l urste sufletul Su (Ps. 10, 5). Necredinciosii pot deveni
credinciosi, ba chiar credinciosi ferventi, dar iubitorii de frdelege sunt izgoniti de Dumnezeu pe drumul pierzaniei, indiferent
dac sunt sau nu comunisti.
Din anul 1970, un fenomen religios, cu milioane de adepti, se manifest n cadrul Bisericii Catolice prin miscarea de rennoire
harismatic. Sub aparentele unei religiozitti de mare spiritualitate crestin, aceast miscare reprezint, n realitate, o grav
abatere de credint. Inspirat din secta penticostarilor americani, cu manifestri de pretinse harisme, aceast nou sect este
constituit n frtii de cte zece persoane, nglobate la rndul lor n formatii mai mari de sute de membri, fiecare frtie sau
formatie purtnd cte o denumire biblic. Frtiile sunt organizate din mireni, pe un principiu de autonomie, dar se alctuiesc si n
comunitti monastice cu celibatari, brbati si femei, precum si din persoane cstorite, care au deci familie si copii. Este de
mentionat c asemenea organizatii - mai ales comunittile monastice cu brbati si femei n comun, si cu familii ntregi - nu au
existat niciodat n Crestinism, ele fiind experiente noi care aduc o inevitabil sminteal.
Aceast miscare se subordoneaz episcopatelor catolice, cutnd s reediteze viata primilor crestini, dar sub o cu totul alt
form. Toate veniturile, salariile, bunurile si propriettile harismaticilor se administreaz n comun, ei ducnd o viat de obste. n
mod deosebit, miscarea ntelege s renvie harismele de altdat, de care pomeneste Apostolul Pavel: darul vindecrilor, al

19

proorociei, al discernmntului si al glosolaliei (facultatea de a vorbi n limbi necunoscute).


Despre aceast actiune religioas, anchetat de benedictinul Manteau-Boramy, doctor n teologie si expert la Vatican II, si de
cardinalul Suenens, primatul Belgiei, papa Paul al VI-lea s-a pronuntat c n perioada critic prin care trece Catolicismul, o
asemenea miscare reprezint la chance de I'Eglise[5].
Dat fiind amploarea miscrii, n 1975 s-a tinut la Roma un congres al harismaticilor, cu 10.000 de reprezentanti, care au primit
binecuvntarea papei, n bazilica Sf. Petru. n 1978, harismaticii au tinut la Dublin un congres si mai mare, la care au luat parte 2
cardinali, 38 de episcopi, 1500 de preoti si 30.000 de credinciosi din 75 de tri[6].
Acesti credinciosi se adun periodic n biserici si n capele, mai cu seam prin bisericile fr preoti, din cauza lipsei de slujitori,
dar si n casele lor. n aceste adunri ei citesc si comenteaz Biblia, se roag, legnndu-se cu minile ridicate, si apoi, n mod
spontan, articuleaz sunete armonizate, pronuntate monoton sau cntate la unison, ntr-o manier medieval. n pauzele dintre
aceste manifestri, cnt cntece moderne, bat din palme, danseaz si se mbrtiseaz, socotindu-se frati si surori[7]. Sunt
frecvente cazurile cnd unii din acesti harismatici vorbesc n limbi arhaice sau moderne, necunoscute lor. Se citeaz astfel cazul
unui francez care a vorbit n limba chinez; sau al unui irlandez care a vorbit unui rabin n ebraic, dezvluindu-i taine din viata
lui trecut, ca si din cea a tatlui lui[8]. Alteori s-au produs vindecri neasteptate de paralizii, verificate si de medici[9].
Aceste fenomene de vorbiri n limbi, de vindecri spectaculoase sau de preziceri sunt ct se poate de dubioase si trdeaz
prezenta demonului. Avnd n vedere originea acestei miscri religioase, generat de secta Penticostalilor, rezult c ea poart
din capul locului o pecete dubioas. Pastorul metodist Charles Parham, ntemeietorul sectei Penticostalilor, n intentia de a
renvia harismele, a stabilit conditia prin care Duhul Sfnt poate cobor asupra unei, persoane, nvrednicind-o cu anumite
harisme, si anume atunci cnd mai multi credinciosi si pun minile pe capul acelei persoane si fac o anumit invocare. Deci pe
msur ce harismele s-au tot rrit n cursul timpului, din motive binecuvntate de Dumnezeu, iat c acum adeptii rennoirii cred
c Duhul Sfnt vine la cerere, n urma unor manifestri neobisnuite, dar exhibitioniste si lipsite de orice nltime spiritual.
Dac Apostolii, printr-o lucrare a Duhului Sfnt, au primit darul de a face minuni si de a vorbi n limbi, n scopul de a propovdui
Evanghelia n rndul attor neamuri pgne, aceasta a avut o ratiune a momentului - nceputul Crestinismului. Iar Apostolii
predicau n diferitele limbi ale timpului ntr-o deplin ntelegere a celor ce spuneau, si nu prin cuvinte bolborosite si nentelese,
cum se ntmpl harismaticilor.
Ct despre prezicerile pe care unii din acesti credinciosi le fac n adunrile lor, ele nu se deosebesc cu nimic de acelea ale
chiromantilor sau a oricrui medium care cade n trans, ntruct sursa inspiratiilor este aceeasi, dubioas si necurat, si numai
modalitatea manifestrilor difer de la unii la altii. Adevratele preziceri aveau un scop duhovnicesc, si nu tinte banale, cu
demonstratii publice.
Felul straniu de manifestare, practica rugciunilor, faptul c se socotesc vrednici a avea pretinse daruri de la Duhul Sfnt, arat
c aceast miscare este o sect, chiar dac ea s-a constituit ca o bisericut n snul Bisericii Catolice. Adeptii acestei miscri
religioase se afl n primejdia de a aluneca din ce n ce mai jos n rtcirea lor, n msura n care se socotesc alesi si au o
ncredere nelimitat n duhul care i inspir. A forta vointa divin s trimit Duhul Sfnt pentru a mplini minuni, a folosi n acest
scop practici necunoscute, neobisnuite si n contradictie cu toat Traditia Bisericii si cu adevrata spiritualitate crestin,
nseamn nu numai o mare eroare de credint, ci o alunecare n vrjitorie, sub un impuls demonic.
n ceea ce priveste mprtirea si folosirea n comun a bunurilor, aceasta a reprezentat o experient trectoare n primii ani ai
Crestinismului, dar care nu a dinuit din pricina conditiilor n care s-a desfsurat viata. Ct despre strdania acestor harismatici
de a duce o viat dup Evanghelie, ea este sincer si vrednic de laud, dac acest imbold nu ar fi o momeal a celui viclean.
Cu toate acestea, naltul Pontif si sfetnicii si au girat miscarea harismatic, au binecuvntat-o, au ncurajat-o si au considerat-o
un noroc a1 Bisericii!
Fapte tulburtoare, de alt natur, se petrec n snul Bisericii Catolice si ca urmare a unor ciudate initiative ale Vaticanului fat
de lumea protestant. Astfel, pentru a complace protestantismului n scop propagandistic, Biserica Romano-Catolic a ridicat
problema eventualei reconsiderri a lui Martin Luther. n acelasi sens, cardinalul Willebrands, presedintele Secretariatului pentru
Unitatea Crestinilor de pe lng Vatican, cu prilejul adunrii protestante din anul 1970, de la Evian, a fcut chiar elogiul marelui
reformator. Aceast neasteptat iesire din partea unei asemenea marcante autoritti catolice a produs o vie reactie n unele
cercuri clericale romane care, n frunte cu monseniorul Francesco Spadaforo, l-au calificat pe ilustrul cardinal drept eretic.
Actiuni misionare de o orientare spiritual cu totul gresit s-au manifestat, n ultima vreme, n Catolicism, si fat de mozaism, n
vederea convertirii evreilor la Crestinism. n acest scop, cutnd s li se niveleze drumul pentru a-i apropia de Biseric si a le
usura - dup prerea Vaticanului - accesul la botez, s-a mers cu cedrile pn la msluirea unor adevruri evanghelice si
istorice[10]. Ca urmare, s-a nteles s se atenueze ct mai mult rspunderea pe care o poart evreii, ca neam si ca indivizi,
pentru rstignirea Mntuitorului, pcat pe care Hristos nu l-a iertat, ci mai greu l-a acuzat. Aceasta nu nseamn ns c o

20

discriminare cu caracter antisemit ar fi ct de putin justificat, ci dimpotriv, ar fi foarte reprobabil. Cci fiecare om este o parte
din umanitatea n care se reflect Divinitatea, si el trebuie iubit cu dragostea cu care Hristos S-a jertfit pentru el. Dar de la
aceast atitudine crestin, fat de care se cuvine toat ntelegerea evanghelic, si pn la a se arta ngduint fat de spiritul
antihristic al iudaismului sau pn la a minimaliza uciderea sacrileg, svrsit n numele ntregului neam evreiesc si al urmasilor
si, este o distant enorm. Cci blestemul cu care au fost blestemati preotii si poporul apas si azi pe fiecare evreu care
continu s se lepede de Hristos si s-I huleasc numele.
Un asemenea punct de vedere, cu care Biserica Ortodox nu va putea fi niciodat de acord, este pe ct de gresit, pe att de
primejdios, prin capitularea n fata iudaismului, ca rezultat al infiltratiilor masonice n mijlocul ierarhiei catolice. O asemenea
atitudine las usa deschis si altor posibile concesii care se vor face Masoneriei si angajeaz la rspunderi foarte grave ierarhia
Bisericii Catolice.
Pretentia ca evreii s fie absolviti de nvinuirea uciderii lui Hristos a fost ridicat, n mai multe rnduri, chiar din mijlocul cercurilor
iudaice[11]. n anii din urm, seful rabin din Romnia spunea: n loc de a mbrtisa cu dragoste si recunostint poporul care
pstreaz curat si nealterat strvechiul Legmnt, s-a soptit mereu, fie cavalerilor mbrcati n armur de cruciati, fie monahilor
nvesmntati n sutan, fie tranului nestiutor, c acest popor e vinovat de deicid. Ruri de snge au curs de pe urma acestei
absurde mbinri de notiuni, care admite c Dumnezeu poate fi ucis si dezminte nssi versiunea faptelor, asa cum este ea
narat de Scriptura cea nou. (...) Trebuie s rsune un zguduitor si universal Pecavi care s pun capt absurdelor nscociri
ale unui dramatic trecut si s pun bazele unei nfrtiri[12].
Deci conform acestui punct de vedere, propriu iudaismului, nu evreii ar trebui s se pociasc pentru nelegiuitul lor sacrilegiu, ci
crestinii ar trebui s recunoasc pcatul, printr-un zguduitor si universal Pecavi. Ca un ecou ntrziat de acum dou mii de ani, al
nvinuirilor aduse de marele preot de atunci mpotriva lui Hristos, ptrunde acum glasul sefului rabin Moses Rosen mpotriva
crestinilor care nu s-au pocit pentru absurdele lor nscociri despre cei care L-au rstignit pe Domnul.
Cnd Iisus a fost dus spre judecat n fala lui Pilat, arhiereii si btrnii au attat multimile ca s cear pe Baraba, iar pe Iisus s-L
piard. (...) Toti au rspuns: S fie rstignit! A zis iarsi Pilat: Dar ce ru a fcut? (...) Nevinovat sunt de sngele Dreptului
acestuia. Voi veti vedea. Iar tot poporul a rspuns si a zis: Sngele Lui asupra noastr si asupra copiilor nostri! (Mt. 27, 20-25).
Iar cnd, la locul numit Cptna, Iisus a zis: Tat, iart-i, c nu stiu ce fac, El se referea la ostasii romani - pgni si inconstienti,
care mplineau ordinul executiei, fr s-si dea seama de cele ce fceau - iar nu la acei care i-au cerut rstignirea si si-au luat
asupra lor si a copiilor lor Frdelegea acestui sacrilegiu. De n-as fi venit si nu le-as fi vorbit, pcat nu ar avea; dar acum n-au
cuvnt de dezvinovtire pentru pcatul lor (In. 15, 22). De nu as fi fcut ntrei ei lucrri pe care nimeni altul nu le-a fcut, pcat
nu ar avea; dar acum M-au si vzut si M-au urt si pe Mine si pe Tatl Meu (In. 15, 24). Iar lui Pilat, Iisus i-a rspuns: De aceea
cel ce M-a predat tie mai mare pcat are (In. 19, 11).
Iisus nu i-a iertat. Dar Vaticanul a cutat s circumscrie rspunderea sacrilegiului comis numai la acuzatorii lui directi de atunci,
absolvind tot restul Israelului de implicatiile acestei Frdelegi. Dar pentru c blestemul cu care s-a blestemat norodul a fost
rostit de btrnii sinedriului, de preoti si de mai marele preot, el a czut asupra ntregului popor si nu numai a celor de fat. Iar
dac ar fi s se fac azi un sondaj printre rabinii, crturarii si btrnii acestui popor, cu privire la hotrrea luat de naintasii lor
fat de Iisus, crede oare Conciliul Vaticanului c s-ar desolidariza ei de acea hotrre sau c ar contesta consecintele acelui
blestem arhieresc?
Iat de ce, evreilor care vor s primeasc botezul credintei ortodoxe, Biserica le cere, pe temeiul Traditiei, ca la prima catehez
s se fac, ntre altele, urmtoarele lepdri, cuprinse n Evhologhiu: M lepd de toat credinta iudaic si blestem toat hula
lor pe care o au asupra Domnului Iisus Hristos, asupra Preacuratei Maicii Sale asupra tuturor Sfintilor si asupra tuturor
crestinilor. M lepd de cele ale legii vechi, ca de cele ce acum au trecut, si de alte obiceiuri evreiesti, cele de Dumnezeu
hulitoare, si de blestemata lor carte, Talmudul, precum si de toate tlmcirile acestuia, si le blestem pe ele.
n afara absolvirilor pe care Catolicismul le-a acordat evreilor pentru starea de pcat n care se afl fat de Hristos, Biserica
Romei a ntreprins si alte actiuni deosebit de vinovate, ca orientare spiritual si canonic, privind relatiile dintre Crestinism si
iudaism.
n luna august 1968, a avut loc n America Latin, la Bogota, prima reuniune la scar continental ntre catolici si evrei, cu
participarea a 27 de personalitti, printre care si cardinalul Raul Silva Henriquez de Santiago de Chile, dimpreun cu mai multi
episcopi. Cu aceast ocazie s-au formulat o serie de concluzii mai importante. n ceea ce priveste comunittile religioase,
reuniunea a recomandat o colaborare ct mai strns ntre organizatiile evreiesti si cele crestine, hotrnd, ntre altele: S se
desfsoare o lucrare comun, pe ct posibil mai extins si unitar, a celor dou confesiuni religioase fat de necesittile umane;
s se ncurajeze tinerea reciproc de cursuri, de seminarii si conferinte, pe tot cuprinsul continentului latino-american, pe teme
specifice, sustinute de teologi evrei si crestini, care s-si expun propria religie si cultur etc.
ntre temele propuse figureaz: Israelul si locul su n teologia evreiasc; Mntuirea n crestinism si n iudaism; Ateismul etc.
Dar reuniunea de la Bogota a mai hotrt: Revizuirea crtilor de texte ale catehismelor, ale manualelor de rugciuni, ale

21

dictionarelor si enciclopediilor pentru a elimina orice form de prejudiciere reciproc; promovarea, n ambele comunitti, a
cunoasterii liturghiilor respective; participarea evreilor si a crestinilor la rugciuni n comun, servindu-se de Tanas (Vechiul
Testament). n acest scop, textele biblice si de rugciuni vor fi alese cu grij pentru a se elimina pasajele care se pot preta la
controverse, iar pentru rugciunile n comun va fi preferabil s se utilizeze alte formulri dect acelea pe care le comport n
mod obisnuit liturghia[13].
Prin asemenea initiative, devenite acte normative pentru Biserica Catolic, se nesocotesc cu totul canoanele apostolice care
interzic, sub pedeapsa caterisirii si a afurisirii, pe acei clerici sau laici care ar face rugciuni mpreun cu ereticii sau cu cei
nlturati din obstea crestinilor[14].
Dac aceast actiune este oprit si condamnat de Biseric, cu ct mai grav este faptul c asemenea rugciuni si formulri din
Vechiul Testament se oficiaz nu cu ereticii, care sunt totusi crestini, ci cu evreii talmudisti, desconsidernd canoanelor
ecumenice si, mai mult, cu binecuvntarea oficial a Bisericii! Ct despre revizuirea crtilor de texte ale catehismelor, manualelor
de rugciuni etc., n vederea eliminrii oricrei forme de prejudiciere reciproc, aceasta nseamn schimonosirea credintei
crestine n scopul de a fi pe placul mozaismului, adic al "Sinagogii Satanei", nseamn a rstlmci Predaniile Sfintilor Printi
si a perverti duhul credintei crestine!
n urma initiativelor luate n America Latin, se constat c relatiile dintre Biserica Catolic si iudaism au devenit, ntre timp, mai
strnse si mai organizate. n decembrie 1970, a avut loc la Vatican o prim ntlnire ntre reprezentantii Comitetului International
Evreiesc pentru Consultri Interreligioase, membrii Secretariatului pentru Unitate si alti delegati ai Bisericii Catolice. Reuniunea,
care a fost inaugurat de cardinalul Willebrands, a studiat un proiect de organizare a raporturilor dintre Biserica Catolic si
iudaism. A fost instituit un Comitet de legtur, cu cte 5 membri, ca reprezentanti pentru fiecare din parteneri. De atunci exist o
strns colaborare ntre cele dou organisme, desi chiar de la bun nceput reprezentanta evreiasc a precizat c toate
chestiunile care i privesc pe evrei si iudaismul au un aspect religios, si deci traditional iudaic[15]. A saptea reuniune a
Comitetului de legtur dintre reprezentanta catolic si cea evreiasc s-a tinut la Madrid, n 1978, unde s-a discutat legea
pentru prozelitismul misionar, votat de Knesset, la Ierusalim, n acelasi an.
Dar ce legtur poate avea Hristos cu Antihristul? Cci atitudinea iudaizant, adoptat de Biserica Romei, pune din nou n
actualitate cteva puncte fundamentale programate de Francmasonerie: Misiunea cea mai important a Francmasoneriei este
s glorifice iudaismul (revista francmasonic Symbolisme, iulie 1928). Francmasoneria vrea s fie Super-Biseric, Biserica
aceea care le va reuni pe toate (Bulletin du grand Orient, nr. 37); Scopul nostru final este distrugerea pentru totdeauna a
catolicismului si chiar a ideii crestine (citat din La revelation, Mgr. de Sgur). n vederea distrugerii Catolicismului, gruparea
secret Haute vente urmreste disparitia puterii temporale a papilor si coruperea Bisericii Catolice[16].
n afara multiplelor rstlmciri dogmatice, cultice, canonice si eclesiastice, care au dus la divergente ntre Biserica Ortodox si
cea Romano-Catolic, n ultima vreme s-au ivit altele noi, grave, care s-au adugat la cele existente, adncind si mai mult
hotarul desprtitor dintre cele dou Biserici Crestine.
n situatia tulbure existent, s-a mers att de departe cu nentelegerile si cu opacitatea, nct s-a ridicat si anatema care fusese
pronuntat altdat asupra Francmasoneriei. n noaptea de 22 iunie 1971, Biserica Catolic si Marea Loj a Frantei au pus
capt unui secol si jumtate de interdictii, condamnri si excomunicri. Opt sute de frati evrei, crestini, musulmani si atei, n
frunte cu marele maestru al Marii Loji, serenisimul Pierre Simon, l-au primit cu mare alai, n templul lor de la Paris (Rue de
Puteaux), pe monseniorul Daniel Pezeril, consilierul arhiepiscopului de Paris, cardinalul Franois Marty, care a fcut mpcarea
Bisericii catolice cu Masoneria Marii Loji a Frantei. Iar n 1986, n mod surprinztor, papa Ioan Paul al II-lea s-a dus la sinagoga
mare din Roma, ntr-o vizit oficial, nchipuindu-si c astfel va putea capta bunvointa talmudic. Marele rabin si asistenta l-au
primit protocolar, dar rece.
Deci ce garantie spiritual ar mai putea oferi Biserica Catolic, n conditiile gravei crize care o frmnt, pentru deschiderea unui
drum luminos, de mpcare n duh si n adevr, cu pravoslavnica Biseric Ortodox, n vederea unirii lor?
Cunoscutul teolog elvetian Hans Kung, avnd dese confruntri cu Vaticanul, declar c marile rspunderi ale crizei Bisericii
Catolice sunt datorate Romei, cu toate ereziile comise, de la condamnarea lui Galilei si pn la scandalurile financiare ale
Vaticanului. Ct despre pontificatul lui Ioan Paul al II-lea, el reprezint pn n prezent un sold negativ, ce frneaz miscarea
conciliar si reforma Bisericii[17].
Numai atunci cnd se va smeri trufia papal si a conclavului su ambitios, numai atunci se va putea netezi drumul anevoios al
mpcrii celor dou Biserici sub lumina Duhului Sfnt. Numai atunci vor putea privi si fratii apuseni cu ochi curati si inima fr
viclesug, ca si Nathanael din Evanghelie, spre fratii orientali care, cu bratele deschise, i asteapt de o mie de ani cu nelipsit
rbdare, pentru ca n aceeasi credint si n aceeasi dragoste s nalte rugciuni de preamrire lui Dumnezeu, pentru regsirea
lor n Duh si n Adevr.

22

Note bibliografice
* "Biserica si viermii cei neadormiti", Mihai Urzica, Ed.Anastasia, 1998.
1 n decursul anului 1968, numai n SUA au prsit clerul catolic aproape 500 de preoti, multi dintre ei n scopul de a se
cstori. n acelasi an, n dosarele Congregatiei din Roma se aflau peste 3000 de alte cereri ale unor clerici care doreau
ntoarcerea la viata laic. Aceast situatie a continuat si n alte tri catolice.
2 Service oecumenique de presse et d'information (SOE'PI), nr.7, anul 38, 11 martie 1971, p. 9.
3 Paris-Match, 6 ianuarie 1973.
4 Le Figaro, 20 noiembrie 1978, p. 9.
5 Le Point, nr. 275, 26 decembrie 1977.
6 Le Point, nr. 301, 26 iunie 1978.
7 Andre Mehat, Comment peut-on etre charismatigue?, Seuil, Paris.
8 Les nouveaux mystiques, n Le Point, nr. 275.
9 G. Pierre, Il est vivant, n Revue francaise du Renouveau, 1976.
10 Declaration sur 1es relations de l'Eglise avec les religions non chretiennes - la religion juive, n Les Actes du Concile Vatican
II, vol. III, pp. 162-165.
11 n Romania, n 1945, marele rabin Safran, la un congres al tuturor cultelor, tinut la Bucuresti, sub ocrmuirea regimului
comunist, a cerut, n fata ntregului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne si a reprezentantilor celorlalte culte, adunati la acel
congres, s se termine o dat pentru totdeauna cu acuzatiunile aduse mpotriva evreilor n legtur cu uciderea lui Iisus care, n
realitate, a fost condamnat 1a moarte de procuratorul roman si nu de evrei, iar ca urmare ei nu poart nici o rspundere. Ca
rspuns la cutezanta marelui rabin, s-a auzit atunci un glas care a rsunat n toat adunarea. Era glasul evreului misionar
crestin Richard Wurmbrandt, care i-a strigat lui Safran (si celorlalti rabini prezenti) cteva cuvinte cu putere profetic: voi, care
reprezentati Sinagoga si I tgduiti pe Mesia, pn nu veti sta n genunchi n fata Crucii si pn cnd nu veti cere iertare
Rstignitului pentru frdelegea comis, nu vi se cade s-I pomeniti numele! La aceste cuvinte, rostite, ca altdat, de proorocii
Vechiului Testament, tot clerul ortodox, de fat la acel congres hibrid, a izbucnit n ovatii si aplauze, n timp ce marele rabin si
suita lui au prsit ostentativ adunarea, ntr-o larm general, iar congresul s-a spulberat. n aceeasi zi, Wurmbrandt a fost
arestat si condamnat la 14 ani nchisoare.
12 Dr. Moses Rosen, Rdcinile Bunului Mslin, din cartea n lumina Torei, 1971, pp. 183-185.
13 Relations entre 1'Eglise et 1e Judaisme, SOEPI, nr. 6, ianuarie 1969, pp. 20-21.
14 Canoanele apostolice hotrsc: Can. 10: Dac cineva s-ar ruga mpreun cu cel nlturat din obstea crestinilor, chiar n cas,
s se afuriseasc. Can. 11: Dac cineva ar face rugciuni cu un preot caterisit, s se afuriseasc. Can. 45: Episcopul, preotul
care se roag numai mpreun cu ereticii s se afuriseasc. Can. 64: Dac un cleric sau laic ar merge la sinagoga iudeilor sau a
ereticilor, pentru a se ruga, s se cateriseasc.
15 SOEPI, nr. 17, aprilie 1972, II, p. 20.
16 Roger Rebut, op. cit., p. 21.
17 Leon Cillet, preot ortodox francez la Paris; extras din Darul lacrimilor n vechea Predanie a Rsritului Crestin, p. 11. (trad.
de ierom. Nicodem Ionit).
OMUL SI DUMNEZEU-OMUL (*
de Sfntul Iustin Popovici
Fr ndoial c, dup Dumnezeu, omul este fiinta cea mai tainic si mai enigmatic din toate lumile cunoscute gndirii
omenesti. n nemrginirile fr de fund ale fiintei umane triesc si se nviforeaz antiteze ireconciliabile: viata si
moartea, binele si rul, Dumnezeu si diavolul - si tot ce exist n ele si n jurul lor. Prin toate religiile, filozofiile, stiintele,
culturile si civilizatiile lui, neamul omenesc s-a strduit, n esent, s dezlege o singur problem - suprema problem:
cea a omului. Si din toate chinurile si muceniciile lui si-a furit o divinitate suprem, pe care a slujit-o ca pe valoarea si
criteriul su suprem. Dar care e divinitatea aceasta? Iat-o: "msura tuturor este omul" [Protagoras], adic omul este
msura tuturor fiintelor si lucrurilor. Dar, n felul acesta maiestatea sa omul, n-a rezolvat problema omului, pentru c
msurndu-se pe sine prin sine nsusi, nu s-a nteles pe sine si nu a nteles nici lumea din jurul su (vezi II Corint. 10,
12). De fapt, s-a strduit n zadar: a oglindit o oglind n alt oglind. Si totul s-a adunat n strigtul zguduitor si n
mrturisirea nfiortoare: "Nimic nu stiu prin mine" - (I Cor. 4, 4). Nimic nu stiu prin mine nsumi: nu stiu nici ce e omul,
nici ce e Dumnezeu, nici ce e moartea, nici ce e viata. Pe lng asta, cu toat fiinta mea simt c sunt robul mortii, robul
ruttii si, prin pcat, robul diavolului. Prin toate felurile de activitate omeneasc, din ntregul neam omenesc s-a urzit
un singur trup: "trupul mortii" - si fiecare om a devenit de un trup cu acest trup al mortii. Iar n acest trup al mortii ce se
ascunde? Putoare, putoare, putoare, putreziciune, putreziciune, putreziciune, viermi, viermi, viermi... "Ticlos om sunt
eu! Cine m va izbvi din trupul mortii acesteia" - (Rom. 7, 24).
Nimeni, nimeni afar de Dumnezeul-om, fiindc Dumnezeul-om Hristos biruind moartea prin nviere a desfiintat "trupul
mortii" ca realitate ontologic (vezi Apoc. 20, 14; 10), a izbvit neamul omenesc din moarte si i-a druit Viata vesnic,

23

Adevrul vesnic, Dragostea vesnic, Dreptatea vesnic, Bucuria vesnic si toate celelalte vesnice buntti
Dumnezeiesti, pe care numai Dumnezeul Dragostei si al Iubirii de oameni le poate drui. Si n felul acesta a fost
rezolvat toat problema omului, imensa problem a omului. Si cu adevrat, de cnd Dumnezeu S-a fcut om si S-a
artat ca Dumnezeul-om n lumea pmnteasc, El a devenit cu adevrat si a rmas pentru totdeauna suprema valoare
si criteriul ultim al neamului omenesc. El este Singurul Dumnezeu Adevrat si Singurul Om Adevrat, Singurul
Dumnezeu Desvrsit si Singurul Om Desvrsit din toate lumile cunoscute. Ca atare, El este singura valoare si
singurul criteriu suprem al omului nsusi n realitatea lui psiho-somatic si n potentialitatea lui divino-uman, si a tot
ce este omenesc si ce este al omului. Doar n Dumnezeul-om s-a vzut omul pentru prima dat, desvrsit si vesnic, si
s-a cunoscut pe sine n toate dimensiunile sale. De aici noul principiu axiologic si gnoseologic universal al neamului
omenesc: "msura tuturor este Dumnezeul-om", ns principiul: "msura tuturor este omul" continu s mprteasc
si s stpneasc, de cele mai multe ori "ferro ignique" [prin fier si prin foc], n lumea pgn, politeist si aflat n afara
lui Hristos. Drept aceea, preanteleptitul de Dumnezeu cunosctor al omului si al Dumnezeului-om, Apostolul Pavel,
rezum toate filozofiile neamului omenesc la dou: filozofia cea dup om si la filozofia cea dup Dumnezeul-om (Col. 2,
8).
Numai Dumnezeul-om e om desvrsit si mplinit, dar n acelasi timp este si Dumnezeu desvrsit si Om desvrsit. Aici
Ipostasul lui Dumnezeu-Logosul este factorul cel mai nsemnat. Lucrul acesta l-au mrturisit limpede si l-au tlcuit cu
Dumnezeiasc insuflare Sfintii Printi cei de Dumnezeu nteleptiti ai Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon. n
Dumnezeul-om Hristos, omul a atins toate desvrsirile sale iar prin Dumnezeu si-a desvrsit si a mplinit si sufletul, si
constiinta, si vointa, si mintea, si inima, si trupul, ntr-un cuvnt, pe sine nsusi n ntregime. Si s-a svrsit cea mai
nsemnat si mai drag minune: Dumnezeul-om S-a lsat pe Sine n lumea noastr pmnteasc si n toate lumile ca
Biseric - Trup al Su, ca fiecare om s poat deveni "de acelasi trup" cu trupul Dumnezeului-om si, n felul acesta, s
poat ajunge la toate desvrsirile Lui (vezi Ef. 3,6). Doar n Dumnezeul-om si prin Dumnezeul-om fiecare fiint
omeneasc poate deveni om adevrat, om desvrsit, om deplin. Numai prin El, prin Biseric, "dimpreun cu toti
sfintii" se poate ajunge "ntru brbat desvrsit, la msura vrstei plinirii lui Hristos" (Ef. 3, 13; 4, 11-16). n Dumnezeulom Hristos "locuieste trupeste toat plintatea Dumnezeirii", ca fiecare dintre noi s se poat umple, n Biseric si prin
Biseric, cu plinirea aceasta a Dumezeirii (Col. 2, 9-10). Si lucrul acesta putem s-l realizm fiecare dintre noi doar
mpreun "cu toti sfintii", prin sfintele taine si sfintele virtuti, n frunte cu sfnta credint si cu sfnta dragoste (Ef. 3, 1720).
Fr Dumnezeul-om, omul este ntr-adevr fr cap, si chiar mai mult, fr sine, fr vesnicul lui sine, fr nemuritorul
lui sine, fr sinele su cel dup chipul lui Dumnezeu. n afar de Dumnezeul-om nu exist om ci numai sub-om,
jumtate de om sau ne-om. Aici trebuie adugat si urmtorul adevr: fr Dumnezeul-om, omul este ntotdeauna rob al
pcatului, rob al mortii, rob al diavolului. Doar prin Dumnezeul-om ajunge omul la scopul pe care i l-a rnduit
Dumnezeu: devine "dumnezeu dup har" si n felul acesta ajunge la desvrsita plintate a fiintei si personalittii sale,
ajunge la vesnicia sa Dumnezeiasc prin divino-umanizare. Trind n trupul divino-uman al Bisericii mpreun "cu toti
sfintii", omul se divino-umanizeaz treptat prin Sfintele Taine si Sfintele Virtuti. Se umple de bucuria acelei sfinte
binevestiri si a nlttoarei la cer porunci a Sfntului Vasile cel Mare: "Omul este o fiint creia i-a fost rnduit s devin
Dumnezeu"[1]. Fiind creat ca Dumnezeu-om potential, omul se strduieste n cadrul trupului divino-uman al Bisericii s
si aduc mintea la asemnarea cu Dumnezeu, s o schimbe la fat n minte-de-Dumnezeu ("Noi avem mintea lui
Hristos" - I Cor. 2, 16), s-si aduc constiinta la asemnarea cu Dumnezeu, s o schimbe la fat n constiint-deDumnezeu, s si aduc voia la asemnarea cu Dumnezeu, s o schimbe la fat n voie-de-Dumnezeu, s si aduc
trupul la asemnarea cu Dumnezeu, s l schimbe la fat n trup al lui Dumnezeu -"Trupul e pentru Domnul si Domnul
pentru trup" (I Cor. 6, 13). divino-umanizat prin Biseric si n Biseric, omul se ntoarce la asemnarea cu Dumnezeu[2]
cea dinainte de cdere, completnd-o somptuos cu Dumnezeiestile frumuseti ale fermectoarei asemnri cu Hristos
(Gal. 4, 19; 3, 27; Rom. 8, 29). Fr Dumnezeul-om si n afara Dumnezeului-om, omul se afl totdeauna n primejdia de a
deveni asemntor cu diavolul, fiindc pcatul e totodat si putere si chip al diavolului. Robindu-se pcatului n afara
Dumnezeului-om, omul devine de bun voie asemntor diavolului, se mpropriaz diavolului: "Cel ce svrseste
pcatul, de la diavolul este" (I Ioan 3, 8). Nu trebuie s ne scape din vedere c scopul principal al diavolului este acela
de a-l lipsi pe om de asemnarea cu Dumnezeu, de a-l dez-divino-umaniza, de a-l dezlipi de Dumnezeu, si n felul
acesta de a-l transforma ntr-o fiint asemntoare cu el. Antropocentrismul umanist e n esent diavolocentrism,
fiindc att unul ct si cellalt nu vor dect un singur lucru: s fie doar n sine si pentru sine. n felul acesta, ns, ele
strmut de fapt pe oameni n mprtia "mortii celei de a doua", unde nu este Dumnezeu, nici ceva din cele ale lui
Dumnezeu (Apoc. 21, 8; 20, 14).
Ceea ce s-a spus aici nu este altceva dect divino-umanismul (theantropismul - o) evanghelic, apostolic,
patristic, ortodox.
Toate umanismele europene, de la cel mai primitiv pn la cel mai subtil, de la cel fetisist pn la cel papal, se
ntemeiaz pe credinta n om, asa cum este el n datul lui psihofizic si istoricitatea lui psihofizic. n fapt, toat esenta
oricrui umanism este omul - homo. Redus la ontologia sa, oricare umanism nu este altceva dect "hominism" (homohominis). Omul este cea mai nalt valoare - valoarea total, omul este criteriul cel mai nalt - criteriul total: "omul este

24

msura tuturor fiintelor si lucrurilor". Aceasta este "in nuce", orice umanism, orice hominism. Asadar, toate
umanismele, toate hominismele sunt n ultim analiz, de origine idolatr, politeist. Toate umanismele europene, de la
cele prerenascentiste, cele renascentiste si mai departe, cele protestante, filozofice, religioase, sociale, stiintifice,
culturale, politice au urmrit si urmresc nentrerupt, cu stiint sau fr stiint, un singur lucru: s nlocuiasc credinta
n Dumnezeul-om cu credinta n om, s nlocuiasc Evanghelia Dumnezeului-om cu evanghelia dup om, filozofia dup
Dumnezeul-om cu filozofia cea dup om, cultura dup Dumnezeul-om cu cultura cea dup om, ntr-un cuvnt, s
nlocuiasc viata dup Dumnezeul-om cu viata cea dup om. Si asa a fost timp de veacuri, pn cnd n veacul trecut n
anul 1870, la Primul Conciliu de la Vatican, toate acestea s-au contopit n dogma infailibilittii papei. De atunci aceasta
a devenit dogma central a papismului. De aceea n zilele noastre la Al Doilea Conciliu de la Vatican s-a tratat si aprat
att de struitor si de abil intangibilitatea si imuabilitatea acestei dogme. Dogma aceasta are o nsemntate ct se poate
de epocal pentru ntreaga soart a Europei, mai ales pentru apocalipsa ei, n care deja a psit. Prin dogma aceasta
toate umanismele europene si-au atins idealul si idolul: omul a fost declarat divinitate suprem, divinitate universal.
Panteonul european umanist si-a dobndit Zeusul su.
Sinceritatea e limba Adevrului: dogma infailibilittii papei din secolul al XIX-lea, respectiv a omului, nu este altceva
dect renasterea pgnismului si a politeismului, renasterea axiologiei si criteriologiei idolatre. "Horribile dictu", dar si
urmtorul lucru trebuie spus: prin dogma infailibilittii papei a fost ridicat la rangul de dogm umanismul nchintor la
idoli, si n primul rnd cel elin. A fost ridicat la rangul de dogm valoarea universal, a fost ridicat la rangul de dogm
criteriul universal al culturii, civilizatiei, poeziei, filozofiei, artei, politicii si stiintei eline. Si toate acestea ce sunt?
Pgntate ridicat la rangul de dogm. n felul acesta a ajuns s fie dogm autarhia omului european, dup care timp
de veacuri au nzuit cu nfocare toate umanismele europene.
Dogma infailibilittii papei e nietzschean "Ja-Sagung" (afirmare) a ntregii creatii a omului european umanist, acel "JaSagung" al culturii si civilizatiei lui, care prin scopurile si metodele lor predominant pgne si politeiste umbresc
binevestirea si porunca Dumnezeului-om: "Cutati mai nti mprtia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate (celelalte)
se vor aduga vou" (Mt. 6, 33). Si ce nu a proclamat ca scop al existentei omenesti si ca metod de activitate a omului
cultura si civilizatia umanist european? Dumnezeul-om, Singurul care mntuieste pe om de pcat, de moarte si de
diavol, Singurul care nvesniceste si ndumnezeieste si divino-umanizeaz pe om n toate lumile, prescrie rspicat si
limpede c scop primordial al fiintei si al vietii omului este s devin desvrsit ca Dumnezeu (Mt. 5, 48). Iar omul
umanist european ce nu a tot asezat si consfintit ca scop al existentei omenesti n locul acestui scop! Este un adevr
evanghelic cu neputint de tgduit: "toat lumea zace n ru" chiar si dup nevointa Dumnezeului-om n lumea
noastr pmnteasc (I In. 5, 19-21). Si nu numai att, ci dup Sfntul Apostol Pavel, diavolul este "dumnezeul veacului
acestuia" (II Cor. 4, 4). ntre o astfel de lume care de bun voie "zace n rutate" si omul care urmeaz pe Dumnezeulom Hristos, nu exist compromis. Cel care urmeaz pe Dumnezeul-om nu poate face compromis n dauna Adevrului
Evanghelic, cu omul umanist care justific toate cele artate mai nainte si le ridic la rangul de dogm. Aici este vorba
ntotdeauna de cea mai hotrtoare si definitorie dilem si alegere: Dumnezeul-om sau omul. Fiindc omul umanist prin
toat activitatea lui se evidentiaz si se poart ca actionnd autarhic (autosuficient), ca valoare suprem si msur
suprem. Aici nu exist loc pentru Dumnezeul-om. Ca atare, n mprtia umanist locul Dumnezeului-om l ocup
"Vicarius Christi" [Loctiitorul lui Hristos], iar Dumnezeul-om a fost surghiunit n cer. n orice caz, aceasta este o dezntrupare sui generis a Dumnezeului-om Hristos, nu-i asa?
Uzurpnd prin dogma infailibilittii n favoarea sa, adic n favoarea omului, toat puterea si toate drepturile care
apartin numai Dumnezeului-om Domnului Hristos, papa s-a autodeclarat n fapt, Biseric n Biserica papist si a
devenit n ea totul n toate. Un "Atottiitor universal" sui generis. De aceea dogma infailibilittii papei a si devenit pandogma papismului iar papa nu se poate lepda de ea n nici un chip ct vreme va fi pap al papismului umanist.
n istoria neamului omenesc exist trei cderi principale: a lui Adam, a lui Iuda si a papei. Esenta cderii n pcat e
ntotdeauna aceeasi: vointa de a deveni bun prin sine, vointa de a deveni desvrsit prin sine, vointa de a deveni
Dumnezeu prin sine. Dar n felul acesta omul se asimileaz, fr s-si dea seama, diavolului, fiindc si acesta a vrut s
devin Dumnezeu prin sine nsusi, s nlocuiasc pe Dumnezeu cu sine nsusi, si n aceast ngmfare a lui a devenit
dintr-o dat diavol, cu desvrsire desprtit de Dumnezeu si cu totul potrivnic lui Dumnezeu. Tocmai n aceast nselare
de sine plin de trufie const esenta pcatului, pcatul universal. n aceasta const si esenta diavolului, a cpeteniei
diavolului - satana. Aceasta nu e altceva dect vointa de a rmne n firea proprie, de a nu primi n sine altceva dect pe
sine. Toat esenta diavolului este n faptul c nu-L vrea ctusi de putin pe Dumnezeu n luntrul lui, vrea s rmn
totdeauna singur, totdeauna cu totul n sine, tot pentru sine, totdeauna nchis ermetic fat de Dumnezeu si tot ce
apartine lui Dumnezeu. Si ce este aceasta? Egoismul si dragostea de sine mbrtisate pentru ntreaga vesnicie. Asa e
n esenta lui omul umanist: el rmne tot n sine nsusi, cu sine nsusi, pentru sine nsusi, totdeauna nchis cu ndrjire
fat de Dumnezeu. n aceasta const orice umanism, orice hominism. Culmea acestui umanism demonizat este vointa
de a deveni bun cu ajutorul rului, de a deveni dumnezeu cu ajutorul diavolului. De aici si fgduinta fcut n rai de
diavolul ctre strmosii nostri: "Veti fi ca niste dumnezei" (Fac. 3, 5).
Omul a fost zidit de Iubitorul de oameni Dumnezeu ca virtual dumnezeu-om, ca pe temeiul chipului dumnezeiesc pe
care l poart fiinta lui s se zideasc de bun voie prin Dumnezeu ntru Dumnezeu-om. Dar omul prin libera sa alegere
a cutat s ajung prin pcat la nepctosenie, prin diavol la starea de Dumnezeu, si desigur c urmnd calea aceasta

25

el ar fi devenit un diavol sui generis dac Dumnezeu, prin nesfrsita Sa iubire de oameni si "dup mare mila Sa", n-ar fi
intervenit fcndu-Se om, adic Dumnezeu-om, aducndu-l astfel pe om la Dumnezeul-om. L-a introdus prin Biseric Trupul Su n nevointa divino-umanizrii prin sfintele taine si sfintele virtuti, si n felul acesta a dat omului putinta de a
ajunge "ntru brbat desvrsit, la msura vrstei plinirii lui Hristos" (Ef. 4, 13), si de a-si atinge astfel menirea sa
dumnezeiasc de a deveni de bun voie Dumnezeu-om dup har.
Ce este cderea papei dect numai vointa de a-L nlocui pe Dumnezeul-om cu omul?
n lumea noastr omeneasc, dup spusele Sfntului vztor al tainelor Ioan Damaschin, numai Dumnezeul-om Hristos
este "singurul lucru nou sub soare".[3] Si acesta e vesnic nou prin Persoana Sa divino-uman, prin nevointa Sa divinouman si prin Trupul Su divino-uman - Biserica. ns si omul numai n Dumnezeul-om este nou, pururea nou, vesnic
nou n toate tririle sale divino-umane pe calea mntuirii, sfinteniei, schimbrii la fat, ndumnezeirii, divino-umanizrii.
n aceast lume pmnteasc toate mbtrnesc si toate mor, numai omul divino-umanizat cel "de acelasi trup cu
Hristos", si mbisericit prin Dumnezeul-om, nu mbtrneste si nu moare, fiindc a devenit un mdular viu si organic al
Sfntului si vesnicului Trup divino-uman al lui Hristos, al Bisericii, n care persoana omeneasc se dezvolt si fr
ncetare "creste cresterea lui Dumnezeu" (Col. 2, 19) "ntru brbat desvrsit, la msura vrstei plinirii lui Hristos" (Ef. 4,
13). Aceasta nseamn c el creste si se dezvolt nesfrsit si nemsurat, potrivit cu dimensiunile cele dup chipul lui
Dumnezeu ale Dumnezeiestii nesfrsiri si nemrginiri date fiintei omenesti de ctre Domnul Cel n Trei Sori atunci cnd
l-a zidit pe om dup chipul lui Dumnezeu.
Dumnezeul-om Hristos e att de exceptional de nou, si de exceptional de unul, si de exceptional de unic, nct n fapt
"Adevrul" de la El a aprut (Ioan 1,17) si prin El a rmas n lumea noastr omeneasc. Mai nainte de El si n afar de
El, acum si totdeauna Adevrul e ca si cum n-ar exista. Si ntr-adevr nu exist, cci numai Ipostasul divino-uman este
Adevrul: "Eu sunt Adevrul!" (In. 14, 6). Pentru om nu exist adevr fr Dumnezeul-om, fiindc nu exist om fr
Dumnezeul-om.
Toate sunt noi n Dumnezeul-om si prin Dumnezeul-om, El nsusi n primul rnd, iar n consecint si mntuirea, si
nvttura despre mntuire, si metoda de mntuire. Este cu totul nou pentru neamul omenesc mesajul Dumnezeului-om:
s desprtim pcatul de pctos, s urm pcatul si s iubim pe pctos, s ucidem pcatul dar s mntuim pe pctos,
s nu identificm pe pctos cu pcatul, s nu ucidem pe pctos pentru pcat ci s l mntuim de pcat. O pild
cutremurtoare despre aceasta este femeia prins n adulter. Atotmilostivul Mntuitor a desprtit pcatul femeii de fiinta
ei cea dup chipul lui Dumnezeu, a osndit pcatul si a miluit pe pctoas: "Nici eu nu te osndesc; mergi si nu mai
pctui" (In. 8, 11). Aceasta este metoda Ortodoxiei ridicat la rangul de "dogm" n lucrarea mntuirii pctosului de
pcat - metoda Sfintei Traditii n chip de Dumnezeu nteleptit dezvoltat si legiuit n Biserica Ortodox de ctre Sfintii
Printi si formulat cu dumnezeiasc insuflare de ctre Sfntul Simeon Noul Teolog: "Binele nu este bine, atunci cnd
nu se face bine".[4]
n lumina acestei evanghelice si sfinte Traditii ortodoxe e o atrocitate antievanghelic si anticrestin a-l omor pe
pctos pentru pcat. Aici nici o inchizitie nu se poate declara sfnt. n ultim instant, toate umanismele omoar pe
pctos pentru pcat, nimicesc pe om mpreun cu pcatul - fiindc nu l vor pe Dumnezeul-om Care-i singura mntuire
a omului si de pcat, si de moarte, si de diavol. Cel ce nu e pentru Dumnezeul-om e prin aceasta mpotriva omului si
este un asasin al omului, prin urmare un sinucigas cci l las pe om n deplina putere a pcatului, a mortii si a
diavolului, de care poate s-l mntuiasc numai Dumnezeul-om si nimeni altul sub soare. Procednd cu pctosul n
felul acesta, omul umanist n chip inevitabil svrseste o crim: ucide propriul su suflet, se pred singur iadului, spre
vesnic petrecere laolalt cu diavolul, cu acest "ucigtor de oameni dintru nceput" (In. 8, 44). Iar prin aceasta
mprteste si stpneste n mod absolut monstruoasa si universala dogm etic iezuito-umanist: "scopul scuz
mijloacele".
Ce d omului Dumnezeul-om si nimeni altul nu i poate da? Biruinta asupra mortii, asupra pcatului, asupra diavolului,
Viata Vesnic, Adevrul Vesnic, Dreptatea Vesnic, Binele Vesnic, Dragostea Vesnic, Bucuria Vesnic, ntreaga
plintate a Dumnezeirii si a desvrsirilor dumnezeiesti. Vorbind apostoleste, Dumnezeul-om d oamenilor "cele ce
ochiul nu a vzut si urechea nu a auzit si la inima omului nu s-au suit cte a pregtit Dumnezeu celor ce-l iubesc pe El"
(I Cor. 2, 9; Isaia 64,3; Ieremia 3,6).
ntr-adevr, numai El, minunatul Dumnezeul-om, este "singurul lucru de trebuint" (vezi Lc. 10, 42) pentru om, n toate
lumile lui si n toat viata lui. Drept aceea, numai Dumnezeul-om este ndrepttit s cear de la oameni ceea ce nimeni
altul nu a ndrznit s cear, adic s l iubeasc fiecare om mai mult dect pe printi, dect pe frati, dect pe surori,
dect pe copii, dect pe prieteni, dect pmntul, dect pe ngeri, dect pe oricine si orice din lumile vzute si nevzute
(Mt. 10, 37-39; Lc. 14, 26; Rom. 8, 31-39).
Cel de-al doilea Conciliu de la Vatican e o renastere a tuturor umanismelor europene, o renastere de cadavre, fiindc
de cnd Dumnezeul-om Hristos este prezent n lumea pmnteasc, orice umanism este un cadavru. Si asa stau
lucrurile, ntruct Conciliul a rmas cu ncptnare la dogma infailibilittii papei - a omului. Privite din punctul de

26

vedere al Dumnezeului-om Celui Vesnic Viu, al Domnului Iisus istoric, toate umanismele seamn mai mult sau mai
putin cu niste utopii criminale, fiindc n numele omului ucid si nimicesc pe om n felurite chipuri ca entitate psihofizic. Toate umanismele svrsesc o lucrare nebunesc de tragic: strecoar tntarul si nghit cmila, iar prin dogma infailibilittii
papale lucrarea aceasta a fost ridicat la rangul de dogm. Toate acestea sunt nfricostoare, nfricostoare pn la groaza
desvrsit. De ce? Fiindc nssi dogma despre infailibilitatea omului nu este altceva dect cumplitul prohod a oricrui
umanism, de la acela al Vaticanului ridicat la rangul de dogm, si pn la umanismul satanizat al lui Sartre. n panteonul
umanist al Europei toti zeii sunt morti, n frunte cu Zeus-ul european. Sunt morti pn ce n inima lor vestejit va rsri
pocinta cea cu desvrsita lepdare de sine, cu fulgerele si durerile Golgotei sale, cu cutremurele si schimbrile la
fat ale nvierii sale, cu viforele si nltrile ei aductoare de roade. Si atunci? Atunci nesfrsite vor fi slavosloviile lor
ctre Cel Ce n veci este de viat Fctor si de minuni Lucrtor Dumnezeul-om, cu adevrat Singurul Iubitor de oameni
din toate lumile.
Care este inima dogmei cu privire la infailibilitatea papei respectiv a omului? Dez-divino-umanizarea omului. Lucrul
acesta l urmresc toate umanismele, chiar si cele religioase. Toate l ntorc pe om la pgnism, la politeism, la ndoit
moarte, duhovniceasc si fizic. ndeprtndu-se de Dumnezeul-om, tot umanismul s-a preschimbat treptat n nihilism.
Lucrul acesta l arat crahul contemporan al tuturor umanismelor n frunte cu papismul, printele direct sau indirect,
cu voie sau fr voie, al tuturor umanismelor europene. Iar crahul, crahul catastrofal al papismului const n dogma
infailibilittii papei si tocmai dogma asta e culmea nihilismului. Prin dogma aceasta omul european a dogmatisit si
hotrt dogma autarhicittii (autosuficientei) omului european, si n felul acesta pn la urm a artat c nu are nevoie
de Dumnezeul-om si c pe pmnt nu exist loc pentru Dumnezeul-om cci "Vicarius Christi" l nlocuieste n chip
desvrsit. n fapt, din dogma aceasta trieste, pe aceasta o urmeaz si o mrturiseste cu ncptnare oricare umanism
european.
Toate umanismele omului european nu sunt altceva, n esenta lor, dect o rzvrtire necontenit mpotriva
Dumnezeului-om Hristos. n toate chipurile cu putint se svrseste "Die Umwertung aller Werte" [rsturnarea tuturor
valorilor - Nietzche]. Dumnezeul-om este nlocuit pretutindeni cu omul, pe toate tronurile europene se nscuneaz
omul umanismului european. Ca atare, nici nu mai exist un singur "Vicarius Christi" ci nenumrati, deosebindu-se
doar la straie, fiindc n ultim instant, prin dogma despre infailibilitatea papei a fost proclamat infailibil omul n
general. De aici si nenumratii papi din toat Europa si de la Vatican, si din protestantism, ntre ei nefiind vreo
deosebire esential, fiindc papismul e cel dinti protestantism, precum a spus vizionarul Homiakov.
Infailibilitatea este o nsusire natural divino-uman si o functie natural divino-uman a Bisericii, n calitatea ei de
Trup divino-uman al lui Hristos, al crui vesnic cap - Adevrul = Atoateadevrul - e Cel de-al Doilea Ipostas al Prea
Sfintei Treimi, Dumnezeul-om, Domnul Iisus Hristos.
Prin dogma despre infailibilitatea papei, papa a fost de fapt declarat drept Biseric si el, un om, a luat locul
Dumnezeului-om. Acesta e triumful final al umanismului, dar este n acelasi timp si "moartea a doua" (Apoc. 20, 14; 21,
8) a papismului iar prin el si cu el, a oricrui umanism. Totusi, naintea Adevratei Biserici a lui Hristos care de la
artarea Dumnezeului-om Hristos exist n lumea noastr pmnteasc ca trup divino-uman, dogma despre
infailibilitatea papei este nu numai erezie, ci o panerezie[5], fiindc nici o erezie nu s-a ridicat att de radical si att de
integral mpotriva Dumnezeului-om Hristos si a Bisericii Lui, asa cum a fcut aceasta papismul prin dogma despre
infailibilitatea papei - om. Nu exist nici o ndoial c dogma aceasta este erezia ereziilor, chinul chinurilor, o rzvrtire
nemaivzut mpotriva Dumnezeului-om Hristos. Dogma aceasta este, vai, cea mai ngrozitoare surghiunire a Domnului
nostru Iisus Hristos de pe pmnt, o nou trdare a lui Hristos, o nou rstignire a Domnului - numai c nu pe crucea
cea de lemn, ci pe crucea de aur a umanismului papist. Si toate acestea sunt iad, iad, iad pentru srmana fiint
pmnteasc ce se numeste om.
Exist oare vreo iesire din toate aceste nenumrate iaduri umaniste? Exist oare vreo nviere din toate aceste
nenumrate morminte europene? Exist oare leac pentru toate aceste nenumrate boli aductoare de moarte? Exist,
exist, exist: pocinta. Ea e binevestirea fr de moarte a Evangheliei Dumnezeului-om: "pocinta spre cunostinta
adevrului" (II Tim. 2, 25). Altminteri nu poate cineva s cread n mntuitoarea Evanghelie a Dumnezeului-om: "Pocitiv si credeti n Evanghelie" (Mc. 1, 15). Pocinta naintea Dumnezeului-om este singurul leac mpotriva pcatului,
singurul leac universal pentru tot pcatul, chiar si pentru pcatul universal. Fr ndoial c pocinta e si leacul pentru
acest "pcat suprem" al papismului ce e cuprins n trufasa dogm a infailibilittii papei, si prin aceasta este si leacul
pentru orice pcat al oricrui umanism n parte si al tuturor umanismelor laolalt. Da, da, da, din pcatul att de iubit lui
al "infailibilittii", "infailibilul" om european, omul european umanist se poate mntui numai prin pocinta din toat
inima si schimbarea total la fat naintea Minunatului si Atotnduratului si Atotbunului Domn Iisus Hristos Dumnezeulom, cu adevrat Singurul Mntuitor al neamului omenesc de tot pcatul, de tot rul, de tot iadul, de tot diavolul, de tot
rationalismul umanist, si ndeobste de toate pcatele pe care nchipuirea omeneasc le poate nscoci.
Pentru aceste pricini, toti sfintii de-Dumnezeu-purttori si de-Dumnezeu-nteleptiti Printi ai celor sapte sfinte Sinoade
Ecumenice reduc toate problemele din Biserica lui Hristos la problema persoanei Dumnezeului-om Hristos, ca la cea

27

mai mare si singura valoare suprem pentru orice fiint omeneasc, fie aceasta pe pmnt sau n vreo alt lume a lui
Dumnezeu. Da, pentru ei Dumnezeul-om Hristos este totul si toate n lumile omenesti. Problema hristologic este
marea problem a lor. Dumnezeul-om Hristos este singura valoare universal a Bisericii lui Hristos n toate lumile.
Deviza fr sfrsit si fr de moarte este: D toate pentru Hristos, iar pe Hristos nu-L da pentru nimic! - iar n jurul
acestei sfinte devize a lor rsun netcuta binevestire: Nu umanism, ci divino-umanitate ndumnezeit! Nu omul, ci
Dumnezeul-om! Hristos mai nainte de toate si mai presus de toate!
Cum se simte ortodoxul naintea Persoanei Dumnezeului-om Hristos? Din toate punctele de vedere, prea pctos.
Acesta este simtmntul lui, pozitia lui, gndirea lui, ratiunea lui, constiinta lui, mrturisirea lui, el nsusi, n ntregime.
Simtmntul acesta al desvrsitei sale pctosenii personale naintea Prea Dulcelui Domn este sufletul sufletului lui si
inima inimii lui. Aruncati-v o privire n rugciunile de pocint, n cntrile, n troparele, n stihirile de luni si marti, sau
n "Paraclis" si ndat veti constata c simtmntul acesta constituie o datorie sfnt si o realitate n care se desfsoar
rugciunea oricrui crestin ortodox, fr exceptie. Ctre acesta merg n fruntea noastr si ne cluzesc ntotdeauna
nemuritorii nostri pedagogi, Sfintii Printi. S ne aducem aminte cel putin de doi dintre ei, de Sfntul Damaschin si de
Sfntul Simeon Noul Teolog. Sfintenia lor este fr ndoial heruvimic, iar rugciunea lor serafimic. Cu toate acestea,
ei nsisi au un simtmnt si o cunoastere deplin a pctoseniei lor personale si universale si, n acelasi timp, o
dispozitie foarte adnc de pocint. Aceasta este antinomia de viat a credintei noastre ortodoxe, evanghelice,
apostolice si a smereniei noastre n credinta aceasta.
Omul "infailibil" si naintea lui omul cel mai pctos - smerenia de o parte si ngmfarea de alta. Privighetoarea cea
nentrecut a Evangheliei Dumnezeului-om, Sfntul Ioan Gur de Aur, binevesteste: "Smerenia este piatra de temelie a
filozofiei noastre".[6] Smerenia este piatra de temelie a filozofiei noastre despre viat si lume, despre timp si vesnicie,
despre Dumnezeu si Biseric, n timp ce piatra de temelie a oricrui umanism, chiar si a aceluia ridicat la rangul de
dogm, este trufia, credinta n ratiunea omului, n mintea si logica lui. Trufia este boala fr leac a mintii diavolului.
nluntrul ei se gsesc si din ea izvorsc toate celelalte rele diavolesti, n timp ce smerenia noastr ne nvat s ne
punem ndejdea si s avem absolut ncredere n sfnta, soborniceasca, divino-uman minte a Bisericii, mintea lui
Hristos. "Noi avem mintea lui Hristos" (I Cor. 2, 16). Noi suntem n Trupul divino-uman al lui Hristos, Biserica Ortodox
n care Dumnezeul-om Hristos este totul: si Capul, si Trupul, si Viata, si Adevrul, si Dragostea, si Dreptatea, si timpul,
si vesnicia; dar si noi, prin credinta n El si prin viata n El (Efes. 4, 11-21). Pentru c "toate prin El si n El s-au zidit; si
El este mai nainte de toate si toate n El viaz; si El este Capul trupului Bisericii, ca El s fie ntru toate Cel mai nti"
(Col. 1, 16-18): El, Dumnezeul-om, si nu doar omul, orisicum ar fi acesta.
Ecumenismul e numele de obste pentru toate pseudo-crestinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. n el se
afl cu inima lor toate umanismele europene cu papismul n frunte, iar toate aceste pseudo-crestinisme, toate aceste
pseudo-biserici nu sunt nimic altceva dect erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obste este acela de "panerezie" (erezie universal). De ce? Fiindc n cursul istoriei feluritele erezii tgduiau sau denaturau anumite nsusiri
ale Dumnezeului-om Domnului Hristos, n timp ce ereziile acestea europene ndeprteaz pe Dumnezeul-om n
ntregime si pun n locul Lui pe omul european. n aceast privint nu e nici o deosebire esential ntre papism,
protestantism, ecumenism si celelalte secte, al cror nume este "legiune".
Dogma ortodox n general si dogma central despre Biseric n special a fost respins si nlocuit cu dogma
universal eretic latin despre primatul si infailibilitatea papei, a omului. Din aceast erezie universal s-au nscut si
se nasc fr ncetare alte erezii: Filioque, eliminarea epiclezei, introducerea harului creat, azimele, purgatoriul,
depozitul de merite suprarogatorii (prisositoare), nvttura mecanicist despre mntuire si prin aceasta nvttura
mecanicist despre viat, papocentrismul, "sfnta" inchizitie, indulgentele, uciderea pctosului pentru pcatul
svrsit, iezuistica, scolastica, cazuistica, monarhistica, umanismul social...
Dar protestantismul? Este cea mai apropiat si credincioas odrasl a papismului, care prin scolastica sa rationalist
se arunc din erezie n erezie si se neac fr ncetare n feluritele otrvuri ale rtcirilor eretice. Pe lng asta, trufia
papist si nebunia "infailibil" domnesc n chip absolut n sufletele credinciosilor protestantismului, pustiindu-le. n
principiu, orice protestant este un pap independent, pap infailibil n toate chestiunile de credint, iar lucrul acesta
duce totdeauna dintr-o moarte duhovniceasc n alta si nu mai e sfrsit acestei morti, fiindc numrul mortilor
duhovnicesti ale omului sunt fr numr.
Asa stnd lucrurile, ecumenismul papisto-protestant cu pseudo-biserica sa si cu pseudo-crestinismul su, nu are iesire
din moarte si din chin dac nu se va poci din toat inima naintea Dumnezeului-om Domnul Hristos si a Bisericii Lui
Ortodoxe. Pocinta este leacul pentru orice pcat, leacul dat fiintei omenesti celei dup chipul lui Dumnezeu, de ctre
Singurul Iubitor de oameni.
Fr de pocint si de intrarea n Adevrata Biseric a lui Hristos este un lucru nefiresc si lipsit de noim s vorbeasc
cineva de vreo unire a "bisericilor", de dialog al dragostei, de "intercommunio". Lucrul cel mai de seam este a deveni
omul parte din trupul divino-uman al Bisericii lui Hristos, si prin aceasta prtas la sufletul Bisericii - Sfntul Duh - si
mostenitor al tuturor bunttilor fr de moarte ale Dumnezeului-om.

28

"Dialogul" contemporan "al dragostei", care se realizeaz n forma unui sentimentalism gunos, este n realitate
refuzul pornit din putintatea de credint al "sfintirii Duhului si a credintei Adevrului" (II Tes. 2, 18), adic a singurei
"iubiri de Adevr" (II Tes. 2, 10) mntuitoare. Esenta dragostei este Adevrul si dragostea viaz doar umblnd ntru
adevr. Adevrul este inima fiecrei virtuti divino-umane deci si a dragostei, si fiecare din acestea arat si binevesteste
pe Dumnezeul-om Domnul Hristos, Care Singur este ntruparea si personificarea Adevrului Dumnezeiesc, a
Adevrului universal. Dac Adevrul ar fi fost altceva dect Dumnezeul-om Hristos, el ar fi fost mic, insuficient, trector,
muritor. Astfel ar fi fost adevrul dac el ar fi fost un concept, sau o idee, sau o teorie, sau o schem, sau ratiunea, sau
stiinta, sau filozofia, sau cultura, sau omul, sau omenirea, sau lumea, sau toate lumile, sau orisicine, sau orisice, sau
toate acestea laolalt. Adevrul ns este Persoan si anume Persoana Dumnezeului-om Hristos, cea de-a doua
Persoan a Sfintei Treimi si, ca atare, el e desvrsit, netrector si vesnic, fiindc n Domnul Iisus Adevrul si Viata sunt
de o fiint: Adevrul vesnic si Viata vesnic (vezi In. 14, 6; 1, 4-17). Cel ce crede n Domnul Hristos creste mereu prin
Adevrul Lui n dumnezeiestile Lui nemrginiri. El creste cu toat fiinta lui, cu toat mintea lui, cu toat inima si cu tot
sufletul lui. n Hristos trim "adevrati fiind ntru dragoste", fiindc numai n felul acesta putem "s crestem n toate
ntru Dnsul, Care este Capul, Hristos" (Efes. 4, 15). Mai mult, aceasta se nfptuieste totdeauna mpreun "cu toti
sfintii" (Efes. 3, 18), totdeauna n Biseric si prin Biseric, fiindc altminteri omul nu poate s creasc n Acela Care
este Capul trupului Bisericii, adic n Hristos. Nemrginitele puteri ce sunt neaprat trebuincioase pentru cresterea
tuturor Crestinilor n trupul divino-uman al Bisericii sunt dobndite de ctre Biseric nemijlocit de la Capul ei - Domnul
Hristos, fiindc doar El, Dumnezeu si Domnul, are aceste nenumrate puteri nemrginite si le iconomiseste n chip
ntelept.
S nu ne amgim. Exist si un "dialog al minciunii", atunci cnd cei care dialogheaz se nseal, cu stiint sau fr
stiint, unii pe altii. Un astfel de dialog e propriu tatlui minciunii, diavolul, cci mincinos este si printele minciunii (In.
8, 44). Propriu este si pentru toti mpreun-lucrtorii lui cei de bun voie sau fr de voie, atunci cnd ei voiesc s
realizeze binele lor cu ajutorul rului, s ajung la "adevrul" lor cu ajutorul minciunii. Nu exist "dialog al dragostei"
fr dialogul Adevrului. Altminteri, un astfel de dialog e nefiresc si mincinos. De aceea si porunca purttorului de
Hristos Apostol cere ca "dragostea s fie neftarnic" (Rom. 12, 9).
Separarea si diferentierea umanist eretic ntre Dragoste si Adevr este ea nssi o dovad a lipsei credintei divinoumane si a pierderii echilibrului si gndirii sntoase duhovnicesti, divino-umane. n orice caz, aceasta nu a fost
niciodat si nu este calea Sfintilor Printi. Ortodocsii, cu totul nrdcinati si ntemeiati mpreun "cu toti sfintii" n
Adevr si Dragoste, au si vestesc din vremurile Apostolilor pn astzi aceast dragoste mntuitoare divino-uman fat
de lume si fat de toate zidirile lui Dumnezeu. Minimalismul moral si pacifismul umanist gunos al ecumenismului
contemporan nu fac dect un singur lucru: vdesc rdcinile lor umaniste ftizice, filozofia lor morbid si etica lor
neputincioas cea "dup predania oamenilor" (vezi Colos. 2, 8). Si mai mult: vdesc criza evident a credintei lor
umaniste n Adevr si nesimtirea lor dochetist fat de istoria Bisericii, fat de continuitatea ei apostolic si
soborniceasc, divino-uman n adevr si n har. Iar cugetarea ndumnezeit si gndirea sntoas apostolic si
patristic binevestesc prin gura Sfntului Maxim Mrturisitorul adevrul credintei divino-umane: "Credinta e temelia
ndejdii si a dragostei... Cci credinta face nendoielnic nsusi adevrul".
Nu exist nici o ndoial c msura patristic, mostenit de la Apostoli, a dragostei fat de oameni si a raporturilor cu
ereticii are n ntregime un caracter divino-uman. Lucrul acesta l exprim de Dumnezeu insuflatele cuvinte ale
aceluiasi Sfnt: "Eu nu doresc ca ereticii s se chinuiasc, nici nu m bucur de rul lor - fereasc Dumnezeu! - ci mai
degrab m bucur si mpreun m veselesc de ntoarcerea lor: cci ce e mai plcut celor credinciosi dect s vad
adunati mpreun pe copiii cei risipiti ai lui Dumnezeu? Nu le scriu nici ndemnndu-v s puneti asprimea naintea
iubirii de oameni - nu as putea s fiu att de slbatic - ci rugndu-v s faceti si s lucrati cele bune pentru toti oamenii
cu luare aminte si cu cercare mult si fcndu-v tuturor toate, dup cum are nevoie fiecare de voi. Numai un lucru l
voiesc de la voi, si v rog s fiti aspri si nendurati fat de orice ar putea s ajute la dinuirea credintei lor nebunesti,
cci socotesc ur fat de oameni si desprtire de dumnezeiasca dragoste ajutorul dat rtcirii ereticesti spre mai mare
pierzanie a celor ce se tin de aceast rtcire".
nvttura Bisericii Ortodoxe a Dumnezeului-om Hristos formulat de ctre Sfintii Apostoli, de ctre Sfintii Printi si de
ctre Sfintele Sinoade cu privire la eretici, este urmtoarea: ereziile nu sunt Biseric si nici nu pot fi Biseric. Ca atare,
n ele nici nu pot exista sfinte taine, si mai cu seam taina Euharistiei - aceast tain a tainelor, fiindc tocmai Sfnta
Euharistie este totul si toate n Biseric, nsusi Dumnezeul-om Domnul Hristos, nssi Biserica n calitate de trup al Lui
si ndeobste tot ce este divino-uman.
"Intercommunio" - comuniunea cu ereticii n sfintele taine si ndeosebi n Sfnta Euharistie - este cea mai rusinoas
trdare a Domnului Hristos, trdare de Iud. Si mai mult, trdare a ntregii Biserici a lui Hristos, a Bisericii divinoumane, a Bisericii Apostolilor, a Bisericii Sfintilor Printi, a Bisericii Sfintei Traditii, a Bisericii celei Una. Aici ar trebui
omul s-si opreasc mintea si constiinta ncrestinat asupra ctorva sfinte fapte, sfinte binevestiri, sfinte porunci.

29

Mai nainte de toate trebuie s ne ntrebm pe ce ecleziologie, pe ce teologie privitoare la Biseric se ntemeiaz asazisa "intercommunio"? Fiindc ntreaga teologie ortodox a Bisericii despre Biseric se bazeaz si se ntemeiaz nu pe
"intercommunio" (reciproc mprtsire), ci pe realitatea divino-uman a lui "communio", pe comuniunea divinouman, (I Cor. 1, 9; 10, 16-17; II Cor. 13, 13; Evr. 2, 14; 3, 14; I In. 1, 3), n timp ce notiunea "inter-communio" (intermprtsire) este n ea nssi contradictorie si cu totul nenteleas pentru constiinta ortodox soborniceasc. Al doilea
fapt, sfnt fapt al credintei ortodoxe, este urmtorul: n nvttura ortodox despre Biseric si Sfintele Taine, singura si
unica Tain este Biserica nssi, trupul Dumnezeului-om Hristos, n asa fel c ea este si unicul izvor si continutul
tuturor Sfintelor Taine. n afar de Taina aceasta divino-uman si a-toate-cuprinztoare a Bisericii care este taina
universal, nu exist si nici nu pot s existe "Taine". Ca atare, nu poate exista nici o intercomuniune n ceea ce
priveste Tainele. De aici rezult c numai n Biseric, n aceast unic Tain universal a lui Hristos poate fi vorba
despre Taine, fiindc Biserica Ortodox ca Trup al lui Hristos este izvorul si criteriul Tainelor si nu viceversa. Tainele nu
se pot ridica deasupra Bisericii si nici nu pot fi considerate n afar de Trupul Bisericii.
Pentru aceasta, n conformitate cu cugetul Bisericii Sobornicesti a lui Hristos si potrivit cu ntreaga Traditie Ortodox,
Biserica Ortodox nu accept existenta altor taine n afar de ea, nici nu le consider taine, pn la venirea prin
pocint din "biserica" eretic, adic dintr-o pseudo-biseric n Biserica Ortodox a lui Hristos. Ct vreme cineva
rmne n afar de Biseric neunit cu ea prin pocint, unul ca acesta este pentru Biseric un eretic si, n chip
inevitabil, se gseste n afara comuniunii mntuitoare: fiindc "ce prtsie poate fi ntre dreptate si nelegiuire? Ce
prtsie poate s fie ntre lumin si ntuneric?" (II Cor. 6, 14).
Marele Apostol, cu puterea pe care a primit-o de la Dumnezeul-om, d porunca: "De omul eretic, dup una si a doua
sftuire, desparte-te" (Tit. 3, 10). Acela deci, care nu numai c nu se desparte de "omul eretic", ci-i d acestuia si pe
Domnul nsusi n Sfnta Euharistie, se mai gseste oare n sfnta credint apostolic si divino-uman? Chiar mai mult,
ucenicul cel iubit de Domnul Iisus, Apostolul dragostei, d urmtoarea porunc: pe omul care nu crede n ntruparea lui
Hristos si nu accept nvttura evanghelic cu privire la El, ca Dumnezeu-om, "s nu-l primiti n cas" (II In. 1, 10).
Canonul 45 al Sfintilor Apostoli porunceste cu glas de tunet: "Episcopul, sau presviterul, sau diaconul, care fie c si
numai se roag mpreun cu ereticii s se afuriseasc; iar dac le-a ngduit acestora s svrseasc ceva ca clerici (s
svrseasc cele sfinte) s se cateriseasc". Porunca aceasta este limpede chiar si pentru o constiint de tntar. Oare
nu?
Canonul 64 al Sfintilor Apostoli porunceste: "Dac vreun cleric sau laic intr n sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca s
se roage, s se cateriseasc si s se afuriseasc". Si lucrul acesta este limpede chiar si pentru constiinta cea mai
primitiv. Oare nu?
Canonul 46 al Sfintilor Apostoli: "Episcopul sau presviterul care primesc botezul sau jertfa ereticilor, poruncim s se
cateriseasc. Cci ce ntelegere poate s fie ntre Hristos si Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?".
Este un lucru bttor la ochi chiar si pentru cei lipsiti de ochi: aceast porunc hotrste n mod imperativ c nu
trebuie s recunoastem ereticilor nici o sfnt tain si c trebuie s le considerm pe acestea ca nevalabile si lipsite de
har.
De Dumnezeu insuflatul purttor de cuvnt al Traditiei sobornicesti, apostolice si patristice a Bisericii lui Hristos,
Sfntul Ioan Damaschin, binevesteste din inima tuturor Sfintilor Printi, tuturor Sfintilor Apostoli, tuturor Sfintelor
Sinoade ale Bisericii urmtorul adevr divino-uman: "Pinea Euharistiei (Sfintei mprtsanii) nu este simpl pine, ci e
unit cu Dumnezeirea... Curtindu-ne prin ea, ne unim cu Trupul Domnului si cu Duhul Lui si devenim trupul lui Hristos
- Biserica... Taina Euharistiei se numeste mprtsanie fiindc prin ea ne mprtsim de Dumnezeirea lui Iisus; si se
numeste comuniune, si este cu adevrat astfel, fiindc prin ea intrm n comuniune cu Hristos si lum parte la Trupul
si la Dumnezeirea Lui, iar pe de alt parte, prin ea intrm n comuniune unii cu altii si ne unim ntre noi. Si ntruct ne
mprtsim cu toti dintr-o singur pine, devenim un singur trup si un singur snge al lui Hristos, si mdulare unii
altora, fiind de un trup cu Hristos. Deci, s ne ferim din toate puterile ca s nu lum mprtsanie de la eretici, nici s le
dm ereticilor mprtsanie. "Nu dati cele sfinte cinilor", zice Domnul, "si nici nu aruncati mrgritarele voastre
naintea porcilor" (Mt. 7, 6), ca s nu ne facem prtasi nvtturii lor gresite si osndei lor, cci dac este o unire cu
Hristos si a unora cu altii, nseamn c ne unim de bun voie cu toti cei ce se mprtsesc mpreun cu noi. Unirea
aceasta se face de bun voie, iar nu fr conglsuirea noastr, cci un trup suntem toti, fiindc dintr-o singur pine ne
mprtsim, precum zice Apostolul (I Cor. 10, 17)".
Nenfricatul mrturisitor al adevrurilor divino-umane al ortodocsilor Sfntul Atanasie cel Mare vesteste oamenilor din
toate lumile: "mprtsania de la eretic nstrineaz pe om de Dumnezeu si l pred diavolului". n Euharistie, "pinea
ereticilor nici nu e trupul lui Hristos". "Dup msura deosebirii dintre lumin si ntuneric, asa e si deosebirea dintre
mprtsania drept slvitoare si cea ereticeasc: cea drept slvitoare lumineaz, cea ereticeasc ntunec, una l
uneste cu Hristos iar cealalt cu diavolul, una d viat sufletului iar cealalt l ucide". "mprtsania din mn eretic
este otrav, nu simpl pine".[7]

30

Note bibliografice
*) "Biserica Ortodox i ecumenismul", Ed. Orthodox Kypseli, Tesalonic, 1974.
1 La Sf. Grigorie Teologul, P.G. 36, col. 506A.
2 Slujba parastasului: "la cel dup asemnare m ridic"(de fapt m ntoarce - n.ed.) din Molitfelnic.
3 Sf.Ioan Damaschin, Expunerea exact a credintei ortodoxe 3,1; PG 94, 984.
4 Sf.Simeon Noul Teolog, Cuvntarea 18 si 68. Editia Zagoraios, Smirna, 1886, p.105 si 364.
5 Erezie universal, n.tr.
6 Sf.Ioan Gur de Aur, PG 51, 312.
7 Cel de-al "treisprezecelea apostol", "Printele Ortodoxiei" Sfntul Atanasie cel Mare, binevesteste cu ntelepciune
apostolic si printeasc tot adevrul despre credinta cea adevrat, spunnd c noi tinem "aceast predanie si
nvttur si credint dintru nceput a Bisericii Sobornicesti, pe care Domnul a dat-o, apostolii au propovduit-o si
Printii au pzit-o. Cci ntru aceast Biseric s-a ntemeiat, iar cel ce cade din aceasta nu mai poate fi si nici nu se mai
poate numi crestin". (Ctre Serapion, epist. 1, P.G. 26, col. 593 C A).
RSPUNS SUSTINTORILOR BISERICII LATINE
DESPRE NEDREAPTA FAL A PAPISTASILOR
CU PRETINSA DEMNITATE A BISERICII LOR (*
de Sfntul Ambrozie de la Optina
(1812-1891)
n ziua de azi unii arhierei, preoti si mireni ncep s se abat n erezia ecumenismului, catolicismului, protestantismului. Motivnd
cderea lor de la credinta printilor cu neemanciparea acestor din urm, cu noul duh al vremii si situatia politic, se fac ncercri
de a introduce n Ortodoxie cte ceva de la catolicism, cte ceva de la protestantism, se rspndesc ndemnuri pentru unificarea
tuturor confesiunilor crestine. Drept rspuns la acestea pot servi mai jos publicatele scrisori ale printelui Ambrozie, lumintor
recunoscut al credintei ortodoxe. n lucrrile sale, ndreptate spre demascarea ereziei catolicismului, luteranismului, ct si a tot
protestantismului, cuviosul Ambrozie descoper mortalitatea acestor nvtturi, arat groaznicele urmri ale decderii
duhovnicesti de la Ortodoxie. Cuviosul nu oboseste s sublinieze c nu este mntuire n alte confesiuni, nu este alt cale ctre
Dumnezeu dect prin credinta Ortodox. Si asta o spune nu un om obisnuit sau chiar un preot, asta o spune un sfnt - acela care
cunoaste adevrul de la nsusi Dumnezeu.
De aceea, blagocestive cititorule, studiind scrisorile cuviosului Ambrozie, primeste-le pe ele ca pe vocea lui Dumnezeu, ca si pe
piatra unghiular, pe care se cuvine a fi ncercate toate nvtturile si inovatiile la mod. Ia aminte cci cuviosul teolog este
sfnt, dar sfintenia multor teologi contemporani este destul de ndoielnic".[1]
Degeaba se mir unii ortodocsi de existenta propagand a Bisericii Catolice, de falsa jertfire de sine si activitatea misionarilor ei
si de struinta surorilor de caritate latine, si pe nedrept atribuie Bisericii Latine atta important, ca si cum dup decderea
acesteia de la Biserica Ortodox, cea din urm n-ar fi rmas aceeasi, ci are nevoie s se uneasc cu cealalt. Dup o
examinare mai amnuntit, prerea aceasta se dovedeste a fi gresit; iar activitatea energic a latinilor nu numai c nu uimeste,
ci dimpotriv trezeste compasiune adnc n inimile oamenilor care vd si pricep adevrul.
Biserica Ortodox Rsritean din timpurile Apostolilor si pn acum respect neschimbate si nealterate de inovatii,
att nvttura Evanghelic si Apostolic, ct si predania Sfintilor Printi si deciziile Soboarelor Ecumenice, la care
brbatii purttori de Dumnezeu, strngndu-se din toat lumea, au interzis din toate privintele, prin amenintri groaznice, orice
adugire si scoatere din acestea, sau schimbare, sau mutare, mcar cu o iot. Iar Biserica Roman demult s-a dedat la erezii si
nnoiri. nc Vasile cel Mare demasca n aceasta pe unii episcopi ai Romei n epistola sa ctre Eusebiu de la Samosat:
"Adevrul ei nu-l cunosc si nici nu vor s-l cunoasc; cu cei care le vestesc adevrul se ceart, ei nsisi ns sustin erezii"[2].
Apostolul Pavel ne porunceste s ne ndeprtm de cei afectati de erezie, nu s cutm unirea cu ei, spunnd: "De omul eretic,
dup ntia si a doua mustrare, deprteaz-te, stiind c unul ca acesta s-a abtut si a czut n pcat, fiind singur de sine osndit"
(Tit. 3, 10-11).
Biserica Ortodox Soborniceasc nu o dat, ci de mai multe ori a ncercat s lumineze Biserica Catolic, dar ultima, necutnd
la toate dovezile adevrate aduse de prima, se ncptna n felul ei gresit de gndire si actionare.
nc n secolul sapte a aprut n Bisericile apusene prerea gresit, precum c Duhul Sfnt purcede si de la Fiul.
La nceput mpotriva acestei noi gndiri se ridicau unii papi, numind-o pe aceasta eretic. Papa Damas asa vorbeste despre ea
n decizia soborniceasc: "Cine cuget corect despre Tatl si Fiul, iar despre Duhul Sfnt nu cuget corect, acela este eretic"3.
Acelasi lucru l sustineau si alti papi, Leon al III-lea si Ioan al VIII-lea. Dar o mare parte a succesorilor lor, ademeniti de drepturile
de ntietate si gsind n aceasta multe profituri lumesti pentru sine, au ndrznit s schimbe dogma ortodox despre purcederea

31

Duhului Sfnt, contrar hotrrilor celor sapte Soboare Ecumenice, la fel si mpotriva evidentelor cuvinte ale Mntuitorului din
Evanghelie: "Care de la Tatl purcede" (In. 15, 26).
Dar precum o greseal, care nu e considerat eroare, ntotdeauna atrage dup sine pe o alta, si orice ru naste alt ru, tot asa
s-a ntmplat si cu Biserica Roman. Abia a reusit s apar n Apus aceast prere gresit, c Duhul Sfnt purcede si de la Fiul,
c singur a si dat nastere la alte rutti asemntoare si a adus cu sine putin cte putin alte inovatii, care n mare msur
contrazic Poruncile Mntuitorului ce se arat limpede n Evanghelie, cum ar fi: stropirea n locul cufundrii n taina Botezului,
privarea mirenilor de Dumnezeiescul Potir si mprtsirea numai cu pine, ntrebuintarea azimelor n locul pinii dospite,
excluderea din Liturghie a Dumnezeiestii chemri a Atot-Sfntului si De-Viat-Fctorului si Atot-Svrsitorului Duh.
De asemenea a introdus inovatii, care ncalc ritualurile vechi Apostolesti ale Bisericii Sobornicesti, cum ar fi nlturarea
pruncilor ce se boteaz de la Mirungere si mprtsirea cu Sfintele Taine, nlturarea celor cstoriti de la preotie,
recunoasterea papei ca persoan fr de pcat si ca nlocuitor al lui Hristos s.a. n acest fel a rzvrtit tot vechiul cin Apostolesc
cu privire la svrsirea aproape a tuturor tainelor si ierurgiilor Bisericesti - cinul, pe care l continea Sfnta Biseric Ortodox
Roman veche, fiind pe atunci una din cele mai cinstite membre ale Sfintei Sobornicesti si Apostolesti Biserici.[4] ns eresul
principal al Bisericii Romane, nu dup esent, ci dup actiune, este nscocita dogm despre suprematia, sau mai bine spus
cutarea arogant a ntiettii episcopilor Romei asupra celelalte patru Patriarhate Rsritene. Doar pentru aceast ntietate
adeptii Bisericii Romane au pus pe papa lor mai presus de canoanele si hotrrile Soboarelor Ecumenice, creznd n
infailibilitatea lui. Dar n ce fel este aceast infailibilitate a papei, ne mrturiseste istoria nefalsificat. Despre papa Ioan al XXIIIlea se vorbeste n hotrrea Soborului de la Constanta, prin care a fost rsturnat acest pap: "S-a descoperit c papa Ioan este
un nelegiuit nrdcinat si incorigibil, a fost si este un criminal, pe drept nvinuit de omor, de otrviri si alte crime grele, care
frecvent si cu insistent, n fata a diferiti demnitari duhovnicesti, sustinea si dovedea c sufletul omului se stinge si moare odat
cu trupul omului, asemenea cu sufletele animalelor si dobitoacelor si c rposatul nicidecum nu va nvia n ultima zi".[5]
Frdelegile papei Alexandru al VI-lea si ale fiilor si au fost ntr-att de ngrozitoare, nct dup prerea contemporanilor, acest
pap se ngrijea de instaurarea pe pmnt a mprtiei lui veliar, iar nu a lui Dumnezeu. Papa Iuliu al II-lea se hrnea cu sngele
crestinilor, attnd n permanent, pentru atingerea scopurilor sale, vrajba ntre popoarele crestine.[6] Sunt si alte multe exemple,
care mrturisesc despre marile pcate ale papilor; dar a vorbi despre ele nu este timpul potrivit. Avnd n vedere astfel de
mrturii istorice asupra stricrii prin erezii si despre pcatele papilor, ne ntrebm: oare pe drept se laud papistii cu pretinsa
demnitate a Bisericii Romane? Oare pe drept njosesc Biserica Ortodox Rsritean, care-si ntemeiaz infailibilitatea sa nu pe
o persoan oarecare, ci pe nvttura Evanghelic si Apostolic, si pe canoanele si hotrrile celor sapte Soboare Ecumenice si
a celor nou Soboare locale? La aceste Soboare au luat parte brbati sfinti si de Dumnezeu insuflati din toat lumea, si au
stabilit toate cele referitoare la necesittile si trebuintele duhovnicesti ale Bisericii, n conformitate cu Sfnta Scriptur. De aceea,
oare procedeaz corect papistasii, care pentru scopuri lumesti pun persoana papei mai presus de canoanele Soboarelor
Ecumenice, cinstind pe papa lor ca fiind mai fr de pcat dect acestea?
Pentru toate pricinile expuse mai sus, Biserica Soborniceasc de Rsrit a pus capt relatiilor cu Biserica Roman, ea
fiind czut de la adevr si de la canoanele Bisericii Ortodoxe Sobornicesti. Iar episcopii romani, asa cum au nceput cu
mndria, tot cu mndria termin. ncearc s demonstreze, precum c Biserica Soborniceasc Ortodox a deczut de la Biserica
lor. ns aceasta nu numai c nu e adevrat, ci este chiar si absurd. Adevrul mrturiseste c Biserica Roman a deczut de la
cea Ortodox. Cu toate c papistasii, de dragul pretinsei dreptti, expun la vedere faptul c patriarhatul lor, n rndul celor cinci,
a fost primul si mai mare peste celelalte; dar asta numai pentru reputatia Romei imperiale, iar nu din oarecare autoritate
duhovniceasc sau putere peste celelalte patriarhii. Tot pe nedrept au numit si Biserica lor "catolic", adic soborniceasc.
Partea niciodat nu poate fi numit ntreg, iar Biserica Roman pn la decderea ei de la Ortodoxie alctuia numai a cincia
parte din Una Soborniceasc Biseric. Mai ales din aceast cauz Biserica Roman nu trebuie s fie numit "catolic", pentru
c ea a respins Soboarele Ecumenice, urmnd gresitelor sale preri.
Unora li se arunc n ochi numrul mare al adeptilor de pretutindeni ai Bisericii Latine, de aceea cei care nu nteleg corect
adevrul gndesc c poate ar fi mai bine pentru aceast pricin Biserica Latin s se numeasc Universal si Soborniceasc?
ns aceast prere este foarte gresit, fiindc nicieri n Sfnta Scriptur nu se atribuie un drept duhovnicesc deosebit
numrului si multimii. Domnul a artat destul de clar c demnitatea adevratei Biserici Sobornicesti nu se contine n numr si
multime, cnd spune n Evanghelie: "Nu te teme, turm mic, pentru c Tatl nostru a binevoit s v dea vou mprtia" (Lc.
12, 32). Este si un exemplu n Sfnta Scriptur, care nu e n folosul multimii. Dup moartea lui Solomon pe timpul mprtiei
fiului su s-a mprtit mprtia Israelului si Sfnta Scriptur prezint zece semintii deczute si dou semintii credincioase
fgduintelor lor, neczute. De aceea zadarnic Biserica Latin ncearc s demonstreze dreptatea sa prin multa rspndire si
numrul mare al adeptilor.
Distinctia Bisericii Universale la Soboarele Ecumenice sfintii printi o arat ca fiind cu totul alta, adic, prin Sobor stabilit: a
crede ntru Una, Sfnt, Soborniceasc si Apostoleasc Biseric, iar nu pur si simplu n Biserica Universal sau de pretutindeni.
Cu toate c Biserica Roman are adepti peste tot n lume, dar asa cum nu pstreaz cu sfintenie hotrrile Sobornicesti si
Apostolesti, ci s-a abtut spre inovatii si cugetri gresite, deloc nu mai apartine de Una, Sfnt si Apostoleasc Biseric.
La fel de gresit cuget si sustintorii Bisericii Latine, care consider n primul rnd c dup decderea Apusului de la Ortodoxie
n Biserica Soborniceasc s-a creat un gol. Paguba aceasta demult a fost compensat prin pronia lui Dumnezeu - prin

32

ntemeierea la nord a Bisericii Ortodoxe Ruse. n al doilea rnd, ca si cum pentru prioritatea de mai nainte si din pricina
numrului adeptilor Bisericii Romane, Biserica Ortodox are nevoie de unirea cu aceasta. Dar una e judecata oamenilor si alta
e judecata lui Dumnezeu. Apostolul Pavel vorbeste clar: "Ce prtsie are lumina cu ntunericul?" (II Cor. 6, 14), cu alte cuvinte,
lumina adevrului lui Hristos cu ntunericul ereziilor niciodat nu poate s aib nimic comun. Latinii ns nu voiesc s lase
erezia lor si struie n rtcirea lor, dup cum mrturisesc despre ei cuvintele lui Vasile cel Mare, care se mplinesc n fapt de
attea veacuri: "Adevrul ei nu-l cunosc si nici nu vor s-l cunoasc; cu cei care le vestesc adevrul se ceart, ei nsisi ns
sustin erezii"[7] cum s-a zis mai sus.
Cei nclinati spre latini mai bine ar cugeta la cele spuse n Psalmi: "Urt-am adunarea celor ce viclenesc" (Ps. 25, 5), si s
comptimeasc pe cei care pentru dominare si iubire de arginti, si alte scopuri lumesti si profituri, tulburau aproape ntreaga
lume prin intermediul inchizitiilor si uneltirile viclene ale iezuitilor, pn n prezent tulburnd si jignind pe ortodocsii din Turcia prin
misionarii si. Misionarii latini nu se ngrijesc s converteasc la credinta crestin pe turcii bstinasi, ci se strduiesc s abat
de la calea cea dreapt pe ortodocsii greci si bulgari, folosind pentru aceasta diferite mijloace si siretlicuri neplcute lui
Dumnezeu. Oare nu-i viclenie aceasta si nc viclenie de cea rutcioas? Cu bun ntelepciune ar fi cutarea unirii cu astfel de
oameni? Din aceeasi pricin, face oare s ne mirm de pseudo-struinta si pseudo-sacrificiul acestor activitti ale misionarilor
latini si surorilor de caritate? Cu adevrat acestia sunt nevoitori jalnici. Ei se strduiesc s aduc lumea nu la Hristos, ci la papa
lor.
Ce s mai rspund la ntrebrile: Biserica Latin si alte confesiuni se pot oare numi Ierusalimul cel Nou si Corabia mntuirii? Si
cum s ntelegem Euharistia actualei Biserici Romane?
Israelul cel Nou poate fi numit numai Biserica dreptcredincioas, iar cea alterat de cugete eretice, nu poate. Sf. Ioan Teologul
spune: "Dintre ai nostri au iesit, dar nu erau de-ai nostri, cti de-ar fi fost de-ai nostri, ar fi rmas cu noi; ci ca s se arate c nu
sunt toti de-ai nostri, de aceea au iesit" (In. 2, 19). Si Sf. Apostol Pavel spune: "Este un Domn, o credint" (Ef. 4, 5), una e
credinta adevrat si nu orice credint e bun, asa cum gndesc fr judecat cei ce s-au desprtit de adevrata Biseric,
despre care scrie si Apostolul Iuda: "n vremea de pe urm vor fi batjocoritori, umblnd potrivit cu poftele lor nelegiuite. Acestia
sunt cei ce fac dezbinri, (oameni) firesti, care nu au Duhul" (Iuda 1, 18-19). De aceea cei strini de Duhul Adevrului, cum se
vor numi Israelul cel Nou? Sau cum vor fi cuiva adpost de mntuire, cnd nici una nici alta nu pot fi svrsite fr harul Sfntului
Duh?
n Biserica Ortodox se crede c pinea si vinul n taina Euharistiei se transform prin chemarea si pogorrea Sfntului
Duh. Iar latinii, cum e spus mai sus, au considerat de prisos chemarea aceasta si au scos-o din liturghia lor. Astfel cel
ntelegtor, singur s nteleag despre euharistia latin.
Si nc o ntrebare: dac, precum e spus, n afar de Sfnta, Soborniceasca si Apostoleasca Biseric, asa cum e numit
Biserica Ortodox, mntuirea altor confesiuni este pn ntr-att de ndoielnic, atunci de ce n Rusia nu se propovduieste pe
fat acest adevr?
Rspunsul la aceasta e foarte simplu si clar. n Rusia e admis toleranta fat de alte credinte, iar cei de alte credinte, ca si
ortodocsii, ocup la noi functii importante: sefii institutiilor de nvtmnt n marea lor msur sunt de alt credint, sefii
guberniilor si a comunelor adesea sunt de alt credint, comandantii de regimente si batalioane nu arareori sunt de alt
credint. Oriunde n-ar ncepe fata duhovniceasc s propovduiasc deschis c n afara Bisericii Ortodoxe nu este mntuire,
marii demnitari de alt credint s-ar simti jigniti. Din cauza acestei situatii, clerul pravoslavnic rus a si cptat ntr-un fel
deprinderea si trstura nrdcinat de a vorbi despre acest subiect pe ocolite. Sau poate c unii din aceeasi pricin si din
cauza ndelungatei comunicri cu eterodocsii, dar si mai mult de la citirea crtilor lor, au si nceput s gndeasc cu mai mult
ngduint n legtur cu ndejdea de mntuire si la celelalte confesiuni.
Necutnd la duhul blndetii si iubirii de pace si a rbdrii Bisericii Ortodoxe si a pstorilor si adeptilor ei, n Apus s-au editat n
veacurile de mai nainte de ctre adeptii diferitelor confesiuni crestine, mai ales se editeaz n timpurile noastre, o att de mare
multime de crti ndreptate mpotriva nvtturii Bisericii Rsritene, c ar fi greu chiar si s le enumeri, cu att mai mult s le
apreciezi dup merit. Si cu toate c astfel de crti ndeobste sunt pline de clevetiri, basme, mustrri, evidente nscociri si
minciuni, ndeosebi de desteptciuni si uneltiri veninoase, cu scopul evident de a crea n Europa un duh de dusmnie mpotriva
Bisericii Ortodoxe, si mai ales mpotriva patriei noastre, ca zdruncinnd nvttura Bisericii noastre Ortodoxe, s abat pe adeptii
ei de la calea adevrului: dar asa cum ele se editeaz cu titluri ademenitoare, n conditii plcute, de o att de mare dichiseal
tipografic, nct parc fr s vrei atrag curiozitatea cititorilor, desigur c si n patria noastr, n care aceste scrieri ptrund pe
ci negre, se vor gsi destui din acei care, avnd o ntelegere de suprafat despre nvttura crestin, nu vor putea s nu
ajung captivati de gnduri potrivnice adevrului. ndeosebi s-au narmat acum contra ortodocsilor scriitorii Bisericii Latine,
proclamnd domnia papei si a Bisericii Romane peste toate guvernele, bisericile particulare si popoarele lumii. Mai cu seam n
prezent de aceasta se ocup iezuitii n Franta, care folosindu-se de rspndirea limbii franceze, se avnt cu un fel de activitate
frenetic, prin intermediul scrierilor n aceast limb, s extind ideile lor peste tot, care sunt potrivnice nvtturii si structurii
ierarhice a Bisericii Rsritene, necrutnd n acest sens cele mai monstruoase nscociri, evidentele minciuni si denaturarea
nerusinat a adevrurilor istorice. Multi dintre intelectualii ortodocsi, citind aceste lucrri n limba francez si necitindu-le pe ale
or, n rus, despre credinta ortodox, usor pot crede minciunilor iscusite n schimbul adevrului, pe care nu-l cunosc.[8]

33

Note bibliografice
*) n traducerea colectivului revistei EKKLESIA.
1 Preotul Alexii Moroz, din prefata la editia rus
2 Ep. reg.7
3 Ep. reg. 5
4 Ep. reg. 5 punct. 12.
5 Ibidem.
6 Convorbiri Duhovnicesti 1858 nr. 41.
7 Idem, op.cit.
8 n continuare avva Ambrozie, pe cteva rnduri, prezint si recomand o carte aprut la vremea aceea despre atitudinea
Bisericii Romane ctre alte Biserici, atrgnd atentia mai ales asupra fgduintei pe care o dau episcopii latini papei lor. Pentru
c cititorii nostri nu au acces la aceast carte, noi am omis pasajul respectiv.
RSPUNS
CELUI CE CONDAMN
BISERICA ORTODOX
de Sfntul Ambrozie de la Optina
Scrisoarea d-voastr de pe 25 februarie am primit-o, dar din pricina strii mele bolnvicioase si lipsei de timp nu v-am
putut rspunde. mi scrieti despre fratele mai mare, care e om bun si a fost si un bun crestin, ns acum din cauza
confruntrilor contemporane s-a tulburat n privinta nvtturii Bisericii Ortodoxe; si m rugati pe mine pctosul s-i
scriu ceva pentru ntrirea lui n adevr. Dac fratele d-voastr mi-ar fi scris el nsusi despre aceasta, atunci i s-ar mai fi
putut rspunde. Dar asa cum el singur nu-mi scrie nimic, apoi nu st n firea lucrurilor ca eu s-i scriu lui despre ceva.
Dar cred c pot s v scriu d-voastr cteva cuvinte despre prerile gresite ale fratelui. Iar d-voastr veti decide
singur, dup cum stiti.
1. Fratele d-voastr v scrie c "evanghelistii au foarte putine dogme".
Dogmele principale ale Bisericii Ortodoxe sunt numai dou: dogma despre Sf. Treime si dogma despre ntruparea
Fiului lui Dumnezeu. Despre aceste dou dogme vorbeste toat Evanghelia. Dar scurt si pe nteles acestea sunt expuse
n introducerea oricrei psaltiri. Cartea aceasta poate fi gsit oriunde, nu numai n bisericile din sate, ci si n casele
particulare ale ortodocsilor. D-voastr singur veti citi si i puteti arta si fratelui.
2. Fratele d-voastr scrie: "dogmele - sunt pozitii clar formulate. Dogmele au fost alctuite la Soboarele Ecumenice".
Dogma nu este o pozitie omeneasc clar formulat, ci adevrul dumnezeiesc despre Dumnezeu, adevr pe care
oamenii singuri nu l-ar fi putut concepe, dac nu ar fi fost descoperit de nsusi Dumnezeu. Adevrul l poti examina,
adevrul l poti cunoaste, adevrul l poti sustine. ns adevrul nu poate fi presupus. Oamenii buni nici nu se exprim
astfel.
3. Fratele d-voastr sustine: "De la dogme pn la duhul crestin, ca si pn la steaua de pe cer".
Nu este adevrat. Cnd Fiul lui Dumnezeu ntrupat a descoperit ucenicilor Si - Apostolii, dogma despre Sf. Treime,
spunnd: "mergnd, nvtati toate neamurile, botezndu-le n numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh", atunci de
aceast dogm a legat inseparabil si nvttura despre duhul crestin, zicnd: "nvtndu-le s pzeasc toate cte v-am
poruncit vou" (Mt. 28, 19-20). Tuturor celor cu judecat sntoas le este cunoscut c duhul crestin si mpreun duhul
lui Hristos const n respectarea poruncilor lui Hristos. Iar fratele d-voastr a nscocit un alt duh crestin. Dar cum
poate fi duh crestin fr Hristos? Acesta este un fel de duh nscocit, si asa-zis improvizat, si nicidecum nu e vrednic a
fi numit cu nume crestin, deoarece gndeste s-i iubeasc pe toti fr prtinire, att pe crestini, ct si pe turci si pe
pgni. Hristos ns, Domnul, n nvttura Sa a pus diferent ntre acestia, spunnd n Evanghelie: "iar de nu va asculta
nici de Biseric, s-ti fie tie ca un pgn si vames" (Mt. 18, 17). Dar chiar si nsusi Atotbunul Domn pe cei drepti i
iubeste, iar pe cei pctosi doar i miluieste. Iar adevratii crestini, imitnd pe Domnul, procedeaz la fel: artnd pentru
toti compasiune si ngduint, dragoste deplin ns artnd numai pentru drept-credinciosi.
4. Fratele d-voastr spune: "eresul este abaterea de la prerea majorittii".
Nu este adevrat. Eresul este abaterea de la adevrul dumnezeiesc si nu de la prerea majorittii. Nu majorittii a
ncredintat Domnul adevrul, spunnd: "Nu te teme, turm mic, pentru c Tatl vostru a binevoit s v dea vou
mprtia" (Luca 12, 32). Biserica Catolic numr de cteva ori mai multi adepti dect Biserica Ortodox, dar abtnduse de la adevr, s-a abtut n eres. "Eres" provine de la cuvntul grec atrew" alegere. Biserica adevrat primeste toat
Scriptura, att cea veche ct si cea nou, n tot cuprinsul si plintatea ei. De exemplu: ntr-un loc din Sfnta Evanghelie
Domnul spune: "Iar cnd va veni Mngietorul, pe Care Eu l voi trimite vou de la Tatl, Duhul Adevrului, Care de la
Tatl purcede, Acela va mrturisi despre Mine" (In. 15, 26). Iar n alt loc al Evangheliei e spus c Domnul, druind Sf.
Apostoli puterea de a dezlega pcatele, suflnd peste ei, le-a zis: "Luati Duh Sfnt. Crora veti ierta pcatele, le vor fi
iertate si crora le veti tine, vor fi tinute" (In. 20, 22-23). Biserica Ortodox acceptnd amndou aceste lucruri,

34

mrturiseste c Duhul Sfnt purcede de la Tatl si se transmite celor drepti prin Fiul. Biserica Catolic ns, lsnd la o
parte primul pasaj din Evanghelie si cuvintele Domnului, si bazndu-se numai pe pasajul al doilea, sustine c Duhul
Sfnt purcede si de la Fiul, si prin aceasta introduce n dogma Sf. Treimi dou nceputuri. Absurditatea creia se
descoper si prin asemnarea cu soarele. De la soare se naste lumina si purced razele. Nimeni nu sustine c razele
purced si de la lumina solar, ci doar c fr lumina solar razele nu au strlucire. Asa si Arie a lansat o erezie grozav
pe temeiul a dou pasaje evanghelice, lsnd esentialul la o parte. La evanghelistul Ioan, Domnul, spunnd despre
egalitatea Sa cu Tatl dup Dumnezeire, a zis: "Eu si Tatl Meu una suntem" (In. 10, 30), n alt loc zicnd c El, dup
firea omeneasc, e mai mic dect Tatl, a spus: "pentru c Tatl este mai mare dect Mine" (In. 14, 28). Arie, alegnd
pentru sustinerea prerii lui al doilea pasaj, si respingndu-l pe primul, a lansat un eres duntor. Asa au procedat si
toti ereticii, sustinnd nvttura lor gresit pe pasaje selectate din Sfnta Scriptur, ns adevrata nvttur se
sustine prin toat plintatea Sfintei Scripturi.
5. Fratele d-voastr atribuie ura si vrjmsia adevratilor pstori ai Bisericii ce s-au adunat la Soboarele Ecumenice.
Nu este drept. Dac a fost ur si vrjmsie, asta numai din partea ereticilor. ns adevratii pstori se adunau la
Soboare din dragoste ctre aproapele si pentru linistirea adevratilor crestini tulburati de dezbinrile si nvtturile
gresite ale ereticilor; n al doilea rnd, pentru examinarea si confirmarea adevrului, dup porunca Domnului: "Cercetati
Scripturile c socotiti c n ele aveti viat vesnic. Si acelea sunt care mrturisesc despre Mine" (In. 5, 39). n al treilea
rnd pstorii Bisericii se adunau din cnd n cnd la Soboare pentru aprarea adevrului si dup obligatiile lor, pentru c
Domnul numeste nevrednici pe acei pstori care, vznd pe eretici, care ca niste lupi sfsie turma lui Hristos, nu i
alung pe aceia, ci se eschiveaz de la aprarea drz a turmei lor.
6. Fratele d-voastr zice: "eu consider c poate s existe un om care recunoaste toate dogmele credintei si cu toate acestea s
fie foarte departe de duhul crestin".
Adevrat c uneori, cu prere de ru, se ntmpl si astfel. Numai c acesti oameni, dac vor voi s-si corecteze viata
lor, foarte usor capt calea mntuirii. Cine are notiuni gresite, confuze despre credinta si adevrul crestin, aceluia nu-i
este lesne s capete mntuire, chiar si cnd va voi. Cu att mai mult e imposibil pentru el s aib duhul crestin si duhul
lui Hristos.
Din toate cuvintele fratelui d-voastr se vede c el a nimerit n secta indiferentilor, care nvat: crezi precum doresti,
numai s ai dragoste fat de aproapele. Indiferentii tin s-si sustin prerea lor pe nvttura lui Ioan Teologul. Dar n
epistolele acestuia este spus c n afar de duhul lui Hristos este duhul lingusirii si duhul antihristului. De aceea Sf.
Ioan i avertizeaz ca s nu credem oricrui duh, ci s cercm duhurile, dac sunt de la Dumnezeu (I In. 4, 1).
7. D-voastr scrieti c fratele a absolvit cursul Universittii din Petersburg.
Dac cineva ar sta s conving pe fratele d-voastr c nu e nevoie s nveti la gimnaziu, nici la universitate, numai s
ai dragoste ctre aproapele si vei primi o functie bun n judectoria regional, sau chiar la palatul de justitie, ar crede
oare fratele d-voastr aceasta? La fel trebuie s gndeasc si despre aceea c este cu neputint s aib duhul lui
Hristos cel care nu are o cunoastere corect si adevrat despre dogmele credintei crestine.
Din lipsa de timp si din pricina snttii slabe nu am posibilitate s v scriu mai mult. Ci pe scurt v voi spune: dac
fratele d-voastr e un om sincer si constiincios, precum scrieti, atunci s se roage cu credint Domnului nostru Iisus
Hristos, ca s-l lumineze n adevr, iar dup aceea s citeasc, de asemenea cu credint, "Mrturisirea Ortodox" de
Petru Movil.
Cum va rndui Atotbunul Dumnezeu pentru fratele d-voastr asa s si fie. Domnul voieste ca toti s se mntuiasc si la
cunostinta adevrului s vin.
Apropiata Luminat Srbtoare a nvierii lui Hristos v doresc s o ntmpinati n bucurie si alinare duhovniceasc.
31 Martie 1875
"PECETLUIREA"
SFNTULUI SINOD DE LA 1583
de Schimonahul Stefan Ciobanu
La anul 1583 Papa Grigorie XIII al Romei, schimbnd calendarul iulian, a fcut numeroase presiuni asupra Patriarhului
Constantinopolului din acea vreme - Ieremia al II-lea (1572-1579, 1580-1584, 1587-1595), pentru a-l face s urmeze inovarea
calendaristic apusean. Patriarhul n repetate rnduri l-a refuzat si pentru a pune capt presiunilor, a convocat un sinod n
acelasi an la Constantinopol, unde au luat parte alturi de el si Patriarhul Silvestru al Alexandriei, Patriarhul Sofronie al
Ierusalimului si multi altii. Acest sinod numit "Pecetluire", trimis ctre toate bisericile ortodoxe locale, arat principalele erezii
papale si le declar ca fiind n afara Bisericii Ortodoxe prin anatemizarea celor care le cred si le practic. Iat ntregul text al
"Pecetluirii":
"Ctre toti crestinii adevrati, mdulare ale Sfintei, Catholice [Universale] si Apostolesti Biserici de Rsrit a lui Hristos
din Constantinopol si din tot locul, har, pace si mil vou de la Atotputernicul Dumnezeu.
Nici un pic de tulburare nu a fcut n Corabia din vechime furtuna care s-a ridicat din adncuri. Si dac Domnul
Dumnezeu, amintit de Noe, nu ar fi binevoit a potoli apele, nu ar fi fost nici o sans de salvare a ei. n acelasi chip si
mpotriva Corabiei Bisericii Ortodoxe, ereticii au ridicat un rzboi nendurtor, si noi am socotit a fi voia lui Dumnezeu
de a lsa urmasilor prezentul tom mpotriva lor, asa nct hotrrile cele scrise aici s fie fr doar si poate n aprarea
Ortodoxiei noastre. Dar pentru ca documentul s nu fie prea mpovrtor (greoi) pentru oamenii simpli, am hotrt a-l

35

pune n opt capete lesnicioase, dup cum urmeaz:


Din Vechea Rom au venit anumiti oameni care au nvtat acolo s gndeasc latineste. Dar cel mai ru lucru e c
nainte au fost bizantini, nscuti si crescuti prin prtile noastre; dar nu numai c si-au schimbat credinta, dar au si
ridicat rzboi Ortodoxiei si adevratelor dogme ale Bisericii de Rsrit si s-au rzvrtit mpotriva lui Hristos nsusi,
mpotriva dumnezeiestilor Apostoli si Sfintelor Sinoade ale Sfintilor Printi care ni le-au lsat. Drept pentru care i-am
tiat ca niste mdulare putrede si

HOTRM
I. Orisicine nu ar mrturisi cu inima si cu gura c este mdular al Bisericii de Rsrit botezat ortodox si c Sfntul Duh purcede
numai de la Tatl fiintial si ipostatic, asa cum Hristos spune n Evanghelie, ci Duhul purcede de la Tatl si de la Fiul n acelasi
timp, unul ca acesta s fie lepdat afar de Biseric si s fie anatema.
II. Orisicine nu ar mrturisi c n taina Sfintei Liturghii, laicii trebuie s se mprtseasc odat cu cele dou sfinte prti, a
Preasfntului Trup si a Preasfntului Snge, ci s spun c este de ajuns a primi numai trupul pentru c sngele este inclus, chiar
dac Hristos le-a sfintit separat si le-a druit fiecruia din Apostoli, unul ca acesta s fie anatema.
III. Orisicine ar spune c Domnul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Tain a folosit azime ca si evreii si nu pine dospit, unul ca
acesta s fie departe de noi si sub anatem ca unul ce gndeste ca un evreu si vrea s introduc doctrina lui Apolinarie si a
armenilor n Biserica lui Hristos, cu a Crui ncuviintare l dm de dou ori anatemei.
IV. Orisicine ar spune c atunci cnd Hristos Dumnezeu va veni s judece lumea, El nu va veni s judece sufletele mpreun cu
trupurile, ci numai s hotrasc asupra trupurilor, s fie anatema.
V. Orisicine ar spune c atunci cnd mor, sufletele crestinilor care s-au pocit n aceast viat dar nu si-au cstigat mntuirea
merg n Purgatoriu - care este un basm grecesc - unde focul si chinurile i purific, si ei cred c nu sunt chinuri vesnice - asa
cum credea blestematul Origen - si dau din aceast pricin slobozire pcatelor, pe unii ca acestia i dm anatemei.
VI. Orisicine ar spune c Papa e capul Bisericii si nu Hristos Dumnezeu, si c Papa are autoritatea de a trimite n Rai prin
scrisorile sale, si c poate ierta pcatele prin plata indulgentelor, unul ca acesta s fie anatema.
VII. Orisicine nu ar urma hotrrile Bisericii statuate n cele Sapte Soboare Ecumenice si Sfintele Pasti socotite pentru a le urma,
ci vrea s urmeze noua inventie a pascaliei si a noului calendar al astronomilor atei papisti, si vor s rstlmceasc si s
distrug dogmele si traditia Bisericii care noi le-am mostenit de la Sfintii Printi, anatema unora ca acestia si s fie ndeprtati
de Biseric si de mprtsirea credintei.
VIII. Rugm pe toti binecredinciosii ortodocsi: rmneti n credinta strmoseasc ce-ati nvtat-o pn acum, n care v-ati nscut
si crescut, si cnd vremurile o vor cere, vrsati-v sngele pentru a pstra credinta mostenit de Sfintii Printi. Luati aminte la
cele scrise mai nainte si credeti c Hristos v va ajuta s le mpliniti. Fie ca umila noastr binecuvntare s fie cu voi cu toti.
Amin.
Urmeaz semnturile ierarhilor:
Ieremia al Constantinopolului
Silvestru al Alexandriei
Sofronie al Ierusalimului
(dimpreun cu tot soborul episcopilor prezenti n Sfntul Sinod)
Anul 1583 de la nasterea Domnului, indictionul 12, 20 noiembrie.
"Pecetluirea" a fost gsit n manuscris n Codexul 772 din biblioteca M-rii Sf. Pantelimon si n mss. Codex 285 n chilia "Imnul
Acatist" din Schitul Kapsocalivia din Sfntul Munte Athos. La noi a fost pentru prima dat publicat la Bucuresti n anul 1881 n
revista "Biserica Ortodox Romn" nr.12, de arhimandritul rus Porfirie Uspenski, care l-a copiat dintr-un manuscris al bibliotecii
M-rii Sinai.
Latinii, care n adncul lor sunt constienti de minciuna n care triesc, au gsit de cuviint a nvta c diferentele lor fat de
Biserica Ortodox sunt nesemnificative. Aceasta se face ca o consecint a tcerii asupra adevratei lupte pe care o duc
mpotriva Traditiei Ortodoxe care la rndu-i se apr prin culmi dogmatice si adncimi duhovnicesti n care latinii se mpotmolesc.
Ei nvat c sigura diferent ntre noi si ei e nesupunerea canonic, iar n ceea ce priveste diferentele dogmatice, sunt numai
nentelegeri din cauza formulrilor incomplete. Ei au adaptat astfel uniatia, nct nu cer nimnui convertirea imediat,
schimbarea credintei si a vietii, ci i accept pe rsriteni numai dac se supun Papei. Ei cred c acest asalt pasnic este menit
pentru a paraliza orice rezistent ortodox. Aceast viclean politic a lor are nluntru o psihologie diabolic. Ei stiu c de pot

36

convinge proprii credinciosi c nimic esential nu i desparte de ortodocsi, i tin legati de turm; iar dac reusesc s ne conving
c ceea ce ne separ e nesemnificativ, ne cstig si pe noi, prin sufletele cldicele care dintotdeauna au stiut de frica puterilor
lumesti si sunt impresionati de marile scenarii.
Victimele acestei propagande latine sunt n cea mai mare parte teologii laici care au studiat, prin diverse burse sau doctorate, n
mediul Apusean rationalist-iluminist, care i-a convins c pentru a supravietui ntr-o lume a compromisurilor trebuie s renunte la
afirmarea adevrurilor "grosolane si suprtoare" si s se fac ntelesi prin finetea filozofiei teologice reconciliante si
mpciuitoare. Printr-o repetare frecvent si amestecat a acelorasi cuvinte, unii ca acestia reusesc ca cea mai monstruoas
minciun s par natural. Toate acestea se ntmpl cnd cei mai multi dintre credinciosii nostri de-abia s-au trezit din betia
comunismului si astzi sunt n pericol de a primi ideea c drgutii de catolici mbrcati n blnuri de miel sunt ntr-adevr tratati
prea crud de noi, c sunt fratii nostri nentelesi de care am stat desprtiti prea mult timp datorit unor motive istorice
nensemnate.
Iat de ce papistasii si pstreaz cu trie titulatura de "Biseric Apusean" si spun c "nu sunt o biseric doar cu numele, ci n
realitate pstreaz, n ciuda schismei si a devierilor dogmatice, harul preotiei si al tainelor."
Ei se bazeaz n afirmatiile lor pe urmtoarele argumente:
1. Biserica Apusean a pstrat succesiunea apostolic n sacerdotiu.
2. Biserica Ortodox accept botezul romano-catolic prin stropire, de vreme ce nu reboteaz pe cei care vin la ei. Aceasta
nseamn, spun ei, c Biserica Ortodox recunoaste validitatea tainelor catolice si apostolicitatea "Bisericii Apusene".
3. Nu exist, spun ei, o hotrre clar a vreunui Sinod Ortodox care s caracterizeze Biserica Apusean ca eretic si deci
desprtit de Una, Sfnt, Soborniceasc si Apostoleasc Biseric a lui Hristos.
4. n vechile documente patriarhale oficiale adresate Papei, biserica apusean este numit "Biseric", ceea ce nseamn c
astzi e recunoscut ca fiind n esent Biseric de patriarhii care le-au scris.
Haideti s vedem ct de stabile sunt argumentele lor si care este actuala pozitie a Bisericii Ortodoxe n aceast problem,
pentru a putea contracara prerile iresponsabile care abund n teologia actual.
Poate fi real faptul c apusenii au pstrat succesiunea apostolic n hirotonie? Vorbind de succesiunea apostolic, nu e
suficient c noi ca ortodocsi putem demonstra continuitatea si neruperea firului ce ajunge la noi de la Mntuitorul prin Sf.
Apostoli. Biserica lui Hristos nu rmne n litera legii, pentru c Duhul sufl oriunde voieste. S lum asadar mrturiile ce sunt
clare si de nezdruncinat. Dac cei ce hirotonesc nu au dreapta credint, hirotonia nu e valid, si nu putem vorbi de succesiune
apostolic si har (Canonul 68 Apostolic). Nu ne ndoim c punerea minilor episcopului dreptcredincios asupra pretendentului,
transmite ntreg harul Prea Sfntului Duh. Oare Duhul Sfnt se pogoar acolo unde e necredint? Unde sade erezia?
Iat ce spunea Sfntul Vasile celor din Nicopole: "Eu nu voi numra vreodat cu adevratii preoti ai lui Hristos, pe acela ce s-a
hirotonisit si a luat purtarea de grij a norodului din spurcatele minile ereticilor, spre spurcarea Dreptslvitoarei Biserici."
Canonul 68 al Sfintilor Apostoli spune: "Dac vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon ar primi a doua hirotonie de la
oarecine, s se cateriseasc si el si cel ce l-a hirotonisit. Fr numai de ar dovedi, c de la eretici are hirotonia. C cei
ce de unii ca acestia sunt botezati, sau hirotonisiti, nici credinciosi, nici Clerici este cu putint a fi. [ref. Apost: 46, 47;
Sobor 1: 8; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Cartagina: 57, 77, 101]"
Ce valoare are n acest caz numai un ritual apostolesc de punere a minilor, acolo unde din cauza ruperii de Biseric prin erezie,
Sfntul Duh s-a deprtat? Sfntul Ciprian al Cartaginei a spus: "Unde este episcopul acolo este Biserica." Legtura de
nezdruncinat dintre Biseric si episcop are la temelie chipul unirii lui Hristos Mirele cu Mireasa Biseric. Atta timp ct Biserica
crede n capul Hristos, rmne Biseric, iar episcopul ct rmne n dreapta credint mrturisit la hirotonie si se afl ntr-un Sfnt
Sinod, rmne al Bisericii. Catolicii s-au spimntat de acest adevr si au nscocit n jurisdictia lor un canon care spune: "Un
episcop hirotonit valid poate face la rndu-i hirotonii valide." Dar Sfintii Apostoli si-au "validat" continuitatea tocmai prin
mrturisirea dreptei credinte si rmnerea n sobornicitate, de aceea un episcop hirotonit valid (pn n 1054) si rupe firul
continuittii prin cderea n eresul infailibilittii, continund a face hirotonii nevalide n biserica acefal n care se afl.
Cel de-al doilea argument catolic pentru a demonstra c Papalitatea este Biserica Apostolic, este considerat cel mai "greu" din
toate teoriile lor: "Ca si Biseric, ei spun, ortodocsii nu reboteaz catolicii ce vor s devin ortodocsi, ceea ce nseamn c
preotia si tainele catolice sunt reale si valide."
Cu ct superficialitate este tras aceast concluzie! Dac acest argument ar fi adevrat, atunci ar trebui s acceptm c si
arienii si macedonienii nu sunt eretici, de vreme ce Biserica a primit pentru o vreme si botezul lor. Dar departe de noi aceast
blasfemie! Botezul ereticilor si al schismaticilor nu este botez. Tine doar locul Botezului si nu-l nlocuieste desvrsit dect numai
atunci cnd prin iconomie Biserica l primeste. "Un Domn, o Credint, un Botez" nvat Sf. Apostol Pavel (Efes. 4,5). Si Sinodul
Local de la Cartagina, primit de Sinodul Sase Ecumenic, explic: "Pentru ca Biserica cea Universal s fie una si adevratul
Botez s fie unul, cum se poate ca si ereticii si schismaticii s aib adevratul Botez de vreme ce ei nu sunt n Biserica

37

Universal, ci s-au tiat prin ereziile lor? Iar dac botezul ereticilor si schismaticilor este adevrat si Botezul Bisericii Ortodoxe
este de asemenea adevrat, atunci nu este un singur Botez dup spusele Sf. Pavel, ci dou, ceea ce este absurd."
De asemenea, Sfntul Vasile cel Mare n ale sale canoane nu accept botezul schismaticilor: "C necuviinta de acolo este
artat si vzut tuturor celor ce ct de putin stiu a socoti. Cei catari (curati) si ei sunt din cei dezbinati. Dar ns s-a prut celor
din nceput, celor mpreun cu Ciprian zic, si cu Firmilian al nostru, pe toti acestia a-i supune unei hotrri. Pe cei curati
[cataristi], si nfrnati [engratisti], si idroparastati, si apotactisti (adic de sinesi lepdati de la Catholiceasca [*] Biseric). Cci
nceputul desprtirii s-a fcut prin dezbinare. Iar cei ce s-au dezbinat de Biseric, nu au mai avut Harul Duhului Sfnt peste
dnsii. C a lipsit mprtsirea, pentru c s-au ntrerupt urmarea. C cei nti ce s-au deprtat aveau hirotoniile de la Printi, si
prin punerea minilor lor peste ei, aveau darul cel duhovnicesc. Iar cei ce s-au rupt fcndu-se mireni, nici de a boteza, nici de a
hirotoni nu au avut putere, nici de a putea da altora Harul Sfntului Duh, de la care ei au czut. Pentru aceasta ca niste botezati
de mireni cei de dnsii botezati, au poruncit (Printii) ca venind la Biseric, cu adevratul Botez al Bisericii de a doua oar s se
curteasc." (Canonul I al Sf. Vasile)
Putin mai jos n acelasi text se arat cu claritate cugetul Bisericii atunci cnd Sf. Printe afirm c botezul, nu numai al ereticilor
ci si al schismaticilor este invalid, adic fr har si sfintenie. Oricum, din motive de iconomie se ngduie a fi primiti schismaticii
n Biseric dup ce se leapd de schismele lor. Dar pentru a discerne n astfel de cazuri Sf. Vasile arat pogormntul: "Dar
fiindc cu totul s-a prut oarecrora din cei din Asia, pentru iconomia multora s se primeasc botezul [al schismaticilor] lor. Fie
primit. C m sfiesc ca nu cumva ntrziindu-i cu Botezul s-i ntrziem ntru ale mntuirii prin aceast asprime a ndelungrii. Iar
dac aceia pzesc Botezul nostru, aceasta pe noi s nu ne nduplece. C nu suntem vinovati a le da lor har, ci a stirbi
observatia cu scumptatea Canoanelor."
De aici nainte este nendoielnic faptul c Sf. Printi considerau botezul ereticilor si al schismaticilor ca fiind inexistent. Cnd n
anumite circumstante se hotrau s nu-l repete, nu era vorba de schimbarea rnduielilor, ci de faptul c printr-un act de
iconomie botezul mincinos al schismaticilor si ereticilor obtinea adevrata valoare: sfintire, putere si har doar prin intrarea
penitentului n Biserica Ortodox, care dac ar fi rmas n afara ei, nu ar fi primit nici una din harisme. S nu uitm c aceste
pogorminte nu erau luate dect n sobor si pentru o perioad de timp lsat spre ndreptare.
Mai mult, Sf. Vasile spune despre schismatici: "Iar cel al nfrnatilor [botez] se cade noi a-l ntelege lucrare rea. Cci ca s-i fac
pe ei neprimiti Bisericii, s-au apucat de aici, s ntmpine mai nainte cu nsusi al lor botez. De unde si-au stricat si obisnuirea
lor" pentru c "si-au nscocit osebit botez, schimosind predanisirea ceea ce este la Botez[1]". "Deci socotesc, fiindc nimic este
pentru dnsii, zic, artat se cade nou a lepda botezul lor. Si de ar fi luat cineva de la dnsii pe acela, venind la Biseric, s-l
boteze."
Sfntul Ioan Gur de Aur grieste: "Nu lsa ca nselciunea ereticilor s te amgeasc, o cititorule; deoarece ei au botez, dar nu
au luminare; ei si boteaz trupurile dar sufletele lor nu primesc luminare" (Omilia "La nceput a fost Cuvntul"). Asemenea si Sf.
Leon: "Nici un eretic nu poate da sfintire prin taine" (Epistola ctre Nicetas) si Sf. Ambrozie: "Botezul celor ru cinstitori de
Dumnezeu nu sfinteste" (Ctre catehumeni).
Totusi ne putem ntreba de vreme ce ereticii nu au botez, de ce n Sinoadele Sase si Sapte Ecumenice s-au acceptat botezul
unor eretici ca arienii si macedonienii? Iat cum rspunde la aceast ntrebare Sf. Nicodim Aghioritul: "Pentru ca s se fac dar
lesne de nteles dezlegarea nedumeririi acesteia, este trebuint a sti cineva mai-nainte, c dou feluri de chivernisire, si de
ndreptare, se pzesc n Biserica lui Hristos. Un fel se numeste scumptatea, iar cellalt, se numeste iconomie si pogormnt.
Cu care chivernisesc mntuirea sufletelor iconomii Sfntului Duh, uneori cu unul alteori cu altul. Deci Sfintii Apostoli n Canoanele
lor cel mai-nainte zice, si toti pomenitii sfinti, au ntrebuintat scumptatea, si pentru aceasta desvrsit leapd botezul ereticilor;
Iar Soboarele acestea dou de toat lumea, au ntrebuintat iconomia, si botezul arienilor si al macedonenilor l-au primit, si al
altora; Iar pe al evnomianilor, si al altora nc, nu l-au primit. Pentru c, mai ales n vremea Soborului al 2-lea arienii si
macedonenii erau n putere, si nu numai c erau multi ntru multime, ci aveau si mari puteri lng mprati, si pe lng stpnitori,
se aflau si la senat. Drept aceea, nti pentru ca s-i trag la dreapta slvire, si s-i ndeprteze mai lesne de eres, si alta pentru
ca s nu se ntmple mai mult s-i slbticeasc asupra Bisericii si asupra crestinilor, si rul mai ru s se fac, au iconomisit
lucrul asa, Dumnezeiestii Printi aceia iconomisindu-si cuvintele lor cu judecat [Psalm 111: 5]."[2]
Trebuie s discernem aici faptul: dac Biserica din motive de iconomie a primit la un anumit timp si pentru un anumit timp
botezul ereticilor, aceasta nu nseamn validarea credintei lor si c botezul este valabil de la nceput pn la sfrsit. Iconomia
zice: chiar forma ntreitei afundri n numele Sfintei Treimi - fcut chiar de preot - nu-l sfinteste [3] pe eretic sau schismatic att
timp ct acesta nu face lepdrile verbale de eres, nu e primit n Biseric ca drept-mrturisitor al Crezului Ortodoxiei, si nu este
apoi miruns. Atunci si numai atunci, prin mila sfintitoare a Bisericii i se ddea adevrata valoare botezatului, care pn atunci nu
avea dect o form nelucrtoare si neconfirmat a botezului. Dar acel timp al iconomiei a trecut, asa c acum acrivia Sfintelor
Canoane trebuie s preia crma Bisericii.
Dar si Grigorie Teologul ntr-un glas cu sfintii cei mai-nainte pomeniti, zice n Cuvntul cel la sfntul Botez, despre arieni si
macedonienii care se catehizau: "Iar de schioptezi nc, si nu primesti deplintatea Dumnezeirii Fiului si a Duhului, caut pe

38

altul s te boteze, sau mai bine zice, s te nece [afunde] n apa botezului, fiindc eu nu am voie a desprti Dumnezeirea Fiului,
si a Duhului, de Dumnezeirea Tatlui, si a te face mort, de vreme ce se cuvine a doua oar a te naste prin Botez. nct nici darul
Botezului s nu-l aib, nici ndejdea care se naste prin Botez, pierznd prin mputinarea slvirilor ale Celui de-o-fiint si chipul
mntuirii sale. De vreme ce pe oricare din cele trei Ipostasuri o ai pogor din aceasta, si pe sine te lipsesti de deplintatea cea
prin Botez."
Este bine a sti c la nceput Biserica boteza pe catolicii convertiti la ortodoxie. Avem ca mrturie Conciliul Papal de la Roma din
1215 care consemneaz n al patrulea canon c ortodocsii nu liturghiseau acolo unde latinii au fcut messa nainte, pn nu
sfinteau locul cu aghiasm, si c botezau pe cei ce veneau la dreapta credint chiar dac aveau botezul latin. Cum de atunci,
cnd latinii de la nceputul cderii n erezie erau botezati cnd veneau la ortodoxie si acum cnd sunt deprtati cel mai mult de
adevrul de credint si merg din erezie n erezie, s fie primiti doar prin mirungere?
"Deci pentru c ereticii aceea pzeau chipul Apostolescului Botez - spune Sf. Nicodim - Canoanele acelor dou Soboare, i-au
primit ca botezati. Si nu numai pentru aceasta, ci si pentru iconomie, precum am zis. C de le-ar fi lipsit iconomia, negresit nu ar
fi sttut mpotriva Apostolestilor Canoane, care poruncesc dimpotriv, adic s nu primim botezul ereticilor. Toat teoria, care
pn acum o am fcut aici, nu este de prisos, mai ales este si prea de nevoie, de obste adic pentru toat vremea, iar mai ales
pentru ziua de astzi, pentru glceava cea mare, si prigonirea cea mult, ce se face pentru botezul Latinilor, nu numai ntre noi
si Latini, ci si ntre noi si ntre cei de o cugetare cu Latinii. Deci urmnd celor zise fiindc locul Apostolescului Canon o cere,
zicem c botezul Latinilor este botez mincinos. Si pentru aceasta, nici dup cuvntul acriviei nu este primit, nici dup cuvntul
iconomiei. Nu este primit dup cuvntul acriviei, nti pentru c sunt eretici. Si cum c Latinii sunt eretici nici o trebuint este
acum s artm, vreo dovad. C nsusi aceasta, c avem atta ur, si att ntoarcere, iat attea veacuri, despre dnsii, este
artat dovad, c ca pre niste eretici i urm, adic precum si pe arieni, sau pe savelieni, sau pe macedonienii cei lupttori de
Duh."[4]
Cci iconomia are msuri si hotare, si nu este vesnic si nehotrt. Pentru aceasta si Teofilact al Bulgariei zice: "Cel ce face
ceva dup iconomie, nu chiar ca un lucru bun, face aceasta: Ci ca un lucru trebuincios la o vreme." (Tlcuirea ctre Galateni la
cap 5 stih 11). "n destul am iconomisit", zice si Grigorie Teologul n Lauda cea ctre Atanasie, "nici socoteala cea strin
primindu-o, nici pe a noastr stricndu-o, care [de n-ar fi asa] cu adevrat rea iconomie s-ar numi". Cu adevrat rea iconomie
este aceasta, cnd printr-nsa, nici pe Latini nu putem a-i ntoarce, si noi clcm acrivia sfintitelor Canoane si primim botezul
mincinos al ereticilor." "C a iconomisi se cuvine unde nu se face clcare de lege", zice Dumnezeiescul Hrisostom.[5]
Sfntul Marcu Eugenicul [6], mitropolitul Efesului (+1444), singurul aprtor al Ortodoxiei la sinodul "unionist" de la FerraraFlorenta (1438-1439) vorbeste despre pogorminte: "Credinta noastr este dreapta mrturisire a Printilor nostri. Cu ea,
noi ndjduim s ne nftism naintea Domnului si s primim iertarea pcatelor; iar fr de ea, nu stiu ce fel de
cuviosie ne-ar putea izbvi de chinul cel vesnic... n materie de credint nu exist concesie. Chestiunile credintei nu
admit iconomia. Asta ar fi egal cu a spune: Taie-ti capul si du-te unde vrei."
De ce a lsat Dumnezeu s cad latinii ntr-o asemenea nselare? Rspunsul nu poate veni dect privind la teologia lor
ndeprtat de trirea Sfintilor Printi, la lepdarea ce-au fcut-o "ruginitelor" Canoane, apostazii care le-au adus mintile la
zmislirea unui dumnezeu nou, cu acelasi chip dar cu alt fire, un dumnezeu "evoluat" ce corespunde trufiei credintei apusene.
Sfntul Teodosie cnd a dat rspunsul mpratului Atanasie (491-518) mpotriva eresului lui Eutihie[7] nu a cutat s-l
impresioneze cu multa teologie, ci l-a potolit prin tria credintei si pstrarea predaniilor Sfintilor Printi: "Cnd aceste dou ne
stau n fat, mprate, adic, ori cu urciune voind a vietui fr de minte, ori a muri cu cinste, urmnd dogmelor celor drepte ale
sfintilor, s stii c moartea mai mult o cinstim, pentru c nu primim dogmele cele noi, ci urmm asezmintelor printilor celor
care au fost mai nainte; iar pe cei care voiesc a nscoci altele, pe aceia cu dreapta credint i lepdm si i dm blestemului si
din cei hirotoniti de cei fr de minte, nu primim pe nici unul... Drept aceea, noi nicidecum nu voim nu numai s grim, dar nici
s gndim ceva mpotriva sfintelor soboare a toat lumea."[8]
Chiar si acum, cnd ntr-un mod arbitrar si nentemeiat, n zilele noastre latinilor li se face doar mirungerea, nu arat chiar si
numai aceasta pecetluire - "Pecetea Darului Sfntului Duh" - hula lor fat de Sfntul Duh si c sunt ndeprtati de Biseric?
Paradoxul e c si ortodocsii care se leapd si trec la catolici primesc doar mirungerea. De ce? Pentru c ei ne consider la fel
de czuti din har.
nselarea zilelor noastre const n faptul c se consider c prin mirungerea catolicilor si protestantilor se face valid botezul
acestora primit din schism si erezie, dar se omite faptul c acel botez nu este nici apostolic fcut n numele Sfintei Treimi (din
cauza Filioque) si nici canonic prin stropire sau turnare. nselarea aceasta premerge unei gndiri teologice scolastice care
consider Taina Mirungerii a fi suficient de mplinitoare pentru a acoperi lipsa persoanei Sf. Duh de la botezul papistas.
O tain nu substituie alt tain. Blasfemie ar fi dac ne-am nchipui mcar c Hristos n dragostea fat de fptur, ar lua chip n
cel nebotezat dac acesta s-ar mprtsi cu Sfntul Trup si Snge. Putem cu adevrat spune c prin adevratul Botez se
sdeste smnta luminoas, prin Mirungere se adap virtutile iar prin Cuminecare se desvrsesc roadele. Dac nu este

39

smnt, ce uzi ca s creasc si ce s rodeasc? Tainele sunt nlntuite dar nu complementare, se nruresc dar nu se
nlocuiesc una pe cealalt.
Prin toate cele de mai sus am vzut c Sfintii Printi ntr-un cuget mrturisesc c ereticii si schismaticii s-au rupt de harul de
viat dttor al Sfntului Duh, si c ceea ce apostatii numesc "biseric" este n realitate un trup mort care pstreaz semnele
exterioare adevratei Biserici. Ar fi pentru noi ortodocsii o blasfemie s-i considerm pe Apuseni - care se fac vinovati (prin
sistemul de erezii dogmatice, canonice, eclesiale) de cea mai mare schism din istoria Bisericii - ca avnd valide preotia si
sfintele taine.
Dac mai este vreo nevoie pentru cineva de a arta c papismul nu este altceva dect o organizatie social de eretici, lipsiti de
Adevr, de Sfinte Taine si de Harul Duhului Sfnt, vom continua, cu ajutorul lui Dumnezeu cel n Treime nchinat, s aducem
nc dou argumente ce contrazic supozitiile c de vreme ce nici un Sinod nu a anatemizat ftis papalitatea si n corespondenta
vremii diferiti patriarhi ortodocsi i numeau Biseric a Romei sau Biseric Apusean, nseamn c n mod tacit sunt recunoscuti
ca fiind Biserica lui Hristos.
Rmnem uluiti ct orbire trebuie s ai ca s crezi acestea din urm! S ne ntrebm ce s-a ntmplat n 1054. Este adevrat c
Ortodoxia nu a excomunicat papalitatea. Ci atunci papalitatea arogant a excomunicat Ortodoxia. Ce vor mai mult catolicii? Ce
act oficial poate fi mai temeinic dect acesta? Ce altceva poate deschide o prpastie mai mare ntre Biseric si Papism? Latinii
au lovit Biserica, dar si-au artat prin aceasta intentiile reale. Scena de teatru a delegatilor apuseni n altarul Sfintei Sofia a fost
oficializarea, confirmarea desprtirii apusenilor de Biseric. Mai este nevoie de vreun alt act oficial? Nimeni nu l-a dat afar pe
Iuda din cei doisprezece Apostoli. A plecat singur, n noapte. Nimeni nu l-a excomunicat. S-a excomunicat singur.
Exist dou tlmciri pentru actul latin de lepdare a Bisericii Ortodoxe: Ori biserica apusean este cu adevrat Biserica lui
Hristos, ceea ce nseamn c Ortodoxia este anti-ortodox, eretic si schismatic; ori Biserica Ortodox este adevrata
Biseric, ceea ce-i pune pe apuseni n rndul ereticilor rupti de Hristos. Pentru un drept-credincios nu exist cale de mijloc.
Biserica este Una. Drept aceea, doar una dintre cele dou nceteaz a mai fi Biseric dup 1054. Fiecare crestin nu are dect
s-si cerceteze constiinta si s aleag. Cei care rmn ortodocsi automat renunt la papism.
Sinoadele ortodoxiei s-au strns atunci cnd anumite ntrebri sau disensiuni se ridicau mpotriva credintei. De aceea n ntreaga
istorie a Bisericii Ortodoxie de dup Schism nu s-a pus problema desprtirii papale. Chiar si participantii rsriteni de la
conciliul tlhresc de la Florenta (1439) erau constienti c au semnat un act de trdare[9]. Messele latine nu erau doar
considerate lipsite de continut, ci ca o ierosilie ntr-un ritual satanic. Pentru aceasta ortodocsii fceau mai nti sfintirea apei
pentru a curti locul unde au slujit catolicii. Nici un latin convertit nu era primit fr a i se face botezul. Cine din Biserica
Ortodox si n ce timp a protestat mpotriva acestor rnduieli ale Sfintilor Printi? De ce s se ridice cineva? Era o convingere
soborniceasc c toat papalitatea nu este Biseric. De ce asadar s fie nevoie de sinod? Ce s mai dezbat un sinod ortodox?
Ceva ce era deja hotrt si de toti soborniceste mplinit? Ceva despre care nimeni nu avea nici cea mai mic ndoial? Latinii
erau socotiti ca desprtiti de Biseric, desprtiti de trirea ei, de metanoia Sfintilor Printi, de dogmele, teologia si viata
ortodox. Cum puteau cei din vechime, cnd mrturiseau n crez o biseric si nu dou, a gndi mcar despre catolici ca la o
Biseric sor?
Din aceast pricin aproape nici un sinod nu a dezbtut dac papalitatea este sau nu Biseric, ci Printii s-au preocupat mai
ales de a opri expansiunea Apusului si de a gsi noi oprelisti n calea invaziei eretice.
Totusi pentru a vdi drept basme crtelile latine, am pus la nceputul articolului hotrrea Sinodului de la Constantinopol ntrunit
de Patriarhul Ieremia al II-lea la anul 1583, care nu ne ndeamn la nici un cuvnt de prisos. Dac pn n acel an toate cele ale
apusenilor erau socotite erezii si tratate cu anatemele de rigoare, cu att mai mult ar trebui astzi, cnd pan-erezia lor naste o
asa vltoare n care multi au fost lesne prinsi.
Nici protestantii din acea vreme nu s-au lsat mai prejos n ncercarea de a realiza o aliant antipapal. Astfel n anul 1576
luteranii din Tbingen au scris patriarhului Ieremia al II-lea afirmnd c luteranismul este adevrata credint si c vor s se
uneasc cu ortodocsii. Pentru a-si sustine cele afirmate ei alturau scrisorii "Mrturisirea de la Augsburg" din 1530 si articole ale
credintei lor, cerndu-i patriarhului s-si spun prerea.
Patriarhul le-a trimis o prim scrisoare n care le spunea: "rspunznd, nu v vom spune nimic de la noi, ci din cele Sapte
Sinoade Ecumenice, cu care scrieti c sunteti de acord. Vom vorbi urmnd nvttorilor si teologilor nostri, pentru c Duhul Sfnt
a vorbit prin ei. nvtturile lor vor rmne pururea neschimbate, cci ele se ntemeiaz pe cuvntul Domnului."
Artndu-le care este dreapta credint, patriarhul Ieremia i-a sftuit s revin asupra ideilor lor gresite: "nu exist dect un singur
mod de a corecta greseala: urmnd Sfintelor Sinoade si Canoanelor Apostolice, ntr-un cuvnt, urmndu-l pe Hristos n toate."
Nemultumiti de rspunsul patriarhului, care le cerea renuntarea la erezii, luteranii i scriu din nou, aducndu-i numeroase acuze.
Ieremia le rspunde: "noi nu ne aprm cu ntelepciunea omeneasc, ci folosim ca dovad Scriptura, cci adevrata filozofie nu
contrazice niciodat teologia (Col. 2, 8). Deci, fratilor, s stm neclintiti pe stnca credintei si pe traditia Bisericii si s nu

40

nlturm hotarele puse de Sfintii Printi."


Primind a treia scrisoare, patriarhul Ieremia al II-lea si d seama c dialogul nu rodeste si le scrie urmtoarele: "V cerem ca
de acum nainte s nu ne produceti o durere si mai mare, nici s ne mai scrieti pe acelasi subiect pe care vreti s l privim diferit
de cum au fcut-o teologii Bisericii. Voi i cinstiti pe ei n cuvinte, dar i respingeti prin faptele voastre. Pentru c voi ncercati s
dovediti c cuvintele lor dumnezeiesti, armele noastre, nu sunt potrivite. n ceea ce ne priveste, eliberati-ne de povara
dialogului. Mergnd pe cile voastre, nu ne mai scrieti despre dogm".
Dac cineva accept ca o erezie s fie oficial numit Biseric, indirect i primeste si validitatea dogmatic, i recunoaste sfintenia
tainelor, puterea si harul ca celei Una, Sfinte, Sobornicesti si Apostolesti Biserici. Ar trebui asadar s accepte ca fiind Biseric si
cultele adventiste, baptiste, reformate, luterane, calvine. Ar trebui s nu mai fie oprelisti n mprtsirea n comun a tainelor, a
dogmelor, a credintei. Dar dac toate sunt "biserici" ai lui Hristos, cu ce scop se duce toat lupta mpotriva Bisericii Ortodoxe?
Atunci toti Sfintii Printi, Mucenici si Mrturisitori au fost cei mai nenorociti oameni! Toti sfintii care au nfundat temnitele austroungare si comuniste, care nu au tcut ci au luptat si au fcut minuni pn la a-si vrsa sngele pentru a nu se uni cu catolicii si a
nu se vinde protestantilor, acesti martiri ai credintei sunt ntr-adevr, pentru "euro-teologii ortodocsi" moderni, niste oameni
obscuri care triesc n bezna credintei lor, niste fanatici rzvrtiti, iesiti din minti si fiinte retardate care nu au deloc dragoste
pentru "fratii" eretici.
Noi crestinii am fost dintotdeauna "pentru evrei poticnire iar pentru lume nebunie". Pn la sfrsitul veacurilor vom rmne pentru
lume pricin de sminteal si batjocur. Dar ce e lumea? Nimic altceva dect o scen mare ct pmntul, pe care fiecare-si joac
rolul cu o masc pe fat. Multi imit pe adevratii crestini, altii pe preoti, arhierei, iar altii se prefac naivi si muti. Si toat lumea i
priveste, dar i primeste numai pe acei care joac mai bine rolul mstii. Durere va fi asupra celui ce va ndrzni a-si descoperi
fata, suferint va fi aceluia care nu se va mai juca de-a ortodoxia, dar marea ptimire i se va da celui ce va ndrzni s-i
numeasc pe toti dup adevratul lor nume...
Note bibliografice
* - adic Universal (n.n.)
1 "Si dac schismaticii acestia pentru c au schimonosit obisnuirea ceea ce este cuviincioas la Botez, s-au judecat de marele
Printe acesta Vasilie s se boteze, cu mult mai vrtos trebuie a se boteza, Latinii cei ce au schimonosit, iar mai bine a zice,
desvrsit au stricat predanisirea Botezului, si care sunt nu numai schismatici, ci si artati eretici." (nota de la Canonul I al
Marelui Vasile, Pidalionul de la Neamt, 1844)
2 Tlcuirea Canonului 45 Apostolic, Pidalionul de la Neamt, 1844
3 Adic "nu ia Hristos chip n luntrul su".
4 Ibidem, op.cit.
5 Ibidem, op.cit.
6 Sf. Marcu al Efesului (19 ianuarie) mpreun cu Sf. Fotie Patriarhul Ierusalimul (6 februarie) au fost pur si simplu excomunicati
"oficial" din Calendarul bisericesc ortodox roman si din Vietile Sfintilor.
7 Anatemizat de sinodul IV de la Calcedon (451).
8 Vietile Sfintilor pe ianuarie, Ed. Episcopiei Romanului, 1993, p.180.
9 La 5 iulie 1439 delegatii ortodocsi semneaz actul unirii prin care accept doctrina catolic, inclusiv primatul papal: "Papa este
succesorul Sf. Petru, loctiitorul lui Hristos pe pmnt, nvttor si judector al ntregii Biserici, dup cum se cuprinde n hotrrile
Sinoadelor Ecumenice si n Sfintele Canoane". Singurul care nu a semnat a fost Sf. Marcu al Efesului care "nu a fcut concesii
n materie de credint". Semnarea actului unirii a fost urmat de o slujb comun si de puparea papucului papei. Si n zilele
noastre aceleasi trepte se coboar, numai c s-a ajuns la cea de a doua, urmnd ca cel din urm "p" s ni se druiasc pentru
realizri deosebite n apropierea frteasc de rugciune, liturghisire si mprtsire n comun.
SOBORNICITATEA RSRITEAN vs.
GLOBALIZAREA APUSEAN
(catolicii n lumina canoanelor Sfintilor Printi)
de Monahul Paisie Moldoveanu
Dintotdeauna, Biserica Ortodox si-a fcut mrturisirea de credint ntemeiat pe hotrrile celor sapte Sinoade Ecumenice, pe
scrierile canonice ale Bibliei si ale Sfintilor Printi. Astfel a fost pstrat neatins mostenirea dogmatic, liturgic si eclesial, iar
cnd lupii mbrcati n blan de oaie au cutat s dezbine pstorii si s sfsie turma, s-a mers deschis la mrturisire pn la
moarte, sngele mucenicilor ducnd mai departe n istorie si pn n vecii nesfrsiti adevrul Ortodoxiei.
Trim astzi vremuri tulburi, politice si religioase, care trdeaz starea de decdere duhovniceasc n care ne-am obisnuit s ne
ducem nestingheriti zilele. Iar adncirea n pcat este mai mare cu ct renuntm mai mult la rdcinile strbune nfipte adnc n
glia, limba si credinta dreptmritoare, de ctre domnitorii, mucenicii si mrturisitorii romani ai veacurilor trecute, si devenim din
ce n ce mai cldicei pe msur ce ne altoim idealurile pe promisiunile desarte fcute de Apus. Chiar dac uitarea si ignoranta
musc adnc din constiintele noastre datoria ce o avem fat de Biseric, de Tar si de Strmosi, nu trebuie s trecem cu

41

vederea faptul c datorit jertfei lor, noi romanii mai rmnem pe acelasi meleaguri si mai vorbim si ne rugm n aceeasi limb,
chiar dac demonii rosii nu au fcut dect s tulbure vremurile si s nscrie n Cartea Vietii alte mii de martiri, ce acum asteapt
smeriti recunoasterea si recunostinta noastr.
Dup ce am trecut prin experienta internationalismului socialist-comunist, suntem chemati s ne alturm unei noi nseltorii
pus la cale amnuntit de ctre serenisimii si iluminatii lojilor masonice[1], de fapt o nou paradigm social de inspiratie
demonic, creia politicienii i zic globalizare iar unii ierarhi ecumenism, la baz stnd sincretismul religios al noii epoci (New
Age) ce tinde s anihileze la nivel social persoana si cultura omului, iar la nivel religios s omogenizeze credintele si s
retlcuiasc istoria mntuirii.
Ne surprinde ns tenacitatea Noii Inchizitii Catolice de a face pasi mari spre o apropiere, ct mai ecumenic cu putint, de
Biserica Ortodox, enuntnd noi teorii si aggiornamente care mai de care mai bizare sau hilare, totul mascat de o deschidere
larg a orizonturilor de ntelegere papist, ce vrea s nglobeze Ortodoxia rmas fidel Traditiei si Credintei Sfintilor Apostoli si
Sfintilor Printi.
Dureros este faptul c unii ierarhi au uitat prea repede impactul catolicismului n tara noastr si trdarea de credint a grecocatolicilor ce a dezbinat si dezbin Romania, ca acum s-si ntind minile si s binecuvinteze pe fii si urmasii celor care ne-au
drmat Bisericile, mnstirile si scolile cu tunul si ne-au vndut strinilor pe treizeci de arginti.
Dorim ca prin alctuirea cuvintelor ce urmeaz, cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, s aruncm o lumin asupra
principalelor erori dogmatice, canonice si eclesiale din biserica catolic, bazndu-ne pe Sfnta Scriptur, pe hotrrile celor Sapte
Sinoade Ecumenice si Canoanele Sfintilor Printi, spre slava sfintei noastre Biserici Ortodoxe si spre vdirea Adevrului cel
adevrat.
Papa este rege al Statului Vatican si se pretinde suveran pontif al Bisericii crestine. Din fericire, Canonul 7 al Sinodului IV de
la Calcedon (451) prevede: "Am ornduit ca cei ce au fost rostuiti odat n cler, precum si monahii, s nu intre n oaste nici n
dregtorie lumeasc; iar dac ar ndrzni aceasta si nu s-ar poci, nct s se ntoarc la aceea ce mai nti au ales pentru
Dumnezeu, s fie dati anatemei", iar Canonul 83 Apostolic hotrste: "Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, la oaste
zbovindu-se si vrnd amndou a le tinea, dregtoria Roman, si Preoteasca ocrmuire, cateriseasc-se. C cele ale
Chesarului, Chesarului, si cele lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. [Can. 6, 81 Apost.; 3, 7 IV Ecum.; 10 VII Ecum.; 16 Cartagina; 11
sin I-II; 35 Vasile cel Mare]". Iar dup tlcuirea fcut de ctre clugrii Sfintei Mnstiri Neamt n Pidalionul din 1844, ucenici ai
Sfntului Paisie Velicicovski, se zice asa[2]: "n dou se mparte stpnirea si nceptoria. Alta este lumeasc, pe care o a
ncredintat Dumnezeu mpratilor, si stpnitorilor, iar alta Duhovniceasc, care o a ncredintat Dumnezeu Arhiereilor si
sufletestilor Iconomi. ns una alteia este potrivnic, c una este pmnteasc iar alta cereasc, una poart sabie si omoar iar
cealalt cu blndete iart si mbiaz. Pentru aceasta si Hrisostom zice: "Altele sunt hotarele mprtiei si altele hotarele
Presbiteriei, mpratul are ncredintate acestea de aici, iar eu cele Ceresti (eu cnd zic, pe Preotul zic). mpratului trupul i s-a
ncredintat, iar Preotului sufletul. mpratul rmsite de bani iart, iar Presbiterul datorii de pcate, acela sileste iar acesta
mngie, acela pe arme simtitoare iar acesta arme duhovnicesti." (Cuvnt 4 la Ozia Tom: al 5-lea foaia 149). Aceasta si
necuviint urmeaz dac sau mpratul va ndrzni a intra n Sfntul Altar, sau Arhiereul a mprti si a ncinge sabie. Precum o
a ptit aceasta Uriasul cel cu dou coarne al Romei, Papa zic, carele pe lng aceasta c este din luntru si dup Duh Arhiereu,
va s fie din afar, si dup trup mprat. Se blagosloveasc si s omoare, s tie crja cea pstoreasc si sabia cea ucigtoare.
Amestecare neamestecat, si grozvie strin! Vad dar nsusi c se afl clctor al acestui Apostolesc Canon si caterisirii se
supune vrnd a le avea pe amndou: si stpnirea Romaniceasc si ocrmuirea Ierarhiceasc. Ctre aceasta preatrebnice sunt
cele de Cuviosul Episcop Cudruvis, ctre Constantin zice (La Atanasie n Epistolia cea ctre cei ce pretutindenea se nevoiesc la
viata monahiceasc): "Tie Dumnezeu ti-a ncredintat mprtia, nou ne-a ncredintat cele ale Bisericii. Si precum cel ce ar rpi
stpnirea ta, se mpotriveste lui Dumnezeu cel ce o a rnduit; asa teme-te si tu ca nu cumva trgnd la sineti cele ale Bisericii,
s te faci vinovat unei mari vinovtii. Deci nici nou nu ni se iart a stpni pe pmnt, nici tu o mprate ai stpnire a tmia."[3]
O piatr de poticnire n constiinta eclesial actual sunt si "tainele" sau asa-zisele sacramente ale latinilor, adic validitatea sau
nevaliditatea lor atunci cnd sunt svrsite de ctre prelatii catolici. ntrebarea care se pune e dac harul mntuitor lucreaz sau
nu n chip ordinar si n afar de Biserica Ortodox, si considerm a fi de o nsemntate deosebit ntelegerea iconomiei cu
privire la primirea catolicilor si care sunt rnduielile ce trebuiesc svrsite, cu ntelepciune si dreptate, pentru revenirea acestora
n Biserica Ortodox.
Printele Dumitru Stniloae, n Ortodoxie si romanism, referindu-se la harul n catolicism, spune: "Ct vreme n Ortodoxie
harul este o lucrare a fiintei dumnezeiesti, activnd n om si legndu-l deci pe acesta cu Dumnezeu, n catolicism harul e
conceput ca o realitate creat. Deci chiar omul ce trieste n har e dezlegat de Dumnezeu, nempreunat cu El.
Dumnezeu rmne cu totul inabordabil, inaccesibil omului. Arienii din veacul al IV-lea reprezentau aceeasi mentalitate".
Deja se depseste o diferent de limbaj si concept, si se atac grav fundamentele dogmatice, atunci cnd Catehismul catolic[4]
prezint ca o realitate aplicabil notiunea de caracter sacramental[5] ce ar conferi, n cele trei taine - Botez, Sf. Mir si Preotie pe lng har, adic pe lng Duhul Sfnt, o pecete de nesters n inima credinciosului. Pn la ei nici un Sfnt Printe nu a vorbit

42

despre asa ceva si nici nu a gndit mcar despre harul Duhului Sfnt c ar mai putea fi mplinit printr-un nou caracter.
Rmnnd tributari duhului de noutate, teologii catolici de astzi caut s reformuleze erezia Filioque[6], ajustnd-o noilor cereri
ecumenist-globalizatoare, dndu-i un caracter complementar[7] si mpciuitor care atenteaz vdit la firea Sfintei Treimi:
"Persoanele divine sunt relative unele la altele () n numele relative ale Persoanelor, Tatl este raportat la Fiul, Fiul la Tatl,
Duhul Sfnt la amndoi."[8]
Canonul 7 al Sinodului al III-lea de la Efes (431) statorniceste ca "Acestea citindu-se, a hotrt Sfntul Sinod, alt Credint
nimnuia a-i fi slobod s aduc sau s scrie, sau s alctuiasc, afar de cea hotrt de Sfintii Printi, cei adunati n cetatea
Neceenilor, mpreun cu Sfntul Duh; iar pe cei ce ndrznesc, ori a alctui alt credint, ori a propune, ori a o produce celor ce
voiesc a se ntoarce la cunostinta adevrului, sau din elinism, sau din iudaism, sau din orice fel de eres. Acestia, de ar fi
Episcopi, sau Clerici, strini s fie, Episcopii de Episcopie, si Clericii de Clericat, iar de ar fi lumeni, s se anatematiseasc. ()
nct, adic, Episcopul s se nstrineze de Episcopie, si s fie caterisit. Iar Clericul asemenea s cad din Cler. Iar mirean de ar
fi cineva, si acesta s se anatematiseasc. Precum s-a zis."
Atacul dogmatic asupra dreptei credinte ortodoxe nu poate rmne fr urmri asupra celor care-l provoac si care caut s
impun rnduieli latinesti ca dreptar al legii. S nu uitm c ereticii intr direct sub anatemele Sfintilor Printi ceea ce nseamn
pogorrea de viu n iad. Dac acestia vor rmne n rtcire, Biserica prin Sfintii Printi ale Sfintelor Sinoade i va lepda n
continuare si-i va tine sub anateme, iar harul Duhului Sfnt nicicnd nu se va mai pogor pentru a-i sfinti, fcnd nelucrtoare
tainele si nevalid succesiunea apostolic[9], cci despre ce taine poate fi vorba acolo unde se huleste Sfnta Treime si ce
apostolat viaz n cei ce rstlmcesc cuvintele Sfintilor Apostoli?
Ne vom limita la a rspunde c n cadrul Conciliului de la Ferrara - Florenta (1439) ortodocsii au adus prin gura Sfntului Marcu
al Efesului, toate argumentele scripturistice, sinodale si patristice care dovedesc c Duhul Sfnt purcede numai de la Tatl[10],
iar grecii citind din Epistola Sf. Maxim Mrturisitorul ctre preotul Marin din Cipru, au spus latinilor: "Dac o primiti, unirea e
fcut", dar nvrtosarea a fost prea mare ca latinii s accepte dreapta credint[11]. Cu toate acestea, la 5 iulie 1439, delegatii
ortodocsi trdtori semneaz actul unirii prin care se accept doctrina catolic, inclusiv primatul papal. Singurul care nu a
semnat a fost Sfntul Marcu al Efesului, despre care papa Eugen al IV-lea a spus: "Dac Rsriteanul nu a semnat, nu am
rezolvat nimic". ntorsi la Constantinopol la 1 februarie 1440, ierarhii ortodocsi vestesc poporului unirea cu catolicii, acesta
reactionnd prompt: desi era Postul Mare, bisericile au rmas goale, oamenii fugind de unionisti. n plus, credinciosii, clerul de
mir si monahii din Sfntul Munte se adun sub pstorirea Sfntului Marcu al Efesului. El si prseste scaunul episcopal pentru a
propovdui Ortodoxia pretutindeni n Imperiul Bizantin, hirotonind diaconi si preoti, construind biserici si nvtnd credinciosii ssi pstreze credinta. La Constantinopol, unirea a fost proclamat oficial al 12 decembrie 1452, cnd patriarhul unionist Grigorie
III Mammas a slujit mpreun cu legatul pontifical, cardinalul Isidor, fostul mitropolit al Rusiei, avnd n sobor peste 300 preoti. La
mai putin de un an, Bizantul cdea n minile musulmanilor
Amintim c numai nclcarea hotrrilor primelor dou sinoade de la Niceea si Constantinopol, n care s-au alctuit cele 12
capete ale Crezului, leag pe cei ce nu mrturisesc drept Crezul ortodox, cu anateme de nedezlegat. Chiar dac Patriarhul
Athenagoras mpreun cu Papa Paul al VI-lea la 7 decembrie 1965 au "ridicat"[12] reciproc anatemele din 1054, lucrurile nu au
revenit la starea dinaintea schismei si nicidecum se poate reveni la Potirul comun, atta timp ct se mentin deosebirile
dogmatice, canonice si cultice, si mai mult cu ct n acest rstimp au aprut dogme catolice noi, mai grave si mai greu de
reconciliat.
n duhul acestei tendinte se ncadreaz si srguinta Patriarhiei Constantinopolului prin mitropolitul Meliton de a convoca sfntul si
Marele Sinod Ecumenic. Sedintele pregtitoare au debutat n 1976, rstimp n care s-a tot schimbat continutul nu ns si
criteriile "catalogului tematic", fapt ce vdeste o nentelegere a Ortodoxiei din partea celor care vor s impun Bisericilor
Ortodoxe "Sinodul" lor. "Niciodat, nici un Sinod Ecumenic nu s-a reunit fortat, cu teme inventate pentru lucrrile si ntrunirile
sale; c nicicnd nu s-au tinut attea sedinte, consftuiri, congrese presinodale si alte adunri prefabricate, chemate voit, total
necunoscute si strine traditiei sobornicesti, mprumutate n fapt de la organizatiile occidentale strine de Biserica lui
Hristos."[13] n ultimul timp Patriarhia Constantinopolului a fabricat o multime de episcopi si mitropoliti fr turm si fictivi, care
s asigure majoritatea voturilor, pentru ambitiile neo-papiste ale acestei patriarhii de a se proclama primus inter pares si de a-si
impune comportamentul si conceptiile sale tuturor Bisericilor autocefale si ntregii lumi si diaspore ortodoxe[14]. "Pe de alt
parte, Bisericile misionare, cu rvn apostolic, precum Mitropolia American, Biserica Rus din diaspora, Biserica Nipon,
African si altele, nu reusesc s aib nici un reprezentant. Unde-i sobornicitatea Ortodoxiei si cum va fi acesta un Sinod
ecumenic al Bisericii Ortodoxe a lui Hristos?"[15] Deja se prefigureaz ca odat cu dobndirea prin vot democratic al statutului
de primat al Patriarhiei Constantinopolului, s se continue legiferarea canonic si dogmatic a unor formule de nnoire eclesial
care ar aduce Ortodoxia pe marginea prpstiei. Este vorba de impunerea ecumenismului (rugciuni si mprtsire mpreun cu
ereticii si pgnii) ca o revigorare obligatorie a cultului, de adoptarea unor pseudo-canoane sau "pogorminte" ce ar anula si ar
face derogri tocmai de la Canoanele Apostolice ale celor sapte Soboare Ecumenice ce contrazic ftis hotrrile lor, precum si
de fabricarea unor dezlegri politice ce ar contracara eventualele rbufniri n fort si propovduirea unei iubiri hristice universale
ce ar anihila unele mustrri de constiint. Teoria cum c numai un sinod ecumenic poate dezlega hotrrile altui sinod ecumenic
este desvrsit drceasc si tine s demonstreze c mintile celor care vor s fac aceste lucruri sunt ru contaminate de neo-

43

papism si filo-masonerie. Orice-ar face, omul nu poate zdrnici Duhul Sfnt n lucrrile Sale si nici nvttura Bisericii nu
vorbeste din cele ale oamenilor ci este expresia ntelepciunii dumnezeiesti, dup cuvntul Sfntului Apostol Pavel: "Adevrul este
de la Dumnezeu, iar tot omul este mincinos".
Nu arhiereii constituie credinta Bisericii. Nu ei sunt stpnii credintei si nici nu au dreptul s o formuleze dup bunul plac.
Arhiereii si preotii sunt pzitorii bunei credinte si au obligatia s lupte pentru ea. Cnd traditia nseptit-soborniceasc a Bisericii
vine n contradictie cu concluziile oricrui sinod chiar pan-ortodox, atunci acestea din urm constituie ntelepciunea
pmnteasc si demonic, vrednic de dispretuit.
De fapt, ce s-a ntmplat dup schisma din 1054? Biserica romano-catolic, fr nici o baz n Sfnta Scriptur si n Sfnta
Traditie apostolic a sustinut urmtoarele inovatii doctrinare: primatul papal, erezia Filioque, Imaculata conceptie - adic
nvttura gresit c Maica Domnului s-a nscut fr pcatul originar sau strmosesc[16], nvttura despre purgatoriu ca loc
intermediar dintre rai si iad, folosirea azimei la Mess n loc de pine dospit cum s-a folosit la Cina cea de Tain si mai apoi n
practica Bisericii din primele veacuri, celibatul preotilor - ce contravine rnduielii din Biserica primar si combtut de Sfntul
Pafnutie la Soborul I ecumenic, si altele asemenea, care au fost pstrate de ctre catolici cu strictete si vrsare de snge pn n
zilele noastre. Ne ntrebm cum oare acum cinci sute sau o mie de ani aceleasi inovatii si teorii latine erau socotite de ctre
Sfintii Printi ai Ortodoxiei nu numai schismatice ci si profanatoare, iar astzi sunt ignorate pe motivul c nu afecteaz minimul
dogmatic ce ar sta la baza celor dou "biserici surori" si ar leza bunele intentii de apropiere eclesial.
Ce sustine de fapt teoria bisericilor surori sau mai nou fiica acesteia, teoria ramurilor sau a ramificatiilor? Aceea c idealul real al
unei biserici ecumenice nu-i corespunde nici una din Bisericile ortodoxe, catolice sau protestante existente; si cu toate acestea
ea trebuia s existe undeva n realitate, dup fgduinta Mntuitorului. Mergnd pe aceast cale a cugetrii logice, acesti
"savanti teologi" ajunser la acea concluzie, c "adevrata Biseric ecumenic nu poate fi reprezentat de nici una din cele trei
biserici existente, luate aparte, ci de toate acestea la un loc. Biserica ecumenic ar fi aidoma arborelui, care, avnd o singur
rdcin si un singur trunchi, odat cu cresterea si dezvoltarea sa, se ramific, asa nct fiecare ramur, la privirea superficial,
se pare c n-ar avea nimic comun cu celelalte ramuri; n realitate ns toate ramurile au aceeasi tulpin comun, se hrnesc din
acelasi suc comun si au aceeasi rdcin vital. Cele trei Biserici principale - ortodox, romano-catolic si anglican - care
multumit conditiilor de dezvoltare istoric s-au separat n comunitti deosebite, nu ar fi dect niste ramuri ale unei singure
Biserici ecumenice. Fiecare din ele, luat n parte, nu alctuieste Biserica ecumenic n propriul nteles, ci este numai o parte a
ei si nc o parte care a violat puritatea prototipului su sub influenta diferitelor elemente istorice si nationale. Dar dac se iau
ele toate la un loc si prin ajutorul unui cunoscut proces logic se readuc la principiile comune dezbrcndu-le de elementele
particulare nationale, atunci aceste principii comune vor si alctui acel trunchi ecumenic, pe care stau diferitele Biserici, ca
ramuri deosebite ale unuia si aceluiasi arbore". Se ajunge s se recunoasc, prin adoptarea democratic a acestor principii
comune, dreptul ca fiecare s se considere membru al Bisericii ecumenice si fr deosebire s poat primi tainele n oricare din
cele trei "biserici" i va plcea.
Iat unde a ajuns teologia latin tinnd o cale cu totul logic unilateral si fals a formelor confesionale apusene, ce s-a prbusit
si continu s cad n prpastia groaznic a rationalismului si a necredintei. Tinem s facem stiut faptul c aceste teorii
nscriindu-se n duhul actual de globalizare, fac n mintea si practica unor "teologi" ortodocsi ca viabil comuniunea "in sacris"
dintre catolici, protestanti si ortodocsi.
Sfntul Ciprian spune c "cel care nu pstreaz unitatea bisericeasc nu mplineste legea lui Dumnezeu, nu pstreaz credinta
Tatlui si a Fiului, nu pstreaz viata si mntuirea."[17] ns pstrarea unittii bisericesti presupune integrarea n Biserica una.
Asa-zisa teorie a ramificatiilor introduce separarea n natura Bisericii. n felul acesta nu poate exista Biserica una. Teoria
ramurilor vede Biserica sociologic si nu teologic. O vede ca trup al crestinilor, ca asociatie, si nu ca trup al lui Hristos. "Aceast
viziune sociologic despre Biseric s-a mpropriat n conceptia catolic mai ales dup Conciliul II Vatican (1958-1966), motivnd
teologic unitatea cu Papa. Este o teorie secularizant, care se aliniaz cu mondializarea."[18]
Din acelasi unghi de vedere si recunoasterea confesiunilor si sectelor ca "biserici surori" este foarte nseltoare deoarece
submineaz unitatea de credint a crestinilor. Din punct de vedere eclesiologic ns, Biserici surori, dup schism, sunt ntre ele
numai Bisericile ortodoxe locale, care pstreaz si propovduiesc nealterat adevrul de credint. De altfel, prin documentul
Comisiei pentru nvttura de Credint, romano-catolicismul revine la a sustine o pozitie mai veche prin care "Biseric
universal, una, sfnt, catolic si apostolic nu este sora, ci mama tuturor celorlalte Biserici locale". Aceast redefinire a notiunii
de biserici surori n optica romano-catolicismului se integreaz foarte bine cu dorinta de nglobare a tuturor denominatiunilor
crestine sub tiara papal, lsndu-le ritul dar cerndu-le credinta si dependenta canonic.
Dar s lsm cuvntul unui lupttor al cuvintelor, Sfntul Iustin Popovici, mrturisitor al Bisericii Srbe, care descrie unitatea
Bisericii astfel: "Urmnd pe Sfintii Apostoli, Printii si Dasclii Bisericii mrturisesc cu dumnezeiasc ntelepciune serafimic si
rvn heruvimic unitatea si unicitatea Bisericii Ortodoxe. Ca atare, este de nteles rvna nflcrat a Sfintilor Printi ai Bisericii
fat de orice desprtire de Biseric si cdere din Biseric si atitudinea lor aspr fat de erezii si schisme. n aceast privint, de
exceptional nsemntate divino-uman sunt sfintele Sinoade Ecumenice si Locale. Potrivit duhului si pozitiei lor de hristic
ntelepciune, Biserica Ortodox este nu numai una, ci si unic. Dat fiind c Domnul Hristos nu poate avea mai multe trupuri, n

44

El nu pot fi mai multe Biserici. Din punct de vedere ontologic, desprtirea sau mprtirea Bisericii este cu neputint. Ca atare,
niciodat nu a existat vreo mprtire a Bisericii, ci au existat si vor exista desprtiri de Biseric, asa cum vitele care de bun voie
rmn sterpe si cad uscate din Via divino-uman cea vesnic vie (Ioan 15, 1-6). Din Biserica cea una, unic si de nedesprtit a lui
Hristos s-au desprtit si au czut n felurite vremuri ereticii si schismaticii, si prin aceasta au ncetat a mai fi mdulare ale
Bisericii si de un trup cu trupul ei divino-uman. Astfel au czut mai nti gnosticii, apoi arienii, pneumatomahii, monofizitii,
iconomahii, romano-catolicii, protestantii, uniatii, precum si toti ceilalti care alctuiesc legiunea eretico-schismatic."[19]
Trecnd peste motivele politice si manevrele de culise din vremea anului 1054, putem spune c practic "Biserica" Vechii Rome,
aflat sub jurisdictia papei, s-a rupt de Biserica Ortodox. Divizarea Bisericii ontologic este cu neputint, pentru c niciodat n-a
fost si nu poate fi o divizare a Bisericii. De-a lungul timpurilor s-au produs si se vor produce doar separri de Biseric, unitatea
Bisericii rmnnd strns legat de unitatea Capului[20] ei, Domnul Iisus Hristos, iar Sfntul Ioan Gur de Aur spune c "ntre trup
si cap nu exis loc pentru nici un interval, cel mai mic interval ne-ar face s murim".
Toat aceast eclesiologie ortodox a fost rstlmcit prin mndria gndirii apusene, si s-a pgnizat de la un secol la altul de
ctre toti filozofii "teologi" latini, ce voiau s-si arate superioritatea fat de teologia greac, culminnd n anul 1870, cnd la
Conciliul I Vatican s-a promulgat dogma infailibilittii pontificale.
Infailibilitatea este o nsusire natural divino-uman si o functie natural divino-uman a Bisericii, n calitatea ei de Trup divinouman al lui Hristos, al crui vesnic cap - Adevrul - e Cel de-al Doilea Ipostas al Prea Sfintei Treimi, Dumnezeul-om, Domnul
Iisus Hristos.
"Si asa a fost timp de veacuri, pn cnd n veacul trecut la anul 1870, la Primul Conciliu de la Vatican, toate acestea s-au
contopit n dogma infailibilittii papei. De atunci aceasta a devenit dogma central a papismului. De aceea n zilele noastre la Al
Doilea Conciliu de la Vatican s-a tratat si aprat att de struitor si de abil intangibilitatea si imuabilitatea acestei dogme. Dogma
aceasta are o nsemntate ct se poate de epocal pentru ntreaga soart a Europei, mai ales pentru apocalipsa ei, n care deja
a psit. Prin dogma aceasta toate umanismele europene si-au atins idealul si idolul: omul a fost declarat divinitate suprem,
divinitate universal. Panteonul european umanist si-a dobndit Zeusul su."[21]
Sfntul Iustin Popovici spune despre pap: "dogma infailibilittii papei din secolul al XIX-lea, respectiv a omului, nu este altceva
dect renasterea pgnismului si a politeismului, renasterea axiologiei si criteriologiei idolatre. "Horribile dictu", dar si urmtorul
lucru trebuie spus: prin dogma infailibilittii papei a fost ridicat la rangul de dogm umanismul nchintor la idoli, si n primul rnd
cel elin. A fost ridicat la rangul de dogm valoarea universal, a fost ridicat la rangul de dogm criteriul universal al culturii,
civilizatiei, poeziei, filozofiei, artei, politicii si stiintei eline. Si toate acestea ce sunt? Pgntate ridicat la rangul de dogm. n
felul acesta a ajuns s fie dogm autarhia omului european, dup care timp de veacuri au nzuit cu nfocare toate umanismele
europene.
Uzurpnd prin dogma infailibilittii n favoarea sa, adic n favoarea omului, toat puterea si toate drepturile care apartin numai
Dumnezeului-om Domnului Hristos, papa s-a autodeclarat n fapt, Biseric n Biserica papist si a devenit n ea totul n toate.
Prin dogma despre infailibilitatea papei, papa a fost de fapt declarat drept Biseric si el, un om, a luat locul Dumnezeului-om.
Acesta e triumful final al umanismului, dar este n acelasi timp si "moartea a doua" (Apoc. 20, 14; 21, 8) a papismului iar prin el
si cu el, a oricrui umanism. Totusi, naintea Adevratei Biserici a lui Hristos care de la artarea Dumnezeului-om Hristos exist
n lumea noastr pmnteasc ca trup divino-uman, dogma despre infailibilitatea papei este nu numai erezie, ci o panerezie[22],
fiindc nici o erezie nu s-a ridicat att de radical si att de integral mpotriva Dumnezeului-om Hristos si a Bisericii Lui, asa cum a
fcut aceasta papismul prin dogma despre infailibilitatea papei - om ".[23]
Printele Dumitru Stniloae nftiseaz doctrina ortodox despre infailibilitatea papei cu urmtoarele cuvinte: "Dac nu-l avem
pe Iisus Hristos n trirea haric, nu-l putem avea n nici un fel. Numai o singur persoan st n legtur cu El: e papa. Toti
ceilalti oameni sunt avizati n legtur cu papa, pentru a se bucura prin intermediul lui, prin intermediul unei fpturi asemenea
celei inventate de arieni, de mntuirea n Iisus Hristos. Caracteristica fundamental a crestinismului, care const n surparea
zidului desprtitor dintre Dumnezeu si oameni () e nlturat n catolicism ntr-o nou form. Sobornicitatea crestin, nssi
Biserica, trupul tainic al lui Hristos, e desfcut din mbrtisarea iubirii atotprezente a lui Iisus Hristos si transformat ntr-o
societate pur laic. () Iisus are o comunitate numai cu un anumit punct al spatiului si numai cu o persoan, cu papa n
Vatican. () Tot ce conteaz e dependenta juridic de o persoan omeneasc. Misticul e transformat n juridic, viata n Biseric
devine o preocupare de bun si uniform ornduial juridic. Cuvintele religioase nu mai exprim de aceea nici ele misterul unor
experiente religioase directe, ci devin termeni juridici si rationalisti, de precizri pozitiviste, pmntesti."[24]
"Biserica" latin l pune pe credincios ntr-o fals dilem: sau Papa este infailibil, sau Biserica este failibil. A accepta cea de-a
doua ipotez nseamn a reduce Biserica la o societate uman sau la un partid politic. A-l decreta pe pap infailibil nseamn a-l
pune pe om n locul Dumnezeului-om. Biserica Ortodox nu cunoaste un intermediar ntre Om si Dumnezeu: "Pstorul este n
cer, turma pe pmnt."

45

Biserica Ortodox, cu Sfntul Maxim Mrturisitorul, mrturiseste c "dac n Tain, preotul este imaginea lui Hristos, el nu e
deloc un vice-Hristos", iar cu Sfntul Ioan Gur de Aur crede c: "Nu numai preotul atinge capul (celui botezat), ci si dreapta lui
Hristos". Acestora li se opune cu totul dogma catolic despre sacramente, care prin ex opere operato - care gseste de ajuns ca
un preot s pronunte cuvintele Domnului "Acesta este Trupul Meu" asupra pinii si vinului, cu intentia de a face din ele Trupul
si Sngele lui Hristos, pentru ca asa s fie - face Taina independent de rugciune si pocint. Toma d'Aquino mpinge mai
departe filozofia, spunnd c un preot poate sfinti Trupul si Sngele Mntuitorului si n afara contextului liturgic, rezultnd c
rugciunea de invocare a Duhului Sfnt numit epiclez[25] - din cadrul rugciunilor Sfintei Liturghii pentru sfintirea darurilor devine de prisos iar participarea credinciosilor inutil. Astfel de misse, pe lng caracterul pur teatral, aduc n sufletul
credinciosilor golire duhovniceasc, le desacralizeaz fiinta mistic si produc dezbinare ntre minte si suflet, le rationalizeaz
comportamentul, transformndu-i n rigoristi si ndrepttori de sine. nlturarea lucrrii treimice si subminarea puterii divine cu
cea a persoanei prelatului, face ca Taina s nu mai aib nici o lucrare sfintitoare iar mprtsania s fie golit de orice
sacralitate.
Un exemplu concret al conceptiei legaliste a mntuirii este felul cum se practic taina pocintei de ctre romano-catolici.
"Pocinta si mrturisirea se desfsoar ca un proces. Cel ce se spovedeste si spune pcatele, desprtit de duhovnic si
necunoscut de el (n binecunoscuta cmrut de lemn), primindu-si penitenta si iertarea. Asadar, nu exist legtur pastoral
personal si prtsire bisericeasc, ci o legtur legal si impersonal. Precumpneste absolvirea legal a pctosului, iar nu
iertarea, ntoarcerea si reasezarea sa n casa printeasc (Biserica) si mbrtisarea printeasc."[26]
Vorbind despre Botez, canoanele si tlcuirile Sfintilor Printi sunt lmuritoare si intransigente, iar aplicarea lor cu acrivie de-a
lungul vremii a tinut n trezvie constiinta ortodox a romanilor. Privind istoria bisericeasc, observm c odat cu schisma din
1054 au aprut si divergentele referitoare la cult si practicarea lui. Dup scurte perioade de "reconcilieri" pn n 1439, totusi n
1756 patriarhii ortodocsi de Alexandria, Ierusalim, dar mai ales Chiril V al Constantinopolului au cerut oficial rebotezarea latinilor
si a protestantilor n sinodul de la Istambul, n Rusia si Grecia s-a cerut acelasi lucru n 1667, iar Pidalionul de la Neamt
pecetluieste prin acestea:
Canonul 46 - "Episcopul, sau Presbiterul, ereticesc botez primind, sau jertf, a se caterisi poruncim. C ce conglsuire este lui
Hristos cu veliar? Sau ce parte Credinciosului cu necredinciosul? [Apost: 47, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Cartag: 1; Vasilie: 1,
20, 47, 2, Cartag: 6, 15] "
Canonul 47 - "Episcopul, sau Presbiterul pe cel ce are Botez dup adevr, de-l va boteza din nceput, sau pe cel spurcat de
ctre cei necinstitori de Dumnezeu, de nu l va boteza, s se cateriseasc. Ca unul ce-si bate joc de Crucea, si de Moartea
Domnului, si nu osebeste pe Ierei de ctre minciunoierei. [Apost: 46, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95, 84; Carhid: 1]"
Canonul 68 - "Dac vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon ar primi a doua hirotonie de la oarecine, s se cateriseasc si el
si cel ce l-a hirotonisit. Fr numai de ar dovedi, c de la eretici are hirotonia. C cei ce de unii ca acestia sunt botezati, sau
hirotonisiti, nici credinciosi, nici Clerici este cu putint a fi. [Apost: 46, 47; Sobor 1: 8; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Cartagina: 57, 77,
101]"
Canonul 50 - "Dac vreun Episcop, sau Presbiter nu va svrsi trei afundri ale unei Taine, ci o afundare, care se d ntru
Moartea Domnului, s se cateriseasc. C nu a zis Domnul ntru Moartea mea botezati. Ci mergnd, nvtati pe toate
neamurile, botezndu-i pe ei n Numele Tatlui, si al Fiului, si al Sfntului Duh [Matei 28: 19]. [Sobor 2: 7]"
La rnduiala Sfntului Botez se aminteste n Molitfelnic[27] de cuvntul Sf. Simeon al Tesalonicului despre nasii la botez care
trebuie s fie ortodocsi, nicidecum eretici sau necunosctori ai drepte credinte[28]. Dac nasii trebuie s fie ortodocsi botezati,
cum numai mirunsi ar trebui s fie primiti penitentii catolici? Nu ne vine usor a crede c din omisiune, numai cap. 62 al
pomenitului sfnt este amintit n rnduiala botezului, ci se cuvenea a arta si cele mai dinainte n care spune: "Iar de cnd s-au
ntmplat izvodirea pentru dumnezeiescul Simbol, nu-1 mai avem pe Pap adevrat nici Apostolesc, nici Printe."[29] Dac
cenzuratul Molitfelnic din '92 si urmtoarele ar urma Molitfelnicului bogat[30], la fila 314 am fi gsit lmurirea urmtoare: "Dar
dup cum se vede n cartea ce se numeste Artare sau adunare pe scurt a Dumnezeiestilor Dogme ale credintei[31] arat
pentru ndumnezeitorul Botez cu mii de mrturii de la toti Sfintii Prooroci, Apostoli, Ierarhi, prea nteleptii Dascli, c cel ce nu se
va boteza n trei afundri si n trei chemri ale Sfintei Treimi, sau va fi stropit, nu este desvrsit botezat. De aceea dar n
puterea acestor prea mari mrturii, zicem c tot felul de eretic si apusean s se boteze desvrsit cu toat ornduiala, iar nu
numai cu ungere de mir."
n mod inexplicabil, poate datorit rugciunilor svrsite la ntrunirile ecumenice din ultima jumtate a secolului, rigorismul
Sfintilor Printi a fost nmuiat n practica actual bisericeasc, ajungnd pn la a recunoaste Botezul catolicilor prin stropire si a
le face primirea n Biserica Ortodox doar prin ungerea cu Sfntul Mir si lepdarea verbal de papism, considerndu-se despre
acestia ca fiind doar nselati n unele privinte neesentiale de credint. S ne aducem aminte c de-a lungul vremurilor, Biserica
a dat dovad de o larg ntelegere sau pogormnt, fcut tocmai pentru ndreptarea si ntoarcerea la dreapta credint a
ereticilor, dar de aici si pn la a recunoaste tainele ereticilor ca valide, abuzndu-se de iconomia si dragostea Bisericii - cea care
nu se bucur de nedreptate ci se bucur de adevr[32] - este o dovad clar de orbire duhovniceasc, dat n vileag de nsusi

46

dumnezeiescul Hrisostom care zice: "C a iconomisi se cuvine unde nu se face clcare de lege", iar tlcuirea Canonului 46
Apostolic din Pidalionul de la Neamt ntreste: "Cu adevrat rea iconomie este aceasta, cnd printr-nsa, nici pe Latini putem ai
ntoarce, si noi clcm scumptatea sfintitelor Canoane, si primim minciunobotezul ereticilor. Iar cum c cu iconomie s-au fcut
nchipuirea aceea, dintru aceasta este artat, c pn atunci rsritenii botezau pe apusenii cei ce se ntorceau. Precum o
mrturiseste aceasta localnicul Sobor cel din Laterano Romei, care s-a fcut la anul de la Hristos 1215 c zice acesta n
Canonul 4 c rsritenii nu liturghiseau, acolo, unde mai-nainte ar fi liturghisit apusean, de nu ar fi fcut mai-nainte ap sfnt,
spre curtire. Si apoi zice, c Rsritenii al doilea boteza pe Apusenii cei ce veneau la Biserica Rsritului, adic ca pe unii ce
nu aveau botez sfnt si Apostolesc. (Dodecavivlion a lui Dositei foaia 8, 24)."
Considerm pilduitoare si vrednice spre luare aminte doar mrturiile Sf. Nicodim Aghioritul, Sfntul Ioan Iacob Hozevitul si ale lui
Paisie Velicicovschi n a lmuri aceast problem. n rspunsul ctre Patriarhul Grigorie al V-lea al Constantinopolului, sfntul
printe Nicodim sftuieste despre botezul unui clugr transilvnean "molipsit de ntinciunea latinilor" ce a fost botezat prin
stropire, ca "s fie botezat cu botezul Bisericii noastre de Rsrit"[33] urmnd apoi s primeasc, dup o duhovniceasc
sftuire, si Taina Clugriei[34]. Se vede ct de mult se nesocotea n acea vreme botezul prin stropire si cum procedau sfintii cu
dragoste de adevr. Profund cunosctor al canoanelor Bisericii, Sfntul Ioan Iacob nici mcar nu primea a sta de vorb cu
catolicii pn ce acestia nu se botezau[35], iar din timpul Cuviosului Paisie asa a rmas mrturia: "Iar prea cuviosul asupra
tuturor celor ce venea de supt stpnirea papii, svrsea aceast mare tain a Botezului, fr de nici o mpiedicare sau ndoire,
ca pre o prea de nevoie, la mntuirea omului"[36] si nc "Au ereticii rmleni (romano-catolici, nn) cu al lor pap? Bine stiu c vei
zice c sunt eretici si de vreme ce sunt eretici, precum si adevrat sunt, atunci Sfnta noastr Biseric i afuriseste pe dnsii. Si
pe care Sfnta Biseric i afuriseste, si eu, mpreun cu Biserica, fiul ei fiind, i afurisesc"[37] iar despre uniati: "C pentru alte
rtciri si erezii rmlenesti, ce nu se cuvine de acum s si mai vorbim c si cu toate ereziile cele rmlenesti s-au amestecat si cu
ele se unesc si uniatii, precum sufletul de trup. Si cum le va fi lor ndejde de mntuire? Nicidecum. Numai pentru Botez ti voi
vorbi tie din Scripturi, fr de care nu poate avea nimeni ndejde de mntuire."[38]
S vedem ns indicatiile din Catehismul Bisericii Catolice despre administrarea Botezului: "n caz de necesitate, orice
persoan, chiar nebotezat, poate s boteze dac are intentia cerut. Intentia cerut este s vrea s fac ceea ce face Biserica
atunci cnd boteaz si s foloseasc formula baptisimal trinitar" (Cap. 1256) iar mai jos declar c: "A lega eficacitatea numai
de materializarea rugciunilor sau semnelor sacramentale n afara dispozitiei interioare pe care acestea le pretind, nseamn a
cdea n superstitie" (Cap. 2111).
"Zice nc si Dumnezeiescul Hrisostom (n voroava cea "La nceput era cuvntul") "Nu te amgeasc pe tine o asculttorule
adunrile ereticilor, c au Botez dar nu luminare. Si se boteaz cu trupul, iar cu sufletul nu se lumineaz." Ci si sfntul Leon n
epistolia cea ctre Nichita zice: "Nici un eretic d sfintenie prin taine." Iar Ambrosie n cuvntul cel pentru cei ce se catehisesc,
zice: "Botezul celor ru cinstitori de Dumnezeu, nu sfinteste."[39]
Abaterea dogmatic si canonic a retras latinilor Duhul Sfnt, dac nu au Duhul Sfnt nu au har, iar dac nu au har nu au
preotie, dac nu au preotie nu au Sfinte Taine, dac nu au Sfinte Taine nu au mntuire. Tocmai lipsa Duhului Celui Sfnt si
dttor de viat face din tainele latinilor un teatru vrednic de plns, n care omul implor harul unui dumnezeu furit dup
trebuintele si placul su.
Totusi se vorbeste mult despre scrierile si vietile sfintilor catolici. Dar este de ajuns s ai cteva viziuni cutremurtoare, s radiezi
de cuviosie si s te supui papei, pentru a fi declarat sfnt chiar nainte de moarte. Amintim doar de Toma d'Aquino (1274) care
n timpul somnului a fost pus la fiert n ap cu ulei si dup o nseltoare lumin si stigmatizare, carnea s-a desprins de oase,
acestea au fost declarate relicve sfinte, au fost puse n tuburi de aur dinainte pregtite si au fost rspndite la diverse abatii si
catedrale[40]. Ct deosebire de sfintii nostri ortodocsi, care nu conteneau n a-si vedea pcatele si a respinge orice slav
vizionar. Este bine s stim c dup schism catolicii nu mai au sfinti, mrturie rmnnd lipsa moastelor ntregi. Pentru a putea
pecetlui sirul minunilor dumnezeiesti fcute pentru vdirea nselrii catolice, amintim numai prbusirea zidurilor Mnstirii
Xiropotamu din Muntele Athos la anul 1274, asupra nefericitilor ieromonahi ce amenintati fiind cu moartea au cutezat s
svrseasc n biserica mnstirii liturghia latin.[41]
n fata ncercrilor habsburgilor care stpneau Transilvania din 1688, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea s-au ridicat mpotriva
unirii fortate cu Roma, nenumrati aprtori ai dreptei credinte ce au fost btuti, ntemnitati, alungati si martirizati. Pomenim aici
pe mucenicul Oprea (Miclus) din Slistea Sibiului, preotul Moise Mcinic din Sibiel, preotul Ioan din Gales, precum si
ieromonahul Visarion Sarai, care prin puterea cuvntului a ntrit credinta strmoseasc si a strnit oprobiul ereticului episcop
unit de atunci, Inochentie Micu, care scria: "La ndemnul lui, n multe locuri poporul nu mai merge la biseric, nu se serveste de
preotii uniti, mortii si-i ngroap fr prohod si fr mngieri duhovnicesti, copii si-i boteaz prin femei btrne si se ntmpl si
alte pagube duhovnicesti de felul acesta."[42] Tot n aceeasi perioad s-a ridicat si ieromonahul Sofronie de la Cioara, care prin
diferite scrisori, memorii[43] si proclamatii a reusit ca la 18 februarie 1761 la Alba Iulia s adune un "Sinod" ale crui hotrri a
dat peste cap cei 60 de ani de robie pgn, zeci de sate lepdnd uniatia. Drept urmare, Maria Tereza a mputernicit pe
generalul Bukow a distruge cu tunurile cele aproximativ 200 de schituri si mnstiri care existau pe atunci n Transilvania. n
urma acestei barbarii, practic, n-a mai rmas nici urm de viat monahal ortodox, Biserica ducndu-si crucea prin codrii si
munti.

47

Lupta mpotriva uniatilor catolici a dat de partea ortodocsilor mrturisitori si mucenici si a demonstrat istoriei c Ortodoxia iese
biruitoare chiar si atunci cnd toate altarele de piatr sunt pngrite si distruse, si c Ortodoxia va rmne vesnic si lucrtoare n
altarele inimilor celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.
Intruparea n Biserica Ortodox nu poate fi realizat prin Taine care se svrsesc n afara limitelor sale canonice. Mntuirea
omului se realizeaz numai n Hristos si n Biseric, dar n acelasi timp nu putem sista lucrarea Bisericii, deci implicit a Duhului
Sfnt, numai la limitele canonice. Dar dac omul nu se ncorporeaz n Trupul Bisericii, nu se mprtseste de Sfintele Taine si
nu lucreaz virtutile, nu va avea parte de mntuire. "S-a observat din istoria Bisericii c, n perioadele cnd crestinii deveneau
mai secularizati, s-au alctuit si mai multe canoane, astfel ca poporul s discearn nestatornicia sa duhovniceasc, s
deosebeasc binele de ru si s fie cluzit pe calea spre mntuire. Gresita folosire a legii, prefcnd-o din mijloc n scop, din
leac n ideologie, este legalismul nesntos care ntemeiaz dreptatea fariseic si ndrepttirea de sine care nu mntuiesc pe
om."[44]
Tocmai aici intervine diferenta. Dac acum o mie de ani s-a produs o ruptur n Biseric numit Schism, astzi nu mai putem
vorbi de acelasi lucru n biserica latin, deoarece aceasta, dimpreun cu toti teologii si papii ce au urmat ruperii, au alunecat
ncet dar sigur spre erezie, ajungnd astzi s putem vorbi despre "teologia" catolic ca despre un sistem filozofic evoluat, iar
despre eclesiologia latin ca un stil arhitectonic futurist, n care omul prin pap tine locul lui Dumnezeu pe pmnt si tot el
distribuie contribuabililor locuri n rai prin diverse indulgente si dispense[45]. Dac n primii ani de dup Schism reprimirea
latinilor n Biserica Ortodox se fcea doar prin Mirungere - lucru pe deplin justificat deoarece atunci nc mai aveau Botezul
Bisericii Apostolice - astzi deprtrile dogmatice si abaterile canonice impun Bisericii Ortodoxe si clerului slujitor rebotezarea
catolicilor, pentru a le deschide sufletul spre calea cea dreapt a mntuirii si a mpiedica infuziunea de credinciosi hibrizi, de
pseudo-ortodocsi mostenitori ai rzvrtirii si egocentrismului latin ce ar putea isca dihonie n snul Bisericii.
Se cuvine asadar a nu ne lsa purtati de fctorii de basme care caut cu dinadinsul a ne dovedi necesitatea unei depline
reforme a teologiei n favoarea aplicrii studiului comparat istoric n sfera religiei, a emanciprii fat de autoritatea supranatural
a Bibliei si a admiterii principiului dezvoltrii dinamice a credintelor religioase - contra neschimbabilittii dogmelor.
Catolicismul roman plecnd de la aceast idee, tinde tocmai la ntemeierea unei mprtii universale, tinde la ntemeierea acelei
Civitas Dei, care s uneasc toat omenirea ntr-un organism bisericesc cu un singur cap. Dar ntruct el pricepe crestinismul
numai unilateral si orizontal, aceast tendint fireasc si legitim a crestinismului a degenerat ntr-o tiranie crud, mpotriva
creia se revolt simtul national. Pricepnd crestinismul ca o nou teocratie politic, asemenea celei a Vechiului Testament,
catolicismul roman n activitatea sa unificatoare n-a psit n calitate de Biseric, ci n calitate de stat, de imperiu puternic, care ar
fi avnd dreptul s nghit toate popoarele si statele.
Nu exist viclenie a vremii mpotriva creia Biserica Ortodox s nu aib leac: se ridic mpotriva celorlalte "biserici"
prin unicitate, se nrdcineaz si creste n viata neamului prin sfintenie, se opune globalizrii prin sobornicitate si se
ocrmuieste spre adevr prin ascultarea apostoleasc.
Totdeauna unitatea Bisericii merge dimpreun cu unitatea de credint si pururea nvttura Mntuitorului viaz n nvttura
Apostolilor si a Sfintilor Printi. Niciodat ntocmirile Bisericii nu vor fi perimate sau clasate drept ultra-rigoriste, niciodat
Sinoadele ecumenice nu au contrazis sau exclus vreun canon formulat la Sinoadele anterioare, niciodat Sfnta Traditie nu va fi
supus revizuirii sau rennoirii moderniste, niciodat nu ne vom aseza deasupra Bisericii prin mprtsirea unor experiente
personale ce contrazic experienta infailibil a Bisericii, niciodat nu vom reduce Biserica la vreo msura personal sau hotrre
statal, cci atunci cnd vom ncuviinta cea mai mic dintre ereziile acestea atunci ne vom rupe de Trupul Bisericii si ne vom
face hulitori ai Capului Ei, Mntuitorul si Domnul nostru Iisus Hristos.
Fat de toate aceste abateri de la nvttura Bisericii primare - adevrata Biseric ecumenic - Biserica Ortodox nu
dezndjduieste si nutreste speranta c pn la urm adevrul va triumfa, iar biserica romano-catolic va reusi, cu ajutorul lui
Dumnezeu, s se elibereze ea nssi de greutatea apstoare a inovatiilor sale dogmatice, cultice si disciplinare, ntruct aceste
teorii dogmatice sunt cu totul strine de adevratul duh al Evangheliei lui Hristos si continu s mping Apusul n bezna
infailibilittii mintii sale.
Note bibliografice
1 La 27 noiembrie 1983, Papa Ioan Paul al II-lea a multumit "prietenilor" si prin anularea excomunicrii masonilor, pronuntat
oficial n Codex Iuris Canonici.
2 Este regretabil faptul c unii teologi se hazardeaz n ale lor tlcuiri s fac pogorminte pgubitoare Bisericii, prin unele
functiuni pentru care autoritatea eclesial a acordat ntotdeauna dezlegare de canoane, fcnd prin aceasta o inocent
justificare a statutului de arhiereu presedinte (Papa), de pop patron sau parlamentar, aducnd cerintele Bisericii la trebuintele
vremii.
3 Nota tlcuirii Canonului 83 Apostolic, Pidalionul, M-rea Neamt, 1844.
4 Catehismul Bisericii Catolice, cap. 1121 si 1582.

48

5 Inventat de Augustin mpotriva donatistilor.


6 Adoptnd faptul c Duhul Sfnt purcede din Tatl si din Fiul, Biserica Romano-Catolic a rupt pecetile Sfintelor Sinoade
Ecumenice, clcnd hotrrile Sfintilor Printi si ale Papilor anteriori, si a pricinuit Schisma din 1054.
7 Biserica catolic nu mai respinge nimic din sacralitatea Ortodoxiei ci doar "mrturiseste" nencetat pe Hristos ca fiind "Calea,
Adevrul si Viata (Ioan 14, 16) n care Dumnezeu a mpcat pe toti cu Sine", ultima parte fiind n contradictie cu chiar spusele
Mntuitorului: "Toti cti au venit mai nainte de Mine sunt furi si tlhari" (Ioan 10, 8).
8 Catehismul Bisericii Catolice, cap. 255.
9 Succesiunea apostolic n Biserica Ortodox a stat nu numai n punerea minilor a doi sau trei episcopi, nici n folosirea unei
formule, ci n primul rnd n mrturisirea adevrului de credint. Un preot sau episcop care nceteaz "de a mai rspndi drept si
cu credint cuvntul adevrului", nceteaz de la sine a mai fi preot sau episcop, devenind un pseudo-pstor.
10 V voi trimite pe Duhul Sfnt Care de la Tatl purcede (Ioan 15, 26)
11 Sfntul Marcu al Efesului, n a 5-a Prax a Sinodului din Florenta zice, c, peste treizeci de Simboale ar fi alctuit ereticii
mpotriva cuvntului "deofiint". Precum si Dumnezeiescul Marcu al Efesului n Sinodul ce s-a fcut n Florenta prea-vitejeste
aceasta o a dovedit. Dar ce zic cu alt fel de grire? Nu este iertat a schimba ceva din sfntul Simbol, nu numai o zicere, ci nici
mcar o singur silab. Si c aceasta este adevrat, martor este iarsi nsusi Dumnezeiescul Chiril acesta. Iar cnd zic Chiril,
pe nsusi al 3-lea Sinod Ecumenic l zic. C acela a fost Exarh al Sinodului, si mai ales Sinodul este care grieste prin gura lui.
C scriind acesta n cea ctre Ioan al Antiohiei, acestea zice: "Dup nici un chip suferim a se clti de ctre oarecare Credinta
cea hotrt, adic Simbolul Credintei, al sfintilor Printilor nostri celor adunati n Niceea dup vremi alctuit. Nici nsusi nou
dm voie, sau altora, ori zicere a schimba din cele puse acolo, sau o silab a o trece." Si dac nici o silab a o schimba cineva
nu este iertat, cu mult mai vrtos nici a adogi ceva ntru el, nici a scdea. Pentru aceasta Papa Agaton n timpul Sinodului al 6lea scriind ctre mpratii Romani zicea: "Una si mai aleas pentru totdeauna a avea ne rugm si credem, ca nimic afar de
cele canonicesti hotrte, s se mputineze, nici s se schimbe, nici s se adaoge, si acestea cu graiurile si cu ntelegerile
neschimbate s se pzeasc." Iar Sinodul al 7-lea zice: "Noi legiuirile Printilor le pzim, noi pe cei ce au adaos, sau scad din
Biseric i anatematisim." Dar nu cumva altele au zis si altele au fcut cu lucrul? Nu. Ci si cu lucrul si n fapt au adeverit
cuvintele acelea, fr a adogi sau a scdea n Obstescul Simbol toate Sinoadele cele Ecumenice de la cel al 3-lea ncoace
(Tlcuirea Canonului 7 Apostolic, Pidalionul de la Neamt).
12 Protestul staretilor din mnstirile athonite (ncepnd cu Simonopetra) a fost prompt: au oprit pomenirea patriarhului
Athenagoras la slujbele sfintei liturghii. Numeroasele amenintri cu caterisirea si expulzarea (doi stareti au fost maziliti) au fcut
ca pn astzi lucrurile s fie oficial reintrate "n normal".
13 Sf. Iustin Popovici, Biserica si statul, Schitul Serafim de Sarov,1999, p.44.
14 n aceasta si const chestiunea dipticelor, care nu nseamn doar rnduiala pomenirii la liturghie, ci rnduiala Bisericilor la
Sinoade.
15 Sf. Iustin Popovici, op.cit., p.47.
16 Sfntul Ioan Maximovici n cartea sa "Cinstirea Maicii Domnului n traditia ortodox" spune c "nvttura Imaculatei Conceptii
neag biruinta Fecioarei asupra ispitelor, preschimbnd-o dintr-o biruitoare, creia i se cuvine s primeasc cununa slavei, ntr-o
unealt oarb a voii Dumnezeiesti".
17 Sf. Ciprian al Cartaginei, De catolicae Ecclesiae unitate, 6, P.L. col.504A.
18 Georgios Mantzaridis, Globalizare si universalitate, Ed. Bizantin, 2002, p.47
19 Sf. Iustin Popovici, Biserica Ortodox si ecumenismul, Ed. Orthodox Kypseli, Tesalonic, 1974
20 Hristos este capul trupului Bisericii (Coloseni 1,18).
21 Sf. Iustin Popovici, op.cit., p.120.
22 Erezie universal, n.r.
23 Sf. Iustin Popovici, op.cit., p.125.
24 Pr. Dumitru Stniloae, Ortodoxie si romnism, pp.100-101.
25 Gratie "epurrilor canonice" din ultimii ani, Liturghierele ortodoxe au suferit o grozav pngrire chiar n miezul rugciunilor
de invocare a Sfntului Duh. Comparnd varianta actual, Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfntul Tu Duh n ceasul al treilea,
Apostolilor Ti, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L nnoieste nou, celor ce ne rugm Tie, cu cele ale Liturghierelor
tiprite pn n vremurile lui Carol II: Doamne ci ne nnoieste pe noi, cei ce ne rugm Tie, observm c simpla modificare a
cuvintelor face ca preotul svrsitor s rosteasc niste blasfemii prin care roag pe Tatl s nnoiasc persoana treimic a
Duhului Sfnt la cerere.
26 Arhim. Gh. Kapsanis, Predania ortodox si papismul, Sf. Munte Athos, 1979, p.12.
27 Molitfelnic, Ed. IBMBOR, 1992, p.28.
28 "Unii ca acestia [ereticii] si taina o leapd si pe copii lor nu-i lumineaz ci mai vrtos i ntunec. Iar preotul care slujeste
se face prtas celor deprtati de Dumnezeucel ce face unele ca acestea osndit este", op.cit., p.28
29 Sfntul Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului, Tratat, Editura Arhiepiscopiei Sucevei si Rdutilor, anul 2002, vol.I
30 Tiprit la Mnstirea Neamt n 1843.
31 n cap. nsemnri oarecare a Dumnezeiestilor Taine, pg. 311, carte tiprit la Mnstirea Neamt n 1816.
32 I Corinteni 13, 6
33 Sf. Ioan Iacob Hozevitul, Hran duhovniceasc, Ed. Lumin din Lumin, Bucuresti, 2000, p.527.
34 Inventatorul teoriei celor sapte Taine este catolicul Petru Lombardul (sec. XIII), teorie pe care se sprijin si anatemele papale
de la Conciliul de la Trento (1545-1563) ctre cei care vor recunoaste un numr mai mare sau mai mic de taine. A limita la
sapte numrul Tainelor nseamn a restrnge puterea Duhului Sfnt n numele unei filozofii mult prea omenesti.

49

35 Sf.Ioan Iacob, op.cit.


36 Viata Cuviosului Paisie de la Neamt (Mss 154 din Biblioteca M-rii Neamt), Ed.Trinitas, 1997, p.61.
37 Sf. Paisie de la Neamt, Cuvinte si scrisori duhovnicesti II, Ed. Tipografia Central, 1998, p.49.
38 Sfntul Paisie de la Neamt, Cuvinte si scrisori duhovnicesti I, Ed. Tipografia Central, 1998
39 Tlcuirea Canonului 46 Apostolic, Pidalionul de la Neamt.
40 Alex M. Stoenescu, Patimile Sfntului Tommaso d'Aquino, Ed.Humanitas, p.316.
41 Sf. Ioan Iacob Hozevitul, op.cit., p.516.
42 Proloage, vol.I, ziua 21 oct, numai n cele tiprite pn n 1998, an dup care citatul a fost scos
43 ntr-un impresionant memoriu din anul 1757, credinciosii ortodocsi declarau: "A venit vremea c ne-am dus la mormintele
mortilor si am zis: Iesiti morti din gropi, s intrm noi de vii, c nu mai putem rbda pedepsele ce ne vin de la popii uniti si de la
domnii trii. Pe nime nu-i doare de noi, nici pe domnii cei ssesti, nici pe domnii cei nemtesti, nici pe cei unguresti. C toate
temnitele le-au umplut de noi pentru legea cea greceasc (ortodox, n.n.) si atta ne-au prdat, venind cu ctane pe capul
nostru, ct nu stim cu ce o s pltim portia mpratului".
44 Mitr. Hierotheos Vlachos, Cugetul Bisericii Ortodoxe, Ed. Sofia, Bucuresti, 2000, p.143.
45 Amintim doar "pogormntul" papal prin care cel care a omort un cardinal (sau pap), prin plata a 39 tournois (9 ducati) era
absolvit de crim naintea lui Dumnezeu.
PAPA IOAN PAUL II ACCEPT ... EVOLUTIA (*
de Preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa
Conform unui articol publicat de Washington Post, Vineri, 25 octombrie 1996, pagina A1 - A14, adunarea anual a Academiei
Pontificale de Stiinte s-a ntrunit miercuri, 23 octombrie 1996, la Vatican, spre a pune la curent curia papal cu ultimele
descoperiri ale stiintei. Aceast adunare anual a Academiei ntruneste cei mai mari savanti ai lumii, catolici si necatolici, multi
dintre ei laureati ai Premiului Nobel. Tema principal a acestei ntruniri a fost originea si evolutia vietii. Cu aceast ocazie, Papa
a transmis un mesaj ctre membrii ntruniti ai Academiei n care afirm c ultimele cercetri stiintifice dovedesc c problema
evolutiei este "mai mult dect o simpl teorie".
Mesajul prin care papa infim Biblia reprezint un pas enorm fat de o alt enciclic papal de acum 50 de ani, care afirma c
teoria evolutiei este demn de a fi discutat, dar ea rmne nc o problem deschis. Aceast grab a Papei Ioan - Paul al IIlea de a infirma Biblia si nvttura Sfintilor Printi ridic o serie de ntrebri si zguduie profund lumea crestin, catolic si
necatolic, punnd sub semnul ntrebrii crestinismului real al lui Ioan Paul al II-lea. Este adevrat c spre a salva ideea de
creatie si pentru a adormi constiinta membrilor Bisericii romano-catolice, profund subminat de materialism si modernism, de
scepticism si liber cugetare, Papa afirm, n declaratia sa ctre oamenii de stiint, c "sufletul uman este creat n chip divin,
anume pentru fiecare persoan, si nu este supus unui proces evolutionist. Orice alt nvttur este incompatibil cu adevrul
despre om". Stim c o scrisoare papal nu este integral opera lui; stim c are tot felul de consilieri si c el d numai autoritatea
pontifical unui asemenea mesaj. Afirmatia Papei dovedeste, cel putin, o nepsare total privind consecintele acestei afirmatii.
Lepdnd orice legtur cu Biblia si cu nvttura cristic, el restrnge rolul lui Dumnezeu n creatie numai la crearea sufletului.
Oare ce a fcut Dumnezeu, vreme de milioane de ani, pn ce materia moart a evoluat spre prima celul vie si de aici la om?
Si cnd S-a hotrt Dumnezeu s ias din amortire si s fabrice "n chip divin si pentru fiecare persoan n parte" un suflet? Cnd
a aprut omul de Neanderthal sau Pitecantropus erectus? Cnd a aprut primul filosof sau primul politician? Ori poate primul
teolog iudeu sau catolic? Acest "somn divin" n timp ce materia se autocrea si evolua, ni se pare una dintre cele mai eretice
teorii, chiar dac neexprimate ca atare, pe care un pap a avut-o vreodat. Ea ne dovedeste, pe de o parte, c Papa are
sftuitori incompetenti, care nu sunt n stare s gndeasc la consecintele neclarittilor pe care le las n mesajele papale, sau,
pe de alt parte, reaua lor credint, ca si, eventual, o anumit incapacitate a Papei de a gndi corect, logic si teologic.
Probabil c, din punct de vedere organizatoric, de mult nu a mai existat un pap att de destoinic si artizan al unui imperiu
eclesiastic ca papa Ioan-Paul al II-lea. Pap intinerant, n ciuda slbiciunii, el cltoreste mult, ncearc s stimuleze
atasamentul catolicilor fat de Biseric si conceptul de sfintenie papal n inima credinciosilor. Simtind necesitatea unittii
catolice, Papa Ioan Paul al II-lea a ncercat s nghit toate bisericile greco-catolice, fr menajamente, trimitnd la grecocatolici ct mai multi preoti de rit romanic. Numai cnd s-a izbit de opozitia drz a unittilor, care nu ntelegeau ca, dup ce
umpluser nchisorile comuniste cu martiri, n scopul supravietuirii unei Biserici martire, s se vad acum nghititi fr s poat
protesta, de ctre Vatican, pierzndu-si fiinta proprie. n fata acestei opozitii, Papa a rechemat pe toti acesti preoti si i-a "reciclat",
dndu-le dreptul de a sluji n ambele rituri: romanic si oriental. Dar a cutat s introduc n bisericile catolice de rit oriental, cu
mult perseverent, preotia de celibat.
Pn aici nimic de condamnat, dect un anumit imperialism teologic, dintotdeauna trstur esential pentru catolicism.
Suspiciunile noastre ncep, pe dovezi foarte precise, din momentul n care Papa actioneaz dur si apoi cedeaz, sau se arat
de la nceput subordonat grupurilor necrestine.
S le lum la rnd pe cele mai importante: prima este dorinta Papei. exprimat si realizat concret n nfiintarea unei mnstiri
de maici la Auschwitz, de a se ruga pentru toti cei morti acolo. Se stie opozitia drz fcut de evrei care, la ora aceea, afirmau
c n acest lagr muriser patru milioane de conationali ai lor, cifr pe care, fr vreo interventie extern - cine ar fi avut curajul

50

s numeasc aceast cifr "mincinoas", n afar de ei nsisi? - a fost schimbat la un milion si patru sute de mii. A fost o
polemic n care Papa afirma c acolo au murit polonezi si tigani si alte natiuni care au dreptul la o rugciune. De la nceput
polemica a fost fals pentru c o biseric real nu se roag numai pentru alte neamuri, ci si pentru evrei. Cert este c Papa a
cedat n fata presiunii evreiesti si mnstirea, att de necesar pe un pmnt blestemat precum cel de la Auschwitz, a fost
desfiintat. Prima slbiciune a Papei. Biruinta evreilor mpotriva poruncilor divine ale crestinismului a crescut si mai mult puterea
international a evreimii, dnd autoritate poporului evreu de a confisca doliul international, negnd valoarea suferintei crestinilor,
sporind si mai mult teama lumii crestine de a-si mai afirma valoarea principiilor sale.
Acum un an, am urmrit la televizor un serviciu religios nchinat familiei. Era pe linia ntririi acestei unitti mistice care este
familia, pentru c Dumnezeu a creat "dintru nceput" pe brbat si pe femeie, pentru a umple pmntul si a-l stpni, ceea ce
Papa neag direct n mesajul su din octombrie. Dup prerea Papei, trupul omului este consecinta evolutiei oarbe a materiei,
iar sufletul a nceput a fi creat de Dumnezeu, cndva, la un timp nedefinit.
Toat atmosfera acestei adunri de rugciune pentru familie era cu adevrat sacr. Aparitia Papei a sporit atmosfera mistic.
Dac atunci Papa ar fi spus: "Iubitilor. s ngenunchem n umilint si s cerem lui Dumnezeu pace n Bosnia, pace n Orient,
biruinta adevrului crestin n aceast lume atacat de diavol din toate prtile", sunt convins c s-ar fi petrecut o minune. Acolo
erau oameni care ardeau pentru Hristos, chiar dac Papa prea o flacr stins. n loc de un astfel de ndemn, n momentele
cele mai tainice ale rugciunii, se auzea cte un strigt: "Viva Papa!" si multimea uitnd de Dumnezeu, ovationa loctiitorul
Sfntului Petru, n timp ce Papa, cu gesturile oamenilor politici din Est si Vest, flutura din mini drept multumire. Mi-au revenit
atunci n minte, cu amrciune, "vizitele de lucru" ale conductorilor comunisti sau vizitele lor la locul dezastrelor naturale, unde
cel mai important lucru nu era nenorocirea oamenilor, ci preaslvirea tiranilor.
nconjurat din ce n ce mai mult de rabini si de oameni de stiint atei, de masoni si alte personaje nefaste, Papa alunec spre
agnosticism si materialism, negnd Biblia fr nici un menajament, reducnd rolul lui Dumnezeu aproape la nimic, n timp ce rolul
Papei creste infinit, spre distrugerea credintei.
Cu cteva luni n urm la Vatican, a avut loc un serviciu special pentru cei morti n holocaust. Rugciunea papal s-a limitat
aproape exclusiv la holocaustul german. Erau acolo prezenti reprezentantii evreimii, rabini, victime ale holocaustului. Acestia se
vedeau. Nevzute si ignorate de Papa si de cardinali, ca si de preotii care slujeau, erau milioanele, zecile de milioane de victime
ale comunismului international, cei mai multi crestini ortodocsi, dar si necrestini, budisti si chiar musulmani, crora Papa le nega
dreptul la rugciune si la pomenire. Era un Pap care provenea din lumea comunist, din Polonia, si care la alegerea lui, trezise
sperante si entuziasm n toti crestinii...
La alegerea Papei Ioan Paul al II-lea eram n nchisoarea Aiud. Printre detinutii de drept comun care treceau pe sub fereastra
celulei mele de izolare, am aflat c a fost ales un pap polonez. Citisem despre Cardinalul Wisinski care n jurnalul su, desi
suferise att, nu reusea s se dezbare defel de ideile socialiste. Alegerea Papei mi-a dat o ndejde si un curaj nou, pentru care i
sunt recunosctor si acum, cu toate deceptiile ulterioare pentru lumea crestin, care nu este numai cea catolic. Atunci am cerut
administratiei nchisorii dreptul de a scrie o scrisoare Papei. O concepusem n gnd, ct mai scurt si mai concentrat, ca s
ncap ntr-o carte postal. O dat la sase luni aveam dreptul s scriu o scrisoare acas. M-am hotrt s renunt la scrisoarea
pentru familie, spre a-i scrie Papei. Binenteles, administratia nchisorii m-a privit ca pe un nebun. Eu am insistat si am declarat
greva foamei pn la primirea dreptului de a scrie. Dup zece zile, colonelul Vasile Gheorghe, comandantul Securittii, n a crui
grij suprem eram, a venit si mi-a dat cartea postal. amenintndu-m c nu voi primi scrisoarea pentru familie. I-am rspuns
c stiam acest lucru de la nceput si c am actionat n cunostint de cauz. Eram sigur c scrisoarea nu va prsi birourile
Securittii, dar vroiam s se stie c cineva din nchisoare, un preot ortodox, a ncercat cu orice risc, s trimit o scrisoare unui
pap din trile comuniste, ca o confirmare a sperantelor noastre. Scrisoarea nu a plecat. Dup eliberarea mea, n timpul
domiciliului obligatoriu, printr-o persoan de ncredere, am expediat scrisoarea la "Europa Liber", cu rugmintea de a o
transmite Papei. "Europa Liber" spre cinstea celor de acolo, a transmis scrisoarea papei si a dat-o si pe post. Scrisoarea a
aprut n multe publicatii crestine si ziare din Vest. O redau mai jos, spre a dovedi cte sperante mi-am pus n Papa Ioan Paul al
II-lea, si nu numai eu, ci mai toat crestintatea.
"Sanctitate, inimile noastre au fost inundate de un val de bucurie divin. Harul Duhului Sfnt s-a pogort peste conclavul
cardinalilor. Alegerea Sanctittii voastre ca Pap, n aceast epoc crucial pe care o trim, este o dovad c Dumnezeu
iubeste lumea: o dovad n plus c Dumnezeu v-a ales pentru noi toti.
Atunci am auzit glasul Domnului ntrebnd: Pe cine s trimit? Cine va merge pentru mine? (Isaia 6,8)
Este o cinste pentru poporul polon faptul c a druit lumii mugurul ndejdii noastre de astzi. Sanctitate, nu uitati Biserica
Oriental n suferint! Fiind chemat de Dumnezeu la cea mai eminent dintre sarcini, purtnd n inim durerea poporului cruia i
apartineti, aduceti-v aminte si de Bisericile surori din celelalte tri, cci noi toti cutm pe Hristos si mntuirea prin El.
Noi suntem proscrisi, asupriti si aruncati la marginea societtii, dar predicm pe Hristos cu vreme si fr vreme, dup cuvntul
Apostolului. Noi nu suntem biserica oficial, nici nu primim vizitele frtesti ale delegatiilor ecumenice. Acesti frati nu se

51

apleac asupra rnilor noastre. Ei nu ascult dect ponegririle puse n circulatie mpotriva noastr. Dar noi struim n gndul cel
bun, pstrnd credinta n biruinta dragostei lui Hristos si a drepttii divine si vedem n alegerea Sanctittii Voastre zorii
binecuvntati ai acestei biruinte.
V scriu, Sanctitate, n romaneste, limba poporului meu, ale crui suferinte se aseamn celor ndurate de poporul polonez dea lungul istoriei. E limba n care s-a plmdit cultura noastr national si crestin, astzi amenintat si stricat, limba n care am
pctuit si ne-am pocit, limba n care, de veacuri, ne rugm si slujim Liturghia crestin. S rsune ea astzi pe pmntul
Romei, pentru a aduce cu ea amrciunea si lacrimile noastre.
Binecuvntati, Sanctitate, pacea lumii, Bisericile surori si neamul romanesc.
Preot al Bisericii Romane Ortodoxe aflate n suferint.
Gheorghe Calciu - Aiud"
De aceea simt o mare durere c acest Pap, n care ne-am pus attea ndejdi si care ne confirma ndejdile, acum se dovedeste
contradictoriu n gndirea lui teologic si chiar apostat fat de Sfnta Scriptur.
Mesajul Papei este scris n limba francez si, referindu-se la enciclica Papei Pius al XII-lea din anul 1950 - Humani Generis care afirma cu un oarecare dubiu c ipoteza evolutionist este o foarte serioas ipotez, Papa Ioan-Paul al II-lea scrie:
"Astzi, mi mult dect acum jumtate de secol, noile cunostinte ne determin s cunoastem n teoria evolutiei mai mult dect o
ipotez... Consecintele, nu rationale sau induse, ale rezultatelor muncii stiintifice, fcute separat de unii si de altii, constituie n
ele nsele un nsemnat argument n favoarea acestei teorii."
Desigur, mesajul Papei a strnit comentarii contradictorii n presa international si n grupurile de credint catolice si necatolice.
David Beyers, Directorul executiv, al Comitetului de Stiint si Valori Umane pentru Conferinta national a Episcopilor Catolici,
scrie la rndul lui:
"Aici este un mare pas: Biserica a trecut de a zice c esti liber s accepti evolutia sau orice form de creationism, la a zice c
acum noi vom accepta evolutia care, oricum, este de facto. Cine mai pune la ndoial evolutionismul n Biserica romanocatolic? Eu cred c nimeni."
Iat dar ct de subminat este credinta catolicilor n Sfnta Scriptur, prin acceptarea infailibilittii papale. Discutnd cu un catolic
problema mesajului antibiblic al Papei, spre surprinderea mea, mi-a spus c el este de acord cu Papa si crede c este foarte
posibil ca Dumnezeu s fi luat o pereche de maimute crora s le fi suflat n fat, dndu-le sufletul viu despre care papa afirma
c ar fi singurul lucru pe care Dumnezeu l-a fcut si l mai face nc, pn cnd papalitatea si va schimba pozitia si n aceast
problem. Asadar, mergnd pe rationamentul papal, pentru cineva care trage toate implicatiile din el, ca prietenul meu catolic,
primii oameni - Adam si Eva - nu ar fi dect niste maimute pe care Dumnezeu le-a ales, din milioanele de maimute existente,
pentru a le da suflet uman. De altfel, presa conservatoare italian a scris cu litere de-o schioap: "Papa spune c ne-am putea
trage din maimut" (Il Giornale) sau, n La Republica: "Papa a fcut pace cu Darwin".
Cercurile fundamentaliste crestine, ca si ortodocsii care pstreaz nestirbit nvttura Sfintei Scripturi si traditia Sfintilor Printi
protesteaz mpotriva ereziei papale. Jim Stainbough. de la Institutul pentru Cercetarea Creatiei din Santee, California, scrie: "n
termenii stiintei si ai Bibliei, eu nu stiu dac Papa este pe deplin constient de ceea ce afirm aici". Apoi adaug c afirmatia
papei face lucrul Institutului, pe care Jim l conduce, mult mai dificil, pentru c Papa este o persoan respectat si un om
integru, ceea ce ar putea determina pe multi catolici s ia spusele Papei drept adevr evanghelic. Asa s-a ntmplat n
Tenessee, unde un paragraf legal, care stabilea c adevrul care trebuie predat n scoli privind crearea lumii este cel din
Genez, a fost abrogat anul acesta, dup 70 ani de functionare. Iat cum afirmatia Papei distruge nvttura Biblic despre
creatie. Profitnd de dogma infailibilittii papale, care pune un om pe aceeasi treapt cu Dumnezeu, Papa Ioan Paul al II-lea a
fcut modificri ale Sfintei Scripturi care, n perioada Sfintilor Printi si a luptelor pentru pstrarea credintei adevrate, stabilit
de sinoadele ecumenice, ar fi dus la anatemizarea ereticului fr nici un fel de crutare. Autoritatea papal, pentru catolici, trece
naintea autorittii Bibliei si a Sfintei Traditii. Aceasta este cea mai mare "rtcire a vremurilor noastre". Ea poate fi rtcirea cea
din urm despre care ne vorbeste Scriptura.
Prima modificare a Scripturii fcut de Papa Ioan Paul al II-lea a fost cea prin care a scos din textul sfnt, sau a modificat, toate
versetele care acuzau poporul evreu de uciderea lui Hristos. Poate c cititorii nostri si mai amintesc de conflictul dintre
profesorul de teologie Marcel Junin din Franta, dat n judecat de ctre un fel de lig antidefamatorie evreiasc, asociat cu
cardinalul catolic Etchegaray, pentru incitare la ur rasial, deoarece a protestat mpotriva falsificrii textului biblic prin scoaterea
sau modificarea versetelor acuzatoare fat de iudei. Spre cinstea ei, Justitia laic l-a achitat pe profesor, n timp ce Biserica
catolic i-a dorit condamnarea!
Infailibilitatea papal se manifest n mai multe feluri. De data aceasta, Papa este mai stiutor al adevrului divin dect nsusi
Duhul Sfnt. El stie ce a fcut Dumnezeu, la nceputul creatiei - cnd, de fapt, nu acea nimic - si cnd a nceput s lucreze
practic, fcnd sufletele pe care le-a pus, fie n maimute, fie n niste oameni care au aprut fr nici un amestec al Tatlui
ceresc, ci pe care "evolutia" darwinist i-a pus la dispozitia Sa. Adevrul adevrat nu este continut n Biblie, ci n teoria lui
Darwin si, mai ales, a darwinistilor.

52

Ultima actiune a Papei, care i-a surprins neplcut pe exilatii cubanezi din America si, probabil. din alte tri, o constituie cordiala
ntlnire dintre el si ultimul dictator comunist din lumea neasiatic, Fidel Castro (nti la Vatican, apoi chiar n Cuba).
Unii catolici, obisnuiti cu compromisurile politice ale Bisericii lor, n alti termeni dect cei fcuti de Bisericile Ortodoxe sub
presiune si teroare, socotesc atitudinea de dragoste a Papei fat de Castro drept un mare act politic, pentru c numai asa putea
obtine pontiful dreptul de a vizita Cuba si de a extinde imperiul catolic si n aceast tar. Se stie c Papa a contribuit mult la
prbusirea comunismului rsritean, iar cu ocazia vizitei sale n Nicaragua, n 1983, a luat atitudine ftis mpotriva sandinistilor
sustinuti de Castro.
Pe de alt parte, cubanezii simt o dezndejde justificat n fata acestui compromis papal. n realitate, credinta nu cunoaste
compromisuri si numai acomodarea slujitorilor ei la viata lumii justific teoretic actiunile de compromis. Unii cubanezi au fost
foarte duri; ei l consider pe Pap un trdtor pentru c "absolv un criminal". Altii sunt mai putini duri, dar si exprim ndoiala
n privinta actiunilor papale.
Din toate acestea reiese tot mai mult caracterul de Pap politic al lui Ioan Paul al II-lea si diminuarea evident a caracterului lui
de vicar al Sfntului Petru. Privind cu ochii credintei spre ereziile veacului nostru, care iau putere de dogm n catolicism datorit
autorittii papale, care apare mai mare dect a Sfintei Scripturi, dau slav lui Dumnezeu c, fr s am vreun merit, m-a fcut s
m nasc ortodox. n felul acesta, m-a scutit de suferintele renegrii acceptate a adevrului credintei si de rtcirile puterii
autoritative a organizatiei unui imperiu ecleziastic n care persoana uman trece naintea lui Dumnezeu si-a Crtii Sfinte. S ne
rugm lui Dumnezeu si Mntuitorului Iisus Hristos s pstreze n ortodoxie lucrarea necurmat a Sfntului Duh, care ne fereste
de greselile dogmatice. n ciuda attor pcate pe care unii ierarhi ortodocsi le-au svrsit, doctrina Mntuitorului a rmas
nestirbit n Biserica noastr drept mritoare, neatins de modernisme, de aggiornamente, de ajustri politice ale Sfintei
Scripturi si de primatul unui om fat de Dumnezeu.
Credem si mrturisim, cu Sfnta Scriptur si cu Sfnta Traditie, cu hotrrile celor sapte sinoade ecumenice si cu nvttura
Sfintilor Printi, c Dumnezeu a creat lumea din nimic, pe regnuri, la timpuri diferite, si a ncununat creatia Sa cu omul, pe care
l-a fcut cu o grij special, punnd n el toate elementele universului si, prin suflarea gurii Sale, sufletul omenesc, a pus n el
chipul si asemnarea lui Dumnezeu, care ne-a dat posibilitatea ndumnezeirii prin harul adus de Iisus Hristos, prin patima,
moartea si nvierea Lui. Amin!
*) "Rugciune si lumin mistic", Pr.Gh.Calciu Dumitreasa, Ed.Dacia, 1998.
VATICAN I SI CARDINALUL STROSSMAYER (*
de Clugrul Vasile
Traditia canonic este asezat, referindu-ne la organizarea general a Bisericii, pe principiul bunei ntelegeri si al armoniei, pe
unitatea de credint si de comuniune a tuturor Bisericilor locale. Timp de mai multe secole, Apusul si Rsritul stiau c ideea
unui episcop universal era n mod radical strin Traditiei Bisericii.
Dar atunci, cum a ajuns Biserica romano-catolic n 1870, dup Conciliul I Vatican, s defineasc n mod solemn dogma
infailibilittii pontificale? Aceasta ar cere un alt studiu despre evolutia teologiei Bisericii romano-catolice care a dus la
promulgarea infailibilittii papale, a Imaculatei conceptii, a Purgatoriului...
La fiecare inovatie a Bisericii romano-catolice s-au ridicat oameni pentru a i se opune, ns Roma fie i-a izgonit, fie i-a supus. n
legtur cu dogma infailibilittii, Cardinalul Strossmayer a fost un opozant puternic... nainte de a i se supune, n ciuda luptei
grele la care s-a angajat. Asadar, vom da interventia sa n Conciliul I Vatican, care exprim admirabil adevrul istoric si dogma
Bisericii Ortodoxe. Cine era Cardinalul Joseph-Georg Strossmayer? A decedat n orasul Osseka la 26 martie 1905. A fost
arhiepiscop romano-catolic de Bosnia, Diakovo si Strensky. Viata acestui om deosebit a fost marcat de o mare activitate n
folosul lumii slave si mai ales al patriei sale, Regatul Unit al Croatiei, Sloveniei si Dalmatiei, unde a ocupat scaunul arhiepiscopal
timp de 55 de ani si unde s-a bucurat de o popularitate fr egal.
Cardinalul Strossmayer era foarte apreciat de ctre papi care admirau darurile sale exceptionale, inteligenta sa luminoas,
bogata si binevoitoarea sa activitate: Pius al IX-lea 1-a numit "apostolul slavilor". ns monseniorul Strossmayer ntretinea cu
Vaticanul relatii libere si independente, neezitnd, n anumite cazuri, a-i denunta abuzurile.
n 1870, Cardinalul Strossmayer a luat parte la Conciliul I Vatican, care reunea mai mult de 700 de prelati veniti din toate trile
lumii. La acest Conciliu, Papa Pius al IX-lea va decide proclamarea n mod solemn a dogmei infailibilittii. Monseniorul
Strossmayer a refuzat recunoasterea noii dogme. Ce definea noua dogm?
"Cnd vorbeste ex cathedra, adic atunci cnd mplinindu-si oficiul de pstor si nvttor al tuturor crestinilor n virtutea autorittii
sale apostolice supreme, cnd defineste o doctrin, n materie de credint sau moravuri, ca obligatorie pentru Biserica
universal, Pontiful Roman se bucur, n virtutea asistentei divine ce i-a fost fgduit fericitului Petru, de nssi infailibilitatea

53

pe care Mntuitorul a vrut s o dea Bisericii Lui n definirea doctrinelor privitoare la credint si moravuri; urmeaz de aici c
definitiile de acest gen fcute de Pontiful Roman sunt ireformabile prin ele nsele si nu prin consimtmntul Bisericii" (Conciliul I
Vatican, sesiunea a patra).
Dup ndelungi dezbateri, Constitutia Pastor Aeternus proclama principiul infailibilittii Suveranului Pontif, recunoscndu-i papei
"o deplin si suprem putere de jurisdictie asupra ntregii Biserici, nu numai n problemele ce privesc credinta si obiceiurile, dar
si n cele ce apartin de disciplina si guvernarea Bisericii universale" (Conciliul I Vatican, sectiunea a patra, Pastor Aeternus, cap.
3).
ntelegem, parcurgnd aceste texte, reactia Cardinalului Strossmayer. El a pronuntat n acest scop un discurs n care denunta
fr nconjur, cu o logic de necombtut, netemeinicia acestor teze. Iat ce spunea Cardinalul, adresndu-se papei si tuturor
episcopilor, naintea votului referitor la infailibilitatea papal.
Interventia Cardinalului Strossmayer la Conciliul I Vatican
"De la nceputul acestui conciliu, primind imediat dreptul de a asista la sesiunile lui solemne, am urmrit cu mare atentie toate
discursurile pronuntate n aceast adunare, n speranta ca o raz cereasc s vin s ptrund n ntelegerea mea si s-mi
lumineze ratiunea, pentru a putea adera cu o convingere sincer la deciziile acestui sfnt conciliu. Constient de
responsabilitatea mea fat de Dumnezeu ntr-o problem att de grav, m-am pus s studiez cu asiduitate Sfintele Scripturi:
Vechiul si Noul Testament. Am cutat n aceast nepretuit culegere de adevruri sfinte rspunsul la urmtoarea problem:
este adevrat c sfntul primat, presedintele acestei adunri este realmente succesorul Sfntului Petru si vicarul (loctiitorul - n.n.)
lui Christos?
De la nceputul cutrii unui rspuns de netgduit la aceast problem, a trebuit s m transpun n spiritul epocii n care nu
exista nici galicanism, nici ultramontanism, ci n care adevrurile Bisericii erau propovduite de Discipolii lui Christos: Sfntul
Pavel, Sfntul Petru, Sfntul Ioan si Sfntul Iacob, a cror autoritate nu poate fi contestat de nimeni.
Am deschis sfintele pagini ale scrierilor apostolice si ce-am gsit? S ndrznesc s spun? As putea s m exprim? Nu am
putut descoperi nici un indiciu, nici o aluzie ca papa s fie succesorul Sfntului Petru si vicarul (loctiitorul - n.n.) lui Christos. Nici
un capitol, nici un verset nu face mentiunea faptului c Christos a conferit Sfntului Petru primatul asupra celorlalti Apostoli.
Dac Sfntul Petru ar fi fost nvestit cu nalta misiune de a-1 reprezenta pe Christos, cum dup credinta noastr l reprezint n
zilele noastre Sanctitatea Sa Pius al IX-lea, ar fi fost posibil ca Christos s fi pronuntat cuvintele consacrrii n aceast
demnitate: "Cnd M voi ntoarce la Tatl Meu, de tine vor trebui apostolii s asculte, cum ei ascult de Mine, si tu vei fi vicarul
meu pe pmnt!". El nu a spus ceva asemntor.
Christos a promis ns tuturor Apostolilor dreptul de a judeca toate triburile lui Israel, fr a da prioritate Sfntului Petru.
Ce concluzie putem trage din tcerea lui Christos despre drepturile exclusive ale Sfntului Petru? Nu exist dect o singur
solutie valabil: aceea c Christos nu a vrut s fac din Sfntul Petru conductorul Apostolilor.
Cnd Christos si-a trimis Apostolii s propovduiasc Evanghelia, le-a dat tuturor puterea de a lega si dezlega. Tuturor
Apostolilor le-a dat fgduinta Sfntului Duh. Or, dac ar fi dorit s fac din Sfntul Petru Vicarul Su, lui i-ar fi putut ncredinta
comandamentele puterilor sale spirituale. Evangheliile ne nvat c Christos a interzis lui Petru, ca si celorlalti Apostoli, de a dori
puterea si autoritatea asupra credinciosilor, n felul regilor pgni (Luca 12). Christos ar fi putut pronunta aceste cuvinte, dac 1ar fi destinat pe Petru a fi pap? Or, dup traditiile noastre, papa tine n minile sale dou spade, simboluri ale puterii spirituale
si temporale.
nc un fapt care m-a obligat s reflectez: dac Petru poseda puterea unui pap, ar fi putut fi trimis cu Sfntul Ioan, cu ceilalti
Apostoli, s propovduiasc Evanghelia n Samaria? Ce gnditi, venerabilii mei confrati, dac ne-ar fi ngduit s trimitem n
acest moment pe Sanctitatea Sa Pius al IX-lea cu Monseniorul Plantier la Constantinopol, cu misiunea de a-1 convinge pe
patriarh de a pune capt schismei?
Dar exist un fapt nc mai important.
Iat c la Ierusalim se reuneste un conciliu pentru a rezolva o problem care dezbin credinciosii. Dac Petru ar fi fost pap, nu
lui i-ar fi revenit convocarea sinodului si proclamarea deciziilor sale? Sfntul Petru a participat la sinod, printre ceilalti apostoli,
ns Sfntul Iacob este cel care a convocat sinodul, ale crui hotrri au fost proclamate n numele tuturor apostolilor, dup
dreptul priorittii de vrst.
Astfel procedm noi n Biserica noastr?
Pe ct studiez Sfintele Scripturi, pe att devin convins c n timpurile apostolice, Sfntul Petru nu a fost considerat niciodat ca
ntiul ntre apostoli.

54

Noi nvtm c Biserica a fost ntemeiat pe Sfntul Petru, n timp ce Sfntul Pavel, a crui autoritate este incontestabil, afirm
c ea a fost ntemeiat pe credinta apostolilor si a profetilor si c piatra unghiular este Christos nsusi.
Acelasi Apostol Pavel credea att de putin n suprematia lui Petru, nct i dezaproba n mod deschis pe toti cei care aveau
obiceiul de a spune: "noi suntem ai lui Apollo, iar noi ai lui Pavel", dup cum altii spuneau: "noi suntem ai lui Petru".
Ar fi putut el adresa asemenea reprosuri adeptilor Vicarului lui Christos?
Acelasi Apostol Pavel, enumernd marile vocatii ale Bisericii, vorbeste de apostoli, de profeti, de evanghelisti, de printi ai
Bisericii; putem noi presupune, onoratii mei frati, ca Sfntul Pavel, marele apostol al neamurilor, s uite cu totul s mentioneze
cea mai important dintre vocatii papalitatea - dac ar fi fost convins de originea ei divin?
Dimpotriv, dup toat probabilitatea, ar fi consacrat o lung epistol unei probleme de o asemenea important. Nu am gsit
nici o aluzie, nici o urm de autoritate papal n epistolele Sfntului Pavel, ale Sfntului Ioan, sau a Sfntului Iacob.
Tcerea acestor sfinti, a cror competent este nendoielnic, mi s-a prut ntotdeauna uimitoare si chiar inexplicabil dac
Sfntul Petru era n mod pap nzestrat cu prerogative supreme. ns ce m-a surprins mai mult, este tcerea Sfntului Petru
nsusi. Dac era cu adevrat vicarul lui Christos, pentru ce motiv nu se manifesta ca atare? Nu a avut-o dup Pogorrea
Sfntului Duh, cnd a pronuntat primele sale cuvntri. Nu s-a manifestat ca pap nici n primele sale epistole, amndou
adresate Bisericii.
Afirm deci c ideea papalittii nu a existat n timpurile apostolilor. Dac ne ncptnm a dovedi contrariul, trebuie s aruncm
la foc toate Sfintele Scripturi ori s le ignorm n ntregime.
ns aud din toate prtile strigtele: "Sfntul Petru nu a fost la Roma? Nu a fost el rstignit cu capul n jos? Nu n acest oras
etern se afl strvechiul scaun de pe care nvta adevrurile evanghelice, si altarele pe care, celebra Sfnta Liturghie?"
Onorabilii mei frati, prezenta Sfntului Petru la Roma nu se sprijin dect pe traditie si nu pe un fapt istoric. Dar chiar dac
admitem c el a fost episcop la Roma, putem trage concluzia ca episcopatul roman s-i confere ntietate asupra tuturor
celorlalte Biserici?
Negsind nici o urm a papalittii n timpurile apostolilor, mi-am spus: voi gsi ceea ce caut n cronicile Bisericii. L-am cutat pe
pap n primele secole ale erei crestine, dar n zadar. Nu 1-am gsit.
Sper c nimeni dintre voi nu se ndoieste de autoritatea marelui episcop al Hipponei, fericitul Augustin. Acest Printe al Bisericii
a fost secretar la conciliul din Mileve. Printre deciziile acelei venerabile adunri gsim aceste cuvinte remarcabile: "Acela care
doreste s fac apel la cei care se gsesc peste mare nu va putea fi primit n nici o comunitate din Africa".
Episcopii din Africa aveau att de putin consideratie pentru episcopul Romei, c excomunicau pe toti cei care i adresau
plngeri.
Aceiasi episcopi, la sinodul din Cartagina, 1-au avertizat pe Celestin, episcopul Romei, c nu trebuie s primeasc nici apeluri,
nici reclamatii de la nici un episcop, preot ori cleric african, si c nu trebuie s introduc n Biseric orgoliul uman.
Or, este un fapt bine stabilit c din primele veacuri ale Crestinttii, pontiful Romei a ncercat a reuni toate puterile, ns tot att
de sigur este c nu poseda atunci nici o suprematie, care i este atribuit n prezent de ultramontanisti.
n caz contrar, episcopii Africii, inclusiv Sfntul Augustin, si-ar fi aprat ei dreptul de a face apel la tribunalul lor suprem?
Sunt ntru totul de acord n a recunoaste c Patriarhul Romei ocupa primul loc printre demnitarii Bisericii. "Decernm primul loc
printre episcopi Papei de la Roma si al doilea - Prea Sfntului Arhiepiscop de Constantinopol-Noua Rom".
"nclin-te, asadar, naintea suprematiei papei" - mi spuneti. Nu fiti prea grbiti n concluziile voastre. Legea lui Justinian nu a
fost fcut pentru a v justifica doctrina. Prioritatea este un lucru si puterea jurisdictional altul.
Importanta episcopilor romani depindea de importanta orasului unde se afla scaunul lor.
Vin s spun c din primele secole ale erei noastre, patriarhii Romei au emis pretentia de a fi conductori supremi n Biseric. A
lipsit putin ca ei s nu-si ating scopul, ns, din fericire, mpratul Teodosie trebuia s aib aceeasi putere ca cel de la Roma.
Printii sinodului de la Calcedon au recunoscut, de asemenea, aceleasi drepturi si aceeasi putere episcopilor celor dou Rome,
Vechea si Noua (can. 28).
Ct despre titlul de episcop ecumenic care s-a dat ulterior papilor, sfntul Pap Grigore I, n speranta c succesorii si nu vor
ndrzni niciodat s se mpodobeasc cu el, a scris: "Nici unul dintre succesorii mei s nu comit aceast impietate; cci
crestinii nu cedau tentatiei de a-si atribui un titlu care inspira nencredere confratilor lor".
Aceste mrturii incontestabile (si v pot prezenta sute) nu dovedesc cu o claritate orbitoare c primii episcopi ai Romei nu au
fost niciodat considerati ca ecumenici, nici ca fiind sefi ai Bisericii?
Pe de alt parte, este cunoscut de ctre toti c ntre anul 325, cnd s-a reunit primul sinod de la Niceea, si 380, anul cnd s-a
tinut al doilea sinod ecumenic de la Constantinopol, printre cei 1.109 episcopi care au participat la sase sinoade ecumenice nu
putem numra dect 19 episcopi din Apus. Este, de asemenea, cunoscut c sinoadele ecumenice au fost convocate fr avizul
si adesea contra dorintei papilor.

55

Ajung acum la argumentul major pe care v bazati doctrina. Afirmati c Sfnta Biseric a fost fondat pe piatr - super petram si c aceast piatr a fost Petru-Petrum. Dac acesta ar fi adevrul, toate discutiile ar fi inutile. ns strmosii nostri, si acestora
cu sigurant nu le lipsea competenta, gndeau cu totul altfel.
Sfntul Chiril (n a patra sa carte despre Sfnta Treime) scria: "Cred c sub cuvntul PETRAM trebuie s ntelegem credinta de
neclintit a apostolilor".
Sfntul Ilarie, episcop de Poitiers, n a doua sa carte despre Sfnta Treime, spune: "Petra este numai piatra binecuvntat a
credintei mrturisite prin gura Sfntului Petru. Pe aceast piatr a credintei, voi nlta Biserica Mea! ".
Dup Sfntul Ieronim, Dumnezeu a ntemeiat Biserica Sa pe piatra credintei si de atunci Simon a primit numele de Petru (a
sasea carte despre Evanghelia dup Sfntul Matei).
Sfntul Ioan Gur de Aur explic n a cincizeci si patra omilie la Evanghelia dup Matei: "Pe aceast piatr voi zidi Biserica Mea,
adic pe mrturisirea credintei!".
Sfntul Ambrozie al Milanului si Sfntul Vasile al Seleuciei dau aceeasi interpretare cuvintelor lui Hristos.
Printre Printii Bisericii din antichitatea crestin, se distingea prin sfintenia si eruditia sa Sfntul Augustin. Ascultati cu atentie
ceea ce spune n al doilea su tratat despre ntia epistol a Sfntului Ioan: "Ce semnific cuvintele: Voi zidi Biserica Mea pe
aceast piatr? Ele nseamn: pe aceast credint, pe aceste cuvinte Tu esti Christosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu". n al
douzeci si patrulea su colocviu despre Sfntul Ioan, citim aceast explicatie semnificativ: "Pe aceast piatr a mrturisirii tale
de credint voi zidi Biserica Mea".
Asadar, piatra este Christos nsusi. Marele episcop era att de departe de ideea c Biserica poate fi ntemeiat pe persoana lui
Petru nct, nc o dat, pronunt n al treisprezecelea su colocviu adresat enoriasilor si urmtoarele cuvinte: "Tu esti Petru si
pe aceast piatr - super petram - a mrturisirii tale de credint, pe aceast piatr - super petram - a cuvintelor tale: Tu esti
Christosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu, voi zidi Biserica Mea!". Convingerea Sfntului Augustin n legtur cu celebrul verset
era aceea a ntregii crestintti din timpul su.
Redau n mod concis urmtoarele concluzii:
1 ) Iisus Christos a acordat tuturor apostolilor aceeasi putere ca lui Petru.
2) Apostolii niciodat nu 1-au considerat pe Petru ca vicar (loctiitor - n.n.) al lui Christos, nici ca nvttor infailibil al Bisericii.
3) Sfntul Petru niciodat nu a pretins a fi pap si niciodat nu a actionat ca atare.
4) Sinoadele primelor patru secole, toate recunoscnd nalta demnitate a episcopilor Romei, nu le atribuiau dect ntietatea de
onoare si nu aceea de putere, nici de jurisdictie.
5) Sfintii Printi ai Bisericii interpretau versetul evanghelic citat anterior n sensul urmtor: "Voi zidi Biserica Mea super
petram (pe piatra) mrturisirii tale de credint si non super Petrum, care era apostolul supranumit Petru".
Bazndu-m pe toate datele ratiunii, logicii, bunului simt si constiintei crestine, declar n mod solemn: "Iisus Christos nu a dat lui
Petru nici o suprematie peste apostoli, si dac episcopii romani au devenit Capi ai Bisericii, este pentru c au reusit s
minimalizeze si s nbuse n mod treptat drepturile episcopatului".
Dac recunoastem infailibilitatea lui Pius al IX-lea, suntem obligati a o recunoaste n mod egal si pe aceea a tuturor
predecesorilor si. ns atunci, onoratii mei frati, istoria-si ridic vocea sa adevrat si mrturiseste c unii papi pctuiau si se
nselau.
Papa Victor (192) a nceput prin a ncuviinta erezia celui de-al doilea secol, montanismul, pentru a-1 condamna apoi.
Papa Marcelin (296-304) era pgn: intra n templul Vestei si sacrifica zeitei.
mi veti spune c el nu a fcut dovada dect de slbiciune omeneasc. V rspund: Vicarul lui Christos trebuie mai curnd a
muri dect a deveni apostat.
Papa Liberiu (352-366) a consimtit la condamnarea Sfntului Atanasie, si pentru a reveni din exil s-a convertit la arianism.
Papa Honoriu 1 (625-638) era monofizit, ceea ce a fost n mod definitiv dovedit de ctre printele Gratry.
Sfntul Pap Grigore numea antichrist pe cel care ndrznea s se mpodobeasc cu titlul de episcop ecumenic, si cu toate
acestea, Bonifaciu al III-lea (607) obtinu de la ngmfatul mprat Foca atribuirea acestui titlu.
Pascal al II-lea (1099-1118) si Eugen al II-lea (1145-1153) aprobau duelurile si Pius al IV-lea (1559-1565) le-a aprat.
Eugen al IV-lea a recunoscut mprtsirea sub cele dou forme n Biserica Boemiei, Pius al II-lea a suprimat acest privilegiu.
Sixtus al V-lea (1585-1590) a editat Biblia aprobnd lectura printr-o bul binecunoscut. Pius al VII-lea condamna pe toti cei
care citeau Biblia.
Clement al XIV-lea ( 1769-1774) a suprimat ordinul iezuitilor recunoscut de ctre Paul al II-lea (1534-1549); Pius al VII-lea
( 1816) 1-a restituit.
Dar la ce bun a recurge la exemple ndeprtate? Sfntul nostru Printe, aici prezent, ntr-o bul privind regulile acestui conciliu,
nu a ordonat el distrugerea, n cazul mortii sale n timpul sedintelor, a tot ce ar fi fost contrar hotrrilor sale? Nu voi nceta
niciodat a vorbi dac ar trebui s prezint atentiei voastre toate contradictiile papilor si a doctrinelor lor.

56

Dac proclamati infailibilitatea actualului pap, trebuie s declarati c dup descoperirea Sfntului Duh, de la care sunteti
inspirati, infailibilitatea papal nu intr n vigoare dect ncepnd cu anul 1870. ndrzniti s o faceti? Este adevrat c poporul
simplu se intereseaz putin de lucrurile religiei si c este predispus a trata n mod usuratic problemele teologice pe care nu le
ntelege ctusi de putin; ns acelasi popor n fata faptelor concrete, poate s se comporte cu totul altfel. Nu v faceti iluzii. Dac
admiteti dogma infailibilittii papale, dusmanii nostri, protestantii, o vor combate cu ndrzneal, cu att mai mult cu ct sunt
pentru ei mrturii ale istoriei. Ori, noi nu avem a le opune dect opiniile noastre personale. Ce le-am putea rspunde dac pun n
evident lipsa de demnitate, mrsvia anumitor episcopi romani predecesori ai lui Pius al IX-lea?
Papa Virgiliu (537-555) a cumprat tiara de la Belizarie, general n armata lui Justinian, si nc trdndu-si cuvntul, nefiind
achitat plata. Este ngduit, dup hotrrile apostolice, de a cumpra tiara? Al doilea sinod de la Calcedon a interzis categoric.
ntr-una din deciziile sale citim: "Episcopul care si-a cumprat demnitatea trebuie s fie destituit si excomunicat". Si cu toate
acestea, Papa Eugen al III-lea (1145-1153) a urmat exemplul Papei Virgiliu.
Cine ar putea crede ca un pap care instaleaz comertul la portile edificiului de cult s fie inspirat de Sfntul Duh? i putem
recunoaste dreptul de a nvta si de a conduce Biserica n mod infailibil?
Nu am nimic a aduga la istoria Papei Formosus (891-896). O cunoasteti cu totii foarte bine. Succesorul su, Papa Stefan al VIlea, a ordonat dezgroparea cadavrului su, dezbrcarea de somptuoasele vesminte sacerdotale, si de a i se tia degetele cu
care binecuvnta poporul; dup care le arunc n Tibru proclamndu-1 trdtor si nelegiuit. Pentru aceste fapte, Papa Stefan al
VI-lea a fost mai trziu aruncat ntr-o nchisoare unde fu otrvit si sugrumat.
Papa Roman, succesorul lui Stefan al VI-lea, si apoi Papa Ioan al IX-lea au reabilitat memoria lui Formosus. "Toate slbiciuni",
mi veti spune. Ei bine, Monseniorilor, ntlniti-v la biblioteca Vaticanului si cititi-1 pe Plotin, cronicarul papalittii, precum si
cronicile lui Baronius (897). Veti gsi fapte pe care as dori mai bine, pentru onoarea Sfntului Scaun s nu le divulg; ns aici
fiind vorba de o dogm capabil s provoace printre noi o mare schism si avnd n vedere devotamentul nostru pentru Sfnta
Biseric Catolic, Apostolic si Roman, ne este permis a pstra tcerea?
As vrea deci s continuu, si v rog s m ascultati cu atentie: vorbind despre curtea papal, Cardinalul Baronius ne spune cum,
n acele zile nefaste, Biserica roman era deczut si dezonorat, n minile curtenilor care vindeau, cumprau si schimbau
demnittile episcopale. Ei voiau chiar a instala pe tronul papal pe josnicii lor favoriti, falsi papi.
"ns de vreme ce sunt falsi papi, nu este vorba deloc de papi", mi veti obiecta. Dar n acest caz, cum putem afirma c
succesiunea episcopilor a fost pstrat, Sfntul Scaun fiind ocupat timp de cincizeci de ani de falsi papi? Si Biserica cum ar fi
putut exista n mod normal dac era privat timp de cincizeci de ani de puterea conductoare? Notati bine, pe toti acesti papi i
veti gsi n arborele genealogic al papalittii. Putem s ne imaginm cum celebrul Baronius trebuia s roseasc transmitnd
posterittii uneltirile episcopilor romani.
Vorbind de Ioan al XI-lea (931-935), fiul nelegitim al papei Sergiu al III-lea (904-91 1 ) si al Maroziei, el scrie n cronicile sale:
"Biserica roman a fost clcat n picioare de acest monstru".
Ioan al XI-lea, pap la 18 ani prin bunvointa curtenilor, nu a fost mai ru dect predecesorul su.
Sunt jenat de murdrirea urechilor voastre, dragilor ei confrati, prin toate aceste mrsvii.
Trec sub tcere pe Papa Alexandru al VI-lea, tatl si amantul Lucretiei; l ocolesc cu indignare pe Ioan al XII-lea (955-963) care
nega nemurirea sufletului si care a fost destituit de ctre Conciliul de la Constanta. Nu insist asupra schismelor si tulburrilor
care, n acele zile nefaste, au aruncat atta discreditare pe Biseric. Este suficient a spune c Sfntul Scaun era ocupat de doi si
uneori trei rivali. Care era adevratul pap?
Repet nc o dat: dac veti recunoaste infailibilitatea actualului pap va trebui inevitabil s o recunoasteti fr nici o excludere
pe aceea a tuturor predecesorilor si. Veti putea afirma c i considerati pe papii lacomi, incestuosi, asasini, simoniaci ca
loctiitori ai lui Christos? Monseniorilor, ochii tuturor credinciosilor sunt fixati asupra voastr. Ei asteapt de la noi remediile care
ar vindeca bolile nenumrate care dezonoreaz Biserica. Ct de mare va fi responsabilitatea noastr naintea lui Dumnezeu
dac vom lsa s treac ocazia solemn pe care ne-a trimis-o Dumnezeu pentru a purifica Biserica. S profitm de aceast
ocazie, fratii mei! S ne narmm cu sfntul curaj, s facem acest mare, acest nobil efort. S revenim la nealterata doctrin
apostolic fr de care am fi fost n tenebre, obsedati de false legende. S ne folosim ratiunea si fortele noastre intelectuale si
s recunoastem ca singuri ndrumtori infailibili, n ceea ce priveste mntuirea noastr, apostolii si profetii.
Inspirati de Sfintele Scripturi, tari si de neclintit pe piatra credintei noastre, s ne prezentm naintea lumii, si ca apostolul Pavel
n fata necredinciosilor s recunoastem ca unic conductor al nostru pe "IISUS-CHRISTOS, SI PE ACESTA RSTIGNIT" (I Cor.
2,2).
Vom nvinge predicnd NEBUNIA CRUCII dup cum apostolul Pavel a nvins savantii Greciei si ai Romei. Si acesta va fi anul
Bisericii Romane!".

57

*
Acesta a fost discursul cardinalului Strossmayer rostit in cadrul lucrrilor Conciliului I Vatican. n ncercarea de a-1 convinge pe
pap, cardinalul s-a aruncat chiar la picioarele papei, implorndu-1 s nu proclame dogma infailibilittii, care desfigureaz fiinta
adevrat a Bisericii.
Desigur nu a fost singura interventie remarcabil n aprarea Adevrului.
Curajosul patriarh greco-catolic al Antiohiei, Grigore al II-lea Youssef, a afirmat cu ocazia Conciliului I Vatican c "Biserica nu
este o monarhie absolut", spunnd personal Papei Pius al IX-lea c definitiile pregtite nu sunt n conformitate cu Traditia.
El a provocat celebra replic a papei: "La traditione sono io" (Eu sunt traditia), iar la interventia episcopului de Bologna, Guidi,
replica "Io sono la Chiesa" (Eu sunt Biserica).
Si pentru c patriarhul greco-catolic al Antiohiei, lundu-si rmas bun la ncheierea Conciliului, se prosternase (dup rnduiala ce
exista) pentru a mbrtisa papucul papei, acesta i-a pus cu asprime piciorul pe ceaf strignd cu insistent: "Cap tare! Cap
tare!".
Prin noua dogm proclamat prin enciclica Pastor Aeternus din 18 iulie 1870, s-a acordat papei, nu numai puterea suprem n
Biserica romano-catolic, ci si infailibilitatea ex cathedra, adic puterea spiritual suprem de a proclama n mod infailibil
adevrul n materie de credint si moral, iar aceasta ex sese, non autem ex consensu Eclesiae, adic de la sine, nu prin
aprobarea Bisericii.
Declararea infailibilittii papale (18 iulie 1870, n timp ce afar se dezlntuise o furtun npraznic - fulgere, tunete si trsnete)
avea s produc noi sfsieri n snul Bisericii romano-catolice, mai ales n rndul intelectualilor si al profesorilor universitari, care
s-au constituit n biserica autointitulat veterocatolic.
Aceast infailibilitate cu care se mndreste Vaticanul, constituie, n ecleziologie si spiritualitate, o dezarticulare a structurii ei
treimice, o nenorocire pentru Biseric.
Ortodoxia nu poate accepta dogma infailibilittii Romei fr a se nega pe ea nssi. Nu poate s-o accepte si s n-o triasc
(toate dogmele au fost ncorporate n cultul Bisericii, au modelat si pecetluit viata ei).
Biserica occidental a confectionat aceast dogm n modul ei propriu. A formulat-o n modul ei propriu. Si o trieste n modul ei
propriu.
Infailibilitatea este o calitate divino-uman natural si o functie divino-uman natural a Bisericii, ca Trup divino-uman al lui
Hristos, al crui Cap vesnic este Adevrul, Domnul Iisus Hristos.
*) "Primatul papal si mitul suveranitatii infailibile", Calugarul Vasile, Sfnta M-re Brsana, 1999
ROMANO CATOLICII
IN SPATELE PROPRIILOR DECLARATII.
ASPECTE CARE DEMONSTREAZ
CINE SUNT EI CU ADEVRAT
de colectivul rev. Ekklesia
Romano-catolicii. Fapte trecute si actuale ale nesincerittii lor
Orice analist avizat si sincer dar mai ales apartinnd Bisericii celei dreptmritoare, poate observa un fapt pe ct de evident, pe
att de caracteristic pentru ideologia si politica pe care o desfsoar Vaticanul si biserica Romei. Anume c, mai ales dup
Conciliul Vatican II, teologia romano-catolic se prezint din ce n ce mai activ n mediile ecumenice ca pstrtoarea,
mbogtitoarea Traditiei Ortodoxe Rsritene, cu singura deosebire c romano-catolicii s-au manifestat n alt spatiu geografic si
cultural; n plus, cu cteva exceptii care si vor gsi ct de curnd o rezolvare facil, esenta teologiei lor si scopul final al
demersului lor teologic ar fi similar cu al Bisericii Ortodoxe. Aceast teorie a asa numitelor "biserici-surori" este bazat pe
recunoasterea de ctre teologii ecumenisti a succesiunii apostolice, a tainelor si a existentei harului mntuitor si sfintitor n
biserica Romei, dac nu n plintatea lui, mcar ntr-o msur mai mic dect n Biserica Ortodox. Aceasta este opinia pe care
curentul ecumenist ncearc s-o impun, n ciuda nenumratelor dovezi din ntreaga traditie a Bisericii dreptmritoare dar si a
faptelor concrete promovate de politica de dominatie universal a Vaticanului. Realitatea este cu totul alta dect ncearc s o
acrediteze teologii ecumenisti; acestia nu si gsesc nici o sustinere n Traditia Bisericii Ortodoxe si nici n Sfnta Scriptur.
Sfintii Printi nu au vorbit niciodat nici de "teoria ramificatiilor" (anume c diversele confesiuni crestine ar fi ramuri ale unui
trunchi comun care este Biserica lui Hristos) si nici nu au pomenit de recunoasterea succesiunii apostolice la romano-catolici.

58

Succesiunea apostolic presupune nainte de toate succesiunea n adevr si nu doar o succesiune formal, istoric, a unei
nlntuiri de episcopi care au ocupat scaunul Romei. Recunoasterea succesiunii apostolice este o eroare dogmatic si canonic
grosolan dac ea se face fr ca o anume grupare eterodox s revin la ortodoxie. Iat opinia reputatului canonist roman,
printele profesor Liviu Stan ntr-un articol al su consacrat tocmai succesiunii apostolice:
"Este greu s se gseasc n scrierile Sfintilor Printi ceva care s infirme (...) paralelismul ntre succesiunea apostolic
sacramental si aceea n credint a episcopatului sau mai bine zis a preotiei n totalitatea ei. De altfel, atitudinea vechii Biserici
n chestiunea ntreruperii succesiunii apostolice sacramentale prin cderea din credint, adic prin ruperea succesiunii n
credint, este exprimat si n hotrrile canonice ale Bisericii si anume n canoanele 46, 47, 68 apostolice;7.II Ec; 95 Trulan, etc.
care prevd rebotezarea ereticilor si hirotonirea din nou a clericilor acestora de orice grad - episcopi, prezbiteri sau diaconi.
(...) De altfel, cum s-ar putea imagina o succesiune sacramental fr una de credint? A admite asa ceva, nu nseamn oare a
ne nchipui sau a ne face iluzia c Mntuitorul ar ngdui ca prin puterea harului sfintitor, prin puterea preotiei s se ntreasc si
s se rspndeasc rtcirile, ereziile? Ar fi ns cu neputint s se conceap c harul preotiei ar avea si destinatia de a servi si
minciuna sau rtcirea, nu numai adevrul, si c Mntuitorul ar ngdui s fie pus acest har n slujba celor care nruiesc, iar nu
zidesc Biserica? Este evident c harul preotiei nu poate fi folosit mpotriva credintei sau n slujba necredintei. De aceea el nu
poate s existe la eretici, cci prezenta lui la acestia, ar nsemna binecuvntarea pcatului, sfintirea sau consacrarea lui. Ca
urmare, n nici un chip succesiunea sacramental nu poate exista fr succesiunea n credint." Recomandm cu cldur acest
articol al pr. prof. Liviu Stan, n care acesta, cu puterea argumentatiei bazate pe cuvntul Sfintilor Printi si pe deciziile
Sinoadelor ecumenice si sinoadelor locale, arat fr putint de tgad c: "Trebuie s se conceap c Biserica ortodox nu
este ndrepttit s admit validitatea tainelor unei alte Biserici sau grupri religioase crestine, si deci nici existenta succesiunii
apostolice n vreuna din acestea, dect dac, fie respectivele, fie unii membri ai lor, ar cere s stabileasc intercomuniune "in
sacris" cu ea, sau s fie primiti n Ortodoxie." [1]
Acestea fiind spuse, vom constata, examinnd cu atentie declaratiile si manifestrile romano-catolicilor, c ei promoveaz nu
numai inovatii periculoase n asa-zisa lor "Liturghie" dar si adopt initiative demne de a strni un rs general.
n spatele declaratiilor lor prietenesti se regsesc aceleasi ambitii politice lumesti ca si n trecut. De aceea, n ciuda declaratiilor
lor de iubire fat de Traditia Ortodox (ca n bulele papale "Tertio Milenio Adveniente" si "Orientale Lumen"), trecerea la dreapta
credint a acelora care se declar cu trie prietenii Ortodoxiei n mai toate ntlnirile ecumenice, nu se produce.
Multi din studentii nostri studiaz la Universitti apusene romano-catolice sau protestante. Strategia romano-catolicilor este
veche si binecunoscut din istorie. Spre exemplu, dac ne aplecm asupra istoriei uniatismului romanesc dar si asupra acestui
fenomen al uniatiei din alte tri, teologii romano-catolici nu vor fi niciodat de acord dac un student ortodox ce nvat ntr-o
universitate apusean le-ar cere, spre exemplu, s treac la romano-catolicism. Ei ns sper ca acel student, odat ntors n
tara sa, mult mai lax si mai tolerant n ceea ce priveste acrivia dogmelor si canoanelor ortodoxe, s accepte la momentul potrivit
actul uniatiei cu Roma ca pe ceva usor de nfptuit si ca pe o normalitate.
Asa s-a ntmplat si n veacul XVII, cu primul episcop roman unit, Atanasie Anghel (1698-1701); el a urmat seminarul teologic
calvin din Ciugud-Alba si a izbutit s cstige prin importante sume de bani bunvointa guvernatorului Transilvaniei si a altor
dregtori, iar n septembrie 1697 a plecat n tara Romaneasc, pentru ca s primeasc, potrivit vechiului obicei, darul arhieriei.
Se pare c la Bucuresti se cunosteau intentiile catolicilor de a atrage pe romani si c noul candidat - tnr si fr mult
nvttur - nu prezenta prea mult ncredere. De aceea a fost tinut la Bucuresti vreo patru luni, pentru a i se completa
nvttura si a fi ntrit n Ortodoxie. Desigur c influenta dogmatic eterodox primit anterior, relativismul su dogmatic si
slbiciunea sa personal au avut ultimul cuvnt n deciziile sale.
Dup semnarea unirii cu Roma, toate promisiunile catolicilor de a usura existenta credinciosilor noii Biserici unite si de a avea
reprezentare politic, s-au prbusit. n plus, n documentul de unire semnat de preotii ortodocsi la 7 octombrie 1698 se stipula
c romanii apartinnd Bisericii Unite cu Roma si vor pstra neatinse srbtorile, calendarul si Liturghia lor. Ei trebuiau doar s
fac ascultare de pap. Noua Biseric Unit cu Roma a obtinut unele drepturi prin edictele date de mpratul Leopold n
februarie 1699 si martie 1701. Dar nici unul din aceste privilegii obtinute pe hrtie nu s-a transpus n practic. Drepturile promise
s-au dovedit minciuni grosolane care au generat mai trziu tensiuni sociale si mult vrsare de snge pe tot parcursul secolului al
XVIII-lea. Astfel, interesul prea mare manifestat de ctre ierarhie si cler pentru avantaje materiale si drepturi sociale, primnd
fat de pstrarea credintei, a condus la apostazie, cum de attea ori s-a ntmplat n istorie. Slujbele bisericesti ale unitilor au
devenit pas cu pas din ce n ce mai asemntoare cu cele ale romano-catolicilor. S-a artat astfel nc o dat c puritatea
credintei si aprarea ei sunt mult mai importante dect obtinerea unor avantaje lumesti, fiind ele chiar si drepturi sociale si
politice. n Transilvania, uniatismul a adus numai ur, snge si dezbinare ntre cei care au rmas fideli credintei strmosesti si cei
care au aderat la biserica unit. Mai mult, chiar ierarhii uniti n-au fost ntotdeauna ascultati de ctre Roma; s ne amintim doar
de cazul ierarhului unit Inochentie Micu Klein care a murit n mizerie si dispret n Italia, cersind drepturile sociale mult-promise
pentru noua biseric unit.
n 1761, generalul armatei austriece imperiale, Adolf von Bukow, a distrus cu tunurile n Ardeal - fiind trimis n misiune de

59

mprteasa Maria Tereza - peste 140 mnstiri si biserici ortodoxe care refuzau s renunte la Ortodoxie.
Iat cteva doar din metodele "crestine" folosite de catolici pentru a-si extinde dominatia geografic pe orizontal. Ca s nu mai
vorbim de nenumrate alte exemple asemntoare gsite n istoria altor natii: cruciadele sngeroase care au culminat cu
cderea Constantinopolului sub cruciati n 1204 si slbirea iremediabil a puterii militare a Bizantului confruntat cu amenintarea
turceasc - n aceast cruciad, a IV-a, armatele apusene au profanat si distrus biserici si catedrale, au jefuit si nstrinat
odoare si multe sfinte moaste din locasurile sfinte ale Constantinopolului. Alt fapt s-a petrecut n istoria Georgiei Evului Mediu: n
secolul XIII, regina Rusudan a Georgiei a cerut ajutor din Occident contra invaziei mongole. Ea a scris chiar si papei din Roma
cernd un minim ajutor militar. Si care a fost rspunsul papei? Papa a trimis reginei un ajutor imediat: cinci misionari romanocatolici.
Apare ns imediat si ntrebarea fireasc: cum se mai pot declara romano-catolicii prietenii si fratii Ortodoxiei, cnd ei si acum
ncurajeaz si-si ntresc prozelitismul n trile ortodoxe ale Europei rsritene? S ne amintim doar Colegiile din Roma
deschise pentru greci sau pentru romani, cu scopul declarat "s constituie pepiniere pentru viitorii apostoli ai acestor
popoare"[2]. Se gsesc de asemenea n Roma si alte institute fcute pentru a sustine o intens propagand catolic n rndul
popoarelor din Orient: "Institutum Pontificium Orientale" (din 1917), "Institutul Biblic Pontifical" (pentru promovarea uniatismului
prin studii si publicatii). Din 1921 functioneaz la Roma un institut special pentru rusi, numit "Russicum", si n 1937 la Roma s-a
desfsurat primul "Congres International pentru Orientul Crestin"[3].
Aggiornamento n teologia romano-catolic
n vremurile de azi, atitudinile ierarhilor si teologilor romano-catolici devin din ce n ce mai scandaloase. Astfel, ntr-un articol
aprut n "The Washington Post", vineri, 25 Octombrie 1996, pagina A1-A14, Academia Stiintific Pontifical ddea publicittii
un document oficial privind tema principal a acelei ntlniri: originile si evolutia vietii pe pmnt! Mentionm c raportul anual al
acestei Academii reuneste savanti renumiti din ntreaga lume, catolici sau nu, multi dintre ei laureati ai Premiilor Nobel. Si iat
declaratia apartinnd papei Ioan Paul al II-lea, declaratie publicat n numrul mai sus amintit din "The Washington Post":
"Astzi, mai mult dect acum 50 de ani, cunostintele stiintei moderne ne fac s concluzionm c teoria evolutionist este mai
mult dect o ipotez... Rezultatele cercetrilor stiintifice, nu rationate sau induse, ci ntreprinse separat de savanti, constituie ele
nsele un argument major n favoarea acestei teorii." David Beyers, directorul executiv al Comitetului pentru Stiint si Valori
Umane din cadrul Conferintei Episcopilor Catolici, a spus cu aceast ocazie: "Acesta este un pas important: Biserica si-a
schimbat opiniile. Ieri, Biserica spunea c esti liber s accepti evolutia sau orice form de creationism. Astzi Biserica declar
c vom accepta evolutia care, n orice caz, exist, de facto. Cine se mai ndoieste astzi n Biserica Romano-Catolic asupra
evolutiei? Eu cred c nimeni."
Iat asadar cum declaratiile papei si ale oficialilor catolici neag ntreg referatul scripturistic al Genezei. Ca si pentru toate
ereziile promovate de romano-catolici, aceasta ne face s ne ntrebm cum este posibil s considerm biserica romano-catolic
drept biseric "sor" si s ne numim cu mndrie "frati n credint" cu partizanii lui Darwin? Si ceea ce este cu mult mai
scandalos, este c declaratia papei reprezint un rspuns la faimoasa "Humani Generis" - scrisoarea enciclic dat de papa
Pius XII n 1950. n acea enciclic, papa Pius concluziona c "teoria evolutionist reprezint o serioas ipotez"[4]. Iat asadar
cum gradul de apostazie al romano-catolicilor creste generatie cu generatie.
Dar prima falsificare a Sfintei Scripturi fcut de actualul pap Ioan Paul al II-lea, a fost atunci cnd a omis acele versete care i
acuzau pe iudei de rstignirea Mntuitorului Hristos. Multi si amintesc poate de discutiile strnite n jurul cazului lui Marcel June;
el este profesor de teologie n Franta si a fost adus n fata justitiei de ctre o organizatie anti-defimare evreiasc asociat cu
cardinalul catolic Etchegaray. Motivul invocat a fost instigarea la ur de ras, ntruct profesorul a protestat contra falsificrii
Bibliei, prin scoaterea acelor pasaje acuzative n mod direct pentru evrei.[5] O personalitate de marc a conciliului Vatican II a
fost Jules Isaac. El a lucrat timp de 20 de ani la purificarea bisericii romano-catolice de orice "antisemitism". Pe 13 iunie 1960, el
a fost primit n audient de papa Ioan VI; dup aceast ntrevedere cardinalul Augustin Bea a fost nsrcinat s studieze mai
bine cum s-ar putea strpi orice urm de antisemitism n biserica romano-catolic. Ca rezultat, pe 20 noiembrie 1964, s-a
adoptat o schem de reconciliere a religiei crestine cu iudaismul (Leon de Poncins, "Judaism and Vatican"). Pentru conceperea
acestei scheme, cardinalul Augustin Bea (pe numele su adevrat, Beheim) s-a ntlnit la Roma cu rabinul Abraham J.Herschel,
de la Seminarul Evreiesc din New York; n acelasi timp, dr. Nahum Goldmann, seful Conferintei Internationale a Organizatiilor
Evreiesti, mpreun cu alti reprezentanti ai lojei masonice iudaice B'nai B'rith s-au ntlnit la Roma cu papa. Jules Isaac i-a cerut
papei s se renunte la acel versete despre patimile Mntuitorului si despre rstignire, el spunnd: "cei patru evanghelisti au fost
niste scornitori si calomniatori ai poporului evreu, fr s aib vreun motiv real. Nici printii bisericii nu sunt mai buni; ei sunt
defimtori plini de otrav, vinovati de genocid."[6]
Papa Paul VI, scria la 2 aprilie 1969, dup Conciliul Vatican II c de acum se va propovdui n lume un crestinism cosmetizat:
"Atractiv, plcut, pozitiv, acceptabil si amiabil; prieten al vietii, al omului si chiar al lucrurilor lumesti... un crestinism indulgent,
deschis, liber, desctusat de rigiditatea Evului Mediu si eliberat de interpretri pesimiste privind oamenii si obiceiurile lor."[7]
Contributia lui Augustin Bea la recunoasterea - adoptat de Conciliul Vatican II - a faptului c evreii nu sunt vinovati de
rstignirea lui Iisus Hristos, a fost nalt apreciat de revista evreiasc "The Jewish Sentinel" (Chicago, 26 noiembrie 1964).
Revista "Look", n numrul su din ianuarie 1966, aprut dup Conciliul II Vatican, ddea o nalt apreciere cardinalului

60

Augustin Bea si de asemenea lui Jules Isaac, drept initiatori ai acelor decizii luate de Conciliul II Vatican asupra absolvirii
evreilor de orice vin privind rstignirea Mntuitorului Iisus Hristos.[8] Dup numai 8 ani, Reuniunea Episcopatului Francez
adopta la 16 aprilie 1973, n asa numitele "Directive Spirituale", urmtoarele patru principii recomandate de biserica romanocatolic:
1. n ciuda refuzului lor de a-L accepta pe Mntuitorul Iisus Hristos ca pe Mesia, mozaismul este astzi o binecuvntare pentru
ntreaga lume.
2. Iudeii au astzi "o misiune universal n lumea ntreag"[9] si Biserica crestin trebuie s urmeze "acelasi plan universal al
mntuirii".[10]
3. Atentia comun att iudeilor ct si crestinilor este ndreptat ctre aceeasi er mesianic.
4. Mai mult dect aceast aventur teologic a Episcopatului Catolic Francez, este urmtoarea declaratie a cardinalului
Etchegaray despre relatiile dintre Biserica crestin si iudei: "aceste relatii privesc Biserica nu numai n aspectele ei exterioare, ci
si n aspectele ei interne, cum ar fi nssi definitia Bisericii".[11] Acelasi cardinal vede relatiile dintre mozaism si Biserica crestin
ca "o asidu competitie ntre cei care nc l asteapt pe viitorul Mesia si cei care asteapt a doua venire a Lui."[12]
Dup aceste scandaloase consideratii ale ierarhiei romano-catolice, ne ntrebm dac acestia mai pot fi oare numiti crestini;
ntreaga imnografie ortodox si n special cntrile Postului Mare se refer la pierderea caracterului mntuitor al Legii celei Vechi,
odat cu ntruparea, Rstignirea, Moartea si nvierea lui Hristos Iisus, Dumnezeul cel adevrat. Numai respectarea Legii
Vechiului Testament, fr acceptarea lui Iisus Hristos ca pe Fiul Tatlui Ceresc si Dumnezeu adevrat, nu poate duce la
mntuire. Vechiul Testament are desigur importanta lui covrsitoare, proorocind despre certitudinea venirii lui Mesia. Profetii
Vechiului Testament vorbesc despre Mntuitorul si despre mprtia Lui, despre Maica Domnului, despre Noul Templu - Biserica
lui Hristos - mai strlucitor si mai plin de slav dect templul iudeilor din Ierusalim. Mesia Hristos a venit deja pentru noi crestinii,
pe cnd iudeii nc l mai asteapt; orbirea si nvrtosarea inimilor lor rmn si astzi aceleasi ca pe vremea Mntuitorului.
Legalismul, formalismul, rstlmcirea pn la extrem a Legii, persist si azi ca atunci cnd Mntuitorul i nvinuia pe crturari si
pe farisei c nteleg semnele schimbrii timpului privind la cer, cnd e soare sau e nor, dar nu nteleg semnele plinirii vremii.
nsusi mntuitorul Hristos a spus c El nu a venit s strice Legea, ci s o plineasc. Cu aceeasi semnificatie este si urmtorul
fragment dintr-un imn ortodox. Acesta confirm credinta Bisericii Ortodoxe c pstrnd numai vechile porunci ale Vechiului
Testament si totodat negnd dumnezeirea persoanei Mntuitorului, asa cum fac iudeii, reprezint o vesnic osnd: "O,
aduntur viclean si desfrnat (adic sinagoga)... de ce tii Legmntul dac nu esti mostenitoarea lui? De ca te lauzi cu Tatl,
dac nu ai primit pe Fiul?"[13]
De cnd a nceput studiile sale teologice, papa Ioan Paul al II-lea a fost influentat de duhul filosofilor necrestini modernisti:
Husserl, Kierkegaard, Scheler, Rudolf Steiner si de asemenea de teoriilor eronate ale lui Hans Urs von Balthasar. Iat un
exemplu din declaratiile caracteristice ale papei Ioan Paul al II-lea: "Este nevoie s separm crestinismul de forma lui
european. Popoarele cu o cultur strveche au dificultti n a accepta crestinismul, ntruct aceast religie le este prezentat n
formulele ei europene... ntelegem c se impune o africanizare, o indianizare, o niponizare a slujbelor noastre crestine."[14]
Teologul ortodox, va vedea, fr ndoial, n aceast declaratie a papei, greseala tipic a catolicilor privind conceptia despre
mntuire, despre Traditie si despre adevrul mntuitor, anume: c toate acestea sunt numai o chestiune de mostenire cultural.
Actuala conversie pgn a romano-catolicismului nu a nceput ns cu Conciliul Vatican II. A fost un proces ndelungat, nceput
n acel moment cnd s-au introdus primele erori dogmatice n teologia apusean. Nu papa Ioan Paul al II-lea sau predecesorii
si au distrus romano-catolicismul; romano-catolicii nsisi au ncetat de a mai fi Biseric n momentul n care s-au separat de
Trupul cel Unul al Sfintei, Soborniceasc si Apostoleasc Biseric - Biserica Ortodox.
Si ce nteleg romano-catolicii practic prin aceast "adaptare cultural" a vietii Bisericii? n mai 1985, vizitnd Belgia, papa Ioan
Paul al II a declarat c att musulmanii ct si crestinii sunt supusii aceluiasi Dumnezeu, utiliznd fiecare "crtile noastre sfinte
corespunztoare". Astfel, papa pare s fi uitat c n una din aceste "crti sfinte" - n Coran, sunt scrise urmtoarele blasfemii:
"Sunt 11 lucruri spurcate - urina, excrementele, sperma, oasele, sngele, cinele, porcul, brbatul si femeia ne-musulmani si
treimea."[15] Si nc: "Cine crede n treime este spurcat precum urina si fecalele."[16]. n august 1985 vizitnd Marocul, acelasi
pap a afirmat despre credinta noastr c este comun att crestinilor ct si musulmanilor. Aceste eforturi de a "adapta" religia
crestin la obiceiurile si traditiile culturale este foarte fructuoas n Europa mai mult dect n Asia. Pe 20 iunie 1980, o moschee
s-a deschis la Lille, ntr-o fost capel dominican. n 1981 o moschee s-a deschis n vechea biseric din Mureaux. Pe 7
decembrie 1982, o alt moschee s-a deschis la Sarcelles. n decembrie 1984, o alt moschee s-a deschis la Roma...
Religiile pgne asiatice par s beneficieze de aceeasi bunvoint papal. Putem mentiona urmtoarele fapte: complimentele
adresate reprezentantilor budisti si sintoisti care au fost primiti de pap la Tokio n 1981. Laudele aduse liberttii religioase si
acelor religii care ador natura (vizita papei la Bankok, cnd papa s-a plecat n fata sefului spiritual budist) n India, papa si-a
scos pantofii pentru a aseza o ghirland de flori la mormntul lui Mahatma Gandhi. Cu aceast ocazie, papa a declarat: "omul
este acea rdcin pe care Biserica trebuie s o cultive, pentru a-si rmne fidel ei nsisi..." Si mai mult: "Hindusii, budistii si

61

crestinii se reunesc pentru a proclama adevrul despre om si n special privind aprarea drepturilor omului; pentru a elimina
srcia, foametea, ignoranta, persecutiile."[17] Putem cu usurint s ne ntrebm ce adevruri comune despre om pot proclama
mpreun crestinii si pgnii, n momentul n care ei nu cinstesc aceeasi divinitate.
n Europa actiunile papei au un efect magistral. n 1985 la Vincennes, s-a inaugurat un templu tibetan, unde au fost "consacrati"
10 francezi drept "lama" si ntr-un timp scurt au fost consacrati alti 14 francezi drept "lama" tibetani. n Franta s-au estimat 30
centre religioase tibetane, la acel moment. n iulie 1987, un ziar local descrie modul de viat a unui lama tibetan si mentioneaz
c multi lama au sosit n Franta de la Darjeeling, India. Unul dintre ei si-a deschis n Franta n 1987, n localitatea Plaigne,
"Templul celor 1000 de Buda". Acesta este cel mai mare templu tibetan din Franta si unele dintre statui au peste 7 metri n
nltime. Acesti clugri tibetani triesc aparent din donatii, ns cum au reusit ei atunci s ridice un asemenea templu? Pe banii
cui?[18]
Este bine stiut c din trupul stricat al unei credinte eretice, viermuiesc si odrslesc noi erezii. Prin urmare vor fi usor de nteles
urmtoarele fapte uimitoare si scandaloase, nu mai putin condamnabile dect faptele istorice despre opulenta, erorile si
atitudinea departe de smerenia crestin a ierarhiei romano-catolice.
La numai cteva ore dup nchiderea lucrrilor Conciliul Vatican II, Karol Wojtyla a declarat despre slujbele bisericesti n Biserica
Romano-catolic: "totul se va schimba: cuvintele, gesturile, culorile, vesmintele, imnografia, arhitectura. Problema reformrii
Liturghiei este enorm si e dificil de prevzut cum se va sfrsi."[19] Anii urmtori au adus confirmarea acestei decizii. n mai
1980 n Zair, papa a consacrat 8 episcopi la o ceremonie de un milion de participanti. Preotii se legnau n timp ce multimea
cnta "gloria"; dup aceea au cntat n Swahili, Lingala si Kikongo, acompaniati de chitare, acordeoane si tam-tamuri. Apoi, la un
serviciu divin oficiat de pap la Nairobi, ofertorium-ul a fost de fapt, un ritual african: triburi de negri din Kenya au adus cosulete
cu fructe, o oaie care behia, obiecte de artizanat local. Papa nsusi si-a asezat pe cap faimoasa podoab "Masai", de 40
centimetri nltime, ornat cu pene, iar pe umeri o mantie "Masai" rosie. n februarie 1982, ultima liturghie a papei n Africa a
constat din cntece si dansuri traditionale africane, similare cu cele pe care le executau triburile africane atunci cnd si ucideau
sclavii n ritualurile lor pgne. Dou luni mai trziu, Reuniunea National Liturgic a Episcopilor din Volta Superioar a prescris
ritualul liturgic, constnd dintr-un amalgam de asa-numite elemente crestine din dansuri traditionale, bti ritmice din palme,
strigte de femei, btaia ritmic a tam-tamului, pentru a marca fiecare moment mai important. n Postul Mare, n Vinerea Mare,
un grup de dansatori, brbati si femei, trebuie s salute Crucea.[20]
n mai 1984, papa a celebrat liturghia n Papua - Noua Guinee. Cu aceast ocazie, 250 de dansatori, pe jumtate dezbrcati si
purtnd ornamente multicolore, au executat dansurile lor rituale acompaniate de bti de tobe.
n septembrie 1984, papa a hirotonit opt diaconi n Canada. n timpul acestei ceremonii, indigenii au aprins focul sacru, arznd
plante pentru a chema Marele Spirit Ke-Jem-Manito, apoi i-au druit papei o pan nmuiat n snge proaspt. n 1985, n timpul
cltoriei sale n Togo, papa a declarat: "Pentru prima dat m-am rugat mpreun cu cei care cred n animism."[21] De fapt, n
1985 n Togo, papa a participat la un ritual pgn propriu-zis, nemaiascunzdu-se sub masca unei liturghii crestine. Astfel, papa
nsotit de vrjitori s-a deplasat ntr-o pdure. Jurnalul "L'Osservatore Romano" descrie cum papa a acceptat s invoce puterea
magic a apei si a mortilor: "Papa a executat toate miscrile si gesturile rituale, folosind fin si ap si mprstiindu-le pe pmnt
n mai multe directii. Dup aceea, el nsusi s-a plecat la pmnt."[22]
E important s amintim c ideea unificrii tuturor religiilor s-a conturat mai cu putere nc de la Chicago (1893) si Paris (1900).
Masoneria a propus s se fac un Congres al tuturor religiilor, pentru a promova "o religie universal, acceptat de popoare de
toate culturile si traditiile", asa cum Loja Marelui Orient a declarat nc de la mijlocul sec. al XIX-lea. La 27 octombrie 1986,
papa Ioan Paul al II-lea a adus la realitate acest proiect al masoneriei. El a primit n bazilica Sfntului Francisc din Assisi, pe
reprezentantii marilor religii ale lumii pentru a se ruga mpreun. Locul rezervat lui Dalai Lama era chiar altarul central, unde
acesta a instalat o statuie a lui Budha. Episcopii catolici au vzut statuia si nu au spus nimic... Un an mai trziu evenimentul s-a
repetat la Biserica Santa Maria din Trastavere din Roma, spre satisfactia masonilor, care si-au publicat victoria n ziarul "Hiram"
scos de Loja Marelui Orient. Masonul F.M. Marsaudon scria: "Catolici, ortodocsi, protestanti, evrei, musulmani, hindusi, budisti,
liber-cugettori, pentru noi nu sunt dect porecle; francmasoneria este numele ntregii familii."[23]
Relatiile catolicilor cu francmasoneria au fcut multe valuri si sunt binecunoscute n occident. Astfel, Mary Ball Martinez a
descris n cartea ei cum n acest secol multi papi au ajuns masoni.[24] Jurnalista Mary Ball Martinez a fost 15 ani reporter al
Vaticanului pentru o seam de reviste faimoase (The Wonderer) sau la alte reviste ca "The National Review". Mary Ball afirm
c papa Ioan al XXIII-lea era initiat n francmasonerie si c a participat la ntrunirile Lojei Marelui Orient de la Paris din 1940.
Carlos Vasquez, mare Comandor al Francmasoneriei Mexicane, a declarat c papa Ioan XXIII si de asemenea Paul al VI-lea
erau masoni; episcopul Sergio Mendez din Cuernabaca (care a introdus la Conciliul Vatican II initiativa de a anula interdictia
credinciosilor catolici de a putea fi si masoni), a fost n aceeasi loj cu Carlos Vasquez, dup cum declar chiar acesta din urm.
n "CDL Report" din mai 1995, gsim urmtoarea mentiune: "Pe nou strzi ale Vaticanului sunt patru loje masonice. Unii din cei
mai nalti reprezentanti ai staff-ului Vaticanului sunt membri ai masoneriei si apartin Ritului Scotian."

62

Concluzii
Toate faptele prezentate mai sus pot fi explicate cu usurint dac lum n considerare mai nainte de toate c romano-catolicii
nu au refuzat niciodat s fac compromisuri cu puterea politic lumeasc pentru a-si mentine si extinde suprematia.
Confesiunea romano-catolic, bazat pe un sistem doctrinar complet strin de nvttura apostolic, a luptat s supravietuiasc
prin filozofia sa umanist si antropocentric. Astfel, nici harul si nici ajutorul dumnezeiesc nu pot fi mprtsite credinciosilor prin
tainele acestei confesiuni. O teologie deconectat de orice legtur cu Dumnezeu Cel slvit n Sfnta Treime (prin refuzul lor de
a accepta energiile necreate), explic rolul major acordat omului (papei) pentru a sustine si justifica credinta lor falimentar si
nemntuitoare. Refuzul sistematic de a accepta dogmele Ortodoxiei, prozelitismul, uniatismul si celelalte metode folosite pentru
a-si cstiga ct mai multi credinciosi, ne fac astzi s privim cu mult circumspectie la declaratiile de iubire si respect pe care
acestia le fac cu insistent fat de crestinismul Ortodox rsritean.

Note bibliografice
1 Pr.prof. Liviu Stan, "Succesiunea apostolic", Studii Teologice, nr.5-6, 1955.
2 Istoria Bisericeasc Universal, vol.II, Edit. IBMBOR, Bucuresti,1993.
3 Ibidem.
4 Rugciune si lumin mistic, Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa, Ed. Dacia, Cluj, 1998
5 Ibidem.
6 "Jesus et Israel, Genese de l'Antisemitisme", Francmasoneria, pg.49-51, nr.1, 1999.
7 "Catholic Family News", Francmasoneria, pg.49-51, nr.1, 1999.
8 Ibidem.
9 Arhim.Serafim Alexiev, Arhim. Jazadjiev, Ortodoxie si Ecumenism, Mnstirea Sltioara, 1997.
10 Ibidem.
11 Idem.
12 Idem.
13 Stihira III pentru Vecernia Marii Luni.
14 Arhim.Serafim Alexiev, op.cit.
15 Coranul, Articolul 1.
16 Idem, Articolul 2.
17 "Cine atac Biserica Romano-catolic?" artic. Internet, Romanian Historical Studies.
18 Ibidem.
19 Idem.
20 Idem.
21 Idem.
22 Idem.
23 Idem.
24 Mary Ball Martinez, Subminarea Bisericii Catolice
ASCETICA SI MISTICA NTRE
RSRIT SI APUS
de Monahul Alexie Ksutasvili
Povtuieste-m, Doamne, n calea Ta,
si voi merge ntru adevrul Tu (Psalm 85, 11).
Una din cele mai periculoase ispite care amenint n zilele noastre Biserica ortodox este puternica propagand romanocatolic, desfsurat n trile ortodoxe din estul Europei. Toat politica Vaticanului, n a doua jumtate a secolului XX, este
reprezentat de ncercarea de a plasa printre ortodocsi ideea de identitate ntre cele dou confesiuni crestine, iar micile
diferente care totusi nu pot fi contestate ar fi doar produsul diferentelor cultural-nationale n care s-au dezvoltat popoare din
diferite prti geografice si nu pun n pericol mntuirea credinciosilor de nici o confesiune.
Strategia catolicilor de cucerire a Orientului ortodox este foarte clar exprimat n cuvintele conductorului greco-catolicilor din
Rusia, Exarhul Leonid Feodorov: Prozelitismul si convertirea unor persoane nu trebuie s fie scopul misiunii noastre, pentru c
aceasta cu putin va ajuta uniatia. Ci scopul principal al nostru este rspndirea si popularizarea a nssi ideii de uniatism,
rspndirea ideilor pozitive despre catolicism si apropierea cu ierarhii si clericii ortodocsi. Cu prozelitismul putem dobndi mii de
suflete, dar aceste mii vor fi un nou obstacol ntre noi si acele zeci de milioane de oameni pe care trebuie s-i aducem ntr-o
singur turm. Si de aceea, cnd suntem n fata situatiei de a alege ntre succesul efemer n dobndirea unor suflete si scopul
principal al misiunii noastre, noi, fr ndoial, renuntm la primul, n folosul celui de al doilea scop.

63

O mare reusit a catolicilor pentru atingerea acestui scop este cunoscutul document de la Balamand (Liban), elaborat si semnat
de ctre o comisie teologic mixt, alctuit din ortodocsi si romano-catolici, n 1993, pe 23 iunie. Prin acest document, un grup
de arhierei si teologi ortodocsi au recunoscut romano-catolicismul, ca fiind Biserica adevrat a lui Hristos, biserica-sor,
detintoare a harului sfintitor si mntuitor n mod egal cu Biserica Ortodox.
Fr s adncim toate subtilittile disputelor teologice, s ne aruncm privirile la ascetii si misticii ortodocsi si romano-catolici,
pentru c ei sunt cei care n modul cel mai deplin si acut aplic n viata personal nvttura fiecrei confesiuni. Este de
subliniat c nvttura dogmatic nu este o stiint abstract care n-are nimic de-a face cu viata de zi cu zi a fiecrui credincios,
ci ea reprezint tocmai acea busol care arat si marcheaz drumul n mprtia Cerurilor. Dar dac aceast busol de credint
este defect atunci orice cltorie de la nceput este predestinat esecului.
Asceza n nici un caz nu trebuie s fie privit separat de nvttura de credint, pentru c toti Sfintii Printi ai Bisericii Ortodoxe
ne nvat c fr constiint dogmatic nici o nevoint nu poate avea succes. Mistica ortodox, cluzindu-ne n lucrarea
duhovniceasc, nvat c este foarte important ca omul s se priceap s fac diferenta ntre lucrarea Sfntului Duh asupra
sufletului omenesc si lucrarea diavoleasc, cnd emotiile si sentimentele trupesti sunt considerate ca dobndirea harului divin.
Unul dintre cele mai importante sfaturi este ca omul s nu-si provoace siesi stri de exaltare, s nu caute vedenii sau chiar
minuni, s fug de orice imaginatie sau nchipuiri n timpul rugciunii, cum ar fi viziuni, nftisri mentale despre Dumnezeu,
ngeri sau sfinti.
n contradictie cu aceste nvtturi, mistica apusean ne sugereaz c, nchipuindu-ne diferite scene biblice, trebuie s meditm
la ele. Ignatiu de Loyola, ntemeietorul ordinului iezuit, socotit la romano-catolici ca sfnt, n celebra lui oper Exercitii spirituale,
scris n anul 1522, ne ofer un sistem ntreg de diferite meditatii. Una din ele sun astfel: S ne nchipuim uriase limbi de foc si
sufletele oamenilor care se chinuiesc acolo. S auzim plnsete si strigte ale pctosilor, care n acelasi timp hulesc pe Iisus
Hristos si pe sfintii Lui. S simtim miros de fum, pucioas si putregai. S ne nchipuim c noi nsine simtim arderea focului. S
ne amintim de suflete care se chinuiesc n iad si s multumim Domnului c nu ne-a lsat s ne svrsim viata aici. Acest
exercitiu este recomandat cu o or naintea mesei de sear.
Aceast metod de "rugciune" exagerat de emotional de regul face ca n viata religioas a omului s ptrund si cugetele
trupesti, iar consecintele pot fi dintre cele mai nefaste. S dm cteva exemple: Angela (anul mortii 1309), la romano-catolici
considerat ca fericit, prin metodele ei de rugciune a ajuns s vad pe Hristos cam prea simtitor. De exemplu, interlocutorul
mistic al ei i spunea: Am fost eu cu apostolii si m-au vzut ei cu ochii lor trupesti, dar nu m-au simtit asa cum m simti tu.
Angela considera c att de tare ptimeste si chiar trieste personal patimile lui Hristos, nct credea ea c nici Prea Sfnta
Nsctoare de Dumnezeu Maria, care a stat lng crucea Mntuitorului, n-ar fi putut s le descrie att de clar ca ea.
Despre astfel de metode de meditatie ne lmureste un mare mistic ortodox, Sfntul Simeon Noul Teolog, care le descrie asa: El
(cel care mediteaz n.n.) ridic spre cer minile, ochii si gndurile si-si nchipuie n mintea sa sfaturi dumnezeiesti, harul ceresc,
cetele ngerilor si ale sfintilor, ntr-un cuvnt, adun n minte tot ce auzise din Sfnta Scriptur, priveste la toate acestea n timpul
rugciunii si astfel si agit sufletul spre dorinta de cele divine, spre dragoste, uneori chiar vars lacrimi si plnge. Si astfel,
ncetul cu ncetul, inima lui ncepe s se mndreasc, el crede c tot ceea ce face este rodul harului Sfntului Duh care se
pogoar spre mngierea lui si se roag lui Dumnezeu ca tot timpul vietii lui s-l nvredniceasc s lucreze astfel. Acesta este
semnul nselrii diavolesti.
Unele stri spirituale la sfinti romano-catolici sunt att de sensibile, c ne fac s ne ndoim serios de curtia lor. Iat un exemplu
foarte caracteristic pentru Tereza de Avilla: adeseori Hristos mi spune - "De acum Eu sunt al tu si tu a Mea". Aceste mngieri
ale Dumnezeului meu m fac s m rusinez nespus. n ele simt si durere si desftare, mpreun. Aceasta este o ran prea
dulce(...). Eu am vzut un nger care tinea n mn o sulit lung de aur cu vrf de fier pe care ardea o mic limb de foc. Acest
nger, din cnd n cnd, mi nfigea sulita n inim si n alte organe ale trupului meu. Iar cnd o trgea napoi, atunci mi se prea
c mi se scoate afar tot luntrul meu. Durerea din cauza acestor rni a fost att de puternic nct eu gemeam, dar si
desftarea a fost att de mare nct nu puteam s-mi doresc s nceteze vreodat aceast stare. Cu ct de adnc mi intra n
mine sulita, cu att mai mult crestea durerea, dar si desftarea devenea mai puternic, mai dulce.
Un teolog rus, D.Merejkovski, comenteaz astfel aceste stri spirituale ale Terezei: Dac o femeie stricat cu o mare experient
n viat trupeasc n acel moment ar fi vzut-o pe Tereza, ea foarte bine ar fi nteles-o ce simte, doar c s-ar fi mirat nevznd
pe lng Tereza nici un brbat.
Nici nu este de mirat c Tereza tot timpul avea probleme cu duhovnicii ei - Pentru duhovnici nu e cu putint s nteleag toate
acestea - spunea adeseori ea. Aici ar merita s mentionm c Papa Paul VI a ridicat pe Tereza la unul din cele mai nalte
ranguri de sfintenie cu titlul Doctorita Bisericii.
n metodele de ascez si rugciune sus amintite se vede cel mai clar toat minciuna catolicismului. Rugciunea ortodox
totdeauna este asezat n partea de sus a inimii, n nici un caz mai jos. Prin multa experient s-a dovedit c dac rugciunea se

64

aseaz undeva n alt loc, aceasta de fiecare data este rezultat al nselrii duhovnicesti. Erotomania catolic se pare c este
rezultatul asezrii rugciunii n partea de jos a inimii care din cauza apropierii de pntece provoac stri de nclzire si ardere
trupeasc.
S mai citm cteva pasaje din mrturisirile Angelei ca s ne dm seama mai bine de "misticismul" romano-catolic: Cnd m
apropii de ostie ea mi d un sentiment de mare mngiere. Dar tot corpul meu ncepe s se cutremure foarte tare asa c cu
mare greutate reusesc s m mprtsesc.(...) Si strigam eu fr nici-o rusine: Dragostea mea, eu nc nu Te-am cunoscut! De
ce asa m lasi pe mine? Si nu puteam s mai zic altceva c tiptul m mpiedica s rostesc altceva. S-a ntmplat pe cnd
intram n biserica sfntului Francisc si cnd am simtit c Dumnezeu s-a deprtat de mine; stnd asezat jos, strigam n prezenta
tuturor oamenilor nct cunoscutii mei care veniser cu mine, rusinndu-se, s-au deprtat de mine. Dar eu, din cauza dulcetii Lui,
si din faptul c m-a prsit pe mine, tipam asa si vroiam s mor. Toate legturile trupului meu se desprindeau atunci.
"Fericita" Angela si-a dorit s-L vad pe Mntuitorul trupeste, si - Am vzut pe Hristos aplecndu-si capul n minile mele. Si
atunci El mi-a descoperit gtul si minile Sale, iar gtul Lui avea o frumusete de nespus.
Este de mentionat aici c Angela vedea n Sfnta Cruce patul de nunt(!). nsusi Hristos i face mrturisiri: Eu nu n glum m-am
ndrgostit de tine. Un teolog rus, Lev Karsavin, care toat viata sa a studiat teologia apusean din Evul Mediu, n lucrrile sale
nu poate s ocoleasc manifestrile trupesti care se petrec n timpul asa zisei iubiri mistice a catolicilor fat de Dumnezeu; el
arat c aceast iubire mistic de regul este nsotit de exacerbarea simtirilor trupesti. El trage concluzia c: catolicismul este
o religie carnal, chiar foarte carnal si de aceea mistica apusean introduce n relatiile cu Dumnezeu un simtmnt cu totul
trupesc, o nselare spiritual profund. Ni se atrage atentia si asupra faptului c, dup vedeniile sale, si Mathilda si Gertruda si
Angela sunt att de convinse de mntuirea lor, c nici nu mai consider necesar spovedania nainte de moarte.
Noi, ortodocsii, adeseori vorbim despre un teribil duh de mndrie care a contribuit la proclamarea dogmei infailibilittii papale.
Dar acest exemplu nu este de loc singular cnd mndria domneste n teologia si mistica apusean. Noi putem vedea c tocmai
ascetii romano-catolici ncep deodat s se simt ca dumnezei ntrupati.
Francisc de Assisi - un sfnt celebru al romano-catolicilor, n timpul captivittii sale la Perugia, cnd prima dat a nceput s
mediteze la viata de srcie pentru Dumnezeu, spunea tovarsilor si de arme: S stiti ns c acela care ca si voi este
nctusat n fiare, va fi ntr-o zi omul cel mai slvit de lume. Omul nc nici n-a nceput viata de ascez si deja se vede pe sine
ca cel mai slvit de lume, fiind asadar prea ncredintat de sine. Si atunci devine explicabil vedenia lui Francisc cnd ajunge,
cum crede el, la un nivel nalt de spiritualitate: n timpul rugciunii mele, n fata mea au aprut doi stlpi de lumin - ntr-unul din
ei am recunoscut pe Creatorul tuturor, dar n cellalt pe mine nsumi - ne relateaz nsusi Francisc. A deveni omul cel mai slvit
de lume nu este att de greu de realizat, dar s ajungi la adncul smereniei, ntr-adevr, cere mult nevoint duhovniceasc.
Este usor de observat c nvttura romano-catolic despre meritele supra-prisositoare face cu neputint existenta adevratei
smerenii si iubirii de aproapele.
Toma de Aquino - un alt sfnt romano-catolic, explicnd politica bisericii sale, spunea: Erezia este pcat, pentru care vinovatul
trebuie nu numai s fie excomunicat din biseric, dar si s fie scos din rndul celor vii. Dac ereticul struie n rtcirea lui,
atunci biserica, pierznd orice ndejde pentru mntuirea lui, trebuie s aib grij de mntuirea celorlalti oameni, izgonindu-l pe
acest eretic prin excomunicare. Dar dup aceea, biserica l pred puterii laice ca prin moarte s-l scoat din lumea aceasta.
nvttura romano-catolic despre mntuire - ca fiind exclusiv un fapt juridic - a pus adnci amprente si asupra ascezei. Ascetii
catolici, spre deosebire de ortodocsi, nu caut ca prin pocint si rugciune nencetat s transfigureze firea omului, ca prin
participarea la energiile necreate ale lui Dumnezeu s ajung la desptimire si ndumnezeire. Teologia dogmatic apusean
prezint mntuirea subiectiv a omului ca fiind o culegere a unor merite exclusiv prin fapte bune. Astfel, monahismul romanocatolic a ajuns s asume exclusiv ori activitatea de asistenta social ori, n cazul asa ziselor mnstiri contemplative, se
mrgineste la mplinirea strict a regulilor ordinului, ceea ce este vzut ca o garantie pentru mntuire.
Acest fel de activitate ascetic face ca un novice s nceap s cread c si dobndeste niste merite deosebite, c este vrednic
pentru mntuire, c a ajuns deja sfnt, ceea ce i stopeaz orice sporire duhovniceasc n smerenie si pocint si l arunc n
prpastia mndriei ascunse si a prerii de sine.
Foarte gritor n aceast privint este cazul sfintei romano-catolice din Polonia, monahia Faustina Kovalska. n cartea Bolie
miloserdie v moei duse monahia Faustina ne prezint un grafic unde n coloana vertical sunt scrise pcate si virtuti, iar n cea
orizontal, sptmni. Faustina, cu mare acuratete nscrie cifre: n prima sptmn a lunii mai, patima lenii am biruit-o de attea
ori, am cedat de attea ori. Pcatul invidiei a fost biruit de attea ori, am cedat att. Si asa, sptmn cu sptmn, lun cu lun,
se ridic monahia Faustina pe scara sporirii duhovnicesti si a sfinteniei, cifrele devenind mai statornice, mai bune, nregistrnd
fiecare virtute sau fapt bun. Mai ales impresioneaz graficul care arat sporire n smerenie si biruintele asupra pcatului
mndriei.
Despre acest fel de ascez ne lmureste Sfntul Ignatie Briancianinov n cartea Despre nselare: Semnul de obste al strilor

65

duhovnicesti este adnca smerenie si smerita cugetare, unit cu gndul omului c este mai prejos dect toti(...) iar prerea st n
socotinta c nsusirile bune, druite de Dumnezeu, le are omul de la sine, si n nscocirea pentru sine a unor nsusiri bune care
nu sunt de fapt.(...) Cei tinuti de prere sunt dedati n cea mai mare parte patimii dulcetii, chiar dac se flesc cu cele mai nalte
stri duhovnicesti, nemaipomenite n adevrata nevoint ortodox; unii dintre ei se nfrneaz de la nrobirea grosolan fat de
patima dulcetii, dar asta numai pentru c n ei precumpneste pcatul pcatelor - trufia.
.P.S. Mitropolit Antonie al Ardealului, n cartea sa Traditie si libertate n spiritualitatea ortodox, ne d informatii pretioase
despre monahismul apusean: Cltorind prin Occident, n anii mei de studii, am avut prilejul s cunosc multe din aceste ordine
(monahale catolice n.n.). Cel mai mult m-a impresionat ntlnirea cu asa-zisele ordine contemplative, n care vietuitorii sunt
claustrati pe viat, fie brbati, fie femei. Am vorbit maicilor vizitandine din Chartres (Franta), maicilor carmelite din Assisi (Italia),
clugritelor din Valsainte (Elvetia) si multor altora fie prin grile masive de fier, dublate si de perdele, e adevrat usor
transparente, fie prin usile nchise, si am luat parte la slujbe n biserici n care nu clcase niciodat picior de mirean. Izolare
total, potrivit Regulei respective. n Belgia am vizitat o mnstire trapist, Rochefort, n care, n afar de staret, am vorbit cu
ceilalti prin semne. Asa si vorbeau si ei, desigur cu mai mult ndemnare dect mine. Regula interzice cuvintele rostite. (...) Nu
m pot totusi retine s nu spun c ntlnirea cu aceste stiluri de viat m-a socat putin. Mi s-au prut oarecum artificiale, ntr-o
anumit msur chiar inumane, n sensul cel mai simplu al cuvntului.(...) Regula devenise scop n sine. Ajunsese la o
gimnastic a formelor care, cu ct erau socotite mai bine executate, ca n atletism, cu att erau mai mntuitoare, cnd n realitate
erau forme goale. Mntuirea sufletelor ajunsese a fi conditionat doar de respectarea formal si exterioar a rnduielilor cu
privire la somn, la slujbe, la mncare, la mbrcminte, la numrul genuflexiunilor, la ascultare. Dincolo de acestea, se prea c
fuseser uitate procesele interioare, transformarea inimii, arderea ei n cutarea luminii si a sensurilor. De acestea - s-a zis
atunci - nu se mai ocupa nimeni. Continutul nu mai interesa. Interesa doar Regula. Doar respectarea exact a capitolelor si
articolelor Regulei asigura mntuire. Cei implicati ntr-o astfel de viat si-au dat subit seama c, n fapt, Regula nu asigura nimic.
Deforma personalitatea si atta tot. O golea de continut si de omenie si de Dumnezeu.
Toate cele spuse pn acum ne clarific foarte bine c este cu neputint s existe vreo identitate bisericeasc acolo unde nu
este identitate ntru sfintenie si adevr. Fr dreapt credint nimeni nu poate s pretind c este prtas harului Sfntului Duh
cobort la Cincizecime.
Mitropolitul Antonie Blum al Surajului (Patriarhia rus), n scrisoarea adresat Sanctittii Sale, Patriarhul Alexie II, spune
urmtoarele: A sosit timpul cnd trebuie s constientizm c Roma doreste exclusiv s nimiceasc Ortodoxia. Toate ntlnirile
teologice interconfesionale si "apropierile" reciproce semnate doar pe hrtii nu ne duc nicieri. Pentru c dincolo de ele st
dorinta ferm a Vaticanului s nghit Biserica Ortodox.
n loc de ncheiere a acestui articol s citm cuvintele Sfintei Scripturi: Copii, este ceasul de pe urm, si precum ati auzit c
vine antihrist, iar acum multi antihristi s-au artat; de aici cunoastem noi c este ceasul de pe urm. Dintre noi au iesit,
dar nu erau de-ai nostri, cci de-ar fi fost de-ai nostri, ar fi rmas cu noi; ci ca s se arate c nu sunt toti de-ai nostri,
de aceea au iesit. (I Ioan 2, 18-19)
FALSE TEOFANII SI ANGELOFANII (*
de Mihai Urzic
Diavolul, n atacurile sale mpotriva umanittii si a Bisericii, caut s-i nsele pe cei binecredinciosi prin credint, dup cum a
ncercat cu nsusi Mntuitorul Hristos n pustie.
Fecioara Maria este cea care a deschis drumul mntuirii si al resfintirii universale. De aceea diavolul i-a purtat, dintru nceput,
toat ura, cci lui i-a rostit Domnul: Dusmnie voi pune ntre tine si ntre femeie, ntre smnta ta si smnta ei; aceasta ti va
zdrobi capul, iar tu i vei ntepa clciul (Fac. 3, 15).
Fat de darurile mntuitoare care se obtin prin rugciunile Sfintei Fecioare ctre Fiul Su si Dumnezeul nostru, ca mijlocitoare
milostiv pentru toti credinciosii care o preamresc, Satana a cutat, n felurite chipuri, s-i huleasc numele si s stearg din
constiinta crestinilor prezenta ei spiritual. Ca urmare, cultul Fecioarei a ncetat s mai existe n toat lumea protestant, iar
dintre crestinii de pretutindeni, care apartin Bisericilor Sacramentale, numerosi sunt aceia care nu mai cred n ntreita ei feciorie,
atribuindu-i si alte nasteri sau contestnd nasterea, mai presus de fire, a Mntuitorului. n unele tri din Apus, i se profaneaz
numele cu expresii sacrilege. Iar acolo unde i se pstreaz cultul, intervin mistificri ale Satanei si apar prooroci mincinosi care,
n numele Maicii Domnului, rspndesc rtciri.
ntmplri neobisnuite, cu aspecte suprafiresti si cu chemarea la pocint, au fost de la nceput primite ca o descoperire
dumnezeiasc, fr s fie sesizat nselciunea diavolului, prin attea nepotriviri fat de adevrata credint si traditie ortodox.
Din aceast cauz, rtcirea a luat proportii, antrennd cea mai mare parte din clerul Bisericii. Dar si mai grav apare faptul c
asemenea manifestri au fost uneori oficializate de ierarhia bisericeasc.[1] (...)
Pentru asemenea cazuri de fals credint, Pravila Bisericeasc vesteste cu luminat adevr: Dumnezeu nu voieste s fie slujit

66

prin minciun, cci ceea ce astzi minciuna pare c zideste, mine va distruge mptrit mai ru. Siguranta mntuirii este o grav
ispit, ea este momeala trufiei prin care Satana prbuseste sufletele de la : mntuire. Chiar si unii dintre cei mai ncercati
nevoitori crestini s-a' poticnit n felul acesta, primind minciuna drept adevr. Cnd n ordinea spiritual lipseste discernmntul de
a alege Binele de Ru, omul poate cdea mai usor n rtciri, ntruct nu mai ajunge s desprind eroarea din tot ceea ce
altereaz integritatea Adevrului, iar constiinta pcatului i se ntunec si ochiul duhovnicesc si pierde lumina. n cuvntul despre
vorbele care aduc pierzare sufletelor, Sfntul Teodor Studitul spune: Nu cu usurint poate svrsi omul calea si nu poate scpa
usor de mestesugurile diavolului, de care trebuie s se ngrijoreze pn n ceasul mortii. Tot astfel povesteste si Patericul despre
un btrn cuvios cruia, ajungnd la vremea sfrsitului, diavolul i-a spus: Acum ai scpat de mine. Dar sfntul i-a rspuns: nc nu
stiu bine.
Deci cum ar fi s credem c duhul cel necurat nu se va mai atinge de noi, c el va fi gonit, c Arhanghelul Mihail ne va ocroti de
orice rele si c la dreapta judecat vom afla mil si vom fi primiti n mprtia lui Dumnezeu, numai pentru faptul c am transcris
si am tinut asupra noastr aceast crticic magic! Ct de grosolan apare nselciunea Vrjmasului pentru ademenirea celor
simpli si de bun credint, spre asemenea rtciri prin care vrea s le lege sufletele; si ct de mare este cutezanta si obrznicia
lui ca s se foloseasc n acest scop de numele Maicii Domnului si al Arhanghelului Mihail!
Din cauza urii nestvilite pe care o poart Arhanghelului Mihail (care i s-a mpotrivit n mprtia cereasc) si Sfintei Fecioare
(care i-a zdrobit capul), diavolul caut s provoace n rndul crestinilor tot felul de diversiuni si abateri de la dreapta credint,
folosindu-se tocmai de numele Arhanghelului Mihail si al Maicii Domnului.
Aparitii spectaculoase atribuite Maicii Domnului, de pe urma crora au aprut grave rtciri, s-au petrecut, n repetate rnduri, n
special n Occidentul catolic, afectnd n cea mai mare msur acea Biseric. Asemenea pretinse teofanii au fost nsotite uneori
si de vindecri neobisnuite precum si de alte semne cu aparente suprafiresti, pentru a cstiga astfel nu numai ncrederea lumii,
dar mai ales a autorittii eclesiastice. Pe locurile acelor artri s-au ridicat biserici si asezminte religioase, devenind centre de
mare faim si pelerinaj, cunoscute n toat lumea.
Multi credinciosi, n curtenia inimii lor, dau crezare acestor aparitii dubioase, considerndu-le, cu toat evlavia, ca fiind
adevrate revelatii, iar aceasta cu att mai mult cu ct, pentru unii dintre ei, s-au produs si vindecri senzationale. Ca urmare a
diferitelor aparitii cu aspect miraculos, nsusite de Biserica Romano-Catolic, s-au rspndit, n decursul timpului, devotiuni
pgubitoare si dogme gresite care s-au mentinut pn n ziua de azi, aducnd tot felul de rtciri Bisericii Catolice si
credinciosilor ei. Asa este, de pild, credinta desart legat de gajul mntuirii sau de privilegiul sabatin, oficializat prin decretul
din 20 ianuarie 1613 de ctre papa Paul al V-lea prin Sacra Congregatie a Sfintei Inchizitii, pe baza dubioasei vedenii a Maicii
Domnului, pe care a avut-o conductorul Ordinului Carmel, Simon Stock, trecut apoi n rndul sfintilor catolici.
Documentele arat c Prea Fericita Fecioar i s-a artat carmelitului Simon nsotit de o multime de ngeri si, tinnd n mn
scapulariul ordinului (un mic pieptras care acoper umerii), i-a spus abatelui: Iat privilegiul pe care ti-l dau tie si tuturor fratilor
si surorilor carmeliti. Oricine va muri purtnd acest vesmnt nu va fi n suferinta focului vesnic, adic va fi mntuit[2].
Aceast fgduint a fost ulterior prezentat sub denumirea de privilegiul sabatin, prin decretul papei Paul al V-lea, care hotra:
Se permite preotilor carmeliti s predice c Prea Fericita Fecioar Maria va ajuta sufletele confratilor si surorilor (din
arhiepiscopia Notre Dame du Mont Carmel) decedati n credint, care n timpul vietii lor au purtat vesmntul su, printr-o
protectie special ce le va acorda-o dup moartea lor, cu deosebire dac au murit smbta (privilegiul sabatin)[3].
Gajul mntuirii sau al privilegiului sabatin, fgduit Sfntului Simon pentru devotiunea purtrii scapulariului, a fost reamintit si prin
aparitia din 1857, de la Lourdes.
Estelle Faguette, vizionara de la Pellevoisin, a ntrit, prin mesajul pe care l-a primit n 1876, pe o aceeasi cale, de la pretinsa
vedenie a Maicii Domnului, devotiunea legat de scapulariu. Mesajul era: Iat darurile pe care le voi revrsa asupra acelora
care 1 vor purta cu ncredere si care vor ajuta la rspndirea acestui vesmnt: ntelepciune, pietate, convertire, vointa[4]. n
vrst de 33 de ani, Estelle era bolnav de presupus peritonit tuberculoas si, n aceast stare, a avut vedenia Maicii
Domnului, care i-a fgduit vindecarea deplin; lucru care s-a si ntmplat dup cinci zile, pentru a dovedi originea sfnt a
artrilor.
Obiectivul principal urmrit de aparitia respectiv a fost ntrirea devotiunii scapulariului si a sfintei inimi carnale a lui Iisus,
imagine reprodus pe unul din colturile acelei mici bucti de stof alb a vesmntului pe care l purta aparitia. Nimic nu-mi va fi
mai plcut, s-a pronuntat vedenia, dect s vd acest vesmnt pe fiecare din copiii mei. Te-am ales pe tine s publici slava mea
si s rspndesti aceast devotiune. Apoi a adugat: Vei merge la preot si-i vei spune s te ajute cu toat puterea lui[5].
Este de remarcat c, n timpul primelor cinci aparitii (n total au fost cinsprezece), Estelle a avut, concomitent cu vedenia
Fecioarei, si pe cea a diavolului, care o nfricosa; nchipuita artare a Maicii Domnului o apra si l mustra pe Cel Ru,
spunndu-i s se deprteze de patul bolnavei. Printre nselciunile cu care Satana ncearc s deruteze pe credinciosi, pentru a
le cstiga ncrederea si a le infiltra credinta vtmtoare si superstitioas, pot figura uneori si asemenea dedublri.

67

Este usor de presupus c, datorit nselciunii att de mestesugite, Estelle nu a avut nici o ndoial c Maica Domnului i s-a
artat cu adevrat si a izbvit-o de nfricosrile diavolului; ca urmare, cele spuse si cerute de vedenia Sfintei Fecioare nu puteau
fi dect comandamente sacrosancte. La rndul su, papa Leon al XIII-lea, care si-a manifestat fr rezerve ncrederea fat de
aparitiile Maicii Domnului de la Pellevoisin, a acordat, n anul 1892, o indulgent plenar pentru pelerinajul la locul artrii, care
a avut loc la 9 septembrie n acelasi an.
Pentru a atenua gravitatea superstitiei - deja nrdcinat n lumea catolic - referitoare la purtarea scapulariului, asa dup cum
se vestise nc din 1613, papa Pius al XI-lea a fcut cunoscut prin scrisoarea sa Petis in quidem, din 18 martie 1922, c
Fecioara iubeste ntr-adevr pe cei care o iubesc, dar nimeni nu poate spera c Preacurata l va sprijini n ceasul mortii, dac n
timpul vietii nu a meritat aceast gratie, fie prin ndeprtarea de pcat, fie prin practicarea Cultului Maicii Domnului. ns aceast
revenire fcut de papa Pius al XI-lea asupra textului original al mesajului ceresc nu a putut sterge rtcirea propagat timp de
trei secole de vizionara de la Pellevoisin si nici nu s-a putut schimba originea tenebroas a mesajului care trezea duhul mndriei
n sufletele tuturor acelor credinciosi.
O alt grav superstitie bazat pe o credint talismanic s-a rspndit si s-a statornicit n Catolicism prin Catherine Laboure,
sanctificat n 1947. n anii 1830-1831, n urma a cinci aparitii a Sfintei Fecioare, Catherine a primit solia s introduc n lume
medalia cu monograma Mariei (M), ncadrat de dousprezece stele si avnd reprezentate dou inimi alturate: una a lui Iisus,
nconjurat cu o cunun de spini, si alta a Fecioarei - co-mntuitoarea - strpuns de o sabie.
Medalia miraculoas, dup cum a fost denumit, poart si o invocare: O, Marie, conceput fr de pcat, roag-te pentru noi,
cei care recurgem la tine! Prin aceast rugciune, conditionat de o credint eretic, s-a propagat si s-a admis de ctre Biserica
Catolic dogma rtcit a imaculatei conceptiuni, iar prin medalia respectiv s-a ntrit si cultul sfintei inimi a lui Iisus si a inimii
Mariei, o alt devotiune cu totul strin de Sfnta Traditie si de sensul adevrat al spiritualittii crestine.
Din relatarea vizionarei Catherine Laboure reiese c Maica Domnului a asigurat-o c toate persoanele care vor purta la gtul lor,
cu devotament, aceast medalie si care vor face aceast scurt rugciune, vor primi mari daruri[6]. Numai c orice rugciune
care, prin continutul ei, cuprinde o rtcire de credint, cum este si cea a imaculatei conceptiuni, strecurat cu subtilitate de tatl
minciunii n acea invocare, atrage dup sine si prezenta demonului, inspiratorul acelei rtciri. (...)
Din ndemnul Vicleanului, prin care credinciosii catolici au fost ncurajati s poarte la gt medalia miraculoas, ncredintati c vor
primi prin aceasta mari harisme, s-a ajuns la falsa evlavie, ca n numeroasele cazuri n care acest semn talismanic a fost
preferat sau a nlocuit Sfnta Cruce.
Prin bula Miserentissimus Redemptor, papa Pius al XI-lea a prezentat crestinilor devotiunea ctre sfnta inim, ca o dovad de
cucernicie ctre inima carnal a lui Iisus, simbol al dragostei Lui jignite (prin pcatele oamenilor) si care pretinde o devotiune
reparatorie.
n linia acelorasi aparitii dubioase care duc la credinte rtcite si care stabilesc, prin invizibile fire, o legtura cu demonul, a fost
cazul petrecut la Lourdes, n anul 1858. Fetita Bernadette a avut n total optsprezece viziuni. n ziua de Buna Vestire 1858,
vedenia Fecioarei Maria a ntmpinat-o cu cuvintele: Eu sunt imaculata conceptiune. Aceast repetat si accentuat mrturisire,
prin care s-a confirmat nc o dat, pe aceeasi cale, aparent miraculoas, noua dogm promulgat de Biserica RomanoCatolic, a contribuit si mai mult la rspndirea si nrdcinarea rtcirii respective n sufletele credinciosilor catolici. La vedenii
s-a adugat si faptul c la locul respectiv s-au petrecut multe vindecri neobisnuite, n special de paralizii, care i-au impresionat
pe pelerini.
O alt aparitie a Maicii Domnului a fost semnalat n 1917, la Fatima, n Spania; acea vedenie cerea s se instituie n toat
lumea devotiunea ctre inima imaculat a Fecioarei. Celor ce vor s primeasc acest cult le fgduiesc mntuirea, iar aceste
suflete vor fi iubite de Dumnezeu, ca niste flori cu care va mpodobi Tronul Su[7].
Ca si n celelalte rtciri pomenite, si n fgduintele aparitiilor de la Fatima se ascunde, subtil, duhul trufiei. Nentelegnd acest
lucru, Biserica Romano-Catolic a introdus erezia imaculatei conceptiuni (lansat si rspndit de diavol) chiar si n exorcismele
contra Satanei: Puternica Maic a Domnului, Fecioara Maria a imaculatei conceptiuni, ti porunceste tie, diavole.
n cultul Bisericii Ortodoxe, Dumnezeu Tatl este invocat pentru a-1 certa pe diavol, ca s ias din fpturile Lui, prin moliftele
Sfntului Vasile. n Biserica Romano-Catolic este invocat Maica Domnului ca s-l alunge pe diavol, iar exorcismele care se fac
- cuprinznd erezia "Imaculatei Conceptiuni", condamnabil fat de dreapta credint - zdrnicesc lucrarea de izbvire.
Cultul Sfintei Inimi a lui Iisus, sustinut si propagat prin vedeniile avute de Catherine Laboure n 1831, si are originea ntr-un alt
caz de presupus teofanie, petrecut n Franta anului 1674, la Paray-le-Monial, cu Marguerite Marie, canonizat ulterior ca
sfnt. Aceast vizionar a avut aparitia materializat a Mntuitorului: El i-a ncredintat misiunea de a face cunoscut oamenilor s
i se cinsteasc inima, nftisnd-o pe pieptul su printr-o inim carnal a crei icoan s fie expus chiar pe partea inimii... Si
oriunde va fi expus aceast imagine pentru a fi venerat, El va rspndi daruri si binecuvntri[8]. Ispita subtil strecurat prin

68

aceast cerint a rmas neobservat si, ca urmare, Biserica Romano-Catolic si-a nsusit iar rezerve cultul Sfintei Inimi, ca pe
o nou devotiune. Astfel, n anul 1854, sub pontificatul lui Pius al II-lea, s-a proclamat, pe baza aparitiilor pe care le-a avut
Catherine Laboure, aceast dogm rtcit a imaculatei conceptiuni, condamnat de Biserica Ortodox ca si de marii naintasi
ai teologiei catolice. Sub acelasi pontificat, n anul 1870, s-a decretat si gresita dogm a infailibilittii papale.
Neprihnita zmislire sau imaculata conceptiune a reprezentat o prere veche, reactualizat n Biserica Apusean nc din
secolul al VIII-lea, prin care s-a sustinut c Fecioara Maria s-a nscut fr pcatul strmosesc. Aceast nvttura contrazice
dogma consacrat a transmiterii, fr exceptie, a pcatului protoprintilor ntregului neam omenesc. Sustinerea punctului de
vedere al imaculatei conceptiuni nu-si gseste nici o recunoastere, nici n Sfnta Scriptur si nici n Sfnta Traditie. Dimpotriv,
textele Scripturii precizeaz categoric c toti oamenii mostenesc pcatul strmosesc, afar numai de Fiul lui Dumnezeu, care sa nscut din Tatl, fr mam, si din mam, fr tat. Imaculata conceptiune a fost respins si de cei mai reputati scolastici ca
Toma d'Aquino si Bernard. Nici unul din Sfintii Printi nu a aprat aceast sustinere, iar fericitul Augustin, marele teolog al
Occidentului, chiar a condamnat-o (n Op. imperf. IV, 122).
Propagarea unor credinte desarte, provenite prin intermediul unor aparitii neobisnuite, cu aspecte suprafiresti, dovedesc
originea lor necurat. Apostolul Iacov se ntreab: Oare din aceeasi vn a izvorului poate s tsneasc si ap dulce si
amar? (Iac. 3, 11). Iar Mntuitorul atrage atentia: Se vor ridica hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor da semne
mari si chiar minuni, ca s amgeasc, de va fi cu putint, si pe cei alesi (Mt. 24, 24).
n cazul falselor teofanii pomenite, aparitia tuturor vedeniilor a fost precedat de fenomene fizice spectaculoase: rafale de vnt,
fulgere, tunete, siluete de ngeri, fascicule luminoase care iradiau cldur n jurul aparitiilor.
Semne si minuni materializate s-au produs uneori si n vzul unor multimi numeroase, adunate cu pietism pe locurile n care
apruser viziuni. n Spania, si anume la Fatima, n amiaza zilei de 13 septembrie 1917, n fata unei multimi de peste douzeci
de mii de oameni, soarele strlucea pe un cer senin, cnd, deodat, a nceput s-si piard putin cte putin strlucirea, iar
atmosfera a cptat o tent glbui-aurie. Era ziua celei de-a cincea aparitii a Maicii Domnului n acele locuri. Cu toti aveau
privirile atintite spre cer. Un glob luminos se deplasa de la Rsrit spre Apus si aluneca ncet si maiestuos, strbtnd spatiul;
globul degaja o lumin strlucitoare, dar plcut la vedere; cnd dispru aceast aparitie, ncepur s cad din cer un fel de flori
albe sau de fulgi de zpad care nu atingeau pmntul, ci se spulberau la o oarecare nltime. Un nor alb nvluia stejarul verde
(pe care aprea n mod obisnuit vedenia Maicii Domnului) iar apoi se risipea n nltime, n volute, pn disprea[9]. La 13
septembrie 1917 s-a produs, n acelasi loc, a sasea aparitie, n fata unei asistente tot att de numeroase: n jurul soarelui a
aprut chipul Sfintei Fecioare si al btrnului Iosif, cu pruncul n brate. Din cele scrise de sora Lucia, vizionara acestui ultim caz,
reiese c minunea anuntat de Fecioara Maria se produse n fata tuturor. Imensa multime contempl un semn nemaiauzit.
Ploaia care cdea a ncetat, norii s-au rspndit si soarele, care apru la orizont, era asemntor unui disc de argint. Dup
putin, soarele ncepu s salte, s se balanseze, s se roteasc n jurul lui ca o roata de foc si s mprstie n toate directiile
jerbe de lumin. Timp de patru minute, luminozitatea lui a devenit, succesiv galben, verde, albastr, violet... Dup o brusc
oprire, si-a reluat dansul fantastic. Martorii erau ncremeniti, uluiti. Soarele s-a desprins apoi din cer, a cobort spre multime si
cldura lui a devenit din ce n ce mai mare. Poporul sttea n genunchi, n noroi, si se auzeau strigte din toate piepturile:
Minune! Minune!, n timp ce altii spuneau crezul. Apoi soarele si-a reluat locul obisnuit pe cer...[10]. (...)
Prin aparitiile de la Salette, din 1846, vedenia cu chipul Maicii Domnului i-a ncredintat fetitei Melanie Cavat o tain prin care
dezvluia decderea si pervertirea clerului, precum si nelegiuirile si lepdarea de credint a lumii contemporane, cnd totodat
si o serie de preziceri despre sfrsitul lumii, dintre care unele nentemeiate, putnd s zdruncine ncrederea credinciosilor fat de
proorocirile autentice.
Astfel, pentru multele pcate ale omenirii, aparitia a vestit c n anul 1864, Lucifer mpreun cu un numr de demoni vor fi
eliberati din iad, iar n anul 1865 se va vedea urciunea ("l'abomination") n toate locurile sfinte[11]. n continuarea aceluiasi
mesaj, presupusa aparitie a Maicii Domnului a mai spus: n mnstiri, florile Bisericii vor fi putregite si demonul se va nscuna
ca stpnitor a1 inimilor[12]. Aparitia a mai vestit si c n aceeasi vreme se va naste Antihristul[13].
Iat ns c de atunci a trecut mai bine de un secol si nc nu sunt semne c Antihristul s-ar fi nscut. Pe de alt parte, nu s-a
pomenit niciodat, n toat traditia Vechiului si Noului Testament, ca dezvluirile ceresti, sau proorocirile, sau prezicerile s
cuprind date calendaristice. Totodat, dac multi membri ai clerului s-au nimit cu tot felul de pcate, att n Occident ct si n
Orient, nu nseamn c acest oprobiu poate fi aruncat peste tot clerul si nici c abominatiunea s-ar fi nscunat nc din anul
1865 n mnstiri si n toate locurile sfinte. Pare de asemenea ciudat c, vorbindu-se despre nasterea Antihristului, nu s-a
pomenit nici un cuvnt despre venirea lui Hristos ca Judector.
Presupusele teofanii si anghelofanii, n urma crora au aprut rtciri, dintre care si cele pomenite, s-au petrecut, n general, cu
copii sau cu adolescenti, dinadins alesi de Ispititor, pentru ca nevinovtia lor s serveasc drept garantie a sfinteniei acelor
aparitii. Alteori au fost folosite n aceleasi scopuri persoane n vrst, foarte credincioase, dar usor influentabile, nclinate a crede
tot ceea ce era nvluit n suprafiresc. n toate cazurile mentionate, nlucirile diferitelor ntruchipri ceresti, si n special ale
Maicii Domnului, urmreau s cstige ncrederea vizionarilor prin tot felul de promisiuni, recompense si aprecieri mgulitoare,

69

flatndu-le amorul propriu si strnind n sufletul lor un duh de mndrie si de slav desart. Vedeniile au comunicat si secrete, pe
care vizionarii nu aveau voie s le spun nimnui, ceea ce i subordona si mai mult nlucirii respective. Asemenea atitudini sunt
ns potrivnice spiritului autenticelor teofanii, cunoscute din traditia Bisericii si din vietile sfintilor.
Ca s ntreasc Diavolul si mai mult convingerea lumii c artrile si vestirile pe care le difuzeaz sunt de la Dumnezeu, si
deci nu au o origine dubioas, el se serveste uneori si de nchipuirea crucii.
Cci nu i este greu s nsele prin semnul biruintei Mntuitorului, dac nseal prin chiar chipul Biruitorului.
n sens traditional, o viziune poate fi obiectiv cnd provine de la o percepere exterioar (vizual sau auditiv) sau poate fi
subiectiv cnd provine de la perceperea unei imagini interioare (prin imaginatie si ratiune). De cele mai multe ori, profetii au
avut - pe ct se pare viziuni interioare precum si viziuni pur intelectuale, prin care Dumnezeu le-a fcut anumite comunicri, fr
imagini materializate, iar aceasta mai ales atunci cnd profetul si anunta mesajul prin cuvintele: Asa grieste Domnul. Dar
niciodat o descoperire de la Dumnezeu nu a fost fcut unui profet prin mguliri, prin promisiuni de binefaceri ceresti si printr-o
tendint de a-i trezi mndria, lsndu-l s cread c este neprihnit si c i se va rezerva un loc de mare cinste n cer.
Aparitii dubioase ale Maicii Domnului, cu un caracter miraculos si cu rsunet mondial au mai fost semnalate n Franta, la
Salette, cu Mlanie si Maximin, n 1846; la Pontmain, n 1871; la Fatima, n Spania, n 1917 (cu reveniri n 1921 si 1943); apoi la
Bauvaing si la Kerezineu n Bretania, cu 71 de pretinse teofanii si anghelofanii, din 1936 si pn n 1965.
Uneori ademeniri s-au fcut si unor nalti pontifi, prin mesajele transmise de unii vizionari. Este astfel revelatoriu cazul petrecut
n timpul rzboiului civil din Spania, n 1936, cu o femeie paralizat, din Portugalia, Alexandrina Maria da Costa, din satul
Balazas, la nord de Porto, creia i s-a artat nchipuirea materializat a Mntuitorului care-i spunea: Altdat am cerut
consacrarea neamului omenesc divinei mele inimi. Acum o cer pentru inima imaculat a prea Sfintei Mele Maici. (...) La Roma,
Sfntul Printe i va consacra lumea si o va invoca sub denumirea de Regina Lumii, Maica noastr a biruintelor. Cum acestui
mesaj nu i s-a dat curs, aceeasi aparitie a revenit dup un an si a ordonat s i se comunice papei c daca nu se va mplini
vointa Sa, flagelul Spaniei se va ntinde peste toat lumea[14]. Dar nici de ast dat apelului nu i s-a dat curs. Dup un an, la 3
octombrie 1938, aceeasi vedenie a Mntuitorului a fgduit c va conduce pe Sfntul Printe de-a dreptul n cer, fr s mai
treac prin purgatoriu, dac va face consacrarea lumii, imaculatei inimi a Mariei[15].
ntr-un asemenea apel se vedea deslusit nu numai momeala ntins Pontifului, dar si propagarea acelei devotiuni a imaculatei
inimi, precum si confirmarea dogmei purgatoriului, osndit de Sfnta Traditie a Bisericii Dreptmritoare.
n urma acestor viziuni si a unor noi reveniri de acelasi fel, la 24 iunie 1941 si la 29 mai 1942, Papa Pius al XII-lea, devenit din
anul 1939 succesorul lui Pius al XI-lea, s-a decis si a promulgat n ziua de 8 decembrie 1942, n bazilica vatican, n prezenta
unei multimi de circa 80.000 de persoane, actul solemn de consacrare a ntregii lumi imaculatei inimi a Mariei, pe temeiul
repetatelor cereri adresate de vedeniile Maicii Domnului si ale Mntuitorului. n acest scop a spus: Am voit ca de srbtoarea
Imaculatei Conceptiuni a Prea Fericitei Fecioare Maria, din anul 1942, s fie consacrat tot neamul omenesc Imaculatei inimi. Iar
la 7 iulie 1952, acelasi pap a consacrat, ntr-un mod cu totul special, toate popoarele Rusiei, Imaculatei inimi a Maicii
Domnului, ca urmare a faptului c, n 1929, presupusa Sfnt Fecioar ceruse aceast consacrare si promisese c va mpiedica
prin acest mijloc propagarea erorilor acestei tri si va asigura convertirea ei.
Prin aceast consacrare special s-a urmrit s se ajung la convertirea Rusiei, adic nu numai la ndeprtarea comunismului,
ci, n realitate, la integrarea Rusiei n snul Bisericii Catolice[16].
Nlucirile dracilor au cerut ca Ortodoxia s revin la unitatea catolic si la supunerea si ascultarea fat de pontiful roman, adic
oaia s se pociasc pentru c lupul a voit s-o mnnce, iar acum s se bucure pentru c o cheam la el.
De altfel, aceast conceptie eretic se desprinde n mod vdit si din actul solemn de consacrare a cultului inimii imaculate a
Mariei, pronuntat la 31 octombrie 1942 de papa Pius al XII-lea, n mesajul adresat natiunii portugheze cu ocazia mplinirii a 25
de ani de la aparitiile de la Fatima. Prin acest solemn act s-a fcut, ntre altele, si urmtoarea suplic, adresat Sfintei Fecioare:
Popoarelor separate, datorit rtcirii sau discordiei, si n special acelora care nutresc pentru Tine (Prea Sfnt Fecioar) un
anumit cult (...), d-le lor pacea si ntoarce-i pe ei la staulul unic al lui Christ, sub unicul si veritabilul Pstor.
Din cte se vede, pravoslavnica Rusie si celelalte tri ortodoxe au fost acuzate pentru rtcirea si discordia de a se fi separat de
unicul staul al lui Christ, de la Roma, cerndu-se ca aceste popoare separate s se rentoarc sub unicul si veritabilul Pstor.
Totodat, consacrarea ntregii lumii si, n mod cu totul special, a Rusiei la cultul imaculatei inimi a Mariei reprezint o practic
inovatorie a Bisericii Catolice, care contravine spiritului evanghelic si Sfintei Traditii. Cci ce poate nsemna, n realitate, s i se
consacre Mntuitorului Hristos sau Maicii Domnului ntregul neam omenesc, deci inclusiv si credinciosii altor Biserici crestine,
dimpreun cu mozaicii, cu musulmanii si cu toti pgnii, dar fr participarea liber-consimtit?
Orice abatere de la dreapta credint si de la adevr este o rtcire si orice rtcire are o origine tenebroas, indiferent de

70

mijloacele si de cile prin care a provenit. Prin orice credint gresit pe care Ispititorul o provoac, el urmreste s cstige
ncrederea credinciosului, a unor ntregi comunitti crestine, pentru a le compromite mntuirea sufletelor. Si astfel, att
credinciosul care s-a nselat ct si clerul Bisericii care a girat asemenea cazuri dubioase si obscure, ajung n cele din urm s
poarte stigmatul Satanei.
O rtcire acceptat pe o astfel de cale si strecurat n obstea credinciosilor cu binecuvntri sacerdotale, antreneaz apoi si
alte rtciri mai mari, n msura n care Dumnezeu ngduie asemenea uneltiri ale Satanei, din pricina strii de pcat n care se
afl lumea. Dumnezeu pune astfel la ncercare evlavia crestinilor si ntelegerea duhovniceasc a purttorilor de grij ai Bisericii,
cu privire la pstrarea nealterat a credintei precum si a bunei ndrumri pe care ei trebuie s le-o dea credinciosilor. Dar, din
pcate, multe se poticnesc, iar unii dintre crmuitorii turmei lui Hristos las s intre n staul lupi rpitori n blan de oaie. Va veni
totusi o zi - cndva - cnd att ei ct si toti cei nsetati de false teofanii vor vedea, cu alti ochi, c artrile din care s-au mprtsit
aveau, de fapt, coarne si coad de capr.
Biserica Romano-Catolic si-a dat girul cu mult usurint si fr nici o rezerv nenumratelor aparitii care au dus la noi dogme
si devotiuni, iar vizionarii respectivi au fost canonizati n rndul sfintilor. Totusi, n ultima vreme s-a produs o divergent fat de
autenticitatea acestor cazuri. Este concludent n acest sens cartea lui Raul Auclair, Kerezinen -Apparitions en Bretagne[17].
S-ar putea naste ntrebarea: dac asa de multe sunt nselciunile diavolului, prin care nseltorul caut s rtceasc lumea, si
dac attea ntmplri, cu aparente miraculoase, nu sunt minuni, ci rtciri, atunci care sunt adevratele minuni si n ce msur
se mai pot ele produce si recunoaste?
Este fr ndoial c interventia Duhului Sfnt a rmas mereu prezent n lume si se poate oricnd manifesta sub orice form, n
orice mprejurri si peste orice legi ale naturii, cu putere mai presus de rnduielile firii. Dar minunile s-au rrit din ce n ce mai
mult, iar unele harisme, ca darul proorocirilor, al vindecrilor, al vorbirii n limbi, al nvierii mortilor, au ncetat. Si dac n zilele, de
azi sfintii s-au rrit si, o dat cu ei, darul facerii de minuni, este de remarcat un alt aspect, esential si revelatoriu, care explic
rarele minuni sau chiar absenta interventiilor supranaturale provenite de la Dumnezeu. Nenumratele minuni pe care le fcea
Mntuitorul sau Sfintii Apostoli, sau alti sfinti si mari cuviosi n primele secole ale Crestinismului, au fost necesare atunci ca s
ntreasc noua credint si s-i dea chezsia originii ei divine. Dar credinta o dat statornicit prin dogmele ei, ca si prin Sfintele
si Mntuitoarele Taine ale Bisericii, nu mai are nevoie s fie sustinut prin mijloace suprafiresti, dup cum nici pomul care a
crescut mare nu mai are nevoie de tutori care s-l propteasc.
Si totusi! Ce minune mai mare s-ar putea petrece n realitate, pentru cine are credint, dect aceea a prefacerii Sfintelor
Taine de la fiecare Sfnt Liturghie, prin transsubstantierea pini si a vinului n Sngele si Trupul Mntuitorului, sau
aceea a aghiasmei nestricate, sau a flcrii ceresti care aprinde lumina, la nvierea Domnului, pe altarul Sfntului
Mormnt de la Ierusalim?
Credinta pe care o vrea Dumnezeu de la oameni trebuie s fie curat, nesovitoare, izvort dintr-o neprecupetit adorare fat
de Cel Autoputemic si fr nevoia de a vedea mereu minuni. Printr-o difuzare continu de minuni, credinta ar nceta si, ca
urmare, ni s-ar primejdui si putinta de mntuire a sufletelor. De altfel, nsusi Hristos Domnul o spune: Dac nu veti vedea semne
si minuni, nu veti crede (In. 4, 48). Iar pe Sfntul Toma si mai categoric l-a apostrofat Mntuitorul: Pentru c M-ai vzut, ai crezut.
Fericiti cei ce n-au vzut si au crezut! (In. 20, 29). Dumnezeu vrea s fie cutat si descoperit n duh si n adevr, si numai astfel
s vin si El n ntmpinarea noastr. Cci cel ce caut gseste, si celui care bate i se va deschide (Lc. 11, 10). Ce credint ar
mai fi aceea care tot timpul ar trebui conditionat de semne si minuni, pentru a ne face s recunoastem existenta si
atotputernicia Iui Dumnezeu!?
De fapt, tot ceea ce este necesar pentru mntuirea noastr s-a spus si s-a consfintit si toate mijloacele mntuitoare pentru
dobndirea vietii vesnice ni s-au pus la dispozitie prin Biseric, iar Domnul ne-a prevestit prin viziuni eshatologice semnele
vremurilor de apoi, precum si uneltirile de la sfrsit ale diavolului. Nimic n plus nu mai este deci necesar pentru desvrsirea
credintei noastre si nici vreo nou dogm sau inovatie de credint nu mai este de asteptat, prin revelatii sau aparitii suprafiresti,
pentru mntuirea noastr.
Adevrate minuni se pot totusi mplini si n zilele de azi, n viata fiecrui om, prin interventia Proniei ceresti. Dar nu toti ajung s
vad si s nteleag tlcul unor asemenea interventii deoarece, n cele mai multe cazuri, ele sunt atribuite hazardului sau
norocului si nu lui Dumnezeu. Iar dac ar fi s se mai petreac si azi teofanii, ele s-ar deosebi prin esenta si prin telul lor fat de
contrafacerile Ispititorului, ntruct s-ar integra cu totul n Adevrul si n Predaniile consacrate ale Bisericii Dreptmritoare, fr
nici un fel de devieri, de inovatii si de aspecte stranii ori spectaculoase, si nici cu ademeniri spre gnduri de slav desart.
Falsele minuni si teofanii, ca si sugerrile unor mistificri demonice, receptate pe cale mintal, poart cu sine pecetea
nedezmintit a unui spirit luciferic. Prin seductiile cu care diavolul ne ademeneste, el caut, prin orice mijloace, s ne ntineze
credinta. Asemenea mistificri se pot recunoaste prin faptul c nu prezint o elevatie spiritual, nu-1 mrturisesc pe Hristos ca
Fiu al lui Dumnezeu si ca Rscumprtor al lumii si sunt ntotdeauna secundate de aparitii ceresti sau de alte fenomene vizuale,
auditive si senzoriale care trdeaz originea lor necurat.

71

Dac minunile adevrate, cu nftisri supranaturale, s-au rrit cu totul, n schimb, pe msur ce naintm n vreme si ne
apropiem de deznodmntul sfrsitului, Dumnezeu va ngdui s se nteteasc; si mai mult tot felul de artri demonice, precum
si nseltoare semne naturale fizice neobisnuite, att n vzduh ct si pe pmnt, din cauza nmultirii pcatului, deoarece pcatul
pe toate le destram si pe toate, le stric fat de rnduiala si rostul pentru care au fost create si binecuvntate de Dumnezeu.
Falsele minuni ale nseltorului, numai smerenia, rugciunea cu credint si puterea sfintei cruci, cu invocarea numelui lui
Hristos, le pot spulbera pe toate, risipindu-le ca fumul si topindu-le ca ceara de la fata focului, spre rusinarea si alungarea
diavolului si a mincinoaselor lui vedenii. Cci Jertfa lui Dumnezeu (este) duhul umilit; inima nfrnt si smerit Dumnezeu nu o
va urgisi (Ps. 50, 18).
Prin smerenie, sfintii l-au rusinat pe diavol si l-au ndeprtat ori de cte ori a cutat s-i nsele. Se cunoaste astfel din Pateric
cazul unui pustnic cruia i s-a artat diavolul n strlucirea cereasc sub nftisarea Mntuitorului spunndu-i: Eu sunt Hristosul;
dar btrnul vzndu-l, si-a nchis ochii. Si cnd diavolul l-a ntrebat: Pentru ce nchizi ochii, cci eu sunt Hristos, pustnicul i-a
rspuns: Anatema tie, cci Hristosului meu eu i cred, care a spus c de va zice cineva: iat aici e Hristos, s nu credeti! Si
demonul auzind acestea, s-a fcut nevzut. Mai pomeneste Patericul si despre un frate cruia diavolul i s-a artat n chip de
nger luminat si i-a spus: Eu sunt Gavriil si sunt trimis la tine ca s-ti aduc o veste bun. Dar fratele cu smerenie i-a rspuns:
Caut c vei fi trimis la altii, c eu sunt pctos si nu sunt vrednic s vd un nger. Aceasta zicnd fratele, a pierit diavolul
dinaintea lui si s-a fcut nevzut.
Dac vztorii de vedenii, atunci cnd au loc mincinoasele aparitii, l-ar conjura pe diavol n numele lui Hristos sau al Sfintei
Treimi prin semnul Sfintei Cruci, Vrjmasul ar disprea din fata lor, ar pieri fr urm si s-ar cufunda n adncurile tartarului.
Dar, din pcate, credinciosii si numerosi slujitori ai Bisericii nu mai stiu s aleag adevrul, lipsindu-le ntelegerea
mistic a marilor cuviosi si sihastri de altdat, care stiau s desluseasc ceea ce era fals, fapt care uneori a fcut ca ei
s fie btuti de duhurile necurate. Iat deci pentru care motive, n aceste vremuri tulburi, Satana si poate semna cu mai
mult slobozenie neghina, iar lumea i acord cu mai mult usurint girul, ndeprtndu-se tot mai mult de adevrata cale spre
Dumnezeu.
Note bibliografice
*) "Biserica si viermii cei neadormiti", Mihai Urzic, Ed.Anastasia, 1998.
1 n continuare se prezint cazul maicii Veronica de la M-rea Vladimiresti, studiu ce nu intr n canonul lucrrii noastre (n.r.)
2 Roger Rebut, Les messages de la Vierge Marie, P.Tequi, Paris, p.101.
3 Ibidem.
4 Ibid.,p.154.
5 Ibid.,p.153.
6 Ibid., p.44.
7 Ibid., p.192. n lucrarea citat, toate aparitiile mentioante au fost considerate adevrate teofanii.
8 A.Haran, Histoire de la dvotion au Sacr-Coeur, vol.I, p.198.
9 Roger Rebut, op.cit., p.198.
10 Soeur Lucie, Relations des eveniments de Fatima, n Mmoires.
11 L'aparition de la Tres Sainte Vierge sur la Montagne de la Salette, text publicat cu aprobarea Sfintei Congregatii a Romei, n
1879 si 1904.
12 Ibid.
13 Ibid.
14 Pinho, Alexandrina Maria da Costa, cap. XIII
15 Ibid.
16 Roger Rebut, op.cit., p.217.
17 Raul Auclair, Kerezinen - Apparitions en Bretagne, Nouvelles ditiones latines, Paris, 1968.
O EPISTOL ATHONIT
de Sinaxa Extins a Sfntului Munte Athos
n ochii printilor din Sfntul Munte Athos, respectul total pentru adevr este una din primele ndatoriri pe care le impune iubirea
pentru aproapele. Ei nu au nici o pozitie doctrinar aparte, ci mrturisesc pur si simplu credinta Bisericii Ortodoxe: "Biserica este
una. Aceast Biseric una si adevrat, care pstreaz continuitatea vietii ecleziale, adic unitatea Traditiei este Ortodoxia. A
admite c aceast Biseric una si adevrat nu exist pe pmnt n stare pur ci c ar fi partial continut n diferite ramuri,
nseamn... a nu avea credint n Biseric si n Capul acesteia".
Fr ostentatie, clugrii athoniti tin ca aceast convingere s se nscrie n fapte. Nu pot aproba manifestri sau vorbe care ar
implica o recunoastere practic a "teoriei ramurilor". Unitatea crestinilor, care le e la fel de pretioas ca oricrui alt crestin, nu
poate fi mplinit dect prin alturarea neortodocsilor la ntregul si plintatea credintei apostolice. Ea n-ar putea fi rodul unor

72

compromisuri si eforturi nscute dintr-o aspiratie omeneasc si fireasc la unitate a unor oameni care nu dau dou parale pe
nvttura ncredintat Bisericii.
n materie de ecumenism, ca si n viata duhovniceasc, atitudinea Athosului este alctuit din luciditate si discernmnt.
Traditia spiritual a Muntelui Athos este n esenta ei identic cu cea n care triau Printii si, n particular, toti vechii clugri din
Apus, ntr-o perioad n care schismele si divizrile nu distruseser nc unitatea spiritual a Europei. Drept pentru care, redm
n cele ce urmeaz textul scrisorii Printilor athoniti referitoare la Documentul de la Balamand, ca pe un rspuns patristic la o
problem contemporan de o mare important:
Sanctittii Sale, Patriarhul ecumenic,
Printele si Stpnul nostru, Bartolomeu
Prea Sfintite Printe si Stpne,
Unirea Bisericilor sau pentru a vorbi mai precis, revenirea heterodocsilor la Biserica noastr, sfnt, soborniceasc,
apostoleasc si ortodox este o dorint fireasc a noastr, ca s se mplineasc rugciunea Domnului: "Toti s fie una" (Ioan
17,21), rugciune pe care o primim si o mprtsim total n sensul ei ortodox. Dup cum scrie profesorul J. Romanides: "Hristos
se roag aici pentru ca ucenicii Lui si ucenicii ucenicilor Lui s fie una n perspectiva slavei Sale nc din aceast viat, ca
mdulare ale Trupului Su, adic ale Bisericii...". Iat de ce, de fiecare dat cnd crestinii heterodocsi ne viziteaz, desi i primim
cu dragoste n Hristos si le oferim ospitalitate, constientizm totusi cu durere desprtirea noastr n credint si imposibilitatea de
a lega relatii ecleziale cu ei.
Schisma dintre ortodocsi si anticalcedonieni si apoi cea dintre ortodocsi si occidentali constituie o adevrat tragedie, cu care
nu trebuie s ne obisnuim si s-o acceptm linistiti si resemnati.
Asadar, ntelegem eforturile care vizeaz unirea numai atunci cnd sunt fcute cu frica lui Dumnezeu si n acord cu traditia
ortodox, cnd ele nu rezult n nici un caz din micsorarea sau anularea dogmelor ortodoxe si nici din indiferenta tolerant fat
de mrturisirile strmbe ale, heterodocsilor - pentru c o astfel de unire nu va fi o unire ntru Adevr, si ca atare nu va fi niciodat
acceptat cu adevrat de Biseric, nici binecuvntat de Dumnezeu. Asa cum spun Sfintii Printi: "Binele nu e bine dect cnd e
bine fcut".
Dimpotriv, o astfel de fals unire ar provoca noi schisme, noi dureri si diviziuni n trupul astzi unit al Ortodoxiei. n aceast
privint am spune c, n fata marilor schimbri care s-au produs n trile de traditie ortodox si n fata violentului curent care se
manifest sub diferite forme la scar mondial, Biserica Ortodox, care este una, sfnt, soborniceasc si apostoleasc, ar
trebui, pe de-o parte, s consolideze coeziunea Bisericilor locale, avnd grij de membrii ei rniti si restabilindu-i spiritual, si, pe
de alt parte, constient de ea nssi, s predice puternic si limpede, umanittii deczute, puterea mntuitoare, harul unic care-i
apartine.
n acest duh urmrim, att ct ne permite angajamentul monahal, manifestrile si dialogurile miscrii numit ecumenic si
constatm cnd divizarea cuvntului adevrului, cnd compromisurile si concesiile n chestiuni fundamentale de credint.
Asadar, actele si declaratiile reprezentantilor Bisericilor ortodoxe ne-au pricinuit o adnc mhnire, pentru c sunt lucruri
nemaiauzite si total contrare credintei noastre.
Mentionm mai nti cazul Prea Fericitului Patriarh al Alexandriei, care a declarat cel putin de dou ori c noi, crestinii, ar trebui
s-l recunoastem pe Mahomed ca profet! - si nimeni pn astzi nu l-a criticat pe acest Patriarh asa de grav rtcit, care a
continuat s conduc destinele Bisericii sale ca si cum nimic nu s-ar fi ntmplat. Prsim, deci, limitele sincretismului pancrestin
si intrm n sincretismul tuturor religiilor!
n al doilea rnd, v aducem la cunostint cazul Patriarhului Antiohiei care, fr consimtmntul unanim ortodox, a intrat n
comuniune liturgic cu anticalcedonienii Antiohiei, fr s se fi gsit cea mai mic solutie la foarte gravele probleme ale
acceptrii lor de ctre Sinoadele ecumenice posterioare Sinodului III si, mai ales, Sinodului de la Calcedon, care constituie o
temelie de nezdruncinat a Ortodoxiei.
Din nefericire, nici n acest caz n-am vzut proteste din partea vreunei Biserici ortodoxe.
Dar motivul cel mai serios de neliniste este brusca si inadmisibila schimbare de atitudine a ortodocsilor, asa cum reiese din
continutul declaratiei comune de la Balamand din iunie 1993 a Comisiei mixte pentru dialog ntre ortodocsi si romano-catolici,
care adopt teze antiortodoxe si asupra creia tinem n mod special s atragem atentia Sanctittii Voastre.
Pentru a ncepe, se cuvine s recunoastem c declaratiile pe care Sanctitatea Voastr le-a dat din cnd n cnd n privinta

73

uniatismului, considerat un obstacol de neocolit n calea dialogului dintre ortodocsi si romano-catolici - ne-au linistit.
Textul n cauz d, cu toate acestea, impresia c declaratiile Voastre au fost ocolite, c uniatismul beneficiaz de amnistie si se
vede chiar invitat la masa Dialogului Teologic, n ciuda respingerii categorice din partea Conferintei panortodoxe din Rodos:
"Iat de ce am hotrt s pretindem, ca o conditie prealabil pentru reluarea dialogului, ca toti agentii si propagandistii
uniatismului de la Vatican s fie ndeprtati definitiv din trile ortodoxe, si ca toate Bisericile numite unite s fie supuse si
ncorporate Bisericii Romei, deoarece uniatismul si dialogul sunt absolut incompatibile". Pentru a ne justifica nelinistea, vom
aduce ca dovad, ntre altele, articolul nalt Prea Sfintitului mitropolit Demetriados K. Hristodulos, aprut n "Biserica Pireului",
din care vom cita cteva fragmente.
Dar tezele ecleziastice ale acestui document provoac nc un si mai mare scandal, Sanctitate. Vom mentiona rtcirile cele
mai strigtoare la cer.
Citim n articolul 10: "Ca reactie la Biserica Catolic ce, pretinzndu-se unica depozitar a mntuirii, si exersa eforturile
misionare n detrimentul ortodocsilor - Biserica Ortodox, la rndul ei, a adoptat aceeasi conceptie, potrivit creia numai la ea se
gseste mntuirea. Pentru a asigura mntuirea fratilor rtcitii, ajungea chiar s-i reboteze pe crestini, uitnd exigentele
liberttii religioase a persoanelor si a actelor de credint, exigente la care epoca respectiv era putin sensibil".
Noi, ortodocsii, nu vom putea admite niciodat un astfel de punct de vedere, dat fiind faptul c Sfnta noastr Biseric Ortodox
nu a nceput s se cread singura depozitar a mntuirii ca reactie la uniatism, ci cu mult nainte de el, nc din epoca n care,
din motive dogmatice, s-a produs schisma. Biserica Ortodox nu i-a asteptat pe uniati pentru a ntelege c ea este
continuatoarea autentic a Bisericii una, sfnt, soborniceasc si apostoleasc a lui Hristos, pentru c ea a avut ntotdeauna
constiinta c papismul e o erezie. Dac n-a folosit prea des acest termen de "erezie", a fcut-o dintr-un motiv explicat de Sfntul
Marcu al Efesului: "Latinii nu sunt numai schismatici, ci eretici, iar dac Biserica n-a proclamat acest lucru foarte clar a fost
pentru c natiunea lor era mult mai numeroas si mai puternic dect a noastr... naintasii nostri n-au vrut s-i zdrobeasc pe
latini ridiculizndu-i si stigmatizndu-i cu numele de eretici pentru c desi i asteptau s se ntoarc, fceau toate eforturile s le
menajeze prietenia".
Atunci cnd uniatii si misionarii Romei au nvlit n Anatolia noastr pentru a-i converti, mai ales prin mijloace dubioase, pe
ortodocsii slbiti de grele ncercri - tactic mult folosit si astzi de ei, Ortodoxia a trebuit s predice adevrul nu pentru a face
prozelitism de tip roman, ci pentru a-si proteja turma.
Astfel, Sfntul Fotie a denuntat de mai multe ori Filioque ca o erezie si pe adeptii ei ca ru-mrturisitori (kakodocsi).
Sfntul Grigorie Palama spune despre occidentalul Varlaam c, venit la Ortodoxie, n-a artat "ca s spunem asa nici un semn
de sfintire primit de la Biserica noastr, care ar fi putut sterge pcatele cu care a venit".
Este clar c Sfntul Grigorie l consider pe Varlaam un eretic care are nevoie de harul sfintitor pentru a intra n Biserica
Ortodox.
Formula utilizat n articolul 10 arunc pe nedrept vina asupra Bisericii Ortodoxe, pentru a o atenua pe cea a sustintorilor
papismului. Cnd i-au rebotezat ortodocsii pe romano-catolici si pe uniati independent de vointa lor, clcndu-le n picioare
libertatea religioas? Si dac exist exceptii, ortodocsii care au semnat acest text n-ar fi trebuit s uite c cei care au fost
rebotezati "independent de vointa lor" erau urmasii ortodocsilor care fuseser uniti cu forta, cum a fost cazul n Polonia, Ucraina
si Transilvania! (vezi articolul 11).
Citim n articolul 13: "De fapt, mai ales dup conferintele panortodoxe si al doilea Conciliu al Vaticanului, redescoperirea si
punerea n valoare, att de ctre ortodocsi ct si de ctre catolici, a Bisericii drept comuniune au schimbat radical perspectivele
si deci si atitudinile fundamentale. Ambele prti au recunoscut c ceea ce Hristos a ncredintat Bisericii Sale - profesia de
credint apostolic, mprtsirea cu aceleasi taine, mai ales preotia unic celebrnd jertfa unic a lui Hristos, succesiunea
apostolic a episcopilor - nu poate fi considerat proprietatea exclusiv a uneia singure dintre Bisericile noastre. n acest sens
este evident c orice rebotezare este exclus".
Redescoperirea Bisericii drept comuniune are desigur sens pentru romano-catolici care, n fata impasului n care se gseau din
cauza eclesiologiei lor absolutiste, au fost constrnsi s se ntoarc, printr-un joc dialectic, spre caracterul comunitar al Bisericii.
Asadar, alturi de o extrem, aceea a puterii absolute, ei pun alt extrem, aceea a puterii colegiale, asezndu-se ntotdeauna,
n acest du-te vino, pe aceeasi baz antropocentric. Biserica Ortodox, dimpotriv, a avut ntotdeauna si conserv constiinta
de a fi nu o simpl comuniune, ci o comunitate teandric sau, cum spune Sfntul Grigorie Palama n "Tratatul despre purcederea
Sfntului Duh" (2,78), o "comuniune de ndumnezeire". Or, comuniunea de ndumnezeire nu este numai necunoscut, dar ea
este teologic incompatibil cu teologia romano-catolic, care refuz s accepte energiile create ale lui Dumnezeu, singurele prin
care aceast comuniune poate exista.

74

Acestea fiind zise, constatm cu cea mai mare tristete c, n articolul cu pricina, sfnta noastr Biseric Ortodox este pus la
egalitate cu Biserica Romano-Catolic ru-mrturisitoare.
Sunt trecute cu vederea gravele diferente teologice - Filioque, primatul papal, infailibilitatea, harul creat etc. - si este fabricat o
unire artificial fr cel mai mic acord asupra dogmelor.
Asadar se dovedesc adevrate previziunile care anuntau unirea planificat de Vatican si n care, de voie, de nevoie, se vor gsi
angajati ortodocsii - cum spunea Sfntul Marcu al Efesului. Acestia din urm se gsesc, de fapt, si astzi n situatii politice si
nationale extrem de dificile, fiind supusi uneori unor state cu alt religie. Unirea va fi deci accelerat si realizat fr acordul
asupra diferentelor dogmatice. Planul n cauz const n a pecetlui unirea fr a se tine cont de divergente, printr-o
recunoastere reciproc a Tainelor si a succesiunii apostolice a fiecrei Biserici, si realizarea intercomuniunii, la nceput limitat,
apoi lrgit. Dup care va rmne s fie pus problema diferentelor dogmatice, considerate teologumene.
Or, dac unirea s-a fcut, ce sens va mai avea discutarea divergentelor teologice?
Roma stie foarte bine c ortodocsii nu vor accepta niciodat nvttura ei heterodox. Experienta ncercrilor de unire fcute
pn acum a demonstrat-o. n consecint, ea pune pe picioare o unire pe deasupra diferentelor, spernd c elementul dominant
(omeneste vorbind; si aici, ca ntotdeauna, punctul de vedere romano-catolic este pur uman si antropocentric) va absorbi cu
timpul pe cel mai slab, adic Ortodoxia.
Profesorul Jean Romanides a prevzut aceast metod ntr-un articol aprut n februarie 1966 n "The Orthodox Witness" sub
titlul: "Miscarea de unificare si ecumenismul popular".
Am vrea s-i ntrebm pe semnatarii ortodocsi de la Balamand:
Filioque, primatul, infailibilitatea, purgatoriul, imaculata conceptiune, harul creat, apartin mrturisirii de credint a Apostolilor? E
posibil ca noi, ortodocsii, s le recunoastem romano-catolicilor o credint si o mrturisire apostolic, n ciuda tuturor acestor
lucruri?
Aceste grave devieri teologice ale Romei sunt sau nu erezii?
Dac da, dup cum au judecat Sinoadele si Sfintii Printi, nu nseamn c Tainele si succesiunea apostolic a unor astfel de
heterodocsi sunt absolut invalide?
Poate exista plintatea harului acolo unde nu exist plintatea Adevrului?
l putem separa pe Hristos de Adevrul Su din Taine si din succesiunea apostolic?
Succesiunea apostolic a fost invocat la nceput de Biseric doar ca o confirmare suplimentar si istoric a pstrrii si salvrii
Adevrului de-a lungul timpului. Cu toate acestea, atunci cnd chiar adevrul este alterat, ce sens mai poate avea pstrarea
unei succesiuni apostolice pur formale si exterioare? Marii ereziarhi n-aveau, cei mai multi, o astfel de succesiune? Dar cum
putem s credem mcar pentru o clip c aveau har?
Si cum putem s considerm dou Biserici ca "Biserici surori" nu datorit originii lor comune dinainte de schism, ci datorit
pretinsei lor mrturisiri comune, harului sfintitor si preotiei nentrerupte, trecnd cu vederea prpastia dogmatic dintre ele?
Ce ortodox ar putea accepta infailibilitatea, primatul, puterea jurisdictional a Papei "care se ntinde asupra ntregii Biserici" si
pe seful politico-religios al statului Vatican ca succesor autentic al Apostolilor?
Nu ar fi aceasta o negare a credintei si a traditiei Apostolilor?
Sau, poate, semnatarii acestui text ignor c multi romano-catolici de astzi gem sub talpa Papei si a sistemului su eclezial
scolastic si antropocentric si c doresc s se reapropie de Ortodoxie?
Si cum s-ar putea ca aceste suflete frmntate spiritual, care doresc sfntul botez, s nu fie primite n Ortodoxie, sub falsul
pretext c acelasi har s-ar gsi n ambele prti? Nu se cuvine s le fie respectat libertatea religioas, cum pretinde n alte
locuri declaratia n chestiune, si s li se ofere botezul ortodox? Cum ne vom apra n fata Domnului pentru faptul de a fi refuzat
plintatea harului unor suflete care, dup lungi ani de lupt si de cutri personale, au ajuns s doreasc sfntul botez al
Bisericii noastre ortodoxe, una, sfnt, soborniceasc si apostoleasc?
Declaratia citeaz la articolul 14 cuvintele Papei Ioan Paul al II-lea: "Efortul ecumenic al Bisericilor surori din Orient si Occident,
fondat pe dialog si rugciune, caut o comuniune perfect si total care s nu fie nici absorbtie, nici fuziune, ci ntlnire n
adevr si dragoste " (cf. Slavorum Apostoli, n.27).
Cum poate avea loc unirea ntru adevr ct vreme diferentele dogmatice sunt ocolite si cele dou Biserici sunt calificate Biserici
surori n ciuda acestor diferente?

75

Adevrul Bisericii nu poate fi mprtit, pentru c el este nsusi Hristos. Acolo unde exist divergente de dogm nu poate exista
unitate n Hristos.
Istoria Bisericii ne nvat c numai Bisericile ortodoxe au fost ntotdeauna surori ntre ele, dar niciodat Biserica Ortodox n-a
fost sor cu Bisericile heterodoxe, oricare ar fi fost gradul lor de rtcire n credint (kakodoxie).
Suntem ndrepttiti s ne ntrebm dac sincretismul religios si minimalismul dogmatic, produse ale secularizrii umanocentrice,
n-au influentat gndirea celor care au semnat un astfel de text.
Este evident c acest document, poate pentru prima oar din partea ortodocsilor, adopt teza c cele dou Biserici, Ortodox si
Romano-Catolic, constituie Biserica una si sfnt sau c sunt dou expresii legitime ale ei.
Este din pcate tot prima oar cnd ortodocsii recunosc oficial o form a tezei ramurilor.
S ne fie permis exprimarea profundei noastre mhniri n fata acestui fapt, mai ales n msura n care aceast teorie intr n
conflict categoric cu traditia Ortodoxiei si constiinta de sine pe care ntotdeauna a avut-o pn n zilele noastre.
Ca mrturie a acestei constiinte de sine ortodoxe, potrivit creia Biserica noastr este Biserica una si sfnt, avem multe
autoritti recunoscute de ntreaga ortodoxie.
Astfel Sinoadele:
l. de la Constantinopol din 1722
2.de la Constantinopol din 1727
3.de la Constantinopol din 1838
4.Enciclica celor patru patriarhi ai Orientului si respectiv, a Sinoadelor lor din 1848
5.Sinodul de la Constantinopol din 1895
au mrturisit c numai Sfnta noastr Biseric Ortodox constituie Biserica Una si Sfnt.
Sinodul din 1895 de la Constantinopol rezum toate sinoadele anterioare: "Asadar, Biserica Ortodox a Orientului se mndreste
pe drept n Hristos c este Biserica celor sapte Sinoade Ecumenice si a primelor nou veacuri ale crestinismului si n
consecint, Biserica una sfnt, soborniceasc si apostoleasc a lui Hristos, stlpul si temelia adevrului. Biserica Roman este
biserica inovatiilor, a falsificrii scrierilor Printilor Bisericii; este Biserica falsei interpretri a Sfintei Scripturi si a hotrrilor
Sfintelor Sinoade. Iat de ce este total ndrepttit respingerea ei, atta timp ct va persista n rtcire. Pentru c, asa cum
spune dumnezeiescul Grigorie de Nazians: Mai bine un rzboi demn de laud dect o pace care ne separ de Dumnezeu".
Tot o astfel de doctrin predicau reprezentantii Bisericilor Ortodoxe la Consiliul Ecumenic al Bisericilor unde participau eminenti
teologi ortodocsi, ca printele G. Florovsky. Astfel, la Conferinta de la Londra (1952), el a declarat: "Am venit aici nu pentru a
critica alta Biserici, ci pentru a le ajuta s vad adevrul, pentru a le lumina cugetarea ntr-un mod frtesc, informndu-le despre
nvttura Bisericii una, sfnt, soborniceasc si apostoleasc, care este Biserica greco-ortodox, neschimbat din epoca
apostologic".
Si la Evanston n 1954, delegatii ortodocsi proclamar: "n concluzie, trebuie s ne declarm convingerea profund c numai
sfnta Biseric Ortodox a pstrat credinta transmis o dat pentru totdeauna sfintilor n toat plintatea si puritatea ei; si asta
nu datorit meritului nostru omenesc, ci pentru c i-a plcut lui Dumnezeu s pstreze aceast comoar n vase pmntesti,
pentru ca revrsarea darului s vin de la Dumnezeu".
La New Delhi, n 1961, acelasi ecou: "Unitatea a fost rupt si trebuie recucerit. De fapt, Biserica Ortodox nu este o confesiune
ntre altele, nici una dintr-o multitudine. Pentru ortodocsi, Biserica Ortodox este, n sine, Biserica. Biserica Ortodox este
profund crestin c temelia ei luntric si nvttura ei coincid cu mesajul apostolic si cu traditia Bisericii primare, nemprtite.
Biserica Ortodox se afl n continuitatea nentrerupt si niciodat distrus a preotiei harice, a vietii si credintei n Taine.
Succesiunea apostolic a demnittii episcopale si a preotiei sacramentale este, pentru ortodocsi, cu adevrat esential si de
aceea reprezint un criteriu indispensabil al existentei Bisericii n general. Potrivit convingerii sale intime si avnd constiinta
propriei sale ntemeieri, Biserica Ortodox consider c ocup un loc aparte si exceptional n snul crestinttii dezbinate; ea
este purttoarea si martora traditiei Bisericii primare nemprtite, din care provin prin reducere sau separare toate confesiunile
crestine existente".
Am putea s mai prezentm aici mrturii ale teologilor ortodocsi cei mai distinsi si mai recunoscuti. Ne vom multumi cu unul
dintre acestia, Printele Dumitru Stniloae, teolog cunoscut nu numai pentru stiinta sa, ci si pentru lrgimea sa de vederi si
perspectiva unui ecumenism nteles n sens ortodox.
n mai multe locuri din remarcabila carte Pentru un ecumenism ortodox (Le Pire, 1976), Printele Dumitru face aluzii la temele
abordate de Declaratia Comun, pe care le trateaz ns potrivit mrturisirii ortodoxe. Citatele vor evidentia discordanta dintre
tezele Declaratiei si credinta noastr ortodox.

76

"Fr unitatea credintei si fr comuniunea cu acelasi Trup si Snge ale Cuvntului ntrupat, nu va exista Biseric n adevratul
sens al termenului. (...) Cu alte cuvinte, iconomia permite validarea unei taine svrsite n afara Bisericii pentru acela care intr
n comuniune deplin de credint cu membrii Bisericii Ortodoxe si devine un membru al ei. (...) n conceptia romano-catolic,
Biserica nu este att un organism spiritual al crui cap este Hristos, ci mai degrab o organizatie juridic care nu trieste n
dimensiunea divin, ci n planul supranaturalului si al gratiei create. (...)
Unitatea de credint joac un rol indispensabil n pstrarea acestei unitti, pentru c ea leag absolut toti membrii Bisericii cu
Hristos si ntre ei.(...)
Toti cei care nu-l mrturisesc pe Hristos n ntregime, ci doar partial, nu pot realiza comuniunea total nici cu Biserica, nici ntre
ei. (...) Cum ar putea catolicii s se uneasc ntr-o euharistie comun cu ortodocsii din moment ce ei cred c sunt uniti mai mult
prin Papa dect prin dumnezeiasca mprtsanie? Ar putea dragostea s se reverse dinspre Pap spre lume? Acea dragoste
care se revars din Hristos aflat n Sfnta mprtsanie?(...) E suficient s recunoastem faptul c Ortodoxia, ca trup deplin al lui
Hristos, vrea s primeasc n snul su prtile care s-au desprtit de ea..."
N-ar putea exista, se ntelege, dou trupuri depline ale lui Hristos!
Suntem pe deplin stupefiati Sanctitate, s vedem c ortodocsii fac aceste concesii tocmai n momentul n care romano-catolicii
nu numai c-si mentin ecleziologia papocentric, dar chiar o ntresc si mai mult.
Conciliul II Vatican, se stie, departe de a diminua primatul si infailibilitatea, dimpotriv le-a mrit. Profesorul Ioan Kamiris scria:
"Bine cunoscutele pretentii latine la monarhia absolut a Papei nu numai c nu si-au pierdut nimic din fort atunci cnd
au fost ascunse la Conciliul II de la Vatican, sub masca colegialittii episcopilor; dimpotriv, chiar prin asta ele s-au
ntrit, si actualul pap nu ezit ca, din cnd n cnd, s le pun n evident cu mult emfaz".
Or, textul enciclicei papale din 28 mai 1992 "Ctre Episcopii Bisericii Catolice" recunoaste ca singur Biseric "catolic"
(soborniceasc) pe cea de la Roma si pe Papa ca singurul episcop catolic, universal. Biserica Romei si episcopul su constituie
"esenta" ntregii Biserici. Toate celelalte Biserici locale si episcopii lor reprezint doar expresii ale "prezentei" si "puterii" imediate
ale Episcopului Romei si a Bisericii sale, care determin "din interior caracterul de eclezialitate al tuturor Bisericilor locale".
Bisericile ortodoxe, dup acest text al Papei, datorit faptului c nu i sunt supuse, nu au nici un fel de caracter eclezial. Si nu
trebuie considerate dect "Biserici partiale" ("Verdienen den Titel Teikirchenu" - "Merit numele de Biserici partiale").
"Directorul pentru aplicarea principiilor si normelor ecumenismului" reia explicit aceeasi ecleziologie. Acest "Director" al Bisericii
Romano-Catolice a fost prezentat de Cardinalul Casssidy la reuniunea episcopilor romano-catolici (10-15 mai 1993) n prezenta
necatolicilor si ortodocsilor. Se subliniaz n acest document c romano-catolicii "pstreaz convingerea ferm c unica Biseric
a lui Hristos este Biserica Catolic", guvernat de succesorul lui Petru si de episcopii care sunt n comuniune cu el (Lumen
Gentium, 8; 17), n msura n care "colegiul episcopilor are drept cap pe Episcopul Romei, ca succesor al lui Petru" ( 14).
Gsim n acelasi text multe cuvinte frumoase despre necesitatea de a dezvolta dialogurile ecumenice, educatia ecumenic evident pentru a "tulbura apele" si a-i prinde pe ortodocsii naivi n cursa metodei unioniste planificate de Vatican si urmate cu
succes - adic subordonarea fat de Roma.
Aceast metod este descris astfel de textul despre care vorbim: "Au fost admise drept criterii ale lucrrii ecumenice n comun:
pe de o parte, recunoasterea reciproc a botezului si introducerea de simboluri comune ale credintei n experienta liturgic; pe
de alt parte, colaborarea pentru educatia ecumenic, rugciunea comun si lucrarea pastoral comun, astfel nct s trecem
de la conflict la coexistent, de la coexistent la cooperare, de la cooperare la participare si de la participare la comuniune".
Cel mai grav este c astfel de texte pline de ipocrizie sunt apreciate, n general, de ortodocsi ca pozitive.
Suntem ndurerati s constatm c pe logica romano-catolic a acestui text se bazeaz si declaratia comun de la Balamand.
Ne ntrebm, deci, dac aceste ultime evolutii nu-i justific de fapt pe cei care propovduiau c, n astfel de conditii, dialogurile
sub diferite forme se desfsoar, n instant, n detrimentul Ortodoxiei.
nalt Prea Sfintite Printe si Stpne,
Din punct de vedere omenesc, romano-catolicii au obtinut prin acest text, recunoasterea, din partea anumitor ortodocsi, a
Bisericii lor drept continuatoarea legitim a Bisericii UNA SANCTA, avnd plintatea Adevrului, a Harului, a Preotiei, a Tainelor,
a Succesiunii Apostolice.
Cu toate acestea succesul se ntoarce mpotriva lor, pentru c le ia orice posibilitate de a se poci, de a recunoaste si a depsi
grava lor slbiciune ecleziologic si dogmatic.

77

Iat de ce concesiile fcute de ortodocsi nu mai sunt, n esent si n realitate, rodul dragostei. Ele nu fac bine nici catolicilor, nici
ortodocsilor.
Ele fac s treac "ndejdea Evangheliei" (Coloseni 1,23) de la Hristos Dumnezeul-Om, la idolul om-dumnezeu, adic Papa
umanismului occidental.
Suntem obligati, spre binele romano-catolicilor, ca si al ntregii lumi, pentru care neprihnita ortodoxie este ultima ndejde, s nu
acceptm niciodat unirea, nici recunoasterea Bisericii Romano-Catolice ca "Biseric sor" sau a Papei ca episcop canonic al
Romei, sau a Bisericii Romei ca posesoare a unei succesiuni apostolice canonice, a Preotiei si a Tainelor, fr ca ea s
resping explicit Filioque, infailibilitatea, primatul, harul creat si celelalte mrturisiri strmbe (kakodoxii) pe care nu le vom privi
niciodat ca pe niste diferente nesemnificative sau teologumene, pentru c ele altereaz iremediabil caracterul teandric al
Bisericii si sunt blasfemii.
Caracteristice sunt si aceste afirmatii de la Vatican II:
- "Pontiful roman, ca succesor al lui Petru, este principiul perpetuu si vizibil, fundamentul unittii att al episcopilor, ct si al masei
credinciosilor.
- Aceast supunere religioas a vointei si inteligentei trebuie s se manifeste ntr-un fel special n ceea ce priveste magisteriul,
autoritatea autentic de nvttor a Pontifului Roman, chiar si atunci cnd nu predic ex cathedra.
- Pontiful roman, seful colegiului episcopilor, posed aceast infailibilitate n virtutea investirii sale, atunci cnd, n calitatea sa de
pstor si de nvttor suprem al tuturor credinciosilor, care i ntreste n credint pe fratii si (cf. Luca 22,32), proclam si
hotrste nvttura de credint sau de moral. Iat de ce hotrrile sale sunt numite pe drept cuvnt definitive prin ele nsele si
nu prin consimtmntul Bisericii; ele sunt de fapt rostite cu asistenta Sfntului Duh, care i-a fost promis personal preafericitului
Petru, nu au nevoie de nici o alt aprobare si nu admit nici un apel la o alt instant. Pontiful roman se pronunt deci nu n
nume personal, ci el expune sau apr credinta catolic n calitate de nvtat suprem al Bisericii universale, n care afl harisma
infailibilittii Bisericii nsesi.
- Pontiful roman, n virtutea functiei sale de Vicar al lui Hristos si de Pstor al ntregii Biserici, are asupra acesteia o putere
deplin, suprem si universal, pe care o poate exersa oricnd n deplin libertate... Este nul Sinodul ecumenic care nu a fost
confirmat sau cel putin acceptat ca atare de succesorul lui Petru si este o prerogativ a pontifului roman convocarea, prezidarea
si confirmarea acestor Sinoade".
Sanctitate, toate aceste cuvinte nu sun n urechile ortodocsilor ca niste hule mpotriva Sfntului Duh si mpotriva
dumnezeiescului ntemeietor al Bisericii, Domnul nostru Iisus Hristos, singurul Cap vesnic si infailibil al Bisericii, singurul care
asigur unitatea Bisericii? Nu rstoarn n ntregime ecleziologia evanghelic, divino-uman si duhovniceasc a Ortodoxiei?
Nu-l supun omului pe Dumnezeul-om?
Cum s ntelegem si s trim mpreun n acest duh fr a ne pierde credinta si mntuirea?
Iat de ce, rmnnd credinciosi traditiilor primite de la Sfintii Printi, nu vom recunoaste niciodat Biserica roman, cel putin n
forma n care exist ea astzi, ca ntruchipnd mpreun cu a noastr - Biserica una, sfnt, soborniceasc si apostoleasc a lui
Hristos.
Pe de alt parte considerm necesar ca, printre diferentele teologice, s fie subliniat deopotriv problema distinctiei dintre fiinta
si energiile lui Dumnezeu si caracterul necreat al energiilor dumnezeiesti, pentru c dac harul e creat, asa cum propovduiesc
romano-catolicii, mntuirea noastr e zdrnicit, si tot astfel ndumnezeirea omului, iar Biserica nceteaz de a mai fi o
comuniune de ndumnezeire, cobornd la nivelul unei organizatii legalo-canonice.
Pentru toate aceste lucruri, ne cutm adpost cu sufletul ndurerat la Voi, printele nostru spiritual, si v rugm insistent, cu
profund veneratie s v luati rspunderea acestei probleme, cu prudenta si sensibilitatea pastoral care v caracterizeaz s
nu acceptati textul de la Balamand si, n general, s faceti tot ce v st n putint pentru a preveni consecintele neplcute pe
care le va avea pentru unitatea panortodox eventuala adoptare a acestui text, fie si de numai cteva Biserici.
Cerem totodat sfintele voastre rugciuni ctre Dumnezeu, pentru ca si noi nsine, smeriti clugri si sihastri ai Sfntului Munte n aceast epoc de confuzie spiritual, de compromisuri cu lumea si de slbire a ntelesurilor ortodoxe si dogmatice - s putem
rmne supusi pn la moarte "dreptarului nvtturii" (Romani 6,17) pe care am primit-o de la Sfintii Printi, orict ne-ar costa
acest lucru.
V srutm dreapta cu cea mai adnc veneratie.

78

Toti reprezentantii n Sfnta Sinax si staretii celor douzeci de mnstiri de la Sfntul Munte Athos Kareya,
8 decembrie 1993
SFNTUL IOAN DE KRONSTADT
SI PAPISMUL ROMANO-CATOLIC (*
de Arhiepiscopul Averchie Jordanvilski
n vremurile pe care le trim, cnd apar attea discursuri amgitoare despre asa-zisa "unire a bisericilor", cnd miscarea
ecumenic se extinde si se consolideaz, trezind entuziasmul multora din cei ce se adun periodic la sesiunile "Conciliului
universal al Vaticanului", ar fi timpul ca toti dreptii crestini ortodocsi s-si aminteasc ce prere avea despre papismul romanocatolic marele nostru cuvios si fctor de minuni, Sfntul Ioan din Kronstadt.
Iat ce scrie el n lucrarea sa "Gnduri despre Biseric": "Nici una din confesiunile Credintei crestine, n afar de cea Ortodox,
nu-l poate conduce pe un crestin la deplintatea vietii crestinesti sau a sfinteniei si la curtirea desvrsit de pcate si la
neputreziciune", deoarece celelalte confesiuni ne-ortodoxe "tin nedreptatea drept adevr" (Romani 1, 18), au amestecat desarta
ntelepciune si minciuna cu adevrul si nu sunt nzestrate cu acele mijloace de purificare, renastere, primenire, druite de
Dumnezeu Bisericii Ortodoxe. Practica de secole transmis prin istoria Bisericii Ortodoxe si altor culte a demonstrat si
demonstreaz aceasta cu o uimitoare claritate. Gnditi-v la multimea sfintilor Bisericii noastre, de mai nainte si din timpurile
prezente si absenta lor n cultele catolic si protestant, dup separarea respectiv ndeprtarea lor de Biserica Ortodox".
Iat extraordinarele cuvinte ale Sfntului Ioan, ndreptate parc anume mpotriva ultimei rezolutii "ecumenice" a Conciliului de la
Vatican: "Exist numeroase confesiuni separate ale crestinismului, cu diverse structuri externe si interne, cu diverse
opinii si teorii, adesea contrare adevrului dumnezeiesc al Evangheliei, predaniei Sinoadelor locale si universale si ale
Sfintilor Printi. Ele nu pot fi considerate ca adevrate si salvatoare din cauza indiferentei fat de credint sau
considerarea fiecrei credinte drept egal de mntuitoare, ceea ce duce la necredint si apostazie, la neglijent n
ndeplinirea pravilelor si canoanelor Sfintei Traditii, la rceala crestinilor unul fat de altul."
"Simone, Simone, iat satana v-a cerut s v cearn ca pe gru" (Luca 22, 31). El, satana, a fcut si face acestea, adic a
generat schisma si ereziile. Urmati cu strictete Unica, Dreapta Credint si Sfnt Biseric: "Este un Domn, o credint, un botez,
un Dumnezeu si Tatl tuturor" (Efes. 4, 5).
n ce const superioritatea nemrginit a Bisericii noastre Ortodoxe?
Biserica Ortodox ntrece toate "bisericile" ne-ortodoxe, n primul rnd prin adevrul su, prin ortodoxismul su pstrat si cucerit
cu sngele Apostolilor, Ierarhilor, Mucenicilor, Cuviosilor si al tuturor Sfintilor. n al doilea rnd, prin aceea c n modul cel mai
sigur conduce spre mntuire pe cea mai neted cale; c n mod sigur curteste si sfinteste, primeneste prin mijlocirea ierarhiei, a
sfintelor slujbe si a posturilor; n al doilea rnd, n modul cel mai reusit nvat cum s fim pe placul lui Dumnezeu si s ne
mntuim sufletele; ne ndrum spre pocint, ndreptare, rugciune, preamrire, proslvire. Unde mai gsiti astfel de rugciuni,
imnuri de slav, de recunostint si implorare, o slujb bisericeasc att de minunat, ca n Biserica Ortodox? Nicieri.
Ct de viguros si expresiv vorbeste Sfntul Ioan despre totala absurditate a quintesentei sistemului dogmatic papist - dogma
gresit despre primatul papei de la Roma, n calitate de loctiitor infailibil a lui Hristos.
Iat cuvintele sale: "Iat, Eu cu voi sunt n toate zilele, pn la sfrsitul veacului". nsusi Domnul este vesnic prezent n Biserica
Sa - pentru ce ne trebuie un loctiitor-pap? Poate fi oare omul pctos un loctiitor al Domnului? - Nu poate. Loctiitor al Tarului,
loctiitor al Patriarhului poate c exist, ns loctiitor, nlocuitor al Domnului, al mpratului fr de nceput si Crmuitorul Bisericii,
nu poate fi nimeni. Cu adevrat, catolicii se nseal. Doamne, f-i s nteleag ct de ridicoli sunt cei ce afirm acest lucru, fiind
mpresurati de mndrie ca de o salb."
Din aceast "dogm" gresit si pgubitoare, dup opinia Sfntului Ioan, si trage obrsia, ca dintr-o rdcin, tot rul n papism.
"Cel mai duntor lucru n crestinism, spune el, n aceast religie cereasc revelat de Dumnezeu, e primatul omului n
Biseric, de pild, al papei si falsei sale infailibilitti. Tocmai n aceast dogm a infailibilittii si const cea mai mare greseal,
pentru c papa e un om pctos, si vai si amar, dac el si va nchipui c ar fi nesupus greselii. Cte grave erori, fatale sufletelor
omenesti a nscocit biserica papal, catolic n dogme, n ritualuri, n relatiile ostile, anchilozate dintre catolici si ortodocsi, n
hulele si clevetirile fat de Biserica Ortodox, n injuriile adresate Bisericii Ortodoxe si crestinilor ortodocsi. Si de toate acestea
se face vinovat infailibilul, chipurile, pap, cu doctrina sa si politica iezuitilor, cu al lor duh al nselciunii, duplicittii si diverselor
procedee incorecte "ad majorem Dei gloriam".
"Trebuie s facem parte din Biserica lui Hristos, al crei Stpn este Atotputernicul mprat, Biruitorul iadului, Iisus Hristos.
mprtia Sa este Biserica, care lupt cu nceptoriile, stpniile si stpnitorii ntunericului acestui veac, cu duhurile ruttii,
care sunt n vzduhuri, si care alctuiesc un imperiu organizat cu iscusint si lupt extrem de perfid, subtil, dibaci si eficace cu
toti oamenii, cunoscnd la perfectie toate patimile si nclinatiile lor.

79

Omul singur nu se poate lupta cu ei; chiar si o societate prosper, dar ne-ortodox adic fr Crmuitorul Hristos, nu
poate face nimic cu astfel de dusmani vicleni, ingeniosi, treji tot timpul, care si-au nsusit la perfectie stiinta rzboiului
lor. Crestinul ortodox are nevoie de sprijinul puternic de sus, de la Dumnezeu si de la sfintii ostasi ai lui Hristos,
biruitori ai vrjmasilor mntuirii prin puterea harului lui Hristos, si de la Biserica Ortodox pmnteasc, de la pstori si
dascli, apoi de rugciunile comune si de taine. O astfel de ajuttoare a omului crestin n lupta cu vrjmasii vzuti si
nevzuti este anume Biserica lui Hristos, din care, prin mila lui Dumnezeu, facem parte si noi. Catolicii au inventat un
nou cap, njosind Unicul si Adevratul Cap al Bisericii - pe Hristos; luteranii au czut si au rmas fr cap iar
anglicanii - la fel; ei Biseric nu au, legtura cu Capul e ntrerupt, atotputernicul ajutor lipseste, iar Veliar lupt din
rsputeri cu toat viclenia si pe toti i tine n rtcirea si pierzania sa. Mare este numrul celor ce pier n necredint si
destrblare!".
Deci, iat care este cauza primar a rului n papismul romano-catolic, dup cum observ just Sfntul Ioan: "cauza tuturor
falsurilor din Biserica romano-catolic este mndria si recunoasterea papei efectiv ca sef al Bisericii, si nc infailibil. De aici
provine toat opresiunea Bisericii apusene. Asuprirea gndirii si credintei, suprimarea adevratei libertti n credint si n viat,
peste toate papa si-a pus mna sa grea; de aici dogmele eronate, de aici diversele canoane si reguli gresite privitoare la
spovada pcatelor; de aici indulgentele; de aici denaturarea dogmelor; de aici fabricarea unor "sfinti" ai "bisericii" apusene si a
unor moaste inexistente, neproslvite de Dumnezeu; de aici "trufia, care se ridic mpotriva cunoasterii lui Dumnezeu" (II Cor.
10, 5) sub aparenta evlaviei si rvnei unei mai mari glorificri a lui Dumnezeu".
"Papa si papismul pn-ntr-att s-au trufit si s-au preamrit pe sine, nct s-au ncumetat s-L critice pe nsusi Hristos, Ipostasul
ntelepciunii dumnezeiesti si au extins (sub pretextul dezvoltrii dogmelor) trufia lor pn acolo, nct au denaturat unele din
slovele, poruncile si legile Sale, care nu trebuiau schimbate pn la sfrsitul veacurilor, ca de pild cuvintele Apostolului Pavel:
"cci de cte ori veti mnca aceast pine si veti bea acest pahar, moartea Domnului vestiti pn cnd va veni" (I Cor. 2, 26); n
locul pinii dospite folosesc la liturghie azimile".
Aceast trufie a reprezentat sursa nemsuratului fanatism si a urii mortale fat de toti cei ce gndesc n alt fel, prin care
papismul romano-catolic a devenit renumit pe parcursul istoriei:
"Ura fat de Ortodoxie, fanatismul si prigoana ortodocsilor, crimele - trec ca un fir rosu prin toate secolele istoriei catolicismului.
"Dup roadele lor i veti cunoaste." Oare acesta este duhul lsat nou de Hristos? Dac putem spune cuiva - atunci catolicilor,
luteranilor si reformatilor le putem spune oricnd: "Nu v stiu de unde sunteti" (Luca 13, 25). Iat unde i-a dus pe romano-catolici
nlocuirea Capului Bisericii - pe Hristos cu papa!"
"La catolici capul Bisericii, n fond, nu e Hristos ci papa, iar catolicii l rvnesc pe pap, nu pe Hristos; pentru pap lupt, nu
pentru Hristos, si rvna lor n credint trece mereu ntr-un fanatism ptimas, mizantropic, nversunat, fanatism al sngelui si
spadei (rugurile), intolerant, intransigent, duplicitate, falsitate, viclenie.
n Biserica noastr Ortodox, dup prerea Sfntului Ioan, chiar nssi slujba bisericeasc ne aminteste tot timpul de unitatea
noastr duhovniceasc sub binecuvntarea lui Hristos, unitate ntrerupt definitiv si la romano-catolici si la protestantii, care au
denaturat nssi ideea de Biseric.
"n timpul fiecrei slujbe bisericesti, observa Sfntul Ioan: casnic, particular sau obsteasc - vederii duhovnicesti a crestinului
ortodox i se nftiseaz gndul, notiunea despre unicul trup duhovnicesc, care este trupul lui Hristos, stlpul si temelia adevrului,
al crui Cap este nsusi Hristos Dumnezeu: aceast Biseric a lui Hristos, sau Trupul duhovnicesc al lui Hristos este alctuit din
trei generatii - cereasc, pmntean si subpmntean, deoarece Sfnta Biseric pmntean (sau generatia lupttoare ce
intervine zilnic naintea Capului su pentru iertarea pcatelor celor rposati n credint si fac pocint pentru slsluirea lor n
mprtia Cereasc, iar ca mijlocitori n demersurile lor cheam pe membrii Bisericii Ceresti si pe nssi Stpna ntelepciunii
cugettoare bisericesti - pe Maica Domnului, ca Domnul prin rugile lor s acopere pcatele lor si s nu-i lipseasc de mprtia
Cereasc.
Nou, celor tritori pe pmnt, mdulare ale Bisericii lui Hristos, ne este foarte mbucurtor si mngietor s credem totdeauna,
s stim si s ndjduim c Maica noastr duhovniceasc, Sfnta Biseric necontenit, zi si noapte, se roag tainic si pentru noi,
c ne aflm ntotdeauna sub acopermntul haric al Domnului nsusi, a Nsctoarei de Dumnezeu, a Sfintilor ngeri, a
naintemergtorului si a tuturor Sfintilor. La catolici, capul bisericii este papa, om supus greselii (n mod eronat a fost declarat
infailibil) si, ca atare, a comis numeroase zguduiri asupra Bisericii lui Hristos, prin fapte vdindu-se astfel, si denaturnd nssi
notiunea de Biseric a lui Dumnezeu, si nctusnd libertatea si constiinta spiritual a crestinilor catolici, supunnd n acelasi timp
Biserica Ortodox unei nedrepte huliri si antipatii din partea catolicilor. La protestanti - germani si englezi, notiunea despre
Biseric este cu totul deformat, ntruct ei nu posed harisma preotiei legitime; nu au Taine, deci nu au Botez si nici cea mai
important: mprtsirea cu Trupul si Sngele lui Hristos Dumnezeu - Prea Sfntul Cap, unicul Cap al Bisericii lui Dumnezeu pe
pmnt! Slav lui Dumnezeu Celui n Treime, c n-am czut n hula mpotriva lui Dumnezeu, n-am recunoscut si nu
recunoastem n veci drept cap al Bisericii sfinte pe omul pctos!"
Dar iat cum i considera Sfntul Ioan pe toti cei ce nu apartin sfintei noastre Biserici Ortodoxe: "Multumesc lui Dumnezeu, care
a ascultat si ascult rugciunile mele naintea atot-mntuitoarei si nfricostoarei Jertfe (a Trupului si Sngelui lui Hristos) pentru

80

marile comunitti rtcite de la credint, cu numele de crestine, dar n esent apostate: cea catolic, luteran, anglican si
altele. Ce demonstreaz ritualul convertirii de la diferitele credinte si confesiuni si alipirea la Biserica Ortodox? Necesitatea
abandonrii falselor credinte si confesiuni, tgduirea rtcirilor, practicarea Dreptei Credinte prin pocint si mrturisirea
tuturor pcatelor anterioare, si fgduinta dat lui Dumnezeu de a pstra si a mprtsi cu trie credinta curat, a se pzi de
pcate si a tri n virtute."
Iat condamnarea clar si categoric de ctre Sfntul Ioan a ecumenismului actualmente la mod, care a cuprins deja toate
Bisericile Ortodoxe locale, iat rspunsul hotrt si ferm dat "ecumenistilor", sub pretextul falsei "iubiri crestinesti", propagnd
valoarea echivalent si egalitatea n drepturi a tuturor credintelor si confesiunilor!
n ncheiere se cuvine s mentionm, n calitate de exemplu gritor si concret la cuvintele Prea Cuviosului nostru Printele Ioan
din Kronstadt despre "duhul minciunii" din papismul romano-catolic, modul n care paterii romano-catolici rspndeau n partea
apusean a trii calomnii la adresa Prea Cuviosului Ioan, precum c el ar fi trecut la catolicism si numai datorit acestui fapt a
devenit att de renumit prin minunile sale si prin darul clarviziunii.
Iat cum rspunde acestor nscociri fanteziste nsusi Printele Ioan n Cuvntul su rostit la 7 aprilie 1906, n biserica Sfintilor
Apostoli Petru si Pavel de la Vitebsk:
"Mult am dorit eu, iubiti printi, frati si surori, s stau de vorb cu voi n acest oras si n aceast biseric, ntru slava lui
Dumnezeu si a sfintei si curatei noastre credinte si Biserici, ct si ntru ntrirea voastr pe calea mntuirii. Trind si slujind la
Kronstadt ca preot de peste 50 de ani, am primit n ultimul timp numeroase scrisori din tinuturile poloneze apusene, ndeosebi
din gubernia Grodno si Vilno - scrise, cum s-ar spune, cu lacrimi de snge, continnd plngeri amare asupra paterilor catolici si a
unor catolici-mireni, acolitii acestora, care i prigonesc pe crestinii ortodocsi, fortndu-i prin diverse metode necuvenite s treac
la catolicism, ba chiar afirmnd c si Tarul ar fi devenit, chipurile, catolic si la toti le porunceste s treac la catolicism. n acest
fel, clevetind fr scrupule asupra mea si a Tarului, catolicii i-au silit pe multi trani dreptcredinciosi s treac la catolicism,
impunndu-le o credint strin. Acesta este, oare, duhul lui Hristos? Nu demonstreaz, oare, paterii n acest fel c credinta
catolic nu are n sine forta vital care s cucereasc mintea, inima si vointa omului, spre a o urma de bunvoie, si c adeptii ei
i atrag pe oamenii cu dreapt cugetare doar prin minciun si constrngere?!
Iubiti printi si frati!
Cunoasteti slujirea mea neabtut n Biserica Ortodox n decursul a 50 de ani, stiti, poate, si rvna mea statornic n dreapta
credint, ati auzit de numeroasele mele scrieri ntru slava lui Dumnezeu si a Bisericii Ortodoxe si despre attea semne ale puterii
lui Dumnezeu, artate nu numai crestinilor pravoslavnici, ci si catolicilor, si luteranilor si chiar evreilor si mahomedanilor, atunci
cnd ei se ndreptau cu credint ctre mijlocirea rugciunilor mele. Despre toate acestea au adus si aduc dovezi cronicile
gazetresti ct si mrturiile adevrate si nemincinoase ale martorilor oculari. Mrturisesc si eu acum n fata voastr, a tuturor, si
naintea lui Dumnezeu Cel Atoatevztor, c pn n prezent minunile vindecrilor n-au secat. nseamn oare aceasta c
Credinta Ortodox este o credint moart, cum clevetesc catolicii? Nu mrturiseste ea necontenit, prin viata si puterea ei
mntuitoare, de faptul c este plcut lui Dumnezeu?
Nu doresc s chem ca martor a neadevrului catolic istoria milenar impartial: ea este suficient de cunoscut ntregii lumi
cultivate.
Este nc vie n memorie "uniatia" de trist amintire din secolul al XVII-lea, la noi n Rusia - acea ur fanatic cu care catolicii
distrugeau bisericile ortodoxe n tinuturile apusene. Sunt nc vii n memorie toate ponegririle si insultele, cu care era
mproscat credinta pravoslavnic, Biserica Pravoslavnic si srmanii crestini pravoslavnici. Acum iarsi au renceput timpurile
uniatilor. Si asta cnd? Atunci cnd catolicilor li s-a dat libertatea deplin, libertate, desigur, nu pentru a prigoni Ortodoxia si pe
ortodocsi, ci pentru conlocuirea frteasc, pasnic, mutual cu cettenii de credint ortodox.
Am citat la nceput cuvintele Sf. Apostol Pavel despre Biseric, ca Trup al lui Iisus Hristos, si despre Hristos, Capul Bisericii,
"Care este plinirea Celui ce plineste toate ntru toti" (Efes. 1, 23).
Credem cu trie n acest unic Cap al Bisericii si alt cpetenie vizibil si infailibil nu putem s recunoastem, fiindc nu putem
sluji la doi stpni. Nou ne este de-ajuns unicul Cap, atotdrept, atotstiutor, atotputernic, atotplinitor ("plinirea Celui ce plineste
toate ntru toti"). Acest Cap ne cluzeste, ne apr si ne ntreste n credint prin Duhul Sfnt, slujeste, lumineaz, mntuieste,
aduce la desvrsire.
Iar dac voiti s vedeti slvitele si plcutele lui Dumnezeu roade ale credintei noastre, priviti acea multime de vulturi ceresti care
au zburat de pe pmntul nostru la cer, ctre nsusi Soarele Drepttii - pe toti Sfintii nostri din vechime, si pe cei noi, proslviti
prin viata ngereasc, prin moastele neputrezite si minunile nenumrate.
n ncheiere voi spune c adevrul credintei noastre const n ea nssi, n nssi fiinta ei, n ea nssi este "Amin".

81

Pentru toti cei care-1 cinstesc cu sfintenie pe marele Cuvios al Domnului, Sfntul si dreptul Printele nostru Ioan din Kronstadt,
mrturiile sus-citate sunt mai mult dect suficiente, mai ales c dreptatea si temeinicia lor este confirmat de viata nssi si de
istoria neprtinitoare.
Ce fel de ncredere mai putem avea dup aceasta n papismul romano-catolic, bazat pe neadevr si ptruns n ntregime de
falsitate, pn cnd nu se va dezice cu hotrre si n fata ntregii lumi de minciuna sa pgubitoare si de rtcirile pierztoare de
suflete omenesti, generate de ea.
Nu pot exista nici un fel de compromisuri si nici un fel de relatii cu papismul, "cci ce nsotire are dreptatea cu frdelegea? sau
ce mprtsire are lumina cu ntunericul?" (Cor. 6, 14).
Singura cale sigur n vremurile noastre viclene, pline de tot felul de amgiri si nselciuni, este calea artat de acelasi mare
lumintor:
"Lupt-te cu orice ru, stinge-l nentrziat, lupt mpotriva lui cu armele Sfintei Credinte, ntelepciunii si adevrului dumnezeiesc,
a rugciunii, evlaviei, crucii, brbtiei, devotamentului si drepttii, date tie de la Dumnezeu!"
(Din Cuvntul rostit la 30 august, 1906).
*) Arhiepiscopul Averchie Jordanvilski, Marea apostazie, M-rea Sltioara, 1996, p.36.

CUVINTE DE FOLOS
Episcopul Nikolai Velimirovici
"Apusul trieste n zbuciumare, Rsritul n resemnare.
Apusul roade nencetat din Pomul Cunostintei si simte c este tot mai flmnd dup stiint.
Rsritul st sub Pomul Vietii, dar nu se poate ntinde s culeag fructul.
Apusul tine la organizare, tocmeste nentrerupt lucrurile din afar, n vreme ce valorile luntrice pier una dup alta.
Rsritul cultiv neobosit valorile dinuntru, n vreme ce valorile din afar cad si se prpdesc.
Apusul cldeste turnuri babilonice, ns pentru c sunt cldite din piatr necioplit si totdeauna nclinate ntr-o parte, turnurile se
drm repede.
Rsritul ciopleste de sudoare piatr dup piatr, si reuseste s ciopleasc piatra cea mai frumoas, dar nu este n stare s
fac din ea o cldire.
Apusul face s se cultive lucrurile si ele strlucesc, iar omul se slbeste si se acoper de ntuneric.
Rsritul face s se cultive oamenii si unii din ei strlucesc, dar lucrurile stau n slbticiune si cresc n ciulini.
Apusul crede n faptele omului n primul rnd, n faptele lui Dumnezeu n rndul al doilea si n Dumnezeu n rndul al treilea.
Rsritul crede n Dumnezeu, dar nu pune nici un pret pe faptele lui Dumnezeu si nltur faptele omului.
De aceea Apusul nu are unitate nici nu poate ajunge la unitate, pentru c unitatea se afl numai n Dumnezeu; si de aceea
activitatea Apusului trece asa de des la rzboi, iar cea a Rsritului la resemnare.
Dar pentru ce se ntmpl toate acestea, m ntrebi, copile? Pentru c Apusul nu si poate nsusi pe Hristos, iar Rsritul nu si
poate nsusi pe Iisus. Sau cu alte cuvinte, pentru c Apusul recunoaste pe om, nu pe Dumnezeu, n vreme ce Rsritul
recunoaste pe Dumnezeu, dar nu recunoaste pe om.
De aceea Apusul trieste n zbuciumare, iar Rsritul n resemnare. Iar Iisus Hristos ntinde amndou minile ca s cuprind
ntr-o mbrtisare Rsritul si Apusul, dar nu poate; nu poate s strng n aceeasi mbrtisare Rsritul din cauza nirvanei din
el si Apusul din cauza sbiilor din el.
Iat Rsritul si Apusul sunt n sufletul tu. Zbuciumarea si resemnarea sunt seminte din aceeasi arie. Pomul Cunostintei si
Pomul Vietii cresc unul lng altul. Rsritul si Apusul se izbesc n fiecare om; dar nu nftisaz o vecintate, ci un duel. Dac
Rsritul si Apusul ar nftisa vecintetea si nu duelul, atunci pacea ar domni si n om, si n lume; zbuciumarea si resemnarea ar
fi nlocuite atunci cu puterile pozitive si bune.
Cunoaste Pomul Vietii si te vei vindeca de bolile Apusului si de bolile Rsritului si vei fi un om sntos si ntreg. Iar un om
sntos si ntreg este optimist. Atunci activitatea si credinta vor lua locul bolilor amintite si vor nflori pe gunoiul zbuciumrii si al
resemnrii".

82

S-ar putea să vă placă și