Curs penal 2

15.10.2015

Evolutia dreptului penal.Relatiiile de aparare sociala in

abordare istorica.Principiile dreptului penal.Izvoarele dreptului
penal.Legile penale
Relatiile de aparare sociala in perspectiva dreptului penal
Dreptul penal a fost vazut ca un drept al controlului social al violentei in
sensul ca reprezinta primele forme de expresii a sanctiunilor si exprima o
modalitate prin care era evaluata violenta respectiva.
Dreptul penal a trecut de la razbunare privata la o justitie privata in
cadrul careia conflictul era rezolvat prin intermediul unei commpensatii
pecuniare.Trecand la justita publica in care statul este cel care determina
daca faptele sunt sau nu sanctiuni si evalueaza sanctiunea care urmeaza
sa fie stabilita in cauza respectiva.Aceasta evolutie nu a fost una liniara.Au
existat perioade in care formele de justitie privata au coexistat cu forme
de justite publica.Justita publica are o dezvoltare neintrerupta incepand cu
evul mediu.
Scoala clasica a aparut ca un mijloc de reactie impotriva
arbitrariului.Judecatorul evalua necesitatea aplicarea unor sanctiuni.Apare
ca o forma prin intermediul careia se incearca x restabilirea egalitatii in
fata legii.Doctrina clasica se fundamenteaza pe cartea lui Beccaria: Despre
infractiuni si pedepse.
Dezbaterea referitoare la scopul pedepsei este cea care a dat
nasterea la dreptul penal modern.Beccaria vorbeste despre legalitatea
incriminarii si necesitatea prevedrii in lege a sanctiunilor.Beccaria neaga
dreptul judecatorului de a stabili o pedeapsa.Experienta secolelor
anterioare il face pe Beccaria sa sugereze o masura contrara,aceea de a i
se lua judecatorului posibilitatea de a stabili o pedeapsa,pedeapsa sa fie
prevazuta de lege.
Beccaria
vazand
ca
mdalitatea
in
care
se
stabileau
pedepsele,vorbeste depsre umanizarea pedepselor.Este inutila cruzimea
pedepselor si vorbeste prima data despre scopul pedepsei.Principiul
umanizarii sanctiunilor este adus in discutie,Beccaria vorbind si despre
modul in care se obtin declaratiile,cum se obtinn probele intr-o
procedura.Spune si ca adevarata masura a infractiunilor este raul facut
societatii.Sanctiunea
trebuie
sa
exprime
acest
rau
produs
societatii.Beccaria vorbeste despre promptitudinea sanctiunilor.Cu cat
pedeapsa va fi mai prompta cu atat va fi mai dreapta.
Beccaria vorbeste si despre procedura in care se obtin
probele,necesitatea ca sedintele sa fie publice,martorii sa fie audiati in
public,necesitatea unei probe multiple.Cere inlaturarea pedepsei cu
moartea.O considera un razboi al statului impotriva cetatenilor.

Doctrina clasica vedea infractorul ca pe o persoana inzestrata cu

liber-arbitru.Actul de conduita infractional devenea o alegere gresita,iar
sanctiunea trebuia sa reflecte aceasta alegere gresita.Doctrina clasica nu
s-a ocupat de cauzele infractionalitatii si a considerat ca simpla pedeapsa
este necesara pentru resocializare.
Ideile
sustinute:legalitatea
incriminarii,sanctiunii,umanizarea
sanctiunilor,raspunderea
penala
bazata
pe
actul
de
conduita
propriu,nevoia unor proceduri publice,mijloacele de obtine a probelor au
condus la concluzia ca este cea care a creat,a pus bazele dreptului penal
modern.
Doctrina pozitivista este cea de-a doua mare scoala de drept.Spre
deoesbire de prima ce se axa pe chestiunile ce tineau de legalitate si care
vorbea de liberul arbitru,doctrina pozitivsta considera ca aceasta
conceptie este gresita si ca a dus la un esec in combaterea
infractionalitatii.
Incearca sa observe cauzele criminalitatii si a ajuns la concluzia ca
sunt determinate fie de ereditate,fie de mediul social.Orientarea lui Cesare
Lombroso care a considerat ereditatea ca avand
o importanta
covarsitoare.Enrico Ferri considera ca mediul social ne influenteaza.Teoria
criminalului nascut-Lombroso,teoria sociologica-Ferri.
In opozitie cu liberul arbitru, doctrina pozitiva a apreciat ca orice
persoana este absolut determinata,conduita sa este strict plasata de la
nastere si
nu poate scapa destinului sau.Fie ca modul in care ne
comportam este influentat de erditate,fie de factori sociali.cei doi
considerau ca actele de conduita sunt determinate.
Spre deosebire de scoala clasica,infractionalitatea nu era o problema
de alegere.Infractionalitatea era o certitudine pentru persoanele care
aveau o linie de ereditate sau din cauza mediului.Avand vedere ca
subiectul nu mai avea posibilitatea sa aleaga,doctrina pozitivista propune
luarea unor masuri ante delictum.Era mai usor sa previi indepartand acea
persoana din societate decat sa intervii ulterior fara nicun fel de
consecinta asupra conduitei persoanei.Masurile de siguranta sunt
raspunsul doctrinei pozitiviste.Sanctiunea nu mai intervenea in urma
savarsirii faptei,sanctiunea intervenea inainte de fapta,fiind o forma de
protejare a societatii,decurgand dintr-o stare de pericol.
Doctrina pozitivista neaga prezumtia nevinovatiei.Masurile luate
ante delictum sutn masuri care incalca drepturile fundamentale si care
neaga prezumtia de nevinovatie.Arbitrariul masurilor ante delictum a fost
scos in evidenta de acele societati in care s-au aplicat.Ideile acestea erau
idei care evaluau sanctiunea ca un fenomen natural si social.Aceasta
conceptie este preluata de dreptul modern pentru a diminua fenomenul
criminalitaii.Este important sa se remedieze factorii naturali si sociali.A
vorbit despre factorii naturali si sociali si nevoia de aparare a societatii.

Masurile de siguranta si astazi se bazeaza pe starea de pericol ,doar

ca
dreptul modern se bazeaza pe luarea unor masuri post
delictum.Principalele idei regasite in dreptul modern sunt:caracterul de
fenomen natural si social al infractiunii,nevoia de aparare a
societatii(masurile de siguranta),a orientat studierea fenomenului
infractional spre natura si cauzele acestuia.
Cele 2 scoli au esuat in gasirea unui remediu al criminalitatii.Doctrinele
careia au urmat au incercat sa imbine ideile celor 2 scoli.
Terza Scuola(scoala pozitivismului critic) a preluat de la scoala
pozitivista cauzalitatea naturala a crimei ,dar de la scoala clasica a preluat
conceptia raspunderii bazate pe vinovatie.Sunt admise masuri cu caracter
preventiv.Principala sanctiune ramane pedeapsa.
O alta scoala a aparut in cadrul Uniunii Internationale de Drept Penal.
(astazi Ascoiata Internationala de Drept Penal).In conceptia ei,represiunea
are ca finalitate combaterea factorilor care au influentat persoana.
Doctrinele apararii sociale,prin apararea sociala subiectiva au
reprezentat tendinta extremista de negare a dreptului penal.Se considera
ca infractiunea reprezinta o ruptura intre subiect si societate.Subiectul nu
intelege valorile societatii si le respinge.De aceea in baza valori proprii are
o conduita care contravine celei cerute de societate.
Noua aparare sociala vorbeste despre necesitatea ca sanctiunea sa
raspunda acelor probe de personalitate a fiecarui subiect care il determina
sa savarseasca infractiunea.Astazi,individualizarea sanctiunilor.Dreptul
romanesc are un serviciu de probatiune care se ocupa de cunoasterea
faptuitorului.Sanctiunea tre sa fie adaptate personalitatii.2 razb mondiale
au fost suficiente ca europa sa constientizeze ca fiecare subiect are
dreptul care nu ii pot fi negate.
Codurile penale romane.Actele normative au fost expresia unui
mod de organizare a statului.
Cod penal de la 1865 intervine dupa unirea Principatelor Romane
marcand inceputul drepului penal modern ,fiind influentat de scoala
clasica.Ideile poztiviste au aparut din punct de vedere teoretic dupa
intrarea in vigoare a acestui Cod.Reprezinta o copiere a unor coduri
anterioare,francez si german repetand ideile scolii clasice,fiind o lege mai
blanda decat modelele sale.
Codul Penal din 1937,Carol al II lea.In cazul Codului din 1937,a
fost vorba de Marea Unire.A fost un cod cu o existenta tumultoasa,in
vigoare pana in 1969.A fost modificat de multe ori pentru a raspunde
modificarilor statului.O prima modifcare a intervenit odata cu dictatura
regala cand codul a trebuit adaptat pentru a raspunde unui regim politic
mult mai server,a fost introdusa pedeapsa cu moartea,a fost scazuta
varsta de la care se raspunde penal.
In 1948,codul a trbeuit sa asigure protectia valorilor sociale pentru
noul regim.Modalitatea in care s-a realizat a fost prin intermediul
introducerii analogiei in codul penal.S-a considerat ca orice fapta care era

similara unei fapte descrise de codul anterior putea sa primeasca

pedeapsa pentru acea fapta similara.Principiul analogiei in aplicarea legii a
constituit o grava incalcare a principiului legalitatii.
Codul penal din 1969 a fost abrogat la 1 feb 2014 prin intrarea in
vigoare a acrtualui cod penal.Codul din 1969 a avut meritul de a reflecta
organizarea statului in acea perioada.Profesorul Vintila Dongoroz este cel
care a creat codul din 1969.Codul a fost in vigoare o perioada indelungata
si a reusit sa supravietuiasca statului pentru care a fost promulgataPartea
generala a a aceui cod in mare parte se regaseste in partea generala a
codului actual existand o continuitate in institutiile dreptului penal.Dupa
1990,codul a suferit destul de multe modifcari in principal in ceea ce
priveste pedepsele,ale caror limite au fost ridicate,ajungand astfel ca
sistemul de valori protejat prin normele dreptului penal sa fie extrem de
neclar.
In 1996 legiuitorul roman a considerat ca singura metoda pentru oprirea
fenomenului infractional a fost marirea pedepselor
Dupa anul 2000,au existat mai multe incercari de creare a unui nod
cod penal.Legea nr 301/2004,noul cod penal,desi promulgata,nu a intrat
niciodata in vigoare.Legea 286/2009 a dat codul penal in vigoare.Pentru ca
aceasta lege sa intre in vigoare a fost nevoie de 2 acte normative care sa
o modifice,modificarile intervenind in perioada 2009-2014.
Codul penal actual este divizat in partea generala si partea
speciala.Spre deosebire de codul anterior,codul actual stabileste o noua
ierarhie a valorilor sociale prin faptul ca primul titlu al cartii speciale este
titlul de infractiuni contra persoanei.Pune pe primul loc persoana si
drepturile ei.
Sunt autori care considera ca exista 2 mari principii:principiul
legalitatii si principiul umanismului.Altii considera ca dincolo de aceste
principii,individualizarea sanctiunilor reprezinta o componenta imporanta
incat ar trebui sa reprezinte unul dintre principiile fundamentale ale
dreptului
Principiul legalitatii are in vedere faptul ca nicio persoana nu poate fi trasa
la raspundere penala pentru o fapta care la momentul savarsirii sale nu
era
prevazuta
ca
infractiune.Are
in
vedere
si
legalitatea
sanctiunilor.Pedepsele si masurile care pot fi luate nu vor fi decat cele
descrise de lege.O alta latura:legalitatea tragerii la raspundere penala.O
consecinta este ca in interpretarea extensiva si defavorabila in aplicarea
legii penale este interzisa.Desi principiul legalitatii este un principiu
unanim acceptat,aplicarea acestuia se dovedeste inca a reprezenta o
engima.