FACULTATEA DE CONSTRUCII

DEPARTAMENTUL DE CONSTRUCII METALICE I

UNIVERSITATEA
MECANICA CONSTRUCIILOR
POLITEHNICA
Centrul de Excelenta pentru Mecanica Materialelor
TIMIOARA
i Sigurana Structurilor CEMSIG
Ioan Curea 1, 300224 Timioara, ROMNIA
Fax
Telefon
++40.256.403917
Departament: ++40.256.403911
++40.256.403932
CEMSIG:
++40.256.403932
e-mail: dan.dubina@ct.upt.ro
http://cemsig.ct.upt.ro

Contract nr. 425/08.12.2009

CALCULUL STRUCTURAL GLOBAL AL
STRUCTURILOR METALICE
Recomandri, comentarii i exemple de aplicare n
conformitate cu SR EN 1993-1-1 i SR EN 1998-1
Redactarea I-a

Timioara, august 2010

COLECTIV DE ELABORARE

ef Proiect
Prof. Dr. Ing. Dan DUBIN

_____________________

Membri:
Conf. Dr. Ing. Florea DINU

_____________________

Conf. Dr. Ing. Aurel STRATAN

_____________________

Drd. Ing. Norin FILIP-VACARESCU

_____________________

Cuprins
CUPRINS .............................................................................................................................................................. 1
1

INTRODUCERE ......................................................................................................................................... 3

MODELAREA STRUCTURILOR PENTRU ANALIZA GLOBAL .................................................. 4

2.1
2.2
2.3
2.3.1
2.3.2
2.3.3
2.4
2.4.1
2.4.2
2.4.3
2.4.4
2.5

CALCULUL STRUCTURILOR LA ACIUNI STATICE................................................................... 30

3.1
3.2
3.2.1
3.2.2
3.2.3
3.3
3.3.1
3.3.2
3.4
3.5

INTRODUCERE....................................................................................................................................... 4
CLASIFICAREA STRUCTURILOR IN CADRE.............................................................................................. 5
IMPERFECIUNI ..................................................................................................................................... 7
Imperfeciuni globale pentru cadre................................................................................................. 8
Imperfeciuni locale pentru elemente ............................................................................................ 10
Imperfeciuni pentru sistemul de contravntuiri ........................................................................... 11
REPREZENTAREA COMPORTRII NODURILOR IN ANALIZA ................................................................... 12
Clasificarea nodurilor dup rigiditate .......................................................................................... 13
Clasificarea nodurilor dup rezisten. ........................................................................................ 15
Clasificarea nodurilor dup ductilitate......................................................................................... 17
Clasificarea seciunilor elementelor ............................................................................................. 18
MODELAREA STRUCTURILOR PENTRU ANALIZA STRUCTURALA .......................................................... 20
INTRODUCERE..................................................................................................................................... 30
ANALIZA ELASTICA............................................................................................................................. 33
Analiza elastica de ordinul I ......................................................................................................... 33
Analiza elastica de ordinul II ........................................................................................................ 36
Analiza de stabilitate..................................................................................................................... 39
ANALIZA GLOBAL PLASTIC ............................................................................................................. 44
Analiza plastica de ordinul I (rigid-plastic) ................................................................................ 45
Analiza plastica de ordinul II........................................................................................................ 47
APLICAIE: CALCULULUI UNEI STRUCTURI IN CADRE METALICE MULTIETAJATE ................................ 52
APLICAIE: CALCULULUI UNEI HALE CU STRUCTURA METALICA ........................................................ 59

CALCULUL LA ACIUNEA SEISMIC ............................................................................................. 60

4.1
4.1.1
4.1.2
4.1.3
4.2
4.2.1
4.2.2
4.2.3
4.2.4
4.2.5
4.3
4.3.1
4.3.2
4.3.3
4.3.4
4.3.5
4.4
4.4.1
4.4.2
4.4.3
4.5
4.5.1
4.5.2
4.5.3
4.5.4

CONCEPTE DE PROIECTARE SEISMIC ................................................................................................. 60

Conceptul de proiectare disipativ a structurii............................................................................. 61
Conceptul de proiectare slab-disipativ a structurii..................................................................... 65
Alegerea principiului de proiectare .............................................................................................. 65
ACIUNEA SEISMIC ........................................................................................................................... 66
Generaliti ................................................................................................................................... 66
Reprezentarea de baz a aciunii seismice.................................................................................... 72
Reprezentarea alternativ a aciunii seismice .............................................................................. 75
Spectru de calcul pentru analiza elastic...................................................................................... 79
Combinarea aciunii seismice cu alte tipuri de aciuni................................................................. 80
METODE DE CALCUL STRUCTURAL ..................................................................................................... 81
Metoda forelor laterale ................................................................................................................ 82
Calcul modal cu spectre de rspuns.............................................................................................. 85
Calcul dinamic liniar .................................................................................................................... 92
Calcul static neliniar..................................................................................................................... 92
Calcul dinamic neliniar................................................................................................................. 97
REGULARITATEA STRUCTURAL I IMPLICAIILE ASUPRA CALCULULUI STRUCTURAL ....................... 99
Criterii de regularitate n plan.................................................................................................... 100
Criterii de regularitate n elevaie............................................................................................... 102
Alegerea metodei de calcul structural......................................................................................... 103
MODELAREA STRUCTURII ................................................................................................................. 105
Generaliti ................................................................................................................................. 105
Modelarea maselor ..................................................................................................................... 106
Modelarea amortizrii ................................................................................................................ 108
Modelarea proprietilor mecanice ale structurii....................................................................... 109

4.5.5
Efectele de torsiune accidental.................................................................................................. 111
4.6
COMBINAREA EFECTELOR COMPONENTELOR ACIUNII SEISMICE ...................................................... 114
4.7
CALCULUL DEPLASRILOR ............................................................................................................... 115
4.8
APLICAII ......................................................................................................................................... 117
4.8.1
Metoda forelor laterale .............................................................................................................. 117
4.8.2
Calcul modal cu spectre de rspuns............................................................................................ 127
4.8.3
Calcul static neliniar................................................................................................................... 143
4.8.4
Calcul dinamic neliniar............................................................................................................... 144
5

ANEXA 1: CALCULUL SIMPLIFICAT DE ORDINUL I LA STRI LIMIT ULTIME ............ 146

5.1
PROCEDEUL DE CALCUL .................................................................................................................... 146
5.1.1
ncrcarea modificat corespunztoare criteriului Merchant-Rankine...................................... 146
5.1.2
Analiza elasto-plastic modificat corespunztoare criteriului Merchant-Rankine................... 147
5.1.3
Capacitatea seciunii modificat pentru a corespunde criteriului Merchant-Rankine ............... 148
5.2
METODE DE ANALIZ ....................................................................................................................... 148
5.2.1
Metoda grafic ............................................................................................................................ 148
5.2.2
Metoda lucrului mecanic virtual al mecanismelor rigid-plastice ............................................... 149
5.2.3
Metoda elastic-perfect plastic ................................................................................................. 150

ANEXA 2: CALCULUL CAPACITATII DE ROTIRE PLASTICA A SECTIUNILOR................. 151

BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................................... 153

INTRODUCERE

Manualul prezint modul de calcul al structurilor in cadre metalice la aciuni statice si

dinamice (seismice). Pentru redactarea lui, s-a folosit ca baza normativa SR EN 1993-1-1, SR
EN 1993-1-8 si SR EN 1998-1. Pentru clasificarea si modelarea in analiza a comportrii
nodurilor grinda-stlp, s-au folosit prevederile din SR EN 1993-1-8.
In prima parte (cap. 2 si cap.3) se prezint principalele etape ale calculului si alctuirii
structurilor metalice in cadre, ncepnd cu modelarea structurii, alegerea tipurilor de noduri,
clasificarea structurilor si analiza structurala. Se prezint de asemenea si doua aplicaii pe
doua tipuri de structuri, una pentru o hala parter si una pentru o structura multietajata, in care
se prezint comparativ rezultatele analizelor de ordinul I si II, elastic si plastic.
In partea a doua (cap.4) se prezint calculul structurilor la aciunea seismica in
conformitate cu SR EN 1998-1. Deoarece exista unele diferene intre SR EN 1998-1:2004 si
norma de calcul seismic in vigoare (P100-1/2006), se precizeaz urmtoarele :

Cu toate c P100-1/2006 folosete unele notaii diferite de cele din SR EN 1998-1:2004,
aplicarea prevederilor din normativul romnesc conduce la aceleai rezultate n ceea ce
privete spectrele de rspuns elastic de acceleraie.

P100-1/2006 stabilete spectrul de calcul ntr-o manier similar cu SR EN 1998-1:2004
i Anexa Naional, cu deosebirea c n P100-1/2006 pentru T=0 acceleraia spectral de
proiectare este egal cu cea elastic (q=1 n loc de 1.5 pentru T=0) i lipsete limitarea
inferioar a spectrului de calcul la valoarea ag.

Calcul maselor:
SR EN 1998-1:2004:

j =1

i =1

Gk , j + E ,iQk ,i
N

P100-1/2006:

G
j =1

k , j + 2,i Qk ,i
i =1

Condiiile diferite de aplicare a metodei forelor laterale

Implementare diferit a efectelor torsiunii accidentale
In finalul capitolului se prezint mai multe aplicaii referitoare la metodele de determinare a
rspunsului seismic al structurilor in cadre metalice.
In Anexa 1 prezint metode simplificate de calcul de ordinul I pentru starea limita ultima.
Anexa 2 prezint o metoda simplificata pentru calculul capacitatii de rotire a seciunilor
dublu T.

MODELAREA STRUCTURILOR PENTRU ANALIZA GLOBAL

2.1 Introducere
Analiza globala a structurilor in cadre metalice se realizeaz pe baza unor ipoteze, att in
ceea ce privete comportarea globala a structurii (teoria de ordinul I/ordinul II) cat si in ceea
ce privete comportarea seciunilor (elastic, plastic) si a mbinrilor (rigiditate, capacitate de
rezistenta, capacitate de rotire).
In mod traditional, calculul unei structuri presupune mai multe etape si anume modelarea
structurii, analiza structurii si apoi verificarea ei, care consta in evaluarea eforturilor interne si
a deformatiilor si compararea cu valorile admise pentru o exploatare in siguranta.
Pentru a lua in considerare influenta formei deformate a structurii asupra eforturilor interne
din structura, structurile sunt impartite in structuri rigide sau cu noduri fixe (la care analiza se
poate face pe forma nedeformata) si structuri zvelte sau cu noduri deplasabile (la care trebuie
sa se ia in considerare forma deformata). In funcie de aceasta clasificare, se poate face un
calcul de ordinul I sau un calcul de ordinul II. Pentru a lua in considerare posibilitatea
pierderii stabilitatii locale a pereilor seciunilor, acestea sunt impartite in patru clase distincte,
funcie de raportul lime - grosime al pereilor supui la compresiune. In funcie de clasa
seciunii, se poate utiliza o analiza elastica sau plastica.
Efectele comportrii nodurilor asupra distribuiei forelor i momentelor interne dintr-o
structura in cadre dar i asupra deformaiilor totale ale structurii trebuie luate n considerare
acolo unde aceste efecte nu pot fi neglijate. Nodurile pot sa fie clasificate att in funcie de
rezistenta cat si in funcie de rigiditate. Se disting noduri rigide, semirigide si articulate din
punct de vedere al rigiditatii si noduri cu rezistenta completa, pariala si articulate din punct
de vedere al rezistentei.
Efectele imperfeciunilor (adic tensiunile reziduale i imperfeciunile geometrice) trebuie
luate n considerare n mod corespunztor n analiza structural. In cadrul imperfeciunile
geometrice, se face distincie intre imperfeciunile globale pentru cadre i sistemele de
contravntuiri si imperfeciunile locale pentru bare.
Incarcare

1 Raspunsul liniar elastic

2 Valoarea maxima a incarcarii

Deplasare

Figura 1. Relaia for-deplasare pentru o structur in cadre multietajate

In acest capitol sunt prezentate proprietatile structurilor in cadre, ale elementelor si

imbinarilor, care au o influenta semnificativa asupra raspunsului structurii la actiunea
incarcarilor exterioare si modul in care aceasta influenta trebuie modelata in analiza globala.

2.2 Clasificarea structurilor in cadre

Structurile in cadre metalice multietajate sunt structuri relativ zvelte comparativ cu alte
tipuri de structuri, astfel ca in anumite condiii, este nevoie sa se reduc deplasrile laterale
prin dispunerea de contravntuiri verticale (Figura 2).

a)

b)

Figura 2. Sisteme de contravntuiri: a) contravntuiri din bare; b) diafragme din otel

Daca sistemul de contravntuiri este suficient de rigid, atunci structura se numete
contravantuita. Daca structura nu contine contravantuiri sau daca sistemul de contravantuiri
nu este suficient de rigid, atunci structura este necontravantuita. Un cadru metalic poate fi
considerat contravntuit daca sistemul de contravntuiri reduce deplasrile orizontale cu cel
puin 80%. Aceasta relatie poate fi inteleasa si aplicata mai usor daca se utilizeaza
reprezentarea din Figura 3, in care structura este impartita in doua, cu A se reprezinta sistemul
de contravantuiri, care preia doar forte orizontale si cu B subsistemul care preia atat forte
gravitationale cat si orizontale. Aplicarea prevederii anterioare se poate exprima sub forma:

K A > 0.8 ( K A + K B )

(1)

sau
K A > 4KB

(2)

Figura 3. Impartirea structurii in doua subansamble: A sistemul de contravntuiri, B

cadrul portal
Efectele nclinaiei orizontale iniiale asupra cadrelor contravntuite trebuie luate in
considerare la calculul sistemului de contravntuiri. Se poate considera ca nclinaia orizontal
iniial (sau sistemul orizontal echivalent) precum si ncrcrile orizontale aplicate asupra

unui cadru contravntuit afecteaz numai sistemul de contravntuiri. Sistemul de

contravntuiri trebuie calculat la aciunea urmtoarelor ncrcri:
- ncrcri orizontale aplicate cadrului;
- ncrcri orizontale sau verticale aplicate direct sistemului de contravntuiri;
- efectul nclinaiei orizontale (sau sistemului de forte orizontale echivalente) aferente
cadrului si sistemului de contravntuiri.
Clasificarea structurilor in cadre in structuri contravantuite si necontravantuite nu
trebuie confundata cu clasificarea in funcie de sensibilitatea la efectele de ordinul II, adic
structuri cu noduri fixe si structuri cu noduri deplasabile. Astfel, un cadru poate fi considerat
cu noduri fixe dac rspunsul su la aciunea unui sistem de fore ce acioneaz in planul su
este suficient de rigid astfel nct pot fi neglijate momentele si forele interne suplimentare
datorate deplasrilor orizontale ale nodurilor (SR EN 1993-1-1, paragraf 5.2.1). Toate
celelalte cadre pot fi considerate cu noduri deplasabile si efectele de ordinul II (P - ) trebuie
luate in calcul. In general, structurile contravantuite sunt structuri cu noduri fixe, iar cele
necontravantuite sunt structuri cu noduri deplasabile. Daca insa sistemul de contravntuiri
este foarte flexibil, atunci structura contravantuita poate sa fie cu noduri deplasabile. De
asemenea, daca rigiditatea structurii necontravantuite este mare si structura nu este sensibila la
efectele de ordinul II, atunci structura poate fi considerata cu noduri fixe.
Atunci cnd o structura este clasificata cu noduri fixe, se poate efectua o analiza de
ordinul I, deoarece efectele de ordinul II nu afecteaz rspunsul structurii. In cazul unei
structuri clasificate cu noduri deplasabile, luarea n considerare a efectelor de ordinul doi
poate fi realizat cu ajutorul unei analize corespunztoare (cuprinznd procedee pas cu pas
sau alte procedee interactive). Pentru cadrele la care primul mod de instabilitate cu noduri
deplasabile este predominant, se poate efectua o analiz de ordinul unu, urmat de o
amplificare a efectelor aciunilor respective (exemplu momente ncovoietoare) cu ajutorul
coeficienilor corespunztori. Pentru un caz de ncrcare dat, un cadru poate fi considerat cu
noduri fixe sau deplasabile in funcie de raportul dintre ncrcarea verticala totala FEd aplicata
structurii si ncrcarea critica elastica Fcr care conduce la instabilitatea laterala. In
conformitate cu SR EN1993-1-1, clasificarea se face astfel:
Pentru analiza elastica:
F
o Daca cr = cr 10 , atunci structura este clasificata cu noduri fixe
(3)
FEd
F
o Daca cr = cr < 10 , atunci structura este clasificata cu noduri deplasabile
(4)
FEd

Pentru analiza plastica:

F
o Daca cr = cr 15 , atunci structura este clasificata cu noduri fixe
(5)
FEd
F
o Daca cr = cr < 15 , atunci structura este clasificata cu noduri deplasabile
(6)
FEd
unde cr este coeficientul de multiplicare a ncrcrilor de calcul pentru a provoca
instabilitatea elastic a structurii.
Cadrele cu pant mic a acoperiului i structurile plane alctuite din stlpi si grinzi
pot fi verificate n raport cu cedarea dup un mod cu noduri deplasabile utiliznd o analiz de
ordin nti dac sunt ndeplinite condiiile exprimate prin ecuaiile (3) sau (5) pentru fiecare
etaj. Pentru aceste structuri, cr poate fi calculat aproximativ pornind de la urmtoarea
formul, cu condiia ca n grinzi compresiunea axial s nu fie semnificativ:

 H Ed
VEd

cr =

h

H , Ed

(7)

in care:
- HEd este valoarea de calcul a rezultantei orizontale, la nivelul prii superioare a etajului, a
ncrcrilor orizontale, exercitate pe structur deasupra acestui nivel.
- VEd este valoarea de calcul a ncrcrii verticale totale, la nivelul prii inferioare a
etajului, exercitat pe structur deasupra acestui nivel.
- H,Ed este deplasarea orizontal relativ a prii superioare a etajului n raport cu partea sa
inferioar cnd structura este supus la ncrcri orizontale de calcul (exemplu vnt) i la
ncrcri orizontale aplicate la fiecare nivel.
- h este nlimea etajului

HEd
VEd

Figura 4. Evaluarea aproximativa a coeficientul de multiplicare cr

2.3 Imperfeciuni
Structurile in cadre metalice prezint, indiferent de calitatea controlului la fabricatie si
montaj, mai multe tipuri de imperfeciuni. Aceste imperfeciuni constau in tensiuni reziduale,
abateri de forma ale seciunilor transversale, devieri de la rectilinitatea longitudinala, devieri
de la verticalitate la montaj, excentricitati in noduri, etc. Unele dintre ele, cum ar fi de
exemplu abaterile de la forma seciunii sau abaterile de montaj sunt limitate prin tolerantele
admise si sunt precizate in standardele de execuie, de exemplu EN 1090 (2008). Aceste
imperfeciuni induc efecte secundare si de aceea pentru a obine rezultate conservative,
analiza structurilor trebuie sa tina seama de ele. Daca efectele imperfeciunilor nu sunt incluse
in formulele de rezistenta folosite la verificarea barelor, atunci ele sunt luate de regula in
calcul prin intermediul imperfeciunilor geometrice echivalente. In calcul trebuie luate n
considerare urmtoarele imperfeciuni (SR EN 1993-1-1, paragraf 5.3):
a) imperfeciuni globale pentru cadre (efectul P - )
b) imperfeciuni locale pentru elemente (efectul P - ).
In plus, atunci cnd este cazul, la structurile contravantuite trebuie luate in considerare si
imperfeciunile globale ale sistemele de contravntuiri.
Considerarea formei si sensului imperfectiunilor trebuie sa conduca la efectele cele mai
defavorabile pentru structura. Astfel, este posibil ca aplicarea imperfectiunilor la o structura
spatiala sa conduca la deplasari simetrice sau anti-simetrice ale colturilor opuse, astfel ca ele
trebuie luate in considerare separat (Figura 5). Ele pot fi considerate pe orice directie insa
pentru fiecare analiza se considera o singura directie de aplicare.

Forma imperfectiunilor globale si locale poate sa rezulte din modul de flambaj elastic in
planul de flambaj considerat. Trebuie luate in considerare aici atat flambajul in plan cat si cel
in afara planului, inclusiv flambajul prin incovoiere - rasucire.
Pentru structurile la care primul mod de flambaj este cel corespunzator unei structuri cu
noduri deplasabile, efectul imperfectiunilor globale si locale se poate lua in considerare prin
intermediul unei abateri de la verticala si al unei curburi a elementului (Figura 6).

Figura 5. Efecte de translaie sau torsiune rezultate din aplicarea imperfeciunilor: a)

imperfeciuni corespunztoare abaterii de la vertical a feelor A-A i B-B (n acelai sens); b)
imperfeciuni corespunztoare abaterii de la vertical a feelor A-A i B-B (n sens contrar)

eo,d

Figura 6. Imperfeciunile globale si locale

2.3.1 Imperfeciuni globale pentru cadre

Prima imperfectiune si anume abaterea de la verticala se defineste prin intermediul
unghiului , care este dat de formula urmatoare (vezi si Figura 7):

= 0 h m

(8)

unde:

este valoarea de baz, 0 = 1/200

este coeficientul de reducere aplicabil pentru nlimea h a stlpilor:

h =

2
h

dar

2
h 1
3

h
m

este inaltimea in metri

este un factor de reducere pentru numrul de stlpi dintr-un ir

reprezint numrul de stlpi ntr-un ir, introducnd aici numai stlpii care preiau o
ncrcare vertical NEd mai mare sau egal cu 50 % din valoarea medie pe stlp n
planul vertical considerat.

m = 0.5 1 +
m

Trebuie mentionat aici ca pentru cadrele la care HEd 0.15VEd, imperfeciunea globala
poate fi neglijata (pentru notaii vezi Figura 4).

Figura 7. Imperfeciuni echivalente corespunztoare abaterii de la axa vertical

Imperfectiunile globale pot fi de asemenea luate in considerare si prin introducerea unor
forte laterale echivalente la nivelul fiecarui etaj. Acest mod de introducere a imperfectiunilor
este de obicei mai usor de folosit in practica comparativ cu metoda anterioara a inclinarii
structurii. Fortele echivalente de la fiecare nivel se obtin prin multiplicarea incarcarilor
gravitationale de la fiecare nivel cu imperfectiunea initiala . Pentru ca structura sa fie in
echilibru, sistemul de forte rezultant se aplica si la baza, dar in directie inversa celor aplicate
la nivelul etajelor.
NEd

NEd
Ed

F1

F2

NEd

NEd

Ed

F1

F1

F2

F2

(F1+F2)/2

(F1+F2)/2

b)

a)

Figura 8. Imperfeciunile cadrelor modelate prin intermediul unui sistem de forte echivalente:
a) nlocuirea nclinaiei iniiale prin forele orizontale echivalente; b) exemplu de aplicare a
forelor orizontale echivalente la o structura

2.3.2 Imperfeciuni locale pentru elemente

Abaterea barelor de la rectilinitate, sau imperfectiunea locala, este data de raportul e0/L, in
care L este lungimea barei iar e0 este amplitudinea maxima a deplasarii laterale initiale.
Valorile recomandate ale acestor deplasari initiale sunt date in Tabel 1, in functie de tipul de
analiza si de curba de flambaj corespunzatoare elementului. Aceste imperfectiuni locale pot fi
de regula neglijate in analiza globala, deoarece relatiile de verificare la stabilitate tin cont de
aceste imperfectiuni.
Pentru cazurilor in care elementele au o zveltete mare, aceste imperfectiuni nu pot fi
neglijate. Astfel, introducerea in analiza globala a imperfectiunilor locale este obligatorie daca
pentru elementul solicitat la compresiune sunt indeplinite conditiile urmatoare:
- elementul are cel putin un capat care este prins rigid si transmite moment incovoietor
- zveltetea normalizata in plan (sau redusa) satisface conditia:
Af y
> 0.5
(9)
N Ed
in care:
este valoarea de calcul a fortei axiale de compresiune
NEd

este zvelteea redus n plan, calculat pentru bara considerat ca articulat la

extremiti.
Tabel 1. Valorile de calcul ale imperfeciunilor iniiale n arc e0 / L

Curba de
flambaj

a0

a

b

c

d

Analiza
elastica
e0 / L
1 / 350
1 / 300
1 / 250
1 / 200
1 / 150

Analiza
plastica
e0 / L
1 / 300
1 / 250
1 / 200
1 / 150
1 / 100

Similar cu efectul imperfectiunilor globale, se pot inlocui imperfectiunile locale in arc cu

un sistem de forte orizontale echivalente aplicate la nivelul fiecarui element.

Figura 9. nlocuirea imperfeciunilor locale in arc cu un sistem de forte orizontale echivalente

10

2.3.3 Imperfeciuni pentru sistemul de contravntuiri

Daca sunt folosite sisteme de contravantuiri pentru asigurarea legarii laterale pe
deschiderea grinzilor sau a elementelor comprimate, atunci trebuie luata in calcul o
imperfectiune geometrica echivalenta a elementelor stabilizate. Aceasta imperfectiune se
poate considera sub forma unei imperfectiuni initiale in arc si este data de expresia:
e0 = m L 500
in care L este deschiderea sistemului de contravntuiri iar m este dat de expresia:

(10)

(11)

in care m este numarul de elemente care sunt stabilizate.

In mod simplificat, se poate inlocui imperfectiunea initiala in arc printr-o forta echivalenta
de stabilizare data de expresia (Figura 10):

m = 0.5 1 +
m

qd = N Ed 8

e0 + q

(12)

L2

in care q este este sgeata sistemului de contravntuiri n planul stabilizat din actiunea fortei
q, plus alte forte externe calculate printr-o analiz de ordinul intai (q poate fi considerat 0
daca se foloseste o analiza de ordinul II).
Atunci cand sistemul de contravantuiri este folosit pentru stabilizarea talpii comprimate a
unei grinzi cu inaltime constanta, forta NEd din Figura 10 se poate obtine cu relatia:
N Ed =

M Ed
h

(13)

in care MEd este momentul maxim din grinda iar h este inaltimea totala a grinzii.
Atunci cand in grinda sunt si eforturi de compresiune, la calculul lui NEd trebuie sa se
considere si o parte din efortul de compresiune din grinda.
NEd

e0

NEd

qd

Figura 10. Imperfeciuni pentru sistemul de contravntuiri

11

Daca grinzile sau elementele comprimate stabilizate cu sistemul de contravantuiri au

imbinari de continuitate, trebuie sa se verifice sistemul de contravantuiri la forta locala data
de relatia urmatoare, aplicata sistemului de catre fiecare grinda sau element comprimat in
dreptul imbinarii de continuitate (Figura 11).
N
2N Ed = m Ed
(14)
100
in care = m0 iar 0 = 1/200.
Trebuie sa se verifice de asemenea si ca sistemul de contravantuiri poate sa transmita
aceasta forta (data prin relatia anterioara) la punctele adiacente in care grinda sau elementul
comprimat este stabilizat. In aceasta verificare trebuie inclusa orice incarcare exterioara care
actioneaza asupra sistemului de contravantuiri, insa fortele care apar din imperfectiunile
calculate cu relatia (8) pot fi omise.

Sistemul de
contravntuiri

Figura 11. Forele din contravntuiri in mbinrile de continuitate ale elementelor comprimate

2.4 Reprezentarea comportrii nodurilor in analiza

Calculul si proiectarea unei structuri in cadre metalice presupune in mod tradiional ca
nodurile dintre grinzi si stlpi sunt fie foarte flexibile fie foarte rigide. In cazul grinzilor, daca
acestea sunt solicitate predominant la ncovoiere, atunci nodurile sunt considerate fie
articulate fie rigide (vezi Figura 12.a). Nivelul real de rigiditate al nodurilor poate avea o
influenta mare asupra rspunsului structurilor necontravantuite cu noduri deplasabile. De
aceea, aceasta procedur de analiza poate fi folosit atta timp cat nodurile sunt complet
rigide sau complet articulate. In cazul structurilor contravantuite cu noduri fixe, la care
preluarea forelor laterale se face in principal de ctre sistemul de contravntuiri, rigiditatea
nodurilor nu este atat de importanta ca in cazul structurilor necontravantuite.
Norma europeana SR EN 1998-1-8 recunoate faptul ca majoritatea nodurilor au o
comportare real situat intre rigid si articulat si de aceea ofer posibilitatea lurii in calcul a
acestei comportri prin introducerea nodurilor semi-rigide si/sau parial rezistente (vezi Figura
12.b) (SR EN 1993-1-8, paragraf 5.2). Daca nodurile au o comportare apropiata de articulat,
atunci folosirea caracteristicilor reale de rigiditate in locul celor teoretice articulate poate sa
conduc la o reducere a deplasrilor laterale, cu implicaii in reducerea greutatii structurii

12

metalice. Daca nodurile au o comportare apropiata de rigid, folosirea caracteristicilor teoretice

de nod rigid poate conduce la rezultate neconservative, inclusiv in ceea ce privete deplasrile
laterale. Introducerea in calcul a semi-rigiditatii poate fi fcut prin intermediul unui resort la
rotire dispus la contactul dintre elemente. Rigiditatea la rotire S a resortului este parametrul
care leag momentul Mj transmis de mbinare de rotirea relativ dintre elementele mbinate.
Atunci cnd aceast rigiditate este zero sau este foarte mic, nodul poate fi considerat articulat
iar cnd aceast rigiditate are o valoare foarte mare, nodul poate fi considerat rigid. In toate
celelalte situaii intermediare, nodurile sunt considerate semi-rigide. La nivelul structurii,
utilizarea unor noduri semi-rigide afecteaz nu doar deplasrile structurii dar si distribuia si
valoarea eforturilor interne in structur.
IDEALIZAREA STRUCTURII
Cadru
Imbinari
(geometrie, tipul elementelor, etc)
(rigid, articulat)

DETERMINAREA INCARCARILOR

PREDIMENSIONAREA ELEMENTELOR
Alegerea si clasificarea elementelor

IDEALIZAREA STRUCTURII
Cadru
Imbinari
(geometrie, tipul elementelor, etc)
(rigid, articulat, semirigid)

ANALIZA GLOBALA
(Simplu, continuu)

DETERMINAREA INCARCARILOR

Etapa 1
PREDIMENSIONAREA ELEMENTELOR

RASPUNSUL STRUCTURII
Stari limita
(SLEN, SLU)

Alegerea si clasificarea
elementelor

Criterii de dimensionare
(noduri fixe/deplabile, elastic/plastic)

Alegerea imbinarilor

DETERMINAREA PROPRIETATILOR MECANICE

(Rigiditate, capacitate de rotire, rezistenta)

Stari limita
Criterii de proiectare
Da?

nu

ANALIZA GLOBALA
(Simplu, continuu, semi-continuu)

da

RASPUNSUL STRUCTURII
DIMENSIONAREA IMBINARILOR
STRUCTURII Tipul imbinarii

Stari limita
(SLEN, SLU)

(rigiditate, capacitate de rotire, rezistenta)

Criterii de dimensionare
(noduri fixe/deplabile, elastic/plastic)

Etapa 2

nu, alte elemente

Dimensionarea
imbinarilor
Da?

nu, alte elemente

nu, alte tipuri de imbinari

alte tipuri de imbinari

Stari limita
Criterii de proiectare
Da?

da

da

STOP

STOP

a)

b)

Figura 12. Etapele procesului de proiectare bazat pe concepia tradiional a) si pe utilizarea

comportrii reale a nodurilor b)

2.4.1 Clasificarea nodurilor dup rigiditate

Comportarea la rotire a nodurilor se situeaz in multe cazuri intre cele doua limite definite
anterior si anume rigid si articulat. Atunci cnd elementele mbinrii sunt suficient de rigide,
intre rotirea captului grinzii si rotirea panoului stlpului sunt diferene mici astfel ca nodul
poate fi considerat rigid. Un nod rigid are o rotire globala de corp rigid care este rotirea in nod
(Figura 13.a). Un astfel de nod trebuie proiectat astfel nct deformaia lui s nu aib o
influen semnificativ asupra distribuiei de eforturi in structur sau asupra deformaiei
globale. Deformaiile nodurilor rigide trebuie s aib valori care s nu reduc rezistena
13

structurii cu mai mult de 5%. Nodurile rigide trebuie s fie capabile s transmit forele si
momentele de calcul.
Daca elementele imbinarii sunt flexibile, atunci comportarea grinzii se apropie de aceea a
unei grinzi simplu rezemate. In acest caz, nodul poate fi considerat nominal articulat, iar
rotirea relativa dintre capatul grinzii si stalp este libera (Figura 13.b). Un astfel de nod va fi
proiectat astfel nct s nu dezvolte momente semnificative care sa afecteze elementele
structurii. Nodurile nominal articulate trebuie s fie capabile s transmit forele de calcul si
s permit producerea rotirilor rezultate.
Pentru cazurile intermediare, momentul transmis de imbinare va conduce la rotiri relative
finite intre elementele imbinate. Astfel de noduri se numesc semi-rigide (Figura 13.c).
Nodurile semi-rigide trebuie sa fie capabile s transmit forele si momentele determinate prin
calcul.

a)

b)

c)

Figura 13. Clasificarea nodurilor dupa rigiditate

In Figura 14 sunt prezentate trei tipuri de noduri grinda stalp realizate cu suruburi, care au
proprietati de rigiditate diferite si care se apropie de clasificarea de rigid (a), semi-rigid (b) si
articulat c).

a)

b)

c)

Figura 14. Exemple de noduri grinda-stlp cu diferite nivele de rigiditate: a) nod rigid; b) nod
semi-rigid; c) nod articulat (*)
* Nota: Nodurile din figura sunt cu titlu informativ. Clasificarea unui nod in funcie de rigiditate se va face doar
dup determinarea exacta a rigiditatii acestuia.

14

In conformitate cu SR EN 1993-1-8, un nod grinda-stlp poate fi clasificat din punct de

vedere al rigiditii ca rigid, nominal articulat sau semi-rigid prin compararea rigiditii
iniiale la rotire Sj,ini cu valorile limita corespunztoare, vezi Figura 15.
Mj

1
2
3

rigid, daca Sj,ini 8EIb/Lb

semi-rigid
*)
nominal articulat, daca
Sj,ini 0.5EIb/Lb

1
2
3

rigid, daca Sj,ini 25EIb/Lb

semi-rigid
*)
nominal articulat, daca
Sj,ini 0.5EIb/Lb

1
2

Cadre contravntuite
Mj

2
3

Cadre necontravntuite (cu condiia ca la fiecare nivel Kb/Kc 0.1)

*) Toate nodurile din zona 2 trebuie considerate ca semi-rigide. Nodurile din zonele 1 si 3 pot fi
considerate semi-rigide daca este avantajos
Kb
valoarea medie a raportului Ib/Lb pentru toate riglele de la ultimul nivel;
Kc
valoarea medie a raportului Ic/Lc pentru toi stlpii de la ultimul nivel;
Ib
momentul de inerie al riglei; Ic momentul de inerie al stlpului;
deschiderea cadrului; Lc inaltimea de nivel;
Lb

Figura 15. Limitele pentru clasificarea nodurilor rigl-stlp dup rigiditate in conformitate cu
SR EN 1993-1-8

2.4.2 Clasificarea nodurilor dup rezisten.

Un nod grinda-stlp poate fi clasificat si dup momentul capabil in:
- nod cu rezisten completa
- nod nominal articulate
- nod cu rezisten parial.
Aceasta clasificare se face prin compararea rezistenei de calcul a nodului Mj,Rd cu
rezistenta plastica a elementului mbinat (de exemplu grinda).
Un nod poate fi clasificat cu rezisten completa dac ntrunete criteriile exprimate in
Figura 16. Rezistenta de calcul a unui nod cu rezistenta completa trebuie sa fie mai mare dect
cea a elementului mbinat. Rigiditatea unui nod cu rezisten completa trebuie s asigure ca,
sub ncrcrile de calcul, rotirea dezvoltata in articulaia plastica s nu depeasc capacitatea
de rotire a nodului (Figura 17).
Un nod poate fi clasificat ca nominal articulat dac momentul rezistent de calcul Mj,Rd este
mai mic dect 25% din momentul rezistent de calcul al unui nod cu rezisten completa. Un
nod nominal articulat trebuie s fie capabil s transmit eforturile de calcul, fr sa dezvolte
15

momente ncovoietoare semnificative care pot afecta elementele structurii. Un nod nominal
articulat trebuie de asemenea sa fie capabil sa permit dezvoltarea rotirilor din incarcarile de
calcul.
Un nod care este capabil s preia si s transmit momente dar nu ndeplinete criteriul
pentru un nod cu rezisten completa poate fi clasificat ca nod parial rezistent. Un nod parial
rezistent trebuie sa aib o rezistena de calcul mai mare dect valoarea necesar pentru
transmiterea eforturilor de calcul, dar poate fi mai mic dect cea a elementului mbinat. Daca
se adopta un calcul plastic, capacitatea de rotire a unui astfel de nod trebuie sa aib o valoare
care s asigure formarea si dezvoltarea articulaiilor plastice sub ncrcrile de calcul.
Capacitatea de rotire a unui astfel de nod poate fi determinat prin ncercri experimentale.
Atunci cnd sunt utilizate noduri a cror comportare este cunoscut, nu este necesar
determinarea capacitii de rotire prin ncercri experimentale. Rigiditatea nodurilor cu
rezisten parial trebuie s aib o valoare care s asigure nedepirea capacitii de rotire in
articulaiile plastice sub ncrcrile de calcul (Figura 17).

Mj,Rd

sau

Mj,Rd Mb,pl,Rd
Mj,Rd Mc,pl,Rd

a) Stlp de la ultimul nivel

sau

Mj,Rd Mb,pl,Rd
Mj,Rd 2Mc,pl,Rd

Mj,Rd

b) Stlp de la un nivel intermediar

in care:
Mb,pl,Rd este momentul plastic de calcul al grinzii
Mc,pl,Rd este momentul plastic de calcul al stlpului;
Figura 16. Noduri cu rezisten completa
Mj
Rezisten total
Limitele pentru rezisten
Rezistena nodului

Mj.Rd
Rezisten parial

Articulat

Figura 17. Clasificarea nodurilor dup rezisten

16

2.4.3 Clasificarea nodurilor dup ductilitate

Un nod grinda-stlp poate fi clasificat si dup ductilitate sau capacitatea de rotire plastica.
Ductilitatea (sau lipsa acesteia) unui nod are consecine asupra tipului de analiza structurala
care se poate utiliza. Clasificarea dup ductilitate este similara cu clasificarea seciunilor
elementelor si exprima capacitatea nodului de evita o rupere fragila prematura (de exemplu
ruperea in cordonul de sudura sau ruperea uruburilor) si de a permite dezvoltarea de rotiri
plastice fara o reducere semnificativa a capacitatii portante. In cazul unei analize plastice,
capacitatea de rotire a nodurilor trebuie sa permit formarea mecanismului plastic de cedare
prin formarea de articulaii plastice nainte de ruperea nodurilor.
Clasificarea nodurilor dup ductilitate se face in funcie de capacitate de rotire, pl,
corespunztoare momentului rezistent plastic Mj,Rd (Figura 18).
Mj

Mj,Rd

pl

Figura 18. Capacitatea de rotire a unui nod

Exist trei clase de ductilitate (Figura 19):
- Clasa 1 : Noduri ductile: un nod ductil este capabil s dezvolte momentul plastic
rezistent si s prezinte o capacitate de rotire suficient de mare
- Clasa 2 : Noduri cu ductilitate medie: un nod cu ductilitate medie este capabil s
dezvolte momentul plastic rezistent dar prezint o capacitate de rotire limitat dup atingerea
acestui moment
- Clasa 3 : Noduri fara ductilitate (fragile): cedarea prematur (datorit instabilitii
sau ruperii casante a unei componente a mbinrii) apare in nod nainte de atingerea
momentului plastic rezistent.
Mj

Ductilitate

Mj

Clasa 1

Clasa 2
Clasa 3

Figura 19. Clasele de ductilitate pentru noduri

17

Dac rezistena de calcul a nodului este cel puin egal cu 1.2 rezistena plastic de calcul
a elementului mbinat, nu este necesar verificarea capacitii de rotire a nodului. Capacitatea
de rotire a nodurilor este o caracteristica importanta a structurilor in cadre metalice care sunt
proiectate in domeniul plastic. De asemenea, in cazul structurilor in zone seismice, folosirea
unui concept de proiectare disipativ obliga proiectantul la alegerea si utilizarea unor noduri cu
buna ductilitate. Verificarea prin calcul a capacitatii de rotire nu este insa posibila dect
pentru anumite configuraii standard si doar pentru aciuni statice (vezi SR EN 1993-1-8,
paragraful 6.4). Pentru celelalte situaii, norma recomanda verificarea capacitatii de rotire prin
ncercri experimentale conform EN 1990, anexa D sau folosind modele corespunztoare de
calcul, cu condiia ca ele s fie bazate pe rezultatele unor ncercri n conformitate cu EN
1990.
Ca un exemplu, nodul din Figura 14.a poseda o buna capacitate de rotire daca componenta
slaba este talpa stalpului la incovoiere sau placa de capat la incovoiere, iar componentele
imbinarii cu potential de rupere fragila (suruburi la intindere, sudura dintre grinda si placa de
capat) au o suprarezistenta suficienta.

2.4.4 Clasificarea seciunilor elementelor

Analiza globala a structurilor in cadre metalice se realizeaz pe baza unor ipoteze, att in
ceea ce privete comportarea seciunilor si nodurilor (elastic/plastic) cat si a rspunsului
geometric (teoria de ordinul I/ordinul II). Dup efectuarea analizei, urmeaz verificarea prin
calcul a tuturor elementelor cadrului. Pentru aceasta, seciunile elementelor trebuie clasificate
dup modul de comportare la ncovoiere si/sau compresiune. Astfel, in conformitate cu SR
EN 1993-1-1, seciunile transversale ale elementelor supuse la compresiune sau/si ncovoiere
se clasifica in funcie de raportul dintre limea si grosimea pereilor comprimai ai seciunii
in 4 clase (Figura 20) (SR EN 1993-1-1, paragraf 5.6):
Clasa 1: seciuni transversale plastice - seciunile care pot forma articulaii plastice, avnd
capacitatea de rotire ceruta de o analiza plastica
Clasa 2: seciuni transversale compacte - seciunile care dezvolta un moment ncovoietor
plastic capabil, dar care au limitata capacitatea de rotire
Clasa 3: seciuni transversale semi-compacte - seciunile in care eforturile in fibra extrema
pot atinge limita de curgere dar flambajul local mpiedica dezvoltarea momentului
ncovoietor plastic capabil
Clasa 4: seciuni transversale zvelte - seciunile la care trebuie luat in considerare efectul
flambajului local pentru determinarea momentului ncovoietor capabil sau a forelor de
compresiune capabile. In acest caz se lucreaz cu caracteristicile geometrice ale seciunii
eficace.
M
M
pl
Mel

M
clasa 1
cl. 2
cl. 3

cl. 4
M

capacitatea de rotire

Figura 20. Clasele de seciuni pentru elemente

18

Deoarece pereii comprimai ai unei seciuni transversale (inim sau talp) pot fi n general
de clase diferite, clasa unei seciuni transversale este definit prin clasa cea mai mare (cea mai
puin favorabil) a pereilor si comprimai. De exemplu, daca inima unui profil I este de clasa
1 iar tlpile sunt de clasa 2, atunci seciunea este clasificata de clasa 2. In
Tabel 2 si Tabel 3 se prezint limitele pentru fiecare clasa de seciuni pentru perei interiori si
tlpi in consola, in conformitate cu SR EN 1993-1-1.
Tabel 2. Rapoarte lime-grosime maxime pentru perei comprimai (SR EN 1993-1-1, 2006)

-1 se aplic fie cnd tensiunea de compresiune fy fie cnd deformaia specific de

ntindere y > fy/E

*)

19

Tabel 3. Rapoarte lime-grosime maxime pentru perei comprimai (SR EN 1993-1-1, 2006)

2.5 Modelarea structurilor pentru analiza structurala

Analiza rspunsului structurii sub efectul aciunilor exterioare necesita schematizarea
(modelarea) fenomenului fizic real. Analiza se face pe baza unor ipoteze privind modelul
structural (schema structurii de rezistenta, distribuia si mrimea incarcarilor), comportarea
elementelor, comportarea seciunilor, a nodurilor si a materialului.
In funcie de destinaia construciei si de modul ei de comportare (sub aciunile
predominante), calculul structurii ncepe cu stabilirea soluiei de principiu care consta in
alegerea formei si dimensiunilor construciei, a soluiei constructive pentru elementele
principale si secundare. Pe baza acestor elemente, se stabilete schema de calcul a structurii
de rezisten. Stabilirea schemei de calcul are o importan deosebit n ansamblul procesului
de proiectare. Avnd in vedere faptul c se calculeaz o schem idealizat a structurii i nu

20

structura real, rezult c n cazul n care schema de calcul va modela ct mai fidel structura
real, atunci se va asigura o sigurana corespunztoare n exploatare (dac toate celelalte etape
ale procesului de proiectare sunt rezolvate corect).
Alegerea si conformarea structurii trebuie sa tina seama de faptul ca structura poate sa fie
solocitata atat de incarcari statice (de exemplu incarcarile din greuatate proprie sau zapada)
cat si de incarcari dinamice (seismice). Cladirile in cadre multietajate sunt de regula proiectate
pe baza criteriului de proiectare disipativa. Pentru acestea, SR EN1998-1 prezinta cerintele de
alcatuire astfel incat sa se asigure o siguranta corespunzatoare sub actiunile de proiectare. In
cazul structurilor pentru hale parter, realizate de regula in solutie usoara, chiar daca nu se
conteaza pe capacitatea de disipare a structurii trebuie sa se tina seama de urmatoarele
aspecte, cum ar fi:

comportarea spaial depinde n mare msur de modul de alctuire al acoperiului. De
aceea, se va acorda o atentie deosebita modului de dispunere a elementelor de rigidizare in
planul acoperisului (contravantuiri, grinzi longitudinale);

la structurile amplasate n zone cu seismicitate redus si care au acoperiuri uoare,
importana aciunilor seismice nu este mare i n multe situaii acestea nu decid
dimensionarea structurii;

la structurile amplasate n zone cu seismicitate mare, halele metalice uoare de tip parter
au posibiliti reduse de disipare a energiei seismice reduse deoarece articulaiile plastice
iau natere cu precadere n stlpi;

n ambele situaii, msurile de conformare seismic de ansamblu prevzute n P1001/2006 (sau SR EN 1998-1) trebuie respectate.
De exemplu, daca se dorete proiectarea unei hale industriale parter, in funcie de
geometria halei si de destinaie, se poate alege sistemul constructiv astfel (Figura 21):
- Se alege tipul de cadru transversal curent al structurii principale de rezistenta: cadru cu o
singura deschidere alctuit din stlpi si grinzi cu seciuni din tabla sudata (Figura 22);
- Tipul de cadru transversal de fronton utilizat pentru structura principala de rezistenta
cadru cu doi stlpi intermediari de fronton dispui la distanta de 8,0 m interax (Figura 23);
- Traveea (distanta pe direcie longitudinala intre doua cadre transversale) halei se stabilete
la valoarea de 6,0 m (deschidere uzuala pentru panele si riglele de perete uoare cu
seciune Z sau C);
- Sistemul de rezemare la baza al stlpilor cadrelor transversale si de fronton - rezemare
articulata (simplitate la montaj si sensibilitate redusa la tasri neuniforme);
- Se prevd bare metalice de legtura intre cadrele transversale, dispuse la nivelul coltului
cadrului si la nivelul coamei, dup direcia longitudinala a halei; Acestea au rolul de a lega
pe direcie longitudinala cadrele transversale (Figura 21);
- Se dispun contravntuirile pe direcie longitudinala in pereii marginali - in anumite travei
ale halei se prevd contravntuiri in X lucrnd doar la ntindere. Deoarece stlpii sunt
articulai la baza, este absolut necesara dispunerea acestor contravntuiri pentru a prelua
forele orizontale pe direcie longitudinala (de exemplu din vnt sau seism) (Figura 21);
- Se dispun contravntuirile din acoperi in traveile in care sunt dispuse contravntuirile in
X din pereii longitudinali. Acestea au rolul de a prelua sarcinile orizontale pe direcie
longitudinala de la nivelul acoperiului si de a le transmite la contravntuirile
longitudinale (Figura 21);
- In cadrele de fronton se prevd contravntuiri in X lucrnd doar la ntindere, amplasate
adiacent colturilor halei aceasta soluie este opionala, avnd in vedere ca pe direcie
transversala preluarea sarcinilor orizontale este realizata prin efectul de cadru. Daca hala
este scurta pe direcie longitudinala, efectul este vizibil, insa daca hala este lunga,
dispunerea contravntuirilor are un efect limita la cadrele adiacente (Figura 23).

21

Se prevd contravntuiri longitudinale in X lucrnd exclusiv la ntindere in planul

acoperiului, in zona coltului cadrelor (Figura 21).

Figura 21. Hala industriala parter

Figura 22. Cadru transversal curent

Figura 23. Cadru transversal

22

Figura 24. Detaliu de prindere a stlpului la baza

Dup evaluarea incarcarilor se aleg elementele si se face analiza structurala. Daca se folosete
metoda clasica (vezi Figura 12.a), cu rezultatele din analiza se face verificarea elementelor si
apoi a mbinrilor, inclusiv prinderile in fundaii. Alegerea tipurilor de mbinri intre
elementele structurale trebuie fcuta inca din faza iniiala de conformare structurala, deoarece
in funcie de modul lor de realizare, in analiza se considera articulate, rigide sau semi-rigide,
articulate, cu rezistenta pariala sau completa. De exemplu, prinderea la baza din Figura 24
este o prindere articulata insa daca placa de baza este extinsa si buloanele de ancoraj sunt
dispuse in afara plcii de capt, atunci prinderea poate deveni semi-rigida.
Modelarea nodurilor grinda - stlp are o importanta deosebita, in special la cldirile
multietajate. Astfel, dup stabilirea modelului geometric, este necesara stabilirea tipurilor de
legturi ntre elementele structurii si ntre structur i fundaii (de exemplu prinderi ncastrate,
articulate sau semirigide) (Figura 25).

a)

b)

Figura 25. Schema de calcul pentru o structur n cadre multietajate: a) grinzile sunt prinse
ncastrat de stlpi; b) grinzile din deschiderea median sunt prinse articulat de stlpi
Pentru nodurile grinda - stlp, deformabilitatea la ncovoiere este cea mai importanta si are
o influenta semnificativa asupra rezultatelor analizei structurale (Figura 26). Figura 27
prezint curba moment - rotire (Mj - ) impreuna cu curba idealizata caracterizata prin
urmatorii parametri fundamentali: rigiditatea la rotire (Sj), rigiditatea initiala la rotire (Sj,ini),
momentul capabil (Mj,Rd) si capacitatea de rotire (Cd).
Considerarea proprietilor de rezisten ale nodurilor conduce ctre trei modelri ale
acestora:
- rigide / rezisten completa;
- rigide / rezisten parial;
- articulate.
23

Mj/Mpl,b
Sudata
T-uri pe talpi
Placa de capat
Corniere pe talpi

Corniere pe inima
3

Rotire (rad *10 )

Figura 26. Relaii moment-rotire pentru noduri uzuale

Mj
Mj.Rd

Sj,ini

Sj

j
Cd

Figura 27. Curba moment - rotire pentru un nod grinda - stlp

Daca insa si rigiditatea la rotire a nodului este considerat in calcul, acestea pot fi realizate
si in variant semi-rigid. Astfel, apar noi posibiliti de modelare si anume:
- semi-rigid / rezisten completa;
- semi-rigid / rezisten parial.
SR EN 1993-1-1 permite luarea in considerare a acestor posibiliti prin introducerea a trei
modelri (Tabel 4):
- continuu: acoper cazul rigid / rezisten completa
- semi-continuu: acopera cazurile rigid/rezisten parial, semi-rigid/rezisten completa si
semi-rigid/rezisten parial
- simplu: acoper cazul articulat
Rolul mbinrilor intre elemente este de a lega elementele intre ele. In funcie de soluia de
mbinare (rigid, semirigid sau articulat), mbinrile pot transfera in totalitate, parial sau deloc
eforturile din aceste elemente. Termenii continuu, semi-continuu si articulat se definesc deci
astfel :
- continuu: nodul asigur o continuitate perfect la rotire intre elementele mbinate;
- semi-continuu: nodul asigur doar parial continuitatea la rotire intre elementele mbinate;
- simplu: nodul ntrerupe continuitatea la rotire intre elementele mbinate.
Tabel 4. Modelarea nodurilor
Rigiditate
Rigid
Semi-rigid
Articulat

Rezisten completa
Continuu
Semi-continuu
-

Rezisten
Rezisten parial
Semi-continuu
Semi-continuu
24

Articulat
Simplu

Folosirea acestor tipuri de modelare trebuie fcut in concordan cu tipul de analiz

structural. In cazul unei analize globale elastice, doar proprietile de rigiditate ale nodurilor
sunt importante in modelare. Atunci cnd se efectueaz o analiz rigid-plastic, caracteristica
principal a nodului este rezistena. In toate celelalte tipuri de analiz, sunt importante att
proprietile de rigiditate ct si cele de rezisten. In Tabel 5 sunt prezentate modelrile
nodurilor pentru fiecare tip de analiz (SR EN 1993-1-8, paragraf 5.1).
Tabel 5. Tipurile de analiz si modelarea nodurilor
Metoda de calcul

Clasificarea nodului

Elastic
Rigid-plastic
Elastic-plastic

Articulaie nominala
Articulaie nominala
Articulaie nominala

Rigid
Rezisten total
Rigid i cu rezisten
total

Tipul de model
de nod

Simpl

Continuu

Semirigid
Rezisten parial
Semirigid i cu rezisten parial
Semirigid i cu rezisten total
Rigid i cu rezisten parial
Semicontinuu

Deformaia unui nod grinda-stlp este data de cele doua componente si anume panoul
inimii stlpului solicitat la forfecare si mbinarea solicitata la ncovoiere si forta axiala. Pentru
a lua in considerare cele doua componente, se poate modela separat panoul inimii la forfecare
si mbinarea la moment si forta axiala. Simplificat, cele doua deformaii pot fi modelate
printr-un singur resort la rotire situat la intersecia axelor elementelor mbinate. Astfel, o
configuraie de nod de o singura parte se va modela printr-un singur nod iar o configuraie de
ambele parti se va modela prin doua noduri care insa interactioneaza. In cazul configuraiei de
nod de ambele parti, vor exista deci doua curbe caracteristice moment rotire, una pentru
nodul din partea stnga si una pentru cel din partea dreapta. Curba caracteristic a
deformabilitii din tiere si rotire poate fi transformat intr-o curba Mb - prin intermediul
parametrului de transformare (Figura 28).
Mb

Mb

Mb, Mj

ci

ci + i
Mb,i

Mb,i

Mb,i

a) mbinare

b) Panoul inimii stlpului

c) Resort
Figura 28. Caracteristica la ncovoiere a resortului

Acest parametru pune in legtur direct fora tietoare din panoul inimii cu forele de
ntindere si compresiune din mbinare. Curba caracteristic a resortului Mb - care reprezint
comportarea nodului este artat in Figura 28c; aceasta rezult prin nsumarea rotirii din
mbinare (c) cu cea din panoul inimii ().

25

In conformitate cu prevederile din SR EN 1993-1-8, paragraf 5.3, pentru configuraiile de

nod de ambele parti se poate distribui contribuia panoului de inima intre cele doua resorturi
(cel aferent nodului din stnga si cel aferent) prin intermediul parametrului (Figura 29):
1 = 1 M j ,b 2, Ed M j ,b1, Ed 2
(15)
2 = 1 M j ,b1, Ed M j ,b 2, Ed 2
in care:
1 (2) este parametrul de transformare pentru mbinarea din dreapta (respectiv stnga)
Mj,b1,Ed (Mj,b2,Ed) este momentul ncovoietor aplicat grinzii din dreapta (respectiv stnga), la
intersecia axelor neutre ale elementelor.

a)

b)

Figura 29. Forele si momentele care actioneaza in nod: a) la marginea panoului de inima; b)
la intersecia axelor neutre

a)

b)

Figura 30. Forele si momentele care actioneaza asupra panoului de inima si asupra
mbinrilor: a) forele tietoare din panoul de inima; b) mbinri, cu eforturile din grinzi

26

Vwp

Fb

Fb2
Mb

Vwp

Vwp

Fb

Mb1

Vwp

Fb2

Vwp = Fb

Fb1

Mb2

Fb1

Vwp = 1Fb1

, in care Fb1 = Mb1 Z , Fb 2 = Mb 2 Z

= 2 Fb 2
in care Fb = M b Z
Figura 31. Definirea parametrului de transformare
Pentru cazul din Figura 32.a (configuraie de nod de ambele pari, momente egale si de
sensuri opuse), valoarea factorului de transformare este = 0, pentru noduri de o singura parte
= 1 iar pentru nodul din figura Figura 32.c valoarea factorului de transformare este
= 2 (configuraie de nod de ambele pari, momente egale si de acelai sens).
Mb1,Ed

Mb1,Ed

Mb2,Ed

Mb1,Ed

b)

a)

Mb1,Ed

Mb2,Ed

c)
Figura 32. Limitele factorului : a) momente egale si de sens invers; b) momente egale si de
acelai sens
Valorile exacte ale parametrului de transformare pot fi obinute doar dup determinarea
distribuiei eforturilor interne, astfel ca determinarea lui ct mai exact se poate face doar
printr-un calcul in cicluri. SR EN 1993-1-8 prevede o metodologie pentru luarea in
considerare a panoului de inima. Aceasta conine urmtorii pai:
se realizeaz analiza structura si se considera pentru resorturile la rotire o valoarea
= 1 pentru toate nodurile de o singura parte si = 0 pentru nodurile de ambele parti, in
toate combinaiile de incarcari
pentru fiecare combinaie, dup analiza se verifica si se corecteaz valorile iniiale ale
parametrului = 1 pentru nodurile de ambele parti
se repeta analiza structurala cu valorile corectate
se repeta paii b) si c) pana cnd se obine convergenta.
27

Comportarea neliniar a nodurilor, reprezentate prin resorturi avnd o anumit rigiditate

la rotire, este destul de dificil de utilizat in practica curent de proiectare. De aceea, curba
caracteristic real moment-rotire a nodului poate fi modelat, fr o scdere semnificativ a
preciziei, printr-o curb caracteristic elastic-perfect plastic (Figura 33.a). Rigiditatea
nodului in modelarea biliniara Sj se obine prin impartirea rigiditatii iniiale Sj,ini la
coeficientul , denumit si coeficient de modificare a rigiditatii. Valorile coeficientului sunt
date in Tabel 6 (SR EN 1993-1-8, paragraf 5.1). Aceast reprezentare are avantajul de a fi
similar cu curba caracteristic a comportrii elementelor la ncovoiere (Figura 33.b).
Mj

Mb, Mc

Mj.Rd

Mpl.Rd

Sj = Sj,ini /

EI/L

a) nod
b) Element
Caracteristica M- reala
Reprezentare idealizata
Figura 33. Curbele biliniare moment-rotire
Tabel 6. Valorile coeficientului
Tipul mbinrii

Noduri rigl-stlp

Alte tipuri de noduri

(grinda-grinda, stlpi
la baza)

Sudate

Cu uruburi si plac de capt

Cu corniere prinse cu uruburi

3,5

Placi de baza

Momentul Mj,Rd corespunztor platoului este denumit moment rezistent de calcul sau
moment capabil. Sunt neglijate astfel efectele de ecruisare a materialului sau alte efecte. Acest
lucru explic diferenele dintre comportarea idealizat a nodului si comportarea real. In
funcie de tipul de analiz, se pot alege diferite moduri de idealizare a caracteristicii M - .
Modelarea elastic pentru o analiz elastic. Caracteristica principal a nodului este
rigiditatea la rotire. In acest tip de analiz, avem doua posibiliti de verificare:
- verificarea elastic a rezistenei nodului (Figura 34.a): rigiditatea constant este egal cu
rigiditatea iniiala Sj,ini; la sfritul analizei, trebuie s se verifice dac momentul de calcul
MEd din nod este mai mic dect momentul rezistent elastic al mbinrii avnd valoarea
2/3Mj,Rd;
- verificarea plastic a rezistenei nodului (Figura 34.b): rigiditatea constant este egala cu o
rigiditate avnd valoarea cuprins intre rigiditatea iniial si cea secant relativ la Mj,Rd,
Aceast rigiditate este definit ca Sj,ini/ Aceast modelare este valabil pentru valori ale
momentului MEd mai mici sau egale cu Mj,Rd.

28

Mj

Mj

Mj.Rd

Mj.Rd

2/3Mj.Rd

Sj,ini

Sj,ini /

a) Verificare elastica
b) Verificare plastica
Caracteristica M- reala
Reprezentare idealizata
Figura 34. Reprezentarea liniar a caracteristicii M-

Modelarea rigid-plastic pentru o analiz rigid-plastic. In analiz este necesar doar

rezistena de calcul Mj,Rd. Pentru a permite formarea si dezvoltarea articulaiilor plastice in
mbinri, este necesar verificarea capacitii de rotire a mbinrilor (Figura 35.).
Mj
Mj.Rd

Figura 35. Reprezentarea rigid-plastica a caracteristicii M-

Modelarea neliniar pentru o analiz plastic de ordinul II. In calcul sunt necesare att
rezistena ct si rigiditatea. Se pot folosi curbe biliniare, triliniare, pn la curbe complet
neliniare. Pentru a permite formarea si dezvoltarea articulaiilor plastice in noduri, este
necesar si in acest caz verificarea capacitii de rotire a nodului (Figura 36).
Mj

Mj

Mj.Rd

Mj

Mj.Rd

Sj,ini /

Mj.Rd

a) Reprezentarea biliniara

b) Reprezentarea triliniara

Sj,ini /

c) Reprezentarea neliniara

Figura 36. Reprezentrile neliniare ale caracteristicii M-

29

CALCULUL STRUCTURILOR LA ACIUNI STATICE

3.1 Introducere
Alegerea metodei de analiza globala trebuie sa tina cont de numeroi factori, cum ar fi:
deformabilitatea structurii, caracteristicile geometrice, proprietatile materialului. In funcie de
acestea, se poate opta pentru un anumit tip de calcul Figura 37. Rezultatele comparative ale
acestor tipuri de analiza sunt prezentate in Figura 38.
Comportarea reala a
imbinarilor

Sensibilitatea la
deplasari laterale

Imbinari semirigide
Imbinari partial
rezistente

Deplasabile
Nedeplasabile

Metoda de analiza
ANALIZA
GLOBALA

Criterii pentru
alegerea
metodei de
analiza

Sectiune
Rezistenta plastica

Elastic I
Elastic II
Plastic I
Plastic II

Sensibilitatea la
imperfectiuni

Clasificarea
sectiunilor

Figura 37. Alegerea metodei de analiza

- CLE I - calcul de ordinul I, liniar elastic

- CGN II- calculul de ordinul II, liniar elastic si
geometric neliniar
- CNE I - calculul de ordinul I, neliniar elastic
- CNE II - calculul de ordinul II, neliniar elastic
- CEP I - calculul de ordinul I, rigid-plastic

Figura 38. Comparaie intre diversele tipuri de calcul

Prima deosebire important ce poate fi fcut ntre tipurile de calcul este aceea care
separ metodele elastice de cele plastice.

30

In timp ce calculul elastic poate fi folosit n toate cazurile, calculul plastic nu poate fi
folosit la toate structurile deoarece este supus anumitor restricii si condiii suplimentare.
Calculul plastic ofer in schimb si avantaje, cum ar fi o reducere a greutatii structurii prin
luarea in considerare a rezervei de rezistenta in domeniul plastic. De aceea, folosirea
calculului plastic trebuie fcuta doar la acele structuri care au redundanta structurala
corespunztoare, care folosesc un otel ductil si la care seciunile au o comportare plastica
adecvata (seciuni compacte de clasa 1). In plus, proiectantul trebuie sa se asigure ca
mbinrile au o suprarezistenta corespunztoare fata de elementele mbinate (cel puin egala
cu cea a elementului mbinat), in caz contrar trebuie sa se asigure ca ductilitatea lor
(capacitatea de rotire plastica) este mai mare dect cerina rezultata din calcul.
O alt distincie important trebuie fcut ntre tipurile de calcul care iau n considerare
efectul formei reale deformate a structurii (bazate pe teoria de ordinul II) i cele care
neglijeaz efectul formei reale deformate a structurii (bazate pe teoria de ordinul I). Teoria de
ordinul II poate fi aplicat n toate cazurile n timp ce teoria de ordinul I poate fi aplicat doar
atunci cnd efectele deplasrilor asupra comportrii structurii sunt neglijabile. Deoarece
deplasrile cauzate de ncrcrile exterioare pot modifica rspunsul structurii i deci
distribuia eforturilor interne, este necesar evaluarea nivelului de la care aceste deplasri
trebuie luate n calcul. Pentru structurile n cadre, ncrcrile exterioare care produc cele mai
importante modificri fa de rspunsul liniar sunt ncrcrile axiale. Figura 39 prezint un
element n consol (de exemplu un stlp), supus la captul liber unei ncrcri axiale i unei
ncrcri orizontale.
Deplasarea orizontal a captului liber i curbura elementului conduc la apariia unor
momente suplimentare fata de situaia in care elementul este considerat perfect rectiliniu si la
care se neglijeaz deplasarea captului liber. Aceste momente se datoreaz efectelor de
ordinul II locale sau de element (P-) i unor efecte de ordinul II globale (P-). In general,
efectul P- este mai important dect P-, care este semnificativ doar pentru stlpii cu zveltee
mare. Atunci cnd efectele P- si P- sunt neglijate, fiecare element structural poate fi
caracterizat printr-o matrice de rigiditate liniar. Luarea n considerare a efectelor de ordinul
II se realizeaz prin modificarea termenilor matricei de rigiditate liniare astfel nct s devin
funcii de factorul = L P EI , unde P este ncrcarea axial, L este lungimea elementului
iar I momentul de inerie.

H
x

M(x) = Hx
M(L) = HL

M(x) = Hx + P + Px/L
M(L) = HL + P

Figura 39. Efectele de ordinul II globale (sau P-) si locale (sau P-)
Calculul de ordinul I are urmtoarele avantaje:
31

- Este simplu, bine cunoscut i neles, aa c inginerii proiectanti au ncredere n el i l

gsesc uor de aplicat.
- Utilizeaz o capacitate de calcul minim sau poate fi efectuat simplificat (vezi Anexa 1).
Calculul de ordinul I are insa si dezavantaje:
- Nu include efectele geometrice (de ordinul II) i luarea lor n considerare cere etape de
calcul suplimentare. Aceste etape sunt calculul forei critice de flambaj al structurii Fcr i
aplicarea unui factor de modificare derivat din Fcr. Valori aproximative ale lui Fcr pot fi
determinate manual utiliznd metode simplificate.
- Pentru structurile flexibile (sensibile la efectele de ordinul II), rezulta bare cu seciuni mai
mari.
- Nu este indicat s se utilizeze la structurile la care Fcr este apropiat de FEd.
Calculul de ordinul II are urmtoarele avantaje:
- Poate sa includa efectele P- i P-, evitnd necesitatea iteraiilor suplimentare.
- Se pot obine seciuni mai mici pentru structurile mai flexibile.
- Nu exist limitri ale zvelteii elementelor structurii care trebuie analizat.
Calculul de ordinul II are urmtoarele dezavantaje:
- Cere un efort de calcul mai mare i nu este practica fr utilizarea unui program de calcul.
- Nu este la fel de simplu ca i calculul de ordinul I, utilizarea lui fiind mai restrnsa.

32

Modelarea structurii,
modelarea incarcarilor

Introducerea
imperfectiunilor globale

Nu

Cadre cu noduri
fixe

cr<10

Da

Cadre cu noduri deplasabile

daca cr 3

Analiza
globala
elastica

Analiza de
ordinul I

Analiza de
ordinul II

Amplificarea HEd i VEd

cu 1

Considerarea
efectelor de
ordinul II

Stabilitatea in plan a elementelor

considerand lungimile de flambaj pentru
structuri cu noduri fixe

Verificarea
elementelor
si a cadrului

Analiza de
ordinul I

cr

Stabilitatea in plan a
elementelor considerand
lungimile de flambaj
pentru structuri cu noduri
deplasabile

Rezistenta sectiunilor transversale si verificarea stabilitatii

locale
Rezistenta nodurilor
Stabilitatea elementelor in afara planului

Figura 40. Analiza global elastic si verificrile la dimensionare (SR EN 1993-1-1)

3.2 Analiza elastica

Analiza elastica este folosita pe scara larga in proiectare si se poate folosi la toate tipurile de
structuri. Nu necesita condiii suplimentare referitoare la clasa de ductilitate a seciunilor sau
mbinrilor. Structurile care lucreaz n domeniul elastic se mai numesc sisteme conservative.
Folosirea unei analize elastice trebuie sa fie insotita de verificarea eforturilor in elemente si
mbinri, pentru a nu fi atinsa capacitatea plastica a acestora. Figura 40 prezint posibilitile
de utilizare a unei analize elastice si verificrile necesare la dimensionare (SR EN 1993-1-1,
5.4.2). Se poate observa ca pentru structurile care nu sunt sensibile la efectele de ordinul II,
adic structurile cu noduri fixe, se poate face o analiza de ordinul I, urmnd ca verificrile de
rezistenta si stabilitate sa se fac cu valorile efoturilor obtinute in analiza. Atunci cnd
structurile sunt cu noduri deplasabile si sunt sensibile la efectele de ordinul II, se poate face o
analiza de ordinul I doar daca valoarea factorului cr este 3, in caz contrar fiind necesara
efectuarea unei analize de ordinul II.

3.2.1 Analiza elastica de ordinul I

Analiza elastic presupune un rspuns liniar al elementelor si nodurilor (Figura 41). Intr-o
analiz de ordinul I, echilibrul se exprim pe structura nedeformat. Intr-o astfel de analiz nu
este necesar ca seciunile elementelor si nodurile s ndeplineasc cerina de a avea o

33

comportare ductil (clasa seciunii, clasa de ductilitate a nodului). Analiza global elastic de
ordinul I a unei structuri in cadre conduce la un rspuns liniar for-deplasare (Figura 42). In
calcul se admit urmtoarele ipoteze simplificatoare:
- materialul este continuu, omogen si izotrop
- relaia efort unitar-deformaie specifica este liniara
- relaia fora-deplasare este liniara
- relaia deformaie specifica-deplasare este liniara si are urmtoarea forma:
- pentru bare solicitate axial
u
x = x
x
-

pentru bare solicitate la ncovoiere cu fora axiala (structuri plane)

u x
2vx
x =
y
x
x 2

pentru bare solicitate la ncovoiere cu fora axiala (structuri spaiale)

u x
2vx
2w x
z
y

x
x 2
x 2

x = r x
x

x =

in care:
- ux, vx si wx reprezint deplasrile unui punct al seciunii curente de abscisa x, pe direcia
axelor x, y si respectiv z
- x reprezint rotirea in jurul axei x
- r reprezint distanta de la punct la centrul de greutate
M

Elastic

Elastic

a)
b)
c)
Figura 41. Caracteristica de material a), curbele moment-rotire pentru elemente b) si noduri c)
Ca urmare a admiterii acestor ipoteze si a faptului ca deplasrile sunt mici in raport cu
dimensiunile elementelor si structurii, apar urmtoarele consecine:
- ecuaiile de echilibru static se scriu in raport cu poziia iniiala a structurii
- se aplica principiul suprapunerii efectelor, denumit si principiul independentei aciunii
forelor
- structura reprezint un sistem conservativ
- eforturile si deplasrile sunt funcii liniare de forele exterioare
- proprietatile de rigiditate si de flexibilitate ale structurii nu depind de nivelul forelor
exterioare, ci numai de caracteristicile structurii si de natura materialului.

34

Forta
Analiza elastica de ordinul I
Elemente si mbinri cu comportare liniara

Deplasare

Figura 42. Rspunsul for - deplasare intr-o analiz elastic de ordinul I

Analiza elastic de ordinul I ofer rezultate conservative atta timp ct rspunsul structurii
difer foarte puin de rspunsul real, pentru un domeniu larg de aciuni. In ceea ce privete
starea limit de serviciu, o analiz elastic de ordinul I ofer o aproximare satisfctoare a
rspunsului structurii deoarece, la acest nivel al ncrcrilor exterioare, efectele neliniaritii
sunt reduse. Dup determinarea eforturilor de calcul in structur (fore axiale, momente
ncovoietoare si fore tietoare), sunt necesare urmtoarele verificri:
- evaluarea efectelor de ordinul II
- verificarea rezistenei seciunilor
- verificarea rezistenei nodurilor
- verificarea stabilitii globale a elementelor
- verificarea stabilitii locale a elementelor
- verificarea condiiilor aferente SLEN
Una din metodele simplificate care permite aproximarea efectelor de ordinul II este metoda
amplificrii momentelor (SR EN 1993-1-1, paragraf 5.2.2). Astfel, pentru cadrele la care
primul mod de flambaj corespunzator unei structuri cu noduri deplasabile este predominant,
se poate realiza o analiza elastica de ordinul I, dupa care efectele (eforturi, deplasari) sunt
amplificate prin anumiti coeficienti. Pentru cadrele cu un singur nivel calculate pe baza unei
analize elastice de ordinul I, efectele de ordinul doi datorate aciunilor pot fi calculate prin
multiplicarea ncrcrilor orizontale HEd (de exemplu vntul), ca i ncrcrile echivalente
VEd datorate imperfeciunilor cu coeficientul:
1
(16)
1
1

cr

cu condiia ca cr 3,0, unde cr se poate determina cu relaia din paragraful 2.2, cu condiia
ca panta acoperiului sa fie mica i compresiunea din grinzi sau arbaletrieri sa nu fie
semnificativ.
Pentru cadrele cu mai multe etaje, efectele de ordinul doi de deformare lateral pot fi
calculate prin metoda anterioara cu condiia ca toate etajele s prezinte o similitudine a
repartiiei ncrcrilor verticale, a repartiiei ncrcrilor orizontale i de rigiditate de cadru n
raport cu ncrcrile orizontale.
Verificarea rezistentei seciunii (starea limita ultima) se face prin compararea efortului
maxim cu rezistenta de calcul, care in calculul de ordinul I este chiar limita de curgere in fibra
extrema (Figura 43). Este totui general acceptat ca acest tip de calcul poate fi utilizat pentru
determinarea multiplicatorului L1 al incarcarilor corespunztor formarii primei articulaii
plastice. Daca seciunile verifica condiiile pentru o comportare ductila (clasa 1 sau 2),
35

rezistenta seciunii poate fi verificata folosind relaia de interaciune plastica. In relaiile de

verificare din SR EN 1993-1-1, in cazul in care coeficientul parial de sigurana pentru
material m este egal cu 1, compararea efortului maxim se va face fata de rezistenta plastica a
seciunii. La nivel de structura, acest lucru nseamn ca se accepta ca analiza sa se duca pana
la formarea primei articulaii plastice in structura. In realitate, probabilitatea de formare a
articulatiei plastice este destul de mica, deoarece materialul are o anumita suprarezistenta fata
de valoarea de calcul iar incarcarile sunt amplificate prin coeficienii corespunztori strii
limita ultime (de exemplu 1.35 pentru incarcarea permanenta, sau 1.50 pentru incarcarile
variabile).
Verificarea rezistentei mbinrii se face prin compararea eforturilor de calcul cu rezistenta
de calcul a mbinrii. Aceste verificri presupun insa ca structura si elementele structurale
raman stabile. De aceea este de mare importanta si investigarea fenomenelor de instabilitate
(in plan sau in afara acestuia si instabilitatea elementelor). Aceste fenomene pot duce la
reducerea valorii multiplicatorului L1. Pentru ca dimensionarea sa fie corecta, valoarea
multiplicatorului L1 trebuie sa fie cel puin egala cu 1 (structura poate susine cel puin
incarcarile de calcul aplicate).
Forta
Analiza elastica de ordinul I
Elemente si imbinari cu comportare liniara
L1

Limita elastica

Deplasare

Figura 43. Domeniul de valabilitate al calculului de ordinul I, liniar elastic

3.2.2 Analiza elastica de ordinul II

Una din trasaturile structurilor metalice este zvelteea mai mare a elementelor comparativ
cu a celorlalte tipuri de structuri, de exemplu structurile in cadre din beton armat. Acest lucru
face ca problemele de stabilitate sa fie importante si de aceea trebuie tratate cu atenie. Atunci
cnd se utilizeaz o analiza elastica, considerarea efectelor de ordinul doi este obligatorie dac
deformaiile au o influen semnificativa asupra creterii solicitrilor sau asupra
comportamentului structural n general, condiie care este exprimata prin relaia:
Fcr
< 10
FEd
in care Fcr si FEd au fost definite in paragraful 2.2.

cr =

(17)

SR EN 1993-1-1 prezint trei metode pentru luarea in considerare a efectelor de ordinul

doi si a imperfeciunilor:
a) prin analiza global se iau n considerare n totalitate imperfeciunile (geometrice si de
material) si efectele de ordinul II;
b) prin analiza global se iau in considerare imperfeciunile globale si efectele de ordinul II
globale (efectul P-), iar verificrile de stabilitate la nivel de element in seama prin

36

modul lor de definire de imperfeciunile locale (imperfectiunile locale in arc) si de efectele

locale de ordinul II (efectul P-);
c) pentru cazurile de baz, prin verificri individuale de stabilitate ale barelor echivalente,
utiliznd lungimi de flambaj corespunztoare modului global de instabilitate al structurii.
Prima metoda este cea mai complexa, deoarece prin analiza se tine seama de efectele de
ordinul II si de imperfeciunile globale ale structurii si cele locale ale elementelor. Daca se
utilizeaz o astfel de analiza, nu este necesara verificarea de stabilitate a elementelor, fiind
necesare doar verificrile de rezistenta.
A doua metoda este procedura de baza. Astfel, deoarece efectele de ordinul II locale
(efectul P-) si imperfeciunile locale sunt deja incluse in relaia de verificare la stabilitate
(SR EN 1993-1-1), este suficient ca in analiza sa se tina seama doar de efectele de ordinul II
globale (efectul P-) si de imperfeciunile globale. Lungimile de flambaj ale elementelor se
pot considera in mod conservativ egale cu lungimile elementelor. In realitate, aceste lungimi
de flambaj sunt mai mici astfel ca se pot folosi cele corespunztoare unui mod de flambaj cu
noduri fixe.
Folosirea ultimei metode trebuie limitata doar la cazurile simple, la care se pot evalua uor
lungimile de flambaj ale elementelor. In acest caz, relaiile de verificare a elementelor in cont
de toate imperfeciunile.
In cazul calculului de ordinul II, liniar elastic si geometric neliniar, se admite ca relaia -
este liniara iar relaia P-U este neliniar, deplasrile pot fi mici sau mari dar rotirea de corp
v j vi
rigid trebuie sa fie mica ( ij =
) (Figura 44).
l

a)

b)

Figura 44. Calculul de ordinul II, liniar elastic si geometric neliniar: a) relaia efort unitar deformaie specifica; b) relaia fora deplasare
Relaia deformaie specifica-deplasare este neliniar si are urmtoarea forma generala:
- pentru bare solicitate axial
2

u
1 u
1 v
x = x + x + x
x 2 x
2 x
pentru bare solicitate la ncovoiere cu fora axiala (structuri plane)
2
2
u x 1 u x
2vx
1 v x
x =
+
+
y
x 2 x
2 x
x 2

pentru bare solicitate la ncovoiere cu fora axiala (structuri spaiale)

37

u
2vx
2w x
1 u
1 v
x = x + x + x y

z
x 2 x
2 x
x 2
x 2
in care:
- ux, vx si wx reprezint deplasrile unui punct al seciunii curente de abscisa x, pe direcia
axelor x, y si respectiv z
- x reprezint rotirea in jurul axei x
Ca urmare a admiterii acestor ipoteze si a faptului ca deplasrile sunt mici in raport cu
dimensiunile elementelor si ale structurii, apar urmtoarele consecine:
- indiferent de mrimea deplasrilor, ecuaiile de echilibru static se scriu in raport cu poziia
deformata a structurii;
- principiul suprapunerii efectelor se aplica numai pentru forele transversale, cu condiia
ca fora axiala sa fie constanta;
- eforturile si deplasrile sunt funcii neliniare de forele axiale;
- rigiditatea elementelor si structurii este funcie de nivelul forelor exterioare. Pentru un
anumit nivel al forelor exterioare se definete o rigiditate secanta si o rigiditate tangenta
(Figura 45) prin intermediul crora se stabilesc relaia forta - deplasare ( Pi = K Si U i ) si
-

relaia varia forei-variaia deplasrii ( dPi = K Ti dU i );

soluia problemei se determina printr-un calcul in cicluri, deoarece forma deformata reala
nu este cunoscuta de la nceput.
P

Rigiditatea secanta

Rigiditatea tangenta

Pi

K Ti =

dPi
dUi

dPi

dUi

K Si =

Pi
Ui

Ui

Figura 45. Rigiditatea tangenta si secanta in cazul calculului de ordinul II, liniar elastic si
geometric neliniar
Atunci cnd se utilizeaz o analiza globala de ordinul II, ca si in analiza de ordinul I,
rspunsul liniar elastic al seciunilor si al nodurilor este considerat valabil (Figura 41).
Distribuia eforturilor interne se calculeaz pe baza teoriei de ordinul II. Ecuaiile de echilibru
se exprim pe structura deformat (efectul P-) iar dac eforturile axiale sunt mari, poate fi
luat in calcul o reducere a rigiditii elementelor (efectul P-). Ca si in analiza elastic de
ordinul I, seciunile elementelor si nodurile nu trebuie sa verifice condiiile cerute de o
comportare ductil (clasa seciunii, clasa de ductilitate a nodului).
Curba for-deplasare, care acum cuprinde si neliniaritatea geometric, se apropie
asimptotic de linia orizontal care reprezint valoarea multiplicatorului critic cr. Aceast
38

valoare a lui cr corespunde ncrcrii elastice critice de flambaj. Dac se neglijeaz

imperfectiunile locale in arc (efectul P-), valoarea ncrcrii maxime poate rezulta mai mare
dect cea reala. Cu ct elementele comprimate sunt mai zvelte, cu att efectele P- devin mai
importante. Fora critic elastic de flambaj este o valoare de referin pentru c reprezint
valoarea maxim teoretic a ncrcrii ce poate fi suportat de structur, in absena curgerii
materialului. Spre deosebire de analiza elastic de ordinul I, in cadrul acestui tip de analiz
eforturile interne conin efectele de ordinul II. Calculul structurii se poate conduce in acelai
mod cu cel efectuat in cadrul analizei elastice de ordinul I. Seciunile sau nodurile cele mai
solicitate permit determinarea limitei superioare a multiplicatorului ncrcrii L2 (Figura 46)
pentru care analiza elastic este valabil.
P

cr

instabilitate

Analiza de ordinul I, liniar

elastic
Analiza de ordinul II, liniar
elastica

L2

Limita incarcarii peste care ipotezele comportarii liniare

nu mai sunt strict valabile

Figura 46. Domeniul de valabilitate al analizei elastice de ordinul II

Atunci cnd in calcul se utilizeaz analiza elastic de ordinul II, stabilitatea cadrului in
plan este acoperit de analiza structural. In cele mai frecvente cazuri, imperfeciunile locale
ale elementelor nu sunt luate in considerare. De aceea verificarea stabilitii elementelor (in
plan si in afara lui) si a cadrului (in afara planului) poate intr-adevr sa conduc la valori mai
mici ale multiplicatorului L2. Pentru un calcul corect, valoarea minim a multiplicatorului L2
trebuie sa fie 1. In ceea ce privete starea limita de serviciu, o analiz elastic de ordinul II
ofer o bun aproximare a rspunsului structurii si al elementelor.

3.2.3 Analiza de stabilitate

ncrcarea critica elastica are un rol deosebit de important in evaluarea sensibilitatii unei
structuri in cadre metalice la efectele de ordinul II. Aceasta ncrcare critica prezint un
interes practic important, deoarece (King, 2001):
- arata sensibilitatea unei structuri la efectele de ordinul II prin intermediul factorului cr
(vezi paragraful 2.2);
- poate fi folosit in practica mai uor dect o analiza de ordinul II;
- poate fi folosit in metodele aproximative de evaluare a efectelor de ordinul II (vezi de
exemplu 3.2.1);
- reflecta sensibilitatea relativa la efectele de ordinul II a combinaiilor de incarcari.
Evaluarea incarcarii critice elastice poate fi fcuta att analitic cat si ajutorul programelor
de calcul (de exemplu SAP2000). Alternativ, aceasta ncrcare poate fi calculata prin metode
aproximative. Utilizarea programelor de calcul este metoda preferata de proiectani, insa

39

obinerea unor rezultate sigure trebuie sa tina cont de unele condiii si anume (da Silva et all.,
2010):
- modelul structural reprezint in mod corespunztor comportarea elastica a structurii;
- discretizarea elementelor trebuie sa fie fcuta intr-un numr minim de elemente care sa
permit obinerea semi-undelor sinusoidale pentru fiecare mod de flambaj (Figura 47);
- determinarea incarcarii critice elastice se face pentru fiecare combinaie de incarcari.
Incarcarile vor avea valorile corespunztoare strii limita ultime. Pentru fiecare
combinaie, programul calculeaz valoarea cr;
- deoarece structurile au mai multe moduri de flambaj, aceste moduri superioare pot sa aib
relevanta pentru evaluarea efectelor de ordinul II. Se recomanda sa se calculeze un numr
suficient de moduri de flambaj pana la obinerea unui mod de flambaj cu noduri
deplasabile si a unuia cu noduri fixe (Figura 48).

Figura 47. Discretizarea recomandata pentru evaluarea incarcarii critice elastice

a)

b)

Figura 48. Modul de pierdere a stabilitii cu noduri deplasabile a) si cu noduri fixe b)

Metodele aproximative au fost folosite nainte de apariia si dezvoltarea programelor de
calcul. Ele raman si astzi utile in practica, mai ales in faza de predimensionare sau pentru a
elimina erorile mari din analiza numerica. SR EN 1993-1-1 permite determinarea
aproximativa a incarcarii critice elastice pentru flambajul lateral, pentru structuri in cadre cu
grinzi orizontale sau puin nclinate, la care forta axiala de compresiune in grinzi este redusa
(SR EN 1993-1-1, paragraf 5.2.1). Metoda se bazeaz pe metoda dezvoltata de Horne (1975)
si permite determinarea parametrului cr care corespunde instabilitatii laterale cu formula:

H Ed
VEd

cr =

hi

H , Ed

(18)

in care:
- HEd este valoarea de calcul a rezultantei orizontale, la nivelul prii superioare a etajului, a
ncrcrilor orizontale reale i fictive, exercitate pe structur deasupra acestui nivel

40

VEd este valoarea de calcul a ncrcrii verticale totale, la nivelul prii inferioare a
etajului, exercitat pe structur deasupra acestui nivel
- H,Ed este deplasarea orizontal relativ a prii superioare a etajului n raport cu partea sa
inferioar cnd structura este supus la ncrcri orizontale de calcul (exemplu vntul) i
la ncrcri orizontale fictive aplicate la fiecare nivel de planeu
- hi este nlimea etajului (vezi Figura 4).
Ca o alternativa la metoda propusa de Horne, Wood (1974) a dezvoltat o metoda care permite
calcularea incarcarii critice a unui sistem echivalent grinda-stlp prin intermediul
coeficienilor de distribuie 1 si 2, determinai cu relaiile urmtoare:
K C + K1
1 =
(19)
K C + K 1 + K 11 + K 12

2 =

KC + K 2
K C + K 2 + K 21 + K 22

(20)

in care: Kc este coeficientul de rigiditate al stlpului, dat de raportul I/L, K1 si K2 sunt

coeficienii de rigiditate ai stlpilor adiaceni, dai tot de raportul I/L iar Kij reprezint
coeficienii rigiditatii efective ai grinzilor adiacente. I este momentul de inerie iar L este
lungimea elementului.
K1
K11
Stalp de verificat

Factor de distributie 1

K12
KC

K21

K22

K1

Factor de distributie 2

Figura 49. Factori de distribuie pentru stlpii continui

Coeficienii de rigiditate ai grinzilor depind de condiiile de rezemare la capete. Cnd
grinzile nu sunt supuse la eforturi axiale, rigiditatea lor poate fi determinat n conformitate cu
Tabel 7, cu condiia rmnerii n domeniul elastic a grinzilor sub aciunea momentelor de
calcul. In cazul stlpilor de la primul nivel, 2 este zero daca prinderea este fixa si 2 este egal
cu 1 daca prinderea este articulata. Dac grinzile sunt supuse la eforturi axiale, rigiditatea lor
trebuie corectat n consecin. Pentru aceasta se pot utiliza funciile de stabilitate. O
alternativ simpl const n neglijarea surplusului de rigiditate datorat ntinderii axiale i
considerarea efectelor compresiunii axiale cu valorilor aproximative prezentate n Tabel 8.
Tabel 7. Rigiditatea Kij a grinzilor fara eforturi exiale
Caz

Rigiditatea Kij a grinzilor n cazul cadrelor cu noduri fixe

K = 0 ,5

41

I
L

K = 0 ,75

I
L

K = 1,0

I
L

3
Caz

Rigiditatea Kij a grinzilor n cazul cadrelor cu noduri deplasabile

K = 1,5

I
L

K = 0 ,75

I
L

K = 1,0

I
L

Tabel 8. Rigiditatea Kij a grinzilor care au eforturi axiale

Caz

Rigiditatea K a grinzilor n cazul cadrelor cu noduri fixe

1.

K = 0 ,5

I
N
1 1,0
L
NE

K = 0 ,75

I
N
1 1,0
L
NE

I
N
1 0 ,4
L
NE

2.

K = 1,0

3.
Caz

Rigiditatea K a grinzilor n cazul cadrelor cu noduri deplasabile

1.

I
N
K = 1,5 1 0 ,2
L
NE

I
N
1 1,0
L
NE

I
N
1 0 ,4
L
NE

K = 0 ,75

2.

K = 1,0

3.
n care:

N E = 2 EI L2

42

0
1,

Articulat 1,0

95
0,
85
0,

9
0,

0,9
0,8
8
0,

0,7
75
0,

0,6
7
0, 5
67
0,

0,5

65
0, 25
6
0,

0,4
6
0,
5
57
0,

0,3

55
0,

0,2
5
52
0,

0,1
0,0

5
0,

Incastrat

0,0

0,1

0,2

0,3

0,4

0,5

0,6

0,7

0,8

Incastrat

0,9

1,0
Articulat

Figura 50. Cadrul echivalent si curbele lui Wood pentru determinarea coeficientului lungimii
de flambaj lf /L pentru un cadru cu noduri fixe
Articulat 1,0

0
5, 0
4,

0
3, ,8
2 6
2, ,4
2 2
2,

0,9
0,8

0
2, 9
1, 8
1,

0,7

1,
7

0,6

6
1,
5
1,
1,

0,5

4
3
1,

0,4

1,
25
2
1,

0,3

15
1,
1,

0,2

1
05
1,

0,1

0,0

1,

Incastrat

0,0

Incastrat

0,1

0,2

0,3

0,4

0,5

0,6

0,7

0,8

0,9

1,0
Articulat

Figura 51. Cadrul echivalent si curbele lui Wood pentru determinarea coeficientului lungimii
de flambaj lf /L pentru un cadru cu noduri deplasabile
Aplicarea metodei se face astfel:
se determina lungimea echivalenta a stalpului care se analizeaza folosind ecuatiile 19-20
si curbele din Figura 51 sau Figura 54.
- se determina incarcarea critica a stalpului cu ecuatia:
2 EI
N cr = 2
(21)
Le
- se determina parametrului cr cu ecuaia:
N
cr = cr
(22)
N Ed
-

43

Procesul se repeta pentru toi stlpii pentru a determina cea mai mica valoare a
multiplicatorului incarcarii critice.

3.3 Analiza global plastic

Calculul in domeniul plastic este posibil datorita abilitatii structurilor metalice de a suferi
deformaii plastice semnificative pana cnd se produce ruperea. Pentru structurile cu
redundanta ridicata, prin redistributia plastica a eforturilor se poate ajunge la o capacitate
portanta sporita fata de situaia in care se realizeaz un calcul elastic si se considera ca
atingerea rezistentei ultime este data de formarea primei articulaii plastice (Figura 52).
P
Cedare plastica
Redistributie
plastica

Calcul elastic
SR EN1993-1-1
Prima articulatie
plastica

Figura 52. Curba forta deplasare din analiza plastica

Calcul plastic se poate utiliza insa doar atunci cnd sunt ntrunite cteva condiii minime
referitoare la redundanta structurii, ductilitatea materialului, a elementelor si a nodurilor (SR
EN 1993-1-1, paragraf 5.4.3):
a) Materialul respect urmtoarele condiii:
- raportul dintre rezistena la ntindere minim fu si limita de curgere minima fy satisface
condiia:
fu
1,2
(23)
fy
- alungirea la rupere a unei epruvete de lungime 5,65 A 0 nu este mai mic de 15% (in care
A0 reprezint aria seciunii transversale iniiale a epruvetei)
- in diagrama -, deformaia specific ultim u corespunztoare rezistentei la ntindere fu
este cel puin cu 20% mai mare dect deformaia specific y corespunztoare limitei de
curgere fy.

fu
fy

E
y

Figura 53. Curba caracteristica pentru un otel cu comportare ductila

44

b) Este mpiedicat deplasarea in afara planului a elementelor in dreptul seciunilor in care se

pot forma articulaii plastice.
c) Seciunile in care pot sa apar articulaii plastice trebuie sa aib suficient capacitate de
rotire, adic s fie de clasa 1.
d) Seciunile in care pot sa apar articulaii plastice au o seciune simetrica fata de planul de
ncrcare.
d) Incarcarile sunt aplicate static sau cvasistatic.
In Figura 54 prezint posibilitile de utilizare a unei analize plastice si verificrile
necesare la dimensionare in conformitate cu SR EN 1993-1-1.
Cadre cu noduri fixe

Analiza
globala
plastica

Analiza de ordinul I

rigid-plastic

Cadre cu noduri deplasabile

Analiza de
ordinul II

elastic-perfect (elasto-plastic)
plastic)

Considerarea
efectelor de
ordinul II

Analiza de ordinul I
rigid-plastic elastic-perfect
plastic

Amplificarea
incarcarilor exterioare

Multiplicatorul incarcarii critice cel putin egal cu 1

Verificarea
elementelor
si a cadrului

Stabilitatea in plan a elementelor considerand lungimile de

flambaj pentru structuri cu noduri fixe si posibilitatea formarii
articulatiilor plastice
Rezistenta sectiunii transversale si, atunci cand este
necesara, verificarea capacitatii de rotire, stabilitatii locale
Verificarea capacitatii de rotire a imbinarilor
Stabilitatea elementelor in afara planului

Figura 54. Analiza global plastic si verificrile la dimensionare (SR EN 1993-1-1)

3.3.1 Analiza plastica de ordinul I (rigid-plastic)

Conditiile pentru realizarea unui astfel de cadru au fost prezentate in paragraful anterior. In
cadrul acestui calcul, eforturile unitare nu pot depasi o valoare limita (denumita limita de
curgere) iar momentul ncovoietor nu poate depasi valoarea limita Mp definita de intrarea in
curgere a materialului pe ntreaga seciune. Nu are loc fenomenul de pierdere a stabilitatii
pana la transformarea structurii intr-un mecanism cu un grad de libertate, iar deplasrile
structurii raman mici.
Consecinele acestor ipoteze sunt:
- condiiile de echilibru static se exprima in raport cu forma iniiala structurii.
- in seciunile in care momentul ncovoietor a atins valoarea limita Mp, se formeaz o
articulaie plastica punctuala, restul elementului comportndu-se elastic.
- rigiditatea elementelor variaz ca urmare a modificrii condiiilor de capt, prin apariia
articulaiilor plastice. In ansamblu, structura isi modifica si ea rigiditatea.
- soluia se determina utiliznd un calcul in cicluri, fie pentru determinarea rspunsului
structurii corespunztor unui anumit nivel al forelor exterioare, fie pentru determinarea
capacitatii portante
- In cadrul acestui tip de analiz, deformaiile specifice elastice din elemente si noduri sunt
45

neglijate, considerndu-se c sunt foarte mici in comparaie cu deformaiile specifice

plastice. Este de asemenea neglijat ecruisarea materialului iar deformaiile plastice sunt
concentrate in seciunile si nodurile in care este posibil formarea de articulaii plastice.
Aceste seciuni si noduri se consider c au o capacitate de rotire infinit.

fy

Figura 55. Curba efort unitar - deformatie specifica in analiza rigid plastica
In Figura 56 este artata curba efort unitar deformatie specifica si rspunsul idealizat rigidplastic al seciunilor si al nodurilor. Se consider c ncrcarea maxim ce poate fi aplicat
corespunde colapsului structurii.
Mj

M
Mpl.Rd

Articulatie plastica

Mj.Rd

Articulatie plastica
Rigid-plastic

Rigid-plastic
Mpl.Rd Mpl.Rd

Mj,R

Nod

Element

Figura 56. Caracteristicile moment-rotire pentru elemente si noduri

Analiza const, deci, in identificarea mecanismului plastic care guverneaz cedarea
structurii. Aceasta metod se bazeaz pe principiul conform cruia, la atingerea ncrcrii
maxime, sunt ndeplinite simultan urmtoarele condiii:
- condiia de mecanism: exist un numr suficient de articulaii plastice sau articulaii reale
(noduri articulate) pe structur pentru a forma un mecanism cinematic admisibil;
- condiia de echilibru: distribuia momentului ncovoietor pe structur este in echilibru cu
ncrcrile exterioare si cu reaciunile;
condiia de plasticitate: momentele plastice capabile ale seciunilor si ale nodurilor nu sunt
depite in nici o seciune sau nod.
ncrcarea ultim poate fi obinut prin aplicarea teoremelor calculului plastic: teorema de
minim si teorema de maxim. Conform teoremei de maxim, pentru o structur dat si pentru
un anumit sistem de ncrcri, mecanismul de cedare apare la o valoare a multiplicatorului
ncrcrii care este mai mare sau egal cu multiplicatorul ncrcrii de cedare. Prin
examinarea mecanismelor de cedare posibile, se retine cel pentru care valoare
multiplicatorului ncrcrii este minim si care este totodat static si cinematic admisibil. In
Figura 57 sunt artate mecanismele elementare de cedare (1 si 2) si mecanismul combinat 3

46

pentru un cadru simplu. Rspunsurile for-deplasare sunt reprezentate prin linii orizontale
corespunztoare ncrcrilor de cedare asociate.
Forta

V
H

2
L4

Incarcarea de cedare
Mecanism plastic de cedare

rigle
Mp Stalpi
stalpi

1) Mecanism de grinda

V =8

Mp
l

2) Mecanism de nivel

H=4

Deplasare
V

Mp
h

3) Mecanism combinat

H+

Mp
V l
=6
2h
h

Figura 57. Rspunsul for-deplasare intr-o analiz rigid-plastic

Aceast analiz se poate realiza manual pentru cadre simple, ins pentru cadrele
multietajate sau/si cu mai multe deschideri este necesar folosirea programelor de calcul.
Dac nu este posibil neglijarea efectelor forelor axiale si/sau tietoare asupra momentului
rezistent de calcul, sunt necesare unele verificri ale seciunilor si mbinrilor. Este necesar,
de asemenea, verificarea stabilitii cadrului in plan si in afara planului ct si stabilitatea
elementelor in plan si in afara planului. Pentru un calcul adecvat, valoare minima a
multiplicatorului ncrcrii L4 trebuie sa fie 1. Analiza rigid-plastic permite obinerea
informaiilor cu privire la rezistena cadrului ins nu ofer informaii cu privire la deplasrile
si rotirile care apar. De aceea, aceast analiz trebuie s fie urmat de o analiz elastic a
structurii pentru verificarea la starea limit a exploatrii normale.

3.3.2

Analiza plastica de ordinul II

3.3.2.1 Analiza elastic-perfect plastic

Calculul elastic-perfect plastic de ordinul II presupune ca relaiile -, M- si P-U sunt
neliniare (Figura 58, Figura 59, Figura 60). Fenomenul de pierdere a stabilitatii structurii se
poate produce in orice moment al incarcarii. Forele pot varia funcie de un singur parametru
sau diferitele tipuri de forte pot avea legi proprii de variaie. Momentul plastic este corectat
funcie de nivelul forei axiale. Deplasrile structurii pot fi mici sau mari. Consecinele acestor
ipoteze sunt urmtoarele:
- condiiile de echilibru static se exprima in raport cu forma deformata a structurii.
- nu se aplica principiul suprapunerii efectelor.
- rigiditatea elementelor si structurii este funcie de nivelul forelor exterioare si de mrimea
deplasrilor.
- calculul poate furniza fie rspunsul structurii pentru un anumit nivel al forelor exterioare,
fie nivelul forelor pentru care structura isi pierde stabilitatea (sau isi atinge capacitatea
portanta).

47

In analiza elastic-perfect plastic de ordinul II se introduce ipoteza ca seciunile si nodurile

rmn in stadiul elastic pn cnd este atins momentul plastic capabil, dup care comportarea
devine perfect plastic.

fy

Figura 58. Curba efort unitar - deformatie specifica in analiza elastic-perfect plastica plastica
In Figura 59 este artat comportarea elastic-perfect plastic a seciunilor si nodurilor.
Influena forelor axiale si a forelor tietoare asupra momentului plastic capabil al seciunii
poate fi introdus direct in calcul sau poate fi introdus atunci cnd se face verificarea
seciunilor. Utilizarea analizei elastic-perfect plastice presupune c elementele si nodurile
satisfac anumite cerine specifice. Acestea se refera la capacitatea de rotire a seciunilor si a
nodurilor (cel puin in seciunile critice), suficient pentru a permite dezvoltarea tuturor
articulaiilor plastice in structur.
Intr-o analiz elastic-perfect plastic, de regul, ncrcrile sunt aplicate incremental. Se
realizeaz mai nti o analiz elastic de ordinul II din care se determin ncrcarea
corespunztoare formrii primei articulaii plastice intr-o seciune si/sau nod. Analiza
urmtoare se face pentru un nivel sporit al ncrcrilor, pentru care structura se comport
diferit datorit introducerii unei articulaii in seciunea in care s-a format prima articulaie
plastic (cadrul modificat). Acest cadru se mai numete si cadrul deteriorat. Prin creterea in
continuare a ncrcrii, va apare o noua articulaie plastic. Acest proces continu pn cnd
structura se transform intr-un mecanism. Rspunsul structurii intr-o analiz elastic-perfect
plastic de ordinul II este reprezentat in Figura 60 prin linia continu. Ramura 1 corespunde
unei comportri elastice a cadrului. Aceasta curb tinde asimptotic ctre linia orizontal care
reprezint fora critica de flambaj doar in cazul cnd se consider ca structura are o
comportare infinit elastic. Dup apariia primei articulaii plastice, dac se presupune c
structura are o comportare infinit elastic, ramura 2 va continua si va tinde asimptotic ctre
ncrcarea critic de flambaj a cadrului deteriorat, care este un cadru cu o articulaie. Procesul
este continuat prin creterea ncrcrilor, structura se deterioreaz progresiv pn la formarea
unui mecanism de cedare plastic. ncrcarea corespunztoare este definit de multiplicatorul
ncrcrii L = L2EPP (Figura 60).

48

Elastic-perfect plastic

Elastic-perfect plastic

Mj.Rd
p

Mpl.Rd

Mj

Mpl.Rd

Mj.Rd

Mpl.Rd

articulatia plastica

articulatia plastica

Element

Nod

Figura 59. Caracteristicile moment-rotire pentru elemente si noduri

Forta
Forta elastica critica de flambaj
Forta critica de flambaj
a cadrului deteriorat
L2EPP
Ramura 3
Ramura 2

Ramura 4 Mecanismul de cedare

A doua articulatie plastica

Prima articulatie plastica

Ramura 1
Deplasare

Figura 60. Rspunsul for-deplasare intr-o analiz elastic-perfect plastic

Atunci cnd in analiz sunt incluse si influenele forelor tietoare si axiale, nu este
necesar o verificare suplimentar a seciunilor sau nodurilor. Atunci cnd se utilizeaz o
analiz de ordinul II la calculul cadrelor, stabilitatea in planul lor este acoperit de analiza
structural. Totui, este necesar verificarea stabilitii elementelor si a cadrului in afara
planului. Pentru un calcul adecvat, valoarea minim a multiplicatorului ncrcrii, L2EPP,
trebuie sa fie l. Verificrile corespunztoare strii limit de serviciu trebuie efectuate.
3.3.2.2 Analiza elasto-plastic
Analiza elasto-plastica de ordinul II presupune ca relaiile -, M- si P-U sunt neliniare
(Figura 61, Figura 62). Pentru o mai bun estimare a ncrcrii maxime (in comparaie cu cea
furnizat de analiza elastic-perfect plastic), se poate realiza o analiz elasto-plastic de
ordinul II in care plastificarea elementelor si a nodurilor este un proces progresiv si de aceea
tranziia de la comportarea elastic la cea plastic este un fenomen asemntor. Odat cu

49

creterea momentului in seciunea transversal a elementului, plastificarea se extinde dinspre

fibra extrem spre axa neutr. Aceast comportare este descris cu ajutorul teoriei zonelor
plastice. In Figura 62 sunt prezentate caracteristicile moment-rotire considerate in analiz,
corespunztoare seciunilor si nodurilor. Cerinele de ductilitate pentru seciuni si noduri
precum si procedura de analiz si verificare a cadrului sunt identice cu cele de la analiza
elastic-perfect plastic. Verificarea capacitatii de rotire in sectiunile plastificate se poate face
cu metoda simplificata prezentata in Anexa 2.

fy

fy

a)

b)

Figura 61. Curba efort unitar - deformatie specifica in analiza elastic-perfect plastica: a)
elastic-perfect plastic; b) elasto-plastic
Mj

Mj.Rd

Mpl.Rd

Elasto-plastic

Elasto-plastic
Mel.Rd

Mjel.Rd

Mj

Element

Nod

Figura 62. Caracteristicile moment-rotire pentru elemente si noduri

Modelele de cedare pentru starea limita ultima pot fi de doua feluri (Figura 63):
- rigide: colapsul se produce prin formarea succesiva de articulatii plastice pana la atingerea
mecanismului plastic (similar cu analiza plastica de ordinul I)
- flexibile: este posibil ca dupa formarea unui anumit numar de articulatii plastice, structura
sa isi piarda rigiditatea si sa cedeze prin pierderea stabilitatii unui element comprimat.
Analiza elasto-plastic de ordinul II furnizeaz valoarea ncrcrii maxime ce poate fi
suportat de cadru, ca si valoarea deplasrilor corespunztoare oricrui nivel al ncrcrii. In
general, in analiz este considerat doar comportarea in planul cadrului, de aceea este
necesar verificarea stabilitii in afara planului cadrului.
Metoda de analiz elasto-plastic este destul de greu de utilizat in aplicaii practice si, din
cauza complexitii ei, este utilizat mai mult in activitile de cercetare.

50

V=V1
H=H1

cr=Vcr/V

Mecanism
plastic

2
instabilitate
elasto-plastica
1
Plastic I

Evolutie rigid-plastica

0
Stabilitate

1 1
Vcr0

2 1

Vcr1

Vcr2

3
3 1
Vcr3

Vcr0 > Vcr1 >Vcr2 >Vcr3 >Vcr4

Figura 63. Instabilitatea elasto-plastica

51

4
2

3
4 1
Vcr4=0

3.4 Aplicaie: Calculului unei structuri in cadre metalice multietajate

Calculul s-a efectuat pe o structura metalica in cadre necontravantuite, avand 3
deschideri si 6 nivele (Figura 64), incarcarile utilizate avand valorile prezentate in Tabel 9.
Cazul
I

Tabel 9. Incarcarile verticale si orizontale

Valoarea incarcarii
ncrcarea orizontala
% Capacitatea
verticale P [kN/m]
F [kN]
portanta a grinzii
60.0
6.0
66%
P
F

IPE360

3.50
F

IPE360

3.50
F

IPE360
3.50

IPE360

3.50
F

IPE360

3.50
F

IPE360

3.50
6.00

6.00

HEB360
HEB360
HEB360
HEB360

HEB360
HEB360

6.00

Figura 64. Structura analizata

Stlpii sunt realizai din profile HEB360, iar grinzile sunt realizate din profile IPE360.
Ambele seciuni sunt realizate din otel S355 si sunt de clasa 1. Prinderile stlpilor la baza se
considera ncastrate. Prinderile dintre grinzi si stlpi se realizeaz cu placa de capt extinsa si
uruburi de nalta rezistenta. Pentru a evidenia influenta caracteristicilor mbinrilor asupra
rspunsului structurii, nodurile se vor considera in analiza in doua situaii si anume:
- noduri rigide cu rezistenta completa
- noduri semi-rigide cu rezistenta pariala.
Structura se va analiza prin urmtoarele metode:
- analiza de ordinul I elastic
- Analiza de ordinul II elastic
- Analiza de ordinul I rigid plastic
- Analiza de ordinul II elastic - perfect plastic
Pentru analiza structurala se folosete programul SAP2000 iar pentru calculul mbinrilor
programul CoP (http://www.connectionprogram.com).

Calculul imperfectiunilor cadrului

Luarea in considerare a acestor imperfeciuni se poate face prin intermediul unei
imperfeciuni geometrice echivalente, exprimata printr-o nclinare iniiala :
= 0 h m
in care:
0 = 1 200

52

2
2
=
= 0.43
h
21
2
h = 0.66
3

h =

dar :

m = 0.5 1 + = 0.5 1 + = 0.81

m
3

1
0.66 0.81 = 0.0026
200
nclinarea iniiala poate fi nlocuita printr-un sistem de forte orizontale echivalente.
La structurile in cadre, aceste forte orizontale echivalente trebuie aplicate la fiecare nivel
(Figura 8). ncrcarea totala de nivel este egala cu 60kN/m6m3=1080kN. Valoarea forei
orizontale echivalente este egala cu 0.00261080=2.81kN.
rezulta : =

Calculul nodurilor grinda stalp

Nodurile grinda - stlp sunt realizate cu placi de capt de grosime 25 mm si uruburi M24,
gr.10.9, care lucreaz ca uruburi normale (Figura 66). Componenta slaba a nodului este
panoul inimii stlpului. Dei nodul este considerat de muli proiectani un nod rigid si cu
rezistenta completa, caracteristicile lui l ncadreaz in categoria nodurilor semirigide si cu
rezistenta pariala. Daca se dorete creterea rigiditatii si a capacitatii portante, se poate intari
inima prin doua metode:
- Se folosete un o seciune cu inima mai groasa (de exemplu profile HEM, profile sudate,
etc). Dezavantajul acestei soluii este ca poate sa conduc la o creterea semnificativa a
consumului de otel.
- Se intareste inima stlpului prin dispunerea de panouri suplimentare pe inima.
Dezavantajele unei astfel de soluii in de dificultatea realizrii sudurii si de efectele
secundare pe care aceasta le induce, cum ar fi de exemplu comportarea fragila sub
incarcari repetate.

Figura 65. Plci suplimentare pe inim, SR EN 1993-1-8

Rezistenta nodului este foarte apropiata de cea a grinzii (89% din capacitatea plastica a
grinzii) iar rigiditatea raportata la cea a grinzii este 13.2, adic mai mica dect limita pentru
care poate fi considerat teoretic rigid de 25 (pentru structuri necontravantuite). Deoarece
momentul extern este mai mic decat 2/3 din capacitatea nodului, rigiditatea nodului Sj este
egala cu rigiditatea iniiala Sj,ini. Se va considera in analiza att cazul teoretic in care nodul
este rigid cat si cel real in care se va modela semirigiditatea nodului printr-un resort dispus in
nodurile structurii. Tipul de analiza structurala trebuie ales in funcie de sensibilitatea
structurii la deplasri laterale (ordinul I sau II) si in functie de capacitatea plastica a structurii
(elastic sau plastic). Astfel, pentru un caz de ncrcare dat, un cadru poate fi considerat cu
noduri fixe sau deplasabile in funcie de raportul dintre incarcarea verticala totala FEd aplicata
structurii si incarcarea critica elastica Fcr care conduce la instabilitatea laterala. Pentru analiza

53

elastica, acest lucru se verifica prin evaluarea factorului cr =

Fcr
.
FEd

Figura 66. Vedere nod grinda-stalp

Tip nod
Caracteristici
reale

Tabel 10. Caracteristicile nodurilor grinda-stalp

Mj,Rd
m*
Sj,ini
Sj
[kNm] (Mj,Rd/Mpl,b,Rd) [kNm/rad] [kNm/rad]
314.3

0.89

75677.8

75677.8

S*j

Tip

13.2

semi-rigid
partial
rezistent

Pentru structura cu noduri rigide, rezultatul analizei de flambaj cu programul SAP2000

arata ca valoarea acestui factor este cr = 11.1 . Daca valoarea este > 10, atunci structura este
clasificata cu noduri fixe. Deoarece valoarea este mai mare dect limita din SR EN 1993-1-1,
se poate face o analiza elastica de ordinul I cu imperfeciuni (globale). Avnd in vedere insa
ca este foarte aproape de limita, se va face si o analiza elastica de ordinul II pentru a observa
care este diferena dintre cele doua tipuri de analiza. Pentru structura cu noduri semirigide,
rezultatul analizei de flambaj arata ca valoarea acestui factor este cr = 8.96 . Deoarece

cr < 10 , structura este clasificata cu noduri deplasabile. Este necesara deci efectuarea unei
analize elastice de ordinul II.

Figura 67. Analiza de flambaj cu programul SA2000

54

a)

b)

Figura 68. Primul mod de flambaj pentru structura cu noduri rigide a) si cea nu noduri
semirigide b)

Efectul P-

Figura 69. Analiza de ordinul I si analiza de ordinul II SAP2000

Figura 70 prezint comparativ curbele pentru analiza elastica de ordinul I si II. Aa cum
era de ateptat, pentru structura cu noduri rigide diferenele intre rezultatele analizei de
ordinul I si ordinul II sunt reduse, de circa 4%.
Multiplicatorul incarcarii,

1404

1053
elastic ordinul I, rigid

702

elastic ordinul II, rigid

elastic ordinul I, semirigid

351

elastic ordinul II, semirigid

0
0

0.02

0.04
0.06
Deplasarea la varf, [m]

0.08

Figura 70. Curbele comparative multiplicatorul incarcarii deplasarea la vrf pentru analiza
de ordinul I si II, cu noduri rigide si semirigide
55

Tabel 11. Comparaie intre deplasrile maxime la vrf

Analiza

Deplasarea orizontala
la vrf [mm]

Cretere fata de
ord.I rigid *

Elastic ordinul I, rigid

7.5

Elastic ordinul II, rigid

7.8

4%

Elastic ordinul I, semirigid

9.7

29.3%

Elastic ordinul II, semirigid

10.4

36%

* pentru nivelul de calcul al forelor, adica = 1

In cazul structurii cu noduri semirigide, aceasta diferena este mai mare, de circa 7%.
Ambele valori sunt prezentate pentru nivelul de calcul al incarcarilor. Diferenele
semnificative apar insa daca se neglijeaz semirigiditatea nodurilor grinda-stlp. Astfel,
creterea deplasrii la vrf daca nodul se modeleaz cu caracteristicile reale de rigiditate este
de circa 29% pentru analiza de ordinul I si de circa 33% pentru cea de ordinul II.
Pentru a evalua rezerva de rezistenta a structurii fata de formarea primei articulaii plastice
dar si a mecanismului plastic de cedare, se realizeaz o analiza plastica pentru structura cu
noduri rigide si cea cu noduri semirigide. In cazul analizei plastice, deoarece factorul
cr < 15 , este necesara efectuarea unui calcul de ordinul II. Pentru comparaie, se prezint
insa si rezultatele din calculul de ordinul I. Deoarece nodurile au capacitatea portanta mai
mica dect a grinzilor (cu rezistenta pariala), nodul trebuie sa ramana in stadiul elastic sub
incarcarile de calcul. Pentru grinzi se definesc articulaii plastice din ncovoiere la capetele
grinzilor (de tip M) si la capetele stlpilor din ncovoiere cu forta axiala (de tip P-M) (Figura
71, Figura 72).

Figura 71. Definirea articulaiilor plastice de tip moment ncovoietor pentru grinzi
Figura 73 prezint comparativ curbele pentru analiza plastica de ordinul I si II. Pentru
comparaie, se prezint si curbele rezultate din analiza elastica. Deoarece multiplicatorul
corespunztor formarii primei articulaii este mai mare dect 1, folosirea nodurilor cu
rezistenta pariala nu are influenta asupra siguranei in exploatare sub incarcarile de calcul.

56

Multiplicatorul corespunztor formarii articulaiilor plastice este apropiat de 2, ceea ce

nseamn ca structura are o rezerva mare de rezistenta. Figura 75 prezint mecanismele
plastice pentru structura cu noduri rigide si semirigide.

Figura 72. Definirea articulaiilor plastice de tip P-M pentru stlpi

Multiplicatorul incarcarii,

1404
1053
702

elastic ordinul I, rigid

elastic ordinul II, rigid
elastic ordinul I, semirigid
elastic ordinul II, semirigid
plastic ordinul I, rigid
plastic ordinul II, rigid
plastic ordinul I, semirigid
plastic ordinul II, semirigid

351

0
0

0.02

0.04
0.06
Deplasarea la varf, [m]

57

0.08

Figura 73. Curbele comparative multiplicatorul incarcarii deplasarea la vrf pentru analiza
de ordinul I si II, cu noduri rigide si semirigide
Este interesant de remarcat ca semirigiditatea nodului modifica redistributia momentelor
ncovoietoare pe grinda de pe reazem ctre cmp, ceea ce duce la ntrzierea formarii
articulaiei plastice la capete, unde oricum momentul ncovoietor este mai mare dect in cmp
(Figura 74).
Nod rigid

Nod semirigid

Figura 74. Distribuia momentul ncovoietor pe grinda la formarea primei articulaii plastice

Rigid ord. I

Rigid ord. II

Semirigid ord. I

Semirigid ord. II

Figura 75. Mecanismele plastice pentru analiza plastica

Distribuia articulaiilor plastice arata o buna conformare a structurii. Este important ca in
cazul in care se face o astfel de analiza plastica, sa se verifice rotirea necesara din noduri
58

pentru a se compara cu capacitatea de rotire a nodurilor. Detalierea structurii trebuie de

asemenea sa tina seama de posibilitatea formarii articulaiilor plastice, prin asigurarea
stabilitatii laterale in dreptul articulaiilor plastice poteniale.

3.5 Aplicaie: Calculului unei hale cu structura metalica

Calculul se efectueaza pe o structura metalica parter cu o singura deschidere (Figura 76,
Figura 64). Prinderea stalpilor la baza se face cu placa de capat si buloane de ancoraj. Se
adopta doua detalii constructive si anume cu buloanele dispuse intre talpile stalpului (nominal
articulat) si cu buloanele dispuse in exterior (semi-rigid), pentru a observa influenta prinderii
la baza. Imbinarile grinda-stalp si grinda-grinda se realizeaza cu placa de capat extinsa si
suruburi de inalta rezistenta. Hala este amplasata in Bucuresti si este solicitata la actiunile
permanente si climatice (vant, zapada).
Structura este realizata din elemente cu sectiuni din tabla sudata, preponderent de clasa 3.
Calculul se va face in domeniul elastic cu programul SAP2000.

Figura 76. Ansamblu spaial hala si detalii de imbinari

Figura 77. Aciunile luate in calcul la dimensionare

Rezultatele calculului se vor prezenta in detaliu in redactarea finala.

59

CALCULUL LA ACIUNEA SEISMIC

Aciunea seismic reprezint o vibraie a terenului, respectiv a bazei structurii. Acceleraia,

viteza i deplasarea impus bazei structurii variaz n timp, aciunea seismic avnd un
caracter dinamic. Datorit vibraiilor terenului, n structur se produc deformaii, care
genereaz la rndul lor fore de revenire (datorit rigiditii structurii), fore de amortizare i
fore de inerie (datorit masei structurii). Aceste fore trebuie s se afle ntr-un echilibru
dinamic. Pentru cazul n care toate gradele de libertate dinamic ale structurii au aceiai
direcie cu aciunea seismic, echilibrul dinamic al structurii poate fi exprimat prin ecuaia de
micare a sistemului (Chopra, 2001):

[ m]{u&&( t )} + [c ]{u& ( t )} + [ k ]{u ( t )} = [ m]{1} ag ( t )

(24)

unde [m] este matricea maselor, [c] este matricea de amortizare, [k] este matricea de rigiditate,
{u&&} este vectorul acceleraiilor relative , {u&} este vectorul vitezelor relative, {u} este vectorul
deplasrilor relative, {1} este un vector unitar, iar ag(t) este acceleraia terenului.
Calculul structurilor la aciunea seismic necesit: (a) un model structural, (b) un model al
aciunii seismice i (c) o metod de calcul structural. Dup cum se poate observa din ecuaia
de micare (24) i Figura 78, modelul structurii necesit la rndul su stabilirea unui model al
maselor, amortizrii i al proprietilor mecanice ale structurii (rigiditate i eventual
rezisten).
modelul structurii
modelul maselor

modelul amortizrii

modelul proprietilor
mecanice ale structurii

[ m]{u&&( t )} + [ c ]{u& ( t )} + [ k ]{u ( t )} = [ m]{1} ag ( t )

metode de calcul
structural

modelul aciunii seismice

Figura 78. Schema principial a elementelor necesare pentru efectuarea calculului structural la
aciunea seismic.
Acest capitol trateaz aspecte specifice ale calcului structurilor metalice la aciunea seismic
conform SR EN 1998-1:2004, corelnd modelul structurii i al aciunii seismice, i metoda de
calcul.

4.1 Concepte de proiectare seismic

Scopul efecturii unui calcul structural este acela de a obine informaiile necesare despre
rspunsul structurii (eforturi, deformaii, etc.) necesare pentru proiectarea acesteia. Structurile
amplasate n zone seismice pot fi proiectate urmnd dou concepte principial diferite
(SR EN 1998-1:2004, paragraful 6.1.2):
60



comportare disipativ (ductil) a structurii i

comportare slab-disipativ (fragil) a structurii.

Diferena ntre comportarea disipativ i slab-disipativ a unei structuri este dictat de

ductilitatea acesteia. Ductilitatea reprezint capacitatea structurii de a se deforma n domeniul
plastic fr o reducere substanial a capacitii portante. n Figura 79 sunt prezentate la nivel
principial relaii for-deplasare ce caracterizeaz structuri cu comportare ductil i fragil.

FORTA

n cazul unei structuri cu o comportare fragil, dup atingerea limitei elastice (care este
apropiat de fora maxim), fora nregistreaz o degradare brusc. Structurile cu o
comportare fragil au o capacitate redus de deformare n domeniul plastic. n cazul unei
structuri ductile, dup atingerea limitei elastice, structura se deformeaz n domeniul plastic,
pn la atingerea forei maxime (palier de consolidare). Structura cedeaz (fora nregistreaz
o scdere substanial) numai dup consumarea unor deformaii plastice importante.
Structurile ductile pot supraveui unor fore seismice ce depesc fora de curgere, deoarece
dup atingerea limitei elastice ele se pot deforma n domeniul plastic fr o degradare
substanial a forei.
limita elastica
cedare
COMPORTARE FRAGILA

consolidare
cedare
COMPORTARE
DUCTILA
limita elastica
DEPLASARE

Figura 79. Reprezentarea principial a unei comportri ductile i fragile a structurii.

4.1.1

Conceptul de proiectare disipativ a structurii

Din considerente economice multe structuri sunt proiectate pentru fore seismice reduse
substanial fa de cele care i-ar fi necesare pentru un rspuns elastic sub efectul aciunii
seismice corespunztoare Strii Limit Ultime (SLU). Ca urmare, structura va depi limita
elastic, nregistrnd deformaii plastice. Pentru a prentmpina avarierea excesiv a structurii
i a respecta cerina fundamental de comportare la SLU sigurana vieii, deformaia plastic
impus de ctre aciunea seismic nu trebuie s depeasc capacitatea de deformare n
domeniul plastic a structurii. Astfel, rezistena minim la fore laterale (Fy) care trebuie
asigurat structurii pentru ca aceasta s nu nregistreze avarii excesive este n relaie direct cu
capacitatea structurii de deformare n domeniul plastic. Pentru un nivel dat al aciunii seismice
corespunztoare SLU, pot fi determinate diferite combinaii rezisten/ductilitate care s
asigure satisfacerea cerinelor de proiectare la SLU (sigurana vieii).
n Figura 81 este prezentat relaia principial ntre rezistena structurii la fore laterale (Fy) i
cerina de deplasare inelastic (din) impus structurii de un nivel dat al aciunii seismice. Cu
ct rezistena structurii la fore laterale (Fy) este mai mic, cu att cerina de ductilitate
( = din/dy) impus structurii este mai mare. Astfel, structurile care posed o ductilitate mai
mare pot fi proiectate pentru fore laterale mai mici i viceversa.

61

Normele de proiectare seismic ofer posibilitatea alegerii unor niveluri diferite de ductilitate
(de obicei trei) a structurilor, ncadrndu-le pe acestea din urm n clase de ductilitate.
Alegerea unei clase de ductilitate la proiectarea unei structuri noi are dou consecine majore
n procesul de proiectare. Prima dintre acestea o reprezint valoarea ncrcrii seismice de
proiectare, care este determinat pe baza unui spectru de calcul, redus fa de cel elastic cu
valoarea factorului de comportare q. Structurile proiectate conform unei clase de ductilitate
mai ridicate (i care au o ductilitate mai mare) au asociate valori mai ridicate ale factorului de
comportare q, i, n consecin, fore seismice de proiectare mai mici. Cea de-a doua
consecin a alegerii clasei de ductilitate const n necesitatea asigurrii unui anumit nivel de
ductilitate la nivel de structur. n acest scop, normele de proiectare seismic conin prevederi
specifice de detaliere i proiectare pentru structurile din fiecare clas de ductilitate, prevederi
care au menirea s asigure structurii valori ale ductilitii n acord cu clasa de ductilitate
aleas. Ductilitatea unei structuri se asigur pe baza unor criterii specifice diferitelor materiale
de construcii (oel, b.a., lemn, etc.) i tipuri de structuri (cadre contravntuite i
necontravntuite, perei structurali, etc). Spre exemplu, pentru asigurarea ductilitii la nivel
de structur, SR EN 1998-1:2004 impune cerine difereniate funcie de clasa de ductilitate la
nivel de:

material (oelul pentru construcii este conform standardelor EN 1993, vezi paragraful 6.2
din SR EN 1998-1:2004);

seciune (n elementele disipative supuse la ncovoiere sau compresiune este necesar
utilizarea unei clase de seciuni corelate cu clasa de calitate a structurii, vezi Tabelul 1 i
paragraful 6.5.3 din SR EN 1998-1:2004);

element (limitarea zvelteii elementelor structurale supuse la compresiune i/sau
ncovoiere, inclusiv prin dispunerea unor legturi transversale);

mbinri (folosirea unor mbinri cu o ductilitate demonstrat prin ncercri experimentale
- mbinri disipative; fie asigurarea unei suprarezistene mbinrii, vezi paragraful 6.6.4
din SR EN 1998-1:2004);

structur (asigurarea unui mecanism plastic global prin ierarhizarea rezistenei elementelor
structurale, vezi Figura 80 i paragraful 4.4.2.3 din SR EN 1998-1:2004).
Tabelul 1. Cerine impuse clasei de seciune funcie de clasa de ductilitate i factorul de
comportare de referin (conform SR EN 1998-1:2004)
Clas de ductilitate a
structurii

Valoare de referin a
factorului de comportare q
1,5 q 2
2<q4
q>4

DCM
DCH

(a)

(b)

62

Clasa seciunii transversale

necesar
clasa 1,2 sau 3
clasa 1 sau 2
clasa 1

Figura 80. Mecanism plastic global (a) i mecanism plastic de nivel (b)
Verificarea direct a ductilitii unei structuri ar fi posibil doar dac la proiectarea unei
structuri s-ar folosi metode de calcul neliniar (plastic), static sau dinamic. Totui, calculul
neliniar este considerat n prezent prea complex i laborios pentru proiectarea curent a
structurilor la aciunea seismic, fiind utilizat doar la proiectarea structurilor de importan
ridicat sau la evaluarea unor construcii existente. Metoda curent de proiectare a structurilor
amplasate n zone seismice folosete metode de calcul elastic (calcul modal cu spectre de
rspuns sau calcul cu fore laterale, n care forele seismice de proiectare (FEd) se obin prin
reducerea forelor seismice corespunztoare unui rspuns elastic (Fel) prin intermediul
factorului de comportare q. ntr-un calcul elastic, sub aciunea forelor seismice de proiectare,
structura va avea un rspuns elastic i va nregistra o deplasare de. Acest model al structurii
este ns principial diferit de comportarea real a structurii, care va nregistra deformaii n
domeniul plastic (din) sub efectul aciunii seismice de calcul (vezi Figura 82). De aceea,
dimensionarea elementelor structurale i a mbinrilor pe baza eforturilor obinute dintr-un
calcul elastic nu este suficient pentru proiectarea unei structuri la aciunea seismic.
F
F el

raspuns elastic

F y3

F y2

F y1
d y1 d y2 d y3

del

din3 din2 din1

raspuns
inelastic

Figura 81. Relaia principial ntre rezistena structurii i cerina de deplasare inelastic.
n general, nu este economic i nici posibil realizarea tuturor elementelor unei structuri ca i
elemente ductile. Inevitabil o structur disipativ (ductil) va conine att elemente disipative
(ductile), ct i elemente nedisipative (fragile). Pentru a asigura o comportare disipativ
(ductil) la nivelul ntregii structuri, trebuie prentmpinat cedarea elementelor fragile.
Aceasta se poate realiza prin ierarhizarea rezistenei elementelor structurale, care s conduc
la plasticizarea elementelor structurale ductile, prentmpinnd cedarea elementelor
structurale fragile. Acest principiu de proiectare se numete proiectare bazat pe capacitate i
este exemplificat n Figura 83. Astfel, structura (lanul) este supus la ncrcarea seismic de
proiectare FEd. n urma unui calcul elastic, toate elementele acestei structuri (ductile i fragile)
vor nregistra eforturi egale cu FEd. Aceste eforturi servesc la dimensionarea elementelor
structurale ductile, folosind relaii de verificare de tipul urmtor:
Fductil , Rd FEd

(25)

n structura acionat de ncrcarea seismic de calcul la SLU eforturile din elementele

structurale vor fi ns n general mai mari dect FEd, fiind limitate de rezistena elementelor
ductile (Fductil,Rd). Prin urmare, pentru a prentmpina cedarea elementelor fragile, acesta
trebuie dimensionate astfel nct s posede o suprarezisten fa de capacitatea elementelor

63

ductile:
F fragil , Rd Fductil , Rd

(26)

unde este un coeficient supraunitar i ine cont de diversele aspecte care pot conduce la
rezistene ale elementelor ductile mai mari dect cele de calcul (fenomene de consolidare,
rezisten a materialului mai mare dect cea considerat n calcul, etc.).
F
F el

rspuns infinit elastic

rspuns inelastic

F Ed = F el/q
rspuns sub aciunea
seismic de calcul

de

del

din

Figura 82. Relaia principial ntre forele seismice corespunztoare unui rspuns infinit
elastic (Fel), forele seismice de proiectare (FEd) i rspunsul plastic al structurii.

Figura 83. Principiul de proiectare bazat pe capacitate

(adaptat dup Paulay i Priestley, 1992).
Spre exemplu, la cadrele metalice necontravntuite cu noduri rigide mecanismul plastic global
impune formarea articulaiilor plastice la capetele grinzilor, cu excepia extremitii inferioare
a stlpilor de la baza structurii (vezi paragraful 6.6.1 din SR EN 1998-1:2004). Practic,
stlpilor (elemente nedisipative) trebuie s li se asigure o suprarezisten fa de grinzi
(elemente disipative). n acest scop, elementele nedisipative se dimensioneaz pentru nite
eforturi amplificate fa de cele determinate din combinaia seismic de ncrcri (vezi
paragraful 6.6.3 din SR EN 1998-1:2004 i Figura 84).

64

Figura 84. Principiul de determinare a eforturilor de calcul n elementele disipative i n cele

nedisipative.
Aceast procedur de calcul estimeaz eforturile din stlpi corespunztoare formrii unui
mecanism plastic n structur, atunci cnd n elementele disipative (grinzi) se formeaz
articulaii plastice.
n concluzie, proiectarea structurilor la aciunea seismic conform principiului de comportare
disipativ implic dou faze. n prima faz se dimensioneaz elementele ductile (disipative)
pe baza eforturilor determinate dintr-o analiz elastic a structurii supus forelor seismice de
proiectare. Pe lng rezisten, elementele desemnate ductile trebuie s posede i o ductilitate
corespunztoare clasei de ductilitate alese. Ductilitatea se asigur prin folosirea unor detalii
constructive i principii de proiectare specifice diferitelor materiale i tipuri de structuri. n
cea de-a doua faz proiectarea bazat pe capacitate se dimensioneaz elementele fragile
(nedisipative) pe baza unor eforturi n acestea corespunztoare plasticizrii elementelor
ductile. Aceast procedur de proiectare are scopul s asigure o suprarezisten a elementelor
fragile fa de cele ductile, conducnd la structuri ductile per ansamblu.

4.1.2

Conceptul de proiectare slab-disipativ a structurii

Structurile slab-disipative (fragile) au o ductilitate neglijabil. Deoarece dup atingerea limitei

elastice fora nregistreaz o degradare brusc, aceste structuri trebuie proiectate astfel, ca sub
aciunea seismic corespunztoare SLU structura s rmn preponderent n domeniul elastic.
Aceasta corespunde utilizrii unui factor de comportare q apropiat de valoarea unitar la
determinarea spectrului de calcul. Deoarece structurile proiectate conform conceptului de
comportare slab-disipativ trebuie s aib un rspuns preponderent elastic sub aciunea
ncrcrilor seismice de calcul, proiectarea acestora se poate face conform procedurilor de
calcul folosite la proiectarea structurilor amplasate n zone neseismice. Astfel, normele de
calcul seismic (SR EN 1998-1:2004) se folosesc doar pentru determinarea ncrcrii seismice,
iar verificrile structurii la SLU se efectueaz conform normelor generale de calcul a
structurilor (de exemplu SR EN 1993 n cazul structurilor metalice).

4.1.3

Alegerea principiului de proiectare

Proiectarea unei structuri ca i disipativ sau slab-disipativ este la latitudinea proiectantului.

Principial, orice structur poate fi proiectat conform uneia dintre cele dou abordri.
Alegerea principiului de proiectare este de natur economic i depinde de tipul structurii i
de zona seismic. n general, detaliile constructive i cerinele de proiectare menite s asigure
ductilitate elementelor disipative conduc la un consum mai ridicat de materiale n structur.
De aceea, dac forele seismice elastice (nereduse) care acioneaz asupra unei structuri sunt
relativ mici (structura este dimensionat preponderent din alte combinaii de ncrcri dect

65

cea seismic), se poate folosi principiul de proiectare slab-disipativ a structurii, care, prin
omiterea cerinelor de proiectare menite s asigure o comportare global ductil, va simplifica
procesul de proiectare i va conduce la un consum redus de material.
Totui, pentru multe tipuri de structuri aciunea seismic reprezint o solicitare foarte sever
n comparaie cu alte aciuni, iar asigurarea unui rspuns elastic al structurii sub efectul
aciunii seismice de calcul la SLU ar conduce la dimensiuni exagerate ale elementelor
structurale i la un consum excesiv de material. n acest caz, se poate adopta principiul de
proiectare disipativ a structurii, exploatnd capacitatea structurii de a se deforma n domeniul
plastic (ductilitatea) i proiectnd structura pentru nite fore seismice reduse fa de cele
corespunztoare unui rspuns elastic.
n consecin, principiul de proiectare slab-disipativ se dovedete economic n cazul unor
fore seismice mici, iar cel de proiectare disipativ este mai economic n cazul unor fore
seismice ridicate. Forele seismice fiind fore de natur inerial, sunt generate de acceleraia
care acioneaz asupra maselor structurii ca urmare a micrii seismice impuse bazei
structurii. De aceea, forele seismice vor avea valori reduse n cazul unor structuri uoare i
atunci cnd aciunea seismic are o intensitate redus (zone cu seismicitate redus).
Viceversa, forele seismice au valori importante n cazul structurilor cu mase mari i a
structurilor amplasate n zone cu seismicitate ridicat.
Un exemplu de structur uoar, la care se preteaz principiul de proiectare slab-disipativ,
este reprezentat de halele metalice parter. Acestea sunt caracterizate pe de o parte de greutii
proprii relativ mici i pe de alt parte de ncrcri mici din exploatare. Exemple tipice de
structuri care atrag asupra lor fore seismice ridicate sunt structurile multietajate.

4.2 Aciunea seismic

4.2.1

Generaliti

Cutremurele de pmnt sunt evenimente care au loc relativ rar, dar care pot produce
importante daune materiale i umane. Efectele principale ale cutremurelor de pmnt asupra
mediului natural i construit sunt: vibraia ale terenului; incendii; modificarea proprietilor
fizice ale terenului de fundare (consolidri, tasri, lichefieri); deplasarea direct a faliei la
nivelul terenului; alunecri de teren; schimbarea topografiei terenului; valuri induse de
cutremure, cum ar fi cele oceanice (tsunami) sau cele din bazine i lacuri (seie).

66

acceleratie ag(t), m/s2

2
Vrancea 1977, INCERC, NS
1
0
1
2

1.949
10

15

20
timp t, s

25

30

35

40

viteza vg(t), m/s

0.8
Vrancea 1977, INCERC, NS
0.4
0
0.4
0.8

deplasare dg(t), m

0.5

0.712
10

15

20
timp t, s

25

0.416

30

35

40

Vrancea 1977, INCERC, NS

0.25
0
0.25
0.5

10

15

20
timp t, s

25

30

35

40

Figura 85. Componenta NS a acceleraiei, vitezei i deplasrii terenului nregistrate la staia

INCERC la cutremurul din 4 martie 1977 din Vrancea, Romnia.
Dintre acestea, vibraia terenului reprezint efectul cel mai important al aciunii seismice
asupra construciilor inginereti, iar caracteristicile acestea sunt folosite pentru definirea
aciunii seismice n normele de proiectare seismic. Vibraia terenului poate fi reprezentat
prin variaia n timp a acceleraiei terenului (accelerograme), a vitezei terenului sau a
deplasrii terenului, vezi Figura 85. Dintre cele trei modaliti de reprezentare,
accelerogramele sunt cele mai uzuale.
Accelerograma caracterizeaz complet o anumit micare seismic dintr-un amplasament dat,
dar prezint i anumite inconveniene. Astfel, utilizarea direct a accelerogramei implic
folosirea unui calcul dinamic al structurii, care este relativ laborios. n practica curent de
proiectare se folosesc cu predilecie metoda de calcul cu fore laterale i calculul modal cu
spectre de rspuns. Ambele metode de calcul structural global folosesc spectrele de rspuns
pentru caracterizarea aciunii seismice. Ca urmare, SR EN 1998-1:2004 folosete spectre
elastice de rspuns pentru reprezentarea de baz a aciunii seismice dintr-un amplasament
dat. Accelerogramele reprezint o modalitate alternativ de caracterizare a micrii seismice
n aceste documente normative.

67

ag(t), m/s2

Vrancea 1977, INCERC, NS

0
2

10

20
t, s

30

40

u(t), m

0.5
T=1s
0

0.142

0.5
0

T =1s
= 5%

20
t, s

30

40

0.5
(2.0, 0.395)
(3.0, 0.346)

0.4

0.5

0.395

T=2s

Sde, m

u(t), m

10

0.3
0.2

(1.0, 0.142)

0.5
0

T =2s
= 5%

10

20
t, s

30

40

0.1
0
0

u(t), m

0.5
T=3s

2
T, s

0
0.346

0.5

T =3s
= 5%

10

20
t, s

30

40

Figura 86. Reprezentarea schematic a modului de obinere a spectrului elastic de deplasare

pentru nregistrarea seismic de la staia INCERC a cutremurului din 4 martie 1977 din
Vrancea, Romnia.
Un spectru de rspuns elastic este reprezentarea valorilor de vrf ale rspunsului seismic al
unui sistem cu un singur grad de libertate dinamic funcie de perioada proprie de vibraie,
pentru o anumit valoare a amortizrii. Rspunsul seismic poate fi exprimat n termeni de
deplasare, vitez sau acceleraie. n Figura 86 se prezint principiul de determinare a
spectrului elastic de deplasare, exemplificat pentru nregistrarea seismic de la staia INCERC
a cutremurului din 4 martie 1977 din Vrancea, Romnia. Pentru a construi un spectru de
deplasare este necesar s se determine rspunsul seismic (deplasarea u(t)) al unor sisteme cu
un singur grad de libertate dinamic avnd diferite valori ale perioadei proprii de vibraie (T)
i o valoare fix a amortizrii , sub aciunea accelerogramei ag(t). Pentru a construi spectrul
elastic de deplasare, din rezultatele rspunsului seismic n timp se rein doar valorile de vrf
(valorile maxime n modul) ale deplasrii u(t), care se noteaz cu Sde(T) i se reprezint
funcie de perioada proprie de vibraie T. n mod similar se poate obine spectrul de vitez sau
cel de acceleraie.
Avnd la dispoziie spectrele de rspuns elastic, se poate determina rspunsul seismic de vrf
(deplasri, viteze, acceleraii) al unui sistem cu un singur grad de libertate dinamic avnd o
perioad proprie de vibraie T i fraciunea din amortizarea critic . Totui, viteza i
acceleraia maselor structurii, care se pot determina din spectrele de vitez i acceleraie nu au
68

o utilitate practic direct. n schimb, pentru calculul structurilor la aciunea seismic prezint
interes alte dou mrimi: pseudo-viteza i pseudo acceleraia.
Pseudo-viteza Sve(T) corespunztoare perioadei proprii de vibraie T se obine nmulind
deplasarea spectral Sde(T) cu pulsaia proprie de vibraie = 2 T :
Sve =

2
S de
T

(27)

Pseudo-viteza Sve are uniti de vitez, dar are prefixul "pseudo" pentru c nu este egal cu
viteza de vrf a sistemului cu un singur grad de libertate dinamic. Pseudo-viteza Sve este n
relaie direct cu valoarea de vrf a energiei de deformaie.
n mod similar, pseudo-acceleraia Sae(T) corespunztoare perioadei proprii de vibraie T se
obine nmulind pseudo-viteza spectral Sve(T) cu pulsaia proprie de vibraie = 2 T :
2

2
2
S ae =
S ve =
S de
T
T

(28)

Pseudo-acceleraia Sae(T) are uniti de acceleraie, dar este diferit de acceleraia de vrf a
unui sistem cu un singur grad de libertate dinamic.
Principiul determinrii spectrelor de pseudo-vitez Sve i pseudo-acceleraie Sae pe baza
spectrului de deplasare Sde a micrii seismice nregistrate la staia INCERC la cutremurul din
4 martie 1977 din Vrancea este reprezentat n Figura 87.

innd cont de faptul c proiectarea unei structuri se realizeaz pe baza valorilor de vrf ale
eforturilor i deformaiilor, spectrele de rspuns au o importan practic deosebit. n cazul
unui sistem cu un singur grad de libertate dinamic cu perioada proprie de vibraie T,
deformaia de vrf a structurii |u(t)|max se obine direct din spectrul de rspuns de deplasare
Sde(T). Eforturile maxime din structur pot fi determinate impunnd masei sistemului
deplasarea spectral Sde(T). O soluie mai convenabil pentru determinarea eforturilor const
n folosirea noiunii de for static echivalent. Pentru un sistem cu un singur grad de
libertate dinamic, se poate determina o for static echivalent F care produce deplasarea
|u(t)|max Sde(T), vezi Figura 88. Aceast for static echivalent se poate determina ca i
produsul dintre rigiditatea k i deplasarea de vrf Sde a sistemului:
F = k S de

(29)

innd cont de definiia pulsaiei proprii de vibraie = k m (k este rigiditatea i m este

masa sistemului) i a relaiei dintre aceasta i perioada proprie de vibraie = 2 T , fora
static echivalent poate fi exprimat prin relaia:
2

2
F = k S de = m
S de = m S ae
T

(30)

Relaia (30) arat c pentru un sistem cu un singur grad de libertate dinamic fora static
echivalent F poate fi determinat ca i produsul dintre masa sistemului m i pseudoacceleraia spectral Sae.

69

0.5
(2.0, 0.395)
(3.0, 0.346)

Sde, m

0.4
0.3

Sde(T)

0.2

(1.0, 0.142)

0.1
0
0

2
T, s

2
T

1.5

Sve, m/s

(2.0, 1.308)
(3.0, 0.966)

1
(1.0, 0.681)

Sve(T)

0.5

0
0

2
T, s

2
T

8
(1.0, 5.633)

Sae, m/s2

(2.0, 3.917)

4
2

Sae(T)

(3.0, 1.529)

0
0

2
T, s

Figura 87. Principiul determinrii spectrului de pseudo-vitez Sve i a spectrului de pseudoacceleraie Sae pe baza spectrului de deplasare Sde pentru nregistrarea seismic de la staia
INCERC a cutremurului din 4 martie 1977 din Vrancea, Romnia.
|u(t)|max = Sde(T)

|u(t)|max = Sde(T)
F
=k Sde(T)
=mSae(T)

m
k

ag(t)

Figura 88. Noiunea de for static echivalent.

70

m
k

Sde

TB TC

Sve

TD

TB TC

TD

Sae

TB TC

TD

Figura 89. Spectre de rspuns elastic de deplasare (Sde), pseudo-vitez (Sve) i

pseudo-acceleraie (Sae) folosite pentru caracterizarea aciunii seismice n norme.
Utilizarea forelor statice echivalente i a spectrelor de rspuns pentru determinarea
rspunsului seismic al structurilor este deosebit de convenabil din punct de vedere practic. n
primul rnd, calculul dinamic laborios este necesar doar pentru determinarea spectrelor de
rspuns. Odat ce spectrele sunt disponibile, rspunsul structurii (eforturi, deformaii, etc.)
poate fi obinut printru-un calcul static al structurii. n cel de-al doilea rnd, calculul cu fore
statice echivalente i spectre de rspuns ofer direct rspunsul de vrf al structurii, necesar la
proiectarea acesteia.
Micarea seismic este un fenomen cu un grad ridicat de incertitudine. Din acest motiv
proiectarea structurilor la aciunea seismic pe baza spectrului de rspuns al unei singure
nregistrri seismice nu ofer un grad de siguran adecvat. Spectrele de rspuns elastic din
normele de proiectare seismic se obin prin prelucrarea nregistrrilor seismice existente n
cadrul unor analize de hazard seismic, reprezentnd o "nfurtoare" a spectrelor individuale.
Mai mut dect att, spectrele de rspuns elastic folosite n proiectare sunt idealizate pentru a
avea o expresie matematic convenabil. Spre exemplu, SR EN 1998-1:2004 folosete
perioade de "control" sau "col" TB, TC i TD, care delimiteaz zone de pseudo-acceleraie

71

constant (TB-TC), pseudo-vitez constant (TC-TD) i deplasare constant (>TD), vezi Figura
89.
Se menioneaz faptul c cele trei spectre de rspuns: de deplasare, pseudo-vitez i pseudoacceleraie conin aceiai informaie, iar pentru determinarea rspunsului seismic al unei
structuri este necesar doar unul dintre cele trei spectre. n general, normele de proiectare
seismic folosesc spectrul de rspuns de pseudo-acceleraie pentru caracterizarea aciunii
seismice. Din raiuni de simplificare a exprimrii, SR EN 1998-1:2004 omit termenul
"pseudo-", folosind expresia "spectru de rspuns de acceleraie", sau doar "spectru de
rspuns".

4.2.2

Reprezentarea de baz a aciunii seismice

n general, micarea seismic ntr-un amplasament depinde de o serie de factori, care depind
de (1) sursa seismic, (2) propagarea undelor seismice ntre surs i amplasament, (3)
amplasament (caracteristicile terenului de fundare, topografie, etc.) i (4) interaciunea terenstructur. Normele de proiectare seismic in cont doar parial de aceste aspecte, din
necesitatea de a simplifica aceast problem complex, innd cont n acelai timp de datele
existente. SR EN 1998-1:2004 (paragraful 3.2.1) exprim hazardul seismic pentru proiectare
prin valoarea de referin a componentei orizontale a acceleraiei de vrf a terenului agR
determinat pentru intervalul mediu de recuren (IMR) de referin corespunztor strii
limit ultime pe un teren "tare" (clasa de teren A conform SR EN 1998-1:2004). Anexa
Naional SR EN 1998-1:2004/NA:2008 prevd un interval mediu de recuren pentru
verificarea la starea limit ultim este de 100 ani. Zonarea teritoriului Romniei n termeni de
valori de vrf ale acceleraiei terenului pentru proiectare agR pentru cutremure avnd IMR =
100 ani este prezentat n Figura 90. Valoarea de referin a acceleraiei terenului agR
corespunde unui factor de importan I = 1,0. Pentru alte valori ale intervalului mediu de
recuren, respectiv pentru alte valori ale factorului de importan, acceleraia de vrf a
terenului se obine multiplicnd valoarea de referin a acceleraiei de vrf a terenului cu
factorul de importan:
ag = I agR

(31)

SR EN 1998-1:2004 folosete spectre elastice de rspuns de acceleraie pentru reprezentarea

de baz a micrii seismice ntr-un punct de pe suprafaa terenului (vezi paragraful 3.2.2).
Neglijnd componentele de rotaie, vibraia unui punct de la suprafaa terenului este
caracterizat prin trei componente de translaie: dou componente ortogonale n plan orizontal
i o component n plan vertical. Spre exemplificare, n Figura 91 sunt prezentate cele dou
spectre de rspuns orizontale (Sae,x i Sae,y) i spectrul de rspuns vertical (Sae,z) acionnd pe
un punct de pe suprafaa terenului. Cele dou componente orizontale ale micrii seismice
sunt considerate independente i sunt reprezentate de acelai spectru de rspuns (Sae,x Sae,y).
Componenta vertical a micrii seismice poate fi neglijat pentru majoritatea structurilor
curente. Conform SR EN 1998-1:2004 paragraful 4.3.3.5.2, componenta vertical a micrii
seismice trebuie considerat atunci cnd acceleraia vertical de vrf a terenului depete
0.25g, iar structura are una din urmtoarele caracteristici:

conine elemente orizontale cu deschideri de peste 20 m

conine elemente n console cu lungimea de peste 5 m

conine elemente orizontale precomprimate

conine stlpi rezemai pe rigle

este izolat la baz

72

Figura 90. Zonarea teritoriului Romniei n termeni de valori de vrf ale acceleraiei terenului
pentru proiectare agR pentru cutremure avnd IMR = 100 ani
(SR EN 1998-1:2004/NA:2008).

Figura 91. Reprezentarea de baz a aciunii seismice: dou spectre de rspuns orizontale (Sae,x
i Sae,y) i spectrul de rspuns vertical (Sae,z) acionnd pe un punct de pe suprafaa terenului.
SR EN 1998-1:2004 (vezi paragraful 3.2.2.2) definete forma spectrului de rspuns elastic
pentru componenta orizontal a micrii seismice funcie de tipul terenului i magnitudinea
sursei seismice. Terenul este clasificat n cinci clase de teren (A, B, C, D i E), pentru care
norma ofer valori ale factorul de amplificare S i ale perioadelor de control TB, TC i TD.
Suplimentar, sunt definite dou clase de teren speciale S1 i S2, caz care necesare studii
speciale. Pentru a ine cont de magnitudinea sursei seismice care are contribuia cea mai
important la seismicitatea amplasamentului, sunt definite dou forme ale spectrului de
rspuns elastic orizontal: tip 1 i tip 2. Spectrul de tip 1 este recomandat n cazul unei
seismiciti ridicate, caracterizat de magnitudini mai mari de 5.5, iar spectrul de tip 2 n cazul
unei seismiciti moderate, caracterizat de magnitudini mai mici de 5.5 (Fardis et al., 2005).
n Figura 92 sunt reprezentate spectrele de rspuns elastic de tip 1 i tip 2 pentru cele 5 clase
de teren din SR EN 1998-1:2004. n cazul cldirilor importante este necesar considerarea
73

efectelor de amplificare topografic. Indicaii asupra acestui fenomen exist n SR EN 19985:2004.

(a)

(b)

Figura 92. Spectre de rspuns elastic de acceleraie de tip 1 (a) i de tip 2 (b) pentru clasele de
teren A-E, conform SR EN 1998-1:2004.

(b)

(a)

Figura 93. Spectre de rspuns elastic de acceleraie de tip 1 (a) i de tip 2 (b), pentru condiiile
din Romnia, conform SR EN 1998-1:2004/NA:2008.
Spectrul de rspuns elastic de acceleraii pentru componenta vertical a micrii seismice se
determin printr-o procedur similar cu spectrul pentru componenta orizontal. Datorit
lipsei unor date despre condiiile locale de teren asupra formei spectrului de rspuns pentru
componenta vertical a micrii seismice (Fardis et al., 2005), n SR EN 1998-1:2004 aceasta
nu depinde de tipul terenului.
Conform Anexei Naionale SR EN 1998-1:2004/NA:2008 (vezi paragraful 3.1.2) n prezent n
Romnia nu exist suficiente date pentru implementarea schemei de clasificare a tipurilor de
teren (A, B, C, D, E, S1 i S2) din SR EN 1998-1:2004. Pentru proiectare, condiiile locale de
amplasament se definesc la scar macroseismic, prin ncadrarea teritoriului Romniei n trei
zone de teren/amplasament: Z1, Z2, Z3. Fiecare zon de teren/amplasament are asociat un set
de perioade de control TB, TC i TD ce definesc forma spectrului de rspuns elastic de
acceleraie pentru componentele orizontale ale micrii seismice. Spectrul de tip 1 se folosete
74

pe ntreg teritoriul Romniei, cu excepia zonelor afectate de cutremurele din Banat unde
hazardul seismic este caracterizat de agR = 0.20 g i agR = 0.16 g (vezi Figura 93). Pentru
componenta vertical a aciunii seismice, Anexa Naional SR EN 1998-1:2004/NA:2008
definete un singur tip de spectru pentru ntreg teritoriul Romniei.

4.2.3

Reprezentarea alternativ a aciunii seismice

Ca i reprezentare alternativ a aciunii seismice, SR EN 1998-1:2004 (paragraful 3.2.3)

permite utilizarea variaiei n timp a acceleraiei terenului (accelerogramelor), vitezei terenului
sau deplasrii terenului. n general, atunci cnd se folosete un calcul spaial al structurii, sunt
necesare trei componente ale vibraiei terenului: dou componente ortogonale n plan
orizontal i o component n plan vertical (vezi Figura 94). Pentru un calcul plan al structurii,
aciunea seismic este definit de dou accelerograme: una n plan orizontal, i una n plan
vertical. n Figura 95 sunt prezentate accelerogramele pe direciile NS, EW i vertical
nregistrate la staia INCERC (Bucureti) la cutremurului din 4 martie 1977 din Vrancea,
Romnia. Accelerogramele ce caracterizeaz vibraia terenului pe cele trei direcii ortogonale
trebuie considerate ca acionnd simultan asupra structurii, aa cum se ntmpl ntr-o situaie
real.

Figura 94. Componentele de translaie ale unei nregistrri seismice.

Dup cum se poate observa din Figura 95, accelerogramele nregistrate n timpul unui
eveniment seismic real au un aspect general diferit pe cele trei direcii ortogonale, iar valorile
de vrf ale acceleraiei sunt nregistrate la momente diferite de timp. Din aceast cauz, se
atrage atenia asupra faptului c accelerograme folosite pentru reprezentarea aciunii seismice
pe cele trei direcii ortogonale trebuie s fie diferite.
n general, selectarea accelerogramelor pentru calculul structural include considerarea
urmtoarelor aspecte: (1) modul n care se obin accelerogramele (prin generare artificial, de
la evenimente seismice produse n trecut sau prin simulare); (2) compatibilitatea dintre
caracteristicile accelerogramei i caracteristicile sursei, mediului de propagare i condiiilor
locale de teren ce controleaz seismicitatea amplasamentului n cauz; (3) potrivirea dintre
spectrul de rspuns int i cel al accelerogramelor, innd cont i de proprietile structurii;
(4) numrul de accelerograme utilizate i implicaiile asupra interpretrii rezultatelor.
SR EN 1998-1:2004 (vezi paragraful 3.2.3.1) menioneaz trei proceduri diferite pentru
obinerea accelerogramelor folosite pentru calculul structurilor la aciunea seismic. Astfel, se
pot folosi accelerograme artificiale, nregistrate i simulate.
75

Vrancea 1977, INCERC, NS

1
0
1
2

1.949
10

15

20
timp t, s

25

1.623

30

35

40

Vrancea 1977, INCERC, EW

1
0
1
2

acceleratie ag(t), m/s2

acceleratie ag(t), m/s2

acceleratie ag(t), m/s2

10

15

20
timp t, s

25

30

35

40

2
Vrancea 1977, INCERC, VERT
1
0
1
2

1.058
0

10

15

20
timp t, s

25

30

35

40

Figura 95. Componentele NS, EW i vertical a acceleraiei terenului nregistrate la staia

INCERC la cutremurul din 4 martie 1977 din Vrancea, Romnia.
Accelerogramele artificiale se obin prin generarea matematic a unui semnal al crui spectru
de rspuns s potriveasc cu un spectru de rspuns "int" (n general spectrul de rspuns
elastic din norma seismic). Cu titlu de exemplu, n Figura 96 se prezint trei accelerograme
artificiale i spectrele acestora mpreun cu spectrul int (spectrul de rspuns elastic pentru
Bucureti din SR EN 1998-1:2004/NA:2008). Procedura folosete un zgomot alb filtrat,
modulat de o funcie nfurtoare determinist (Safak, 1988 n Erdik i Durukal, 2003).

76

acceleratie ag(t), m/s2

3.37

B1

2
0

(a)

(b
)

(c)

(d
)

2
4

10

15

20

25

30

35

acceleratie ag(t), m/s2

timp t, s

4
B2

3.10
2
0
2
4

10

15

20

25

30

35

4
B3
2
0
2
4

3.34
0

10

15

20

25

30

35

timp t, s
8
spectru tinta
B1
B2
B3

Sae, m/s2

acceleratie ag(t), m/s2

timp t, s

4
2
0

2
T, s

Figura 96. Trei accelerograme artificiale (a-c) i

spectrele acestora mpreun cu spectrul int (d)

77

Una dintre procedurile cele mai cunoscute de generare a accelerogramelor artificiale este cea
implementat n programul SIMQKE (Gasparini and Vanmarcke, 1976). Aceast procedur
are dezavantajul c nu reflect fazarea real a undelor seismice i a accelerogramei (Iervolino
et al., 2008). Metoda poate fi mbuntit prin modificarea procedurii pentru a ine cont de
caracteristicile sursei seismice sau a distanei dintre sursa seismic i amplasament (Erdik i
Durukal, 2003; Chang i Kawakami, 2006). O alt opiune const n adoptarea
accelerogramelor semi-artificiale, care se obin prin modificarea accelerogramelor nregistrate
cu scopul potrivirii cu un spectru int. Modificarea poate fi efectuat n domeniul de
frecvene (de exemplu prin modificarea amplitudinilor spectrelor Fourier) sau n domeniul de
timp (de exemplu prin transformate de tip wavelet, Iervolino et al., 2008). Accelerogramele
obinute prin aceast procedur au avantajul c pstreaz caracterul esenial al nregistrrii
originale. Micarea seismic poate fi modelat i cu ajutorul unor pulsuri simple (Gioncu i
Mazzolani, 2002).
Accelerogramele nregistrate sunt variaii ale acceleraiei terenului nregistrate n timpul
cutremurelor de pmnt produse n trecut. Accesul la accelerograme nregistrate s-a
mbuntit permanent n ultimele decenii datorit dezvoltrii rapide a reelelor seismice
digitale i disponibilitii bazelor de date cu micri seismice puternice. Printre sursele de
nregistrri seismice de interes pentru Romnia se amintesc baza de date european (the
European Strong-Motion Database http://www.isesd.cv.ic.ac.uk) i accelerogramele
nregistrate n reeaua INCERC la cutremurele vrncene din 1977, 1986 i 1990
(http://www.incerc2004.ro/accelerograme.htm). Majoritatea inginerilor prefer utilizarea
accelerogramelor nregistrate fa de cele artificiale sau simulate, deoarece acestea reprezint
evenimente seismice reale i deoarece ei nu au n general suficiente cunotine pentru
generarea accelerogramelor artificiale/simulate. Accelerogramele nregistrate se selecteaz
din baze de date trebuie s corespund cutremurului de proiectare din punct de vedere a
magnitudinii i a distanei dintre sursa seismic i amplasament. Mai pot fi luai n calcul i
ali factori, cum ar fi condiiile locale de amplasament, tipul faliei, coninutul de frecven.
Accelerogramele simulate se obin prin simularea fizic a mecanismelor de surs i de
propagare a undelor seismice i pot include modelarea efecte locale de amplasament. Se
cunosc o serie de metode de simulare determinist a micrii seismice, dintre care se amintesc
metoda diferenelor finite 3D, metoda undelor discrete, metoda elementelor de frontier
indirecte, metoda nsumrii modale, teoria razelor, metoda pseudo-spectral 2.5-D i metoda
diferenelor finite 2.5D (Erdik and Durukal, 2003).
Indiferent de tipul de accelerograme utilizate, acestea trebuie s respecte urmtoarele condiii:

Media acceleraiei de vrf a terenului pentru accelerogramele individuale nu trebuie s fie
inferioar valorii de calcul a acceleraiei de vrf a terenului (agS).

n domeniul perioade cuprins ntre 0.2T1 i 2T1 (unde T1 este perioada fundamental de
vibraie a structurii pe direcia pe care va fi aplicat accelerograma) valoarea medie a
spectrului de rspuns calculat pentru toate accelerogramele considerate nu trebuie s fie
mai mic dect 90% din valoarea corespunztoare a spectrului de rspuns elastic (spectrul
int)
Cerina de potrivire dintre spectrul de rspuns mediu al accelerogramelor folosite n calcul i
spectrul de rspuns int are obiectivul de a obine o compatibilitate ntre cele dou
reprezentri ale aciunii seismice din norm: prin spectre de rspuns elastic i prin
accelerograme. Limita inferioar a perioadei (0.2T1) ine cont de modurile proprii de vibraie
superioare ale structurii, iar limita superioar (2T1) ine cont de cretere perioadei proprii de
vibraie efectiv ca urmare a rspunsului plastic al structurii.

78

4.2.4

Spectru de calcul pentru analiza elastic

Proiectarea structurilor la aciunea seismic care le-ar asigura un rspuns elastic sub efectul
micrii seismice de proiectare la SLU este n general neeconomic. Structurile care sunt
proiectate la fore seismice substanial mai mici dect cele care le-ar asigura o comportare
elastic, sunt capabile s supraveuiasc unui seism major (fr colapsul structurii, dar cu
degradri structurale importante), datorit rspunsului structurii n domeniul plastic i
suprarezistenei. Pentru a ine cont de comportarea plastic a unei structuri supus aciunii
seismice de calcul, n cazul unui global elastic forele seismice de proiectare sunt reduse fa
de cerina elastic. SR EN 1998-1:2004 folosete n acest scop factorul de comportare q (cu
valori 1). Factorul de comportare q este o aproximare a raportului dintre forele seismice la
care ar putea fi supus structura dac rspunsul su ar fi n totalitate elastic i forele seismice
care se pot utiliza ntr-un calcul global elastic, asigurnd n continuare un rspuns satisfctor
al structurii.
0.7
Se
Sd, q=6.5

Acceleratie spectrala, g

0.6

0.5

0.4

0.3

0.2

q=1.5

0.1

ag
0

0.5

1.5

2
T, s

2.5

3.5

Figura 97. Spectru de rspuns elastic (Se) i spectru de rspuns de calcul (Sd), conform
SR EN 1998-1:2004/NA:2008.
n Figura 97 este reprezentat spectrul de rspuns elastic (Se) i spectru de rspuns de calcul
(Sd), conform paragrafului 3.2.2.5 din SR EN 1998-1:2004 i Anexa Naional, pentru
componentele orizontale ale aciunii seismice, calculate pentru un amplasament n Bucureti
i un factor de comportare q=6.5. Dup cum se poate observa din Figura 97 spectrul rspuns
de calcul se obine din spectrul elastic prin reducerea acestuia cu factorul de comportare q,
pentru valori ale perioadei T > TB. Pentru perioade T < TB, spectrul de proiectare este
determinat pe baza unui factor de comportare redus fa de valoarea de baz q, acesta
atingnd valoarea q = 1,5 pentru T = 0. Acest model recunoate faptul c structurile foarte
rigide au cerine ridicate de ductilitate, impunnd o reducere a factorului de comportare. O
79

alt particularitate a spectrului de calcul este limitarea acceleraiilor spectrale n domeniul

perioadelor lungi la valoarea ag.

4.2.5

Combinarea aciunii seismice cu alte tipuri de aciuni

Combinaiile de aciuni pentru verificarea structurilor se ntocmesc conform

SR EN 1990:2004. n cazul aciunii seismice, combinaia de ncrcri pentru verificarea la
starea limit ultim se determin conform relaiei (vezi paragraful 6.4.3.4 din
SR EN 1990:2004):

k, j

+ P + AEd + 2,iQk ,i

j 1

(32)

i 1

unde:
Gk,j
Qk,i
Aed
Aed

valoarea caracteristic a aciunii permanente j;

valoarea caracteristic a aciunii variabile i;
valoarea de calcul a aciunii seismice, Aed = IAek;
valoarea caracteristic a aciunii seismice ce corespunde intervalului mediu de
recuren corespunztor SLU (IMR=100);
P
Valoare reprezentativ a unei aciuni de pretensionare;
2,i coeficient pentru determinarea valorii cvasipermanente a aciunii variabile Qi, vezi
Tabelul 2;
I
coeficient de importan;
n combinaia de ncrcri pentru verificarea la SLU, ncrcrile permanente sunt introduse cu
valoarea lor caracteristic. ncrcrile variabile sunt considerate doar cu fraciunea
cvasipermanent din ncrcarea caracteristic. Aceast abordare reflect probabilitatea mai
mic de producere a unui cutremur cu IMR corespunztor SLU concomitent cu atingerea
valorii maxime a ncrcrii variabile. Aciunile variabile care se consider n combinaia
seismic sunt cele utile i din zpad. ncrcrile variabile din vnt i din variaii de
temperatur nu se combin cu aciunea seismic (2,i = 0 n acest caz).
Pentru calculul efectelor aciunii seismice asupra unei structuri este necesar cunoaterea
maselor structurii. Aceste mase sunt cele care corespund ncrcrilor gravitaionale
(permanente i variabile) prezente n combinaia seismic de aciuni (32). Conform
SR EN 1998-1:2004, paragraful 3.2.4, masele structurii pe baza crora se determin Aek sunt
cele corespunztoare urmtoarelor ncrcri:

k, j

j 1

+ E ,i Qk ,i

(33)

i 1

Coeficienii de grupare E,i iau n considerare probabilitatea ca ncrcrile Qk,i s nu fie

prezente pe ntreaga structur n timpul cutremurului. Aceti coeficieni pot s ia n
considerare o participare redus a maselor la micarea structurii, datorit prinderii nerigide
dintre ele. Coeficienii de grupare se determin conform paragrafului 4.2.4 din SR EN 19981:2004, dup cum urmeaz:

E ,i = 2,i

(34)

Valorile coeficienilor se stabilesc conform cu Tabelul 3 (vezi paragrafului 4.2.4 din

SR EN 1998-1:2004).

80

Tabelul 2. Coeficientul 2,i pentru determinarea fraciunii cvasipermanente a aciunii variabile

conform SR EN 1990:2004 i Anexei Naionale.
Tipul de aciune
ncrcri utile n cldiri, categoria (a se vedea SR EN 1991-1-1:2004 i anexa
naional)
Categoria A: cldiri rezideniale
Categoria B: cldiri de birouri
Categoria C: spaii cu aglomerri de persoane
Categoria D: spaii comerciale
Categoria E: spaii pentru depozitare
Categoria F: spaii destinate traficului de vehicule (greutatea vehiculului 30 kN)
Categoria G: spaii destinate traficului de vehicule (30 kN <greutatea 160 kN)
Categoria H: acoperiuri necirculabile
ncrcri date de zpad (a se vedea SR EN 1991-1-3:2005 i anexa naional)
Aciunea vntului (a se vedea SR EN 1991-1-4:2006 i anexa naional)
Aciunea temperaturii, cu excepia incendiilor (a se vedea SR EN 1991-1-5:2005)

2
0.3
0.3
0.6
0.6
0.8
0.6
0.3
0
0.4
0
0

Tabelul 3. Valorile coeficienilor pentru determinarea E,i, conform SR EN 1998-1:2004.

Tipul de aciune variabil
Categoriile A-C

Etaj
Acoperi
Nivele cu utiliti corelate
Nivele ocupate independent

Categoriile D-F i arhive

Categoriile conform SR EN 1991-1-1:2004.

1.0
0.8
0.5
1.0

4.3 Metode de calcul structural

Ecuaia de micare (24) a unui sistem cu mai multe grade de libertate dinamic reprezint un
sistem de ecuaii difereniale neomogene de ordinul doi. Principial, calculul structural la
aciunea seismic implic determinarea deplasrilor {u(t)} i a altor mrimi de rspuns prin
rezolvarea ecuaiei de micare. Rezolvarea direct a ecuaiei de micare prin procedee
analitice nu este posibil datorit faptului c aciunea dinamic (micarea seismic) nu poate
fi descris printr-o funcie analitic. Dac mai inem cont i de faptul c n general aciunea
seismic produce un rspuns al structurii n domeniul plastic, devine evident complexitatea
rezolvrii ecuaiei de micare. Ca urmare, deseori sunt adoptate diverse simplificri ce au
scopul de a uura calculul structural. Practic, diversele procedee de rezolvare a ecuaiei de
micare constituie diferite metode de calcul structural la aciunea seismic. n continuare sunt
descrise metodele de calcul structural la aciunea seismic conform SR EN 1998-1:2004,
paragraful 4.3.3.1: (1) metoda forelor laterale; (2) calculul modal cu spectre de rspuns; (3)
calculul static neliniar i (4) calculul dinamic neliniar. Pe lng acestea, mai este amintit i
calculul dinamic liniar, cu toate c aceast metod de calcul nu este menionat explicit n
SR EN 1998-1:2004.
Proiectarea curent a structurilor la aciunea seismic folosete dou metode de calcul
structural: metoda forelor laterale i metoda de calcul modal cu spectre de rspuns. Ambele
sunt metode de calcul elastic, bazndu-se pe ipoteza unui rspuns elastic al structurii.
Metoda de calcul cu fore laterale este cea mai simpl i se poate aplica doar structurilor al
cror rspuns este guvernat de modul fundamental de vibraie. Aceast metod de calcul nu se

81

poate aplica structurilor mai complexe, care nu sunt regulate pe vertical datorit distribuiei
neuniforme a rigiditii, rezistenei sau masei.
Metoda de calcul de referin pentru proiectarea curent este calculul modal cu spectre de
rspuns, deoarece aceasta ine cont de proprietile dinamice ale structurii. Prin considerarea
unui numr suficient de moduri proprii de vibraie rspunsul seismic al structurii este foarte
apropiat de cel "real".
Att metoda forelor laterale ct i cea modal cu spectre de rspuns au dou limitri majore.
Prima dintre acestea se refer la natura aciunii seismice, care este o aciune dinamic, ce
variaz n timp. Rezultatele obinute prin cele dou metode de calcul reprezint nfurtoarea
mrimilor de rspuns (eforturi, deplasri, etc.), necunoscndu-se variaia acestora n timp.
Ce-a de-a doua limitare major a metodei de calcul cu fore laterale i a metodei modale cu
spectre de rspuns o reprezint faptul c ambele sunt metode de calcul elastic. n realitate,
structurile proiectate folosind principiul de comportare disipativ vor avea un rspuns plastic
sub efectul aciunii seismice. Ductilitatea structurii nu este verificat n mod direct. Aceasta
este luat n calcul n mod simplificat prin intermediul factorilor de comportare q.
Cu toate c prezint aceste dezavantaje, cele dou metode de calcul sunt preferate pentru
proiectarea curent a structurilor, deoarece ofer avantajul unei eficiene ridicate, fiind metode
de calcul elastic. Metoda de calcul cu fore laterale este aplicabil i ntr-un calcul manual, iar
metoda de calcul modal cu spectre de rspuns este implementat n majoritatea programelor
de calcul structural. Pentru ambele metode de calcul, combinarea aciunii seismice cu
ncrcrile gravitaionale se poate face folosind principiul suprapunerii efectelor.
Totui, exist situaii n care pot fi necesare metode mai avansate de calcul. Acestea includ
proiectarea unor construcii mai deosebite (cu deschideri sau nlimi mari, sau cu forme
complexe), sau evaluarea performanei seismice a unor construcii existente care nu respect
cerinele de conformare seismic impuse de normele moderne. Printre metodele alternative de
calcul structural se numr urmtoarele: (1) metoda de calcul static neliniar, (2) metoda de
calcul dinamic liniar i (3) metoda de calcul dinamic neliniar.
n metoda de calcul dinamic liniar aciunea seismic este definit prin accelerograme, iar
modelul structurii este elastic. Efectele aciunii seismice se obin prin integrarea direct a
ecuaiei de micare folosind metode numerice. Rezultatele unui calcul dinamic liniar sunt
variaii n timp ale mrimilor de rspuns.
Calcul dinamic neliniar mbuntete calculul dinamic neliniar prin modelarea explicit a
comportrii neliniare (plastice) a structurii. Este metoda de calcul care permite modelarea cea
mai fidel a rspunsului seismic a structurii, dar care este i cea mai complex i laborioas.

4.3.1

Metoda forelor laterale

Metoda de calcul cu fore laterale reprezint un calcul modal cu spectre de rspuns

simplificat, care ia n considerare doar aportul modului fundamental de vibraie la rspunsul
structurii. Pe baza acestei simplificri, calculul modal cu spectre de rspuns se reduce la un
calcul static al structurii sub efectul unor fore laterale aplicate la nivelul planeelor. Avantajul
principal al acestei metode de calcul este simplitatea, metoda constnd ntr-un calcul static al
structurii sub aciunea unor fore statice echivalente aplicate pe cele dou direcii orizontale
principale ale structurii (x i y). Aceste fore laterale reprezint modelul aciunii seismice
pentru aceast metod de calcul. Deoarece forele laterale modeleaz dor componentele
orizontale ale aciunii seismice, metoda forelor laterale nu poate fi folosit atunci cnd este
necesar luarea n calcul a componentei verticale a aciunii seismice.

82

Metoda forelor laterale poate fi aplicat att unor modele plane ale structurii, ct i unor
modele spaiale. Rezultatele unui calcul cu fore laterale reprezint valorile de vrf ale
eforturilor i deplasrilor structurii.
Metoda forelor laterale se poate aplica construciilor al cror rspuns seismic total nu este
influenat semnificativ de modurile proprii superioare de vibraie. n acest caz, modul propriu
fundamental de vibraie are o contribuie predominant asupra rspunsului seismic total.
Conform SR EN 1998-1:2004, paragraful 4.3.3.2 , aceste cerine pot fi considerate ndeplinite
de structurile care ndeplinesc condiiile de regularitate n elevaie i au perioada
fundamental de vibraie T1 mai mic de min(4TC; 2.0 sec) pentru fiecare dintre cele dou
direcii orizontale principale ale cldirii.
Determinarea forelor laterale se efectueaz n dou etape. n prima etap se determin fora
tietoare de baz, iar n cea de-a doua etap aceasta se distribuie pe nlimea structurii
conform modului fundamental.
Fora tietoare de baz are urmtoare expresie:

Fb = Sd (T1 ) m

(35)

unde:
Fb
fora tietoare de baz corespunztoare modului propriu fundamental, pentru fiecare
direcie orizontal principal considerat n calculul cldirii;
Sd(T1) ordonata spectrului de rspuns de proiectare corespunztoare perioadei fundamentale
T1 ;
T1
perioada proprie fundamental de vibraie a cldirii n planul ce conine direcia
orizontal considerat;
m
masa total a cldirii;

factor de corecie care ine seama de contribuia modului propriu fundamental prin
masa modal efectiv asociat acestuia, ale crui valori sunt:
= 0.85 dac T1 2TC i cldirea are mai mult de dou niveluri i
= 1.0 n celelalte situaii.
Pentru a determina forele laterale prin distribuirea forei tietoare de baz pe nlimea
structurii, este necesar cunoaterea modului fundamental de vibraie. Pentru fiecare direcie
principal orizontal a cldirii, forele laterale se determin cu relaia:

Fi = Fb

mii
m j j

(36)

unde
Fi
Fb
i, j

fora seismic orizontal static echivalent de la nivelul i;

fora tietoare de baz corespunztoare modului fundamental;
componenta formei fundamentale pe direcia gradului de libertate dinamic de
translaie la nivelul i, respectiv j;
mi, mj masa de la nivelul i, respectiv j.
n principiu, aplicarea metodei forelor laterale necesit cunoaterea modului propriu de
vibraie fundamental (perioada T1 i deplasrile i), pentru fiecare direcie principal
orizontal a cldirii. Aceste valori pot fi determinate folosind metode ale dinamicii structurilor
sau metode simplificate. Astfel, deplasrile n modul fundamental de vibraie pot fi
aproximate prin deplasri orizontale care cresc liniar cu nlimea. n acest caz forele
orizontale de nivel sunt date de relaia:

83

Fi = Fb
unde
zi , zj

mi zi
mj z j

(37)

reprezint nlimea nivelului i, respectiv j fa de baza construciei considerat in

model.

Forele seismice orizontale se aplic sistemelor structurale ca fore laterale la nivelul fiecrui
planeu considerat indeformabil n planul su. n Figura 98 sunt prezentate schematic forele
orizontale de nivel din metoda forelor laterale. De menionat c distribuia "invers
triunghiular" a forelor laterale (proporionale cu nlimea) reprezint n mod simplificat
forma modului fundamental de vibraie. Forele laterale fiind proporionale cu masa de la
nivelul i, vor avea aceast distribuie doar n cazul n care masele de nivel sunt egale ntre ele.

mi

Fi

zi
Fb

Figura 98. Reprezentare schematic a forelor orizontale de nivel folosite n metoda de calcul
cu fore laterale.
Perioada proprie de vibraie fundamental T1 poate fi determinat prin metode ale dinamicii
structurilor (metoda Rayleigh sau un program de calcul), fie pot fi adoptate relaii empirice
oferite de SR EN 1998-1:2004. Astfel, pentru cldiri cu nlimi de pn la 40 m, se poate
utiliza urmtoarea formul simplificat pentru estimarea perioadei fundamentale de vibraie:
T1 = Ct H 3 4

(38)

unde:
T1
este perioada fundamental a cldirii, n secunde;
H
nlimea cldirii, n metri, msurat de la nivelul fundaiei sau de la extremitatea
superioar a infrastructurii rigide
Ct
este un coeficient ale crui valori sunt funcie de tipul structurii, dup cum urmeaz:
Ct = 0.085
pentru cadre metalice (necontravntuite),
Ct = 0.075
pentru cadre din beton armat (necontravntuite) sau cadre metalice cu
contravntuiri excentrice,
Ct = 0.05
pentru celelalte tipuri de structuri.
Expresia (38) este una empiric i are la baz msurtori efectuate pe cldiri din California n
timpul cutremurelor trecute (Fardis et al., 1995). Aceste msurtori includ aportul
componentelor nestructurale la rspunsul total, oferind astfel estimri ale valorilor minime ale
perioadei fundamentale de vibraie. n general, perioada proprie de vibraie determinat
conform relaiei empirice rezult mai mic dect perioada proprie de vibraie determinat
printr-un calcul dinamic, fiind astfel acoperitoare (perioade proprii de vibraie mai mici
corespund unor ordonate spectrale, respectiv fore laterale mai mari).

84

4.3.2

Calcul modal cu spectre de rspuns

Calculul modal cu spectre de rspuns este metoda de calcul de referin din SR EN 19981:2004 i este descris n paragraful 4.3.3.3 al acestui standard. Metoda de calcul are la baz
decuplarea sistemului de ecuaii de micare (24) a unui sistem cu mai multe grade de libertate
dinamic. Cu alte cuvinte, rezolvarea unui sistem de N ecuaii difereniale este nlocuit cu
rezolvarea a N ecuaii independente, ceea ce uureaz substanial problema. n plus, efortul de
calcul este redus substanial datorit determinrii directe a valorilor de vrf al rspunsului
seismic. Acest ultim fapt este posibil nlocuind determinarea variaiei n timp a rspunsului
(printr-un calcul dinamic direct) cu determinarea valorilor de vrf a rspunsului din spectre de
rspuns de (pseudo-)acceleraie. Determinarea direct a valorilor de vrf a rspunsului are un
avantaj practic important, deoarece proiectare unei structuri se face pe baza rspunsului de
vrf i nu pe baza variaiei acestuia n timp.
Decuplarea sistemului de ecuaii este posibil datorit aplicrii principiului suprapunerii
rspunsurilor modale. Astfel, pentru a efectua un calcul modal cu spectre de rspuns este
necesar determinarea modurilor proprii de vibraie i a perioadelor proprii de vibraie,
rezolvnd problema de valori proprii:

([ k ] [ m]){} = {0}
2
n

(39)

unde n2 este pulsaia proprie de vibraie n modul propriu n (=2/T), iar

deformata din modul propriu de vibraie n.

{}n

este

Modurile proprii de vibraie sunt proprieti dinamice ale structurii, depinznd de rigiditatea
structurii i masele acesteia, i fiind independente de forele aplicate pe structur. n Figura 99
sunt reprezentate modurile proprii de vibraie ale unei structuri cu patru nivele i grinzile
infinit rigide. Pentru o structur cu N grade de libertate dinamic se pot determina N moduri
proprii de vibraie. Modul propriu ed vibraie fundamental corespunde celei mai mari perioade
proprii de vibraie Tn. Cunoscnd modurile proprii de vibraie i masele structurii se pot
calcula masele modale efective Mn*, folosind relaia urmtoare:

M = m j jn
j =1

*
n

{}1 , T1

{}2 , T2

m
j

2
jn

(40)

j =1

{}3 , T3

{}4 , T4

Figura 99. Deformata {}n unei structuri multietajate n modurile proprii de vibraie 1-4.

85

Masa modal efectiv are o semnificaie fizic foarte important, reprezentnd aportul
modului propriu de vibraie n la rspunsul seismic total al structurii n termeni de for
tietoare de baz (reaciunea total la baza structurii). Masa modal efectiv se calculeaz
pentru fiecare direcie principal a structurii (x, y, z). Suma maselor modale efective din cele
N moduri proprii de vibraie ale unei structuri este egal cu masa total a structurii:
N

*
n

= mtot

(41)

n =1

Majoritatea programelor de calul structural determin modurile proprii de vibraie, perioadele

proprii de vibraie i masele modale efective ale unei structuri.
Calculul modal cu spectre de rspuns implic parcurgerea urmtoarelor etape (vezi Figura
100):
1. Se definesc proprietile structurii
- matricele masei [m] i rigiditii [k]
- fraciunea din amortizarea critic n
2. Se determin pulsaiile proprii de vibraie n (cu perioada proprie corespunztoare
Tn = 2/n) i modurile proprii de vibraie {}n
3. Se calculeaz rspunsul n fiecare mod propriu urmrind secvena de mai jos:
- pentru perioada proprie Tn i fraciunea din amortizarea critic n se determin din
spectrul de pseudo-acceleraie ordonata spectral Sa(Tn)
- se calculeaz forele statice echivalente {f}n
- se calculeaz rspunsul rn din forele {f}n, pentru fiecare cantitate de rspuns dorit
(eforturi, deplasri, etc.)
4. Se combin contribuiile modale rn pentru a obine rspunsul total r.
n Figura 101 sunt prezentate contribuiile modale i valorile totale ale variaiei n timp a
forei tietoare de baz al unui cadru cu 5 nivele. Rspunsul de vrf al contribuiilor modale
Vbn(t) se nregistreaz n general la momente diferite de timp, la fel i valoarea de vrf a
rspunsului total Vb(t). ntr-un calcul modal cu spectre de rspuns nu se cunosc variaiile n
timp ale rspunsului din fiecare mod propriu de vibraie rn(t), ci doar valorile de vrf ale
rspunsului rn=maxt|r(t)|. n consecin, se folosesc diverse aproximri prin care se estimeaz
rspunsul de vrf total r pe baza rspunsurilor de vrf modale rn.
Una dintre posibiliti este considerarea c toate valorile de vrf ale rspunsurilor modale au
loc la acelai timp i au acelai semn algebric. Aceast ipotez conduce la expresia:
N

r = rn

(42)

n =1

unde rn este valoarea de vrf a rspunsului din modul propriu n, r este rspunsul de vrf total;
iar N este numrul modurilor proprii de vibraie. Aceast metod de combinare se numete
suma valorilor absolute (ABS) i ofer o aproximare corespunztoare a rspunsului total doar
pentru structurile care au perioade proprii de vibraie apropiate.
O alt metod de combinare a rspunsurilor modale este radical din suma ptratelor (RSP):

r=

2
n

(43)

n =1

Aceast metod de combinare a rspunsurilor modale ofer o aproximare corespunztoare a

rspunsului total doar pentru structurile care au perioade proprii de vibraie distincte (moduri
proprii de vibraie independente). Conform paragrafului 4.3.3.3.2 din SR EN 1998-1:2004,
86

rspunsurile modale pentru dou moduri proprii de vibraie, j si i sunt considerate

independente dac perioadele proprii de vibraie Tj i Ti (cu Tj Ti) satisfac urmtoarea
condiie:
T j 0.9Ti

(44)

[m]

1. Se definesc proprietile structurale

- matricele masei [m] i rigiditii [k]
- fraciunea din amortizarea critic n

[k]

2. Se determin pulsaiile proprii de vibraie

n (cu perioada proprie corespunztoare
Tn = 2/ n) i a modurilor proprii de vibraie
{}n
{ }1, T1

{ }2, T 2

{ }3, T 3

Sa(T)
Sa(T 3)

Ordonatele spectrale
Sa(Tn) din spectrul de
pseudo-acceleraie funcie
de perioadele proprii de
vibraie Tn

Sa(T 2)
Sa(T1)

T3

3. Pentru fiecare
mod propriu de
vibraie se
determin:

T2

{f }1

T1

{f }2

{f }3

Forele statice echivalente

{f}n

Rspunsul rn din forele

{f}n, pentru fiecare
cantitate de rspuns dorit
(eforturi, deplasri, etc.)

M A1

r1

M A2

r2

4. Se calculeaz rspunsul total r combinnd

contribuiile modale rn (de exemplu folosind
metoda RSP)

M A3

r3

M A=M A12+M A22+M A32

r

Figura 100. Schema de principiu a calculului modal cu spectre de rspuns.

87

Figura 101. Contribuiile modale i valorile totale ale forei tietoare de baz al unui cadru cu
5 nivele, (Chopra, 2001).
O metod mai flexibil de combinare a rspunsurilor modale este metoda de combinare
ptratic complet (CPC), aceasta fiind aplicabil att structurilor cu moduri proprii apropiate
ct i celor cu moduri proprii distincte. Expresia rspunsului de vrf n aceast metod este:

r=

i =1

n =1

rr

in i n

(45)

Fiecare termen de sub radicalul acestei relaii reprezint produsul dintre coeficientul de
corelare in i valorile de vrf ale rspunsurilor modale ri i rn. Coeficientul de corelare
variaz ntre 0 i 1, avnd valoarea unitar pentru i = n: in = 1. Astfel, ecuaia (45) poate fi
rescris sub forma:

r=

rn2 + in ri rn

n =1
i =1 n =1
14
4244
3

(46)

in

Primul termen de sub radical este identic cu metoda RSP, iar cel de-al doilea termen include
toi factorii (i n), reprezentnd "corecia" aplicat metodei RSP pentru modurile proprii care
nu sunt distincte.

88

Figura 102. Variaia factorului de corelare in funcie de raportul pulsaiilor modale

in = i n (Chopra, 2001).
Variaia factorului de corelare in funcie de raportul pulsaiilor modale in = i n este
prezentat n Figura 102. Se poate observa c pentru moduri proprii distincte (cu valori
i n) factorul de corelare scade rapid odat cu creterea raportului dintre pulsaii, astfel
nct metoda CPC se reduce la metoda RSP. n cazul n care structura are moduri proprii
apropiate (i n), factorul de corelare este apropiat de valoarea unitar, rspunsul total fiind
mai mare dect cel determinat cu metoda RSP.
Metodele RSP i CPC au la baz teoria vibraiilor stocastice (aleatorii). De aceea, aceste
metode de combinare a rspunsurilor modale, ct i determinarea rspunsului seismic al
structurilor folosind metoda de calcul modal cu spectre de rspuns se potrivete micrilor
seismice cu o band larg de frecvene i o durat lung. Metoda de calcul modal cu spectre
de rspuns nu este potrivit cutremurelor de tip puls sau celor care au o micare apropiat de
cea armonic (Chopra, 2001).
n mod riguros, calculul modal cu spectre de rspuns implic luarea n consideraie a tuturor
modurilor proprii de vibraie ale unei structuri. n cazul unor structuri mai complexe i cu un
numr mare de grade de libertate dinamic aceast abordare poate deveni excesiv de
laborioas i consumatoare de timp, chiar i atunci cnd se folosete un program de calcul
structural. Totui, n general, se pot obine rezultate suficient de apropiate de cele "exacte"
dac se iau n calcul doar primele cteva moduri proprii de vibraie ale unei structuri.
Conform paragrafului 4.3.3.3.1 din SR EN 1998-1:2004, trebuie luate n calcul modurile
proprii cu o contribuie semnificativ la rspunsul seismic total. Aceast condiie este
ndeplinit dac:

suma maselor modale efective pentru modurile proprii considerate reprezint cel puin
90% din masa total a structurii, sau

au fost considerate n calcul toate modurile proprii cu mas modal efectiv mai mare de
5% din masa total.
89

n cazul modelelor spaiale, condiiile de mai sus se verific pentru fiecare direcie de calcul.
Cu titlu de excepie, n cazul n care condiiile anterioare nu pot fi satisfcute pentru un numr
suficient de mare de moduri proprii de vibraie (spre exemplu, la cldirile cu o contribuie
semnificativ a modurilor de torsiune), numrul minim r de moduri proprii ce trebuie incluse
ntr-un calcul spaial trebuie s satisfac urmtoarele condiii:

k 3 n

Tk 0.20 s

(47)

unde:
k
numrul minim de moduri proprii care trebuie luate n calcul;
n
numrul de niveluri deasupra terenului;
Tk
perioada proprie de vibraie a ultimului mod de vibraie considerat k.
n general, prima condiie (suma maselor modale efective s fie mai mare dect 90% din masa
total a structurii) se verific relativ uor, servind ca metod de referin n stabilirea
numrului minim de moduri proprii de vibraie ce trebuie luate n calcul.
Metoda de calcul modal cu spectre de rspuns este metoda de calcul de referin din
SR EN 1998-1:2004. Ea mbin avantajul unui rspuns seismic al structurii suficient de
apropiat de cel "real" cu eficiena numeric. Totui, trebuie reinut faptul c metoda de calcul
modal cu spectre de rspuns este o metod aproximativ i are limitrile ei.
Aproximaiile acestei metode de calcul constau n combinarea rspunsurilor modale i
combinarea efectelor componentelor aciunii seismice. Astfel, datorit combinrii
rspunsurilor modale prin oricare din cele trei metode descrise mai sus, rezultatele i "pierd"
semnul, obinndu-se diagrame de eforturi sau deformate ale structurii aparent n contradicie
cu legile fizice. n Figura 103 este prezentat diagrama de moment ncovoietor pe un cadru
necontravntuit obinut prin metoda forelor laterale (un calcul static din fore orizontale
laterale, vezi Figura 103a) i cea obinut printr-un calcul modal cu spectre de rspuns (vezi
Figura 103b). Se poate observa c diagrama de momente rezultat din calculul modal cu
spectre de rspuns pare incorect. De fapt, valorile individuale ale eforturilor sunt corecte ca
i mrime, dar toate au semn pozitiv. Este responsabilitatea inginerului s interpreteze corect
datele oferite de programul de calcul.
Pentru a ine cont de faptul c aciunea seismic poate acioneaz att n sens pozitiv, ct i
negativ, i pentru a ine cont de faptul c nu se cunoate semnul (pozitiv/negativ) al
rezultatelor unui calcul modal cu spectre de rspuns, efectele aciunii seismice rezultate dintrun calcul modal cu spectre de rspuns trebuie luate n calcul att cu semnul pozitiv, ct i cu
cel negativ. Astfel, n combinaia seismic de ncrcri (32) trebuie adaptat, lund aciunea
seismic cu semnul :

k, j

+ P AEd + 2,iQk ,i

j 1

(48)

i 1

Aceast procedur este implementat n majoritatea programelor de calcul structural. Spre

exemplificare, n Figura 104 este prezentat o diagram tipic de moment ncovoietor n
combinaia seismic de ncrcri folosind metoda de calcul modal cu spectre de rspuns. Se
poate observa c rezultatele reprezint nfurtoarea eforturilor din combinaia de ncrcri
(48), corespunztoare att sensului pozitiv, ct i a celui negativ al aciunii seismice.

90

(a)

(b)

Figura 103. Cadru necontravntuit cu noduri rigide diagrame de moment ncovoietor din
aciunea seismic: alura obinut prin metoda forelor laterale (a) i cea obinut prin metoda
de calcul modal cu spectre de rspuns (b).

Figura 104. Cadru necontravntuit cu noduri rigide diagram tipic de moment ncovoietor
n combinaia seismic de ncrcri folosind metoda de calcul modal cu spectre de rspuns.
O alt limitare a metodei de calcul modal cu spectre de rspuns este faptul c aceasta ofer
doar valorile de vrf ale rspunsului, nu i variaia lor n timp. Ca urmare, efectele aciunii
seismice obinute prin aceast metod de calcul nu sunt corelate ntre ele. Spre exemplu, un
stlp dintr-un cadru necontravntuit spaial, cu grinzi prinse rigid pe ambele direcii, va fi
solicitat la ncovoiere biaxial (My,Ed i Mz,Ed) cu efort axial (NEd). Calculul modal cu spectre
de rspuns ofer valorile de vrf ale acestor eforturi, cu care se face verificarea de rezisten i
stabilitate a stlpului. Totui, n realitate, valorile de vrf ale momentelor ncovoietoare dup
cele dou axe nu vor avea loc n acelai moment de timp. Ar fi mai corect s se verifice
rezistena i stabilitatea elementului structural la fiecare moment de timp, cu valorile
instantanee ale eforturilor. Acest lucru nu este posibil ns atunci cnd se folosete metoda de
calcul modal cu spectre de rspuns. Ca urmare, verificarea elementelor structurale pe baza
metodei de calcul modal cu spectre de rspuns este acoperitoare, cu dezavantajul c poate fi
uneori neeconomic.
Pentru a obine rezultate ct mai corecte folosind metoda de calcul modal cu spectre de
rspuns este necesar s se determine direct rspunsurile modale pentru fiecare mrime de
rspuns de interes, dup care acestea s se combine folosind una dintre procedurile ABS, RSP
91

sau CPC. Nu este corect ca unele mrimi de rspuns s fie determinate pe baza rspunsului
total (Wilson, 2002).
Spre exemplu, deformata unei structuri obinute printr-un calcul modal cu spectre de rspuns
nu este foarte semnificativ, deoarece toate deplasrile sunt valori pozitive. Pentru verificarea
unei structuri la starea limit de serviciu n combinaia seismic de ncrcri este necesar
calculul deplasrilor laterale relative de nivel. O aplicare corect a metodei de calcul modal cu
spectre de rspuns presupune calculul deplasrilor relative de nivel n fiecare mod propriu de
vibraie i combinarea ulterioar a acestora prin una dintre procedurile ABS, RSP sau CPC.
Unele programe de calcul structural nu ofer aceast posibilitate, fiind constrns s determine
deplasrile relative de nivel pe baza deplasrilor totale ale structurii.

4.3.3

Calcul dinamic liniar

Metoda de calcul dinamic liniar folosete un model elastic al structurii (o relaie liniar ntre
for i deplasare), iar rspunsul seismic este obinut prin integrarea numeric direct a
ecuaiei de micare (24). Un calcul dinamic liniar ofer variaia n timp a mrimilor de
rspuns (eforturi, deplasri, etc.), la intervale stabilite (de obicei aceleai ca i intervalul de
digitizare al accelerogramei). n cazul n care structura are un rspuns elastic, aceast metod
de calcul reflect cel mai fidel rspunsul real al structurii, fiind aplicabil structurilor
complexe. Dezavantajul acestei metode de calcul const n faptul c este o metod de calcul
elastic, deci neconcludent pentru rspunsul plastic al unei structuri. Metoda de calcul
dinamic liniar necesit o putere de calcul mai mare dect metoda de calcul modal cu spectre
de rspuns i implic prelucrarea unui volum mult mai mare de informaii. Metoda de calcul
dinamic liniar nu este menionat explicit n SR EN 1998-1:2004.

4.3.4

Calcul static neliniar

Metoda de calcul static neliniar (cunoscut i sub numele de "push-over") a fost dezvoltat n
ncercarea de a gsi o metod de calcul mai simpl dect calculul dinamic neliniar, dar care s
reflecte totui comportarea plastic a elementelor structurale n timpul aciunii seismice. n
aceast metod de calcul, modelul structurii este unul plastic, reprezentativ pentru
comportarea monoton a elementului (vezi Figura 105), iar ncrcrile sunt aplicate static i
monoton.
Asupra unei structuri solicitate seismic acioneaz dou tipuri de ncrcri: cele gravitaionale
(verticale) i cele seismice (laterale). ncrcrile gravitaionale sunt constante pe durata
aciunii seismice, n schimb cele seismice variaz. Pentru multe structuri, rspunsul seismic
este guvernat de modul fundamental de vibraie. Pentru determinarea rspunsului elastic al
acestor structuri se poate folosi metoda forelor laterale, caz n care aciunea seismic este
modelat prin intermediul unor fore laterale statice, proporionale cu nlimea i cu masa
concentrat la nivelul planeelor. Metoda de calcul static neliniar este practic o extindere a
metodei forelor laterale, prin adoptarea unui model plastic al structurii. Calculul static
neliniar are la baz dou ipoteze: (1) rspunsul dinamic al structurii este guvernat de un singur
mod propriu de vibraie, care (2) nu variaz pe durata aciunii seismice. ntr-un calcul static
neliniar aciunea seismic este modelat printr-o distribuie de fore laterale aplicate maselor
structurii, la fel ca n metoda forelor laterale.

92

d
Figura 105. Modelarea principial a comportrii neliniare al elementelor structurale pentru
calculul static neliniar.
Principiul de efectuare a unui calcul static neliniar este prezentat n Figura 106. n prima etap
se aplic ncrcrile gravitaionale (G), n control de for, care rmn constante n continuare.
n ce-a de-a doua etap se aplic ncrcrile laterale (F), care cresc progresiv. Aplicarea
forelor laterale ntr-o analiz static neliniar se efectueaz n control de deplasare, prin
impunerea unor deplasri laterale care cresc progresiv sub efectul forelor laterale. Deoarece
aplicarea forelor laterale se face n control de deplasare, nu conteaz mrimea acestor fore,
ci doar distribuia (alura) lor. Reprezentarea grafic a relaiei dintre valoarea forelor laterale
(sau fora tietoare de baz) i a deplasrii de control (deplasarea lateral la vrful structurii)
reprezint curba de capacitate a structurii (vezi Figura 106). Aceast curb crete liniar pn
la formarea primei articulaii plastice (punctul 2), cnd are loc o scdere a rigiditii laterale a
structurii. Odat cu creterea forelor laterale, se formeaz tot mai multe articulaii plastice,
pn la formarea mecanismului plastic.
G

d
F
4
3

1
1

Figura 106. Principiul de efectuare a unui calcul static neliniar.

Conform paragrafului 4.3.3.4.2.2 din SR EN 1998-1:2004, atunci cnd se folosete un calcul
static neliniar, structura trebuie analizat pentru dou distribuii de fore laterale:

o distribuie "uniform", bazat pe fore laterale proporionale cu masele, indiferent de
nlime (acceleraie de rspuns uniform), vezi Figura 107a;

o distribuie "modal", n care forele laterale sunt proporionale cu masele i deplasrile
din modul fundamental de vibraie. Aceast distribuie corespunde forelor laterale
determinate la fel ca n metoda forelor laterale conform relaiilor (36) sau (37), vezi
Figura 107b.
Pe msura formrii articulaiilor plastice, rigiditatea structurii se modific, deci se modific i
modul fundamental de vibraie i, n consecin, i distribuia de fore laterale. O ilustrare a
variaiei distribuiei forelor laterale cu deformaiile plastice ale structurii se poate urmri n
Figura 108. Pentru a compensa incapacitatea calculului static neliniar clasic de a ine cont de
acest fenomen, SR EN 1998-1:2004 impune utilizarea a dou distribuii de fore laterale:
"modal" (mai potrivit n domeniul elastic) i "uniform" (mai potrivit n domeniul de

93

deformaii plastice semnificative). Verificarea structurii trebuie s se bazeze pe efectele cele

mai defavorabile produse de cele dou distribuii de fore laterale. n plus, dac structura nu
este perfect simetric, forele laterale trebuie aplicate n ambele sensuri (pozitiv i negativ).
F

(a)

(b)

Figura 107. Distribuia uniform (a) i modal (b) a forelor laterale pentru calculul static
neliniar.

Figura 108. Modificarea distribuiei forelor laterale cu deformaiile plastice ale structurii
(Pinho, 2007a).
Conform paragrafului 4.3.3.4.2.1 din SR EN 1998-1:2004, metoda de calcul static neliniar
poate fi folosit pentru:

calculul valorilor factorului u/1 (redundana structurii), folosit pentru estimarea
factorului de comportare q, vezi Figura 109a;

verificarea mecanismului plastic al structurii, vezi Figura 109b;

proiectarea structurilor noi sau evaluarea celor existente, ca alternativ de proiectare
bazat pe un calcul elastic i a factorul de comportare q.
Calculul static neliniar reflect comportarea unei structuri n domeniul plastic sub aciunea
ncrcrii seismice, reprezentnd "capacitatea" structurii. Acest calcul n sine nu reprezint un
nivel anume al aciunii seismice i nu poate fi folosit ca atare pentru proiectarea structurii.
Totui, n anexa B a SR EN 1998-1:2004 este descris o metod de calcul a deplasrii int,
adic a deplasrii indus n structur de un anumit nivel al aciunii seismice, definit printr-un
spectru de rspuns elastic. Odat determinat deplasarea int, structura poate fi analizat
printr-un calcul static neliniar pentru aceast deplasare, iar performana structurii evaluat pe
baza cerinelor i capacitilor de deformaii plastice n elementele structurale.

94

uF

u/1

1F

d
(a)

(b)

Figura 109. Factorul u/1 - redundana structurii (a) i mecanismul plastic (b) obinute printrun calcul static neliniar.
Metoda de determinare a deplasrii int i de evaluare a performanei structurii descris n
anexa B din SR EN 1998-1:2004 a fost dezvoltat de Fajfar (2000) care a denumit-o metoda
N2. Aceast metod combin un calcul static neliniar al sistemului cu mai multe grade de
libertate dinamic (structura analizat) cu un calcul spectral al unui sistem cu un singur grad
de libertate dinamic. Practic, structura cu mai multe grade de libertate dinamic se
transform ntr-un sistem cu un singur grad de libertate dinamic. Folosind spectre de rspuns
inelastic, se determin cerina de deplasare a sistemului cu un singur grad de libertate
dinamic, dup care printr-o transformare invers se revine la sistemul cu mai multe grade de
libertate dinamic i cerina de deplasare a acestuia. Determinarea deplasrii int i evaluarea
performanei unei structuri prin metoda N2 implic parcurgerea urmtoarelor etape (adaptat
dup SR EN 1998-1:2004 i Fajfar, 2000):

1. Se stabilesc datele iniiale:

- structura;
- spectrul de rspuns elastic de
(pseudo-) acceleraie.

2a. Se alege forma deformat

(modul propriu de vibraie) {},
normalizat la deplasarea de la
vrful structurii dn.
2b. Se determin distribuia de
fore laterale Fi = mi i .
2c. Se determin curba de
capacitate Fb-dn printr-un calcul
static neliniar al sistemului cu mai
multe grade de libertate dinamic.

95

3a. Se determin masa sistemului

echivalent cu un singur grad de
libertate dinamic m*=mii
3b. Se transform sistemul cu mai
multe grade de libertate dinamic
ntr-un sistem cu un singur grad de
libertate dinamic prin intermediul
m*
factorului =
mii2

F* =

Fb

d* =

4. Se determin o relaie fordeplasare echivalent biliniar, cu

fora de curgere F*y i deplasarea
de curgere d*y.

5a. Se calculeaz perioada proprie

de vibraie T* a sistemului
echivalent cu un singur grad de
libertate dinamic
5b. Se calculeaz deplasarea
elastic a sistemului cu mai multe
grade de libertate dinamic d*et

T * = 2

m* d y*
Fy*

T*
d et* = Se (T * )
2

6a. Se calculeaz cerina de

deplasare d*t pentru T*<TC
- Dac F*y/m*Se(T*) rspunsul
este elastic i d*t<d*et
- Dac F*y/m*<Se(T*) rspunsul
este neliniar i
d*
T
d t* = et 1 + ( qu 1) C* d et*
qu
T
unde
Se (T * ) m*
qu
Fy*

96

dn

6b. Se calculeaz cerina de

deplasare d*t pentru T*TC
d t* = d et*

7. Se calculeaz deplasarea int a

sistemului cu mai multe grade d
libertate dinamic

d t = d et*

8. Se efectueaz un calcul static

neliniar impunnd deplasarea de
control dt i se determin cerinele
de deformaii plastice locale n
elemente i mbinri i alte mrimi
de interes.
9. Se evalueaz performana
seismic a structurii comparnd
cerinele de deformaii plastice cu
capacitatea

cap

Este important s se rein c metoda de calcul static liniar are limitri importante. Astfel,
calculul static neliniar este aplicabil doar structurilor al cror rspuns este guvernat de modul
fundamental de vibraie. Ipoteza potrivit creia distribuia forelor laterale rmne constant
cu creterea deformaiilor plastice ale structurii reprezint o aproximare. Totui, calculul static
neliniar are avantajul c este mai simplu de realizat dect un calcul dinamic neliniar, oferind
totodat informaii valoroase asupra rspunsului plastic al structurii sub efectul aciunii
seismice.

4.3.5

Calcul dinamic neliniar

Metoda de calcul dinamic neliniar folosete un model inelastic al structurii, iar rspunsul
seismic este obinut prin integrarea numeric direct a ecuaiei de micare (24). Elementele
structurii sunt astfel formulate ca s reflecte posibilitatea apariiei unor deformaii plastice.
Modelul de calcul al elementului structural trebuie s reflecte comportarea inelastic la cicluri
repetate a elementului structural (vezi Figura 110).
n cazul unui calcul dinamic neliniar aciunea seismic este reprezentat direct de
accelerograme. Datorit naturii probabilistice a aciunii seismice, caracterizarea rspunsului
structural pe baza unei singure accelerograme este irelevant. Din aceast cauz SR EN 19981:2004 impune utilizarea a minim 3 accelerograme (vezi paragraful 3.2.3.1.2). Deoarece acest
numr este unul mic din punct de vedere statistic, n acest caz se ia n calcul valoarea cea mai
defavorabil a rspunsului structurii. Dac se folosete un numr mai mare de accelerograme
(minim 7), rspunsul structurii poate fi evaluat pe baza valorilor medii ale rspunsului (vezi
paragraful 4.3.3.4.3 din SR EN 1998-1:2004).

97

Figura 110. Modelarea principial a comportrii neliniare al elementelor structurale pentru

calculul dinamic neliniar.
Exist mai multe metode numerice care pot fi folosite pentru integrarea direct a ecuaiei de
micare (24). Obiectivul acestor metode de calcul este satisfacerea echilibrului dinamic la
intervale discrete de timp, cunoscnd condiiile iniiale la timpul t=0 (Wilson, 2002).
Majoritatea metodelor folosesc intervale de timp egale: t, 2t, 3t, Nt i pot fi ncadrate
n dou categorii mari: metode explicite i metode implicite.
Metodele explicite nu implic rezolvarea setului de ecuaii liniare n fiecare pas. n esen,
aceste metode folosesc ecuaia diferenial la timpul t pentru a prezice o soluie la timpul t+t.
Pentru majoritatea structurilor reale, care conin elemente foarte rigide, obinerea unei soluii
stabile implic adoptarea unui pas de timp foarte mic (Wilson, 2002). De aceea, toate
metodele explicite sunt stabile condiionat n raport cu dimensiunea pasului de integrare.
Metodele implicite ncearc s verifice ecuaia diferenial la timpul t dup ce a fost gsit
soluia n pasul t-t. Aceste metode implic rezolvarea setului de ecuaii liniare n fiecare pas,
dar prezint avantajul c permit folosirea unor pai de timp mai mari (Wilson, 2002).
Metodele implicite pot fi stabile condiionat sau necondiionat.
ntr-un calcul dinamic neliniar sunt inevitabil prezente discontinuiti ale acceleraiei, datorate
neliniaritilor date de comportarea histeretic a materialelor, de mbinri i flambajul
elementelor. Aceast situaie conduce ctre alegerea metodelor de integrare implicite, simplupas i stabile necondiionat pentru calculul dinamic neliniar practic al structurilor.
Printre metodele de integrare direct folosite n calculul dinamic neliniar pot fi amintite
urmtoarele: metoda Newmark, metoda acceleraiei constante, metoda Wilson a factorului ,
metoda Hilber, Hughes i Taylor a factorului , etc. Datorit neliniaritii problemei, se
adopt n general proceduri incremental-iterative (Pinho, 2007b). O astfel de procedur
implic aplicarea ncrcrilor n incremente de timp predefinite, echilibrul dinamic fiind
soluionat printr-o schem iterativ, care se aplic pn la atingerea convergenei sau a limitei
impuse asupra numrului de iteraii. Dup fiecare pas de incrementare, matricea de rigiditate a
structurii se actualizeaz, pentru a reflecta modificarea rigiditii structurii datorit
comportrii neliniare.
Se pot folosi mai multe criterii de convergen, cum ar fi cele bazate pe deplasare/rotire,
for/moment sau energie (Pinho, 2007b). Criteriul de convergen bazat pe deplasare/rotire
ofer un control local direct al preciziei obinut de soluia problemei, de obicei fiind suficient
pentru o precizie global. Criteriul de convergen bazat pe for/moment este recomandat
dac criteriul de convergen bazat pe deplasare nu este suficient pentru echilibrarea
eforturilor din elementele structurale. Precizia maxim se poate obine dac se combin
criteriile de convergen de deplasare i for, n schimb stabilitatea maxim a procedurii de
calcul se obine dac se adopt un singur criteriu d convergen.
98

De regul dimensiunea pasului de timp de integrare este aleas n intervalul 0.005 0.02 sec.
Pot fi folosii algoritmi care ajusteaz automat dimensiunea pasului de integrare ntre nite
limite prestabilite, mrind pasul de integrare atunci cnd soluia converge cu uurin i
micorndu-l atunci cnd convergena se atinge mai greu.
Un calcul dinamic neliniar reprezint teoretic modelul cel mai "exact" al rspunsului seismic
al unei structuri. Avantajul principal al acestei metode de calcul const n faptul c modelul
structural reflect posibilitatea apariiei unor deformaii plastice n structur. Se poate verifica
tipul de mecanism plastic al structurii (parial sau global) i msura n care sunt
prentmpinate deformaiile plastice n elementele nedisipative ale structurii. n cazul unui
calcul dinamic neliniar, verificarea elementelor disipative se realizeaz direct prin comparaia
cerinei de deformaie plastic cu capacitatea. Cu alte cuvine, se verific direct ductilitatea
elementului, ceea ce nu este posibil printr-un calcul elastic (liniar). Elementele nedisipative,
care trebuie s rmn n domeniul elastic n timpul aciunii seismice, se verific n termeni
de eforturi (rezisten i stabilitate), calculul dinamic neliniar oferind direct eforturile care se
pot dezvolta n aceste elemente la formarea mecanismului plastic n structur.
Dezavantajul principal al calcului dinamic neliniar const n faptul c acesta este foarte
laborios, necesitnd programe de calcul mai sofisticate, modelarea comportrii plastice a
elementelor structurale i prelucrarea unui volum mare de rezultate. De aceea, aceast metod
de calcul nu se folosete n mod curent n proiectare. n schimb, calculul dinamic neliniar este
util n evaluarea performanei seismice a unor construcii noi de importan ridicat, sau care
au o form foarte complex, dup ce acestea au fost dimensionate folosind metode uzuale de
calcul. Un alt domeniu de aplicare a calcului dinamic neliniar este cel al evalurii
performanei seismice a cldirilor existente neconformate seismic. Aceste structuri nu
respect cerinele de conformare seismic i detaliile constructive din normele seismice
moderne care s le asigure un rspuns ductil. De aceea, metodele de calcul elastic n acest caz
sunt mai puin concludente.

4.4 Regularitatea structural i implicaiile asupra calculului structural

Observaii ale avariilor suferite de structuri n cutremurele produse n trecut demonstreaz c
structurile regulate au un rspuns seismic mult mai favorabil dect structurile neregulate. Cu
toate acestea, stabilirea exact a "gradului de regularitate" a unei structuri este deosebit de
complex datorit multitudinii factorilor i caracteristicilor structurale care trebuie late n
consideraie (Fardis et. al., 2005). Recunoscnd aceast dificultate, SR EN 1998-1:2004
precizeaz o serie de criterii principiale ce trebui respectate pentru a putea considera o
structur ca fiind regulat (vezi paragraful 4.2.3 din SR EN 1998-1:2004). Aceste criterii se
refer att la regularitatea n plan, ct i la cea n elevaie. Regularitatea n plan este o
caracteristic unic a unii structuri. n schimb, clasificarea funcie de regularitatea n elevaie
poate fi diferit pe fiecare dintre direciile principale ale structurii. n cazul cldirilor separate
prin rosturi, din considerente de uniformitate seismic sau al reducerii efectelor variaiilor de
temperatur, rezult uniti dinamice independente. n acest caz, clasificarea din punct de
vedere al regularitii se face pentru fiecare unitate n parte.
Clasificarea funcie de regularitatea structurilor are implicaii asupra urmtoarelor aspecte ale
calculului la aciunea seismic:

modelul structural, care poate fi plan sau spaial;

metoda de calcul structural, care poate fi cea cu fore laterale sau metoda de calcul modal
cu spectre de rspuns;

valoarea factorului de comportare q, care trebuie redus n cazul structurilor neregulate pe
vertical.

99

Urmnd aceast abordare, SR EN 1998-1:2004 nu interzice proiectarea structurilor

neregulate. n schimb, descurajeaz folosirea unor configuraii neregulate, impunnd metode
de calcul mai sofisticate i fcndu-le mai puin economice (prin impunerea unor factori de
comportare redui).

4.4.1

Criterii de regularitate n plan

Condiiile de regularitate n plan sunt descrise n paragraful 4.2.3.2 din SR EN 1998-1:2004.

O structur regulat n plan trebuie s aib o distribuie simetric n plan a rigiditii i
maselor n raport cu dou axe ortogonale. Configuraia n plan trebuie s fie compact,
apropiat de o form poligonal convex. Atunci cnd exist retrageri n plan, acestea trebuie
s fie ct mai reduse (la fiecare retragere aria dintre conturul exterior al planeului i linia
poligonal convex n care se ncadreaz planeul nu depete 5 % din aria planeului, vezi
Figura 111) i nu afecteze rigiditatea planeului n planul su. Pentru a permite o distribuie a
forelor seismice la sistemele de preluare a forelor laterale, rigiditatea n plan a planeelor
trebuie s fie suficient de mare pentru a permite modelarea acestora ca i diafragme rigide.
Zvelteea cldirii n plan = Lmax/Lmin nu trebuie s fie mai mare de 4, unde Lmax i Lmin sunt
dimensiunile n plan ale cldirii respectiv cea mai mare i cea mai mic, msurate pe direciile
ortogonale de referin (vezi Figura 112).
linia poligonala convexa n
care se ncadreaza planseul
Aria retragerii A1

Aria retragerii A2

Aria planseului, A

Aria retragerii A3

Aria retragerii A4
Cerinta de regularitate n plan:
A10.05, A20.05, A30.05 si A40.05

Figura 111. Condiia impus retragerilor n plan ale planeului pentru a clasifica structura
regulat n plan.

Figura 112. Condiia impus zvelteii cldirii plan pentru a clasifica structura regulat.
Pentru a clasifica o structur regulat n plan conform SR EN 1998-1:2004, mai este necesar
ca la fiecare nivel i pe fiecare direcie de calcul x i y, excentricitatea e0 i raza de torsiune r
s fie n conformitate cu cele dou condiii de mai jos:

100

e0x 0.30 rx i e0y 0.30 ry

(49)

rx ls i ry ls

(50)

unde:
e0x, e0y distana dintre centrul de rigiditate i centrul maselor, msurat n direcie normal pe
direcia de calcul (vezi Figura 124);
rx, ry raza de torsiune egal cu rdcina ptrat a raportului ntre rigiditatea structurii la
torsiune i rigiditatea lateral pe direcia de calcul;
ls
raza de giraie a maselor planeului n plan (rdcina ptrat a raportului dintre (a)
momentul de inerie polar al maselor n plan fa de centrul maselor planeului i (b)
masa nivelului).
De regul, pentru structurile regulate n plan primele dou moduri proprii de vibraie
reprezint moduri de translaie pe cele dou direcii principale orizontale ale structurii (x i y).
Condiia din relaia (50) asigur faptul c modul propriu de vibraie fundamental nu este unul
de torsiune dup axa vertical z i previne o cuplare puternic a rspunsului de translaie i a
celui de torsiune, care este considerat necontrolabil i potenial forte periculos (Fardis et al.,
2005). Se menioneaz faptul c dac sistemele de preluare a ncrcrilor laterale sunt
distribuite uniform n plan, sau sunt amplasate pe perimetrul cldirii (vezi Figura 113a),
relaia (50) este verificat implicit. n schimb, dac sistemele de preluare a ncrcrilor
laterale (cum ar fi cadrele contravntuite sau pereii structurali) sunt concentrate ntr-un
nucleu concentrat aproape de centrul planului (vezi Figura 113b), condiia (50) s-ar putea s
nu fie ndeplinit i trebuie verificat explicit (Fardis et al., 1995).
sistem de preluare
a fortelor laterale

sistem de preluare
a fortelor laterale

sistem de preluare
a fortelor laterale

sistem de preluare
a fortelor laterale

Figura 113. Dispunerea n plan favorabil (a) i nefavorabil (b) a sistemelor de preluare a
forelor laterale.
n cazul n care se adopt un model spaial ala structurii i se determin modurile proprii de
vibraie, aceste rezultate pot fi folosite pentru a demonstra ndeplinirea condiiei (50). Astfel,
dac modul de torsiune are perioada proprie de vibraie mai mic dect modurile de translaie,
relaia (50) poate fi considerat satisfcut (Fardis et al., 1995).
La cldirile cu un singur nivel centrul de rigiditate este definit ca centrul de rigiditate lateral
a componentelor principale la seism. Raza de torsiune r este definit ca rdcina ptrat a
raportului dintre rigiditatea la torsiune global fa de centrul de rigiditate lateral i
rigiditatea lateral global, pe o direcie, lund n considerare toate componentele principale la
seism pe aceast direcie.
Centrul de rigiditate lateral este punctul n plan care satisface urmtoarea condiie: orice set
de fore laterale aplicate nivelelor cldirii n acel punct produc doar translaii ale etajelor, fr
nicio torsiune n jurul axei verticale. Centrul de rigiditate poate fi determinat n mod unic doar
la cldirile cu un singur nivel. La cldirile multietajate, centrul de rigiditate lateral nu poate fi
determinat n mod unic, poziia acestui depinznd de distribuia forelor laterale folosite. O
definiie simplificat, pentru clasificarea regularitii structurale n plan i pentru calculul
aproximativ al efectelor la torsiune este posibil dac sunt satisfcute urmtoarele dou
condiii:
101



Toate sistemele de preluare a ncrcrilor laterale, cum ar fi nucleele, pereii structurali,

sau cadrele trebuie s fie continue de la fundaie pn la vrful cldirii.
Deformatele sistemelor individuale din ncrcri laterale nu sunt foarte diferite. Aceast
condiie poate fi considerat satisfctoare n cazul sistemelor n cadre sau cu perei
structurali. In general aceast condiie nu este satisfcut la sistemele duale.

La cadre i la perei zveli cu deformaii de ncovoiere predominante, poziia centrelor de

rigiditate i raza de torsiune a tuturor etajelor se poate calcula ca fiind centrul momentelor de
inerie al seciunilor transversale ale elementelor verticale, conform urmtoarelor relaii
(Fardis et al., 1995):

xcs =

( x EI )
( EI )
y

ycs =

rx =

EI y + y 2 EI x )

( EI )

(51)

(x

( y EI )
( EI )

ry =

(x

EI y + y 2 EI x )

( EI )

(52)

unde EIx i EIy sunt rigiditile la ncovoiere ale elementelor verticale ntr-un plan vertical
paralel cu axa x, respectiv y. n cazul altor sisteme structurale, de exemplu cadre
contravntuite, relaiile (51) i (52) pot fi adaptate nlocuind temenii EIx i EIy cu rigiditile
Kx i Ky sistemelor de preluare a ncrcrilor verticale pe direcia x, respectiv y.

4.4.2

Criterii de regularitate n elevaie

Pentru ca o structur s fie considerat regulat n elevaie, ea trebuie s respecte urmtoarele

condiii (paragraful 4.2.3.2 din SR EN 1998-1:2004):

Sistemele de preluare a forelor laterale trebuie s se dezvolte fr ntreruperi de la
fundaii pn la ultimul nivel al structurii.

Masa i rigiditatea lateral a structurii trebuie s fie constante sau s se reduc gradual cu
nlimea.

La cldirile n cadre raportul dintre rezistena efectiv a etajului i rezistena necesar din
calcul s nu varieze disproporionat ntre etajele adiacente.

Atunci cnd exist retrageri, acestea trebuie s se ncadreze n limitele exemplificate n
Figura 114.

102

L1 L2
0.2
L1

L3 + L1
0.2 (retrageri la o nlime peste 0.15H)
L

L3 + L1
0.5 (retrageri la o nlime sub 0.15H)
L

L L2
0.3
L
L1 L2
0.1
L1

Figura 114. Criterii de regularitate pentru structuri cu retrageri pe nlime (SR EN 19981:2004).

4.4.3

Alegerea metodei de calcul structural

Regularitatea n plan a structurii implic o excentricitate mic ntre centrul de mas (CM) i
cel de rigiditate (CR), adic efecte de torsiune reduse. n acest caz forele seismice care
acioneaz pe o anumit direcie sunt preluate doar de sistemele de rezisten dispuse pe
aceeai direcie, care se ncarc n mod egal (vezi Figura 82a). Aceasta permite analiza
fiecrui sistem de preluare a forelor laterale n parte, adic folosirea unui model plan.
Structurile care nu sunt regulate n plan implic efecte de torsiune importante i, n
consecin, sistemele structurale de preluare a forelor laterale dispuse pe direcia considerat
a forelor seismice se ncarc n mod neuniform. n plus, componenta aciunii seismice care
acioneaz dup o anumit direcie va solicita i sistemele de rezisten dispuse perpendicular
pe aceasta (vezi Figura 82b). n aceste condiii, este dificil determinarea aportului diverselor
sisteme de rezisten la preluarea aciunii seismice dac se folosesc modele plane. n acest
caz, soluia cea mai simpl de determinare a rspunsului structural o constituie utilizarea unui
model spaial al structurii. n concluzie, regularitatea n plan afecteaz modelul structural, care
poate fi unul plan (2D) n cazul structurilor regulate n plan, i trebuie s fie unul spaial (3D)
pentru structurile neregulate n plan.
Structurile care sunt regulate n elevaie i care nu sunt foarte flexibile (perioada proprie de
vibraie T1 trebuie s fie mai mic dect minimul dintre 4TC i 2.0 sec), rspund preponderent
n modul fundamental de vibraie. n consecin, aceste structuri pot fi analizate folosind
metoda forelor laterale. Structurile care nu sunt regulate n elevaie au o contribuie
semnificativ a modurilor proprii de vibraie superioare la rspunsul total. n consecin,
acestea trebuie analizate folosind un calcul modal cu spectre de rspuns. n concluzie,
regularitatea n elevaie afecteaz metoda de calcul, care poate fi metoda forelor laterale dac

103

structura este regulat n elevaie, i trebuie s fie metoda de calcul modal cu spectre de
rspuns dac structura este neregulat n elevaie.
Se atrage atenie asupra faptului c regularitatea n plan i elevaie nu impun n mod absolut
modelul structurii sau metoda de calcul. Astfel, orice structur poate fi analizat folosind un
model spaial i un calcul modal cu spectre de rspuns. Funcie de regularitatea n plan i n
elevaie proiectantul poate recurge la numite simplificri, cum ar fi modele mai simple (plane)
i/sau metode de calcul mai simple (metoda forelor laterale).
2x

2x

D2y
CR=CM

Fx

Fx

CM
CR

e0y

D1y

D1x
D1x

X
(a)

(b)

Figura 115. Planul unei structuri cu o dispunere simetric a sistemelor de preluare a forelor
laterale (a) i cu o dispunere nesimetric a acestora (b).
n Tabelul 4 este prezentat sintetic relaia dintre regularitatea structurii (n plan i n elevaie)
i simplificrile admise n calculul structural, precum i necesitatea reducerii factorului de
comportare q, conform paragrafului 4.2.3.1 din SR EN 1998-1:2004.
Tabelul 4. Consecina regularitii structurale asupra proiectrii structurii (SR EN 19981:2004).
Factor de comportare (q)
Regularitate
Simplificare de calcul permis
Calcul elastic liniar
n plan n elevaie Model
pentru calcul elastic liniar
Da
Da
Plan
Fore laterale *
Valoarea de referin
Da
Nu
Plan
Modal
Valoare redus (0.8q)
Nu
Da
Spaial
Fore laterale *
Valoarea de referin
Nu
Nu
Spaial
Modal
Valoare redus (0.8q)
*Numai dac structura perioada proprie de vibraie T1 < min(4TC; 2.0 sec)
Factorul de comportare q reflect capacitatea de deformare n domeniul plastic, precum i
redundana i suprarezistena structurii. Valoarea de referin a acestui factor este precizat n
SR EN 1998-1:2004 funcie de tipul structurii, materialul din care este realizat aceasta i
clasa de ductilitate. Structurile care nu sunt regulate pe vertical sunt susceptibile de
concentrri ale deformaiilor plastice n anumite pri ale structurii (o distribuie neuniform a
cerinei de ductilitate), ceea ce este echivalent cu o ductilitate redus pe ansamblul structurii.
Acest fapt implic necesitatea folosirii un factor de comportare q redus fa de valoarea de
referin. Conform paragrafului 4.2.3.1(7) din SR EN 1998-1:2004, pentru cldirile neregulate
n elevaie valorile factorului de comportare se obin multiplicnd valoarea de referin cu 0.8.
Metodele de calcul la aciunea seismic folosite uzual n proiectare sunt (a) metoda forelor
laterale i (b) metoda de calcul modal cu spectre de rspuns. Ca urmare SR EN 1998-1:2004
face referin doar la aceste dou metode de calcul atunci cnd discut implicaiile
104

regularitii n plan i n elevaie asupra modelului structural i a metodei de calcul. Cu toate

acestea, prevederile normative pot fi extinse cu uurin i asupra celorlalte metode de calcul.
Astfel, la fel ca i metoda forelor laterale, calculul static neliniar are la baz ipotez c
rspunsul structurii este guvernat de modul fundamental de vibraie. De aceea, calcul static
neliniar poate fi folosit doar pentru structuri care sunt regulate pe vertical i au perioada
proprie de vibraie T1 mai mic dect minimul dintre 4TC i 2.0 sec. Structurile neregulate n
elevaie trebuie analizate prin metode mai sofisticate, cum ar calculul dinamic liniar sau
neliniar.

4.5 Modelarea structurii

4.5.1

Generaliti

n general, pentru calculul structurilor la aciunea seismic, modelul structurii trebuie s fie
capabil s reprezinte ntr-un mod adecvat distribuia n structur a (1) maselor, (2) amortizrii
i (3) a proprietilor mecanice ale structurii (vezi Figura 78). Funcie de metoda de calcul
structural unele dintre acestea pot necesita o modelare mai simpl sau mai complex.
n general, structura poate fi considerat ca fiind alctuit din sisteme de preluare a forelor
gravitaionale i sisteme de preluare a forelor laterale, conectate la nivelul planeelor.
Sisteme tipice de preluare a forelor laterale sunt structurile n cadre necontravntuite (cu
noduri rigide), cadrele contravntuite (centric sau excentric) i pereii structurali (vezi Figura
116a-c). Cu excepia cadrelor necontravntuite cu noduri rigide, celelalte sisteme de preluare
a forelor laterale impun restricii de ordin arhitectural, existnd n consecin limitri n ceea
ce privete dispunerea acestora n structur. n plus, sistemele de preluare a forelor
gravitaionale sunt n general mai economice dect cele de preluare doar a forelor laterale. De
aceea, o structur tipic va conine att un sistem de preluare a forelor gravitaionale, ct i
unul de preluare a forelor laterale (vezi Figura 116d), legate prin diafragme orizontale.
sistem de preluare a fortelor gravitationale

sistem de preluare
a fortelor laterale
(a)

(b)

(c)

(d)

Figura 116. Sisteme de preluare a forelor laterale: cadre necontravntuite cu noduri rigide (a),
cadre contravntuite centric (b), perei structurali (c);
sistem combinat de preluare a forelor laterale i gravitaionale (e).

n Figura 117 este exemplificat alctuirea unei structuri metalice cu dou deschideri pe
direcia x, trei travei pe direcia y i trei nivele (un regim de nlime P+2). ncrcrile
gravitaionale sunt preluate de grinzile secundare articulate i de cadrele interioare. Sistemul
de preluare a ncrcrilor laterale este dispus pe perimetrul cldirii (pentru asigurarea unei
bune rezistene i rigiditi la torsiune), fiind compus din cadre necontravntuite cu noduri
rigide pe direcia x i cade contravntuite centric pe direcia y. Planeele de beton armat (care
105

nu sunt reprezentate n desen) ndeplinesc rolul de diafragmele orizontale, asigurnd

conlucrarea spaial a structurii i transferul forelor de inerie induse n planee de aciunea
seismic ctre sistemul de preluare a forelor laterale.

Sistemul de preluare a
fortelor gravitationale:
- cadre necontravntuite
cu noduri articulate
- grinzi secundare
articulate
z

Sistemul de preluare a
fortelor laterale pe directia x:
cadre necontravntuite cu
noduri rigide

y
x

Sistemul de preluare a
fortelor laterale pe directia y:
cadre contravntuite centric

Figura 117. Sisteme de preluare a ncrcrilor laterale i gravitaionale: exemplu.

4.5.2

Modelarea maselor

Modelarea corect a masei structurii este extrem de important n calculul la aciunea

seismic, "forele seismice" fiind de fapt fore de inerie care apar datorit acceleraiei induse
maselor structurii. Este important s nu se confunde masa cu greutatea structurii, aceasta din
urm fiind fora produs de acceleraia gravitaional de pe Terra ce acioneaz asupra unei
mase. n general, masa unui corp poate fi redus n centrul de greutate al acestuia, prin trei
componente de translaie i trei componente de rotaie.
Masa unei structuri este distribuit n ntreg volumul acesteia (vezi Figura 118a). Totui,
pentru a simplifica calculul structural, n cele mai multe cazuri, masa poate fi considerat
concentrat n nodurile modelului structural (Figura 118b). n general, componentele de rotire
ale maselor au o influen minor asupra rspunsului dinamic al structurilor i sunt neglijate.
n cazul unui cadru plan, masele obinute n acest mod vor avea componente pe cele dou
direcii de translaie (orizontal i vertical). Considernd barele structurii infinit rigide axial
i neglijnd componenta vertical a micrii seismice, masele structurii pot fi considerate
concentrate la nivelul planeelor structurii, acionnd doar pe direcia orizontal (Figura
118c).
e

(a)

ma

mb

mf
mc

(b)

m1

(c)

Figura 118. Un cadru plan cu masa distribuit (a), modelul acesteia cu masele concentrate n
noduri (b) i cu masa concentrat la nivelul planeelor (c).
La modelele spaiale ale structurilor, atunci cnd planeele nu pot fi considerate infinit rigide
n planul lor (de exemplu cazul planeelor din lemn, sau a celor din beton armat cu goluri de
dimensiuni mari), masele pot fi considerate concentrate n nodurile structurii, conform
suprafeei aferente (Figura 119a). n astfel de cazuri se pot neglija componentele de rotire ale
106

maselor, n calculul structural considerndu-se doar componentele de translaie. Pentru un

model spaial la care se neglijeaz componenta vertical a micrii seismice, masele pot fi
concentrate n nodurile structurii, considernd doar componentele de translaie dup cele dou
direcii orizontale.
n cazul n care planeele pot fi considerare infinit rigide n planul lor (de exemplu n cazul
planeelor din beton armat, cu o form regulat i goluri de dimensiuni mici), masele aferente
unui nivel pot fi concentrate n centrul de mas al acelui nivel (vezi paragraful 4.3.1 din
SR EN 1998-1:2004). Reducerea numrului de mase discrete dintr-un model structural este
deosebit de important din punct de vedere al efortului de calcul, deoarece prin aceasta se
reduc numrul de grade de libertate dinamic, respectiv dimensiunea problemei. Masele
concentrate n centrul de mas al planeului vor avea componente dup direciile gradelor de
libertate ale diafragmelor rigide (dou translaii n plan orizontal i o rotire fa de axa
vertical, vezi Figura 119b). Componentele de translaie ale masei se determin nsumnd
toate masele aferente nivelului respectiv:

M x = M y = mi

(53)

Componenta de rotire a masei de nivel Mzz poart denumirea de moment de inerie al masei i
se poate determina conform relaiei:

M zz = mi di2

(54)

unde di este distana de la centrul de mas la masa discret mi (vezi Figura 119c). n cazul
unei mase distribuite uniform pe o suprafa, momentul de inerie al masei se calculeaz ca i
produsul dintre momentul de inerie polar i valoarea masei uniform distribuit pe suprafa.
yi

mxi

mi
di

My

Y
Mx

CM

Mzz

(a)

(b)

(c)

Figura 119. Concentrarea maselor n noduri la planee flexibile (a); concentrarea masei n
centrul de mas n cazul unor diafragme rigide (b); masa mi i distana di pentru calcul
momentului de inerie al masei (c).
n programele de calcul structural efectul de diafragm rigid este de regul modelat prin
impunerea nodurilor de la nivelul unui planeu a unei legturi de tip "diafragm rigid". n
astfel de situaii, numrul gradelor de libertate dinamic este redus automat, masa nodurilor
individuale (vezi Figura 119a) fiind concentrat n centrul de mas al nivelului (vezi Figura
119b).
Se atrage atenia asupra faptului c modelarea maselor trebuie s fie corelat cu modelul
structurii (plan sau spaial) i cu modelul aciunii seismice. Masele genereaz fore de inerie
pe direciile n care vibreaz structura (adic pe direciile n care masele au acceleraii).
Astfel, atunci cnd este necesar luarea n calcul a componentei verticale a aciunii seismice,
pe lng aceasta, este necesar modelarea componentelor verticale ale maselor.
107

4.5.3

Modelarea amortizrii

n cazul metodei forelor laterale, metodei de calcul modal cu spectre de rspuns i a

calculului static neliniar (la determinarea deplasrii int) amortizarea nu necesit o modelare
explicit, deoarece efectul acesteia asupra rspunsului structural este inclus n spectrele de
rspuns.
Modelarea explicit a amortizrii este ns necesar pentru calculul dinamic liniar i calculul
dinamic neliniar. Integrarea ecuaiei de micare folosind metode numerice presupune
cunoaterea matricei de amortizare [c]. ntruct obinerea matricei de amortizare pe baza
caracteristicilor geometrice ale structurii i proprietilor materialelor componente nu este
posibil din punct de vedere practic, au fost propuse modele n care matricea de amortizare
este proporional cu matricea de mas, respectiv cu cea de rigiditate:

[ c ] = a0 [ m]

[c ] = a1 [ k ]

(55)

n cazul amortizrii proporionale cu masa, fraciunea din amortizarea critic corespunztoare

modului n este:

n =

a0 1
2 n

(56)

n acest caz amortizarea este invers proporional cu pulsaia proprie (vezi Figura 120a).
Coeficientul a0 poate fi determinat astfel ca s reprezinte fraciunea din amortizarea critic
dat ntr-un mod oarecare, de exemplu, i n modul i. Rezult din ecuaia (56):

a0 = 2ii

(57)

Cunoscnd coeficientul a0, matricea de amortizare se poate determina din ecuaia (55)a, iar
fraciunea din amortizarea critic din orice alt mod, de exemplu modul n, este dat de (56).
n mod similar, fraciunea din amortizarea critic poate fi raportat la coeficientul a1 n cazul
amortizrii proporionale cu rigiditatea. n acest caz:

n =

a1
n
2

(58)

Fraciunea din amortizarea critic crete liniar cu pulsaia proprie (vezi Figura 120a).
Coeficientul a1 poate fi determinat astfel ca s reprezinte fraciunea din amortizarea critic
dat ntr-un mod oarecare, de exemplu, j n modul j. Rezult din ecuaia (58):

a1 =

2 j

(59)

Cunoscnd coeficientul a1, matricea de amortizare se poate determina din ecuaia (55)b, iar
fraciunea din amortizarea critic din orice alt mod, de exemplu modul n, este dat de (58)b.
Nici una dintre cele dou tipuri de amortizare nu este potrivit sistemelor cu mai multe grade
de libertate dinamic, deoarece evidena experimental indic valori ale fraciunii din
amortizarea critic similare pentru mai multe moduri proprii de vibraie. O soluie simpl a
acestei probleme o constituie amortizarea de tip Rayleigh, care se obine prin combinarea
modelelor de amortizare proporional cu masa i amortizare proporional cu rigiditatea:

[ c ] = a0 [ m] + a1 [ k ]
Fraciunea din amortizarea critic n modul n pentru un astfel de model este:

108

(60)

n =

a0 1 a1
+ n
2 n 2

(61)

Coeficienii a0 i a1 pot fi determinai astfel ca s reprezinte fraciunea din amortizarea critic

dat n dou moduri oarecare, de exemplu i i j n modurile i i j. Scriind ecuaia (61) pentru
cele dou moduri proprii n form matriceal rezult:

1 1 i

2 1 j

i a0 i
=
j a1 j

(62)

Dac se consider aceeai fraciune din amortizarea critic n cele dou moduri proprii,
rezolvnd ecuaia (62) obinem:

a0 =

2i j

i + j

a1 =

2
i + j

(63)

Cunoscnd coeficienii a0 i a1, matricea de amortizare se poate determina din ecuaia (60), iar
fraciunea din amortizarea critic din orice alt mod, de exemplu modul n, este dat de (61) i
reprezentat grafic n Figura 120b.

Figura 120. Variaia amortizrii modale funcie de pulsaie: amortizarea proporional cu

masa i amortizarea proporional cu rigiditatea (a); amortizarea de tip Rayleigh (b), Chopra,
2001.
n probleme practice, modurile i i j se aleg astfel ca fraciunea din amortizarea critic s
reprezinte valori rezonabile n toate modurile proprii de vibraie care contribuie semnificativ
la rspunsul structurii. De exemplu, dac fraciunea din amortizarea critic se atribuie
modurilor 1 i 4, modurile 2 i 3 vor avea o fraciune din amortizarea critic uor mai mic
dect , iar modurile 5 i mai mari o amortizare mai mare dect . Modurile proprii mai
mari dect al cincilea vor avea o fraciune din amortizarea critic care crete cu pulsaia
proprie, rspunsul acestora fiind practic eliminat din cauza unei amortizri exagerate.

4.5.4

Modelarea proprietilor mecanice ale structurii

n cazul metodelor de calcul elastic (metoda forelor laterale, metoda de calcul modal cu
spectre de rspuns i calculul dinamic liniar) modelul structurii trebuie s reprezint adecvat
distribuia rigiditilor n cldire (vezi paragraful 4.3.1 din SR EN 1998-1:2004). Pe lng
rigiditatea elementelor structurale, modelul structural trebuie s includ rigiditatea
mbinrilor, a panoului de inim a stlpului i a prinderilor n fundaii. Pe lng acestea,
modelul structural trebuie s includ i elementele nestructurale care pot avea o influen
semnificativ asupra rspunsului structurii seismice principale.
109

n cazul metodelor de calcul plastic (calculul static neliniar i calculul dinamic neliniar)
modelul structurii trebuie s includ i rezistena (vezi paragraful 4.3.3.4.1 din SR EN 19981:2004), sau mai bine zis comportarea structurii n domeniul post-elastic.
Majoritatea structurilor metalice pentru cldiri pot fi modelate cu elemente de tip bar.
Comportarea inelastic a elementelor structurale pentru calculul la aciunea seismic se
modeleaz n mod uzual prin dou modaliti diferite:

plasticitate concentrat i

plasticitate distribuit.
Modelul cu plasticitate concentrat a unei bare ncovoiate este alctuit dintr-o poriune
elastic i articulaii plastice la capetele barei (vezi Figura 121). Deformaiile plastice ntr-un
astfel de element se produc doar n articulaiile plastice punctuale. Acestea sunt amplasate la
capetele barei deoarece anume acolo se nregistreaz n general momentele maxime pe bar.
Acest model de plasticitate are avantajul c este eficient numeric i permite adoptarea a
diferite relaii constitutive (curbe histeretice) care s modeleze fenomene precum: consolidare,
degradare de rezisten i rigiditate, lunecri, etc. Modelul poate fi extins pentru a ine cont de
interaciunea dintre momentul ncovoietor i fora axial. n acelai timp, interpretarea
rezultatelor este foarte comod, deoarece calculul structural furnizeaz rotirile plastice n
articulaii, care pot fi comparate direct cu valorile capabile. Totui, modelul de bar cu
plasticitate concentrat are i o serie de dezavantaje. Astfel, calibrarea rspunsului histeretic
necesit o experien bogat n acest sens. Poziia predefinit a articulaiilor plastice poate
conduce la incapacitatea de a modela corect deformaiile plastice (de exemplu atunci cnd
momentul maxim nu este nregistrat la capetele barei). Nu n ultimul rnd, acest model nu
poate Modelul de plasticitate concentrat poate fi adaptat relativ uor i la alte tipuri de
solicitri: axiale (pentru modelarea contravnturilor), de forfecare (pentru modelara
linkurilor), etc.
n modelul de bar cu plasticitate distribuit (vezi Figura 122) rspunsul unei seciuni se
obine prin integrarea rspunsului individual al unor fibre n care este discretizat seciunea.
Fibrele sunt caracterizate prin relaii uniaxiale tensiune-deformaie specific. mprind bara
ntr-o serie de segmente, modelul devine capabil s modeleze explicit plasticizarea progresiv
pe seciune i dea lungul barei. Un alt avantaj l constituie modelarea natural a interaciunii
dintre moment i for axial. Principalele dezavantaje ale modelului de bar cu plasticitate
distribuit sunt puterea mare de calcul de care are nevoie i interpretarea mai anevoioas a
rezultatelor.
M

articulatie
plastica

parte elastica

EI

Figura 121. Modelarea unei bare ncovoiate cu articulaii plastice.

110

nod 1

nod 2

Sectiuni de
integrare

Figura 122. Modelarea unei bare ncovoiate cu plasticitate distribuit.

O problem specific de modelare a structurii exist n cazul cadrelor metalice contravntuite
centric cu contravntuiri dispuse n X (contravntuiri diagonale), vezi Figura 123a. Conform
paragrafului 6.7.2 din SR EN 1998-1:2004, n calculul elastic (prin metoda forelor laterale
sau calculul modal cu spectre de rspuns) se iau n considerare numai contravntuirile ntinse,
cele comprimate fiind neglijate din cauza flambajului. n cazul metodei de calcul cu fore
laterale, contravntuirile comprimate pot fi identificate uor i eliminate din modelul
structural (vezi Figura 123b). ntr-un calcul modal cu spectre de rspuns nu este posibil
identificarea contravnturilor comprimate, deoarece rezultatele calculului reprezint o
nfurtoare a efectelor aciunii seismice considerat n ambele sensuri. Totui, se poate
elimina cte una dintre cele dou diagonale din fiecare panou contravntuit (vezi Figura
123b), considernd eforturile din contravntuiri ca fiind de ntindere, indiferent de semnul
obinut din calcul.
F

(a)

(b)

Figura 123. Schema unui cadru contravntuit centric cu contravntuiri n X (a) i modelul
structural pentru un calcul elastic (b).
Atunci cnd se folosete o metod de calcul plastic (metoda de calcul static neliniar sau
metoda de calcul dinamic neliniar), modelul structural include att contravntuirile ntinse, ct
i cele comprimate (vezi Figura 123a) contravntuirile necesitnd un model capabil s reflecte
att comportarea nainte de flambaj, ct i dup acesta.

4.5.5

Efectele de torsiune accidental

n cazul construciilor cu planee indeformabile n planul lor, efectele generate de

incertitudinile asociate distribuiei maselor de nivel i/sau variaiei spaiale a micrii seismice
111

a terenului se consider prin introducerea unei excentriciti accidentale adiionale. Aceasta

trebuie luat n calcul pentru fiecare direcie principal a structurii i pentru fiecare nivel, i se
raporteaz la centrul maselor. Conform paragrafului 4.3.2 din SR EN 1998-1:2004,
excentricitatea accidental se calculeaz cu expresia (vezi Figura 124):

eai = 0.05 Li

(64)

unde:
eai
excentricitatea accidental a masei de la nivelul i fa de poziia calculat a centrului
maselor, aplicat pe aceeai direcie la toate nivelurile
Li
dimensiunea planeului perpendicular pe direcia aciunii seismice.

eax
CM
Fx

CM

Ly

eay

Fy
Lx

Figura 124. Definiia excentricitii accidentale.

Aplicarea direct a acestor prevederi implic determinarea componentelor de translaie i de
rotire a masei concentrat n centrului maselor (CM) i deplasarea acesteia din poziia sa
nominal pe fiecare direcie cu excentricitatea adiional (vezi Figura 125). Aceast procedur
poate fi aplicat pentru toate metodele de calcul structural.

CM - pozitie
nominala

CM - pozitie
deplasata

eay
x

Ly

eax
Lx

Figura 125. Modelarea direct a excentricitii accidentale.

Conform paragrafului 4.3.3.2.4 din SR EN 1998-1:2004, n cazul unui calcul cu fore laterale
pe un model spaial al structurii, efectele accidentale de torsiune pot fi luate n considerare
multiplicnd efectele aciunilor corespunztoare elementelor de rezisten care lucreaz
independent cu un factor dat de relaia:

= 1 + 0.6

x
Le

unde:
x
este distana n plan dinte elementul structural i centrul maselor cldirii, msurat
perpendicular pe direcia aciunii seismice considerate;
112

(65)

Le

este distana n plan dintre dou din cele mai deprtate elemente de preluare a
ncrcrilor laterale, aceast distan fiind msurat perpendicular pe direcia aciunii
seismice considerate.

n cazul unui calcul cu fore laterale pe un model plan al structurii, efectele accidentale de
torsiune pot fi luate n considerare multiplicnd efectele aciunilor corespunztoare
elementelor de rezisten care lucreaz independent cu un factor dat de relaia:

= 1 + 1.2

x
Le

(66)

Conform paragrafului 4.3.3.3 din SR EN 1998-1:2004, n cazul n care pentru obinerea

rspunsului seismic se utilizeaz calculul modal cu spectre de rspuns pe un model spaial al
structurii, efectul de torsiune produs de o excentricitate accidental se poate considera prin
introducerea la fiecare nivel a unui moment de torsiune (vezi Figura 126):

M ai = eai Fi

(67)

n care:
Mai
moment de torsiune aplicat la nivelul i n jurul axei sale verticale
eai
excentricitate accidental a masei de la nivelul i conform relaiei (64)
Fi
fora seismic orizontal aplicat la nivelul i
Momentul de torsiune se calculeaz pentru toate direciile i sensurile considerate n calcul.
M3
M2
M1

Figura 126. Modelarea efectelor excentricitii accidentale prin momente de torsiune aplicate
n centrul de mas al planeelor.
n cazul n care pentru obinerea rspunsului seismic se utilizeaz calculul modal cu spectre
de rspuns pe un model plan al structurii, efectele accidentale de torsiune pot fi luate n
considerare multiplicnd efectele aciunilor corespunztoare elementelor de rezisten care
lucreaz independent cu un factor dat de relaia (66).
Conform paragrafului 4.3.3.4.2.7 din SR EN 1998-1:2004, n cazul n care pentru obinerea
rspunsului seismic se utilizeaz calculul static neliniar pe un model spaial al structurii,
efectul de torsiune produs de o excentricitate accidental se poate considera prin factorul de
amplificare care se aplic deplasrilor de pe latura rigid/puternic se bazeaz pe rezultatele
analizei modale elastice a modelului spaial.
n cazul n care pentru obinerea rspunsului seismic se utilizeaz calculul static neliniar pe un
model plan al structurii, efectele accidentale de torsiune pot fi luate n considerare
multiplicnd efectele aciunilor corespunztoare elementelor de rezisten care lucreaz
independent cu un factor dat de relaia (66).

113

4.6 Combinarea efectelor componentelor aciunii seismice

Aciunea seismic este reprezentat prin trei componente de translaie ortogonale (dou
orizontale i una vertical) ce acioneaz simultan. Toate componentele aciunii seismice au o
contribuie mai mic sau mai mare la efectele aciunii seismice (deplasri laterale ale
nodurilor structurii, eforturi i tensiuni n elementele structurale, etc.).
n Figura 127 se exemplific acest aspect pe baza forei axiale dintr-un stlp al structurii, care
se consider acionat doar de componentele orizontale ale aciunii seismice (Fx i Fy). Forele
seismice Fx genereaz efortul axial N1x, iar componenta Fy a aciunii seismice genereaz
efortul axial N1y. Efortul axial total, ca i efect al aciunii seismice pe ambele direcii
orizontale este N1.
Valorile de vrf ale acceleraiei terenului pentru componentele orizontale ale micrii
seismice nu au loc la acelai moment de timp. Acest fenomen este exemplificat n Figura 95
pentru componentele N-S, E-W i vertical ale nregistrrii seismice de la staia INCERC a
cutremurului din 04.03.1997 din Vrancea. n plus, din cauza unor rigiditi n general diferite
pe cele dou direcii orizontale, structura are perioade proprii de vibraie diferite pe cele dou
direcii. Deoarece rspunsul seismic n timp al unei structuri este determinat ntr-o msur
covritoare de perioada proprie de vibraie, efectele aciunii seismice din diferite componente
ale sale au loc la momente de timp diferite, nefiind corelate statistic. Acest fapt afecteaz
modul n care se determin efectele aciunii seismice, funcie de metoda de calcul structural
folosit.

Figura 127. Exemplu de efecte ale componentelor aciunii seismice.

n cazul unui calcul prin metoda forelor laterale sau a unui calcul modal cu spectre de
rspuns se determin direct valorile de vrf ale efectelor aciunii seismice. Folosind exemplul
din Figura 127, structura se analizeaz pe rnd din cele dou componente orizontale Fx i Fy,
obinndu-se valorile de vrf ale rspunsului (N1x i N1y). Efectul total al ambelor componente
orizontale ale aciunii seismice (N1) nu este ns egal cu suma algebric a efectelor aciunii
seismice considerate separat pe cele dou direcii (N1x i N1y), deoarece aceste metode de
calcul estimeaz direct valorile de vrf ale rspunsului, necunoscndu-se timpul la care au loc.
De aceea, atunci cnd se utilizeaz metode de calcul care determin direct valorile de vrf ale
efectelor aciunii seismice, este necesar folosirea unui procedeu de combinare a efectelor
aciunii seismice care s reflecte acest fenomen. Conform paragrafului 4.3.3.5 din
SR EN 1998-1:2004, valoarea de vrf a efectului aciunii seismice, reprezentat prin aciunea
simultan a dou componente orizontale ortogonale, se obine cu regula de combinare radical
din suma ptratelor a fiecrei componente orizontale:
2
2
EEd = EEdx
+ EEdy

unde:

114

(68)

EEdx
EEdy

reprezint efectele aciunii datorate aplicrii micrii seismice pe direcia axei

orizontale x alese pentru structur,
reprezint efectele aciunii datorate aplicrii micrii seismice pe direcia axei
orizontale y, perpendicular pe axa x a structurii.

Ca o alternativ a metodei de mai sus, efectele aciunii seismice datorate combinaiei celor
dou componente orizontale se pot calcula folosind urmtoarele combinaii:

EEdx "+ "0.3EEdy

(69)

0.3EEdx "+ " EEdy

(70)

unde "+" nseamn "a se combina cu". Semnul fiecrei componente n combinaiile de mai sus
se ia astfel nct efectul aciunii considerate s fie defavorabil. Aceast regul de combinare
are la baz ipoteza c n momentul n care una dintre componentele aciunii seismice
nregistreaz valoarea de vrf, cealalt component nregistreaz 30% din valoarea de vrf.
Dintre cele dou metode de combinare a efectelor componentelor aciunii seismice, se
recomand utilizarea regulii radical din suma ptratelor, deoarece aceasta este mai versatil, iar
sistemul de axe ales nu afecteaz rezultatele (Wilson, 2002). Acest ultim aspect este deosebit
de important n cazul structurilor cu geometrie complex, neregulate n plan i a celor care nu
au definite un sistem clar "direcii principale" ortogonale (de exemplu cldirile cu form
circular n plan).
n cazul n care se ine cont i de componenta vertical a micrii seismice, relaiile (68) - (70)
devin:
2
2
2
EEd = EEdx
+ EEdy
+ EEdz

(71)

0.3EEdx "+ "0.3EEdy "+ " EEdz

(72)

EEdx "+ "0.3EEdy "+ "0.3EEdz

(73)

0.3EEdx "+ " EEdy "+ "0.3EEdz

(74)

unde EEdz reprezint efectele aciunii seismice datorate aplicrii componentei verticale.
Cu toate c regulile de combinare a efectelor aciunii seismice date de relaiile (68) - (70) sunt
fundamentate doar pentru metode de calcul elastic, SR EN 1998-1:2004 extinde aceste reguli
i asupra calculului static neliniar. n acest caz, EEdx i EEdy reprezint forele i deformaiile
datorate aplicrii deplasrii int pe direcia x respectiv y.
n cazul unui calcul dinamic liniar sau neliniar efectuat pe un model spaial al structurii
dispare necesitatea unor reguli speciale de combinare a efectelor componentelor aciunii
seismice, deoarece rspunsul total se obine direct prin aplicarea simultan a accelerogramelor
pe dou sau trei direcii principale ale cldirii.

4.7 Calculul deplasrilor

Verificarea la starea limit de serviciu (SLS) are drept scop meninerea funciunii principale a
cldirii n urma cutremurelor, care pot aprea de mai multe ori n viata construciei, prin
limitarea degradrii elementelor nestructurale i a componentelor instalaiilor construciei.
Pentru verificarea la SLS este necesar determinarea deplasrilor relative de nivel.

115

Atunci cnd se adopt o metod de calcul elastic (metoda forelor laterale i calculul modal
cu spectre de rspuns), deplasrile obinute din calculul structural nu sunt relevante, deoarece
rspunsul structurii este obinut pe baza unui spectrului de rspuns de proiectare, redus fa de
cel elastic. Pentru a corecta aceast problem, innd cont de prevederile paragrafelor 4.3.4 i
4.4.3.2 din SR EN 1998-1:2004, n cazul metodelor de calcul elastic deplasrile laterale la
SLS se determin cu relaia:

d s = qd d e

(75)

unde:
ds
deplasarea unui punct din sistemul structural ca efect al aciunii seismice la SLS;
qd
factorul de comportare pentru deplasri, luat egal cu q n absena altor prevederi;
de
deplasarea aceluiai punct din sistemul structural, determinat prin calcul static elastic
sub ncrcri seismice de proiectare;

factor de reducere care ine seama de intervalul de recuren al aciunii seismice

asociat verificrilor pentru SLS. Pentru structuri din clasa de importan I i II,
SR EN 1998-1:2004 prevede o valoare = 0.5.
n Figura 128 este prezentat relaia dintre for tietoare de baz i deplasarea lateral la
vrful unei structuri. n urma unui calcul elastic din forele de proiectare FEd se obine
deplasarea de. Aceast deplasare este determinat pe baza spectrului de proiectare, redus prin
intermediul factorului q fa de spectrul elastic, i nu reprezint deplasarea pe care o va
nregistra structura sub efectul aciunii seismice la SLS. De aceea, este necesar estimarea
deplasrii ds pe care o va nregistra structura supus aciunii seismice la SLS.
Dac structura ar avea o comportare infinit elastic, aciunii seismice nereduse i-ar
corespunde fora elastic qFEd i deplasarea qde. Deoarece intervalul mediu de recuren
corespunztor cutremurului de calcul la SLS este mai mic dect cel corespunztor SLU,
forele seismice corespunztoare SLS vor fi mai mici dect cele corespunztoare SLU.
Valoarea forelor seismice corespunztoare SLS va fi, astfel, qFEd, iar a deplasrilor
corespunztoare: ds = qde. Acest raionament, care explic relaia (75), se bazeaz pe
principiul deplasrilor egale i este corect n mod riguros numai pentru structuri cu perioada
proprie fundamental mai mare dect TC. Cu toate acestea, din motive de simplitate,
SR EN 1998-1:2004 nu ine cont de relaia dintre caracteristicile micrii seismice (perioada
de control TC), perioada proprie de vibraie a structurii i deplasrile inelastice ale structurii.
F
qF Ed

raspuns
infinit elastic

qF Ed

raspuns inelastic

F Ed

de qde

qde

Figura 128. Calculul deformaiilor la SLS conform SR EN 1998-1:2004.

116

Verificarea la SLS se realizeaz prin limitarea deplasrilor relative de nivel corespunztoare

unui cutremur cu intervalul mediu de recuren corespunztor SLS, conform urmtoarei
relaii:

d rSLS = qd d re d rSLS
,a

(76)

unde:
d rSLS deplasarea relativ de nivel sub aciune seismic asociata SLS
dre
deplasarea relativ a aceluiai nivel, determinat prin calcul static elastic sub ncrcri
seismice de proiectare
SLS
d r , a valoarea admis a deplasrii relative de nivel, care variaz ntre 0.005h i 0.01h (unde
h este nlimea de nivel) funcie de tipul elementelor nestructurale.
n cazul metodelor de calcul plastice (calcul static neliniar i calcul dinamic neliniar) nu este
nevoie s se efectueze un calcul special, deoarece nu exist artificiul factorului de comportare.
Deplasrile obinute dintr-un calcul static neliniar sau dinamic neliniar reflect n mod direct
rspunsul real al structurii. Pentru verificarea la SLS prin una din aceste dou metode de
calcul aciunea seismic trebuie totui adaptat nivelului corespunztor SLS, prin reducerea
aciunii seismice corespunztoare SLU folosind coeficientul .

4.8 Aplicaii
4.8.1

Metoda forelor laterale

n aceast aplicaie se exemplific aplicarea metodei forelor laterale pentru calculul global la
aciunea seismic a unei structuri modelate folosind cadre plane situate pe cele dou direcii
orizontale principale. n cele ce urmeaz se detaliaz doar calculul cadrelor necontravntuite
de pe direcia x a structurii.

4.8.1.1 Datele problemei

Structura care urmeaz s fie analizat este un cadru metalic cu 3 etaje a cte 3.5 m fiecare, 2
deschideri a cte 6 m i 3 travei de 5 m fiecare. Aceast structur este alctuit din cadre
contravntuite dispuse n axele A i C, i cadre necontravntuite cu noduri rigide dispuse n
axele 1 i 4 (vezi Figura 129). Cadrele din axele B, 2 i 3 sunt cadre necontravntuite cu
grinzile articulate i preiau doar ncrcri gravitaionale. Planeul este realizat din beton armat
i reazem pe grinzile secundare, iar acoperiul se consider circulabil. Structura este
amplasat la Bucureti i urmeaz a fi proiectat conform clasei de ductilitate H. ncrcrile
gravitaionale pe planeu sunt alctuite din ncrcarea permanent de 5 kN/mp i ncrcarea
util de 3 kN/mp.

117

4
T

3
T

H
L

(b)

(a)

Figura 129: Cadru spaial (a) i vedere n plan (b) a structurii analizate.
Caracteristicile principale ale structurii sunt prezentate sintetic mai jos:

Deschidere L = 6 m;

Travee B = 5 m;

nlime etaj H = 3.5 m;

Amplasament: Bucureti;

ncrcare permanent pe planeu gk = 5 kN/mp;

ncrcarea util pe planeu qk = 3 kN/mp;

Structura va fi proiectat conform clasei de ductilitate H.

4.8.1.2 Modelul structurii

Conform paragrafului 4.2.3.2 din SR EN 1998-1:2004 aceast structur poate fi considerat ca
fiind regulat n plan deoarece ndeplinete urmtoarele condiii:

Structura este simetric n plan fa de cele dou axe ortogonale;

Planeul are form rectangular i nu prezint retrageri;

Planeul este realizat ca i plac din beton i poate fi considerat diafragm rigida;

Zvelteea cldirii n plan = Lmax/Lmin = 1.25 < 4, unde Lmax=15 m i Lmin=12 m;

Condiii referitoare la excentricitatea e0 i raza de torsiune r:
- e0x = 0 < 0.30 rx (centrul de mas coincide cu centrul de rigiditate)
- rx ls - n acest caz verificarea nu este necesara (Fardis et al., 1995) deoarece sistemele
de preluare a ncrcrilor laterale (cadrele necontravntuite din axele 1 i 4 i cadrele
contravntuite din axele A i C) sunt dispuse simetric pe perimetrul structurii.
Conform paragrafului 4.2.3.3 din SR EN 1998-1:2004 aceast structur poate fi considerat ca
fiind regulat n elevaie deoarece ndeplinete urmtoarele condiii:

structura nu prezint retrageri pe nlime;

rigiditatea lateral i masa structurii nu prezint schimbri brute pe nlime.
Deoarece structura este regulat n plan i n elevaie calculul poate fi efectuat folosind dou
modele plane pe fiecare direcie. Forele laterale sunt preluate de cadrele din axele 1 i 4 pe
direcia x i cadrele contravntuite din axele A i C pe direcia y (a se vedea SR EN 19981:2004 paragraful 4.3.1). n continuare se detaliaz calculul prin metoda forelor laterale pe
direcia x a structurii a cadrul necontravntuit din axul 1.

118

H
H
H
L

Figura 130 : Cadrul plan n axul 1

4.8.1.3 Condiii de aplicare a metodei forelor laterale

Pentru a putea aplica metoda de calcul cu fore laterale trebuie verificate urmtoarele condiii
(a se vedea SR EN 1998-1:2004 paragraful 4.3.1.1):
4 T

structura are perioada fundamental de vibraie T1 mai mic dect C ;
2.0s

structura ndeplinete criteriile de regularitate n plan i n elevaie.
Estimarea perioadei proprii de vibraie se face cu urmtoarea relaie: (a se vedea SR EN 19981:2004 paragraful 4.3.2.2):

T 1= Ct H

4 T
= 0.495s C
2.0s

unde:
Ct = 0.085 pentru cadre necontravntuite din oel;
H = 33.5 m = 10.5 m reprezint nlimea total a cldirii (H < 40 m, deci formula anterioar
este valabil);
TC = 1.6 s pentru structuri amplasate n Bucureti (zona Z3 a se vedea SR EN 19981:2004/NA:2008 paragraful 3.1.2).
Aceste condiii fiind satisfcute se poate aplica metoda forelor laterale.

4.8.1.4 ncrcrile gravitaionale n combinaia seismic de ncrcri

ncrcrile gravitaionale n gruparea seismic de ncrcri conform SR EN 1990:2004,
paragraful 6.4.3.4 sunt urmtoarele:

k, j

j 1

+ 2,i Qk ,i
i 1

unde 2 = 0.3 pentru categoria B - cldiri de birouri (SR EN 1990:2004/NA:2006, paragraful

A1.2.2).
Folosind aceast combinaie i coeficienii explicitai mai sus, ncrcarea distribuit pe fiecare
nivel este : ( 5 + 0.3 3) 2.5 = 14.75kN / m . ncrcrile gravitaionale n combinaia seismic de
ncrcri aferente cadrului plan analizat sunt exemplificate n Figura 131.

119

Gk

7.5kN/m

12.5kN/m

5m

3
5m

3.5 m

12.5kN/m

3.5 m

12.5kN/m

1
A

6m

3.5 m

7.5kN/m

3.5 m

5m

6m

3.5 m

7.5kN/m

6m

6m

3.5 m
6m

(b)

6m

(c)

(a)

Figura 131: ncrcrile gravitaionale aferente cadrului din axul 1: suprafaa aferent (a)
ncrcarea permanent (b) i ncrcarea util (c).

4.8.1.5 Masele structurii

Planeul de b.a. asigurnd efectul de aib rigid, masele structurii pot fi considerate
concentrate la fiecare nivel. Deoarece aciunea seismic de pe direcia x este preluat doar de
cadrele din axele 1 i 4, suprafaa planeului aferent calculului maselor pe cadrul ax 1
reprezint jumtate din aria planeului (Figura 132a). Masele corespund ncrcrilor
gravitaionale din combinaia seismic de ncrcri (a se vedea SR EN 1998-1:2004
paragraful 3.2.4) i se determin conform relaiei:

k, j

j 1

+ E ,i Qk ,i
i 1

unde:
E ,i = 2,i

2 = 0.3 pentru Categoria B - cldiri de birouri (SR EN 1990:2004/NA:2006, paragraful

A1.2.2);

= 1.0 - pentru acoperi (a se vedea SR EN 1998-1:2004 paragraful 4.2.4);

= 0.8 - pentru celelalte etaje.
valorile coeficienilor de grupare E ,i sunt:

etaj 1: E ,1 = 0.8 0.3 = 0.24

etaj 2: E ,2 = 0.8 0.3 = 0.24

etaj3: E ,3 = 1.0 0.3 = 0.3

Masele concentrate de nivel sunt:

m1 =

( 5 + 0.24 3) 12 7.5 = 52.47t

m2 =

( 5 + 0.24 3) 12 7.5 = 52.47t

m3 =

( 5 + 0.3 3) 12 7.5 = 54.13t

9.81

9.81

9.81

120

m3

m2

3.5 m
3.5 m

m1

5m

5m

3.5 m

5m

1
6m

6m

6m

6m

C
(b)

(a)

Figura 132: Masele aferente cadrului din ax 1: suprafaa aferent (a) i

valorile maselor de nivel (b).

4.8.1.6 Aciunea seismic

Conform paragrafului 4.3.3.5.2.din SR EN 1998-1:2004 componenta vertical a aciunii
seismice nu este obligatorie pentru acest caz lundu-se n calcul doar componenta orizontal
corespunztoare cadrului plan analizat. Aciunea seismic este reprezentat sub forma unui
spectru de rspuns elastic (Figura 133) pentru componenta orizontal a aciunii seismice, care
se determin pe baza urmtorilor factori:

perioadele de control TB = 0.16s, TC = 1.6s, TD = 2.0s i factorul de teren respectiv S = 1
(structura este amplasat n Bucureti zona Z3 conform SR EN 1998-1:2004/NA:2006
paragraful 3.2.2.2):

acceleraia terenului ag = I agR = 0.24 g ,
unde I = 1.0 (clasa de importan II a se vedea SR EN 1998-1:2004, paragraful 4.2.5)

0.8

0.6
Sae, g

i agR = 0.24 g (structura este amplasat n Bucureti zona Z3 conform SR EN 19981:2004/NA:2006 paragraful 3.2.2.1);
factorul de corecie = 1 pentru amortizare = 5% (a se vedea SR EN 19981:2004/NA:2006 paragraful 3.2.2.2).

0.4

0.2

2
T, s

Figura 133: Spectrul de rspuns elastic din amplasamentul structurii.

121

4.8.1.7 Calculul forelor laterale

Determinarea forei tietoare de baza se face cu urmtoarea relaie:

Fb = Sd (T1 ) m
Termenii care intr n calculul forei tietoare de baz sunt explicitai mai jos:

Sd (T1 ) reprezint ordonata din spectrul de proiectare corespunztoare perioadei
fundamentale de vibraie a structurii (a se vedea SR EN 1998-1:2004, paragraful 3.2.2.5).
Pentru valori ale perioadei proprii de vibraie
TB T TC (0.16 s 0.495 s 1.6 s)
ordonata din spectrul de proiectare este:
2.75
S d (T1 ) = ag S
q
n aceast expresie s-a folosit valoarea 2.75 pentru coeficientul de amplificare dinamic
corespunztor spectrului elastic de tip 1.
Factorul de comportare q pentru cadre necontravntuite cu noduri rigide se determin
conform paragrafului 6.3.2 din SR EN 1998-1:2004:

q = 5

1 = 5 1.3 = 6.5

cu u 1 = 1.3 pentru cadre cu mai multe deschideri (a se vedea SR EN 1998-1:2004,

paragraful 6.3.1).
Valoarea final a ordonatei spectrului de proiectare corespunztoare perioadei
fundamentale de vibraie a structurii este:
2.75
S d (T1 ) = 0.24 9.81 1
= 0.996 m/s2
6.5
m reprezint masa total a structurii i are valoarea m = m1 + m2 + m3 = 159t

reprezint factorul de corecie cu valoarea = 0.85 pentru T 2 TC i structur cu mai

mult de 2 etaje

Fora tietoare de baz:

Fb = 0.996 159.022 0.85 = 134.6kN

Forele laterale se calculeaz cu urmtoarea relaie:

Fi = Fb

zi mi
z j mj

(a se vedea SR EN 1998-1:2004, paragraful 4.3.3.2.3). Pentru a facilita acest calcul valorile au

fost determinate tabelar dup cum urmeaz:
nivel
3
2
1

mi [t]
54.128
52.477
52.477

zi [m]
10.5
7
3.5

mizi
568.3
367.1
183.7
1119.143

Fi [kN]
68.3
44.2
22.1
134.6

Conform paragrafului 4.3.3.2.4 din SR EN 1998-1:2004, n cazul unui calcul cu fore laterale
pe un model plan al structurii, efectele de torsiune accidental pot fi luate n considerare
multiplicnd efectele aciunii seismice cu un factor dat de relaia:

122

 = 1 + 1.2

x
7.5
= 1 + 1.2
= 1.6
Le
15

unde distanele x i Le pentru direcia considerat a aciunii seismice sunt indicate n Figura
134. Pentru structura analizat relaia
4
x

5m

Lx

CM
5m

2
5m

1
6m

6m

Figura 134: Distanele x si Lx pentru direcia aciunii seismice considerate.

Pentru a lua n calcul efectele de torsiune accidental, forelor laterale se majoreaz cu
coeficientul =1.6, acestea devenind (vezi i Figura 135):
nivel
Fi [kN]
3
109.3
2
70.7
1
35.4

109.3kN
3.5 m

70.7kN
3.5 m

35.4kN
3.5 m
6m

6m

Figura 135: Forele laterale de calcul pentru cadrul ax 1.

4.8.1.8 Calcul structural

Calculul structural a fost realizat folosind programul SAP2000. Prima etap const n
realizarea modelului cadrului plan din axul 1 (vezi Figura 136a) i aplicarea aciunii seismice
pe acest cadru sub forma forelor laterale calculate anterior (vezi Figura 136b).

123

(a)

(b)

Figura 136: Modelul structurii plane n ax 1(a) i aplicarea forelor laterale pe cadrul plan (b).
n urma unei analize statice momentele ncovoietoare pe structur din aciunea seismic
introdus prin forele laterale sunt prezentate n Figura 137.

Figura 137: Diagrama de moment ncovoietor din forele laterale.

Combinaia de ncrcri pentru verificarea la starea limit ultim (SLU) n situaia de
proiectare seismic este:

Gk + AE ,d + 0.3 Qk
Momentele ncovoietoare pe structur din aceast combinaie sunt prezentate n Figura 138.

124

Figura 138:Diagrama de moment ncovoietor din combinaia la SLU pentru seism

4.8.1.9 Calculul deplasrilor

Verificarea la SLS consta n limitarea deplasrilor relative de nivel laterale. innd cont de
prevederile paragrafului 4.4.3.2 i 4.3.4 din SR EN 1998-1:2004, deplasrile relative de nivel
la SLS se calculeaz cu relaia:

d r , SLS = q d r ,e
unde dr,e este deplasarea relativ de nivel din analiza liniar sub efectul aciunii seismice de
calcul. Valoarea factorului de reducere este =0.5 pentru clasa de importanta II (vezi
SR EN 1998-1:2004/NA:2006, paragraful 4.4.3.2).
Astfel, pentru verificarea la SLS deplasrile din aciunea seismic de calcul se majoreaz cu
produsul q . Practic pentru verificarea structurii la SLS deplasrile relative de nivel se
determin din urmtoarea combinaie de ncrcri:

k, j

j 1

+ q AE ,d + 2,i Qk ,i
i 1

Deplasrile relative de nivel d r , SLS pentru structura analizat sunt prezentate n Figura 139:

125

dSLS [mm]
84.5

dr,SLS [mm]
84.5-57.5=27

57.5
57.5-22.7=34.8
22.7
22.7-0=22.7

Figura 139: Calcul deplasrilor relative de nivel d r , SLS .

126

4.8.2

Calcul modal cu spectre de rspuns

n aceast aplicaie se exemplific efectuarea unui calcul modal cu spectre de rspuns pentru
modelul spaial al unei structuri. Structura analizat este aceeai cu cea care a fost analizat n
paragraful anterior cu metoda forelor laterale.

4.8.2.1 Datele problemei

Structura care urmeaz s fie analizat este un cadru metalic cu 3 etaje a cte 3.5 m fiecare, 2
deschideri a cte 6 m i 3 travei de 5 m fiecare. Aceast structur este alctuit din cadre
contravntuite dispuse n axele A i C, i cadre necontravntuite cu noduri rigide dispuse n
axele 1 i 4 (vezi Figura 140). Cadrele din axele B, 2 i 3 sunt cadre necontravntuite cu
grinzile articulate i preiau doar ncrcri gravitaionale. Planeul este realizat din beton armat
i reazem pe grinzile secundare, iar acoperiul se consider circulabil. Structura este
amplasat la Bucureti i urmeaz a fi proiectat conform clasei de ductilitate H. ncrcrile
gravitaionale pe planeu sunt alctuite din ncrcarea permanent de 5 kN/mp i ncrcarea
util de 3 kN/mp.
4
T

3
T

H
L

(b)

(a)

Figura 140: Cadru spaial (a) i vedere n plan (b) a structurii analizate.
Caracteristicile principale ale structurii sunt prezentate sintetic mai jos:

Deschidere L = 6 m;

Travee B = 5 m;

nlime etaj H = 3.5 m;

Amplasament: Bucureti;

ncrcare permanent pe planeu gk = 5 kN/mp;

ncrcarea util pe planeu qk = 3 kN/mp;

Structura va fi proiectat conform clasei de ductilitate H.
Calculul structural se realizeaz cu programul SAP2000.

4.8.2.2 Modelul structurii

Primul pas este realizarea modelului structurii care include:

Definirea proprietilor de material (deoarece acesta este un calcul in domeniul elastic
proprietatea relevant o reprezint modulul de elasticitate E);

127



Definirea seciunilor: seciunile se importa din biblioteca de profile europene a

programului i li se atribuie proprietile de material definite n pasul anterior;
Realizarea geometriei structurii: se genereaz geometria structurii i se atribuie seciunile
definite anterior pe elementele corespunztoare;
Se atribuie reazemele la baza structurii;
Planeul structurii este realizat din beton monolit care acioneaz ca o aib rigid in plan.
Aceasta se modeleaz atribuind legturi de tip "diafragm rigid" nodurilor de la fiecare
nivel (vezi Figura 141);

Figura 141:Atribuirea legturilor nodale de tip "diafragm rigid" la fiecare nivel al structurii.

Se modeleaz legturile dintre bare (articulaiile) acolo unde este cazul: Pe direcia x
structura este alctuit din care necontravntuite iar pe direcia y din cadre contravntuite
n X. Cadrele din axul 1 sunt cadre necontravintuite cu noduri rigide si nu au articulaii
restul elementelor fiind articulate.
Conform paragrafului 6.7.2 din SR EN 1998-1:2004 calculul elastic la aciunea seismic
se face innd cont doar de diagonalele ntinse. Acest lucru este modelat prin includerea n
modelul structurii doar a uneia dintre cele dou contravntuiri pentru fiecare panou
contravntuit.

Modelul final din punct de vedere al geometriei al structurii analizate poate fi vizualizat in
Figura 142.

128

Figura 142: Modelul 3D al structurii.

4.8.2.3 ncrcrile gravitaionale n combinaia seismic de ncrcri

ncrcrile gravitaionale folosite sunt ncrcrile permanente i utile n combinaia seismic
de ncrcri (SR EN 1990:2004, paragraful 6.4.3.4):

k, j

j 1

+ AE ,d + 2,i Qk ,i
i 1

unde 2 = 0.3 pentru Categoria B - cldiri de birouri (SR EN 1990:2004/NA:2006, paragraful

A1.2.2).
Deoarece planeul se sprijin pe grinzile secundare ncrcrile gravitaionale vor fi modelate
ca fore distribuite pe grinzile secundare din suprafaa aferent fiecreia (vezi Figura 143).

ncrcarea permanent:
Grinzi secundare curente: 5 2 = 10kN / m ;
Grinzi marginale: 5 1 = 5kN / m .

ncrcarea util:
Grinzi secundare curente: 3 2 = 6kN / m ;
Grinzi marginale: 6 1 = 6kN / m .
Distribuia ncrcrilor pe structur poate fi vizualizat in Figura 144.
129

4
5m

3
5m

2
5m

1
6m

6m

Figura 143: Suprafaa aferent pentru calculul ncrcrilor gravitaionale pe grinzile

secundare.

(a)

(b)

Figura 144: Atribuirea ncrcrii permanente (a) i a ncrcrii utile (b) pe structur
4.8.2.4 Aciunea seismic
Conform paragrafului 4.3.3.5.2.din SR EN 1998-1:2004 componenta vertical a aciunii
seismice nu este obligatorie pentru acest caz lundu-se n calcul doar componenta orizontal
corespunztoare cadrului plan analizat. Aciunea seismic este reprezentat sub forma unui
spectru de rspuns elastic (Figura 145) pentru componenta orizontal a aciunii seismice, care
se determin pe baza urmtorilor factori:

perioadele de control TB = 0.16s, TC = 1.6s, TD = 2.0s i factorul de teren respectiv S = 1
(structura este amplasat n Bucureti zona Z3 conform SR EN 1998-1:2004/NA:2006
paragraful 3.2.2.2):

acceleraia terenului ag = I agR = 0.24 g ,
unde I = 1.0 (clasa de importan II a se vedea SR EN 1998-1:2004, paragraful 4.2.5)

i agR = 0.24 g (structura este amplasat n Bucureti zona Z3 conform SR EN 19981:2004/NA:2006 paragraful 3.2.2.1);

130

factorul de corecie = 1 pentru amortizare = 5% (a se vedea SR EN 19981:2004/NA:2006 paragraful 3.2.2.2).

0.8

Sae, g

0.6

0.4

0.2

2
T, s

Figura 145: Spectrul de rspuns elastic din amplasamentul structurii.

Deoarece sistemele de preluare a ncrcrilor laterale difer pe cele doua direcii (cadre
necontravntuite pe direcia x si cadre contravantuite pe direcia y), cu valori ale factorului de
comportare q diferit pentru cele doua tipuri de cadre, aciunea seismica de proiectare va fi
modelat prin doua spectre de calcul diferite pe cele doua direcii folosind prevederile din
SR EN 1998-1:2004, paragraful 3.2.2.5. Spectrele de calcul Sd vor fi determinate folosind o
amplificare dinamic n domeniul de pseudo-acceleraie constant de 2.75 corespunztoare
structurilor amplasate n Bucureti i valori ale factorului de comportare dup cum urmeaz:

Pentru cadre necontravntuite (directia x) q = 5

1 = 5 1.3 = 6.5 (a se vedea

SR EN 1998-1:2004, paragraful 6.3.2) cu u 1 = 1.3 - cadre solicitate la ncovoiere cu

mai multe deschideri (a se vedea SR EN 1998-1:2004, paragraful 6.3.1);
pentru cadre contravntuite (direcia y) q = 4 (a se vedea SR EN 1998-1:2004, paragraful
6.3.2).

Cele dou spectre de proiectare sunt reprezentate n Figura 146:

131

SR EN 19981:2004, ag=0.24 g, TC=1.6, q=6.5

0.16

0.2

SR EN 19981:2004, ag=0.24 g, TC=1.6, q=4

0.14
0.15
Sd, g

Sd, g

0.12
0.1

0.1

0.08
0.05

0.06
0.04

2
T, s

2
T, s

direcia y

directia x

Figura 146: Spectrele de proiectare pe cele doua direcii.

n programul SAP2000 cele dou spectre de calcul se introduc ca funcii de tip spectru de
rspuns (response spectrum) folosind perechi de valori perioad-acceleraie (vezi Figura 147).

Figura 147: Modelarea spectrelor de proiectare n SAP.

4.8.2.5 Masele structurii
Planeul de b.a. asigurnd efectul de aib rigid, masele structurii pot fi considerate
132

concentrate la fiecare nivel. Masele corespund ncrcrilor gravitaionale din combinaia

seismic de ncrcri (a se vedea SR EN 1998-1:2004 paragraful 3.2.4) i se determin
conform relaiei:

k, j

j 1

+ E ,i Qk ,i
i 1

unde:
E ,i = 2,i

2 = 0.3 pentru Categoria B - cldiri de birouri (SR EN 1990:2004/NA:2006, paragraful

A1.2.2);
= 1.0 - pentru acoperi (a se vedea SR EN 1998-1:2004 paragraful 4.2.4);
= 0.8 - pentru celelalte etaje.
valorile coeficienilor de grupare E ,i sunt:

etaj 1: E ,1 = 0.8 0.3 = 0.24

etaj 2: E ,2 = 0.8 0.3 = 0.24

etaj3: E ,3 = 1.0 0.3 = 0.3

Suprafaa considerat pentru calculul maselor concentrate din ncrcrile gravitaionale se

consider ca n Figura 148.
m4

m2

m4
4

m3

m1

m3

m3

m1

m3

m4

m4
m2

6m

5m

3
5m

2
5m

6m

Figura 148: Suprafaa aferent maselor concentrate n noduri.

Masele concentrate sunt :

Nivel 1:
[5 + 0.24 3] 5 6 = 17.49t
m1 =
9.81
[5 + 0.24 3] 2.5 6 = 8.74t
m2 =
9.81
[5 + 0.24 3] 5 3 = 8.74t
m3 =
9.81
[5 + 0.24 3] 2.5 3 = 4.37t
m4 =
9.81

Nivel 2:

133

m1 =

m2 =

m3 =

[5 + 0.24 3] 5 6 = 17.49t
9.81
[5 + 0.24 3] 2.5 6

9.81
[5 + 0.24 3] 5 3

= 8.74t

= 8.74t
9.81
[5 + 0.24 3] 2.5 3 = 4.37t
m4 =
9.81

Nivel 3:
[5 + 0.3 3] 5 6 = 18.04t
m1 =
9.81
[5 + 0.3 3] 2.5 6 = 9.02t
m2 =
9.81
5
+
0.3
3] 5 3
[
m3 =
= 9.02t
9.81
[5 + 0.3 3] 2.5 3 = 4.51t
m4 =
9.81
Masele calculate anterior se vor atribui pe modelul structurii n SAP ca i mase concentrate n
noduri pe cele dou direcii x i y pe care se consider aciunea seismic (a se vedea Figura
149).

(a)

(b)

Figura 149: Modelarea maselor concentrate n noduri n SAP (a) i atribuirea lor pe modelul
structurii (b)

134

4.8.2.6 Determinarea modurilor proprii de vibraie

Datorit comportrii planeului structurii ca diafragm rigid fiecare nivel al structurii are 3
grade de libertate dinamic i anume 2 translaii orizontale i o rotire dup axa vertical
rezultnd maxim 9 moduri proprii de vibraie. Numrul de moduri proprii de vibraie care vor
fi luate n calcul este precizat pentru modelul structurii n SAP prin setarea parametrilor
corespunztori (vezi Figura 150).

Figura 150: Parametrii pentru determinarea modurilor proprii de vibraie.

Dup rularea analizei primele dou moduri proprii de vibraie determinate sunt moduri de
translaie corespunztoare celor dou direcii orizontale x i y, respectiv modul 1 pe direcia y
i modul 2 pe direcia x, iar al treilea mod este de torsiune (a se vedea Figura 151).

Mod 1, T1=0.692 sec

Mod 2, T2=0.489 sec

Mod 3, T3=0.394 sec

Figura 151: Primele 3 moduri proprii de vibraie

Masele modale efective raportate la masa total a structurii (modal mass participating ratios)
n modurile proprii de vibraie se pot vizualiza sub form de tabelar de ctre programul de
calcul (a se vedea Figura 152).

135

Mod
Unitless
1
2
3
4
5
6
7
8
9

Period
Sec
0.692297
0.488809
0.393768
0.186351
0.163703
0.121409
0.099788
0.091683
0.067362

UX
UY
UZ
SumUX
SumUY
SumUZ
Unitless
Unitless
Unitless
Unitless
Unitless
Unitless
0.81432
0
0 0.81432
0
0
0 0.86968
0 0.81432 0.86968
0
0
0
0 0.81432 0.86968
0
0.144
0
0 0.95832 0.86968
0
0 0.10719
0 0.95832 0.97687
0
0
0
0 0.95832 0.97687
0
0 0.02313
0 0.95832
1
0
0.04168
0
0
1
1
0
0
0
0
1
1
0

Figura 152: Masele modale efective raportate la masa total a structurii.

Acest tabel conine perioadele proprii corespunztoare fiecrui mod propriu de vibraie n
secunde, masele modale efective raportate la masa total a structurii pe cele 3 direcii (Ux,
Uy, Uz) i valorile cumulate ale maselor modale efective raportate la masa total a structurii
(SumUx, SumUy, SumUz). Folosind acest tabel se calculeaz procentual masele modale
efective pentru fiecare mod de vibraie (acestea se gsesc la coloana Ux, Uy, Uz). Cu aceste
mase modale efective exprimate procentual se poate determina numrul minim de moduri
proprii de vibraie care trebuie luate n calcul pentru analiza modal cu spectre de rspuns.
Conform paragrafului 4.3.3.3.1 din SR EN 1998-1:2004 suma maselor modale efective pentru
modurile luate n considerare trebuie s fie de minim 90% din masa total a structurii. n cazul
de fa numrul minim de moduri proprii care trebuie luat n considerare este de 5. n aceast
aplicaie, pentru o mai mare precizie a rezultatelor se vor considera toate 9 modurile.
4.8.2.7 Calculul modal cu spectre de rspuns
Pentru definirea calculului modal cu spectre de rspuns trebuie definii urmtorii parametrii:

Spectrele de calcul care se vor folosi. Determinarea acestora i introducerea n modelul de
calcul a fost detaliat anterior n seciunea 4.8.2.4.

Modurile proprii de vibraie. Modurile proprii folosite sunt cele determinate n
seciunea4.8.2.6.

Combinarea modurilor proprii de vibraie. Datorit versatilitii modurile proprii de
vibraie au fost combinate cu metoda combinaie ptratic complet (CQC).

Combinarea efectelor componentelor aciunii seismice. Conform paragrafului4.3.3.5.1 din
SR EN 1998-1:2004 efectele componentelor seismice se vor combina cu metoda radical
din suma ptratelor (SRSS).
Parametrii enumerai mai sus sunt definii n modelul structurii dup cum se ilustreaz n
Figura 153:

136

Combinarea
modurilor
proprii de
vibraie

Combinarea
efectelor
aciunii
seismice

Spectrul de
rspuns pe
direcia x

Spectrul de
rspuns pe
direcia y

Figura 153: Parametrii calculului modal cu spectre de rspuns.

n modelul structurii, pentru acest exemplu, aciunea seismic reprezentat prin spectrele de
rspuns va fi denumit AE,d-SPEC.
4.8.2.8 Efectele de torsiune accidental
Conform paragrafului 4.3.2 din SR EN 1998-1:2004 pentru a ine cont de efectele de torsiune
accidental se introduce o excentricitatea accidental suplimentar care trebuie luat n calcul
pentru fiecare direcie principal a structurii i pentru fiecare nivel, i se raporteaz la centrul
maselor. Excentricitatea se calculeaz cu formula:
eai = 0.05 Li
unde
e1i
Li

excentricitatea accidental a masei de la nivelul i fa de poziia calculat a centrului

maselor, aplicat pe aceeai direcie la toate nivelurile
dimensiunea planeului perpendicular pe direcia aciunii seismice.
eax
CM
Fx

eay

Ly

CM

Fy
Lx

Figura 154. Definiia excentricitii accidentale.

Datorit faptului ca structura analizat n aceast aplicaie are aceleai dimensiuni n plan la
fiecare nivel valorile excentricitilor pentru cele dou direcii sunt aceleai pentru fiecare etaj
i se vor nota pentru simplitate cu ex i ey:

ex = 0.05 ( 2 6 ) = 0.6m
ey = 0.05 ( 3 5) = 0.75m
137

n cazul de fa n care pentru obinerea rspunsului seismic se utilizeaz un model spaial,

conform paragrafului 4.3.3.3.3 din SR EN 1998-1:2004 efectul de torsiune produs de o
excentricitate accidental se poate considera prin introducerea la fiecare nivel a unui moment
de torsiune :
M 1i = e1i Fi

(77)

n care:
moment de torsiune aplicat la nivelul i n jurul axei sale verticale
M1i
e1i
excentricitate accidental a masei de la nivelul i
Fi
fora seismic orizontal aplicat la nivelul i
Momentul de torsiune se va calcula pentru direciile aciunii seismice x i y cu formula:
M xi = eiy Fix i M yi = eix Fiy
unde Fix i Fiy sunt forele laterale calculate pe cele dou direcii. Aceste fore laterale se vor
calcula similar cu cele de la exemplul.4.8.1 cu urmtoarele precizri:

Deoarece calculul se efectueaz pe modelul spaial al structurii masele concentrate la
fiecare nivel sunt calculate folosind ncrcrile gravitaionale care acioneaz pe ntreg
planeul n combinaia seismic de ncrcri (a se vedea exemplul 4.8.1.2). Masele de
nivel au valorile: m1 = m2 =104.9t i m3 =108,2t.

Se vor folosi perioadele proprii exacte determinate n paragraful anterior pe modelul real
al structurii i anume: T = 0.488s pentru calculul pe direcia x i T = 0.692s pentru calculul
pe direcia y
Calculul forelor laterale pe direcia x este prezentat sintetic n cele ce urmeaz:

Fora tietoare de baz este:
Fb , x = Sd (T1x ) m = 0.996 318 0.85 = 269.2kN
unde Sd(T1x)este ordonata spectrului de proiectare pe direcia x calculat cu valorile
corespunztoare ale perioadei i factorului de comportare q i m este masa total a
structurii
m = m1+m2+m3= 318t;

Forele laterale se calculeaz cu urmtoarea relaie:
z m
Fi = Fb i i
z j mj
i au urmtoarele valori:
F1x = 44.2 kN
F2x = 88.3 kN
F3x = 136.7 kN
Calculul forelor laterale pe direcia y este prezentat sintetic n cele ce urmeaz:

Fora tietoare de baz este:
Fb , y = S d (T1 y ) m = 1.61 318 0.85 = 435.2kN
unde Sd(T1y)este ordonata spectrului de proiectare pe direcia y calculat cu valorile
corespunztoare ale perioadei i factorului de comportare q i m este masa total a
structurii
m = m1+m2+m3 = 318t;

138

Forele laterale se calculeaz cu urmtoarea relaie:

z m
Fi = Fb i i
z j mj
i au urmtoarele valori:
F1y = 71.4 kN
F2y = 142.8kN
F3y = 221 kN

Momentele de torsiune pentru fiecare nivel pe cele doua direcii au urmtoarele valori:
M1,x=44.20.75 = 33.15 kNm
M2,x=88.30.75 = 66.22 kNm
M3,x=136.70.75 = 102.5 kNm
M1,y=71.40.6 =42.84 kNm
M2,y=142.80.6 =85.68 kNm
M3,y=2210.6 =132.6 kNm
Momentele de torsiune pentru fiecare nivel sunt (Figura 155):
M1 = M1,x+ M1,y = 75.99 kNm
M2 = M2,x+ M2,y = 151.9 kNm
M3 = M3,x+ M3,y = 235.1 kNm
M3
M2
M1

Figura 155: Momentele de torsiune la fiecare nivel.

Aceste momente de torsiune se introduc n modelul structurii ntr-un caz de ncrcare care
pentru acest exemplu va fi denumit AE,d-M.

4.8.2.9 Calcul structural

Pentru aceast aplicaie se vor arta doar diagramele de for axial i moment ncovoietor
obinute din analiza modelului structurii n dou variante:

Diagramele de for axial i moment ncovoietor din calculul modal cu spectre de
rspuns;

Diagramele de for axial i moment ncovoietor din combinaia seismic de ncrcri;
Conform SR EN 1990:2004, paragraful 6.4.3.4 combinaia seismic de ncrcri este:
Gk , j + AE ,d + 2,i Qk ,i cu valorile coeficientului 2 = 0.3.
j 1

i 1

139

Figura 156: Definirea combinaiei seismice de ncrcri n programul SAP2000.

Aciunea seismic AE,d este alctuit din spectrele de rspuns (AE,d-SPEC) i momentele de
torsiune (AE,d-M) care in cont de excentricitatea accidental: AE,d = AE,d-SPEC + AE,d-M.
Pentru a ine cont de faptul c aciunea seismic poate veni din orice direcie aciunea
seismic n combinaia seismic se consider cu + i pentru a corespunde celor 2 situaii:

k, j

j 1

i 1

k, j

j 1

+ AE ,d + 2,i Qk ,i
AE ,d + 2,i Qk ,i
i 1

Diagramele de for axial:

Din calculul spectral ( AE,d-SPEC):

Figura 157: Diagrama de for axial pe structur din calculul modal cu spectre de rspuns.
140

Din combinaia seismic de ncrcri:

Figura 158: Diagrama de for axial pe structur n combinaia seismic de ncrcri.

Diagramele de moment ncovoietor:

Din calculul modal cu spectre de rspuns ( AE,d-SPEC):

Figura 159: Diagrama de moment ncovoietor pe structur din calculul modal cu spectre de
rspuns.

141

Din combinaia seismic de ncrcri:

Figura 160: Diagrama de moment ncovoietor pe structur n combinaia seismic de

ncrcri.
n diagramele din calculul spectral toate valorile apar cu semnul pozitiv. Semnul + pentru
toate valorile provine din combinaia modurilor proprii de vibraie cu combinaia ptratic
complet (CQC) i combinaia efectelor aciunii seismice cu radical din suma ptratelor
(SRSS).
n diagramele din combinaia seismic de ncrcri valorile eforturilor pe elemente sunt date
sub form de nfurtoare. Acest lucru se poate vedea mai bine n Figura 161 care prezint
eforturile pentru un stlp parter din axul 1.

Figura 161: Eforturile pe un stlp parter din cadrul ax 1 din combinaia seismic de ncrcri.

142

Pentru simplitate valorile momentelor ncovoietoare din calculul spectral ( AE,d-SPEC) se for
afia doar pentru cadrul din ax 1:

Figura 162: Diagrama de momentele ncovoietoare din calculul modal cu spectre de rspuns
pentru cadrul din ax 1.
Se observ ca toate valorile momentelor sunt mai mici dect cele obinute pe acest cadru din
analiza cu fore laterale. Acest lucru demonstreaz c un calcul modal cu spectre de rspuns
ofer rezultate mai exacte i o proiectare mai economic n comparaie cu metoda forelor
laterale.

4.8.3

Calcul static neliniar

n aceast aplicaie se exemplific aplicarea calculului static neliniar pentru calculul global la
aciunea seismic a unei structuri modelate folosind cadre plane situate pe cele dou direcii
orizontale principale. n cele ce urmeaz se detaliaz doar calculul cadrelor necontravntuite
de pe direcia x a structurii. Structura analizat este aceeai cu cea care a fost analizat n
paragraful anterior.
4.8.3.1 Datele problemei
Structura care urmeaz s fie analizat este un cadru metalic cu 3 etaje a cte 3.5 m fiecare, 2
deschideri a cte 6 m i 3 travei de 5 m fiecare. Aceast structur este alctuit din cadre
contravntuite dispuse n axele A i C, i cadre necontravntuite cu noduri rigide dispuse n
axele 1 i 4 (vezi Figura 140). Cadrele din axele B, 2 i 3 sunt cadre necontravntuite cu
grinzile articulate i preiau doar ncrcri gravitaionale. Planeul este realizat din beton armat
i reazem pe grinzile secundare, iar acoperiul se consider circulabil. Structura este
amplasat la Bucureti i urmeaz a fi proiectat conform clasei de ductilitate H. ncrcrile
gravitaionale pe planeu sunt alctuite din ncrcarea permanent de 5 kN/mp i ncrcarea
util de 3 kN/mp.

143

4
T

3
T

H
L

(b)

(a)

Figura 163: Cadru spaial (a) i vedere n plan (b) a structurii analizate.
Caracteristicile principale ale structurii sunt prezentate sintetic mai jos:

Deschidere L = 6 m;

Travee B = 5 m;

nlime etaj H = 3.5 m;

Amplasament: Bucureti;

ncrcare permanent pe planeu gk = 5 kN/mp;

ncrcarea util pe planeu qk = 3 kN/mp;

Structura va fi proiectat conform clasei de ductilitate H.
Calculul structural se realizeaz cu programul SAP2000.
Rezultatele calculului se vor prezenta in detaliu in redactarea finala.

4.8.4

Calcul dinamic neliniar

n aceast aplicaie se exemplific aplicarea calculului dinamic neliniar pentru calculul global
la aciunea seismic a unei structuri modelate folosind cadre plane situate pe cele dou direcii
orizontale principale. n cele ce urmeaz se detaliaz doar calculul cadrelor necontravntuite
de pe direcia x a structurii. Structura analizat este aceeai cu cea care a fost analizat n
paragraful anterior.
4.8.4.1 Datele problemei
Structura care urmeaz s fie analizat este un cadru metalic cu 3 etaje a cte 3.5 m fiecare, 2
deschideri a cte 6 m i 3 travei de 5 m fiecare. Aceast structur este alctuit din cadre
contravntuite dispuse n axele A i C, i cadre necontravntuite cu noduri rigide dispuse n
axele 1 i 4 (vezi Figura 140). Cadrele din axele B, 2 i 3 sunt cadre necontravntuite cu
grinzile articulate i preiau doar ncrcri gravitaionale. Planeul este realizat din beton armat
i reazem pe grinzile secundare, iar acoperiul se consider circulabil. Structura este
amplasat la Bucureti i urmeaz a fi proiectat conform clasei de ductilitate H. ncrcrile
gravitaionale pe planeu sunt alctuite din ncrcarea permanent de 5 kN/mp i ncrcarea
util de 3 kN/mp.

144

4
T

3
T

H
L

(b)

(a)

Figura 164: Cadru spaial (a) i vedere n plan (b) a structurii analizate.
Caracteristicile principale ale structurii sunt prezentate sintetic mai jos:

Deschidere L = 6 m;

Travee B = 5 m;

nlime etaj H = 3.5 m;

Amplasament: Bucureti;

ncrcare permanent pe planeu gk = 5 kN/mp;

ncrcarea util pe planeu qk = 3 kN/mp;

Structura va fi proiectat conform clasei de ductilitate H.
Calculul structural se realizeaz cu programul SAP2000.
Rezultatele calculului se vor prezenta in detaliu in redactarea finala.

145

ANEXA 1: CALCULUL SIMPLIFICAT DE ORDINUL I LA STRI

LIMIT ULTIME

5.1 Procedeul de calcul

In aceasta anexa se prezint metodele simplificate de calcul de ordinul I la stari limita
ultime SLU. Procedeul de calcul este urmtorul:
a) se aleg dimensiunile elementelor i vutelor (daca exista).
b) Pentru fiecare combinaie de ncrcri la starea limit ultim SLU:

Se determin cr pentru combinaia aleas dintr-o analiz critic de flambaj.

Daca cr < 3, se aleg seciuni mai puternice i se reia calculul de la pasul precedent.

Se face o analiz plastic pentru combinaia de ncrcri aleas, innd seama c, dac cr <
10, fie analiza, fie rezultatele acestui pas trebuie modificate pentru a corespunde criteriului
de cedare Merchant-Rankine. Modificrile sunt descrise mai jos.
c) Momentele i forele rezultate se folosesc pentru verificrile de rezisten.
Aceste metode permit determinarea unor eforturi sigure i apropiate de realitate, dar nu
exacte.
Termenul de factor de ncrcare este folosit pentru a defini raportul dintre fora aplicat i
fora de calcul la SLU n orice etap particular a ncrcrii. Factorul de ncrcare de cedare
este factorul de ncrcare cerut pentru a produce cedarea prin mecanism plastic. Factorul de
ncrcare corespunztor mecanismului nu trebuie s fie mai mic dect 1,0 i va fi de obicei
destul de mare.

5.1.1 ncrcarea modificat corespunztoare criteriului Merchant-Rankine

Criteriul Merchant-Rankine poate fi evideniat fcnd analiza plastic a cadrului la
ncrcrile aplicate majorate cu factorul:
1
1

(78)

cr

Pentru analiza plastic, criteriul Merchant-Rankine poate fi exprimat prin:

Factor de ncarcare la cedare=

ncarcarea de cedare

1
Forta aplicata
1 1
cr

(79)

Acolo unde factorul de ncrcare este mai mare dect 1,0, nu este indicat s se reduc
eforturile calculate la cedare, prin mprire cu factorul de ncrcare la cedare, pentru c nu ar
reflecta adevrata comportare la cedare. Reducerea eforturilor este posibil numai printr-o
metod care respect momentele plastice ale seciunilor, cum ar fi o analiz elasto-plastic cu
ajutorul unui program de calcul. Folosind o astfel de metoda, se pot determina eforturile
pentru valoarea factorului de ncrcare egal cu 1,0 i acestea pot fi folosite pentru verificrile
ulterioare.
Justificarea acestei metode provine din faptul c Merchant-Rankine d pentru cedare:
1
1
1
+
=
(80)

pl

cr

ced

146

1
1
1
+
=
Fpl Fcr Fced
F Fced
1
1
1
=

= cr
Fpl Fced Fcr
Fced Fcr
Fpl =

Fced Fcr
Fced
=
Fcr Fced 1 Fced
Fcr

Fpl = Fced

(81)

1
F
1 ced
Fcr

unde:
Fced = FSLU

Fpl = FSLU

5.1.2

(82)

1
1
= FSLU
F
1
1
1 ced
cr
Fcr

(83)

Analiza elasto-plastic modificat corespunztoare criteriului Merchant-Rankine

Analiza elasto-plastic de ordinul I este o procedur de analiz incremental. Criteriul

Merchant-Rankine poate fi observat n analiza elasto-plastic de ordinul I utiliznd factorul:
1

(84)

cr

ca un factor de reducere aplicat factorului de ncrcare calculat la formarea fiecrei articulaii

plastice. Cadrul este considerat ncrcat cu combinaia la SLU standard, incrementul forelor
este aplicat ca de obicei, dar factorul de ncrcare este redus la formarea fiecrei articulaii
plastice, vezi Figura 165.

Figura 165. Diagrama for-deplasare redusa conform criteriului Merchant-Rankine

Marele avantaj al acestei metode este c ea identific articulaiile la SLU i poate astfel
determina un set de eforturi la 1,0 x SLU, cu seciuni economice. Trebuie notat c factorul de
ncrcare corespunztor formrii ultimei articulaii plastice a mecanismului va fi acelai ca
pentru orice alt metod care folosete metoda Merchant-Rankine, dar aceast metod permite
calculul eforturilor pentru factori de ncrcare inferiori condiiei de cedare. Acesta este un
147

avantaj n comparaie cu analizele rigid-plastice bazate pe metodele lucrului mecanic virtual,

unde factorul de ncrcare la cedare este mai mare dect cel cerut la SLU.

5.1.3

Capacitatea seciunii modificat pentru a corespunde criteriului MerchantRankine

Metoda implic urmtoarea procedur:
(1) Se aleg seciunile iniiale ale cadrului.
(2) Se calculeaz fora critic de flambaj a cadrului Fcr.
(3) Se calculeaz factorul cr = Fcr / FEd.
(4) Se pune n concordan cu criteriul Merchant-Rankine prin mprirea capacitii plastice a
1
seciunii cu coeficientul
.
1
1

cr

(5) Se face o analiz rigid-plastic a cadrului folosind capacitile plastice reduse de la

punctul (4).
(6) Se verific factorul de ncrcare la cedare de la (5), care trebuie s fie 1,0.
1
(7) Se amplifica toate eforturile cu coeficientul
.
1
1

cr

5.2 Metode de analiz

Cele trei metode obinuite de analiz sunt:
(1) Metoda grafic.
(2) Analiza lucrului mecanic virtual al mecanismelor rigid-plastice.
(3) Analiza elastic-perfect plastic.

5.2.1 Metoda grafic

n metoda grafic (Figura 166), diagramele de momente ncovoietoare se deseneaz pe bare,
cu valorile maxime i minime limitate de momentele plastice ale fiecrui element.

Figura 166. Metoda grafic

Pe rnd, elementele trebuie alese pentru a satisface orice diagram static de moment
ncovoietor. Astfel metoda grafic se poate folosi pentru:
Analiza unor structuri foarte simple.
Proiectarea iniial a oricrei structuri.
Metoda grafic va gsi ntotdeauna limita superioar a momentului ncovoietor sau limita
148

inferioar a factorului de ncrcare, deci este ntotdeauna sigur, n ipoteza c s-a fcut corect.
Metoda se recomand pentru proiectarea iniial a unei structuri, analiza final fiind n mod
normal rigid-plastic sau elastic-perfect plastic.

5.2.2 Metoda lucrului mecanic virtual al mecanismelor rigid-plastice

Metoda lucrului mecanic virtual calculeaz factorul de ncrcare la cedare pentru un
mecanism de cedare rigid-plastic. Structuri destul de extinse pot fi analizate fr calculator, de
aceea metoda este adesea considerat ca metoda clasic (Figura 167).
Diagrama de incarcari

Figura 167. Metoda lucrului mecanic virtual

Prin aceast metod nu se gsete ordinea apariiei articulaiilor plastice ci numai mecanismul
de cedare. Trei probleme importante pot sa apar atunci cnd se utilizeaz aceast metod:

Metoda poate determina doar factorul de ncrcare pentru mecanismul analizat. Dac nu
este analizat mecanismul real, factorul de ncrcare va fi supraestimat. Pentru a fi n
siguran, diagrama complet de moment ncovoietor a structurii trebuie trasat pentru
factorul de ncrcare cel mai mic al mecanismelor posibile.

Direcia rotirilor trebuie verificat cu grij pentru a se asigura c sunt n concordan cu
mecanismul (Figura 168).

Nu gsete nici o articulaie care se formeaz, se rotete i apoi se nchide.
Metoda se folosete n mod special pentru a verifica o structur care a fost deja definit.

Rotirea articulatiilor
permite formarea
mecanismului de cedare

Figura 168. Rotiri n articulaiile plastice conforme cu mecanismul de cedare

149

5.2.3 Metoda elastic-perfect plastic

Metoda elastic-perfect plastic aplic forele n mod cresctor cu pai mici i consider
articulaiile plastice pe structur, odat cu formarea lor (Figura 169). Se presupune c
elementele se deformeaz ca elemente liniar elastice pn la momentul plastic Mp i apoi se
comport perfect plastic fr ecruisare. Este posibil s identifice articulaii care se formeaz,
se rotesc i apoi se nchid, sau chiar care se descarc sau schimb sensul rotirii, programul de
calcul avnd aceste posibiliti. Mecanismul final va fi mecanismul real de cedare, i va fi
identic cu mecanismul corespunztor celui mai mic factor de ncrcare care poate fi gsit prin
metoda rigid-plastic.
Metoda are urmtoarele avantaje:
Se identific mecanismul real de cedare.
Se identific toate articulaiile plastice, inclusiv orice articulaie care s-ar putea forma i apoi
nchide, i care astfel nu va apare n mecanismul final, dar va trebui inut cont de ea.
Articulaiile care se formeaz dup SLU pot fi identificate i deci acolo unde este posibil,
costul mbinrilor elementelor poate fi redus. Acest lucru poate produce economii n structur
acolo unde rezistena elementelor este mai mare dect este necesar, n cazurile unde
dimensionarea este determinat de deplasri sau unde se folosesc seciuni supradimensionate.
Diagrama real de momente ncovoietoare de cedare sau la orice nivel pn la cedare poate
fi identificat.

Figura 169. Metoda elastic-perfect plastic

150

ANEXA 2: CALCULUL CAPACITATII DE ROTIRE PLASTICA A

SECTIUNILOR

Capacitatea de rotire plastic se determin cu relaia:

r =

u
1
p

(85)

unde u este rotirea plastic definit prin cea corespunztoare momentului de plasticizare a
seciunii, definit pe curba post-elastic (), iar p este rotirea elastic la formarea articulaiei
plastice.

Figura 170. Curba de comportare real a unei mbinri

Capacitatea de rotire plastica pentru profile dublu T (Figura A.2) se determin cu relaia:

r = 6 104

tt2
R
0.8 + 0.2 t
bL
Ri

(86)

unde:

240
( N mm 2 )
Rt

= 1 4
= 0.6

N
ARt

pentru

N
0.1
ARt

pentru 0.1

(87)

N
0.3
ARt

Notaiile de mai sus au urmtoarea semnificaie:

N fora axial din stlp;
A aria seciunii transversale a stlpului;
b limea tlpii comprimate;
L deschiderea grinzii standard, determinat conform Figura 171 n funcie de mecanismul
de cedare;
R , R limitele de curgere pentru tlpi, respectiv pentru inim.
t

151

Figura 171. Caracteristicile profilelor dublu T i deschiderea grinzii standard

n funcie de capacitatea de rotire plastic rezultat din relaia anterioara, elementele de
structur pot fi clasificate n:
- Clasa 1 cu ductilitate bun, dac r 5,7
- Clasa 2 cu ductilitate medie, dac 4.5 r < 7.5
- Clasa 3 cu ductilitate slab, dac 1.5 r < 4.5
Disiparea de energie seismic prevzut prin proiectare este asigurat dac:

r > n

(88)

unde n este capacitatea de rotire necesar, rezultata din calcul sau ceruta prin recomandarile
din norma.

152

BIBLIOGRAFIE

SR EN 1993-1-1:2006. "Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oel. Partea 1-1: Reguli

generale i reguli pentru cldiri. Asociaia de Standardizare din Romnia (ASRO).
SR EN 1993-1-8:2006. "Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oel. Partea 1-8: Proiectarea
mbinrilor. Asociaia de Standardizare din Romnia (ASRO).
SR EN 1998-1:2004. "Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezisten la cutremur. Partea
1: Reguli generale, aciuni seismice i reguli pentru cldiri". Asociaia de Standardizare din
Romnia (ASRO).
SR EN 1998-1:2004/NA:2008. "Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezisten la
cutremur. Partea 1: Reguli generale, aciuni seismice i reguli pentru cldiri. Anexa
naional". Asociaia de Standardizare din Romnia (ASRO).
SR EN 1998-5:2004. "Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezisten la cutremur. Partea
5: Fundaii, structuri de susinere i aspecte geotehnice". Asociaia de Standardizare din
Romnia (ASRO).
P100-1/2006. "Cod de proiectare seismic - Partea I - Prevederi de proiectare pentru cldiri".
Buletinul Construciilor, Vol. 12-13, 2006.
Fardis, M.N., Carvalho, E., Elnashai, A., Faccioli, E., Pinto, P. and Plumier, A. (2005).
"Designer's Guide to EN 1998-1 and EN 1998-5. Eurocode 8: Design of structures for
earthquake resistance. General rules, seismic actions, design rules for buildings, foundations
and retaining structures". Thomas Telford, London.
Erdik, M. and Durukal, E., (2003). "Simulation Modeling of Strong Ground Motion". In W.F.
Chen and Charles Scawthorn (ed.), Earthquake Engineering Handbook, CRC Press.
Gasparini, D.A., and Vanmarcke, E.H. (1976). "Simulated Earthquake Motions Compatible
with Prescribed Response Spectra," Department of Civil Engineering, Research Report R764, Massachusetts Institute of Technology, Cambridge, Massachusetts.
Iervolino, I., Maddaloni, G. and Cosenza, E., (2008). "Eurocode 8 Compliant Real Record
Sets for Seismic Analysis of Structures", Journal of Earthquake Engineering, 12:1, 54 90.
Chang, H-Y. and Kawakami, H., (2006). "Effects of ground motion parameters and cyclic
degradation behaviour on collapse response of steel moment-resisting frames". Journal of
Structural Engineering, Vol. 132, no. 10, pages 2553-1562.
Gioncu, V. and Mazzolani, F.M., (2002). "Ductility of Seismic Resistant Steel Structures".
Spon Press, London and New York.
Paulay, T, Priestley M.J.N. (1992). "Seismic design of reinforced concrete and masonry
buildings". USA: John Wiley and Sons.
SR EN 1990:2004 "Eurocod: Bazele proiectrii structurilor". Asociaia de Standardizare din
Romnia (ASRO).
Chopra, A. (2001). "Dynamics of Structures: Theory and Applications to Earthquake
Engineering", Prentice-Hall, Upper Saddle River, New Jersey. ISBN 0-13-086973-2.
Wilson, E.L. (2002). "Three-Dimensional Static and Dynamic Analysis of Structures, A
Physical Approach with Emphasis on Earthquake Engineering", Third edition 2002,
Computers and Structures Inc, U.S.A.

153

Pinho, R. (2007). "Using Pushover Analysis for Assessment of Buildings and Bridges", in
"Advanced Earthquake Engineering Analysis", A. Pecker (Ed.), Springer, CISM Courses and
Lectures no. 494.
Fajfar, P. (2000). "A nonlinear analysis method for performance-based seismic design".
Earthquake Spectra, 16(3): 573-92.
Da Silva, L.S., Simoes, R., Cervasio, H. (2010). "Design of steel structures. Eurocode 3:
Design of steel structures. Part 1-1: General rules and rules for buildings", ECCS Eurocode
Design Manuals.
Maquoi, R., Chabrolin, B. (1996). "Frame design including joint behaviour", Final Report,
European Commission.
Design of Tubular Steel Structures. Training and education for the Implementation of
Eurocode 3 (2009), Cidect.
NP 042-2000. Normativ privind prescripiile generale de proiectare. Verificarea prin calcul a
elementelor de construcii metalice i a mbinrilor acestora.

154