LUCRARE PRACTICA Capitolul ———— DENSITATEA, VISCOZITATEA $1 TENSIUNEA SUPERFICIALA A LICHIDELOR BIOLOGICE A. Masurarea densitatii prin metoda densimetrului A1. Definirea si explicarea notiunii de densitate Az. Aplicatii medicale B. Masurarea coeficientului de viscozitate cu viscozimetrul Ostwald B1. Explicarea fenomenului de viscozitate Bz. Aplicatii medicale Cc. Masurarea coeficientului de tensiune superficiala cu stalagmometrul Traube C1, Definirea si explicarea fenomenului de tensiune superficiali Cz. Aplicatii medicale D. Influenta unor agenti tensioactivi asupra coeficientului de tensiune superficiala D1. Agenti tensioactivi Dz. Aplicatii medicale: solutii tensiotampon E. intrebari si exercitiiLUCRARE PRACTICA Densitatea, viscositatea si tensiunea superficiala sunt propriesati fizice comune tuturor Gichidelor. Pentru o anume temperatura si presiune, densitatea, coeficientul de viscozitate si coeficientul de tensiune superficiala sunt caracteristice pentru fiecare lichid in parte. Lichidele Giologice au anumite intervale de valori normale pentru fiecare dintre parametrii mentionati anterior. Modificarea lor poate apare fie in mod fisiologic dar, cel | inai frecvent, patologic, determinarea lor fiind importanta pentru diagnosticul unor boli Dintre metodele cunoscute pentru determinarea acestor parametri, in [ucrarea de fata le vom prezenta pe cele uzuale in laboratorul clinic. Astfel, vom masura densitatea cu ajutorul densimetrului, Viscocitatea, care este un parametru de curgere af fluidelor, va fi determinata indirect, utilizdnd viscozimetrul Ostwald. ‘Tensiunea superficiala este un parametru fizic care intervine la interfata dintre doua medi, atdt tn cazu lichidelor Biologice cat si a celulelor dir organismul viu; coeficientul de | tensiune superficiala va fi determinat tot indirect si relativ, prin intermediul stolagmometrului Traube si se va pune tn evidenta influenta unor substanfe, numite agenti tensioactivi, asupra sa. Intelegerea principiilor fizice care stau (a baza determindrii acestor parametri face posibila cunoasterea limitelor si a cauzelor de eroare care pot conduce la recultate false, ce | pot fi considerate eronat ca fiind patologice. | A. Masurarea densitatii E ® prin metoda densimetrului A.1, Definirea si explicarea notiunii de densitate Le Densitatea (simboluri D, d, p) este 0 marime fizica caracteristica corpurilor solide, lichide sau gazoase, dar in medicina ne intereseaza indeosebi densitatea unor lichide din organism, Deosebim doua notiuni: densitate absoluta si densitate relativa. Relatia de definipic a “Densitatea absoluta (D) a unui cop densitatii: poate fi definita prin raportul dintre masa corpului (Of) si volumul sau (V)~ relatia (1). D # w Daca numitorul relatiei (1), V; este egal cu unitatea, densitatea absoluta devine numeric egala cu masa unitatii de volum a corpului respectiv (si de aceea mai este numita si masa volumica), aceasta constituind 0 alta modalitate de definire a densitati absolute, 214LUCRARE PRACTICA ‘Volumul oricarui corp variind cu temperatura, si densitatea se va modifica in functie de temperatura; este necesar, deci, sa se fina cont de aceasta variatie in ‘Unitatea de masura determinarile de laborator. Relatia de dependenta este: ¥ In Sistemul International : [po], = (ts = kg/m Dy 1+ at) @ ¥ Unitatea tolerata in care (in a? e 5) D, = densitatea absoluta a lichidului la temperatura t D, = densitatea absoluta a lichidutui fa temperatura 0°C Densitatea relativa esteo @ = coeficientul de dilatatie volumica a marime adimensionala: lichidului £=(€°C- 0°C) = variatia de temperatura in grade Celsius Determinarea directa a densitatii absolute a unui corp ar implica dificultai, ca urmare a imposibilitatii determinarii directe a volumului (acesta Variatia densitayii cu se determina indirect, prin cAntarirea fie a cantitatii de temperatura apa cuprinsa intr-un vas, fie a cantitatii de apa D, dislocuite) cat si a masei (care se determina tot Dap) a) indirect, masurdnd greutatea, care este proportionala cu masa, tot prin céntarire). Pentru a elimina erorile care pot decurge din aceste determinari indirecte s-a introdus nofiunea de densitate relativa, *Densitatea relativa (d) a unui comp se defineste ca fiind raportul dintre densitatea absoluta a Nota: anu se confunda corpului respectiv (D) si densitatea absoluta a notiunea de densitate afsolutd — aceluiasi volum (V) dintr-o substanfa considerata de (masa specifica) cu notiunea de referinta (D'), la aceeasi temperatura, greutate specifica (G,) aceasta 5 find definita prin raportul dintre greutatea cor-pului (G) si volumul sau (V) ~ relatia (3). a Introducdnd relatia (1) in relatia (4) se poate scrie : G_Mg_M D_M_Me_G 6, =F MBM axe a-D.M ‘cI voy yer Pxs O) DM Me G C7 in care: 4g = acceleratia gravitationala, Asa cum se observa din relatia (5), densitatea (semnificatia celorlalte sim6o- relativa find raportul a doua densitati, deci doua uri find cea precizata marimi de acelasi fel, este o marime adimen- anterior). sionala. Pentru lichide se considera drept lichid de referinta apa distilata, la 4°C si 760 mm col. Hg a 25Legea (ui Arhimede: un corp. scufundat intr-un Gichid este impins de jos in sus de o forta egala si de sens contrar cu greutatea volumului de lichid dislocuit de acel corp. Varsta ensitatea relative now. 1,012 | mascut ‘sugar 1,002 adult 1,010 - 1,025. Tabel 1. Variatia densitaqii urinei in Functie dee varsta LUCRARE PRACTICA catei densitate este numeric egalé cu unitatea. Densitatea apei la diverse temperaturi de lucru, ce intervine in relatia (4), este cunoscuta din tabele (vezi tabelul 3). Metodele de determinare a densitajii cuprind: -metode indirecte bazate pe masurarea masei prin cdntarire; ~metode directe ce au la baza legea lui Athimede, aici incluzindu-se si metoda densime- trului, pe care o vom prezenta. : (EB) A.z. Aplicatii medicale Densitatea lichidelor din organism are valori cuprinse, fiziologic, intr-un interval de valori normale. Aceste valori pot fi modificate atat in unele situatii fiziologice cit mai ales in stiri patologice Determinarea densitatii urinei prezinta un. interes aparte, deoarece modificarile ei sunt criteriu de diagnostic pentru unele boli renale/ in mod fiziologic, densitatea urinei variaza: a) in functie de volumul de apa ingerata si de concentratia solvitilor. Astfel densitatea creste in cazul unui regim sarac in lichide, twanspiratii profuze, diaree, mari eforturi musculare. Deasemeni densitatea urinei variaza in functie de varsta (este mai mica la nou-nascut si sugar fata de adult). Patologic, densitatea urinara creste in diabetul zaharat, stari febrile, sindrom nefrotic si in oligurii (volum urinar scazut); ea scade in poliuriile (volum uurinar crescut) nediabetice, cum este cazul boli numite diabet insipid. Incapacitatea functionalé renala se poate manifesta fie prin fixitatea valorilor (numita izostenurie), fie prin hipostenurie (reducerea valorilor sub 1,017). © PARTEA PRACTICA Materiale folosite: Y urodensimetre cilindr gradat lich de cercetat termometn Artie de filira cass Principiul metodei de determinare a densitatii unui lichid cu ajutorul densimetrului se bazeaza pelegea lui Arhimede, aplicata in cazul scufundarii densimetrului in lichidul a carui densitate dorim sa o determinam. Conform princi-piului mai sus amintit, el va fi impins ascendent cu o forya cu atat mai mare (determinand o imersie cu atat mai mi - corpul se va scufunda mai putin) cu cat lichidul este mai dens. Se va putea, deci, afla densitatea lichidului apreciind nivelul pana la care se scufunda densi- 216Scala gradata, Plutitor (P) Rezervor (R) Fig. L Densimewrl, parti componente LUCRARE PRACTICA metrul. Deoarece densimetrul prezinta o scala gradata direct in unitati de densitate (prin introducere in lichide de densitate cunoscuta) vom putea citi direct densitatea lichidului respectiv. Descrierea densimetrului Densimetrele (numite si areometre) sunt aparate din sticla, utilizate pentru determinarea densitatii relative (metoda este deci relativa - determinarile se fac tot fata de apa distilata, dar aceasta este utilizata initial, pentru realizarea scalei gradate - si directa, nu necesita calcule ajutatoare, densitatea se determina prin citire directa). Un densimetru (fig. 1) este un instrument din sticla, care este compus din urmatoarele parti: un corp cilindric, cu diametru de 2-3 cm, plin cu aer - plutitorul (P). La partea inferioara a acestuia se gaseste un rezervor (R), care este umplut cu un material greu (alice de plumb sau mercur) pentru a deplasa centrul de greutate al dispozitivului la partea inferioara, determindnd, in cazul plutirii in lichidul de studiat, un echilibru stabil in pozitie verticala, La partea superioara plutitorul se continua cu o tija cu diametrul pana la 1 cm, inchisa, in interiorul careia se gaseste o scala gradata in densitati relative si temperatura la care s-a efectuat gradarea. Pentru o precizie mai mare tija densimetrului trebuie sa fie cét maj lunga si cat mai subjire, distanta dintre doua diviziuni devenind astfel mai mare. Pentru corectia in functie de temperatura, densimetrul poate contine in interiorul sau un termometru Daca gradajia este in unitaji de densitate, aparatul poate fi folosit pentru masurarea densitati. Gradarea se face prin introducere in lichide cu densitati cunoscute, in unitati de densitate relativa la temperatura de 20°C, ca unitate de densitate fiind luata densitatea apei distilate la presiunea de 760 mm. col. Hg si temperatura de 4°C (gradare 20/4°C), densitatile exprimate fiind numeric egale cu. densitatea in g/cm’, Intervalul densitatilor ce se poate masura cu un densimetru este relativ mic, astfel incat se construiesc densimetre speciale pentru determinarea densitatii urinei (urodensimetru, cu scala cuprinsa intre 0,997 si 1,066), laptelui (lactodensimetru) ete., densitatea lor apartinand la domenii diferite iar numele lor variind in functie de natura substantei de cercetat. Daca 217[15,5] 0,999050 | 24,0) 0.997323 16,0| 0,998970 | 24,5| (0.997198 | 16,5| 0,998887 17,0] 0,998601 17,5| 0,998713 [18,0| 0,998622 0,998528 1832 | 19,5| 0,998332 20,0|_0,998230 | 28,5) 0.996116 20,5, 0,998126 | 29,0 0,995971 21.0\ 0,998019 | 29,5| 0,995823 | [2153] 0.997908 | 30.0| 0.995673) 22,0) 0,997797 | 30,5 0,997682 0997565, 0995521 Densitati ale apei distilate Functie de temperatura de luera <) LUCRARE PRACTICA densimetrul este gradat direct in unitati de concentratie atunci el permite determinarea concen- tafiei unui anumit lichid in apa Este cazul alcoolmetrului, care permite masurarea directa a concentratiei alcoolului in volume, _procentual Densitatea alcoolului pur este mai mica decit a apei in consecinta, un amestec apa - alcool va avea o densitate cu atat mai mica (faja de apa) cu cat volumul alcoolului este mai mare, variajia densitatii amestecului producdndu-se exclusiv in functie de volumul de alcool, Urodensimetrul sau urometrul, folosit in laborator pentru determinarea densitatii urinii, este gradat astfel incét sa cuprinda valorile intre care variaza densitatea urinei (obisnuit gradatia este intre 1,000 si 1,060 g/cm’), gradarea fiind facuta pentru 20/4°C, Mod de lucru a) Masurarea densitatii urinei cu urodensimetrul in laboratorul clinic determinarea densitatii urinei se realizeaza obisnuit in urina colectata din 24 ore, La aceasta Iucrare practica vom determina densitatea pe un lichid cu proprietati _fizice asemanatoare cu ale urinei. Se va proceda dupa cum urmeaza: ~ se introduce lichidul de cercetat in cilindrul gradat péna la 2/3 din volumul cilindrului, cu grija, astfel incat st nu se formeze spuma la suprafata (daca se formeaza, aceasta este indepartata cu hartie de filtru pentru a nu impiedica citirea ulterioara); + urodensimetrul, tinut de tija, vertical cu rezervorul in jos, se introduce in lichid, fara sa atinga perejii cilindrului; este lasat apoi sa pluteasca, asigurandu-ne ca nu atinge fundul cilindrului; - dupa realizarea conditiei de echilibra stabil, se citeste cifra corespunzatoare diviziunii tangente la partea inferioara a meniscului format de interfata lichid/aer, care corespunde densitatii relative a urinei exprimata in g/cm’, ~ se scoate apoi densimetral, se recupereaza lichidul (in flaconul initial) si se clateste cu apa atat cilindrul cat si densimetrul, care apoi se introduce in suportul sau special de protectie. Corectia de temperatura se realizeaz conform relatiei (4), inmulfind valoarea citita cu densitatea apei la temperatura de lucru (luata din tabelul 2),LUCRARE PRACTICA Desi metoda este simpla exista cteva surse de crori si anume: ¥ densimetrul nu este perfect vertical; ¥ lichidul din cilindru este insuficient si densimetrul atinge fundul vasului; v daca densimetrul atinge peretii cilindrului apare o forta de frecare la acest nivel; ¥ prezenta unui strat de spuma la suprafata lichidului poate impiedica citirea gradatiei (aceasta spuma poate fi indepartata cu hartie de filtru); v eroarea de paralaxa (cea mai importanta) rezulta din citirea gradatiei sub un anumit <®) unghi; prevenirea acestei erori se poate face atunci cand axa_privirii se afla la acelasi nivel cu partea inferioara a meniscului lichidian. Eroarea tolerata la citire este de + o diviziune. Rezultate experimentale : Rezultatele obtinute vor fi ‘Temperatura de lucra = corectate in functie de tempera- Valori obtinute : ura: D = dex X Dag te tempera de hers Cum sunt valorile obtinute de dvs, fata de valorile densitépii normale a urinii? b) Masurarea concentratiei in alcool cu alcoolmetrul Modul de lucru include aceleasi etape ca si la Punctul precedent, dar dispozitivul utilizat este un alcoolmetra, cu scala gradata de la 0 la 84 (procente de volum), iar lichidele de cercetat sunt cuprinse in flacoanele cu alcool I, I si IM. Se obtin valorile concentratiilor in alcool (% vol.) ale celor 3 lichide. viscozitate cu viscozimetrul @ B. Masurarea coeficientului de Ostwald B.1. Explicarea fenomenului de viscozitate Lichid newtonian, lichid nenewtonian, curgere laminara dn existenta cotidiana expresia "lichid viscos" este des folosita, cu referire la cat de greu curge un 219turbulen Laminar Fig. 2 Reprezentarea _vitezelor de curgere ale difentelor staturi ale unui lichid viscos aflat iner-un ub Fig.3 Curgere laminara Ecuatia fundamentala a lui Newton: (6) incare (vezi sifig. 3): forta de antrenare S = suprafata celor doua straturi monomoleculare x. = distanta dintre lamele o/ x= gradientul de viteza 17 = factor de proportio- nalitate denumit coeficient de viscozitate Ecuatia de definitie a coeficientului de viscozitate inamica _ Fx " @ LUCRARE PRACTICA lichid. Desigur, mierea de albine este mai viscoasa decat ulejul care, 1a randul sau, este mai viscos decit apa, la aceeasi temperatura. $i in practica medicala vor intdlni lichide - numite extrinseci (diverse solutii introduse in organism prin injectii sau pe cale orala - prin inghitire), sau intrinseci (umorile organismului) - a caror viscozitate va fi diferita, intervenind in fizio- logia si patologia organismului viu. Dat fiind faptul ca fenomenul de viscozitate se manifesta diferit, in functie de natura luidului, de tipul de curgere, este necesara precizarea cétorva notiuni. Numim fluid orice corp in stare gazoasa (gaze, vapori) sau lichida, caracterizat prin coeziune intermoleculara mai mica decat in cazul solidelor, cu proprietatea fundamentala de a nu avea forma proprie Ci de a lua forma vasului in care se afla (exemple: apa, aerul, singele, saliva ete), Fluidele sunt numite newtoniene daca respect, ecuatia fundamentala a lui Newton, caracterizindu-se prin aceea ca viscozitatea ramine constant la toate vitezele de curgere. Exemple: solutiile reale (vezi lucrarea practic privind Osmoza) si sistemele coloidale de concentratie mica. 3 Fluidele care nu respecta ecuatia mai sus amintita sunt numite nenewtoniene si prezinta o asa numita. viscozitate de structura Exemple: solutiile coloidale de concentratie mare, solutiile macro-moleculare, gelurile. Sangele este deasemeni un lichid nenewtonian (vezi aplicati). Explicatia clasica a fenomenului de viscozitate implica notiunea de curgere laminara. int-un lichid care curge in regim stajionar de-a lungul unui perete neted pe care-I uda, stratul imediat vecin adera de suprafaa peretelui si ramane imobil. Picaturile aflate la distanje din ce in ce mai mari de perete se misca cu viteze crescinde, incat apare un gradient de viteza (notat dv/dx). Lichidul la viteze nu prea mari se Geplaseaza sub forma de lame paralele, curgerea numindu-se laminara (fig. 3). Pentru intelegerea legilor ce guverneaza acest fenomen, vom porni de la urmatorul exemplu Se considera in interiorul unui fluid doua straturi monomoleculare, de suprafaja S$ egala, paralele intre ele si cu directia de curgere a fluidului; intre ele se exercita forfe egale si opuse ca sens, enumite forte de antrenare, care pot fi calculate din ecuatia fundamentala a lui Newton (relatia 6). Din aceasta relajie (6) se poate 220‘Unitatea de masura a cocficientului de viscozitate In Sistemul International: <1) 5, = Nm? = Paxs (Pascal secunda) ‘Unitate tolerata (in sistemul CGS): <7 =P (poise) 10 poise = 1Pas dina x sx em? Submultipla: centipoise: L cp = 10° poise = 10° Ngmi? oO LUCRARE PRACTICA deduce ecuatia de definitie a coeficientului de viscozitate dinamica (7). Deci coeficientul de viscozitate dinamica este numeric egal cu forta de antrenare pe care o exercita un strat monomolecular din interiorul unui fluid in miscare, asupra altui strat monomolecular vecin, ambele egale ca suprafata cu unitatea si paralele cu directia de curgere, gradientul vitezei relative fiind unitar. Coeficientul de viscozitate este 0 marime Constanta, caracteristica de material, ce nu depinde de conditiile de curgere a fluidului, variaza cu temperatura si, in cazul solujiilor, functie de concentratia substantei dizolvate. —&S , QY Alaturi de coeficientul de viscozitate dinamica, se mai pot defini: -Coeficientul de viscozitate cinematica = Taportul dintre coeficientul de viscozitate dinamica si densitate, - Coeficientul de viscozitate relativa = raportul dintre coeficientul de viscozitate al fluidului considerat si coeficientul de viscozitate al lichidului de referinta ( acesta fiind apa distilata la 20°C a carui coeficient de viscozitate este ,=10 p = 1 Ns m*). CE) B.2. aplicatii medicate ‘Viscocitatea stingelui total depinde de: a) numarul de hematii (4): | Hane | He. | Visco: | LE | tae NX [45M [a2 138) fe Ts0m-/47 14a | | 65M | 58 6,0 L_|w |r | 150 | in care M = milioane; Ht = hematocrit; N= normal; P = poliglobulie 6) volurnul ematilor. Viscozitatea sangelui Sangele este un fluid nenewtonian, fiind alcatuit din plasma - lichid newtonian - si ele- mente figurate (in suspensie), El se comporta ca 0 suspensie de particule coloidale deformabile, intr-un mediu macromolecular. Elementele figurate se acu muleaza axial, fenomen cu att mai marcat cu cat viteza de curgere este mai mare, formandu-se un manson pur plasmatic intre peretii vasului si regiunea axiala, foarte concentrata in elemente figurate. Spunem ca sngele are o viscozitate de structura, bi fazica, Viscozitatea singelui va fi astfel conditionata de numarul elementelor figurate, deformabilitatea lor calibrul vasului, forta de pompare a inimii etc., devenind deci un domeniu complex al cercetarii medicale, conturat sub denumirea de hemoreologie. Cresterea viscozitajii sangelui si numeroasele semne clinice consecutive constituie asa 2213,8-5,7)_| 18-24 1,64-1,69 1,02-1,027 | 3 | | (26,9-65,7) | 427 (1,07-1,75) | -veziculard 2,85 (1,31-5,42) Tabel 3. Coeficientul de viscozitate relativa a unor lichide biologice [glicerina | 830 uleidericin | 960 | Tabel 4. Coeficientul de viscozitate relativa a unor lichide LUCRARE PRACTICA numitele "sindroame de hiperviscozitate", de cauze diverse, constituind doar unul dinmrotivele pentru care fenomenul este atét de studiat in medicina, Astiel, cresterea concentratiei proteinelor plasmatice totale sau a unor fractiuni proteice (disprotidemiile), pot cauza cresterea viscozitatii singelui. Poliglobuliile (cresterea numarului elemen: telor figurate) au acelasi efect. Cresterea viscozitafii interne a hematiei sau a membranei sale, cu implicatii in deformabilitatea celulara (cazul unor anemii - anemia falciforma, adica cu hematii “in forma de secera” sau a unor hemoglobinopatii (modificarea calitayii hemo- globinei din hematii, care devine instabila), cu modificarea viscozitati interne a hematiei si posibila distrugere a sa, cu rezultat final o anemie hemolitica si, implicit, modificarea viscozitatii sangelui Mai tebuie amintite o serie de afectiuni cardiovasculare - infarctul miocardic acut, starile de soc, hipoxia si acidoza, pentru a enumera numai o parte din implicatiile clinice ale fenomenului de viscozitate si deci importanga studiului sau. Scaderi ale viscozitatii sangelui apar in hipoproteinemii, dupa wansfuzii cu ser fiziologic sau plasma, Exist si variatii fiziologice ale viscozitaii sanguine; astfel aceasta este mai mica: Ia femeie decat la barbat; la copil decat la adult; in singele arterial decat in singele venos. Viscozitatea altor lichide biologice Daca singele este atit de intens studiat d.p.c.v. al viscozitatii sale, si viscozitatea altor fluide biologice este importanta pentru economia generala a organismului (exudate, suc gastric, lichid amniotic) Viscozitatea lichidului sinovial conditioneaza mecanismul de lubrefiere pe care acesta il joaca in functionarea articulatiilor. Viscozitatea _solutiilor coloidale este importanta in special in cazul substanfelor macromoleculare, cum ar fi albuminele, proteinele etc., deoarece permite stabilirea naturii sistemului coloidal, respectiv a gradului de dispersie (polimerizare). Metode de determinare a coeficientului de viscozitate (v. si Capitolul 13) ° Enxista trei mari grupe de metode: *Prin masurarea timpului de curgere a lichidului de cercetat’ printr-un tub m2LUCRARE PRACTICA capilar comparativ cu timpul de curgere a unui | lichid de referina: ~ principiul metodei: legea Poiseuille, ~viscozimetre: Ostwald, Baume, Hess. Este cea mai folosita metoda in medicina deoarece necesita un volum mic de lichid. ole | emp 40114| oor 17 | 1082 | 0,0108| _18 | 1055 | 0,010: 19 | 1023 | 0,0103) *Prin masurarea timpului de cAdere a unei | 1004 0,000 bile in lichidul a carui viscozitate 0 avem 980 | 0,0098| 0,98 | de determinat: 0,096 ~ principiul metodei: legea Stokes (F = 6rx1x1«v), 00094) - viscozimetre: Hoppler. $0082 092 | Inconvenient: necesita cantitati mari de lichide, deci 0.0088) 089 | ny este practicabila in laboratorul medical 0,0088| 0,88. 0,0086| 0,86 | *Prin antrenare se Mmasoara rezistenta la miscarea 28 |_839 | 0,0084| "0,84 | care se imprima parcelar, intr-o zona a fluidului: 29 | __421 [0,0082| "082 | principiul metodei: ’ insasi ecuatia de definitie 30 | 803 {0,080 0.80 | (ecuatia lui Newton), Tabel 5 -~viscozimetre: Lecomte de Nouy, Rheotest-2 Variatia coeficientului de viscozi- ‘ate cu temperatura, pentra apa A teen aa PARTEA PRACTICA (©) eamnaninnneinamauin an ninnaenANNanmnits "Weta este indirect . ; (vatoarea lui n, se obtine prin sD Principiul metodei calcul) sirelativa (deoarece Aeserminarea lui, 50 face in Se urmareste curgerea unui aceluiasi volum V raport cu apa distdasa) din lichidul de cercetat, si din cel de referinta printr-un tub capilar de parametri cunoscuti si Principiul metodei constanti. Se masoara timpii corespunzatori. porneste de la legea lui Poiseuille Find vorba despre un fenomen de curgere Apliciind legea Poiseuille pentru Taminara, va fi guvemat de legea lui Poiseuille, cele dowd lichide, apa (a) si conform careia debitul este proportional cu presiunea: lichidiul de cercetat (x) vom avea Q,=VA,=KPrA ns =pgh Q. = VA, = k Px rAm i x gh in care V, tg si h sunt identici. incare P=pxgxh (3°) P. in care: Q=debitul de curgere prin tubul capilar Din raportarea celor doua V = volumul considerat relatii rezulta: (= intervalul de timp in care se scurge volumul A= mL .* PJP, V prin tubul capilar de unde: P = presiunea hidrostatica sub care se produce tA, xP/paX curgerea lichidului p = densitatea absoluta a lichidului acceleratia gravitationalaFig. 4 Viscozimetrul Ostwald (ex- plicatia notatilor in text) a) schema de principiu b) imagine de ansamblu Materiale necesare: “ “ viscozimetns Ostwald ich de cercetat apa distilasa pipete cfonometru LUCRARE PRACTICA h = inaltimea coloanei de lichid ce asigura curgerea, determindnd presiunea hidrostatica ®). r, 1 = parametrii dimensionali ai tubului, respectiv raza si lungimea coeficientul de viscozitate dinamica a lichidului de studiat, Deci cunoscind p, si ny, determinand (prealabil, prin una din metodele mentionate anterior) densitatea lichidului de cercetat p,, masurand t, si ty se poate calcula coeficientul de viscozitate al lichidului de cercetat, n, Descrierea aparatului Viscozimetrul Ostwald consta dintr-un tub de sticla in forma de “U” (fig. 4), deschis la ambele capete, prezentind in ambele ramuri cate un rezervor de aceeasi capacitate, cele doua rezervoare find situate la nivele diferite (unul superior - A si altul inferior - B), intre ele tubul prezentand si o portiune capilara de lungime 1 si de raza r, situata in continuarea rezervorului de la nivelul superior, a carui volum V este delimitat de doua repere (ingustari de calibru) a si b. Capatul superior al rezervorului A se continua, prin intermediul unui tub de plastic cu o seringa de aspiratie S. Aparatul este fixat perfect vertical intr-un stativ, Mod de lucru Se umple dispozitivul cu lichid de cercetat cu ajutorul pipetei, prin capatul ‘braului ©, pana la marginea superioara a rezervorului B. Conform Principiului vaselor comunicante, lichidul va ascensiona in brajul O' pana la o inaltime ce va corespunde reperului d din brajul O; se aspira cu ajutorul seringii S lichidul, pana deasupra reperului a; - se decupleaza seringa, moment in care lichidul va incepe si curga din rezervorul A; se noteaza timpul t, masurat cu ajutorul cronometrului, din momentul in care lichidul ajunge la nivelul reperului a pana la nivelul reperului bs prin curgere libera; se efectueaza 10 determinari; se goleste viscozimetrul, se spala cu apa; =se repeta aceeasi succesiune de —operatiuni introducéndu-se apa, obligatoriu pina la acelasi nivel d, 24LUCRARE PRACTICA Pentru a asigura acceasi denivelare h, ce determina Tuto. To Te Te Tas] curgerea libera a lichidului, datorata presiunii hidro- 1 statice P. 2 Este necesara cunoasterea temperaturii de 3 lucru, valoarea coeficientului de viscozitate dinamica 7 a apei distilate, data de tabele, variind cu temperatura 5 (vezi tabelul 6). c Rezultate experimentale ij | _| ‘Temperatura de lucru = 9 corespunzator careia: 10 Naps = Tabel de rezultate Dpa= Densitatea absoluta a lichidului de cercetat (determinata): Dosa = Ni | AN, [(AN,)? | Caleute T [ Pentru cele 10 determinari efectuate, se 2 realizeaza un tabel de date de tipul celui ataturat, 3 4 3 Valorile determinate ale viscozi- 7 tapi lichidului de cercetat vor fi supuse + prelucrarii statistice, determinand: - media aritmetica N,, e - eroarea medie patratica a valorii individuale 9 (deviatia standard, AN;), wo) ~ eroarea probabila a mediei aritmetice a ; 2 Tabel pentru prelucrarea statistica masuratorilor (AN/’). a datelor ® C. Masurarea coeficientului de tensiune superficiala cu stalagmometrul Traube C.1, Definirea si explicarea fenomenului de tensiune superficiala Forte intermoleculare la interfata a doua lichide Oricarei suprafefe lichidiene ii corespunde o anumita energie. Originea acestei energii de suprafata poate fi explicata prin existenta fortelor “de interactiune moleculara (forte intermoleculare) in interiorul lichiduluiFig. 5 Fore care actioneaza asupra moleculelor dintr-un lichid Fig. 6 Reprezentarea sferei de acfiune moleculara A g | I a) B Fig. 7 Forte care actioneaza asupra unui fir de até AB fntr-o pelicula de sépun: a) dupa nipe- ‘rea peliculei; b) inaince de rapere F, F, F Fig. 8 Descompunerea fortei de atractie F Cooficintul de tensiune superfciala, o, poate fi definit ‘prin raportul intre cantitatea de energie necesara pentru @ mari suprafata lichidiand cu 0 valoare AS, sas ef este numeric egal eu ener gia unitarii de suprafata. AW=0AS LUCRARE PRACTICA Sa consideram un lichid (de exemplu apa) in- trun vas (fig. 5). O molecula A in interiorul lichidului va fi atrasa in mod egal (forte Van der Waals) de moleculele inconjuratoare, pina la o distanga s, realizand o situatie de echilibru (aceeasi in orice punct chiar daca pozitia sa se va schimba, datorita agitatiei termice). Sfera imaginara de raza r se numeste sfera de actiune moleculara. Fortele de atractie inter-moleculare descrese repede cu distanta find negli-jabile pentru o distanta peste 0,01 jum. O molecula B care, fata de suprafata libera a lichidului se afla la o distanya mai mica decat 1, va fi atrasa cu forfe mai mici spre suprafata, deoarece aici numarul moleculelor este mai mic. Prin urmare, asupra moleculei B va actiona o rezultanta Ry, indreptata spre lichid. Aceasta rezultanta apare i mai clar daca considera o molecula C situata chiar la suprafafa lichidului. fn acest caz sfera de actiune moleculara nemaifiind doar in interiorul lichidului, molecula va interactiona si cu moleculele gazului. Ea va fi atrasa puternic spre lichid si foarte slab spre mediul gazos exterior (forte de atractie mici, practic neglijabile exercitate de moleculele gazului); asupra ei va actiona o rezultanta R,, indreptata spre interiorul lichidului. Aceasta inseamna ca moleculele superficiale exercita o presiune asupra celorlalte molecule din lichid si ca aceasta se realizeaz prin intermediul unei forte normale la suprafata lichidului Fiecare forta de atractie F exercitata de moleculele ‘inconjuratoare asupra moleculei C poate fi descompusa intr-o componenta normala la suprafata, F,, sio componenta tangentiala, F, (fig. 8). Forfele normale (F,) se compun si dau o rezultanta perpendiculara pe suprafafa, indreptata spre lichid, R. Forfele tangentiale tind sa mentina molecula in echilibru, la suprafata, opunandu-se tendintei de a “apasa” molecula spre lichid, sub _ influienta rezultantei R. Forfele tangentiale ce actioneaza 1a suprafaa lichidului formeazdtensiunea superficiala; sub actiunea lor suprafafa lichidului se va putea comporta asemanator unei membrane elastice (fig. 7) Fenomenul este mai evident in cazul suprafefelor curbe; componenta normala tinde sa “turteasca" suprafata, aplatizind-o (a se vedea si experienta lui Pasteur) 3 226‘Exemple : - apa © = 73 ergs/em? (cel mai mare) ~ benzen © = 28 exgs/em2 - alcool: = 24 ergs/em? Coeficientul de tensiune superficiala a unor lichide pure: (temperatura de determinare = 20°C ; unitate de masura = dine/em) apa 72,8 glicerina 63,0 benzina 28,8 etanol 22,0 eter 16,5 alcool etilic 253 ulei de mastine 32.1 Nota: coeficientul de tensiune superficiala a unor lchide Biolagice: (t = 20°C; unitate de masura =dine/em) ser 64-65 arina 66 - 70 LCR, 70 bila 48 fapte 50 fimfa 65 LUCRARE PRACTICA Laplace a demonstrat ca : F, = (1/Ry + 1/R) ; Pentru suprafete sferice R, = R, si F=2o/R Pentru suprafete plane R, =0; (R, siRy = razele de curbura). Rp = si in determinarea tensiunii superficiale intervin si fortele clectrostatice. intr-adevar, —atomii moleculelor lichidului care se gasese in raport cu suprafafa la o distanta mai mica decat raza atomului vor avea nuclei (+) situati in lichid, iar norul electronic (-) in exteriorul suprafetei lichidiene Asadar se formeaza un dublu strat electric, Intre cele doua straturi electrice (+ si -) se vor exercita atractii electrostatice, forte ce isi vor forma si © componenta tangentiala la suprafaya; aceasta componenta contribuie la formarea ” tensiunii superticiale. O experienta ce demonstreaza acest fenomen, denumita impropriu inima artificiala este prezentata in capitolul 12. 3 LD Coeficientul de tensiune superficiala: definitie, relatii matematice Pentru o crestere a suprafetei lichidiene cu AS este necesara cresterea energici moleculelor din stratul superficial cu AW. intre cele doua marimi exista o proportionalitate : AW =o AS Factorul de proportionalitate coeficient de tensiune superficiala, este denumit Exista si o alta posibilitate de definire. Stiind ca: AW=FI si AS relatia va deveni o=AW/AS =FI/T' =F/l in care F = componenta tangentiala a fortei de tensiune superficiala, exercitata pentru a mari suprafata lichidiana 1= lungimea conturului 9= coeficientul de tensiune superficiala; <0 > cos = dyne/em ; y = N/meC|_ N/m 0 2x10" I [73,1410 2 7 | 72,9410" 3 72,8 X10" 4 19 | 72,6x10" 5 20 | 72,5x10" [6 | 746x10"| 21 | 72.3x10" 7 | 744x10°| 22 | 72,210" L81 23 | 721x107 9 71,3.x.10" | 74,0410"| 25 | 71,8 x10" | 738x10"| 26 | 7L6%10" 73,7x10°| 27 | 715K 10° 73,5x10°| 28 | 713x10" [aa] 73,4 x 10"| 29 [712x107 Tabel 6. Variatia coeficientului de tensiune superficiala cu temperatura, pentru apa distilata LUCRARE PRACTICA g este caracteristic fiecarui lichid si depinde de importanta fortelor de atractie intermoleculare. Valoarea crescuta a coeficientului de tensiune superficiala in cazul apei este explicata in relatie cu faptul ca molecula de apa are polaritate mare (moment dipolar important), si deci si fortele Van der Waals intermoleculare sunt importante. in mod uzual se defineste un coeficient de tensiune superficiala static ( 6 static) si unul dinamic (¢ dinamic). o dinamic = caracterizeaza suprafata de separare proaspata ( a carei alcatuire este identica cu restul lichidului. static = caracterizeaza suprafata lichidului dipa un anumit timp, cand s-a instalat un echilibru de adsorbtie. in cazul lichidelor pure, compozitia stratului superficial este identica cu restul lichidului in orice moment, deci ¢ dinamic = 6 static. in cazul solutiilor, cand fortele de interactie solvent - solvit sunt diferite de cele solvent - solvent, moleculele solvitului au tendinta de a se concentra in profunzime (rezultanta care actioneaza pe verticala este mai mare fata de moleculele solventului) sau in suprafata ( substante tensioactive). Deci compozitia suprafetei de separare va fi identica cu compozitia solutiei doar in momentul, formarii (6 static = o dinamic), ulterior cei doi coeficienti devenind inegali. Influenta temperaturii asupra_tensiunii superficiale : = (1+at), in care & = coeficientul de tensiune superficiala la temperatura t (°C) oy = coeficientul de tensiune superficiala la temperatura 0°C a1 = coeficient ce depinde de natura lichidului, C.2. Aplicatii medicale ale fenomenului de tensiune superficiala Curgerea unui lichid printr-un tub capilar. Legea lui Jurin Cfnd un lichid curge lent printr-un tub capilar (diametru de ordinul: zecimi - sutimi de milimetru), al 228246 248 2.38 234 13 2 ° e¢enin) Fig. 9 Variatia coeficientului de tensiune superficiala a plasmei sub actiunea unui agent tensioactiv LUCRARE PRACTICA carui orificiu inferior are sectiune orizontala, curgerea nu este continua, se formeaza o serie de picaturi de greutate sensibil constanta si egala. De fapt lichidul adera la marginile orificiului (circumferinja) si formeaza o picatura care functioneaza ca o membrana elastica, care isi modifica forma si dimensiunile in functie de greutatea sa. Se observa ca anterior desprinderi, se formeaza un colet cu raza r mai mica decat raza exterioara R a tubului capilar. Cénd greutatea va depasi forta de tensiune superficiala (aplicata pe circumferinta corespunzatoare coletului), ce se opune extensiei suprafejei, picatura se va desprinde de pe circumferinga si va cadea ( fig. 10). P= 2nro = mg Dar r este proportional cu R: r=kR, si deci mg = (2nkR)o = const. o , sau greutatea picaturii depinde si de diametrul exterior al tubului. Din acest motiv, dispozitivele utilizate pentru, administrarea medicamentelor sub forma de picaturi trebuie sa indeplineasca urmatoarele standarde: diametrul interior = 0,6 mm si diametrul exterior 3,0 mm. in aceste conditii vom avea (a 15 °C) apa distilata - 20 picaturi/gram alcool absolut. = - 70 picaturi/gram Pentru toate solutiile in care solvitul nu modifica tensiunea superficiala vom avea _acelasi numar de picaturi Metoda curgerii unui lichid print-un tub capilar poate fi utilizata pentru determinarea tensiunii superficiale (metoda stalagmometrului).. as ©] Embolia gazoasa Sa consideram un capilar sanguin in care a fost (accidental) introdusa o bula de aer. s La interfaja aer/sange (suprafafa curba) apare 0 diferenta de presiune (consecinta a manifestatii energiei superficiale). Presiunes va fi totdeauna mai mare de partea concavitatii (conform teoriei lui Laplace). Presiunea in interiorul bulei va fi mai mare decat presiunea atmosferica: Py= P+AP in care P = presiunea atmosferica P, = presiunea in interiorul bulei AP = presiune datorata componentei normale a forfelor de tensiune superficiala (sub actiunea carora suprafata tinde sa fie minima). 229il ft OF i | at id {3 i P| G Fig. 10 Legea lui Tate: pentru un acelasi tub capilar, ‘masa pictur este proportional cu tensiunea superficiala a lichidului; numaral de picaturi per gram este invers proportional culo 1 LUCRARE PRACTICA AP = 20K Daca raza de curbura (egalé cu raza capilarului) este aceeasi la ambele extremitati ale bulei, diferenta de presiune se echilibreaza, bula progreseaza normal, fiind impinsa de presiunea sanguina, nu impiedica fuxul sanguin. Sa consideram acelasi fenomen la nivelul unei bifurcatii a arteriolei capilare de calibru foarte mic. (fi Aici, deoarece r < R, vom avea AP; < AP, Daca inegalitatea este destul de important putem avea AP, - AP, > P, . in aceasta situatie, bula de aer nu mai avanseaza, blocdnd fluxul sanguin. Teritoriul arterial in aval nu mai este irigat. Se poate explica astfel fenomenul de embolie gazoasa. Embolia grisoasa se poate explica in mod similar. PARTEA PRACTICA Bs Metoda stalagmometrica este 0 metoda indirecta. si relativa, folosindu-se stalagmometrul Traube, a carui constructie se bazeaza pe legea lui Tate. In conformitate cu aceasta lege o picatura de lichid se desprinde de la extremitatea inferioara a unui capilar orientat vertical atunci cénd greutatea ei (G) egaleaza fortele de tensiune superficiala ce se exercita tangential pe conturul de implantare al picaturii la extremitatea capilarului (): G= (ay deci G=mg = vpg; (12) F=2nr0 (13) unde : m - masa unei picaturi, g~ acceleratia gravitationala, v- volumul unei picaturi, p- densitatea lichidului, r - raza conturului de implantare al picaturi (se considera raza capilarului). 230b) Fig. 11 ‘Stalagmometrul Traube a) schema de principiu b) imagine de ansamblu LUCRARE PRACTICA Descrierea dispozitivului utilizat Stalagmometrul Traube este un dispozitiv format dintr- un tub capilar orientat vertical, care prezinta la jumatatea sa un rezervor de volum V, delimitat de doua repere. in raport cu aceste doua repere se gasesc marcate deasupra (pentru reperul superior) si, respectiv, dedesubt (pentru reperul inferior), cdte 40 diviziuni egale (fig. 11). La extremitatea superioara se gaseste atasata 0 seringa prin intermediul unui tub de cauciuc, cu ajutorul careia se aspira lichidul in rezervorul de volum V. Considerind ca in volumul V al rezervorului stalagmometrului se gasese a picaturi, se inlocuieste relatia (11) cu expresia (12) si respectiv (13) rezultand egalitatea vpg = 2nro (4) Particularizim aceasta relatie pentru lichidul de cercetat (indice x) si pentru lichidul de referinta (indice a): Vyittx px g= Into (1s) Vala Pa B= 2x10 (16) Fiind satisfacuta egalitatea Vx = Va = V (se foloseste acelasi stalagmometru atat pentru lichidul de referinta ct si pentru lichidul de cercetat), prin raportarea relaiei (15) la (16) se objine: a7) Ultima relatie exprima principiul metodei si arata ca numarul de picaturi care iau nastere dints-un volum egal de lichide diferite este invers proportional cu valoarea coeficientului de tensiune superficiala al lichidelor si direct proportional cu valoarea densitatii absolute a acestora, cAnd conturul de implantare al picaturilor este acelasi, 231Materiale necesare: ¥ stalagmometru Traube (prevaeut fa partea superioara cu tub de cauciue si seringa); ¥ doua pahare Berzelius, unul pentru apa distilata si celalale pentru lickidul decercetat; ¥ lichid de cercetat; Uichid de referinga (apa distilata); ¥ termometru. {Tn Ton, [oony? [Catewe PEEPPEPEE Tabel pentru prelucrarea statistica a datelor LUCRARE PRACTICA Mod de lucru: Practic se rezuma la determinarea numarului de picaturi care sunt confinute in volumul Val stalagmometrului, in cazul lichidului de referina si al lichidului de cercetat, in aceleasi conditii fizice de masurare. Se vor parcurge urmatoarele etape: ~ inaintea masuratorilor, stalagmometrul se spala cu apa distilata si se fixeaza in stativ; ~ se aspira apa distilata din paharul Berzelius pe la partea inferioara a stalagmometrului cu ajutorul seringei pana ce nivelul lichidului depaseste diviziu- nea 0 a scalei gradate superioare ; -sescoate—partea_—inferioara. «a stalagmometrului din lichid si se apasa usor pistonul seringei pana ce se desprinde 0 noua picatura, no- tandu-se valoarea diviziunii la care se afla nivelul lichidului (sa presupunem ca aceasta valoare este 5); - se actioneaza in continuare asupra pistonului pana ce se desprinde o noua picatura, notandu-se si de aceasta data valoarea diviziunii la care a ajuns nivelul lichidului (sa presupunem 30); ~ se detaseaza varful seringei de la capatul tubului de cauciuc pentru a se asigura o curgere libera a lichidului si se numara toate picaturile care se formeaza din lichidul cuprins in rezervor; - cind nivelul lichidului se apropie de diviziunea 0 a scalei gradate inferioare, se reintroduce varful seringei in tubul de cauciue pentru a opri curgerea si se noteaza valoare diviziunii in momentul desprinderii ultimei “ picaturi de lichid numarate (consideram aceasta valoare 10); ~ se efectueaza cite 10 masuratori pentru apa distilata si respectiv pentru lichidul de cercetat, valorile obtinute se trec in tabel; + se citeste valoarea temperaturii din camera in care s-au facut masuratorile. Relatia de calcul: Din relatia (17) rezulta imediat n, 6, 9, =6, (18) Numarul de picaturi ng si, respectiv, nx se poate calcula astfel: - din exemplul considerat mai sus se observa ca unei picaturi de apa distilata ii corespund 30-5 = 25 diviziuni = consideram ca numarul de picaturi care se formeaza din volumul cuprins inte diviziunea 30 de 232LUCRARE PRACTICA pe scala superioara si diviziunea 10 de pe scala inferioara este 45. fn acest caz numarul de. picaturi cuprins in volumul V al rezervorului va fi 45 din care se va scade fractiunea de picatura continuta in cele 10 diviziuni de pe scala superioara si, respectiv, cele 10 diviziuni de pe scala inferioara. Aceasta fractiune de picatura se calculeaza astfel: 1 picatura corespunde la... 25 diviziuni x picaturi corespund la... . 20 diviziuni x= 28. ogpicaturi 25 In acest caz numarul de picaturi continut in volumul V al stalagmometrului este 45 - 0,8 = 44,2 picaturi Pentru fiecare caz in parte, se va calcula numarul de picaturi, valorile obtinute trecéndu-se in tabel. Revenind la relatia (18) trebuie precizat ca valorile pentru p, si pa se iau din tabelele corespunzatoare in functie de temperatura Ta care -att desfasurat masuratorile, Referitor Ia valoarea lui (p),, aceasta se determina cu ajutorul urodensimetrului i Jucrarea precedenta, Prezentarea datelor experimentale Rezultatele masuratorilor se tec in urmatorul tab a |p, 2, |, oar u z 7 - 7 oy I } Tabel de reaate 233LUCRARE PRACTICA D. Influenta unor agenti tensioactivi asupra coeficientului de tensiune superficiala Aer Apa Fig. 12 © solutie< © solvent hidrofil oo Fig, 13 Structura tip a ‘unei molecule tensioactive (explicatii in text) hidrofob D1. Agenti tensioactivi Daca se dizolva o substanta (solvit) int-un lichid (solvent) coeficientul de tensiune superficiala oa solventului se poate modifica, existind urma- toarele situatii : a) Interactiile solvent - solvit sunt superioare interactiilor solvent - solvent : - moleculele solvitului au tendinta de a creste energia de suprafata (coeficientul «al solutiei creste faya de solventul pur) solutie > 6 solvent - moleculele solvitului au tendinta de a se concentra in interiorul solutiei (rezultanta care actioneaza pe verticala asupra moleculelor solvitului este mai mare decat pentru moleculele solventului).. Exemplu : apa + saruri minerale —> o > 73 ergs/cm (1 erg = 10 ~7joule) (o pentru apa = 73 ergs/cm) b) Interactiile solvent - solvit sunt egale cu interactiile solvent - solvent : in acest caz, moleculele mu modifica coeficientul de tensiune superficiala a solventului pur: c solutie = 6 solvent Exemplu: apa +zaharoza > G = 73 ergsicm fortele de atractie intermoleculare intre solvent si solvit, sunt inferioare fortelor intermoleculare intre moleculele solventului; ca urmare, intre moleculele ce alcatuiese pelicula superficiala, cele ale solvitului vor avea 0 energie inferioara moleculelor solventului (fig. 12): Rezultatul va fi : = energia de suprafata a solutiei nou formate va fi mai mica decét cea a solventului pur (coeficientul de tensiune superficiala a solutiei now foormate, o, scade): © solutie < solvent 234parte hidrofoba aw polar) Apa Fig. 14 Aranjarea moleculelor tensioactive la suprafata unui lichid Tensioactivitatea pentru alcool si acizi creste in ordinea (seriile (ui ‘Traube) : metilie < etilie < propil < butilic formic < acetic < propionic < butiric. (n=l) =2) (n=3) (n=) LUCRARE PRACTICA - energia de mentinere in interiorul solutiei find mai mica pentru moleculele solvitului, acestea din urma vor avea tendina de a se aduna la suprafata, fenomen care este insa contrabalansat intr-o oarecare masura de agitatia moleculara . Exemplu; apa + molecule organice> 0 < 73 ergs/em Moleculele care scad mult coeficientul de tensiune superficiala al solventului pur, chiar daca sunt adaugate in doza infima, poarta’ numele de molecule tensioactive. Ele sunt formate —dintr-un radical hidrofil, situat 1a o extremitate a unui lant hidrocarbonat, hidrofob (avand n+1 atomi de carbon, conform fig. 13). Cu cat este mai mare (lanjul hidrocarbonat mai lung), cu atat acidul gras este mai putin solubil si mai tensioactiv, avind tendinja sa realizeze pelicule superficiale (fig. 14). D.z. Aplicatii medicale: solutii tensiotampon Unele lichide biologice au proprietatea de a-si reface tensiunea superficiala, scazuta prin adaugarea uunei substanfe tensioactive. Aceasta proprictate, de- numita "tensiotampon", este caracteristica seri- lui si plasmei sanguine. Explicatia fenomenului ar putea fi: + prezenta ionilor de calciu duce la formarea unor complecsi insolubili, netensioactivi, cu substanta tensioactiva; + prezenta moleculelor proteice permite adsorbjia substanteitensioactive, neutralizandu-i efectul, Prin astfel de mecanisme homeostatice plasma sanguina pastreaza o relativa constanta a coefici- entului de tensiune superficiala, in mod fiziologic. Patologic, din cauza prezentei unor cantitati mari de acizi biliari in unele ictere, tensiunea superficiala sufera variatii importante, 235LUCRARE PRACTICA Mod de lucru: a) Masurati coeficientul de tensiune superficial Materiale necesare: alichidului de cercetat; notati rezultatul: v. stalagmometru Traube oO = ¥ chic de cercetat | % aleool izopropilic b) Adaugati 1-2 picaturi de alcool izopropilic; ¥ alcool octibic determinati acum coeficientul de tensiune superficiala % plete a soluiei nou formate, dupa agitare, la 5 min, apoi la 15 min. Utilizati acealasi volum de lichid ca si la punctul precedent. Notafi rezultatele Sa = Say = Comparatireuliateleobjinute c) intr-un acelasi volum de lichid Ce observapi? coeficientul de tensiune superficiala,o3, al solutiei Sx = Sy = E. intrebari siexercitii: | 1. Ce debit de apa poate determina o presiune de 10 barr print-un capilar de raza 0,1 ‘mm si lungime de 10 cm? Ce presiune trebuie determinata pentru a avea acelasi debit cu un tub cu raza de 0,5 em? 2. Cum se explica plutirea unui ac cu suprafata discret acoperita de grasime la supra- fata apei? Justificati rajionamentul prin calcul. \ de cercetat introducefi 1-2 picaturi de alcool octilic; determinati iarasi, la S min, apoi la 15 min v DUPA EFECTUAREA LUCRARII PRACTICE TREBUIE SA FITI CAPABILI SA: determinayi densitaten cu ajutorul urodensimetrului; determinati coeficientul de wdscozitate cu vdscozimetrul Ostwald; determinati coeficientul de tensiune superficiala cu stalagmometrul Traube; testati efectul unor substante tensioactive asupra coofcientului de tensiune superficial; explicasi roful acestor parametri fizii in fiiopatologia lichidelor organismului v DUPA EFECTUAREA LUCRARII PRACTICE TREBUIE SA CUNOASTETI URMATOARELE NOTIUNI densitate (absoluta/relativa), legea lui Arhimede; curgere laminard, lichid newtonian si nenewtonian, ecuatia lui Newton; coeficient de viscozitate, legea lui Poisseuille; coeficient de tensiune superficiala, legea (ui Tate,LUCRARE DEMONSTRATIVA in relatie ca capitotal 1 Capitolul-——-—- DEMONSTRAREA 12 FENOMENULUI DE TENSIUNE SUPERFICIALA A. Experienta lui Pasteur. B. Inima electrica (artificiala) C.Aplicatie medicala: surfactantul pulmonar Experienta lui Pasteur 1. Desfasurarea experientei: Se presara pe suprafata apei pulbere de licopodiu., Se introduce o eprubeta cu fundul rotund si se apasa pelicula formata la suprafata apei fara a strapunge stratul superficial creat de licopodiu la suprafata liberd a acesteia (fig. 1). Louis Pasteur (1822-1895) Strat de licopodiu Experienta lui Pasteur 2. Constatari: Se observa un comportament cvasielastic al suprafejei libere a apei, suprafata care cedeaza la apasare si revine 1a forma initiala (plana si orizontala) dupa incetarea actiunii fortei deformatoare. 3. Explicatie: Comportamentul suprafefei libere a apei se datoreaza actiunii forelor de tensiune superficiala 237LUCRARE DEMONSTRATIVA in relatie ca capitolal 11 care determina prin forja Laplace (rezultanta fortelor de tensiune superficiala), orientata vertical de jos in sus, revenirea pana la situatia de echilibru hidrostatic {aspectul orizontal al suprafetei libere a apei). 4. Concluzii: Experienta pune in evidenté comportamentul cvasielastic al suprafefei libere a unui lichid, datorat actiunii tangentiale a fortelor de tensiune superticiala exercitata la nivelul acestei suprafete. inima electrica (artificiala) 1, Desfasurarea experientei G Int-o sticla de ceas se pune o solutie slab acida (H,S0,) de permanganat de potasiu, o picatura de mercur si un cristal de bicromat de potasiu. Cu o bagheta de fier cu varful ascusit se atinge suprafata picaturii de mercur (fig,2) K,Cr, 0, 20 bagheta de fier soluie 1% H,S0, CO re Fig.2 Inima electric 2. Constatari: Se observa un comportament pulsatoriu al picaturii de mercur care isi modifica ritmic forma de contact cu bagheta de fier aflata in mana experimentatorului. 3. Explicatii: Prin atingerea picaturii se realizeaza 0 descarcare (indepartare) a electronilor de pe suprafata picaturii de mercur, la locul contactului cu bagheta buna conducatoare de electricitate, fapt ce determina modificari ritmice ale incarcarii electrostatice a suprafefei de contact dintre mercur si solute. 238oe» Global, se formeacao pila cu 0 ‘forta electromotoare de 0,8 volt care poate fi retnearcata prin simpla adaugare de permanganat. 0 particularitate a acestei pile este ‘faptul ca furniceaca curent alternativ, cao consecintd a fenomenclor electrockimice descrise. LUCRARE DEMONSTRATIVA in relatie ca capitolal 1 Modificarile de echilibru ale forfelor electrice care actioneaza la suprafata picaturii sunt cauza oscilatiilor de forma. intruc&t pentru explicarea fenomenelor care se produc in cadrul acestei experiente clasice (ea dateaza din anul 1873) au fost publicate date noi (“Scientific American”, august, 1984, pag. 128-130), prezentam ‘in continuare o sinteza a acestor date: cand metale de natura diferita sunt plonjate intr-o solutie care contine ioni (in cazul experientei descrise permanganat MnO, potasiu K*, crom Cr, sulfati) trebuie sa ne gandim la formarea unei pile, ai carei electrozi sunt mercurul si bagheta de fier, La fiecare electrod se produc o serie de reactii: © Cand pila functioneaza, trecerea fierului metalic in ion feros Fe ar corespunde trecerii ionului mercuros Hg;"* in mercur metal Hg © Cand aceasta nu debiteaza, cationii Hg,” sunt regenerati prin oxidarea’ mercurului_gratie permanganatului care este redus in oxid de ‘mangan MnO;, apoi in ion de mangan Mn’*. Pentru explicarea fenomenelor mecanice care se produc, contractia si dilatatia picaturii (in mod analog cu o inima), trebuie invocate motive diferite: se stic de exemplu, ca tensiunea interfaciala (egala cu diferenta dintre tensiunile superficiale ale mercurului si ale solutiei) variaza foarte mult, in cazul mercurului, in functie de diferenta de potential dintre acesta si un alt electrod introdus in solutie (bagheta de fier). Cand mercurul si bagheta metalica se ating, diferenja de potential este nula si am vazut, deja, ca.ea are valoarea de 0,8 volt. Se mai presupune ca s-ar putea produce un compus necunoscut, de formula HgX, care ar putea creste fortele interfaciale cand mercurul este oxidat fapt care ar favoriza contractia “inimii”. Comportarea oscilanta a picaturii a condus la punerea in evidenta a 5 star. Asa cum s-a mai precizat, cand se stabileste contactul intre picatura de mercur (“inima”) si electrod (bagheta de fier) aceasta se contracta, iar cdnd contactul inceteaza "inima” se dilata, aceasta dilatatie tinzdnd catre restabilirea contactului. Cele 5 stari sunt urmatoarele: > Starea I - corespunde “inimii" contractate. > Starea I ~ “inima” dilatata (picatura de mercur aplatizata). Cand bagheta de fier este plasata 239LUCRARE DEMONSTRATIVA in relatie cu capitolal 11 intr-o pozitie intermediara, “inima” se contracta cu regularitate, cu o frecventa care depinde de volumul picaturii de mercur, de ordinul a cétiva hertzi. in acest moment apar o serie de riduri la suprafara mercurului > Este starea a Ill-a, denumita starea oscilanta. Dar nici aceasta nu este stabila, deoarece restrictiile hidrodinamice sunt prea putemice pentru pastrarea unei simetrii axiale. > In cadrul starii a TV-a apar miscari dezordonate ale "inimii". jn domeniul starii a V-a, oscilatiile ating o amplitudine maxima, cu o deformare cores- punzatoare a picaturii de mercur (“inima"). Daca starile T si I sunt usor © explicat prin cele prezentate anterior (variatiile tensiuniiinterfa- ciale) starea a Ill-a este o expresie a faptului ca acest sistem (compus din toate corpurile implicate in experiment) nu poate atinge starea de echilibru, Explicarea starilor IV si V implica invocarea. unor complexe nofiuni de hidrodinamica, ce depasesc obiectivul pe care ni Lam propus‘rolul fortelor electrice in producerea fenomenului de tensiune superficial, care, in fond, confirma o veche ipoteza a unui cercetator roman, 1.G. Popescu. 4. Concluzii: Experienta pune in evidenta rolul fortelor electrice si contributia lor in cadrul fenomenului de tensiune superficiala v a Aplicatie medical’: surfactantul pulmonar ‘Surfactantul pulmonar are urmatoarelerobur: Y reduce tensiunea superficial fa nivelul peretelui alveolar; Y asigurd stabilitatea formei al- eolelor; V faciliteaca schimbul de gaze Wenee Epiteliul alveolelor este acoperit de 0 pelicula subjire de lipoproteine tensioactive. Principalul constituent al acesteia este surfactantul pulmonar, ce confera plamanului o parte din pro- prietatile sale elastice, esentiale in timpul respiratiei. Surfactantul este un amestec complex de fosfolipide, proteine si ioni. Acesta captuseste suprafaja intema a alveolelor si are rol tensioactiv asupra peretelui alveolar. Surfactantul este secretat de celule epiteliale specializate care ocupa 10 % din 240‘Fortele elastice determinate de tensiunea superficiala reprecinta aproximativ 2/3 din toralul ‘fortelor elastice fn plaméni normal. Legea lui Laplace demons- treasd ca penta o membrana sferica aflata in echilibru, produ- sul intre diferenta de presiune si raza este egal cu dublul tensiunii superficiale Daca tensiunen superficial raméne constanta, reeultd ca diferenta de presiune este mai mare pentru o sfert mica decdt pentru o sferd mai mare. Sane imaginam dow Galoane de dimensiuni diferite, aflate (a capetele A si B ale unui tub avdnd forma Gterei T. Daca suflam prin capatul C (ber) al tubului, acrul va trece in balonul mai mic in cel mai mare; balonul mai mic se va micsora si mai mult, iar volumul celui mai mare va creste LUCRARE DEMONSTRATIVE in relatie ca capitolul 11 suprafafa alveolelor. Proprietatile tensioactive ale surfactantului sunt atribuite prezentei unui fosfolipid (dipalmitoil ~ fosfatidilcolina) care este sintetizat cu putin inaintea nasterii, pentru copiii nascuti fa termen. Retractia plaménilor in timpul expirului nu se datoreaza numai clasticitatii proprii a fesuturilor, ci si fortelor de tensiune superficiala ce apar la nivelul peretilor alveolar Pentru a intelege rolul surfactantului in elasticitatea peretelui trebuiesc facute citeva precizari despre alveole: > au diametrul cuprins i re 70 si 300 um; > sunt in numar mare (aproximativ 2-10" - 4.10°); > asigura o suprafata respiratorie de 80 ~ 130 m?: > se contracta de aproximativ 15 000 ori pe zi. Considerand alveolele ca fiind mici sfere elastice in echilibru, putem aplica legea lui Laplace 1(P,-P,)= r-AP =20 , unde: AP = (P.-P,) este diferenta de presiune dintre interiorul ( P.) si exteriorul (P,) alveolei; @ = tensiunea superficiala a peretelui alveolar (definita ca forta de tensiune superficiala pe unitate de lungime); r =raza sferei, in expir, presiunea P, in exteriorul alveolei creste, determinand scaderea AP. in acelasi timp, datorita contractiei musculare, raza alveolei se va micsora. Cum r si AP scad, conditia de echilibru decrisa mai sus nu este indeplinita daca tensiunea superficialé ramAne constanta si alveolele tind sa se colabeze. in inspir, cand aerul intra in plamani, presiunea P, din exteriorul alveolelor scade, iar volumul lor va cteste; conditia de echilibru_nu este respectata, alveolele isi maresc volumul si tind sa se sparga. 241