Tema: METOD DE REALIZARE A

COMPENSATORILOR TEXTILI DE DILATATIE

UTILIZATI PENTRU IZOLAREA CONDUCTELOR DE
ORICE TIP IN INSTALATII

CUPRINS
1.

2.
3.

4.

CONCEPTE DE MENTENANTA ..
1.1. Rolul i importanta mentenanei
1.2. Tipuri de mentenanta..
1.2.1. Mentenanta corectiv.
1.2.2. Mentenanta planificata.
1.2.3. Mentenanta preventiva si predictiva
ELABORAREA MODELULUI DE LUCRU
METOD DE CONDUCERE I DE SUPRAVEGHERE
3.1. Stabilirea planului proiectului
3.2. Introducerea timpilor necesari efecturii lucrrilor
3.3. Stabilirea activitilor centralizatoare
3.4. Stabilirea corelaiilor ntre activitile proiectului
3.5. Vizualizarea graficului Gantt
3.6. Determinarea duratei totale a proiectului
3.7. Stabilirea drumului critic
3.8. Stabilirea resurselor necesare
3.9. Alocarea resurselor ctre activiti
3.10. Vizualizarea ncrcrii resurselor
3.11. Determinarea duratei totale, precum i calculul costului procesului
tehnologic de montaj
3.12. Determinarea costului pe activiti
3.13. Introducerea costurilor multiple
3.14. Implementarea proiectului
3.15. Eliminarea supra-alocrilor
3.16. Salvare cu linie de baz
CONCLUZII
Bibliografie

1. CONCEPTE DE MENTENANTA

1.1. ROLUL I IMPORTANTA MENTENANEI

Necesitatea reducerii costurilor de productie a determinat evolutia in
timp a diferitelor sisteme si concepte de mentenanta.
La modul cel mai general mentenanta este un concept care
desemneaza ansamblul operaiilor, activitailor i proceselor de intretinere
i de reparatie ale unui sistem tehnic aflat in functiune (echipamente,
masini, aparate, mecanisme diverse etc.).
Aadar, pe de-o parte, operatii, activitati si procese de intretinere si,
pe de alta parte, actiuni, activitati i procese de reparative care impreuna
constituie procesul cunoscut sub numele de mentenana.
Rolul procesului de mentenanta decurge din rolurile pe care le capata
activitatea de intretinere si cea de reparatie in viata unui sistem tehnic.
Astfel, rolul activitatii de intretinere este acela de a pastra in stare
buna si foarte buna un sistem tehnic aflat in functiune si exploatare cu
scopul de a face ca durata sa de viata sa fie cat mai mare.
Rolul activitatii de reparatie este acela de repunere in functiune, de
refacere a starii de functionare a sistemului tehnic care a suferit diverse
defectiuni sau care a atins un nivel de uzura cronica.
Toate sistemele tehnice aflate in folosinta (echipamente si instalatii de
climatizare, instalatii electrice si tehnico-sanitare, aparate, masini,
mecanisme si utilaje de productie etc.) au o anumita durata de viata. Niciun
sistem tehnic nu este un "perpetuum mobile", nu functioneaza la nesfarsit.
Aceasta durata de viata a unui sistem tehnic poate fi delimitata in trei
perioade si anume:
perioada I sau a "tineretii" sistemului tehnic; este perioada care
incepe in momentul montarii si darii in folosinta pentru prima data a
sistemului tehnic si se incheie in momentul expirarii perioadei de
garantie oferita de producatorul sistemului tehnic;
3

perioada II sau a "maturitatii" sistemului tehnic; este perioada care

incepe in momentul primei revizii si intretineri capitale a sistemului
tehnic si se incheie in momentul intrarii acestuia in perioada III;
perioada III sau a "batranetii" sistemului tehnic; este perioada in care
sistemul tehnic inca mai functioneaza desi a fost revizuit si reparat de
nenumarate ori. Functionarea sistemului tehnic in aceasta perioada
se realizeaza la parametri foarte scazuti, cu un randament redus,
caracteristica principala a sistemului fiind uzura fizica si cea morala.
Perioada III se incheie in momentul in care sistemul tehnic este
definitiv scos din uz.
O delimitare general valabila privind cele trei perioade nu poate fi
realizata intrucat intervin o multitudine de factori particulari, specifici pentru
fiecare sistem tehnic in parte. Prin urmare delimitarea celor 3 perioade va fi
intotdeauna relativa, deci dependenta de factorii specifici pentru fiecare
sistem tehnic in parte si pentru fiecare context de exploatare a sistemului.
Intelegerea acestor perioade si o delimitare cat mai corecta a lor sunt
necesare si in acelasi timp importante. De ele depind in foarte mare
masura modul in care functioneaza sistemul tehnic si durata de viata a
acestuia. Aici intervine rolul procesului de mentenanta si al specialistilor din
domeniu. Intelegerea perioadelor de functionare a sistemelor tehnice,
delimitarea corecta a acestor perioade, identificarea, limitarea sau
eliminarea factorilor de risc la adresa duratei de viata a sistemelor tehnice,
planificarea corecta a perioadelor de revizii, intretineri si reparatii sunt
responsabilitati ce revin domeniului mentenantei. Din aceste motive
mentenanta este importanta, chiar vitala pentru un sistem tehnic aflat in
exploatare.

1.2. TIPURI DE MENTENANTA

1.2.1. MENTENANTA CORECTIV

Sistemul tehnic aflat in exploatare s-a oprit accidental datorita uzurii
instaurate sau datorita aparitiei unor defectiuni. In acest caz intervine
mentenanta corectiva (sau n avarie) prin intermediul careia se repara
sistemul tehnic defectat, o componenta a acestuia sau un ansamblu de
componente. Asa cum am precizat si mai sus, reparatia presupune
repunerea in functiune, refacerea starii de functionare a sistemului tehnic, a
componentei acestuia sau a ansamblului de componente care au suferit
diverse defectiuni sau care au atins un nivel de uzura cronica.
Defectiunile sau uzura cronica ale unui sistem tehnic aflat in
exploatare sunt cauzate de o serie de factori precum:
eroarea umana;
lipsa de competenta a personalului care opereaza cu sistemul si deci
utilizarea inadecvata;
montarea incorecta a sistemului;
exploatarea agresiva si exagerata;
lipsa sau insuficienta operatiunilor de revizie si intretinere ale
sistemului tehnic prevazute in specificatiile si manualele tehnice de
exploatare, deci ignorarea mentenantei preventive.
Reparatia inseamna, de regula, inlocuirea subansamblului avariat
sau chiar a intregului utilaj. Aceasta situatie este cea mai nefericita si
implica in mod evident costuri de mentenanta mari.

1.2.2. MENTENANTA PLANIFICATA

Mentenanta planificata in care utilajele sunt oprite in mod planificat,
in functie de numarul de ore de functionare acumulate, pentru efectuarea
reviziilor tehnice (RT), reparatiilor curente (RC1, RC2) si a reparatiilor
5

capitale (RK). In acest sistem nu conteaza gradul de uzura instalat ci

numarul de ore de functionare acumulat. Astfel, este posibil ca o parte
dintre componente si subansamble inca functionale sa fie inlocuite.
Costurile de mentenanta planificata vor fi in aceasta situatie mai mici
decat in situatia prezentata anterior.
1.2.3. MENTENANTA PREVENTIVA SI PREDICTIVA
Acest tip de mentenanta inseamna intelegerea corecta de catre
specialisti a conditiilor de functionare, de revizie si intretinere a sistemului
tehnic. Acest lucru presupune pe de-o parte cunoasterea specificatiilor de
exploatare si intretinere existente in manualele tehnice ale sistemului, iar
pe de alta parte aplicarea intocmai a cerintelor si specificatiilor de
intretinere tehnica periodica.
In cadrul mentenantei preventive i predictive, utilajele si sistemele
tehnice aflate in exploatare sunt oprite in mod controlat pe baza unor
planificari riguroase realizate cu multe saptamani sau luni inainte, in functie
de numarul de ore de functionare acumulate sau gradul de uzura
inregistrat, pentru efectuarea reviziilor tehnice, reparatiilor curente si a
reparatiilor capitale controlate.
Mentenanta preventiv i predictiv permite depistarea din timp,
localizarea si identificarea defectiunii sau a pieselor uzate, precum si
calculul duratei de functionare in conditii de siguranta a utilajului.
In acest mod este posibila planificarea opririi, pregatirea echipei de
interventie, comandarea pieselor de schimb necesare acolo unde este
cazul si reducerea la minim a duratei de stationare pentru revizii, intretinere
si reparatii. Avantajul major al mentenantei preventive este acela ca implica
costuri foarte mici in raport cu mentenanta corectiva.
Practica a dovedit clar ca mentenanta corectiva este mult mai
costisitoare decat mentenanta preventiva, mai ales ca in foarte multe
situatii se impune schimbarea intregului sistem tehnic, ceea ce reprezinta
cea mai nefericita situatie.
Pentru a ne plasa in aceasta situatie fericita, trebuie sa avem in vedere ca
starea tehnica de functionare a unui utilaj poate fi apreciata pe baza
simptomelor pe care le manifesta in timpul functionarii (fig. 1.1): vibratii,
zgomote, cresterea temperaturii lagarelor, variatia temperaturii si presiunii
in circuitul de racire etc.

Fig. 1.1. Prezentarea modului de supraveghere

a diferitelor utilaje.

Dintre toate acestea, nivelul de vibratii si nivelul de zgomot sunt

principalele criterii (principalii parametri) de evaluare a starii tehnice de
functionare a unui utilaj. Mentenanta preventiv i predictiv presupune
masurarea periodica a vibratiilor si zgomotelor de pe lagare si compararea
valorilor masurate cu cele prescrise de producatorul utilajului sau cu
standardele in vigoare (fig. 1.2).
In momentul in care se constata ca nivelul vibratiilor a ajuns in
domeniul inca admisibil este avertizata echipa de mentenanta sa fie gata
de interventie in orice moment (fig. 1.3).

Fig. 1.2. Prezentarea modului de ncadrare a limitelor de supraveghere

a diferitelor utilaje.

In realitate, nici un utilaj nu functioneaza fara sa vibreze. Totul este ca

nivelul de vibratii sa se situeze in limite admisibile. Studiul vibratiilor a
aratat ca fiecare defect in parte are propria sa frecventa caracteristica. In
timpul functionarii, toate sursele de vibratii transmit energia lor, prin lagare,
la batiu si fundatie.
7

Utilajele supuse procesului de supraveghere trebuie masurate, daca

functioneaza normal, la intervale de timp precizate in documentatia
furnizorilor sau in standarde.

Fig. 1.3. Prezentarea modului propriu de varia ie a func ionrii

diferitelor organe de maini.

Evidenta valorilor masurate si a numarului de ore de functionare

pentru utilaje sunt importante n scopul diagnosticrii defectiunilor.
In figura 1.4 este reprezentat graficul nivelului de vibratii pentru un
lagar unde, in ordonata este amplitudinea vibratiei, iar in abscisa este
numarul de ore sau zile de functionare ale utilajului.

Fig. 1.4. Graficul nivelului vibraiilor.

In momentul (T1) in care se observa ca amplitudinea vibratiilor incepe

sa aiba tendinta crescatoare, masuratorile vor fi efectuate la intervale mai
scurte de timp.
Dupa un numar de masuratori, cand se obtine certitudinea ca
tendinta este crescatoare (T2), se fac achizitii de semnale pentru:
8

- analiza in frecventa a vibratiilor cu scopul de a localiza defectiunea

si pentru a determina ce anume este defect (fig. 1.3);
- calculul duratei de functionare in conditii de siguranta D (fig. 1.4),
din momentul T2 si pana in momentul in care nivelul de vibratii va
atinge limita maxim admisibila La.
O conditie esentiala in reusita sistemului de mentenanta preventiva si
predictiva este buna colaborare si comunicare intre personalul de
supraveghere si personalul de intretinere si reparatie.
Compensatoarele de dilatatie sunt elementele de conducta care,
datorita constructiei lor, pot prelua deformatii mari ale sistemului, fara a
crea in peretii conductei tensiuni periculoase, si pot asigura totodata
rezistenta si etanseitatea conductei.
Dupa principiul de functionare a lor se deosebesc:
- compensatoare bazate pe elasticitatea materialului: din tevi indoite,
lenticulare, in forma de burduf etc;
- compensatoare cu elemente rigide: cu presetupa.
Compensatoarele din tevi indoite sunt foarte raspandite in constructia
conductelor, datorita:
- unei capacitati relativ mari de compensare (pana la 400 mm);
- solicitarii mici care incarca reazemele;
- usurintei de executie a lor;
- robustetei si simplitatii lor in exploatare.
Dezavantajele lor constau in:
- gabaritul lor mare, care complica rezemarea lor, necesitand spatii mari de
amplasare;
- rezistente hidraulice mari l acurgerea fluidului;
- aparitia fenomenului de oboseala in materialul compensatorului.
Asemenea compensatoare se executa din tevi de otel, cupru, alama,
aluminiu sau PCV. Dupa formarea indoiturilor compensatoarele pot fi:
netede, cu cute sau ondulate.
Compensatoarele netede se executa din tevi cu diametrul pana la
250 mm, pentru diametre mai mari procesul de indoire devenind foarte
dificil.
Compensatoarele cu cute sunt rationale numai la tevi de otel cu
9

diametre peste 100 mm, deoarece flexibilitatea lor intrece pe a celor

netede, iar executia este mai simpla si mai ieftina, evitand subtierea
peretelui tevii. Rezistenta lor hidraulica depaseste cu circa 50% pe a celor
netede.
Compensatoarele ondulate au o capacitate si mai mare decat a celor
cu cute si o rezistenta hidraulica la curgerea fluidului de circa 2.5 ori mai
mare decat a celor netede; executia lor este greoaie si scumpa.
Dupa forma axei de simetrie, se deosebesc compensatoare in forma
de lira si in forma de U.
Compensatoarele in forma de lira se folosesc la conductele metalice
si la cele de PCV, avand diametrul exterior sub 60 mm.
Compensatoarele in forma de U prezinta unele avantaje fata de cele
in forma de lira, prin aceea ca:
- indoirea lor este mai usoara si mai ieftina;
- flexibilitatea este mai buna.
Compensatoarele lenticulare isi bazeaza functionarea pe elasticitatea
la incovoiere a placilor circulare; sunt mai des folosite la conductele care
lucreaza cu vacuum sau la presiuni pana la 6 kgf/cm2 si diametre de
conducte care depasesc 150 mm. Ele pot fi confectionate din otel, cupru
sau aluminiu; avantajul compensatoarelor de acest tip consta in
compactitatea constructiei lor si in deservirea lor simpla, din care cauza
sunt folosite indeosebi acolo unde spatiul de montare nu permite folosirea
altor tipuri.
Dezavantajele lor constau in:
- capacitatea relativ mica de compensare a unei unde; cresterea
capacitatii, prin montarea in serie a mai multor unde, este limitata de
aparitia flexibilitatii axiale a conductei si de deformatia neuniforma a
undelor (cele extreme fiind mai solicitate);
- presiunile reduse la care sunt folosite; presiuni mai mari impun grosimi
mari ai peretilor lentilei, care scad simtitor capacitatea de compensare;
- posibilitatea acumularii condensatului in cutele compensatorului, de unde
trebuie evacuat, pentru a se evita socurile hidraulice si inghetul;
- aparitia fenomenului de oboseala in material;
- rezistenta hidraulica mare pe care o opune la curgerea fluidului, din cauza
10

formarii turbioanelor;
- executia lor relativ complicata.
Compensatoarele cu presetupa nu isi bazeaza preluarea dilatarilor pe
deformatiile elastice ale elementelor sale. Functionarea lor este
asemanatoare cu a unei imbinari cu presetupa.
Folosirea acestor compensatoare, executate din otel turnat sau prin
sudura, se face pana la presiunea de 16 kgf/cm2. De obicei, insa ele sunt
folosite pe conductele din materiale putin elastice: ca fonta, fonta silicioasa,
sticla, ceramica, faolitul etc., si care nu prezinta pericol de gripare din
cauza ruginirii.
Dupa modul de constructie al acestora, ele pot prelua dilatari numai
dintr-o parte sau din ambele parti. Corpul lor se fixeaza, de obicei, pe un
reazem fix, iar la constructia lor trebuie luate masuri pentru limitarea
deplasarilor tubului, pentru ca, in cazuri accidentale, acesta sa fie
impiedicat sa iasa din corp.
Avantajul principal al acestor compensatoare il constituie capacitatea
lor mare de compensare (300 mm si uneori mai mult), precum si gabaritul
lor redus.
Dezavantajele lor sunt aeclea ale imbinarii cu presetupa, expuse in
categoria a patra, la care se mai adauga:
- eforturil emari axiale transmise reazemelor;
- funcitonarea nesigura, din cauza posibilitatii intepenirii elementelor mobile
(cauzele acestei intepeniri pot fi: montarea necoxiala a corpului si tubului
cu restul conductei, tasarea unuia din reazeme in cursul exploatarii, aparitia
unor eforturi sulpimentare neaxiale sau depunerile de piatra sau rugina pe
elementele sale).

2. ELABORAREA MODELULUI DE LUCRU

n general, proiectul se prezint sub forma unui plan al proiectului.

11

Ansamblul activitilor care sunt cuprinse n planul proiectului se

prezint sub forma unei structuri ierarhice, arborescente, subliniindu-se
poziia unor activiti n cadrul unor grupri mai largi a acestora (fig. 2.1).
PLANUL PROIETULUI

Subactivitatea 1.1.1

Faza 1

Activitatea 1.1

Subactivitatea 1.1.2

Activitatea 1.2

Subactivitatea
1.1.m

Activitatea 1.n
Subactivitatea 2.1.1

Faza 2

Activitatea 2.1

Subactivitatea 2.1.2

Activitatea 2.2

Subactivitatea
2.1.m

Activitatea 2.n

Subactivitatea n.1.1

Faza n

Activitatea n.1

Subactivitatea n.1.2

Activitatea n.2

Subactivitatea
n.1.m

Activitatea n.n

Fig. 2.1. Prezentarea planului proiectului sub forma unei structuri ierarhice.

La planificarea unui proiect, pentru a putea folosi o tehnic de tip reea,

trebuie ca proiectul s fie mprit n prile sale componente: faze,
activiti i evenimente.
12

Componentele de baz ale unei activiti sunt:

1 descrierea/denumirea activitii i codul acesteia;
2 durata n timp (minute, ore, zile, sptmni, luni);
3 resursele (umane, materiale, echipamente) implicate;
4 costurile asociate.
APLICAIE
Pentru derularea proiectui n tabelul 2.1 sunt prezentate principalele
activiti ce se desfoar. Proiectul se va derula ncepnd cu data de
05.10.2015.
Tabelul 2.1. Activitile ce se desfoar n cadrul proiectului.

Pentru aplicaia dezvoltat in Resource Sheet vor fi nregistrate resursele

prezentate n tabelul 2.2. si alocarea acestora

Tabelul 2.2. Resurse. si alocare resurselor

13

3. METOD DE CONDUCERE I DE SUPRAVEGHERE

Pentru a stabili modul n care Microsoft Project poate fi utilizat n
conducerea, urmrirea i optimizarea unui proces tehnologic de execu ie i
montaj a instalaiei de foraj, se prezint n continuare etapele de lucru.
14

3.1. STABILIREA PLANULUI PROIECTULUI

n conformitate cu obiectivul general al proiectului, se
stabilete planul
proiectului (fig. 3.1).

Fig. 3.1. Planul proiectului

Proiectul este structurat n opt etape centralizatoare de lucru (fig. 3.2).

15

Fig. 3.2. Planul proiectului - etape centralizatoare

2.2. Introducerea timpilor necesari efecturii lucrrilor

(fig. 3.3).

16

Fig. 3.3. Stabilirea duratei lucrrilor.

17

2.3. Stabilirea activitilor centralizatoare

principale ale unui proiect) fig. 3.4.

(capitolele

Fig. 3.4. Stabilirea activitilor centralizatoare.

2.4. Stabilirea corelaiilor ntre activitile proiectului

(introducerea predecesorilor fig. 3.5).
18

Fig. 3.5. Stabilirea relaiilor de preceden.

2.5. Vizualizarea graficului Gantt fig. 3.6.

19

Fig. 3.6. Vizualizarea graficului Gantt.

2.6. Determinarea duratei totale a proiectului fig. 3.7.

20

Fig. 3.7. Determinarea duratei totale a proiectului.

2.7. Stabilirea drumului critic i a rezervelor de timp ale

activitilor care nu se gsesc pe drumul critic fig. 3.8.
21

Fig. 3.8. Stabilirea drumului critic.

2.8. Stabilirea resurselor necesare fig. 3.9.

22

Fig. 3.9. Stabilirea resurselor necesare.

2.9. Alocarea resurselor ctre activiti

n Microsoft Project, introducerea informaiilor despre resurse (fig. 3.9)
impune stabilirea timpului cheltuit pentru execuia operaiei i costului
aferent.
Microsoft Project utilizeaz dou tipuri de resurse: resurse de lucru i
resurse materiale. Resursele de lucru sunt reprezentate de personalul i
echipamentele care realizeaz munca aferent procesului tehnologic
(echipamentele nu se limiteaz numai la cele portabile, pot exista utilaje,
maini-unelte, aparate de msur i control etc.). Alocarea resurselor ctre
activiti este redat n figura 3.10.

23

Fig. 3.10. Alocarea resurselor necesare activitilor.

2.10. Vizualizarea ncrcrii resurselor (fig. 3.11,3.12).

Modul n care este gestionat timpul unei resurse peste program este
numit alocare i poate fi:
- Sub-alocare: capacitatea maxim a resursei nu este ocupat de
repartizrile resursei. De exemplu, o resurs cu norm ntreag, care are
doar 20 ore de munc repartizate ntr-o sptmn de 40 de ore de lucru,
este sub-alocat.
- Alocare n ntregime: capacitatea maxim a resursei este ocupat
de repartizri. De exemplu, o resurs cu norm ntreag, care are 40 de
ore de munc repartizate ntr-o sptmn de 40 de ore de lucru, este
alocat n ntregime.
- Supra-alocare: capacitatea maxim a resursei este depit de
repartizri. De exemplu, o resurs cu norm ntreag, care are 60 ore de
munc repartizate ntr-o sptmn de 40 de ore de lucru, este supraalocat.

24

n Microsoft Project capacitatea resursei de a lucra este msurat n

uniti. Unitile sunt msurate att n numere (de exemplu 3 uniti), ct i
procentual (de exemplu 300% uniti).
Resursele supralocate sunt prezentate n figura 3.11 notate prin
culoarea roie.

Fig. 3.11. Resurse supralocate pagina resurselor.

25

Fig. 3.12. Vizualizarea ncrcrii resurselor

26

Dac o resurs este supra-alocat pentru doar o jumtate de or

Microsoft Project va alerta, dar o astfel de supra-alocare minor nu ar
putea fi o problem ce necesit rezolvare, n funcie de resursa implicat i
de natura repartizrii. Supra-alocarea sever de exemplu, o resurs fiind
repartizat s lucreze de dou ori mai mult dect norma repatizat pe o zi,
este ntotdeauna o problem.
Supra-alocrile trebuie eliminate, pentru c este imposibil de acceptat
derularea unui proiect la care apar astfel de neconcordane. Resursele
supra-alocate sunt sesizate prin culoarea roie cu care sunt marcate n
vizualizrile Microsoft Project.

2.11. Determinarea duratei totale, precum i calculul costului

procesului tehnologic de montaj figura 3.15.

Fig. 3.15. Determinarea duratei totale, precum i calculul

costului procesului tehnologic de montaj.

2.12. Determinarea costului pe activiti figura 3.16.

27

Fig. 3.16. Determinarea costului total pe activiti.

2.13. Introducerea costurilor multiple - fig. 3.17.

28

Fig. 3.17. Introducerea costurilor multiple.

2.14. Implementarea proiectului

ndeplinirii sarcinilor (fig. 3.18).

29

graficul

de

urmrire

Fig. 3.18. Tracking Gantt.

2.15. Eliminarea supra-alocrilor se poate face n mai multe moduri:

a) Corectarea suprapunerilor prin modificare 100% manual a
duratelor activitilor, a nivelelor de alocare i de disponibilitate a
resurselor. Aceast manier este potrivit n cazul proiectelor de mic
amploare i care nu prezint prea multe supra-alocri.
b) Nivelarea manual a supra-alocrilor, este un proces de inserare
de ntrzieri ale activitilor i de ajustri ale repartizrilor resurselor, cu
scopul eliminrii supra-alocrilor.
c) Nivelarea automat, se produce chiar n timpul alocrii resurselor
i de fapt prentmpin apariia supra-alocrilor.
Efectele eliminrii supra-alocrii resurselor pot fi urmrite prin
urmtoarele vizualizri:
- n graficul Gantt apar intreruperi ale activitilor datorit faptului ca
pentru resursa supra-alocat s-au cutat zilele libere cnd aceasta

30

poate desfasura activiti; ca urmare durata total a lucrrilor s-a

mrit.
- n graficul resurselor nu mai apare atenionarea realizat prin
marcarea resurselor supra-alocate prin culoarea roie (fig. 3.19);
Utilitatea metodei poate fi justificat i prin modul cum pot fi redate
vizualizrile prin care se conduce procesul tehnologic specificat. De
exemplu, n figura 3.20 este prezentat modul n care sunt grupate resursele
procesului tehnologic pe activitile care se desfoar. Acest mod de
prezentare este util n pratic pentru fiele de pontaj.

Fig. 3.19. Eliminarea supra-alocrii.

31

32

Fig. 3.20. Vizualizarea repartizrii resurselor pe activiti.

2.16. Salvare cu linie de baz fig. 3.21.

Fig. 3.21. Salvare cu linie de baz.

33

4. CONCLUZII
Caracteristicile conducerii proiectelor cu Microsoft Project prezint
urmtoarele aspect:
1 Formeaz baza planificrii i prediciei proiectului i furnizeaz
conducerii proiectului posibilitatea de a adopta cea mai bun folosin
a resurselor n scopul obinerii unui rezultat cunoscut, ntr-un timp
limitat i avnd costuri limitate.
2 Permite o viziune schematic a proiectului i totodat controlul asupra
proiectelor unice.
3 Ajut echipa de management al proiectului s rezolve probleme de
incertitudine care pot aprea n desfurarea proiectului, prin gsirea
rspunsurilor la ntrebri de genul: Cum va fi afectat terminarea
proiectului de o ntrziere pentru anumite elemente (activiti,
evenimente) ale sale? Unde exist rezerve de timp ntre elemente?
Care elemente sunt determinante pentru respectarea termenului
proiectului? Aceste rspunsuri furnizeaz conducerii proiectului
mijloace de evaluare a alternativelor/opiunilor pentru redresarea
situaiei.
4 Utilizeaz o analiz de tip reea a timpului drept metod de baz
pentru determinarea forei de munc, a materialelor i a
echipamentelor i, totodat, pentru furnizarea mijloacelor de verificare
a progresului realizat n desfurarea proiectului.
5 Furnizeaz structura de baz pentru prezentarea rapoartelor de
informare.
6 Evideniaz interdependenele dintre elementele sale.
7 Permite scenarii de genul Ce se ntmpl dac.
8 Identific cel mai lung traseu sau drumul critic.
9 Permit stabilirea termenelor pentru efectuarea analizelor de risc.

34

BIBLIOGRAFIE

.1
.2
.3
.4
.5
.6
.7
.8

Cristea V., Grditeanu I., Peligrad N., Instalaii i utilaje pentru forarea
sondelor, Editura tehnic, Bucureti, 1985
Lambrescu, I., Nae, I. Managementul proiectelor, Editura Universitii din
Ploieti, Ploieti, 2004
Nae I., Petrescu M. G., Managementul proiectelor construciilor industriale,
Editura Universitii Petrol-Gaze din Ploieti, Ploieti, 2006
Nae I., Elemente fundamentale privind managementul proiectelor, Editura
Universitii Petrol-Gaze din Ploieti, Ploieti, 2008
Nae I., Managementul proiectelor tehnici de planificare i de control, Editura
Universitii Petrol-Gaze din Ploieti, Ploieti, 2009
* * * Normative generale privind lucrrile de montaj ale instalaiei MR 8000,
2006 -2008
* * * Nomenclatorul lucrrilor care se efectueaz la montajul instalaiei MR
8000, 2006 -2008
* * * http://www.primagra.ro/mentenanta1.php

35