rI.

CoNTINUTTATE

.....-........

ll,

Interpretarea grafrcda continuit[fii unei funcfii, continuitatea intr-un punct gi

pe o

mu[ime

133
133

.............,.....

Operalii cu funcfii continue

.....-.....-:.-.-..

Proprietatea lui Darboux, existen{a solufiilor unor ecuafii, semnul unei

funcfii continue
Le gltura continuitate -mdrginire

t37
14t

t45

III. DERIVABILITATE

145

Probleme care conduc la conceptul de derivat[

Derivabilitatea unei funcfli intr-un punct pe o mulfime, func]ia derivati
Derivatele func{iilor uzuale ............:......
Legltura continuitate-derivabilitate, derivate laterale

SffiTffi"ffi",1i1"1'"Iiilf;':*'::::::1111

::::::::

:: :::::: ::::::::: ::::::

r45
147

152

:::

:::::::::::

154
156

Derivata funcfiei inverse

Interpretarea geometric[ a derivatei unei func{ii intr-un punct ........
Derivate de ordinul doi gi de ordin superior ..............

158

oaplica{ie:R6d[cinilemultiplealeecua{iilorpolinomiale(extindere)................
Puncte de extrem, Teorema lui Fermat
Teorema lui Rolle, Lagrange, Cauchy
Consecinle ale Teoremei lui Rolle. $irurile lui Rolle
Consecin{e ale Teoremei lui Lagrange, monotonia unei func1ii
calculul derivatei unei func{ii intr-un punct .......
Regulile lui L Hospital ..............
Rolul derivatei int6i in studiul funcfiilor, puncte de extrem, monotonie
Rolul derivatei a doua in studiul funcfiilor, concavitate, puncte de

167

l6l

til

t70
173
175
177
181

186
189

IV. REPREZENTAREA GRAFTCA,L TUXCIILOR

Reprezentarea graficL a ecuafiilor, utilizarea graficelor in determinarea
num[rului de solulii ale unei ecua{ii
Conicele ca locuri geometrice remarcabile
Reprezentarea grafici a conicelor
Probleme recapitulative de analizl

232

r93
198

201

205
209
213

CUPR'NS
ELEMENTE DE CALCUL MATRICEAL $I SISTEME DE ECUATII
Noliunea de permutare. inmullirea permutdrilor

J
J

"""""""

J
4
9
9

Proprietilile inmullirii permuterilor .......'... " "

Inversiuni. Semnul unei permutlri ...'.".'"'
Nofiunea de matrice. Mullimi de matrice
Operalii cu matrice

11

23
23

III. DETERMINANTI

l96l

No{iunea de determinant ...........

Proprietif ile determinantilor
Calculul determinanlilor'......'....

25
29
37

rv. sIsrEME DE ECUATTI LINTARE ...........

Matrice inversabile in -'/'((A)

)t
40
42
44
48

1MI.

tung,

Sisteme Cramer
Rangul unei matrice
Studiut compatibilitdlii qi rezolvarea sistemelor liniare
Metoda lui Gauss de rezolvare a sistemelor liniare
Aplicalii ale determinanlilor in geometria analiticd

54
56
59

Probleme recapitulative de algebr[

)l

I,

:ala,

a$t

ELEMENTE DE ANA LIZ4.. MATEMATICA

r. LIMITE DE FUNCTTI .............:.:........-.........
Noliuni elementare despre mu[imi de puncte pe dreapta real6, intervale
M[rginire, simbolurile + co gi - co, dreapta incheiata, vecin6t6fi
Funcfii reale de variabild real[ .........
Funclii ra{ionale
$iruri de numere reale, giruri monotone, giruri mlrginite :"""""""""
comportarea valorilor unei funclii cu grafic continuu cand argumentul

n,

lu

dati

..........
qiruri
convergente, proprietd{i
Limita unui gir cu vecin6tifi,
Operafii cu giruri convergente sau care au limiti
se apropie de o valoare

Limita girurilor monotone, criteriul de convergenfd al lui Weierstrass

Trecerea la limit[ in inegalitSli, criteriile major[rii 9i clegtelui
1

iti,

Num[ru] e, girul (l+ a,)i ct an ) 0, an* 0 ......."""'

Alte metode pentru calculul limitelor de giruri
$iruri recurente ...............
Limita unei func,tii intr-un punct, interpretare grafici
Operafii cu limite de funcfii. Limitele funcfiilor elementare
Calculul limitelor de funclii, caztri exceptate
Criterii de existenfd a limitelor de funclii cu vecin[t[!i, cu limite laterale
Asimptote
23r

63

""""""' :._:...:..:...:.:...:....... 63

65
68

7l
77
80
80
85
88
93

94
96
101

105

t07
110
115

t20
123

ELEMENTE DE CALCUL MATRICEAL

9' STSTEME DE ECUATil LINIARE

urma

alizal

NOTIUNEA DE PERMUTARE

iNnnullrRnA PERMUrArulon

1010

fl
liturii.
utului

nicu
liturii.

renli:
)GAN

ilNU
etare:

ro$u
terta:

\$oL

Am vizut in clasa aX-a cd o permutarea unei multimi nevide A esteo funcfie bijectivd definit6 pe,4
cu valori in A, iar dacl mulfimea A are n elemente, atunci numtrrul permutlrile sale este z !.
Vom folosi nofiunea de permutare pentru definirea, in capitolul ,,Determinan[i", a unei caracteristici
numerice, numiti determinantul unei matrice. Pentru acest scop este suficient si considerim permutirile

mullimii 11,2, ..., nl, n e N*. Notim mulf;mea acestor permut[ri cu

de

gradul n.
De obicei, o permutare o ,S,

(t

o:[o(t)

se

,S, qi o numim mulfimea

permutdrilor

noteazl printr-un tablou de tipul:

o(2) o(3)

n)
"@)|

Prin aceasti scriere, compunereapermutlrilor (pe care o not[m multiplicativ) se face foarte ugor.
Astfel, dac6 o,r e^9, iarq(i) =-1,
fi atunci (o.r)(i): (otXr): o(r(i)): o(/): fr, deci

oA:

compunerea se face dupl

urm[toa?,,sche(':

2 i* ,)'I f , 2 ... i
o,:( t o(2)
j
k
o(n)/ [ (t(t) r(2)
[o(l)
(t 2 ... i ... n)
:lr.
\...

De exempru

dacd

o,r. r,,

n):
...

r(n))

...)

":[1 ? i

,
1) ,r

:(l :

'^ 1) , ,*"t

(t234\flz34\(t234\r:r
or:l(a I 3 zJ[r
_ll. 3
^ 4 2) [+ 3 z -lqi
t)''
(r 2 3 4)fl 2 3 4) (r z 3 4)
"":[r 3 4 r)lo r 3 r):1, t 4 3)'

Datoriti notafiei multiplicative, aceasti operafie se numegte inmulyirea permut5rilor. Deoarece

injectivitatea qi surjectivitatea sunt pdstrate prin compunere, rezulti c[ prin inmulfirea a doul elemente din
,S, obfinem un element din S,.

PROPRTETATTLrc iNnnULTrRrI
PERM,UTANTT.ON

-<

Am v[zut in clasele a IX-a gi a X-a c6, pe mullimea funcfiilor definite pe o mullime nevidi

valoriinl,compunereafunc{iiloresteasociativi,funcfialnl.A-+A
neutru gi orice func{ie bijectivi este inversabill.

cu

lr(x):x, x el

cu

esteelement

ProI

in consecinl6, inmullirea permutdrilor are, pe ,S,, propriet6lile:

a) este asociativd, deci (ot)<p

: o(tq),

Vo,t,q

e S,

b) are element neutru, anume permutarea laentica

deci

'

e:

(t23
[t Z 3

Dgrtl

r)
,),

Aur

oe;':;:'rl;;ir.'

:
.
inversabilr, deci pentru o e s, exista o-, e s, astfel inc6t o o-'
: o-' ' o: e; peflnutarea o-r"u"
se nume$te inversa permutdrii o'
din tabloul care
observafii. 1) pentru o c ,s,, permutarea o-' se obline schimbdnd locul celor dou[ linii
definegte permutarea o.

(t23 4\
.,(+312)(1234)
o':[, z 3 oJ:[3 4 2
3 I z),at.o,

Deexemplu,dacdo:[4

2) inmullirea permutlrilor pe

o,t

S,,

n > 3 nu este cornutativi, deci, in general, or' *

s,

ln situalia particular[ in

t).

care, pentru permutirile

o,t

S,, avem or

EegI

7'o pentru

drr,

: to, vom spune cl cele dou6

Ltor

permut[ri comut[.
3) Proprietdlile inmullirii permutlrilor ne permit sd definim, pentru o permutare
intregi ale lui o, astfel:
[g'o'...'o, Pentru keN*

o e S,, puterile

l.-.----r-..
I
kon

oo=j e ,
[(o-*;-',

Din aceast[ defrnilie reztiltdca or

DacS

z\N

'3

' oP = ok*P qi (oo )o = o@

Y k,p e Z'

:d

o,t,g e S, avem echivalenfele:

oq <> r:9
qo <) r:9
:
intr-adev[r, o,r oe <] o-'(ot): o-'(oq)
a)

b)

ot:
to:

dEtt

e (o-to)t

= (o-ro)q <> e'

pentru echivalenla de la punctul b).

Echivalenfele

a) qi b) stabilesc reguli

:l

pentrut=0
penffu ke

:f

de simplificare

la

stdnga qi

^c

:e' I

<) r

:I

$i analog

la dreapta pentru inmullirea

permutirilor.

qr"
{IJ

INVERSIUNI, SEMNUL UNEI PERMUTARI

pentru o permutare o S, , n22, o pereche ordonatd (1,7) cu
o(i) > t(7) se numeqte inversiune a lui o.

ii e{1,2,

..., n) in

carc

i <i

r,r 1 2. a\

De exemplu, inversiunile permutari,

pentru cd o(2)

: 4>3:
o

kr

:(l '^
sunt perechile (2, 3), (2, 4) 9i (3, 4))
i i)e So
"

o(3), 6(2) : 4 > 2 = o(4) 9i o (3) : 3 > 2 : o(4)'

u, ,n ,*re. par de inversiuni se numescp ermutdri pare. iar cele

permutlrile
"ur"
impar de inversiuni se numesc permutdri impare.
pentru

qi

,S,, considerlm num6ru1 ralional e(o)

de propozili a ce rtrrneazd, se numeqte semnul permut6rii

: il g+=ID
t<t<Jsd I - J
o'

care au un

numir

tu

care. datorita proprietSlilor date

ri-

Propozifie

FieoeS,.Atuncie(o):ldacdoestepermutarepardgie(o):-ldacdoestepermutareimpar[.
Demonstralie. Deoarece o este bijectivi avem
fl(o(;)-o("r))=",,'f]"_,,o,(k_ p)=E U_ p)_flfi_ il.
Atunci ("(o)),

II.*j(D,_[.+y,.u=.*=y,=l,I=.*#:

l3i<,

_l

t-

-=:

:_ IrrI o(r)-o(,r) Ir I.4#=U*ry=ry#=r,

t9<js1 t-J

t3j<i<n l-J

deci

le(o)l:

i+j

Deoarece o pereche (i, j) cu I <7 este inversiune a lui

o dacd gi numai

dacd,

fraclia

oQ--'(/).
t- J

"r1"
negativi, tezultd din definifia lui e(o), cd semnul lui este dat de numdrul inversiunilor lui o. in concluzie,
,lacd o este pard atunci e(o) : 7, iar dacd o este imparI e(o) :
- 1.
Comportarea lui e fa!5 de produsul permutErilor este evidenfiatd, de urmitoarea propozi]ie.
Propozifie
1o. e(or) : s(o) e(t), (V) o,t e S,.
2". e(o) : e(o-'), (V) o e S,.
Demonstralie.lo.Dindefinilia lui e rezulta c5:

erile

e(ot)

lqggFgx2 = If o(t(i))-o(tU)). o(i)-o(r) =

f|
t-J
l-J
t<i<j<n
l-J
1.3i<j<n

I*.W,-[.*#

= e(o)' e(t)

2". Deoarece permutarea e ilt are inversiuni, rezultd cL e(e): 1 Si in consecinfn e(o) . e(o-r; :
e(oo-t) = e(e): 1, deci e(o): s(o-').
Vom pune acum in eviden!6 un tip particular de permutare, necesar in studiul proprietililor

determinanfilor din capitolul 3.

alog

o{i):

pirea

ti'r) =

Opermutareo e,S,,n)2se nume$te transpozilie dac[existi ij e{1,2,...,n) oui *j astfelinc6t

j, o(/): l9i o(k): kpentru orice k e {i, jl. vomnota transpozifia o cu (i7), deci

fi2...i...i...n\"i
[r z ... j .. ... ,)",
Deexemplu,ins, avem(2

"/

$1

2 3 4 s)
2 3 4,).
r:(:(r 3 2 + sJli(stl-(t
(s 2 3 4 t)'

Proprietdlile transpozifiilor sunt puse in eviden!6 de urmdtoarea propozilie.

Propozifie
Fie o e,S, o transpozilie. Atunci:

lo) o:<r-1.

4),

2')e(o)--1.
Demonstralie.

l.)

(t 2 "' i
Da<
:a o: (;"'):[,
Z ... j

,^:l(t 2... i... i ...n\

(il):
(l 2 ... i ... j ... n)l: Uv./i):

i...n\
S-, atunci
t. ... n)le
o.

2o)Dacd,i<jattnciinversiunileluio:(17)suntperechile: (i,i+l),(i,i+2),...,(i,j),(i+l,j),
1,7), deci c are2(i -i)-l inversiuni. inconcluzie oeste impar[, deci e(o):- 1.

(i+2,i),...,U -

iEercifii propx

x,

S[ se calculeze produsul ot in fiecare din cazurile:

,": (l Z 'r), '= [l i

1);

,:[l i'r),
")": (l i ', i), ':(I 1 ', ;),

7. Si

o)"=(l ', i),

0,"=[l
f7KSe

i i i ;),,:(1

inversiunile
'Yr.(t precizeze
g)
z
u)[,
se

3 z)'r(l

3.

tsi

i ;)

9i semnul permut6rilor:

" " ?i iN'r(l

?',i),")(l

i'^iZ

!)

S[ se determine semnul permutiirilor: t or5gs*-rsre)

.(t 2
,[i
;;:: X),*,u"n eN,n)2;
@(l i 2i'^i" i),
3

, (l ,'-, ,'-,

...

;), unde n e N, n

2'

S[ se scrie inversele permutirilor:

,(l ',), r(l

,
6h

(1 '^ i

? N, ,(i ', ) i)' ,(l i',

;)' , (l n'-, ,'-,

:::

r..s

i),

-a

i)'*u' n e N' n 2 2

llt I

Vr":(l i )); i i)
'=(l
Sa se rezolve ecualia

sotutie:scriem

6x=

tr

in urm[toarele cazuri:

(l ', ?)=(l i
"-'=(? ','r):(L 3 ?);atuncir=o-',=[l 3 i)

? 'r)
/"=(\(t23', 'r)' "= [1(t23

'r)'

+)
+\
fio:lo 3 l 2), t:l.r 4 z t)'

,":(l i', i ;)'': (l ? i i'r)

S[

se

rezolve ecuatia oxt = 0 in urmltoarele cazuri

,=(l ', i), ,:(l ? N

sotuyie.sctiem
",=[? ', i):(: ', f) ut'':[i ', N:(l

,"=(l i

'r),

i i),T*

o-'"':(l ? i)(L ? 1) (l I i):(l ;

&:(; i)' ,:(l i'^ i), ':(1 i"):"i)
0": [l '^"'o) i)' ,:(, ? ', i),': (l i" ', i)
x:

7.

Sd se arate c6 permutarea

t.

56 se arate c6 nu existi permutdri

9.

56 se rezolve

este

par[, oricare ar fi permutarea G e

' (l 2 3
qao*:[r
ecur
4 2

54 astfel incdt

U.

(t 2 3
[2 3 I

o:

4
3

;)

Se se precizeze

13. S[ se arate
SA se

c*

o)

gi toate permutiirile ve so care'

4\
+)

15. Fie

,'=(l

iiN

5,, n]
Q4)(12)in Sn, n) 4.

num[rul de transpozifii din

(12)(34)

2.

verifice ci in ^1, avem egalit6{ile:

a)(ij):(l ,Xljxl ,;
...,n\ ct n>3 Si i*j.
t

3\
o: /' 2
;
t;
I

Se se rezolve ecualiile:

=(L 3 ?)
/o
U.
14.

n > 2 natwal.

* : (i ', i i)

10. Se se determine toate permut[rile xe ^S, care comut[.u

comuta cu

5,,

b)(1

iXl,r)(li):(ltXl ,Xlt); c)(,,r):(1 r)(i7)(17),oricarearfriie{2,3,

n>2wnumirnatural. O submullimenevidi H alui

o,r e H.
Consider[m I1o submultime inchisi a lui S,

^1,

se numeStetnchisd

dac6or e flpentru

orice permutdi

a) S[ se arute cd 1C

b) S[
c)

lf

se demonstreze

SE se arate

gi o o permutare din

-FL

e N*] c.F/.

cI exist6 numerele inhegi k < l. astfelincdt

cdpentru orice permutare

d:

q S, existip e N* cu d

ci e e H.
e) SI se arate cLdac[ o e 11, atunci o-t e H.
GlSa se calculeze do'o in urmitoarele canti:

o/.

".

d) SI se arate

"r,":[j

',),nt'":(L

i i), Ft":(:

(t234
../ (t23 4\
9o:[, 3 4 t)t elo:[4 t 2 3
17. Fie

din

Szooo. S[ se arate cd

^Sroou

3 4'\.
4 3)',
78)
6 7)'

f :{1,2, ...,2006} -+ tl,2, ...,2006\, f(i):2007 - o(r) este o permutare

, avdnd semnul opus lui o.

Tpsrn

DE EvALUARE

Testul

Rezolvali:

(tz34s678elo)

l. Fieoe^s1o,o:[3 5 I z 4 g lo 7 6 g)'
se determine paritatea

O,tu

lui o.

b) S[ se descompun[ o in produs de transpozifii.

,G

tu

se determine cel

mai mic num[r natural nenul &pentru carc

d:

e.

I Fieo,t.so,o:[i
- (r23 4\$r:[i(r23 4)
; 1 3)
;.3 z.J
I

'

iruse
y'1

sa

calculeze o6 9i t2.

t" rezolve ecuafia o'* 'x =

r'*,

xe

,S4.

o* 'x' ='c'*' nu are soluJii in Sa.

3. Se dau numerele reale at l dz < ... < a,o. S[ se determine
d ,n""

uate cdecua{ia

10

l0

Zo,oor,r, Zr,o,r,r,
i=l

oricare ar fi

permutarea

Sro.

i=l

Testul 2

Indicafi r[sptrnsul corect.

l.

c6te inversiuni

(t 2 3
an
:permutareao=[, 3 5

@zs; b)2e; c) 3o;

cflte sorufii are in,ss ecuafia o =

@0,
3.

b)

l;

c)

4;

(1

d)32.

i i i ;),

d) 8.

C0te permutiri din Ss comuti cu permutare"

a)

8;

b)

6;

c)

4;

.].

8 910
152 4

d)2.

"

: (l 234
t25 ;),

16\

rc)'

o e

S1e pentru care

NOTIUNEA DE MATRICE
MULTIMI DE MATRICE
in diverse activit6li legate de reprezentare, analiza gi optimizarea desftqurdrii anumitor procese de
natur6 tehnicd sau economic6,h studiuf probabilistic sau statistic al unor fenomene, in general in activit[li
care presuptn analiza unui numdr insemnat de informa{ii, apare necesitatea concentr[rii datelor in tablouri
numite matrice.

rezolvarea sistemelor liniare, matricele (tablourile coeficienlilor ecuafiilor) vor constitui

principalul instrument de lucru. Prin introducerea operatiilor cu matrice, acestea vor putea fi privite ca
.,orr-"re generalizate" cu ajutorul cirora vom contoriza soluliile acestor sisteme.
Si consider[m urmltorul caz practic:
Situalia v6nzirilor de carte lJo anumitd editur6, in patru oraqe, intr-o perioadi de timp determinati,
este prezentui6 in trb"Lrl de mai jos, in care sunt specificate oraqul, tipul de carte 9i numdrul exemplarelor
vdndute din fiecare tip.

in

Din acest tabel se pot extrage cu ugurin!5 informalii legate de vdnzatea unui anumit tip de carte (prin
cirirea tabelului pe coloane) sau dJsitualia general[ a vilnzd1,lor dintr-un anumit orag (prin citirea tabelului
pe linii).
in cazul in care ordonarea oragelor precum gi ordonarea tipurilor de carte sunt fixate, situalia
vAnzirilor poate fi prezentatd sub forma urm5torului tabefmatriceal:
(tzo
4oo\
42

ls lo
lqo r lo s ztzl
I t, lo zs ll 3o8l
[+to tz 14 t7 tez )

Pozi[iafiecdrui numSr din tabel este fixat6 de num[rul liniei gi al coloanei pe care se afld. De exemplu,

numirul 1l este situat pe linia 3 gi coloana 4, deci reprezintl numErul de cd(i tehnice vAndute in oragul C.
Definifie
Fie C mullimea numerelor complexe qi m,n e N*. Se numegte matrice cu m linii Si n coloane, sau
nstrice de tip (m, z) o func{ie

x {1,2,...,n} -+C.
Dacda,,eCreprezint[imagineaperechii(r,7)cuie {1,2,.'.,m},ie{1,2,...,n),attncicelem'n
imagini ale lui f se aranjeazd intr-un tablo;t de forma:

[: {1,2,...,m}

(',, atz
I

A:l

a., o".
-'zt

tt

\a^, a.2

",,
ar.

ar,

" l.
I

(l)

justifici denumirea funcfiei f de matrice cu z linii gi n coloane. Cum orice funcfie

{1,2, ..., n\ -+ IR este perfect determinatd de tabloul imaginilor sale, vom numi matrice

Aceastii aranjare

f : {1, 2, ..., m\ *

de tip (m, n) un tablou .,{ de forma (1).

1m, |
Numerele au crt

l1i

<

< z se numesc elementele matricei A. Cum elementul

a,

situat pe

linia i gi coloanaT ale tabloului A repteztntiimaginea perechii (i, j) reniJti c[ scrierea unei matrice este unicl.
inlocuind, in definilie, mullimea C cu una din mu$imile Z, Q sau IR ob{inem noliunea de matrice de
tipr;J (m, n) peste Z, Q. gi respectiv peste IR.

Liniile matricei I sunt mul{imile ordonate scrise ,pe orizontall":

L1:
L2:

(a11, a12, ,,.,

a6)

(a21, d22, ..., cl2n)

L^:

(a^r, a^2, ..., 0.r),

iar coloanele matricei I sunt mulfimile ordonate ,,scrise pe vertical6":

,c.

l:)

Dacl Ly L2, ..., Z. sunt liniile lui A $i Cr,

Cz,

A:(CuCz, ...,C,).
O matrice de tip (1, z) se numegte matrice linie.
O matrice de tip (m,1) se numegte matrice caloand.
O matrice de tip (n, n) se numeqte matrice pdtraticd de ordinn sau, mai sarrt, matrice de ordin n.
Notiim: -//-,,(C): mul{imea matricelor de tipul (m, n) peste C.

-4 @):

mulfimea matricelor de ordin n peste C.

in mod analog definim mullimile: u//^.,(Z), -//,.,(Q), -,//-.,(R) , -4/,(Z) , ,-/1(Q) $i .-/1(R) .
O notafie concentrati pentru matricea Ae -y'/-,,(C) este I : (o)p,g sau, mai scurt, I : (au). in
acest

ultim caz, tipul matricei reztitL din precizarea Ae -/{^.^(C)

Matricele

A:

(ou)5,.2

$iB=

(bu)Ei=g,

suntegaledac[suntdeacelagitip(deci

ffi:P, n--q)$i

oii:bi, V i e {1,2,...,m\, i e {1,2,...,n).

Dacd A: (au)e.4"@) atunci mu[imea ordonati (ar, arr, ..., aw) se numegte diagonala
principald alui A, iar mulfimea ordonatii (an, azn-r, ...) ant) se numegte diagonala secundard ahli- A.
Suma elementelor de pe diagonala principalE a lui
tr A = arrl azz+ ... ! enn
Dacd

Ae.il.,,(C)

se numegte

l'

--(: :'l e 4.,(c).

z'r\'
[203)

:l;

l.

Deqi

prin schimbarea,Jiniilor in coloane" gi invers,

A' e -//",^(C)

'r).

[_,3)
10

. Se observl cd

Atunci n'

urma matricei A gi se noteazi tr

atunci matricea obfinut[ din

numegte fianspusa lui A gi se noteaz[

Exrupru:

*rro,

se

OPERATII CU MATRICE

func!ie
matrice

1. Adunarea matricelor
ituat pe
mlca.

trice de

Considerlm urm[toarea situalie practic[:

gi B, a ciror structurl de personal este prezentati
O firm6 de construclii degine dou[ intreprinderi
in cele doui tabele de mai jos, pe func{ii 9i categorii de v6rst6:

constructor

inginer de
instalatii

economist

muncitor

4l

mgmer

- 25 ani
25 - 40 ani
40 - 65 ani

12

11

79

10

102

inginer
constructor

inginer de
instalatii

economist

muncitor

18

- 25 ani
25-40afi
40 - 65 ani
18

l4

10

83

81

Structura angajalilor firmei este date de tabelul:

A+B

:lsau
tin n.

- 25 ani
25 - 40 ani
40 - 65 ani
18

mgrner
constructor

inginer de
instalatii

economist

muncitor

0
20

55

2T

162

183

l4

obfinut prin adunarea numerelor din cele dou[ tabele situate pe aceeagi linie qi aceeagi co1oan6. Pe scurt,

'

putem scrie:

).
(ar). in

(o o 2 4t) fo I I l4') (o I 3 ss'\

ln 4 n zq l+l s s 10 83 l=l20 e 21 1621.
[,0 7 s rcz) [+ | 4 8t) [t+ 8 e t$)

Definifie

:q)$i

(a,i) Si B = (b).Matricea Ce.'//.,,(C), C = (ar*b-) se numegte suma

matricelor I qi B gi se noteazd A * B.
+ B se
Operafia prin care fiecdrei perechi (A, B)e -/{.,"(C) x -//^.,(C) i se asociaz6 matricea A
Fie A,Be

-//,.,(C) , A

numeqte adunarea matricelor.

ugonala

a ttri A.

A.Deci
wers, se

DKEMPLU:

(r 2 -1\ (z s 4\ (z 7

3)

[; o rj.[i -r ,):1, -r s)

Observalii:

i. Ad*ureu a doui matrice se poate efectua numai dac[ sunt de acelaqi tip (m, n). Suma lor este toto
matrice de tipul (m, n) gi, de aceea, .p,rn". c[ adunarea matricelor este opera{ie algebricd sau lege de
compozifie pe mullimea -//.,,(C.)

2.Dacd matricele A,Be-//,.,(Z)

mullimea

ctrunradin mu$imile Q sau IR'.

afi:rrrci

A+Be.r//^,,(Z). Proprietatea se pistreazd dacl inlocuim

Matricea de tip (m, n) ale c[rei elemente sunt toate egale cu zero se numegte matricea nuld de tip

(m, n) gi se noteazd A*,

0, .
Pentruomatricel:(ar)e4,,(C),matricea,,-A":(-au)e-//.,,(C) senume$te opusanaticeiA.
Propriet[file adun6rii matricelor pe -//,,,(C) sunt imediate gi sunt evidenfiate in urm6toarea
in cazul in care ffi

ft, aceastil matrice se noteaz[

propozi{ie:

Propozi(ie

r)

(A

Sunt adev[rate proprieti(ile:

C:A + (B +
V A,B,Ce-il.,,(C) (adunareamatriceloresteasociativi).

q,

+B)+

2)A + B : B + A, Y A,Be -//.,,(C) (adunarea matricelor este comutativd).

3)A * @^,,= A,Y Ae -//.,,(C) (matricea nul[ este element neutu al adundrii maticelor).
4)A + (- A) : A*,,, Y Ae -/{^.,(C) (orice mahice are o opus[ fa{6 de adunare).

Fr
isr

Demonstrafia poate constitui o tem[ facil[ gi ln acelagi timp util6. Cele patru proprietiifi rdm0n
adevlrate in cazul inlocuirii mullimii C cu una din mullimileZ,Q sau IR.

Proprietiilile anterioare conferd fiec[reia din mullimile -.//_,,(C) , .//.,,(R) , .,//^,,(Q) gi -d,,,(Z),
inzestrate cu adunarea, o ,,structur[ algebricE" numiti grup abelian.
Regulile de calcul relative la adunarea matricelor sunt, datoriti acestei structuri de grup abelian,
identice cu cele de la adunarea numerelor.
De exemplu, asociativitatea adunSrii ne permite ca pentru

Ll+ l+...+ A. dacd

t--

ae

I e -/{-,,(C)

qi

eZ,

sE

FTI

trq
{

N*

Poti

,r

Urm[toarele egalitiili sunt adevirate:

(p + q),4 : pA + qA qi p(qA): (pq)A, Y Ae -,/{,,"(C) , p,qeZ.
Dac[ pentru A,Be -r//.,,(C) not[m, ca la numere, matricea A + (- B) cu

{,

A - B,

atunci, intr-o egalitate

matriceal[ putem trece o matrice dint-un membru in altul, cu ,,sernn schimbat". Adic[
(A + B) + (-B) : C + (- B) e A + (B+ (-B)) : C -B A+A^,,: C -B e A: C -8.

')

A+B=Ce

2. inmullirea matricelor cu scalari

oF
"D-

Considerlm urm[toarea situalie practicl:

Un depozit de alimente aprovizioneazd magazinele X gi I, intr-o s[ptdm6n[, cu diverse cantitiili din
alimentele a, b gi c exprimate in kilograme, dup6 tabelul de mai jos:

Ilr

folosim notafiile:

pA:1 A^, , dacl p =0

l-f-p{, dacd peZ\N

Cg

1200
1500

600

300

840

420

in urma scumpirii acestor alimente consumul pe fiecare din cele trei alimente a sc5zut cu o treime.
Noul tabel cu necesarul de aprovizionare al celor dottdmagazine este:
t2

rcfi

d
d

i de tip

x
Y
tcei A.

800
1000

400
560

200
280

Ultimul tabel

ltoarea

a fost ob{inut prin

inmullirea
,3 cu

a elementelor tabelului

ini{ial. Scriem pe scurt:

2.(tzoo 600 3oo)_f8oo 4oo 2oo)

3 (1s00 840 420) (1000 s60 280)'
Defini{ie
Fie

Ae.4,(C)

gi ),eC. DacL A = (a,i), atunci matricea Be-,//.,,(C),

B:

(X"ar) se numeqte

prudusul matricei A cu scalarull gi se noteazl)"A. Operalia prin care fiec[rei perechi (t", A)eC,

rimdn

se

tnmulfirea matricelor cu scalari.

Daci inlocuim in definilie multimea C cu una din multimileZ,Q sau IR obtinem definifia inmullirii

asociazl matricea

ibelian,

se numeSte

cu scalari a makicelor din

Ereuplu:
L,(Z),

l,l

" -4,,(C)

-r'{.,,(Z), -/{^.,(Q), -,//..,(R)

(t
(s ro -s\
5.1 2 -1\
l=l
l.
(4 0 3) [20 0 ts)

Propriet6file inmul{irii cu scalari

a matricelor din -//^.,(C) sunt evidenfiate de urmtrtoarea

propozifie:

Propozifie
a{iile:

Sunt adev[rate proprietI{ile:

*{ xf,l + B): }uA + 7g, y A,Be .//-,,(C), v },eC.

2f (?" + tt)A : ?"A + $A, Y Ae -//,,,(C) , V )",peC.
N )'GA) = (?'$)A, Y Ae -,6,,,(C) , Vl.,peC.
4) I A: A, Y Ae -r'/.,,(C)
5) )'"A: A*, n L: 0 sau A :4.,,
.

galitate

Demonstrafia este imediatdgireprezint6 o temi util6.

=Ce

Propriet6[ile rdm6n adevlrate dacE inlocuim mullimea C cu una din mulfimileZ,Q sau

in cazul in

care

este una din mu$imile Q, IR sau

C spunem cI mu[imea -4/^,,(K) inzestrat6 cu

operafia,,interni" de adunare gi cu operafia,,externS" de inmullire cu scalari, este un

Dacd Ar, 4., ..., A, . -//^,"(C) gi 1,1, 1,2, ...l,oeC atunci matricea

tlfi

din

IR.

K-

spafiu vectorial.

B:?uAr+ ?"r4+ ... + ?upApe-./{..,(C) se nume$te combina{te liniard a matricelor Ar, ,4r, ..., A, ct
coeficienfii LtLz,...]"r. in cazil?ncare Ar, $, ..., l, sunt matrice linii, spunem cI matricea B este
ambinagie liniard de linii, iar cdnd ,4r, ,4r, ..., Ap sunt matrice coloane, spunem c[ matricea .B este
ambinalie liniard de coloane.
Aceste noliuni vor fi utilizate in urmitoarele dou[ capitole.

3. inmulfirea matricelor
treime.

Considerlm urm[toarea situafie practicI:

Situafia vdrrzdrii, pe categorii, a biletelor la un meci de fotbal este dati de urmltorul tabel linie:
13

Tribuna a II-a

Tribuna I

Tribuna 0

7 000

2 000

LD

Peluzi
5 000

10 000

Costul unui bilet este dat de urm[torul tabel coloanl:

3.P

100
80

Tribuna 0
Tribuna I
Tribuna a II-a

{E

70
50

PeluzI

tr

Suma obfinuti prin v6nzarea biletelor este:

200 000 + soo boo + 700 000 + 250

Scriem pe scurt:

000:

1 710 000

5.E

lei'

.A

':'"t)
(zooo 7000 10000 s000) I ;3 l:20000'100+7000'80+10000'70+5000'50=

t';;

II

a.r

'l

1 710 000.

(1,
in definilia care unneaza vom privi un numlr din C ca o matrice de tip

1) peste

C'

(Gxris

IEII

Derinifie
[o )
1. Fie

L: (at, az, ..., a,)e .4,,$) o matrice linie qi

':lU:lr-'Urt)l

sdi

o matrice coloan[' Numdrul

De8!

LcD

\b,)

a,

br+ a, br+

... *

an

b,ec se numegte produsal

dintre matricea linie L si matricea coloand c (in aceast5

ordine) qi se noteazd ZC.

2. Fie Ae .4.,(A) o matrice cu liniile Lt, Lz, ..., L^

( L,c,

L,c,

Si

Be ../{,,0(c) o matrice cu coloanele ct, cz' "

''

fun

co'

ctS

r,c,l

, =l'.:: '.i: .: 'l:le.//^.0(c) se nume$te produsut mu*icetor A si B (in t"

;l
L.cr)
L.c,
Ittl
[r,a,

Atunci matricea

rL(

aceastd ordine) qi se noteazd AB.

tLl

opera,tiaprincarefiecSreiperechi(A,B)e-4,,(C)"4,0(C)iseasociazSmatriceaABsenumeqte

+(

tnmuQirea matricelor.
Se spune

Exrupr,u:

c[ produsul AB se obfine dup6 regula de inmullire ,,linie cu coloan["'

(x ',,)--u,<c)
v\

'*n=(1

1)e4,,(c)

l------>,t

u,,=

Observalii

l.

,DrJ

[;

i): w::;:"; x:1',:i)

--{''*
f)ly
"

^, (d

ot

Atunci

flt

[:fu

-aw,

t"

v)

putem efectua produsul AB

numirul liniilor lui B.

( in aceastl ordine) numai dac[ numIrul coloanelor lui

14

este egal cu

[:f
f=
IBr

: (b)e.z,,r(a)

2.

Dacd

3.

V i e {1, 2, ...,m} qi V & e {1,2, ...,p!.

Retinem: matrice (m, n).matrice (n, p):mafrce(m, p) .
Punctul I din definifie este un cazparticular al punctului 2 deoarece am convenit s[ privim un num[r
din
C ca o matrice de tip (1, 1) peste C.

(a,i)e -4/-,,(c) $i B

atunci AB

= (co). -//-,0(c)

unde

c,o

=Lorbo,
j=1

4. DacE inlocuim

in definitie mulfimea C cu una din mullimile Z, Q

matricelor pesteZ, Q gi respectiv

5.

Este posibil

sau,IR.

obfinem definilia inmullirii

)R.

si

putem efectua produsul A.B, iar produsul BA sd, nu aib[ sens. De exemplu, dacd
atunci A'B arc sens, iar BAns,are sens, deoarece numirul coloanelor lui,B
nu este egal cu numIrul liniilor lui l.
Dacd Ae -,//,*(C) qi Be..r'Q.(C) atunci putem efectua produsele AB
Si BA, dar in general AB * BA.
Mai mult, ele pot fi de tipuri diferite deoarcce ABe -//.@) Si BAe.4@) .

Ae.zilrl(C) qiBe-4{3,*(C)

6.

irul

Pentru orice doui matrice de ordin n putem efectua produsul lor iar dacd, A,Be.tr@), atunci
AB e -r''{C) . Spunem ci inmultirea este opera{ie algebrici sau lege de compozil ie pe
-(,(C) .
in cele ce trmeazd, vom pune in evidenlI propriet5{ile inmullirii matricelor. Anumite proprieti{i
(existenla elementului neutru, inversabilitatea matricelor, comutativitatea proprietdfi
.ur. ,..r.ite ffectuaea de produse de tip AB gi BA) nu pot fi studiate decdt in mu[imi de matrice patratice .,/4,@), n N*.
Asociativitatea inmullirii matricelor ca gi distributivitatea inmullirii matricelor fa{n de adunare vor fi
studiate intr-un context mailatg, gi anume acela in care au sens toate produsele gi sumele considerate. pentru

aceasta avem nevoie de o lem6, care stabilegte o proprietate a sumelor duble.

r.emr.

ie

: ( a ) e .4.. (a). Arunci

t(*",)=

Demonstra\ie. Fie
cp.

ci

^S =

)$te

iau

suma elementelor matricei

l.

Deoarece suma elementelor pe linia Z; este

,(, \
. Cr- suma elementelor de pe coloana Cy este
LlLr,
I
i=t
\i=t

(in

^S

t [; ", )

rerultr

iou ,"^lte
'='

cr ^9 =

t(t"r)

ei egalitatea a fost demonstrata.

Propozifie: inmullirea matricelor are urm[toarele proprietdli :

tt. (A 'B) ' c: A ' (B 'q,YAe -//.,,(C) , Be -/(.0(C) , ce .//r,r@), (inmullirea matricelor este asociativ6).
2t. A . (B + C): A .B + A .C,yAe -4,,(C), B qi C e -.//,,r(C);
3r. (B +

C)-A= B .A + C .A,yAe-4,,(C),8 sic..do,,(c);

(inmulfirea este distributivi fald de adunare la stanga gi la dreapta).

7"(AB)=()'A)B = A(?"8), Vl, e C, yAe -./{^,,(C) , Be .z(,,(C) .
Demonstralie

lt

I).Dac[A:(au), B:(b,1), C:("*); AB:(dft)e4,,(C), BC:(ei,)e..//,.r(C), (AB).C:

(f,,)e .//-.r(A)

iar A(BQ:

(g,)e ..//,,n(A), atunci -fu:fd*"on =

k=l

:Z(?^"u,0)0, =F,F,'uur,=

r| gi / e {1,2,...,

?,t'ubirco,

=?,ou(tu,*r,)=f,auei, = sit, v i e {1, 2, ...,

q} Si egalitateaeste demonstrati.
15

B: (bj), c = (cio), AB = (d*)e-//.,r@), AC = (e)e-//^,r(A) iar A(B * c):

: (fo).-//^,r(C). Atunci 7*:for@u+cjk)=Lorln*iou"u= d***, V i e {1, 2, "', z} $i
2). Dacd A: (au),

k e {1, 2, ..., p\, deci A(B *

C) :

j=r

i=r

i=1

AB + Ac.Egalitatea 3) se demonstreazl analog'

4). Evident.

Definifie
Matricea pdtraticd de ordin n care are elementele de pe diagonala principalI egale cu I iar toate
celelalte elemente sunt 0 se numegte matricea unitate de ordinn qi se noteazl In.
Aceastl denumire este justificati de propozifia urm[toare care stabilegte faptul cI matricea In are rol
de element neutru al lnmul,tirii matricelor p[tratice de ordin n.
Propozi{ie. inmullirea matricelor pe .4(A) are proprietatea:
A' I': I' 'A: A' V A e 4@)'
Demonstralie.Fie 1,=(6,;)unde

DacdA:(a)siA'1,:(b)e-/{,,@)

ur={L

..., fl), deci A' In = A'

bo:fa*60,:au6r:a,, V i, j e {1,2,"Tiln"=*"

=(.
+a

atunci

Analog se demonstreazl

cl

t=l

I^'A=4.
Existenfa elementului neutru permite studiul inversabilitifii matricelor Ctrn -//"(A). O matrice
Ae4(A) este inversabil[ dacl existi o matrice Be-//^@) astfel incdt AB : BA:1,. Nu avem inc[
instrumentele necesare studiului acestei propriet[fi. Aceasta se va realiza in capitolul ,,Sisteme de ecualii
liniare".

F_l
t
--

>2- ^

4. Ridicarea la putere a matricelor

Asociativitatea inmullirii permite introducerea noliunii de putere ca exponent natural nenul a unei
matrice Ae -//,(A) prin egalitatea: Ak = l'A:...'A, keN*.
/< ori

Tot datoriti asociativitiifii inmullirii mafficelor avem urm[toarele reguli de calcul:

'1t - 1k+t si
a7 L,eo)o = Ab , Y Ae -//,(c), v &,peNt.
a)

Ao

Se observl

c[ definilia inmullirii nu permite

ridicarea la putere cu exponent natural nenul dec0t a

matricelor pitratice.

Oiitributivitatea inmullirii matricelor fat[ de adunare permite calculul unor expresii de forma
(A+ B)k, (A+ B + Q&unde A,B,Ce-//,@) 9i/reN*.
in calculul acestor expresii trebuie finut cont cI inmu{irea matricelor din ,./4,@) nu este
comutativi, deci pentru ,4 ,B e ..//r(A) matricele AB gi BA nu sunt, in general, egale.

Exrupru: (A+ B)3 =(A+ B\(A+ B)(A+ B)=(A+ B)(A' + AB+ BA+ 821=

ABA+ AB2 + BA2 + BAB + 82 A+ B', Y A,Be 4@) .

in cazul particular, in care pentru matricele A,Be./{,(C) egalitatea AB : BA este adev[rat6, in
calculul expresiilor anterioare se folosesc regulile de calcul prescurtat de la numere, inclusiv binomul lui
Newton.
in studiul gnor procese cu caracter repetitiv, ale clror date au rtryr'r;?r,Elro.e matriceali, apare
necesitatea determinirii, pentru o matrice Ae,-.4,@), a formei generale a matricei AP cupN*. in unele
A3 + A2B +

l6

ex

t:(t
=(i

tir,

tir,

1.r)

* c):
*\

,,

determinarea se poate face prin induclie, cu condilia ca, dupd calculul unui num6r rezonabil de puteri
(p:2,3 sau 4), s[ fie intuitd forma generald amafricei Ap .
caz111.,

$i

(a b\
I :l - -, I e 4@) cu ad -bc: 0. Atunci
[c d)
b(a+d) )=
b(a+d)\-(o(o+d)+bc-ad
,r-(a'+bc
-lc@+d)
^
d(a+d)+bc-ad)
c@+d)
d'+bc )- |
(a D\ (bc-ad 0 )
+
*

EXEMpLU: Fie

iar toate
l', are rol

=(a+

atunci

teaza ca

d)A-(ad -bc)1,:(a

QA'

r.,J.["- o"- u"_ra)=(a

Deoarece A3=A2.A:(a+d)Az=(a+d)'A, rlmine sI demonstr[m prin inducfie cd
A" =(a+d)"-tA, nN, n 2 2. in ipoteza Ao =(a+d1k1A rezlultd cd Ak*t =Ak'A=(a+d)AHA2 =

:(a

l)

D)

+ d)k

["

gi proprietatea este demonstratS.

Observalie:Din exemplul anterior reniltdcl pentru matricea

:(: Ur). -*rr),

^ \c d)

este adevSrat

A' -(o+d)A+(ad -bc)Ir=@r, rezultat cunoscut sub numele de teorema lui Hamilton

egalitatea:

Cayley pentru

matrice pStratice de ordinul 2.

Pentru
r matrice

propozilie.

i/em lnca

propozifie.

o matrice Ae -$A), forma generali a mafrcei A" , neN, este datd de urm[toarea

ur).-oror

,r" u:(1

le ecualii

.e*x''!i -!''xi .I,

=\;-!i
Xr-L,
Lr-L,

A'

ei l.1,t2ec soluliile ecuafiei x'-(a+d)x+ad

dacd [vt + ),.z

si A'

n)"'-tA+

+(1

-n)7"1,

dac[

- bc:0. Atunci

)"t: xz: ]., V n e N,

n> 2.
rul atnei

._,_z
Demonstralie.FieB:A-^rrr:(o-^'
,Unl.o.our"". (a;,)(d-)"r)-b":?\?-(a+d)t'1*ad-bc:0,
c d_Lr)

din exemplul precedent renltd cL

rl dec6t

ff

=(a+d-2)n)k-t

tr'

= ()",1,

1,.

Li

de forma
=Li

nu

este

1"'

* B)' = )"i I, +

# [;

r,.,,

Dacd l.r

f
:\uz:

116, apare

. ln unele

,,

-l,r)r-'B ,Y freN,

fcixTr
k=r

c:xi-k

Q'',-

LI r) =

=A*

n?"n-t A

nr =

^,,-

; -xuA-Lt)

l, atunci Bk

I z + nlu'1 (A

fxrvrpru:
virat6, in
nomul lui

B = (7,2

),

)"i

/r

> 2.Dacd?,"1*X2, atunci

I,.(
" l,
'[frfrirTo ()u, - )',)o-'
)

= ]'i

1,.

; - t") B =

;],,

=ffi o.WI,,

neN*.

V keN, k>-2 Si 1' =(\urlr+ B)' =?\iI2+C:X'_18:

+ (l

n))v'

Ir

ne

N*,

n 2 2.

a^ 3,1. r.uullu x'-3x+2=0

ri"d:((-2
-t)

are solu(iile

1"1

: I qi )'z:2.

a"rn 82=B,rcntltilcd,Bk=8,
B:A-rr--('"'rl
\-z -z.l
j,
;fre N*. Atunci A' =(Iz+ B)' - tr+fClno
z
t = Ir+[Iq
") =
k=l

degemsolufialr:lgiconsider[mmatricea

l"o,

t7

(r o\
: rz+(2, -r;r =[o

(t ,)=fr.2'-2 l1z'-t;).neN*.

r)*{z' -r)[_z _r)=[r1,_r,y t_2,., ).

Observlm cd in exerci{iu este suficientll alegerea convenabil[ a matricei B 9i nu este necesarl

memorarea formei generale a matricei A" .ldeea scrierii matricei,4 sub o formi convenabili poate fi folositl
qi pentru matrice de ordin n cron) 3.

Expupr,r
r.

(tz

(0

-1\

z -t\

lui A' =(Ir+ B)'putem folosi formula binomului lui Newton. Cum .B' = | O

[0
,Bu =

Or

V&eN, ft > 3 9i in consecin!5, pentru

/i

BI

t l.oacaa=l o 0 I I atunci A=Iz+.B. Deoarece Ir'B = B'It:B,pentrucalculul

[, 0 0,l
[oo t)
(0

riez:l o

4
q

n)

02\
0 oI, B'=0, rezult[c[
00J

Fft

ST

&

3 avem:

A' = I! +c!;aa +clt;-zn' = Iz*nB +n(n:l) 82 =

:[

; rJ.[:

'i

IJ.[l :

n'

"t']

-2n\

[l ;fl) r)

Lform[ adevlrati qi pentru n e {1,2}.

(r 2 3\
pg: (6)e.-/4@) ei cB :1. Folosind
2. Fie n:l -, ;
-u l. ,*n B : (! 2 3) ei c:l -zl atunci
[rJ
[, 6 s)
asociativitatea inmullirii matricelor, obfinem:

1'

b)

,Ch

=(CB)'=!GW=C(BCIXBC)""'(BC)B=
z ci

(z-1)

ci

, 3')
-U"-rCB-6n-tA=6,-rl-2 4 -6 l,n e N*.
[3 6 e)
(t

Ei

Eryfrcifn propuse

1.

Calcula{i:

, (-', ?).(l i)' ', (l ?).(-;

,-(l ;
\

--,)-'(l -', i),

st

,,)'

,[i i).,|.i i]

bl

catcutali:

, (? ;) (l ;'), ', (i ;') (? ;)' ,

(1 i) t?
18

:)'

,s

-1 !

,[i r, i][], : j,],",(t ? t)[? ;] ,[i iJ(t ;

ecesara

rorositd

,, ,/r*matricere
i'

^: (L ;)

rr u

t)

: (l ]r) t, se carcureze A + B, A - B,

zA-38, A',

2A, 38,

AB,
s

BA, B', A'+ AB + BA + 82 qiAz +2AB + 82.

:arcurur

rultd

It'"': [l Z l] u'-'*"eaunitate t:[i : ?]

56 se calcul eze

cL
5.

A2

, A' , I r+ ,4 qi (t,

Consider6m matricele

+ ,1,)'

A gi B pentru

care existd AB Si BA gi,

in plus, avem AB

BA. Sd se arate cd

matricele A qi B sunt de acelagi tip.

14)
Considerim matricele cu elemente reale A:(q

6.

a2

a,)

,2).

uir =l ? l, *0. n eN*.

U,J

AB si BA.

;/Calculali

b) Notdnd t = arbr+ arbr+ ...+ anb,, justificafi egalitatea (BA)'oou =

rolosind

BA,B=

il

consideram

6.

Ft.r

,b A:

rt r: (1 ')
^: (\ l)

*,r"r

incdtAB

t2@5

'BA

: BA. Ana[ix $i.v.

y dacl A2 + A= (-', i)
..
[] i) 4(z).Ana{i a

(l

1). -^(z).

Afla\i a,

dacd

n' n'

=(1

3)

'l ,"o:(;

))..^(c).Afiafi

x,y,zdacd

n*u'=(1

1o)

/ ,r. Fie matricele A e.ffi,,(C) ti B e "2,g1(C), n,r,p e N*.

Slsearate
12. a) Sr

b) SI

l3.

se

verince egaritatea

se determine toate

Se se arate

,4ggLu,h

ca(i,b)'=B'A'.

c[ existl

(f i)' =(1, tZ) wr' I , ^

matriceleX e -4$)cu proprietat

o infinitate de matrice

"u

x' =( l -

ce satisfac egalitatea

19

At

u5

'

'9*

I
t(n(,/n'o',- 'r?//y\

/)t '*

19)
22)'

A' - Ir.

i.1,

se determine matricele

rs. sesearate

si

Betiind

cr

ru-, =(l

7^ o-)'= f+^en .4n \

"e(\-9 -5) [ -9,
,/-

oricare ar

0r)

ot

e-zn

=(f, ?)

fi z e N'

'-Ur)'

16.\Considerlm R"

i)

,R"

.&

co.scr sino),

I
=1_rrno
cosct,/

= &*p , oricare ar

ii) R; = R,o, oricare

ar

fi

fi

cr,,P

cr e IR gi

o, u-\. -qQR),
tl.gie A: (
\-b a)
)

G e ]R. sr se arate c[:

IR;

n e N*.

cu az +b2

*0.

i) Sr se arate cdexisti cr e [0, 2n) astfel incdt

ii) S[

iii)

18. Fie

se demonstreze cL

sr,".ur.,r",. (

l:

[-smct,

*:::
=(Jr\f)" ' (f-sinna :::)
cosna)

A'

rr

A=J;\u' I t:,t-1 coscI,/

:11:]

ll ,' [f ;)',n e N*

[_" l)

i) S[

se determine matricele

X e -4 B)cu proprietat ea AX

ii) S[

se afle matricele X e

@) care verific[ X2 = A.

iii)

SA se afle

,] ,* n:(1
a)56

matriceleX

e.4(R)

care

verific[ Xs = A.

i)

secalcrrleze A2.

b) S[ se calculeze A'*'

20. Fie

-4

n:(;

si

A'N6 .

_:)

a) S[ se verifice cd A2 =

b) S[ se calculeze

-5A.

l' , n e N*.

20

= XA.

(t o o)

2l.Fied:lt r olqi B=A-It.

[t I t)
a) Si se calctleze

82 Si 83 .

b) Sd se calculeze

l',

n N*.

22. considerdm matrice u o:

bn

('" l), ,ro.

a + d Ei b,c e IR*. Dacd

u' =(or',

u;,),, N*, ardtali cd

=or-dn

=",
bca-d

(t 1 1\
l. SE se arate cd
o rldScini cubicl a unit[tii $i A: L ,
"'
t' ,)

1.6
23. Fie e: __+t22

calculeze

Aa

=9Iz gi sE se

[,

l',n

e N*.

(,1-

l\'
25. Fie A e..{(C) ct A= A2.Sese arate cd (1,-A)': I,-A.
?A. Fie A e

26. Fie

..2,(C) cn A2 = A3 .

Calculaqi

A e..2,(A) cuproprietateacdAX: XA,oicare arfi X

inci.J

e./(C).

Sdse aratecdexistia e C astfel

A=aIn.

27. Considerimmulfimile:Xt: {0, 1,2\, Xz: {2,3,4\ qifi: {1,3,4,5).

a) Si se construiasci maticea A cu trei linii qi trei coloane cu elementele

a4: lXinll

,unde

Ml

reprezintl numdrul elementelor mullimii finite M.

b) Explicafi de ce matricea A este simetrici, adicd aii

ctii,Y

i,

j e {1,2,3\.

c) Ce reprezintd urma maticei A?

2t.

Considerdm mullimlle Xy, X2

Si

X3 din exerciliul 27.

a) SI se construiascd matricea B cu trei

b,i:

linii

gi

trei coloane cu elementele

lx,t4l, i,i e {r,2,3).

b) Explicali de ce urma matricei

-B este

zero.

c\Dacd A este matricea din exerciliul27, calculafi A + B. Explica,ti de ce elementele de pe fiecare linie
matricei A + B sunt egale.

qiX:XrUXzUX3. Fie xi=

29. ConsiderlmmulfimileXyXz$iXzdinexerciliul2T

i-

1, I e {1,2,...,6}.

a) S[ se arate cdX: {xr,xz, ...,xe).

b) S[ se construiasc6 matricea C cu hei linii gi

gase coloane cu elementele

i
I

ll

"' to

daca
aaca

c) Calculafl C

x,eX,

i, e x,'i e {l'2'

.Ct

Si

3} si'r e

explicafi de ce C -C'

ll'2'

3'

"''

6}'

A,vnde A este matricea din exercilittl}T.

2l

Trsrn

DE EvALUARE

Testul
Rezolvali.

(t 1 s\

t -2]|.'q@).
[o o t)

1. ri",a:lo

A'A'

a) S[ se calculeze

b) Sd se calculeze

o 4a \
f2
O
I
0
Fie,4(a):l
2.
l,oeCqiB:10
\-l
[ -o o t-za)
(t+za

a) S[ se calculeze

l'rneN*

4\

0 I.
-2)

0
0

, n)-2.

B'

b) Si se arate cd A(a)'

A(b): A(a * b),Y a,b e C'

(tt o 2o)'
c)SlsecalculezeIo , o l,zeN*'
[-s 0 -e)
(z -l -1\ (t I
3. Seconsider'matricerer:
[_i _?, ,r,J,r: [l I
a)

Si

se arate cdAB

c) Si se calculeze

C,

1)

,rs:ft+78.
l,,l

b) Si se calculeze A" qi Bo, n e N*.

BA-

z e N*.

Testul 2
Indicali r[spunsul corect.

l.

Elementul situat la interseclia liniei

a)

0;

b)

I cu coloana 2 din matric !u(

', ;l)*
r)
\-r

c)2'*t;

1;

f)

-2'*t'

z. cate solufii are ecualia ,' = [l \), , e 4@)

d) o infinitate.
c)25;
b) 5;
a) 0;
3.

c6te elemente are mutflm."

a) 4

t;

b) 3

!;

ur)lr,u,"e

{(:
c)

16;

d) 64.

{0,1,

r,

rr}

"u"'

NOTIUNEA DE DETERMINANT
Vom asocia fiecirei matrice p[tratice Ae -(,(C) o anumit[ ,,caracteristici numeric6", mai exact un
uumdr complex numit determinantul matriceiA Sinotat deL4.
Cu ajutorul acestei nofiuni vom caracteiza maticele inversabile din .4(q, in sensul discutat in
cryitolul precedent. Determinantul unei matrice p[tratice din -./(,(Q se nume$te, pe scurt, determinant de

ordin n.

l.

Determinan{i de ordin 2

(a ",1.4@).
:1" b\
Am vlzut ci inversabilitatea lui ,4 presupune existenla
[c d)
(l)
unei matrice Be l(C) astfel incit AB : BA: Iz.
(ad-bc 0- \
(au -b\
y ad-bc
u
a L-.A
+0,atunct
AC:9r'=1"
vvDvrv@wo nv
\-'-' --/-z'
FieC:l
l.Seobservdcd
l:(ad-bc)Ir.Dacd
.."--(._"
ad_bc)
Consider[m matricea A

o )."'

matricea B

I
:--:--C

ad-bc

verificl relafia (1). DacS ad

matrice B cu proprietatea (1) reanlti cit BQaQ:Oz

Obfinem:

Ir:

AB

:ArB:6l,

- bc:

0, atunci AC

(BA)C:Oz

A
:A,

:,- -a--^
,,-^'
^-,i^r^-+^l
unei
gi: ^-existenlei
in ipoteza

e Ir' C:@, + C =A, + A:A*

e .,,//r(A) nu verificl relalia (l). tn concluzie matricea,'4 este

dac[ numirul ad -bc :este'nenul. Aceasta ne conduce spre urmdtoarea definilie:

fals, deci nici o matrice B

inversabil6 dac[ gi numai

Definigie
Fie

o''l

A:(a" a")
['''

-/(,@). Aflrnci

Pentru determinantul matricei

ului

o''

[4"
(o,

ar,

A:

orozz- orzoz,

) folo.i*
)

gi notalia

'"1.
14" arrl
lart

Reamintim

cI am notat cu ,S, mulfimea permut6rilor de gfadul n iar cu e(o)

Deoarece

sr: {e, t}

6 S,.

a-,
,-t'
A:t

det

unde

r:[;

(t 2\
;)

(t

$i

r:U

a,"l
u"l=orrorr-arzozt=e(e)ar"rr.,az"p1+e(r)arr(r)azr(z)=

Azzl

2\

i),^,

semnul permutSrii

e(e): I si e(t) - - I

e(o)aro(1)az6(2).

atunci

Aceast[ scriere a determinan-

oeS2

de ordin 2 sugereazl definilia determinantului de ordin

n, n eN*.

2- Determinanfi de ordin z

i
i

lhfinifie
pie

A: (a)e4@).

Atunci

det

A:

le(o)a1"1r1dzo(z)'..-'o,c(,i unde simbolul

.

oe5,

fosun area dupi toate permut[rile de gradul n.

23

oeS,

reprezintd

Pentru determinantul matricei

dtz

aln

ozz

a2n

a12

don

sau; pe

A: (a,,) .,-//,@) folosim 9i notafia:

t.ffi, lrrlil;.;

produsul 41o(r)42o(2)....-dno(n) Se nume$te ternten al determinantului de ordin n' El

Printre cei n factori ai
apare in insumare cu seilrnul .+" dacl o este par6 $i cu serlnul-,,-" dacdo este impar6.
n reptezitrtd
unui termen nu existe doi situa,ti pe aceea$i linie sau pe aceea$i coloane. Determinantul de ordin
Pentru

oes,

suma (cu semnul corespunzetor) a tuturor celor

semnul

,,*"

n!
$i

termeni apar cu semnul

n ! termeni posibili. in aceasti

srrrrdl

termeni apar cu

,,-"

Observagii

1.

Determinantul se atageazl numai matricelor pitratice'

se poate aplica gi pentru determinan{i de ordin

2. .Defini1ia
det

3.

A:

l. Astfel, dacdA: (art)e e-/4,(C), atunci

arr.

DacilAe

atunci detA e R. proprietatea rlmdne adevdrathdac6 inlocuim mullimea

4g)

IR'

cu una din

mu{imile QsatZ.
Analizdmacum cazul determinan{ilor de ordin 3. Deoarece

f(t 2 3\ (r 2 3\ (r 2 3\ (t 2 3\ (r 2 3) (r 2 3)l
&=il: ; ;,J,[, ;;),1;; ;,J,[; ;;1,[i ,),1, , 3)1,
de ordin 3 rezulta:
iar primele.";r"*l*: r#,;: uir,1,,lr. trei impare, din derinilia determinantului

lq, 4z

q,l

ar2 orl = I"(")

l*,
l166S
lq, 4z q,l

4<tloz<zlas<3)= art azz

attr

arz azr

atzr

drz

aB a3t- aB

a22

a3t- att azt atz- aD a2t a$ '

putem calcula direct un determinant de ordin 3 folosind regula expusl mai jos, numiti regula

Sarrus.
Scriem sub determinant

liniile

I qi 2, in aceast[ ordine. Obfinem

lui

urm6torul tablou cu 5 linii 9i

cotoane.

lor. otz -arrl

| \o;,''' o*l

l''-x

1rr1:r;-r*-\orrl

ai, )4-}4,,

a;', arlan
pentru calculul determinantului se aplici o regulE asemdn[toare determinantului de ordin 2: se adunl
pe cele trei
produsele de pe cele trei ,diagonale principale" ltiniite continue) gi se scad produsele de
artazzazs, anoztatz, arza23 ar, 9i se
,diagonale secundare" (liniile punctate). Astiel, se aduni termenii:
scad termeniil. a* a, o3t, a, ozt dzz, arz a2r a31 .
putem calcula un determinant de ordinul 3 gi dupl aga numitd ,seguld a triunghiului" Se formeaz[ triunghiurile din figurile a) qi b). Se adun[ produsele d9 tr.ei mrmere calculate
figura b).
regula din figura a) qi se sJad produsele de cdte trei numere calculate dup[ regula din

iffi

,,;

figura b)

figura a)
f,IGMPLU

lin n. El

Si calculim determinantul

factori ai
eprezintd

r2-1
321
201

Raolvare.Aplicdnd regula lui Samrs obfinem:

I apar cu

PROPRIETATILE DETERMINANTILOR

una din

Pentru calculul determinanfilor de ordin n, cu n 4, folosirea definiliei este practic imposibili

datoritn numIrului mare de termeni care apar in sum[.
Vom stabili in cele ce urmeaz[ cdteva proprietSfi ale determinanfilor care vor facilita acest calcul.

Proprietatea
Dacd

nlJtd:

Ae

.4W),

transpusei sale.

Demonstrayie. Dacd
azt ozz'

MA:

atunci

det

A : (a)

)e(o)a,",,rozoe).....ano1n1

A:

det

atunci

oeS,

At, adic6 determinantul unei matrice este egal cu determinantul

Qu) unde b,,:a,,, Y iie{|, 2,

At

n).

Avem

le(o)a"-,,"(r))o(r)4o-r(o(z))c(2) ...'4o-,1o1,;;o1,i =

oeS,

ryula lui

:)e(o)a".s1taou1z1z'...'a6-t(n\n, deoarece {o(l), 6(2), ..., o(n)}:{1, 2, ...,n}. Cum

linii 9i 3

Gzuke

e(o): e(o t), Voe

'S,

GS,

cd

det A

: L
c-leS,

elo-l

o,

c,

1ryta

1z1z'

...' a a
@)n=
t

e(t)a",

t)to 1(2)2'

teS,

...'

"(n),

:I

"(")4,r

srt

O consecinfd foarte importantd a acestei propozilii este aceea c[ toate proprietifile referitoare la linii
valabile qi pentru coloane, gi invers. Deci liniile gi coloanele joacl acelagi rol in calculul unui

-s.

,)br,(r). ....b,,(,) = det A'

&erminant.

hoprietatea
se adund

cele trei
ar, 9i se

late dupd

Dacd matricea B se obline din matricea Ae

-//"(A) prin

schimbarea a dou[

linii

(coloane) intre ele,

&nci detB: - detA.

Ibnonstralie.Fiel<k<p<nqimdtriceaB:(b)obfinut[dinmatriceaA:(o,i\.e-//,(C)pnn
rtimbarealiniilorkgipintreele.Atunci bi:a,i,Vle {1,2,...,,?}\ {k,plSiVTe{1,2,...,fl\,bn=ao,$i
bi = ad, V7e {1, 2, ..., n).
Not6m cu t transpozi\ia(kp). Deoarece t este imparS, atunci e(ot): e(o)e(t): - e(o), Voe S,. Mai
mlt, din faptul c[ funcfia f : S, -) E definiti prin f(o) :ot, oe S, este bijectivd, rez;ultd cd
S.: {ot I o. S, }, deci atunci cdnd o parcurge mullimea S, qi or parcurge mulfimea S,.
25

in consecinld,

det

B: I t(o)4" (r)bro(r)' ...'bro$)'

o.S,

...'bpo(p\' .--'bno(,) =

: I e(ot)b,(c)(r)bz(o)(z)' ...' br{*xr)' ...' b p(dtil' ...' 4(*)(,) =

fiS,
: I t(*)4c(t1r)Azc(r1z)' " buo(,(o)\' " b po("(p))' " " b,o("(')) -"
"
ce4
: f e(ot)b, a(t)bza(z\ . .... boo@)' ...'bpo<r,t ' ...'b*(,) =
oeS,

!Eo

: I e(or)a b(\a2a(2)'
oteS,
: - I e(o)arorrraroe)
o=S,

...' a
,

po(p)'

Iln

...' a rcG)' ...' a,o(,) =

.... d*o(*)' ...' d po(p)' ...' ana(a\ = -det A

hD

Consecinftr. Dac[ madcea Ae.//r@) are doue tnii (coloane) egale, atunci detA:0'
Demonstralie. Schimband locul celor dou[ linii egale obfinem tot matricea A. Dn proprietatea anterioarl
rea;/itl det A: det A, deci det = 0.

Proprietatea 3
Dac[ o linie (coloan[) a matricei Ae

-fl(A)

este o combinalie

liniarl

de forma aP + PQ unde P 9i

A:

Demonstrafie. Dacd
Q = (qrp

Qk2,

"',qr)

A:

cu crp

pQ unde P=(pn,prz,..,pu)

at,

Wrr+FQ*r Wn*\Qrz
i

h
I

Pu,

+Plq*,

q*l

Anl

det Ap qi

din stinga este

intr-adever det A

: f e(o)a,"
oe&

:)

1t1azo1z1'-""

e(o)a,",,, dzc(z)' ...' o *oG)

"..'

o *(n)

(*r*-,

+ 9q*"(*l

)""

' a,o1n)

Qrz

lan d,2
respectiv

Qu

am

det Aq.

=)e(o)(oa,,o)aza(z)'...'p*o,)'...'arc(n\*9ar,(r)aro(21'...'Qrcg4'...'an o))=
oeS"

crf

e(o)q ae)a2a(2)....'prcGt'...'drc(n)+FIs(o)q oo)dzo(z\'...'Q*oG)'...'a*{o)=

:crdetAp+$detAg.
Se observl cI proprietatea se pestreazd dacd linia (coloana) /r este o combinagie de mai multe linii
(coloane). Adic6, dacl linia (coloana) /c este egall cu arPr+arPr+...+a,\ cu {, Pz,-..,P,matrice linie
(coloan[), t>2,attxrci detA=o,detl, +ardetAr+...+o,detA,unde,{ estematriceaoblinuttrdinlprin
inlocuirea liniei (coloanei) & cu 1, ie {1, 2, ..., t).
Consecin(e. Fie I : (ar)e -d/,@) , n)-2.
1". Dac[ matricea B se obline din,4 prin inmulfirea unei linii (coloane) fixate cu un numdr oeC, atunci

detB: crdetA.
Zo.Dacl maticea A are dou6 linii (coloane) proporfionale atunci
26

det

0.

k{1,

'-Fie (
oo[

gi

gi proprietatea se scrie:

atunci

Itac

a det Ap + p det Ag unde Ap qi Aq

sunt matrice linie (respectiv matrice coloan6) iar o,BeC, atunci det
cu linia
sunt matricele oblinute din prin inlocuirea liniei (coloanei) respective cu linia (coloana) P, respectiv
(coloana) Q.

Lini

lb=

Dac[ o linie (coloani) amafrcei A are toate elementele egale cu 0, atunci det A:0.
{e. Dac[ o linie (coloand) a matricei este combinalie liniar[ de alte linii (coloane) din,4, atunci det A: 0.
Dac[ C este matricea oblinutd din prin adunarea unei linii (coloane) cu o altl linie (coloand) din A

f.

f.

inmulfiti, eventual, cu un num[r, atunci det C:

det A.

Danonstralie
t". Aplicim proprietatea 3 matricei .B unde P este linia fixat6 din I gi F : 0. Atunci A, = 14 9i, in consecin{l
dr*B: a det A. Datorit[ acestei propriet{i, in calculul unui determinant, putem da,,factor comun" pe o linie
f,tu pe o coloan6.

fierioarl

lePqiQ
Ap qi Ae

'cu linia

,Pt)

9i

in determinantul lui r4 scoatem o factor comun pe linia fr gi obfinem un determinant cu liniile k 9ip
cgale. Deci det A:0.
: 0.
3o. Linia nu[[ este proporfional[ cu orice altl linie alui A, deci detl
f- Dac[ linia k este combinafie liniar[ a liniilor p $i q atunci 3cr,BeC astfel incdt arj=Mpj+Ba*
V7e{1, 2, ...,n}. Aplicim proprietatea 3 matricei I unde P este liniap alui A gi Q este linia q alui A.
I)ooarece matricele A, qi 4 au, fiecare, doud linii egale, rezdtd cd detAr: det4:0. in consecinp,

MA:adetA"+BdetAn:0.
5". Fie C matricea ob{inut[ din ,4 prin adunarea linieip cu linia q inmultiti cu creC. Rezult[ cdlinia p a lui C
ese combinafia liniari P + aQ unde P este liniap abti A gi p este linia q alui A, iar restul liniilor lui C sunt
Aplic[m matricei C proprietatea 3 unde Ar: A iar An are liniilep 9i q egale. Cum
irlentice cu liniile lui

l.

4:0

rezulti

cI

det C

det

A+

det An

det

A.

Aceste proprietifi gi consecinf e faciliteazd, in anumite caz:uri, calculul determinanfilor.

Dreupr.p:

ltll 2 e
4
|
13 6 7

ninantul

r)FieA:l?
-'----

3l

*r.-dafactorcomun2pe

11.

9l

tt
1584tzl

De altfel, faptul

Itt a
L)FieA:l x
ulte

linii

ice linie
inl prin

c[

b
y

A:

coloana2 9i 3 pecoloana4.

0 rezult[ direct din proporlionalitatea coloanelor 2 qi 4.

c
z

l.Observdmcdlinia3estecombina{ieliniar[aliniilorlgi2,deciA:0.

llo+z* 3b+2y 3c+2zl

Nu este necesar sI folosim consecinfa 4o. Din proprietatea 3 qi consecinfa lo (mai ugor de folosit)

la b clla

b cl

la b cl la b

reztlti

cdl.

cl

^:1,yrl.l,yrl:rl,yrl*rl.yrl:odeoareceultimiidoideterminaliat,fiecare,
lto 3b 3"1 lz, 2y zrl la b "l lx y zl
fudlinii

egale.

Vom stabili acum, in doi pagi, proprietatea principal[ legatd de calculul determinanfilor. In urma
de ordin n - 1.
-estui rez:ultat, calculul unui determinant de ordin n se reduce la calculul unor determinanfi

27

A: (au)e.r//,@), fl22 Si iie{|,2, ..., n\ frxate. Not[m cu A, determinantul matricei obtinut[ din I prin suprimarea liniei i gi coloaneiT. Determinantul A, are ordinul n - 1 gi
Considerdm matricea

se numegte

minorul elementului au inmaficeaA-

Proprietatea 4
Fie

A: (ar)e -4@) Si iie{|,2,

eventual, a elementului

...,

r}

fixate. DacI toate elementele liniei

altli. A cu excepfia,

a, sunt egale cu zero, atunci

detl:(_l)'*t

ou Lu

Demonstralie. Analizdm, pentru inceput, cazul particular:

i:j :

pentruoriceoe S" cuo(n) +navem a,c1n1:0,rezlolt} c[termenul

in determinantul lui A este zerc.
Oriclrei permut[ri oe S, cu o(n)

n.

Atunci a,t:dnz:

arcg.s.azo1z1.....ana(n)

...:on,_l:0.

Cum

corespunzitorluio

: n ii asociem o permutare rc S,_r definit6 prin t(i) :

o(i), Vie {1,

2, ..., n-l|. Mai mult, cum o(n) : n>o(i), Vie {1, 2, ..., n-L} reniltd c[ nici o pereche (i, n) w I < n nu este
inversiune a lui o. Atunci o gi permutarea r asociatd lui o, au exact aceleagi inversiuni, deci gi aceeaqi

paritate.Esteevidentc[asociereao+resteofuncliebdectivldelamullimea{oeS,
in consecinld

det

A: f, e(o)a,"
ces'

1r1azo1zy.

:an Z e(o)arorrraro(2).....dn-tc(,-t1
oeS,

.... d,o(,)

=I

a(6)arc1r,azo(z). ....on-to(n-t)an

lo(z):n}inS,-,.

;[ji=,

= a,n

o.S,_r

e(o)ar",, )azo(z).....an-tc(n-r)=

a*L^= (-l)'*'an L,,.

o(n)=n

Analizim acum cazul general. Schimb[m in matricea A linllle i gi i + 1 intre ele. in noua matrice

schimb6mintreeleliniilei+1qii+2.Repetlmoperafiapdnlcdndliniaiamatriceildevineultima.in

ultima matrice schimb[m intre ele coloaneleT gi7 + 1. Apoi schimblm coloaneleT + I gi j + 2 'gi repetlm
operalia p0n6 cdnd elementul a, ajunge'pepozilia(n, n). Fie B aceast6 ultimi matrice. Cum.B s-a oblinut din
prlln n - i schimb[ri de linii $i n -7 schimblri de coloane rentltl cd det A: (-l)2n-(i+i)detB=
:(-1)'+idet,B. Deoarece, cu excep{ia liniei i gi coloanei j, restul liniilor gi coloanelor l.ui A gi-au pistrat
succesiunea rezt;Jtl c[ minorul L,n din ,B este minorul A, drn A. Cum linia n a bi ^B este

(0 0 0

0 au),dincazulparticulari:i:ndeducemc[detB:orA'decidetl:(-l)'*touLr.
Numirul (-l)"'A, se noteazd f, $i se numegte complementul algebrie al elementului a, in

matriceaA.
Proprietatea 5

FieA:(a*)e-//,@)

le{1,2,...,n\ fixat.Atunci detA: o,rT,t+a,rI,r+...+a,oT,,.

Demonstralie. Consider[m matricele linie Pr : (a,,0, 0, ..., 0), Pz: (0, a,r, 0, ..., 0), ..., P,: (0,0, ...,0, a,,)
gi notlm cu{ matricea obfinutl dinl prin inlocuirea liniei f cu linia Pi, je{I,2, ..., n}. 56 observ[m c[ linia
ialttriA este(a,,,di2,...,

gi

an):Pr*Pz+...

+Priarcomplementulalgebricalelementului a, inmakicea

a, in maticea Ai, v7 e { 1, 2, ..., n}.

Dinproprietefile3 Si4rcnlJtlcd detA:detA1+detAz+... + detA,: o,tf,t+a,rf,r+...+a,,1,,.

coincide cu complementul algebric al elementului

Observagii

1.

2.

Egalitatea din proprietatea 5 se nume$te ,dezvoltarea determinantului dupl linia f'. Datoriti acestei
propriet[fi calculul unui determinant de ordin n se reduce la calculul a cel mult z determinanfi de ordinul

n-1.
Datorite faptului c[ determinantul unei mahice este egal cu determinantul tanspusei ei rezulti ci
,deztroltateaunui determinanf' se poate face dupi o coloan67.
Deci, dacLA: (ar)e .//.@) giTe {1, 2, ..., nl este fixat atunci det A: Ai.frt+qi.f ,i +...+ar.l*
28

Proprietatea 6
Dacd A,Be -4@), atunci det(AB): det A - det B.
Demonstralie.FieA:(a,i), B:(b,),AB:(c*).NotdmcuBy82,...,B,liniileluiB9icvLyL2,...,L,
liniile lui,,4.B.
cum

ri :

(c,r, ci2, ...,

c,,):(truu,r,firuu,r,

br,) + a,r(br*

a,r(b11, brr,

b22, ...,

f/")

: d,rBr+ a,rB,*...+ a*8, =forB,,

j=l

rluio

iarAB:l

nu este
rceeagi

s,-,

:' l, rez.,lthcd

[r,,l

{ie{1,

,trrur)=

br,) + ... + a,,(b,1, b,r, ..., b,n):

....,

). Cum

Zo',,,8,,

lor,,B,,l

[8, )

u a,ia,j,'...'anj. o.rl
1""'Bt'l:
t<i'jz""j'<n

r
""

"' ''*l;;,";,.1

natrice

-1;=il
eDet[m

Daci pentru o alegere a numerelor

";;,,l
I

jvjr,...,i,e{7,2, ..., n) existd printre ele, doui egale atunci

rr

(r,,r'
I
B"l:o,U"our.cedouiliniisuntegale.obfinemastfel
o.tl

iutdin
driarh'...'a,j,'uol "'l:
detAB: I
ti'i2'"'inl=11'2"'n'
letB:
l""l
[;;,J
pdstrat \a'' )
(8r,,)
B este
f ',)
8""
Lii. :Zaro<rora(2t....-dno(n).a.,1
r(")'d"tl 4 l:
l:Zo,,rroro12t.....ano1nt
oes'
a, in oer.
t;,']
[r;,,,l
: I e(o)a," o)azo(z)'...'ara(n\'detB = detB') e(o)a,",,, ozo(z)' ...'a,or,r:detA'detB
.
Gt
.

oeS,

0, o,,)
c[ linia

CALCULUL DETERMINANTILOR

mtricea

Am v6zut c[ datoriti posibilitlfii de dezvoltare a unui determinant dup[ o linie sau coloanl putem
reduce calculul unui determinant de ordin r la calculul unor determinanfi de ordin n - 1. Mai mult, aceasti
poprietate ne lasd libertatea de a alege linia sau coloana dup[ care dezvoltlm determinantul.

'rlr'
acestei

Exeuplu:

ordinul

ulti ci
,,i'l,i

Considerdm determinantu, O

r o2l
lz
16 3 7 6l

:l;

;1.

tt
142s4l

Deoarece pe coloana 3 dou[ elemente sunt egale cu

0. dezvoltim determinantul dupi aceastd coloan[. Astfel, rlmdn de calculat doar doi minori de ordin 3.
29

lzt zl
lzt zl
l'scoatemfactor
oblinem:A:0.rr:*7.12:*0.r:r*5.r*:7.(-l)'l; -4 "l.t t-rl'li 3
ls 4lil
l+ 2 4l
e

3 pe linia 2 a celui de al doilea determinant'

comun 2 pe linia 3 a primului determinant qi factor comun

'
lzt zl lzt 2l
dou6linii
A: - 14 .l; ;
Rezult'
- ,t l, | 2l= 0, deoarece fiecare din cei doi determinanfi au
rwzur*o
lt -4 ril
E 1 "l
egale'
cit mai simplu
determinan[ilor, putem concepe o ,,strategie" pentru a calcula
Utiliz6nd proprietitile
^
pagt:
un determinant de ordin n. Aceasta constl in urmatom
l.

2.

daca este posibil chiat n - I zerouri'

C[ut6m s[ ,,formim" cit mai multe zerouri p" o iiri" lcoloanl),
*r,nit" numere la alte coloane (linii)' Am
o coloani (linief fixag, inmultitE
pentru aceasta,
"r,
"O,rravdzatcdacesteopera,tiinumodificdvaloareadeterminantului.
format zerouri, ajungind astfel la determinan{i
Dezvolt6m determinantul dup[ linia ("oloa"u) pe care am

I-s -z
pe linia atreia. Rezult6 l: zo. l+ I

4l
11. Form[m zero,ri pe linia 3, fix6nd coloana 3 pe care

l,i-,1 ,

l-r
.
adun[m coloanelor I 9i 2. obtinem A: 20 I 5 2

lo

3, rcnrrti,A =

20.

(-l). (-,)"'

l-r' xl:

ol

ll. in fine, dezvoltdnd

o -il

rrr- 2 -

to)

: 240'

Etapele prin care am trecut le putem scrie prescurtat astfel:

li

o:l_.

t,

-i z 3l+ri l-s -lo 8

-J

; ;ll :lj i ; :l:,,_,,,1; :l:

10

\ :, t66 l; 'l

ol

i:l

tz

-4i

ultimul determinant dup[ linia

,l

n factor

l-s -z 4l l-t
:zolq I ll:zols

, -il i i)
I'r__H

,o t-'r

lo

minant.

r-'r'l-i xl:-'o

(-rz\:z4o

in cazul determinan{ilor

rui linii

care nu sunt numerici aceast6 strategie este dificil de folosit. Vom prezenta,
fo continuare, dou[ tipuri de determinanti particulari qi doul aplicafii ale lor in calculul unor determinanfi.

I)eterminanfi supradiagonali (subdiagonali).

isimplu
zerouri,

di). Am
rminanli

Spunem

ci

matricea

A:

(a,i)e

4@)

este

supradiagonald dacd d,j:0,Yije{1,2, ..., n) cn i

>

j,

rdic6 are toate elementele de sub diagonala principall nule. Matricea I se numeSte subdiagonald dacd
a.:0,Yije{\,2, ..., n\ cu i < j, adicd toate elementele de deasupra diagonalei principale sunt nule. Si

dservim ci transpusa unei matrice subdiagonale

este o matrice supradiagonald. Determinantul unei matrice

nryradiagonale se numeSte determinant supradiagonal. Analogpentru determinantul subdiagonal.

?ropozitie
Dacil

A: (au)e-//r@)

este supradiagonal[ atunci detA:ano22.....d,,, deci un determinant

s4radiagonal este egal cu produsul elementelor de pe diagonala principal[.

Danonstralie. Pentru n : I proprietatea este evidentl. Presupunem proprietatea adevilrat} pentru orice
&terminant supradiagonal de ordin n - l, n > 2. Prin dezvoltare dupi coloana I oblinem:
dr,
dzn

nmulfim

a--

a3n

4""

em face

arr'?l)2

azz azs

42,

o o*

o3,

'

00d,,

Cum ultimul determinant este supradiagonal gi ordinul s[u este n

det A : arrar2' ...' drn .

- I reztltd cd

Deoarece determinantul unei matrice p[tratice este egal cu determinantul hanspusei sale, renfltd cd
gi pentru determinanfi subdiagonali.

popozilia rimdne adeviratl

reia gi 2

Aplicafie:

abb
bab...b
Fie A: bba

e care o

-//"@). Observ[m c[ suma elementelor

pe fiecare linie (coloani) a

bbb...a
upi linia ratricei I este aceeagi, anume (n l)b * a. Pentru calculul determinantului lui I putem aduna toate liniile
(oloanele) la prima linie (coloan6). Aceastl operalie este posibild deoarece adundm, pentru inceput, linia
{coloana) 2lalinia (coloana) 1, apoi in noul determinant adunlm linia (coloana) 3 la linia (coloana) I qi
cmtinu[m procedeul. Vom aduna toate liniile la prima linie. Obfinem:

n-l)b+ a (n-l)b+ a (n-l)b+a

{n-t)o+

bab...

bA:

al

bl:

al

b
31

=l1n-t)b+

)b+ a b

00
a-b 0
0 a-b

0
0
0

00

:( nQ
\t<i.7<r-t
= [(n - r)b+al(a-b)"-'

Refinem: I

a-b

deoarece ultimul determinant este subdiagonal'

Y(a. a* a,

Determinanfi Vandermonde

I 1

a2 a3

an

a,' a" al

a!'

It
la,
Fie n> 2

si

a'ar,..,an

C'oeterminantU
II

noteaz[ V(a,a2,...,an) $i

a:'

Ne propunt

determinant Vandermonde de ordinul n'

Valoareaunuiastfeldedeterminantestedatideurm[toarea:
Propozifie
pentru orice n e N, n>2 sipentru or/lce apa2,...,an ec este adevdratd egalitatea:.
V(a,ar,...,a, ): n (oi -o,)'

t:

A: | ,
ta

l3i<j3n

egale' atunci determinantul V(o"a""''a- ) este

Demonstralie.Dacdprintre numerele at,az,...,an sunt dou[
(", - a,) =0 , deoarece unul din factori este 0'
zero, deoarece zre dou6 coloane egale. cum, in acest caz, fl
1<i<i<t

egalitatea din enunf este adev[ratii

vom demonstra egalitatea prin inductie'
tn cazul numerelor o12a22...ta,e C distincte doud cdte dou[,

pentru n

z, v(ar,

: Ir ll or-ar $i egalitatea este adev[rat['

"r, l;, )rl=

presupunem egalitatea adev[ratd pentru n

dou6.

Aplicafie:1

.-.

lri' o;' ai'

se nume$te

se

lu"

t: :

lo' b3

b'

b2

cate
1 qi consider[m numerele 01,c12,"',ctne C distincte doul

I ... 1
x
I o, az
'n-t
o1. x'
l r? a]
'. .:.
Fie frrncfia f : C -+ C cu f(x):
|
l"i-' a;-' ai-? x'-2
It

loi-' a;'

S[

f(4,)cu
Deoarece f(a,): ['(o,):...: t@,_,):0(infiecare caz,determinantuldindefinilialui
are dou[ coloane egale) rezultdcd
(x at)
[(x) : V(ap a2, "', o,-1) @ - a,-r)(x - an-r)' "" in consecinl d V(a'a2,...,a,): t(a,): V(a' a2, "'t an-t)(a,-an-r\a,-a*)""'(a'-4):

se

,ll
,ll

x'-'
":-i
c[ este funclie polinomialI cu gradul n -

f
Dezvoltand determinantul dup[ coloana n deducem
coeficientul dominant (coeficientul lui x'-t ):
L,,, = v (a, ct2o ..., ct n-1)=,=,f1,_, (o, - a,) * 0 .

E,

l,

SE se G

Ir

"l

lo
lo

Ir

1( i<n_|

"l

lo
lo

:(,

<i<j<n- t

(o, - o,)\.(an-an-,){a,-a,r).....(a,-q): II (oi - o,)

1<i<i<n
|

R.e{inem: V(a, a, or) :

Ir or,, rl

lo\ az
14
111

a2 a3

..,a,)

gi

- ar)(ar- ar)(ar-

ar)

asl

a4

alaid
4 a]

orrl= @,

= (ao

ar)(ao

ar)(ao

ar)(a,

ar)(a,

ar)(a,

ar)

ato

(t r r l)
I
b c d a,b,c,d e C*.
Aplicafie: Fie A:l "z
b2 c, ;, | ""
I

lu"a acd abd ou")

Ne propunem s5 calculim det,,4. Folosind propriet6tile determinanfilor oblinem:

Ir

t,

M.A: | ,
ta
d, ) este

lu"o

ri este 0,

lli

b3
b2

b2

c'

acd

abd

1l
cd
ct d3
c' d2

lt:
ll;

I
d

Ir 1 1
l, b c

lo' b2 c'

d2

l,t_ r r

d2

abc

l" b c

b2

1l
cd : V(a, b, c,
A.
c' d2 -

b3

c'

I
b

>la b c

c'

I l"'
-11",
b3 ct
b2

Ll, r r

d2
d3

d3

ouE cite

trXsrcilii prorye
Sd se calculeze determinanfii:

1, av6nd

,ll '^1, ,li ;l' ,ll ll' ,ll il' ,l:. 1,1, , l? ll'
,ll ?l' r l,1 il, ,= -+.,+
SI se calculeze determinantii:

lr l rl
lt ool lt o ol
bl, a,b,c,d e R; al lo r rl
r ?l' "|3 i rl' "|3 i dl
loorl '
Ir 231 lr ool lz ol lz o rl
Ir ool

'I
3i<n-t,

?l'

'l; I !l'
33

11

{l* *

c' d2
c' d3
cd

rr -1
3.

zt

li '- -ll,

'ril' lzo4l

'[3

,,

z -rl,

o ll,

-r

l-r

S[ se calculeze determinanfii:

ol lo a ul
f,u
2l' 'l-; -'" ;l'

la o

'li

1,.1,
'l"o.'o

"',

lcosla

"o.'rl

I zab Zbc 2ca |

st I a+D b+c
"*o l;
(b + c)2 (c + g'l
+
n1'
l1a
Justificafi egalit{ile urm[toare

zl

u'l;

|
h)

oll

It+" c+a

a+b b+c

la'+b' b'+c'

b'

b' +

c'

c+a

determinan]ii):

IR"

ool lttttl
rol lolool
o rl=lo o I ol'
r rl looo ll

,11
S[

*o;

al,unde a,b,c e

se

,ll

1l

l+

c llob"l
b
b+c c+a [=lu c
a+b+cl lc a
a+b+c
la+b+c

a,b,c

sr

,E

c' +a'1, unde a'hc e

c' + a'l

Ir

a3 +b3

,li
S[

'li .fli i il' 'li r il)+ + +l' 'll i

:, il **
olo ':"
rl*\lll I
Stabiliti identitatea:

I'

a+bl

cos2b cos2cl

(fir[ a calcula

I a
dla+b

,io'rl;

sin2 D

la' +

lu"

,I

lr

lo

o'l

S[s

qi-i l+i r-;1.

-, r-i r*il

'll " "'l

rl
I

.*, ,J',1; o l,J',

cos'b

lt

t-i t-;l

It+i

-1 -il

]R.

bl

d) a,

+ct -3abc=(a*b+c)(a2 +b2 +c2 -ab-bc-ca), calculand determinantul

lobcl

l, a al in aooe moduri.

lu""l

10.

S[ se arate c[:

It ,
lr y
")

vrl

ol=(.v-x)(z-y)(z-x);

lrrvl

I )z
lf

*s I +z' I *y'l

12. Fie

.A

a) A'

aritrnr
15. Fie a,

ry l=11+y'+*\x+y+z)(v-x)(z-x)(z-v),

A,

14. Fie A

Ol

11. Fie

13. Fie A,

Ir r tl
ul l, y ,l=i1v-x)(r-y)(z-x)(x+ Y+z);
lr' v' ,'l

z
It-*-y z
x
l-y-z
.)l x
l=1x+Y+z-l)2;
l-y-xl
z
,
|
l* f z'

Fiel

unde x,v,z

eF.'

16. Fie

4i

17.

SE se

18.

Fiel

7.

SI se calculeze determinanlii:
I

It o l zl

lz

li
-ll, "l;:
lr3s-{ li

,ll

,lr i i
&

lr r r

.,li

il,
:l

l+

lq -4 4 rl'

1a J

L.

lrllrl

It l t rl
lz -2 2 tl.

-2: J
2t 2
a

rl

sl

nl;

ls

-8

l l rl
0anl
a o "l
b c ol

)l-I

8rl

SI se arate c6:

lobcal

,l2i"a lacb"l

(a+b+c+d )(a+b -c- d)( a- b+ c--d)("-b-c+d);

lot 3a2 3a

orl(

ll
9. Si

rl

(*'i
za;r'::;

unde a,b,c,d en^.

il=,,-r)6,

rl

ll:ll
r o rl' ,lill ;)'S
; ;.:. .;a.=lili ;;:;l
;

se calculeze determinan(ii de ordinul n:

l?
urlr

.:1,
t;t;:l'
l-'-n l;
;1,

hii ,l l,;;
lx+l 2

nl

lr x+2 3 ... ,l

a,=l t

a)

II
r......1

lr

10. Fie

2 3

ef,*r(c)

11. Fie A,B

12. Fie

2 x+3

e4@).

,l,,rrden>ZsixelR..

**rl

omatriceantisimetricd,adicd

A:-A,.

sdse aratecd detA:0.

_.8):2detA+2detB.
S[se aratecd: det(A+ B)+det(A

A=(or),.,=a omatricecuelementecomplexe si7=(4),.,=r.S[se arutecddet?=detA.

13. Fie A,B e

.4@)

ct AB

: BA. Sd se arate cI:

a) A2 + B': (A + iB)(A -iB); b) det(A2 + 82y> O.

A e ,//l(R) o matrice cu proprietatea ci pe fiecare din primele trei linii elementele sunt in progresie

14' Fie

aritmeticS. Sd se arate

cd

det

A:0.

15. Fie a,b,c e Z, a impar gi b, cpare. Sd se arate cd

16. Fie a,b,c e

t7.

Z.Sdsearutecdo^"rli"

lru

i
2.c

lobcl
lc a tl * O.

lorol

il=o,atunci a :

c-0.

"l

Se se afle valoarea maximd a unui determinant de ordin 3 avdnd toate elementele egale cu

18. Fie

A e ../((R) cu det (U)

:8

qi det (311 :27 . Afla[in e N*

qi det

(l).

I sau -

1.

TESTT DE EVALUARE
Testul
Rezolvali:

1. ri"r,:
'

ll btI ,'l:l u,o,: lj'l"'

lo'

tl

Definil

b2. c'l, ,,b,c e C.

b3 ,'l

B. -4,

a) SI se calculeze Ar 9i Az.

doul c0te dou6, pentru

b) S5 se glseasci o infinitate de triplete (a b, c) e C3 cu a, b, c distincte
Ar

: Az:0.

care

e f sl
o h,l.
-h0il
-i -j 0l

P.

3.

b) Sr se aratecL

x'+ yt

Da

nversl

lx vzl

*ly,

10. Per

hda
MA

b cdl

a) 56 se calculeze in dou6 moduri determinantut

Ohsen

,rl, ,,r,,

o.

&sprir

tlopo:

=lr: * y+z1lQ- y)'+(v- ')'+(z-fl'f '

z' -3ry2

(deci s
goprir

Demot

Testul 2

1.

Numerele complexe xl, xz,.r3 s,nt

111
xr x2
A_

111

rldicinile ecua{iei

5x3

x' -1

= 0 . C6t este determinantul matricei

rlrnini
&mer
nafic,
egale

Icorer

x3

x2 x3 xr
111
x3 xr x2
a)1; b)-1;

Demot

&terr

(e).t

c)0;

d)s'
pentru oiceii e {l'2'3'4\'Ciltestedetl?
Seconsider6 maticeaA:(au)e-//-@) crl oii:min{i7}
a)

o;

b)

1;

C6t este determinantul

a)sin(a

c)

- 1;

,:):. "r", sin(a+x))

matricei,4 = sinb cosb sin(b + x)

+b+c);

[sinc cosc

b)sin2(a

sin(c +

+b+c); c)0;

Notiir

l?

x)/

d)2+sin(a+ b+c)'

ompl

(&zv(
36

MATRTCE INVERSABILE

tN -//"@)

Dcfinitie
O matrice Ae

Be.//,(C)
lbcmafii:

[l

../((C)

astfel incAt AB

se numeqte inversabild

BA

: 1,.

in -4"(A)

(pe scurt inversabild) dac[ existl o matrice

Ae,/((A) existii cel mult o matrice Be -/{,(A) cu proprietatea din enun}. intr-adevlr,
&AB:BA:I,siAC:CA:I,ctrB,Ce.//"@)atunciB:B'1,:B(Aa:(BA)C:Io'C:C'Deaceea,
Pentru o matrice

UA este inversabili, matriceaB din definifie este unic[. Ea se noteazd A-t qise numeqte inversa luiA.
t. Dacd inlocuim, in definifie, mu[imea C cu una din mu[imile IR., Q sau Z obqinem no{iunea
Q gi respectiv Z.
Rezultatul care unneazd caructeizeazd mafrcele inversabile din
&sprinde metoda de determinare a inversei unei matrice inversabile.
Avem nevoie, mai intii, de urm[toarea propozilie.

iversabilitate pentru matricele p[tratice peste

Itbpozitie
Dacd,A: (ar)e
a,rT

matricei

4@)

de

IR,

atunci, pentru orice

i li

-d,@\, iar din demonstrafie vom

aYem:.

i, = 0 $i ayl r, + ayl r, + ... * anl, = 0,

produselor elementelor unei linii gi complemen{ii algebrici ai elementelor altei linii
r, + a,rl r, + ... + a,nl

este zero,
(deci suma
poprietate adevdratd gi pentru coloane).
Ibnonstralie. Consider6m matricea B ob{inutii din ,,4 prin inlocuirea linieiT cu linia i a matricei A,lida i
inindnd aceeagi. Deoarece matricele A Si B difer[, cel mult, prin liniaT atunci complemenfii algebrici ai
fuentelor corespunzltoare de pe linia 7 din cele doul matrice sunt aceeagi. Dezvolt6nd determinantul

ffiiceiBdup6liniaToblinem: detB:ai1l7+a,2liz+...+arlin.Pedealtdparte,matriceaBareliniileigi

jgle.Atunci

det B

:0 gi demonstra{ia este incheiati. Pentru coloane demonstralia

se face analog.

ftoremtr
O matrice Ae

..Q(A)

este inversablldin

-./((C)

dacd 9i numai dacd det A + 0.

Ibnonstralie. (+).Deoarece A.A-t=1, rez;u/rtd cd det(A.A-')=detl,=1. Din proprietatea

&errrinanfilor oblinem det A.det A-r = 1 , deci, in particular, det A + 0.
(e). Fie A: (ar).
c detA?

tr{ot5m cu

l*

matricea

f,, I,

I,r

f,, lr,
f,, f23

fr, lrn

|,n

6a

nz

F,r , ob{inuti din ,4 prin inlocuirea elementului a, cu I

ii

(deci cu

complementul algebric al elementulai a1,).

DacLA

.A*:

(b,r)atunci

bo:lauf n,Y i,ke{\,2,

..., z}. Din proprietatea 5 a determinanfilor

j=l

(dezvoltarea dup[ linie) qi propozilia anterioarl

renlJtl b,,:
37

det

A, Y ie {1, 2, ..., nl

Si

b*:

0, V i,ke {1,2,

..., n) cu i

*k.OblinemA.A*:

(det

n (hr.)=(""+"*^.).n=1,.
Observa|ii:
1. Matricea

A). I,

gi analog

A*.A:(detA). {.

A+0rez;ultilcd

Deoarece det

in consecinf[, matric eaA esteinversabil[ qi A-t

.l

,A*

detA

SIr

d(
A*

se nume$te matricea adjunctii (reciprocl) asociati matricei A. Ea este, de fapt, makicea

transpusd a complemenfilor algebrici ai elementelor lui ,4 qi se mai poate ob{ine astfel: se considerl
gi se inlocuiegte fiecare element al ei cu complementul s[u algebric.
matricea

l'

2.

DacdAe-4q@) atunci detAelR.gil*e.4@).inipotezac[

A+0arrnci

A4=+l*

SIr
a)

esteo
detA
matrice p[tratic[ peste IR, deci A este inversabild,in -,/{^(R). Proprietatea se pistreaztr dacdinlocuim
mulfimea

IR.

det

cu mulfimea Q. in consecin!5, teorema anterioar[ caracteizeazi gi matricele inversabile din

.//r(R) $i -,4,(Q).
3.

tn cazul matricelor pitratice peste Z este adev[rat urm[torul rcz:ultat:

Ae -./(,(Z) este inversab ildin -//,(Z) dac[ 9i numai daci det A: + 1.

intr-adev[r, dacd A este inversabllilin -.//,(Z) atunci, cum matricele

reanlticd detA
Reciproc,daci

a)

gi A-t au elemente intregi,

eZqi detA-t eZ.Deoarcce detA.detA-t:1, deducemcd, detA:11.

det A : * I reztltlci I este inversabil[ in -4.(Q) gi l-r = J- A*:1 l*.
detA

algebrici ai elementelor lui

numere intregi.

sunt numere intregi gi in consecin(5 elementele lui

A*,

Fie
Complemenlii

deci gi ale

lui

l-r,

sunt

/rzo\
tt
Fiel :l 0 I Zle

Vom ar[ta

cdA

"':li i ila l; : ll

este

inversabil[ pi vom determina

:(-D'11

l-r.
qia

?l:'*o

(t -2 4\
Calculdm complemenfii algebrici ai elementelor lui ,,4 gi ob,tinem matricea adjunctl A* :l 4
| -2l|.
[-z 4 t)
I

este A-t

=!.
9

A*

C.0

a)I

2 _t4\

s e el
4t2l
e s el e.,l/r@).
__t

Fie

2 4 _t1l

ss
A

s)

in

l(R)
A-' . .*1(Q) rezultl c[ l este inversabil[ ?n -/t (R) sau l(Q)
Sd observ[m cd dacl matricea

este g0ndit[

Nu acelagi lucru se intAmpli dac[ privim matricea A in

deci A nu este

inv
Fie

l@).
lt
(201)

lnversa matricei

Fie
Fie

Exnuplu:

Avem

(A'

sa.u

.r//r(Q) concluzia este aceeagi. Cum

./t (Z).

Determinantul ei nu este

inversabil[ in -/ar@). De altfel, se observ[ cu ugurin{[ cd A-1 e 4@)

- I sau l,

a)l

b)1
Fie

a)!
b)!

IL Fie
38

rlti

,Eqercifii propue

cd

1.
$ricea
siderd

tii:

SI

se arate

ci

matricele urrn[toare sunt inversabile gi

ile din

3.

, [ ft

,[l ;
I
;,J'
'[l

men{ii
1,

sunt

il,*[i ii;,

o,,J'**eecsie2+e+r=o

SI se afle valorile lui m e R qtiind ci matricele urm[toare sunt inversabile:

m tl.
")lt
t)
o
[r
[z -r ^)

[r -l t)

Fie A,B

. -tr,(Q

(r 23)

(t -trn)
b)12.3 tl;

u)lo t 4l;
+

@[i

(t t t)

(tm 2)

ntregi,

lor:

S[ se arate c[ matricele urmltoare sunt inversabile gi sE se calculeze inversele lor:

'[i(o r r\

ocuim

se calculeze inversele

,(l ?),,[l i),,(1 3),@(_i;)o[j r),0(] i),,(1, l),"(_,, i)

; l]'

este o

si

matrice inversabile. SI se arate c[ matricele

(AB)-'- B-'A-' .
5. Fie A e-//"@) o matrice

cu proprietateacd A2

=0,.

giAB sunt inversabite gi (r4-')-t

Aa

Se se arate

cI matricele

I,+A $i I,-l

inversabile.
Fie A,B e .//,@) cu proprietatea AB = 1, . SI se arate cd BA =

7.

Fie A = (ou),,,=n o matrice p[tratici de ordin 3 cu elemente complexe. SI se arate c6:

( a,,, +

L*

Lr,

I,

-A., )

(ne).1-,4=l'"o, A,,+Ar, Lrr' l=(or.). Ir-A.

L*

( -A,,

gi apoi

si

se

a'rr+ L'rr)

verifice egalitatea: ,a' -1a,11..a2 +1t A*1.A-(detA).13=q.

(z l r\
& ConsiderdmmatriceaA:ll Z tl:

[r tz)

a) SI se arate cd A2 -5A*4Ir=0r.

(z -t -t\
b) Si se arate cdl este matrice inversabil[ Ut
i 3 -i
, ,-' = ]lo[_,
_r z)

g.
i. Cum

sau

l,

(orz\

rie,l:lt o :1.
[z 3o)
a) S[ se verifice egalitatea At

-l4A-121,

= O, .
este inversabilI qi calculali inversa.

b) Deducefi cd A
10. Fie A,B e
cu proprietateaA + B

4$)

a) S[se aratecd

b) Sn
11. Fie A

AB.

(1"-A)(1"-B)=1,.

se demonstreze

cdAB

: BA.

e.,ft(A). S[ se arate cb dac[ minorii

tuturor elementelor sunt egali, atunci

detA:0.

- A,
sunt

fr

ECUATII MATRICEALE

Slser

Numim ecuasie matricealdorice ecuafie in care necunoscuta este o matrice (nu neap[rat pitratic[).
De obicei, ,,coeficienlii" necunoscutelor sunt matrice pltratice inversabile.
Propozifie
Fie n,zeN* , Ae
ecualiile matriceale:

l(C\,

Be

-/((C)

,(l
(o
,[l

dou[ matrice inversabile qi Ce -.4p(C). Atunci fiecare din

l")AX:C; 2o)XB:C; 3")AXB:C;

are solufie unic6

in

4,,(C)

Demonstralie. 1". inmu[im la stanga at A-t qi obfinem solufiaX: Al C'.

2'. inmullim la dreapta cu .B-r gi g[sim solufiaX: C B-t .
3". inmu[im la stdnga ct A-t qi la dreapta ct B=1. Obfinem X: A-t C B-t

Siser

3.

Rie A
demor

ExrprplB:

tt)-f2 -'),, ed@)

ilx.(4
' (1 3) \o t)
(z -l)
(+
det B:l*0renilthc[Besteinversabillin.,//,@).Calculsm
ti"r:[i ll\
u,a:[;
,'.J.r"our"ce
,.,|
: :(3, -l'l
^B* 9i oblinem: B-' B*
[-l 4)
-'ul.
f 3 -1'):f
Ecualia se scrie xB : cgi atunci x: c' r-' -('
-[o -t)
'
r .J [.-r + J-[-r 4 )'
, Xet,(c)
', [1 ;)":(l)

ri.,n

(z 5\
:[z
.,)

:r1I f-3)

ll'^
r_ 3')

ll * 0 renilti cd A esteinversabil[

in ..//r@).

qi atunci x:A-t
A
L/?ro]u'vrn
C
scrie AX
e..rutia se
r.,DUrrE/71r^5'].
3)'"""o"o

C:L(7
v
1l[-2

l*

-')

f
I)\z)

qi

'):

I rr J

s6observam

cddacdx:[') u*r,",
ty

(l

-= ce U

5)

(x) (tt

/3x+5v\ rl)

fi aprofundat[

?n

l3x+5v=l

;J [;.]:[r)*[r, .,'r):lr)*ti; *iv=2

Oblinem astfel o metodl de rezolvare matricealI a sistemului (1) care are solulia *
metodd va

Calculdm

I rrl

[o):l o

l.

Fie A,

a)S[t

FieA,

a)SIt

,r, :f\2)'). cum det A:

tr':L 1* :+('^
-"[-'

obtinem:

Rezolvafi:

paragraful urm[tor.

40

y
-1,
tt'' = +.
1l

(r)

Aceast[

3.

SIser

F4rcipii proptse
S[

se

rezolve ecua{iile:

, (l i) .:(1

i)'

ot

3)= fr
U

o)

(1

-r'1.

-t)',

,[i ii] " [i 1]' o( i, ,) " i iJ=(l ? i,)

[i
L
3.

+Y = Iz
56 se rezolve sistemele
vr.rv.v de
uw wwuo'.r.
ecuafii:

Fie A,B

,{:
",

. -//,,@) doui matrice

r(? l) = (:, l) '

l(? l)";

cu proprietatea

cd,

ABX

demonsfreze cd A gi B sunt matrice inversabile Si A4 = B

Tnsrn

;).(; i),=0,

,1f;t'

')".(i

X, oricare ar fi X

'o),

=,,

-/\.r(C). Sd se

DE.EvALUARE
Testul I

f,.ezolvafi:
(x

t.

*P

2y x)
Fie A: | 2y 0 -x l. ,4@)

l., x

a) S5 se determine valorile lui x

(032\

L rie,l:lO 0

o)

gi

y pentru

care

A este inversabili. b) Dac[ x

s[ se calguleze

A-1

11..4(R)eiB=1.+A.
r\-/'-- -3 "'

[o o o)

ml*

gi

3.

Si se calculeze A3 . b) S[ se arate cd B este inversabil[ gi sI se calculeze B-r

S[ se determine matricea X e l(R) care satisface egalitatea:

a)

(t

2 3) (-t 5 3)

" [j, ', ',)=l:, I -i)

)[;):

hdicafi rlspunsul

Testul 2

corect.

(t r

r\

c6testesumaelementelorinverseimatricei,q:lo

Care este mullimea valorilor lui m e IR pentru care matrice

r rlr @r, b)-r; c)6;

tt
(.0 o t)

orice

3.

xe

IR? a) IR;

catesoruliiareecualia

@niciuna;

b)

b)

(- o, -

2l;

c)

. (1 ;)=(, l,),,
una;

c)

dou6;

(-

e-//,(a)?
d) o infinitate.

4l

(x O t\
m I -l I este inversabil[ pentru

a A($ =l

co, 0);

d)-6.

[o 2 *)
@(;,**)

SISTEME CRAMER
Considerim sistemul liniar (necunoscutele au numai puterea intdi) cu n ecualii 9i n necunoscute
peste C:

larrx, + at2x2+ ..'+ ar,x, = b,

* a22x2+ "'+ a"xn = b'
I

(l)

)"'*'
t..................
I

la,rx, * anrxr*...* annx, = b,

Not6m cu 14 matricea coeficien{ilor necunoscutelor xt, x2 ,

se numegte matricea

Definifie
Sistemul

(l)

...,

xn, deci

A:

Aplictu(
(au)e -//"@). Matricea

se numegte sistem Cramer dacl matricea

A a sistemului

detA*0.

t :iy a^^: .7^^Y

este inversabili, deci daci

pentru un sistem Cramer not6m cu A determinantul matricei a sistemului gi cu 4,

liberi.
determinantul matricei ob{inute din r4 prin inlocuirea coloaneiT cu coloana termenilor
Cu aceste nota{ii avem urmltorul rezultat:

je{!,2, ..., n),

,, =i

"',

Teoremfl. Un sistem Cramer are solulie unicl (x,,x2 ,...,xo)eC', datl de formulele:

*-,A
= L.

dsmuft

sistemului.

Aceastd metodl de ob(inere a solufiei se numeqte regula

A.
a., x2=;,

Sic

,t

lui Cramer'

,{
matricea coloani a termenilor

SEs
aceast[
liberi. Atunci sistemul (l) se scrie AX : B (forma matriceal[ a sistemului). Cum .4 este inversabil[,
x,)
(x,
xr,..',
ecuafiematriceala,(decisistemul(1)),aresolufia vnicl x:AtB. .z,,r(c).Dac6
' cn

l-x,Cn vnde C6

este solufia sistemului, atunci

,{.

C2,

..., C, sunt coloanele matricei l.

FieT e {1,2, ...,n }. Din proprietatea 3 a determinan{ilor reztlticL
A,:det(C1, Czo...,Ci-r,8,Ci,...,C,):det(Cr ,C2,

Fie

"',C1-,,f'oC1'Ci*t' "''C'):

(Cr, C2,..., Ci-t,xrC*, Ci*r,..., C,):2*rdet(C1, C2,..., Ci-r, C*,

c=

t=1

:ia.,

Fier

Fie

Ci*r,"', C,):

lpl

:xidet(C1,C2, ...,Ci-t,Ci,Ci+t, ...,Cn):xjdetA:x7A, deoareceA:(CtCz, "',Cj-tCi,Ci*r, "'' C') $i

p"rtro orice fr * j, det(c1, br, ..., ci-r c*, ci*r,..., c): o fiind determinantul unei matrice cu dou6 coloane

a)A

egale.

c)D

CumA *Orczrrlt|cd

x.=L,
i.
,A

{1,2,

"',n)'

fz*-y*z=3

Exrrrplu:

S[ se rezolve peste C sistemul:

l**y-z=o

llx +Zy +22 =13

a.

S[s
num

Matricea sistemului are

Cramer. Avem:

l,

determin**l

lr2

ls -r tl:12,
:10
lui

,l

lz 3

Lz:ll

I -{

1,,
AplicAnd regula

A: l? ;t lrl: ,, *o deci sistemul este

2 2l

l: rr

Cramer ob.tinem:

rl
-tl:
zl

lz

z+ si Ar

,=+'=#.=r,

-r

:lt I

3l
o

[2:nl

,=|=4:2

36.

9i '=+:#=3'

Deci

solufia

sistemului este (1,2, 3).

Eprcifii prorye
Sd se rezolve sistemele utilizdnd regula

lZr-y-z=4
d 43x+4y-22=ll;
lZ*-Zy+42=ll

lui Cramer:

12*-y+22=-4
l-y+42=-2;
lr*y +22=-l

b) ]4x

c)

lx+z:3

ly+z=5

|.r*y +52=14

lz'-v+32+2t=4

l**y*z=3

l;::'"+3zr+4t=5
e)lrx *zy*ri'r',1 , 0l*f ';:r':;,':;u
a1$riz,i.4-z=e
ot
_y+32_t=6
l+x+ey+t6z=2,
L;;
Lr*y _r_;='_;'
SI se determine valorile lui aelR pentru care sistemele urmltoare sunt sisteme Cramer:

lr-ytz=l

;
l***+32=0

a\ lZx+y-z=2

U)

l**y*z:l
f**y+22=4
.)
+oy+z=2;
],
lr- y+32=l
+y+az=3
lax+4y-z=5
L,
ax+ by *

3.

Fie a, b, c numere intregi. S[ se arate cd sistemul

",

=Lz*

cx + 6y + bz =

Lrt

udmitedoar solufia nul6 (0, 0, 0).

bx+cy**=).,
l

Fiea,b, cnumererealestrictpozitive,diferitede
c'=ab. S[se aratecL xyz-x-y-z=2.
Fie a,b,c e

astfelincdt a + b

{i

114

=0

lzu*2" lli
c) Demonstra{i cd a

S[

se arate

*o{f

: b: c:

x,!,Znumererealeastfelincdt

a'=bc,

bv

=ca,

la+uall+c114=o

a)Ardtati ca]zc+otr|l+b114=0

gi

b)Deduceti

la

cal}c
lzu

cl

a
2c

6l= o;

"l

0.

ci sistemul fo, *,=0, i=1,2,3,4,

j=t

numai solutia nul[.

43

unde

l"rl={l;;

tr,

ou fiindnumere reale, admite

RANGUL UNEI MATRICE

Slconsiderlmmatricea A e -,//..,(C). Daci p N*, p<min(m,n),numim minordeordinpal
matricei I determinantul unei matrice pltratice de ordin p formatd cu elementele situate la intersecfia ap
linii qip coloane din matriceal.
(

De exemplu, pentru manicea A:l

o, orz ort

a,o

ar, dzz ozt

oro

lo.,
a."l la," a,.l la^. a^"1
"1, I "'"1, I " "l
| " azzl
lat
lan ayl lal anl

arz arrl lr, arz. orol lo, att

lo^ azz orrl,lo^ azz orol,lo, dzt
1o,,,

lo, atz oul lo, atz orol lo, a*

Deoarece putem alege
e

-/{-,"(C)

are

Cfl.Cj minori

-4,0(C)

suntminori de ordin 2,iar determinanfii

orol

arol sunt minori de ordin 3.

orol

p linii in Cfl moduri gi p

de

l.

ot,a o,o o,o)

[";;
determinanfii

coloane

in C!

moduri rentltd cd mafrcea A

ordinp. Si observ6m c[ minorul unui element intr-o matrice pdtraticd de

- I al acelei matrice.
S[ presupunem cd matricea A e -/{-,,(C) este nenul6, deci are cel pufin un element nenul. Attnci A

ordin n este un minor de ordin n

are cel pufin un minor nenul gi anume minorul de ordin

format din acest element.

Mu[imea ordinelor minorilor nenuli ai matricei A este, in acest caz,nevidd (deoarece il confine pe 1)
gi finitii, fiind inclus[ in mullimea {1, 2, ..., min(m,n)|. in consecinll ea arc un cel mai mare elemnt, adic6
Suntem condugi, in acest fel, c[tre urm[torul concept
existl un ordin maxim de minori nenuli ai matricei
important.

l.

Delinifie
Fie Ae

-4,"(C) o matrice nenuli.

Ordinul maxim al minorilor nenuli ai matricei ,4 se numegte

rangulhiA.
Observayie. Definilia precedent5 aratd cd pentru o matrice nenulS

A e -./{.,,(C) , numIrul

natural nenul

reprezinti rangul hri A dacl gi numai dac[ sunt indeplinite simultan condiliile:
10. Matricea A are cel putin un minor nenul de ordin r.
20. Tofi minorii de ordin r + | u matricei A (dacd existi) sunt nuli, ceea ce este totuna cu faptul c[ tofi
minorii de ordin strict mai mare ca r (dacl existii) sunt nuli.
Ultima parte a condiliei 2" rezltilti din faptul c[ orice minor de ordinul r ] 2 este o combinalie liniarl
de minori de ordinul r * 1 gi, in consecinfE, el este nul, q.a.m.d. Evident, dacd r : min(m, z) atunci maticea A
nu are minori de ordin strict mai mare car.
Matricea O,,, nu are minori nenuli, de aceea, prin defini1ie, rangulei este 0.

(t2s-34\

tt
Exnupru:Fiel:10 4

2 6 llel,r(C).
II
\241046)
Ir 2l
Rangul lui r4 este 2 deoarece minorul l- .l este nenul gi toli minorii de ordin 3 sunt
4l
l0

nuli avdnd liniile I gi 3 proporfionale.

Fie A e.,//-,,(C) o matrice nenul[ $i r > 1 rangul s[u. DacI fix[m un minor nenul de ordin r al
matricei A, acesta va fi numit minor principal. Cele r linii (coloane) ale lui I corespunzdtone liniilor
(coloanelor) minorului principal se numesc linii (coloane) principale, iar celelalte linii (coloane) ale lui .,{ se
numesc linii (coloane) secundare.

mlnor
Cum r

Urm6torul reniltat este util in cele ce urmeazl.

(teorema minorului principal).
Orice coloanA flinie) a unei matrice nenule este combinafie
efie matricei.

fcoreml

inpal
liaap

Ibnonstralie. Fie A

Sltul

l,

-//..,(C) o matrice nenul[ gi r rangul slu.

la orice permutare de linii

presupune cI primele r linii 9i

Deoarece

minorii ei ?qi schimb6, eventual, doar semnul, putem

coloane sunt cele principale (deci minorul principal, notat Ap, este minorul de ordin

(coloane) in matricea

pimele r

liniari de coloanele (liniile) principale

stlinga

Fie 7

sus" al matricei

l).

e {L,2,...,2} gimatriceacoloan[

situat in

(,,,\
I"^

Cj.:l

:.' l.

1,,)
farrx, + aDx2 + ...+ avxt =
f,teoarece determinantul matricei sistemului:

icea A
aticl de

micei A,reniltdc[

at

)o"''*o"*'+"'+a2rxt=azi
t"""""""""
laax, i ar2x2 + ... + aftx, = od

estechiar minorul principal al

sistemul este Cramer. Dac[ (cr1, cL2, ..., cr) este solulia lui, atunci:

\tunci,4

concePt

numeqte
I

(l)

c): o,

nepe l)
nt, adicl

nenul r

d c[ tofi
[e liniarl
nifrcea A

Dacd

m,teorema este demonstrati, deoarece Cj este chiar coloanaj amafrcei A.

Dacdr < ra, considerdmi

orz ot, d,i

l",r azz

lol
=1"'
lat
lo,

d2,

gi determinantul de ordin

Adun[m la coloana r + I a lui Ai coloana

rrr, coloana 2 inmulfitl cu -

lo, otz dt, 0

lr, ozz o2, o
_t
-t
an
0i,

Gr2,

..., coloana r inmullitl cu -

0
b

r * I rentltdcl 0 : Li: b. A, deci D: 0.

ai = atait+ a'zaiz+...+ drair, din relalia (1) deducem c[
arj

att

dtz

or,

azj

dzt

ozz

42,

*02

=0r

al

+... + ctr

re liniilor

;,

arl

,1r,,

;_

le lui r4

aii

ait

aiz

oi,

se

inmulfiti cu

crr. Oblinem:

unde 6 =aij-cltait-dzoiz-...-d,oi,. Deoarece rangUl lui

de ordin

1,

at ai
ai, a,j

lo,, d,2
lo^ aiz

ordin

r*

dzi
.

or2
diz

e{r*l,r*3, ...,n}

este

qi A; este

Deoareceultimaegalitateesteadev[ratapentruYie{r+l,r*2,.",2},obfinemcj:cr1c1
(deci
* azCz+ ... + cl,C,, unde C, este coloanaT a matricei A $i Ct, C2' "'' G sunt primele r coloane
principale) ale matricei

l.

Demonstrafia pentru

linii

*
cele

este analog6.

Observagii:

de coloanele principale ale lui '4'

orice coloan[ principal[ a matricei A este,evident, combinalie liniari
De exemplu Cr =l' Cr+ o' Cz+0' q + "' + 0' C''
liniar[ de coloanele principale, nu este
>
20. pentru a demonstra c[ o coloanil c, cu7 r este combinalie
* 1 sunt nuli ci doar cei ob(inufi din A, prin
neapSrat necesar s6 presupunem c6 tofi minorii de ordin r
din demonstra[ie notafi A)'
adeugarea coloaneiT ii a unei linii i cu i > r (determinafii
Aceasti ultim[ observa,tie ne conduce c[tre urmatoarea defini1ie.
Defini{ie
r), numim bordat allui L
Dac6A esteun minor de ordinr almatriceiA e../{^,(C), cu r<min(m,
a unei linii qi a unei coloane ,,r6mase in
un minor de ordin r + I almatricei,4 oblinut prin adaugarea la A

,(;

1o.

afara" lui A.

56 observim c[ num6ru1 bordafilor lui A este (m

tuturor minorilor de ordin r + I ai matricei l.

r)(n

r), numir sensibil mai mic dec6t cel al

,[i
(t
il lo
Io

,.

Dac6 intr-o matrice

A e..//^,,(C) existi

un minor nenul de ordin

9i

toli bordalii sri (dacd

sunt nuri,

Fier4:

Deoarece

^:

lL

-1

l0

-s

2l
e . //^@)
0l

[2

-7

4)

{.

h i ,l'

-ll,

21,1,-: ll 0

l, I rl

Se co

pntn

5.

a) Ma

b) Ms
9i r rangul s6u.

5. FieA
S[ se

lZ -ll: r +o
reztith ch.r) 2.
2.Bordatii
Bordalii lui A sunt: Or :_ l?
* o,rezlltlcdr>
^,
ol:
'
l;
||

lz -1 3l

S[se
onoe

-l 34\

lz -1 4l

l, : lt o
sunt

t,

"'[l

lui
lui

lui A' Conform propriet[,tii 3 a

,4 este combinafie liniar[ de cele r coloane ut" t i I corespunzltoare
combina{ie liniari de minori de ordin r + I
determinan{ilor, orice minor de ordin r + I al matricei A este
A. cum fiecare din aceqti minori are cel pu(in
forma,ti numai cu cele r coloane ale lui ,4 corespunziloare lui
r * I al lui '4 este nul' Rezult[ c[
dou[ coloane egale, ei sunt nuli 9i, in consecinla, orice minor de ordin
rangul matricei A este rprocedim astfel: glsim un num[r nenul de
Observagie:Din punct de vedere practic, pentru calculul rangului,
*li rangul este 11; dac[ existi un bordat
ordin 11 (de obicei rt: 2) 9i formam borda{ii sii; daci Pfi t
proCedeul p6n[ glsim un minor nenul
nenul, acesta are ordinul rz: rt+ 1 gi forrnem bordalii s6i. bontinu[m
rangul lui I este rr.
de ojin rr ai c6rui bordali sunt nuli (iau nu existi). Atunci
(z

fi

existS)

sunt nuli, atunci rangul matricei este egal cu r'

Deoarece-A estertenul gi toli bordalii
Demonstralie. Fie A un minor de ordin r < min(m,n) ca in enun{.
gi 2",re,dti cd orice coloan[ a
din demonstralia teoremei minorurui pi""ipa qi observafiile lo

ExEMPLU:

SIse

,4;[4

matrice'
Urmatorul rezultat d6 o metoda pentru calculul rangului unei

Propozi{ie

Sdse

lz -l

a*

: Ir 0
lz I

;
;

jrl,
_;1,

4l

21.

Dupi un calcul simplu

4
reztrltj
precedente,
nuli qi atunci, inbazapropoziliei

r:2'

se

constati cd tof, acegti bordali

T. Fie A

FieA
caA.

).

Fie

10. Secor

ll.

Fie A

l1C1

trqercilii propse

ci cele

S[ se calculeze rangul urmltoarelor matrice:

Rr este

'(i I'j'
,[i i iJ",[i i i]
,li,llil
ii],
'[i

U prin

Si

se precizeze

A; i

rangul urmltoarelor makice, discutdnd dupi valorile parametrului real a.

' [+ -t -?,ili
t)

il /(tijJ,

!. s[ se determine valorile reale ale lui z astfel inc6t

il pulin

ulti cl
:nul de
bordat
r

nenul

,[l + i

i
(o.eo.:l (ot2(
? l)''[: + 1,lj

fi;ljl
'[i ;)il''l:i

afii lui
r[ a lui

[i3a
tr*

2 0).
t 2)'

, (l ?)', [; ;), o,(:, l'), 0 [;

,(i l,), D(:,;' 3), ,[i iJ'

'hti A.

ij,

(z
matriceu A=l ,

ti : ;l "

aibi rangur 3' pentru

orice num6r x real-

(t -2 -z) (t -z -2 +\
L seconsider[matricele,q=ll r a l,r=li i ; +l.susedeterminenumerelereareasib
(3 -r t b)
[r -r t)
pentru care rang A = runE B.

5.

a)MafrceaA

e.4(R)

veriric[ relafia

b) Matricea Ae ..//r(R) verific[ relafia

Fie

n'
n'

=(L l) ou*, rangul matriceil.

=(l

l)

o""*rrnali rangul mafrceiA.

A e./{.,(R) , B e ..y'/r,o(R) doui mahice.

S[ se arate cL rang AB S min(rang l, rang B).

T-

c[ dacl B este matrice inversabiH atunci rangAB : rangA.

FieA e-.ft^,(R) omatricederang 1. Sise aratecdexist[matricele C e.,//.,r(R)
SiZ e ..r',{,(R) astfel
Fie

A e -//.,"(R)

caA:

,8 e -,/((R).

Sd se arate

CL.

l Fie A,B e -4/,,,(C). Ardtafi cd rang(A+ B) <rang(A) + rang(,B). Exemplificafi cazul deegalitate.
il. Se considerl mafticele A,B e 4(q asfel tncAt AB = BA Si A3 = Bt = I,.SI se arate c6 rang(A+ B) = n.
ll- Fie A e -,fi(R) astfel incdt A' -3A' +3A =0,. sr se axate cd rang(A- I,) = n.

STUDIUL COMPATIBILITATII $I
REZOLVAREA SISTEMELOR LINIARE
Forma general[
I

peste mullimea C este:

unui sistem liniar cu m eciua[1i$i n necunoscute

arrx, + at2x2 + ..' + arnxn =

)orr*r

a22x2

b,

"' + arnxn = b,

t..................
I
la.rxr+ an2xz+

(1)

"'+ arrxn = b^

unde a,, ,c122,-..ra-reC, b1rb2r"'b^eC,

x1

tx2t"''xneC'

l<i <n)Se
xnsen,mes. necunoscute,numerele a,reC(l <,.<m'
C se numesc tetmeni liberi'
numesc coeficien(ii necanoscutelor,iar 4,b2,"'b-e
proprietatea cI
(1) inlelegem un n-uplu (x1, xz' "'' xn) ' C'cu
P11n soluyiea sistemului liniar
inaCestSiStem

,X2,...,

xn verific[ ecuafiile sistemului (1)'

e r r , - ---- ^^^--a^ ^i-+^*,.r
riniot
sistemul liniar
cu num[rul de necunoscute,
cdnd m : n, adicilnumarul de ecua{ii coincide

...)
x2,, "')
x1 , *2
*1

t
in canil

numerele
tlLllllgrwrw

X1

respectiv se nume$te sistem linint pdtratic'

dou[ matrice:
Sistemului lini; (1) ii asociem in mod natural urmitoarele

fi

ace:

Gate al

lczulti

&mir

J:r.

numite muticea sistemului qi

Xecipr

,1, ace

(ou arz

:lor^ azz

dtn 4)
dzn u'

t...'..1

lr
(.o''

d'2

a"

b-

torer

l. 4,,.,(C)

mmbir

Iiniare,

sistemului, c[reia
Observ[m cf, matricea extins[ provine din matricea
liberi.

fuA

numit[ matricea extinsd (completd)a sistemului'

ii

adiugrm coloana termenilor

Gompa

Defini

termenilor liberi' adic6:

Dac[ notEm cu xcoloana necunoscutelor gi cu B coloana

extinsi

tinon
suficie

Exem

forma ecuafiei matriceale:

observim c5 sistemul liniar (1) se scrie concentrat sub
(2)

AX: B.

liniar (l).

Egalitatea (2) se numegteforma matriceald a sistemului

pulin o solulie, respectiv incompatibil dacl nu
Sistemul liniar (1) se numegte compatibil daci are cel
are nici o solulie.

compatibil

cE sistemul
in cazul cdnd sistemul este compatibil 9i are o singur[ solufie, spuneT
nedeterminat'
compatibil
determinat,iar dacl are mai multe solu{ii tprrr.n, c[ este
oblinem
putem inlocui in defini,tiile anterioare mullimea C cu una din mullimile R sau Q'
este

no{iunea de sistem liniar peste mulfmea R, respectiv Q'

sistemului; ecua,tiile care corespund
Rangul matricei r4 a sistemului se mai numegte rangul

principale (respectiv secundare) ale matricei ,4

astfel

liniilor

se numesc ecualii principale (respectiv secundate);

48

DacI

necunoscutele care corespund coloanelor principale (respectiv secundare) se numesc necunoscute principale
(respectiv s e c u ndare).
Rezultatul cel mai important privind sistemele liniare este urmltoarea teoremL de caracteizare a
mmpatibilitnfii acestor sisteme.

Ieoreml (Kronecker

- Capelli). Un sistem liniar este compatibil dacd gi numai dacd rangul matricei
sistemului este egal cu rangul matricei extinse.
kmonstralre. Sistemul liniar (1) se scrie sub forma echivalentS:
(o,,)

(orr\

(o,,\ (b,\

.,1':,1..,1',.,1..*,lo:.1=lu,
I

v;,^,)
n)

l,;,,)

Presupunem mai intdi

se

c[

l,:,..)

o,

[-]

sistemul este compatibil gi dovedim

ci

matricele

A Si A

au acela;i rang.

Frytul cE sistemul este compatibil inseamn[ cd existi x12x2>...,x,eC astfel incdt are loc egalitatea (3). S[
lea cd

liniar

rotiimcurgi 7 rangurilematricelorl,respectiv 7.D"o-ecelesteo,,submatrice"alui 7,reniltdr<i;

fotr-adevEr, orice minor de ordin > i almatricei A este gi un minor de ordin > i almatricei A, decieste nul
Eiaceastaimplicl r<i.Aritlmacumc6oriceminordeordin r+l almatricei A estenul,deundeva

care are rangul r, este clar cdA 0; dacl insl A are ultima coloan[ formatil din termeni liberi, din scrierea (3)
re;.nlti cE aceast[ coloan[ este combinalie liniarl de coloanele matricei ,4 gi atunci A este combinafie liniar[

&minori deordin r+l aimatriceil, minoricare suntnuli,prinurmareA:0. Dinr<

i Sii <r,renitd

7:r.

kciproc,presupunem cd 7 : r qi ar[t5m c[ sistemul este compatibil. Fixdnd un minor principal al matricei

l, acesta este nenul gi are ordinul r : 7 , pt'rn urmare rim6ne minor principal gi in matric ", 7 . Conform
Eoremei minorului principal, coloana termenilor liberi din 7 este combinafie liniar[ de coloane principale
fu, A, iar acestea fiind coloane din matricea l, inseamn[ cI aceastl coloani a termenilor liberi este
ombinafie liniar[ de coloanele matricei l. Notdnd cu {,x2t...tx,e C coeficienfii acestei combinalii
liniare, inseamn[ cd are loc egalitatea (3), deci sistemul admite solufia

(x,

xr, ..., x,), prin

urmare este

ompatibil.
Definifie
Fie A un minor principal al matricei I a sistemului liniar (l). Bordalii minorului A in matricea
au ultima coloand formatl din termeni liberi (daci existi asemenea bordafi) se numesc
cxtinsd 7,

"ur"
sinori caracteristici.
Dac[ matricea A are rangul r, minorii caracteristici au ordinul
nrficientd s[ existe minori caracteristici este r < m, adicd rangul

sE

r * l,

Dmupr,u
ilaci nu

larrxr+anx2+arrxr=b,
+ a"x' * a"x' = b'

Daci sistemul liniar: )a"x'

arrx, + arrx, + arrx, = b,

loor*, * a42x2 + aorx, = bo

are minorul principal o

npatibil

l@,

m astfel

drnci minorii caracteristici

,*t llr,

-as
or,

4l

l@,,

2s b,l

I Orl sill"r,

orrl

li"-ff u,l lZ^-d

49

Orl.
u,l

iar condilia necesarl

fie mai mic decit numErul ecua{iilor.

:l:r',,

:;1,

gi

alti caracteizare a compatibilititii sistemelor liniar.e'.

liniar (1) este
<
r m (rangar .iri"*"r"i *ui *1" ca num[ru] ecualiilor) sistemul
,""r.-;ii:;il;ilil
nuli.
dacd qi'num ai dacdto{i minorii caracteristici sunt
""-p"tiUii
conform teoremei Kronecker- capelli rangul matricei
Demonstrarie. presupune c6 sistemul este compatibil.
minorii caracteristici sunt minori de ordinul r + | ai
extinse 7 este egal cu rangul r al matrice i A; deoarece
ei sunt nuli'
matricei A
'renilthci
ronterictini srrnf mrli'
DacS A este un mmor Irrincipal almafrcei A'
nuli. T
Reciproc,sa presupunem c[ tofi minorii caracteristici sunt
extins' 7 sunt nuli, pentru c[ dac6 sunt
el este nenul gi are ordinul r. insl toli borda;ii lui A in matricea
r, iar dacdau ultima coloan[ formatS din termenii
minori in I finem seama c[ au ordini *ui --. ca rangul
nuli conform presupunerii fbcute. in baza unei propriet[ti enun[ate
tiberi sunt minori
";;;;i"i;;"g
cu rangul matricei '4' Aplicand inc[ o dati
anterior, ren]Itilci rangul matricei .'4 este egal cu r, adicd.9q1l
teorema Kronecker - capelli renr/rtdc[ sistemul este compatibil.
Rezultatul urm6tor este o

Rezolvarea unui sistem

hlulie
ompal
Ieclrno

liniar

n necunoscute peste C rerultl

Din cele expuse anterior, relativ la un sistem liniar cu m ecualli 9i
cdteva observafii

utile:

,-

-: -^..--1 matricei extinse este egal tot

de ecua{ii m, att'rrcirangul -^k:^

10. Dac[ rangul r al sistemului este egal cu num[rul
este compatibil'
cu rt gi c[nform teoremei Kronecker - Capelli sislemul.
m.qi !o!i minorii caracteristici sunt nuli, sistemul este
2o.Dac6rangul r este mai mic ca rr.r*e*rJ! "crralii
cu ,,subsistemul" format doar din ecua{iile
compatibil irr bazateoremei lui RouchJ si "rt. echivalent
principal, cgnform. tfuiu liniile secundare din
principale; acest lucru reiese din teorema minorului
sunt'combinafii liniare de linii principale din
matricea extins[ (deci ecuafiile secundare din sistemf

matricea extins6 @eci de ecualiile principale ale sistenului).

sistemul este
O" ecua{ii gi existr un minor caracteristic nenul,
30. Dac[ rangul r este.mai mic dec6t
"u-ariri
incompatibil, tot in baza teoremei lui Rouch6'
urmatoarea strategie de rezolvare a unui sistem

,=V=,

Dlr..
b) A:

corespun ator acestor observafii, putem elabora

liniar peste C conlinind m ecualli 9i n necunoscute:
(put6nd avet rr: m sa,r < m).
I) Calculim rangul r al sistemului 9i il comparlm cu numfuul de ecua{ii mastfel: trecem eventualele necunosII) Dac[ t : fl,ri.t"-"i"rt" compatibil gi'fentru a-l rezolvaprocediem
pitratic oblinut, exprimdnd necunoscutele
cute secundare in membrul drept gi iezolvam sistemuf

Sunten

principaleinfuncliedecelesecundare(caredevinparametriinC).
minorilor caracteristici:
III) Dac[ r 1 m,investiglm compatibilitatea sistemului cu ajutorul
compatibil
este
9i pentru a-l rezolva proced[m
sistemui
nuli,
1) C6nd toti min;rii caracieristici sunt
secundare in

$ngun

astfel: refinem doar ecualiile principale

membrul drept, dup[

eventualele necunoscute
p[tratic obfinut, exprimind necunoscutele principale in

giin cadrut.lor.ffecem

"ao.erolrn[rri.irt"*"f

funclie de cele secundare (care devin parametri in C)'

este incompatibil'
2) C6nd cel pulingn minor earacteristic este nenul, sistemul

Prin ur
princip
conclu

Observayii

!---r -^-r r-- - n

-^ t^x^i
necunoscute
-,, aviari
existi nenrrnnqcrrte
(cilci nu
determinat cflnd
1. Este clar cilln cazul unui sistem compatibil acesta este
,e".rrrdure care devin parametri gi dau o infinitate de solulii)'
(cu termenii liberi nuli) este clar cE acesta este compatibil
al unui iirt"*

om*"
caztiparticular.
null: xr=x?="'=xn=0' A$adar' sistemul este
deoarece exist6 cel pufin o solufie qi urrr-" solu(ia
omogen pdtratic'
daSdt r < n. in cazul unui sistem
nedeterminat (adic6 are gi soldlii nenule) dac[ qi numai
matricei sistemului este nul'
acesta are gi solulii rrerrrle dac[ 9i numai daci determinantul

2.ln

50

t,
Y_

Renot6

fx['.MpLE:

Si

se

rezolve sistemele liniare peste C:

- lx+v*z=l

a)

lzxily*52=3

,ei A,

sunt
menii
,

b)

lZr-y+32+t=0
{r+ y+22-Zt=2
l7x+y+l2z-4t=6
I

l, ,l

snpatibil.

Deoarece minorul principal

-qmoscuta secundar[

ezlJJdi
gal

il

tot

este

ua{iile

re din
[e din
uI este
sistem

*r" o, :

,"rrnu c[ necunoscutele principale sunt x

ll ll,

este z.

f,istsmul se scrie echivalent:

It-,
lr+y=1-,

\Zx +ly =3-52

gi, aplicdnd regula lui Cramer, oblinem: x =

qi

y, iar

tl

lr-t, ,l

It r-zl
,=l'

,r'-r?'l =l-32.

Renotdnd z

: ),. eC rezultii mu[imea solufiilor sistemului este S :

{(2}', | -

3}',

l; ;l

Dlr. c).
, o:

lz -ll : , + 0; bordafii lui A in matricea sistemului sunt:

,|

l,

f2Jl

m).

runos-

t2

l,7 rl,
t-4

:0,

scutele

in cazul
rcedlm
rdare in
ipale'in

]x+ sy-oz=+

Ir ll : , * 0, deci r:2. Suntem in cazul r : n, prin urmare sistemul este

*tutie. a)

mtate

t datl

- l2x-v+32--2

c)

rI

0 $i

rezultl c[ rangul sistemului

r:

2.

m, deci analizlm compatibilitatea sistemului. Minorul principal

l2l
i4urul

este

minor caracteristic este

d:

.rr. Or:

l?

,'l

U,

ol

rl:o
LJ
7 t 6l

hin urmare, sistemul este compatibil gi este echivalent cu subsistemul ecualiilor principale; aceste ecualii
pincipale sunt primele dou6, iar necunoscutele principale sunt r gi y, in timp ce z gi I sunt secundare. In
mctuzie, sistemul

se scrie echivalent:

t'. -;;-:;;:

,,

Lx+

Apticdndregula lui cramer oblinem:

lz 4z-t
| -gr-t -tl
rl --------,1_------.ii------i-_--^.. l, 2-22+r,l
_tr_T_
--lz-zr+zt
--sr+t+2
,t____e_l__
--r+5t+4
3 3
I

l,rllrrl
:
t:
z

?v

e C,

lr e C mullimea solu{iilor

este:

51

l",fr. C)

s5

: - 25 fiind nenul, reztilth c5 rangul este r :

3. Suntem in

dE

-6
r < m ;i investigim compatibilitatea.

cantl

Minorul principal

111
este Ar: 2 -t
1

I 1l lr

gi singurul minor caracteristic este:

-6

, rll, -3

;
l[[
O-t--ru

)-

'ol tn

_:7

^,

--'u

1lu il:li;

il:1"

3t

Fi

tl=-r+*o

si

Rezulti cd sistemul este incompatibil.

s5

Egrciqii prorye

si

D
a)

n&

{;; :t:;:

:,', I;i:ii,,, J{:l:,:,, {t -it::|:,,1'-,

lli+qv+zf=l

[2*-y+z+t=l

e)

l'+v-32---l

l;;.;*ii=,',,
l;i:,=;',') ]':i/;,':;',,
lx+ly-42+ttt=5 l;l
l;;;;;_r,=ro

l;;;;1r,"=r

lZ*-y-tz*t=l
n)

2.

lx+l7y+42=0 [, -2y+42-7t=0
13*+2v-22-3t=2 .- lZ*- y+32=0 ., lZ*+3y-z+5t=0

-ri*r*2,=-a;
lz**y-z-3t=4

1;;

') 1i;

-iy++,=sr

[x+3y+22=o

Si

se discute compatibilitatea sistemelor

a)

lx+ a!+z=l;
Lr*y *az:l

l**y*z=l

r)

l*-y*22-7t=o
l+x+y-32+6t=0

urmltoare gi s[

se

rezolve in caz de compatibilitate:

lr*y*z=l

b){"r+y+z=l;

l**r*z=l

l**oy+azz=a3
c) lr+ by+b2z=b3;

[r*, *z:r

lax+2y +22

d)

=l

+3y +22 =l
, unde a,b e
lax +2y + 5z =2b-l

]*

IR.

l*-Zr+z-t=0
3.

Si

se determine

ae

IR

astfel incdt sistemul

l'r:-'rl)', ='i=o
lzx(a -l)Y *22

se rezolve.

52

+ at = 0

s[ aibl 9i solufii nenule si apoi

s6

lr-rr*z=0
sd se afle valorile reale ale lui a gtiind cd sistemul,

1';;;;:rro=o
l*'* y' + 22 =3

determinat astfel, rezolv a[i sistemul.

Tnsrn DE EvALUARE
Testul I

(t
2 -r 2 r\
tt
Fiel:10 2 a l 3l,cr,pelR.
[-z4 r p2)
SE se discute

in func{ie de

cr gi F

rangul maticei A.

sd se determine solufiile sistemului:

{!r..'r;i}=o
+ 4y +92

=l

l-x

Si

se rezolve

x,y,z e c..

lr*y*z=2

in mulfimea numerelor reale sistemul ),2x - y -Zz = -2

lx+4y+mz=8

Discu{ieduplz e

IR..

{,1

TesfuI

'

i rispunsul corect.

(23 4 -l\
tvtatriceall 9 o. f larerangul
z.Cilesteo+B?
-..--o----.-[s 6 ro B)

a)4; b)0; ,f,

O-;
3x-v+7r=L,
-3

Cdte solulii are in mulfimea numerelor intregi sistemul

7x+4y-5r=!,
'3
8x

a)2;

b)

1;

f**y*z=l

c)

0;

+2v'3+lb

d) o infinitate.

* z = 2 - a este compatibil simplu nedeterminat

l, * ry+az=3a+l
Lr+y
a) 1;
b)0; c)-2; d)- l.

sistemul

:!z

53

. cdt

este a?

are solufii reale. pentru a

METODA LUI GAUSS DE REZOLVARE

A SISTEMELOR LINIARE

fiunghiult
matrice.

Vom prezenta o noud metod[ de rezolvare a sistemelor liniare bazati, in esenfi, pe reducerea
au un numir
succesiv6 a necunoscutelor. Se obfln astfel sisteme echivalente cu cel iniSal dar ale ciror ecuafii
qi
din ce in ce mai mic de necunoscute. De aceea, aceasti metod5, a lui Gauss, se mai numeste metoda

elimindrii succesiveDefini{ie

Spunem

att atz
0 o,
00a.,

c6 o

t:l

matrice

Ae./t-,,(C) este superior triunghiulard dacd ate

forma

llltima

ma

IDefinifie
atn

azt

azn

cste superi

a3n

arrxl +

a*

aro

UI

cu

1<p <min(m,n)Si ar,a22,...,a*

ar:

a2

nenule.

0...0

;o

""*""*

(r 2 3 4) (r 2

(t' ') ln 2 t

[i ;

Observalii.l. O matrice

A:

t,J

-il

Sbilirear
) dacl p

;,J'*,superiortriunghiu,are
;
[;
l,J
i
[,,

(au)e -4,.,(C)

st aij:0

pentru

>

i,

pincipale

adicd o matrice supradiagonali, nu este

neapdrat superior triunghiular[.

Deexemplumatricea

(t23\
l0 0 ! | nuestesuperiortriunghiular[pentru

cobfine:

b) daclp .
cL

mrl

arr:09i arr*0.

[ooz)

din

nr

aul

2. Orice matrice nenula poate fi ,,adus6" la o matrice superior triunghiulari prin urmltoarele operagii
linie inmullitl cu un
elementare; schimbarea unor linii (coloane) intre ele gi adunarea unei linii cu o altE

M
valent
,pdus

numdr.

lnt-adev6r,
element

ar*

O gi

fre

arr* 0 (dacl arr: 0, alegem un

gi i gi apoi a coloanelor 1 gi,t, il aducem pe pozi[ia (1, 1)).

e -y'/..,(C,) o matrice nenul[. Putem presupune

prin permutarea liniilor

Adun6m liniile 2, 3, ..., ffi cu prima linie inmu$i1tr

' oJ
notatd

(t

art

Exo'rpr.u:

Erupr.u

[-r

0 0 0...0
0 0 0...0

;;

Deoare

; -9L, ..., respectiv -a-1

-gu
art
att
att

A'toate elementele primei coloane sunt zero' cu exceplia lui a,, .

Fie Azmatricea obflnuti dinAt prin suprimarea liniei 1 gi coloanei L Dac[

Er

. tn noua matrice

A2este matricea nu16,

pe pozilia
atunci,,41 este superior triunghiulara. Daci A2 este nenul[ continulm procedeul pentru A2, aducdnd
(2, 2) un element nenul din lz ;.a.m.d.
3. Rangul matricei din definilia matricelor superior triunghiulare este p deoarece minorul de ordin p din
.aoo, deci este nenul gi orice minor de ordinulp + 1 (dac6 existii)
,,col[ul stdnga sus" este egal cu arr.dzz. ...
are o linie nu16, deci este nul.

ecuafir

'

{x+2y

l).1.r-yr
[rr-0.

sll

mmF

4. Deoarece operaliile elementare prin care o matrice nenul[ este ,,transformat[" intr-o matrice superior
triunghiular[ nu modificd rangul, obfinem, in acest fel, o metodi eficienti de determinare a rangului unei
matrice.

Exr*rpr,u

(r z -t 3)@ (r z -r 3\ (r 2 -r 3\
t:lz 3 r 214 lrlo -1 3 -4l@.,l o -r 3 -41.
3 4)J
o o o)
-7 6 lr)?r
[o -r

[-:

Ultima matrice este superior triunghiularl clt p

Definifie

:2.

[o

in concluzie, rangul ei, deci gi al lui

l,

este

Un sistem liniar cu m ecualii qi n necunoscute se numegte superior fiiunghiular

cste superior triunghiular[, deci dacl are forma:

alxr+

r:2.

dacd,

matricea sa

aDx2+ aBx3+....,....+ arrx, = b,

o22X2 + Anx3 +........ * orrx, = b,
a$x3 +..,...... + clrnx, = b,
o

bo ctl

wxp +...+ ao,x, =

A:

1<

p < min(m' n) si a,,'

ct22t

"'t aoo nenule'

bp*r

0=bSabilirea compatibiliti,tii gi rezolvarea unui sistem superior triunghiular sunt imediate:

l) dac[ p : ffi, atunci matricea sistemului are rangul p : m gi sistemul este compatibil cu necunoscutele
pincipale x* x2, ..., xp. Eventualele necunoscute secundare se trec in membrul drept. Din ultima ecuafie

obline xo,dinpenultima rp_r $.a.m.d.

b)dacdp < m atunci sistemul arem

-l

din numerele

realii

ralii
uun
nun
I

)).

trice

au forma 0

Do este

-p

ecualii de forma

0:

bo guk

e {p+ l,p*2,...,m\.Dacdcelpufin

nenul, sistemul este incompatibil. Daci toate numerele 6o sunt zero atunci aceste

0 $i se supriml. Revenim astfel la punctul a).

Metoda lui Gauss consti[ in transformarea unui sistem liniar intr-un sistem superior triunghiular
divalent cu cel initial. Aceast[ transformare se face prin operaliile elementare prin care matricea sistemului
clte ,,adus6" la o matrice superior triunghiular[: schimbarea locului a dou[ linii inseamni, pentru sistem,
ddmbarea a dou[ ecuafii intre ele; schimbarea locului a dou[ coloane inseamnl schirnbarea locului a doul
Hmoscute, iar adunarea unei linii cu o altE linie inmultiE cu un numlr inseamn[ adunarea unei ecuafii cu o

*i

ecuafie

inmullitl

cu un numEr.

Evident aceste opera{ii transform[ un sistem intr-unul echivalent cu el.

krrupLr:
nul[,

zilia

[x+zy*52=-9 OO
f) 1r- y+32=2 <J lo

lx+2y+52=-9 fx+Zy+52=-9
I -3y-22=tt Qpo j -3y-22=tt
l3x-6y-z=25+-J l-tZy-162=524 [
-82=8

cnp:3 gi ob{inem z:-1, y:-3 Six:2.Deci sistemul ini,tial

(2,-3,- I).

r din

imul sistemeste superiortriunghiular

ist[)

compatibil determinat gi are solufia

l+x+ y-32- t=0 1 l*-2y-22+3t=0@ ?-;Ar+3r=0

2\ ),2x+3y+ z-5t=0 l<+ ),2x+3y+z-5t=0 <l lo I 7y+52-l1r:0
< | [. qy+52-l3r=0

l*-zy-22+3r=01 l+*+y-32-t=0
lx-22-2y+3r=0 -.
lx-22-2y+3t=0 lx-22-2y+3t=0
el 5z+7y-llt=Okle
I 5r+7y-llr=0e j 5z+7y-llr:0'
y-t=o
zy-2t=o I
I sr+9y-13t=o <l I
+

Ultimul sistem

este superior

triunghiular
Ix

Notdnd r:l.ob{inemsistemul

cup:3

gi necunoscuta secundari l.

-22 -2Y = -3)"

Ltopr

Obsa

l.s

(,

LC

3),
4)"sl .tr=-.
55

Sr*7y=!1}. deundey:iu, z=-

v=r

in concluzie sistemul ini,tial este compatibil simplu nedeterminat cu solufia

'={(+,
.,

l**y-z=l
12*

+3y -32 =2

AB di

1,,+,^)l^.o}

I
I

" IT...i"i,-i:=il
Ultimul sistem este superior triunghiular. Din ultima ecualie deducem cd el este incompatibil. Deci sistemul
inifial este incompatibil.

e(J

Acea

c$trcifii prorye
S[ se rezolve prin metoda lui Gauss sistemele de la exerciliul 1, paragraful anterior.

APLICATII ALE DETERMINANTILOR

iN CTOMETRIA ANALITICA
!r),8(x* yr),C(x., y.)Aceste puncte sunt situate pe o dreapt5 dacd qi numai dacl existd (a, b, Qeff ct a'+b2+0 astfel
Fix[minplanunreper cartezian(O,i, ]')giconsiderampunctele A(xr,
incdt coordonatele lor verifici ecualia ax + by * c = 0 .

in concluzie, punctele A, B, C sunt coliniare, dacd gi numai daci sistemul

laxr+byr*c=0

l*r*byr+c=0

&ry

h.:'

Condifia de coliniaritate a trei puncte

omogen

de ls

trirm

ReF
dEter

Drc
cu necunoscutele a, b, c are gi solufii nenule, ceea oe este ehivalent cu

[.*, * byr+c=o

\ll

*L
I

lz ll: 0. Am demonstrat astfel, urmitoarea:

2)El

hrl

li
lr
56

Propozi{ie. Punctele A(x1,

/t), B(x,

yr1,

C(x,y,

) sunt coliniare daci qi numai dac[

lr, lr I
l*, lz rl: o.

l', lt

tl

Obsemalii
Sistemul omogen anterior nu poate avea solulia (0, 0,

l.

(a, b, c) avem

a+

0 sau D

c)

crr

0, deci pentru orice solufie nenull

0.

Condifia din propozilie este in mod banal indeplinitl dacd doui dintre puncte (sau toate trei) coincid.

Ecuafia dreptei ce trece prin doul puncte

, y)

Considerlm punctele distincte A(x,

gi

B(x*

AB dacdgi numai daci punctele M, A gi,B sunt coliniare,

yz).

Ut plurrct M(x, y), din plan, apar,tine

ceea ce este

Y tl
l'
echivalent cu lx, lr fl:
l*, lz

dreptei

tl

in concluzie, ecuafia dreptei determinat6 de punctele ,4 qi,B este

lx v

tl

l*, tz

tl

AB:lx, lr

1l= O.

Dezvolt6nd determinantul din membrul stSng al ecuafiei dupl prima linie oblinem:

(yr- y)x + (xr-

xr)y + x,

!z-

xz

!r:0

l,x+I,7+f,,

=0

(1).

Aceastl form[ a ecuafiei va fi utih in paragraful urm[tor.

Aria triunghiului

!r), C(x, y, ). $tim din clasa aX'a cd distanla

cl
& la un punct M(x,yo) ladreapta de ecua{ie m+by*c=0 ".," loxo+=b%f (2). Deoarece ecua{ia
Ja'+b'
Considerim punctele necoliniare

lx y
I

freptei AB este lx.,

'h.:+

h\

astfel

tl

lr !:

lq lz

A(xr, !r), B(xz,

O, din formulele (2) $i (1) deducem

cI

lungimea

inlllimii din C

tl

ll

lll';,

Ab
{("rr, -yr)'+(xr-xr)'
-=Ll,*o.o:
lr, lt
rirmghiului ABC, atuncit S ur, =f,n" n, =
Refinem: Aria triunghiuhti ABC

ll,^rnrestedistanfa detaAtaB.Dacd,S-.

estearia

tl

AB =
)t ol.
+ H.
at A(xr, !r), B(x2, !z), C(x, yr) este ,S =l.rOl,

unde A este

GerminantuI definit anterior.

Dreupln: l)

Fie

Ir r 1l

l(1, l), B(- 1, 2) 9i C(o, 3). Punctele l,

Ir r

.B, C sunt coliniare <+

rl

:o<+-3-cr:0<>o:-3.
*lj, ; ;l:0o I -2 i ;l :oo li,
ll
l" 3 il l"-r 2 ol lu-r
Ll

2) Ecua{ia dreptei AB unde A(1, 2) 9i .B(3,

h v ll

este

lx-3u+l d

- ) este:
1

liF -l; il:r*

r-'
{ li';'
l3 -r {=o*
{ [;',i'l
,

:0e
57

3(x-3)+2(y+1)=0

e 3x+2y-7 =0

l)$ic(-1,3)esteltot*ur^=lj j

,)Ariatriunghiului ABCcuA(t,z),8(0,
t_1

jl

:[j j jl :

ts

=t i'="-- '
'22

Deci Srr.

cFwrcifii propse

l.

Consideram punctele

A(- 1,0),

.B(0,

5), C(2,0). Arltati c[ punctele nu sunt coliniare

2.

triunghiului lBC.
SI se afle aria patrulaterului cu vdrfrrile (2,l), (3, - 1),

4.

concurente gi sI se afle aria triunghiului determinat de acestea.

Fie A, B, C puncte necoliniare in plan avdnd coordonate intregi.

9i calculati aria

(- 1, 5), (6, 0)'

3.Consider[mdrepteledeecuafii2x+y=l,x+3y=59i3x_!=l2.SSsearatecddreptelenusunt

mai mare sau egall.r,

Si

se arate cd alia

LS

3.a

i
t

triunghiului ABC este

I'2

+l
Trsrr

DE EvALUARE
Testul

5.!

Rezolvafi:

1. Pentru ce valori ale lui a e iR, punctele A(1, - l); B(a,2); C(0, a) sunt coliniare?
2. Fie l(0, - 1), B(1, 3), C(x,l). S[ se determine valorile lui x e IR. pentru carc at'ra triunghiului ABC este

3.

(.

2.

1) qi B(0,2). S[ se determine locul geometric al punctelor C din plan pentru care ana
triunghiului ABC este egal[ cu 1.
Fie A(1,

7-

Testul 2
Indicafi r[spunsul corect.

l.

Fie A(1,

2), B(0, 3), C(a, 3 - a), D(2a, a). Pentru ce valori ale lui a e IR punctele C Si D

apa4in

simultan dreptei AB?

a)

2.

1;

b)

0;

Considerdmmullimea

c)

{1,3};

d) R.

M: {A,(3n-1,2n+5)lr e N}.

C6te drepte trec prin cel pulin dou[ puncte din mul,timea
d) 4.
c) o
b)

3.

l;

a)2;

infinitate;

Abscisele varfurilor unui triunghi sunt numere intregi pare, iar ordonatele vdrfirrilor sunt numere
naturale. Daci S este aria triunghiului atunci:

a)SeN*; b)SeQ\Z;
4.

I4

c)SeR\Q;

d)SeZ\N'

Valoarea minim[ a ariei unui triunghi avOnd v0rfurile in puncte de coordonate inhegi

a)

1;

u)

1;
2'

rg2;

d) 4.

iryae

este:

':

PnogLTME RECAPITULATIvE DE ALGEBRA

1.

S[ se determine toate permutiirile o e &, z

I + o(1),

3 astfel incdt numerele

..., ft * o(n) s[ fie in aceastl ordine:

2 + o(2),

a) in progresie aritmetic[;

b) in progresie geometrici.

?,-...- t'
o(l) o(2) a(n)'

2.

l=
S[sedeterminepermutirileoe S,,n23pentru.ur.
- - r------ ----

3.

a) Fie n e N un

ie

z e N* un numlr

c[ pentru orice o e ,S,, exist[

par. S[ se determine numirul permutirilor

o e S, pentru

arfti e {1,2,...,n\.

oricare
Fie

se arate

{1, 2, ..., n) cu proprietatea cd i + o(l) este num[r par.

b) Fie

4.

numlr impar. Si

o e 5,, n2

3 cu proprietatea

c[ or

ro, oricare ar fi o e &.

Sisearate cd"o:e.

i9
t=l L'_z

5.

S[ se cE H

6.

Dacil

ste

pentru orice
>.+
^
= HL
k=l ,t

o e S,.

A e -//,@), notiim cu C(A): {X e .,4,@) l,qX

: XA\. SLse arate cd:

a) dacdB, C e C(A)atunci B + C e C(A) si BC e CQ4);

nia

b) Ak

e C(A), oicare ar fi k e N*;

c) dac[ Xk =

7.

Fie A, B

A cuft e N*,

e./4,@)

Si

r. Fie tuncria f : c +

9.

a,b e C* astfel incitaA

Mvnde

a) f.(2,

b) f.(2,

zr): [(zr)tkr),

S[

este

se

X e C(A).

,:

{(:u

* bB :

zz)

tpr) + f(zr), oicate

oricare ar

ar

fr z' z, e C;

fr z*z, e C;

bijectiv[.

rezolve ecualiile:

a) za =-7

AB. Sdse arate cd AB

1)1,,u. R},

+ ib\: ( t, '). ru se arate cr:

\-a a)

f(a

c) f

atunci

+24i, z e C;
59

dennitii astrer:

: BA.

care

i + o(l) este impar

b) xo ==(

-7 24)

[-ro

)'

-;

x e.
e 4(R)'

10. Fie A,B e ,-4r@) astfel incdt tr

pe diagonala

Si

se arate

12.Fie

A:

tr B Si t (A') = tr(Bz), unde pir- tr A s-a notat suma elementelor de

a)s

principali alai A.

cd

det

A:

+Ir)+det(An

Ael(R)

b)s

det B.

11. Fie A e -.//r(A) astfel incdt tr

det(A"

15. Fie

A: t4A2):0. S[ se arate c[:

d)s

pentruorice n e N*.

-Ir)=2

gi qirurile

c)s

(r,),rr, (b,).rr, (",),.r, (d,),r,

astfel incdt

p.nto ori..
t=(o: d")
\c, !)
^

n e N*. S[ se arate ci dacl cele patru giruri sunt convergente gi det(l) > I atunci A

17. Fie

: Iz.

a)s

(-t 2 2\ (222\
13. Fie ,q:l z -4 z l,s=lz 2 2l $ic: aA+bB.
(.2 z -4) [z 2 z)

b)s
d)s

a) Si se calculeze determinantul matricei r4 qi s[ se determine rangul lui r4.

I
'

U) S[ se demonstreze cdrang(aA

+ bB):3 daclgi numai dacl ab + 0.

Si Bz = 68

c) Si se arate cd A2 =

-6A

e) SI se calculeze A"

, B" $i C'.

d) S[ se arate cL AB

: BA.

::

(t r -r\
I I l.
14.FieaelR9i,l:l-t
'
[, o t)
a) Sd se calculeze

IR astfel

c) Sr se determine toate

I
.

(tt
15. Fie

c)s

det(A-alr).

b) SI se determine a e

,
:l^'l

a)s

matric*

ultt)

a) A2 =4A. b)

ll..u^fnl.

Strr

lr.

se

incdt A- aI, s[ aib[ rangul minim.

" [jJ

4.,(R)cu

proprietate a cd AX

1l\

n:ll I I
t^'l

IlL

sr

2X.

se arate ctr:

sist

Io-A

esteinversabil[$i (10-

A)-'=r^-ln.

D- Fie
a)l

(orz\
16. Fie ,q=lo o l
[ooo)
I

a) S[ se calculeze det

9i s[ se determine rangul lui,4.

b) Sn se arate cL det(.I, + zA)

=1

oricare ar fr z e C.

este inversabil[ gi

c) S[ se arute cd A3 = 0s.
d) 56 se arate cilmatricea Ir+

(t

l\

[+

4 4

4)

si

se calculeze inversa sa.

l-, -) -) -rl B=A+Iq.

17. Fie n=l .1, _;
; _; I ui
a) S[ se calculeze det ,,{ qi sd se determine rangul lui

b) SI se calculeze A2
d) Si

se

calculeze

B',

(a b c
rr. Fie n=12

[a

ic :

a) SE se calculeze

c) SI se arute cd 82 = 28

l.

- I q.

n e N*.

d')

-il.*rn,

-b -r)

,q'(,4').

b) S[ se calculeze

c) S[ se arate cd A este inversablld

e A*

Oo

la.t,l

I.

lax+by+cz:l
l9.

.{cx + ay
Se se discute compatibilitatea sistemului

+bz

=l

cua,b,c e IR*.

lbx+cy+az=l
lax+by+cz=rx
20. SI

se

rezolve sistemul I p* * qy + sz = ry wde a,b,...,t e Z

l** +ny + tz = rz

21. 36 se determine o, B, y astfel inc0t matricea sistemului

Si

r e Q\2.

lZx-lY+42-t=-l

lx+9y+w+3t=3
l5x -

sistemul s[ fie compatibil.

in acest caz s[ se rezolve sistemul.

(o1o\
22. Fie,l =l O 0 I I e -//,(R)
[r oo)
a) S[ se calculeze A2

;i

A3

61

6Y

+l0z +Bt = Y

s[ aibi rangal2,iar

b) Sd se arate cd dacLx e.,4(R) gi AX : XA afinci existi a,b,c e IR. astfel inc0t

c)

SE se ar:ate

(a b c\

x=1" a bl.
[a"o)

cLdacdX e,.//"(R) cuAX: XA gi X2 = 0r atunciX: 0:.

d) SI se arate cddaclX

e,./|r(R) cnAX: XA $i X2N6 - 0, atunciX:

03.

23. Fie M mullimea matricelor cu 3 linii gi 3 coloane formate cu elemente distincte doui c0te dou[ din
mu{imea {1, 2, 3,..., 9}.
a) C0te elemente are M?

b) Si se arate cdorice matrice din Marerangul cel pufin 2.

c) S[ se arate cL dacd X e M

Si

det X

0, atunci

EUtn

X-t e M.

EUnre

24. Fie Mmulfimea matricelor cu doud linii gi dou[ coloane cu elemente din mul{imea {0,1,2}.
b) SI se arate cdprodusul elementelor hti M, indiferent de ordinea aleas[ este 02.

- 4 < detX

c) SI se ante cd daclX e M at;.lnci

25. SA se arate cI orice matrice A e -//,(Z)

rest numere pare este inversabilI ir,

, = (l l)

ui

Si

binec

at X-t e M.

g9om

If,Ecu
.

ui*r lui Fibonacci

Fr=1,

se calculeze determinantul gi rangul

(4),*

,Irfop
definit prin:

lo(

Fn*z= Fn*r+ Fn, Vn e N.

PT

maticei A.

3" :l

b) S[ se determine termenii F, qi Fr.

c)SIsearatecI A2=A+lr gi A'*t=A'+A'-t, Vn eN,

10v

>2.

5"(

5"r

d) S[ se demonstreze prin inducfie egalitatea:

Fv'

A' =((.4 5 ). v,
F*r)'
e) Utilizand egalitatea

det(A"):(detA)",

sd se arate

SE se demonstreze

iCtf.' =+,
"6 Tr FrFu, Fn*t

TA

x'.

cd FnrF,-r- F2 =(-1)', Vz e N'.

f)Utilizdndegalitatea A'.A^ =An*-, sdsearate cd Fn*-=Fn*rF-*FnF,a, Vn

g)

lnl.ol

cu elementele de pe diagonala principal[ numere impare qi in

-//,(Q)

Fo=

a)

< 4.

d) S[ se determine matriceleXdin Minversabile,

26. Se consideri matricea

din

wm

a) Cdte elemente are mulfimea M.

lPa
}V

eN, VzreN'.
lor

vn e N..

Tx

3ox
1ox
5"r
5ox
62

ELEMENTE DE
ANALIil MATEMATICA

NOTIUNI ELEMENTARE DESPRE MULTIMI DE

PT]NCTE PE DREAPTA REALA, INTERVALE
Analiza matematicS, pe care o dezvoltlm in liceu, studiaz[ funcfiile reale de variabill real[ (func{iile
rrmeriss), adic[ acele funcfii in care domeniul de defini{ie gi codomeniul sunt submullimi ale mulfimii iR a
mnerelor reale.
De aceea, reamintim citeva lucruri fundamentale privind numerele reale. Suntem familiarizafi incl
dln clasele gimnaziale, cu scrierea zecimald a numerelor reale, in care numerele rafionale sunt fraclii
reimale periodice, iar cele ira{ionale sunt frac{ii zecimale neperiodice.
O construcfie riguroasl a conceptului de num[r real ar depIgi cu mult cadrul programei qi de aceea

re $i in

o vom face.

Repreaentarea geometricd a numerelor reale prin punctele unei drepte ne este, de asemenea,
Unecunoscutil. Dreapta pe care s-a fixat o origine, o unitate de mlsuri gi un sens pozitiv, care este imaginea
geometrici a mullimii numerelor reale, se numegte qxd reald sau dreaptd reald.
Ne vom limita la a semnala ,propriet[file" numerelor reale legate de adunarea gi inmu[irea acestora,
lrecum qi de ordonarea lor.

intr-un context mai elevat, in care mullimea

,gopriet[fi" constituie in fond oxiomele sistemului.

IR.

se introduce printr-un sistem axiomatic, aceste

Exist6 trei grupe de axiome:

lo
t

f) Axiomele structurii algebrice

*(! + z),Y x,y,z IR (adunarea numerelor reale este asociativ[)

(x + y)+ z = x

x+ y = !* x,Y x,y e IR (adunareanumerelorreale este comutativ6)

3P I0 e lR.cu r*0= x,Y x e IR (adunareaare elementulneutru0)

{P Vr e IR,I -x
5P (xy)z

= x(yz)

e lR.cu

,Y

x+(-.r)=0 (oricex e IR areunopus)

x,y,z e IR (inmulfirea numerelor reale este asociativl)

ry = yx ,Y x,y e R (inmullirea numerelor reale este comutativi)

?o 3 1 e IR cu x.l = x, V x e IR. (inmullirea are elementul neutru l)

lP x(y + z) = xy + xz ,Y x,y,z e IR (inmullirea este distributiv[ faln de adunare)

!f V x e IR \ {0}, 1 1 . m ",r r.1= l (orice x e \ {0} are un invers).
xx
IR.

II) Axiomele structurii de ordine

x1x, Vx e IR (relafia(estereflexivl)
x<y Si.y <x ) x: y (relafia ( este antisimetric6)
*<ygiy<z +x( z(relafia(este traruitivd)
x <y sau/ < x,Y x,y e IR. (relafia ( este totall)

lo
t
?
#
? *<y=.r+ z<y+z,VzeRl
'
(relafia ( este compatibil6 cu operafiile algebrice)
<z
C ,<y gi 0 =xz<yz j| '
63

IIf) Axioma

de completitudine (Cantor-Dedekind)

in
Orice submul.time nevid[, mdrginitd saperior, are marginea superioard

IR'

9i orice submul{ime

nevid[, mdrginitd inferior, arc matgine inferioardinR'

mu[imi mlrginite 9i
(inlelegerea acestei axiome este posibild abia in lecfia urmitoare despre
marginile unei mulfimi).
dour operafii ,*" $i ,,.'', precum 9i
Dac[ in loc de ]R consider6m o mu$ime arbitrari K, inzestrat[ cu
cu o relafie notatd,,3", atunci:
corp comutativ.
a) c6nd K verifica grupa de axiome I), spunem c[ este
Canaf verificl grupele de axiome I) LII), spunem ci este uL cotp
i
complet ordonat'
cara K verifica g-pere de axiome I), II) qi III) spunem cr este ui corp
c[, de fapt, IR' este ,,singurul" corp
Aqadar, lR esle an corp complet ordonat. Se poate demonstra
XII-a' cdnd vom
are un sens mai larg, ce va putea fi infeles in clasa a

tt

ordonat'

tj
.j

complet ordonat (cuvdntul ,,singurul"

studia structurile).

Estt

rm:

b)

Est

lm

c) Est

Dacilu6mK:Q,constatiirncssuntverificategrupeledeaxiomel)9iII),deciQesteuncorp
ordonat.

Ilmf{
al numerelor rationale este tocmar
ceea ce ,diferentiazii" corpul IR al numerelor reale de corpul Q

axioma de completitudine

III) pe care lR o verifica

9i pe care Q nu o verifica.

remarcabile, pe care, din

Din faptul c[ ]R. este un corp complet ordonat, reniltd dou[ proprietifi
le accept6m intuitiv; de altfel, justificarea lor
motive de spafiu, nu le vom demonstra, ci ne vom mu$umi sE
este posibild abia dupl lecfia urm[toare'

Proprietifi remarcabile

ale numerelor reale

pentruoricexeIR,existiiununicneZastfelincatn3x<n*l;num[ru]intregnsenume$tepartea
intreagda numlrului real x 9i se noteazi n: lx)'
Re,tinein: [x] < x < [x]+1 sau, echivalent: x-1 < [x] < x'

<q<y(sespunecEmullimeaQ este densdinlR')'

Pentru oicex,ye IR, cux<y, existiq e Qastfelincdtr
incheiem cu urm[toarea simPl[:
n2lxl+l '
obsemafie.Dacu,x e iR qi n e z,atunci are loc echivalen{a: n> x Q
>
e N*.
De obicei, aceastS observa{ie vafi:utllizatain contextul x 0 9i r
Intervale ale drePtei reale

reale IR, definite cu ajutorul unor

Reamintim cd intervalele sunt submu[imi ale mu$imii numerelor
Mai exact dacd a,b e IR, a < b, definim urmatoarele tipuri de intervale:

ric.

rrrnE

nic.
tsmt
EeA
dmitr

Ihce
rin.f,
Dctrr
Are

dem

Are

cileme

Ltaltl

reir
Tcon

inegalit5li.

(- o,
(-

a): {' IR lx < a}

(a,*m):{riRlx>a}
(a,b):{xeR.la<x<b\

o): R;

(- -,

*, af: {x e IR lx < a};

[a,+o):
lo,b):
la, b):

{x e Rlx>a};

{.r e

(a, b7: {x e

IR.la<x<b\;

IR

la<x<b\

{x e IR la<x<b\.
: b, fiind redus in acest
Ultimul tip de interval se numeqte interval cornpactgi are sens 9i in cazul o
caz la w singur punct (interval,degenerat")'
reale, fie rmei semidrepte,
Din punct de vedere geometric, un interval corespunde fie intregii drepte
fie unui segment, fie unui punct (este o mullime ,,conex6")'
64

l" Itt
t14

l"m

tm

MARGINIRE' SIMBOLURILE *o $I -o,

DREAPTA iNCnnrATA, VECINATAII
rte gi

Notim cu D o submu[ime nevidtr

rm

Spunem c[ mulfimea D (E IR):

$r

mu[imii reale ]R..

Este mdrginitd superigr dac[ exist[ un numdr real

M)

ctt proprietatea

x,Pentru oicex e D;

un astfel de numdr Mse numegte maiorant pentru mulfimea DEste mdrginitd inferior dacd existl un numdr real m cu proprietatea

1x, Pentru oice x e D;

un astfel de numir n se nume$te minorant pentru mullimea D.
Este mdrginitd dacleste mIrginitd superior gi inferior, adicd dacd exist6 numerele reale m, Mastfel incOt
mlxl M,pentruoricex e D.
Dac[ o mu{ime D, mdrginitil superior, are un majorant care aparfine chiar mu[imii D, acesta se
cel mai mare element al mulfimii D (maximul lui D) gi se noteazi max D; dacd exist[, max D este
m

Dac[ o mullime D, m[rginit6 inferior, are un minorant care aparfine chiar mul,timii D, acesta se
cel mai mic element al muQimii D (minimul lui D) Si se noteaz[ min D; daci exist[, min D este
(a, b) qi Dz= la, bf,ande a,b e IR, a < b. Intervalul Dr este o mu[ime mlrginiti care nu are maxim
iminim; intervalul D2 este o mu[ime mfuginiti care are maxim gi minim, mai precis max D2: b, min Dz: a.

Dt:

WeO: {a' a2,..., a,}

rinD: at,maxD: o,.
Spunem

este o mullime

ci mulfimeaD (g

finit[, unde

a,

1a22.--,a,e IR.9i dr

az

-..

'

ctn, afunci

R.):

Arc margine superioard in iR. dacd este mdrginit[ superior, iar mullimea majoran{ilor s[i are cel mai mic
dement, notat sup D.
Are margine inferioard in IR. dac[ este mdrginitl inferiot iar mullimea minoran{ilor s6i are cel mai mare

infD.
findnd seama de nofiunile de majorant, minorant, cel mai mare element, cel mai mic

dement, notat

element,

rEzultii imediat urm[toarele caructeizdi pentru marginea superioarl, respectiv pentru marginea inferioar[ a

nei

mullimi.

lboremi

t"
t

D+A

Urmitoarele afirmalii sunt echivalente:

Mo: sup D (adic6 Mo este marginea superioari a mullimii D).
Moverificd urmdtoarele doui condi,tii:
i) Uo>x,Y x e D (adicd Meste majorant)
li) lM e iR cu M) x, V r e Dl + lM> Mol (adici Ms este cel mai mic majorant) afirma{ie caxe se
Fie D

mai scrie: [V

IR,

Si Mo

IR..

> 0, 3 x" e D ct Mo

< xr].

Iboremtr
Fie D

lo

f,

IR,

D+O

Si mx

IR.

Urm[toarele afirmafii sunt echivalente:

inf D (adic[ mo estemarginea inferioarl a mullimii D).

moverificd urmStoarele doud condifii:
i) mo < x, Y x e D (adicd m0 este minorant)
mo

65

3.

it
r
i,.

ii)lmeiRcurzSr,VxeDl=lm<ms)(adicdmgestecelmaimareminorant)afirmafiecarese
maiscrie: [Ve>0,3x. e Dcu mo*e>x"f.

Demonstra{iile sunt imediate (in fond, aceste teoreme transpun in limbaj formalizat tocmai definiliile
marginii superioare gi marginii inferioare) gi pot constitui teme simple gi utile. In teoremele precedente,

Atu

notafia.r. aratdcLelementulx depinde de e.

problema existenlei marginii superioare, respectiv a marginii inferioare a unei mullimi este extrem
de delicati; rispunsul la aceastii chestiune este dat axiomatic prin:
Axioma de completitudine (Cantor-Dedekind)
a) Orice mullime D c IR, nevidl qi m[rginiti superior, are margine superioard in

b)

Orice mulfime D

IR, nevidd gi mdrginitS

inferior, are margine inferioar[ in

Din punct de vedere didactic am preferat

si

enun{6m

in

Atl
AE

lR.

]R.

axioma precedentl dou[ propozilii,

exprimate prin punctele a) qi b).

in realitate, punctul b) se poate deduce din a), deci axioma poate

punctul b) devenind astfel o teorem[.

fi

enun{atd doar prin punctul a),

ExEMPLE

1.

Dac[ o mullime D g

]R are cel mai mare element,

atunci sup D: mtx D; analog dac[ mu{imea D are

ce1 mai mic element, atunci inf D : min D.

2. Dacd D: (a, b) unde a,b e lR, a < D, atunci inf D:4,

3.

Dacd D

={"*t l, = x-}

ln I

, atunci sup

D:

2 $i inf

sup

D:

Fi

b.

D: l.

!.

intr-adev[r, V n e N*

n+l

= 1+1<

= nn

1+1 =2,ceeaceinseamni cEnumlru]

M:Zeste

celmai mare

a)

element al mullimii D, deci sup D : max D : 2.

Ar[tlm acum c[ numdrul tno: I verific[ cele doul condilii din teorema ce caracterizeazd marginea

c)

inferioar[.

n*l
i)Eclarci l<
n

e)

,pentruoricen e N*.

ii) Fie e > 0 oarecare; luim n" e N*

astfel incdt

n"r+
t

(de exemplu,

n"=[:].r)

qi avem

"d

1+e>l+f = n'*l eD.Apdar,infD:1.

ne

il

ne

al

Defini{ie

iC'

FieDcR.,D+4.

a)
b)

Daci mullimea D nu este mdrginitl superior, spunem cd are marginea superioard plus inlinit gi scriem
sup D: * o.
Daci mullimea D nu este mdrginitd inferior, spunem cd are margine inferioard minus inftnit gi scriem
inf D: - oo.

1.supN:*rc. 2.supZ:*a; infZ:-@.

{- *,

o}

3.supIR.:*o; inflR:-co.

se numegte dreapta reald tncheiatd.

iar -l @ $i - @ se numesc numere

gi
intervale ale dreptei reale incheiate.
Se pot defini imediat

reale se mai numesc numere

IT

ExBupr.p
Definifie
Mullimea IR.: IR U

Fi

ftnite,

infinite.

In aceasfil multime numerele

tr

in fine, avem urmltoarea:

IDefinifie

Fie xo e IR. qi
a) Atunci c0nd xo e

,'gR.

IR,

Mulflmea zse numeqte vecindtateapunctului xo dac[:

exist[ e > 0 astfel incdt (.r, - t, xo+ e) s V.

b) Atunci cdnd xo: o, existi e > 0 astfel incdt (e, ql e V.

c) Atunci cdnd ro: - @, existi e > 0 astfel incdt [- a, - e) c.

(ro-

V.

Notim cu V(xo) mullimea vecinltiifilor punctului ro .

Practic, a lucra cu vecinEtiifile unui punct finit x* revine la a lucra cu intervalele de forma
e, ro* e) cut > 0; alucracuvecindtiifile lui mrevine la a lucra cuintervalele de forma(e, *], e > 0, iar

e lucra cu

vecinitifile lui

- o revine la a lucra cu intervalele de forma [- *, -

e), e > 0.

Ltii,

a),

E4crcilii yopuse

l.
L

Demonstrafi proprietatea lui Arhimede: oricare ar fr x,y e (0, oo), existl

e N*.

Fie m

Ardltali cd pentru orice

intdmplE pentru

xe

IR.,

exist[ un unic n e

z e N* astfel incdt nx > y.

astfel hcdt

m: I ?

L<*.n*1.
mm

Ce

se

3. Fiex e lR.. Demonsha{icdx> 0 dac[ gi numai dac6 x+ e > 0, pentru orice e > 0.
1. Ardta{i c[ urm[toarele mulfimi sunt mirginite:
a) D: [- 5; - 3] U (9; 10);
b)D: {sinxlx e IR.};
c)D: {cosxlx e R};
d)D: {sinx+"orrlr e IR};
e)D:

{x2 +5x

l- f <r< 1};

,":i#1,.*.),

so:{rn 1,.*-}
Calcula{i, in mulfimea IR, marginea inferioar6 gi marginea superioarl pentru fiecare din mullimile de

mai jos:

a) D

=(-l; l)t.r(JZ;.,6)

c) D

={r' lr.R};

E)

G
7-

t.

D:

Q;

b) D = {r'
d) D=

lr.

{r'+*+f lreR};

D={:v.x-};

Fie a, b numere reale distincte.

m};

s)

D={*1,.^.}

Arltati c[ existi V U c

iR

vecinlt{i

ale punctelor a, respectiv b, astfel

incdtVffU:O.
Fie a, b numere reale cu a < b. Aritati c[ intre a gi b existii cel pufin un num[r rafional gi cel pulin un
numir ira{ional.
Fie oeR\Q. sesearatec[pentruorice e>0, exist[ pN*, qez'astfelinc6t:

lro+q1."
(teorema lui Dirichlet).

67

FUNCTII REALE DE VARIABILA REALA

Reamintim c[ prin funcfie reald de variabild reald (funcfie numericd) se in{elege orice func,tie
f : A -+ B, unde A s IR,,B c IR.
Dintre aceste funcfii, cel mai frecvent intdlnite sunt funcfiile polinomiale, funcliile .ra{ionale.,
func{iile: radical, putere, exponenlial[, logaritmicS, funcfiile trigonometrice (directe 9i inverse). In anii
precedenfl au fost studiate funcliile polinomiale de gradul I gi 2, precum 9i funcfiile radical, putere,
Lxponenlial6, logaritmicl, trigonometrice. Acum vom investiga funcliile polinomiale de grad arbitrar'
funcfiile rationale gi vom reaminti pe scurt pe cele deja studiate.

Funcfii polinomiale
Definifie
o funclie f : lR. -+ lR dat6prin formula [(x):a,x'+a,-rx'-'+...+atx+ao, unde r e N, iar as, a1,
.-., d, IR, a,r 0, se numeqtelfzzcfie polinomiald (reald) de gradn. Numerele ao, at, ..., o, se numesc
coeftcienli.
EXEMPLE

pentru

n:

O,

o func(ie polinomial[ de grad 0 este o funcfie constant[ nenulI

cuaolR,aol0.
pentru n:l,ofunc{iepolinomialide

IR'

-+ IR,

f(x):

ao,

unde

ao 2a1 ,ct2

pentru

grad

este o

funcfiedetipul f : IR'-+ IR, f(x):arx*ao,unde

este o funcfie

detipul f

: IR'

+ lR, f(x) :a2x2 +afi+ao,

funcfie polinomial[ de grad 3 este de tipul

IR.

-+ ]R, f(x) :cttx3 + arx' + atx +ao

ao 1a1

Defini{ie

Func(iaconstantlnul6f:R.+lR,f(x):0,VxelR,senumegtefuncliepolinomialdnuldqise
considerd cd are gradul

m.

De obicei, notlm pe scurt funcfia polinomialI nul[ prin 0 (zero)'

naturale, in
Observagie. Din cele de mai sus rezult6 c6 toate functiile polinomiale nenule au gradele numere

timp ce func{ia polinomiali nul[ are gradul - o.

Nota(ie.Not6m cu IR.[x] mul,timea tuturor func{iilor polinomiale reale, iar pentru

f e lR[x], notiirn cu grad(fl

gradul funcliei polinomiale f.

,ornu, diferen{a gi produsul a dou[ func1ii polinomiale reale sunt tot funcfii
Este ugor de v[4t
"[
polinomiale

reale.

n
Maiprecis, dac1 [,g e IR.[x], [($:la,x' , g(*)=lb,xi
j=0
i=0
m

,(an*0, b.*0)

atunci:

1o (f tgXx): f(x)tg(r):f{oot.b)xk,unde p:max(m,n)giunde ar:}pentnr k)n,iar bo:0

&=0

2o

pentru

k>

(fgXr)

m.

f(x)g(r)

Ibn
(q
Fie

[Im

e IR, ar+ 0.

1a2,4, IR, ar*0.

Existd gi o excepfie, dat[ de urmltoarea:

unde

lo
2"

un&

n:2,ofunc{iepolinomialIde grad2

n:3,o

apb,

oo+

ao,or e iR, a, # 0.
pentru

da

:Y"o*k,

unde co =

aobo

+ arbr-r+...+ aobr=

r=0

i+i=k

68

o,b,

se face adun0nd (respectiv

Cu alte cuvinte, suma (respectiv diferenfa) a doui firnc{ii polinomiale
iar inmulfirea se face respectand regula
*na6,nd),,termenii asemenea" (avand puteri egall ale variabilei x),
dintr-o funcfie polinomiala cu fiecare
de distributivitate fa[6 de adunare, aoiia inmritlind fiecare ,,termen"
asemenea'
termenii
;termen" din cealaltl funcfie polinomial[, dupS care,,reducem"
obsemalie.Din cele de mai sus rezult[ c5 pentru orice fg e iR.[.r] avem:

l"
Y

gra(f tg)
grad(fS) :

< max(grad(fl, grad@));

grad(0 + grad(g).

Dac6 cel pufin una din func{iile polinomiale este nu16, se face conven{ia

ci

-oI

n, Y n e N,

respectiv-o*(-*):-oo, - @*n:-o,Vn

e N,inacestfelobservaliaprecedent[r[mdndndvalabili'
daci 9i numai dac6 au
Rezultatul caxe unneazd aruti- ci doul funclii polinomiale reale sunt egale
relagi grad, iar coeficienfii termenilor asemenea sunt egali. Mai exact avem urm[toarea:
+ " ' *btx+bo' cu
rboremi. Fie fg Rk], [(x):a,x" +a,-rx'-t +"'+a{+ao' g(x)=b'x'+b'-'x-1+
a,,b, e

IR.,

i:ffi , j :w

,iar

a,*0,

b^+ 0. urm6toarele afirmafii sunt echivalente:

1o t: g;
Y n:m;i ao:bo, ar:br,..., a,:b,.
Demonstralie. 1o

zo. presupunem

t : g, adic[ f(x) : g(r), v x

oo+afi+...+anxn =bo+brx+...+b-x', Vx e

p-re xo 1x1t

...t rp

scne

]R sau:

(l)
(ao-b)+(ar-br)x+...+(ap-b)xo =0, Vx e IR,
>
pentruj
rnde p : max(m,n) gi unde convenim cd a,: 0 pentru i n, b,: 0
t*clst

IR, ceea ce se

> m'

fiecare din aceste

numere reale distincte doui cdte dou[. Scriind egalitatea (1) pentru

rnnere, obfinem ansamblul de egalit[1i:

- b) + (at - b,)xo + ... + (a p - b r)x{

b)+(ar-br)xr+ "'+(ao-b)xf
]t". -

x +ao

@o

=0

=0

Q)

t..................

g
- bo) + (a, - br)x o + "'+ (a o - b)xoo =
herpretiim (2) ca un sistem liniar omogen pdtratic cu
I

f.(ro

Egise

necunoscutele

+
lleterminantul sistemului este de tip vandermonde de ordinulp

ao-bo, ar-b1'

"''

o, -bp

1:

rale, in

srad(0

t:W, de unde n: tn gi ao:bo, at:bt, .-., a,:b,.

F = 1o. Evident[.
tlbemalie. Rezultatul anterior aratd in fond unicitatea scrierii unei funclii
frp)

bo:

: a,x'

+ an-rx"-t + "' +

afi

polinomiale sub forma

+ ao'

Dcfinifie

ft e IR[x] astfel inc6t t:gh.Scriemglf.

(Se mai spune echivalent, ci f se divide cu g Sise scrie f I g)'
cu suma gradelor, rcnrJtl cd
llbcmayie. Dac[gl f li f + 0 folosind faptul cI gradul produsului este egal
Dacd

Edk)

f,g e IR[x],

< srad(f).

spunem cd g divide

dacS exista

Definifie
Fie

f e R[x]. Un numdr xo e IR pentru care

f(

xo

polinomial[ f.
De exemplu, funcfia polinomiall de gradul intfli

0 se numeqte rdddcind (zerou) pentru funclia

f : IR. +

IR, f(x)

unic zerou real gi anume *, = -b , iar funcfia polinomial[ de gradul doi

a

(a,b,c elR, c

* 0) pentru care discriminantul L,=b2-4ac20

ax

b (a, b e IR,

: iR -+ IR, t@)

are zerourile reale

a*
:

0) areun

ax' + bx + c

,r=-#,

r
Lt ,--r:--^--:-1: real[ ^x
-oolo zla
-^-^,,; reale,
exemplu funcfia de gradul
^:Lx zerouri
de avat
-.. aibd
s[ nu
E posibil ca o funcfie polinomial[ --^1x

-n+JL
*r--=#a.

al doilea in cazul A < 0.

caracteizare a zerourilor unei func,tii polinomiale este datli de urm[torul rezultat important:
Teoreml (Bdzout). Fie f e R.[x] qi xo e IR.. Urm6toarele afirma{ii sunt echivalente:

1"
2"

rddicinl pentru fl.

(x - xr) | f (aalca tunclia g e IR.[-r], S@): x -xo divide tunc,tia f)'
Demonstralie.Maiintai si observlm c[ pentru orice xo e IR avem:
(1)
(x -rn ) | (f(r) - f(r, ))
inh-adev[r, daca (x) :d,xn +an-rx'-'+-..+afi+ao, atunci
f( xo )

(adic[ xo

este

: a,(x" - x[) + a,-r(,'-' - x[-'') + "'+ a,(x - xo) 9i cum

:1,n, inseamn[ c[
*o - *t= (r - ro) (ro-' + xo-' xo + .. + xx[-' + rf-' ), k
(x -xo ) I (rt -rf ), k:G qi de aici concluzia datn de (1)'
f(x)

f(xo )

lo +Zo.presupunem 1o adevirat5, adic[ f(xo):0.Folosind (1) oblinem (x -xo)l(r), adic[ afirma[ia2o

este adevdrat[.

-xo)|fu).Folosind (1) rezultii cdx -x, divide diferenta

divizibilitate este imposibill din motive
f(x) -(,f(x)-,f(ro)) , adic6 (x -xo ) | f(r. ). Dac[ f(xo ) * 0, ultima

Zo

>

lo. presupunem

de grade. Agadar f(xo )

2"

adevdratl, deci @

0, adicl 1o este adev[ratil.

f e IR[x] este o frrnc{ie polinomial[ de grad n > 1, findnd seama de teorema lui B6zout
la inmulfire, deducem c[ f are cel mult n zerotxireale distincte.

Obsemalie.Dacl
relafia gradelor

9i de

Comentariu metodic
De obicei, func{iile polinomiale se studiazl in shflns[ leglturl cu polinoamele. Polinoamele sunt
expresiile algebrice de forma a,X'+a,-rX'-t +.-.+arX+ao, unde ast o1 , ..., a, apartin uneia din
mullimile Z, Q, R, C, iarXeste o ,pedeterminatl" 9i bineinleles, z este un num[r natural'
Func{iile polinomiale sunt asociate unor astfel de polinoame, de exemplu in cazul polinomului
a,X' + an_rX"-t +...+ atx +a0 cu coeficien{i reali, funcfia polinomiald reald care ii corespunde este

.f =

f : IR +

]R, {(x) = onx' + an-rx'-t + ...+ afi + ao.

Teoria polinoamelor va fi studiati in clasa a XII-a intr-un context foarte general.

70

t-

R{

Funcfii ra{ionale
O tuncfie
lre

[ : D -+lR, datl prin formula (r)

:4!?
Q@)

unde

4p

sunt tunclii polinomiale reale, Q + 0,

numegtelfznclie rafionald reald.

Evident,

{x e re10(x) + 0}, adici domeniul de definilie al unei

func1ii rafionale reale este

frrrrat din toate numerele reale cu excep,tia zerourilor reale ale funcfiei polinomiale de la numitor.
Evident, funcfiile polinomiale sunt cazuri particulare de funcfii rafionale, clci corespund situaliei
&d funcfia polinomiai[ Q este constantii nenull (de grad zero).
Altfel zis, dacd notlim cu IR.(.r) mullimea funcfiilor ra{ionale reale, avem incluziunea strictl

f[.r] c

IR(x).

Evident, suma, diferenla, produsul qi cdtul (raportul) a dou[ funcfii rafionale este, de fiecare datii, o

frncfie rafionall. Mai exact, dacl f,geJR(x) atunci t + S, t - g, fg e IR(r), iar cdnd g * 0 atunci / e R(r).
o
6
Un caz particular interesant il constituie o funcfie rational[ dat5 prin raportul a doul funclii de gradul
fotdi. Avem in acest sens urm6toarea:

Ilefini{ie
Funcfiarafionald

Condifia A

x e m i {-4}).
I c)'

acesteia

0,

*R\
f' :iR\ {-a}
t c)

a,b,c,delR, a +0, c+0,iarL,

{g},
cx+d
lc)' f(x):**b.,unde

eliminl situalia cdnd funcfia ar fi constanti (mai precis, dacl A : 0, atunci {(*):!,

Este ugor de observat

ci

funcfia omograficl este bijectiv[, deci inversabili, inversa

fiind tot o tuncfie omograficl si anume f-r : IR\lg]

"

lc)

*m't{-:}, .f' (*) =

#*

De asemenea, cdnd e posibilI, compunerea a doui funcfii omografice este tot o funcfie omografici.

Daci tuncfiei omografice /,R\{-4}-mr{g}

. f(x\-9*b
t "t -^tl;l, J\x):ffi

lr:(o1)..
,
d)
[,

/{r(R),
constatiim cu ugurin!5
c[ aceleiagi funcfii ii putem
asocia oricare matrice ],"A,
---t --r;;tlu
]
r-'
z\
'
'

-ft

g+4

poate fi amplificatd cu 1. * 0. fin0nd seama de aceastii observafie, funcfiei

cx+cl
iiputemasociamatriceainversl Alt,iarcompunerii t"gadoulfuncfiiomografice f qigii

R*, intruc0t fracfia

inverse

o'
--- -:.. matricea inversabilS
ii asociem

putem asocia matricea produs ArAs, fapte ce se pot verifica ugor drept teme.

Func{ia putere
Definifie
Pentru z e N* fixat, func{ia f : iR -+ R., {(-r)
Reamintim cdteva proprietiifi imediate.

lo

: r] se nrmeStefunclia

Cdnd n este impar funclia este strict crescltoare pe

f(-

x)

:-

f(r)

(este tuncfie impar[).

IR.

putere de erytonent natural n.

gi verificS egalitatea:

2"

Cdnd n este par funcfia este strict descrescdtoare pe (- oo, 0], respectiv strict cresc6toare pe [0, + oo) gi
verific[ egalitatea f(- x) f(x) (este func{ie par6).
Graficele in cele doui cazuri sunt reprezentate aldturat:.

t(x):

Definifie
Pentru

negativ

(n

impar)

n e N* fixat, funclia f : IR*

-n.

Proprietiifile

se

t@):

R*, t@):

*-'

(npar)

se numegtelfznclia

citesc imediat pe grafrc, care este redat mai jos

putere de exponent intreg

in fiecare din cazurile n impaq

respectiv n par.

f(x): x-"

impar)

Funcfia radical
Definifie
Fie n> 2 un numlr natural.
1o Dacdnesteimpar,funcf;a f :lR.-+lR,

2"

Dacd n este par, funcfia

t@): x-' (n par)

(z impar)

fut ba

Defir

buu

f(x):(/i

r" mtmestefuncliaradicaldeordinimparn.

f : [0, oo) -+ [0, co), t@): <li

se numegte.,/z

nclia radical de ordin par n.

Proprietiifile se citesc imediat pe grafrc, redat mai jos in fiecare din cazurile n impa4 respectiv z par.

(r): t6' (z impar)

f(r): di

@par)

Obsemagii.lo. Cdnd z este impar funcflile putere de exponent n gi radical de ordin n sunt fimctii inverse.
Cand n este par fimcfiile putere de exponent n (definit5 pe [0, o) cu valori in [0, o)) gi radical de ordin n

2'.

sunt de asemenea func{ii inverse.

Dup[ cum gtim din clasele precedente, nof;unea de putere se poate extinde gi la cazul exponentilor
ralionali sau chiar reali, in cazul cdnd baza puterii este un numdr strict pozitiv.

rcspc

o)

in acest fel, daci cr e R este fixat, putem defini funcfia

qi

f : (0, o)

+ (0, o), f(x):x"

utmitdfunclia putere cu exponent real a.

F'uncfia exponenfialtr
Definifie

a)0,a+l,frxat,funcfla {:R.-+(0,*),

t@:d

senumeqtelfzncfia*ponenlialdcubaza a.
Aceast[ func]ie este o bijeclie strict monoton6, mai exact strict crescitoare pentru a ] l, respectiv
strict descresc[toare pentru 0 < a < 1.
Graficul funcliei exponenfiale este redat mai jos, in fiecare din cazurile a > 1, respectiv 0 < a < I'
Pentru

weg
rpar,

f(x):d (0<a< l)

t@):d(a>1)

Comentariu metodic. Atragem aten{ia asupra unui fapt ce diferen{iazd intre ele funcliile putere 9i
exponenfialS: in cazul unei func1ii putere baza este variabili iar exponentul constant, in timp ce in cazul unei
func1ii exponenfial e baza este constantii, iar exponentul variabil.

Funcfia logaritmicl
Reamintimclpentru a)0,a+ I gix>0,unicasolufie realdt aecua{iei at =x senumeqte logaritm
fut baza a al lui x qi se noteazd log" x .
Definifie
Pentru at0, a+ l, fixat, funcfia f : (0, co) -+ IR., f(r): loga.r se numegtefunclialogaritmicd cu
baza a.

a]

Func{ia logaritmicl ctbazaa este o bijec{ie strict monoton[, mai precis strict cresitoare cdnd
respectiv strict descrescltoare cdnd 0 < a < l.
Funcliile exponenlialI gi logaritmicl av0nd aceeagi bazd a sunt funcfii inverse.
Graficul functiei logaritmice este redat mai jos, in fiecare din cazurile a > l, respectiv 0 < a < l.

l,

f(x):1og,r (0< a<l)

f(x): log, x (a> l)

Funcfiile trigonometrice directe gi inverse

Cele patru funclii trigonometrice directe sunt: sinus, cosinus, tangentii, cotangentd. Anumite restricfii
ale acestor func$i sunt inversabile, iar funcliile trigonometrice inverse sunt respectiv: arcsinus, arccosinus,

arctangent[, arccotangentS.
73

Si le reamintim pe scurt.
Definifie
lo Funclia f : IR -+ [- 1, 1], f(.r)
2" Restricli"
acesteia fiind

r,l-;,;1

sin x se numegtefunclia sinus.

- [- 1, 1J, f(x):

fa: [- 1, l] -l-;,;),

,'(.r):

arcsin

sinx

este

o tuncfie inversabilE (bijectiv[), inversa

x,ntmitifunc{ia

aresinus.

--l- nn1
l-i,i),

(Pentru simplitate, atiit frrncfia sinus definitil pe IR, cdt gi restricfia acesteia la intervalul
fost notate cu aceeagi liter[
impar6

^"

fl.

Reamintimc[sin(-x):-sinx,VxeRgisin(x+2n):sinx,VxelR.adiclfuncfiasinuseste
gi are perioada principall T:2n.
De asemenea, avem arcsin(- x)

: - arcsin(x), V x e [- 1, l], adicl funcfia arcsinus este impar[. Mai

jos redlm graficul funcfiei sinus pe intervalul

f- n, nf, respectiv graficele

funcfiilor sinus restric]ionat5 la

al inversei sale, func(ia arcsinus, care sunt simetrice fap de prima bisectoare.

l-;,;)$i

restrit
Ream

este n

f : [- n,7r] -+

[- l, l], f(r):

,,1-;,;)-r-

sinx

f-,:

t-1,

1l

-+

1, 11, r(x): sinx

l-;,;),

irnpqu

.f- (x):

arcsinx

Definifie

f : IR -+ [- l, l], f(x) : cos x se numegtefuncgia cosinus.

2" Restricfia f : [0, n] -+ [- 1, 1], f(r) : cos.r este o funcfie inversabil6 (bijectivl),

l"

fiind,

Funcfia

f-t: [-

1, 1]

-+ [0,

TE], .f' (r):

inversa acesteia

arccos x,mtmitdfuncgia arccosinus.

(Tot aga, pentru simplitate, func{ia cosinus definitii pe IR gi restricfia acesteia la intervalul [0,
fost notate la fel).

Reamintimc[cos(-x):cos x,Y x e
par6 gi are perioada principalE T:2nDe asemenea, avem arccos(-.r): fi

IR

r],

au

gicos(x*2n):cos x,Y x e IR.,adic6funcf;acosinuseste

arccos

x,Y x e

[- 1, 1].

Mai jos, redlm graficul funcfiei cosinus pe intervalul l- n, n], precum gi graficele fimcfiilor cosinus
restricfionat5 la [0, r] gi al inversei sale, func1ia arccosinus, care sunt simetrice faf5 de prima bisectoare.

74

l'

f : [- n, n] -+ [-

uu

este

Mai

1, 1], f(x)

f : [0, n] -+ [-

cos.x

f-' ,l-

1, 1l

1, 1], f(x)

-+ [0, n],

cos.r
arccos.r

f'(*):

Defini{ie
1o

Funclia f : m r{tzr.

t); k.z,}+

R, f(r)

: tg x se rutmeqtefunclia tansentd.

*h la

2.

'/-': R

Restric{i

,(-;,;)^t

iR, f(x)

tg x este o tunclie inversabilE, iar inversa sa este tunclia

,/\
-+,2]|, f' (x): arctg x,numitdfunclia
\.22)'

--rl

(Pentru comoditate,

fu1tia tangentl defrniti pe domeniul s5u maxim de defini1ie, precum

* I*
\ -],2'2)

restricfia sa la intervalul [

Reamintim

arctangentd'
9i

fost notate la fel).

cdtgx:H,ts(-x) =-tEx,tg(x+

Tc):tsx,Y

x.

mr{tz+rl;lo.4,adicdtunc{iatangentd

funcfiilor sinus gi cosinus, este o func{ie impar[, respectiv are perioada principalS T: NDe asemenea, s[ menfionim cI arctg(- r) : - arctg x, V x e R, adicS actangenta este funcfie

este raportul

impge.

Al[turat, reprezentlm grafic funclia tangentl pe intervalu,

arctangentS, graficele lor

fiind simetrice fati

(-;,;)

tt

de prima bisectoare.

steia

t,(-;,;)

-R,

r(x)

:tsx;

/ _ _\

! l, -f'
'/-' : R -+ I\ -+,2'2)'"

(x)

arctg

inversa acesteia, funcfia

Delinifie
1" Funcfia

f : IR \ {lar,l*eZ)-+

IR, f(x)

ctgx se numegtelfz nclia cotangentd.

f : (0, n) -+ IR, f(x) : ctg x este o funcfie inversabili,

it), .f' (x): arcctg x,ruxritdfanclia arccotangentd.

2" Restricfia

/-':

IR.-+(0,

(Am notat cu aceeagi

la intervalul (0, r)).

gi inversa acesteia este func,tia

liter[ func{ia cotangentii definitl pe domeniul ei maxim

de definilie gi restric{ia

Reamintimegalitiifilectgr:!osr,ctg(-x):-ctgx,ctg(.r*a):ctg x,Y x e IR\ {krlk.V,y,"*"

sm.r
aratii respectiv cE funcfia cotangent5 este raportul dintre funcfiile cosinus gi sinus, este funcfie impard gi are
perioada principalI T: fi.
De asemenea, reamintim egalitatea arcctg(-

x): x -

arcctgx, V x e

iR.

Mai jos, reprezentdm grafic funcfia cotangentd pe intervalul (0, n), precum 9i inversa acesteia"
func(ia arccotangenti, graficele celor doui func1ii fiind simetrice fa\d de prima bisectoare.

: (0, m)

+ IR, f(x) :

ctgx;

.f-t

, IR

-+ (0, n),

f'(x):

(""

arcctgx

Comentariu metodic. Din motive de spafiu, in definiliile date funcfiilor: putere, radical, exponenfial[,
logaritmic[, sinus, arcsinus, cosinus, arccosinus, tangenti, arctangenti, cotangenti, arccotangent[, am presupus cunoscute din clasele precedente semnificafiile numerelor reale x" , d; , a* , logox, sin r, arcsin x,
cos ,, arcos x, t$ x, arctg x, ctg x, arcctg x. Aici am reamintit doar semnificafia num[rului log, x .

este o1

cste o1

qncifii

propse

Defini

1. Determinafi domeniul maxim de definilie al funcfiilor urmltoare:

a)

+r+Jf
.f(x)="f-f

c)

f(x)=!F'-*1,

trl

-r;

b)

f(x)=ur"rin$

d)

f(x)=log,(t-r').

'

I I i!o,

a) cre

.. L
-7o a.rx.-4c

,-"
xq'a)V
2. Se se arate cd funcfia f : R. -+ IR, -f(x) = x' +3x este injectiv[.
b) S[ se afle valorile reale ale lui a pentru care funclia

r:.-{i}

: IR

{tl, rat=#

-+ ]R, ,f(r) = x'

+ar

este

injectiv[.

3.

Fie

4.

f . f. b) Demonsha[i cL f este inversabili 9i calculaf i ft .

a)Considerlmofunc{ie f : IR +IR.avAndcaaxedesimetriedrepteledeecuaflix:-0gix:1.Arita{ic6

-+rR-

a) Calculali

periodicI.
b) Dafi un exemplu de firnc{ie cu proprietatea de mai sus.

este

b)

dea

c)

,tu

strict t
gir.

Obset

calcul
giruri

$IRURI DE NUMERE REALE, $IRURI

MONOTONE, $IRURT nnAncrNrrn
mctia
O succesiune de numere de forma at

[icfia
, care
gi are

, a2 2 ct3 t ...t

dn

, ...

este numitd

in mod obignuit

Sir de

numere

nale.
De fapt, vorbind riguros, avem urmltoarea:

Defini{ie
Orice func{ie definiti pe N* cu valori in

IR se numegte gir de

numere reale.

O astfel de funcfie asociaz[ fiecirui num[r natural n e N* un unic num[r real an e IR numit
trmenul de rangn al girului savtetmenul general.
$irul se poate scrie,desfEgurat" sub forma o1,eta3,...,o,t...,iar,,concentrat" sub forma (r,),.*.
eau (a,),r,.
Uneori funcfia ce definegte girul este definit6 pe N gi atunci girul incepe cu termenul de rang zeto,
edic6 se scrie desfEgurat Cg1a1t o2t...7 an7..,; iar concentrat sub forma (o, ),.* sa, (r, ),,0 .
in mod frecvent utilizlm pentru qiruri 9i notafii ca

(b,),,r, (",),rr, (*,\,.r, (y,),rr' (o, ),r, , (F, ),r,

Un mod ,,explicit" de a defini un gir esteprin tennenul sdu de rang n.

De exemplu, girul (a, ),=, av6nd termenul general on = Ji se scrie desfdgurat: ,17,Jr,.6,...,

J;,...

Un mod,,implicit" de a defini un qir esteprintr-o relafie de recurenld.

De exemplu, reamintim c[ un gir (o,),.r, definit prin relafia de recurenfl

$al6,
)resu-

sin x,

ar+r:an* r,Y n e N* (r e IR)

de o progresie aritmeticd; numIrul r se numegte ralia progresiei aritmetice.
De asemenea gitul (o,),rr, definit prin relafia de recurenf[
an+t:a,. e,Y n e N* (4 e IR.)
cste o progresie geometricd; numirul q se numeqte ralia progresiei geometrice.
Un gir (o,),., cuproprietateacL a,= a,Y n e N*, unde a e IR este dat,

se numegtegir

constant.

Definifie
Un qir de numere reale

(a,),,, se numegte:

t)

crescdtor (respectiv strict crescdtor) dacd

d,1 a,*1 (respectiv a,< an*t), V n e N*;

b)

descrescdtor (respectiv strict descrescdtor) dacd

a,) a,*r

c)

(resPectiv on) on*t), V n e N*;

monoton (respectiv strict monoton) dacd este cresc[tor sau descrescitor (respectiv strict crescdtor sau

sict

descresc[tor).

Remarclm cd monotonia unui gir este, in definitiv, monotonia funcfiei numerice care definegte acel

s..

Obsemalie. Pentru a studia monotonia unui gir c6nd cunoagtem termenul siu general, procedlm astfel:
ulculdm diferenla d,*t-a, Si o compardm cu zero (adic[ studiem semnul acestei diferen[e) sau, pentru

tli cd
Einrri cu termeni pozitivi, calculdm raportul

!,t
an

Si tl compardm cu unitatea.

77

ExEMPLE

SI studiem monotonia girurilor de termen general:

l.a,=n'-3n+1,neN*;

,.

u,

=T..

Rezolvare.l. Pentru qirul (a, ),r, calculim diferenfa on+t- a, gi avem:

an+t-an:((n*t)2 -Z(n+1)+1)-(n'-3n+l)=(r'-n-l)-(n2
inseamnd a,3d,*r,Y n e N*, adic[ girul (a,),r, este crescltor.
2. Pentru girul (b, ),r, , cu termeni pozitivi, calculdm raportul

b.,

2n+t n!

-3n+l)=2n-2>0, V n e N*, ceea

nel
Mi,

Ibn * avem:

(l

bn (n+l)l 2' n+l

descrescltor.

Defini{ie
Un gir de numere reale (a,),,,

a) mdrginit superior dacd mullimea

se numegte:

termenilor

sli

este mdrginitd superior, adicd dacd existd

M e IR

incdt an< M,V n e N*;

b)

mdrginit inferior dacd mul{imea termenilor sii este mirginitd inferior, adici dacd exist6
incdt

IR

a,) m,Y n e N*;

c) mdrginit dac[ este mlrginit superior gi inferior, adicddaclexistAm,M e IR astfel incdtm3a,S M, V n e N*.
Avem in mod evident urmltoarea observa{ie, care reprezintd totodatE o metodi de a stabili
mlrginirea unui gir:
Obsemalie.

$irul (a,),,,

este

lo^lSM,Vn

mlrginit daci gi numai dacd exist[ M>

eN*.

astfel inc6t

fiindcl 0 este un minorant pentru mu[imea termenilor

sii.
Orice gir cu termeni negativi este mlrginit superior, 0 fiind un majorant pentru mu{imea termenilor s[i.

la, l=

lsinn

nn

o
o

a)

1. Orice gir cu termeni pozitivi este mtrrginit inferior,

$irul cu termenul general o,

a)

D(

ExEMPLE

2.
3.

De

=(-l)'"i,nn ,y n) l, este mlrginit,

n

o
I}
i)

intrucat:

c)

3!31, v n e N*.

De asemenea, facem urmitoarea observafie simpl6, ce poate fi utilizat[ drept metodd:

Observafie
Orice gir descrescltor cu termeni pozitivi este m[rginit.
2o Orice qir cresc[tor cu termeni negativi este m[rginit.

l"

Demonstralie.

l"

Dacd

(o,),r, este descrescltor

cI girul este mlrginit.

2" Dacd (o,),r, este cresc[tor

gi are

Il

ce aratl

gi are termenii negativi, atunci arSan< 0, V n

e N*, deci qirul

este

mirginit.

al

XERCTTIU rezolvat

Seconsider[girul (a,),,, definitprin

a,:.6, o,*r:"[Q,y

monotonia gi mlrginirea acestui gir.

78

n e N*,undeo>0. Slse studieze

cI

a'S

,or.

Monotoaia. Observim

ci or- ,{i+ q , .6 :

at

, ceeace

ne conduce la ideea

cI qirul ar putea fi

Ne vom convinge de acest lucru, demonstrdnd prin inducfie inegalitatea p(n) : d,1a,*1, V n e N*.

[)p(1) ; ar< a, este o propozilie adevdrat[, dupl cum

W)p(k): + p(k+ 1), V k e N*. Presupunem 4r I Q*r

hrt-adevlr

am

v[rut

arltim cd ao*r< ao*r.

gi

oo*r1,,[*;o..JiliJ:oo*r 9i demonstra{ia

Y z e N*, ceea ce inseamnl c[ girul

(r,\,r,

deja.

prin inducfie se incheie. Agadar lnlan+l,

este strict crescltor.

b) Mdrginirea. Folosind relafia de recurenfd gi monotonia deja stabilit4 avem pentru oice n >

4:

o + a,-r1a. * a,. adici a3-

(o,),r,

foseamn[ c[ qirul

este

o,-

cr

< 0. De aici rezulta

o,

r,.(,P,tfJ,

m[rginit.

E4crcifii prorye

l.

Demonstrafi cI urmltoarele

2n+

r,:L;
n

b)

a,=n+l

d)

a,=#* ;

e)

an+B
a,=Y,undecr,F,y,6)0,cr *0,y+09icr6-Fy*0;

Der.nonstrafi

a) an =(-l)'

d)

3.

sunt monotone:

u)

c) an=

'

cI girurile (o,),r,

n+5^

yn+o

lll
" n+l n+2

j o,=!;
n!
L

;iruri (o,),.,

b) a,

2n

de mai jos nu sunt monotone:

=+,

a,=n'-zoon+10000;

c) a, -- sinff
e)

(-l)'-'
o,=t-!*!-+....+
"234n

Demonstra[i cI urmltoarele 9iruri sunt m[rginite:

a)

5nz
ctn=h;

e)

a,=

..

1
I
I
o,=ml+m,+"'+f,F=;

b)

+n+l
o,=L#;
n2

c)

llll^11

o,=Jfr-n; d) a,=#,
I

r) o,=

u+ ,"+"'+ n@+D;
z+l+tl* zt *t+*.+ z\l;
sinn
sin2
I h) a,:,sinl+,z
I I I
+...+1;;
g) a,=l!*r*t*...*;.;
t)

4.

Demonstrafi cI girurile (o,)

a) dn=n3 -n;
a)

d.=(:)'

b)

^r,

lnn
., a,=7"r,'

J)

de mai jos sunt nem6rginite:

a,=(-l)'.n;

c)

a,=r#-r;

d)

.e)' . .(:)'; r) o.=t*)*!*....:.

n
-23
a
"n=I*-*-+...+-'
''3'5""'2n-l'

22,

2:

ceea ce

COMPORTAREA VALORILOR UNEI FUNCTII

CU GRAFIC CoNTINUU cANo ARGUMENTUL
SE APROPIE DE O VALOARE O,TA
Si consider[m funclia

de gradul

doi

f : IR. -+ IR, f(x) :

x2. Graficul acestei funclii ne este

cunoscut din clasele precedente gi este reprezentat de o ,parabol6" avdnd vdrfill in originea axelor (
desenul al[turat).
Curba-grafic este ,,continu[" adic[, intuitiv vorbind, nu prezintii nici o
intrerupere sau altfel zis, poate fi ,,desenat5" |atd a ridica creionul de pe
hdrtie.
Se vedem ce se intdmpli cu valorile f(x) atunci cdnd valorile
lui x se ,,apropie" de valoarea fixat6 0. Deoarece conceptul de gir ne este
in parte familiar, s[ incerclm o ,,apropiere secvenfial6" citre 0 a lui x,

adici sd-i atribuim lui x valori din girul urmitor:

\=li xz=-l;
,1
1 *r,=-;t...
*t=ri1 xq:-ii1 *t=itI *u =-rtI ...i xzn-t=;t
Constatim cL

f(xr): (rr):;;...,

f(xr)- t(xr): l;
t(xz,-r):

f(xr)

: t(xor:|,

t(xr,):1;....
n'

Urmdrindvalorileluixpeaxaabsciselor, iarcelealelui

valoare

Dennit

f(x) pe axa ordonateloq constat6m c[ atunci c6nd termenii girului (*,),rr, se ,,apropie" de 0, termenii girului
(-f

(*,)),.,

se ,,apropie" de valoarea f(0)

ce deocamdatl exprimim la nivel intuitiv va

unui gir", ,,limit[

0. Asemenea ,,apropieri" ne vor interesa de acum incolo gi ceea

cipita treptat

o exprimare riguroas[ prin conceptele de ,,limit6 a

unei funcfii", ,,continuitate" a unei funcfii.

a)

este

b)

este

timitu).

unicita

LIMITA UNUI $IR CU VECINATAIT, $IRURI

Propoz

,CONVERGENTE, PROPRIETATI

Demon

Si incepem printr-un exemplu cumva asemdnitor celui de dinainte. Considerdm girul cu termenul
general o,

=Qn

,V n e N*. Termenii acestui gir

se

reprezinti pe axarealdastfel:

distinc,

s[ fie c
Cum r

Cum r

Dar att

ar

a3 as ...
de o+ a2
Observdm ci pe misur[ ce rangul n al termenilor cregte, acegtia,,se apropie" din ce in ce mai mult de
valoarea 0 (zero). Aceast6 ,,apropiere" are urm[toarea accepfiune: daci vom considera vecinitatea
h : (- 2, 2) e'//(0), toli termenii girului incepind de la rangul I aparfin l.ui V; dacl vom considera
vecin[tatea

/ t r\
V^ =l -a,a eT(O), tofi termenii pirului incepdnd de la rangul 2 apa{n hi Y2; dacl vom
" \. 3'3)I

considera vecindtatea

nr=(-+,!r).frO>,tofi

termenii qirului incep6nd de la rangul 3 aparfin hti

V3

g.a.m.d.

profileaz[ ideea c[ oricum al alege o vecin[tate a originii (a lui zero), fie ea oricit de ,"rnic[", toli
termenii girului incepdnd de la un anumit rang aparfin acestei vecinltili sau, echivalent spus, tofi termenii
girului se glsesc in aceast[ vecin[tate, cu excep{ia unui num[r finit din ei.
Se

urm[tc
este

Teorel

echiva

1" [li
Ln2" fli

Ln-

3. [li
L"gdndit

intr-adevlr,dac6lulmovecindtatearbitrariVe^/\0\,existdun6>0astfelinc6t(-e,e)cVqidacd

1.,
oicen) ''r-'----------'
nypttemscrie: n 11
t = n = lCUl<r
Le-l
I n I - =
(-l)' ((-l)' e V, ceeace inseamn[ incepdnd
c[
de la rangul ny,tolitermenii girului se gisesc
= e, e) =
xv=n"=[1-.|.1e
N*, atuncipentru
/ E

hvecindtatea

V.

Suntem condugi la urmitoarea importantS:

Ilefinigie

Fie (a,),.,

i,

gir de numere reale, iar

e IR.. Spunem cd

girul (o,),r, are limitu

l.

dacd

oice

recinitate a l:ui l. conline toli termenii qirului incepdnd de la un anumit rang (se mai spune: conline tofi
rmrenii girului de la un rang incolo sau, conline toli termenii qirului cu exceplia unui num6r finit din ei).
FaptulcSgirul (o,),,, arelimita/sescrie:
limitdcdndntindelsinfinitdin a, este

lr3",:/(secitegte:
qald cu /) sau an-+ L (se citegte simplu: a, tinde la l).
Definilia precedent[ poate fi sintetizati prin echivalenla:
llima, = lf e lV V eftl),=r7 N* astfel incdt Y n )
L'+6

lui

Remarclm cu ugurinfi, pe baza acestei definilii,

valoarea comuni a termenilor girului.

lEa

nr)

a, e

c[ un gir constant

Vf-

are

limiti

qi aceasta este tocmai

Definifie
Spunem cd un qir

ilui
eea

(o,),r,

de numere reale:

limita gi aceasta este un numdr finit (lima, e R)

a)

este convergent dacd are

b)

este divergent dac6 nu este convergent

(adic[ fie are limiti gi aceasta este egalS cu * m sau

limita).

Un prim rezvltat referitor la girurile care au limita

il

- oo, fie nu are

constituie cel de mai jos care stabilegte

unicitatea limitei.

Propozi(ie. DacS un gir are limit[, atunci aceasta este unic6.

Demonstralie.
distincte

Fie (o,),rrq

IR

un qir care are limit[. S[ presupunem prin absurd cd exist[ doul limite

l',l" e IR. aleacestuiqir.Deoarecel'*l!,putemg[sidoulvecin[tifi

V'e7/(1,')SiV" eT(l")care

si fie disjuncte, adici V'n V": A.

Cum a,-+ l',1n ' N*, astfel incdt: Y

n) n'1 sn I I/'.
Cttm a,-+1",1Fl" N*, astfel incdt Y n) n" 3 s, I l/".
Dar afunci, Y n> max(n', n') avem a, e V'n V": A, contradic[ie.
de
'EA

ra

Rezultatul ce rrmeazd este foarte important, prin aceea ci d[ o caracteizare pentru fiecare din
urmdtoarele trei situafii posibile pentru un gir care are limit6: limita este finitd (girul este convergent), limita
este * o, respectiv limita este - o.

Teoremi (de caracterizare ct e a limitelor de giruri). Fie (a,),,, un gir de numere reale. Atunci existd
echivalenfele:

," lI$""= / eR] e [V e ] 0,1 n"e N* astfel inc6t V n) n,) la,- l. l< el.
," ll4o, - **] e [Ve ] 0,1n, e N* astfel inc6t V n) n"3 a,> a!.
3" llima," = -*l e [Ve ] 0,1n, e N* astfel incdt V n) n"] a,< - sf.
fr+o
--J

Facem precizarea
g6ndit oricdt de mare.

c[ la 1o num6rul pozitiv e este gdndit oricdt de mic, iar la 2'gi 3" acest e este
81

Demonstralie.

1' (+)

Presupunem

IlX

o,:

1,, ceea ce inseamn[

cI orice vecin[tate a lui (, conline tofi

(l - e, l, + e) eV(l) confine tofi termenii

launanumitrang, adicl f nu e N* astfelincdt Y n2nu+ ane (l - e,l. + t),deci L- e<

termenii girului de la un rang incolo. Atunci, V e >0, vecinitatea

giruluiincep0ndde

l dn l,*e,sau-r 1ao l<t,sauinc[

echivalenfei.

(e)

Presupunemc[ V e >

!a,-l.l<e.Textulsubliniatestetocmaimembruldreptal

0,1n, e N* astfel inc6t V n) n"*lan- (.1<e.FieV eI/(l\ovecindtate

oarecarealui/.Aceastainseamnlclexist[e>0astfelinc6t(!.-a,l+e)gZ;conformipotezeiincare
lucrlm, f nu:nr e N* astfelincdt Y n2ny+la,- l,l<e adicl a,e (1. - e,l,+ e), sauindefinitiv %{Textul subliniat aratl clvecinltatea arbitrar aleasi V

alti /

conline tofi termenii girului incepdnd de la rangul

,,

in

ol

1,

a,: l.
"e ]rjg
2'(=) Presupunem llg o,: * @, ceea ce inseamn[ ci orice vecinltate a lui + o confine toli termenii girului
de la un rang incolo. Atunci, V e > 0, vecin[tatea (e, *] e Z confine termenii girului incepdnd de la un
anumit rang, adic6 f nu e N* astfel incOt Y n> n") dne (e, o], deci a,>::-8. Textul subliniat este tocmai
fi,y, QaEd ce inseamn[

membrul drept al echivalen{ei

(e) PresupunemcE V e > 0,1n"e N* astfelincit V

n)

fie

an>

t.

FieY e'W.q\ovecindtatearbitrardaluicr.Aceastainseamnlc[exist[e > 0 astfel incdt (e, *f gV; conform

ipotezei in care lucr[m, ] nu = nZ e N* astfel incdt Y n2ny+ an> e, adic[ ane (e, m], deci cu atit mai
m1g1lt a,EJ. Textul subliniat arati clvecinltatea arbitrar aleas[ V ahri o confine toli termenii qirului de la
rangul ny, caed ce arati tA

lg

an: *

l"D

aratd cd aceste numere nafurale

depind de num[ru] pozitiv e, respectiv de vecin[tatea Y. De acum in colo vom intdlni des asemenea notafii qi

c[ notafiile n, Si ny:utllizate in teorema precedentd

nu le mai coment[m.

Subgiruri

, a2 , ..., a, t... este un $ir, numim sabgir al siu, orice gir de forma on,, dn,, ..., ant, . .. unde
n11tx2t...;fik, ...este un gir strict crescitor de numere naturale; un astfel de subgir al girului (o,),-, s.
Dacd a,

De exemplu, subgirul

o1

DacE

, a3, o5,...,

o2n-t,... care se noteazdpe scurtprin

termenilor de rang impar al girului (o,),rr; la fel, subgirul

a27 a4, a6,

..., ct2, ,

..

(ar,-,),r,

este

subgitul

cste (

prin

DacE

care se noteaz[ pe scurt

0<

subsirul termenilor de rang par al girului (o,),.r.

Urmfltorul rez-tltat surprinde o leg[tur6 dintre limita unui qir gi limitele unor subgiruri ale acestuia.
Teoremtr. Fie (a, ),,, un qir de numere reale.
1o Dacd 1,4

",:

Dacdexist[ dou[ subqiruri

3"

DacE girul (a,

),,,

lui (a, ),=, ur" limita 1..

ale lui (o,\,., care au limite distincte, atunci girul (a,),,,

este ,,reuniunea" a

doui subqiruri ale sale care au o limit6 comunl

82

n":

a" Fi

hr-r

(., at:unci orice subgir al

2"

3" Er
2" Fi

DacI

noteazdconcentrat sub forma (o*)

u,

este

2"D
3"D
a"D
knl

Definifie

(or,),r,

ryot
ttop
qM

@.

3o Analog cu 2o.
Facem ptecizarea

$,

nu are limitd.

l, afinci lig
",: l.

z >t(

DacI

e> I

toS

renii

-t<
pt al
'?Ltate

carc

eY.

Demonstralie.l" inorice vecinitate a lui / se glsesc tofi termenii girului, cu excep{ia unui numdr finit, prin
unnare acelagi lucru il putem spune despre termenii oricirui subgir: reniltd c6limita oric[rui subgir este l. .
2" Dacd, prin absurd, girul ar avea o limit6 egalS cu / , conform cu 1o cele doul subqiruri ar trebui s[ aibi
aceeagi limite /, contradicfie.
3o Sd presupunem c[ qirul (a,),., este reuniunea subqirurilor sale (r'^r)orr li ("1-)o=,, i, sensul ci orice
termen al girului este un termen al unuia din cele dou[ subgiruri. DacI aceste dou6 subqiruri au aceeagi limit[
t , in afara oriclrei vecin6ti{i a ltri l. se afl6 cel mult un numdr finit din termenii fiec[rui subgir gi, prin

urnare, cel mult un numir finit din termenii qirului dat; rezulti .5
EX.EMPLE

l.

$irul cu termenul general on: (- l)' nu are limit6; intr-adevdE subgirul termenilor de rang impar este
constant egal cu - 1, deci are limita - 1, in timp ce subqirul termenilor de rang par este constant egal cu
1, deci are limita l.

$iruI

ngul

rului

alm
;mai

lg a,: l.

I
1 I
-1
1,0,i,0,:,0,=,0,),...,
2345n

l
1,0,...arelimita0;intr-adevir,subgirultermenilorderangimpar

are limita 0 (deoarece V e > 0, avem

Ir I

l-rl

e pentru ,>l: l+l ), iar subgirul

l:-91<
ln I
LnJ

termenilor de rang par

are, de asemenea, limita 0 (fiind girul constant nul).

Exemple semnificative de giruri care au limittr

lorm

mai
le la

Utilizdnd teorema de caracterizare cu e a limitelor de giruri, putem determina cdteva limite

imFortante, care ne vor fi de folos apoi la calculul altor limite.
Propozifie. Pentru a e IR dat, consider6m girul cu termenul general xn

aponenlial cubaza

an, n N*, pe care il numim gl'rzl

a. Atunci:

1o Dacd a 1- l, qirul (x,),,, nu are limit6.

2" Dacd-l<a< 1,qirul (*,),r, arelimita0,adic[

I*o':0.

3" Dac[ a = 1, girul (r, ),r, este constant egal cu I , deci

]1g
l" Dac[a> 1,girul (*,),r, arelimitaoo,adicl

,, :

1.

l*o":*.

Demonstralie. Procedlm in ordinea 3o,2o, 4o, lo .

3o Evident.
2" Fie e > 0 arbitrar; ariltdm ci existl n, e N* astfel incdt

n2n,=la' - 0 l< e, adic[ lal'<e.

(l)

Dacda:0, inegalitatea (1) este adevdratlpentru oice n > l, aqa cE putem htan,: L
Dacd a * 0, logaritm0nd in (l) 9i {in6nd seama cd func}ia logaritmic[ debazd 0<lal<1
este descrescitoare, oblinem: n >logrore

(2)

Daci e > 1, atunci log,,,e< 0, deci (2) este adevlratd pentru oice n ]

< 1, atunci log,,e> 0, deci (2) este adev[ratd

+:fiogue]+1.
0<e

l, a$a cd putem lua n":

pentru oice n > [ogr,re]

1; dac[

1, aga cd putem lua

aritimc[ exist[2" e N* astfelincdt: Y n2n") sn ) g.

(3)
ht-adevar, logaritm6nd in (3) gi lindnd seama ci funcfia logaritrnic[ debazda > 1 este crescdtoare, oblinem:

{o Fie e > 0 arbitrar;

z>1ogoe.

(4)

Dac60<esl,atuncilogoe(0,deci(4)esteadev6rat[pentruoicen)l,agaclputemluanr:1;dacd
e> 1, atunci logo e > 0, deci (4) este adev[ratEpentru oicen > [og, s ] + l, agaclputem luan,: [1og" e ] + 1.
83

a: - l, amvdztlt deja c[ girul x, = (-l)' nu are limitl.

Dacd a . - l, findnd seama de punctul 4" deja demonstrat, renrltd c[ subgirul
1" Dac[

xzn = a2n

=(o')'

are limita

o, in timp

- o. (Din teorema de caracteri

ce subgirul termenilor de rang impar x2,-, = o2n-t

lr-Ig

3.

oo

are

li

gi acest

in concluzie, girul (.r, ),>r nu are limit[.

ExruplB

1. ,+@
ri,, [3]'= o,
m [-f)'=0; ]5g (;)"
\5/
,, =(;)' ,caxe are limita o.
2' lig 5': *; lS 1,17 :n* ({r)": *;

- !.(r')'

c[ dacd y,-+ o gi ), < 0, atunci , r,3-

zaxe cne rezult6 ugor

a fost folosit pentru limita subgirurilor termenilor de rang impar).

!,

termenilor de rang

.,=(;)"

=0, pentru cr eirur

este un subsir ar

si

3'2+n

- o pentru c[ qirul x, =3n'*' este un subqir al gi

a)

=3" , cate are limita o.

girurile

(-2)'

Si

Fi

(-.rE)', n e N* nu au limiti.

s:

Propozifie. Pentru a e IR. dat, considerlm girul cu termenul general x, = /to, n e N*, pe care il numim
puterc de eqtonenl a. Atunci:
1o DacS a < 0, qirul (r,),r, are limita 0, adic6
,.:0.

2" Dacd a :

lr*

(r, ),-, este constant egal cu 1, deci

lig
3o Dacda > 0, girul (*,),rrare limita o, adici
r" : *.
0, girul

,,: l.

llg

Demonstralle. Procedlm in ordinea 2o,3o, lo.

2o Evident.
3o Fie e > 0 oarecare; ar6t5m c[ existd n" e N* astfel incit Y n)_

n"a

intr-adevir, ridic6nd in relalia (1) ambii membri la puterea pozitivd

n">

s.

(l)

r1
1,
oblinem
a

l- -Ll

";,

aga

cI putem

lua

n,:le" )+1.
loFiee>0;arrtimcdexistr
Lu6nd

ra"e

N* astfelinc0tv n)-

n"=ln'-01<e,

o:-b,cuD>0,inegalitatea(2)sescrieechivat.rt

pozitivd

se obtine

r r(:),,

asa

cdputem

tlua

n"=[(i)'].1.

felul urmltor: din teorema de caracte izare qt e renilthugor

!, )

{<rsau
not-

nu

!,

I
1. I*":*; l,* n':*; l5g ..16-:1113 n2:
@.
32
l1
2. lim l:lim
n-,:0: lim _*:lim n -':0t lim l-:lim
n+* ntln

z+@

n+6 ntr

84

n+@

(2)

r!,iardup[oridicarelaputerea

ci !, ) a,afunci -1-+

:f 4ny^

Exoupr,r

n ,+@

n'<e.

Aici,la acestpunct lo, putem justifica

@conform cu punctul 3o deja demonstrat gi atunci x, = no =

n+@

adicd

O.

0; lu6nd

y,

= nu

si in

>0

avefi.

Toon

lim(,
H

furu
lim

Deofl

n2-n:0.

Irao{

Eferciln

propuse

1. Aflafi c6!i termeni ai girului cu termenul general o,:U*,

n

!^2!=+l 1
i^4'
n)* 9'4' = 9 . Determinati
rangul de la care termenii qirului aparlinvecinatrlii (+-+r1.+)
' \q 64'9 64)a lui ].e

"d

S[ se arate cI urmdtoarele giruri (o,),r, nu au limitii:

a)

1.

afara vecindtalii

a r.,i +.
=(2.9)
\2s' 2s )

2. Folosind teorema de caracteri zare cve a limitei unui gir, demonstra(i'

3.

n 2l ramin in

a,=l+(-l)';

b)

an=sinT;

cr

r,={rrl

Fie (a,),r, un gir de numere reale cu proprietatea c[ subgiruril" (or,),r,

S[ se arate c[ girul (o,),r, arelimita

;i

(ar,*r),r,

au aceeagi limitd

1..

!..

OPERATTT CU $rRURr COIIVERGENTE SAU

CARE AU LIMITA

Operaliile lurluale ce se efectueazd cn giruri provin din cele corespunzitoare cu funcfiile care definesc
girurile. De exemplu, suma girurilor (o,),r, $i (4),, este girul (a,+b,),rr.

in cele ce urmeazl vom vedea legltura dintre operaliile uzuale ce se efectueazd cu qiruri (adunlri,
sclderi, inmulliri, impe{iri etc.) gi limitele acestora. mai precis, vom vedea c5 limita ,,comutd" cu aceste
operafii, fapt ce ne va fi de un mare ajutor pentru calculul limitelor.
Studiem mai int0i ce se int6mpl6 in clasa girurilor convergente (care au limite finite).
Operafii cu giruri convergente
incepem prin a face urm6toarea rernarcd simpld: in teorema de caracterizare crt e a limitelor de
inegalit[,tile carc apar in membrul drept al fieclrei echivalenfe, se poate inlocui r cu or, unde cr > 0
in
Eiruri,
este fixat (deoarece dacd e > 0 este arbitrar, la fel este gi cre).
De exemplu, punctul 1o din teorem[ poate fi transcris astfel:
e [V e ]0, 1n" e N* astfelinc6t V n) n"+la,- (.1< cre,pentruunanumit
flima-=/eR]
'
Lz+o

c > 0 fixatl.
Teoremi. Dacd lim a,= a e IR.9i

H(",

* b,)

=a

b=

I!*o,

lyb":

b e IR, atunci:

*!y12b, (limin sumei este egald cu surna limitelor).

Dernonstralie.Utilizilm teorema de caracterizare cu e. Fie e > 0 ales arbitrar. Deoarece

nle Nastfelincdt: V n> n:+la,-al<L

Hr,-a,1

Ileoarece
Luend

I!*b": b,1 n! e N astfel incdt: V n 2 n! +lb,* bl.e.

n,:max(n'", n!),avempentru ortcen) n":

85

(a,+b,) -

(a + b)

Aceasta inseamn[

: | (o,- o) + (b,-D) I <

"A ]rg

(ao*b,):

an-

ol+ lb,-

l.

e* e<2e.

a + b.

Rezultatul se menfine pentru o sumi cu un numdr finit de giruri.

Ddm acum un rezultat preg[titor, care este ins[ important gi In sine, intrucflt reprezinti o condifi
necesar[ pentru convergenfa unui gir.
Propozifie. Orice qir convergent este mdrginit.
Demonstralie. Fie (a,),,, un gir convergent c[tre o limit[ / e IR.. Lu0nd o vecinltate mlrginit[ V alimitei

tofi termenii girului, cu excep,tia unui numlr finit din ei. Dar aceqti termeni, in numdr
(rlmagi in afara lui Iz) pot fi gendifi ca aparfindnd unei atte vecinltifi mirginite alui L, fie aceasta IZ.

aceasta conflne

c[ mu[imea m[rginit6 VU

W (care este tot o vecin[tate a

lui l) con{ine toli termenii girului (o.),rr, deci girul

este mErginit.

Reciproca acestei propozilii este falsl (condilia de mlrginire nu este suficientd pentru
dupfl cum rezlultl din urm[torul contraexemplu:

girul a, = (-l)' , z e N*, este mlrginit, dar nu este convergent.

a,: a e IR qi limb":

lim

Teoremtr. DacE

b e IR, atunci:

(limin
lim(a,b,)
produsului
este egald
= ab =lima,.limb,
\
\
r
,+@ n 4/
n)@ n n+@ n
Demonstralie.Fie e >0arbitrar.Deoarece

ca

produsul limitelor).

bo:b,existi n',,n!e N*astfelincdt:V n2n'"

l53
(b,),r, fiindconvergent,estemtrrginit,deciexistl M>0

Iy*",:"qi

=la,-al<egiV n> n:=lb,*bl<e.$irul

+lb,l3M.Lutnd n":max(n'", n!)avempentru oicen2 n":

la,b,-abl:l(a,b,-ab,)+(ab,-ab)l <l4l.l a,-dl+lal.lb,-bl<Me+lale, adic6V n2

astfelincdtY n> I

la, b,- ab | < (M + I a l)e. Aceasta inseamn[

Rezultatul
Consecin{tr

a) Dacd
b) Daci

o":

IIX

I!* "":

(a, b,): ab.

"[ ]r*

se menfine pentru un produs cu un num6r

a e IR qi 1. e IR, atunci lim().a,) =),a

a

IR

$i lr13

b,:

b e IR, atunci

finit de giruri.

=^I!X",,

lgl@"-b,)=a-b=I*""-ligb,

fa) o constantd iese tnfala limitei;b) limita dderenlei este egald cu diferenla
Demonstralie. a) Se consideri b,: L, V n e Nt gi se aplicd teorema.

:-

n")

limitelorl.

lrg e4 ) -lim D, atunci

:
:
:
+
(
llg ",- 4 ) lg ( a, (- b,) lrjl ", * l*(- 4 ) lim o " - Ilg b" .
Teoremi.Daci lim on:a. R,
lrg b,:b e IR,b+0Si 4*0, Vn N*,atunci:

b) Lu6nd l.

1, conform cu a) avem

lrm! =+ =lr,y",'

o'*

bn b limb,

Demonstral,r.
b < 0 avem

qi

(limita cfrtului este egald cu eatul fimitelor).

iiraoa

IXn:

ideile, putem presupune cd b > 0 (stabilim proprietatea pentru

-l53

*,: -3=*,

> 0 gi, atunci pentru

, =(r,+) ,lui b se gisesc termenii sirului

^vecinrtatea
(b.)"r, de la un rang incolo, deci exist[ noe N* astfel incdt: Y

t2
bb" -.
b'
-(
86

n>

no

* b,.(r,+) =
;.1 =

e>0oarecare.cum
Y

n> n! + lb,-

l.

l:Xo,:o$i

t,. Ludnd

n":

1113

bn:b,exist5 n!,,nie N*astfelinc6tv n>

ni, n!)

max(no,

avem pentru oice

n:+la,-al<egi

n) n,:

E,s=w=W=}olan_ol+lallu_t,|).}{o,*|a|e)=z(b!lal),.
)i

l,

^t$adff

n2 n. *

lim
n-*

ffi
ult[
irul

{n)

an

b,=ab

*oremtr.Dac[ lim d,:a>0,unde on)0,Vn e N* $i

E"';:ab

}rg bn=b elR,atunci:

=(lgr,)Hn(cdnd calculSm limita unei puteri, limita,,se distribuie'la

Fcriil.

I)anonstralie. Pentru a nu lungi expunerea, acceptim

1* ,,:0,

I)DacE

II) Dac[

atunci

l,1g

ftr[

baza Ei exponentul

demonstrafie, urmltorii doi ,B&gi" preliminari:

10': I :10JT".

I* y,: l, atunci li*ley":

: le(]I* /, ).

Rezulte imediat, folosind pasul I) un rezultat general gi anume:

ni

>0

: :
]rg 10" 10' l0,rl14 .
.10"-') : l0'lg 10',-': lY . I : tY.
fotr-adevlr:
1g 10":(10'
kbaza pagilor I), II), III), lindnd seama de celelalte proprietlli ale limitei
Itr) Dac[

I!* *,:

x, atunci

demonstrafia teoremei

incanil

Hrt;=1ip1grc(,ft)=6111g4re+ =16,r*(D,reo,l=rr,'*"(E?*'")=
Consecin(i. Dacd

E*lq = *li = {M

Ir]:.

stabilite p6ni acum, putem face

general. Avem:

o": a )

0, unde

1g6(0+rga)=

lgus,

-1g*@b)

-ot.

a,) 0, y n e N*, iar fr e N, k > 2 este dat, atunci:

Qimita radicalului este egald cu radicalul timite).

Demonstralie. Aplic[m teorema precedent[, in rolul girului

(b,),.,lu6nd girul o, = l, v a e N*.

'k
Menfionlm cI pentru & impar, consecinfa enunfati se menfine gi fErI condi{ia ca a gi
pzitive.

Iboremi.Dacd lim

o,:a

$i

1113

bn:b,unde

$(tog,, b,)=log,b=logr*,,(lgD,)

a,)0, o, *1, b,>0,Vn

(cdnd calculSm limita unui logaritm, limita ,,se distribuie,, la buza

Eoremeiprecedente:

ui

l,g(rog,.

sd fre

e N*, a)0,a+0,b>O,atunci:

Si argumentul logaritmului).
Demonstralie. Avem succesiv, findnd seama de propriet[lile logaritmilor qi de pasul

nr

a,

b,)=t-iry_'=r*'r!*"u
o-*lEon ,--

lg%*lgo

--o
:lEl =tos,b.
O+lga

87

II) din

demonstrafia

OPERATII CU $IRURI CARE AU LIMITA

OPERATII iN R, NEDETERMINARI
Am vizut cd in clasa girurilor convergente, limita,,comut6" cu operaliile uzuale. Vom incerca acum
s[ extindem acest comportament al limitei la clasa mai larg[ a tuturor girurilor care au limite.
Pentru aceasta vom defini in mullimea m. 1in care se glsesc acum limitele girurilor), opera]ii care le
extind pe cele din mullimea IR. (in care se glsesc limitele girurilor convergente). Vom vedea insd c[ anumite
operafii nu pot fi definite in R (nu au sens). Defini{iile ,,noilor" o.pera}ii din R se fundamenteazd,peanumite
-Este
tez]u,ltate teoretice simple. Vom da un singur exemplu in acest sens, pentru a nu lungi expunerea.
vorba
de urm6toarea:

o,:

l,g b,: a, atunci I!X@,* b,): a.

b) Daci
*,: o $i I!* y,: o, atunci 1g (r, * y,): *.
IIX

Propozifie. a) DacI

IIX

a e IR $i

Demonstralie.a)Fie e>0,e>-calesarbitrar.Deoarece

y
I!*",=a,existi nje N* astfelinc6t: n2

ni

=la,-al< s+- t1a,-a1e> an> a-e.Deoare." lg bn:a,exist[ nie N*astfelincdt: Y n2 n!

) b,> 3e. Ludnd n,: max(n',, n!) avempentru orice n ) nu: a,* b,> a- e + 3e : 2e + a : E *(e * a) > e,
ceea ce

inseamnd.i

lgg

(an*b,): o.

b) Deoarece

!l**,:I*y,:

Y n > n!

yn>

e.

oo,

pentru orice e > 0 existr

Atunci Y n ) nu: max(ni,

n!)

avem:

ni,nle N* astfel incdt: v n> n: + x,>

x,* !,>

2e gi aceasta arata cd,

Il3e,i

e gi

yn): *.

Din dorinla de a extinde la clasa girurilor care au limita proprietatea ,,limita sumei este egal6 cu suma
limitelor", rezultatele din propozilia precedentI devin:

,)
b)

1,g

lg

b,:Il5(an* b,) e a* @ : o, V a e iR.

,, *
lr* y,:l*(x,* y,) <+ oo * o = @ .

"^*IiX

in felul acesta am definit doud operafii in

pe rezultatul teoretic dat de propozilia precedenti.

lR gi anume cele din membrul drept; definiliile

Exist[ insd situafii in care nu putem defini unele operafii. Aga de exemplu, dacd

I!* b,: -

@, nu putem afirma

IIX

se bazeazd

o,:

oo $i

nimic precis despre girul-sum[ a,+bn: acesta poate avea diverse limite sau

si nu aibi limit6. Concret, s[ urmlrim exemplele de mai jos:

1o dacd a,: n, bn: - n * l, atunci
I : 1;

poate

I1E:*(a,+D,):lim

2"

dacd

3o

dac6

an: ft, b,:

a,:

termenilor

ff + 2, atunci

(-l)', b,: -

!!X@,+b,):lim2:Z;

Iy o,: oo (deoarece subgirul termenilor de rang par qi subgirul

de rang impar au, fiecare, limita + o),
lig bo: - oo, dar a,+b,: (-1), nu axe limitl (dup6 cum
fi +

n, atunci

am mai vdntt).

Concluzia care se desprinde este

nedeterminare salun caz *ceptat.

flri

Exnupr

ci

operafia @ -

co nu are serrs; se mai spune cd este o

a) Folosi

frptul

cE

:3.o+

Red6m in continuare tabelul care confine operafiile care au sens, respectiv nedetermin[rile (operalii
sens) din IR.
Peste tot a este un numdr real.

^=
mKopl
b) Procer

-.
lffi

5i

-----:

n+a $nz
de calcu
88

*o:@*4:69
- @:-oota:-@
*oo:o

tipul

co

co)

@-@:-@

.@:oo.ct:@tdacda>0
. @: oo
a,dacd,a<0
. (- *) : (- *) . a : - a, dacd a> 0
. (- *) : (- -) . a : @, dacl a < 0

l1iri, impn4iri

.@;

@.0;0.(-o); (-*)'0

@@-@
)r,
@-@@

..@:@

.(- *): (- m). co: -

:0,dac6-l<a<l
: a, dacd a> I
--:0, dacla> |
\

-wrugwqqz

!:0,dacda<0

S[ refinem, in mod special, cele qapte tipuri de nedeterminlri uzuale:

o.0

@-@

1-

-o

00

Calculul efectiv al limitelor de giruri

Vom incepe cu un exemPlu simPlu'
EXEMPLU. S[ se calculeze:
(
a)
-' rim ,n'

;;; [-

a) Folosind faptul

*r,-'

.,-

?l'l ;
\S) )'
f

ci limita comutl

rim -E!A !)' n+*

$nt +l0n +100

cu operafiile uzuale care au sens

(,.fZIl

faptutcll;17n:co,oblinem:153[fr'*S,

\S))

in

IR. precum 9i

:3.o.2+5.o+ro+[2)'=
-- ^(Si

co* o + 10: co* 10 : oo.

Constatlm cI pentru calculul limitei am,,inlocuit" pe n ss oo (,,valoated'lacare tinde) 9i am efectuat
in IR operaliile oblinute; se spune c[ am calculat limita pintnlocuire directd.

:3 . oo*

o*

10 + 0

b) Proceddnd analog ca la punctul a), oblinem, prin inlocuire direct6,

+n+6

5'o2 +o+6
tu'" este o nedeterminare' va trebui s6 invent6m un "artificiu
8n'+ 10n + 100 8.o2 + 10.o + 100 ]
au
de calcul", in aga fel incat sd ,,elimin[m" nedetermitarea, adic[ sd ne men[inem in sfera operafiilor care

-.
il

5n2

89

sens

in

IR.. Rstfel dac[

dlm factor comun ,,for!at" pe

n'(s*:.*)
5n2 +n+6
,:.___-:[m
--7-----:-=--:r[Ir
llfll
-,:-

),\i

s,z

+ton+roo

l'1s

t*!*4

n' la numlr[tor 9i la numitor, avem:

'.*.*

5+0+0

ffi
;ffi;Try
Wry$:\x
--;;-=E

o- 8'

=
- *

Dup[ modelul acestui exemplu, lindnd seama de faptul c[ limita comutl cu operafiile unrale,ori de
cite ori limitele gi opera,tiile care apar au sens in IR , desprindem urmltoarea important[:
Obsenalie.Atunci cdnd calculim iimita unui gir dat prin termenul slu general procedlm astfel:
1o Mai intdi efectu[m ,,inlocuirea direct[" aiui_ n cu m (de regul6, oral) 9i oblinem o succesiune de operalii

^=
rn lK.

2" Dacdtoate opera{iile ob{inute in IR au sens, ,,rezultatul" final este valoarea limitei.
3o Dac6 prin ,,inlocuire directl" se obtine o nedeterminare (gi aceasta se va intdmpla cel mai adesea!)

incercim anumite ,,artificii de calcul'; care si ,,elimine" nedeterminarea, adicd toate operafiile ce apar sl
aibl sens in IR .
Metode de eliminare a nedetermin[rilor sunt diversificate 9i vor fi intdlnite treptat pe parcursul
manualului. La punctul b) din exemplul precedent am luat cunoqtin!5 cu metoda ,rfactorului comunforlat".
conjugata unei expresii ira{ionald' 9i este ilustratl in primele
O alt[ metod[ este ,,ampfficario
"n
doul din exercifile rezolvate care urmeazl.

Exrncrlrr

1.

rezolvate
S[ se calculeze:

a) rim

(J7

*s"-");

b)

l,e (41"i-4;)-

Solulie. prin inlocuire directl deducem cI ambele limite con{in nedeterminarea @ punctul a) amplificlm cu conjugata de ordin 2 9i avem:

55
:-=-.

1+1

de la

=m:ffi:l'sffi:

5n

,Em

o. Pentru limita

ba
lim

b) Pr

+n
lim
l..x

de la b) amplificlm cu conjugata de ordinul 3 li avem: 16 (ffi-15;=

n+l-n
'
:lim
-A
-r'.-;+*
ns@
(11
+ t *(4i)'
(1t,* r)' * 4i . 1,[r, + t *(1til'
t +l\' * {i . trl-n

Pentru limita

S[ remarcdm ci la punctul a), dupi

amplificarea cu conjugata, a reapirut o

pe care am eliminat-o prin metoda factorului comun

2.

S[sedeterminea,b e

Solulie. S[ not[m cu

Dacdb+

| *0,

IR

astfelincit lim

alt[ nedeterminare qi anume

Ciinc

C6nt

@
co

C6nt

fo{at.

(ttil"n+IO+bn):5.

r+@

limita din membrul stdng. incercOnd, pentru inceput, metoda factorului comun forfat

rezult6

l.:*

a,

ceea ce nu convine.Agadartrebuie

s[ avem b+

L:0,

deunde

b: -

l.

Calculul limitei nu mai ,,merge" ins[ prin metoda folosit[, fiindc[ ob{inem nedeterminarea o ' 0. tnlocuind
ins6 b : - I li utilizdnd metoda amplificlrii cu conjugata, urmatii de factor comun fo4rq avem:

90

, :1,* Q7 + m+ro-n):1g
Deoarece trebuie ca [, =

an+I0

ffi:m

rez;ultd
5,,2

1:

Jrf *""*to*"

S, de unde

a:

10.

:tim

/a+-ro\

nl

n)

:9

eiR.

n;@

in concluzie, valorile clutate pentru parametrii din

probleml sunt a :10, b - - 1.

3. SI se arate ci
a) Dac[ f e IR[x], t: oo*o + au-rxo-' + ...+ afi + ao (ao* 0), atunci:
]r1g f(n)

r!)
se

b) DacI

ak .

@:

la , dacd au>O
t_*, dtacd ao < o

f,g e R.[-r], t:aoxu +ao-rxo-'+...+atx*as,g:br*'+br-rxo-t +..'+brx+bo,(ar*0, br*0),

atunci

0,

rul

ak

:le

y^f(n)"'*

br'

g(n)

'o

dacd

k< p

dacd

k= p

[-.daca aozg
bP
.*=)

bP l--, dacd ?.0

tbp

dacd

k> p

Solulie. a) Folosim metoda factorului comun forlat:

|g f(n)

:\*(ono+ao-,no-'+-.+afi+ao):lg

o('r*T*"'+#i*#):* '-:{:',*:iu:rrl<l

b) Proceddnd analog, atdtlanumdritor cdt qi la numitor, vom avea:

lim
n+@

.r(n) -r,^
g@- :':t

l('r-.T. .#.?)
* (u,.T * * h. #)

(l)

...

Cdrdk<p, simplificdndin (1) prin

Cdndk: p,rezultddin (1), dupi

nk

,rezvltlin final: \i\ry:+=

n-- g(n) *.bo

ce puterile

lui n se simplificd:

I*#:

?o =O '

too

Cdndk> p, simplificdnd in (1) prin np ,rez:ultd:.

[- - aace an 2g
,r*-f(n):@'ao=o*.-:]
,-* g(n) be be

bp

l__o.

daci 9tag

tbp

Rezultatul din acest exercigiu rezolvat poate fi refinut drept ,,regul[" generalE pentru determinarea
limitei unei func{ii polinomiale in n 9i a limitei unei funclii rafionale (cdt de funclii polinomiale) in n, cdnd
1.

nd

n-+@.

,Erercifii

?rorye

Calcula,ti limitele girurilor urmitoare:

1.

+5n+6;
c) a,=!***rc0;
a) a,=n2

e) an=

+l}n-l;

b) o, =2'+n3

/rY 'l-'+t;
,f +n+r+lr)

d) a,

:Jti+,

f) a,

:--J--

+snJi +t2'

IJ;

nl'

+l'

n2

Calculali limitele girurilor de mai jos:

2.

nt +5n2

Z) an:=7----

+l

on'+n+4

d) a,=

a,=

s) ar=

12

+22 +32 + ...+

n'

13

n'1'

-(n-l)o

h) a,=

o\ a_

','n

b)

an=J"\n;l-JrLrnt;
, Jr\6-J7 n
i)dn=m-m;
c)

k) a,
m)

"llrn*,

Y-{;
I
\rl4n" +5n+2 )

"Ji

("[rn t * J r, -

=-.*#

(*

- zJi) ;

> 0, F > o);

a,={;kltu.f -G),

o) a. =la

n3

1.3 3.5

-l

33

(2n-t)(2n+t)'

-l

(,-;),
(n +l)3

-l
"' (n+l)3+I
23 +l 33 +l
23

a,=J7+n+l-n'

d) o, =1tn

.t

-{7;.
3n2

Don=(+)^'
h) a, = Ji+t

---l

i) o, =

' t...r

limitele girurilor urmEtoare:

- Jn+Jn
Z)dr=-T,
-

lll
' -!

i)a.=(,j)(,i)

Yl

t>t-n-l

+23 +33 +...+n3

n

1.2+2.3+...+n(n+l)

Sd se calculeze

--n------a-,

?,

n-

^ _(n+t)o
0 ",-@1Ff;,

3.

+(n+DJi

nJrr+t

"Ji

J71+4Jn\n+r
=

o,.
e)

b) an=

..

J) an=

Jii

-zJi

3'+4n +5'
3\4h\SNt;

t)a.="(F"*-E),
n)

a,=42\3\+'

+6n

n'+n'+n+l'

q) a,=logr(

ns

+l)-logr(Sns

s) d, =ln(ln(z + t)) - h(lnn)

+l);
;

freN*, fixat.

LIMITA $IRURILOR MONOTONE, CRITERIUL

DE coNvERGENIA ar, LUI wETERSTRASs
Vom vedea cd orice gir monoton are limit6, respectiv orice gir monoton gi m[rginit este convergent
(are limiti finit[). Agadar, monotonia este o condilie suficientd pentru existenfa iimiteiunui qir,
in timf ce
monotonia dublati de mlrginire este o condifie suficienti pentru convergenta unui gir.
Mai intdi studiem cazul girurilor monotone gi nemirginite. Avem in acest sens urmltoarea:
Ieoreml. Orice qir monoton gi nemlrginit are limit6, mai precis:
a) Orice qir cresc6tor $i nemdrginit are limita + o;
b) Orice gir descresc6tor qi nemdrginit are limita co.

Demonstralie. a) Presupunem

ci

girul (a,),,, este cresc[tor gi nemirginit, ceea ce inseamnl cd

este

nemlrginit superior.
Fie e > 0 arbitrar. Cum (o,),r, este nemirginit superior, existl n" e N* astfel inc6t a,j e. Cum
(o,),., este crescitor,rez:utltd" c[ pentru orice r 2 nE avem a,2on", deci cu at6t mai mult a,]_g. Texful
zubliniat ardtd,cd

li3.r

o"= *

@.

b) Dacd (b,),r, este crescdtor gi nemirginit (inferior), atunci girul (-0,),>r este cresc[tor qi nem5rginit
(zuperior). Conform cu punctul a) vom avea lim (- b,): oo deci
-llg b": o, de unde lim bn: - @.
Studiem acum cazul girurilor monotone gi mirginite. Avem in acest sens urmitorul important criteriu
lui Weierstrass:
Teoremtr (weierstrass). orice gir monoton qi mrrginit este convergent, mai precis:
a) Orice qir crescdtor gi mdrginit este convergent c[tre marginea superioard a mullimii termenilor sdi.
b) Orice gir descresc[tor gi mlrginit este convergent citre marginea inferioarl a mullimii termenilor sdi.
Demonstralie. a)Fie (o,),r, un qir cresc[tor gi mlrginit. Si notim /: sup{ a,
Conform teoremei de
de convergen{i al

lreN*}.

aracteizare a m[rginirii superioare, !. veificdurmdtoarele doui conditii:

i){.>a,,VneN*;
ii)V*0,J a," astfelincdt !. -ez- an,.

Atunci, pentru e > 0 arbitrar, {indnd seama de i) gi ii), precum gi de faptul

ci

girul este cresc6tor, deducem c6

existi n-e N* astfelincdtpentruoricen 2,r. avem: {,-t1a,"<1.< l,*e,deunde / _t1o,<l*e,adicd

: sup{ a, I n e N*}. b) Analog.
- t 1 an- I < t, tuu l!:_--ks.Textul subliniat aratd cd
lr3:.

Exrncrlru rezolvat
Si

se arate c5:

a) girul cu termenul general

o,

=1a!a!*...*:

b) girul cu termenul general

O,

=t+*++.

blulie.a) Avem d,*t- on:

Vom ardta

"":/

cI

*,

o,

are limita +

+)

o.

esteconvergent.

y n e N*, deci girul

(a,

),,,

este strict cresc[tor.

acest gir este nemlrginit superior, de unde, inbazaprimei teoreme,

Pentru

ardta

c[ $irul (o,),r,

varezulta.a

]g

ar: * a'

este nemirginit superior, este suficient

s[ ar[t[m ci are un subgir

nem[rginit superior. Un asemenea subgir este cel format din termenii avdnd rangurile puteri ale lui 2, adicd:
At, A2, A4, Ag, Q16r..,, Arn;..,

Pentru a ne convinge de aceasta, ardtilmprin induclie inegalitatea: p(n)

93

"r,r1,,

v n e N.

I)p(0) : ar> 0<> I > 0 este o propozilie

Il)p(k) + p(k+

1), V

f e N. Presupunem

2r

:azr*2k

.fi=orrl

b*r-b,:] ,-r
" (n +l)'

Vom ar6ta

cI

acest gir este

n>

,f;

liaritim cd

arru-+

temmi

2*

tmmi

0,Y n e N*, deci girul

(b,

),,,

este strict crescdtor.

mlrginit superior, de unde, inbaza teoremei Weierstrass, varcntlta cd girul

+).i* .i. r *L**. . r+:,.(i-i).(+-1). .(*-r=

intr-adev6r: b.= t

=2-1<2,Y

,I2r

qi demonstrafiaprin induc{ie se incheie.

;rt,.+=+

b) Evident

convergent.

adevnratd.

<b,

Da
2.

Da

Limita acestui gir (marginea superioar[ a mullimii termenilor s[i) se determin[ prin metode ce
cadrul acestui manual gi este egal6 cu

his

f frr*rl.

TRECEREA LA LIMITA iN TNBCALITATI,

CRITERIILE MAJONAruT $I CLE$TELUI
Vom vedea acum cd limita plstreaz6 inegalit{ile, sau echivalent spus, intr-o inegalitate se poatc
trece la 1imit6. Mai exact, avem urmltoarea:

Propozifie. Dacd
o,'=liE:. b,'

(a,),,, qi (b,),.,

Demonstralie. Fie

lim an: a e IR gi !*

sunt giruri convergente astfel inc6t an{bn,

Y n G N*,

atunci:

le

I*

Presupunem prin absurd cd

a>

t,:

De

IR.;

arlt[m

t-

cd a 3 b-

b; exist[ atunci vecinlt[{ile disjuncte

u el/(o)

l:

qi

U
Y
VeKb)astfelincdtYxeU,YyeV+x>y.
n)n'= ane U$i V n2n"= b,e V'
Deoarece
\*o,:rSi l* bo:b,exist[ n',n" e N* astfelincdtV
Atunci, Y n>max(n', n'); a,e (ISi b,e Y,deci a,>0,, contradiclie cu ipoteza.
Observagii

precedentil rezurlt},, in particular,

negativi) are limit[ pozitivd (respectiv negativi).

1o Din propozilia

cI un gir convergent cu termenii pozitivi

2o Prin trecere la limiti inegalit{ile stricte pot deveni nestricte, de exemplu:

11

0, Vn e N*, dar

(respectiv

lig 1:

"*n

O.

Criteriul majorlrii. Fie (c,),.,, (b,),r, doul qiruri de numere reale, iar / un num5r real, astfel incdt:

lo la,Atunci,

(,

<

llxn

b, , V

r e N*; 2" llg b,:0.

a$r
corrsl

trr m

o,: l. (Mai simplu, scriem astfel: lo,- ll3b, -+0=

94

a, -+ (,).

Demonstralie. Din

l"

renlJtd

(b,),r,

"d

este

un qir cu termeni pozitivi. Fie e > 0 arbitrar.

4:0,exiSl4-4S_Ai1astfelincdtY n2 q>lb,l:b,1egiatunci,cuat6tmaimult,
Textul subliniat aratAcL

Deoarece

!a,-Ll<e.

I* "": l.

Obsentayie. Cazil cel mai frecvent

intilnit

este acela cdnd,

{,:0, cazin care criteriul majorarii

are urmitoarea

scriere simplificat6: la,13 b, -+ 0 + a, -+ 0.

sin(n !)

Exrvrpr,u. S[se calculeze: lim

,+@

Avem

n I n
Ilt&91.1-

majorrrii, re,,oltdti-

0 9i, aplicand criteriul

"E

ti'('!) :0.

n)@

tem[, l[s[m de demonstrat urmltorul rez;ttltat simplu:

Propozifie (criteriul comparatiei la infinit). Fi" (r,),r,, (b,),r, doui giruri de numere reale astfel incdt
Ca

an3b, pentru orice n e N*. Atunci:

I:* o,: a,rezlltd !!* b,: *,

2o Dacd
b,: - @, rez;ttltd
o,: - @.
I:X
li3:1o DacE

(Mai simplu, scriem: b,2 a, --) @:> b, -+

a,

respectiv an Sb, -+ -oo

a,

-->

-a

).

EXEMPLU. Si se calculeze lim (n + sin n).

Avem: n

sin

n) n - I -+ + o, de unde rezlultd.
(, + sin n) : o.
1rj3

Criteriul clegtelui. Fie (a,).,r, (b,),rr, (",),r, trei giruri

lo b,1ao1cn,Y
Atunci

ne

N*.

2"

lr3g

b,:Ii*

de numere reale astfel inc6t:

c, =

/ e IR

/. (Mai simplu, scriem: b, 3 an 1 c,, bn -) l, c, -+ l.

= a, -+ l. ).
Demonstralie. Considerim trei canti, dupl cum / e lR, l: *, sau l: - q.
i)/ e 1R..Avemla,-b,l: o,-b,3cn-b, -+l-(:0qiinbazacrirte1raluimajordriirentltdcd an-b, -+0.
:lg (o,-bn) *lr3g b,: e a 4: 4.
Dar atunci:
IX "":1rg (r, -b,+ ",)
ii) l: oo. Din an2b,-+ o, deducem cI ail-+ a.
iii) l.: - o. Din a,3c,e - @, deducem cd a,-+ - a.

l* ",:

3+@ n

Avem:
Deoarece

nn- | <lnnl<nx,deunde,

prin inmullire

11 0,rez;lrrth:n-!.[nn) ( r, v n e N*.
", nnn

girurile,din margini" au limita n, conform criteriului clegtelui reztltd c6 qi cel ,,din mijloc,,

aceeagi limit6, prin urmare

li^[nn] :

are

n.

incheiem
o r"*oilu r!*pm:in toate rezultatele anterioare, inegalitifile dintre termenii de rang n
"u
ai girurilor care apar, pot s[ aib6 loc de la un rang incolo gi nu neapirat pentru orice n e N*; aceastl
constatare este valabili gi pentru monotonia unui gir, care se poate ,,instala" incepdnd de la un anumit rang.
Explicalia comun[ a acestor fapte consti in aceea cd,,tnldturarea" unoi numdrfinit din termeniiinui
sir nu modificd limila acestuia sau proprietatea acestui sir de a avea timitd.

95

E4srcitii propse

1.

Utilizand criteriul majorlrii sau criteriul clegtelui, calculafi limitele girurilor urmdtoare:

)'n!-n' b)a,=fi; c)an:ffi;

a)a,=1,;
llll2n
" Jn' +l Jn' +n
_fll
f) a,=---+---+...+-+;
ln'+l tl n'+2
r*l*l*...*I
h) a,=n'*7*?"-'*i;
i) un = ---T-----7...?----,

Jn'

+n

E, u, = 1-1=-T...T----:-.
-t-

rt |

g)

o,=fl-

n'

+2

n'

+n'

arctgn:

'.ln'+n

i)

<l-

a,={J7;\.

2.Seconsider[qirulcutermenulgeneral,,=ffi,n)l.Secere:
a) Sd se arate cd

o,.--l-Jzn*1, pentru orice n > 1;

b) SI se calculeze

3.

Se

b) s, >

4.

o".

consider[giru] (s,),r,,unde s, =1a1-.,.1

a) sr* 2

")

I4

lg

l+:,k

pentru orice &>

,(t+tosrn)
,s,: * @.

*...*:.

S[se arutecd:

l;

, oicarc ar ft n>

l;

Fie (a,),r, ungirculimita0$i (4),r, unqirmirginit. S[searate.6 1r*

NUMARUL e, gIRUL

a,b,:0.

(t+a,)i CU ao)0, a,*0

Definim acum un numtrr real extrem de important, care apare ca limitd a unui anumit gir.
Teoremtr. girul cu termenul general
sa este un

,,:(t.:)

num[r real notat ct e, acbrui valoare aproximativd este 2,7 I 8. Aqadar: , =

]* (t

!Irt1
:
+ C',
+ C).
* ...+ CX
nnnn'I ,n(n-l)(n-z) I
I
_,,ft
:'-1';-l,n(n-l) '7-,n(n-l)(n-2).....3.2.1'7=
:

I + C).

3l

nl

:r+r+1.[,_1) *!{r_1) [,_?')* ..*L{r_1) [,_?) l,,_4')

2!\ n) 3!\ n)\ n)
n!\ n)\ n) [ n )
tnlocuind in ultima expresie pe n cu n +

t ) [,__2_)+... +
*!.(r_
(
n+l) 3!
n+l) \ n+l)

an+t
. -_t+r+1.[,_--1_)
2! \

I obfinem:

,n e N*, este un qir strict crescdtor gi mdrginit, iar limi

Demonstralie.Dezvoltdnd dupl formula binomului lui Newton, avem:

an

I:

:)'

2,7 18 .

n*\

(.r

tralq

n-[

r-[

Es'll
Fesul

.*(,-*) (,-*) (,-#).#(,-*)

Se observ[ ugor

c[ scriind astfel, fiecare

(,*) (,-#,)

termen din suma care

il reprezinti pe a,

este mai mic sau egal (iar

cu al treilea este mai mic strict) decdt termenul corespunz6tor din suma care

il reprezintl pe a,*r;in

lui a,*, mai apare un termen pozitiv qi anume ultimul (c[ci in dezvoltarea lui a, sunt n * 1
&mreni, iar in cea alrti a,*, sunt n + 2 terrneni). Conchidem cL an(4,*r Pofltru orice n e N* adic[ $irul
{o,),r, este strict crescltor. Atunci: a,2.ar:2,Y n e N*. (1)
plus, in scrierea

Pe de

altl

parte, dacdne folosim de scrierea ob{inut6 pentru an

a,<

Din

(l)

2:

1.3,
1 *...* 1,
*1*1*...* 1 <1+l+ I * 2'3
=1+l*!-1*1-1*...*--l--1=3n-l n n
(n-l)n
I2 2 3
l'2
2l'3t'"''n!

a
-a<r+t

bi

, avempentru oice n>

3, V n e

N*,

gi (2) avem 2

(2).

3a,<

3 pentru oice

n N*, deci girul (o,),r,

este mdrginit. Conform teoremei

lui

Weierstrass acest gir este convergent. Limita sa, notatii cu e, se calstleazl prin metode ce nu vor fi expuse
dci, obfin0ndu-se valoarea aproximativl cu 3 zecimale exacte e x 2,718.
Reamintim ci logaritmulinbaza e se nume$te logaritm natural gi se noteaz[ ln. Num[ru] e este
iraf,onal gi chiar mai mult, este transcendent, adicdnu verifici nici un polinom nenul cu coeficienfi rafionali.
O prim[ utilizare alui e in analizil este in calculul limitelor unor giruri. Ne bazlm aici pe urmltorul
rgzt:/rtat important:

Tmremi. Pentru orice gir (o,),., de numere reale nenule

." lrg d,:0, avem:

ll

)r1gtt*

an)o' = e. (Mai simplu: an

-+0

+ (1+ a,)q -+ e ).

Demonstra1ie. Stabilim doi pagi preliminari, care sunt in fond doud cazuri particulare ale teoremei.

Pasul

1:

Dacd

(b,),,,

este

un gir de numere naturale nenule., lr11 bo: @,atunci

n+@

=e.Fie
m [r.+lt
b" )
\
u+@

> l[r.il -rl.r.

proprietatea:Y
ea:V n>
n2 n'"nl, >l('.;)'-'1"
existl nie N* cu proprietat
rim [r*1)'=e,, exist[
e> 0 oarecare. Deoarece z+o
\ n)

lgb,: o, existd. nle N* cu proprietatea; Y n > n! + bn> n'". Prin urmare existi
Textul subliniat aratd cd
n:
E- max(n'.. nl\ N* astfel incdt Y n 2 n- = ll'' f'*l)''
b") -"1.r.

Deoarece

l(

*fr.;=H I b,)
Analog se poate ardta cd daca

(b,),,,

este

un gir de numere intregi nenule

.,

lrg bn:

- o, atunci

ri- [r*l)'' =r.

H
I b,)
Pasul

2:

Dacil

presupune

(c,),,,

este un qir de numere reale

cn) l,Y n e N* (oricum,

acest lucru se

cu

,+@ [rJ^cr)I
I* ",: o, atunci m
\.

=e. Evident, putem

int6mpll de la un rang incolo). Not6m bn: lcn] e N*

gi

in felul acesta (b,),.,

este un gir de numere naturale nenule

#.*=+= ('.#)'
Rerinem inegaritatea'

Folosind ins[ pasul

(, .

. (,.*)'
.

#)'

t)'

[,

"" l53

bn: @.Avem succesiv: b,3cn<bnt I

(,.*)" . (,.*)'' = (,*f)'".'

. (, .
*)".'

l, limitele girurilor,din margini"

sunt respectiv:

('.+)'.':l* [' .+)^ [,.+) :e ,:e

Conform criteriului cleqtelui,,,girul din mijloc" are aceeagi limit6, deci lim

frJI:,
cr)

Analog,

se poate

"+@ (

cd dacd(",),r,

este un gir de numere reale

",,

1113

cn: - e,atunci

lU

(f

F.l1cai

.f)q -,

Trecem acum la demonstrarea teoremei in cazul general.

Dac[ acum (o,),r, con{ine un numlr finit de termeni negativi (respectiv pozitivi),
putem presupunem

Iy

",:m

h11
*\
ii inl[tur[m

c[ girul (o,),.reste un gir cu termeni pozitivi (respectiv negativi). Notdm

(respecti"

1r1g

pe acegtia gi

",:+an

gi avem

l)

Deo

r-. o

c,---c').

Apliclm atunci pasul 2 ei avem:

lg

(1

* o)+

:I.lg,lr*]1"' :
,+@

ffim

(l

l"

lix

r.

C")

Dac[ qirul (o,),r, confine un numlr infinit de termeni pozitivi gi un numlr infinit de termeni negativi, tot
astfel se intdmpl[ gi cu girul

(",),rr,

unde

",:+,Y
an

n e N*. Notim cu (a',),,r, (o|),rrsubqirul termenilor

pozitivi, respectiv subgirul termenilornegativi ai girului (o,),.r; corespunzfltor (c',),,r,

",,:*

si ("lLr,,

,I=) , reprezintd subgirul termenilor pozitivi, respectiv subgirul termenilor negativi din qirul (",),.,
"i, on
Dar atunci

lH

"',:

lim (t +o',\i=tim
u+@

n+@

-F

oo,

l,:*

o aplicdnd
"i= - $i

[t*+]'':
cr)
\

D+

2" ht
n)

3" lir

pasul2 avem:

'J

e $i lim (l +oX\*:um
r.
'
n+a
n+@\[r*1)'':

Demo

c;)

inbaza punctului 3o al primei teoreme de la subgiruri reniltd

demonstrat[.

Consecin{I. Fie

Iryb":

@ sau

egalitatea:

l.:

(a,),.r, (b,),r, qiruri de numere

IlXb,: -

@.

eL, adicd limab; =

Dac[ existd
")'*{+-rtt"

"6

lg

(l+ a,)%: e Si teorema

reale astfel incdt

este complet

an* 1, V n e N+, l*o,:

IX @,- l)b,: ]. eiR, atunci existii /:14aj"

2" No
Atunc

9i avem

3" Nc

se scr

Demonstralie. Folosind teorema precedent[ qi propriet[file limitei, avem:

{:lim

t 1ra,-r)0, t
t
.__l_\,lTt,"-tia,
o';=ty-(1r*1r,-l))*) :[gtt+(a,-l))'t)

=eL

'

pentru eliminar-ea
obsertalie importantd. Teorema precedent[ gi consecinla acesteia constituie o metod[
in egalitatea din
ca
o
scriere
xdetermin[rii 1-. C6nd apare aceast[ nedetrminare, e recomandabil si incercdm
ini1ial6 1' este adusi la
consecinf6 (se spune cdirganizdm numdrul e). in felul acesta, nedeterminarea
inl[turat'
redeterminarea 0 . oo (care apare la exponentul lui e), de regull mai ugor de
DGRCITIU rezolvat
S[ se calculeze limitele girurilor de termen general:

( n'+3n*s)#
.) o,:l'+
| ,n
blulie.

b)

e N*;

n +L /

b,=(r*.rfi*r -JD-t, r

.
-.
,,* n'+3n+5
=,
S *,

a) Deoarece

qt ltm

n2t-t :

tr+@

e N*

@, avem nedeterminarea

1'. Organizlm numdrul

(adicd aplicIm consecin,ta) 9i ob{inem:

n2

'1

..

(3u+4X22-l)

+_3n+5)_ n!*--i@a .
n^(n,
=
"t
H\
";,a(ffff.)#
n'+l )
I + 0 : I $i 15g (Jil:b) Deoarece ri- (r+Jr+r -J;\:1 *l1g

#.G:

l-*.Organizdm numirul e gi oblinem:

(,+J;+r

unele limite.

Propozifie. Daci lim

,'
),,, ,

x,:0,

ln(l+ x')
= 1 . (Mai simplu:
xn

xn

xn

xn

Demonstrayie.

2o

Not6m

Atunci:

3o

-l

!,:e*,-

lin
#xn
n+@

Not[m

=cr, (sau:

lo lim

y,:ln(l

-+

o=

a*"

-l

ln(l-+

I') ,,

xn

,.

-->lna), unde a) 0, a+ 1, este dat'

x,-)0=

(1+r,)"

-1+

X,

o ) unde o e

gi rezult

L a',: | * ln de unde x,:

r'tr.a

logo(l

y,r:1(#,

cu lim yn:ao

- 1: O'

:trra't:lna'
:tna m
U*,;

ln(l + -y,)
rez;ultd

R. este dat.

+*,\+:r'(rintr*',)O) =lne=r'

^T':fim

+x, ) qi

in eliminarea nedetermin[rit

xn

ln(l

:1i^
,--

=+

atunci:

trn+@

,r*(1+x,)"
n+@

"*'(tE.') ='-i

cdteva limite remarcabile, utilizate

lima' -1 =yta,(sau: x, -+ 0 +
2o n+@

,.

ri*--4-

-Jil-t =):a(J;a-n)(-J;) - ,-)'xffi=r

Urm[torul rezultat,prezinti

@' avem nedeterminarea

*x,:st' ,

xn:'n

se scrie:

99

1,

cu

lX y,: 1n(1 + 0):0. Atunci, limita iniliald

-l

eoY"

(l + x')" ,rn-+@ Xn

-l :ti^ !y"
n+a gf,

cr:lim
n+a "?
gf,

Fol

.o = lne .cr = o
lne
-1

-1

or,

bi
ArE

EXERCITIU rezolvat
S[ se calculeze limitele girurilor de termen general:

a)

a,=rt(t.#),

c)

c,=6((r* J"+t-J;)'o -1), n e N*.

sotutie.")

ne

N*;

b)

b,=r@i-t), neN*, n >2;

rn[r*l)

lg..6r,[r.+,):m S

: 1 .o:0.

b)

15g

:m

f
+4
J;

r"[r*l)

+".n-i=
J;

:rnr.
"klr-l):1,* '' l'
;

c) Deoarece

jg

(.,/7. r - J,

):1g

:ilm- (t +Jrr+t-,..fi)''-t

,.

;s

#=

o , avem:

)a.

J;

.^ I
-lU.-:_r. -'
Jr,+t+J;--" 2

J,r.|-J;

ll

E bine si remarclm faptul c6, ini,tial, toate cele trei giruri din

acest exercifiu confi

nedeterminarea oo . 0. Prin scrieri convenabile, ele au fost aduse la nedeterminarea 0 ,
a fost elimi
cu ajutorul propozifiei

Eryrcifii

precedente.

"ur"

propuse

1. Calculafi:
"r1,s

(+)-; m(fi]\,

d)ts

(+)'";

n2

2.

+l

b)

a) Demonstrati

cI ;irul

e,

l*(##)(;)

(#)*,
Dls (9*)'
")ls

+=(r.))' , n2l este strict descrescator

b) Deduceti inegalit{ile'

(,.*)' . r.(, -:)

u,

100

gi are limita e.

<h@+r)-rnn a!,oicarearfi z e N*.

tr

lim
.{

Folosind exercitiul precedent

- 1 I *1-tnn
ar=l+-+-+"'
n

gi

teorema

este convergent

lui Weierstrass, ardtali c[ girul cu termenul general

c[tre o limitd c e (0; 1). (numErul c se nume

Ste

constanta

lui Euler qi are valoarea aproximativd c - 0,57).

(t*t*...*!')
\n +l n+2

lim
Ar6tatic6
---'---'- -- ;t;

2n)

:h2.

ALTE METODE PENTRU CALCULUL

LIMITELOR DE $IRURI
Prezentim in continuare trei metode utilizate in calculul unor limite mai dificile.

Griteriul raportului. Fie (a,),,, un gir cu termeni strict pozitivi, pentru care exist[ l.:limdz+t.p-.
n-a An
Atunci:

< l,rezultd lim

r)DacI

l.

b) DacE

(.> l,rentltd

Demonstralie. a)Fie

Ileoarece 1i^a'+r
n+@ An

a,:0. (Mai simplu scriem:

liy1o,:

a'+t

--s

l.

<l=

* o. (Simplu scriem: a'+1 1(.>l>

a,

V: (a,F\ .K0

cu

a, -+O).

an

an

-+a).

ogl

/ < B < l.

=/,exist[ nre N* astfelinc6t Y n> no+

-

n> ro= ?<

?eV,deci/
An

l,adicl

Cln

a.)o,*t,Y n2no.Aceastainseamndc6girul (o,),r, estestrictdescresc[tordelarangul

zo incolo.

Fiind un qir cu termeni pozitivi gi descresc6tor, este un gir m[rginit (fiindcl termenii at, az, ..., ano-., in numlr
nu ,,afecteazd" mdrginirea). Conform teoremei lui Weierstrass, girul (o,),r., este convergent. SI not[m a

meil

fnit,

inaE

:Ho,e
dicd

a:

IR..

Trecand la limit6

l,a sau (l

- l)a:

in egalitatea evident[

0. Cum

I - (, > 0, rezult[

b)SInot6m bn:
,Y n eN*.Avem 11n+@
'
a,'

0, adicl

b:":11^ on
bn

"*

ar*l

mdonare

obrinem

\!X o":

]* o,.r:]* T'I*o,,

0.

(b,),,, verificl
=l.l,prinurmaregirul
{'

Rezult[.[ ]rg b,: O,deci lim an: @.

menfiunea cI punctul b) nu exclude situalia l. : a

& lapunctul
Facem

a:

o,*r:T'a,,

ipoteza

a).

<.r < oo pentru orice x e

(pe dreapta real6 incheiatl se face convenfia de

IR.).

E)GRCTTIU rezolvat

Daci

cr,

fuluyie.Not[m

66
'l!'+

I'+t
J(n

=ti,n
n+@

> 0 qi a >

sunt date, sd se arate

c[: n+@
lim ):

O.

An

*,:5,

, Y n e N* gi aplic[m criteriul raportului girului cu termeni pozitivi (*,),rr. Avem:

('1,1)"

.o:=Lrirn [r*1)"=l.t.DeducemcE
a
a n+@
n)
n*

A""

101

tim xn:0.
n+@

l, au limita @, se spune
Degi at0t girul putere no , ct) cr ) 0, c6t gi girul exponenfial o' , ctl
girul exponenlial tinde mai repede spre @ (c6ci raportul dinfie girul putere gi cel exponenfial tinde lazero).

a)

Lema lui Stolz-Cesaro. Fie (a,),,, , (b,),rrdou[ giruri de numere care satisfac ipotezele:

1" $irul (b,),.,

Atunci: tm

9z:

nx fir'

este strict monoton gi

nemlrginit; 2" Lrg-?+: / e IR.

'tn bn*t - bn

: e, respectiv I : - q.
1) / e R. Sd presupunem c[ ( b, ) este strict crescdtor, deci
]g 4: *.
FieV e'W,l\oveciniltatearbiriar]a, deci exist[o> 0 astfel incdt((,-d, l+ o) g V.Fiep e IR, cu0< F <,
a-'t-(" e (
(+P),adicd(.-B
lim 1-'*t-?-n- l,,existdft e Nastfelincdt Y n> 113

Demonstralie. Tratilm trei cazuri dup[ cum

Cum

IR,

,-- bn*t-b,

-g,

b*t-b,

.1*'-?' . / + B qi cum b,*, -b,) 0, aceasta se mai scrie (/ - FX4., -bn)1an*t-a,< (l - $)(b,*r-b,
Dn*t

Y n>

D,

k.

(1)

(l) hend in rolul lui n valorile k, k+ l, k+

(l - p)(bo.r- bu) < ar*r- ao < (l + P)(bk*t- bk)
(l - 9)@o.r-bo*r) 1ao*r-a**r<(L + 9)@k.2-bk.r)

Scriem inegalitilile

(l -

2, ..., n

1 (pentru

n> kfrxat)

gi avem:

blulie.

F)(bo.r-br*r) 1ar*3-ar*21((. + F)@r*-bo*r)

Stolz{

(l - P)(b,-b,-r) 1o,-a,-r< (.( + 9)(b,-b,-r)

lim
*bo

Adundnd toate aceste inegalit{i, obfinem:

(l - p)(b,-bo) <a,-ao< (l + B)@"-bo)

C* li13 b,: @, de la un rang incolo termenii b, sunt pozitivi, deci putem presupune n suficient

4"

de mare

pentru ca b,> 0.

imp64ind urtima inegalitate

caresescrie:
Deoarece

pentru

(/-ill

lg+.(rn-* Dn

Lu[m m
(.

;.(*+G-

rez.,tth: U

ti ,-*
1g*.(rbn

f,.(r*+(F

-t)bo)

-(B+l)br)=0,

Ol

Confol
(2).

existd un rangp

(B-o, ct-B)ut;

(ro-(B

e N*

b)Notr
astfel incdt

+l)b) (B-G, cr-p).

>p avem inegalit{ile:

Iar+(B-t)b)>F-crli
max(k.

- Oll-

[). ; - t
[r f,)
t)b)<7,.n*g.Ln{rr-g+t)b)

+(B-l)bo)=O

oicen>psduu"

Agadar pentru orice n

pin b,

Iar-@+/)D*)<o-B

p\ gi atunci pentru orice n ) z, prin combinarea

< ( + a,a&ce ! e U - a, (. +cr,), deci ?.

- a<L
bn
b,
bn

102

V.

(3).

inegalitii{ilor (2) gi (3), rezlultir:

x.
-lrm J

** !,

|ed
).

Textul subliniat arathcd hm

n--

%': l.
b,

Fie V e|/(a) o vecinltate arbitrar6, deci existd cr > 0 astfel incdt (cr, *)
continul aproape ca gi in canill) 9i il l[sdm drept tem6.
trI) l.: - m. Analog cu II) gi in acest fel lema Stolz-Cesaro este complet demonstrat[.

il) l:

oo.

Z. Rafionamentul

Obsemafie. Mai simplu, lema Stolz-Cesaro se scrie:

-+ L satt
ff
a'
lillo'+tb) in ipoteza (b,),r, strict cresc[tor gi nemdrginit, avem egalitatea: fim9L
n+a $, ,-* br*t b,
a) Dac[ (b,),., este strict monoton 9i nemirginit, atunci :

-+

ffU

(,

<(L

p<

qi
Aceast[ scriere, ugor riscantl, trebuie in,teleas[ astfel: daci limita din dreapta exist[, atunci existl
din dreapta nu 9i
cea din st6nga qi ele sunt egale. Se poate ins[ intAmpla ca limita din stinga s[ existe, iar cea
adevlrat[).
este
rtrrnci egalitateanu mai este valabilI (,,reciproca" lemei lui Stolz-Cesaro nu
in fine, degi rezultat interesant in sine, lema Stolz-Cesaro se foloseqte in demonstrafia teoremei lui
I'Hospital.

b,\
EXERCITTU

Si

rezolvzt

se calculeze:

a) lim ',lt

*Ji

sotutie.-;;1",r-

*"1-!* --.*Ji

tJ@

dr*r- ar :
lim

t*-u,

=,,*n
il;

)lli

(b,),r,

n+l
"'-'

@+1)J;+1

E("(.^:)n
3n2

+3n+1

-"Ji

=lim

ln:fi'

I
:-.16

-.

l11g ,+*

eN*. verificam

ipotezele

din

lema

+gJi.l + "Ji)
(n+l)3
-n3

E*t)
.,lI+Ji*.6* ...+Ji

"Ji

,Y n e N. Evident $irul (-y,),r,

- x, :6_ log,(n + 1) -log,

1i*
)ii !,*, - ln n+@ (n +l)" - n"
x,*r

vn

9i cr > 0.

J" +t(@

?=lim
,+@

x,:Logo1,

>I

este strict cresc[tor 9i nem[rginit, iar:

Conform lemei Stolz-Cesaro, avem lim

n-* b,
b) Not6m

unde a

'u,:rt
,)++Ji+Ji+ *;,

Stolz-Cesaro. E clar ce

lim

; b) li^loEn',

ru

:lim
-;'l'i

1l
44)
;--l*
lna
no
1
Ir*1'I -r
\n)
--l1

h[,*''
rog.[r*1)
\,,u/:l.li*, ;'$ -\-;J -:
"L ty -- lna ,"[(r.;)"_,)
.l.o: o.
C[

Conform lemei Stolz-Cesaro, rezultii lim

&=lim
!,

este strict cresc[tor qi nemdrginit. Apoi, avem:

n-+@

logon
n

103

:0.

Se spune c[ girul-putere de termen general

general x,:log,n.

n"

tinde mai repede

la o

decdt Sirul logaritmic de

Criteriul radical (Cauchy-d'Alembert). Fie (a,),,, un qir cu termeni strict pozitivi pentru
yry 9'^.:
n-* A,

/ e IR . Atunci \X *ln:

(Mai simplui

9^

'+

dn

l.+ dq

-+

care

sa:u

\leJ-o,'
n+@'

=\4y,
nt* 0n

cu aceeagi menfiune

cr dac[ existi limita

membrul drept existi gi cea din membrul stdng gi sunt egale).

Demonstra|ie.Putemscrie:},g(r,ttr):},gY:.;:":ff:},*W:Ixt:ln(,
menfiuneacldac[l:Oinlocdelnlscriem-o,iardacll.:ooiolocdeln/scriem-).A

Exrncrlru rezolvat

h limit

S[ se calculeze:
a1

7n <li;

b)

Solulie. a) Luind a, :

6I;

1,g

n,

avem

qyI*#,.

recuno!

DreNC

1i*a'+r:t*'*l:
zJ@

n-*

mtE-:m lli:t'

an

qi atunci, conform criteriului radical,

1,g

{E:}g

c)Avem

1l-nt:*.
f;

+:lL.Lu6nd
4lnl I nt

nl.

tuluSie.

ryoi

4,+r
(n +l)'*r.4:lim @+l)":um
o-:L,avem:1i=6*
"
o-*
n+@

n!'

d,

ci lim *ln:l:*

(n +

l)!

n'

n+@ n'

[t*1)':r.
r+n
\

H,"

t:E

alnl

condili

2.

d)

e)

o,=

Soluli(
al[tura

limitele girurilor (o,),r, de mai jos:

a,=n'sin"[;

a)

este cr

.
n!2n
c)a,=
,,;

o,=l;

g)q=-24-,
lnn

+t)(n+2)...(2n)'

t+J2 +.6+ ...*Ji

h) a,=
l+Ji+.6*... +,fna1'

nl3'
-.
d)o,=
n'";

-11
l+-+-+...+-I

n!
(n

Se

co

trarcilii prorye
Sd se calculeze

oonverl

Aplic6nd criteriul radical, deducem

1.

Se

aral

an+t-1i^E+:fim(n + 1) o gi,
b) Ludnd a,: nl,avem lim
=
conform criteriului radical, rezulE
,-*
n+@
r+.'
0n

l.

i) a, = <lnA;

i)

o^

adicI

az-4

$ipee
Demo
I) Prol

II) Da
se

104

ind

k) a,=
Fiep e N*. Calculafi lim

-l

(lo+2'+...+nP 1 )

\.

,'*'

+l )
xn

Fie (x,),,, un gir de numere reale avdnd jrlg (x*, -Zx,*r+r,)= 1. S[ se calculeze lim 2'
n
---

$IRURI RECURENTE
Pentru girurile definite prin relafii de recuren!6, unde de reguli nu putem determina ,,expresia"
trmenului general, folosim cele doul rez;ultate importante: girurile monotone au limit[, respectiv qirurile
mnotone gim[rginite au limit[ finiti. De obicei, in studiul monotoniei sau chiar al mirginirii acestor giruri,
uilizlm metoda inducfiei matematice.
Pentru giruri definite printr-o recurenfd de tipul a,*r=f(a,), unde este o funclie numerici

onoscut[, multe informafii le oblinem din studiul func{iei f.

Dac[ ne-am asigurat cI un astfel de gir definit recursiv are limit6, pentru oblinerea acesteia se ,,trece
ts limit6" in relafia de recurenf[, intrucdt limita ,,comut6" cu operaliile vztale; se obline astfel o ecualie cu
necunoscuta l. (limitaqirului), care se rezolvd. Vom da dou[ exemple pentru a ilustra aceste afirmafii.

f,xrncrlrr

t.

rezolvate

Se considera

girul (o,),r, definit pirn

ar:.6, o,*r:r{@,,Y

n e N*, unde o > 0 este fixat. 56

se

qirul (a, ),,, este convergent gi sd se calculeze limita acestuia.

hlulie. intr-un exerciliu rezolvat am arltat, utilizdnd inducfia, c[ qirul (o,),r, este strict crescltor. Folosind
arate cd

apoi monotonia, am stabilit cE girul este mdrginit. Conform teoremei lui Weierstrass, girul (o,

onvergent gi fie

-lim ane

IR. Trecem

la limitl in relafia de recurenli gi obfinem (linem

:Jffi
H o,*,:Ii*o,: l) ecualia' 2
:l*Fd
2'

(l).

Ridicdnd la pltrat oblinem 12

: a*

),,, .tt.

seama cd

./, de unde

L) 0, deoare ce an> 0,Y n e N* (de altfel, cdnd rezolvim ecuafia iralionali

J'j
condilie ,de compatibilitate" este / > 0) gi atunci refinem doar solufia pozitivi: ,:'*
2 ^
f

.Dar

(1), o

2.

Se considerd

(o,),r, definitprin: a, e [0, l], d,*r:-{+2an, V r e N*. S[

convergent gi s[ se determine limita acestuia.

Sotulie.Avem an*r: t(a,), unde f : IR + IR, f(r)

:-x'

se arate cd

girul (a, ),,, este

+2x .indesenul

al[turat am reprezentat graficul acestei funcfii de gradul doi. Aceastl funclie

este cresc6toare pe intervalul [0, 1] gi transform[ acest interval in el insugi,
adic6 f([0, l]): [0, l]. Compar[m at cv a2. Avem:
:
az - dt: t(ar)- ar - a? + 2 ar - ar: - al + ot at (l - ar) > 0 (de altfel, se vede
gi pe

grafic ce f(x) > x pentru x e [0,

l]. Rezult[

cd

atla*

: o,1a,*r, V n e N*.
I) Propoziliap(l) este adevdratd, fiindci se reduce la arlar.
tr) DacI presupunem ao3ao*r, de aici rentltd t@) < t(ro*), adic5- ao*r3ar*, qi demonstralia prin inducfie
Demonstrdm prin induc,tie inegalitateap(n)

se incheie.
105

Inegalitatea stabilit[ aratil cd girul (a,

Deoarece

),,,

are f0, l] gi a,*,: t(a,),Y

este crescItor.

, e N* deducem

rapid (eventual prin inducfie) cd

a,e [0, I

si

V n e N*. Aceasta araticd girul (a,),,, este mirginit.

I :IlXa, e IR. Trecdnd la limitii

formula de recuren{[, obfinem: l.: 12 + 2l sau 12 - l,:0, de unde l.:0 sat l,: l.
Conform teoremei lui Weierstrass, girul (o,),r, este convergent gi fie

Ebines6observimcddac[ at:O,girul (a,),r, estegirulconstantnulgi,inacest caz,l,:0.Dac[

q>

girul (a;),-, este strict crescitor gi cum 1,2 ar) 0, vom avea l, : l.

a)

s-

ri
s

Erercitii ?rorye

1.

Studiafi convergenfa qirurilor de mai jos.

I

z) an,t=i,o,+l

,n21

. o,*r=rlo"*
1( Z\
n),

c)

2.

"t*

4.

-l;

$tiind

cA,

Fie 9iru1

f'*'

b)

(f,),r,

a,*z=ry,nz

definit pt'rn

fr=fz=l

l si ar = l, ar=Z;

>l

d)o*r="l2Tq,n

9i ar=3i

considerim girul lui Fibonaci

calculeze 1i*

3.

gi a, =

in cazde convergenlL, aflalilimita:

qi at=Ji.

$i -f*r=.fn*rt_[, perrtru n >

l. sd

-f,

(L+Jr)'

= d,

*b,J, , cs ao t4 .

o,*r=y+,n2.1,
an+s

Q, calculafi fim

ar>Lti 4= *,n)
an+l

L
b,

l.Sisearatec[giru] (b,),rresteoprogresie

geometric[ gi apoi si se calculeze lim an.

5.

Fie (4,),,, un gircuproprietateacd ar> 0 gi a,(l

-an*r)rl,n>
4

1.

S[se arate

cE qirul este convergent

qi sd se afle limita sa.

6.

Fie (a,),r, ,rgirdefinit pin

ar>0li un+l
- --at+a2+"'+an ,n)
n,

l.S[searatec6qirulesteconvergent

qi s[ se determine limita acestuia.

7.
8.

Slsecalculezelimitagiruluidefinitrecurentprin r, =1, xz=2 qi

se dau girurile

(o,),,rsi (4L.,

astfel incdt

o*r=!iL

$i 4*r

xn+2=J--r*,,n21.

=ry

pentru n >

I gi ar>b, sL

se sfudieze convergenla celor doud giruri.

9.

Fie (a, ),,0 un gir definit prin

ao =

I gi a, = | +

oy

,_r1, Vz e

L2 )

a) SE se arate cd a,

=l+llogr(n+l)f,

Vn e N.

p
G'E

riq

b) SI se calctleze fim9u.
n--t6

N'.

105

Tnsrn DE EvALUARE
Testul

Sd se calculeze:

4+;

b) lim (

a)' rim
n+a JnqT

n)@

J"'+".r-n-t);

S[ se determine numerele reale a 9i D qtiind

3. Fie (x, ),r,

se arate

"e ]rg

c) lim
n+@

<|ffi::f,

(J4r' +6"+1-an-b) =g.

gir de numere reale strict pozitive astfel incdt (n+ 1)x,*,

c[ girul (r, ),r,

este convergent gi

s[

se calculeze

limita

- w, 10 , oricare

ar

ft n e N*. SI

sa.

Testul 2
trndica{i r[spunsul corect.

r- ,-li,o iftl*ft =
nt + k
uk_,

3.

a)

o; ul 1; q l;

d)

1;

a)

4;

d)

6;

I* ('-+) ('
,),

t-

1,5;

b)

2;

lJn'+2 )

e) 3.

+) ('-i):

b)o; c)l; d)*;

ri- [3.)'

''-

c)

e)2.

r)m.

a)e; q J;;

c)

I
e

d)

l;

e)

o.

LIMITA UNEI FUNCTII iNTN-UN PUNCT,,

INTERPRETAiTE
Am vizut

cd"

dacd un Sir de numere reale

GRAFICA

(a,),r, are limita

e IR , inseamnd cd termenul

a,

se

qtropie oricdt de mult de numdrul l, atunci cdnd rangul n este suficient de more, adici atunci cdnd n se
ryropie de o.
Dupi cum gtim, girul (o,),r, este o funcfie definiti pe N* cu valori in IR.. Prin urmare, este natural si
nepunemoproblemlde acelagi tip, intr-un contextmultmai general: dacd f : D -+ R(DSIR) este o funcfie
oaxecare, ce se intdmpl[ cu valorile f(x) in momentul in care x se apropie de un anumit numlr xo (fhri a
atinge neapirat acest numlr xo )?

107

Exnupr.u
Consider[m func]iile:

IR,

-+ IR, f(x)

-x+

3; g

IR.

\ {0}

_+ IR, g(x)

il
lnlxl.

es

Graficele lor ne sunt cunoscute din clasa a IX-a, respectiv a X-a gi sunt
desenate mai jos.

rcarlt
Graficul funcliei

m4firl

Graficul funcfieig

lim

S[ consideram numdrul real xo: 0. observrm pe grafice c[ atunci c6nd.r se

apropie foarte mult de
ro: 0, f6rd a atinge ins[ acest numfu, valorile f(.r) se apropie oricdt de mult de numirul lt: 3,iar valorile
g(x) se apropie oricdt de mult de lz : rc. Aceastii apropiere intuitivd
a lui -r cdtre xo , respectiv a lui f(x)
('1
cdtre
sau a lui g(x) citre 1.2, o vortT descrie matematic cu ajutorul noliunii
de limitil de gir, bine cunoscutii
deja'intr-adevar,putemluamaiint0iovaloare x:at apropiatlde xo,apoiovaloare
x:a, simaiapropiatii
de xo , apoi o valoare x :43 9i mai apropiat[ de xo gi tot aqa, la nesfrrgit.
Se contureazi existenfa unui gir
(o,),r, care sE aibd limita xo .
Sd considerlm agadar un gir oarecaxe

(o,),rr, format

liylt@"):lrg (a,+3):0 + 3 :3,

e>0arbitrar,"r,,

l,i* o,:

0 gi

lr*

in cazul funcfiei f punctul

n) n"+la"l<

e-"

+lnl a,l<-e).

Io:

0 apartine domeniului de definifie al acestei func{ii, in timp ce, in

cazul func{iei g, punctul ,o: 0 nu este din domeniul de defini1ie.
Totugi, in ambele caz:rtn, ne-am putut
,,apropia" de xo cu valori ale lui .r situate in domeniul de defini1ie, mai precis girul
(a, ),r, cu limita xo a
avut termenii situafi in domeniul de definilie al ambelor funcfii.
Suntem condugi in acest fel la urmitoarele

concepte.

Defini{ie' a) Fie D

o submulfime nevid5. Un punct ,o . N se numegte panct de acumulare penta

mullimea D,dacd, existiunri. (o,),=, cD\
{.ro} (adicd a,eDsi a,*xo,v n e N*)astferinc6t
,o:I* o,.

b) Mullimea D'

ttul

t+t

Oka
ro

es

inedit

hopr

Atmc

l"

Da

2"Da

Emr

t.

Fr

IR

lR. formata din toate punctele de acumulare pentru mullimea

derivatd asociatd mulfimii D.

se numeg te mulfimea

b,

h
na

LN'

ExBupr,o

1. Dacd D:
2. Daed, D:

ft)-

sl

to,)),rr, respectiv (s@)),rr.

respectiv rimg(a,):lr* lo,l: -o, (deoarece pentru

a,:O,existii z"e N*astfelinc6t y

frDcfi
cu termeni an* o,astfel incdt

vedem atunci ce putem spune despre limitele girurilor (-f

Avem:

Ht

(a, b) ot a,b e IR, a < D, atunci

(a, @), atunci D,

D,:

fa, bl.

fa, af.
108

3.

in general,

dacd

este un interval inclus

in

IR.,

respectiv o reuniune finit6 de intervale reale, atunci

D'

este intervalul inchis asociat, respectiv reuniunea intervalelor inchise asociate.

Exemplu concret:D:

IR.

\ {0} = (- *,

0) U (0,

1. Dacd D: N, atunci D': {*}.

5. DacdD:Z,atttnciD': {- @, @}.
Dacd intr-o mullime nevid[

o)

= D,- [- -,

D q R existd un punct .r0

0] U [0, o]:1R..

care nu este punct de acumulare pentru D,

spunem cd xo este pynct izolat pentru mullimea D.

De exemplu, mullimile N gi Z sunt formate numai din puncte izolate.

Definifie.Fie f :D-+lRofunclie(DglR), ro.R unpunctdeacumularepentrumullimea D,iarleR..

Spunem cdfuncgia f are tn punctul x, limita 1., dacd pentru orice qir (o,),rrq D \ {xo }, cu l,!go,:*0,

!r;11t@,): t.
Faptul cI funclia f are in punctul x, limita l. se noteazd:
lim (r) : l, (citim: limiti cdnd x tinde la xo din f(x) este egald
t+lo
rezultd

le

/)

sau

f(r) '-'o > I (citim: f(x) tinde cdtre 1., cdnd x tinde la xo ).

le

r)

cu

Definilia precedent[ poate fi sintetizati prin echivalenfa:

,S/(x)

= l, e[V(o,),,,

cD\{xo},

!!g,o,=ro

= lim/(o): l).

Revenind la exemplul considerat, putem scrie: lrr4 (x + 3)

tr

Observalie. Este important sI re{inem

fir

ro

h lx I : - *.
punct ro se pune numai dac[

3, respectiv lim

ci problema limitei unei funclii intr-un

este un punct de acumulare pentru domeniul de definilie al funcfiei date. Dar intr-un asemenea punct,

funclia poate avea limit6 (care este un numir din R ) sau poate s[ nu aib[ limiti.
findnd seama de definilia limitei unei funclii intr-un punct gi de unicitatea limitei unui gir, rez;ultd
imediat urmdtoarea:

Propozifie. Fie

f : D -+ IR o funclie gi x, e D', adicd xo este un punct de acumulare

pentru mul{imea D.

Atunci:

in

1" Daci funcfia f are limit[ in punctul xo , aceasta este unici.

2" Dacd existl doud giruri (o.),r.,, (b.), , cu termeni din D \
(.f

ff
a
le

(o,)),r,

;i (f (b,)),r,

au limite diferite, atunci functia

{ xo

}, avdnd limita xo,

dar astfel

incit qirurile

f nu are limita in punctul ro .

ExEMPLE

1.

1l

f : IR * R, f(x) : sin x nu are limitii in punctul ro: @, inc6t lu6nd girurile an: nrE,
b:!+
oo, dar limsina,:limsin mt : 0, iar
,'^z 2nn. v n e N*, avem l*o,:l*b,:

Functia

/\

flt

lim

2.

sinD,:lg r*(.; +znn): t.

f : [0, @) -+ R, f(r) :G in punctul xo: - l,

deoarece acest punct nu este un punct de acumulare pentru domeniul de definilie D:
[0, m).

Nu are sens s[ ne punem problema limitei funcliei

in fine, o interpretare grafic[ (geometric[) este datd de urmdtoarea:

109

Observafie. Faptul

.u

lS

t@)

: I se traduce grafic prin aceea cl atunci c6nd argumentul

x (urmdrit pe

absciselor) se apropie suficient de mult de xo (IEri a-l atinge pe ro ), valorile f(x) ale funcfiei (urmirite
axa ordonatelor) se apropie oricdt de mult de numdrul / e IR .

Eqercila proptse

1. Preciza[i punctele de acumulare pentru fiecare din mulfimile N, z, e, (0; r) si [0; 1] \ e.

2. Arltafi c6:
-. I
(x + l): g'
a)
b) lim 1=o;
c) llm- =oo:
,tE

d)

"tlq

3.

r+@ I

2'=0;

e)

x+0

,frg(*'-x-6)=4' f) l,rslogrx=0.

limitele:
+ h(.x - 7) .

Sd se calculeze

Vi
,,;-;T

2x-5
(z\

c) r+<\
lim l3'+3+arctg.r l;
X
)

(r'-*+D.1lzx+A

b)

l,s

d)

1g (2'+5xa +3lnr);

fl'

lim
,-r

.) lrg (25'+arctgx).g-j

cos 7[r

I{r.
x'

I.rdtati cI urm[toarele func,tii nu au limiti in punctele indicate:

a) f(x) : sin x, in xo : - o;
b) f(x) : cos .r, in xo : - oo;

c)

5.

Da

lir
,)

Interpretali grafi c rezultatele.

u,
-'

4.

y'^

,
xo:0;
f(x):cos:, in.__rr.

r\r/-_\_[l
d)
f(x):i;,,dac6xee

;;

Demonstrafi cd dac[ o funcfie

r.Xre,in

Tcore

t"lf(
xoeIR.

f : IR -+ ]R este periodici gi are limiti

la

rc, atunci ea este o functle

constantE.

}Iai si

Mno

OPERATII CU LIMITE DE FUNCTII

LIMITELE FUNCTIILOR ELEMENTARE
Deoarece nofiunea de limitii a unei funclii intr-un punct se bazeazd in mod esen]ial pe conceptul de
limitd a unui gir, vom arita ci aproape toate proprietl{ile limitelor de qiruri se menfin la limiiele de funcfii
9i
ca arate limitele de funcfii comutl cu operafiile uzuale, intocmai limitelor de giruri. Avem in acest sens
urmdtoarea:

Teoreml. Fie funcfiile t, g: D

t,:l\f(x)e

+ IR. qi xo e D', astfel incdt existilimitele:

R, tr=I*g(.x)e iR.

lt+ (2arseflSin R.,afunci:

lq (/(r) + g(x)) = t., + !,: /(x) + lq strl
2" Dacd tr- t2arSenSin IR,atunci:
]E (rr'l - g(x)) = t, - t, = llgf tr )- lq st,l

1"'ll
Apliq

lim

r+&

Obset

Are k
Propt

Vxe

1o Dacd

,111X

110

(limita sumei este egald cu

suma limitelor)
(limita diferenlei este egald
diferenla limitelor)

cu

Teort

1" g0

3" DacS l/,2

are sens

(/trl
]ry"
1o

Dacd S@)

in R , atunci:

s(x)) = t ,t,:

'

*0,

x e D qi
'

]q

!(2

ur"sens

in

(limita produsului este egald

st')

,f (x) ' Jlq

IR-

cu

produsul limitelor)

, atunci:

(limin ciltului

,r^.f(x) =L=]q/(')
,-^
g(x) 1.2 limg(x)

este egald cu

cdtul limitelor)

5" Dacd f(x) > 0, i x e D qi 11' are sens in N, atunci:

distribuie bazei si
tim('-f G)rt',\ = (,', = (lim /(x)\.'T,"'')
9Y:^::
-'
puterii)
exponentului
f,)x6
\rrr0 )
5" Dacd f(x) > 0, f(x) * 1, g(x) > 0, V x e D,1.1> 0,lr*01.2> 0, atunci:
lim (logr,,, s(x)) = log,, (, = log ,,, ,,., (lim g(x)) (limita se distribuie bazei si
r+r0

Demonstralie.

,{

\.r+r0 I

argumentului logaritmului)
Fie (o,),.rED \ { ro } un qir oarecare cu lim d,-- xo. Atunci:

1o

)+ s(.a.):}53 f(",) +}5g g@,):

${f{",

lr*

t2,deci

1113(f(r)

+g(x):

hi lz'

Analog: 2o, 3o, 4o, 5o, 6o.

in cuvinte, esen{ialul din teorema precedentl se exprimd prin urmitoarea:
Obsemalie. Limitele de funcfii comutl cu operafiile uzuale, ori de c0te ori limitele qi operaliile caxe apar au
sens

in

IR

Alte rezultate care se men{in la limitele de funcfii sunt criteriul major[rii qi criteriul cleqtelui. Mai

precis, avem:

Tmreml(criteriulmajorlrii). Dac[ f, g:D-+ R suntdoudfuncfii, x,e D' 9i/ e

1" I f(x) - l.l<g(x), V x e Dgi 2" limg(x) : 0, atunci

IR.,

astfelincdt:

lim f(.x): /.

J+Xo

Mai

simplu: f @)- ll< S@)-:=h--+g* f (x)-:=:!--+(' '

I

\ {xo} este un gir arbitrar, cu ll_* o,:xo, ipotezele 1o 9i 2o devin:

f' I t(a,) - ll < g@.) 9i 2"' lim g( a,) : o.
a,) : / qi de aici, conform definiliei rcz;ultd cd
Aplicdnd criteriul majorlrii pentru qiruri, deducem c[

Demonstralie. Dacd (o,),.rE

]jE1.t(

de

i$
xls

lim f(x):

r+ro

/.

Observafie. Cazltlcel mai frecvent este acela cirnd

I

f @)l< s(r)--j:+0 =

/(x)--i:+0

Are loc, de asemenea, urmltoarea:

Propozifie (criteriul comparafiei la infinit).
Vxe

D,iar

xoe D', atunci:

0; atunci criteriul major[rii devine:

Dac[ f, g : D -+

1' lim/(x)=*=JliStx)=oo

Iboremtr (criteriul clegtelui). Dac[ f, g, h: D -+

1" g(x)

L:

< f(r) 3 h(x), V.r e D 9i

IR sunt

]R sunt

gi

2' limg(.r)=-@::>]1i/{x)=-oo.

funcfii, xo e D' 9i / e R astfel incAt:

lim g(x) : lim ft(x) = L, at:ul;.ci

2" r+ft
r+r0

lim f(x): /.

xJxo

111

doui func{ii astfel incet {(r) < g(x),

Mai simplu: g(x) < f (r)<h(x), g(x)-Eb-)(,,h(x)--:=t--+l* f (x)--t=t--+l .

Demonstralie. Se utilizeazd giruri gi se fine seama de criteriul clegtelui pentru giruri.
Vom ar[ta acum ci pentru funcfii uzuale t : D + IR. gi pentru punctele xo eD

lim f(r)

Pen

Pen

f) D'

f( x, ), adicfl limita se calcdeazAprin ,,inlocuire directit", deci ca valoare a funcfiei f in punctul

X-+XO

Mai int6i avem urm[toarea:

TeoremI.
lo DacL P : IR. --+ IR este o funcfie polinomiald cu coeficienli reali, iar xn e

atunci:

IR.,

lim P(x) = P(xo)

r+r0

2o

Dacd

: D -+ IR este o functie rational5 (cdtul a doui funclii polinomiale) cu coeficienli rea

D, atunci:

xo e

1i*{!'J ={!'.} @ici. D:rR\ {r I o(x) :o}).

''nQ(x) Q@)
3o Dacd f : (0, co) -+ IR, f(x) xo este o
xo

e (0,

funclie putere (cr

lR. este fixat),

oo), atunci:

lim x" = xfr

r+r0

4"

f : iR -+ lR, f(r): leste

lima' : a'o
r+r0

Dacd

5o Daci

: (0,0o) -+lR,

o funclie exponenliald(a> 0,

f(r):loga

a* l,a

esteo funclielogaritmicd

este

fixat), iar xoe IR, atunci:

(o>0,a*l

este

fixat), iar xoe (0,

atunci:

lim log, x =logo

r+x0

xo

Demonstralie. Se {ine seama

c[ limita comutl cu sumele, produsele, puterile, logaritmii. Considerlm

demonstralia in detaliu poate fi o tem6 util[ pentru elevi.

Vom stabili acum comportarea limitei fa{[ de funcfiile trigonometrice.

Lemtr. Pentru orice x

sinx<

= (n

x<tgx.

i)

nr

existd inegalitatea:

Demonstralie. Ne folosim de cercul trigonometric, adici cercul de centru O gi

razL
1 . Fie Mpunctul de pe cerc ce corespunde numirului real x, iar N
intersectia dreptei OM cn tarryentain A la cerc. Se gtie c[ mlsura (in radiani) a
unghiului la centru AOM este egal[ cu x, lungimea (gi m[sura in radiani) a arcului mic

x
r:I

R
ott

r:

lungimea segmentului

lN

este tg

x. Notdnd cu .S aria, avem: Soeoq <

. OA.OM.sinx<_<
l,.r AO.AN _______-:_(__<_i_
1.l.sinx x.l 1.tsx
succestv:
222222
Observalie.Rezultii: lsin xl < lxl < ltg xl, pentru orice x
Teoremii.

1"

Pentru funcfia

f : IR -+ IR, f(x) :

sin x qi xo e iR,

Slsector

II2

<

S6o,tr,r1,

care se scric

<+smx<x<tgx.

[ma
!{'

. f-+, +)
\ z',2)'

avem:

ao^o

AM este l. : x, i

lq rin, : sitlro

Pentru funcfia

f : IR -+ IR, f(x) :

Pentrufunclia f :D-+lR,

cos.r 9i xo e IR, avem: lim cosx = cosro

x+r0

f(x):tgxqi

limtgx=tgxs,

xoeD,avem:

r+ro

t); k.zl).
f Pentru funcfia [: D -+ lR, f(r) : ctgx qi xo e D, avem:
(aici, D: m r

(aici,

D:

Demonstralie.

1o

{f*.

limctg x=ctgxo,

,+r0

IK\ {Izr I k e Z}).

Avem:

fsin.r-sinxot=lzri,r'-lo*r+l=rl.r?l=z.l* -l,t- lx-xol si aplicand criteriul majordrii,

lim sinx:
wailtl c[ X+r0

sinxo

\
l;- ):

lim cos.tr = lim sin/'

2" x+xo
r+,to
lim tg x : lim
3' r+ro
,+ro

sinx sinxo
cosJtr cos.tro

4" x)xg
lim ctg x:lim
r+xo

clsr :
Sln

sm

c9sxo

.I

In

)
xo = cos 'xo '
[7 - J

tg ro

ctg xo

Sln.fo

Urmdtorul rezlultat este deosebit de util in calculul limitelor funcfiilor trigonometrice.

Teoremi. Existi urmdtoarea limit6 remarcabili: limslnr

=I.
x-+0 X
Demonstralie.Func{ia

esteofuncliepar6,adic6
f :lR.\ {0} +lR, f(x)-sinx
x

Este suficient deci, s[ presupunem

Folosindlema, avem sinx<

Deoarece limcos.r
H
60

_>

cos 0

ci x > 0.

x<tgx, deunderezult5:

r+0
Consecingd. Avem egalit6{ile:

l,

r
lim
limtB'=1;
,r
=1'
x+0
r+0
tg I
X
5l1y
li* u'"tB' : l;
lim r =1:

lim
x+0

r+0

Demonstratie.limt8x:[msinx.
'
x+0
r+0

gry=:

1.

"o.r.ti".x

aplicAnd teorema clegtelui,

-

x+o 31ggi11y

renilti

1irn

sla{

r+0

arcsln.r
-.
lrm= ll
,+0

=1;

r
lim
r+0

41gfg

=1.

I -1. I :l:
COS.;
COSQ

(notimx: sin /, unde r+ 0):H

m
#: ,t
34EI: (not6mx :tEt,unde r+ 0):lir4 .t ,:1.
1t+0
r+0
X

f(-x):

tg

Celelalte limite se ob,tin prin inversarea rapoartelor respective.

Teoremi.
1o Pentrufunclia f : [- 1, l] -+R, f(.r):arcsinxgi xo e [- 1, 1], avem:
lim arcsinx - arcsinxo .
x-+r0

113

1.

f(x),Vx e IR\ {0}.

2"

Pentru func(ia

1, 1] -+ IR, f(.r)

f : [-

lim arccosx

r+r0

tlfccosro

Pentru funclia { : IR -+

4"

Pentru funclia

f : R. -+ R, f(r)

lim ancctg.r : arcctg.ro

arccos x gi xo

e [- 1, l], avem

R, f(r) :
lim arctg x = arctg xo.
r--) x6

3"

arctg x gi xo e IR, avem:

arcctg

gi ro e

IR, avem:

Fo

x+xo

ci

Demonstralie. 1o S[ presupunem
> 0. Rezulti:

TC

-;=-

arcsinxo<

arcsin I

t:

arcsin x

sin(arcsin

xo

arcsinr- arcsinxo<

> 0. Atunci, pentru x suficient de apropiat de

arcsin

-TC
existii, e [*r;,prinurmare

xo , avem de asemenea

1, 1] astfelinc0t

x'

arcsin xo . Aplic0nd in aceast5 egalitate sinusul, obfinem:

x) cos(arcsin.xo) - sin(arcsinxo)

obfinut egalitatea: arcsin.x

arcsin xo

ur..io

cos(arcsin

(rffi

r)

adicd:

t=x$-f'-*orlt- r|.

Aqadar,

- ,rd - r' ) pentru x apropiat de xo .

De aici, putem scrie mai departe:

ur"rir, (rffi
- r,.,/t - r' ) :
: lim u."rir(rffi-rrJr-r') .(ryffi-,,Jr-,,):1.0:o

:
lq (*..irr, - arcsin ro ) ]lT

*JGo - x,Jt- f

x)xo

ceea ce inseamn[ .U

]q

arcsin x

arcsin xo

lim [] - ur".irrr):+ 2o lirtarccos x : ,-ro\J

r+ro
) Z
la 1", pentru ro

3o Ca gi

arctgx4o Ca si

arctg.r0

) 0, x t

: arctg!
l+_rIo

arcsinxo

0, x apropiat de xo se obline identitatea

gi apoi continu[m ra,tionamentul ca la punctul lo.

2o, av em,lgo

Concret, fi.rncfiile:

f(r):l,I:{T',ff";;;3,

g:IR

+IR,g(x):{l:

ffi ilR,*

sunt neelementare.

pdnl aici, putem formula urm6toarea:

Teoreml. Daci f : D -+R este o funcfie elementarl gi xn e D n D',atunci:

finind

seama de toate cele expuse

lim

x+XO

f(x):

i("
-rt

: arccos.ro .

exponenfiale, logaritmice"
trigonometrice gi trigonometrice inverse) precum gi cele ce se obfin din acestea prin operalii uzuale (adunI{
inmulliri, impirfiri, ridiclri la puteri) sau prin compuneri, se mai numescfuncfii elementare.
Aceste func1ii sunt practic acelea pentru care legea de coresponden![ poate fi redat[ printr-o singuri
,,formul5".
Desigur, existl gi flrncfii neelementare, de exemplu cele definite ,pe ramuri" sau ,,cu acoladI".

f :rR +rR,

Fur

: arcctg.r0 .
*"",8, : li1 (I - *",.):
; -arctg.ro
De multe ori, funcfiile uzuale (polinomiale, rafionale, puteri,
la

-x'

f(xo).

tl4

del
pntru

rezolYat
S[ se calculeze:

liqxsinl;
r+0 x

b)

limr'[+l;
x+0 x"
J

c)

limx.i,f;
r+@
x

Folosim inegalitatea pdrfii intregi:

E'<x'[+]=1.

Deoarece

\-t

m(r+x') ).
d\fim(e'-.'*
r+r (.
arctgrl x2 + x

+l )

care prin inmulfire

[+]=i

cu

x'> 0

1-r2 '-o )1, aplicdnd criteriul clegtelui avem x'[r]*l,

devine:
sau

,'[]]=,
Dacdx -+

o, atunci

l-+

0, prin urmare:

I
llm.r sm-:

,+@

.1

-.

llm

r+@

sm-

-t':t
x

Funcfia respectiv[ este elementard iar punctul

leazdprin inlocuire direct[ qi are valoarea:

ro: I aparline domeniului de defini1ie.

Agadar limita

se

lr(l+ r')
h2
*
ro *
l=
- =l*ln2 =t*31r2
(",-,, arctg..lx'+x+l) arctgr/3
:
(

Tc

CALCULUL LIMITELOR DE FUNCTII,

CAZURI EXCEPTATE
Am arltat pdnl acum c[ limitele de func,tii comutii cu operafiile lontale, iar in punctele din domeniul
funcliilor elementare coincid cu valorile func{iilor respective in aceste puncte.
tindnd seama de graficele unor funclii elementare cunoscute, oblinem cdteva limite remarcabile
nrcntru astfel de funcfii, in puncte de acumulare care nu aparlin domeniului de defini1ie. De altfel, deducem
restor limite se poate face rapid gi cu giruri. Avem urmltoarele limite remarcabile:
de definifie al

rcet

rftL

nlri
ld"_

lig k"orr +ao-rxk-l +...+atx+ao)=ao.a, (as,01,...,dke IR.; ao* 0)

.m (as, ct1,..., ak e lR; a* * 0);
)H @o*r + ao-rxu-' + ...+ atx + ao) = (-l)ta*
lim a': o;
(a> l);
lim a': 0,
r+@
r+<
lim a':0;
lim a': co,
(0<a<1);
x+@
r+4
lim log,.tr:

r-t@

@;

lrg log,.r: -

@;

-.
ltmarctsx:-Tt

r+@

lip arcctgx:

0;

r: - @, (a> l);
lig log. x: @, (0 < a < l);
lig

log"

lim arcts ,:

r+<

-n2

lim arcctgx:zr.

rJ{

115

Desigur, pebaza acestor llml

[og, o: o;

inde" Itsta

logoo--@;

log,0 - - @;
log,0: o;

arctl*:|;

arctg(-

6:

arcctg

0;

iilor"
(a> l);

se

in

lR

formule ca:

(0<a<l);

q: -t;

arcctg(-

oo)

n.

Tinand seilma de toate cele spuse p6n[ aici, desprindem urmltoarea important[:
Observalie. Atunci cdnd calculim limita unei funcliiintr-un punct xo (de acumulare pentru domeniul

defi nilie), procedim astfel

1o Mai int0i efectulm ,oinlocuirea directii" a lui.r cu xo (ceea ce, formal,

e posibil gi dac6 .r0 nu

domeniului de definifie, vezi formulele anterioare), obfin6nd o succesiune de operafii in
IR.
20 Daci toate operaf;ile oblinute in IR. au sens,,,rezultatul,'final
este limita func{iei.
3o Dac[ prin ,,inlocuire dirgct[" se obline o nedeterminare (ceea ce se
intampia murt" frecvent)
anumite metode pentru eliminarea nedeterminirii.
Reamintim cele gapte tipuri de nedeterminlri:

oo. 0

@-@

l'

oo

00

b) Prin

Metodele pentru eliminarea nedeterminirilor sunt cele pe care le-am vtnfi deja la
limite de qinni
(factor comun fo4at c6nd x -) @ sau.r -+ o, amplificarea cu conjugata unei
expresii iralionale, otganizara
num[rului e in cazil 1'), precum gi organizarea altor limite remarcabile.
Limitele remarcabile_, se oblin rapid pe baza limitelor corespunzltoare stabilite la giruri, excepfie
frcdnd prima, pe caxe am probat-o in acest capitol. Lista lor este urmltoarea:

lrr: I
X

(1)

1irn

Q)

li_ lr(1+r):

r+0

r-+0

ln(

'-{

ln(

:lm -k
r+0
c) lim
t+a

Nedeterminur.u

ln,

(3)

liq
r+0 " X

(4)

6n' -(H-d:1:
,-+0
X

(5)

lim (l+
x)i =e
x+0 '

fim

(gi toate consecintele)

-1

C(x
Im+{}

(a>

(*

o,

9
0

a* l)

nedeter

e IR)

(6)
(7)

lim

{:

x)a 4x

IgY: o

Nedeterminarea
(cr

> 0, a>

l'

l)

@>t,a>o)
:lim
x-+0

e) Suntr

lim (tg

,+-fr
4

tt6

rezolvat
S[ se calculeze limitele urmltoare:

cos2x-cosl0x Ib)\
_, ,,.-a)
-' llm
: -'
;-ro

d)

f)

'

x'

ls ry.(n,m

ln.r;

ltu4x

B)

ln(l' +sinx)
,!
lrm
i--o- 611 +tgx)'

c) lim

a' - ao
(a>

x--ra

eN,z) 2,m22);

e) lim

o, a

- A

* l);

(tg*)n";

,+-

fg x';

h)fim(

a) Prin inlocuire directii avem nedeterminareu

*x

**).

9. Folori0

limita remarcabil5 (1), dup[ unele

i trigonometrice. Avem:
cos 2x

-cos I 0x _ r._

6xsin 4x

2 sin

x+o x,

x'

: -2 imsin6x

sin4x

;;d 6x 4x

Prin inlocuire directi avem nedeterminarea

.6*.

!, : Z. t. l. 24 :

x,

4g.

9 . folori* limita (2). Avem:

0.-

h(l+sinx) tgx sinx

x+a
ln(l+tg.r)
sinr ln(1+tgr) tgx

ln(l+sinx) _,,_

., .r8* .cosr:1.1.1=1.
*ln(l+sinx)
r+o
sin.r

a' -ao
,:lima
-a
x+a x-a

ln(l+ tg.r)

a'-o -l
,. eo (a'-" -l)
:fi^a"\a'-"-l):ao
litma"-"-l:aolna,
x+o
x+a

x-a

x_a

unde am utilizat limita (3) pentru inl[turarea

.-..0

lnanr

-.
0

vom folosi limita remarcabild (4) pentru a inlitura nedeterminarea 9 . Avem:

0

ll

<lt+ x

-<lt-; :,* (l+x)'-(l-x)'-,.*

Xx+0X

lim

nm

r-+0

Suntem in cazul 1', deci organizdmnumirul e. Avem:

lml(tsr-l)tc-

\ rd , r
lim(tg-r)ts2x-"''i
fr \s

,-

'

2r

ri.

,]I;fi
t,c,-rlfff
' tg'r-l
r+r tgr-l

--+'
o

=e

=e

tt1

_2J
-zl
=e ,=e-l

f) Suntem incaztl0. (- *).Siremarc[m cilx> 0 gi atunci,

.r

notind/:- lnr, avem x=e-',cu r-)

-+ 0. Rezulti:

liq x ln x :

,l
:

fim (-re-' ) = - Itn +

,+@
,+@

r+0

in

x+0

h) Deoarece

se

lg

c) lir

x1

cazttl de nedeterminare 00. Putem scrie:

luq x' - lim eh('-): lim e'h'

x+0

0, unde am folosit limita (6) pentru a elimina ultima nedeterminare

et

g) Suntem

r+0

eo

= l, unde am folosit

gi rezultatul de la

(f).

e)h
x-+

,[q(r'+5x): a, rezultL c[ prin inlocuire directi avem cazul exceptat o -

,salionalizdm" numfuItorul, apoi scoatem factor comun forlat,dar mai {inem seama ce
.r

Si

+ - o. Avem:,gE (.ffi; *,):,Lg

oo. Mai

(utili

J7 - r l- -x,

a) lit

:,riq

H:,r1E
-" lfrtxtrrr+3-x -L-,[,8.,)

rl

:-I

d) lit

x4

s) lit
rl

qncifii
1.

propue

litr
J+

Calculafi limitele:

-1
a)IS#'

b)lg3

i,-;
lirq
,+o

g)

-2

0'

{1 +x,

x3 +5x2

+x-6
c)' llm -:__l
x+2 yz

+9x

x'+x

x2

'

-X-2'

(**2)'=,
li^
x+-z
(*2 _

-l

r:,Jx'-4x+ll-4
j) lint
"' '*'ii x2 -9x+20

2.

j)

'

k)

1g

E,
r+l {y-l

h)rim

4)'

o_-

d)' lir4 +;
x+e t _./X
ruury
-r+0X

Jj
w;

-zx+6-\t;'z +zx4

.. J*a1-2
e) llm

ffi-Jb-+t

x+3

12x3

d)
lim
-' ;;;

-6x2 +x+1);

x2-+x+l
4xz +

x+5'

+r-8);

b)

,ls

e)

llm-:ix+1
't* tl x'+4

(4x2

s)1,1g(G-S);

h) rr4
lim (",F * r * zr)

j) lim v'iJ1'
r+@

k) r-+<
lim

2"1

x+a

-2x-l
Jy'+6x+10'
--l
3x2

lt

5.

Si

6.

Calc

a)

-_1

,-*

o)

ell

t) \,x 4G7x -17 * x

x'-l

c)' llm

rj

-3

,a,b>0:
-l

S[ se calculeze:

") lg

_)

se

1I

tl x, _4

i)rim(ffi-F);

7.

Fie

8. Ar[t

s[ se calculeze limitele, folosind criteriul majorlrii

a) lim x'sin1,
r+U

(cr > 0 dat);

b) lim ,o.or1 , (cr > 0 dat);

r-t0

c) lim x"arctg)-,(cr > 0 dat);

x+U

") .,is

sau criteriul clegtelui:

d)

Y'

lg5

,(.t*)",

(a > o dat);

, ls ,[+]' e .rs,[+]'

h) lim 'r+cos'r.
t+@

(Utilizarea limitelor remarcabile). Si se calculeze:

tg 5x,
a)' lim
r+0 2X

d) lim

b) llm

l-c-osx

r+0 XSln,

g) rrq
,-i 4

e)- lim
x+0

smx -cos.r
---;-;
lL
**--

I - cosx
c) llm --;-r+0

sinr;tg':
Xt

arcsin-r

h) liq - .
r+o arctg I

f)

lim
x+T

i)

.'./i*,s, -..[-,s,
lir+0

slnmx

et'

k) x+o
li^*"-oo ,a>oi
x_a

eE2' -eE'
m)\ i!
llm---;-:;
x+0 gswzx - esnx '

/*2r*-t\"

lg

,m,n

ez*;
.

/) lim
r+ll

lffi)

sinr

l- -!a

7t

,@>o);

e" -cos,
n) Iim-;;
' -r-;i

o)
lim
-' -*'i6

O lg3tt*sinx)"'s';

,) lg3 (cosx),';

X,

O-f

P)

X'

-l
x+o 6X ;

"'r) llm

3x+sin2x

r+0

ln(l+sin.r).

h(l+tgx)

'

+l' ++'\;
s) lim (2'

'x+o\

5.

Si

5.

Calculafi:

se calculeze

a) lrm

;;

x+@ e'

);

0lu4(cosx+2sinx);'

I cosx. cos2x..... cosr{r

lim , unde n e N*
r_+0

b) r-t{
lim .r.e';

c) ttS

7. Fie f :lR -+(0;o)otuncfiecuproprietateacr

&

Aretati cddacd a'2* +b.3'

+c.5'=0

lir4

r+o

este dat.

x.lnx;

d)

ls,';

(rc1.+]=2.Demonstra{icd

f-

pentru oricex e

f(x))

lR.,

afunci a

- b - c- 0.

")

ls ,"".

lgf(rl:

r.

CRITERII DE EXISTENTA .q. LIMITELOR DE

FUNCTTT CU yECrNArAlr,
CU LIMITE LATERALE
Vom stabili acum condifii necesare gi suficiente ca o funcfie

Teoremtr (de caracterizare

echivalenfa:

f s[ aibn in punctul xo limita 1..

cv vecinlti$ a limitelor de funclii). Fie f : D -+ IR., xoe D'Si {. elR. Exi

VeT(l),lUeY(xo)astfelincdtV xeUlD,x*xo
flim
"r+r0 f(x):/]e[V

Demonstralie.,,1". Presupunem .U

I/o

e"/\l),

]q

f@)eV).

t:

t@) = !.. SE admitem prin absurd cE

lti
.H

astfelinc6t V U eW(xo),1 x, e (l (1D, xr* xo cu [(x) eVo.

Vecinltatea U fiind oaxecare, s[ alegem un gir de vecinlt[{

dac6 xo e ]R,

U,:

(n,

qf

dacd

xr:

co,

respectiv

C}

(U,),rr, construit astfel:

U,: [- @, -

n)

dacd

oo.

U,:(*o-

\nn

, ro *-.1

Renot[m xu,=a,,

a,eun(1D, a,*xo gi t@,) ezo.Esteclarcr

girul (/(a,)),=, ,, arelimital,
Il3:-o,:xo,dar
tofi termenii s[i sunt in afara vecin[t[1ii Voe1/(l). Pe de alti parte, din ipoteza lim f(x) : I qi faptul

E
(o.

urmare

r+r0

l,* ,,:

xo, rezlttltd, l,:X

t@,)

/, contradictie.

Nd

,,". Presupunem ci Y V e%(l),1 U eT/(xo) astfel incdt V x e (J fi D, x *xo + f(x) e V.Fie (a,),r,
c D \ { x, } cu
Iy ",:.tr, ; vom ardta cL l,yyl t@,) : l.
Sd consider[m o vecindtate oarecare Y eZ/(l\. Conform presupunerii in care lucrdm, exist[ o
U eT(xo) astfel inc6t V x e U n D, x * xo
= f@) e V.
Deoarece
mo,:x,,3 no N* astfel inc0t V n )fl0 ) o,e U, adic6, a,e (J r'-l D gi de aici rezdf

tG,) e Z. Textul subliniataratd.e l,1g t(a,): t.

Prin urmare, pentru orice gir

(o,),rreD \

{ xo

Ytr

.* lH on: xo, rezultd lim f(r, ) : / fi aceasta inseamn[ cl

lim f(x): /.
x+xO

(o.

Sr

Vz
Nol

finitqi/ e IR.(/frnit)Existl echivalenla: t,t5n (r) : /l<+[V e>0, 1 6" > 0 astfel inc6t V xeD, x* x* V- xo l< 6, +l f@) - {.1< e].
Teoremtr(decaracterizarecueqi6alimitelordefuncfii).Fie

Demonstralie. (=+). Presupunem

lq

f(r)

f :D-+1R., xoeD', xn

: /. Pentru e > 0. arbitrar, luim V eT/(l), V :

(1,-e, /+e) gi

folosind caracteizarea cu vecinlt[1i a limitei, existi U"eY(xo) astfel inc0t V x e(J,l D, x *xo )
f(x) e (l-e,1.+e). Cum U" estevecin[tatepentru xo,existl 6"10.rr(xo-6", ro*6") E(J,,decicuatiit

maimultVxe(xo-6",10+6")nD,x*x, >f(x) e(l-e,1.*e).Aceastasemaiscrie:VxeD,x*xs,

V-xrl< 6" +lf(r)- ll.r.

@ozilia

din dreapta e adevdrati.

6,> 0 astfel inc6t V x e D, x

(e). Presupunem c[ V e > 0, f

*xs, W - *ol < 6" + l(r) - ll. e.Vom ar[ta
c[ este indeplinitl caracteizarea cu vecin5tlfi a limitei. Fie, intr-adevir, V e7/(l\ o vecrndtate arbitrard.

Atunci 3 e > 0, astfel incdt (1,-e,l.+e)gV.

120

Tcr

acu

lf

tu

tim

(e

2o Funclia I : rR + R,

:{{};,ffi

(r)

este continui intr-un punct .ro

;:#r*

lR.

dacs qi numai dacd

f(xo):g(ro).
(xoI
gXr)

hlulie.lo

Se gtie

ci pentru

oi,ce

Rezultd imediat, egalit[file de tunclii

a,b e IR avem max(a, 61 :a+b+)a-bl

+
u:max(f,rr:f s+)f - sl gi v:

Funcliilefgigfiindcontinue,rez:ultdcaf+g,t-g$ilf-gl
*rnuL, r gi,

min(f

min(a, 61

:a+b-)a-bl

+
- sl
,rr- f s-lf
2

reniltlcdu

qi v sunt continue.

func{ia I este continu[ in punctul xo . Dac[, prin absurd, am avea f( x, )

c[

(o,),rreQ qi (4),rg

IR

suntdeasemeneafunc{iicontinue'Prin

J. exprim[ cu ajutorul unor funcfii continue, de unde

2o presupunem

* g( xo ), ludnd

\ Q, cu l*o,:xe, ]* b,:xo, ar tezulta |,lg.'(a,):11j* t@"): f(xo) qi

xo,contradic{ie.Agadar

mrrb,):]rgs(4):g(xo),adicfllnuaravealimit6in
Reciproc,s6presupunemc[ f(xo):g(xo).Fie (4,),,,g]Runqiroarecare*

f(xo):g(xo)'
dn:xo.Dac[ (a,),.rare

]r13

finit de termeni iralionali, de la un rang incolo qirul (4, ),r, este qir de numere rafionale 9i deci
1*r(o,) : lTg t@): f( xo ) : t(x); analog, dacd (a,),,, are doar un num[r finit de termeni rafionali.
DacL (a,\,,r are o infinitate de termeni rafionali gi o infinitate de termeni ira,tionali, notim cu (ai),r, li
subgirul termenilor rafionali, respectiv subgirul termenilor ira{ionali din qirul (o,),rr' Atunci

doar un num6r

(oI),.,

\y,("',):lim t@',)= f(xo ):

li

Dar subqirurile (t(a',)),,,

(xo ) qi

(r(ol))

n,

\:*,(oD: limg(ai):
ep;uizeaz[

s(.xo): (xo )'

qirul (t(o,)),rr, ceea ce inseamnl tA ]t* t(a,)

t(xo)'

Rezulti cd funcfia I este continu[ in xo .

tr4ercipii propue
FieDcR.gi

xn e R.

xo, atunci t + g

FieDclRli

:D

S[searatecddacd f :D-+]R.estecontinulin xo

IR este

qi

g:D-+

IR

estediscontinulin

discontinu6in xo.

f, g:D-+lR.dou6funcfiicuproprietateacd

f+Sqi f -gsuntcontinue. Sdsearatec[ f qi

g sunt continue.

pentruofunclie
f_(x)

[:D-+

IR,DcIR,definimfuncliile [*,t-:D-+IR.prin f+(-r)=max(f(x),0)9i

: min(f(x), 0), V x e D. 56 se arate cd f este continu[ dac6 gi numai dacl f* gi f- sunt continue'

e D. S[ se arate cd dacd f este discontinu[ in xo qi g este continul in xo cu

g(xo ) * 0, atunci tg: D -+ iR este discontinul in ro '
Fie f : R. -+ R o func,tie cu proprietatea cI func{iile sin ./ gi cos '/ sunt continue. SE se arate cd f'
Fie f, g : D -+

IR.

gi

xo

este continui.

a)

Si se

arate

c|tunclia f

: iR

-+ IR, f(x)

b) construili un exemplu de funcfie

=U*',;:

f :R +

ffi, e

R. continua

, este continui intr-un singur punct'

in exact douS puncte.

7. Fief :tR->tR.,{('-f l ' xeQ

"-t-t,.relR.\Q
a)

S[

se arate

b) S[ se arate

ci f este discontinulin
c[ f o f este continuI.

orice punct.

c) Da[i exemplu de fi.rncfie continu[ g : IR. -+ IR astfel incdt g o

8.

Fie f : IR. -+

, ,(+):
9.

IR.

o func{ie continui cu proprietatea cL

ar rt

"t(a),oricare

ae

IR ei

[(x):

f s[ fie continul.
t(zx), oricare ar fr x e R. SI se arate

c6:

cryete

n e N;

Ihfini

b) f

este constantl.
Fie f : IR.+lR.ofuncfiecontinuicuproprietateacd

")

(r+):

f(a), oricare arfrae

IR gi

f(r):

f(x'),oricare arfrx e

IR.

Sisearatec6:

valoar

n e N;

Ram,

b) f este constantii.
10. Fie

: IR

+R

otuncfiecontinu[cuproprietateuce

1(*+1):
\ n)

f(r),oricare arfrxe R gin e N*. S[

arate cd:-

a) f(x +

b) f

q):

12. Fie

t@), oricare

n frx

IR 9i

q e Q;

+ IR funcfii continue

f : IR. -+ IR. o funcfie

cu proprietatea

cu proprietatea

c[ f(r) :

Teore

g(x), oricare ar fr x e Q. Aretafi cd

c[ f(x + y): f(x) + f(y), oricare

ar fr x,y e

f este continul in origine, atunci f este continu[ pe R.

13. Fie f : iR -+ R. o funclie cu proprietatea cd f(x + y): f(x) + f(y), oricare ar fr x,y e
a) f(- r) : f(r), oricare ar fi x e IR;

]R..

t:

g.

SI se arate c[

multrr
IR.

S[ se arate c[:

e)

Daci f

oricare ar fi

Dacl
Pentn

t@):

*,

oricare ar fi

I<ir

x e IR..

f : IR. -+ IR. o funcfie cu proprietatea c[ f(x + y): t@)t!), oricare ar fi x,y e IR.
a) SI se arate c[ f este identic nul[ sau f este strict pozitivi.
b) Dac[ f > 0, ar[tafic[func{iag:lno f areproprietateag(x +y):S(r)+ gO),V r,.y IR 9i deducefictr

14. Fie

existii a > 0 cu t(x)

:a',

V.r e

t(x):*, Vx
17.

SA se determine

arati
propr

Ie(

t(J),,
Agadr

IR.

fm,

15.SAsedeterminetuncfiilecontinuef:lR-+Rcuf(0):09if(x)-r(;) :.r,oricarearfixelR.
16. Sese arate cddacd

Jun

e Q;

este continui, atunci exist[ a e ]R astfel incdt

intrea

(=)-l

: nt[), oricare ar fi n e N;
, t(;) : ! Kr),oricare arn n e N*;
:.rf(l),

If are
Deno

b) f(r)

d) (x)

t(E)=

t mult
fund

de urr

este constantii.

11. Fie f, g : lR

pentru

f : IR.-+lR.estecontinu[gi areproprietatea tQx)+ f(3r):

IR.

funcfiile continue

5x,Y

x e IR, atunci

il

(e).

a,b e

Notitu

Evidt

deoar

/:

[0,o) -+ IR cu proprietatea:

intre

t(z')= f (3"), vx e IR.

propr
Darb,

Darb

PROPRIETATEA LUI DARBOUX, EXISTENTA

SOLUTIILOR UNOR ECUATII, SEMNUL UNEI
FUNCTII CONTINUE
O proprietate remarcabil[ pe care o au funcfiile continue definite pe un interval, util[ in rezolvarea
ecualii sau inecualii, este aga-numita proprietate a lui Darboux sau proprietate a valorilor intermediare.
Dacd a, D, c sunt numere reale spunem cd c este tntre a Si b dacd c aparline intervalului inchis cu
capetele a Si b.

&

Defini(ie
Fie

1c

IR

un interval qi

f : 1+

IR o funcfie. Spunem cd

funcfia I are proprietatea lui Darboux dacd

],:

pentru oice a, b e I qi orice l" intre f(a) $i f(b), exist[ c intre a gi 6 astfel incdt
f(c).
Geometric, aceasta inseamni c[ orice valoare ,,intermediar6" ], intre f(a) qi f(b) de pe axa
valoare a funcliei intr-un punct ,,intermediar" c intre a Si b, de pe axa OX.

ReamintimcIpentruofunclie

t@): { f(r) l,
o muQimii

[:D-+

lR

giosubmullime

E:

este o

Ee D notlm

e E} 9i numim aceastl mullime imaginea prin funcyia

E; cdnd

OI

D mullimea f(D) se numegte simpluimaginea

funcyiei f.
O caracteizare a funcliilor cu proprietatea lui Darboux este dati
de urm[torul rezultat:
Teoremi
Fie f : 1-+ IR. o func{ie (1c IR. intewal). Exist6 echivalenfa:
are proprietatea lui Darboux] <+ [V J interval, J c I
f(/) este interval].
Demonstralie.lnainte de a trece la demonstralia propriu-zis6, reamintim c[ un interval este o submullime a

If

mullimii IR, care din punct de vedere geometric se reprezint[ pe dreapta real6 printr-o mullime de tipul:
intreaga dreapt6, o semidreaptE, un segment sau un punct (adicd o mullime format6 ,,dintr-o singud bucati").
(=). Presupunem cI f are proprietatea lui Darboux gi ar[t[m c[ transformd orice interval intr-un interval. Fie

./un interval oarecare inclus in L

S[not6m m:inf f(4.R , M:sup f(/1 eR.
Daci f nu este constanti, avem m < M. Ardtdmmai intdi incluziunea (m, Mg f(4.
Pentru aceasta, fie l" e (m, M oarecare.
Daci am avealu < f(x), pentru orice x e J, ar insemna c6 l, este minorant pentru mullimea f(.,), deci
tr" < inf t(A: m, contrar faptului cd?'> m. Prin urmare, existi a e J astfel incdt X >
f(a). in mod analog se
aratd cd existd b e J astfel incdt f. < f(b). Rezulti cd l. este intre f(a) $i f(b). Deoarece funclia are
f
proprietatea lui Darboux, existi c intre a qi b, deci c e -( astfel inc6t l, :
f(c) gi de aici rentltd ),e f(.,|. Cum
?' e (m, lt{) afost arbitrar, rez;ultd incluziunea (m, M c f(4.ins[, deoarece m, M sunt marginile mullimii
f(/1, avem incluziunea f(A e lm, M.
Agadar, (m, M c f(4 clm, M. Deaici reniltlcdt KA esteunuldinintervalele(m,
M,l*, M,(m, M,
[m, M. Retinem ci mulfimea f(/) este un interval.
(e). Presupunem c5 Y J I, J intewal + f(4 este interval gi arltim cd f are proprietatea lui Darboux. Fie
=
a,b e I ei l" intre f(a) 9i f(b).
Not[m cu -/ intervalul inchis cu capetele a Si b, deci J g I.
Evident f.(a), t(b) f(4. Cum f(/) este un interval, iar l. este intre f(a) $i f(6), deducem cd t" e [(J),
deoarece un interval conline o dati cu doui puncte gi orice punct dintre ele. inseamn[ c[ exista c e J, adicd, c
intre a gi 6, cu I : f(c). Teorema este demonstratl.
Rezultatul care unnetvl este foarte important gi ne aratd ci func]iile continue (pe un interval) au
proprietatea lui Darboux. Prin aceasta ne asigur6m de suficiente exemple de funcfii cu proprietatea lui
Darboux gi anume toate func{iile continue (pe un interval). in acelagi timp putem interpreta proprietatea lui
Darboux drept o condilie necesar[ (nu ins6 gi suficienti!) pentru continuitatea unei funcfii pe un interval.
137

Teorem[ (Bolzano)

<xriF

orice funclie continud [ : I -+ IR (l interval) are proprietatea lui Darboux.

Demonstralie. Fie a,b e 19i l. intre (a) $i f(D). Fixdnd ideile, si presupunem c[ a < b Si t@) < f(D), deci

calculdr
interval,

t@)<I<f(D).Dacil':t@)saul.:f(D)putemluac:arespectivc:bSiamg[situnc?ntreasibw"

I:

proprietatea
f(c). Sd presupunem
acum c6 f(r) < I < f(D). Considerim

{xlx e fa, bl, (x) < I}.

EvidentaeA,deciA*AsiAestemtrrginitii,fiindinclusiinintervalulfa,b).Existiatuncic:suple&
ba mai mult,

mullimeal

c e la, b).
X, : f(c), ceea ce inseamni

Vom arlta cE

c--I

nu este majorant pentru

c[ f are proprietatea lui Darboux.

(fiindcI c este cel mai mic majorant),

ll
astfel incdt o,r"-;,adicd c-!<anlc.p1enrlt[ci

lim

o,:

c gi cum

Pentru fiecare

n e N*, numlrul

ceea ce inseamnl

a,e A,avem f(a,)

ci exist[
<

I,

an

eA

V n e Nt-

limiti cdndn -+ co gi finand seama c6 f este continu[, oblinem f(c) < I.

(l)
Cum f(D) > ), 2 f(c), reniltl c * b, deci c < D. S[ consider[m atunci un qir
(b,), rg(c, b) 1g b,:c.Deoarece boeA,avem [(b,)>1., vn e N*. Trecdndlalimit[ cdndn-+ogi
""
(2)
lindnd seama cI f este continul, rez;ultJ f(c) > I.
Trecdnd la

Din (2) qi(2)renftn I: f(c).

Observayie. Reciproca teoremei precedente este fals6, mai precis existi funcfii care au proprietatea lui
Darboux dar nu sunt continue.
Un contraexemplu in acest sens il constituie functia f : IR. -+ R, dat6 prin:

fft):{t*+ ' dacb '*o

I a,daclx=0

,cu ., e

[-

sau./c (-

a,*

0.

Hf(,
punctel

7elR,i

2. tui
astl

Solulie,

diferent
Deoare

-b<

cela,

1, 1] rixat.

in .ro: 0, fiindc[ nu are limitl in acest punct. Totugi funcfia arc

lui Darboux, ceea ce se justifici in felul urm[tor: fie -r s IR un interval oarecare. Dacd J e(0, *)

Aceastl funcfie nu este continu[

proprietatea

ExERC]

-,

0), intrucdt restricfiile func{iei f la fiecare din aceste intervale sunt funcfii continue, deci frrncfii
cu proprietatea lui Darboux, rezultii cdt (A este interval; dac[ 0 e J, se aratli imediat (prin dublfl incluziune)
egalitatea
[- l, 1], deci f(/) este tot un interval.

f(4:

3.

S[

Solulie
xz= 0,

Stabilil

f(-3)

Propozi{ie. Considerim o funclie continu[ f :1-+ R. (/interval).

1o Dacd in punctele a, b e l funcfia f ia valori de semne contrare, atunci f se anuleaza cel pulin o dat[ intre

f(-1)

2"

f(3)

Un corolar important al teoremei lui Bolzano este urmitoarea:

aqib.

Dacd funcfia f nu se antileazdpe intervalul ea men}ine sernn constant pe acest interval.

Demonstralie. 1o Lu[m ], 0 care este intre (a) $i f(D), prin urmare, deoarece are proprietatea lui

cu f(c) : ],: 0.
2o Presupunem prin absurd cd f nu are semn constant pe 1, deci exist[ a, b e.lr astfel inc0t
f(a) gi f(D) au
semne contrare. Aplicdnd punctul 1", rcntltd cd existi c intre a Si b, deci c e d astfel tncdt
f(c) : 0. Aceasta
contrazice ipotezac[ fnu se anuleazipeL
Obsenalie. in propozilia precedentdipotezacl f este continu[ poate fi inlocuit[ cu ipoteza mai slabi c6
f
are proprietatea lui Darboux.
Dispunem de un algoritm simplu dea a stabili semnulfuncSiei continue definite pe un interval.
Dac[ avem funcfia continu[ [ : I + IR (1 interval) rezolvim mai intdi ecualia f(x) : 0; s[ zicem c[
aceasti ecuafie are doar un num[r finit de solufii (numite Si zerouri ale funcfiei
fl, fie aceste d xr< x2< ... <
Darboux, exist[ c intre a gi

138

f(l)::
f(s):
f(7) =

<xn; pe fiecare interval (xo, xo*r) funclia f are semn constant (fiindcl nu se anuleazL), care se obfine
calculflnd valoarea funcfiei intr-un punct convenabil din acest interval; acelagi lucru este valabil pentru
intervalul 1n (- @, Ir ) dacd xr> inf 1, respectiv pentru intervalul I f1(x,, o), dacl x, < sup .L
Pe scurt, refinem cd semnul uneifuncgii continue se obyine prin vulori.
EXERCITTI rezolvate

l.

S[ se arate cE orice firnclie polinomiali de grad impar cu coeficienfi reali are cel pufin o riddcini reald.
fululie. Consider[m funclia polinomial[ asociatI:
{ : R -+ ]R, f(x) :a,xn +a,-rx"-1 +...+afi+ao, unde n e N* este impar, axt t1 , ..., d,e IR' 9i

a,* 0. Fix6nd ideile, sd zicem cd a,)

0. Atunci

,t3g

(, :

-@, deci existi cr e R. cu f(cr) < 0. La fel,

cu f(B) > 0. Deoarece funcfia continul f ia valori de semne contrare in

punctele cr $i B, rezultl ci ea se antleazl intre cr gi B. Aqadar existi y intre o $i B, deci cu at6t mai mult

1g f{D

oo, deci

existi F e

IR, astfel incdt f(y)

IR

0.

2. Ar6ta{i c[ orice funcfie continud f : fa, bl +

astfel ca

t@):

la, b] are cel pufin un punct fix, adici existd c e fa, bl

c.

Solulie. Considerim funclia auxiliar6

g i la, bl

R., g(x)

f(x)

- x, cate este o funcfie continu6, fiind

diferenfa a doui funclii continue.

Deoarece f(")> areniltdsia):

t@)- a>0gi,inmodanalog,dinfaptulc[ f(b) 3brenlJtds(b): f(b)- b < 0. Aqadar, funcfia :continu[ g ia valori de semne contrare in punctele a qi b, prin urmare existl
c e la, Dl astfel incdt g(c) 0. Aceast6 egalitate este echivalentd cu t@\: c'
[E
E)

tr
E)

3.

S[sestabileasclsemnulfunc{iei f :lR.-+lR,definit6prin: /(x)=x(x+z)'z(x-2)(2'-16)arctg(x*6).

:
Soluyie. Funcfia f este continul pe IR (fiind o funcfie elementard), iar ecuafia f(r) 0 are soluliile xr: - 2,

xz:

0, x3:2, xq: 4,

xs:

Stabilim semnul prin valori:

(t

(-3) : - 3 . I . (-s)[;-

f(-l) : - I . I . (_3)

: I'

t6

6.

\
)arctelg)

> 0, deci f > 0 pe (-

2).

(t \
> 0, deci f > 0 pe (- 2, 0).
t6
[, - )arcte?T)

9' (-1)' (-14) arctg(-5) < 0, deci f <0pe (0, 2).

f(3):3 '25't '(-8) arctg(-3) >0, deci f >0pe (2,4).
f(5):5 .49'3 '16arctg(-l)<0, deci f<0pe (4,6)f(7) :7. 81' (128 - 16)arctg I >0, deci f >0pe (6, *).

f(1)

*, -

Tabloul de semn al funcfiei f este redat mai jos:

139

b)

cEeercifii propse

cr

1.

Si

urmltoarele funcfii au proprietatea lui Darboux:

se arate ctr

a) f : IR -+ IR, f(x) = sin.r

b) f :R-+IR,

Isinx *-u
v+n
c) f :lR-+lR, f(x): { x'
I t ,.r=o

2.

f(x): x2+l'

d) f :R-+IR, f(x)=

lat

le'-l r(0
1x ,

13. Fi(

Dz

[x+1, x>o

14.

S[ se arate c[ urmfltoarele funcfii nu au proprietatea lui Darboux:

a)f :R+rR,

c) f

f(.r):{l,ilR,q,

:R-+lR, f(x):

e) f : IR -+ IR, f(x)

3.

12. Fi(

x+l

f(.r):{,i,:

b)f :R+rR,

15. Fi,

i;3'

pr

(o.x<o

Its.xx*u;
^
l;'0, x=0
[

d) f :R-+tR,

f(x): lf

_,^

SE

16. Fi

lx'*-"

c0

17. Fi

{;.',X'.H\O

18. si

Fie f : IR -+lR o func{ie cu proprietatea lui Darboux astfel incdt t'@)

1, V

e IR.. Sl

se arate

cl f este

19. Fi

constantii.

4.

Fie{ -Iintervale
ctr

5.

de numere reale gi

funcfia I o g: I

IR are proprietatea

f(x)=(x-3)(2-

b) f(x)=ln2

x-4,

-l),

x e lR;

Sd se arate

a)

x e (0, m);

c) f(x)=xo -17x2 +16, x e

7.
8.
9.

lui Darboux.

S[ se stabileasc[ semnul funcfiilor:

a)

6.

f : I -+ J, g: J -+ IR func{ii cuproprietatea lui Darboux. Si se arate

clecuafia

b)n

IR.

x'+x'+mx-l =0 are o solufieinintervalul [-

1;

l], oricare arfi

i
IR..

S[ se arate c[ ecuafia x3 + 3x -2 = 0 nu are toate solufiile intreg.

S[

se arate cd

SE se arate

ecuafia

x' -gx' +23x -14 = 0

c[ ecua{ia 2' =lx

13

mt

are trei solugii reale pozitive.

are cel pufin trei solufii reale.

10. Demonstrali c[ urm[toarele funcfii sunt bijective:

a)f:R.+IR, f(x):x'+3x-l; b)f :R.+lR, f(x):x+e'; c)f:(0;o)+1R, f(x):x*lnr.

11. a) Da{i exemplu de functie crescitoare pe intervalele [0; 1) il
140

[;

2] care nu este crescltoare pe lO;2).

c)

m'

b) Demonstra[i

cFt

dac[

este continu6 qi crescltoare pe intervalele

t0; 1) 9i [1;2], atunci

este

crescdtoare pe [0; 2].

12. Fie .I

IR

un interval gi

laterale intr-un punct .r0

f : 1-t

Fie

f : 1-r

jR o funclie cu proprietatea

lui Darboux. S[

se arate cd dacd

are limite

el atunci f este continul in xo '

lR o funclie monotonl. SE se arate c5 dac6

f(4

este un interval, atunci

f are proprietatea lui

Darboux.

funclie injectivd

14. S5 se demonstreze cd o

15.

f : I -+ iR. av6nd

proprietatea lui Darboux este strict monotona'

Fie f : IR.+R cuproprietateacA f(f(x)):-x, oricare arfrx e

R..

SisearatecE f esteinjectivlqinuare

proprietatea lui Darboux.

r6. Fie

1g

IR

un interval 9i

f : 1-+ IR o funclie

avdnd proprietatea lui Darboux.

Si se atate cddacA I f I

este

continui, atunci f este continuS.

t7. Fie f : [0; 1]

[0; 1] o funclie continuS. S[ se arate c6existd a el0;1]cuproprietatea t@)*

18.

SisearatecSnuexistSfuncliicontinue {:10; 1l -+ [0; 1] cuproprietateacdx

19.

Fie

f : [0; 2] +

lR o tunclie continua

!Q).SE se arate c5 existl u,v

{(-x)

l-

e Q'

10;21 astfel incdt

-v: I ti f(zr): f(v).

LE

Defini(ie
O funclie
a)

cu f(0)

Qe

a:

t:

GATURA

D (elR.) -+

ONTINUITATE_MARGINIRE

IR se numeqte:

mdrginitd superior dac6 imaginea sa f(D)

M e iR. astfel inc6t f.(i < M, Y x e D'

b) mdrginitd

f(r) | x e D}

este o mullime mdrginitS superior, adicd existd

inferior dacl imaginea sa f(D) este o mullime mdrginitd inferior, adic[ existb m e

]R astfel

incdtf(x))m,YxeD.

incit m <
c) mdrginitd dacd imaginea sa f(D) este o mullime mdrginitl. adicd existd m, M e IR astfel

<M,VxeD.

tk)

<

li inf f(D) : *I f(x) se numesc respectiv marginea superioard

ate funcliei [ : D + lR; in general, aceste numere aparlin mullimii IR

qi

Numerele sup f(D)

murginea inferioard

sup

f(x)

in cazul unei funclii mSrginite, marginile sale sunt numere reale (finite).
Ddm mai intdi un reztltatpregdtitor, important 9i in sine.
Lema Weierstrass-Bolzano
pentru o mullime infinita gi marginitd existd cel pulin un punct de acumulare (adic6: D infinitd
mdrginiti * D'* A).

t4t

qi

Demonstralie.Fiea:inf D, D:sup D,cua,b elR,a<b.Demonstrlmciexistidou6giruri (o,),rr,(b,

de numere reale cu proprietifile:

lo anlan*r<b*t<bn, Vn eN*;

2o

b,-a,:#,

vn

e N*;

3o intervalulla,, b,] confine o infinitate de puncte din D, V n e N*.

Construcfia acestor giruri se face recursiv (prin induc{ie). Pentru

ft: l,lulm a,: ct, br: b.DacL oo, bn

in felul urm[tor: impdrfim intervalul la,, bn] in dou6 intervale

gi deoarece lan, b,l confine o infinitate de puncte din D reniltd c[ unul din intervalele obfinute are
asemenea o infinitate de puncte din D; notim acest interval cu I a,*, , b,*r7 gi astfel le-am construit pe a,u
fost conctruite, vom construi a,+1,

b,*, . Proprieteflle 1", 2o, 3" se

l"

Din

rezultd

ci girul (o,),r,

bn+t

verific[ rapid.
este crescltor gi mdrginit, iar

aceste qiruri sunt convergente.

Din 2o reniltl c[ limitele acestor

girul (b,),r, este descrescdtor gi mirginit, deci

c)1

doul giruri sunt egale gi fie .ro valoarea lor comun6.

Dila,,

b,] esteinfinitl,deciexistl a,e

Dllan, b,f,cnan*

Vn e N*Cum a,Scr,( b,,rentltidinteoremacleqteluice lig dn:xo.Agadar xo estelimitaunuiqir (cr,),r,gD\

\ { xo }, ceea ce inseamni cd xo e D'.

2.

Rezultatul urmfltor este foarte important Si realizeazd leg[tura dintre funcfiile continue gi funcliile
mirginite.

3.

Din3o ren;Jtdclmulfimea

xo,

Teorema lui Weierstrass

DacI f : fa, bl ->

astfel incdt

IR este o

funclie continui, atunci funclia f este m6rginit6 gi existd r',

f(I) :,iilEr f(r) qi f(x') :,sup,

x" e la, bl

Fie
ner

1. Fie
5. Se

sol

f(-r)

(o funclie continud pe un interval compact este mdrginitl qi iqi atinge marginile).

Demonstralie.I) Ariltim c[ funcfia f este m[rginiti.

Presupunem prin absurd ci f este nemlrginit6 gi atunci pentru oice n e N* exist[ a"ne fa, b] astfel incdt:

6.

Fi(

7.

a)
ne

lf(o,)l>

n. Multimea {o,, In e N*} este infinitE 9i m[rginitI, deci conform lemei Weierstarss-Bolzano,
admiteunpunctdeacumulare ro gievident xoefa, b].Altfelspus,exist[unsubqir (o*)o_, allui (o,),-,

cu

cru*

*xo, Y ft e N* gi astfel incdt lim d,r:xo. Din (1) uro"-

lf{o,-)l: *. Prin urmare, findnd seama ci f

: I g f(o* ) l:19 I {(o,- ) l: *, contradic{ie.
|5g

lf(o*)l>

este continu[, avem:

no, de unde reniltd

lf(ro)l:ltt1g o,*)l:

lR,

g@:

flh,

f(x.l -

) m, Y x e la, bl.

Fi

142

9.

Fi

10. D

care este o funcfie continuE. Conform cu I)

],, V x e la, bl. Aceastii inegalitate se scrie

-, ) 2 m*t, o x e fa,Dl. Rezulti cd m +l- este un minorant pentru mullimea t([a, b)),

func{ia g este mlrginit[, deci existS ]" > 0 astfel incdt g(x) S

ll

8.

ol
6

Presupunem prin absurd cE marginea inferioarl lz nu este atins6, ceea ce inseamnl cA f(x)

la,6l -+

b)

cL

II) Arit6m cI funcfia f iqi atinge marginile.

Sinotdm m: i1tf. f(x)SiM: sup f(-r).
xela.bl
xefu,bl
Atunci putem defini func{ia g :

Fie

sE

)"=

mai mare decdt m: inf f([a 6]), contradiclie cu faptul cE m este cel mai mare minorant al acestei mullimi.
Analog se arati cL dacd marginea superioari nu este atins6, se ajunge la o contradicfie. Agadar aceste margini
se ating (sunt valori ale funcfiei) , adicd existE .r ', x" e
M:
fa, 6] astfel incdt m :

t@) si

t@\.

qfunciln prorye

an

ple
dc
hI

1.

SI se arate c[ urmltoarele funcfii sunt mirginite:

a) f : [0, 1] -+ [0, 1],

f(x):x;

b) f

: R.

-+ IR,

f(r):

sinx;

ecl

c)f :lR-+lR,

2-

Fie

f(x):arctgx;

d)f :R-+lR, f(x):1*1

x'+l

f : (0, *) -+ (0, co), f(x) : l. tn

x

se arate

ci f este m6rginit6

pe orice interval mirginit dar este

nemirginit5 pe (0, o).

3. Fie f : IR -+lR o funcliecontinudav6ndlimite

finite cdtre*@ $i-oo. S[se aratec6" f estemdrginitd.

4. Fie f : [0, l] -+ (0, 1) o funcfie su{ectivl. s[ se arate cE f este discontinu[.

5. Se consideri o funcfie f : IR. + IR. continul gi mlrginiti. SI se arate cd ecualia f(x) : x are celpulin

solufie real6.

6-

Fie f

7.

a) Fie

: lR'

-+

a<

IR.

o funcfie continu[. Dac[ ecua]ia f(x) = x3 nu are

b numere reale gi funclia

o,

nemirginitl inferior gi superior.

b) Fie

t:

(a, D) -+ JR.,

solulii rcale, ardta[i cd f

este

f1r): -l*+.
a-x b-x Si se arute cd f

g: la, bl-+ IR o funcfie continuI. SI se arate cE existE c e (a, D) astfel ca f(x) -

9.

aratecdfunctia

f + le este surjectivS.

Fie l" e R, l, > e.

SE se arate

10. Daci funcliile ,/, g

s[

este

1 *=L.
a-c b-c

8. Fie f :lR.+IR.ofuncfiecontinulcuproprietateacd lim f(x):rr- "f(')=0.56se

,-)-@

g:

nemirginit[.

se arate cL

IR

c[ ecuafia e" =]vx

are cel pulin dou[ r6d6cini reale.

-+ IR au proprietatea cil/este continuS, g este monotonl qi

,f(x) = g(x), Vx e e,

= g.

143

Trsrp

DE EvALUARE
Testul

t. Si se afle valorile

reale ale numerelor a gi

xell,2]
,r--r-r,*+b,
",'r\\:;:i)w(2,*
(r) :

l;,

2.

*)

Fie numerele reale a < b. Sdse arate

".,"

pentru care fi.rnclia

continur pe

: IR

-+

IR.,

IR.

c[ ecuafia (xz +l)(x -

b) + (ro

+2)(x-a)

= 0 are cel pulin o solufie

in intervalul (a, b).

3.

4.

S[ se arate c[ func{ia f : IR +

R,

f(x)

Slsearatec6funcfiaf :lR+1R.,

x sin x, este nem[rginitii pe

[1.",- 1 v+(r

f(x):{r ""r'*-"

[ " ,

Fie

interval)
problema
mina o dr

determint
IR.

,pozilie I
MqpenL(

determini

areproprietatealuiDarbouxpentruoricc

r=o

acesteia.

aelR.

5.

Prob

:lR

+iR

f(x),

continul, astfel incdt "f(Lx)=

VxelR, unde ],>1

este

fixat. Si se arate cLf ests

Atunci, p
fiind limi

exist[ tar

funcfie constantI.

limit[
Testul 2

est

Prot

(
z e N arbitrar. S[ se arate c[ ecuafia sinx

1.

Fie

2.

S[ se determine funcfiile continue f : (0, o)

= cos'.r

are o infinitate de solufii.

rectilinie.
Migcarea

tntr-un m

IR cu proprietatea:

Pentru ac
Pe interv

t@): f(x) + f(y), oricare ar fi x,y e (0, o).

-+ IR.,

mobilulu

- l) .lnx.

3.

S[

4.

Fief:lR+lRofuncfiecuproprietateacif(x)Q<+f(x+l)EQ.SAsearatecifarecelpufinun

se studieze semnul

funcfiei f : (0,

oo)

f(x):

(x

fiind

toca

punct de discontinuitate.

Fie

:l0,2nl-+lR. o funcfie continul cuproprietateacd

astfel incdt .f (c)=

f(0)=f(2n). S[ se arate clexistl

ce[O,n]

f (n+c).

Determinafi punctul c in cazlul funcfiei -f (x\ = sin x -

cos x.

I
Definifie

a) Func{i

PROBLEME CARE AU CONDUS LA

CONCEPTUL DE DERIVATA

Problema tangentei la o curbi (Leibniz)

SI considerim o funclie continui f : 1 + R (1 fiind un
interval) gi un punct fixat Ms(x* f(xo )) pe graficul s6u. Se pune
problema definirii tangentei in Ms la graficul funcliei f. A determina o dreapt6 ce trece prinh-un punct fixat este echivalent cu a
determina panta dreptei respective. Gdndim tangenta in Ms ca o
-pozilie limite" a unei secante MsM care se ,,rotegte,, in jurul lui
Mopdnd ce puncful Mse,,suprapune" peste punctul fix Ms.
$tim sI
determinlm panta unei drepte c6nd cunoaqtem dou6 puncte ale
acesteia. Prin urmare panta secantei MsM este raportul

!u*!uo _f@\-f(xr).
xu - xuo
x- xo
Atunci, panta tangentei in Ms la graficul funcfiei f se definegte ca
fiind limita acestui raport cdnd x 9 ro . prin urmare vom spune c[

exist[ tangenta in Msla graficul funcliei

t^f(x)-f(xr)
f dacl 9i numai dacd exist[ limita r+,0
_
X

qi aceastl

Xo

limit6 este tocmai panta tangentei. Daci limita este infinit[, tangenta are direcfia axei Oy.

Problema vitezei unui mobil (Newton)

considerlm un mobil M ce se miqc[ neuniform pe o traiectorie

rectilinie. Fie s(r) spaliul parcurs de mobil pdndla momentul de timp /.

-ta\

"

"
Migcareafiindneuniformd,sepuneproblemadefiniriivitezeimobiluluiffi
intr-unmomentfixattn.

o+

ilfin

t'r
Pentru aceasta sr consider6m un moment t foarte apropiat de 16, cu r >re.
Pe intervalul de timp [16, l] migcarea poate fi ,,aproximat6" cu o migcare uniformd qi atunci vitezamedie
a

t0)-{(rt)

mobilului pe acest interval este raportuf

fiind tocmai limita acestui raport

cdnd

t-to

t)

/e,

adicd:

. Vom defini atunc

9L*d
t _ to

li1;1
t+to

viteza mobilului la momentul ts ca

dac[ aceast6 limitd existd gi este finiti.

DERTVABTLTTATEA UNEr FUNCTTT iNrn-ux

PUNCT, PE O MULTIME, FUNCTIA DERIVATA
Reamintim cd pentru o mullime D

Definifie. Fie f : D -+
a) Funcfia

IR.

o funclie gi xo e

iR

notln cu D'mullimea punctelor de acumulare.

D n D,.Spunem

c6:

f are derivatd tn punctul xo dacd,exista limita lim f@) - "f(xo)

,+x0

t45

x-xo

Aceastl limita se noteazd f'( ro ) gi

b) Func{ia

este

se numeqte derivata

derivabild tn punctul

Este bine

xo dacdexisti

funcgiei f in punctul
9i este

punct in care funcfia

este

}.
0

SU

finitii limita ,r^

x+xo

sI remarclm cI existenla limitei din definifia de mai

aceast[ limiti,,con{ine" nedeterminareu

.ro

(x) - "f (x')

x

uti

xo

sus reprezintl o problem6,

a)

refinem, de asemenea, faptul cI in aceasti definilie xo este

definitl gi in acelagi timp

c)

este un punct de acumulare pentru domeniul de defi

al acestei func{ii.

e)

Exrupr-n
1. Pentru funclia

f :lR+lR, f(r):Vi, si cercetlm existenfa derivatei

f@)-f(l):rif,6):lim
t \-'' ;;
;i

S-l:fi-

in punctele

2.

xo:l gi xo:0. A

-l

f
. :1,
x-t ;';;1i,;_r;({7*{tr*f)
3'
f @)- (o):t* :lim l:
*.
f,(o) :lim
x+0
x+0 X x+0 |i
.f 0

.r-1

S5

a)

c)

"f

Prin urmare in punctul

cu

X2

xr: I funcfia f este derivabil[,

iar in punctul

xo:

0 frrncfia are derivata

egall

(deci nu este derivabill!).

excep!

1.1

derivat

dacd x * 0
2. Funclia f : lR -+ lR, f(x) =]"t';'
rr
0
, dac[ x=0
L
mult, nu este nici derivabil[!),

are derivat[ in punctul

.l
"*o::limrirrl
deoarece: ,rrn 'f(x)-.f(0):6rr
r+0
x+0 X
r+0
X

ro:

0 (deci, cu atAt

tng,

Propor
constar

li

limiti

nu

Demon

No{iunea ,,locali" de funclie derivabil[ intr-un punct se extinde la nofiunea ,,global[" de func1ie
derivabili pe o mullime. Caz;ul cel mai frecvent este acela al unei funcfii definite pe un interval sau pe o
reuniune de intervale disjuncte. Pentru un asemenea domeniu de definilie D toate punctele sale sunt gi puncte
de acumulare, adicl D nD': D.

Propo:

-0

aceast[

exist[.

Defini{ie
Fie

f : D -+ IR o funcfie. Spunem cE funcfia f

derivabild in fiecare punct xo e

este

derivabildpe o muQimeA e D OD'dac6

fiir
Sct

2o Fu
este

fin

l.

in particular, cdndA: D, spunem mai simplu ci funcfia I este derivabild.

Definifie
Fie f : D -+ IR. $iDr : {x, e DnO'l f este derivabilSinpunctul ro }.

Scr

3"

t' : D, -+ IR care asociazd fiec[rui punct xo e D1 numlru] real f'(xo ) se numegte derivatafuncliei f,
iar domeniul de definilie D1 al funcliei f' se mai numegte domeniul de derivabilinle al funcfiei f.
Observagii. 1o Efectudnd substitulia t : x -xo, derivata funcfiei f ?n punctul xo se mai poate scrie:
Func{ia

f'(xo):li*MTM

Fr

de:

Scr

4o

Fr

Vom folosi frecvent aceast[ scriere, in care limita se calculeazi in origine.

2o Trebuie s[ facem distincfie intre nofiunea de derivatd a unei funclii tntr-un punct (care este un numir din

t'

R ) gi noliun ea de derivatd a unei funclii (care este o funclie).

Scr

146

E^fercilii ?rorye

l.

Utilizend definilia, ardtati ci urmitoarele func1ii f : IR. -+ R sunt derivabile in punctele indicate:

(x):
c) (x) :

r--r

;
2* in ro:3 ;
lIx'sin-.
r.l x+0^
e) t(x): J
rn.r,:u;
x
I o ,x=o
a)

l*

:.

xo

in xo: |

SE se arate cd urmbtoarele

a) f : IR -+lR,

b)

f(r): Vi

d) f(r)

in xn:

sin2xin xo:

fl f(x) = )*','*'q,

^ in xo:0.
l-x"xelR\Q
u

funcfii sunt derivabile in origine:

f(-r;:rlrl;

b) f

c) f :lR.-+lR,cuproprietateaca

: lR

lf("r)- I l<x2, Vx

+lR, f(x):lrlrirr;
e

IR.

DERIVATELE FUNCTIILOR UZU ALE

Vom vedea acum cI funcfiile vzuale au derivatS in toate punctele in care sunt definite gi, cu c6teva
:xcepfii, sunt chiar derivabile pe tot domeniul de defini1ie. in cantl tuturor acestor firnc{ii vom determina
Jerivatele lor. Cind vom calcula derivata in fiecare punct, vom face apel la limitele remarcabile de funclii.

Propozifie. Func{ia constantd

:onstantd nulS

f' : iR. +

IR,

IR.

iR, f(x)

.r0

elR.avem: f'(xo)

Propozifie. 1o Funclia putere cu exponent natural

Scriem:

-+ lR, f'(x) :

("')' =nx'-t

nx"-t

(n e N*, x e

Scriem: (x^)'

: IR.

3o Funclia radical

*rr^ f(x)-f@):lim c-c :0.

r+r0

: IR.

-+ R, f(x) :

\ {0} -+ R, f(x) :

x'

, _.t

(Vx)=--=I
1l

__

x'-'

(rze N.

(n

eN, n>2,

D:

: (0, oo) -+ IR,

f' : (0, co) -+ IR, f'(x): cr;o-'.

(ro)r-..r4-r

sa

IR.

pentru

(cr e

R,

n impar,D

-#,iarin
nlx

[0,

oo)

pentru n par) este

xo:0arederivata*oo.

n>2.xeD\{0}).

4o Funclia putere cu exponent oarecare

Scriem:

(m e Z, m < 0) este derivabilS, derivata

lm e Z, x e IR.\ t0)).

f : D +R, Kn:d;

x'

- xo
(n e N) este derivabilS, derivata sa

derivabilipeD\ {0},av6ndderivata f':D\ {0} -+lR, f'(r)

Scriem:

x4xo x

x-xa

1R).

\ {0} -+ iR, f'(x) : mx'-'

=**'-'

iar derivata sa este funclia

2o Funclia putere cu exponent intreg f : R

fiind funclia f'

IR.) este derivabilS,

f'(x):0. Mai simplu, scriem c':0

Demonstralie.infiecarcpunct

fiind funclia f' : IR.

c (c e

x >o).

147

f(x):;r"

(cr e

1R.)

este derivabilS, av6nd derivata

Demonstralie.l" infiecare
xo

f'(

IR

lR.

avem:

: 6r, I1-'J-

$ 4{@
X-XO

x+xo

2" in fiecare xo e

xo

x-+xo

X-XO

yrn
= ,+ro

(x-

xo)(x'-t + x'-'xo +

"'+ m;-' +

X-XO

4t) = *t-,

lo

\ {0} avem, dacinotiim fr: -fi,cu n e N*:

lim
,-$

l1

in fiecare

3o

*'
:li*
_
l)16

*t : lim x" -'t

- t)xo x xo x"xt : -*t-t
X
#: -nx-n-t:
(x): rrr, J:-6-:
xo e D\ {0}, avem: f'(xo ): lim f @)- f
Jro x- xo ,*"
(iE)' _(4f,-I

f (x)- f (x)
) -rr^
x+xO
x-xo

f,(ro

: lim

in punctul ro: 0 avem f'(0) :1g3

3#:IS

esteimpar, atuncin

,>0).
4o

in fiecare ro ) 0 avem: f'(xo )

:,f

[,*a)" -,

1,,$

+-.*:
n

I)emon

,-" (*l; _ <li

r'-r>0(clcidacdn

mxt-,

XO

xo ,r

:lim

\l*l'

,-+0

9:m #:+=

estepardeci

:l,lj$

r'-')0,

co, unde am

finut seama

iardac6nestepar, atunciD: [0,0o)

:m h*C=r,*

::,
1

Scriem

.o. l= 0r;..
'ro

Propoz

(
(.

2. Punctul 3o al propozi{iei precedonte arati cE exist[ funcfii elementare care nu sunt derivabile pe tot
domeniul de defini{ie, de exemplu funcfia radical. Agadar, aici nu se int6mpl6 ca la continuitate, unde am
vdant cd toate funcfiile elementare sunt continue pe tot domeniul de defini1ie.
Propozifie. Funclia exponenfialS : IR
R, t@):a. (a > 0, a*1) este derivabili, avdnd derivata

definif;r
I

n e N, n > 2 gi modificdnd corespunzitor domeniile de definifie, se oblin gi celelalte.

(e')'=e'

hopoz

:
:lim ,-+0

(r")'=Go-!,cumenliuneacdludndperind cL:n N*,respectivcf,: m eZ,m<Igiinfinec

f':lR-)lR, t'(x):a'ln

Demon

't('.*)" -x[

Obsemalii.l. Toate cele patru formule de derivare din aceastli propozifie pot fi relinute intr-una singuri gi
anume

a.Scriem (o')'=a"lna (a>0,a*l,xelR).inparticular,cdnd

a:e

avem:

xeD

Demoru

=lim

t+0

-t(

Propozl

(x e IR).

defini,tir

Demonstralie. in fiecare punct xo e

f,( xo

) =\iX

l@+frn

=ri#

Propozifie. Funcfia logaritmicd

f':(0,0o)-+lR,

IR.

avem:

+! =\ig 4?

: (0, oo) -+ IR., f(x) :logo

(xeD=
a". tna .

x (a> 0, a * l) este derivabild,

(log,x)':
f(r):;!.Scriem:
,' (o>0, a+1, x>0).inparticular,
xlna
xlna

([n-r)'=' (x>0).
x

148

Demoru
avdnd derivata

cdnda:eayem:

=lim

,+0 ,S

)emonstralie.Pentrufiecare xo>0avem:

r"g,f,.l) r"[r*1)
t)0

t+$ tlna

Propozifie. Funclia sinus

Scriem (sinx)'=cosr (x e

l1.a

f'(xo):l,r$ f@o+tl-f(x):*log(xo+0-lo&xo0,1.,.1)

-li

t
4

xo \ha

-+ R, f(x) : sin x

iR.

este derivabild, avdnd derivata

f'

: IR -+ IR,

f'(r)

cos.r.

iR.).

Demonstralie.infrecarc xo e lR avem: f'(xnu') :t^ f

r+o

(xo+t)- f (x)
t

sin(xo +r)-sin'xo
-rr*
',;o
t

,
Propozifie.Funcliacosinusf:lR.-+lR.,f(x):cosrestederivabilS,avAndderivataf':lR.-+lR,f(r):-sinx.
Scriem:

(cosx)'=-sinx (x e R).

Demonstralie.infrecare xo e

..

=1g

IR

avem: f'(xn)
v'

:1i^f,Gt-|t):J-&)--rrr,
,+0

cos(xo+r)-cosxo-

t+0

-2sin1,,,[*.i) , .i,f .( r)
s,n[xo .
-i,S ;
-_|-l-::
;)=-sinx,.
,

Propozi{ie. Func{ia tangenta

definilie

D,

avdnd derivata
o

f : R \ {rrO
t

*r:lf .Z}-R,

f' : D -)

lR,

sinl

,.

= rii-u

r+o I ggg(vo + /) cos

xo

cos'

definilie D,avdnd,derivata
IR

tg2

r.

Scriern: (tg

x1'=J_
cos"

xo

:1i^ I@t!-2:J@)-:1i,,
r+0

t+0

tg(ro + r)

tg xo

xn f

: R. \

{knlk e Z} -+ jR, f(x) :

f' : D -+lR. f'(r):-.+=

sln-x

Demonstralie.Pentru xoeDavem:
r+o I sin(ro + r) sin

ctg x esre derivabild pe domeniul sdu de

-(l+ctg2x;. Scriem: (crgx)'=.+=-(l+ctg2x)

sln"x

ctg(rr+l)-ctgxof'(xo):rr^"f(xo+t)-f(x)-r',+0
t+0
t
t

ro

=l+tg2x

\ {kn ltt = 21.

*sin/

1
---------:- = r _r t-D
g-.L^
--o '

Propozi{ie. Func{ia cotangentd

(x e D:
-:

I
f'G):-+:
cos- x

: tg xeste derivabild pe domeniul sau de

-r\)

Demonstralie. Pentru xo e D avem: f'(

.:

f(x)

-+-=-(1+
sin2
-rn

ctg2xo)

f : [-

Propozifie. Funcfia arcsinus

f' : (-

1, 1) -+ IR, f'(r)

l]

1,

:+,
- x'

...ll

-+ lR, f(r)

arcsin

iar in punctele xo:

este derivabill pe

(-

1,

l)

avdnd deri

1 gi xo: 1 are derivata

co. Scr

(arcsin.r)'

(- I <.r < l).

x,
"ll_
Dernonstralie. in fiecare ,o e (- 1, 1), folosind identitatea obfinutl intr-o teoremi de calculare a limi
valabil[ pentru x ,,apropiaf' de xo , putem scrie:

f(x)-"f(n):
f,(xn- ) :rr^
r+r0

arcsinx-arcsinxo
,r,,
x+rb
x - xo

x-xo

: rr*

,.rio(rffi-rrd-r')
x-

r--)rs

_,._ *"rin(rr[-ro'-r'.,/i-r') .*Jd -*oJt4:1

;5il *rlv*l-*r$4
.r'(t - xi )- r3 (t - r')
= ,,*

x-xo

'-* (r-ro)(rJr-r; *roJt-*')

[npunctul .ro: I avem:

UUI

:-+r

ruu

f'(-l): -.

Propozifie. Funclia arccosinus

f': (-

1, l) -+ IR, f'(x)

.t
(arccosx)'

ll-

x'

unde

:rq

IR,

'lr

*6

r/1- x'

c (-

.TE
uttt'n"J:rr*
x+r

xl-dT

-u""o":
X-l

x+r

1, 1), avem:

g(r)

,iarpentru

:g

=#

W:rq

ffi

: - g(xo)

arcsin.r. findnd searna de propozilia precedent[, pentru ,o

(-

1, 1) rezulE

ro:t lrenlJt[ f'(xo):-@.

Propozi{ie. Func{ia arctangentb

Scriem: (arctgx)'

2x0,fi

av6nd derivata
+
eR,
IR, f(x)
{(x) : arccos x este derivabild pe (- 1, 1) avdnd
iar in punctele I gi xo: I are derivata -c-. Scriem:

f'(xo)

gale

1]

: -+,

*T#*

g : (- 1, 1) -+

arcco

(- I <r< l).

Demonstralie. in orice ro

r'(xo )

f :: [- l,

defini

2*o_l

*,Jta)
X-t

expor

lllrl

1- x

,!l_ ,,

Obset

.lim ,rlt4, -*o'lt4

r+& x-xo

(x-xo)(x.E*

Jl-,C

x-

xo

(r-xo)(.r+xo)

arcsinx-arcsinI :rr,,
f'(1):lim
r+l
r+l
X-l

*"rir.,E
"lL= ..
r+r

..

-arcsin
-(1 - x)
Asemlnltor se obline
'

,.- r+ro

:-lir

f : IR. -+ R, f(r):

arctgx este derivabil[, avdnd derivata

f'@:#.

(,r e R.).

Demonstrafie. findnd cont de o teoremi de calculare a limitelor, valabili pentru x ,,apropiat" de xo, avem in
fiecare punct xo e IR: f'(xo

):,lgn

arctgx-arctgxo

x-xo

uttt9,

: rr_
x-+xo

x- x^

x- x^
*d:16 *t'8ifr.

x-xo

r+ro x-xo
l+xxo

150

l _

l+xxo l+xfi

Propozifie. Funcfia arccotangentn f : IR -+ IR, f(x)

Scriem: (arcctg *)'

-i .

(x e

arcctg x este derivabild, av6nd derivata

f'(r)

IR).

rrr0

: - lim arctgx' - arctgx : -:x-xo

l+.xo
'rro

x+ro

x_xo

x*xo

,unde pentru ultima egalitate am folosit propozifia precedentl.

Observayie. Din propoziliile anterioare rezult[

exponenfiale, logaritmice, trigonometrice directe

ci

toate funcliile uzuale considerate (puteri, radicali,

gi inverse) au derivath in toate punctele in care sunt
definite. Unele dintre ele nu sunt insfl derivabile pe tot domeniul de definilie (radicalul, arcsinusul gi
arccosinusul).

Redim actm tabloul formulelor uzuale de derivare si malfimea valorilor argumentulai pentru

care ele sunt adevdrate (domeniul de derivabilitate al funcfiilor care se deriveazd).

Carui particulare

Formula de derivare

':0

(c

Mul{imea valorilor lui

e R)

IR

(x")' = nxn-' (n N*)

(x')'=mx'-t
(*")'=

cr"r"-l (cr e

IR)

(d;)'

(m e Z,m

=#

<o)

R\

{0}

R\ {0}, nimpar
(0, o), n par

(neN, r>2)

/0-

(a')'

= a* 'lna (a > 0, a

* l)

(a>0, a+l)
flogx;'=,lxlna
sin x)' : cos'r
COS

X)' =

(e')'=e'
(ln.r)'=

I
x

(0,

]R

:--\- =l+tg2x
cos-

mr

-r

sln- x

-(l +

'.arctg

{rzr

.$|.2}

R\{ftnlt .Z1

ctg2x)

(arcsinx)'=#
(arccosr)'=

*)

Sin X

ctgx)':-, li

oo)

tgx)'

-#

(-

1,

r)

(-

1,

l)

x)':#o

IR

,)': -#

IR

arcctg

care este adevdratd

151

pe

E4ercipii propse

l.

b) Funcl

Calculali derivata funcliei f in punctul

din func{iile gi punctele specificate:

a)(x):i?o'o6ixo:li
d) f(r): logrx i xo : logre ;
e)

f(x):tsx;

i) (x):

b) f(x)
e)

-r:ry;

arccos x

xo

xo

Uli ; xo

j) f(x):

arctg

!!
3'
*; *o:

:-

fun'

c)

f(x): lff;

f(r):cosr ; xo:-!6'

t6;

f(x): sinx ; xo :

h) f(x):arcsin

-+ ,

exis

, ca valoare a func{iei derivate in acest punct, pentru

xo

Deri
',

i;

*; ,o :

f;(0)=
Teorem
echivalr

1.

1' [f
2o

ar

[f es

LEGATURA CONTINUITATE _ DERIVABILITATE,

DERIVATE LATERALE
Ardtiim acum cI derivabilitatea este o proprietate ,,mai tare" decdt continuitatea, in sensul c[ o
implic[ pe aceasta din urm6. Altfel spus, continuitatea este o condilie necesar[ pentru derivabilitate, nu insi
gi suficienti.
Teoremtr. O funcfie derivabil[ intr-un punct (respectiv pe o mullime) este continui in acel punct (respectiv
pe acea mullime).
Demonstralie. Este suficient

si stabilim proprietatea local,

adicd intr-un singur punct. SI presupunem

1.

a)

c)
d)

cE

funcfia f : D -+ IR. este derivabilS in punctul xo e D gi si arlt6m cd

ea este continu[ in acest punct. Este clar c[ xo este punct de acumulare pentru mul,timea D, iar din ipotezl

(x)
qtim cI existi gi este finiti limita: t'(xr;: lim f @)- f
rro
X_Xo
Arunci: limf(.r)

SA

e)

=fiIn(It!!x)-.(x-ro)*,f(ro)l:
f,(xo).0 + f(xo):
r+ro\
X-XO

cr

funcfia f este continu[ in punctul xo .

Observafii. 1. Reciproca acestei teoreme este fals6, dupi cum arati urmitorul contraexemplu. Funclia modul
f : IR J R, f(x) : lxl este continul in xo: 0, dar nu este derivabil[ in acest punct. intr-adevlr:

s)

r+Io

4#:S ;
'r$
r<0

f(xo),

ceea ce arat[

- -"'r',+

r<0

ry:15

l,

prin unnare nu existr

^#a:

2.Dacd o funcfie are derivatl infiniti intr-un punct, ea nu este neaplrat continui in acel punct. De exemplq
, dacr x > 0
tuncfia f : [0, oo) -+ IR,

f(.r):{f

[-1, dacl x=0

are f'(0)

: * e, dar este discontinui in origine.

r+r0
r(ro

funcyiei f tn panctul

xo

Se

a)

c)

Fi

Defini{ie. Fie f : D -+ IR qi xo e D n D'. Spunem c[:

a) Funcfia f are derivatd la sfinga iz xo (respe ctiv este derivabild la $Anga tn

exist[giestefinitd) limita f!(xo):,,*

2.

f(0).

d(

x)

dacl existi (respectiv

Fi

'f(x)-'f(xo);aceast6 limit6senumeqte derivatalastAngaa

d'

X^u

b) Funclia f are derivatd la dreapn

existd qi este finitd) limita

funcliei {

tn

puncrul

iz

xo (respectiv este derivabild la dreapta tn xo) dac6 exist[ (respectiv

fitx, ) :]1i n#;

x}x(t

aceasti

limiti

se numeqte derivata

la dreapta a

xo

Derivatele la stdnga qi la dreapta se mai.numesc derivate luterale.

Deexemplu,pentrufuncliaf:R.-+lR,f(x):lxl,amar[tatinainteaacesteidefrnifiica{(0):-1gi

f;(0): r.
findnd seama de caracterizarealimitelor cu ajutorul limitelor laterale oblinem imediat urm[toarea:
Teoremi. Fie f : D + IR. gi xo e D lt D', xo punct de acumulare atdt la stdnga c6t gi la dreapta. Existd
echivalenlele:

e [f are derivate laterale in xo gi acestea sunt egale];

2'If este derivabildin xo] <+ [f este derivabildlastAnga qi ladreaptaSi ,4 (xr)::fl@)].
1o

If

are derivatl

in

xo

Eqcrcifii propuse
o

1.

Si

f(x): l,| in ro:o;

c) f(x): lx'+ x'-x-il in
in ro :o
d) r(,) =

{1:',;;;

l"'-1, x<ln2

e) f(x)

: 1 *'
l_-

Iln4'

2.

lT
I srn-r ^',x<-

f)

ftx):

e)

(x):

SI

se determine

l_"^. , ,,loin
-4
[-cos.x

{J,:

i;l

l,

xo:ln};

in

x>h2

xo

ro

:o

valorile reale ale parametrilor a gi b astfel incdt urm6toarele flrnc,tii s[ fie derivabile pe

a) r(x) =

{*:,uii'.r,

b)

r(r):

c) r(x) =

{Tf;,'J#

d)

f(r): xlx-a l+l"r-bl.

-+

{Xi;,','io

: IR + R,

Fie u,

derivabili in xo dacd qi numai daclu(xo): v(xo ) 9i a(xo

IR

cddacd f estederivabililastdngain ro-0,atunci f este

IR

IR:

'

+lR ofuncfieimpar[. Slsearate

derivabild in ro: 0.

Fie f :R

v:

indicate:

f(r):
1 giin xo:l;
b)

a)

ir

f : lR -+ IR in punctele
lr- 1l in xo :1;

se studieze derivabilitatea urmdtoarelor func1ii

doui tuncfii derivabile ei

153

f(x):{il;]; ;:ffire.
):

v(xo ).

se se arate

ci f este

OPERATII CU TUNCTII DERIVABILE,

REGULI DE DERIVARE

(f)',

Investigim acum comportarea derivabilitdlii fa{n de operafiile aritrnetice care se fac cu functn
(adunarea, sclderea, produsul, c0ful).

TeoremI.Fief,g:D-+R(DgD)qixoeD.Dacdfuncfiilef,gsuntderivabileinxp,respectivpeD,
in rq, respectiv pe D gi avem:
g'(xo) respectiv (f *g)'= .f'+ g'

(,derh

nederi

Demot

atunci funclia f+g este derivabil[

({),

("f + g)'@)= f'(x)+

(derivata sumei este egald cu suma derivatelor).
Demonstralie. in punctul xo avem:
(

lim U
f + g),( xo ) : xlxs

dk) - U + d@) -,,r, /(r) + g(r) -,f(xo) - g(xo) :

x-+xo
X-XO

:f'(x,

X-Xo

g(x)-g(xo) :
rr^ f(x)- f(x)* 1,,,
- ,+x0
r+r0
x-xo
x-xo

f,(xo ) + g(xo ).

gi g sunt derivabile pe D, relalia precedenti se extinde pe toatd mullimea D, adicd (f+gXr) :

: f'(x) + g'(x),Y x e D, ceea ce aratl egalitatea de funcfii (f+g;':1'+g'.
Observalie. in aceleagi ipoteze arltdm analog c[ (f-g)'(xo): f'(xo) - g(ro), respectiv (f-g)' : t'- d
(derivata diferenlei este egald ca diferenla derivatelor).
Teoreml. Fie f, g:D-+ IR (DcD) gi ro e D.Dacd funcfiile f,gsuntderivabilein 16,respectivpeD,

Dac[

atunci funclia fg este derivabilI

in

D gi avem:
respectiv ("f .d': f'.g+.f .g'
(derivata produsalui a doud funclii este egald cu prima funcfie defivatd inmulfitd cu a doua nederivatd
plus primafanclie nederivatd inmuQitd cu a doua derivatd).
Demonstralie.Este suficient s[ arltlm doar prima egalitate, adic6 cea in punctul xo . Avem:
xe , respectiv pe

(f .d'@)= f'(x).g(xo) + f (x).g'(xr)

("fs)(x,)-,,- /(x)g(x) - /(xo)g(xo)

(fg),(xo ) : lim Ud@) r+,0
x+xo
X-XO
X-XO

:ty
:

lim

r+I0

:nm

xa

Solulit

lim

r+-l

ll. f"'t
fo'(0)

.u ,lq f(x):f(xo);

acest lucru rezulta din

continuitatea funcfiei f in punctul ro, care la rAndul s6u rezult[ din derivabilitatea aceste funcfii

Consecinfi. in aceleagi ipoteze pentru funcfia f, daci 1,

respectiv pe D qi avem:
(?"f)'(x) =)"f'(x) respectiv (M)' :)"f'
(o constantd multiplicativd ,,iese tnfa{a derivdrit').

t. sr

f(r).*;3+]gXs(xo rrr,)_!^,:

f(xo)g(xo) + g(xo)f'(xo), unde am folosit 9i faptul

ExERr

e IR., atunci

in

xo

funcfia l, f este derivabill

in

lateral

rrr. f1

are de
ro ,

2.

Demonstralie. Se ia g(x) : 2u in teorema precedent[ gi se fine seama c6 ],, 0.

De asemenea, prin inducfie dnpd n renl/rtl" ugor urm[toarea:
Propozifie. Dacd f, fr,..., .f, sun funclii derivabile pe D, atunci produsul lor este o funcfie derivabill pe D

Si

f(

Solulir

Derivt

qi avem:

r
)

frfr'

...'

.f,)' = -fr' -fr.fr. .... .f, + frfr' fr. .... .f, + ...+ frfr-fr. .... .f,' .
Demonstrafia poate constitui o tem[ facil[ gi utill pentru elevi.
Teoremtr.Fiefuncliile t,g:D -+iR (D r:_D),cug(.r)*0,V x eD gi xoe D.Dacd f gigsuntderivabilein
(

xo, respectiv pe D, atunci

.rt"

derivabilE

in

ro , respectiv pe D qi avem:

154

f'(r)

:667,

f'(xr)s(x)- - f.(xr)s'(x)
[/)'r*"1
(.g,, '"' g'(*)

tr
D,

respectiv

L\' =.fb -r.fs'

g'
l.g/
(

(,derivata cfrtului este egald cu numdrdtorul derivat inmuQit cu numitorul nedefivat minus numdrdtorul
nederivat tnmuQit cu numitoral derivat, supra numitorul la pdtraf').
Demonstralie. Stabilim doar egalitatea in puntul xo . Avem:

[1)r,l-[1]r,.1
' (g/' "' :6- f@)
g(x)-f(xo)
g(xo) :rr^ "f(x)s(x)-"f(x)g(x) :
(g/'
[/)
rr"l=,r'
r+'0 x*xo
r+xo (.r-xo)g(x)g(-ro)
"' r+ro
g
x* xo
,

-,,

:rr^ f (x)s@)- -f (x)s@)+.f (x)s@)- f (x)s@): [m s(r0x/(x)-/("r0)) _,,- ,f(roXg(x)-g(xo)) x+,0 (x-xo)g(x)g(xo) r)16 (x-xo)g(.r)g(xo)
x+xo
(r-xo)g(x)g(xo)
f'(x)s@o\- f (x)g'(x), unde am folosit gi continuitatea tuncfiei g in punctul
d@o)

: f'(xt)s@) _f (*o=)g'(*) :

s'(x)

:
{
D.

s'(xr)

.x,

ExERCITTI rezolvate

1. Si se studieze derivabilitatea
ro: 0, ,o: 1.
Solulie.I.
_
_l.r.

f'(-11:1ir+-l

1:-i3:1

f : IR. -+ IR, f(x)

fi1r-9*Vl
;;:i x+l

x'1x -11 in fiecare din punctele xo:

f (x)- f (-r) ,. -

x+l

(x + l)(x'z

2x +

2\

1x*rr(fi,-rF -{r7@-t)*VA) 3{4'

r r'(0) :[+
.fo'

funcliei

x'1x-11+2

'^rii

(x*r;(fir-ry -{;i@)*VA)

deci funclia

este

derivabili in punctul

^4#:]p P=",# iP:l,# iF:

Q):i# *#:

}5

itr:

@,

- l,

xo

:-

1.

@,

prin urmare tuncfia f nu are derivatr

in

.ro

0 (c6ci are derivate

laterale distincte).

III. f(1) :lim

are derivat5

2.

in xo: I

egal6 cu

oo

(dar nu este derivabil[ in acest punct).

SI se calculeze derivata funcfiei f : (0, o) -+ IR, definiti prin:

t@)

667 x3+

xlnx *

u"ti' * 1
x'x

Solulie. Func{ia considerati este derivabild, intrucdt se obfine din funclii derivabile prin operafii aritmetice.
Derivata acestei funclii este funcf,a f' : (0, oo) -+ IR, definitl prin:

f'(x):(667x')'+(xln.r)'+(ry)+(r-')'=667(x3)'+x'lnx+x(lnxr'*(arctgx)'x2-(arctgxXx2)'+(-.x-2;=
x*
x2

667.3. x2

+lnx

+x.

*i*
x

*,t-

- (*"tg')'z*

xo

-l:rro,
x'
155

x2

+rnx*

r,

ur":r

-* x'(x'
-1 +l) - x' -, x'

:2oolxz

+lnx+
! -2 *"-':g*
'""-'x2+l
x'

tn calculul

EXEIT
.

acestei derivate am {inut seama de formulele de derivare, precum gi de regulile de

derivare.

3.

Concr

Folosind regulile de derivare, sd se reglseascl formulele care dau derivatele funcfiilor tangenti gi
cotangent5.

Solulie. Scriind tg, :ima

cos.r

)'
\cosx/
oricex . mr
/.- --\,- (

sin x

relaf;r
Acear

gi folosind regula de derivare a cdtului, oblinem:

de arg
Obser

x(cosx)' cos.r.cos.r - sin x .(-sin x)

(cosx)2
cos'x

(sinx)'cos.r - sin

{rzr.,4

Analog

rolul.

cos'x + sin2.r
cos'x

pentru
+
cos- x

formt

k.z}.
I

se procedeaz[ pentru

cotangenti, scriind ctg

x:$,

x e IR. \

{/rn I k e

Z}.

DERIVATELE FUNCTIILOR COMPUSE

in calculul derivatelor

este foarte

util urm[torul rezultat,

care prive$te derivarea unei funcfii

compuse:

Teoreml. Fie funcfiile liJlre

(1, J intewale, pentru simplitate) qi xo e L
Dac[ funcfiile z gi f sunt derivabile in xo , respectiv u(xo), atunci funclia compusd f o z este derivabil[ in .ro
qi avem: (f u)'(x) : 7' (u(x)). u'(xo) .
"
Daci funcliile er 9i f sunt derivabile pe I, respectiv l, atunci funclia f.g este derivabild pe / qi derivata sa este:
("f "g)'=(.f'"u).u'.
Dernonstralie. Este suficient s[ stabilim prima egalitate, adici aceea valabilI in punctul ro , deoarece a doua
este consecinf6 din prima.

SI notlm

u(xo):

to

Considerlm funcfia

e J, deciprin ipotez[ funcfia f este derivabilE

g : J J R, definitii

imediat c[ este continul

in

prin: g(r)

in

r,

:] lro>t-h{a; - f,(to\, dacd t*to

dacdt=to
L 0 ,

care se constat[
f'(x)

/0.

Din definiliatuncfiei grezaltlegalitatea:

f(0-

valabilE pentru orice r e -I (inclusiv pentru t :

f(rr)

: (t -to)k(r)+f( ro)

(1)

t+-l

_i

to).

in xo reztiltl ci este qi continul,

Folosind (1) gi continuitatea func{iei g in /0, putem scrie:
Deoarece z este derivabil[

deci cind x

-+

.r0 avem u(x)

-+ u(xo)

= to.

(f "u)(x)-(f "u)(x)
f (u(x))-f(t)-,,- (a(x)-rnXg(r,(r))+,f'(r,))(tou),(xr):lim
-rr^
X)tn
,+r0
,+ro
x-xo

x-xo

x-xo

x+

Atengi
aratd

Mai

al

Exnvrpr,u
SE

luim in rolul funcfiei f una din funcfiile

rolul funcfiei

ru

uzuale, pentru care cunoa$tem derivata acesteia, iar

o funclie derivabil[, aqa s[ putem vorbi de compunerea f o a.

concret, ludnd funcfiite

relafia

(t. u)': (f'"

r-i10,*;3m

u) . u' se scrie:

cu

f(x): x" (cr e IR) 9i u def,vabild,, avem f,(x):

(u")' = d7'-t .u'

?n

oxo-,, incdt

Aceastl egalitate se ob,tine din formula de derivare (u"), = au"-t dacd,,inlocuim formal pe.x cu r.r (o func,tie
de argument r) gi mai inmullim in membrul drept cl u, ,,.
Observalie

In mod analog, celorlalte ,,formule de derivare in

formule ce dau derivatele unor funclii compuse.
Tabloul derivatelor acestor

funclii

(lnu)'=

(ctg u)' :

!'

(arcsin

lna

-:isln- u = -(t + ctg2u). u'

u)'=

(arccos u1'=

(sin z)' = costt .ttl

(cosz)' =

\t'
= (l+ tg2u).u'
cos'u

(te u)

(o")' = a" lna'Lt'

de derivare in u,,, adicd

compuse este redat pe scurt mai jos:

(u")' =auo*, 'tt'

(log"u)'=

x" le corespund ,,formule

^-L

-!tll- u'

(arctgu)':

#
(arcctg
")': -#,

-sinu.,'

;te:

xle

EXERCTTIU

rezolvat

-+ IR, f(r):h(;*ffi).
Solulie. Avem succesiv (indicdnd de fiecare datl funclia ar, pentru a pune in evidenfi formula de derivare
utilizat[):
S[ se calculeze deivatafuncfiei

{:

IR

-2x
II-

'' 2J7i _ ,*Jtut

x+J7-+t - (,*G'*r)..f,'.r
Atenfie! Etapele puse in parantezele mari, nu au ce cluta in redactarea unei solulii. Ele au caractet
oral gi ne
aratE cum gdndim, cum alegem de fiecare dati functia u pentru
,,a intra" intr-o formuld uzuald de derivare.
Mai ales ci, atenfie, funcfia zr este in fiecare etapd alta.

157

DERIVATA T'UNCTIEI INVERSE

se

ail

Vom vedea acum cI pentru o func{ie inversabil[ (bijective) a c6rui derivata nu se anuleaz[, firnqir
invers[ este, de asemenea, derivabili.
Mai precis, avem urmltoarea:

deriva

Teoreml.Fief:I-+Jofuncliecontinudinversabil[(I,Jintervale)qiroel.Dacdfunc]iafestederivabiE
in x, qi f'( xo ) * 0, atunci funcfia inversd f' , J -+ 1 este derivabild in !o: f( xo ) qi avem egalitatea

Yye

t r-1tt,
(,r
)\jo)=-' \J u'

=-

Analo

.f,(x) f,(f-,(il)'

Daci f estederivabildpelqi t'@)+0,

vx e I

atunci f1 estederivabilipe-rgiavem:

(\-/f-\',-

f,of..

Demonstralie. Este suficient si probim prima egalitate, care are loc in punctul yo. Accept[m f6ri
demonstralie cd inversa unei funclii continue este o funclie continud (intuitiv, acest lucru inseamni cd daci
simetrizdm o curb5 continul faf6 de prima bisectoare, oblinem tot o curbd continui). Prin urmare, daci
! + !0, atunci x=f-t(y))f1(y)=xo. Derivata funcliei inverse in punctul yo se calculeazd dtrpd,

formula:

/'
lf')'l\'U)=.!.i!rtq+gt
!-+!o

CalculSm aceast[

! - lo

limiti, folosind substitufia y

t@),posibill

c6nd f este bijecfie, 9i avem:

(f,), o)_tuf-'(fg))-f:.'({(*))
x+'0

f(x\-"f@)

Am finut seama cI pentru ! -+ !0,

= fim ,, 1-r9

!*

''i f(x)-f(x)
!0,

avem si

l
f(x)-f(x) -f'(x)'

xo (din injectivitatea funcfiei

l.

rezolvate
Seconsiderdfuncfia f :R.-+lR, f(r):x+a',undea) l.
a) S5 se arate cd, funcfia f este inversabil[, iar funclia inversl este derivabili.
b) SI se calculeze (l'X1) gi (ft),(a + t;.
Solulie. a) Funclia f este strict cresc[toare (fiind o sum[ de funclii strict crescltoare), deci este injectiv6.
Funclia f este continud (fiindcd este elementari), deci are proprietatea lui Darboux gi atunci
f(iR.) este un

1.

,tjs f(r)

$i

1r-13

f(x)

: *,

rezrltd,

ce f@)

b) Observlm ce f(0): I $i f(1): a *1, ceea ce inseamni cd

formula care dI derivata funcfiei inverse intr-un punct, avem:

Ii

0,

Este bine sE remarcim

2.

# =, .*
c[

ei (7*' )' 1a + t) =

nu putem explicita printr-o

fie)=O $i f,(a+1)=1. Atunci, aplicdnd

T;(,. t-.=#, **

formull func]ia

|t

din aceast[ problem[.

Folosind teorema de derivare a funcfiilor inverse, s[ se reg[seascd formulele de derivare pentru funcfiile
trigonometrice inverse.

Solulie.lo Funclia , ,

sit

r.6

rdf
e)

nr
s)
h)

IR, ceea ce inseamnd c6 funcfia este

surjectiv[. Agadar, funclia f este bijectivr, deci este inversabil[. Avem

t,(x) :l+ a* lna> l, deci f,(x) + 0
pentru orice x e lR.. Conform teoremei precedente, deducem cE funcfia invers[
fr este derivabill.

)' (r)

Reven

l'), u$u c[ toate

Exrncrlrr

(r'

(f')'

xo

rapoartele scrise au sens.

interval. intrucdt

(-;

Analol

_
lnn -,. l^
= ;;a
x-

2" Fur

(-;,;) -(- l, l), f(x) : sin x este inversabila 9i are derivata f,(r) : cos r care nu

II.

a)

b)

Ef
d)

,tr
{
s)

_b'l
158

(- +,+).

amieazlp"

derivabilr

l'

Atunci, tuncfia inversr

+,
.'ll-

x'

x e (- l,

1).

variabilax: (arcsin.r)'=

sau, revenind la

Analog g[sim formula: (arccosr)' =

2oFunctia

t,(-!-!\
f Z. l-R,

(-;,;).

Atunci, tuncfia inversl

-#,

-, (-n ,[), f,O:

:#,

ei avem: (f')' {il=ffi=;#*,r,

Vy e (- l, l)

l)

, (-1,

adicr

(-

V.r e

l'

'

]R

Analog, oblinemformula: (arcctg.r)'

- (-;,;), ,'rr:

arctgyeste derivabild gi avem:

=#,

=-#,V.r

xe
e

IR.

IR..

EXncila proptse
l.

se deriveze

6tA>:

rsb

*o
hd

urmltoarele funclii pe domeniile indicate:

- x'+1, x e IR ;

,".-

b)

f(r): 1*

-2x+sinx, x . m; ,y')' n
e) f(x): e"+en +lnx+lnn, x e(0,co);
..fi't@): arctgx + arctg 2, x e IR ;
g) f(x) : arcsin x * arccos x, x e (- 1, 1) ;
h) (r) : arctg x * arcctgx, I e lR.

*l'fft):

it,L
}E

xo

U.

3x2

a) f(x)

: e'krx.Y,

b) (x)

:tgx-ctgx, x.

x e (0, co);

(ni)

",c\'f@): x'\nx, x e (0, oo) ;

d) f(x) : (I+ xz)arctgx, x e IR. ;

/4"i@:

e'sin.r, x e lR ;

{firo:e'cosx,xeJR.;

f(r): e'sinrcosx, x e IR.;

r- J;
:--i;,
hil f(x):
' t+Jx' x e (0, co);

g)

--#,

1, 1).

=l.G*tsg =#,vverR.

Revenind la variabilax, avem: (arctgx)'

SI

(arcsiny)'

este

f(x):t9xesteinversabillgiarederivata f'(x)=L+tdx carenuseanuleaz[pe

(r')'o)=Tdaj

1.

arcsiny

lnx, xe

:.***,

(0,

o)

e IR*

b) Ca

sinx-cosxI ( zr 3rc).
,
r--rr--l
U tU)
sln-r+cos.r' ^ - (. 4' 4 )'
/

i)

ii

pf(x):;i,xeiR.;
x+)

ii

./'

S[

/n:i+,xeIR-{-r};
f(x):

!x!1, x e IR;
x*2
ti", x e IR*.

m)

{-.ilIja)

+3x+l)'0,,

'*

f(x)

a) f(:

x2

t) t@)-

, \.

b) f(;

(x'?

4.
R.
= ;

(ro
" yffti:: +r)'0, , . IR;

c) f(x)

xe

'l7l,

c) e'

lR ;

5. Dem

6. Dem
7. Sd st

f(x): sin2x2,

*H" f(, :
i) f(x) :

j)

f(x)

k) (x)

x e IR;

demr

sin'2x, x e IR ;

tgx*lrg'r*1rr', , -.
ln(ln x), x e (1,

:iffir,

*)

(-;,;)

xe(-*,-2)U(1,+o);

{If(x): (x+lX.r+2Xx+3), xe(-3, -2)u (- l, *);

m) f(r): lnsinx+lncosx, xe (ol)
n) f(x) :
o) (x):
p) f(x)

int
xoele:

duse

xo este t

'

JuJ-*, x e (0, o);

m(r+Jr'+t),, = R

-tnte|,,

(o,i)

'

q) f(x) :
x e (- 1, 1);
*^*,
r) f(x) : log,(r + 1) , x e (1, +m) ;

g f(r) 0 f(r) :

c) f(:
Utili,
a) 1r

b)q

d)(x):{''\s,xelR;
e) f(r) : sin2 x, x e IR ;
0 f(x) : sinx2, x e IR
g)

se

xarcsin-x

Vl

-x'

+m.[-x'

, x e (- l, l)

f:

t,(+

'(*' +1), x e IR.

a) FieDclR. qiu:D -+ (0, @), v: D -+ lR dou[ func(ii derivabile.
exctsx

este derivabile

gi (z' )' = v .uu-t . tt' + u' .lnu .v'

lR -+

deci

S[searatecSfirncfia

a' : D-+

f'

IR.

inseaml
.

b) Calculali derivatele funcliilor urm[toare:

Df(x):x',xe(0,o);
ii) (x) :

3.

iii) f(x) :
Si

x e (0, o);
(1+ r)"o", x e (- l, m);

,r+sinx,

se studieze derivabilitatea urmdtoarelor

(t

a)

f(x)- ]sin'

*.'

*'0

larctg'x,

b)

x)0-,,

f(x):

funclii:

R;

, xelR;

c) f(x) = Jrl -1, r (- oo; - 1l U [], + m);

Utilizend derivate, calcula{i sumele:
a) I + 2x + 3x2 + ... + nx"-' ;

b) C)+2clx+3C)x2 +...+nCix'-t 9i Cj+ ZCj +3C)+...+nCi;

c) e* +2e2'+3e3'+...+ne*,unde n e N*.

f : iR. -+ (0, *), t(x):2'+ 3'

5.

Demonstrafi cr funclia

6.

Demonstralic5funclia f : (0,o)+1R., f(,x):xllnxesteinversabiligicalculafi

7.

SlsearatecdexistEosingurifuncfief:lR,-+lR.astfelincdtf3(x)+f(x)-x,oicarearfixelR..56se
demonstreze cd

este

derivabil[ qi cd

este

inversabil[ qi calculafi (-ft)'1zy qi (7-r)'1sy

(/-')'(r).

/'(x): -l+3f'(x'S'
^1L , oricare ar fi x e R.

INTERPRETAREA GEOMETRICA A DERIVATEI

uNEr FUNCTTT iNrn-UN PUNCT

Dupd ce am stabilit procedeele de calcul al derivatelor, sd ne intoarcem acum la problema tangentei
duse intr-un punct la graficul unei funclii. Aga cum am ardtat cI dac[ f : I -+ IR (l interval) este o funcfie gi

e I este un punct in care funclia f este derivabili, interpretarea geometricl a derivatei funcfei f in punctul
xo este urmitoarea:
Derivata f'(xo ) este panta tangentei duse la graficul funcliei f in punctul Msdepe grafrc,de abscis[ xo .
Si se reamintim cd ecualia unei drepte ce trece printr-un punct Ms(-rr, /o) $i are panta m este
| - !o: m(x - xo). Rezultd ci ecualia tangentei la graficul funcfiei f in punctul Mo(xo, f( x, )) al graficului
este: y - "f (xr) = f'(x)(x - x) .
(l)
De exemplu, sI scriem ecuafia tangentei la graficul func{iei
xo

: IR

-+ IR, f(r)

,,(+)
a"ci

x'

inpunctul de abscisd

ca valoare a funcfie

f'( +):, +=.r;

inseamni

ci

tangenta in

in punctu

.r:+.
I .r:*.

Calcullm derivata
Avem t,@)

2*,

din punct de vedere geometric, aceasta

,,(+,i) ** cu semiaxa pozitivd OX un

t6l

unghi de mdsuri

34Ecuafia tangentei im punctul Ms este: y -3 =n(--+')

o=*.

"ur"

este echivalentr

v=J3 x-

are ln

Si vedem ce se int6mpll in punctele in

derivate laterale.

lnterpretarea geometricl a derivatelor laterale este urm[toarea:

derivata la stdnga f! (xo) este panta unei semitangente la stdnga tn punctul Ms al gralicului, de abscisd xo;

derivata la dreapta "fJ (-r"o)

este

panta unei semitangente la dreapta

fn

punctul Ms al graficului, de abscisd xo-

finitii, ecuafia semitangentei corespunzltoare se obline din (l) punhnd

laterall
respectivl.
derivata
)
Daci o derivati lateral[ este infinitli, semidreapta corespunzdtoare are direcfia axei OY, deci ecuafia acestr
DacS o derivatl laterall este

loc de f'(
este.tr

xo

:.ro

ExER(

a) Se
b) se

c)

gr
SE

de

Solulit

Studiem hei cazuri gi anume:

1" Cel pufin una din derivatele laterale este finitd.
2" Cele dou[ derivate laterale sunt infinite gi egale.
3o Cele dou[ derivate laterale sunt infinite gi distincte.

f(x):
Pe

in cazul lo, deoarece funclia f nu este derivabild in

f'(r)

semidrepte opuse)

gi

invest

f:(r).
f(x): lx

Agada
I

io

p*

- semi

- semi

f : IR -+lR, -f(*)=trli
+o, deci xo este

punctt

au

punct de inJlexiune al graftcalui.

"4(0) = "f;(0) =

este

b) Pet

direcfia axei OY. in concluzie, existd in Mo o tangentd de direcfia axei OY, care ,,traverseazd" graficul; vorn
vedea pulin mai tArziu cd, un astfel de punct .ro se numegte punct de intl*iune, iar punctul M se numegte

De exemplu, funcfia

Studie

cdnd derivatele laterale sunt infinite qi egale, cele

doui semitangente sunt in prelungire (sunt

Deoari

De exemplu, funcfia-modul prezinti in origine (xo:0) un punct

unghiular (cele doul semitangente sunt chiar semidreptele ce alcituiesc
graficul funcfiei modul gi sunt incluse in bisectoarele axelor).

in cazul 2",

IR.

xo,

inseamni fie c[ ambele derivate laterale sunt finite gi distincte, fie c[ o

derivati laterall este finitd, iar cealaltl derivatl laterali este infiniti.
Oricum, pantele celor doui semitangente sunt distincte gi atunci
aceste semidrepte formeazd un unghi cu vffirl in punctul Mo de pe
grafrc; se zice in acest caz cd xo este rnpunct unghiular iar Ms este un
panct unghiular al graftcului. Asemenea puncte aratd ca in figura
al6turat[.

derivate laterale

ut

este

care o funcfie nu este derivabild, dar este continud Si

are

in

origine

punct de inflexiune.

f(x):i6'

iop*
- semi
- semi

c) Fie

In

cazul 3o, c0nd derivatele laterale sunt infinite dar

diferite, cele dou[ semitangente se suprapun (coincid) gi au direcfia
axei OY; un astfel de punct .r0 se numeste punct de intoarcere, iar
M6 se numeSte punct de intoarcere al graficului. Asemenea puncte
aratl ca in figura allturatii.

Rezul
2

*o:

f'(

xo

De exemplu, tunclia
are

f : IR + R, f(x)' :{-Y'1*:

[ {r,

in origine derivatele laterale I(0)

':
dacb x)0

-oo $i f;(0) = +o, deci

ro:

este un punct de intoarcere.

EXF,RCITIU rezolvat

f : IR. -+ IR, f(x) :lxz -11. Se cere:

ConsiderSm funclia

a)
b)

c)

S[ se studieze derivabilitatea func]iei {,precizdndu-se domeniul de derivabilitate.

S[ se arate c[ punctele xo: - 1 gi xo: 1 sunt puncte unghiulare gi s[ se scrie ecualiile semitangentelor la
grafic in punctele de pe grafic corespunzitoare.
SI se determine punctele graficului in care tangenta la grafic este paralel6 cu una din bisectoarele axelor

de coordonate.
Solulie. a) ExplicitAnd modulul, avem:

r, \

I(r):tl

*' -1, dacd x e (-oo, - l] u [, co)

-x2, dacd xe(-l,l)

Pe IR. \

{- 1, 1} func{ia f este derivabilS 9i avem:

t,, \ l2x, dace xe(-oo,-l)u(l,oo)
t tx):[-2x,
dacd x e

(-l,l)

!...rn-!r{sF5Bs6,,rr{',

*l'

ro: -l

gi xo: l.
Deoarece funcfia are definifii distincte de o parte gi de alta a fiecIruia din aceste puncte, este natural
investiglm derivabilitatea cu ajutorul derivatelor laterale. Avem:
Studiem acum derivabilitatea in punctele

f:(-t)=

.rEq*f

f:(t)=l,xryf
Agadar, in punctele

= ly,(* -1) = -2 ; f;(-r)=

=-1,8(1

xo:

-l

estemullimeaE: IR.\ {-1,

b) Pentru

+x)=-2.

$i xo:

]s(#

f;(t)=1,s9:f

sd

rg(r - r) = 2 ;

=lg(,+ t)=2.

func{ia nu este derivabilI, deci domeniul de derivabilitate al funcliei

l}.

ci in fiecare din punctele ro:

-l

qi xo: I avem derivatele finite gi distincte, inseamn[ cI

aceste

puncte sunt unghiulare.

semitangentele au urmltoarele ecua{ii:
in punctul xo:

-l

- f (-l) = f!(-l)(x + 1) e y - 0 = -2(x + 1) e y = -2x - 2

: y - f (-l) = fj(-l)(x + 1) <+ y - 0 = 2(x + I) o y = 2x + 2 .

- semitangenta la stdnga: y
- semitangenta la dreapta

ln punctul

xo:

1 semidreptele au ecuafiile:

- f(l) = f!(I)(x-l) e y -0 = -2(x -I) e y = -2x +2 .

- semitangenta la dreapta: y- f (L)= f)(l)(x-l) <+ y -0=2(x -l) <+ ! =2x-2
- semitangenta la stdnga: y

c) Fie xo abscisa unui punct de pe grafic in care tangenta este paraleli cu prima bisectoare, adicl are panta

Rezultd cd xo este solufie a ecuafiei

2xo: l,de unde ,o=1

f'(x):

1. Dacd ro

care nu este solufie, intrucdt

22

1*

(C

oo,

oo,

- l) U (1, + oo), aceastd ecuafie se scrie

- 1) U (1, + o); dac[ ro (- 1, l), ecualia

f'(xr): I devine -2ro:l,deunde rr:-+22careestesolufie,intrucdt-]e (- 1, l).

163

l.

Agadar in punctul

,(-;,;)

graficului tangenta este paraleli cu prima bisectoare. Analog, finand

fiecdru

de faptul
punctul

cI a doua bisectoare

r(;,i)

are panta

- I li

rezolvdnd ecuafia

f,(xo): -

l, glsim

tr:+.

Rezultl

cE

f'=(

al graficului tangenta este parateli cu a doua bisectoare.

domen

punctu

E4erciiu propse

l.

f("*r) (

S[ se scrie ecuafia tangentei la graficul funcfiei f in punctul de abscisl

a) f(x) : x3; xo:2;

b)

rrfr

f(r):

c) f(x)

sx2-x

x,

in fiecare din cazurile:

asocia.r

A$adal

xo: ri

) xo: li

d)

(x):sinx; x.:3rt
,

e)

f(r): x'+x-I;

zeN

4,

nume$

xo:2.

deriva,

2.
3.

S[ se scrie ecuafiile tangentelor duse din origine la graficul funcliei f : IR. -+ IR, f(r) : x' 5x + 4 .
SI se determine a> 0pentru care graficele firncfiilor f,g: (0, o) -+ IR., t@):oxr, g(x): ln.r siaib[tni

4.

punct in care si fie tangente (adic[ un punct in care au aceeagi tangent6).

S[ se determine punctele unghiulare gi de intoarcere ale funcfiilor:

a)

f(x): .Fl,

c)

f(r):lsin *1,

xe

iR;

*.1-n,nf;

deriva,

Defini

a) de
b) de

b)f(x):{fir-lF,xeiR;
d) (r) : arctgxl, .r e IR.

fil

c)
DERIVATE DE ORDINUL DOI
SUPERIOR
S[ presupunem cI avem o funcfie

f : D +lR. gi fie Dt

c.

$I DE ORDIN

ExEM

DO D,domeniul s6u de derivabil itate, adid,

mullimea punctelor in care f este derivabili.

Fie xo e Dr o D'r. DacL func{ia f' : Dr -+ IR este derivabil[

in punctul rs,

spunorn

c[ funcfia f

este

derivabili de doui ori in punctul xo, iar numirul real: f'(xo)=(.f')'@o) se numegte derivata de ordinal 2
(derivata a doua) afuncfiei ftn punctul xo.

Di domeniul de derivabilitate al funcfiei f'. Funclia f": D2-+ IR. care asociazdfieclrui
xo e D2 numirul rcal f"(xo) se numegte derivata de ordin 2 (derivata a doua) a
funcfiei f. Agadar:
-f' = (f ')' .
Fie D2

c Dr

Fie punctul xoe D2frD'r.Dacd fi.rncfia f,, : Dz -+

]R. este

funcyia f este derivabild de trei ori tn punctal xo. Numdrul real

ordin i (derivata a fieia) afuncfiei f tn punctul xo.
164

derivabil[ in punctul xo, spunem cil

f,(xr) = (f,)'

de

@o) se nume$te derivata de

1.

Fu

2.

Fr

intr-ac

"1(0)
Agada

f': IR

3.

Ft

pentru

Fie Dr

tl
fieclrui

Dz

I Dj domeniul de derivabilitate al funcliei f". Funclia t"' i Dz -+ IR care asociazd

xo e D3 num[ru] real

f'=(f')'

f"'(xo)

se numegte derivata de

ordin 3 (derivata a treia) a funcliei

f . Aqadar:

n a funcliei f, notatd .f@\ Si notlm cu D,

domeniul s6u de defini1ie, consider6m un punct xo e D,n D:. Dac[ funcfia fb\ , D,-+ ]R. este derivabil5 in
punctul x0, spunem cd funcfia f este derivabili de (n + 1) ori in punctul xo, iar numdrul real:
tn mod

recursiv, dacd am definit derivata de ordin

f('*D(*o)=(7a1' (.ro) senumegte derivatadeordin(n+1)afuncyiei ftnpunctul x*

Fie D,*, : Dn O Dj domeniul de derivabilitate al funcfiei /('). Funclia |b*rt
asociazi oricdrui xreDn*, numirul teal j:o+t)
Aqadar: l:o+t)

-(f't)',undez

se numeqte derivata de

D,*r-+

IR care

ordinul (n + 1) afuncliei f.

e N*.

s[ remarcim incluziunile D

Este bine

(xr)

Do

D1

pentru
= Dz 2 ... Pot exista funcfii

e N cn D,: O qi atunci girul de incluziuni pus in evidenf[

care existS

,,se opre$te" la pasul z.

$tim cd daclDl =D, funcfia f se numegtefunclie derivabild (peD), dacdDz: Dt: D, funclia f se
numeqte funcyie derivabild de doud ori (pe D), dacd Dz : Dz - Dr : D, funcfia f se numegte funclie
derivabild de trei ori (pte D) gi in general, dacd Dn: D, - r : ... - Dt: D, funcfia f se numeqte funclie
derivabild de n ori (pe D) pentru r e N* fixat.
Este bine s5 re{inem gi urmItoarea:

Definifie
O func1ie

a)
b)

c)

f : D -+ IR. se numegte:

de clasd C0 pe
de clasd

D dacd este continu6 pe D;

C" pe D

ori pe D, iar funclia f(") este continui pe D (aici, rz e N* este

fixat);
declasd C'peDsau indeJinitderivabildpeDdacdestederivabildden oripeD,pentruoricer e N*.

ExEMPLE

1.

Funcfia f : IR -+

2.

Func{ia

,4(0) =

R, f(r) : lr

f : R + IR, f(x) :{

intr-adevir, pe (-

IXj?

Agadar, funcfia

IR --+ __,
IR, f'(x)
!\/
f'! :.__

3.

dacd este derivabild de n

@,

I este

o funcfie de clasd C0 pe IR, fiindcd este continui pe

IR.

*','1ut:
'> ! .rt. de clas[ c1 pe IR.
[-x', dacl x<0

0) qi pe (0, + o1 funcfia este derivabil[, iar in origine avem:

=0,

fJe)=

1rq3#

= 0, adic6

f(0)

: 0.

este derivabilS gi are derivata:

:{ ':' dacd, x 20^ = 2l x

[_2x, dac6 x<0

, care este continud.

Func{iile polinomiale qi func,tiile exponenliale sunt funcfii de clasi C- pe

Sd remarcim cddacd o func1ie

IR.

f : D -+ IR este de clas[ Cn pe D,aturrci este qi de clas[ C* pe D,

pentru oice m e N, cu 0 1m < n.

I65

c[ dacl funcfiile f, g : D

De asemenea, reztrlti imediat faptul

t+ g, t - g, tg }i +g (dac[gnu
(f t g)o) : 7@) + f@) $i (1,/)(') =X7@, I e IR.

func{iile

se

anuleazd,pe

IR sunt derivabile de n ori,

D) sunt derivabile de n ori

l.

gi

b)fl

!-: th,undeft:1.
gg
(Leibniz). Dacd t, g : D-+iR sunt func1ii derivabile de n on, avem egalitata

c) f(

Teoremi

=Co j!@)g(o)

+CtJl,-Dg,+C21{,-ztfn+...+Ciaf,g(n-r) agnyto)f@)

_iCiyr-rrf(o),

d) f(

e) f(

unde 1@ = f

r) f(

$i g(o) = g.
Demonstralie. Prin induc{ie. Pentru n : I egalitatea se scrie (-fg), Cl
= f b@ + Cl f@) g, adicl
(-fg)' =
+
care
este
bine
cunoscuta
formull
de
derivare
produsului
fS',
a
a doul func1ii.
"fb
S[ presupunem cd' egalitatadin enunf este adevirati pentu z gi sI o probtrm pentu prl.
Avem succesiv, dacfl linem searna de formula CI*, = C! +C!-1:
(.fs)a*') = ((-filb) )' = (
f": r,,-*,",r,

\t=o

:
:

go

7@+r)

co *r.f

S[ st
a) f(

Pentru derivata de ordin n a produsului fg avem urmltorul rezultat important, ce poate fr adaptat gi

pentruuncdt,fiindc6,indefinitiv,

(fd@

r(r, *

('*')

g'o'

i("j
k=t

C!a)

)I

f
f":
r=o

ya,il-.D gG) * C,

f@

(n-k+tt

s(k) +

h)

i)

(n-k)

s(k+t) )

fr

i)(

f(

k)f

2.

rr,*t)

S[s

a)f

* fcl.rf(z+r-t)"(&) + c'*l f @ g(*, = fr:.ry@+t-k)

,t=l

e) ft

rG),

3.

,t=0

ceea ce arati cL egalitatea este adevfuat[ pentru n + 1.

Remarclm analogia dintre formula din aceastd teoremi gi formula binomului lui Newton.

Sis

(*'

4.

S[s

Exnncrlru rezolvat
Si

se calculeze derivata de ordinul n a

Solulie. Avem t@)

(r')'=6

func{iei f : IR + R, 1111=

r]

e-

:x'e-' qi vom folosi formula lui Leibniz. Observlm c[ (xt)'=3*; (*t)'=6r;

gi (t')(*)=0 pentru k>4.Deasemenea,observlm"e (u-')(*) =(-l)ke-*,egalitatecesepoate

stabili rapid prin induc{ie.

unde

Formula lui Leibniz se scrie: .f(')

(r) = (e-, . ,, )t" =

:Cl("-')(")'x3 +C)(e-')('-t\.(r')'+... +C:t("-')' .(rr;{'-rr +Cie-*.(rr)t".

Studiem separat cazurile
Pentru n
Pentru

n: l, n:2, fl:3, n) 4.

I avem: -f'(x)

n:2

= Cl Ge-').x3 + Cle-' .3x2 = e-,

(-f

+3xr)

fr

funcliei

(x -xo )
.

avem:

cle-' . x3 + c)(e-' ). 3x2 + cle-' . 6x = e-' (r' - 6*, + 6i .

Pentrun:3 avem: -f"(x)=Q,G"-').i +C!e-,.3x2 +Crr(-e-,).Ax+Cle-,.6=e-"(-x, +9xr_lgx+6).
.f ' (x) =

) 4, formula lui Leibniz devine:

.f(')(*)=c'(-l)'e-'.x'+c)1-11*te-'.3x2 +cr,1-t1*2e-".6x+cl(-l),-,e-,.6=
: r-' (1-11' *3 + (-l)'-t3nx2 + (-l)'-23n(n
-l)x + (-l),-3 n(n -l)(n -\) .

printr-o
Defini$

in fine pentru z

166

multipl,
(x -xo

g4ercitii prorye
SI se calculeze derivatele de ordin n ale funcflilor:
a) f(x) : x2, .tr iR.;

f(r): sin.tr, r e R;
c)f(x):e2',xelR;

b)

d) f(x)

cos

2x, -r e iR.;

I
e)f(x):,{,xeIR-{l};

f) f(x) =
e) f(r)

--,
x'-l

x e IR.- {- 1, l};

;i,

xe

IR

- {- 1, l};

h) f(x) : ln(x2 -1), r e (1, co);

i) f(x) = xllax, .r e (0, o);

j) f(x):J;,xe(o,o);
k)

(x):x''e'*,xelR.

S[ se arate c5 funcfiile urm[toare sunt de doul ori derivabile in origine:

a) f : R -+tR, f(x)

r(0.
"' x>o'
lx',

b)f :R-+R., f(x)-{sinx, r(-o

I x , x>o

{.

cI funcfia f : (1, o) -+ R, f(x) : (,r + Jf

1x2 -t)f'1x) + xf'(x) - n'.f (x)= 0, v x > l.

3.

Si

4.

Sd se demonstreze cd nu

-l)'

se arate

este de

doui ori derivabill 9i satisface relalia

exist[ func1ii polinomiale f cu proprietatea cd f(x)

ln x pentru orice

x e (0, l).

APLTCATTE: nAOACTNT MULTTPLE ALE

ECUATIILOR POLINOMIALE (extindere)

Prin ecuafie polinomiald (ecuagie algebricd) in{elegem orice ecuafie de forma

f(x):

unde f este o func,tie polinomialI (real[) de grad > 1.

Agdsi soluliile (rldicinile) reale ale unei astfel de ecualii este echivalent cu aaflazerouile reale ale
funcfiei polinomiale f.
Am vdzut (teorema lui B6zout) ci dacl x, e IR este un zerou al funcfiei polinomiale f, atunci

(x-xr)l

fsireciproc.

Este posibil ca,

in situafia in

care

xo este rldlcin6 pentru f, funcf;a polinomiall

f si se dividl

printr-o putere naturall a lui x -xo .

Avem in acest caztnmdtoarea:

Definifie
Fie
multipld

f e IR[x] o funclie polinomial5 gi r, e IR. un zerou al acesteia. Spunem ci xo este rdddcind

de ordin k (k et\*) pentrufanclia fdacl (.r -*)k I f si f este maxim cu aceastaproprietate, adic6

(r -xo )o*' n, divide f.

C6'nd
cdnd,

k:3

k:

1 mai spunem

spunem

cI

c[ xo este rdddcind simpld,

xo este rddcicind tripld

Si aga

cdnd

k:

2 spunem

c[

xo este rdddcind

mai departe.

De exemplu, ecuafia algebricd de gradul doi m2+bx+c=O (a,b,c

Teoremii
ecualia

a + 0) in
( /'\2
L,=b2-4ac=0,areridrcinarealldubli *^:-!,deoareceinacest
cazac'+bx+,
ax' + bx + c = a[x +
--- acest caz
u 2a
,, )
IR,

Obsetvalie. Din motive de grade reniltd imediat cd ordinul de multiplicitate al unei r6ddcini este cel
egal cu gradul funcfiei polinomiale.
O caructeizare frumoasd a rid[cinilor multiple ale unei funcfii polinomiale se obline cu aj
derivatelor de ordin superior ale funcfiei polinomiale respective.
Avem nevoie in prealabil de urmitorul rezultat auxiliar.
Lemi.Fie f e IR[x], f *0, xoe IR.or6d6cindpentrufunclia [,iark e N,&>2.

f,

multiplic

Demonst,

ordinul

gradn ot
pentrup.

Urmdtoarele afirmafii sunt echivalente:

1o xo este rdd[cin5 multiplE de ordin /rpentru funcfia f.
2o xo este rlddcin[ multipli de ordin fr I pentru funclia

Demonstralie. lo

f(x) :

>

2o. Presupunem

derivati f,.
xo este ridEcin[ de ordin & pentru funclia f. Aceasta inseamna ci
g(xo) * 0 (nu se poate ca g(xr) : 0, c6ci din teorema lui B6zout r

ci

(x -xo)og(x), unde g e IR[.r] li

insemna cL (x - xo) lg gi atunci (r-ro)**' I f, absurd). Derivdnd, obfinem:
f'(x): k(x-x)k-t g(x)+(x-xo)o g'(*)= 1x-xo)k-'l*s@)+(x-xo)g'(r)]= (x-x)k-tu(x), unde am notat
u(x):kg(x)+(x-xo)g'(x),a e IR.[x]. Daru(xo):kd.xo)*0,ceea cearatd"ci xo ester6d6cinddeordinul

- 1 pentru funcfia f'.

2 > lo . Presupunem c[ xo este r[d6cin[ de ordinul f - I pentru funcfia ['. Fie p ordinul de multiplicitate al

funcfia g

,,., k,.|

f (x)=L
aici scrie

&

r[ddcinii ro pentru funclia polinomialI f (atenfie, gtim din ipotezd cI xo este r[dlcind pentru funclia
fl.
Conform cu implicafia lo + 2",deja probatl, reztlti c[ xo este rlddcind de ordin p | pentru funcf,a
-

derivatii f'.Agadarp -l:k-l,decip:k,ceeacearutdci ro ester6ddcinideordinul/rpentrufuncfia

f.
Rezultatul important de care vorbeam este dat de urmitoarea:
Teoremtr. Fie f e lR[r], f * 0, xoe lR gi fr e N, k22.tJtmdtoarele afirmafii sunt echivalente:

lo xo este r[dlcind multipl[

de ordin kpentru funclia f.

2 t(xo): f'(xo): f"(xo):...=

1tr-l)(xo):0Si f(r)(xo)*0.
Demonstralie. lo + 2o. Presupunem ci ro este r[dicin[ de ordin & pentru Aplicdnd in mod repetat lema,
f.
teztitd,c[xo esterldicinddeordint-lpentruf',deordink-2pentrut,,...,deordinlpentru1(t-r).

1. Arlt
simp

2.

Afla
dubl

3.

SI

1.

Sds

sr

t"(xo):...: 1tt-t)(xr):0li f(e)(xo)+0.

2" + l". Presupunem cd" f( xo) : f'( xo ) : f"( xo ) :...: 1tr- r)1 xo : 0
)
li f (r\ ro ) * 0.
Din 7tr-tl(xo): 0 gi 7r*r G) * 0, rezulti. conform lemei c[ xo este ridlcind de ordin I pentru
7{r-r).
Agadar

f(xo):

f'(xo) =

I pentru l!'(k-t) , tot in baza lemei rezultd cd xo este r6d[cinl de ordin 2

pentru f{rt-z) . Continu6nd rafionamentul, din aproape in aproape, ajungem in final la concluzia cd xo este
rdddcind de ordin ft pentru f.
Incheiem aceste considerafiuni despre r[dlcinile multiple cu un rezultat care aratd" cd func{iile de
gradul intdi de forma x - xo joacd, un rol similar aceluia jucat de factorii primi in descompunerea numerelor
intregi.
Deoarece xo este r[d6cin6 de ordin

defir

2.

Sd

sr

3.

Fie

v, d2
168

Teoreml.Fie f : R -+ R, f(x):a,x" +a,-rxn-t +...+6lrr+a0, unde a,e R, i:0,n, a,+Q. Presupunem cd

ecualia (x):0 are numai r[d6cini reale, fie acestea xt, x2, ..., xp (x,+ x, pentru i* j) avdnd ordinele de
multiplicitate

k, kr,...,

ko respectiv.Atunciexistdurmltoareadescompunereinfactoriliniariafuncliei f:

: a,(x- r,)& (x -

xr)o''...' (x - * o)r', crt kr+ k2+ ... * k r: n.

Demonstralie. Proceddm prin induclie dup[p. Pentrup : I ecualia f(x) : 0 are doar ridicina real6 x, avAnd
ordinul de multiplicitate maxim kr=n, deci f(x)=?"(x-nt''. Daci identificdm coeficienfii termenilor de
f(x)

oblinem ?"=a,, deci f(x):a,(x-\)& . Presupunem proprietatea adevirat[ pentrup

pentrup.
Funclia f avdnd r[dicina x, de ordin ko, avem scrierea:
grad n

f (x)

= 1x -

x)0, B@)

1 gi o demonstrdm

(1)

-+ IR este o funclie polinomiald care nu are rdddcina xo .

intrucdt ecualia f(x) : 0 are numai rSddcini reale, rezult6 acelaqi lucru despre ecualia S@) :0, deci
funclia g are drept rldlcini celelalte ridicini xt ) x2 t ..., xp-t ale lui f, cu ordinele de multiplicitate k1, kr
unde

: IR

..., kra

resPectiv.

ZI

ul

g(x)=1.(r-x,)t'(*-*r)o'

-*r-r)oo-' 9i din (1) rezultS atunci

.f(x):I(r-r,)& (*-*r)h.....1x-xo)ko. IdentificAnd coeficienfii termenilor de grad n renltd L=a, $i de
Conform ipotezei de induclie

'...'(-x

aici scrierea din enun!:

f (x)=a,(x-x,)o'(, -xr)o' '...'(x -*o)oo ,cv krakr+ ...*kr:n.

al
1.

trXsrcilii ?rop$e

ia

1.

Ar[tali cd r[ddcinile ecuafiei algebrice

a IR, n e N sunt
l**,,o *(*:-d-*...*(r-?)'=0,
nt
Mt

simple.

Aflali a,b,c e

R. gtiind

ci ecualiile algebrice xo+ffi'+bx+2=0 $i x'-3x*c=0

au o rdddcindreald

dubl6 comun[.

3.

Si

se determine a,b,c

IR qtiind

ci

ecualia algebric[ xt

-3/

+2x3

+d

+bx*c=O

are

ridlcina triplE 1.

Tnsrn DE EvALUARE
Testul

1.

i-------------

S5 se studieze deivabilitatea funcliei f(x) = t/x+4Jx-4+tlx-4Jx-4 pe domeniul maxim de

defrnilie.
Sd se arate c[ func]ia { : IR. -+ IR, f(x) : e" .sinx verificdrela[ia
t"@)

4f'(x) + 5 f(x)

0, oricare ar

fi r

IR.

Fieg:R.-+lR.ofuncliederivabiligif:lR.-+R.,f(x):[r]
Z dacd qi numai dacd g(xn) : g(rn ) : 0.
169

.g(x).SAsearatecEfestederivabillinxoe

Testul 2

2o Pun

!o'

Indicali rlspunsul corect.

1.

Funclia f : tR + IR, f(x)

a)0;
2.

b)

{Or:^7,,50

1; c)2; d)- 1;

este derivabil[ dacn a este:

valoare

e)-2.

Punctul in care tangenta la graficul funcfiei

dreapta de ecuafie
a) (0;

3.

grq

1);

Fie f : IR. -+ IR,

r :y

intr-un

f : (- l, + o) -+ IR, f(x) :

punctul

este perpendiculard pe

maxim

este:

b) (0;

0);

{x):

arctgx. Atunci /(2m6)(0) este:

c)

(r;

r);

al (z;]);

a)0; b)2006; c)-2006; d)2006 !;

e)

e)

(-

2;

- 5).

derivat

Teorel

Dac[

l.

-r

Demon

Deci e
ideile,

PUNCTE DE EXTREM, TEOREMA LUI FERMAT

f'(

in clasa a IX-a cdnd am studiat frrncfia de gradul doi, am vdzut cdgraficul acesteia are un punct de
extrem (v6rful parabolei).
Funcfia f : IR. + IR, f(r) :l

x'

-l

care

extrem: dou[ minime corespunzitoare absciselor r0

Funclia

apdrut intr-un exerciliu rezolvat, are

- - l, ro:

trei puncte

1 gi un maxim corespunz[tor abscisei

f : [0, 2] -+ IR, f(x) : x are un minim corespunz[tor abscisei ro:

de

xo

deoare

f'(xo )

ro:0.

0 gi un maxim

deoare

Din

corespunzitor abscisei xo: 2.Graficele acestor fun4ii sunt redate mai jos:

(l

Interpt
extren
(deriv:

Obsen

nl

suficie

este pt

2. Teot

func1it

dar

f(

Teoret

"f(x)=ax2 +bx+c

.f(x)=lr'-tl

f (x)= x, x ef0,2l

proprir
(Pe sct

SE

definim riguros conceptele de minim, maxim, extrem.

Delinifie
Fie f : D -+ IR gi xo e D. Spunem c[:
1o Functul x, este w panct de moxim (respectivp unct de minim) al
funcliei f daca existl o vecindtate V
eT(xo) astfel incdt f(x) < (respectiv >) f(xo), v x c D n z; corespunzdtor, yo:
f(xo) se nume$te
moxim (respectiv minim) alfuncliei, iar punctul M(xo,
f(r, )) se numeqtep unct de moxim al graJicului
(respectivp unct de minim at graftcatui).

Demot

ideile,

g(x) =
(s fiin
margx

2" Punctul xo este tL punct de extrem al func\iei f dac[ este punct de maxim sau de minim; corespunzStor,
!o: t(xo) se numegte ertrem al funcliei, iar punctul M(xo, f(xo)) se numegte punct de extrem al
graftcului.
Din punct de vedere intuitiv, aceast[ definifie se traduce prin aceea cd intr-un punct de maxim
valoarea funcfiei este cea mai mare dinhe toate valorile acesteia intr-o anumit[ vecindtate a acelui punct, iar
intr-un punct de minim valoarea funcfiei este cea mai mic6 dintre toate valorile acesteia intr-o vecindtate a
punctului respectiv.
Agadar, aceste maxime sau minime sunt,,relative" la,,vecindtate", de aceea se mai numesc uneori
moxitne sau minime sav extreme relative (locale).
O condilie necesarl ca un punct interior unui interval sI fie un punct de extrem pentru o funclie
derivabilI este datl de urmltorul rezultat important:
Teorema lui Fermat. Fie f : 1+ IR (1 interval) o funcfie derivabild in punctul xo, interior intervalului 1.

funcfiei f, atunci f'( xo ) : 0.

Demonstralie. Punctul xo fiind interior intervalului /, este punct de acumulare atdtla st6nga cdt 9i la dreapta.
Deci existi ambele derivate laterale ale funcliei f in xo qi ele sunt egale cu derivata lui f in xo ' Fixdnd
ideile, si zicem cI xo este punct de maxim (analog, proced6ndu-se in cazul unui punct de minim). Avem:

DacI xo

este punct de extrem al

(l)

wro,
,.roo x -

f'(xo):f!(xo):]g
deoarece x

xa10 gi f(x)

f'(ro):fJGr):l$
r)xo

deoarece

xo

f(x, ) < 0 pe o vecin6tate a lui

xo. Analog:

ff=,,

(2)

x-xo) 09i f(r)- f(xr)<0.

Din (1) qi (2) rezult[ f'(xo ) : 0.

Interpretare geometricd. Teorema lui Fermat aratd cd intr-un punct de
extrem din interiorul unui interval, tangenta la graficul unei funclii
(derivabile) are direcfia axei OX(deoarece are panta zero).
rJ
Observafii.l. Teorema lui Fermat este doar o condi{ie necesari, nu 9i
suficient[, ca un punct s[ fie de extrem. De exemplu funclia { : IR + R, f(x)

:.x'

are f'(o)

0, dar .ro nu

fiind strict crescdtoare pe R).

2. Teorema lui Fermat nu este valabill dec0t in punctele de extrem interioare intervalului pe care este definiti
funclia. De exemplu, pentru funcfia f : [0, 2] + 1R., f(-r) : x, punctelo ro: 0 qi xo: 2 sunt puncte de extrem,
este punct de extrem (funclia

t'(2) - 1, cici f(x): l, V x e 10,21.

Un rezultat important ce decurge din teorema lui Fermat este:
Teorema lui Darboux. Dacd [ : I -+ IR. (1 interval) este o func{ie derivabilS, atunci derivata
dar

f(0)

f'

:1

-+

IR.

are

proprietatea lui Darboux.

(Pe scurt: orice derivati pe un interval are proprietatea lui Darboux).

Demonstralie.Fiea, b elgil"intre f'(a) Si f'(b);ardtdmc[exist[cintreagibastfelincdt].: f'(c).Fixdnd

ideile, putem presupune a 1b, t'@) < t'(b), t'@) < l.< f'(b). Considerlm funcfia ajutdtoare g : la, Dl -+ IR,
g(x): f(r) - ?ac,care este derivabillpe [a D] qi avem g'(x): f'(x) - ]". Conform teoremei lui Weierstrass
(g frind derivabil[, este cu at6t mai mult continud), funcfia g este mlrginitfl pe compactul [a, bf qi igi atinge
(1)
marginile. Prin urmare existi c e la, Dl astfel incdt g(c) : i$.. g(r).

k6tiim cdc*alic*D.Evident, avemg,(a): f,(a)-X,<0,0..t ,r*g(x)-g(a)(0,ceeaceinseamnictr

x+q x_a

ry<0peunintervaldeforma(a,a+e,),adicdindefinitivg(x)<g(a),Yxe(a,a+e,).
a* t),contradic,tie. Analog, ding(D):f,(x) _I > 0,
ur"* 16-8(r)--8(D)>
0, deci s@)-|(b)> 0 pe un interval de forma (b e,,, b), adicd,in definitiv
x+b X_b
X_b
g(r) < g(b),V x e (b - a,,,b)i daclam aveac: b arrcntltag(D) <g(x) <g(D), V x e (b _ t,,,b),
DacI am aveac: a axrcmltag(a)<S(r) < da),yxe(a,

contradicfie.

Prinurmarec*asic*b,adicd"cesteunpunctininteriorulintervaluluila,bl.Din(l)rez;tlltj.c6cesteun
punct de minim pentru funcfia g gi atunci, conform teoremei lui Fermat avem g(c) :
0, adic6 t,k) : t".
a>0,

> 0. Demonstrafi echivalenla: a, + b, >

Solulie.(e). DacI b=+,avem a'+b, >2J@by

a

=2,yx

Z,Vx
e

IR

6=

1.
a

+ln

Teon

1"f

2"t
3'fl
Atun

Demt

0 sau ln(aD)

0, de wtde

f(c,

Nup

jR.

(=). Considerim func{ia f : lR. -+ IR, f(x) = a' + b, , eare este derivabil[.
cazurile a : 1 sau D : I sunt triviale, deci putempresupune a * I qi b * l.
Ipoteza a' + b' >2, V relR. se scrie f(.r)> f(0), V xelR gi arat[ cd xo:O este un punct
de minim. Conform
teoremei lui Fermat, rezultii f'(0):0. Dar t,(x):a,lna+b,lnD gi astfel condifia
f,(0):0 se scrie
ln a

SI pt
m[rg

Exrncryu rezolvat
Fie

care

ab: l. Rezult6 O = !.

deci
interr

dem
Teort

1'f

2"t

Atun
Demr

EXerafi prorye

l.

Precizafi punctele de extrem ale funcfiilor urm[toare:

a) f : [0, 1] -+ IR, t(x\: x' ;
b) f : R. -+ IR,

c) f

2.

a$a

: IR

-+ IR, f(.r)

: I *' -3x+2 l;

d) f

e) f : IR -+IR, f(.x):cos?sc;
Determinafi extremele funcfiilor urm[toare:
a) f : IR -+ lR, f(.r) : cos.r;
b) f

c)f:IR-+IR,

pe [a

f(r)

x' -3x+2;

-+ IR,

f(x): sinx;
D f : R -+ IR, f(x): [.r].
: lR.

:R-+IR, f(r):sinx+cosr;

f(x):*

Conf

g(x)

f(c)

oI
cores

3. Fiea> 0 cuproprietateacr a'2xo, oricare arftx e IR. 56 se arate c6a: e.

4. Aflafia> 0pentru care 2'+a, )3* +4,, oricare arfix e IR.
5' Fie 1c R un interval 9i f : iR. + lR. o func{ie continufl gi nemonoton[. S[ se arate c[ f are cel pufin un
punct de extrem local.

Fie f : [a, b]-+lRofuncfiecontinu[. Dac[ f estederivabildina, bSi

[,(a)<0< f(D), ardtafcl f areun
punct de minim c e (a, b).
7. Fie f : 'I -+ IR o funclie derivabili cu proprietatea ci funcfi a arc
limit[ in orice punct al intervalului L
f'
SI se demonstreze ci f' este continuE pe L
172

(b"

I
Lagll
resp(

peg
Obse

lui L
Teor

1'f
2't

TEOREMELE LUI ROLLE,

LAGRANGE, CAUCHY
r.

ir
L

Prezentlm acum trei teoreme importante, numite teoremele de medie din calculul diferenfial, dup[
care vom vedea o serie de consecinfe ale acestora de o mare utilitate.
Teorema lui Rolle. Fie f : la, bl -+ lR o funcfie cu proprietdfile:

1o f este derivabilS pe (a, b);

2o f este continu6 pe fa, bl (echivalent spus, f continu6 in a 9i b);

3' t@): f(b).

Atunci existl c e (a, b) astfel incdt f'(c) : 0.

Demonstralie.Dacd f este o funclie constant[, atunci f'(x) : 0, V x e (a, b) deci teorema este adevlratS.
Sd presupunem cI f nu este o funcfie constanti. Conform teoremei lui Weierstrass, funclia continu[ f este
mirginiti pe fa, b] gi igi atinge marginile. Aceasta inseamn[ cd existl ct)cze la, b), cr+c, astfel incdt

f(", ) :,1[], f(x)

ti f(r, ) :,:[lu,

Nu putem avea { c,cr\

f(r).

{a, b), deoarece din 3o ar teztlta

c[

f(c,

): t?r), adicl ,+f, f(r) :,t[r,

f{,),

deci f ar fi constantii, contrar presupunerii fbcute. Prin urmare cel pu{in unul din punctele Q, c2 EShQ interior
intervalului la, bf; fie acesta c.Dar punctul c este un punct de extrem, mai precis dacd c:c,, este un punct
:
de minim, iar dac6 c: c2 t este un punct de maxim. Aplicdnd teorema lui Fermat, rezlulti f'(c) 0.
Teorema lui Lagrange (a creqterilor finite). Fie { : la, bl -+ R. o func{ie cu propriet6lile:

1o f
2o f

derivabil[ pe (a, b);

este continul pe la, b] (echivalent spus,
este

Atunci existd c e (a, b) astfel

incdt: t(b)

f continu[ in a qi b);

f'(c)(b - a)Demonstralie. Considerim o funcfie ajutitoare g : la, bf -+ IR, g(x) : f(x) - Lx, unde l"eiR va fi determinat in
aga fel incit funcfia g s[ verifice ipotezele teoremei lui Rolle. Evident, g este derivabil[ pe (a, b) 9i continul
pela, b);din condifia

t@)

flr\: g(b),rerultd*:f

(b)- f

(a).

(1)

b-a
Conform teoremei lui Rolle aplicat[ func]iei g, exist[ c e (a, b) astfel inc0t g(c) : 0. Deoarece
g'(x) : f'(r) - 1., din g'(c\ : 0 oblinem f'(c) : 1". Folosind valoarea lui l. dat[ de (l) rentltd

S[ dlm acum o interpretare geometricd teoremei lui Lagrange.

DacI notlm cu A, B, C punctele de pe graficul funcliei f
corespunzdtoare respectiv absciselor a, b, c panta,,coardei" AB este
f (t)- f (a) , iar pantatangentei in c la grafic este f'(c). Teorema lui

b-a

Lagrange arutd egalitatea acestor pante, deci paralelismul dreptelor

respective. Agadar, teorema lui Lagrange afirml cI existi un punct C
pe grafic in care tangenta este paralelS cu coarda AB.
Observalie. Teorema lui Rolle reprezint5 cazul particular din teorema
lui Lagrange c0nd {(a): t(b).
Teorema lui Cauchy. Fie f, g : la, b) -+ IR doud funclii cu proprietdfile:

1'
2"

f ti g sunt derivabile pe (a, b) ti S(x) + 0, V x e (a, b);

f qi g sunt continue pe la, bl (echivalent spus, in punctele a Si b);
173

Atunci s@)

*g(b) ti

existb c e (a, b)astfel incdt:

- "f (a) - f '(c)

s(b) - s@) g'(c)'

(b)

c)t

Demonstralie. Mai int6i, este clar c[ s@) + g(D), deoare ce in caz contrar, aplicdnd teorema lui Rolle funcfiei
g, ar reztlta ci derivata acesteia se anuleazi intr-un punct din (o, b), contrar ipotezei 1o.

Considerlm o funcfie ajutltoare h : fa, b] -r IR, h(x): f(x) - Ig(x), unde ]. e IR va fi determinat in aqa fd
incdt funclia fr sd verifice ipotezele teoremei lui Rolle. Evident, funcfia ft este derivabil6 pe (a, b) gi contingi
(b-) - f (a)
pe [a, b];din condilia h(a) : h(b) reruttdt )\: f
(1)
s(b)- g(a)
Conform teoremei lui Rolle, aplicatil funcfiei ft, existl c e (a, 6) astfel hcdt h,(c) : 0. Deoarece

h'(x)

f'(x)

Lg'(*), din h'(c)

: 0 oblinem
X9:1".
'
g'(c)

Folosind valoarea

lui l, din (l)

rezul6

s(b)- s@)'

Observalie. Teorema lui Lagrang e reprezinti cantl particular din teorema lui Cauchy c$nd g(x)

b)(

8. S[s
9. Fok

c)

It

10. Fie
11. Fie

teoremei:

l] -+ IR, t(*): x' - x;

frrnt

12. Util

a)l

b)f :[-1, l]-+R, f(x):l-xo;

, r ,l-;,;l

ft

b)s

Ar6tali c[ urmitoarele func{ii verific[ ipotezele teoremei lui Rolle gi determinafi punctul c din enunfgl
a) f : [0,

a)-

y.

Erercifii propue
1.

ineg

a)e

f'(c) _f(b)-f(a)

s'(c)

7. Apli

13. Fie

-rR, f(,) : l sin,.r l .

Determinali a,b,c e IR astfel inc0t funclia

atux

: iR -+

R,

(r):l

[*r*r. r.E.rl

L2'r)

ld

teoremei lui Rolle.

+b+c,

,.

..lr,r)

s[verifice ipotezele

Fie f : [a, b] -+ IR* o funcfie derivabild.

a)

Arrta{i ci func{ia g : la, bl -+ R, g(r) = (x - a)(x - 6) . (x) verific[ ipotezele lui Rolle.

b) Deducefi

ci existl c e (a,6) astfel in"X

f = I *1.
=1",)
a-c b-c
f(")

Fief:[0, l]-+lRofuncfiederivabil[cuf(0):f(l):0.56searatec6exisr[ce(0,
f'(c):
Fie

,l'c

metode

Propozi

l)astfelinc6t

1o Intre
2o intre

c[ f,(.r) . s(x) * f(x) . s(r), oricare

cd intre doud riddcini reale ale func{iei f se afl[ cel pufin o rldlcind a

Demoru

f(c).
IR un interval $i f, g : 1-+

ar ft x e .I' SI se demonstreze
funcfiei g gi reciproc.

zerouril

IR

func{ii derivabile cu proprietatea

Ardtati ci urm6toarele funcfii verific6 ipotezele teoremei lui Lagrange gi determinafi punctul intermediar
c din enunpl teoremei:
a) f : [0, 2] -+ IR, f.(x): x' ;

b) f : [- 1, 1] -+ IR, f(x)

arcsin x;

1o Presr

Rolle pt
situat in

2" Presr
F s-ar g
derivate

zerouri,

174

c) f : [0,2]

7.

rR,

Aplic6nd teorema
inegalitifile:

tra:
lui

{il*i'Jj,ll;i'
:

Lagrange funcliei

f(x)

ln .r pe intervalul [n, n

+ l), n e N*, demonstra(i

$a

find

,Ei:-i;i,i:."-"arnn

eN*

8. Sd se rezolve ecua,tia 2' +5* =3" +4' .

9. Folosind teorema lui Lagrange, sI se arate cd:
a)

e'2x+l,oricarearfix

r)sinfr

-*.*'

IR;

f : (a, b) -+ IR o funcfie derivabil6 9i nemlrginite. SI se arate ci funcfia f'este nemirginit[

11. Fie f : [0,*)-+lR ofuncliederivabildcu f(0)<0$i f'(x)> l,oricare arfrx e [0,o). S[searatecE
10. Fie

fseanuleazdexactodatS.
limitele:

L2.lJtilizindteorema lui Lagrange, calcula{i

(L
-),
a)lim.r2\sx-.x+rl'

I
I
I
t

c) ln(.r2 + 1) > .r, oricare ar fi x < 0.

frrncfia

il

b) limx2[.ir-I--rr1]
b),-_
*/
x)
\wTL x+l

13. Fie f : fa, bl-+ IR o funcfie de dou[ ori derivabil[. Dac[ pe graficul funcfiei f existi 3 puncte coliniare,
atunci exist[ c e (a, b) astfel incdt f"(c):6.

I
t
I
I
I
I
ii

;
l

CONSECINTE ALE TEOREMEI LUI ROLLE,

$IRUL LUI ROLLE
Dac[ f : 1 -+ IR (l intewal) este o funcfie oaxecare, solufiile reale ale ecuafiei f(r) : 0 se numesc
zerourile (rdddcinile\funcliei f; termenul ,$dlcini" este utilizat indeosebi pentru o funcfie polinomial[.
Ddm acum doui rezultate, care reprezintL consecin{e ale teoremei lui Rolle gi care stau la baza unei
metode numite ,Sirul lui Rolle".
Propozifie. Pentru o funcfie derivabilS pe un interval, sunt adevirate urmitoarele afirma{ii:
1" intre doud zerouri ale funcfiei se afld cel pufin un zerou al derivatei.
2" intre doui zerouri consecutive ale derivatei se afl6 cel mult un zerou al funcliei. :
Demonstrafie. SI considerlm funcfia derivabill f : I -+ IR, unde l este un interval.
1o Presupunem c[ a, 6 sunt doul zerouri ale funcfiei f, unde a,b e I, a < b. Aplic0nd func{iei f teorema lui
Rolle pe intervalul lo, bf, glsim un punct c e (a, b) astfel ?ncet f'(c) : 0. Agadar, c este un zerou al derivatei
situat intre a gi b.
2" Presupunem cI u,$ e I, cr < B sunt dou[ zerouri consecutive ale derivatei f'. Dac[, prin absurd, intre cr gi
F s-ar g[si cel pufin dou[ zerouri ale func{iei f, conform cu punctul l" intre ele s-ar mai afla un zerou y al
derivatei. Prin urmare, y este un zerou al derivatei situat intre o, $i B, ceea ce contrazice ipoteza cI cr, gi B sunt
zerouri consecutive ale derivatei.

175

'

Teoremi. Pentru o func{ie derivabili pe un interval sunt adev5rate urmdtoarele afirmafii:

1" Dac[ valorile funcfiei, calculate in doud zerouri consecutive ale derivatei, au semne contrare, afunci intre
cele dou[ zerouri ale derivatei se afl6 un singur zerou al funcfiei.
2" Dacd valorile func{iei, calculate in doud zeroui consecutive ale derivatei, au acelagi semn, atunci infie
cele doui zerouri ale derivatei nu se aflI nici un zerot al funcfiei.
Demonstralie.Fie f : I + IR. o funcfie derivabil[,1fiindun interval gi sipresupunemcd a,B e l,cr < B, sud

Exnn

t)

2x

Soluli

:10.rt

dou6 zerouri consecutive ale derivatei f'.

1o Presupunem c5 f(cr) si f(F) au semne contrare. Deoarece f este o funcfie continul, rentltL c[ intre o
$i p
se afl5 cel pufin un zerou al funcfiei f, iar din propozi]ia precedent[ punctul 2o, deducem ci intre cr, gi se
B
afl[ cel mult un zerou al funcfiei f. Rezultd c[ intre cr gi B existi un singur zerou al funcfiei f.
2" Presupunem ci f(cr)
f(9) au acelagi semn, s5 zicem ce f(cr) > 0 qi f(B) > 0. Mai intAirenitdc[ f(x) > O
(o,
Vxe
B); intr-adevdr, dacd ar exista un .xo (o, B) cu f(a) < 0, atunci intre o gi xo s-ar glsi un zerou aI

Avem

funcfiei notat cu a, intre ro gi P s-ar glsi un alt zerou al funcfiei notat cu D gi atunci, conform propozi,tiei
precedente punctul 1", intre a gi b s-ar mai g[si un zerou y al derivatei, contrar ipotezei cE o gi sunt zerouri
B
consecutive al derivatei.
Aritim acum cI funcfia f nu are nici un zerou intre o $i B.
Presupunem prin absurd cd existd c e (a, B) cu f(c) 0.

b) Fie

il

Deoarece0: f(c)S

f(r), Vx e (o,9),deducemc[cesteunpunctdeminimalfuncfiei f. Conform

:

teoremei lui Fermat reniltA f'(c)

f'. Teorema este demonstrat[.

Sd presupunem acum dat

are un

c[

0, ceea ce contrazice faptul

(in

[ : I -+ IR este o funcfie derivabild, a cirei derivati f

xi<x'r.....*'.; notimp: inf/, q: sup I (p,q .R.1 gi presup,.rn"-

urmltorul context:

numir finit de zerouri, fie acestea

existd

c[ o gi B sunt zerouri consecutive ale derivatei

) limitele lr4 f(r) $i g f(x), pe care, printr-un

ugor abuz de scriere, le vom nota f(p),

$irul

ff

Consl
situatr

Averr

xL:
:(ebt

f(*)'
$irul
I

f(
Consl

ridlc

respectiv f(q). Mai intdi are loc urm[toarea:

Obsa

Observafie. Cu aceeagi demonstrafie, teorema precedent[ se extinde in felul urmltor:

1o Dacd f(p) Si f( xi ) au semne contrare (cdnd p < xi ) atunci inhe p gi xi se afl[ un singur zerot al funcfiei

caz

t;dacd f(p)$ f(xi)auacelagisemn,atunciintrepgi xi nuseafl6niciun zerotalfuncliei f.

2" Are loc o afirmafie analoagl pentru f(xl ) ti f(q).
fin6nd seama de teorem6 qi observafia care ii urmeazl, putem stabili acum un algoritm pentru
separarea zerourilor unei funcfii; aceasta inseamn[ determinarea unor intervale disjuncte doui cdte dou[,
care s[ conlind fiecare din ele cdte un singur zerou al funcfiei.
o Metoda de separare a riidicinilor
Metoda const[ in parcurgerea urm[torilor paqi:
1o Calcul6m derivata f'a funcliei f.
2o Afl6m zerourile derivatei; s[ presupunem cd ele sunt in numir finit qi anume *i< xL< -.. < x',;
3" Calculdm valorile t@),
tG'), ..., tQ',), [(q), de fapt doar semnele acestornumere, unde

t!i),

t(Q

(x)l

xi

x!,

f(p)

gi

x'^

$irul de sernne din linia

jos

sirut lui Rolle.

p, x',*r: qr, conline un singur zerou al funcfiei f dacl gi
numai dacd la capetele acestui interval avem o variatie de semn in girul lui Rolle (o variafie de semn se
indicl prin semnul :*-r ).
de

se numegte

4o Intervalul (rj , x!*r), i : 0, 1,2, ..., /t, cu xi:

multi

cons(

au semnificafia descrisl anterior, gi alcltuim un tablou de tipul:

x lp

acestr

Teon

1'I

2"t

Demt

Atun
numi

176

Exnncrlru rezolvat
Separa{i rddlcinile reale ale ecuafiilor:

a)

2x5-5x2+l:0; b)

-6e, +4x+4=0.
Solulie. a)Fie f :lR-+lR, f(x):2xs-5x2 +l.Avem
t,(x):l1xo-lOx=
=lOx(x -l)(x' +x+ l), prin urmare zerourile derivatei sunt xi: 0, x,r: l.

FP

er,

Avem f(--):-*, f(0):1>0, f(l):

-2<0,
$irul lui Rolle este redat in tabloul urm6tor:

f(*):*.

ls

--'\---

f(x)

:Q
rel
fcr

ri

m
tEi

r
m

ci in $irul lui Rolle avem trei variafii de semn, prin urmare ecua(ia
situate astfel: 4 (- a,0); xre (0, l); x, e (1, o).
b) Fie f : IR. -+ IR, f(x) :e'* -6e* +4x+4.
Avem t'(x):2e" -6e'+4:2(e2, -3e, +2)=2(e, _l)(e, _2). Rezulti imediat
x'r: ln 2. Dupi aceea, avem: f(- oo) :
oo, f(0) :
: ("t"z1z - 6eh' + 4ln2 + 4 = 22 6. 2 + 4ln2 + 4 4(-l+ ln2) < 0
=
;
(*) : l,S ( - 6e* + 4 x+ 4 ) : t-iy 3 - 4. 4. +*
=* .
r+@",' \
""
g'
e" e")
Constat[m

datd, are

trei rrdicini reale,

zerourile derivatei: x'r: 0,

I < 0; f(ln

2)

*)

$irul lui Rolle este redat in tabelul urm6tor:

ln2

(x)
Constatdm cr in girul lui Rolle avem
ridlcin5 reald x, e (ln 2, o).

--'-.--

o singurd varialie de semn, prin urmare ecuafia datd are o singurd

obsemafie. Este posibil ca o anumit[ r[d[cin[ xi a derivatei s6 fie gi ridicin[

pentru funclia f; in acest
f'
caz in girul lui Rolle avem valoarea 0, iar c6nd este o func{ie polinomiall
f
o astfel de r6drcind
este
multipl5 (deoarece ,,verifici" polinomul gi prima derivatd).

ri

CONSECINTE ALE TEOREMEI

LUI LAGRANGE,

MONOTONIA UNEI FUNCTII, CALCULUL

DERIVATEI UNEI FUNCTIT INTN-UN PUNCT
Teorema

lui

Lagrange este poate cea mai important[ teorem[ din calculul diferenlial,
prin

consecinlele sale de o mare utilitate.

o primd astfel de consecinli caracteizeazii monotonia unei funcfii derivabile prin semnul derivatei

acesteia.

Teoremi. Fie f : fa, bf -> IR o funcfie derivabili pe L Au loc echivalentele:

1" I f este crescitoare pe 4 <+ [ f,(x) > 0, V x e 1].
2o f este descrescitoare pe 4 e t f(.,r) < 0, V x e 11.
Demonstrafie. 1"(+).Presupunemc[ f estecresc[toare pel,adicdy
x*xreI,

Atunci, pentru fiecare xoe

I, raportul f(4-[@), cu.tr *

x-xo

numitorul au acelagi semn).

177

xr<xz

= f(r,)<

[(xr).

xsteste pozitiv (deoarece num6r6torul gi

,rn

"f

@)-

"f

(x)

X-Xo

>

0 reniltd f(xo

:!ig fl*)

r+rb

0 qi cum xo a

X-Xo

fost arbitrar,avem

de fapt

Obsema

f,(r) >

lui f're

YxeI.
(e).

(respect

x e /gi ar[tlm c[ f este cresc[toare.

Aplicdnd teorema lui Lagrange funcfiei f pe intervalul fx* xrf,
['(c)(xr-x,) pentru un anumitpunctc e (x,, xr). Cum xz- xr> 0 gi f'(c) ) 0,

Presupunem f'(x) > 0, V

Fi" W.

t!r)* f(x,):

Propozi
1o Daci
2 Daci

f(xr)- f(x,)>0,adica f(x,)< tG).

Textul subliniat arutl cdfficfial est"

pe L
2oAvem succesiv, scriind simplificat:"rescltoare
este
descrescltoare
f

f'<

0.

=
Obsetvalie. DacI

e-

este crescltoaxe

f'(r) > 0, V r e /(respectiv f'(.r) < 0, V x e D atunci f

c) (-0,>

+ - f,Z0

este strict crescltoare (respectiv

strict descresc[toare) pe l ceea ce rezulti ugor din demonstrafia implicafiei (e).

fin0nd seama de faptul cd daci- x, e I este un punct de maxim (interior intervalului) atunci

,,st6nga" lui "r, funcfia f este

cresc[toare, iar in ,dreapta" lui ro funcfia este descrescitoare (iar dacl xo este
punct de minim lucrurile stau exact invers) oblinem o completare a teoremei lui Fermat, ce caracteizeqd
punctele de extrem:

Propozifie. Fie f :1-+lR o funcfiederivabillastfelincAt

E': O. Pentru un punct xo interior lui lavem echivalenfa:

E: {x. f l f,(x):0}

aredoarpuncte izolate,adid

Ixoestepunctdeexfremalfuncliei f]eIf'(xo):0$i f'aresemneconffaredeopartegidealtaapunctului xo].

O altii consecinfE importanti a teoremei lui Lagrange se referl la o modalitate practicl pentnr
calculul derivatei unei funcfii intr-un punct.
TeoremI. Fie f :1-+ IR o funcfie gi xo e /un punct astfel inc6t:

1" f este derivabil6 pe 1\ { xo };

2" f este continui in ro ;

(ln cazul particular cdnd limita lui

Demonstralie. Fie

l:

.f'(x) = lim f,(x) .

in xo este finiti, reniltdci f este derivabili in

Deoarece

IR .

Nt), gisim un c, situat

c,

este intre

Trebuie sr arlt[m egalitatea

?nrre an gi xo astfel in"a,

a, gi ro rezulti imediat .6

,r^ f(x)- f(x) : l,

rer6

X-XO

l5g

l.
"[ lg t,(c,):
Din (l) 9i (2) rezultii ,r* f(a')-"f(x): I $ideoarece
n)6

lPff:

f,(c.).

Conside

Confom

x,,Y x

Exrnct
1. Sis

daci

16, iar funcfia f, este

f(x)

pacare o vom proba

Se vede

e)
girul

xo

lim f@) - f(x) : t,

llg o,: xo, rezvlthci x+xo
X _ Xo

adicd

t,(x) : l.

(a,),r,c1\ {ro}

(x)

toate va

in:
S[s

doar

2.

(1)

c,: xo gi findnd seama de ipoteza 3o gi defini,tia

limitei unei func1ii, deducem

oo

Cum f'(
2" Fie 1

Mmaxi
x

pur $i simplu apel6nd la definifia limitelorde func(ii (cu giruri). Fie (a,),,,g1\
{xo} un gir arbitrar cu
lY "":.ro . Aplicdnd teorema lui Lagrange func{iei f pe intervalul compact de capete an qi xo (pentru
fiecare n e

agix,gi

monotot

sau nu).

).
l111r f'(x)e
r+rfo

Derivati

Atunci f are derivatd in punctul xo dati de egalitatea:

xn

Fix6m

Solulie-

3o f'are limitd in punctul ro (finitd

continu6 in punctul

Demons

a fost arbitrar astfel inc6t

Solulie-

clrei ipr
Exist6

Deoare<

ln(ln(nDeoaret

178

Observafie.Teorema precedenti este adeviratl gi sub forma mai slabi ce se referi doar la limitele laterale ale

lui f'respectiv la derivatele laterale ale lui f. Mai precis: in ipotezele lo gi 2o, dacd f'are limitl la stdnga
(respectiv la dreapta) in xo , atunci f are derivati la stdnga (respectiv la dreapta) in xo gi avem:
f!Go):,X. f'(x) (respectiv f) (',):lq f'('))'
in fine,
Propozi{ie

li,
-IE

ultim[ consecinfi

a teoremei

lui Lagrange este urmltoarea:

1" Dacd derivata unei funcfii pe un interval este nuld, funclia este constantd pe acel interval.
2" Dacldou[ funclii au derivate egale pe un interval, ele difer[ printr-o constantd aditivl pe acel interval.
Demonstralie. 1o Fie f : /-+ IR o funclie derivabili cu f'(x):0, V r e L
Fix6m a e I gilu[mx e larbitrar.Aplic&rdteorema lui Lagrange funcfiei f pe intervalul compactde capete
a gi x, gisim un c, strict situat intre a qi x, astfel inc0t:
t@) t@): f'(c,)(x - a).
Cum f'(c,):0,rezult[ f(x): f(o), Vx e 1, decifuncfia f esteconstantiipeL
2o Fie fr, .f, : / + R doul funcfii derivabile astfel incit 7'= fJ .

'

f : I -+ IR, f : fr- f, gi avem f': 0.

cu punctul 1", exist5 l, e R astfel incdt f : X,, adicd fr-

ConsiderSm func{ia

rct

Conform

fr:

X,,

ceea ce se mai scrie

@): fr(*) +

)u,Y x e I.
ExERCITU rezolvate

l.

SE se demonstreze ctr

dacL

x:

pentru orice

x e IR este adevdrati inegalitatea e' )

cu egalitate dacl 9i numai

a clrei derivat5 este

f' : R -+ R, f'(x) :e" -1.

x+

0.

Solulie. Considerlm func1ia

: IR -+ IR, f(x)

:e" -(x+l),

Derivata are un singur zerou gi anrme ,' : 0. Form6m un tablou in care indiclm semnul derivatei gi
monotonia func{iei (ce decurge din semnul derivatei). Totodat[, indic[m gi punctele de extrem, marcdnd cu
Mmaximele gi cu m minimele.

f(x)
he

m
IU

ci funclia are un singur

punct de minim gi anume

0, minimul funcfiei

r:

0, deoarece f(x) 0 are loc doar pentru x 0.

S[ se arate c5 pentru orice n e N, n > 2 este adevlratl inegalitatea:

doar in x

2.

fiind f(0) : 0. Rezultd c[

valorile funcfiei suntpozitive, adic6 f(x) > 0, Vx e IR, deci e')-x+1, Vx e IR.. Egalitatea se atinge

Se vede

toate

\ \ \ \ \ \ \ 0 / ,v,v ,v,v,v.v,v

\\

(n +

l)ln(n + l)

Solulie. Consider[m funcfla

<lnhnin+

1))

- ln(ln n). nlnn

t : ln, n + l) -+ IR, f(.r) :

c[rei ipoteze se verifici imediat).

Existl deci, un punct c, e (n, n + 1) astfel

?nc6tt

ln(ln x), c[reia

[(n + 1) -

ii apliclm teorema lui Lagrange

t(n): t'G,).

Deoarece f'1x;

: (l-nx)' = ,l , egalitatea
datii de teorema lui Lagrange se scrie:
lnx xlnx' "

ln(ln(n + 1)

ln(ln

Deoarece n

n):

lcn1n * I

(1)

,1

cnlnc,

ren:Jrtj ln n <

h",.

ln(n +

l)

gi de aici, prin inmulfire,

179

(ale

nh n <cnlnc, < (n + l)ln(n + l), de unde:

(z+1)ln(z+l)

.1.1

Slr

(2)

cnlnc, nlnn

f(r.

Din (1) 9i (2) rezultd inegalitatea din enunf.

3.

S[

funcfiei f : IR+IR, f(r) :arcsin

se calculeze derivatele laterale ale

Solulie. Calcullm mai intdi f'(x)

Sll

in

punctele

xe

IR

in

lr'-t

-+,
:) x'+l
|

'-G+\

ro: -1 qi .ro: l-

i"punctele

care funclia

2(l-x2')
(x2 +1)

4+
x'+l

*,

este derivabil[. A

c)1
dacd,

xe (--o, - l)u(1, o)

dacd'

xe(-l,l)

Cum f este continu6 in punctelo ro: - I qi ro: 1 9i derivabili pe (-co, -1) U (-1, l)U (1,
derivata f'are limite laterale in aceste puncte, vom obline:

)
f:(- t):t\1,t'@):W(-*): - ,, f;(- t):JE f(x):.\T, 7i:

f:(r):\rryf'(r):1,H
Rezult[ ci punctele

4.

SI

t; -fJl):liq1f(x):m

;i:

(-*):

r0: - I gi .ro: I sunt puncte unghiulare

se demonstreze,

e)r

5.

arcsinx*

are derivata

f(r)

a)

c)

,,

e)

t.
s)

pentru funcfia f.

utiliz0nd derivate, identitSlile trigonometrice:

i)

arccos

Considerlm funcfia

Der

*) gi intrucft

,:!,Vx e [-1, 1]; b) arctgr + axcctgr :!,V x e IR.

Solulie. a) Pentru x: - 1 9i x : I egalitatea se verific[ direct, aga c[ vom proba pe intervalul (- 1, l).
a)

a)1

f : (-

1, 1) -+ IR, f(x) = arcsin x

:J#

tQ):;, prin urmare Kn:;,

arccos x. Aceastl functie este

0, V , (- l, l). Rezulti cd frrncfia este constantii

pe

(-

b)

1, 1). Dar

c)

x e (-1, l),

adicd egalitatea din enun{ este adevdrat[ pe intervalul

o, v x e

(-1, l).

rezurlti, t@)

:;,

x e ]R.. Aceasta

d)
e)

IR.

gi are

IR.

Rezulti c[ funcfia este constantl pe IR gi cum t@ :;

din enunf este valabili pe

SA

a)

derivabili pe (- 1, 1) qi

Fiind adevlrati gi in punctele - I gi l,rez:tlJti cd egalitatea din enunf este valabili pe [- 1, l].
b) Considerim funcfia g : ]R -+ IR., g(x) : arctg r + axcctg x. Aceast5 funcfie este derivabild pe
derivata f(r) :#
-#=

6.

aratd cdegalitatea

7.

S'

8.

Si

IR.

ce

cE6crcifii propse

1.

2.

Folosind girul lui Rolle, separafi rldicinile reale ale ecuafiilor:

a) xt -l2x+l=0;
b) xs -20x+2=0;

c) x' - 2lnx +10;

d) e' =ex+|.
Si se discute in funcfie de valorile reale ele lui rn numirul solu{iilor ecua{iei
Aceeaqi cerin{6 pentru ecuafia x' - mx' -r+ I : 0.

pentn
3xs

-25x3 + 60x + m = 0 .

acestt

este e

3.

4.
:l-

S[

se afle valorile reale ale

pentru care dreapta de ecuafie y

mx intersecteazd graficul funcliei

t@): ".,x e iR.

Sd se arate

c[ urmitoarele funcfii sunt monotone:

t@): e'-l-.r;

a) f : [0,0o)+lR,

TE

c) f : [-

c)

lui

l,

1] -+

R,

f(x)

b) f

-+R, f(x):sinx-rcosr;

'[Ui]

d) f : (0, o) -+ IR, f(x)

#;

ln(x

+t1-, -l;

5.

e) f : (0, oo) -+ IR, f(r) (Z' + t)}.

Determinafi intervalele de monotonie gi punctele de extrem ale funcfiilor:
x

a)f:lR-rlR,

f(x):4-:
ji;

b)ff :R-+lR,
b)

f(x):
f(x):

ffi;

2x
e) f

:lR+lR,

x'

f(r):ur"tgJill;

g)f :R-+R., f(x):x-J;'+t;

i) f :R.- {-

6.

1, 1}

+lR, f@=

Sd se studieze derivabilitatea

*T;

Df

:lR-+R, f(x):
""-3".

h)f :R-+R,

f(x):ti*t

j) f :lR -+lR, f(x):

sinx +sin2x.

urmitoarelor func{ii in punctele indicate:

1).

s
:R-+lR, f(x):lsinrl,i, xo-ltrE,keZ;
c)f IR+lR, (r):l xo -l3x'+36 l,in xo: -3
b) f

er

d)f

i)-

iR

-+lR,

t@: {f +; ---1,in xo:- I si ro: l;

: arcsin(3r - 4*'), in xo :
f) f : R -+ IR, f(x) : arcsin(sinx), in xo: 1

e) f : IR + IR, f(x)
IC

qi xo:2;

1;

7.

Sd se demonstreze identitatea arctg

8.

Sd se arate cd

ce se cere a

fi

*+

arctg! =

funcfiile f, g : (- 1, 1) -+ IR, f(x)

!,oicarearfrx e(0, *).

: ur"r6-2t- , g(x):2

arctgx

diferi printr-o constantl

determinatE.

REGULILE LUI L'HOSPITAL

Rezultatele de calcul diferenfal oblinute p6n[ acum ne permit stabilirea a doui teoreme importante
pentru calculul limitelor de funcfii, cunoscute sub denumirea de regulile lui l'Hospital Vorbind simplist,
acestea

afirmi c[ limita raportului a dou[ funcfii, aflat6 intr-unul din cazunlede nedeterminur. 9 .ur,

este egal[ cu limita raportului derivatelor.

3,

m'

Teorema

lui l'Hospital (cazul

'0 f ;. ni. t, g: I -+ IR dou[ funclii qi xo un punct de acumulare pentru

intervalul /, astfel inc6t se verific[ ipotezele:

lim f(x) : lim g(.r) : 0;

lo x+x0

2'

x+xo

f ligsuntderivabilepel\ {ro}

$i

g,(x)*0,

Vr e1\ {xo};

tim
r+o g(.

3o ,-ro
1i^ I'!4-: / (e R );
g'(X)

Atunci:

,r^

"f

(*)

,-ro g(X)

Teorem

n.

intervah

(Mai simplu: in ipotezele lo qi 2o avemegalitatea:

Demonstralie. I). Presupunem

ci

xo e lR

(xo

I , s ,1U {.ro } _+ rR, pnn r.,):{{?,

este

1o lim

li- /l+

= fimt-@-, dacl limita din dreapta

't'o g(X) x+xo gt(19)

r-+]b

exist6).

finit). Definim funcfiile

2' f$it
3" rJr0
lim

#li:X: ,s-(,):{"[, ,trJX:i:

care sunt continue in punctul xo (aceste funcfii se numesc

,prelungirile prin continuitate" ale

funcfiilor f qi g
inpunctul xo).Maiintdiesteclarcl S@)*0pentruoricex * xo,cdcidacdarexista xt*xo cug(x,):O
conform teoremei lui Rolle aplicatii funcfiei g pe intervalul compact de capete xr
si xo, g[sim un punct c
strictintre xr $i xo cuproprietateag'(c):0,contraripotezei2o.Faptul cilg\x)+0,Vxe1\
{xo}arati66
funcfia

4{
o
6

este definitd pe

(Mai sin
Detnoru

D. studi
(confon

1\ { xo }.

x e .I \ { ro } functiile / gi g- verificl ipotezele teoremei lui cauchy pe intervalul compact cu

capetele xo gi x. Aplicdnd aceasti teorem[, existi un punct cx strict intre r gi
xo astfel inc0t

Atunci

7e) - 7 @) 7'.(",) u6r"u .f @) :.f'(c,)

g(r)-g(xo)= E'@,) ---- g(x) s'(c,)'

un 9ir (

Pentru fiecare

c6nd -r -+ xo rezul ti
Folosind

II).

(l)

c,

c[

xo

e{-o, o}.

Putem presupune evident cd

l'

9i

arrtim

ca

I:

(a,

l*ffi:

cu 3o,

,r^

rezulti

-f'- .(c,)

-'o g'(c,)

n.

la,

n.

Fixdnd ideile,

*), cu a)

an*

Din a,.

si zicem c[ .rr: o

(analog tratflndu_se eazrJl xo:

0. Definim atunci func{iile

n c , (0,*)-

iR.,

Gverifici ipotezele teoremei pentru punctul finit 0. intr-adev[r:

l\
lim,F(r):foote.tr=- l:llm f(x):0
,+(,
r+@
\
t)

nemlrgi

;i atunci, conform

aceasta se scrie echivalent:

Presupunem

G(x):r[,

.ro

(1)

constanl

9i analog Itim G(r):0.

xf= ,1)
t

tu

;r o,

v, . (n

:,,,, f '(x) : t.

) '--

-F(x) : (+)

lui (1) a
Din (2)
tim
,--

fl

g(r

Agadar,

I,-+0

): -x"'[+)

-o).

g'(x)

(3) are

*)

,permul
cresc[to
cu vecir

findnd cont de cazti I), deja demonsftat, rezultE ci

(x)

.r1')
F('):ti-'!'1:
ti*
t
,+o e(1) ,_,

sa,

(n tt^r:1''1.
\

).

"[])

,r^
r.
,-.
g(I)
"f

Teorema lui l'Hospital(canfl

l,

|l.ai"

t,

g: I

-+

IR dou6 func{ii

gi .ro un punct de acumulare pentru

verific[ ipotezele:
1o lim f(x) e {-co,oo}, limg(.r) e {-oo,o};
x?&
r+r0
intervalul

2'

astfel inc0t se

f Eigsuntderivabilepel\ {ro}

$i

g'(x)*

0,

Vx

1\

3o x+xo
ri,n /i!']: / (e IR );

{.ro

};

g'(16)

Atunci:

rt

f
,r^
r-ro

(*)

g(X)

n.

q,

(Mai simplu: in ipotezele

tc
cl

Demonstralie. Fixdnd ideile, si presupunem

1o gi

2o avemegalitatea:

fi* /!'] t*f'r\l, dacd limita din dreapta existl).

r-r. g(J) = ,+,0 gt(;) '

c[ ,rq t(r)

: + oo (analo g se trateazd cazul cdnd

*
]q "(r) - o).

I). Studiem cazul cind xo este punct interior intervalului /. Deoarece derivata g'are proprietatea lui Darboux
(conformteoremeiluiDarboux)gig'nuseanuleazdpe intervalul J:(- a, xo) nI,rczultfcig'aresemn
constant pe./.
Atunci g este strict monotond pe ./ gi cum

un gir (o,),rrg-r, strict crescitor,

nemlrginit, fiindc[ are limita +

153

,rq"(r)

o, rezultil

cd

g este strict crescitoare pe "I. Considerim

on:xo. Rezult[ cI girul (g(o,)),.,

este strict crescitor qi este qi

Din teorema lui Cauchy, aplicatd funcfiilor f qi S pe fiecare interval

(a') f 'r(.",!.
(l)
la,,d,*r] cu n e N*, rezult[ cE exist[ cn e (ao, d,*r)astfel incdt: "f @'.').- "f
=
oo.

g(a,*)-

Din a,<cn1o,*t $i

L
I.

lrg an:xo renitta l*",:ro

lui (l) aceasta se scrie: lim

Din (2) 9i din faptul c[ qirul

,r^
,-*

f(a,) g(a,)

(a,*r)-

-f
-f
-----]-----T-_'.\L)

(a,)

g(a,)

$i din ipoteza 3o renrltiatunci

g'(c^)

cr lim

-*

g'(c,)

l.inbaza

*,

g(a,*)- g(a,)
(g(r,)),r, este strict monoton gi nemlrginitrentlth,utilizAnd

lema Stolz-Cesaro,

(3)

n.

Aqadar, egalitatea (3) are loc pentru orice qir

(3) are loc chiarpentru orice gir

LY4:

(r,),r,

strict crescitor gi tinzdnd la xo . Dar atunci, egalitatea

(o,),., ctt an<xo !i 1g a,:xo;

intr-adev6r, orice asemenea gir, printr-o

,permutare" convenabild a termenilor sli (qi eliminarea eventual[ a unora din ei) poate fi scris ca un gir strict
crescitor, iar aceasti ,permutare" nu modificl limita girului (cum upor se constatil folosind definifia limitei
cu vecindt[li). Din defini{ia limitei la st6nga, deducem atunci:

t:Xffi: n
J(10

183

g)

Considerdnd un gir (b,),r,

." 1r1g b,: xo, cu acelagi rafionament

(ro , @) n.I, strict descrescdtor,

schimbi doar monotonia girului (s@)),.r. rezultl:

m f l4-: l.

in care se

(5)

I3i's(x)
Din (4) 9i (5) rezultd

II). Dac[

suntem

ci lim f
'-*

\1:
g(x)

n.

Soluli
g(x)

jurul

in

in cazul c6nd xo: inf 1, respectiv .ro:

sup

se folosegte doar limita la dreapta (5),

respectiv doar limita la stdnga (4).

ace

lim

r+0 ;

Conft
Observalii

1. Regulile lui l'Hospital

elimini nedeterminirit"

din acestea astfel (scriem pe scurt):

a) .o-.o sereduce h I

b) o.0 se reduce h !

scriind

scriind

c)

.f

00 se reduce la

o.0

-g=+
E

dac6 f -+m,g,-+oo.

sauh

se reduce

la

fr

,u.,

ln(f')= glnf ,dacd f -+ 0, g +

la oo. 0 (qi apoi U

t^(
r+O \
x>0

scriind

(qi apoi

exeml

b) Ca

hcf")=glnf ,daclf -+1, g-)*o.

d)

C"l"lulte nedetermindri pot fi ,,reduse" la una

l1

fs=+

1'se reduce la co. 0 (care apoi

Din p

!0o,u, 3.

] l r*

,uu

{
ff :1,
a

dacl f -+ *

m, g

-+

0.

x+0
r>0

Anak

] Lan logaritmare:

c) litt

logaritmare:

x1

r>(

0.

] t

d)

e)

o0

2.

ln("ft) = gln "f , dacd f + o, g -+ 0.

Daci funcfiile f gi g sunt de mai multe ori derivabile, iar nedeterminarea nu se elimind dupd ce am

se reduce

fr

:lim

.u,,

prin logaritmare:

x-

x>

Rezu

aplicat regula lui l'Hospital, se poate repeta procedeul (verific6nd de fiecare datd ipotezele teoremei).

L:nn 4:fim 4:
x-+xn g'
x-+xo gn

Scriind schematic, avem agadar:

fim
'
x+xo g

...

3.

Nu trebuie confundat cdtul derivatelor (care apare in regulile lui l'Hospital) cu derivata cdtului (atenfie,
agadar, la gregelile tipice!).

4.

Analizdnd demonstralia teoremei lui l'Hospital in cazul

lim f(x) : I
xixo

@,

ci doar ca lim g(x)

:t

3
@

1.

, constatlm cd in ipoteza

EXERCITIU rezolvat
S[ se calculeze limitele:

c)' limx ln x;
x+0
x>0

1o nu este necesar ca

I.

o.

")1,$#; b)m(]-"*,;'

Ca

ln(lir

d)- lim x'

x+0
x>0

Solulie. a) Limita confine nedeterminareu

].
0

Corrrider0nd funcfiile

f, g :

IR

-+ R, f(r)

sin x,

: xe'+ sinx , avem g'(x) : e' + xe' + cosr , deci hqg'(*)

jurul lui ro: 0.

in acest fel primele dou[ ipoteze din teorema lui l'Hospital

cos.r
I
"f'(x) : rr*
,,,,
,-io g'(.r) "Jo s'+.re' + cos.tr 2

verificI, iar pentru a treia ipotezd putem scrie:

g(x)

Conform teoremei lui l'Hospital. cazril9 . u.r"-'

0'

se

2, ceea ce inseamn[ c[ g' nu se anuleazd in

li=I
x-+o
'fin1
+SinX 2

16gx

Din punct de vedere practic, verificarea ipotezelor se face oral, iar calculul limitei se scrie pe scurt ca in
0

exemplele urmatoare:

I 6 ---!9lI= 1.
gx + Xe' + COSX 2

liq
x+0 -#{-

SinX H x+0

lggx +

b) Calcul6m limitele laterale. Avem:

I
te
:,'fi,,, f 1- l) :,,,,, ' - '
" ) I#(, tsx) I# xtsx'l#
i#\, "tn,)

l+tg2x -l
tgx + x(l+tg2x)

ri- (,1-

tg',

tg-x(l+tg'?x)

_
=9=0.
= l1u
2
l,{r^ tg, + x+ x tg2x 1,t t* tg2x+l+tg2x+ x.2 tgx(l+tg2x)

:li*

Analoe
- ------ereniltd

c) limx

ri* [1-.tg" r) :
lf \,

o(--)
:

lnx

1g

r>0

x>0

tn,

*=

:
ri*
- r))
x+o [1-.tg
\y

0, prin urmare

i : -l,Sr:
-'1
1g3
,r0-;..

o.

o.

x>0

d) Calcullm logaritmul limitei. Avem:

tr(1,$

r') :lir4(lnr') :I$(,

r>0

r>0

Rezulti

cd lim x' :
x+0

ln-r)

(continudm ca la punctul c))

x>0

eo: l.

E^4rcipii propse
Sd se calculeze

limitele:

-3
&L

-1
a)ltm
r+r x t -l .i
r-sinx
c)' ltm -------.
x+0
X'

e) lim

,,h* -t

x+0

d)

ls

!i

:,lt+u

g) llm --'---

Sln -f

sin.r

x'
1

fi)c

0rim4,
r+l

-t i

h)' lim

x
.xcos,

cts

x+l 1- |
'
r+0

b)' lim

X-l

x-!.gx

x+0 y.9111;g
185

'

0'

gI__:h"r, n e N* fixat.
i)'x+O
lim

det

X'*'

l+lnr.
il. a) r+o
lim

b) llm

ln(l+2').

b)

SID-

I '),
- lnx)'

d)
lim[ '
-';l'i(x-l

V.

(
x \
lul
xln-4
arctg-a;
r+0
-x+l)' l;

d)

a) lim
r+0

lg

(-l--

b)

xtnx;

1,S

.) l,g (,-*,,(,.+))'

[]-"r',)'

e) rim

' ,-.

,.r,
lq3

IV. a)

ale

d)' lim
r+@ ln(l+3r)

t=).
ri-[-J-x+u \
.x X, ),

rrr. a)

--:-i

x)@ e" +X

ln(l+e')'
c) lim
r+@

con
ox t1

(e, -

.'Gi
") 1*

')

ln(x + l),/

'

") l,s

.(I-*"r.),

-"*),

r'h';

b)

lg ,;;

")

1,$

h)

l5

(ln(e+x;);;

f) r+o
lim [*-ur"rrr')t,
\Z

lrS

(cosr + sinx)'in"

3.

Si

se studieze derivabilitatea

Fie

f : (0, *)

-+

IR.

Rez

(JI tg,)""u'.

.f'(

r+o\.I[E]t'
/

d) rim
g)

Solt

.) 1$(cosx)7;

funcfiei f : lR -+ IR,

f(x):

o funcfie derivabili cu proprietatea

Scn

t------- ,
l"' -r- --+
|rg

in punctul

selx

ro:0.

Tab

(ftrl + -f'(*))= 0 . Si se demonstreze cr

|g f(x): o.

fr

Fie f : IR -+ R o funcfie derivabill cu proprietateacd gi

f f'au limite finite in
|r1g f'(.r):

rc. 56 se demonstreze

cl

o.

Fur

[-]

(1,

ROLUL DERIVATU INTAT TN STUDIUL FUNCTIILO&

PT NCTE DE EXTREM, MONOTONIE
Am vlzut cd prima consecin{E important[ a teoremei lui Lagrange este caracteizarea
monotoniei
unei funcfii prin semnul derivatei acesteia.
Mai precis am vdzttt cd o funclie derivabild pe un interval este crescdtoare (respectiv
descrescdtoare) pe acel intemal dacd si numai dacd derivata este pozitivd (respectiv
negativ$ p) ac"l
interval.

De asemenea am artrtat in teorema lui Fermat cd derivata unei

funclii se anuleazd tntr-un punct de
extrem interior intervalului, adicd altfel spus,punctele de extrem se afld printre
zerourile derivatei.Mai mult,

intr-o propozilie am evidenfiat faptul c[ pentru func{ii cu proprietatea c[ zerourile

derivatei formeazd o
mulfime de puncte izolate (adici in jurul unui zerou al slu, derivata nu se mai
anuleaz6) - gi acesta este cazul
cel mai frecvent pe care-l int6lnim avem urm[toarea caracteizarepentru
un punct de extrem: un punct este
186

mel

sefi

Ex

Solt

f(x)

t'@

de extrem dacd Si numai dacd derivatafuncliei se anuleazd tn acest punct

iar de o parte

Si de

alta are semne

contrare.
RezumAnd, oblinemrolal ilerivatei intili in studiul unei funclii: determind intervalele de monotonie
ale ac elei funclii, precum gi punctel e de extrem ale acesteia.
Practic, pentru a obfine aceste ,,informafii" despre o func]ie datii f proceddm astfel:

calculim derivata f'a funcfiei;

afl[m zerourile derivatei, adicl rezolvlm ecuafia f'(x) : 0;
- stabilim semnul derivatei (eventual ,prin valori", intruc0t derivata are proprietatea lui Darboux,
pe
intervalele dintre zerouri consecutive menline semnul constant);
deci
- indic[m semnul derivatei, intervalele de monotonie gi punctele de extrem (notate cu Msau m, dttpl
cum este vorba de un maxim sau un minim) intr-un tablou numitvarialiafuncyiei datd de derivata fufii.
Si dlm un exemplu concret prin urmitorul:

EXERCITTU rezolvat

Si

se studieze intervalele de monotonie gi punctele de extrem ale

Solulie. Funcfia este derivabil6 pe

:R.-+R,

; :'

Scriind t'(*)

<;.(1

+l)'

,')

-r.x2
'

, remarcdm

c[ semnul lui f'

este dat de semnul parantezei

(.r' + l)semnul unei funclii de gradul doi.

Tabloul variafiei func{iei datl de derivata int6i este urmitorul:

f(x)
rca

\ \ \ \ \-l

2x

f(x):x'+l
;"

f' : lR. -+ IR,

gi are derivata

l- x'
+l-2x2
-).- (*'+t)' '
(*' +r)'
ecualia f'(x) :0 oblinem zerourile x'r: - l, x'r: l.
: )
+1)- x(x'

rr,(\e)-\-r.x'(x'
-'
(*'*r)'
Rezolv0nd

IR.

funcfiei f

l-x',

adicl

de

,v ,v ,v ,v I \ \ \ \

mM

*)

gi este crescitoare pe intervalul

1], [],
Func{ia este descrescitoare pe fiecare din intervalele (- @,
l, iar in punctul x'r: I are un maxim egal cu
[- l, 1]. in punctul x'r: I are un minim egal cu f(-l)
f(1) 1. Am marcatin tablou qi limitele funcfiei in punctele - oo $i o, ambele egale cu 0.
Cu ajutorul varia{iei funcliei dati de derivata intdi putem stabili gi unele inegalitSfi. in principiu,
metoda este urmltoarea: pentru stabilirea unei inegalitefi f1(r) >- tz(x) pentru x e D studiem varia{ia 9i
semnul funcliei diferenfE [: D --+ iR, f fr fr.

:-

: -

Iatd gi aici un exemplu concret:

rel

ExERCrTru rezolvat

S[ se arate ci pentru orice r > 0 este adev[rati inegalitatea: arctg x

tiv

2-J-

x-+l

:el

Solulie. Consider[m funcfia definitii prin diferen{a expresiilor din cei doi membri, adici

de

f(x)

ilt,
o
,ul

ite

-*1.

f,(,):,!
x'+l

x'(x'

arctg

Studiem variafia acestei funcfii dati de derivata intdi. Avem:

+1)

- r(x'

(*'+l)'

+ 1)'

I
x' +l
---:

+l-2xz
(x, +t)'

x2

187

x'-l

x2

--

+l

'

(*'+r)'

2x2

(*'+t)'

f : [0, co) -+ IR.,

E clar cn f'(.r) > 0, V

x e [0, o), cu egalitate doar pentru.r: 0.

Tabloul de varialie este urmitorul:

x l0

0 +++++++++++++

++++++++
.V,V .V,V / / /

(x) | 0,V,V,V,V,V,V,V,V
m

Se vede din tablou ce

"2

f(x) > 0, V x e [0, o) gi aceast?i inegalitate este echivalentli cu cea din enunf.

,Eercifii propue

1. Studiafi variafia func{iilor, cu ajutorul derivatei int6i:

f(x): xt -3x' +2,x e IR;

a)

c) f(x)

f(x):

e)

tnlx'-3x+ 2l,x

b) f(x)

etR

- {1,2};

d)

: trl;'41+2,x

(x): (,.*)',.r

IR;

e (0,o);

**:
f t ,x=l

(r.*)'.,.r e (0,0o);

0 f : (0,o)-+rR, 11r): {*

Aflagi valorile reale ale parametrului

astfel inc6t funcfie

f : IR + lR, t@): mx-ln(l+.r,;

se fie

descrescltoare.
3.

Determinafi imaginea funcfiei

4.

Si

f,.

S[ se arate c[ funcfia

se afle

a,b e

IR dac6

parametrului a e

f : IR + IR, f(r)

func{ia

t(x):

xt +u2

: --4-

+bx+l

f : IR *+ IR, Kn :+

are punctele de extrem 1 gi 2.

are doul puncte de extrem pentru orice valoare a

IR.

S[ se stabileascl inegalitiifile:

a)

e'2l+x,

"l

.-tSh(l + x)<x,Vr>0; d)rsinx*cosx> 1, Vr. (Ui),

e) e'>

s)
7.
8.

V-r e

b)

IR;

1+ln(l *x),

x>-l;

-+

S arctg x

1x,Y x>

0;

Teo

Den

f) e'2x",y x>O;

astf

r<.L<],v
*.(0.!1.
sinx z' - z_]'

f(x)

["'

S[se arate clpentruoricea e (0, 1], existiin e

Nlir.

[0,]]

^,r.rincdt

sin2,.tr+cos2,

x=a.

o funcfie derivabilS cu derivata pozitivi. Dace f(0) : 0 $i

:0, afrta\i cd
lrg f(,
f(r):0, oricare ar fix e [0, co).
Fie f :R+lR. gi xoelR. cuproprietatea cd f(x)=0 $i/estederivabil[inpunctul .ro. 56searatec[
funcfia g : lR + R, g = l,fl .rt. derivabit[ in xo dac6 pi numai dacd f,(x) =0.

Fie

f : [0, *) +

IR.

f(x)
Inet

b-

t-

obF

inn
188

ROLUL DERTVATET A DOUA iN STUOIUL FUNCTIILOR,

coNCAVrrATE, CONVEXTTATE,
PUNCTE DE INFLEXIUNE
Reamintim mai intdi noliunea de funcfie convexS (respectiv concav6) studiat[ in clasele anterioare.

Definifie. O funclie f : I -+ IR (linterval) se numegte:

a) convexdpe I dacdpentru orice x, ,xre I gi orice l, e [0, 1] existd inegalitatea:
f(l,x, + (1 - l.) xr) <Lt(x, ) + (1

-L)t@,)

care se mai scrie echivalent, dacd notdm x

)' xr+ (1 - ),) x,

(*)

t@)<Yte)+%tG,)
xz- xt
xz- xt
I

pentru orice x, , x, e

b)

concuvd pe
schimbat.

dacd

(* *)

inhe x, gi .r, .
este convex6, adic[ daci funcfia f verific6 inegalitSlile (*) sau (*'*) cu sensul

qi orice x situat

- f

Reamintim de asemenea cI interpretarea geomefrcd a acestei nofiuni este urmltoarea: o funcfie este
convex[ (concavi) dac[ qi numai dacd pentru orice dou[ puncte A, B ale graficului, graficul este situat sub
(deasupra) coardeiAB.

ifi

funcfie concavl
(intuitiv: ,pu fine ap[")

func{ie convexl

(intuitiv:,,!ine ap[")

Un prim rentltat frumos privind funcfiile convexe (respectiv concave) este urmltoarea:
Teoremi. Orice funcfie convexd (respectiv concavd) este continud pe interiorul intervalului de defini1ie.
Demonstralie. Fie f : I -+ IR. o funcfie convexi gi xo un punct interior intervalului L Atunci exist[ a,b e

astfelinc6t

(r)

b. Sefixlmunnum[rxstrict intrea qi xe, adicda

<xo' o 11a) + !-!

xo-d

Deoarece,x
GA

alxo<

1x<xo. Conformcu (**1 rezult[

(1)

K*o)

1xo1 b,tot in conformitate cu (**1 reniltd

f(r) +*-]
f(r.) <5&
D-X
D-X

*,
t@).
f(xo ) + !K4>+
DD- xo

f(b) care se mai scrie

(2)

xo

ca

Inegalit[lile (l) gi (2)

+f(xo)
D-xo

se scriu impreund sub forma:

D-Xo

=f(b)

< f(r) <Is-:r f(a) + x-a f(xo), pentru oice

Xo-Q
Xo-O

oblinem din teorema clegtelui:,15x f(D

in mod analog se arat6.e

]E f(r)

f(xo ).

f(xo ).
189

xe(a, xo). Flcind x

)xst

Rezulti

c[ lim {(x) :
X+XO

f(

xo ),

adic[ f este continui in

sI remarcim c[ existi funcfii convexe (concave) discontinue in extremitiifile intervalului

Este bine

de defini1ie. De exemplu, tuncfia

inpunctele-

l9i

xo . Teorema este demonstratl.

f : [-

1,

l] -+ IR, f(i:{l:ff

J:r!i,tl

"*"

convexr ei discontinuii

1.

Pentru o funcfie derivabill, avem o cancteizare a convexitilii dati de monotonia derivatei acesteia-

Avem in acest sens urmltoarea:

Teoreml. Fie f :1+ IR o funclie derivabild. Exist5 echivalenfele:

1'

4 <] [ f' este crescdtoare pe 1].

este concav[ pe 4 <] [ f' este descrescdtoare pe 4.
Demonstralie. l" (>). Presupunem c[ f este convex[. SI observ[m cI
f
2" I f
I

existii

este convex6 pe

inegalitatea (**1 din definilia funcfiei

convexe,semaiscrieechivar"n.

f(x)-f(x",).f(x,)-f(x) (l)
x-\
x2-x

qi x2, adici x, < x 1xz. Arlt[m

c[ f' este cresc[toare. Fie x, , xz crt xrlxz.

c6ndx-+ x, ob{inem: f'(r,

Dac6 in

(l)

pentruorice

x,<rz $ioricexstrictintre 4
Dac[ in

(l)

.
1rf@')-f(x')
xz- xt

trecem la limita cdndx

Din (2) qi (3) rezultd f'(x,)

-+ x,

oblin

"

trecem la

limitl

crescltoare.

Teorer
punct

de max

(3)

xt

f'(x,) 3 ['(xr),

Fermat

funcfia

. f (x,)- f (x') 3 ((xr).

t'Qr). Agadar xrlxz

doul ot

Demon

Q)

xz-

Analog
ceea ce aratd

cI func{ia f'este

(e).Presupunemc6func{ia f'estecrescdtoare.Fie x,<rz $ixintre x, gi x,adici xrlx< vr.Aplicdnd

teoremaluiLagrangefuncfiei f peintervalele[x,,x]gi[x, xr],existiicl e(x,,x)gic2e(x, xr)astfelinc0t:

f (x)- f (x,): f,(c,); f (x,)- f(x) : {@r).

(4)
x- xt
xz- x
Dar q < c2 gi cum f' este crescltoare, renilti f'(c,) 3 t'(cr), care conform cu (4) se
f (x)- f (x') .f (x')- f (x) adic6 inegalitatea (l), care este echivalenti cu faptul c[ este convexr.
f
x- xr
xz- x

pdnl la
Propor
format

esl

[xo
scrie:

interva

2" Avem succesiv:

f concav[ pe 4 e [- f convex[] e [(- 0' crescltoare] <] [ f' descresc[toare].

$i aici e bine sI remarclm c[ nu orice frrncgie convex[ (concavl) este derivabil[. De exemplu,
funcfia f : IR -+ lR, f(r) : lx I este convex[ 9i nu este derivabil[ in origine.
I

deci

Pentru o funclie de doud ori derivabild, avem o caractertzare a convexitiifii gi mai simpll, dati de
semriul derivatei a doua. Avem in acest sens urmltorulrenitatimportant:
Teoremi. Fie f : 1*r IR. o funclie de dou6 ori derivabild. Exist[ echivalenfele:

inflexi

1o If este convexd pe 4 <] [f"(r) ] 0, V.r e,11.

2o I f este concavd pe 4 <> [f"(x) S 0, V x e 1].
Dernonstralie. 1o Apliclm teorema precedenti gi teorema de caracterizare a monotoniei funcfiilor prin
semnul derivatei int0i. Avem succesiv: f este convex[ pe 1<> f' este crescltoare pe 1<+ ( f')' : f" > 0 pe L
2o Analog.
O categorie de puncte remarcabile pe graficul unei funcfii este dat[ de urmltoarea:
Delinifie
Fie f : 1 -+ IR o funclie gi xo un punct interior intervalului L Spunem cI xo este un punct de

EXER(

inllexiune dacd f este continu[ in ro, are derivatl in xo gi este convex6, respectiv concav6, de o parte gi de
alta a acestui punct. Corespunzltor, punctul Mo(xo, f(xo )) se numeqtepunct de inJlexiune al gra/icului.
190

Solulir
.x

f,,

IR,

: IR

Desenele de mai

jos reprezintilpunte de inflexiune:

hhn
tmE

Cum intr-un punct de inflexiune func{ia are derivatd, finitd sau nu, tangenta la grafic in acel punct

existd gi,,traverseaz6" graficul.

Rezultatul care urmeazi dI o condifie necesari ca un punct s5 fie de inflexiune pentru o funclie de
dou[ ori derivabili; acest rezultat joaci acelagi rol pentru punctele de inflexiune pe care i1 joaca teorema lui

Fermat pentru punctele de extrem.

{
liE

Teoremil

Fie f : 1-+

lR.

o funcfie de doul ori derivabil[ gi xo un punct interior intervalului

punct de inflexiune, afunci f"( ro ) 0.

Demonstralie. Presupunem c[ funcfia

I.

Dacd xo este un

in stdnga lui xo qi concavl in dreapta lui ro. Atunci

funcfia f' este crescdtoare la stdnga lui xo qi descrescltoare la dreapta lui xo . tnseamni c6 ro este un punct
de maxim pentru f' qi, conform teoremei lui Fermat, ( f,),(.,r. : 0, adic[
:
)
f,,( ro ) 0.
Analog se rationeazL dacd, f este concavi in st6nga lui .ro qi convexl in dreapta lui .r, .
Condilia exprima!5 de teorema precedentl este doar necesard, dar ea poate fi imediat completat6
pdnl la una necesar[ qi suficientl prin urm[toarea:
Propozifie
este convexl

o funclie de doui ori derivabilS, astfel inc6t mullimea F: {x e 1l t,,(x):0} este

formatd din puncte izolate, adicd F' : A. Pentruun punct xo, interior lui { existl echivalenla:
I xo este punct de inflexiune] <+ [ f"( ro ) : 0 $i f" are senlne contrare de o parte gi alta a lui xo

Fie

le

f : /-+

IR

].
Rezum6nd cele ob{inute, putem conchide rolul derivatei a doua tn studiul unei
funclii: determind
intervalele de convexitate sau concavitate ale acelei funclii, preaxn qi punctele de inflexiuie alb acesteia.
Practic, pentru a obline aceste,,informa,tii" despre o funcfie datd
f,procedim astfel:
calculIm
derivata
a
doua
funcflei;
f,,a

afllm zerourile derivatei a doua, adicl rezolvim ecuafia f,,(x) : 0;

stabilim semnul derivatei a doua (eventual ,prin valori", intrucdt f" are proprietatea lui Darboux,

indiclm semnul derivatei a doua, intervalele de convexitate sau concavitate qi punctele

deci pe intervalele dintre zerouri consecutive menfine semn constant);

inflexiune (notate cu r) infi-un tablou numit variayiafuncliei datd de derivata a doua.

IatI un exemplu concret in urmitorul:

de

Exnncrlru rezolvat
Sr se studieze convexitatea gi punctele de inflexiune ale funcfiei

f : IR -+ IR, f(-r) :*

Solulie. Func{ia este aceeaqi ca intr-un exercifiu rezolvat anterior. Acolo am vLnrt cd

xe

f"

IR..

: IR

Prin urmare, derivata a doua a funcfiei f este func(ia

-+ IR, f"(x;:2

1--2*
f(x):2'','(x'+l)'
".

_ ,.-2x(x'
-

+.!+2-2x') _ q*(*' -.?) : . o .., ..r(.r,

( x' +r)o
(r'+ t)' (r, + l)' ^'*

+t_)(.x'

:0

Ecualia f"(x)

are

r6d[cinile

xi: -Jl , x;:0, x!:Jl.

_ g)

-.6

_.6
2v2

f(x)

-3

f,,este dat de semnul

, sau caxe se obline ,prin valori".

,'.6

0 ___

++++

lui

Remarclm cd semnul

expresiei x(xz -3), care provine din combinarea semnelor lui x gi x2

Tabloul varialiei funcliei dat[ de derivata a doua este urm[torul:

xI

+++++

J'

\J

\_-/

.l
1l

Funclia este concavi pe fiecare din intervalele

este convex[. Punctele

tr4rcigii

(-

- 16 t qi [0, J, ], iar pe intervalele t-..6 , 0l qi I rE , o)

oo,

*i: -J, , xl,:O, x!:Jl

sunt puncte de inflexiune.

propuse

1. Preciza[i

intervalele de convexitate, concavitate gi punctele de inflexiune ale funcfiilor:

a) f : IR-+lR, f(x): x3 -3x'+2;
b) f : R.+lR, f(x): x.e,;

c) f
2.

IR.

+ iR, f(x) :

ln(x2 + 1) ;

Folosind convexitatea funcfiei t@)

h*:Y.'
h, a--Z-6r,
2 x+y
x+y
c

3.

Fie A, B,

4.

S5 se arate cd dacd

d) f : R -r IR, f(x) {6J+iE+r

x ln x, x e (0, oo) si se arate c[

oricare arfix, y>0.

mdsurile unghiurilor unui triunghi. S[ se arate cd sin

IR.

-+ [0, o)

funclia

IR.

-+ IR,

+ sin B + .in c

3f
<

v)
.

este clnstanta.

i
x

*r'*!*'=.
f(x): x'+2x+2 SI se afle punctele de extrem gi sr se determine

Si

3.

Sisearate

se studie

ze vaialiafuncliei

n, :

H,

c[ ln(l+x)+ e'(l-x)<x+1,

x > 0. Comparafi numerele

oricare

3c

Ai

5s

Testul 2

2.
3.

Funclia

K;):

-l)
*
T
bx +2

-2
*;-

a)

Obse

0; O, i, q-+, d)l;

are punctele de exfrem

1.(

e)-1.

- 8 gi 4. Atunci a . b:

192

ll

2. I

a)-32; b)- 16; c)4; d)25; e)12.

DacL xo:0estepunctdeinflexiunealfunc{iei f :lR
a) - l;
b) l;
c)2; d)-2; e) 0.

vrr)

arfrx e (0, co).

Indica{i rdspunsul corect.

1.fi*rl-l)=
x+o \5iny e-

f'(:
T"C

f(r

imaginea funcliei.

2.

VD

DE EvALUARE
Testul

Se considerl

doul ori derivabild, atunci f

este concav[ gi de

Trsrr
1.

+lR, f(x): (r+

m)-',atuncizeeste:

3. I

REPREZENTAREA GRAFICA

A FUNCTIILOR

si trecem la reprezentarea grafrcd a func{iilor. Aceste

anumiti ordine gi de aceea parcurgem cAteva etape. Aceste

Cunogtinfele dobdndite pdn5 aici ne permit

cunoqtinle trebuie

ins[

agezate sistematic, intr-o

etape sunt:

D
[)

Domeniul de dejinilie. Dac[ acest domeniu nu este precizat,llsdm aqa-zisul ,,domeniu maxim" pe
care funcfia f poate fi definit[, notat cu D.
Intersecliile graftcalui cu axele de coordonate.
intersecfia
cu OY: lu6m x : 0 (dacd 0 e D) gi oblinemy : {(0).
- interseclia ct OX lu[my : 0, adic[ rezolvdm ecua(ia f(x) : 0 gi oblinem zerourile funcliei x12 x2 t x3,

m)

Limite, asimptote. Studiem limitele funcliei in punctele de acumulare in care nu este definit5, adici
in punctele xo e D'\ D ( xo finit sau nu). Apoi studiem asimptotele la graficul funclie in ordinea:

ry)
V)

asimptote verticale;
asimptote orizontale;
asimptote oblice.
Derivata I. CalculSm derivata

f'qi rezolvlm ecualia f'(x):0, adic[ afl[m zerourile xi, x'r, x\, ...
ale derivatei; studiem punctele xo e D in care f nu este derivabil6 (punctele unghiulare, punctele de

intoarcere).

Derivatu a ll-a. Calcul[m derivata

f"

gi rezolvdm ecua(ia t"@)

0, adicl afl6m zerourile xi

, xi,

xi, ... ale derivatei a doua.

VD

Thbloul de variayie. inregistrlm rezultatele oblinute (punctele de intersecfie cu axele, zerourile

funcliei gi ale derivatelor, semnul derivatei I gi punctele de extrem, semnul derivatei a II-a gi punctele de
inflexiune, intervalele de monotonie, intervalele de convexitate sau concavitate) intr-un tablou de tipul:

++++

++++
f(x)

,V ,V ,V

\,

+ + ++ + + + + +
rn ,7 ,V ,V
\\
\_-/

\J t_-/ \,

VID

Trasarea graJicutai. in planul raportat la un reper cartezian se traseazl mai intdi asimptotele gi apoi
punctele remarcabile ce au aplrut in studiul funcfiei; in fine, urmlrim concomitent liniile lui x gi f(x)
adicd prima gi ultima
din tabloul de varia,tie, de la stOnga spre dreapta (in ordinea crescitoare a
valorilor argumentului.r) gi desenlm treptat graficul funcfiei.

Ohservalii
1. Cel mai adesea, lucrlm cu funcfii elementare, despre care gtim ci sunt continue pe intregul lor domeniu
de definifie; in cazul unor firncfii de alt tip, se impune sd investiglm gi continuitatea funcfiei, de regull
inainte de a studia derivabilitatea.
2. Exist[ gi unele elemente de ,,autocontrol", de exemplu: in vecindtatea unui maxim (in care funcfia este
derivabill) graficul este o curb6 concav[, iar in vecinltatea unui minim este curb[ convex6; graficul unei
func{ii impare este simetric fa{n de originea axelor, graficul unei func,tii pare este simetric fa!5 de axa OY

3.

etc.

Uneori, daci se oblin calcule prea complicate,

se poate renun{a la derivata a doua.

193

Exrncrlu

1.

Si

rezolvate

se reprezinte grafic

firnclia

Solulie.l) Domeniul de deJinilie

ll) Interseclia

cu mele.Avem:

f(g:J!-.
x" +l

este

: IR.

x:0 =.y: f(0):0 $i.y:0 + f(x):0 - 4i=:0= x:Ldecigraficul

taie ambele axe in origine.

lll) Limite, asimptote. Deoarece @,

:r,Xli:0

-@ e

D'\D,

studiem limitele funcfiei

in ro: o qi xo: -

@. Avem

,ljg (r:,l]g ;+:0, prin unnare dreapta de ecua{ie y:0 (axaox) esrc
asimptotd oizontald spre + o gi spre - o. Nu existl asimptote verticale, deoarece funcfia este continui pe RDe asemenea, nu qxistii asimptote oblice, intrucdt avem asimptote orizontale at0t spre + o cdt gi spre oo.
l,g (r)

$i

llv) Derivatal Am calculat-o intr-un exercifiu anterior gi am glsit f' : IR -+ iR,

t2
*--rr.
:
.
2
Rezolvdnd ecuafia f'(x) : 0 obfinem zerourile derivatei x'r:
f(x)
;t;

G'+i'

(.r'

xl:0,
Yl)

*i:Ji.

-a?). Rezolvdnd ecuafia

l)'

_J'

l-oo

- l, x;: l.

f(

lgr(
r<l

g6sim zerourile derivatei a doua

-l

\\\ + \

0 ++++

f(r)

lim

J1

Rezult
asimpl

Tabloul de varialie.

t,,(x):0

rrr) Li,

1g r(

'v) Derivata
a II-a.Am calculat-o gi pe ea intr-un exerci{iu anterior gi am obfinut:

f" : lR -+ IR, f"(x) :o:?'

ll) Inte
deci 4

z-

.r---z

-1 ,v o,zr\
+
mV i AM-i

n:f.X

+++++
\\\
\-/

Dup[t

rv)D
0

\-/
f'(x)

YII) Graficul:
SI

ana

Deoar
func1ir

f:(-4

f; (4
Remarc[m

2.

S[

ci funcfia

se reprezinte

este impari gi ca atare, graficul este simetric

grafic funclia

t@):lx'-ll
x-l

Solulie. I) Domeniul de definilie este D

faf[ de origine.

f:(2)

: IR. \ { I }, pentru cd x - I * 0.

findnd seama de explicitarea modulului, putem scrie funcfia astfel:

f;(2)
Concl

Y\

DC

I -2

l-, -a

dacd x (-@,

l+,
I x-l'

dacd x e (-2,1)

(,:l :-"

-2lvlZ,a)
u

(1,

2)

II) Interseclia cu axele.Pentrux:0, avem-y: f(0)

xr:Z.
deci

x,:-2,

I
B5

- -4,iarpentruy:0

avem

f(x):0,

adic6

x'-41:9,

III) Limite qi asimptote. Deoarece -@,1,@ e D'\D, studiem limitele funcliei in aceste puncte. Avem:

lim
lim
rr4 f(x): r+{

^*2 -a:' :
}.-l

lim

x+-o

n_

lim

rr@

-2
f(x):lim ^ -l :' :lim
r+6

,[,-+)

*1-4\
r./:

r+@

x-l

''('-i):-*
\

-.

,[,-+)

:il5,-

#:i:* *'

:01: - *,
(,) :i15
lrg
Rezult6 cL dreapta de ecuafie x = I este asimptotd
1r* r(,)

asimptotele oblice. Spre +

avem:

vertical[. Neav0nd asimptote orizontale, studiem

m:fi*:r,*ffi:

t,

r:lim (f(*)-*):}g (#-r):m

esteasimptotaoblicrspre+co.
#:l,decidreapta !=x+1
DupI un calcul identic, oblinem c[ dreapta ! : x + I este asimptotl oblici gi spre - oo.
IY) Derivatal Pentru x e

D\ {- 2, 2} avem:

*us 4!\
re(--co,
-v' -z)w(2,a) l*"-'I'!"0 '

,,,-r:l(#l',
rr*/-1 , 1 \,

'.1r--\'.*'o

f ,,]i,

xe(1,r)u(r,2)
56 analizdm ce se int6mpl[ in punctele r, : - 2 Si xo:2.

l-t#l

, Md

dacd xe(--co'
dasd

-2)v(2'a)

xe(-2,r)u(r,2)

Deoarece funcfia este continud pe D (fiind citul a doui func{ii continue) vom calcula derivatele laterale ale
funcfiei in aceste puncte, ca limite laterale ale derivatei (consecinfa a doua a teoremei lui Lagrange). Avem:

f: (-2) : tiE f, @) : m

f; (-2): riq

f;

(2)

f'(x)

:ygf(,) :

}E

ls

:?

ffi

t,

(-##) : -i,

#:l=

Concluzia este c[ punctele xo:

Y) Derivata a II-a.Dacr scriem

t.

2 Si

xr:

2 sunt puncte unghiulare. Ecuafia f'(x)

x2--21:4

*
(x-l)' - r -l(x-l)''^ , oblinem ugor cI
195

0 nu are r6d[cini reale.

-''.' I =--a
|'x'-2x+4\'
(

(r-t)'

dacd x

dacd

=eth'.(ct

Ecuafia {

e(--o, -2)v(2,a)
. Ecua{ia

Yl)

IY) Deri

deci vvrrvsq
derivataadouaeste
s 'i
f,, :D\ {- 2,21 -+lR, definit5prin
^, *--'
@-l;r '

xe(-2,1)u(1,2)

t"(x):0

t-a-

nu are rldlcini.

mu$imii

ialie.
Tabloul de varia{ie.

exact[, ol

-2012
++++++++

Y) Deriu

:-(r't''

:- e'b' .

f(x)
in punctele respective funcfiile in catzd nu sunl definite. in jurul punctului xo :
limitele laterale ale funcfiei, iar in jurul punctelor 2 Si xo:2 scriem valorile derivatelor laterale.
Barele verticale arati

Punctul

.6-

.r0

--

cd"

2 este un maxim tnghiular (notat

Mu),iar xo:2

este un

scrie,m

minim unghiular (notatmu).

Ecuafia I

dinD. Se
Yl) Tabk

Yll) Graficul.

f(x)

Yll)

Gra

Dac6,,pt

3.

SI se reprezinte grafic funcfia f(x):e't'.cosr.

Solulie. I) Domeniul de definilie este iR.. Dar deoarece func{iile sin gi cos sunt periodice cu perioad a T : 2Tc,
teniltl cd 9i funcfia f este periodici de aceeagi perioad[. Atunci este su/icient sd reprezentdmfunclia pe un
f
interval de lungime 2n, fiindcd graficul funcfiei periodice ,,se repeti,'.
Alegem atunci domeniul de definifie D: f- n, zt] gi reprezentim grafic restricfia funcfiei la acest domeniu.
f

ll)Intersecliilecumele.Avemx:0=.y: f(0):1$i-y:0
= f(r):0+ cosx:0+ x,:-!, *.:!.2
Ill) Limite, asimptote. Funcfia este definitii pe D : l- n, nl gi avem D'\ D : A, aSa ci nu se pune problema
nici unei limite gi nici a weunei asimptote (deoarece pe domeniul D func{ia este continu6). -

T{) Derivata L Avem: f'(x) :(e'b'."orr)'-(r'i")'.cos.r+e'h'.(cosx)'= e"h'.cos'x+e'h'.(-sinx)=

*
= e"in . (cos2 .r - sin x) = -e"b " . (sin2 .r + sin x - l)
Ecuafia f'(r) : 0 se scrie sin2.r+sinx-1=0; not6nd l: sin.r [- l, l] oblinem t2 +t-l=0, de unde
.

.6-1

t= .6-t ,ad.lca- SlnI=

Cusolulllle
2
2 ,

xi

6-r
:ar0Stn-,

.6-l,ambeleaparlinand

Xz:ft -arcsln-

mu[imii D. in tabloul de varia{ie semnul derivatei se obline ,prin valori". Pentru a ne face o idee cdt mai
exactd, observdm

Y) Derivata

"u

deci

+.+.g

1. u..rin$ aL, adicd

II-a.Or"-, t"(x):-(e't'1sin'

x + sin.r

- l)) =

: - (r't' . cos x(sin2 x + sin x - l) + e"h' (zsin x cos x + cos x)) =

=- e"b'.cosx(sin2 x * sinx - 1+ 2sin.r * l) = -gsin' .sinxcos-r(3+ sinx)
Ecua{ia f"(x)
din

YI\

:0

se scrie sin

x cos r

D. Semnul derivatei a doua

Tabloul de varialie.
X

f(x)

I_

-l

0 $i are solufiile

se obline tot

xf: * x, *i: -;,

x!:

0,

.X:;, x{: n, toate

,prin valori".
IC

xi

TE

I..1.i.

x:,

,V ,V ,V

0 ,V ,V I ,V {(xi) \

pe intervalul

t@'r) ,v \*-)

--\i\--li/--\M/'--\

YII) Graficul funcliei,

[-

m \---l

n, n], este desenat in figura urmltoare.

Dac[ ,prelungim" acest grafic la lR (reducdnd pu{in ,,scara" la care desendm) el aratd ca in figura de mai jos.

2n,

tun
lll.

197

,Eqercifii propuse

1.

dupl ca

Reprezentafi grafic urmitoarele funcfii pe domeniul lor maxim

de definitie:

a) f(r)

xt -3x;
*_1

b)

c)f(x):*':
x
e)

e)

f(r):
f(x):

-2x+2

x-l

*Jii;

k)

f(x):

ifir-lf (r*l);

m)

f(x):9,
Vr
f(x):

(x):

h) f(x)

'

i) f(x):

o)

d) (x) =

x'-l
x2

11x)

xo -l1x2

-9;

*,

ExrncI

*,

: G +Jr-

undem
;

Solulie.

j) f(x): trl;\.
t) t@): x. e-* ;
n)

l";

.2x
f(x): arcsm;--=

l+ x'

p) f(x) : ln(l + e-') ;

dreaptii
punctelc
Proiecfii

I) Dome,

lI) Intert

: lx - ll.e, ;
0 f(r) : e"b';
v) f(x) : sinx.cos'x.

q) f(x):xarctgx;
s) f(x) :ln(2 + sinx);
u) f(x) : sin x - cos ,;

r) (x)

de co

Ill) Limi
Avem:

x'
-.
Irm ...x)-t yz De asem

REZOLVAREA GRAFTCA I ECUATTTLO&

UTILIZAREA GRAFICELOR tIt OBrrirNAN,.rANNA
NTIMARUTUI DE SOLUTII ALE T]NEI ECUATII
Uneori, *u-:t: eguatii ce nu pot.fi rezolvate prin metode algebrice consacrate,
pot fr ,sezolvate,,
grafic' Mai exact, utilizand graficele unor func{ii, n" pGrn da seama
de existenla solufiilor reale qi eventual
de numirul acestor solufii pentru astfel de
".rru[ii.

Exruplu
si se arate cd dacd a> l, e',alia

a' =0 are o singurr rid[cini

intr-adev6r, sd scriem ecuafia sub forma a,
= -x .
Considerlm funcfiile f, g e ]R + IR., f(x) :a, g(x):
,
-x ale ciror
x+

grafice ne sunt bine-cunoscute. A ardta cdecua{ia

f(x) : g(.r) are o
singurd rid5cini realr, revine la a ardtaci graficele nrncliiior gi g
1
au un singur punct de intersecfie. Acest lucru se constafii
intuitiv
foarte ugor (vezi figura al[turat5).
Evident, putem proba cerinfa din enunt gi altfel, aritdnd de exempru

t@):

x/t az -

Investigi

*:!*
de ecuafi

reald.

cifunc{iag: IR -+lR, g(x) :x*a' este obijecfie, ceeace constituie otemtrfacili.

Alteori, in cazul unor ecua{ii ce depind_ liniar de un parametru real
m, putem face o discufie a
numdrului 9i pozifiei ridicinilor reale dup[ rrulorile lui z. Pentru
aceasta este suficient sr scriem eata[ia dath
sub forma:

x'
-.
llm..-

ptot[ obl

lV) Deri

rldlcinil
Y) Deriv

_2x(x'.

dupi care intersectlm q"|:yt

f cu graficul funcfiei constante g(x) m, acestdin urm6 grafic fiind o
dreapta de direclia axei ox. l.^"1iei.
in func1ie de valorile parametrului m,ltilaitte pe axa or, vedem num[ruI
punctelor de intersecfie dintre graficul lui gi aceasti
f
,Baralelilmobil[ la axa Oi', adicd,graficul funcfiei g.
Proiecliile pe oX ale punctelor de intersecfie dau pozifia rlddcinilor reale ale
ecuatiei in cavzd.

Iati un exemplu efectiv.

ExERCITIU rezolvat
SI se rezolve gi s6 se discute ecuafia: x, _ mtc, * m =
wrde m e IR. este un parametru.
Solulie.Ecualia se scrie sub formaechivalenti:

De altfel, se vede uqor ci x :

- I :0, respectiv I :0, absurd.

1 gi .r

considerim funcfia f : R \

D:

0,

+=ffi,xe
x'-l

{- l, l}

: ..{',

-+ IR, f(x)

x'-l

,. x3 -l
Il[l

x/-t

-l 0*
-:-:-@'
De asemenea:
: - o,
\'x *:
o:
Evident

1,

@, @

lim

*=

D,\ D,

-co,decidreaptadeecuafiex:-

+:

o, deci

dreapta de ecuafie

esteasimptotiverticald.

: 1 este asimptotl verticali.

deci studiem gi in aceste puncte limitele.

- @, Ig *:

)n*:

f(x):0+.r-0,decigraficultaieambeleaxe

I e D'\ D, studiem limitele laterale in aceste puncte.

,. .r'
lim -j: - - -l
:
' i\:l
x2 _l 0_

xz

Dar gi -

qi o reprezentlm grafic.

IR

de coordonate in origine.

rll) Limite, asimptote. cum

Avem:

\ {- l, l}.

: I nu sunt solufii, clci introduc6nd in ecuafia inifiala ar rezulta

\ {- t, l}.
II)Intersecliilecuaxele.Evidentx=0+ f(0):0gireciproc,
I) Domeniul de de/inilie este

IR

.o, ceea

ce

aratd"

c[ nu avem asimptote orizontale.

Investigdm existenla asimptotelor oblice:

*:li*f
de ecualie

:m
/

= mx +

ptotd oblicd spre

*: ,,n:lg (f(*)-*i=!xt*

adicd"y: .r (prima bisectoare) este asim_

ty) Derivatar. Avem f, : rR \

tte

r6dlcinile *i =

fr:0, prin,nnare

dreapta

@.

Analog, reniltd imediat c6 dreapta de ecuafiey

,:1g

-Ji

, ,',

{- t, 1} -+ R, f,(,

:0 , *', = Ji

este asimptotii oblicd spre _ @.

-zx'(t -t):!''zx = l(:'-.1).

(*, -t)'
\x' -t)'

Ecuafia

f,(r):0

_z*(*'-i((z*, -iG, -t)-zG. -z*,))

(*'-t)o

:.r

'?:(!+.
(x'-l)'

199

Ecuafia t,(x)

:0

are radrcina xi =

Q.

are

YI) Tabloul devarialie

++++
f(x)

a)

-*/,v-2

+ + + ++++

3J'

oo\

-@

3J'

o\

b)

.v ,VrV@

SA

a)

c)

YII) Graficul.

comce

dou[,,

arazlizr
semnal

curbe
reciprc

cu exc
studiu
ecuafii

OCI
Defini
Intersectdnd graficul funcfiei f cu drepte orizontale de ecuafie
oblinem rapid urm[toarea discufie a rldicinilor reale ale ecua]iei date:

l)

e[-oo,-+).

".*r*

are rrei

rldacini 4 (- *,

-.,[

),

xz

! : ffi,pe care le_am desenat puncta!

-

e(-..6, -

proprie

t), xze (0, l).

= +. Ecuafia are r[d[cinil" ,, : -Jg Graa"ini dubll), x, e (0, l).

3) m e(-+,0). r.Wiu are o rrdicinr .r, e (0, l).
2) m

4)

m:0.

5) m

e(r,+).

*:+.

7) m

Ecualia are o singur[

r6dicin[ rr = 0.

Ecualia are o singuri

Ecuafia are rddicinile x,

e(+,*).

n"Wiu

are trei

1,

devine

1, 0).

0), xr:Ji (rldicin[

r[d6cini rr

incazr

qi repn

rrdrcinr x, e (-

e (-

cercuh

(- 1,0),

xre (1,

dubl[).

rE),

x, e (J3 , o).
ca

a''

trXercilii propuse
a) Trasali graficul

funcfiei

ll
(r): : .'-t ,x e IR - {0, l};

b) DiscuJafi num[ru] solu{iilor ecualiei e'-t

S[ se rezolve grafic ecua{iile:

a) e'-x:m;
c) xt -mx' +1=0, ra e IR..

b)

-mx

h lx l:

= 0 dupi valorile lui

]R.

*l*l;

CONICELE CA LOCURI GEOMETRICE

REMARCABILE
Vom studia acum nigte curbe plane importante, definite ca locuri geometrice, pe care le numim
conice. Denumirea lor vine de la faptul c[ dac[ se intersecteazd o surprafali conicl (nemlrginitl gi con]indnd
doud ,p6nze" opuse la v6rf) cu un plan, se obline una din aceste curbe. Din motive de spaliu noi nu vom
analiza acest frumos rezultat (cunoscut sub denumirea de teorema lui Dandelin), ci ne mlrginim doar si-l
semnal[m. Importanfa conicelor vine din faptul cI ele ,,epaizeaz6" curbele plane de gradul doi (adici acele
curbe reprezentate prin ecuafii de gradul doi in r li y). Mai precis, conicele sunt curbe de gradul doi gi
reciproc, orice curbd de gradul doi din plan este o conici (eventual ,degenerat6"). Tot din motive de spaliu,
cu excepfia cercului, nu ne permitem dezvoltarea unei teorii generale a conicelor, ci vom intreprinde un
studiu al acestora pe aga-zisele ecualii reduse (canonice), adic[ vom reprezenta conicele prin cele mai simple
ecuafii posibile.

Cercul

Definifie
Se numegte cerc de centru {2 Si razd
proprietatea cLCIM: r.

r > 0 locul geometric

(mul1imea) punctelor

M din plan cu

SipresupunemciC)(xo, yr).Atuncipunctul M(x,y) apar,tinecercului Vdacdginumaidac6:

{lMz = r'

care se scrie echivalent

(*-")'+(Y-!o)'=r'

(1)

Egalitatea (1) se numeqte ecua{ia

cercului cdnd se cunosc centrul Si raza acestuia.
in cazul ro: 0, !o: O, adicd O : O, ecualia (l)

(l')
devine x2 + y2 = v2
qi reprezintl ecuagia cercului cu centrul in origine Si raza

r.

Efectudnd calculele in (1), aceastii ecuafie devine:

*' + y' -2xox -2yoy + xl + y; Dac[not[m

-2*o: a,-2!o:

b,

12

=0.

4* y3-r'=

x' + y'+ec+by+c=0

c, obtinemmai

departe:

(2)

numitdecuayia normald a cercului.

Din notafiite efectuate ren;/rti

ca

a'+b2 > 4c-

( o\' a'+F -4c .

.(a\'
I =4 +y;-"=l-r)
+l -- | -c=$l cum r')
4a
\2)
a

(3)

20t

l), trebule

Agadar in ecua{ia (2) coeficienfii a,b,c e IR sunt legafi prin condi]ia (3).

si

consider[m trei puncte necoliniare Mr(xr, !r), Mr(x2, !z), Mr(x.r,% Ne propunem si
).
ecuafia cercului W determinat de punctele Mt , M2 , M3. SA zicem c6 aceastii ecuafie are forma normal[ (e).
Dac[ un punct M(x, y) apar,tine cercului V, cum qi M1 , Mz, M3 e ff, vom avea egalit[file:

OX estt
arbitrat

FF'_

Definil

lau+byqs=-1x2 +y2)

.6;

)*r*byr+c=-1xl+yl)
l*r*byr+c=-(*'r+yl)
|.*r*byr+c=-1xl+yl)
Interpretiim aceste egafita1i ca un sistem liniar de 4 ecuafii cu 3 necunoscute a, b, c. Avem:

fi;

l', lr ll
l*, lz ll*0intrucdtpunctele Mt, M2, M, suntnecoliniare.
l'' lt {

Rezultl cr matricea sistemului are rangul 3. Sistemul fiind compatibil (deoarece are o solufie

(a, b, c), din moment ce exist5 un cerc ce fece prin fiei puncte necoliniare), conform teoremei Kronecker{apelli
va trebui ca qi matricea extins[ s[ aibl rangul 3. Acest lucru este echivalent cu:

l, y |

-(x2+y2\l

lr r 4ri*ri)l=0.
lr, lz
| -@i + y'r)l
l*,
Ir, h t -1xi+y)l
Folosind propriet[file determinanfilor, ultima egalitate este echivalent[ cu:
l*'*y' x y il
l*?*yi x, rr il- o
(4)
li."i: ;, ;, il=
l**v', x3 h il
care se numeqte ecua{ia cercului ce trece

Un punct Mo(xo,

l**vi

prin trei puncte date, scrhd subformd

y) apa\ine cercului
x4 ln il

Tdeterminat de

M* M, M,

xt lr

l-i*ti x2
lri*yi x3
li! * y', x4

x:+

A',(- a

respec

semic
ecua$

fbcuti

Obser

a.

{
il

lz ,l=o
lt tl-"
lq ll

ASa

oE
Defin
(5)

din pl

care reprezintil condilia necesard gi suftcientd ca patru pancte

dacl it

daclgi numai dac[:

Ultima egalitate este echivalentl evident cu:

lr?*y?

a'(x'

de determinant.

lr?*r? xt lr ,l=0.
14*yi x2 lz ll-"'

l*i*y', x3

zJ@'

sdlie situate pe un cetc (conciclice).

Elipsa

modu
OY

es

Definifie
'Se numegte elipsd de
focare punctele E,
plan cu proprietatea cd MF * Jylp'- 2o.

f*e

F'

si parametru a

Aqadar, elipsa este locul geometric al punctelor din

constantd.

O,locul geometric al punctelor M din

plan cate au suma distanlelor la doud puncte

FF'>

rcL
(2L

pentru a obline ecua{ia redusi a elipsei, alegem un reper cartezian,,canonic" in felul urmitor: axa
punct
OX estedreapta FF;,iar axa bY este mediatoarea segmentului FF'. Not[m elipsa cu 69i fre M(x, y) un
arbitrar pe elips6.

Existi evident c > 0 astfel ir,rcdt F(c,o) 9i ,F'(- c, 0),

FF,:2c. Deoarece FF'< MF + MF'rezvltic 1a.
Defini{ia elipsei MF + MF'-- 2a se scrie:

de unde

JC:cf + v' *,{Q*fi v' =zo

(1)
(2)

",0)/

inmullim egalitatea (2) cu conjugata membrului stdng, adicl

J,*+;7 - JC-84
(x+c)z +y,

ilie
dri

ei ob.tinem

-(*-"), -y'=zr(J@*"f *y'-J@-fi|)

r-- Zcx
(x+ c)2 + y2 -.i(x'a c)'+ Y' =-

apol, dup6mici calcule 9i inversareacelor

(3)

Adundnd (2) 9i (3) ob.tinem

uJG."Y * y' =zo+2"* ,ruu or{1**"f * y' =a'+cx.

a

(4)

in fine, ridicdnd (4) la pltrat avem succesiv:

a2(x2 +2cx + c2 + yz) = aa +2a2cx + c' x' o (a' - c')x' + o' y' = a' (a'
Pebazalui (1) putem nota
dac[ impir{imou a2b'

b=J;'-C

> 0, deci b2 =a2

-c'

c')

qi(5) devine

(5)

b'x'+a'y'=o'b'

sant,

x'2
a' b'
-+L=t

'

(6)

ecuatia redusd (canonicd) a elipsei. Se vede c6 pentru y : 0, din (6) ob,tinem

x : + a, iar pentru x : 0 oblinem y : I b. Aceasta aratl cL elipsa 6 taie axa OX in punctele ,4(a, 0) 9i
axa mate
A'(- a,0), iar axa OY?npunctele B(0, b) 9i B(0, - b). De aceea segmentele AA' Si BB'se numesc
:
mrmesc
b
se
OB
reipectii'axa micd a eliisei (ele sunt chiar axe de simetrie), iar segmentele OA: a $i
(6)
numeqte
mai
se
serniaxa ,nare rcspectii semioxa micd. in concordanf6 cu aceste denumiri, ecuafia
h.
a
semiaxe
de
elipsei
u
Si
ecua{ia redusd
este
Curba propriu-zis6 care este elipsa este desenat[ punctat, iar reprezentatea grafrcd riguroas[
frcut[ in paragraful urm6tor.
:2a se scrie MF : a gi elipsa devine cercul de centru F si tazd
Obsenagie. iacd F = F,definili a MF + MF'
a. Aqadar, cercul este caz particular de elipsd gi anume este o elipsi cu focarele identice.
Ecuafia (6) se nume

gte

Hiperbola

Definifie

geometric al punctelor M
Se numegt e hiperbold de focare punctele F, F' Si pararnetru a O,locul
din plan cu proprietatea cE I MF - MF' l= 2a.
distanlelor (in
Aqadar, hiperbola este locul geometric al punctelor din plan care au diferen(a
modut) la doud puncte ftxe constantd.
cartezian,,canonic" ca gi la elips6, adicd axa OX este dreapta FF' afocarelor, iar axa
Alegem

r"p.*i

OY

FF'.
Fie atunci c > 0 astfel incdt F(c, 0) iar F,(- c, 0), de unde

este mediatoarea segmentului

FF':2c.
m
tc

M(x,y) este un punct arbitrar pe hiperbola

FF'> I MF - MF'l , udi"d
", ,.
Definilia hiperbolei I Ur - tr'l: 2a se scrie:
Dacd

fi

avem

JGW_G+d\y,_2o.
DupI calcule analoage celor efectuate la elipsi (este bine ca aceste calcule s[ fie efectuate catemd!)
se obline:

+a'y'=o'(a'-c').
Din (1) reztlti- c[ putem nota b=J;'4,
1a2

-b2 x' + a'y2 = -a2b2, sau, dup[ ce impirtim

pt'rn -a'b2

*'

de unde b2=c'-a2 gi atunci (2)

devine

oE

-r

a' -y'
bz

canon

(2)

-c21x2

(3)

Ecuafia (3) se numegte ecuafia redusd (canonicd) a hiperbolei.

Pentru y
0 oblinem x
a, ceea ce aratd ci hiperbola etr taie axa OX

:t
A'(-a, 0); in schimb, pentru x : 0, din (3) reniltd y' = -b'

in punctele A(a, 0) gi
care nu are soMi reale, ceea ce arath cd

hiperbola nu intersecteazl axa OY. Cwba propriu-zisi care este hiperbola eff este desenatl puncta!
reprezentaxea grafrcd riguroas[ fiind fbcuti in paragraful urmltor; hiperbola este o curb[ cu dou[ asimptote.
Obsemalie.

in caanl a :

b hiperbola se nume

Ste

echilaterd gi are ecualia

f (x)
repre2

l) Dot

,'-y'=o'.
o

!=t

lI) Int
III) Zi

Parabola

probk

rDD

Definifie
Se numeqteparabold de focar punctul F Si directoare dreapta d locul geometric al punctelor
plan egal depdrtate de punctul F gi de dreapta d.

notim cu G proiecfia focarului F pe directo area d gi fre p : FG > O.

Numlrul p (distanla de la focar la directoare) se numegte parametrul
parabolei. Alegem un reper cartezian ,,canonic,, astfel: rura OX este
perpendiculara dus6" din focar pe directoare, iar axa oY este mediatoarea

M din

.f'(x)

Sd

segmentutui

,2

ecuafia:

rG. in acest fel ,r"

* = -1.

Fie

F(*,0), o(-t, o), i*

Definifia parabolei se scrie MF

x' -

arc

M(x,y) un punct arbitrar pe parabola 4 Notdnd cu N

proieclia luiMpedirectoarea
vrv*rv, d,avemNf{
u, .vwllr ,,
y-

F4;

dreapta d

lr,

MN,

*(-2.,
\ )''

f;(-,
o(-1,0,

o
d

f'(x)=

YD,.

''l

.f'(x)

).
care se traduce succesiv:

Ecua!

=1,.

tl*

(, - il'

or*{* !' = x' + px++ *

y,

y2 =2px

=(.. *)'

VDfi
(1)

Ecluralia (1) se numegte ecualia redusd a

parabolei.
Curba propriu-zis6 care este parabola este desenatl punctat, iar reprezentarea grafici riguroas[ este

in paragraful urmdtor.
Obsemalie. Parabola-grafic al unei func1ii polinomiale de gradul doi este raportatlla un alt reper cartezian

f'(r)
f"(x)
f(x)

(fafa de cel de aici) gi de aceea are alt[ ecuafie.

vID

REPREZENTAREA GRAFICA
Emi$

A CONICELOR

Ne propunem si,,desen[m" in plan cele trei conice (elipsa, hiperbola, parabola) ale clror ecuafii
canonice (reduse) le-am oblinut in paragraful precedent.
ilrlE

Elipsa
Ecuafia redusl a elipsei

0)$

nci
f,W,
frE-

b ry=t-tla'
-x'.
a

""r"

)*1=b"

I , unde

a>

b>

0,

0. Exprimdnd

pey in funcfie

Aceasta arati cE elipsa este reuniunea graficelor a doui func1ii,,opuse"

f(*)=iE=.
a

f ti - f

Deoarece graficele func(iilor

reprezentdm grafic funcf ia

l) Domeniul de de/inilie.Din

(x) =
a2

4;' - S

-x'>

de

qi

x se obline

f,

unde

sunt simetricefaldde axa oX,estesuficient s[

D: l-a, a).
f(0):b,iary:0=f(x):g1,!j-j =0 + xr:-a,

o se obline

x e f-a, al, prin

Il)Intersecliacuaxele.Avemx:0=y:
Ill) Limite, asimptote. Deoarece D'\ D : A,

D funcfia

iar pe
problema s[ studiem limita in anumite puncte.
IY) Derivata I. Avem

urmaxe

x2:e.

este continu[ nu avem asimptote gi nu se pune

din
, pentru

S[ vedem ce

se

int6mpl6 in punctele

xo: -

Deoarece funcfia este continul in punctele

)

fJ?o)=!m /'(x)

ffi=
c[ in

Aceasta inseamnl
0 are r5dlcina xf = 6.
Y) Derivata a II-a. Avem

Yl)

0 nu are

Tabloul de varialie.

x I -a

@+++++

ile

f(x)

Yll) Graficulfuncliei f:

r[d[cini.

a gi a, putem scrie:

=W:

ffi=
la curbi

-@.

de direcfia axei OY. Eguatia

-x

! ,\' =-!.'o--*--''W
.f,(x)=-!.(o\rlr.-*;)--;T:
:

a, a).

a.

aceste puncte vom avea tangente

l-,

Ecuatia f"(x)

xo:

*@, f!(a) =\ry.f,(x)

]v"*

f'(r) :

a gi

x e (-

-- --

ba2ab

o -(r'-*')i3 ------(o'-*')i3 '

uI-l(IE

,t.

e (- a, a).

pnn rx

Curba-elipsi provine din reuniunea graficelor funcfiilor

f$-

f,

Funcfi

simetrice fa[A de OX,frindredatd,in desenul al[turat.

Elipsa este o curb[ mlrginitl, avdnd dou[ axe de simetrie (axele de
coordonate) qi un centru de simetrie (originea axelor).
.

rv) D
Si

ve<

f!(-o

prin u

: b, deci atunci cdnd elipsa are semiaxele

: a: 6. Reprezentarea sa in plan, bine
aldturat.

Observafie. in cazul particular d

egale, se obline cercul de razd r
cunoscut[, este redatii in desenul

Ecuaf
***.-*#;

V) D(
Ecua[

vr)
Hiperbola
Ecualia redusd a hiperbolei

obline y
unde

=*!a x'-a'

/(x; =1a

-a

unde a

0, b > 0- Exprimdnd pe 7 in funcfie de x

se

f,

Aceasta arati" cil hiperbola este reuniunea graficelor a doud funclii ,,opuse"

f li

f'(x)
f"(x)
f(x)

vII)

l) Domeniul de definilie. Condilia

ll)

l,

''2

"rt" ar-3=

Reprezentim grafic funcfia f dati de

U [a,

71

f (x)=ba ,1.'

x'-a'>

0 duce

lax e (-

*, - af l)la,co),

prin unnaxe

D: (- o, -

a] U

oo).

Interseclia cu axele. Deoarece 0 e D, nu avem intersec{ie cu axa OY.

Dacd"

xt:-

!:

0, adicl f(x)

a, x2:0.
lll) Limite, asimptote. Avem -@, @ e D' \ D, deci studiem limitele funcfiei in punctele
:}tg f(r): * @ 9i cercetim in continuare existenla asimptotelor oblice.
,tlq f(r)
Mai int6i, spre + co.

oo

r---

0, rezultl

o.

Evident

astfel

,nrr-

t :4.t,,,
? _u
:,r*
"17 m:tim./(x)
r+@ X
x+@A
X
A
xa
,,-.r222
n :lg Uti - **):t!I. !-(17 4 -,):l5g
b

$i

x+@

---l

prin urmare

dreaptay:4,

m1: ,+{
lim f

: tm 9.

@)
X

x+a

,, :,1T (tt*> - *,i):

".te

: ffir|.,:

asimptotii oblic[ spre +

)g!117

x+4A

o.

Spre

-l,S

f,#;:

0,

avem:

**,):,Lq :

#*:

206

-,[q

f,#;:

o,

un c(
Obsr

prin urmare dreaptay:

-ba *este

asimptotE

oblicl

spre

@.

Funclia f fiind continul pe D, nu exist[ asimptote verticale.

rY)Derivatal.Avem
SI vedem ce

se

-b.(x'-a')' -!
f'(x)=!.Q;
a -r'1'I =;';ffi=;'#7'

int6mpll in punctele xo:

tn: #-

a gi

xo:

Pentrur (- @'- a) U (a' o)'

a. Avem:

#:

=ry"!
fJ@):lrg,f'(x)
x/-aa \Jxz_az -oo
r\a
x\aa \Jxz_az
prin urmare in punctele xo: - a gi xo: a curba are tangente de direcfia axei OY.
Ecuafia f'(r):0 nu are solulii inD.
f!(-o)=

ti;n

f'(x)

Y) Derivataa II-a. Avem

Ecuafia

t"(*):0

Yl) Tabloul
x l-a

f(r)

vII)

.f'(x)=1{+)'
uylx_a)

Jrf n-x.-L
b
Jx'-a'
=
a

*@,

t222
Dx-q-x

22

x-a

ab

33

a (x'-a')1

(*'-r')i

nu are solu{ii.

de varialie.

@\\\

+++
\

,V ,V

,V

Graficulfuncliei {.

rlu
ultii
lent

Curba-hiperbol[ provine din reuniunea graficelor func{iilor

astfel:

gi

f, simetrice fa{[ de axa OX qi aratd

Hiperbola este o curbl nemerginita avAnd doul ramuri, dou[ axe de simetrie (axele de coordonate) gi
un centu de simetrie (originea a:relor) precum gi dou5 asimptote.
Obsemalie.in cazul particular
b alhiperbolei echilatere, asimptotele sunt tocmai bisectoarele axelor.

a:

EJ

Parabola
Ecualia redusl a parabolei este y2

unde

p > 0. Obfinem y=XJ2p*,

ceea

ce

arath

-f, unde (x):.@.

grafic funcfia f datn de f($ : lppx .

parabola este reuniunea graficelor funcfiilor

Sd reprezentim

=2px,

Afla1i
tangenl

qi

I) Domeniul de definilie este D: [0, @), gi se ob{ine din condilia 2px20.

II) Intersecliile cu axele. Avemx:0 =+y: f(0):0 $i.y:0
f(x):0 $ v:0, deci graficul taie ambele
axe in origine.
lll) Limite, asimptote. Avem oo e D'\ D qi cercetim limita in xo : + o. Evident

2.

Scriefi

3.

Consid
centrel

lrg

f(r) :\rX rtrv: * @. Deoarece lrg f(r) :

@, nu avem

asimptoti orizontali gi intrucat

SIser

a)xzt

S[sea

EI x!' : n
r+@

nu avem nici asimptoti oblic6. Evident, nu avem nici asimptotii vertical[, funcfia fiind continud pe D.

N) Derivatal. Scriind t@):,!2p.Ji reniltdimediat f'($:,!2p

*= E +

ro: 0

chiar

avem

fj(O)=

+o , deci in origine tangenta

mrB #:

este

pentru

axa oY.Ecua{ia

x e (0, *). in

f'(x)

0 nu are

r6d6cini.

Y) Derivata all-a. Avem

t"(x):0

.f'(x)=

fi(,;)'=[r(-r,

=-Nr.

-fi--,

pentru

xe

(0, o). Ecuafia

1.

Repre

2.

S[ se,

x'

nu are rdd[cini.

Yl) Tabloul

Cercu

de varialie.

++

scriefi

++

++

+++

Indicafi d
1. Numi

a.

2.

Dista

3.

Ecual

qi

Curba-paraboll reprezinti reuniunea gtaficelor funcfiilor

f, simetrice fa{[ de axa OX gi aratl ca in desenul allturat.

Parabola este o curbl nemdrginitl care are o singur[ axi

de simetrie (axa OX) gi nu are centru de simetrie gi nici asimptote.

Fiep

se ar

a) $i

b)N

c) a(

tr4ercilii proprse

1. Aflali valorile lui a e IR. pentru care cercurile de ecua{ii x2+/2 =l $i xr-4x+y2-a

sunt

tangente.

2. scriefi ecuafia cercului circumscris triunghiului cu vdrfurile A(1,2), B(- 1,2) gi c(3,4).
3. Considerim cercurile V, : x'+y'=g Si V, : x'-zx+y'=0. 56 se arate c[ locul geometric al
4.

centrelor cercurilor tangente interior la % gi ff2 (simultan) este o elipsl gi s[ se reprezinte grafic.
S[ se reprezinte grafic urmdtoarele conice:

a) x2

5.

+4y'=4;

b)

-9y'=36;

c) 2x2 -!=0;
d) y, -x+l=0.
Si se afle a e IR pentrucareparabolele y - x, ;i y = -x, +2x+ a sunttangente.
4x2

Tnsrn DE EvALUARE
Testul

f(r): 1F

1.

Reprezenta{i grafic funcfia

2.

S[ se discute dup[ valorile lui m e

]R

pe domeniul maxim de defini}ie.

num[ru] r[dicinilor reale ale ecuatiei:

x'-3x+l=m.
Cerculdeecua{ie

*'+y' =1 esteinscrisinrombul

scrieli ecua{ia elipsei ce trece prin

vffirile

ABcD.gtiind cd,A(2;0)qi4 DapafiinaxeiOy,

rombului.

Testul 2
Indicali r[spunsul corect.
1. NumSrulr[ddcinilorrealeale ecuafiei 3x3 +3x2 -6x+lnlxl=0 este:
a)0; b) l; c)2; d)3; e)4.
2. Distanfa dintre centrele cercurilor de ecuafie x' + y' +2x =2 si I +f +4x*gy=f1

3.

a)2;

Ecua{ia
a) o

x' -

Jl7; c)3; d)a;

b)
xy

e)8.

"r1",

* y' = I reprezint[:

elips[;

b) un

cerc;

c) o

hiperboli;

d) o

paraboli;

e) o dreapt[.

PnonT,TME RBCAPITULATIvE DE ANALIzA

Fiep>q>l
se arate

a)

numere intregi 9i girul de termen general

a,(p,q)=
-

c[:

$irul (o,(p,q)),,,

b) Not6nd a(p,

I
-lqn+l* qn+2*... * 1,
pn

este convergent;

q): I* o,(r,4),

c)a(p,q):krp-lnq.

existii inegalitatea:

?P

a(p,q)

V n e N*. 56

2.

Considerlm girurile

(",),rr, (E,),r, definite piln

e,

=(,*.*)'

,r.=f*; . Si

se demonstreze

b)$

c[:

Sis

a)e,3En,VneN*;
b)

a)1

e.2'.i(, ;). .*(,-, (,j)

c) e2

8,,

V n e N*, unde e =limeo

(,-?) , v k>n>t;

uil

x2,7lB;

Fie

d) limE,=s;

$ir,

I
e)0<Eo-E,<-,Yk>n>l;

n.n!
I

f)0<e-E,<----,
n-n!

10.

Vn eN*;

20.'

g)e e R\Q.

3.

Fie (a,),,0 un gir definit prin relafia de recuren{E eo,+z * Fa,*t

cr

30.

* Tdn = 0 , Vn eN, unde cr,p,y e R,

0. S[ se demonstreze c6:

a) Dac[ ecuafia a.r2 +pr+y

=0

are

rid[cinile reale distincte

\,

Sls
12, atunci

exist[ A,B e IR astfel inciit

10. S[

on=Arr'+Bri, Vz e N;
b) DacI ecuafia ar2 +Br +y =

a, = Ar' + Bnr'

ridlcinile reale egale

are

\ : h:

r, atunci existi A,B e

IR.

a) li

astfel inciit

D.

c)$irulluiFibonacci (4),=o,definitprin

4=4=1,

Fo*2=Fn*r+Fo, V n)0,aretermenulgeneral

*=+[(+)-'-(+)*']
Considerim girul de numere reale
a) Subqirul

(rr,*r),r,

b) Au loc egalitilfile

(a,),,t

clt at S

este cresc[tor, iar subgirul

I d n*z

- d, F

9#

a, Si dn+2 =ry^

(or,),r,

si 2a,*, *

, y n ) l. Sd se arate cd:

este descrescltor;

on+t =

2a, +

a,

11. S[

12. S[

13.

Sis

a)P

b)$

y n > l;

14. S[s

a. +2a^

c) llm d,:-*.

.n+@3

Fie (a,),r, un gir de numere reale cu proprietatea a,+t*dn_t=Jio,,

(o,),r, esteperiodic, adiciexistiifr> I astfel incdt a,*o=an,y n) l.
Dacil

a.=,[(,.*)' -(,.*)')

,y

n2r, sr se arate

n > 2. se se arate ci girul

15. Fie:

c6:

S[s

7.

#r(,.*)'-'

b)

a,=.

lg

$irul (o,),ro

b)f

16. Fie,

Seconsider[giru] (a,),=o cu 40>0gi a,*,

a)

a)f

<an<#(r.:)'-' , y n> t;

este descrescltor gi

:ffi.

56searatec[:

mlrginit, iar lim d,

s[fi
17. Fie

0i

Sls
210

b) $irul (b,),rr, unde 6, = ltan t este cresc[tor gi mirginit, iar

8.

SE se calculeze:

sin(n arccos

a) llm

x+l ---_T-,
./t - -r

I -cos(n
o/ ,,S ----,

9'

Fie
gir

,dublu"

(r,

e>0,I

N*

unde n e

bn

: l.

este fixat;

N*

este fixat.

pentru care 0 este punct de acumulare. Considerim dou[ funcfii

f, g

: I-+ IR. 9i un

)0,,.^_ , astfel inc6t:

{,4, =1
'-o g(r)

2".Y

unde n e

arccos_r)

1c R un interval

1". liry

qig(.r) >

o, v.r

n, e N* astfelinc6t

1\ {o};

y n2 n, qi V I < k<n+
lo*l<e;

fs-)=t.
lig k=l

3".

=R,
Si

x)

]rg

se arate

ncet

.i lg f

_f

@*) = t

10. Se se calculeze:

a)' rim

ncer

eral

1+6

I.i,4;

'
-11=r nz

11. sa se calculezer

b)

l,*

E*#;

c)

lg F,*"r#,

m Y,

unde

d)

z e N*

lg U(r.#)

este fixat.

12. S[ se studieze continuitatea funcfiei lui Riemann:

f : [0, 1] -+tR, f(x) :

Ir

l;'

dacd x

=t'P,?eN*, (p,q)=r,p3q

[0, dacd x=0sau.re [0,1]\e

13. Sn se demonstreze c[:
a)Pentrufiecare n)2,nttlfrrdrnatural, ecuafia x'+)c-1=0 are ounic6r[dlcin[
b) girul (*.),r, este convergent gi lim x, : l.
14.

SA se determine

funcfiile continue f : IR -+

JR.

r, e [0, l];

cu proprietatea

1lI

15. Fie funcfiile g, ft : IR -+

IR continue

gi f : IR _+

IR definitE

prin:

dacl xeQ
rr(v\-!s@),
\" I
x e IR \ e
,dac[
llr(*)
SI se arate cd:
a) f e continud in punctul x, dacd gi numai dac[ g(.ro : h(x);
)
b) f are proprietatea lui Darboux dacd gi numai dacd, g : p.
16' Fie M: {a* a2, ..-, an} o submullime fxatd, amullimii R.. Dali
exemplu de o funclie f : IR. -+
sd fie continui pe mulf,mea Msidiscontinui pe JR \ M.
17. Fie

f : lR. -+ R cu proprietateacdf o > I astfel inc6t:

f@) - f(y) I < I x-y 1", Vx,y e rR.

Sd se arate ci f este o funcfie constantii.
I

2tt

IR.

care

18. SI

se arate ce:

>

a) Pentru fiecare l"

19. Fie

1, ecua{ia

x(l + lnr): l,

are o unic6 solufie x(},) e

ll,*);

n Q:R

-+ IR dour funcfii polinomiale de grad n,respectiv m ctr n > m

rddicinilereale distincte x, xrt ...s xn, sI se aratecd:

b)

l,1g*=r.
trI

0. $tiind

c[ funcfia p

arc

,., (;

' 9@-==j(,r,)

a)
V

e@,)
. *_AD_*...*
p,(xr)(x-*r)'"'- p,(x$;r),
P(x) P'(xr)(x-xr)'

xe

IR

3.'a) +l

\ { x, , x2; ...t x, }, (identitatea lui Euler);

1-+...+=;_J_-__-.

. +--' +===:
p,(xr)(x- xr1-"'-7@;[$
P(x) P'(xr)(x-xr)'

b)

,[l

v.r

P'(')
1
' * t,x-xz
', *...* x-xn ,v x eR\ {x, , xr,..., x,l;
")' P(x)=x-xr

"' p'(x,) =o dacd n>2.

. *...*-l
' --L-*=l
P'(xr) P'(xr)
20. Fie tuncfia f : IR -+ R, f(x) : f
undea e IR \

t. t(&)

a)

!??,*0,
x'+l

a) Si se atate cd existii dou[

valori xt,x2e

este par

{0},

,(l

IR.

ci tangenta la grafic in punctele de abscise xt,

este paralel[ cu ixa OX Siinplus avem egalitatea x, xr: _
l.
b) Si se determine a gi 6 astfel incdt f(l):2 qi
f,(2): g.
c) Pentru valorile lui a gi b determinaie i, p""itot piecedent,
si se reprezinte grafic funclia obfinuti.
IR astfel

x2

21.Seconsid6rIfunctiaf:IR'\{l,2}-+IR,f(x):#,undezeIR..

a)

Arrtafi

zeN', fie p,aln-leanumirprimpozitiv

cd penrru

b)Aritafi cd

an

>t

p > I existi inegalitatea

*1*1*...+1, Vr.

$i

Testul.

b)x:e

3.4+.

an=Jt -. Pr...... Pn
h-l pz-l'-- p,-l'

J, rr*1*4*...*{,
p-l
p p'
px'

Teste d

Testul

a) S[ se determine.valorile lui rz pentru care graficul are o singura

asimptot[ verticali.
b) s[ se afle valorile lui z pentrucare func1ia-nu are puncte de extrem.
c) S[ se reprezinte grafic pentru m: 2.
-

22. Pentruorice

b)e; c

v& e N..

4.

A2=

B(Al

N..

1\

rimfr+1+1*...*';)=o (cf. ex.3 pct. c)pag.96), deduce[icd lima,=a.

z+o\
z 3
d) Folosind inegalitatea x > ln(l + x), yx>
-l (cf. ex. 6 pct. a) pag. lgg), deducefi ci:
5l
I
Ii;,nq
, $i i#i-,
liUlj,=*
fr pk-l
po_l *'
c) Folosind faptul c6

12. b)

na

e) Folosind faptul

ci f,g[r-]l=l,
'-'( p, )

pentru oice n>n aveminegalitatea

deducefi c6 pentru ee(0,1) fixat,

Pn-l >l-s.
P,

f) Deducefi ce

[m)A

,*-k4 p*

(Euler).

212

existi

r?"

,=(i

N* astfel incdt
18. r)

l.
|ia P arc

',(l i i),(l i N, ,(1 i;ii:Ti tji': ii) ",-',

3.'a)+,; b)- 1;

c;1-1y5! ,.") (l

i),"(L

,(i '^'ri)'r()n'-,,'-r ?) 'r(l

xl,

x2

: [e(o)]' :

t. e(d):

e(o) . s(o)

",,"n*u

r.(l :'^

1. 8. r.r-**

;;) " (l i ) :

? 3),

?;),

(l i i i), , (i Z', ;),

,(l ?i i), ,(l '^'r:;)

(l ? i i) -"o inversiune, deci este impard., iar c2

i) ,* a)e,o,oz; b)e,r,*,r',.n.r,: (l i

ts.b)rlestefinitr; c)Alegp :t-k; d)e:oeH; e)o-r:or-1

, [] Z', i) t.c',.
b)e; c)e; il&;
")d.

eH.

t6.b)e;

"),

Teste de evaluare (pag.8)

Testul
1. a) impar6; b) o

: (1,3) (2,5) (5, 4) (6, 8) (8, 7) (7, 10) (10, 9); c) k: 30. 2. b) ou:x':e;
1
b)x:e; c)ecualiasescrie.ra:r$itesteimpar[ r.":(; ? i i : !'^ \ ;'i)
Testul 2. l.a. 2.a. 3. b.

3.A+r: (1
(oo
4.

t=lo

[oo

= B(AB)'oot

rz. ur

t(|

1),n-,: (t
ab

bc\

A'

:),#"(^'?)x:i, l),

=0t, (I,+r'',

J,

(t 3a 3b(1+ a + c)')

[3 I

o.

(z

n,=(:)

-)),u, - [-+ ;)

c,-

: (t), avem (BA)2,M =

AB

_t

.J.

,=-l,2'"r=-1.2 8.x: - 2,y-- l. 9. a: l, b : 2. 10. x: 2,y : 6,2: J.

(z r\
'^)'r#(,1 t\) B. t r, qi (X !,) * a2 +bc=l, a,b,c e c. t4- A -tt.[2 0)'

A-

foos .BA . 7.

inc6t

")

b)-'1; c)-1; d)-1

,,r

*.El

r\

",-l .o.8J
":11;
[-r-S

(
iii),ul

gtc+t

nn

'"'rr-t_ ;I_ ,r. ,

n cos-n) l.

[-sm
213

. nn\
sur6l
,, | "ot?
nn l'
l-sin4 cosa)
\ 0
8k+l \

nn\
t''7
u:(: '") 15. Se verifica prin inducgie. 17. iii) 0'| "otT
l,
\r -z)
| -sin4 .o.'n I
\ + +)

t"),
18. i) x =(!u

nrc

A2

=-7A;

b)

A'*'

=72@4

A;

A'*u

A. 21. A, =l ;

? 3l

-72005

ln@+t)

\z)

rr. Rezultl

din A.

A' = An . A.

24.Avem

, ,l

1. a)

,i(l-l)'=A2 -2A3 +Aa =0,. 26.SealegmatriceleXcu l pe poziqia(ir)il0inrest.

h 1l)
27.a) A=lt 3 2l; b)Cum Xtfi4:4nXireztiltdcd,aii:aiti c)Deoarece XitrXi:Xi,rezailtlcd
Aa =A3

Mat

=A2

h),9

[r z4)

an:lXrl:3, orr:lX):3Siar':lXl:4.Deci

(oz2\
2S.a)'[:20)
n=lz 0 I l;

tr(A)reprezintiisumacardinalelormulfimilorXl ,X2qiX3.

(t 33\
b)Cum Xi\Xi:A,rezultdcdb;;:0,decih(B):0; c)A+B:l t t t l.Cum
[+44)

3. al

fi=
(r,

a,i*bii:lx,n ql+lx,\{l li (X,(1X)n(x,\ X):Arcniltdca :l|r.tn4)U(X\ x)l:lx,l,a""ip"

pIOI

I I ??3.l,
[o I o I r t)

Ecu

liniaiapare,defiecaredat[,cardinalulmulflmiiXi.29.a)X:{0,1,2,...,5};b)C=[l

(t l l\

c)

c.c'=lt

, 4),1.

Tes

Teste de evaluare G,a;g.22)

Tes

(zt -s 5)
(t n 6n-n'\
Testulr. r.all-e 5 -21;b)l'=10 I -2n 1.2.u)B'=0t;b)A(a)A(b):(lr+aB)(Ir+bB)=
[s -2 t)
[o o r )
=It+(a+b)B=A(a+b); c; (;1s1)'=A(5n\.

c'

=3'-t(3', A+7'^B). Testul

2. r. d.

2.

c.

3.

a)AB: BA:0i b) A" =3"-'A,

B"

=3"-tB;

c)

:det(A+

xB).Avem

10. det A

f(x):det

det(-

A+ax+i

A\

b)

3. d.

Determinanfi (pag.33)
1.a)-2;b)4; c)1; d)2; e)0;0-1; g)l; h)0. 2.a)t; b)6; c)ad-bc; d)t; e)6; f)1; g)0;
h)12; i)-12; j)-8; k)0; /) -4(3-i). 3.a) a3+2b3-4b2a; b)0; c) (c-a)(b-a)(c-b); d)0;
e) 0; 0 0; s) 2(c-a)(c-b)(a-b)(ab+bc+ca); h) 2abc(c-a)(c-b)(b-a). 7. a) 0; b) 16; c) 0;
Oa8; e)0; D -o'+b2+c2. 9.a) (-1)'{(n*t); b) l; c) A,= (n-x)L,_,+(l-x)(2-x)...(n-t-x)x;
O'\.(r+"@JD)r"-'.
2 )

l.a

detB,

(-t)'zn*t det A:
d.

e Cdeci

det

A,

O. tr. Fie f(x)

f(l)+ f(- l):2detA+2detB.

b) det(A2 + 82; 1 det(A+ tB)12>-O .

decinenul. 16.Searaticda,b,csuntpare,apoic[sedividcu2'VneN.
folosegte definilia determinantului. 13.

deci det A

12. Se

15. Determinantul este impar,

Sis

l.t

b),

Ra

f.i

be

esl

17.4. 18.n:3,detA:1.

Str

Teste de evaluare (pag.36)

Testul
1. a) A1 (a * b +

1.

-a); L2: (ab * ac * bc)(c -b)(c -a)(b -a); b) (a, b, c)

:(k,kt,/re2lunde&elRgi e=cos{ *rrir!.2.L:0. 3.a)A:r3 +y3+23-3xyz dinregulaluiSamrs
'33
c)(c -b)(c -a)(b

$iA: (x+y+r)(x'+f +*-xy-xz-yz)prinadunarealiniilorlaprimalinie.Testul 2. l.c).2.b).3.c).

1.

h)

{vtrr

,
Itr

ci

sisteme liniare

Matrice inversabile (pag.39)

,)

(l ?), r (l ;')' , i(1, !), r *(? 7)' , ilf #), r;(:

;'), -r (l

;) 2a,\;,[l i tJ'.,*[t i j],,+[t r ij, ,;[i ,,

,;(i

;)'

j,J

\A

itXrCum

xpe

0\

ol;

t)

3.a)m*-;, b)m* c) m+4+lh5. 5.Rezultldin ( +A)(1,-A)=Ir. 6.AB:Io+A inversabil[pi

5;
B = A-t= BA= 1,.
10. a) (1,- B)(1,- A)= I,- A- B + AB = I,; b) Folosind exerciliul 6, avem
(1,-B)(1,-A)=I,,deundel *B:BA,deciAB:BA. ll. detA' =0, deoareceliniilematricei l. sunt
propor{ionale. Cum

A.A' =detA.Io, renl/rti detA.detA' =(detA)4,

Ecuafii matriceale (pag. al)

, r(-l

-i)'r*(i

Teste de evaluare (pag.

restur

1.

-1),"t)l-l

jl,r;( ; :i -i) ,

-i -l ,;il.2.a)A3:g;
[r, 2y-r -qy')

b) B.(13 -A+A2)=1,,deci

lx;

|-

Sisteme Cramer (pag. a3)

1.a)(3, 1, 1); b) (1,2,-2);

b) a

eR

cdAB:r.

a) detA:x3 eci.r e rR* eiy e rR; b) A'=l

u"ru*0ei

^B-'

=rt.A+A2.3.

-=lj :1l.r.r*,
t

)0;
t0;
,0;

Seara,E

al)

D:
c)

de unde concluzia.

{-2, 1};

c)

c)(1,3,2);

d) (1, 1, 1);

i -6 i)

e)(-2,2,*3,3); D(2,0,0,0).

2.

2.1.a).2.d).3.a).

'-=--*--

a)a+-3;

a*312.

Rangul unei matrice (pag.47)

t.a)2;b)2;

c) 1; d)2;

e)2; Dr; e)2; h)2; i)3; j)3; k)2; t)3.3. *.(-*,i)u(2,.o). 4. o+9,

Se

DelR. sau o=9.

ojr,

este inversabil[, deci are rang n. 11. Cum

5'

n=!.5.a)Z;

b)1. 10. CumZI,-A3+93=(A+B)(A,-AB+82)renitAcLA+B

(A- I,)'

-f ,o avem A- I,

inversabilI.

1.

Studiul compatibilitlfii (pag. 52)

c)

1.d)(l,,P,_},+2ll,_|);},,peC;,(tF*,ry^,*)if,,FC;0(l,2,_2);g)incompatibil;

us

h) incompatibil;

i) ,l. e C; j) (0,0,0,0).

215

Teste de evaluare (pag.53)

Testul

1.

1. rang

A:3,

Ir

V o,p e R.

=*t0", , ='' 5=' , , =Y.

3. Dacd m+ 5 sistemur este
l0
! : 2, z : 0. Dacd m : 5 sistemul este compatibil simplu

2. x

compatibil determinat cu solufia x : 0,

nedeterminat cu solufia x : L, /:2 - 4)u,

z:3?',

fu

e IR. Testul

2. 1. d). 2.b). 3. c).

1. l.aeA.2. xr=-I,
dr:3x+y-4:0 $i dz:3x+.y:0.
' 2''2*r=].S.Dreptele
',
Testul 2. 1. a). 2. b). 3. a).

k+

i,k*j

pentrucare S"

"\
;) ,. o:

deciexist[ i impar cu o(r)

avem(ki)

'o(i):

e.3. a) Sunt.

impar;,

n+l numere impare - n-l

ja
ii ;

((;)')' .

.Dacd,c *

o .(ik)(i) deci &:7, fals. 5. Notiim cu S" =

numere pare

e atnnciS i *jcu o(i):7'.

qi

tY

t e S, permutarea

qideaiciconcluzia.6.a)(B+C)A:BA+CA:AB*AC:A(B+e;(BqA:B(CA):B(Aq:(BA)C:
(AB) c = A (BQ;b) Ak.A=Ak*'=A.Ak; c) AX=xk.x=x.xk=xA.7. AB-aA-bB=}i,
=
(A-br.)(B-ar.)=abr. + (;^-,")(*r-L)=+
()a-,)(i^-1)= r. BA-bB-aA=o.

b) Dacr

Se

verific[ imediat, prin calcul. 9.a)

6ste tuncfia de la exerciliul 8,

atunciXestesolufie

f.(24):

\.14

?1),^,

x e.4(R)

dacd

+z4i.Rezult[clavemsolu{iile:

qi f(z): X,

,r=(-? }),

*,=(1, 'r),r,=() 7),*,=(-)

," an A2 -erA)A+(detA)r2=0,, deducem ca t(A2)(trA)2 +
-',)
+2detA=0. Scizdnd din aceastE relalie cea analoag[ pentru oblinem concluzia. ll. Din exerciliul l0
^B
rezultdcd,detA:0,deci det(A")=0.Atunci det(An * Ir)+ d,et(A"
- Ir)= 2det(A")+ +2detlz=2.
12. Cum

rezrilt

d: detl > 1 gi d'=ad,-b,cn este convergent rez.;ultdcdd:1.

Din A'z-tr(A)A+(detA)Ir=0,

A'*2-tr(A)A'*t+(detA)A" =0z,deci a*r-tr(A)a,*r*d,=0 $ianalogpentrucelelalte. Fiel.+0

limitaunuiadinneqiruri.Atunci l(2-trA):0,deci trA:2.oblinem A2
-2A*Ir=0r,deci (A_Ir1z =gr.
Clurm A=Iz*(A-Ir) rez;ultd cd A'=Ir+n(A-Ir), de unde a,=n(ar_l)+l
, b,=nb, c,=/tc1;
cd.

d,=n(dr-1)+1.

Dinconvergenlagirurilordeducem cd

ar=dr=l ;i 4="r=0.13. a)detA:0,rangA:2;

b)det(aA+bB):2l6ab*0<> ab*0;c)searatiprincalcul; d)AB:BA:02;e) A,:(-6)*rA, Bn

=6"8 si
c" =(-6)'-'a"A+6"-tb'B .14. a) det(A-alr)=(3-a)(a'z-2o); b) se determinl rangul hi A-aI, pentru

a:3, o:0, a:2;

c) Se rezolv[ sistemul compatibil simplunedeterminat

verificr prin catcul direct; b) (10

(A-2Ir)X =0.

-nl(rr-*r)
'\- 3 ) =to-1,1*!,t
' 3 3 =I+.16. a) det A:0
216

a) A2'
Cum

x2u8

b) Un

sunt st

0zi

c)

tuiAe

zr=-2-i, zr=2+i, zt=l-2i, 24=-l+Zi;

arunci te7 + ,4t)

tel +24i)274:-7

det

egale a
sistemr
Sistem

esteminim6.Dacii<jSio:r.(y)atuncidin S"),S, deducemclr(l) <r$.Rezulti cdr:e

= AB:8A.8.

(A+ I,

19.

Probleme recapitulative de algebri (pag.59)

2 3
1. a) o: e.b) o: ('
\tt n-l n-Z

Pentru

lo

:(o'+

Testul

...,n},

lo

:28 -

Teste de evaluare @ag.58)

in mullimea {1,2,

ul

15. a) Se

9i rang

A:2;

Nofiur

l. n=
punen

c)-a

u=(
\
prim,
aprox

x,y el

gi

apt

r) rfr

b)

It 3z 2zl
l0 t ,l=t;

lo o

rl

c) Se verific[ prin calcul direct;

d) A'*Ir=1, + (A+I)(A2-A+Ir)=1:,

deci

(A+Ir)-t=A2-A+1r.17.a)det A:o girang A:l; b) A2=0;c) 82-A2+2A+Io=2(A+Io)-Io=

:28-Io; d) B" =(Iq+ A)' = Io+nA. 18. a) A.A' =(az +b2 +c2 +d21lo; b) det2 A=det(AA'):
:(a'+b'+c'+d')0, deci I detAl=(a'+b'+c'+d')'; c) det A:0 e a2 +b2 +c2 +d2 =0 <> A:0c.

detA=!@+b+Ql@-b)'+(b-")'+(c-g'z);a)dacda*b-rc*0ginumerele a,b,cnusunttoate
2'
egale atunci sistemul este compatibil determinat; b) dacl a * b * c : 0, prin adunarea ecualiilor rezlultd cd
19.

sistemul este incompatibil; c) dacl a : b : c atunci sistemul este compatibil dublu nedeterminat. 20.
Sistemul este omogen gi compatibil determinat deci are numai solulia banal[. 21. a:2, 9 : - 2, T : - 2. 22.
a1

t=lt

(o o l)

0 0l si A3=1r;b)Severific[princalculdirect;c)Elementularrdin

X2 este

[o to)

:0rezultiiconcluzia;

a'+b'+c'.

AX:XAreztltdcd AX'=X"A,Y n e N = x'o'ol =AX"'o gi

X2048 -0r. Ob{inem X2s =yrc2a -0r. De aici X28 =0: $.a.m.d. in final X2 =02, deci X:Or. 23.a)9t;
b) Un minor de ordinul 2 care conline pe 7 este nenul; c) DacI X-t e M attxrci elementele lui X .X-t
Cuma11

dT: e
a)c=

q=
4=0,

sunt strict mai mari ca 0, deci

uzt c)Dacd
-/--------

x=("
[c

1)
d)'

X .X-r * I* contradicfie.

-1)

l,

-,

a)'+
ul l0
_a

(.*0
--02.
flCl

rui ,a este impar deci nenul. 26. s)

Bri
mtru

)se
=

1-

02

e M reztlt6 c[ produsul

!*HP

*-T

este

,t.Determinantul
1l
O)

"".

Limite de funcfii
Nofiuni elementare despre mu[imi (pag.67)

l. n=[Zl. 1.2.n:tmx).3.Dacdx)
Lxl

0,

atuncix* e> 0, V e >0. Reciproc, dacix* e> 0, V e> 0,presu-

a: - x)

- f qi .6 ; b) 0 gi m;
c)-ooqio; d) 3/4qio;; e)-@li*; f)09i l; g)t/2qio-. 6.Dacd a<b,prrtemluaV=(,*,+),

pundnd prin absurd cdx

<0

\Z
.l p,
pim,

gi lu6nd

2 )

@*,

0, ar renilta0 > 0,

luand x

avemx Q,.y IR\Q

5. a)

o*4
=o*!n cuneN*, zr.!b-a $i.lz:

x,y e(a,b).8.Fie n eN'",,

1.e.
n

Cum

"op

li x,y e (a, b).Dacd a este irafional, lu6ndinrolul lui.r

aproximareprinadaosanumIrului a,maimicldec6t b,iar

ei aparlin intervalului

contradicfie.

'lp

_L,

-4.

3a; b) Cun

(l

u=(o!-b,:g!q).T.Dacdaesterafional,

=0,

24. a)

d) X:1,z sau *=(?

detxel-bc,adlc.l-4,41;
L --'-'-'r
'

1+2i;

): x,

d) Daci

celR\Q,

y=o*!

numerele

(0,1;=(r,;)r(*,rr)- (i,r)

I) 3fte {1,2,...,n)cu {fro}.(n*) Atunci lro-llrcr1l

cu

n>

b-o'

avem, Q,.y elR\Qgi

{cr}, {2o}, ..., {nc;} suntirafionale,distincte

rratiim dour cazuri, complementare logic.

.!.reilurm p=k, q=-lkc:).Il) {kcr}-(n*),

217

Yk e{1,2,...,n}. Atunci, cele n numere {cr}, {2o}, ..., {nol aparfin celor

(#,t),

.!.r,

deci exist6 dou[ din ele in acelaqi interval. Agadar

aaical(i-i)o+[cr]-[7'crll<e

qi

lulm p

-l

intervale

:,i,i e{1,2,...,n1, i<

j,

(:,i),(i,i),
cu llic')-{;c'}l<

: j-i, q=[ic]-ljc].

$irur
1. a)

4=

dea
Domeniul de definifie al funcfiei, injectivitate, surjectivitate (pag.76)

1.a)(-o,-1lU{0}U[1,oo); b)[0,0o); c)lR\Z; d)(0, l).2.b)a>0.3.a)f"f :16r,undeD:lR.\{Y,};

b) f-':t.4.a)Dinipo@zn f(-r): f(x)Si f(l-x): f(l+x),VxelR..Atunci f(x+l): (-(r-t)): f(x-1)Si
notdnd.r:t* l,avem f(r): f(f+ 2),Y t e IR, adicd f areperioadaT:2;b) (r): {x/2}.
de numere realer

$iruri

gi se discutii dupr semnul lui

A:

o6

deu

- F.

un!

1r,- 1)

la,1.1.+.

_,

giruri monotoner giruri mirginite (pag.79)

l. e\ a,u- o, =*ffiO
3. h)

=-l

.+={f
.); i) o,=)*#.r.
t--

4. r)

ayu!,

"""uce

se arat6 prin

r[di
prol

inducfie.

are

Termenii unui gir, giruri convergente (pag.85)

1. 5 termeni. 2. Rangul4. 4. Se aplici punctul 3o din teorema de la subgiruri.

me(

Limite de qiruri (pag.92)

1.a)o; b)o; c) 100; d)co; e) l; f)0. 2.a)l/6; b)2; c)5; d)%; e)t/3; f)Y,; gtt3; h)%; i)4;
j)0; k) 1; t)2t3. 3.a)%; b)%; c) l; d)0; e)o); f) 1/8; g)0; h) 0; i)-tl4; j)t/s; k)max{cr,B};
L)0; m)2/3; n) 4; o) 0; p)2; q) - l; r) 1; s) 0; t) 0.

av6

(.cre

Limita girurilor monotone (pag. 96)

1.a)0; b)0; c)0; d) 1; e)%; D0;

aplici criteriul

maj

Numirul e (pag.

l.

a)

*...

e;
I

z,

b)

g)*; h)o; i) o,=J7ln-n,decily-r,=). 2.b)0.

4.Se

oririi.

pot

ptll

100)

"; c) e; d) l;

= (a z, * ln 2n)

e) 1/e;

0G.

4.

Dacd,

o,=t*!*!*...*1-hn,
23nn+ln+2

atunci

-L*-L*

(a, + ln n) gi se folosegte exerci,tiul precedent.

ls

Criterii de convergenll a girurilor (pag. 104)

1.a)0; b)oo; c)0; d)o; e)0; D J.,

p+l

g)

f,

b,

l;

h)

l; i)o; j)0; k)o.

2.%(seaplicllemaStolz-

an

Cesaro). 3.Yz(se aplicd de doud ori lema Stolz-Cesaro).

an

218

e,i),

$iruri recurente (pag.

1. a) Determinlm

106)

l. e iR astfel ca girul

b, =

d,+

l,

=*b,.

sI verifice recurenfa b*,

-{*}1.

Ob{inem }"

: - 2, deci

),uu" b,=br(;)" =-#U,

2o,*z=an+l+a, e 2a,*r-2o,*r=

br=dr+},=-3.Deoarece (b,),.resteoprogresiegeometricaderalie
de aici

'.\ t%|;

o,=b,4t=-++2,deci n+a
IiXo,=2;
,z

=-an+t+an

Q an+2-d,*t=){o,-r-a,),ceeace

b)

a,+2:^*

aratlcd$irul

4 =a,*1-a,

esteoprogresiegeometicideralie

r- l) qi

-] C"* bt=az-ar=l,avem
de unde

s4
o,=1.;

un gir (a,
E prin

),,,

lY
[-zJ

bn=u,(-+)"

si de aici

:(-;)'' .o* fnr=an-0,, adic6

I!Xo,- ;J . O alt6 metodi de a determina

satisface recurenfa d.an*, +Ba,*t

IR.

astfel incdt

proba prin inducfie; constantele A, B se afl6 cunoscdn d pe

mediilor rentlta

\a;
L F};

avAnd termeni

l.=Ji;

Se

pozitivi este mlrginit, deci convergent. Notdnd

,lz-

este urmitoarea. Dacd

Bri ,Y n e N*, fapt

are

ce se poate

az .

ln cazul nostru, ecuafia 2r2 - r - I = 0

aici

a,=1.1(j)';

c)Dininegalitatea

prin unnare girul este descrescdtor;

l=Ii*o,,rcntlta n=*(n*?), a. *a"

d) Prin inducfie se aratd cd a,<a,*r, respectiv an<2,Y n e N*, ceea ce inseamn[ c[ girul este

poate arilta,tot prin inducfie, cd a,

f, =l

;i

a,= A\'

o,>Jr, deci a,*r-an-+(-",.r*)=*s0,

punctul b), avem ecuafia

-+
2

a,

r, rz:-1 utseobline A=1, B=l,iarde

crescdtor gi m6rginit, deci convergent. Notdnd

l.

a,

=ao-1,

Td, = 0 , cu o,F,y IR, cr ;r 0 iar ecuafia arz +Br + y =

r6ddcinile reale distincte rt,rz, atunci existlA,B e

arerddicinile 4=

pe

# l-r)

.fz

- Zcosft,

r'-r-l=0

=l , rezult} A= -

I =Iig*o,, rentlti I

= ^lT+

l,

de unde

deci lima, = 2 .Z.Aplicdnd metoda din exerciliul precedent

cu rddlcinile

n=+,

n=11f.

Scriind

f,=A4'+Bri,din

fr , a=# u, arunci, =;1[[#)' -(+)')

b,= l*Ji)'-(r-Jz)" , iar de

^i"i
zJz

2. Altd metod6. Se

!r*t= J, .

4. se

u"

*.^,ti

aici b,=

uqor

ci

o [+)'-',
" T= 1,
?+A
o,=ff,
deci
l*r,:3.5. Din inegalitatea mediilor ryN>JrJL-%)r1, d" urd.
grses

apoi

an) a,*1, deci girul este strict descrescltor. AvAnd termeni pozitivi, este m[rginit, deci convergent. Notind

219

l=I*o,,rentlt| l.(1-q=|,a.unde./ =|.e.Prininducfierezultr o,=f\,y

*n*r=rlij

riuluimajorflrii,liman=0.7.
de unde

lr=0,
atunci

y,=A( +B$, unde 4,4

<+ ln.r,*,

sunt r[drcinile ecuafiei 2r2

!2=1n2, g6sim A=?rl.2. a=!u.2,deci

33

?n222

Ecuafiile 2012-27r+7=0 respectiv l0r2

,, =

Rezultd an

i.

Avem

At,

ln=rl^x,,avem

y,:tnz.(irr)(-j)'.

,, (*)'

bn

-2lr+7=0

Ar.

au rldlcinile

$r cum

ui

="u,i{u*t

\=1, rz=a, r".p.ctiv rr=2,

,, (#)" , deci ambele giruri sunt convergente. Altii metodl:

o,*t-b,*t=*ro,-4) li prin inducfie rezultd o,)b,. Atunci oo*t-a,=iru,-a,)<0,

(o^),r,

p)o;t

n.^rta IEy,=!nz
$i 4*,

La fel, b,*r-b,: :?ro,-b,)r 0, deci (b,)"r,

,2--:

e)

l*r=b],

I
-2-1=0. Avem ri=1, rz=-,

=VI. t.Seoblinerelativugor dn+t.-27a,-7a,-,

20

=21

lgr,= "i'-("^')i

=W.Notand

n)2giconformcrite-

deci girul

sum6n
7. Din

d'I
9i din
gi

fEcE

obrine

un gir cresc[tor. Cum

Limit

br<bn<a,<a,, girurile (o,)"r, $i (4),=, vor fi mdrginite, gi prin urmare convergente. 9. Se aratil prin
inducfie dupd /reN proprietatea: 2k -l<n<2k*t -l =) a,=k+1. Dar 2k -1<n<20*'-l <+

1. a)'

este descrescltor.

k =flogr(n+l)1, de unde rezulti cerinfa din enunf. Avem

este

,i*|=0.

b)ae
face

:t-

Ibste de evaluare (pag. 107)

Testull 1.a)
lrg

{r,

)1
ZrOl

lim <li=t,rcz:uttl
-;;c)Not0nd *,=Ji.111.....<t;,avem -I'-=di.D"o*"ce n+@
Xr-l

=1. 2. a : 2; b :

(t

-:.

3. Din ipotez[ avem

.ru+l

.#r,,

de unde

0(r,*r

(o,)*
margi

.#

+.x,-r.

n(n-l\.....1

lim
,+t

,<I0

(n+l'1.n.....2' n+l

Asim
1. a);

Limite de funcfii (pag. 110)

1.N': {*}; Z':

d)

oo;

e)

0; f)

*.

{e,-}; Q': IR; (0, 1)':[0, l]; ([0, 1]\Q),:[0, 1]. ,.^) tr;
5. Dac6, prin absurd,

f nu este constantI,

existd

o,p e R cu f(o)

b)- Z;

T > 0 o perioadE, girurile o,: & + nT, b,:9 * nT au proprietatea oni @, b,+
: f(o) -+ f(cr), f(b,): fG) -+ f(B), ceea ce contrazice faptul c[ f are limitl in punctul o.

")-I;

fG). Notiind

cu

a, dar f(a,):

Calculul limitelor de funcfii (pag. 118)

1.a) r;b)e;c)
f)

l;a)o;.) i;o

- 1; e) o; h) -@; i) o; i)

z;et

lr; k)

*;h)1;it

spre pentlr

a)

c6r

avem

+,i)

!0,"1r,
f ;o -I,n 1.r.ro;b)o;") J;o

3. a) 0; b) 0; c) 0; d) 0; e)

l; D 0; s) *; h) l. 4. d

};tl

s;

cl

);

a)

*;

y:lt
in de

m crite-

*t* !,

2'

q-+;D (-1)*''fit""facesubstituliat:x-m);g) ,l-z;t) l;i)1;j)f ;tl

I
p)oo;q)",,)LJZ;q{-zq;t)e,.5.Not6nd,,=1sY,rcanltdlr*,-lo=9u'

gi cum

sumdnd aceste egafitafl pentru

1ln2 si

7.Din ipotezatin(

\=2,

k:1,2,

fG). "!') =2
r+ot".,
"f(x))

-7b*,

a";t)*r^rr;D1;o)l;

*.i. rs(.fr,r
gi din criteriul

-ft,)'

=0

sau

..., n-!,se obline

,,=4#4.

6. a) 0; b) 0; c) 0; d) 1; e)

reziltbcl f estemarginitadecif M>Ocu f(x) <M,VxelR'Ipotezase

H(ffi)' =0. Ahrnci r@)-tr= r@|,ffifl' . =, lffil'

t

majoririi reanltLlg/(x)=1.8. Din a-2'+b.3'+c.5'=0 rezult6

, (i)'.U (;)'*c=0

tetodi:

gifbc0nd.r-)@,obfinem c:0.Ipotezaserescrie a.2"+b.3"=0 sau ,.(?\'+b=0giftcdnd

:i girul

, Cum
E prin

ob,tinem b

0. lpoteza devine

x)@,

0.

1.a)-o; b)*; Oit d)0; e)-o; D-*; g)o; h)0; i)erespective. 2.a)ae{-1,
b) a

li"i\;

face substitu{ia

1};

- oo; b) m. 6. a) Se face substitu! ia t = x3; b) Pentru implicalia = se

t = x' , iar pentru a ardta c[ implicaf,a reciprocl e fals6, avem contraexemplul f(x) :
c)

a:0.

: Ix' x>!. l.:0.

E-t(

a.2" =0, deci a :

\3/

Limite laterale (pag. 122)

<>

eztilti

1.

7. Srpresupunemc[ festecrescrtoaregi fie xoe L PentruoricegircrescItor

I-1,,<0"

(o,\,rr. I, a,1x,,

3. a)

an-)rs: girul {(a,) este crescdtor gi mdrginit superior de f(xo). Notdnd cu /*

marginea superioarl a mu\imii {f(o,)\, cdnd (a,) parcurge toate qirurile de tipul menfionat, reanltd
lim /(x) .
lim
= /, . Analog se arat[ c[ exist6 r+IO
r+t /(x)
crL

r>ro

xlxo

Asimptote (pag.l27)

1.a)x:l; y:1; b)r--l; y:x-l;

fi

2'
Ld

")

cu

c)x:1; y:0; d)x:l; x:-t; y:l; e)y:0sprea; y:2x

spre-co; Dy:x; g) y=r*1 .pr. @; y=r-].p..-*;
h)y:0. 2.me {-1, l}.3. x=0, /=0

pentru flrncliaf:,
a) c6nd

2'

mx

pentru

funcliag. 4.DacLP(x):aoaP +...+ao, Q@)=boxo +...+bo, atunci:

p : Q,avem r+*@
lim -f(*) :!,
bq

avem iln:
e) 1;

y=l*-l
24

1- 4') -!t- ,
r+t@ X
bq

iar

de"i

:?

este asimptoti

orizontal[ spre

bq

+o;

b) c0nd

p:

aobu'
(limit[ care poate fi chiar nur[),
n= r+t@
lim (/(r)
-mx): :a'-tb' bO-

n este asimptoti oblic6 spre +

o. 5. Se procedeazi

L,

deci

ca in demonstra{ia teoremei de la pag. 125, cilci

in definitiv, asimptota oblic[ este o asimptotd polinomiall de gradul

1.

Teste de evaluare (pag. 128)

Ler

b,: Lq2rn,
lt Ol - 1; c) * a.2. a: l, b: 4.3.Consider[m
------ girurile a,:ZnN,
' -l12'
'----'-- --"
2 --" n)
Avem lim a,:lim b,: * oo Si f(al :0, t(b,): - ln b,. Deoarece lim f(a,) : 0 * lim t(8,): - o, deducem
'-'
* o.
Testul

1.

a)

ci f nu are limitii la

Testul2.

1. d). 2. e). 3. c). 4. d). 5. b).

4.)

sat

=li
n

are

Continuitate
Interpretarea gralici a continuitifii (pag. 132)

xr

3.a)a:L; b:l;b) a:l;b:lrc)a=e, b:l; d)o-2; g:l.4.Toatenumereleintregi.6.a) f(0):0;

z
b) Seutilizeazdinegalitatel x-x'<f(x)3x+x2, Vx e IR.

pri

Operafii cu funcfii continue (pag. 135)

Te

l.Rezultddinf:lfft+g)+(f-g)ltis:1(f+g)-(f-s)l.5.Sefolosesteegalitatea
z2
-f'(*)=sin2x.f2(x)+cos2
continuS doar in

reztiltA

- I gi in l. 7. b) (f"0(x) :

t;^l*\=X0),
"',
,*"\2")

V a e IR.

x.f'(x),vxelR.6.a) ro:0;

11. Fie

deci f(a)

1; c) De exemplu

b)Deexemplu,

t,rr:{'l-,'rJf;3*

Tt

<l

"r,"

g(x) = x2, VxelR. 8. Fixdnd aelR,' din fu*=O

n*)n

t\-/' 9. b) Ca in
f(0).

x e IR. $i (r,),=, un gir de numere rafionale

limf(o+) = ,ror,
= n+@

5.

f(r) :153 t(o,):

convergent la x. Atunci

undeg( r r: -

r(1.) =
ei continuam ca in exercifiul 8. 17. Fie / > 0. Ludnd x =tos,t,
"(1r)
ipoteza devine f(t)=f(l'*,'1 sau f(t)=f(r",t), adicdt f(t)=.f(t"\ cu cr=logr3>I. De aici se
-g(3x),

de

fl
D

exercifiul precedent,
avem
r----_----,
-'-.--1\-/f(1)

:Ii*do,):s(r). 12.Fiex e R.$i (o,),,, ungirconvergentlax.Atunci

!l*t@"):f(x)* lg t@,-x):
: f(x)+ f(0): f(x). 15. f(x):2x,V x e IR. 16.Notdndg(r): f(x)-.r, avemgcontinu[tig(2x):
:

te,

continu[ ca la ex. 9, rezultdnd c[/este o funcfie constant[.

pr

Proprietatea lui Darboux (pag. 140)

1. Funcfiile sunt continue pe R.. 3.

(R) c {- l, 1} este un interval (degenerat la un punct) <> f : 1 sau

5. a) (.r)>0<>x e (-o;01 U [3; +oo); b) f(x) >0<+x e (0; e-z]Ue2;+a); c) f(x)>0<+
f :- l.
x e (-m;-al u [- 1, 1] U [4;+o;. 6. f(x):.x'+ x'+mx-l estecontinu[$i f(l). (-l) --(m+ l)2<0.
7. t@): x' +3x -2 este continue 9i f(0) . f(l) < 2, deci ecuafia are o rldicin6 in intervalul (0, 1).

9.f(x):2'-lxl3estecontinulqif(-l)<0, f(0)>0, f(2)<0, f(10)>0. 13.Fiea<be19i

presupunem { crescltoare. Fie }" intre f(4) qi {(6); cum f(1) este interval, rezltrltd
f(c), c e .L Din
monotonie rezrltlc e (a,
17. Funcfiag(x): f(r)
I estecontinuis(0): f(0)- I <0 9i
g(1): f(1) >
18. Dac[ f este continul, exist[ a e l0,l] cu f(a) a,in contradiclie cu echivalenla

0.
a Qe f(a) e Q.

b).

+x-

I:

19.Funcfiag: [0, 1] -+lR,g(x): f(x+ l)- f(r)econtinul$ig(0)+S(1):0,adic[

g(0) .S(1) < 0. Rezultl cI existd v e [0, 1] cu f(u+ 1) : f(v) Si alegem u : I * v.

Legltura continuitate-mtrrginire (pag. 1a3)

4.Dacd f este continui, f([0, 1]) este un interval inchis gi mirginit, contradicfie. 6. Rezultii c6 f(x) >.r3
sau f(x) <x3, vxelR, de unde
oo sau
+ r):
-oo. s.

lgf(r:

:lrm*(
u+@ \

-r

^D-*

,tEf(r):

l) : o gi analog ,+4-firq(r)

Din continu itate rem.ltlcerinta.

, --'l9. Func{ia .f (*)= e' -)*

are proprietatea cd

l,*g(r): lgx(r)

/(1)<0 9i ,tg/(x)=|ig/(r1:*,

deci ecualia

f(x)=Q

are dou6 r[dicini

x,e(-o,l),

rre(1,0o). 10.Fie.roelR\Q $i (r,),=,, (b,),,_rgQ girurileaproximirilorprinlipsl,respectiv

prinadaosalenumdrului xo. Avem a,<xo<bn, Vn eN'$i
-!Ub,=xo. Dac[gestecresc[toare,

l*r,

rezlu,ltd

g(a,)3g(xo)< g(b,)

3 "f (x), deci

adicd,

-f(a,)<g(xo)<.f(b,), vn eN.. cdnd n-+o rezulte f@) (g(xo)s

/(xo) = g(ro).

Teste de evaluare (pag. 144)

Testul

1.

a:3, b--2.

2.Funcgia

t@): (x' +l)(x- b)+(xa +2)(x-2) estecontinurgi f(a)<0<

<f(b),deunde reniltdconcluzia. 3.Cerinfa reztltldincontinuitateafuncfiei

f $i

-0
's),

.F
xf
):
zt'
se

au

<)
0.

9i
rin

si
+a
cd

/\
'\ -!+Ucnl=!-Ar",
2
) 2

1l

ke

Z.

4. Vom ardta clpentru orice interval

Dacd0el, acesta renlJtd din continuitatea lui f pe IR*. Daci 0 e

1c

IR.

ff++zfn)
\z -"" ) =!+2kn

mullimea f(1) este interval.

din exerciliul anterior rene.ltd"ce f@

: R.

5. Se procedeazilca la ex. 8 pag. 136.

2. l.Fie f(x):sinx-cos'.tr, xelR..Avem f(Zkrl):-l $i t(i.Zt")=l,deci f seanuleazdpe

/\
intervalul [2t",!+2knl,y kez.
z.t@):klog&,a)0, a*1, fre]R. 3. f se anuleazd,doarin
\,z
)'
punctul l, deci pe intervalul (0, 1) gi (1, oo) funclia pdstreazd semn constant. Cum t@) : e I > 0,
,(:)= r-)r0, deducemcl f(x)>0, Vx>0. 4.Presupundnd f continud"rentttd,cig: IR +tR,g(x):
: f(x + l) - f(x) e continud. Cum g(x) elR.\Q, V xelR, deducem cd g e constant[, deci f(r + 1) - t@) : k,
Vx e IR.undefre IR.\Q. Fiex e IR cu f(x) e Q.Atunci f(x+ 1) e
Qti [(x+2) e Q.Dar f(x+2)- f(r):
: [f(x + 2) - f(x + l)] + [(x + l) - f(r)]: zk a e., conrradicfie.5. Funcfia g:[0,n]-+tR,
g(x)= f(x)-f(x+n) este continui Si S(0) =f(0)-f(n), iar g(n)=-f(n)--f(2n)=f(n)-,f(0)=-g(0),
deci f cel},nf cu g(c)=0. Pentru -f(r)=sinx-cosx reztlt;Testul

"=L.
4

Derivabilitatea unei funcfii (pag. 147\

2.a)

"f(x):,,liq
x+o x x+olrl:o;

c)

f(0):

r ui

,^f(x)-f(o)-0.
l/t'l-lroll<r,d""i
;jo
I r_0 I
x_0

Derivatele funcfiilor uzuale (pag. 152)

t.a)2006; o)

+.

#;

d)

r;

")

i; i,

Legltura continuitate-derivabilitate (pag. 153)

s2; n, +;

2.a)a:l; b -- 1; b)a:l; b:0; c)a:l; b:0; d)a:b:1.

D-2;

.. l6
lx

3.

f@)-[^(0):,,- "/(x)-6- "f(-r):riq]/E)-{(0),deci

llq
r\o x_0
x\o x ;\n _x ;vo -r_0

Puncte

f estederivabilrin xo:0.

1.a)0s

Calculul derivatelor funcfiilor (pag. 159)

,,(rr.+).:P;rl -1-+#,
x'cosx-sinx
'. l-x2
c) 2xlnx+x;d) l+2x arctgx;e) e'(sinx+cosx); f) e,(cosx-sinx);')'. 2
1612; n Gjf ;^l ---?-'
r.I. a)

4x3

-2x;b) -+++
xxx ;e) e' *1;0

#;

e) 0; h) 0. tr. a)

'

2.a)-1

Teorem

4. Se ap

III.a)l0(x2+3x+t),1z*+3);b)200(xa+1),.,,,,")ffi'q#,l;e)sin2x;f)b.cosx,;

7.a;E

g) 2x sin 2*'; h) 2 sin

f(t)=r
5'-4'
< Mlx'

3x2

+l2x+ll

; m)

2.t(x+1)("r+2)(r+3)

ctg

4x;

x-ts*r4

l+2tg2x+2tgax+tg6.r;

j)

'L,

xm.x

k)

<lG-D'|u+2f

ol -J=-; p) +.4.a)
-f,=;
smr
4{-r(x +,lx)
'l x" I

nxo*'

'

- (n+ 1)-r' + 1

(x-l)'

Consec

o. 1

b) n(l + x)n-' 9i n2";

Interpretarea geometrictr a derivatei (pag. 164)

l. a)y -8: l2(x-2); b)-v: -ln2; c)y : x.

b)x:

estepunctdeintoarcere;

c)x:fu,k

r. o=!.

2e

r,
3.met
1. a)

jlqil

ReguIiI

4.a)x:0estepunctdeintoarcere;

eZstrfipuncteunghiulare;

d)x:0

estepunctunghiular.

Derivate de ordinul doi gi superior (pag. 167)

1. I. -a):

b)2t3;
2.

(-l)''nl

f'(o

t"(x):2iit@)(x):g, n>2; c)2'.e2,; -' !-l)''1j '. o'

"l (x-l)n*r n', (r-l)'*'*t-t)"'rt..
(r+l)'*r'
4. -f(') (*)= 0 pentru n > grad, f, iar ld')(x) - (-l)^1 '-(n -l)! .

Rolul

Rtrdicini multiple ale ecuafiilor polinomlale (pag. 169)

l-r
t_

1.a) f'(x) =2x;

1. Notdnd cu

f(r)

f'(r)

f funcfia polinomiall" observlm cdt f

0, deci

a.

insl f(a) *

O,conhadicfie

- ,, -

2.

(x

- a)' . Dac[ r este rld[cini

nl

a: -l; b:-2; c:2

sa:u

2. rn

2, abtnci

a:-1, b:2, c:-2.

restur

t t.D:[4,o); f(x): lG-+ +zl+U*i-rl={rh:;:-i;:,.Funcrianuestederivabld

in8.2.

f'(r): e"1zsinx+cosx), t"(x):e"(3sin*+4cosx)

3. lim "f@)-"f(x) -r,,,,

r+r0
']'o x - xo

xog'(xo)-g
x+xo *.

X-Xo

g(xo)

:0

x-xo

qi g'(xo) = Q. Testul

2. 1.b). 2.b).

3. a).

e -1.

Rolulr
1.a) f
concav

Teste d

girela,tiaseverificlprincalcul.

xog,(xo) qi lim
r+&

Egalitatea se obline dac[ 9i numai

<'

lz'-"'

de ordin >

Teste de evaluare (pag. 169)

rog(r)-xog(xo)

Testul

-f@)-f(x)_rr_ (ro-t)g(x)-xog(xo):
x-x^

x+xo

x-xo

dac[ lim s@) existi gi este 0, adicd

x?xo
X-Xo

pentru

1. f'(x)
f(0)

cresclt

Puncte de extrem, Teorema lui Fermat (pag.l72)

r; allt c)1,Isiz; d);*kn,kez; q+,kez; f)vx:lR.

1.a)0ei
2. a)

I
sin2

x'

:-sinx

- 1 9i 1; q -J,

Si

Ji ;

c)

1 9i

1.

4.

a: 6.

7. Se aplicl teorema lui Darboux.

Teoremele lui Rolle, Lagrange, Cauchy (pag.l74)

4. Se aplicl teorema lui Rolle func{iei g(x) = et -f (x), x e [0,

l].

5. Se va considera funclia cdt L

cos x2 ;

l\
-;
)'
tx'+l

7.u;

+l)-lnz

t),d.oor"cec e (n,n+l).
=!.f-l-,
+l'n)'
n+1-n c \n

ln(n

S.AplicdndteoremaluiLagrangefuncfiei

pe intervalele f2,31 qi [4, 5], glsim a e (2,3) gi b e (4, 5) astfel incdt 3'-2*
5'-4'=xb'-t. obfinem x:0 gi x: 1. 10. Dacr lffrllS M,v xe(a, b), atunci lf(r)
< Ml*-rn l, Y x e (a,6) cu xo fixat. Rezult[ c[ f este mlrginit[, contradicfie.

f(t):t'

=xa'-t

$i

-ftrr)l<

Consecinle ale teoremelor lui Rolle qi Lagrange (pag. 180)

l.a) xr<-2<xr.2.*r; b) xr.-Jr.*r.Ji<x3; c)0<x,< l< "r; d) 4<-1$i xr>!3. m e (- *, 0) U [e, + oo). 5. a) f este cresc[toare pe (- -, - 1] gi pe [, m) gi descresc6toare

:
=l qi I sunt puncte de exffem. 8. f(x)

pe

(-

1, 1];

g(x).

Regulile lui l'Hospital (pag. 185)

ru. a) tl3;
- tl3; e) 1; f) -nl2; i) nl6. II. a) 0; b) 1; c) 1; d)' g.
ln3
b)2/3; c)%; d)1; e)-1. IV.a)oo; b)0; c)1; d)Y,; e)-1. V.a)l; b)1; c\llJi; d)1.
e"(f(xl!f'(x)\:0.4.0=lgry:
2. f'(o)=# 3. lg ,.,):lS
Wff:y,ol.

t.I. a)%;

b)

0; c) tl6;

d)

ryl

Rolul derivatei intAi in studiul funcfiilor (pag. 188)

2.m<-

funci

- -z-

rabill

1.3.

[-i,,]

.4. a=-f,,0:6.l.Imagineatuncfiei

l#,r] li existe n) t crr.l#,,].r.

e -lf'@)l=l,r'(ro)l e /'(xo)=6.

":U.):-l,r'(ro)l

t,,lo,]]-u,

.f,(x)=sin2'x+cos"x

este

gloo)=l/'(xo)1, deci: gderivabilain

Rolul derivatei a doua in studiul funcfiilor (pag. 192)

1. a) f este concavl pe (- oo, 1] qi convex[ pe [, co), iar 1 este punct de inflexiune. 3. Funcfia sin
concavi pe [0, n].

xo

este

Teste de evaluare (pag. 192)

Testul
,o) :

gntru

tez):
' - r(x'+2x+2\'
=*'*2* ,u.Seobflne-2punctdemaxim,0punctdeminim,

1.
t \--l
-- f(x):,
fto)

:1

minimul tuncfiei $i Im

crescdtoarep.

:l+,i),

deoarece

,lig f{r) =

t.

(0,e'] tidescrescrtoarepele',*).cum3<5 e (o,r']

2. t@)

I2

ma*imulfuncliei

:#,

oblinem f(3)<

f(5)e

deci

este

H.H

<+

36<5S.

f(0)

0 9i

3.Cerinfarevinelaademonstracl

f'(r) ) x.e'

-*>

0,

t(x):e'(x-l)+r+1-ln(1+x) >0,Vx>0.Cum

Vx> 0 rezultlconcluzia. Testul 2. 1.b). 2.b).

3. c).

avem

cd aro
comltr

Teste de evaluare (pag. 209)

l. l. D: (- o; 9) U U, @); r : 0, ! : 1 asimptote; funclia este strict crescitoare pe intervalele (- -,

0), respectiv [, *).
2. Funclia f(r) :r' -3x+1 are un maxim local in punctul - 1 gi un minim local in
Testul

punctull.Ecua(iaareor6dEcin[real[dacdme(-o;-1)n(3;+oo;gi3rldlcinirealedacdme[-1;3]
(pentru I qi m: 3, ecuafia admite rldicina dubl[ l, respectiv - l). 3. Se ob{ine C(- 2, 0),

,[r,fr),"(o-*)

*,4[o

-#),"(t#)

qieripsaareecua{ia

+.+=r.resu

2.t.d).2.b) 3.a).

proble

r*)
Iz
(

=-l+r
deci

Probleme recapitulative de analizii (pag. 209)

l. a) a,(p,q)=a,(p,l)-a,(q,l), deci este suficient sI arltiim cL (a,(p,l)),=,
"rt"
gi
(o,(p,l)),r, este crescator marginit, intrucat a,(p,l)
po,
=

l;

#.

gi trecem la

limitii

cind n -+

a;

c) Folosind faptul

convergent. inn-adevir

ry<r,(p,q)<ffi

ci ,, = I * 1+. ..* ! -nn

2n

are

co

* a,(p,l) - lnp , rez;trltil

"e lrg

r*t*l-(r-1)*1[, -:)0-i)+...<1+r.**+* -*=

2!( n) 3!\

a,(p,l) =b p, iar de aici

E,; c) in

inegalitatea de ra b) trecem ra

limit[ c6nd k -+ oo; d) eo3E,Se 9i apliclm criteriul clegtelui; e)

I I
I
). l( I
-...-l(n!(n +l
(n+l)(n+Z) (n+l)(n+2).k) n!(n+l- (n+l)'

Vn>
este

ca limite constanta lui

l,* o,(p,q):
1.n(z- 1)
:IrXo,(p,t)-lrjg a,(q,t): tn p - tn q.2. a) e,=[r*']'=l+l+
*l-..n('-l\'-2)*-.=
' 4 \ n)
2l n' 3! n'
Euler c gi findnd seama cd c ro =

Er-E,=r]-*...*l=
' (n +l)! kl

lim n)@

I'

9. Fie

astfel

g(aa,

-"i

I [r- I , )
t )=1. n+ll (n+t)r-') .
I
(n+l)r-') nt
t- n+l

k4

puten

.
-n!,
='

I ; f) Trecem la limiti cilnd k-+ o in inegalitatea de la e); g) Presupunem prin absurd c[

1,I =nln'
n+l

e-(*l*!^*...*{). I : qi dac6 inmullim

> I intregi. Conform cupunctul0 avem 0<4
"=L,cup>q
q
q \ l! 2t qt) q'qt.'
cuq! oblinem 0<

(1)

scrisd pentru

4.;,

unde Are Z,contradicfie.3. a) A,

n: 0 gi z :

sedeterminidinegalitatea

.i.
k=l

rim

z+o

I
I

a,=Arr'+Bri
frr:1

1. Se obline

A=ffi,

A, B astfel determinate verific[ (1) pentru orice

rrdicinile

convl

o=ry, o=+.

Se obline:

neN;

=ffi,

dup6 care se verifici prin induc{ie

b) Analog cu

a);

c) Ecuafla

r'-r-1=0

c[

are

n=#=frl, u=#=froqi conform punctutui

a)

1,t

2i
, (,
\

avemF.=G4.n.-#r.,;=+G.+t-rn+l,=+[(+)-'-(+)*)
1

(-q
ocal il
- l;3I
-2,

OL

li oz,*zlctrni

b)Inducfie; c)Dina) gib) reniltilclsubgirurile (ar,_r) $i (ar,) auolimiti

comun[ l, apoi folosind a doua egalitate de la b) reztlJtd 3l = ar + 2a, . Problema poate fi rezolvatl qi pe baza
problemei precedente punctul a). 5. Se arat[ cd an*o = -a, $i a,+B = a, , Y n 2 l.
6. a) Jinem seama cd
cd.

ar,*r2arn-,

(,,.i)'-(,*#) = =i*E(,.;)'-'-'(,*.*)',0,
=

).3. a).

,I+na;
,S 1, deci (a,)

deci

fi*r

r.b , udr"d, o*r.

n

9i apliclm criteriul majorErii; b)

b,( l, deci (0,)

Y n> l. Se aratii prin inducli e cd

r-qh
T+l

este crescitor. Conform lemei Stolz-Cesaro, avem

lui

?,8):
r

astfelincit Y

n)n"
-

gi

b,:l:If:}rg 9P+:
or+t

lo,f 6"10astfelincdtvx e1\ {0}, lxl.6, =

l#

lr13

(1)

-rfu{o*).YAr>-*Ar)<ef/,r'*)
k=r
k=r
k=r

F[cdnd

(2).

k:

l+nal _ I
an

an

8. a) n;O)

rl<e.oin2o,3 n"eN*
I

< e g(,a^).

nai*t

=W

an

V l< k<n=la*l<6,.Atunci, Y n2n",e'V l< k<naveml,f @*)

(a*)

.-!+-,

prin urmare (0,)

1,

#>

il T

2
L+na;

$irul (b,) verifice recurenfa U,,

mlrginit gi atunci

lim

',.

<;:!

li* I : l. ,decidac[notlm l:limbn,amob]inut

/=1 qi cml,>O,rentltll,:1.
,-n+@
nctn jrg4
t

g(.a*) < f(a*)

kl

este

mlrginit. Avem a,*t

on

9.Fiee>0oarecare.Din

em la

Se apric' criteriur creeterui.

este descrescdtor gi av6nd termeni pozitivi, este

adev&

nta

4.a)searatiprininducrie

_rl. , .u,, _ ,

@@)

1,2, ..., n 9i insum0nd aceste inegalitSli,

Tratrm doud cazuri, dup6 cum L e

IR.,

respec tiv

.1.

rezltlJtd

:oo (nu

k=t

putem avea l.:

nd

cI

@, cdci {x)> 0). I)

convergent, deci mirginit, prinunnare

e IR.. Din 3o rezulti.c[ qirul cu termeni pozitivi *,

=fgirr.*)

1M> o cuisg*)< M,Y n

,*r)ru- eM<

f t o) -Lsv";

<

M saul>,t,

-, -2sv.Jl<

ullim

*(2ru)-ts,.^,)

= o, de unde

,*2rA-)

-+

ei atunci

axe

da)

121

' (ui)

-+ IR, f(x)

eM, Y n e N*. Aceasta arata cd

I*f ra*):lril fs@)= {.il) t: o. Pentru ,:),renotdnd

/tu:/ts, avem din (2) pentru orice n

le ca

Din

k=l

.i
Bri

eN*.

este

> noi -)Zra*1.ff{o*)-isir.*),

l5nts<r*): *:

deci

ftfr*>,

1.10. a)AplicIm problema precedent[ pentru tuncflile f, g

: sin x, g(x) : x si sirut dublu a, =#.Avem l13 l.ir&:!!XffAr,>:

:!:XfsA*):lrig

D,#=;, i, , i, d) Se calcul eazdmaiintii lnz, undez este limita cdutatil

Avem, pe baza probremei e: tn L:ri-rr11[r.#):]g
p.i, *nnarc
o)

]"(r.fi):Ixt#:;,

f :Ji.
= r! 1g

cu

nt t n, unde

#:

^---^^^--rx
cunoscutl

n,:@9.
"%

,sat t n: t,*lt_o

12. Fie

10,11

t,:\i*

derir

f'

-l-_ sinr sin2x

sinzx

x2x

Dac[ folosim limita

x'

}-

2x. .sin(fr-l)r '-Y{:O

uE ,,-,{,
uuue
-?, n-

(r_tl.

x,

:ifrc' :n(n+W+t). Rezulta cd L,: nl

9i (x,),.,c [0,

l]

funo

Xn+2

,.-l-sin/=1
*. ohtine t.
lim,+0 t'f-r'=*, ." obfine to-to-,:HY

t
}tn r - r-):+to'

rnjec

x2xru

{ limita clutat[, avem d:lim

, sinx sin2x sinnr

11. Notdnd

deci

un gir neconstant cu proprietat ea

lir
t+

,4r,

Dett

cd

xn-+

a.

Dacd

ct p,,en N*, (p,,qn) : l, deoar*" fz"l este convergent rezulta ugor c6 q,-+ @;
\q" )
atunci, tQ,): j-- 0, Dacd (x,) g R \ Q, atunci f(x,):0 -+ 0. Rezulti imediat cd funcfia este
f

(r,) c Q., *,:*

Q,

xTrer

Qn

{0} U ([0, l] \ Q). 13. a) f, : [0,

este continu[ gi strict crescltoare. Deoarece
-f,(O): - I < 0, iar f,(l): 1>0,

continud doar in punctele in care f(ia)

0, adic[ este continu[ pe mullimea

+x-1
funcfia -f, are o ridlcini x,e [0, l] gi fiind strict crescdtoare, aceastl riddcin[ este unicl;
b) $irul (*,),r, este mlrginit, avdnd termenii in intervalul [0, l]. Avem: xo*r: l -x::i> I -*Iu, adic[
xl*r*x,*r- 1>0 satt f,(r,*,) >0: -f,(x,). Deoarece f, estecrescitoare, rcztltd xn*r2x,,y n)2,adicd
(*,),., este un qir cresc[tor. Prin urmare (*,),., este convergent gi fie
]rg ,,: x e [0, l]. Dac6 am avea
r< l,trecdndlalimitlinegalitatea x,:l-xl,arrentltax: I -0: l,absurd.Agadarx:l.l4.Deoarece f
nueconstant[,avem f(x)*1, Vx e IR.(c6cidaciarexista xo e IR.cuf(ro):1,atunci f(x):
f(xo+(.r-ro))
:{(x:)+,f!:-il =!,!["{,.-^!=1, vxe]R, deci f ar fi constantd). Definim atunci tuncfia g: IR -+ IR,
t+
t+
1l -+ IR,

"f,(x):

xn

f(x)f(x-x)
f(x-x)
f
s@l =!.* ,l*), qi se constat[ ugor cE g este continui qi g(.r + y):
t-.f(x)

y x,y e ]R.. Rezult6 c[ g este

+...

:-'
b-

=(,

b)l

cea

exponenfial[, adici 1 a > 0, a +

rezolvate; b) Dac[ existii

s@)g(y),

inc

I ct g(x):a". Deducem imediat

x, e IR. ci g(ro ) * h(xo),

se

ce f(x)

arati c[ existi un interval

:#.

I: (xr- 6, ro + 6), 6 > 0, penfu

care f(1) nu este intenral, deci f nu are proprietatea lui Darboux. 16.
f1R-+R,

K.y{(*^0

satisface enunful, conform problemei precedente punctul

xo

a).

17.

Fixim

15. a) Vezi exerciliile

q)(x- ar)"'(x-a,),

e IR. Not6nd

cr:

xeQ

,xelR.\Q
1 + B cu B > 0,

avempentrux+xo.|ry|=t,-,,|p,deciHry:0.Agadarf,(xo):0,VxoeIR,,
228

=(

Fol
etc

deci f este constanti. 18. a) Funcfia f : [, oo) -+ [1, *), f(x) : x(l + ln x) este strict crescitoare, deci
injectiv[. Cum f(1): l,
f(x): * gi fA are proprietatea lui Darboux,reanltd cd f este surjectivd. Agadar

1g

estebijectivd.Eonliax(l+lnx):l.se
derivabilS gi t'(x) * 0 pe [, co), rezulti
funcfia f

f(x):1., deciare solufiaunicix: .f'(),);b)Deoarece f e

funcfia ft(]"):.r(l) este derivabil[ gi avem: x(],)

scrie

c[

11
:-:----:::=:----;-----::-:-.
Calculimlimitacerut[.Avem:

fg

'({r)) 2+lnx(}.)
"f

:liglrf

fh}"

*:m

:1,*

-, -tr , :m *

. (2 +

rn,(r)) :lg3

:,

?iili8i

'ffi:

re. a) Determinam constantere reare

.r(1.) 2+lnx().)

Ar, ,4r,..., 4,

astfel

4 * 4 *...* 4",
P(x) x-xr x-xz
X_X,

incdt sI avem: ry,'=

vx e R\ {r,, x2,...,

xn}.

Determindm pe At, analog proceddndu-se pentru celelalte. inmul{ind identitatea pe care ne-o propunem cu
Dacd

-+

@;

este

,:[0,
,

X_XtrentltE,dac5!inemseamacdP(x,):o:Q@)ffi=A|+(x_x,,(*--*)
Trecem la limitn c6ndx

A*

adicd A, =

rr

P'(xn) x-x,
1ax2 +2(l-b)x+2a

(x'+t)'

adic[

b: - 5.21. a) ffi:

L,

Analog A, =

ffi.

in care Q@): P'(x); d) Scriem egalitatea de la b) inmugiti .u

adicl

O@).#=

O@:

micS;

rcef
r, ))

qi oblinem

..., n. Rezultii identitatea din enunf; b) Folosim punctul a) in care

1)0,

avea

-+x,

1, V

0 are doui

f'(r)

*:i,

b) f,(x)

ridicini

reale distincte

* .ll,t).22.il

2,3,
a)

. ' +
' +=J
=l==l..
P(*) P'(xr) x-x,
P'(xr). x-x,
P'(x,)

xl, x2 gi avem xt x2: - l;b) a:

-3mx' +2(2m+ l)x-3 ecuafia

,
f'(x)
(x -t\2 (x -2)2

=(2m+t)2 -em ei impundnd ca A < 0 se obline

x e IR.; c) Folosim punctul

P'(xr) P'(xr)
, ecualia

ffi,

t.;. . .;:'j.

lR,

0 are discriminantul

,-

4,

A:

=f,,

pp
b)

Fie

pt,

...,

p"

toatenumerele prime care

intr[

i,

d"r"o*prrnerea numere lor 2,3, 4, ..., flgi fie /r puterea

este

cea mai mare

la care apare vreunul din

ntu

=(,.*.#. .+) [,.*.*.

Folosim teorema de caractervarecu

\Q
r0,

etc.

liile

acegti factori primi. Evident,

.}-)

.#

a limitelor de qiruri;

lR,

229

#=o,3a,;

sln qi
' f*]*]*...*1=
23
n
d)Se ia r =;-etc;e)

f) Pentru n) n" avem

I
I
fr=;. pk'-.,\' ''-l$
k. pn -l