Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Analiza Matematica Mircea Olteanu
Analiza Matematica Mircea Olteanu
ANALIZA
Notiuni teoretice si probleme rezolvate
Mircea Olteanu
Cuprins
1 Serii de numere
1.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3 Serii cu termeni oarecari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7
7
15
21
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
29
29
37
42
48
54
3 S
iruri de functii. Functii elementare
3.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . .
3.2 S
iruri si serii de functii . . . . . . . .
3.3 Formula lui Taylor. Serii Taylor . . .
3.4 Serii de puteri, functii elementare . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
67
67
72
86
95
.
.
.
.
.
.
107
. 107
. 112
. 126
. 135
. 141
. 152
4 Functii diferentiabile
4.1 Notiuni teoretice . . . . . . . .
4.2 Derivate partiale si diferentiala
4.3 Diferentiala functiei compuse .
4.4 Extreme locale . . . . . . . . .
4.5 Functii implicite . . . . . . . .
4.6 Extreme cu leg
aturi . . . . . .
5 Integrale improprii si cu
5.1 Notiuni teoretice . . .
5.2 Integrale improprii . .
5.3 Integrale cu parametri
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
parametri
161
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
3
6 M
asur
a si integral
a
6.1 Notiuni teoretice . . . . . .
6.2 Functii integrabile . . . . .
6.3 Serii Fourier . . . . . . . . .
6.4 Operatori pe spatii Hilbert
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
181
. 181
. 192
. 201
. 213
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
267
. 267
. 269
. 274
. 281
Introducere
Aceast
a lucrare este rezultatul cursurilor si seminariilor de analiza matematica tinute de autor studentilor anilor ntai ai Facultatilor de Automatica
si Electronic
a din Universitatea Politehnica Bucuresti. Cartea este structurata n zece capitole, contin
and exercitii rezolvate care acopera programa
cursului de analiz
a din primul si al doilea semestru. In ultimul capitol sunt
exemple de subiecte propuse la examenele de analiza matematica. Fiecare
capitol ncepe cu o sectiune teoretica ce contine principalele notiuni si rezultate necesare rezolv
arii exercitiilor. Desigur, pentru ntelegerea conceptelor
fundamentale ale analizei este necesara o pregatire teoretica suplimentara.
Pentru aceasta, sunt recomandate cursurile care se adreseaza studentilor din
nvatam
antul superior tehnic; o lista cu acestea se gaseste n bibliografia de
la sfarsit, ndeosebi lucr
arile [4], [6], [9]. De asemenea, se recomanda consultarea si a altor culegeri de probleme, de exemplu [11], [12], [13], [14].
Capitolul 1
Serii de numere
1.1
Notiuni teoretice
Relatii
Daca M este o multime arbitrar
a nevida, orice submultime M M se
numeste relatie pe M . Se noteaza xy daca (x, y) .
Relatia se numeste:
reflexiv
a dac
a xx, x M ;
simetric
a dac
a xy yx;
antisimetric
a dac
a xy si yx x = y;
tranzitiv
a dac
a xy si yz xz.
O relatie se numeste relatie de ordine daca este reflexiva, antisimetrica si
tranzitiv
a.
Relatia de ordine (pe multimea M ) se numeste totala (sau se mai spune
ca multimea M este total ordonata) daca pentru orice x, y M rezulta xy
sau yx.
In cele ce urmeaz
a (M, ) este o multime total ordonata, iar X este o
submultime nevid
a a lui M . Un element a M se numeste majorant al
multimii X dac
a x a, x X. Daca multimea majorantilor lui X este
nevida, atunci X se numeste majorata.
Un element b M se numeste minorant al lui X daca b x, x X.
Multimea X se numeste minorat
a daca multimea minorantilor sai este nevida.
Multimea X se numeste m
arginita daca este si majorata si minorata.
Daca X este o submultime majorata a lui M , atunci un element M se
numeste marginea superioar
a a lui X daca:
i. x , x X; ( este majorant).
ii. dac
a x , x X, atunci ; ( este cel mai mic majorant).
7
Modulul num
arului complex z = a + ib este, prin definitie, |z| = a2 + b2 ;
propriet
atile modulului sunt:
i. |z| 0, z C
1.1. NOT
IUNI TEORETICE
ii. |z| = 0 z = 0
iii. |z + w| |z| + |w|, z, w C
iv. |zw| = |z| |w|, z, w C.
Fie z C, z 6= 0; argumentul (redus) al lui z este, prin definitie, unghiul
[0, 2) f
acut de semidreptele Ox si Oz (n sens trigonometric pozitiv).
Forma trigonometric
a a lui z este z = |z|(cos + sin ).
S
iruri de numere
Un sir de numere reale (complexe) este orice aplicatie x : N 7 R(respectiv C);
notatia uzual
a este x(n) = xn , n N .
Daca : N 7 N este o functie strict crescatoare, atunci x(n) se numeste
subsir al sirului xn .
Un sir de numere reale (sau complexe) se numeste convergent daca exista
un num
ar real (respectiv complex) a cu proprietatea:
> 0, N () N astfel ncat n N (), |xn a| < .
In acest caz, num
arul a se numeste limita sirului si se noteaza a = lim xn .
n
Daca exist
a, limita este unic
a.
Un sir este convergent dac
a si numai daca orice subsir al sau este convergent.
Sirul xn (de numere reale sau complexe) se numeste marginit daca exista
M > 0 astfel nc
at |xn | M, n N .
Sirul xn de numere reale se numeste monoton daca n N, xn xn+1
(cresc
ator), sau n N, xn xn+1 (descrescator).
Orice sir convergent este m
arginit. Pentru siruri de numere reale are loc
si urm
atorul rezultat (teorema lui Weierstrass):
Orice sir monoton si m
arginit este convergent; daca sirul este crescator,
atunci limita este marginea sa superioara (sup xn ), iar daca sirul este descresc
ator, atunci limita este marginea sa inferioara (inf xn ).
Un sir xn se numeste sir Cauchy (sau fundamental) daca:
> 0, N () N astfel ncat n, m N (), |xn xm | < .
Multimea numerelor reale are urmatoarea proprietate de completitudine
(criteriul general al lui Cauchy de convergenta):
Un sir de numere reale este convergent (n R) daca si numai daca este sir
Cauchy.
Multimea numerelor rationale nu are aceasta proprietate:
nde exemplu, sirul
(cresc
ator si m
arginit de numere rationale) xn = 1 + n1
este sir Cauchy,
dar nu are limit
a rational
a. In schimb, exista lim xn R.
n
10
S
irurile de numere complexe convergente (Cauchy) se pot caracteriza cu
ajutorul sirurilor de numere reale convergente (respectiv Cauchy):
i. zn = xn + iyn este sir (de numere complexe) convergent daca si numai
dac
a sirurile (de numere reale) xn si yn sunt siruri convergente. In acest caz,
lim zn = lim xn + i lim yn .
n
n
n
ii. zn = xn + iyn este sir Cauchy n C daca si numai daca xn si yn sunt
siruri Cauchy n R.
Multimea numerelor complexe are (ca si multimea numerelor reale) proprietatea de completitudine: un sir de numere complexe este convergent
dac
a si numai dac
a este sir Cauchy.
Se spune c
a un sir de numere reale xn are limita daca:
M > 0, NM N astfel ncat n NM , xn > M.
S
irul de numere reale xn are limita daca:
M < 0, NM N astfel ncat n NM , xn < M.
Un sir de numere complexe zn are limita daca:
M > 0, NM N astfel ncat n NM , |zn | > M.
Serii de numere
Fie xn un sir de numere complexe si fie sn =
n
X
k=1
asociat. Seria
Seria
convergent
a. Orice serie absolut convergenta este convergenta, reciproca
fiind fals
a.
X
xn este convergenta
Dac
a xn = un + ivn , un R, vn R, atunci seria
n
dac
a si numai dac
a seriile
un si
D
am n continuare doua exemple remarcabile de serii.
Seria geometric
a
X
Fie z C (numit ratie) si fie seria geometrica
z n . Atunci seria este
n0
convergent
a dac
a si numai daca |z| < 1. In acest caz suma seriei este:
X
n0
zn =
1
.
1z
1.1. NOT
IUNI TEORETICE
11
Evident, dac
a z = 1 seria este divergenta; pentru orice z C, z 6= 1 sirul
sumelor partiale este:
sn =
n
X
1 z n+1
, z 6= 1.
1z
zk =
k=0
De aici rezult
a c
a sn este convergent daca si numai daca |z| < 1.
Seria lui Riemann (seria armonic
a generalizat
a)
X 1
Fie R si fie seria
.
n
n1
Seria dat
a este convergent
a dac
a si numai daca > 1; n particular, seria
X1
armonic
a
este divergent
a.
n n
Fie 1. Vom demonstra c
a sirul sumelor partiale sn este nemarginit, deci
divergent; pentru orice n N , avem inegalitatile:
s2n = 1 +
1+
1
1
1
1
1
+ + ... + n 1 + + ... + n
2
3
2
2
2
1
+
2
1 1
+
3 4
... +
2n1 + 1
1 1 1 1
+ + + +
5 6 7 8
1
2n1 + 2
+ ... +
1
2n
+ ...
1
1
1
n
1
+ 2 + 4 + ... + 2n1 n = 1 + .
2
4
8
2
2
Fie acum > 1; este suficient sa aratam ca sirul sumelor partiale este
marginit (fiind cresc
ator, rezult
a convergent). Pentru orice n N avem
inegalit
atile:
1+
s2n 1 = 1 +
1
2(n1)
1+2
=1+
1
1
+
2
3
1
1
1
1
+ + +
4
5
6
7
1
+ ... + n
+ (n1)
2 1
2
+1
+ ...+
1
1
1
1
+ 4 + 8 + ... + 2n1 (n1) =
2
4
8
2
1
+ ... +
21 22(1) 23(1)
De aici rezult
a c
a sirul sn este marginit.
1
2(n1)(1)
21
.
21 1
12
Criterii de convergent
a pentru serii de numere
1. Criteriul general al lui Cauchy.
X
Fie zn C un sir de numere complexe; atunci seria
zn este convergenta
n
dac
a si numai dac
a > 0, N () N cu proprietatea
|zn+1 + zn+2 + ... + zn+p | < , n N (), p N.
2. Criteriul comparatiei
Fie un vn X
0.
X
a. Dac
a seria
un este convergenta, atunci si seria
vn este convergenta.
b. Dac
a seria
n
X
n
X
un este divergenta.
i. Dac
a > 1 si ` R, ( ` poate fi si 0), atunci seria
ii. Dac
a 1 si ` > 0,(` poate fi si ) atunci seria
4. Criteriul raportului (al lui D0 Alembert)
un+1
Fie un > 0; presupunem ca exista lim
=`
n un
X
un este convergenta.
a. Dac
a ` < 1, atunci seria
b. Dac
a ` > 1, atunci seria
n
X
un este divergenta.
O variant
a (mai generala) a acestui criteriu este:
Dac
a exist
a c (0, 1) si n0 N astfel ncat
un+1
< c, n n0 ,
un
P
a. Dac
a ` < 1, atunci seria
X
n
un este convergenta.
un este convergenta.
n
X
n
un este divergenta.
1.1. NOT
IUNI TEORETICE
b. Dac
a ` > 1, atunci seria
13
un este divergenta.
O variant
a (mai general
a) a acestui criteriu este:
Daca exist
a c (0, 1) si n0 N astfel ncat
n
un < c, n n0 ,
P
n
X
un este divergenta.
7. Criteriul logaritmic
ln u1n
= `.
n ln n
X
a. Dac
a ` > 1, atunci seria
un este convergenta.
Fie un > 0; presupunem c
a exist
a lim
b. Dac
a ` < 1, atunci seria
n
X
un este divergenta.
8. Criteriul condens
arii
Fie un un+1 0, n N . Atunci seriile
X
un si
2n u2n
au aceeasi natur
a.
9. Criteriul integral
Fie f : (0, ) 7 [0, ) o functie descrescatoare si fie sirul
Z n
an =
f (t)dt.
1
Atunci seria
vergent.
10. Criteriul lui Leibniz
X
Fie un 0 si fie seria alternat
a
(1)n un . Daca sirul un este descrescator
n
14
astfel nc
at sirul sumelor partiale
n
X
an un
k=1
este convergent
a.
Convergent
a condit
a
X ionat
O serie convergent
a
un se numeste neconditionat convergenta daca penn
u(n) este de
asemenea convergent
a; altfel, seria se numeste conditionat convergenta.
D
am n continuare doua rezultate remarcabile cu privire la convergenta
conditionat
a:
Teorema lui Dirichlet
Orice serie absolut convergenta este neconditionat convergenta.
Teorema lui Riemann
Fiind date o serie convergenta, dar nu absolut convergenta si S R{},
atunci exist
a o permutare a termenilor seriei initiale astfel ncat suma noii
serii s
a fie S.
Aproximarea sumelor seriilor convergente
Evident, suma unei serii convergente se poate aproxima cu termenii sirului
sumelor partiale. D
am mai jos doua rezultate n acest sens.
Aproximarea sumelor seriilor cu termeni pozitivi
Fie un 0 si fie k 0 astfel ncat
este suma seriei convergente
un+1
< k < 1, n N . Daca S
un
un , iar sn =
nN
n
X
k=0
n + 1 termeni, atunci:
|S sn | <
k
un .
1k
Aproximarea
sumelor seriilor alternate
X
Fie
(1)n un o serie alternata convergenta, si fie S suma sa.
nN
Dac
a Sn =
n
X
k=0
|S Sn | un+1 .
1.2
15
S
a se studieze natura urm
atoarelor serii cu termeni pozitivi definite de sirul xn (exercitiile 1-30):
1. xn =
3n
3n + 1
n
Solutie
1
Seria diverge; se aplic
a criteriul necesar: lim xn =
6= 0.
3
n
e
1
2. xn =
n!
Solutie
Seria converge; se apoate aplica criteriul comparatiei:
xn
1
, n 4.
2n
1
3. xn =
.
n n+1
Solutie
3
Aplicam criteriul de comparatie la limita: lim n 2 xn = 1, deci seria conn
verge.
3
n+1 3n
4. xn =
,aR
na
Solutie
1
lim n xn = lim n
.
p
p
3
3
n
n
a
2
n ( (n + 1) + 3 n(n + 1) + n2 )
Alegand = a + 23 , se obtine limita 31 (finita si nenula) si deci, conform criteriului de comparatie la limit
a, seria este convergenta daca si numai daca
a > 13 .
5. xn =
na
,a R
n+1 n
Solutie
Se amplific
a cu conjugata si se procedeaza ca n exemplul precedent.
6. xn =
n ln 1 +
1
n
Solutie
1
Se compar
a la limit
a cu ; seria este divergenta.
n
16
1
1
7. xn = ln 1 +
3
n
n +1
Solutie
1
Se compar
a la limit
a cu 2 .
n
1
1
8. xn = a ln 1 + b , a, b R
n
n
Solutie
1
Se compar
a la limit
a cu ba .
n
ln(n + 2)
9. xn =
n3 + 1
Solutie
Pentru orice (1, 23 ) se obtine lim n xn = 0 si deci seria este convergenta.
n!
10. xn = 2n
n
Solutie
Aplic
am criteriul lui D0 Alembert:
xn+1
n
= lim
n xn
n n + 1
2n
lim
1
< 1,
e2
a
n
11. xn = n!
,a R
Solutie
Se aplic
a criteriul raportului:
xn+1
n
= lim a
n xn
n
n+1
n
lim
a
e
Dac
a a < e, atunci seria este convergenta; daca a > e, atunci seria este
divergent
a. Pentru a = e, aplicam criteriul lui Raabe-Duhamel:
xn
lim n
1 = lim n
n
n
xn+1
=n
1
1+
n
n
n+1
n
n
1+
1
1
1 = lim
e
e n
1
1 =
e
n
1
n
1
n
e
.
Ultima limit
a se calculeaza aplicand regula lui LHopital:
1
(1 + x) x 1 [x (1 + x) ln(1 + x)]
e
(1 + x) x e
lim
= lim
= ;
2
x0
x0
x
x
2
17
rezult
a c
a seria este divergent
a.
Observatie: pentru a = e, divergenta seriei se poate demonstra si aplicand
criteriul necesar: sirul xn nu converge la zero.
12. xn =
(n!)2
(2n)!
Solutie
Seria este convergent
a; se aplic
a criteriul raportului.
2
a(a 1)...(a n + 1)
13. xn = (2n + 1)
, a 6 Z.
(a + 1)(a + 2)...(a + n + 1)
Solutie
Aplicand criteriul raportului, rezulta:
xn+1
(2n + 3)(a n)2
lim
= lim
= 1. Cu criteriul Raabe-Duhamel,
n xn
n (2n + 1)(a + n + 2)2
xn
se obtine: lim n
1 = 4a + 3. Daca a > 21 , atunci seria conn
xn+1
2
si deci
verge; dac
a a < 12 , seria diverge; daca a = 12 , atunci xn = 2n+1
seria diverge.
14. xn =
n!
, a > 1.
(a + 1)(a + 2)...(a + n)
Solutie
Criteriul raportului nu decide; aplicand criteriul Raabe-Duhamel, se obtine:
lim n
xn
a+n+1
1 = a,
1 = lim n
n
xn+1
n+1
deci pentru a < 1 seria diverge, iar pentru a > 1 converge; daca a = 1, se
obtine seria armonic
a (divergent
a).
1 3 5....(2n 1)
15. xn =
.
2 4 6...2n
Solutie
Seria este divegent
a (criteriul Raabe-Duhamel).
16. xn =
1 3 5....(2n 1)
1
2 4 6...2n
2n + 1
Solutie
Se aplic
a criteriul lui Raabe-Duhamel: seria este convergenta.
17. xn = 1
3 ln n
2n
n
18
Solutie
Criteriul r
ad
acinii nu decide; aplicand criteriul logaritmic, se obtine:
ln n n
ln(1 3 2n
)
3
= ,
n
ln n
2
lim
18. xn =
n+1
3n + 1
n
Solutie
Seria converge; se aplica criteriul radacinii.
19. xn =
an + 1
bn + 1
n
, a > 0, b > 0
Solutie
Aplic
and criteriul r
ad
acinii se obtine:
a
lim n xn = .
n
b
Dac
a a < b, atunci seria converge, iar daca a > b seria diverge. Daca a = b,
atunci seria diverge (criteriul necesar).
(
1 n
na
nan
20. xn =
daca n par
daca n impar
,a>0
Solutie
q
Aplic
and criteriul r
ad
acinii, se obtine lim n |xn | = a, deci daca a < 1, seria
n
este convergent
a, iar daca a > 1, seria este divergenta; pentru a = 1, seria
este divergent
a (criteriul necesar). Sa mai observam ca pentru aceasta serie,
criteriul raportului nu decide.
q
21. xn =
Solutie
q
1 cos n
n ln(n + 1)
2 sin 2n
2 2n
1
=
<
< 2 , deci seria converge.
xn =
n ln(n + 1)
n ln(n + 1)
n ln(n + 1)
n
2 sin2
22. xn =
2n
ln n ln(1 + n1 )
n
19
Solutie
1
ln n
ln n
a acum criteriul logaritmic:
xn < n
= 2 . Se aplic
n
n
ln
lim
n2
ln n
ln n
= lim
ln(ln n)
2
ln n
= 2,
23. xn =
1
ln n
ln(ln n)
Solutie
Se aplica criteriul logaritmic:
ln (ln n)ln(ln n)
(ln(ln n))2
= lim
= 0,
n
n
ln n
ln n
deci seria diverge.
lim
24. xn = n n 1.
Solutie
n
lim
n 2
1
dx = lim ln(ln n) ln(ln 2)) = ,
n
x ln x
1
n ln2 n
Solutie
Seria converge (se aplic
a criteriul integral).
27. xn =
an (n!)2
,a > 0
(2n)!
Solutie
Se aplic
a criteriul raportului:
xn+1
a(n + 1)2
a
=
.
xn
(2n + 1)(2n + 2)
4
20
Rezult
a c
a pentru a (0, 4) seria converge, iar pentru a > 4, seria diverge.
Pentru a = 4, se aplic
a criteriul Raabe-Duhamel:
lim
(2n + 1)(2n + 2)
1
xn
1 = lim n
1 = ,
2
n
xn+1
4(n + 1)
2
a(a + 1)...(a + n 1)
(c 2)n , a > 0, b > 0, c > 2
b(b + 1)...(b + n 1)
Solutie
Se aplic
a criteriul raportului:
lim
a+n
xn+1
= lim
(c 2) = c 2,
n
xn
b+n
deci pentru 2 < c < 3 seria converge, si pentru c > 3 seria diverge; daca
c = 3, se aplic
a criteriul Raabe-Duhamel si rezulta: daca b a < 1 seria
diverge, dac
a b a > 1, seria converge. Daca b a = 1, atunci seria este
divergent
a (seria armonica).
1
29. xn = p q , p > 0, q > 0.
n ln n
Solutie
Dac
a p > 1, atunci seria converge pentru orice q > 0 deoarece (se aplica
criteriul comparatiei):
1
xn p .
n
Dac
a p = 1, se aplic
a criteriul integral: seria converge daca si numai daca
q > 1.
Dac
a p < 1 se aplic
a criteriul de condensare: seria are aceeasi natura cu
1
seria cu termenul general q n(p1) q , care este divergenta pentru orice
n 2
ln 2
q > 0 (se poate aplica criteriul raportului).
1
30. xn = sin , R
n
n
Solutie
Aplic
and criteriul de comparatie la limita, rezulta ca seria are aceeasi natura
X 1
cu seria
.
+1
n n
1.3
21
S
a se studieze convergenta si absolut convergenta seriilor definite
de sirul xn (exercitiile 31-50):
(1)n
31. xn =
n
Solutie
Seria nu este absolut convergent
a (seria modulelor este seria armonica), dar
este convergent
a (cu criteriul lui Leibniz): n1 este descrescator la 0.
(
32. xn =
n1
1
2n
dac
a n impar
dac
a n par
Solutie
Sa observ
am mai nt
ai c
a nu se poate aplica criteriul lui Leibniz; sirul
(
an =
1
n
1
2n
daca n impar
daca n par
tinde la zero dar nu este descrescator. Vom arata acum ca seria este divergent
a, deci conditia de monotonie din ipoteza criteriului lui Leibniz este
necesar
a. S
irul sumelor partiale are un subsir divergent:
1
1
= 1 + + ... +
3
2n 1
s2n
1
1
1
+ 4 + ... + 2n
2
2
2
2
33. xn =
n12
1
n3
dac
a
dac
a
n impar
n par
Solutie
Seria este absolut convergent
a(
.
1
n2
1
n3
daca n impar
nu este descrescator,
daca n par
ceea ce arat
a c
a criteriul lui Leibniz nu este necesar pentru convergenta unei
serii alternate.
Pe de alt
a parte, sirul an =
34. xn = (1)n
Solutie
Seria este divergent
a: se aplic
a criteriul necesar.
22
35. xn = sin n2 + 1
Solutie
Seria este alternat
a:
p
.
n + n2 + 1
| sin(nx)|
sin2 (nx)
1 cos(2nx)
=
, n N ? .
n
n
2n
Deci, presupun
and prin absurd ca seria data ar fi absolut convergenta,
X 1 cos(2nx)
ar rezulta (cu criteriul de comparatie) ca si seria
ar fi
2n
n
X cos(2nx)
convergent
a. Seria
este convergenta (aplicam criteriul Abel2n
n
1
si un = cos(2nx). Atunci an este descrescator la 0,
Dirichlet): fie an = 2n
iar un are sirul sumelor partiale marginit:
n
X
sin(nx) cos(n + 1)x
1
cos(2nx) =
.
sin x
| sin x|
k=1
Rezult
a c
a si seria
X 1
n
X
sin nx sin (n+1)x
1
2
2
.
sin(kx) =
x
sin 2
| sin x2 |
k=1
sin nx
37. xn =
, x R, R
n
Solutie
Dac
a x = k, k Z, atunci xn = 0; presupunem x 6= k, k Z. Daca 0,
23
1
38. xn = (1)n n n sin
n
Solutie
Seria nu este absolut convergent
a (se compara la limita cu seria armonica).
1
Seria este alternat
a; vom demonstra ca sirul an = n n sin este descrescator
n
la 0, deci seria converge.
Evident an 0; pentru a ar
ata ca an este descrescator (ncepand de la un
1
1
rang suficient de mare), fie functia f (x) = x x sin . Calculam
x
1
f 0 (x) = x x 2 (1 ln x) sin
1
1
cos
.
x
x
sin 1 1 ln x
1
1
cos = 1 + lim 1 x
= 1,
x
x
x
x
x
deci f 0 (x) < 0 pentru x suficient de mare, deci sirul an este descrescator.
n(2 + i)n
39. xn =
3n
Solutie
Seria este absolut convergent
a:
|n(2 + i)n |
|xn | =
=n
3n
!n
5
,
3
1
n+i
Solutie
Seria este divergent
a;
xn =
1
ni
n
1
= 2
= 2
i 2
.
n+i
n +1
n +1
n +1
24
X
n
1
si
nu sunt ambele convergente (prima diverge,
2
+1
n
n n +1
a doua converge), deci seria din enunt diverge.
Seriile
n2
41. xn =
(n + i) n
Solutie
1
Seria este absolut convergenta: |xn | = p
; se compara la limita cu
n(n2 + 1)
seria armonic
a.
zn
42. xn =
,z C
n
Solutie
Dac
a |z| < 1, atunci seria este absolut convergenta (cu criteriul raportului).
Dac
a |z| > 1, atunci seria este divergenta, deoarece xn nu converge la 0.
Studiem acum cazul |z| = 1; fie z = eit , t R. Atunci
xn =
eint
cos(nt)
sin(nt)
=
+i
.
n
n
n
45. xn = sin
25
Solutie
Seria este convergent
a deoarece seriile:
X
n
X
1
1
n
sin 2 si
(1) ln 1 +
n
n
n
a + (1)n n
46. xn =
,aR
n
Solutie
Daca a = 0 seria este convergenta dar nu este absolut convergenta. Daca
a 6= 0, atunci seria este divergenta.
a 3 n + b(1)n n
47. xn =
n3 + 1
Solutie
Daca b = 0 seria este absolut convergenta pentru orice a R. Daca b 6= 0,
atunci seria este convergent
a dar nu este absolut convergenta a R.
48. x2n1 =
1
1
si x2n =
n+11
n+1+1
Solutie
Seria este divergent
a:
(x2n1 + x2n ) =
n1
X 2
n1
1
1
49. x2n1 = n1 si x2n = n
3
5
Solutie
Seria este absolut convergent
a:
X
|xn | =
n1
50. x2n1 =
X
n1
1
3n1
X 1
n1
5n
1
1
si x2n =
5n 3
5n 3
Solutie
Seria este convergent
a dar nu absolut convergenta:
X
(x2n+1 + x2n ) =
n1
X
n1
1
1
5n 3 5n 1
X
n
2
.
(5n 3)(5n 1)
26
1 1 1
= 1 + + ... sa se permute
n
2 3 4
n1
ordinea termenilor astfel ncat sa se obtina o serie convergenta dar cu o alta
sum
a.
Solutie
X (1)n+1
Seria
este convergenta si suma sa este un numar nenul S > 0.
n
n1
Mention
am c
a suma acestei serii este ln 2, dar acest rezultat nu se va folosi
n rationamentul urm
ator. Fie deci:
51. In seria convergenta
1 1 1
+ + ... = S
2 3 4
1
1 1
+
3
4 4
1
1 1
+ +
5
6 6
1
+ +
7
1
1
1
1
3
1 1
+ +
+
+ ... = S.
+
8 8
9
10 10
11
2
Seria de mai sus este (dupa efectuarea calculelor din paranteze):
1+
1 1 1 1 1 1
1
3
+ + + +
.... = S,
3 2 5 7 4 9 11
2
6
X
(1)k
k=0
k!
= 0, 36805.
27
(1)n
, = 102 .
n3 n
Solutie
3
X
1
= 0, 06725.
3 n
n
k=2
1
54. xn = , = 103
n!
Solutie
Daca S este suma seriei si sn =
X 1
k0
S sn =
k!
, atunci
1
1 1
1
+
+ ...
< 103 n = 6,
(n + 1)! (n + 2)!
n! n
deci S 2, 7166.
1
, = 104
55. xn =
n!2n
Solutie
Fie S suma seriei si sn suma primilor termeni. Aplicam rezultatul cu privire
la aproximarea unei serii cu termeni pozitivi (a se vedea sectiunea teoretica);
pentru aceasta, evalu
am:
xn+1
1
1
=
< = k, n 2,
xn
2n + 2
6
k
1 1
=
< 104 n = 5.
1k
n!2n 5
5
X
1
= 1, 146463..
Aproximarea cerut
a este S s5 =
2
k k!
k=1
1
56. xn = 4
, = 106
n (2n)!
Solutie
Aplicam acelasi procedeu ca n exercitiul anterior:
deci S sn xn
xn+1
=
xn
n
n+1
4
1
1
<
= k, n 3.
(2n + 1)(2n + 2)
56
k
1
xn ; din conditia:
1k
56
k
1
xn
= xn < 106 ,
1k
56
rezult
a n 4, deci S x1 + x2 + x3 + x4 = 0, 5026212.
Rezult
a S sn xn
28
Capitolul 2
Notini teoretice
Spatii metrice
Fie X o multime nevid
a; o aplicatie d : X X 7 R se numeste distanta
(metric
a) pe X dac
a:
i. d(x, y) 0, x, y R
ii. d(x, y) = 0 x = y.
iii. d(x, y) = d(y, x) x, y X.
iv. d(x, z) d(x, y) + d(y, z).
Perechea (X, d) se numeste spatiu metric.
Dac
a Y X este o submultime nevida, atunci (Y, d) se numeste subspatiu
metric indus.
Un sir xn X se numeste convergent daca exista a X astfel ncat
> 0, n N cu proprietatea d(xn , a) < , n n .
In acest caz a se numeste limita sirului si se noteaza a = lim xn sau xn a.
n
Un sir xn X se numeste sir Cauchy (fundamental) daca
> 0, n N astfel ncat d(xn , xm ) < , n, m n .
Un spatiu metric se numeste complet daca orice sir Cauchy este convergent.
Fie d1 si d2 dou
a distante pe o aceeasi multime X. Metricele d1 si d2 se
numesc echivalente dac
a exist
a > 0 si > 0 astfel ncat
d1 (x, y) d2 (x, y) d1 (x, y), x, y X.
In acest caz, (dac
a d1 si d2 sunt echivalente), se demonstreaza ca un sir
xn X este convergent (respectiv Cauchy) n spatiul metric (X, d1 ) daca si
29
30
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
numai dac
a este convergent (respectiv Cauchy) n spatiul metric (X, d2 ).
Multimi remarcabile n spatii metrice
Fie a X si r > 0; bila deschisa de centru a si raza r este, prin definitie,
multimea
B(a, r) = {x X | d(a, x) < r}.
Sfera de centru a si raza r este definita prin
S(a, r) = {x X | d(a, x) = r,
iar bila nchis
a de centru a si raza r este
B(a, r) = B(a, r) S(a, r) = {x X | d(x, a) r}.
O submultime D X se numeste deschisa daca a D, r > 0 astfel
nc
at B(a, r) D.
O submultime F X se numeste nchisa daca X \ D (complementara)
este multime deschis
a.
Se poate demonstra urmatoarea caracterizare cu siruri a multimilor nchise:
F este nchis
a dac
a si numai daca pentru orice sir convergent xn F rezulta
lim xn F .
n
O submultime M X se numeste marginita daca exista a X si r > 0
astfel nc
at M B(a, r).
O multime K X se numeste compact
a pentru orice familie de
[ a dac
Di K, I J, I finita astfel
multimi deschise (Di )iJ cu proprietatea
iJ
nc
at
Di K.
iI
2.1. NOT
INI TEORETICE
31
32
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
kn
d(x0 , x1 ), n N.
1k
cu notatii evidente.
2.1. NOT
INI TEORETICE
33
e. Fie `2 (N ) = {x : N 7 R |
s
X
|x(n) y(n)|2 .
n
X
|xj yj |.
j=1
Distanta Hamming m
asoar
a de fapt numarul de necoincidente dintre elementele (x1 , x2 , ..., xn ) si (y1 , y2 , ..., yn ).
j. Orice multime nevid
a A se( poate organiza ca spatiu metric (discret)
1 daca x 6= y
cu distanta discret
a (x, y) =
0 daca x = y
Spatii normate
Fie X un spatiu vectorial complex (sau real).
O aplicatie k k: X [0 , ) cu proprietatile:
a. k x + y kk x k + k y k
b. k x k= || k x k
c. k x k= 0 x = 0,
pentru orice x , y X si C, se numeste norma. O aplicatie care verifica
34
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
nZ
Facem precizarea c
a daca (an )nZ este un sir de numere complexe indexat
dup
a Z, atunci seria
0
P
an si
n=
nZ
an
n=1
sunt am
andou
a convergente.
Cu operatiile uzuale cu siruri, `p (Z) este spatiu vectorial. Norma este
!1
k x kp =
|x(n)|
nZ
Se demonstreaz
a c
a (`p (Z), k kp ) este spatiu Banach.
Analog se definesc spatiile `p (N ) = {x : N C ;
|x(n)|p < }.
n=0
2.1. NOT
INI TEORETICE
35
v. Spatiul functiilor m
arginite
Fie A 6= ; spatiul vectorial al functiilor marginite
M(A) = {f : A 7 R | f marginita }
este spatiu Banach cu norma supremum: k f k = suptA |f (t)|.
Serii nt-un spatiu normat
Fie (X, k k) un spatiu normat si fie (xn )nN un sir de elemente din X.
P
Spunem c
a seria
xn este convergenta la x X (numit n acest caz
nN
n
P
xk converge la x. Seria
k=1
nN
tive)
k xn k este convergent
a. Cu o demonstratie asemanatoare celei de
nN
la serii de numere reale se poate arata ca ntr-un spatiu Banach orice serie
absolut convergent
a este convergenta, reciproca fiind, n general, falsa.
Operatori liniari
Fie (X, k k) si (Y, k k) dou
a normate; o aplicatie T : X Y se numeste
aplicatie liniar
a (sau operator liniar) daca:
T (x + y) = T (x) + T (y), x, y X, , C.
Operatorul T se numeste liniar si continuu daca, n plus, aplicatia T este si
continu
a.
Multimea operatorilor liniari si continui de la X n Y se noteaza cu L(X, Y ).
Cu operatiile uzuale:
(T + S)(x) = T (x) + S(x), ( T )(x) = T (x), C, x X,
multimea L(X, Y ) este spatiu vectorial.
36
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
2.2. SPAT
II METRICE
37
Numarul r(T ) = sup{|| | (T )} se numeste raza spectrala a operatorului T ; evident, r(T ) k T k si, n plus, are loc formula razei spectrale:
1
r(T ) = lim k T n k n .
n
Submultimea:
p (T ) = { (T ) | operatorul I T nu este injectiv}
se numeste spectrul punctual (sau multimea valorilor proprii).
Daca p (T ), atunci exist
a x X, x 6= 0, astfel ncat T x = x. In
acest caz vectorul x se numeste vector propriu al lui T asociat valorii proprii
. Dac
a X este un spatiu Banach finit dimensional, (C n sau Rn ) atunci
spectrul coincide cu multimea valorilor proprii si
p (T ) = (T ) = { C | PT () = 0},
unde, PT este polinomul caracteristic al operatorului T .
2.2
Spatii metrice
1. S
a se demonstreze c
a urm
atoarele aplicatii sunt metrici pe R2 , echivalente cu distanta euclidian
a:
a. d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) = |x1 x2 | + |y1 y2 |.
b. d ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) = max{|x1 x2 |, |y1 y2 |}.
Solutie
Se verific
a direct definitia distantei. Fie d2 distanta euclidiana pe R2 si fie
(x, y) R2 ; din inegalit
atile:
q
2 (|x|2 + |y|2 ),
1
(|x| + |y|) max{|x|, |y|} |x| + |y|,
2
rezult
a:
d2 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 ))
2 d2 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 ))
si respectiv
1
d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) d ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )).
2
38
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
2. S
a se generalizeze exemplul de mai sus n cazurile Rn si C n .
3. S
a se caracterizeze sirurile convergente si sirurile Cauchy ntr-un
spatiu metric discret. Sa se demonstreze ca orice spatiu metric discret este
complet.
Solutie
Fie (X, d) un spatiu metric discret si fie xn un sir n X; fie 0 < < 1. Daca
xn a, atunci exist
a n N astfel ncat d(xn , a) < < 1, n n , deci
d(xn , a) = 0, n n ; rezulta ca sirul xn este constant (ncepand de la un
rang). Un rationament similar se aplica si n cazul sirurilor Cauchy.
4. Pe multimea numerelor rationale, Q, consideram distanta uzuala (indus
a din R), d(x, y) = |x y|. Sa se demonstreze ca spatiul metric (Q, d)
nu este complet.
Solutie
n
Fie sirul de numere rationale xn = 1 + n1 . Se stie ca n R sirul xn este
convergent la e R \ Q. Rezulta ca xn este sir Cauchy n R, deci si n
Q; dac
a xn ar fi convergent n Q, atunci n R ar avea doua limite, ceea ce
constituie o contradictie.
5. Multimea lui Cantor
Not
am cu I0 intervalul [0, 1]. Eliminam din I0 intervalul din mijloc, ( 31 , 23 )
si not
am
1
2
I1 = 0,
,1
3
3
multimea astfel obtinuta. Continuam procedeul: din fiecare din intervalele
[0, 13 ], [ 32 , 1] elimin
am intervalul din mijloc si notam cu I2 multimea rezultat
a:
1
2 3
6 7
8
I2 = 0,
,
,
,1 .
9
9 9
9 9
9
Continu
and procedeul, se obtine un sir de multimi I0 , I1 , I2 , ... cu proprietatile:
i. I0 I1 I2 ...
ii. In este reuniunea a 2n intervale, fiecare de lungime 3n
\.
Prin definitie, multimea lui Cantor este intersectia: C =
In .
nN
S
a se demonstreze urmatoarele proprietati:
a. C este multime compacta.
b. Multimea C nu contine intervale.
c. Multimea lui Cantor este perfecta (nu contine puncte izolate); n particular, rezult
a c
a C nu este multime numarabila.
2.2. SPAT
II METRICE
39
Solutie
a. Multimea C este m
arginit
a (inclusa n [0, 1]) si nchisa (intersectie de
multimi nchise).
b. Din constructie, rezult
a:
3k + 1 3k + 2
,
3m
3m
= , k, m N.
3k+1 3k+2
3m , 3m
daca m
6 .
lim xm = a (n Rn ) lim xm
n R), k {1, 2, ..., n}.
k = ak (
Solutie
Se aplic
a inegalit
atile:
|xm
j aj | d2 (xm , a)
n
X
|xm
k ak |, j {1, 2, ..., n}.
k=1
7. Fie a, b R, a < b.
a. Sa se demonstreze c
a
Z b
d1 (f, g) =
|f (x) g(x)|dx
este distant
a pe multimea functiilor continue C[a, b].
b. Sa se demonstreze c
a orice sir fn C([a, b]) convergent n raport cu
distanta d este convergent si n raport cu distanta d1 , dar reciproca este
falsa.
Solutie
a. Se verific
a direct definitia (se folosesc proprietatile modulului si ale integralei).
b. Fie fn , f C([a, b]) astfel nc
at d (fn , f ) 0. Atunci:
Z b
d1 (fn , f ) =
a
40
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
1
.
1 + nx
Atunci fn 0 n raport cu distanta d1 , dar nu converge n raport cu d .
Pentru a ar
ata c
a reciproca este falsa, fie sirul fn (x) =
dac
a m, n .
Presupun
and, prin absurd, ca sirul xn este convergent la a R, atunci
d(xn , a) 0; pe de alta parte:
d(xn , a) = |arctg n arctg a| =
n a
arctg 1 6= 0, a R,
= arctg
1 + na
a
contradictie.
10. Exemplul de mai sus se poate generaliza astfel: fie X o multime
nevid
a arbitrar
a, fie f : X 7 R si fie
d : X X 7 [0, ), d(x, y) = | f (x) f (y) |.
Atunci d este distant
a pe X daca si numai daca functia f este injectiva.
2.2. SPAT
II METRICE
41
H=
x, sin
1
x
[
R2 | x (0, 1]
13. S
a se arate c
a ntr-un spatiu metric intersectia unei familii infinite de
multimi deschise nu este neap
arat deschisa si reuniunea unei familii infinite
de multimi nchise nu este neap
arat nchisa.
Solutie
Fie, de exemplu, n spatiul metric R multimile deschise
1 1
Dn = ,
, n N ? .
n n
Atunci
n1
1
1
Fn =
,1
, n N ? .
n
n
Atunci
[
n1
Fn = (0, 1).
42
2.3
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
Teorema contractiei
14. S
a se decid
a daca urmatoarele functii sunt contractii pe multimile
indicate:
a. f (x) = sin x, x R.
b. f (x) = ln x, x [e, ).
c. f (x) = arctg x, x R.
1 x2
d. f (x) =
, x R.
5(1 + x2 )
2x
, x R.
e. f (x) =
1 + x2
Solutii
a. Functia f (x) = sin x nu este contractie pe R. Presupunand prin absurd
c
a ar exista k (0, 1) astfel ncat | sin x sin y| k |x y|, x, y R,
atunci, n particular pentru y = 0, se obtine | sin x| k |x|, x R; rezulta
| sin x|
c
a lim
k < 1, contradictie. Functia sinus este totusi contractie pe
x0 |x|
orice interval nchis care nu contine numere de forma k, k Z (pentru
demonstratie se poate aplica teorema lui Lagrange).
b. Functia f (x) = ln x este contractie pe [e, ); din teorema lui Lagrange
rezult
a:
| ln x ln y|
1
sup
ce c
|x y|
1
|x y|, x, y R.
e
43
este echivalent
a cu f (x) = x, iar spatiul metric X este complet (cu metrica
uzuala indus
a din R); demonstr
am acum ca f este contractie pe X. Derivata
2
0
0
este f 0 (x) = (x2x
2 +4)2 , iar supxX |f (x)| = f (1) = 25 < 1, deci f este
2
. Sirul aproximatiilor
contractie cu factorul factorul de contractie k = 25
succesive este
1
x0 = 0, xn+1 = f (xn ) = 2
;
xn + 4
evaluarea erorii:
n
1
2
kn
,
|x0 x1 | =
|xn | <
1k
3
25
16
deci x3 = f 65
= 0, 2355072.
Aceeasi ecuatie se poate rezolva aproximativ si folosind contractia
g(x) = 14 (1 x3 ), x [0, 1]. In acest caz factorul de contractie este
3
k = sup |g 0 (x)| = . Metoda aproximatiilor succesive converge mult
4
x(0,1)
mai ncet n acest caz, x6 .
16. S
a se calculeze cu o eroare mai mica decat 103 solutia reala a
3
ecuatiei x + 12x 1 = 0.
Solutie
Ecuatia are o singur
a solutie reala (0, 1) si este echivalenta cu x = f (x),
1
2
unde f (x) = x + 12
este contractie pe [0, 1], cu factorul de contractie
2
k = 169
.
17. S
a se calculeze cu o eroare mai mica decat 103 solutia reala a
5
ecuatiei x + x 15 = 0.
Solutie
Ecuatia are o singur
a solutie reala (1,2). Scriem ecuatia sub forma
echivalent
a x = 5 15 x; aplicatia f (x) = 5 15 x este contractie pe [1, 2]
1
cu factorul de contractie k =
.
5
4
5
14
44
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
Solutie
Functia f : R 7 R, f (x) = q sin x + m este contractie:
sup |f 0 (x)| = q < 1,
xR
qn
|x1 x0 |.
1q
a2 + b2
=
b
a
sin x +
cos x + c =
a2 + b2
a2 + b2
a2 + b2 sin(x + ) + c,
cu
R bine ales. Rezulta ca aplicatia f este contractie daca si numai
dac
a a2 + b2 < 1; daca aceasta ipoteza este adevarata, atunci un sir al
aproximatiilor succesive este (de exemplu)
x0 = 0, xn+1 = f (xn ). Eroarea
n
a2 + b2
45
n
X
aik xk + bi , 1 i n ?
k=1
Solutie
Fie d una din distantele echivalente pe Rn (a se vedea exercitiile 1 si 2) si
fie
n
T : R 7 R , T (x1 , x2 , .., xn ) =
n
X
a1k xk + b1 , ...,
k=1
n
X
ank xk + bn .
k=1
Se impune conditia ca T s
a fie contractie si se obtin valorile cerute pentru .
Vom face n continuare calculul pentru distanta euclidiana, d = d2 . Pentru
orice vectori x = (x1 , x2 , ..., xn ) si y = (y1 , y2 , ..., yn ) din Rn , avem (aplicam
inegalitatea lui Schwarz):
v
u n
uX
d2 (T (x), T (y)) = ||t
n
X
i=1
k=1
v
u n
uX
||t
n
X
i=1
k=1
a2ik
n
X
!!
(xk yk )2
k=1
!2
aik (xk yk )
v
u n n
uX X
a2ik d2 (x, y).
= ||t
i=1 k=1
v
1
u n n
uX X
Deci T este contractie dac
a si numai daca || t
a2ik .
i=1 k=1
23. S
a se rezolve exercitiul anterior n raport cu distantele d1 si d .
24. Ecuatii integrale de tip Fredholm Fie a, b R, a < b si fie
K : [a, b][a, b] 7 R o functie continua (numita nucleu). Pentru orice functie
continu
a f : [a, b] 7 R si pentru orice R, fie ecuatia (cu necunoscuta
):
Z b
(x) =
46
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
Solutie
Studiem ecuatia n spatiul Banach (C([a, b]), d ). Fie aplicatia
U : C([a, b]) 7 C([a, b]), (U )(x) =
Z b
= sup |
Z b
x[a,b]
|| sup
Z b
x[a,b] a
|| k K k
Z b
|(y) (y)|dy,
unde, am notat k K k =
sup
(x,y)[a,b]2
Z b
1 (x) = (U 0 )(x) =
Z b
2 (x) = (U 1 )(x) =
K(x, y)
a
Z b
= f (x) +
Z bZ b
Z b
= f (x) +
Z b
Z b
Z b
0 (t)
a
47
Z b
K2 (x, y) =
a
Z b
K3 (x, y) =
a
.........................................
Z b
Kn (x, y) =
a
Z b
Fie R(x, y, ) =
n1
n0
Z b
R(x, y, )f (y)dy.
(x) = f (x) +
a
25. S
a se determine R astfel ncat ecuatiei
Z 1
(x) =
xy(y)dy + x2
sa i se poat
a aplica metoda aproximatiilor succesive si, n acest caz, sa se
rezolve ecuatia.
Solutie
Cu notatiile din exercitiul precedent, a = 0, b = 1,
K : [0, 1] [0, 1] 7 R, K(x,Ry) = xy, f (x) = x2 si k K k = 1. Aplicatia
U definit
a prin (U )(x) = 01 xy(y)dy + x2 este contractie daca si numai
daca || < 1. In acest caz, nucleele iterate sunt:
K1 (x, y) = K(x, y) = xy,
Z 1
Z 1
K2 (x, y) =
K3 (x, y) =
Z 1
1
0
In general, Kn =
1
3n1
xt2 ydt =
1
xt2 ydt = xy,
3
1
xy.
32
xy. Rezulta:
R(x, y, ) =
X n
n0
xy =
3xy
,
3
48
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
Z 1
3xy
y 2 dy = x2 +
3
x.
4(3 )
p1
p 1
1 axp <
< 1 , x >
p
p
r
p
a
.
2
2.4
Functii continue
28. S
a se studieze continuitatea in zero functiei
(
f (x) =
x[ x1 ], x (0, 1]
1,
x=0
2.4. FUNCT
II CONTINUE
49
1
1
1 < f (x) x , x (0, 1],
x
x
rezult
a c
a functia f este continu
a n 0.
29. Fie
f : R 7 R, f (x) =
x sin x1 , x 6= 0
0, x = 0
Sa se demonstreze c
a f este uniform continua pe R.
Solutie
Functia f este continu
a, deci pe orice interval compact [a, b] R este si
uniform continu
a. Fie xn si yn astfel ncat |xn yn | 0. Atunci
|f (xn ) f (yn )| 0 (deoarece lim f (xn ) = lim f (yn ) = 1), deci f este
n
n
uniform continu
a pe R.
1
30. Fie f : (0, 1] 7 R, f (x) = sin . Sa se demonstreze ca f nu este
x
uniform continu
a.
Solutie
1
1
Fie xn =
si yn =
. Atunci |xn yn | 0, dar
n
2 + 2n
|f (xn ) f (yn )| 1 6= 0.
31. Fie f : (0, 1] 7 R, f (x) = ln x si g : [1, ) 7 R, g(x) = ln x. Sa se
studieze uniform continuitatea functiilor f si g.
Solutie
Functia f nu este uniform continua: fie xn = en si yn = e2n . Atunci
|xn yn | 0, dar |f (xn ) f (yn )| . Functia g este uniform continua:
din inegalitatea sup |g 0 (x)| 1, rezulta, (aplicand teorema lui Lagrange):
x1
50
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
B = {x X |f (x) a}
D = {x X | f (x) = a}.
S
a se demonstreze c
a A este multime deschisa, iar B si D sunt multimi
nchise.
Solutie
A = f 1 ((, a)), B = f 1 ((, a]), D = f 1 ({a}); multimea (, a)
este deschis
a, iar multimile (, a] si {a} sunt nchise.
33. S
a se construiasca o functie continua, bijectiva avand inversa discontinu
a.
Solutie
Fie X = [0, 2) cu distanta uzuala indusa din R. Fie cercul unitate
Y = {(x, y) R2 | x2 + y 2 = 1},
cu distanta euclidian
a indusa din R2 (se poate lua si metrica lungimea
arcului, care este echivalenta cu distanta euclidiana). Fie functia:
f : X 7 Y, f (t) = (cos t, sin t).
Atunci f este continu
a (deoarece componentele sunt continue) si bijectiva.
Dac
a functia invers
a f 1 : Y 7 X ar fi continua, atunci imaginea
oricarui
q
sir convergent din Y ar fi un sir convergent n X. Sirul
1 n12 , n1
converge la (1, 0) n Y , dar imaginea sa prin functia f 1 :
f 1
1
1
1 2,
n
n
!!
= 2 arctg q
n 1
1
n2
2.4. FUNCT
II CONTINUE
51
S
a se studieze continuitatea urm
atoarelor functii n origine
(exercitiile 35-47):
x2 y
,
x2 +y 2
(x, y) 6= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
35. f (x, y) =
Solutie
lim f (x, y) =
x2 y
lim
2
2
(x,y)(0,0) x +y
(x,y)(0,0)
36. f (x, y) =
xy
,
x2 +y 2
(x, y) 6= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
Trecand la coordonate polare, x = cos , y = sin , obtinem:
lim
(x,y)(0,0)
f (x, y) =
xy
2 sin cos
=
lim
= sin cos ,
0
2
(x,y)(0,0) x2 + y 2
lim
ceea ce arat
a c
a limita n (0, 0) nu exista, deci functia nu este continua n
origine.
(
37. f (x, y) =
x2 y
,
x4 +y 2
(x, y) 6= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
x2 y
a:
lim
4
2 nu exist
(x,y)(0,0) x +y
f (xn , yn ) 12 . Dac
a (x0n , yn0 )
Atunci
38. f (x, y) =
x2 y 2
,
x2 +y 2
(x, y) 6= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
lim f (x, y) nu exist
a.
(x,y)(0,0)
39. f (x, y) =
1
(x2 + y 2 ) sin xy
, (x, y) 6= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
1
Din inegalitatea (x2 + y 2 ) sin xy
a
x2 + y 2 rezult
lim
(x,y)(0,0)
f (x, y) = 0,
52
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
40. f (x, y) =
12
x
2
y 2 +e x2
ye
, (x, y) 6= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
1
lim f (x, y) nu exista; daca (xn , yn ) = ( ln
, 1 ) (0, 0), atunci
n n
(x,y)(0,0)
1
f (xn , yn ) ,
2
1
iar dac
a (x0n , yn0 ) = ( ln
, 1 ) (0, 0), atunci
n n2
f (x0n , yn0 ) 0.
(
1
xy
41. f (x, y) =
3 2
y
sin xx2 +y
(x, y) 6= (0, 0)
2,
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
3 2
lim
(x,y)(0,0)
f (x, y) =
lim
(x,y)(0,0)
y
sin xx2 +y
2
x3 y 2
x2 +y 2
x3 y 2
= 0, deoarece
x2 + y 2
x3 y 2
2
|x3 |,
x + y2
x2 +y2
x2 +y 2 +11
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
lim f (x, y) =
(x,y)(0,0)
43. f (x, y) =
lim
(x,y)(0,0)
x2 +y 2
Solutie
(x,y)(0,0)
x2 +y 2
x2 +y 2 +11
x2 y 2 +11
lim
, (x, y) 6= (0, 0)
, (x, y) 6= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
f (x, y) =
lim
(x,y)(0,0)
x2 y 2 +11
x2 +y 2
x2 y 2
= 0,
(x,y)(0,0) (x2 + y 2 )( x2 y 2 + 1 + 1)
lim
2.4. FUNCT
II CONTINUE
53
1
e x2 +y2
, (x, y) 6= (0, 0)
44. f (x, y) =
x4 +y 4
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
1
t0+
e t
tn
= 0, n N , rezulta
lim
(x,y)(0,0)
f (x, y) = 0, deci
(1 + x2 y 2 )
45. f (x, y) =
1
x2 +y 2
, (x, y) 6= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
lim
(x,y)(0,0)
f (x, y) =
(1 + x2 y 2 )
lim
(x,y)(0,0)
lim
(x,y)(0,0)
2 2
(1 + x y )
1
x2 +y 2
1
x2 y 2
x2 y 2
x2 +y 2
= 1,
46. f (x, y, z) =
x2
,
x2 +y 2 +z 2
(x, y, z) 6= (0, 0, 0)
0, (x, y, z) = (0, 0, 0)
Solutie
Folosind coordonatele sferice:
x = sin cos , y = sin sin , z = cos ,
obtinem
lim
(x,y,z)(0,0,0)
2 (sin2 cos2 )
= sin2 cos2 ,
0
2
f (x, y, z) = lim
47. f (x, y, z) =
xz
x2 +y 2
, (x, y, z) 6 Oz
0,
x=y=0
Solutie
Fie (0, 0, zo ) Oz; analiz
am mai ntai cazul zo 6= 0.
Folosind coordonate cilindrice,
x = cos , y = sin , z = z,
54
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
obtinem
lim
(x,y,z)(0,0,zo )
f (x, y, z) =
cos z
= zo cos ,
(,z)(0,zo )
lim
(x,y,z)(0,0,0)
f (x, y, z) = 0,
2.5
n
X
ck f (tk )
k=1
este functional
a liniar
a si continua. In plus:
k F k=
n
X
|ck |.
k=1
Solutie
a. Fie f, g C[a, b] si , R; atunci:
Fx0 (f + g) = f (x0 ) + g(x0 ) = Fx0 (f ) + Fx0 (g),
deci Fx0 este functionala liniara.
Pentru orice f C[a, b], avem:
|Fx0 (f )| = |f (x0 )| k f k ,
2.5. SPAT
II NORMATE S
I OPERATORI LINIARI
55
a si k Fx0 k 1.
deci Fx0 este continu
Daca 1 este functia constant
a 1, atunci |Fx0 (1)| = 1, deci k Fx0 k= 1.
b. Evident, se poate presupune ca ck 6= 0, k {1, 2, ..., n} si ca punctele
t1 , t2 , ..., tn sunt alese cresc
ator; liniaritatea:
F (f + g) =
n
X
ck f (tk ) +
k=1
n
X
ck g(tk ) =
k=1
n
X
n
X
ck f (tk )
|F (f )| =
k=1
!
n
X
|ck f (tk )|
k=1
|ck |
k f k , f C[a, b],
k=1
rezult
a continuitatea lui F si inegalitatea:
k F k
n
X
|ck |.
k=1
h(x) =
uk+1 uk
tk+1 tk
uk , x = tk
u1 , x [a, t1 )
un , x (tn , b]
u t
uk+1 tk
x + k k+1
, x (tk , tk+1 )
tk+1 tk
k=1
k=1
Z b
f (t)dt.
a
56
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
S
a se demonstreze c
a J este functionala liniara si continua si apoi sa se
calculeze norma sa.
b. Mai general, pentru orice functie continua : [a, b] 7 R aplicatia:
J : C[a, b] 7 R, J (f ) =
Z b
(t) f (t) dt
a
este o functional
a liniara si continua si
k J k=
Z b
|(t)| dt.
Solutie
a. Liniaritatea este o consecinta directa a proprietatilor integralei Riemann.
Pentru orice f C[a, b], avem:
Z
b
|J(f )| = f (t) dt
a
Z b
|f (t)|dt (b a) k f k ,
rezult
a continuitatea si inegalitatea:
k J k
Z b
|(t)| dt.
2.5. SPAT
II NORMATE S
I OPERATORI LINIARI
57
Aceast
a alegere a diviziunii este posibila datorita continuitatii functiei .
Impartim intervalele diviziunii n doua grupe:
n prima grup
a consider
am intervalele (notate 01 , 02 , ..., 0r ) pe care functia
nu se anuleaz
a (nu schimb
a semnul);
n grupa a doua, celelalte intervale (notate 001 , 002 , ..., 00s ).
Definim functia g pe fiecare interval al diviziunii urmand urmatoarele reguli:
i. g(t) = sgn((t)), t 0i , i = 1, 2, ..., r;
ii. g(t) este liniar
a n restul punctelor din [a, b]; (se pot da formule concrete,
a se vedea exercitiul anterior);
iii. dac
a a sau b este extremitate a unui interval din a doua grupa, atunci
g(a) = 0 , (repectiv g(b) = 0).
Evident, functia g este continu
a si k g k 1, deci:
k J k |J (g)| =
X
Z
s Z
X
r
(t) g(t) dt
(t) g(t) dt +
=
00
j=1 0j
k=1 k
r Z
X
0
j=1 j
Z b
|(t)| dt
|(t)| dt 2
Z b
>
s Z
X
00
k=1 k
s Z
X
00
k=1 k
|(t)| dt =
|(t)| dt >
|(t)| dt 2 (b a).
Pentru 0, rezult
a inegalitatea:
k J k
Z b
|(t)| dt,
58
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
Pn
j=1 xj ej
Rn , au loc inegalitatile:
|xi | k x k2 , i = 1, 2, ..., n.
De aici si din inegalitatea triunghiului, rezulta:
k T x k2 = k T
n
X
xj ej k2 = k xj T ej k2
j=1
n
X
|xj | k T ej k2 nK k x k2 , x Rn ,
j=1
2.5. SPAT
II NORMATE S
I OPERATORI LINIARI
59
deci k M k= |b|.
b. Demonstr
am egalitatea (M ) = [a, b] prin dubla incluziune.
Prin definitie, (M ) dac
a si numai daca operatorul I M nu este
inversabil (ceea ce este echivalent cu a fi bijectiv, conform teoremei lui Banach; a se vedea sectiunea teoretica a acestui capitol). Fie 0 [a, b]; din
egalitatea:
((0 I M )(f ))(x) = (0 x)f (x), f C[a, b], x [a, b]
rezult
a c
a operatorul 0 I M nu este surjectiv deoarece imaginea sa este:
Im(0 I M ) = {f C[a, b] | f (0 ) = 0} =
6 C[a, b],
deci [a, b] (M ). In locul incluziunii inverse (M ) [a, b] demonstram
incluziunea echivalent
a: C \ [a, b] C \ (M ). Fie 0 6 [a, b]; atunci functia
: [a, b] 7 C, 0 (x) =
1
0 x
60
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
1
f (x), x [a, b].
0 x
Se demonstreaz
a f
ar
a dificultate ca S este operator liniar. Continuitatea
rezult
a din inegalitatea:
k Sf k = sup |0 (x)f (x)| k 0 k k f k , f C[a, b].
x[a,b]
1
f = f, f C[a, b],
0
2.5. SPAT
II NORMATE S
I OPERATORI LINIARI
61
Solutie
a. Liniaritatea este imediat
a; din inegalitatea:
k M f k = sup |(x)f (x)| k k k f k ,
x[a,b]
rezult
a continuitatea si k M kk k . Inegalitatea inversa rezulta ca n
exercitiul anterior.
b. Fie A = {(x) | x [a, b]} imaginea lui . Demonstram egalitatea
(M ) = A prin dubl
a incluziune. Daca 0 A, atunci exista x0 [a, b]
astfel nc
at (x0 ) = 0 ; de aici rezulta ca operatorul 0 I M nu este
surjectiv deoarece imaginea sa este:
Im(0 I M ) = {f C[a, b] | f (x0 ) = 0} =
6 C[a, b].
Pentru a demonstra incluziunea inversa, fie 0 6 A; atunci functia
0 : [a, b] 7 C, 0 (x) =
1
0 (x)
62
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
Z b
Z b
s[a,b] a
Solutie
a. Pentru orice f, g C[a, b] si , R avem:
Z b
(TK (f + g))(s) =
a
Z b
Z b
k f k sup
Z b
s[a,b] a
Z b
s[a,b] a
Demonstr
am acum inegalitatea inversa. Aplicatia
[a, b] 3 s 7
Z b
|K(s, t)| dt R
este continu
a (definit
a pe un compact) si deci exista s0 [a, b] astfel ncat:
Z b
sup
s[a,b] a
|K(s, t)| dt =
Z b
a
2.5. SPAT
II NORMATE S
I OPERATORI LINIARI
63
Notam (t) = K(s0 , t); evident, C[a, b]. Pe spatiul Banach C[a, b] consideram functionala (ca n exercitiul 49.b)
Z b
Z b
J (f ) =
(t)f (t) dt =
a
Z b
|(t)| dt =
Z b
In demonstratia egalit
atii de mai sus s-a aratat (a se vedea solutia exercitiului
49.b) c
a pentru orice > 0, exist
a o functie g C[a, b] astfel ncat k g k 1
si
J (g) k J k .
Deoarece k g k 1 avem:
k TK k k TK g k (TK g)(s0 ) =
Z b
K(s0 , t)g(t) dt =
a
= J (g) k J k = sup
Z b
|K(s, t)| .
s[a,b] a
Z b
s[a,b] a
x ? y : Z 7 C, (x ? y)(n) =
x(n k)y(k),
kZ
64
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
|x(n k)y(k)|
kZ
|x(n k)|
|y(k)| =k y k1 k x k1 .
kZ
kZ
k)y(k)
k x ? y k1 =
|(x ? y)(n)| =
nZ
nZ kZ
X
X X
|x(n k)y(k)| =
nZ kZ
|y(k)|
|y(k)|
kZ
|x(n k)|
nZ
kZ
!
X
|x(m)|
=k x k1 k y k1 ,
mZ
x(n k)y(k) =
kZ
x(m)y(n m) = (y ? x)(n).
mZ
kZ
e. L
as
am liniaritatea ca exercitiu. Fie `1 (Z), fixat; atunci, pentru orice
1
x ` (Z), aplic
and inegalitatea de la punctul b, avem:
k C x k1 =k ? x k1 k k1 k x k1 ,
ceea ce ncheie demonstratia.
2.5. SPAT
II NORMATE S
I OPERATORI LINIARI
65
T n.
n0
1
.
1 k T k
Solutie
Spatiul L(X) este complet, deci orice
X serie (de operatori) absolut convergenta este si convergent
a. Fie seria
T n ; seria converge absolut:
n0
k Tn k
n0
k T kn =
n0
1
,
1 k T k
deci converge n spatiul L(X). Fie S L(X) suma acestei serii si fie
Sn =
n
X
k=0
X
n0
Tn k
1
,
1 k T k
66
CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
Capitolul 3
S
iruri si serii de functii
Functii elementare
3.1
Notiuni teoretice
Convergent
a punctual
a si convergent
a uniform
a
Fie (X, d) un spatiu metric, fie fn : X 7 R(C) un sir de functii si fie
f : X 7 R(C) o functie.
Sirul fn converge punctual (sau simplu) la f daca
lim (x) = f (x), x X.
Se spune c
a f este limita punctuala a sirului fn .
Sirul fn este uniform convergent la f daca
> 0, N () > 0 astfel nc
at |fn (x) f (x)| < , n N (), x X.
Intr-o formulare echivalent
a, sirul fn converge uniform la f daca si numai
daca
lim sup |fn (x) f (x)| = 0.
n xX
68
0 daca x [0, 1)
1 daca x = 1
Z b
lim
n a
f (x)dx.
fn (x)dx =
S
a consider
am sirul fn (x) =
functia constant
a 0:
a
sin(nx)
,
n
n xR
1
= 0.
n
Functiile fn sunt derivabile, dar sirul derivatelor fn0 (x) = cos(nx) nu converge (nici punctual). Rezultatul urmator da conditii suficiente n care sirul
derivatelor converge:
Derivare termen cu termen
Presupunem c
a functiile fn sunt derivabile, n N . Daca sirul fn converge
punctual la f si dac
a exista g : [a, b] 7 R astfel ncat fn0 converge uniform
la g, atunci f este derivabila si f 0 = g.
Serii de functii
Fie un : X 7 R(C) un sir de functii si fie sn =
n
X
k=1
Se spune c
a seria
punctual convergent. Seria este uniform convergenta daca sn converge uniform. Suma seriei este limita (punctuala sau uniforma) a sirului sumelor
partiale.
Criteriul lui Weierstrass de convergent
a uniform
a
Dac
a exist
at |un (x)| an , x X
Xa un sir cu termeni pozitivi
Xan astfel nc
si seria
an converge, atunci seria
un converge uniform.
n
Transfer de continuitate
X
Dac
a un sunt functii continue si seria
un converge uniform la f , atunci
n
3.1. NOT
IUNI TEORETICE
69
Z b
fn (x) dx =
XZ b
Se spune c
a o serie de functii
X n
fn (x)dx.
!0
fn (x)
fn0 (x), x D.
Z bX
a
un (x)dx =
XZ b
n
un (x)dx.
b. Presupunem c
a functiile un sunt derivabile. Daca seria
un converge
punctual la f si dac
a exist
a g : [a, b] 7 R astfel ncat
n
X
f (k) (a)
k=0
k!
(x a)k .
70
(x a)n+1 (n+1)
f
().
(n + 1)!
Observatii
1. Restul de ordin n poate fi scris sub forma Peano :
: I 7 R astfel nc
at lim (x) = (a) = 0 si
xa
n
(x a)
Rn,f,a (x) =
(x).
n!
Rn,f,a (x)
= 0.
2. lim
xa (x a)n
3. Restul de ordin n poate fi scris sub forma integrala:
1
Rn,f,a (x) =
n!
Z x
Seria Taylor
Fie I R un interval deschis si fie f : I 7 R o functie de clasa C pe I.
Pentru orice x0 I definim seria Taylor asociata functiei f n punctul x0 :
X
f (n) (x0 )
n=0
n!
(x x0 )n .
Observatii
1. Seria Taylor asociata functiei f n punctul x0 este o serie de puteri.
2. Seria Taylor asociata lui f n x0 = 0 se mai numeste si serie Mc Laurin.
Teorema de reprezentare a functiilor prin serii Taylor
Fie a < b si fie f C ([a, b]) astfel ncat exista M > 0 cu proprietatea ca
n N, x [a, b], |f (n) (x)| M . Atunci pentru orice x0 (a, b), seria
Taylor a lui f n jurul lui x0 este uniform convergenta pe [a, b] si suma ei
X f (n) (x0 )
este functia f , adic
a f (x) =
(x x0 )n , x [a, b].
n!
n0
Serii de puteri
Fie (an )nN un sir de numere complexe si a C. Seria
X
n=0
n=0
q
n
|an |.
an (z a)n se
3.1. NOT
IUNI TEORETICE
71
Raza de convergent
a a seriei date, (notata R), se defineste astfel:
0 daca =
daca = 0
R=
1 dac
a (0, )
Teorema
lui Abel
Fie
n=0
1. Dac
a R = 0, atunci seria converge numai pentru z = a.
2. Dac
a R = , atunci seria converge absolut pentru orice z C.
3. Dac
a R (0, ), atunci seria este absolut convergenta pentru |z a| < R
si divergent
a pentru |z a| > R.
4. Seria este uniform convergent
a pe orice disc nchis |za| r , r (0, R).
Derivare si integrare termen cu termen
Fie
n=0
1. Seria derivatelor
n=1
seria initial
a si suma sa este S 0 (z).
X
(z a)n+1
an
2. Seria primitivelor
are aceeasi raza de convergenta cu
n+1
n=0
seria initial
a si suma sa este o primitiva a lui S.
Functii elementare
1.
ez
X
1
n!
n=0
z n , z C.
X
1
2.
=
z n , |z| < 1.
1 z n=0
3.
X
1
=
(1)n z n , |z| < 1.
1 + z n=0
4. cos z =
X
(1)n
n=0
(2n)!
z 2n , z C.
(1)n
z 2n+1 , z C.
(2n
+
1)!
n=0
X ( 1)( 2)...( n + 1)
z n , |z| < 1, R.
6. (1 + z) =
n!
n0
5. sin z =
72
3.2
S
iruri si serii de functii
S
a se studieze convergenta punctual
a si uniform
aa
urm
atoarelor siruri de functii (exercitiile 1-9):
1. un : (0, 1) 7 R ; un (x) =
Solutie
1
, n 0.
nx + 1
1
= 0, deci un converge
n nx + 1
punctual la f (x) = 0.
1
= 1 si deci un nu converge
Evident, sup |un (x) f (x)| = sup
nx + 1
x(0,1)
x(0,1)
uniform la f .
2. un : [0, 1] 7 R ; un (x) = nx(1 x)n , n 0.
Solutie
Pentru orice x (0, 1), fixat, avem:
lim un (x) = lim nx(1 x)n = 0,
x(0,1)
1
n+1
n
2
1
= ,
4
1
,
e
x(0,1)
3.2. SIRURI S
I SERII DE FUNCT
II
73
1
n2
x2 +
, n > 0.
x2 +
1
=
x2 = |x|,
n2
= sup
xR
n2
q
x2 +
1
n2
x2
=
1
0,
n
enx 1
, n 0.
enx + 1
enx 1
= 1,
n enx + 1
x(,0)
sup
x(,0)
nx
e 1
= 1,
+
1
enx + 1
x
, n > 0.
1 + n(n + 1)x2
Solutie
Fie x R, fixat; atunci:
lim un (x) = lim arctan
x
= 0,
1 + n(n + 1)x2
74
xR
xR
x
.
1 + n(n + 1)x2
Functiile un sunt impare deci este suficient sa gasim supremumul pe intervalul (0, ).
x
1 + n(n + 1)x2
0
1
;
n(n+1)
1 n(n + 1)x2
,
x2 + (1 + n(n + 1)x2 )2
n final rezulta ca un este uni-
form convergent.
r
7. un : (1, ) 7 R, un (x) =
(n2 + 1) sin2
+ nx nx, n > 0.
n
Solutie
Folosim inegalitatea sin x x ,x [0, 2 ] si obtinem :
(n2 + 1) sin2 n
0 un (x) q
<
(n2 + 1) sin2 n + nx + nx
2
(n2 + 1) n2
2
<
< 0,
2 n
n
deci sirul un este uniform convergent la 0 .
8. un (x) = xn enx , x 0.
Solutie
Fie x 0, fixat. Atunci lim un (x) = 0, deci sirul converge punctual la
n
functia f (x) = 0, x 0. Studiind variatia functiei un , rezulta:
lim sup |un (x)| = lim |un (1)| = lim en = 0,
n x0
nx
, x [0, 1].
1+n+x
Solutie
Fie x [0, 1], fixat. Atunci lim un (x) = x, deci sirul un converge punctual
n
la f (x) = x, x [0, 1]. Pentru a studia convergenta uniforma, calculam:
x + x2
2
= lim
= 0,
n x[0,1] 1 + n + x
n 2 + n
n x[0,1]
3.2. SIRURI S
I SERII DE FUNCT
II
75
n xR
1
= 0.
n
n xR
An =
x
1
+ | = .
n n2
nex + xen
, n N si fie
x+n
un (x)dx, n N . S
a se studieze convergenta sirului un si sa se
calculeze lim An .
n
Solutie
Fie x 0, fixat.
nex + xen
= ex ,
n
x+n
76
Dac
a x (n, ) atunci:
ex < en |en ex | < en gn (x) < en 0.
Dac
a x [0, n] atunci
ex en |en ex | |en | + |ex | =
= en + ex 2ex ,
deci
g(x)
2xex
, x [0, n].
x+n
!0
=2
2xex
.
x+n
ex
(x2 nx + n),
(x + n)2
2xex
2
este crescatoare pe (0, n +4nn
) si descrescatoare pe
2
x
+
n
2
( n +4nn
, n),deci
2
deci functia
2n
8n
gn (x)
e n2 +4n+n 0.
( n2 + 4n + n)2
lim An =
Z 1
f (x)dx =
0
ex dx =
e1
.
e
3.2. SIRURI S
I SERII DE FUNCT
II
77
recurent
a, se obtine: f (x) = sin (f (x)) , x 0, 2 . Se demonstreaza
simplu c
a singura solutie a ecuatiei t = sin t este t = 0, deci functia f
este constant
a zero. Studiem acum convergenta uniforma; pentru aceasta,
trebuie calculat sup |fn (x)|. Demonstram n continuare ca functia fn
x[0, 2 ]
este cresc
atoare pentru orice n N si deci supremumul de mai sus este
fn ( 2 ). S
irul fn ( 2 ) converge
la zero (deoarece s-a demonstrat mai sus ca
lim fn (x) = 0, x 0, 2 ) si deci fn este uniform convergent.
n
Demonstratia faptului c
a fn sunt functii crescatoare se face prin inductie: f1
este cresc
atoare; presupunem c
a fk sunt crescatoare pentru orice 1 k n
si demonstr
am c
a fn+1 este crescatoare. Fie 0 x < y ; atunci:
2
fn+1 (x) = sin (fn (x)) sin (fn (y)) = fn+1 (y),
x[0,1]
x x1+ n .
78
Studiind
variatia functiei de mai sus, rezulta ca supremumul se atinge n
n
n
x = n+1 ; rezult
a:
n x[0,1]
n
n+1
n
n
1
n+1
= 0,
x1
1
n
lim f 0 (x)
n n
= lim
1
n
x n = 1 = f 0 (x).
n+1
nx , x R.
Solutie
Seria converge punctual daca si numai daca x (1, ) (se compara cu seria
lui Riemann).
X 1
1
1
Fie r > 1; pentru orice x r, avem x r . Seria
este convergenta
r
n
n
n n
si deci, conform criteriului lui Weierstrass, seria converge uniform pe intervalul [r, ).
X
X
0
Seria derivatelor:
nx =
nx ln n converge uniform pe orice inn1
n1
nx ln n
nr ln n, x r.
n1
3.2. SIRURI S
I SERII DE FUNCT
II
17.
X
sin nx
n=1
2n
79
, x R.
Solutie
sin nx
1
|un (x)| = n n ,x R .
2
2
X 1
Seria
este convergent
a si din criteriul lui Weierstrass rezulta ca seria
2n
n1
X sin nx
n1
2n
X
1
1
1
Seria are termeni pozitivi si
este conver2 n2 . Seria
2
2
n
n + ((x))
n=1
X
1
genta, deci
a pe [a, b].
2 este uniform convergent
2
n=1 n + ((x))
X 2(x)0 (x)
Seria derivatelor
este uniform convergenta pe [a, b], deci
2
2 2
n1 (n + ((x)) )
seria se poate deriva termen cu termen.
18.
19.
X (x + n)2
n1
n4
Solutie
Din inegalit
atile 0 < a < b si a x b rezulta (x + n)2 (b + n)2 si deci
X (x + n)2
n1
n4
X (b + n)2
n1
n4
80
X ln(1 + nx)
n1
nxn
; x > 0.
Solutie
Aplic
and inegalitatea ln(1 + x) x obtinem
X ln(1 + nx)
nxn
n1
X
n1
xn1
nxn
n1
X ln(1 + nx)
n1
rezult
a c
a seria este divergenta, deoarece ultima serie este divergenta (criteriul necesar). In concluzie, seria data converge daca si numai daca x > 1.
Seria derivatelor este:
X
n1
1
ln(1 + nx)
.
n
(1 + nx)x
xn+1
rezult
a c
a seria derivatelor converge uniform pe orice interval [r, ), r > 1.
21.
xn (1 x), x 0.
n0
Solutie
S
irul sumelor partiale este
sn (x) = 1 xn+1 .
Rezult
a c
a seria converge simplu pentru orice x [0, 1].
Suma seriei este
s : [0, 1] 7 R, s(x) = 1, x [0, 1) si s(1) = 0.
3.2. SIRURI S
I SERII DE FUNCT
II
81
22.
enx , x > 0.
n0
Solutie
Sirul sumelor partiale este sn (x) =
n
X
ekx =
k=0
1 e(n+1)x
. Seria converge
1 ex
1
punctual la functia f (x) =
pentru orice x > 0; seria nu converge
1 ex
uniform pe (0, ):
n
X
e(n+1)x
e(n+1)x
kx
= .
sup
=
lim
e
f (x) = sup
x
x0 1 ex
x>0 k=0
x>0 1 e
X
nx
ne
Seria derivatelor
n0
s0n (x)
1 e(n+1)x
1 ex
!0
(n + 1)e(n+1)x ne(n+2)x ex
.
(1 ex )2
ex
,
(1 ex )2
sin nx
este
n(n + 1)
n1
X
continu
a. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solutie
Seria este uniform convergent
a (se aplica criteriul lui Weierstrass):
X
sin nx
1
,
n(n + 1) n1 n(n + 1)
n1
X
82
cos nx
n+1
nu converge punc-
n1
(1)n
2
b2
nx
(1) 2 2 , x [a, b],
n n
X 1
este convergenta.
n2
Seria nu este uniform convergenta pe R; pentru aceasta, fie a suma seriei
X (1)n
X (1)n
s
i
b
suma
seriei
. Evident, seria data converge punctual
n2
n
n
n
n
X
x2 + k
la functia f (x) = ax2 + b. Fie sn (x) =
(1)k
. Calculam:
k2
k=1
n
n
X (1)k
lim sup |f (x) sn (x)| = lim sup x2
a
= ,
2
n xR
n xR
k
k=1
X x2 + n
n
n2
este divergent
a (se poate compara cu seria armonica).
c. Evident, functia f (suma seriei) este continua pe R (desi seria nu converge
uniform pe R).
3.2. SIRURI S
I SERII DE FUNCT
II
83
d. Seria nu verific
a ipotezele teoremei de derivare termen pe R: seria data
trebuie s
a convearg
a punctual, iar seria derivatelor sa convearga uniform;
X
2x
prima conditie a fost verificat
a. Seria derivatelor este
(1)n 2 , serie
n
n1
care nu este uniform convergent
a pe R:
n
X
(1)k
2ax
lim sup 2x
= .
n xR
k2
k=1
Mention
am totusi c
a seria derivatelor converge uniform pe orice compact
din R. Seria dat
a se poate deriva termen cu termen, egalitatea
0
X (1)n
X (1)n
X (1)n
x2
= 2x
+
,x R
2
2
n1
n1
n1
X nxn + x
.
n2 + 1
a. Pentru ce valori ale lui x R seria converge ?
b. Sa se studieze convergenta uniforma.
c. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solutie
a. Fie x (1, 1), fixat. Descompunem seria:
n1
X nxn + x
n1
n2
+1
=x
X
n1
n2
X
1
n
+
xn .
2
+ 1 n1 n + 1
n+1
2 +1
(n+1)
lim
n
n2 +1
xn+1
= |x| < 1.
xn
Daca x = 1, seria converge (cele doua serii de mai sus sunt convergente)
dar nu converge absolut.
Daca x = 1 seria este divergent
a (se poate compara cu seria armonica).
Daca |x| > 1 seria diverge (se poate aplica criteriul necesar).
In concluzie, seria converge dac
a si numai daca x [1, 1).
84
b. Aplic
and criteriul lui Weierstrass, seria converge absolut si uniform pe
orice compact [r, r] (1, 1):
X nr n + r
X nxn + x
, |x| r,
n2 + 1
n2 + 1
n1
n1
n2 + 1
n1
X
n1
n2
1
xn1 + 2
2
n +1
n +1
X n2
1
+
xn1 .
2+1
2+1
n
n
n1
n1
X
Seria derivatelor converge uniform pe orice interval [r, r] (1, 1), deci
seria se poate deriva termen cu termen.
26. S
a se stabileasca natura seriei
n1
n
X
k=1
Folosind exercitiul 2 din acest capitol rezulta ca seria este simplu convergent
a (la 0) dar nu este uniform convergenta.
b. Calcul
am sirul sumelor partiale:
Sn (x) =
n
X
k=1
enx
1
.
nx
1+e
2
1
Rezult
a c
a seria converge punctual la functia S(x) = . Din evaluarea:
2
enx
1
1
1
sup Sn (x) = sup
1 = sup
= ,
nx
nx
2
2
x(0,1]
x(0,1] 1 + e
x(0,1] 1 + e
rezult
a c
a seria nu este uniform convergenta .
3.2. SIRURI S
I SERII DE FUNCT
II
85
x(n)z n
nZ
este liniar
a si continu
a.
d. Sa se demonstreze c
a pentru orice siruri x, y `1 (Z) are loc egalitatea:
Z(x ? y) = (Zx) (Zy),
unde, x ? y este convolutia sirurilor x si y, (cf. exercitiului 55, cap. 2).
e. Fie `1 (Z) un sir fixat si fie MZ operatorul de nmultire cu functia
Z ( a se veda exercitiului 53 din capitolul 2):
MZ : C(D1 ) 7 C(D1 ), MZ f = (Z)f.
Fie, de asemenea, operatorul de convolutie cu (a se vedea exercitiul 55 din
capitolul 2):
C : `1 (Z) 7 `1 (Z), C x = ? x.
Sa se demonstreze relatia:
Z C x = MZ Zx, x `1 (Z).
Solutie
a. Fie z D1 si fie x `1 (Z); atunci:
X
X
x(n)z n
|x(n)| =k x k1 < .
nZ
nZ
86
nZ
sup
|x(n)| |z n | =k x k1 ,
zD1 nZ
ceea ce arat
a c
a Z este operator continuu.
1
d. Fie x, y ` (Z) si z D1 ; atunci:
(x ? y)(n) z n =
nZ
nZ
x(n k)y(k) z n =
kZ
y(k)
x(n k) z n
nZ
kZ
x(m)z m
mZ
y(k)
x(m) z km
mZ
kZ
!
X
kZ
3.3
S
a se dezvolte n serie Mc Laurin urm
atoarele functii preciz
anduse domeniul de convergent
a (exercitiile 28-41):
87
28. f (x) = ex
Solutie
Calcul
am derivatele functiei si obtinem : (ex )(n) = ex , n N . Rezulta
ex =
X
1
n!
n=0
xn .
= lim
n n + 1
n (n + 1)! xn
xn+1
e , (0, x) sau (x, 0).
(n + 1)!
1
x2n , x R.
(2n)!
n0
X
1
x2n+1 , x R.
(2n
+
1)!
n0
X
, n N,
2
88
(1)n
x2n+1 .
(2n
+
1)!
n=0
sin x =
= 0 < 1,
n (2n + 3)!
x2n+1 n (2n + 2)(2n + 3)
(cos x)
si deci
cos x =
= cos x + n
,
2
X
(1)n
n=0
(2n)!
x2n .
X ( 1)( 2)...( n + 1)
xn .
n0
n!
1
1+x
35. f (x) = 1 + x.
Solutie
Caz particular al seriei binomiale: = 12 ; rezulta:
1+x=
X (1)n1 1 3 5...(2n 3)
xn , |x| < 1.
n
n0
n1
Solutie
Derivata de ordin n a functiei x 7 ln(1 + x) este:
(n)
(ln(1 + x))
1
1+x
(n1)
Rezult
a seria:
ln(1 + x) =
(1)n1 (n 1)!
, n N.
(1 + x)n
X
(1)n1
n=1
xn ,
= ln 2.
2n + 1
Solutie
Dezvolt
am n serie derivata functiei:
(arctgx)0 =
X
1
=
(1)n x2n , |x| < 1.
2
1+x
n0
89
90
Integr
and termen cu termen, rezulta (convergenta n punctele 1 rezulta
aplic
and criteriul lui Leibniz):
arctgx =
X (1)n
x2n+1 , x [1, 1].
n0
2n + 1
38. f (x) =
Z x
sin t
2n + 1
.
4
dt
Solutie
Aplic
and dezvoltarea functiei sinus si integrand termen cu termen, rezulta:
Z x
sin t
0
dt =
(1)n
x2n+1
(2n
+
1)(2n
+
1)!
n=0
X
1 cos 2x
(1)n1 22n1 2n
=
x .
2
(2n)!
n=1
3
(1 x)(1 + 2x)
Solutie
Descompunem functia n fractii simple :
f (x) =
X
X
3
1
2
(2)n xn .
=
+
=
xn +
(1 x)(1 + 2x)
1 x 1 + 2x n=0
n=0
X
3
1
=
(1 + (1)n 2n+1 )xn , |x| < .
(1 x)(1 + 2x) n=0
2
91
1
1 + x + x2 + x3
Solutie
Descompunem functia n fractii simple :
f (x) =
1
1
x
1
=
=
+
1 + x + x2 + x3
1 + x 1 + x2 1 + x2
n n
(1) x +
n=0
n 2n
(1) x
n=0
n 2n+1
(1) x
n=0
cn xn , |x| < 1,
n=0
unde cn = 1 dac
a n = 4k , cn = 1 daca n = 4k + 1 si cn = 0 n rest.
42. S
a se dezvolte n serie de puteri ale lui x 1 functia
f : R \ {0} 7 R, f (x) =
1
.
x
Solutie
Derivata de ordin n este:
f (n) (x) =
Rezult
a
(1)n n!
, deci f (n) (1) = (1)n n!, n N.
xn+1
X
1
(1)n (x 1)n , x (0, 2).
=
x n=0
43. S
a se dezvolte n serie de puteri ale lui x + 4 functia
f : R \ {2, 1} 7 R, f (x) =
x2
1
.
+ 3x + 2
Solutie
Se descompune functia n fractii simple si apoi se procedeaza ca la exercitiul
anterior (se calculeaz
a derivata de ordin n n x = 4):
f (x) =
x2
X
1
n=0
2n+1
1
1
1
=
=
+ 3x + 2
x+1 x+2
1
3n+1
92
O alt
a metod
a este de a aplica direct dezvoltarea functiei
n x = 4:
f (x) =
1
1
1
=
x+1 x+2
3 1
X
n0
1
3n+1
(x + 4)n +
X
n0
x+4
3
1
2n+1
1
translatata
1+x
1
2 1
x+4
2
=
(x + 4)n , |x + 4| < 2.
44. S
a se determine aproximarile liniare si patratice ale urmatoarelor
functii n jurul punctelor indicate:
a. f (x) = xln x n jurul punctului a = 1.
b. f (x) = 3 x + 1 sin x n jurul punctului a = 0.
Solutie
a. Aproxim
arile cerute sunt polinoamele Taylor de gradul 1 si respectiv 2.
Se calculeaz
a f (1) = 0, f 0 (1) = 1, f 00 (1) = 1. Rezulta:
T1 (x) = f (1) + f 0 (1)(x 1) = x 1.
T2 (x) = f (1) + f 0 (1)(x 1) + 2!1 f 00 (1)(x 1)2 = (x 1) + 21 (x 1)2 .
b. Analog, se obtine T1 (x) = 1 + x si T2 (x) = 1 + x + 21 x2 .
45. S
a se demonstreze ca exista functii f C (R) care nu se pot
dezvolta n serie Taylor.
Solutie
Un exemplu uzual este functia
(
f : R 7 R, f (x) =
e x2 daca x 6= 0
0 daca x = 0
f 0 (0)
f 00 (0) 2
x+
x + .... = 0, x V,
1!
2!
93
12x4
4
4! + 0(x )
4
2x
4
2! + 0(x )
1
= .
2
O alta metod
a const
a n a aplica direct dezvoltarile functiilor sinus si cosinus
(pana la gradul al treilea).
b. Consider
am functia f (x) = ln(1 + 2x) sin 2x + 2x2 pe care o dezvoltam
in jurul lui 0; pentru aceasta, putem calcula derivatele pana la ordinul al
treilea ale functiei f (ca mai sus) sau putem aplica dezvoltarile functiilor
logaritm si sinus:
f (x) =
X (1)n+1 2n
X (1)n 2n
xn
x2n+1 + 2x2 .
n1
n0
(2n + 1)!
Rezult
a:
ln(1 + 2x) sin 2x + 2x2
lim
= lim
x0
x0
x3
47. S
a se calculeze limita: lim
x0
16x3
3!
2+x
1
2x(ex 1) x2
+ 0(x3 )
8
= .
3
x
3
Solutie
Scriem mai nt
ai limita sub forma:
lim
x0
2+x
1
2
x
2x(e 1) x
x2 + 2x 2ex + 2
.
x0
2x2 (ex 1)
= lim
94
Consider
am functiile f (x) = x2 + 2x 2ex + 2 si g(x) = ex 1 pe care le
dezvolt
am in jurul lui 0. Procedam ca n exercitiul precedent si obtinem :
lim
x0
2+x
1
2x(ex 1) x2
x3 + 0(x3 )
1
= .
x0 2x3 + 0(x3 )
6
= lim
S
a se calculeze cu o eroare mai mic
a dec
at 103 integralele
(exercitiile 48-51):
Z
48.
1
2
sin x
dx.
x
Solutie
Se dezvolt
a integrantul n serie de puteri n jurul lui 0, se integreaza termen
cu termen si se aproximeaza seria alternata rezultata:
Z
1
2
X
sin x
(1)n
dx =
.
x
(2n + 1)!(2n + 1)22n+1
n0
49.
1
2
ln(1 + x)
dx.
x
Solutie
Se procedeaz
a analog; rezulta:
Z
0
50.
1
3
1
2
X (1)n1
ln(1 + x)
dx =
.
x
n2 2n
n1
arctg
dx.
x
Solutie
Analog, se obtine:
Z
0
Z 1
51.
Solutie
ex dx.
1
3
X
arctg
(1)n
dx =
.
x
(2n + 1)2 32n+1
n0
95
Analog, rezult
a:
Z 1
0
3.4
ex dx =
(1)n
.
n!(2n
+
1)
n0
X
S
a se calculeze raza de convergent
a si multimea de convergent
a n
R pentru urm
atoarele serii de puteri (exercitiile 52-62):
52.
xn
n=0
Solutie
|an |
= 1. Deci seria este abso|an+1 |
S
lut convergent
a pe (1, 1) si divergenta pe (, 1) (1, ) . Evident,
seria este uniform convergent
a pe orice interval nchis |x| r < 1. Daca
x {1, 1} se obtine o serie divergenta.
Fie R raza de convergent
a: R = lim
53.
nn xn
n=1
Solutie
|an |
= 1. Deci seria este abso|an+1 |
S
lut convergent
a pe (1, 1) si divergenta pe (, 1) (1, ) . Evident,
seria este uniform convergent
a pe orice interval nchis |x| r < 1. Daca
x {1, 1} se obtine o serie divergenta.
Fie R raza de convergent
a: R = lim
54.
(1)n+1
n=1
xn
n
Solutie
|an |
= 1. Deci seria este absolut convergenta pe (1, 1), diver|an+1 |
S
genta pe (, 1) (1, ) si uniform convergenta pe |x| r < 1. Daca
X
1
care este divergenta, iar pentru x = 1 se
x = 1 se obtine seria
n
n=1
X
(1)n+1
obtine seria
care este o serie convergenta.
n
n=1
R = lim
55.
X
nn xn
n=1
n!
96
Solutie
n
|an |
1
nn (n + 1)!
n
R = lim
= .
= lim
=
lim
n |an+1 |
n n!(n + 1)n+1
n n + 1
e
Seria este absolut convergenta pe 1e , 1e si divergenta pe
(,
1 ) ( 1 , ) . Seria este uniform convergenta pe |x| r < e . Daca
n e o e
S
x 1e , 1e
56.
X
xn
n=1
np
,pR
Solutie
|an |
= 1. Seria este absolut convergenta pentru x (1, 1),
|an+1 |
S
divergent
a pentru x (, 1) (1, ) si uniform convergenta pe |x|
X
(1)n
r < 1. Dac
a x = 1 se obtine seria
care este divergenta pentru
np
n=1
X
1
p 0 si convergent
a pentru p > 0, iar pentru x = 1 se obtine seria
np
n=1
care este divergent
a pentru p 1 si convergenta pentru p > 1. Prin urmare
multimea de convergenta este:
[1, 1] dac
a p > 1,
[1, 1) dac
a p (0, 1] si
(1, 1) dac
ap0.
R = lim
57.
X
n=1
1
cos
n
n2 +2
n+2
xn
Solutie
S
R = 1 . Seria este absolut convergenta pe (1, 1), divergenta pe (, 1) (1, )
si uniform convergent
a pe |x| r < 1. Daca x {1, 1} se obtine o serie
divergent
a (se aplic
a criteriul necesar).
58.
n!
xn , a > 0
(a
+
1)(a
+
2)...(a
+
n)
n=1
Solutie
Raza de convergent
a este R = 1. Seria este absolut convergenta pe (1, 1),
S
divergent
a pe (, 1) (1, ) si uniform convergenta pe |x| r < 1.
Dac
a x = 1 obtinem seria
n!
.
(a + 1)(a + 2)...(a + n)
n1
X
97
X
(x 1)2n
n=1
n 9n
Solutie
Raza de convergent
a este R = 3. Seria este absolut convergenta pe (2, 4),
S
divergent
a pe (, 2) (4, ) si uniform convergenta pe |x 1| r < 3.
Daca x {2, 4} se obtine seria armonica.
60.
X
(x + 3)n
n=1
n2
Solutie
Raza de convergent
a este R = 1. Seria este absolut convergenta pe (4, 2),
S
divergent
a pe (, 4) (2, ) si uniform convergenta pe |x+3| r < 1.
X (1)n
Daca x {4, 2} se obtin seriile
care sunt absolut convergente.
n2
n1
61.
X
(1)n1
n=1
(x 2)2n
Solutie
R = 1. Seria este absolut convergenta pentru (x 2)2 < 1, adica x (1, 3);
S
seria este divergent
a pentru x (, 1) (3, ) si uniform convergenta pe
X (1)n1
(x 2)2 r < 1. Dac
a x {1, 3} se obtine seria
care este
n
n1
convergent
a.
62.
(1)n+1
n=1
(2n 1)2n
(x 1)n
(3n 2)2n
Solutie
|x 1| < 94 , adica x
R
= 49 . Seria este absolut convergenta pentru
S 13
45 , 13
a pentru x , 54
4 ; seria este divergent
4 , ; seria este
uniform convergent
a pe |x 1| r < 94 . Daca x = 54 se obtine se
n
X 9
(2n 1)2n
care este divergenta (criteriul necesar), iar daca
ria
4
(3n 2)2n
n1
98
x=
13
4
se obtine seria
n+1
(1)
n
9
(2n 1)2n
(3n 2)2n
n1
In exercitiile 63-68, s
a se studieze convergenta urm
atoarelor
serii de functii
63.
lnn x, x > 0
n=0
Solutie
Cu schimbarea de variabila t = ln x se obtine o serie de puteri cu raza de
|an |
convergent
a R = lim
= 1. Seria de puteri este absolut convergenta
n |an+1 |
S
pentru t (1, 1) si divergenta pentru t (, 1) (1,). Rezulta ca
seria initial
a este convergenta daca si numai daca x 1e , e . Evident, seria
este uniform convergenta pe [er , er ], r < 1.
64.
X
1+
n=1
1
n
n2
enx
Solutie
Cu schimbarea de variabilast = ex > 0 se obtine o serie de puteri avand raza
2
1 n
n
de convergent
a R = lim
1+
= e. Seria este absolut convergenta
n
n
pentru t (0, e), deci pentru x > 1 si divergenta pentru t (e, ), adica
x < 1 . Evident seria este uniform convergenta pe x r ,r > 1. Daca
x = 1 se obtine o serie divergenta (se poate aplica criteriul necesar):
65.
1
1+
n
n2
en =
1
1+
n
n !n
1.
1
n!xn
n1
X
Solutie
Fie y = x1 ; seria de puteri
X 1
y n are raza de convergenta R = , deci
n!
seria initial
a converge pentru orice x 6= 0.
n1
66.
(1)n+1 en sin x
n0
Solutie
X
Fie y = e sin x ; seria de puteri
(1)n+1 y n are raza de convergenta R = 1
n0
99
si converge dac
a si numai dac
a y (1, 1). Rezulta ca seria initiala converge
daca si numai dac
a sin x > 0, adica
x
kZ
67.
X (1)n
n1
sinn x
Solutie
Fie y = sin x; seria
X (1)n
y n converge daca si numai daca y (1, 1],
n
deci seria initial
a converge dac
a si numai daca x 6= (4k 1) 2 , k Z.
n1
68.
X x n
ln x
n0
,x>0
Solutie
Fie y =
x
; seria converge daca si numai daca |y| < 1, sau echivalent,
ln x
x < | ln x|. Fie (0, 1) solutia unica a ecuatiei x = ln x. Seria converge
daca si numai dac
a x (0, ).
S
a se g
aseasc
a raza de convergent
a si multimea de convergent
a
n C pentru urm
atoarele serii de puteri (exercitiile 69-73):
69.
X zn
n1
np
,zC
Solutie
Raza de convergent
a este 1. Seria este absolut convergenta pentru orice
|z| < 1 si divergent
a pentru |z| > 1. Cazurile z = 1 au fost studiate n
exercitiul 11. Fie z = eit , t 6= k, k Z. Daca p 0, seria este divergenta (criteriul necesar); dac
a p > 1, seria este absolut convergenta. Daca
p (0, 1], seria este convergent
a (partile reala si imaginara sunt convergente
- se aplic
a criteriul Abel-Dirichlet).
70.
in z n , z C
n=0
Solutie
R = 1, deci discul de absolut convergenta al seriei este |z| < 1. Daca |z| = 1
sirul termenilor seriei nu tinde la 0 deci seria este divergenta .
71.
(1 + ni)z n ,z C
n=0
100
Solutie
R = 1, deci discul de absolut convergenta al seriei este |z| < 1 . Daca |z| = 1
sirul termenilor seriei nu tinde la 0, deci seria este divergenta.
72.
X
(z 2i)n
n 3n
n=0
,zC
Solutie
R = 3, deci discul de absolut convergenta este |z 2i| < 3 . Daca |z 2i| = 3,
X ein
deci z 2i = 3ei se obtine seria
care a fost studiata n capitolul 1,
n
n1
exercitiul 42.
73.
(1)n
n=0
z n+1
,zC
n+1
Solutie
R = 1, deci discul de absolut convergenta al seriei este |z| < 1. Daca
X
ein
|z| = 1, z = ei se obtine seria
(1)n+1
. Daca z = 1, seria este
n
n1
divergent
a ( seria armonica); pentru z 6= 1 seria este convergenta (criteriul
Abel-Dirichlet).
S
a se calculeze sumele seriilor de functii (exercitiile 74-80) :
74.
x2n
n0
Solutie
X
x2n =
n0
(x2 )n =
n0
75.
(1)n
n=0
1
, |x| < 1..
1 x2
x2n+1
2n + 1
Solutie
Raza de convergent
a este 1. Fie S(x) suma seriei date. Seria derivatelor are
aceeasi raz
a de convergenta cu seria initiala si suma ei este egala cu derivata
sumei. Calcul
am:
S 0 (x) =
X
n0
(1)n (x2 )n =
1
, |x| < 1.
1 + x2
Rezult
a S(x) = arctgx + C. Din S(0) = 0, rezulta C = 0.
101
(n + 1)xn
n=0
Solutie
Fie S(x) suma seriei. Seria primitivelor are aceeasi raza de convergenta cu
seria initial
a (R = 1) si suma ei este egala cu o primitiva a sumei seriei date.
Integr
and seria termen cu termen se obtine:
Z x
S(x)dx =
0
Rezult
a S(x) =
77.
xn+1 =
n0
x
, |x| < 1.
1x
1
.
(1 x)2
n
n+1
n=0
n
x
2
Solutie
Seria converge pentru x (2, 2) si fie S(x) suma seriei. Daca x = 0, atunci
S(0) = 0; fie x (2, 2) \ {0};
S(x) =
X x n
n0
n+1
n0
X
n
x
2
2X 1
=
2 x x n0 n + 1
n+1
x
Suma ultimei serii (pe care o notam cu T (x)) se calculeaza prin derivare
1
T 0 (x) =
n+1
n0
X
n+1 0
x
1X x n
=
=
Rezult
a:
T (x) =
1
n+1
n0
X
2 n0 2
1
1
.
x =
2(1 2 )
2x
n+1
x
2
= C ln(2 x).
78.
X
(n + 1)3 n1
x
n=1
Solutie
2
2
2
ln
, x (2, 2), x 6= 0 si S(0) = 0.
2x x 2x
n(n + 2)
102
Seria este absolut convergenta pentru x (1, 1). Daca x = 0 suma este 83 ;
(n + 1)3
fie x (1, 1) \ {0}. Coeficientul
se descompune n fractii simple:
n(n + 2)
1
1
(n + 1)3
=n+1+
+
.
n(n + 2)
2n 2(n + 2)
Rezult
a (pentru x (1, 1) \ {0}):
X
(n + 1)3 n1 X n1 X n1 X 1 n1 X
x
=
x
+
nx
+
x
+
n=1
n(n + 2)
n1
n1
X
1
1 X
=
+
(xn )0 +
1 x n1
2x n1
0
X
1
1
=
+
xn +
1x
2x
n1
1
+
=
1x
x
1x
0
Z x
0
1
+
2x
n1
Z x
x
0
n1
Z
1 X x n+1
x
dx =
dx + 3
2x n1 0
xn1 dx + 3
2x
n1
1
1
dx + 3
1x
2x
1
1
1
1
1
=
+
+
ln
+ 3
2
1 x (1 x)
2x 1 x 2x
79.
2n
Z x
1
xn1 =
2(n
+
2)
n1
Z x
0
Z x
0
xn+1 dx =
n1
x2
dx =
1x
!
x2
1
x
+ ln
.
2
1x
nxn
n1
Solutie
X
ny n se
Se face substitutia y = x1 , x 6= 0. Suma seriei (de puteri)
n1
calculeaz
a prin derivarea seriei
n1
ny n =
n1
Rezult
a:
X
n0
nxn =
y
, y (1, 1).
(1 y)2
x
, x (, 1) (1, ).
(x 1)2
103
(4n 3)x(4n3)
n1
Solutie
Se procedeaz
a analog cu exercitiul precedent.
81. S
a se dezvolte n serie de puteri centrate n zero
functia f (x) = arcsin x si apoi s
a se demonstreze
1+
X 1 3 5... (2n 1)
n1
2 4 6...(2n)
= .
2n + 1
2
Solutie
Dezvolt
am n serie derivata functiei arcsin (folosim seria binomiala petru
exponentul = 21 ):
(arcsin x)0 =
X 1 3 5... (2n 1)
1
=1+
x2n , |x| < 1.
2
2
6...(2n)
1x
n1
Integr
and termen cu termen (de la 0 la x), obtinem:
X 1 3 5...(2n 1)
arcsin x = x +
n1
2 4 6...(2n)
1
x2n+1 , x [1, 1].
2n + 1
(1)n
n1
1
1 3 5...(2n 1)
= ln(1 + 2).
2 4 6...(2n)
2n + 1
Solutie
Proced
am analog cu exercitiul anterior:
=1+
ln(x +
(1)n
n1
1 + x2
0
1
=
1 + x2
1 3 5...(2n 1) 2n
x , |x| < 1.
2 4 6...(2n)
Rezult
a dezvoltarea:
ln(x +
1 + x2 ) =
104
(1)n
n1
1 3 5...(2n 1)
1
2).
X (1)n+1
n1
Solutie
Suma este ln 2.
84.
X (1)n
n0
2n + 1
Solutie
Suma este arctg1 = 4 .
85.
X (1)n
n0
22n n!
Solutie
1
Suma este e 4 .
86.
(1)n
(2n + 1)3n
n0
X
Solutie
Suma este 3 arctg( 13 ) =
87.
3
6 .
(1)n
(2n + 1)(2n + 2)
n=0
Solutie
Fie dezvoltarea:
arctg x =
X
(1)n
2n + 1
n=0
arctgx =
0
(1)n
x2n+2 .
(2n
+
1)(2n
+
2)
n0
X
105
Calcul
and (prin p
arti) integrala, rezulta:
xarctgx
deci suma cerut
a este
88.
X
1
(1)n
ln(x2 + 1) =
x2n+2 ,
2
(2n
+
1)(2n
+
2)
n0
21 ln 2.
X
n+1
n=0
4n
Solutie
Raza de convergent
a a seriei
(n + 1)xn este 1 si
n=0
(n + 1)xn =
n=0
(xn+1 )0 =
n=0
x
1x
In particular, pentru x =
1
4
0
!0
xn+1
n=0
1
, x (1, 1).
(1 x)2
rezulta
X
n+1
n=0
(1)n
89.
(2n + 1)2
n1
Solutie
Din dezvoltarea functiei arctg:
4n
= 16
9 .
arctgx =
X (1)n
x2n+1 , x [1, 1],
n0
rezult
a
2n + 1
Z 1
arctgx
0
dx =
(1)n
.
(2n + 1)2
n0
X
X (1)n
n0
3n + 1
Solutie
Seria de puteri
X (1)n
x3n+1 converge pentru orice x (1, 1]; integrand
n0
3n + 1
106
x1
Z xX
x1
X (1)n
x3n+1 =
n0
3n + 1
Z x
dx
=
x1 0 1 + x3
x1 0
n0
!
2x 1 3
1
(x + 1)2
1
1
3
+
ln
+ arctg
= ln 2 +
.
6 x2 x + 1
18
3
9
3
3
= lim
= lim
3n + 1
= lim
n 3n
(1) x dx = lim
Capitolul 4
Functii diferentiabile
4.1
Notiuni teoretice
df
Daca exist
a, aceast
a limit
a se noteaza
(a) si se numeste derivata lui f
ds
dupa s n punctul a. Se spune ca f are derivata partiala n punctul a
df
n raport cu variabila xk dac
a exista
(a), care n acest caz se noteaza
dek
f
(a). Functia f se zice derivabila partial pe D daca pentru orice a D
xk
f
(a). Functiile
si pentru orice k {1, 2, .., n} exista
xk
f
: D 7 R
xk
se numesc derivatele partiale ale lui f . Functia f se zice de clasa C 1 pe D
f
exista si sunt
(se noteaz
a f C 1 (D)) dac
a toate derivatele partiale
xk
functii continue pe D.
Presupunem c
a f C 1 (D); pentru orice a D, vectorul
grada f =
f
f
f
(a),
(a), ...,
(a)
x1
x2
xn
107
108
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
JF (a) =
fi
(a)
xj
.
1im,1jn
Dac
a m = n, atunci matricea este patratica si determinantul ei se numeste
jacobianul functiilor f1 , f2 , .., fn n punctul a si se noteaza
det (JF (a)) =
D(f1 , f2 , .., fn )
.
D(x1 , x2 , .., xn )
Functia F se numeste de clasa C 1 pe multimea D daca toate componentele sale, f1 , .., fm sunt de clasa C 1 .
Diferentiala
Aplicatia F : D 7 Rm se numeste diferentiabila n punctul a D daca
exist
a o aplicatie liniara DF (a) : Rn 7 Rm astfel ncat
F (x) F (a) DF (a)(x a)
= 0.
xa
kxak
lim
Dac
a exist
a, aplicatia DF (a) se numeste diferentiala lui F n punctul a.
Leg
atura dintre derivate partiale si diferential
a
i. Dac
a F este diferentiabila n punctul a atunci F este derivabila partial n
a. In acest caz, matricea (n baza canonica) a aplicatiei liniare DF (a) este
matricea jacobian
a a lui F n a, deci
DF (a)x = JF (a)xT , x Rn .
Dac
a f : D 7 R este diferentiabila n a D, atunci
Df (a) : Rn 7 R,
f
f
f
(a)x1 +
(a)x2 + ... +
(a)xn ,
x1
x2
xn
sau, not
and cu dxj proiectia pe componenta j, diferentiala se scrie sub forma:
Df (a)(x1 , x2 , ..., xn ) =
Df (a) =
f
f
f
(a)dx1 +
(a)dx2 + ... +
(a)dxn .
x1
x2
xn
4.1. NOT
IUNI TEORETICE
109
ii. Dac
a F C 1 (D) atunci F este diferentiabila n orice a D.
Diferentiala functiei compuse
Fie A Rn si B Rm dou
a multimi deschise si fie F : A 7 B,
G : B 7 Rk . Dac
a F este diferentiabila n a A si G este diferentiabila n
b = F (a) B atunci compunerea G F este diferentiabila n a si
D(G F )(a) = DG(b) DF (a).
Relatia dintre matricele jacobiene asociate este
JGF (a) = JG (b)JF (a).
Derivate partiale de ordin superior
Functia f : D 7 R se numeste de clasa C 2 pe D
a f C 1 (D) si
dac
f
f
n
n X
X
2f
(a)hi hj .
xi xj
i=1 j=1
Polinomul Taylor
Fie D o submultime deschis
a din Rn , fie f : D 7 R o functie de clasa C m si
fie a = (a1 , a2 , ..., an ) D. Not
am
f (a) = Df (a)(x a) =
n
X
f
k=0
xk
(a)(xk ak ).
110
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Puterea simbolic
a [f (a)](k) se defineste ca fiind puterea k a polinomului
f (a) cu conventiile
p1
f
(a)
x1
f
(a)
x2
p2
pn
f
...
(a)
xn
kf
(a),
xp11 xp22 ...xpnn
1
1
1
f (a) + [f (a)](2) + ... +
[f (a)](m) , x D,
1!
2!
m!
f
f
(a, b) + (y b) (a, b),
x
y
f
f
(a, b) + (y b) (a, b)+
x
y
!
1
2f
2f
2f
+
(x a)2 2 (a, b) + 2(x a)(y b)
(a, b) + (y b)2 2 (a, b) .
2!
x
xy
y
In general, pentru m N :
Tm (f, (a, b))(x, y) =
unde
(k)
[f (a, b)]
k
X
m
X
1
k!
k=0
[f (a, b)](k) ,
i=0
kf
(a, b).
xki y i
1
[f ()](m) .
m!
In particular, rezult
a ca
Rm (f, a)(x)
= 0.
xa k x a km
lim
4.1. NOT
IUNI TEORETICE
111
Extreme locale
Fie D o submultime deschis
a n Rn si f : D 7 R. Un punct a D se
numeste punct de extrem local pentru functia f daca exista o vecinatate
V D a punctului a astfel nc
at f (x) f (a) 0, x V (maxim local) sau
f (x) f (a) 0, x V (minim local).
Un punct a D se numeste punct critic al lui f daca f este diferentiabila
n a si Df (a) = 0.
Teorema lui Fermat
Cu notatiile de mai sus, dac
a a D este punct de extrem local pentru f si
functia f este diferentiabil
a n a, atunci a este punct critic al lui f .
Conditii suficiente de extrem local
Fie f C 2 (D) si fie a D un punct critic pentru f . Daca forma patratica
D2 f (a) este pozitiv definit
a (respectiv negativ definita) atunci a este minim
local (respectiv maxim local) al lui f . Daca matricea hessiana are valori
proprii de semne contrare, atunci a nu este extrem local.
Difeomorfisme
Fie A, B doi deschisi din Rn . O aplicatie f : A 7 B se numeste difeomorfism dac
a este bijectiv
a, de clas
a C 1 si cu inversa de clasa C 1 .
Teorema functiei inverse
Daca intr-un punct a A diferentiala Df (a) este izomorfism liniar (sau,
echivalent, det (Jf (a)) 6= 0), atunci f este difeomorfism local n jurul lui
a, adic
a exist
a V vecin
atate a lui a si W vecinatate a lui f (a) astfel ncat
restrictia f : V 7 W s
a fie difeomorfism.
Teorema functiilor implicite
Fie A Rn si B Rm dou
a multimi deschise.
Notam x = (x1 , x2 , .., xn ) A, y = (y1 , y2 , .., ym ) B si (x, y) A B.
Fie F : A B 7 Rm , F (x, y) = (f1 (x, y), f2 (x, y), .., fm (x, y)) o functie de
clasa C 1 . Fie (a, b) A B astfel ncat
F (a, b) = 0 si
D(f1 , f2 , .., fm )
6= 0.
D(y1 , y2 , .., ym )
Atunci exist
a V A vecin
atate deschisa a lui a si W B vecinatate deschisa
a lui b si o unic
a functie : V 7 W cu proprietatile:
C 1 (V ), (a) = b si F (x, (x)) = 0, x V.
112
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Extreme cu leg
aturi
p
Fie M R o submultime nevida si a M . Fie f o functie definita pe o
vecin
atate a lui a. Se spune ca punctul a este punct de extrem pentru f
cu leg
atura M (sau extrem conditionat) daca a este punct de extrem local
pentru restrictia lui f la M , sau, echivalent, daca exista V o vecinatate a
lui a astfel nc
at
f (x) f (a) sau f (x) f (a), x V M.
Teorema multiplicatorilor lui Lagrange
Fie D o submultime deschisa din Rn+m si fie f : D 7 R o functie de clasa
C 1 (D). Not
am D 3 (x, y) = (x1 , x2 , ..., xn , y1 , y2 , ..., ym ) variabilele din D.
Fie gk : D 7 R, k {1, 2, ..., m} functii de clasa C 1 (D) si fie
M = {(x, y) D | gk (x, y) = 0, 1 k m}.
Dac
a (a, b) M este punct de extrem local pentru f cu legatura M astfel
nc
at
D(g1 , g2 , ..., gm )
(a, b) 6= 0,
D(y1 , y2 , ..., ym )
atunci exist
a = (1 , 2 , ..., m ) Rm astfel ncat (a, b) sa fie punct critic
al functiei
F (x, y, ) = f (x, y) + 1 g1 (x, y) + 2 g2 (x, y) + ... + m gm (x, y),
sau, echivalent, (a, b) este solutie a sistemului de n + 2m ecuatii cu n + 2m
necunoscute:
F
F
= 0,
= 0, gk = 0, j {1, 2, ..., n}, k {1, 2, ..., m}.
xj
yk
4.2
f
f (x, 0) f (0, 0)
ex + 1
(0, 0) = lim
= lim
= 0.
x0
x0
x
x
x
f
f (0, y) f (0, 0)
(0, 0) = lim
= 0.
y0
y
y
113
2
f
f (x, 1) f (1, 1)
2x3 ex + 2 + e
(1, 1) = lim
= lim
= 6 + 2e.
x1
x1
x
x+1
x+1
f
f (1, y) f (1, 1)
(1, 1) = lim
= 2.
y1
y
y1
2. a. S
a se studieze existenta derivatelor partiale n origine pentru
functia
q
f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 .
p
xy
g
(x, y) = p 2
.
y
x + y2
2x2 +y 2
deoarece
2 x2 + y 2 ;
2
2
x +y
g
xy
p
(x, y) =
lim
= 0,
2
(x,y)(0,0)
(x,y)(0,0) y
x + y2
lim
p
xy
deoarece 2 2 x2 + y 2 . Rezulta ca f C 1 (R2 ).
x +y
3. Folosind definitia, s
a se calculeze derivatele partiale de ordinul al
doilea ale functiilor urm
atoare, n punctele indicate:
114
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
q
x 1
f
2
x (1, 0)
= lim x
= 0.
x1
x1
x1
f
x (x, 0)
f
y (1, y)
f
y (1, 0)
2f
(1, 0) = lim
x1
xy
f
y (x, 0)
y
= 1.
= lim p
y0 y 1 + y 2
f
y (1, 0)
x1
= 0.
1 1
f
f
(1,
y)
(1,
0)
2f
1+y 2
x
(1, 0) = lim x
= lim
= 0.
y0
y0
yx
y
y
Analog se calculeaz
a si n punctul (1, 1).
b. Derivatele partiale de ordinul ntai ntr-un punct arbitrar sunt:
g
g
g
(x, y, z) = eyz ,
(x, y, z) = xzeyz ,
(x, y, z) = xyeyz .
x
y
z
In (0, 0, 0) toate derivatele partiale de ordinul al doilea sunt nule. In punctul
(1, 1, 1), avem:
2g
2g
2g
(1,
1,
1)
=
0,
(1,
1,
1)
=
e
=
(1, 1, 1),
x2
yx
zx
celelalte calcul
andu-se analog.
4. Fie f : R3 7 R2 , f (x, y, z) = (x2 yz, y 2 z 2 ). Sa se calculeze,
folosind definitia, derivata dupa directia h = ( 31 , 23 , 32 ) a functiei f n punctul
(x, y, z) = (1, 1, 2).
Solutie
Aplic
and definitia, obtinem:
df
(1, 1, 2) = lim
t0
dh
f (1, 1, 2) + t( 31 , 23 , 23 ) f (1, 1, 2)
t
= lim
115
1 43 t 13 t2 , 3 34 t (1, 3)
t
t0
4 4
.
= ,
3 3
2f
2f
2f
+
+
...
+
.
x2n
x21
x22
O functie al c
arei laplacian este nul se numeste functie armonica.
a. Calcul
am derivatele partiale:
f
2x
(x, y) = 2
,
x
x + y2
2y
f
(x, y) = 2
y
x + y2
2f
2y 2 2x2
(x, y) = 2
,
2
x
(x + y 2 )2
2x2 2y 2
2f
(x,
y)
=
,
y 2
(x2 + y 2 )2
si deci f = 0.
b. Derivatele partiale:
g
2x
(x, y, z) = 2
,
x
x + y2 + z2
116
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
2g
2y 2 + 2z 2 2x2
(x,
y,
z)
=
,
x2
(x2 + y 2 + z 2 )2
2
.
x2 + y 2 + z 2
c. Derivatele partiale:
si deci g =
h
x
(x, y) = q
,
x
(x2 + y 2 )3
2h
2x2 y 2
q
,
(x,
y)
=
5
x2
2
2
(x + y )
si deci h = q
(x2 + y 2 )3
d. Derivatele partiale:
k
x
(x, y, z) = q
,
x
(x2 + y 2 + z 2 )3
2x2 y 2 z 2
2k
q
(x,
y,
z)
=
,
x2
(x2 + y 2 + z 2 )5
si deci k = 0.
7. S
a se calculeze laplacianul functiilor:
a. f (x, y) = (x2 + y 2 )1 .
b. g(x, y, z) = (x2 + y 2 + z 2 )1 .
Solutie
2f
6x2 2y 2
a.
(x,
y)
=
, deci f = 4(x2 + y 2 )2 .
x2
(x2 + y 2 )3
2g
6x2 2(y 2 + z 2 )
b.
(x,
y,
z)
=
, deci g = 2(x2 + y 2 + z 2 )2 .
x2
(x2 + y 2 + z 2 )3
(
xy
x2 +y 2
117
este continu
a. Este evident c
a n orice punct (x, y) 6= (0, 0) functia are
derivate partiale de ordinul nt
ai; studiind existenta lor n origine (cu definitia),
f
f
obtinem:
(0, 0) =
(0, 0) = 0.
x
y
Demonstr
am acum c
a f nu este diferentiabila n origine; daca ar fi, atunci
diferentiala sa ar fi aplicatia identic nula deoarece:
df (0, 0)(x, y) =
f
f
(0, 0)x +
(0, 0)y = 0.
x
y
contradictie cu faptul c
a aceast
a limita nu exista. (se pot folosi coordonatele
polare).
9. S
a se studieze continuitatea si existenta derivatelor partiale n origine
pentru functiile:
x3 y
dac
a (x, y) 6= (0, 0)
x2 +y 2
a. f (x, y) =
0 dac
a (x, y) = (0, 0)
b. g(x, y) =
x3 y2
x2 +y 2
dac
a (x, y) 6= (0, 0)
0 dac
a (x, y) = (0, 0)
Solutie
a.
lim
(x,y)(0,0)
x3 y
=
(x,y)(0,0)
x2 + y 2
(2 cos3 sin )
= lim
= sin ,
0
f (x, y) =
lim
lim
y0
f (0, y) f (0, 0)
y
= lim
= ,
y0 y |y|
y
118
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
n origine.
Studiem acum existenta derivatelor partiale:
g(x, 0) g(0, 0)
x2
= lim
= 0,
x0
x0 |x|
x
lim
lim
y0
y
g(0, y) g(0, 0)
= lim
.
y0 |y|
y
Ultima limit
a nu exista, deci g nu este derivabila partial n raport cu y n
origine.
10. S
a se demonstreze ca urmatoarele functii sunt diferentiabile n origine dar nu sunt
a C1:
( de clas
1
2
2
(x + y ) sin x2 +y
daca (x, y) =
6 (0, 0)
2
a. f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
b. g(x, y) =
xy2
x2 +y 4
c. h(x, y, z) =
xy2 z
x2 +y 4 +z 2
f
(x, y) =
x
1
2x sin x2 +y
2
2x
x2 +y 2
1
cos x2 +y
daca (x, y) 6= (0, 0)
2
0 daca (x, y) = (0, 0)
f
(x, y) =
y
1
2y sin x2 +y
2
2y
x2 +y 2
1
cos x2 +y
daca (x, y) 6= (0, 0)
2
0 daca (x, y) = (0, 0)
lim
(x,y)(0,0)
x2 + y 2 sin
x2
1
= 0,
+ y2
119
x0
g
x :
g
(x, 0) = 0,
x
g 2
1
(y , y) = ,
y0 x
2
lim
g
nu exist
a.
(x,y)(0,0) x
Demonstr
am c
a g este diferentiabila n origine:
deci
lim
xy 2
g(x, y) g(0, 0)
p
p
p
=
lim
= 0,
(x,y)(0,0)
(x,y)(0,0)
x2 + y 2
x2 + y 4 x2 + y 2
lim
deoarece:
x
p
1 si
x2 + y 4
lim
(x,y)(0,0)
y2
= 0.
x2 + y 2
c. Las
am ca exercitiu faptul c
a h nu este de clasa C 1 ; demonstram ca h este
diferentiabil
a n origine. Derivatele partiale n origine sunt toate nule (se
aplica definitia); diferentiabilitatea:
f (x, y, z) f (0, 0, 0)
p
=
(x,y,z)(0,0,0)
x2 + y 2 + z 2
lim
=
deoarece:
lim
(x,y,z)(0,0,0)
xy 2 z
p
= 0,
x2 + y 4 + z 2 x2 + y 2 + z 2
xz
p
1 si
x2 + y 4 + z 2
120
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
lim
(x,y,z)(0,0,0)
y2
= 0.
x2 + y 2 + z 2
11. S
a se demonstreze ca urmatoarele functii nu sunt continue n origine, totusi au(derivate partiale n acest punct.
xy 2
daca (x, y) 6= (0, 0)
x2 +y 4
a. f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
b. g(x, y) =
2
x2
+ y2
y2
x
daca xy 6= 0
0 daca xy = 0
Solutie
a. Pentru a demonstra ca functia nu este continua n origine, se pot considera sirurile: (xn , yn ) = ( n12 , n1 ) (0, 0) si (x0n , yn0 ) = ( n1 , n1 ) (0, 0);
atunci:
1
lim f (xn , yn ) = ,
n
2
lim f (x0n , yn0 ) = 0.
n
Derivatele partiale:
f
f
(0, 0) =
(0, 0) = 0.
x
y
b. Pentru a demonstra ca functia nu este continua n origine, calculam:
x0
(mx)2
x2
+ 2
(mx)2
x
= e
x0
1
+m2
m2
xy sin xx2 y
daca (x, y) 6= (0, 0)
+y 2
12. Fie functia f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
1
2
a. S
a se arate c
a f este de clasa C pe R .
b. S
a se arate f are derivate partiale mixte de ordinul al doilea n orice
2f
2f
si
n origine; este functia f de clasa C 2
punct si s
a se calculeze
xy
yx
pe R2 ?
Solutie
a. Derivatele partiale de ordinul ntai sunt:
f
(x, y) =
x
y sin xx2 y
+
+y 2
4x2 y 3
(x2 +y 2 )2
y
cos xx2 +y
daca (x, y) 6= (0, 0)
2
0 daca (x, y) = (0, 0)
x sin xx2 y
+y 2
4y 2 x3
(x2 +y 2 )2
121
y
cos xx2 +y
daca (x, y) 6= (0, 0)
2
0 daca (x, y) = (0, 0)
f
f
si
sunt continue, deci f este de clasa C 1 pe R2 .
x
y
b. Evident, functia are derivate partiale de ordinul al doilea n orice punct
(x, y) 6= (0, 0); studiem existenta derivatelor mixte n origine (cu definitia):
Se demonstreaz
a c
a
2f
x sin 1
2f
y sin(1)
(0, 0) = lim
= sin 1;
(0, 0) = lim
= sin 1.
x0
y0
xy
x
yx
y
Functia nu este de clas
a C 2 pe R2 ; daca ar fi fost, atunci, conform teoremei
de simetrie a lui Schwartz, cele doua derivate mixte de ordinul al doilea ar
fi trebuit s
a fie egale.
(
xy 3
x2 +y 2
2f
(0, 0) = lim
x0
xy
f
y (x, 0)
2f
(0, 0) = lim
y0
yx
f
x (0, y)
= 0,
= 1,
122
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Solutie
Functia are derivate partiale n orice punct, dar nu este diferentiabila n
origine.
15. Fie f : R3 7 R ; f (x, y, z) = x2 + yz xy si a = (1, 1, 2). Sa se
df
determine versorul s stiind ca
(a) este maxim.
ds
Solutie
df
d f) =
(a) = s grada f =k s k k grada f k cos (s, grad
a
ds
d f ).
=k grada f k cos (s, grad
a
Deci maximul se obtine atunci cand s are aceeasi directie si acelasi sens cu
1
grada f. Rezult
a: grada f = (1, 1, 1) s = (1, 1, 1).
3
16. Fie f : R3 7 R ; f (x, y, z) = xy 2 2xyz si a = (2, 1, 1). Sa se
df
determine versorul s stiind ca
(a) este minim.
ds
Solutie
Repet
and rationamentul din exercitiul anterior, rezulta ca minimul se obtine
atunci c
and s are aceeasi directie si sens opus cu grada f .
1
Rezult
a: grada f = (1, 0, 4) s = (1, 0, 4).
17
17. S
a se calculeze jacobienii transformarilor n coordonate polare, cilindrice si sferice.
Solutie
Transformarea n coordonate polare este:
(x, y) = ( cos , sin ), (, ) (0, ) (0, 2).
Jacobianul ntr-un punct arbitrar (, ) este:
D(x, y)
= det
D(, )
cos sin
sin cos
123
cos sin 0
D(x, y, z)
mf
mf
(0,
0)
=
1,
(1, 1) = 1.
xk y mk
xk y mk
Rezult
a
Tn (f, (0, 0))(x, y) = 1 +
1
1
1
(x + y) + (x + y)2 + ... + (x + y)n .
1!
2!
n!
1
((x 1) + (y + 1))+
1!
1
1
+ ((x 1)2 + 2(x 1)(y + 1) + (y + 1)2 ) + .. + ((x 1) + (y + 1))n =
2!
n!
Tn (f, (1, 1))(x, y) = 1 +
f (x, y, z) =
x+1
(y + 1)(z + 1)
124
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Solutie
Se calculeaz
a
f
1 f
f
1
(0, 0, 0) = ,
(0, 0, 0) =
(0, 0, 0) = .
x
2 y
z
2
Aproximarea cerut
a este polinomul Taylor de gradul ntai:
1
T1 (f, (0, 0, 0))(x, y, z) = 1 + (x y z).
2
20. S
a se calculeze aproximativ 1, 01 3 0, 97 , folosind polinomul Taylor
de gradul 2 asociat functiei f (x, y) = x 3 y n punctul (1, 1).
Solutie
Se calculeaz
a
f
1 f
1 2f
1
(1, 1) = ,
(1, 1) = , 2 (1, 1) = ,
x
2 y
3 x
4
2f
1 2f
2
(1, 1) = ,
(1, 1) = .
2
xy
6 y
9
Aproximarea de ordinul 2 a functiei f n jurul punctului (1, 1) este
1
f (1 + h, 1 + k) f (1, 1) +
1!
1
+
2!
f
f
(1, 1)h +
(1, 1)k +
x
y
2f
2f
2f
2
(1,
1)h
+
2
(1,
1)hk
+
(1, 1)k 2 .
x2
xy
y 2
22. S
a se calculeze aproximativ e0,2 4 1, 02.
Solutie
Se poate folosi polinomul Taylor de gradul al doilea asociat functiei
f (x, y) = ex 4 y.
2 +y 2
125
23. S
a se determine polinomul Taylor de gradul n al functiei
f (x, y) = e2x+y n origine.
Solutie
Derivatele partiale de ordinul k sunt:
kf
(x, y) = 2kj e2x+y , j {0, 1, ..., k}.
xkj y j
Rezult
a:
k
k
1 X
kf
1 X
j
kj j
Ck kj j (0, 0)x y =
Ckj 2kj xkj y j ,
k! j=0 x y
k! j=0
k
n
X
1 X
k! j=0
k=0
24. S
a se determine polinomul Taylor de gradul n al functiei
f (x, y, z) = ex+y+z n origine.
Solutie
Analog cu exercitiul anterior:
mf
(x, y, z) = ex+y+z , m = i + j + k.
xi y j z k
Rezult
a:
Tn (f, (0, 0, 0))(x, y, z) =
n
X
1
k!
k=0
(x + y + z)k .
25. S
a se calculeze diferentialele functiilor:
2
a. f : R \ {(x, y) | x = 0}, f (x, y) = arctg xy .
b. g : R2 \ {(x, y) | y = 0}, g(x, y) = arctg xy .
Solutie
Intr-un punct (x, y) R2 \{(x, y) | xy 6= 0}, din domeniul comun al functiilor
f si g diferentialele sunt egale:
df (x, y) = dg(x, y) =
x2
y
x
dx + 2
dy.
2
+y
x + y2
126
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
4.3
g
f u f v
f
f
=
+
= 2y
y
u y
v y
u v
=
x2
x
f
f
+
=2
u v
g
x
f
f
=
2x
+
x
u v
f
f
+
=2
u v
2f
2f
2f
+2
+ 2
2
u
uv
v
+ 4x
2g
2g
=
=
xy
yx
y
g
x
f
f
2x
+
y
u v
2 f u
2 f v
2 f u 2 f v
= 2x
+
+
+ 2
u2 y
vu y uv y
v y
2g
=
2
y
y
f
f
=2
u v
g
y
+ 2y
+ 4y
.
2f
2f
u2
v 2
= 4xy
f
f
=
2y
y
u v
2 f u
2 f v
2 f u 2 f v
+
2
u2 y
vu y uv y
v y
f
f
=2
u v
27. Fie r =
2 f u
2 f v
2 f u 2 f v
+ 2x
+
+
+
u2 x vu x uv x v 2 x
2f
2f
2f
2
+
u2
uv
v 2
functiilor g(x, y, z) = f
1
r
si h(x, y, z) = f (r).
4.3. DIFERENT
IALA FUNCT
IEI COMPUSE
127
Solutie
Calcul
am mai nt
ai:
1
r
x
,
(r) =
r3 x
r
x
2g
1
3 ,
= f 00
2
r
x
r
Rezult
a g =
1 00
f
r4
1
r
x
3
r
2
f0
1
r
3x2 r2
r5
h
x2
r 2 x2
x 2h
00
0
=
f
(r)
+
f
(r)
,
= f 0 (r) ,
x
r x2
r2
r3
deci h = f 00 (r) + 2r f 0 (r).
28. Dac
a f C 2 (R3 ) si u(x, y) = f (x2 + y 2 , x2 y 2 , 2xy) sa se calculeze
derivatele partiale de ordinul al doilea ale functiei u.
Solutie
Fie p = x2 + y 2 , q = x2 y 2 si r = 2xy.
u
f p f q
f r
f
f
f
=
+
+
= 2x
+ 2x
+ 2y
x
p x q x
r x
p
q
r
u
f p f q f r
f
f
f
=
+
+
= 2y
2y
+ 2x
y
p y
q y
r y
p
q
r
f
2 f p
2 f q
2 f r
2u
=2
+ 2x
+
+
2
2
x
p
p x pq x pr x
+2
f
+
q
2 f p 2 f q
+
+
+2x
qp x q 2 x
2 f r
+2x
qr x
+ 2y
!
= 4x
2 f p
2 f q
2 f r
+
+ 2
rp x rq x
r x
2f
2f
2f
+
+
2
+4xy
p2
q 2
pq
2u
= 4xy
xy
2f
2f
2f
f
f
+
+4y 2 2 +2 +2
pr qr
r
p
q
2f
2f
2f
+
p2
q 2
r2
+ 4(x2 + y 2 )
2f
+
pr
128
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
+4(x2 y 2 )
2u
= 4y 2
y 2
2f
f
+2
qr
r
2f
2f
2f
+
2
p2
q 2
pq
+4x2
+ 4xy
2f
2f
pr qr
f
2f
f
+2
2 .
2
r
p
q
31. S
a se afle f C 2 (R) stiind ca functia v(x, y) = f ( xy ) este armonica.
Solutie
v
y
y
2v
2y 0 y
y 2 00 y
= 2 f 0( ) ;
=
f
(
)
+
f ( )
x
x
x
x2
x3
x
x4
x
2
1
y
v
1
y
v
= f 0( ) ;
= 2 f 00 ( ).
2
y
x x
y
x
x
Inlocuind n ecuatia data, rezulta:
x2 + y 2 00 y
2y
y
f ( ) + 3 f 0 ( ) = 0.
4
x
x
x
x
4.3. DIFERENT
IALA FUNCT
IEI COMPUSE
Notand t =
y
x
129
se obtine (dup
a calcule):
f 00 (t)
2t
= 2
,
0
f (t)
t +1
si deci
f (t) = a arctg(t) + b
cu a, b R arbitrar fixate.
32. S
a se demonstreze c
a laplacianul n coordonate polare este:
f =
2f
1 2f
1 f
+ 2
+
.
2
Solutie
Fie f C 2 (R2 ), x = cos , y = sin .
x
x
y
y
= cos ,
= sin ,
= sin ,
= cos .
f x f y
f
f
f
=
+
=
cos +
sin
x
y
x
y
f
f x f y
f
f
=
+
=
( sin ) +
cos .
x y
x
y
Rezolv
and sistemul, (n necunoscutele
f
x
si
f
y ),
rezulta:
f
f sin f
f
f cos
f
=
cos
,
=
sin +
.
x
2f
=
2
x
x
=
f
x
= cos
f
x
sin
f
x
2
+
+
+
2
2 2
+2
f sin cos
.
2f
2f
2 f sin cos 2 f cos2 f cos2
2
+
=
sin
+
2
+
y 2
2
2 2
2
f sin cos
.
130
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
In concluzie:
f =
2f
1 2f
1 f
+
+
.
2
2 2
dy
d2 y
+x
+ 2y = 0. Ce devine ecuatia
2
dx
dx
dac
a se face schimbarea de variabile (x, y) 7 (t, y), unde x = et ?
Solutie
2
dy
d2 y
Calcul
am dx
n functie de dy
si dx
si ddt2y . Din x = et , rezulta t = ln x si
2
dt
dt
deci dx
= x1 = et ; rezulta:
33. Fie ecuatia diferentiala x2
dy dt
dy t
dy
=
=
e ,
dx
dt dx
dt
d2 y
d
=
dx2
dx
Ecuatia devine:
dy t
d
e
=
dt
dt
dy t dt
e
= e2t
dt
dx
d2 y dy
dt2
dt
d2 y
+ 2y = 0.
dt2
y
34. S
a se demonstreze ca functia z(x, y) = xy + xe x verifica ecuatia
x
z
z
+
= xy + z.
x y
Solutie
Se calculeaz
a derivatele partiale de ordinul ntai ale lui z.
1
35. Ce devine ecuatia x2 y 00 + 2xy 0 + 2 y = 0 daca se face schimbarea
x
1
de variabile (x, y) 7 (t, y), unde t = .
x
Solutie
Se calculeaz
a
dy
dy dt
1 dy
dy
=
= 2
= t2 , etc.
dx
dt dx
x dt
dt
2
2
z
z
36. Ce devine ecuatia x2 2 y 2 2 = 0 prin schimbarea de variabile
x
y
x
(x, y) 7 (u, v), unde u = xy, v = .
y
Solutie
Se calculeaz
a:
z
z u z v
z
1 z
=
+
=y
+
, etc.
x
u x v x
u y v
4.3. DIFERENT
IALA FUNCT
IEI COMPUSE
131
37. S
a se determine functiile z = z(x, y) care verifica ecuatia
x2
z
z
+ y2
= z2,
x
y
1 1
1 1
,w= .
y x
z x
Solutie
O metod
a const
a n a calcula mai ntai x, y si z n functie de u, v si w; se
obtine:
u
u
x = u, y =
,z=
.
uv + 1
uw + 1
Se calculeaz
a acum derivatele partiale ale lui u si v n raport cu x si y:
u
u
v
1
1 v
1
uv + 1
= 1,
= 0,
= 2 = 2,
= 2 =
x
y
x
x
u y
y
u
z
=
x
x
u
uw + 1
=
u
=
=
y
y
u
uw + 1
u
uw + 1
1 u2 w
u
+
x v
w
v
(uw + 1)2
=
u
u
uw + 1
uv + 1
uw + 1
2
2
u
uw + 1
v
=
x
u
uw + 1
v
=
y
+
y
v
w
.
v
1 1
,
y x
deci
z(x, y) =
1 + xf
1
y
1
x
.
O alta metod
a const
a n a calcula:
w
1 z
1 w
1 z
= 2
+ 2,
= 2
x
z x x y
z y
132
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
si deci
z
w z 2 z
w
= z 2
+ 2,
= z 2
.
x
x
x y
y
Se calculeaz
a apoi
w
w u w v
=
+
, etc.
x
u x
v x
y
x2
verific
a ecuatia:
x
z
z
+ 2y
= nz.
x
y
Solutie
y
z
n1 f
n3 f 0 y
=
nx
2yx
,
x
x2
x2
z
y
= xn2 f 0
y
x2
2
b. x
+y
+z
f = r(r 1)f .
x
y
z
Solutie
a. Deriv
and n raport cu t relatia
f (tx, ty, tz) = tr f (x, y, z),
rezult
a:
x
f
f
f
(tx, ty, tz) + y (tx, ty, tz) + z (tx, ty, tz) = rtr1 f (x, y, z) (?)
x
y
z
4.3. DIFERENT
IALA FUNCT
IEI COMPUSE
133
si f C 2 (U ) (c
amp scalar). Operatorii diferentiali de ordinul ntai sunt
gradientul, divergenta si rotorul, definiti pentru orice a U astfel:
(gradf )(a) = (f )(a) =
f
f
f
(a)i +
(a)j +
(a)k.
x
y
z
P
Q
R
(a) +
(a) +
(a).
x
y
z
R
Q
(a)
(a) i +
y
z
R
P
(a)
(a) j +
z
x
P
Q
(a)
(a) k.
x
y
In cele ce urmeaz
a vom nota cu r = (x, y, z) vectorul de pozitie si cu
q
.
dW
dV
df
g.
= agradf, grad(a r) = a, pentru orice vector constant a.
da
h. gradr = r2 r, R.
i. rot(gradf ) = 0.
j. div(rotV ) = 0.
2f
2f
2f
+
+
.
k. div(gradf ) = f =
x2
y 2
z 2
Solutie
Calcul direct.
41. S
a se calculeze divergenta campului vectorial
V =r+
kr
r,
r4
134
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
kr
=3+3 4 +r
r
k
(k r)
4 6 r
4
r
r
= 3.
1
42. S
a se calculeze rotorul campului vectorial V = (k r).
r
Solutie
1
1
1
= rot(k r) (k r) grad =
rotV = rot
kr
r
r
r
1
=
r
dk
dr
k divr r divk +
dr
dk
+ (k r)
r
2k
=
.
3
r
r
43. S
a se verifice ca urmatoarele transformari sunt difeomorfisme si sa
se calculeze jacobianul transformarii inverse:
a. F : (0, ) (0, 2) 7 R2 \ {(0, 0)}, F (, )= ( cos , sin ).
x
y
2
2
b. G : R \ {(0, 0)} 7 R \ {(0, 0)}, G(x, y) =
,
.
x2 + y 2 x2 + y 2
Solutie
D(x, y)
a. Fie x = cos , y = sin ; atunci
= 6= 0, iar iacobianul
D(, )
transform
arii inverse este
D(, )
=
D(x, y)
b. Fie u =
D(x, y)
D(, )
1
1
.
x
y
,v = 2
. Atunci
x2 + y 2
x + y2
D(u, v)
1
D(x, y)
=
si
= (x2 + y 2 )2 .
2
2
2
D(x, y)
D(u, v)
(x + y )
135
1 2
y x2
2
este un difeomorfism si s
a se calculeze inversa.
Solutie
Faptul c
a f este difeomorfism local rezulta din faptul ca iacobianul este
nenul n orice punct: det (Jf (x, y)) = x2 + y 2 6= 0.
Se arat
a c
a f este o bijectie si
r
q
1
f (x, y) =
x2 + y 2 y, qp
x2
4.4
x
+
y2
Extreme locale
46. S
a se calculeze extremele locale ale functiilor:
a. f : R2 7 R, f (x, y) = x3 + y 3 6xy.
b. g : R2 7 R, g(x, y) = x3 + 8y 3 2xy.
c. h : R2 7 R, h(x, y) = x2 ye2x+3y .
Solutie
a. Punctele critice ale functiei f sunt solutiile sistemului:
(
f
x
f
y
= 0
, adica
= 0
3x2 6y = 0
3y 2 6x = 0
Rezult
a dou
a puncte critice: (0, 0) si (2, 2). Pentru a decide daca acestea
136
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Hf (x, y) =
2f
x2
2f
yx
2f
xy
2f
y 2
6x 6
6 6y
0 6
6 0
si Hf (2, 2) =
12 6
6 12
Valorile proprii ale matricei Hf (0, 0) sunt de semne contrare, deci (0, 0) nu
este punct de extrem, iar valorile proprii ale matricei Hf (2, 2) sunt ambele
strict pozitive, deci (2, 2) este punct de minim local.
b. Punctele critice sunt (0, 0) si ( 13 , 16 ). Primul nu este punct de extrem, iar
al doilea este punct de minim local.
c. Multimea punctelor critice este: {(0, y) | y R} {(1, 31 )}. Punctul
(1, 31 ) este punct de minim (matricea hessiana are valorile proprii pozitive). In punctele (0, y), criteriul cu matricea hessiana nu decide (exista o
valoare proprie nul
a). Se evalueaza semnul diferentei
f (x, y) f (0, y) = x2 ye2x+3y .
Pentru puncte situate deasupra axei Ox (adica y > 0), exista un disc (de
raz
a suficient de mic
a, de exemplu y2 ), pe care diferenta f (x, y) f (0, y) este
pozitiv
a, deci aceste puncte sunt minime locale. Analog, punctele situate
sub axa Ox sunt maxime locale. Pentru y = 0 (deci n origine), diferenta
f (x, y) f (0, 0) nu p
astreaza semn constant pe nici o vecinatate a lui (0, 0),
deci originea nu este punct de extrem.
47. S
a se determine extremele locale ale functiilor:
a. f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + 2x + 6y 6z, (x, y, z) R3 .
b. g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 xy + x 2z, (x, y, z) R3 .
1 x y
c. h(x, y, z) = + + + z, x 6= 0, y 6= 0, z 6= 0.
x y
z
Solutie
a. Functia f are un singur punct critic, (1, 3, 3). Matricea hessiana
are toate valorile proprii strict pozitive, deci punctul (1, 3, 3) este minim
local.
b. Functia g are punctul critic ( 32 , 13 , 1) care este minim local deoarece
valorile proprii ale hessianei sunt stict pozitive.
137
Hh (x, y, z) =
2
x3
y12
y12
2x
y3
z12
0
z12
2y
z3
Punctul (1, 1, 1) este minim local, iar (1, 1 1) este maxim local.
48. S
a se determine punctele de extrem local ale functiilor
f : R2 7 R, f (x, y) = xy si g : R3 7 R, g(x, y, z) = xyz.
Solutie
Singurul punct critic al functiei f este (0, 0) care nu este punct de extrem
deoarece diferenta f (x, y) f (0, 0) nu pastreaza semn constant pe nici o
vecinatate a originii. Punctele critice ale functiei g sunt
(x, 0, 0), (0, y, 0), (0, 0, z), x, y, z R.
Functia nu are puncte de extrem.
49. S
a se determine extremele locale ale functiilor:
a. f : (0, 2) (0, 2) 7 R, f (x, y) = sin x sin y sin(x + y).
b. g : (0, )3 7 R, g(x, y, z) = sin x + sin y + sin z sin(x + y + z).
Solutie
a. Punctele critice sunt solutiile sistemului:
(
f
x
f
y
Rezult
a punctele critice: (x1 , y1 ) = (, ) si (x2 , y2 ) =
Derivatele partiale de ordinul al doilea:
2f
= 2 sin y cos(2x + y),
x2
2f
= 2 sin x cos(x + 2y),
y 2
2f
= sin(2x + 2y).
xy
Punctul (x2 , y2 ) este maxim local:
rt s2 =
3, 3
138
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
2f
=
x2
,
3 3
2f
y 2
,
3 3
2f
xy
,
3 3
!2
9
> 0, r = 3 < 0.
4
!3
3
, x, y (0, )
2
b. Se calculeaz
a punctele critice ale functiei g:
g
g
y
g
z
= cos x cos(x + y + z) = 0
= cos y cos(x + y + z) = 0
= cos z cos(x + y + z) = 0
deci
cos x = cos y = cos z = cos(x + y + z).
Deoarece functia cos este injectiva pe (0, ), rezulta x = y = z. Se obtine
cos x = cos 3x, adic
a 2 sin x sin 2x = 0, cu singura solutie x = 2 . Rezulta
punctul critic (x, y, z) = 2 , 2 , 2 . Derivatele partiale de ordinul al doilea
sunt:
2g
2g
=
sin
x
+
sin(x
+
y
+
z),
= sin y + sin(x + y + z),
x2
y 2
2g
= sin z + sin(x + y + z),
z 2
2g
2g
2g
=
=
= sin(x + y + z).
xy
yz
xz
2 1 1
139
50. S
a se determine punctele de extrem local ale functiilor:
a. f (x, y) = 3xy 2 x3 15x 36x + 9, (x, y) R2 .
b. f (x, y) = y 4 8y 3 + 18y 2 8y + x3 3x2 3x, (x, y) R2 .
c. f (x, y) = 4xy x4 y 4 , (x, y) R2 .
Solutie
a. Punctele critice sunt (x1 , y1 ) = (2, 3), (x2 , y2 ) = (2, 3); nici unul nu
este punct de extrem.
b. Punctele critice sunt
Solutie
2
a. Functia f este de clas
a C si are in domeniul de definitie un singur punct
critic (x1 , y1 ) = 21 , 2 .
!
24
4
2
In punctul critic matricea hessiana este
. 1 = 24 > 0 si
4 2
8
2 = 24832 > 0 deci 21 , 2 este punct de minim local si f 21 , 2 = 4.
b. Functia f este de clas
a C 2 si are in domeniul de definitie punctele critice
(x, x), x R?
Matricea hessian
a intr-un punct critic este
Hf (x, x) =
x
2 2|x|3
x
2 2|x|3
x
2 2|x|3
x
2 2|x|3
Daca x < 0 atunci (x, x) sunt puncte de minimsi fmin = 2; daca x > 0,
atunci (x, x) sunt puncte de maxim si fmax = 2.
52. S
a se determine extremele locale ale functiilor:
2
a. f : R 7 R, f (x, y) = x4 + y 4 2x2 + 4xy 2y 2
b. f : R3 7 R, f (x, y, z) = x2 + y 2 + 3z 2 xy + yz + 2xz
140
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Solutie
2
a. Functia f este de clasa C
si are
in domeniul de definit
ie punctele critice
(x1 , y1 ) = (0, 0); (x2 , y2 ) = ( 2, 2); (x3 , y3 ) = ( 2, 2)
Intr-un punct oarecare matricea hessiana este
!
12x2 4
4
4 12y 2 4
Punctele ( 2, 2); ( 2, 2) sunt minime locale, iar (0, 0) nu este extrem.
b. Functia f este de clasa C 2 si are in domeniul de definitie un singur punct
critic (x1 , y1 , z1 ) = (0, 0, 0).
2 1 2
Matricea hessian
a n punctul critic este 1 2 1 .
2 1 6
1 = 2 > 0, 2 = 3 > 0 si 3 = 4 > 0 deci (0, 0, 0) este punct de minim
local strict si fmin = 0.
53. S
a se determine extremele locale ale functiei:
F : R2 7 R, f (x, y) = x3 + 3xy 15x 12y.
Solutie
Punctele critice sunt (1, 2), (2, 1), (2, 1); folosind matricea hessiana, se
decide natura acestor puncte.
54. S
a se determine extremele globale ale functiilor:
2
2
a. f (x, y) = (x2 + y 2 )ex y ,
b. g(x, y) = 2x+y
.
2
2
x +y
Solutie
Se trece la coordonate polare si se reduce problema la a determina extremele
unor functii de o singura variabila reala.
55. S
a se determine extremele locale ale functiei:
2
y2
f (x, y, z) = x + 4x
+ zy + z2 , definita pentru x > 0, y > 0, z > 0.
Solutie
Se determin
a punctele critice si apoi, folosind matricea hessiana, se decide
natura lor.
56. S
a se determine
extremele functiilor:
p
a. f (x, y) = xy 1 x2 y 2 , definita pentru x2 + y 2 < 1.
4.5. FUNCT
II IMPLICITE
141
4.5
Functii implicite
z
z
y2 .
x
y
Solutie
Fie F (x, y, z) = (y + z) sin z y(x + z). Functia z = z(x, y) exista n
F
vecinatatea punctelor cu proprietatea
6= 0, adica
z
sin z + (y + z) cos z y 6= 0.
In aceast
a ipotez
a, se calculeaz
a derivatele partiale ale functiei z, derivand
relatia F (x, y, z) = 0 n raport cu x si respectiv y, (z este functie de x si y):
z
z
z
sin z + (y + z) cos z
y 1+
x
x
x
deci:
z
y
=
.
x
sin z + (y + z) cos z y
= 0,
142
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
z
z
z
sin z + (y + z) cos z
(x + z) y
= 0,
y
y
y
1+
deci
Inlocuind
z
x + z sin z
=
.
y
sin z + (y + z) cos z y
z
x
si
z
y
yF (x, y, z)
= 0.
sin z + (y + z) cos z y
g(y 2
g
g
(2x) +
u
v
2y
g
g
+
u v
g
g
2x u
+ y v
z
z
y =0
=
.
g
x
x
v
x g 2y g
z
z
x =0
= v g u .
y
y
v
Inlocuind, se obtine: E = x2 + y 2 .
60. Fie a R si fie functia z = z(x, y) definita de ecuatia
x2 + y 2 + z 2 = a2 .
S
a se calculeze diferentiala ntai si diferentiala a doua ale functiei z.
Solutie
Fie functia F (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 a2 . Functia z = z(x, y) exista n
vecin
atatea punctelor cu proprietatea F
a z 6= 0. Exista deci
z 6= 0, adic
dou
a submultimi ale sferei de centru O si raza a pe care exista cate o functie
z: semisfera x2 + y 2 + z 2 = a2 , z > 0 si semisfera x2 + y 2 + z 2 = a2 , z < 0.
Vom calcula diferentialele functiei z asociate primei semisfere (z > 0):
2x + 2z
z
z
x
x
=0
= = p 2
.
x
x
z
a x2 y 2
4.5. FUNCT
II IMPLICITE
Analog,
143
z
y
y
= = p 2
si deci
y
z
a x2 y 2
x
y
x
y
p
dz = dx dy = p 2
dx
dy.
z
z
a x2 y 2
a2 x2 y 2
Diferentiala a doua:
z
2+2
x
deci:
2
+ 2z
2z
= 0,
x2
x2 + z 2
y 2 a2
y 2 a2
2z
q
.
=
=
=
x2
z3
z3
(a2 x2 y 2 )3
2
deci
z z
2z
+ 2z
= 0,
y x
xy
z z
2z
xy
xy
x y
=
= 3 = q
.
3
xy
z
z
2
2
2
(a x y )
In concluzie:
d2 z = q
y 2 a2
(a2
x2
y 2 )3
dx2 q
2xy
(a2
x2
y 2 )3
dxdy+ q
x2 a2
(a2
x2
y 2 )3
dy 2
144
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
de unde rezult
a:
u
u + y v
u + x u
v + y v
v+x
=
,
=
,
=
,
=
.
x
y x x
x y y
y x y
xy
Pentru a calcula derivatele partiale de ordinul al doilea, se deriveaza n
continuare n raport cu x si respectiv y:
u
2v
2u 2v
2u
+
=
0,
s
i
2
+
y
= 0,
+
x
x2 x2
x
x2
x2
de unde rezult
a
2 u
2u
2(u + y)
= x =
.
x2
yx
(y x)2
Analog se calculeaz
a si celelalte derivate partiale de ordinul al doilea.
62. Fie F C 2 (R2 ). Functia y = y(x) este definita implicit de ecuatia
F (sin x + y, cos y + x) = 0.
S
a se determine y 00 n punctele critice ale lui y.
Solutie
Fie u = sin x + y, v = cos y + x. Conditia de existenta a functiei y este
F
F
and ecuatia F (u, v) = 0 n raport cu x, rezulta:
u v sin y 6= 0. Deriv
() (y 0 + cos x)
F
F
+ (1 y 0 sin y)
= 0.
u
v
Se obtine:
y0 =
F
u
cos x +
F
v
F
u
F
v
Deriv
and relatia () n raport cu x si nlocuind y 0 = 0, rezulta ( n punctele
critice):
2
2
2F
uF2 cos2 x 2 uv
cos x vF2 + F
00
u sin x
y =
.
F
F
u v sin y
63. Functiile y = y(x) si z = z(x) sunt definite implicit de sistemul
(
4.5. FUNCT
II IMPLICITE
145
Sa se calculeze y 00 si z 00 .
Solutie
Fie f (x, y, z) = sin x + sin y + sin z a, g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 b si
F (x, y, z) = (f (x, y, z), g(x, y, z)). Conditia de existenta pentru functiile y
si z este D(f,g)
and ecuatiile f = 0,
D(y,z) 6= 0 2z cos y 2y cos z 6= 0. Deriv
g = 0 n functie de x , rezult
a:
(
()
Rezolv
and sistemul, rezult
a y 00 si z 00 .
64. Functiile u = u(x, y), v = v(x, y), z = z(x, y) sunt definite implicit
de sistemul de ecuatii
u + ln v
= x
v ln u = y
z = 2u + v
2
z
u v
Sa se calculeze x
, xy
, y2 .
Solutie
Fie functiile:
f (x, y, u, v, z) = u + ln v x,
g(x, y, u, v, z) = v ln u y,
h(x, y, u, v, z) = z 2u v
si fie F = (f, g, h). Conditia de existenta a functiilor u, v, z este
D(f, g, h)
1
6= 0 1 +
6= 0.
D(u, v, z)
uv
Derivand relatiile f = 0, g = 0, h = 0 n raport cu x, rezulta
u
uv
v
v
z
2uv + v
=
,
=
,
=
.
x
1 + uv x
1 + uv x
1 + uv
146
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Deriv
and relatiile f = 0, g = 0 n raport cu y, rezulta:
(
()
u
1
y + v
u1 u
y +
v
y
v
y
= 0
.
= 1
u
u
v
uv
=
,
=
.
y
1 + uv y
1 + uv
Deriv
and relatiile () n raport cu x, rezulta
2u
1 v v
xy v 2 x y
2v
1 u u
xy + u2 x y
v
+ v1 xy
2u
u1 xy
= 0
= 0
Rezolv
and sistemul, rezulta
2u
uv(u 1)
=
.
xy
(1 + uv)3
Analog se calculeaz
a si
2v
.
y 2
z
z
eg(z) g 0 (z)
= 0.
x
x
z
yz
=
x
xy g 0 (z)eg(z)
si analog,
z
xz
=
.
y
xy g 0 (z)eg(z)
Sistemul
z
x
z
y
= 0
= 0
F (x, y, z) = 0
4.5. FUNCT
II IMPLICITE
147
y0 = 0
y = 3x2
2y 3x2 = 0
F = 0
x3 27x3 16 = 0
x3 + y 3 2xy = 0
F 6= 0
F
2
3y 2x 6= 0
6= 0
y
y
3
2
2 234
,
.
3
3
232
3
0 2
3
2
232
3
este
232
+ 3y y 2y 2y 2xy = 0, y (
) = 3 < 0,
3
2 0
00
00
234
3 .
67. S
a se determine extremele functiei z = z(x, y), definite implicit de
3
ecuatia z + z + 20(x2 + y 2 ) 8(xy + x + y) = 0.
Solutie
Fie F (x, y, z) = z 3 + z + 20(x2 + y 2 ) 8(xy + x + y); conditia de existenta a
functiei z este F
a 3z 2 + 1 6= 0. Evident, conditia este ndeplinita
z 6= 0, adic
pentru orice x, y, z R. Derivatele partiale de ordinul ntai ale lui z:
3z 2
z
z
z
8(y + 1) 40x
+
+ 40x 8(y + 1) = 0
=
.
x x
x
3z 2 + 1
z
z
8(x + 1) 40y
z
+
+ 40y 8(x + 1) = 0
=
.
y y
y
3z 2 + 1
Punctele critice ale functiei z sunt solutiile sistemului:
3z 2
8(y+1)40x
= 0
= 0
3z 2 +1
8(x+1)40y
= 0
= 0
3z 2 +1
3
2
2
F (x, y, z) = 0
z + z + 20(x + y ) 8(xy + x + y) = 0
z
x
z
y
148
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
2
z
y
2
6z
+ 3z 2
2z
2z
40
2z
+
+
40
=
0
= 2
.
2
2
2
x
x
x
3z + 1
+ 3z 2
2z
2z
2z
40
+
+
40
=
0
= 2
.
2
2
2
y
y
y
3z + 1
z z
2z
2z
2z
8
+ 3z 2
+
8=0
= 2
.
y x
xy xy
xy
3z + 1
6z
Rezult
a
2z 1 1
2z 1 1
2z 1 1
( , ) = 10,
( , ) = 10,
( , ) = 2,
2
2
x 4 4
y 4 4
xy 4 4
deci n punctul ( 14 , 41 ), functia z are un maxim local.
68. Fie a R, a 6= 0; sa se determine extremele locale ale functiei
z = z(x, y) definite implicit de ecuatia (x2 + y 2 + z 2 )2 = a2 x2 z 2 .
Solutie
Fie F (x, y, z) = (x2 +y 2 +z 2 )2 a2 +x2 +z 2 ; Conditia de existenta a functiei z
este F
a z 6= 0. In aceasta ipoteza, se calculeaza derivatele partiale
z 6= 0, adic
ale functiei z:
2(x2 + y 2 + z 2 ) 2x + 2z
z
x
+ 2x + 2z
2(x2 + y 2 + z 2 ) 2y + 2z
z
y
z
z
x
=0
= .
x
x
z
+ 2z
z
= 0,
y
z
2y(x2 + y 2 + z 2 )
=
.
y
z(2x2 + 2y 2 + 2z 2 + 1)
z
x = 0
z
iile
y = 0 are solut
F (x, y, z) = 0
de unde rezult
a
Sistemul
(x1 , y1 , z1 ) = 0, 0,
1 +
(x2 , y2 , z2 ) = 0, 0,
1 +
1 + 4a2
si
2
1 + 4a2
.
2
4.5. FUNCT
II IMPLICITE
149
Se observ
a c
a este verificat
a conditia z 6= 0. Derivatele partiale de ordinul
al doilea:
z
2x + 2z
x
2
z
2z
+ (x2 + y 2 + z 2 ) 2 + 2
+ 2z 2
x
x
de unde rezult
a
+2+2
z
2
+ 2z 2 = 0,
x
x
2z
3z 2 + y 2 + z 2 + 1
=
.
x2
z(x2 + y 2 + z 2 + 1)
2z
4y + (x + y + z ) 2 + 2z 2
y
2
de unde rezult
a
+ 2z
2z
= 0,
y 2
x2 + 3y 2 + z 2
2z
=
.
y 2
z(x2 + y 2 + z 2 + 1)
z
2x + 2z
x
z
2y + 2z
+
x
z z
2z
z z
2z
+(x + y + z ) 2
+ 2z
y + 2
+ 2z
= 0,
x y
x
x y
xy
2
2z
2xy
=
.
2
xy
z(x + y 2 + z 2 + 1)
Calcul
and derivatele partiale de ordinul al doilea n punctul critic (0, 0),
rezult
a:
de unde rezult
a
r=
1
2z
2z
z
2z
(0,
0)
=
,
s
=
(0,
0)
=
0,
t
=
(0, 0) = 2
.
2
2
x
z
xy
y
z +1
z1 (0, 0) =
1 +
1 + 4a2
.
2
Functia z2 satisface conditia r > 0, deci are un minim local n (0, 0), iar
valoarea ei n acest punct este
s
z2 (0, 0) =
1 +
1 + 4a2
.
2
69. S
a se determine extremele locale ale functiei y = y(x) definite implicit de ecuatia x3 + y 3 3x2 y 3 = 0.
150
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Solutie
Fie F (x, y) = x3 +y 3 3x2 y 3. Conditia de existenta pentru y este
adic
a 3y 2 3x2 6= 0. In aceasta ipoteza, se calculeaza y 0 :
3x2 + 3y 2 y 0 6xy 3x2 y 0 = 0 y 0 (x) =
F
y
6= 0,
2xy x2
,
y 2 x2
3
x1 = 0, y1 (0) = 3, x2 = 2, y2 (2) = 1.
6x + 6y(y 0 )2 + 3y 2 y 00 6y 12xy 0 3x2 y 00 = 0
y 00 (x) =
2x + 2y 2y(y 0 )2 + 4xy 0
.
y 2 x2
2
> 0, deci x1 = 0 este minim local si y 00 (2) = 32 , deci
Rezult
a y 00 (0) =
3
3
x2 = 2 este maxim local.
70. S
a se determine punctele de extrem ale functiei y = y(x) definite
2arctg x
y , y 6= 0.
implicit de ecuatia x2 + y 2 e
Solutie
Conditia de existent
a a functiei y este
y(x2 + y 2 ) + xe
Se obtine
2arctg x
y
6= 0.
arctg xy
2ye
x(x2 + y 2 )
y =
;
2arctg x
y
y(x2 + y 2 ) + xe
0
x1 =
e2
, x2 =
2
e2
.
2
4.5. FUNCT
II IMPLICITE
151
72. S
a se calculeze y 0 (0) si y 00 (0), unde y este definita implicit de ecuatia
ex
2 y 2
= sin(x + 2y) + 1.
Solutie
Se deriveaz
a ecuatia dat
a n raport cu x.
73. S
a se calculeze derivatele partiale de ordinul ntai n punctul (1, 1)
ale functiei z definite implicit de
2z =
x2 + y 2 tg p
z
.
x2 + y 2
Solutie
Se deriveaz
a relatia dat
a n raport cu x si y.
74. Fie G C (R3 ) si fie z = z(x, y) definita implicit de relatia
z + G(x, y, z) = 0.
Sa se calculeze derivatele partiale de ordinul ntai ale lui z.
Solutie
Derivand n raport cu x, se obtine:
G G G z
z
+
+
+
= 0.
x
x
y
z x
75. S
a se calculeze x0 (0) si y 0 (0), functiile x si y fiind definite implicit
de
( sistemul de ecuatii:
xy + 2y 2 + yz + x + y = 1
.
arctg xy + ln(x2 + 2y 2 + z 2 ) = ln 2
Solutie
Se deriveaz
a relatiile date n functie de z.
76. S
a se determine extremele urmatoarelor functii definite implicit:
a. y = y(x), definit
a de 2yx2 + y 2 4x 3 = 0.
2
b. y = y(x) definit
a de x2 + y 2 = x2 y 2 .
c. z = z(x, y), definit
a de x2 + y 2 + z 2 xz yz + 2x + 2y + 2z 2 = 0.
Solutie
Aceeasi metod
a ca n exercitiul 70.
152
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
4.6
Extreme cu leg
aturi
77. S
a se determine extremele locale ale functiei f (x, y, z) = xyz cu
leg
atura x + y + z = 1.
Solutie
Se aplic
a metoda multiplicatorilor lui Lagrange. Fie functiile
g(x, y, z) = x + y + z 1 si F (x, y, z) = f + g = xyz + (x + y + z 1).
Extremele cerute verifica sistemul:
F
=
=
y
F
=
z
g =
0
0
0
0
yz +
xz +
xy +
x+y+z1
=
=
=
=
0
0
0
0
(x , y , z ) = (0, 1, 0), .
3 3 3
(x , y , z ) = (0, 0, 1)
4 4 4
2F
2F
2F 2 2F 2 2F 2 2F
dx
+
dy
+
dz
+
dxdy+
dxdz
+
dydz =
x2
y 2
z 2
xy
xz
yz
= 2 (zdxdy + ydxdz + xdydz) .
Pe leg
atur
a, avem dg = 0, adica dx + dy + dz = 0. Rezulta deci ca restrictia
2
lui d F la leg
atura g = 0 este:
d2 F = 2((1 x y)dxdy + ydx(dx dy) + xdy(dx dy)) =
d F
1 1 1
3, 3, 3
1 1 1
, ,
3 3 3
se obtine:
2 2
dx + dxdy + dy 2 ,
3
4.6. EXTREME CU LEGATURI
153
F
x
F
y
F
z
=
1 + 2x + 2 =
=
1 + 2y + 2 =
=
1 + 2z + =
g = x2 + y 2 + z 2 1 =
h = 2x + 2y + z 1 =
1 = 14
2 = 41
1 = 12
11
2 = 18
0
0
0
0
0
(x1 , y1 , z1 ) =
(0, 0, 1)
.
(x2 , y2 , z2 ) = 94 , 49 , 79
154
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
solutiile sistemului:
f
x =
f
f
z
4x y = 0
(x1 , y1 , z1 ) = (0, 0, 0)
= 4y x = 0
(x2 , y2 , z2 ) = (0, 0, 1)
(x , y , z ) = (0.0 1)
3
3 3 3
= 4z 4z = 0
4 1 0
Matricea hessian
a ntr-un punct arbitrar este 1 4 0
. In
0 0 12z 2 4
punctul (0, 0, 0) matricea hessiana are si valori proprii pozitive si negative,
deci originea nu este extrem local. In (0, 0, 1) si (0, 0, 1) matricea hessiana
are toate valorile proprii pozitive, deci acestea sunt amandoua minime locale.
Valoarea functiei n aceste puncte este f (0, 0, 1) = f (0, 0, 1) = 1.
Se determin
a acum extremele locale ale lui f cu legatura
g(x, y, z) = x2 + y 2 + 2z 2 8 = 0.
Fie F (x, y,z) = 2x2 + 2y 2 xy + z 4 2z 2 + (x2 + y 2 + 2z 2 8). Se rezolva
F
4x y + 2x =
0
x =
F =
4y
x
+
2y
=
0
y
sistemul:
F
3
= 4z 4z + 4z = 0
z
g = x2 + y 2 + 2z 2 8 = 0
5
Din primele dou
a ecuatii rezulta x = y sau = . Cazul x = y conduce
2
la solutiile:
1 = 3, (x1 , y1 , z1 ) = (0,q
0, 2),
q
q
q
q
q
3
3
5
3
2,3 = 23 , (x2 , y2 , z2 ) =
2,
2 , 2 , (x3 , y3 , z3 ) = 2 ,
In aceste puncte functia f ia valorile:
q
q
q
q q
q
3
3
5
3
3
5
23
f (0, 0, 2) = 8, f
,
,
=
f
2
2
2
2
2
2 = 4 .
Cazul =
25
conduce la sistemul
x2
3
2,
5
2
x+y = 0
+ + 2z 2 = 8 cu solutiile:
z(2z 2 7) = 0
y2
q
(x6 , y6 , z6 ) = 22 , 22 , 72 (x7 , y7 , z7 ) =
In aceste puncte functia f ia valorile:
f (2,
2, 0)
= fq
(2,
2, 0)= 20,
q
q
2
2
7
2 , 2 , 2 .
f 22 , 22 , 72 = f 22 , 22 , 72 = 33
4 .
Compar
and valorile functiei f , rezulta ca valoarea minima a functiei (pe
4.6. EXTREME CU LEGATURI
155
f
x
f
y
= 2x 3 = 0
= 2y 2 = 0
F
x
F
y
= 2x 3 + 2x = 0
= 2y 2 + 2y = 0
g(x, y) = x2 + y 2 1 = 0
Solutiile sunt:
156
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
x =
2x 1 + = 0
= 2y 1 + = 0 are solutiile = 0, (x, y) = 12 , 12
g = x+y1=0
Matricea!hessian
a a functiei F (ntr-un punct arbitrar, deci si pe D) este
2 0
, deci punctul 12 , 12 este minim local.
0 2
Sistemul
F
y
82. S
a se determine punctele cele mai departate de origine care se gasesc
pe suprafata de ecuatie 4x2 + y 2 + z 2 8x 4y + 4 = 0.
Solutie
Problema este echivalenta cu a gasi extremele functiei
f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2
cu leg
atura g(x, y, z) = 4x2 + y 2 + z 2 8x 4y + 4 = 0.
83. S
a se determine valorile extreme ale functiei
f : R3 7 R, f (x, y, z) = 2x2 + y 2 + 3z 2
pe multimea {(x, y, z) R3 |x2 + y 2 + z 2 = 1}.
Solutie
Se aplic
a metoda multiplicatorilor lui Lagrange; fie
g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 1 si F (x, y, z) = f (x, y, z) + g(x, y, z).
Sistemul
x =
F =
2(2 + )x =
0
2(1
+
)y
=
0
y
are solutiile
F
2(3 + )z =
0
z =
g = x2 + y 2 + z 2 1 = 0
1 = 1, (x, y, z) {(0, 1, 0); (0, 1, 0)},
2 = 2, (x, y, z) {(1, 0, 0); (1, 0, 0)},
3 = 3, (x, y, z) {(0, 0, 1); (0, 0, 1)}.
Sfera unitate este multime compacta, deci functia f isi atinge marginile;
rezult
a fmin = f (0, 1, 0) = 1 si fmax = f (0, 0, 1) = 3.
84. S
a se determine valorile extreme ale produsului xy cand x si y sunt
coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuatie x2 + 2y 2 = 1.
Solutie
4.6. EXTREME CU LEGATURI
157
x =
y + 2x =
0
=
x + 4y =
0
2
2
g = x + 2y 1 = 0
F
y
2
.
4
2
Pentru = 4 , rezult
a:
2
1
(x1 , y1 ) = 2 , 2 si (x2 , y2 ) = 22 , 12 .
Pentru = 42 ,rezult
a:
2 1
si (x4 , y4 ) = 22 , 12 .
(x3 , y3 ) = 2 , 2
rezult
a=
x =
F =
b 2y =
0
y
F
=
c
2z
=
0
g = x2 + y 2 + z 2 r 2 = 0
+c
a
b
c
are solutiile = a +b
.
, (x, y, z) = 2
, 2
, 2
2r
Deoarece f are cel putin dou
a puncte
de
extrem
globale
pe D, deducem ca
2
2
2
valoarile extreme ale lui f sunt r a + b + c .
86. S
a se determine extremele functiei
f : R3 7 R, f (x, y, z) = xyz
158
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
x =
=
xz
+
2y
+
=
0
y
F
Sistemul
xy + 2z + =
0 are solutiile
z =
2 + y2 + z2 1 = 0
g
=
x
h=
x+y+z =
0
2
1
2 1
1 , 1 ,
;
, 1 , 2 ; 1 ,
,
;
6 6 6 6 6 6 6 6 6
1 2
2 1 1
1
, 6 , 16 ;
, 6 , 6 ; 26 ,
, 16 .
6
6
6
3 6
3 6
si trei puncte de
z
1x
x + = z2 +
1+y
z
y = z2
x = 0
2
2
2
x + y + z 2x + 2y 4z 10 = 0
2z 2
dy .
y 2
Rezult
a c
a functia z1 are un maxim n (0, 1) iar functia z2 are un minim
n (0, 1).
88. S
a se determine extremele functiei f (x, y, z) = x3 + y 3 + z 3 pe
multimea {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 = 1}.
Solutie
Functia f este continua, iar multimea data este compacta, deci exista cel
putin doua puncte de extrem (n care f si atinge valorile extreme). Fie
4.6. EXTREME CU LEGATURI
159
x = 3x + 2x
F = 3y 2 + 2y
y
F
= 3z 2 + 2z
z
2
2
2
=
=
=
x +y +z 1 =
0
0
0
0
nlocuit
a n ultima ecuatie d
a 1 =
3
3
3
2
si 2 =
3
2 .
Se obtin solutiile
3
3 .
x 1 = y1 = z1 =
si x2 = y2 = z2 =
Calculand valorile functiei f n
aceste puncte, rezult
a valorile extreme ale lui f .
89. S
a se calculeze extremele urmatoarelor functii pe multimile indicate:
a. f (x, y) = exy , (x, y) R2 , x + y = 3.
b. f (x, y, z) = x + y + z, (x, y, z) R3 , x2 + y 2 + z 2 = 4, x y + z = 0.
Solutie
Se aplic
a metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
90. S
a se determine valorile extreme ale functiei f (x, y) = ln(x2 +y 2 )xy
pe multimea {(x, y) R2 | x2 + y 2 16, y 2}.
Solutie
Se determin
a mai nt
ai extremele (libere) pe multimea deschisa
{(x, y) R2 | x2 + y 2 < 16, y > 2}.
Apoi se rezolv
a dou
a probleme de extrem cu legaturi, legaturile fiind
x2 + y 2 = 16 si respectiv y = 2.
n
X
i,j=1
aij xi xj
160
CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
F
x1
F
x2
=
=
f
x1
f
x2
2x1 = 0
2x2 = 0
.....
Fn
f
= x
2xn = 0
n
= 1 (x21 + x22 + ... + x2n ) = 0
= 0
= 0
...................................................
2
2
2
= 0
x1 + x2 + ... + xn = 1
Evident, sistemul liniar (format din primele n ecuatii) are solutii nenule daca
si numai dac
a este valoare proprie a matricei A (valorile proprii sunt reale
deoarece A este matrice simetrica). In acest caz, pentru a calcula valorile
extreme ale functiei f , se multeste prima ecuatie de mai sus cu x1 , a doua
cu x2 , s.a.m.d., a n-a ecuatie cu xn si se aduna membru cu membru cele n
relatii obtinute; rezulta:
f (x1 , x2 , ..., xn ) (x21 + x22 + ... + x2n ) = 0
In concluzie, pe sfera unitate are loc egalitatea f (x1 , x2 , ..., xn ) = . Rezulta
c
a valorile minim
a si maxima ale functiei f sunt cea mai mica si (respectiv)
cea mai mare valoare proprie ale matricei A.
Capitolul 5
Integrale improprii si cu
parametri
5.1
Notiuni teoretice
Integrale improprii
Fie a, b R si fie f : [a, b) 7 R o functie local integrabila (integrabila pe
orice interval compact [u, v] [a, b)). Integrala improprie (n b)
Z b
f (x)dx
a
se numeste convergent
a dac
a limita
Z t
lim
tb a
f (x)dx
(la )
Z t
lim
t a
f (x)dx
genta dac
a integrala
Exemple
Z
a
161
dx
este convergenta daca si
x
162
numai dac
a > 1.
b. Fie a, b R, a < b si R. Atunci integrala
Zb
a
dx
este conver(b x)
gent
a dac
a si numai daca < 1.
Demonstratie
a. Fie 6= 1; atunci:
lim
Z t
1
t a
t1
a1
1 1
dx = lim
Dac
a = 1, atunci:
Z t
1
lim
t a
dx = lim (ln t ln a) = .
t
b. Analog.
Criterii de convergent
a
Criteriul lui Cauchy
Fie f : [a, b) 7 R, local integrabila; atunci integrala
Z b
gent
a dac
a > 0, b [a, b) astfel ncat x, y (b , b) sa
dac
Z a si numai
rezulte
f (t)dt < .
Criteriul de comparatie
Fie f, g : [a, b) 7 R, (b poate fi si ) astfel ncat 0 f g;
Z b
Z b
este convergent
a.
f (x)dx
i. dac
a integrala
Z b
Z b
g(x)dx
ii. dac
a integrala
a
este divergent
a.
Criteriul de comparatie la limit
a
Fie f, g : [a, b) 7 [0, ) astfel ncat exista limita:
f (x)
.
xb g(x)
` = lim
i. Dac
a ` [0, ) si
convergent
a.
Z b
Z b
ii. Dac
a ` (0, ) sau ` = si
f (x)dx este
a
Z b
5.1. NOT
IUNI TEORETICE
163
Z b
1
x
Fie a R si f : [a, ) 7 [0, ), local integrabila astfel ncat exista
Criteriul de comparatie cu
` = lim x f (x).
x
i. Dac
a > 1 si 0 ` < , atunci
ii. Dac
a 1 si 0 < ` , atunci
1
(b x)
Fie a < b si f : [a, b) 7 [0, ), local integrabila astfel ncat exista
Criteriul de comparatie cu
` = lim (b x) f (x).
xb
Zb
i. Dac
a < 1 si 0 ` < , atunci
ii. Dac
a 1 si 0 < ` , atunci
Zb
Za x
g este continu
a, iar functia G(x) =
Z
Atunci integrala
a
Integrale cu parametri
Fie A 6= si [a, b] R un interval compact. Fie f : [a, b] A 7 R o
functie (de dou
a variabile reale) astfel ncat pentru orice y A aplicatia
[a, b] 3 x 7 f (x, y) R este integrabila Riemann. Functia definita prin:
F : A 7 R, F (y) =
Z b
f (x, y)dx,
a
164
se numeste integral
a cu parametru.
Continuitatea integralei cu parametru
Dac
a f : [a, b] A 7 R este continua, atunci integrala cu parametru
Z b
F (y) =
a
F (y) =
a
F (y) =
Z b
f
a
Formula general
a de derivare
f
y
exist
a si este continu
a pe [a, b] (c, d) si fie , : (c, d) 7 [a, b) doua functii
Fie f : [a, b] (c, d) 7 R o functie continua astfel ncat derivata partiala
de clas
a C 1 . Atunci functia G(y) =
Z (y)
G (y) =
Z (y)
f
(y)
(x, y)dx + f ((y), y)0 (y) f ((y), y)0 (y), y (c, d).
Z d
Z d
Z b
f (x, y)dy dx =
prie)
Z b
F (x, y) =
f (x, y)dx,
a
5.1. NOT
IUNI TEORETICE
165
numit
a integral
a improprie cu parametru.
Z b
Integrala
a
multimea A dac
a
Z
b
> 0, b (a, b) astfel nc
at f (x, y)dx < , t (b , b), y A.
t
Z b
uniform convergent
a pe A, atunci functia F : A 7 R, F (y) =
Z b
f (x, y)dx
a
este continu
a.
Derivarea integralei improprii cu parametru
Fie f : [a, b) (c, d) 7 R o functie continua astfel ncat derivata partiala
f
exist
a si este continu
a pe [a, b) (c, d) si pentru orice y (c, d) fixat
y
Z b
Z b
f
f (x, y)dx este convergenta. Daca integrala
integrala
(x, y)dx este
a y
a
uniform convergent
a pe (c, d), atunci integrala improprie cu parametru
Z b
F (y) =
a
F 0 (y) =
Z b
f
a
Z b
uniform convergent
a pe (c, d), atunci :
Z d
Z b
Z b
Z d
f (x, y)dx dy =
i. integrala improprie
166
Criteriul de comparatie
Fie f : [a, b) A 7 R o functie cu proprietatea ca pentru orice y A,
aplicatia [a, b) 3 x 7 f (x, y) R este local integrabila si fie g : [a, b) 7 R
astfel nc
at |f (x, y)| g(x), x [a, b), y A. Daca integrala
Z b
g(x)dx
a
Z b
este convergent
a, atunci integrala
a
() =
x1 ex dx, > 0,
Z 1
B(p, q) =
Propriet
atile uzuale ale functiilor si B
a. (1) = 1.
b. ( + 1) = ().
c. B(p, q) = B(q, p).
d. ()(1 ) =
, (0, 1).
sin()
(p)(q)
e. B(p, q) =
.
(p + q)
Z
f. B(p, q) =
y p1
dy.
(1 + y)p+q
g. (n) = (n 1)!, n N .
h. ( 21 ) = .
i. (n + 12 ) = 1 3 5....(2n 1) 2n .
5.2
Integrale improprii
1
1
si
, s
a se studieze
x
(b x)
natura integralelor urm
atoare (exercitiile 1-10):
167
dx
.
x2 + 1
1
Solutie
1
lim x 2 x12 +1 = 1, deci integrala este divergenta.
1.
Z1
2.
x2
dx.
1 x2
Solutie
1
x2
=
lim (1 x) 2 1x
2
x1
Z1
3.
1 ,
2
sin x
dx.
1 x2
Solutie
sin x
lim (1 x) 1x
2 =
x1
sin 1
2 ,
Urm
atoarele integrale sunt improprii n ambele capete.
Z
4.
x
dx.
1
x3
Solutie
1
lim x 2 xx3 1 = 1, deci integrala este divergenta, (desi n x = 1 integrala
x
este convergent
a).
Z
5.
1
ln x
dx.
x3 1
Solutie
Integrala este convergent
a: lim
x1
6.
ln x
x3 1
= 0,
x
lim x1,1 ln
= 0.
x3 1
dx
.
x x1
Solutie
3
lim x 2 x1x1 = 1, deci integrala este convergenta la infinit, dar este diverx
168
7.
Z 2n x
x e
1+x
dx, n N .
Solutie
Integrala este convergenta pentru orice n N :
2n ex
1 x
lim (1 + x) 2
= e,
x1
1+x
x2n ex
= 0.
lim x2
x
1+x
Z
8.
dx
, > 0.
x(ln x)
Solutie
du
, care este diu
vergent
a pentru orice > 0.
9.
Z1 m
x 1
ln x
dx, m N {0}.
Solutie
Integrala este convergenta:
xm 1
= 0,
x0
ln x
m1
1 x
lim (x 1) 2
= 0.
x1
ln x
1
lim x 2
10.
arctg(ax)
dx, a > 0, m N {0}.
xm
Solutie
Dac
a m = 1, integrala este divergenta; daca m > 1, integrala este convergent
a.
Z
11. S
a se arate ca integrala
0
absolut convergent
a.
sin x
dx este convergenta, dar nu este
x
169
Solutie
Convergenta ( la ) rezult
a aplicand criteriul lui Abel: f (x) = x1 si
g(x) = sin x. In 0 integrala este convergenta deoarece functia sinx x se poate
prelungi prin continuitate.
Z
sin x
dx ar fi absolut converPresupunem acum prin absurd ca integrala
x
0
ar rezulta (aplic
and criteriul de comparatie) ca integrala
1 cos 2x
dx
2x
este convergent
a; de aici, ar rezulta (ntrucat integrala
cos 2x
dx este
2x
convergent
a, conform criteriului lui Abel), ca si integrala
1
dx ar fi con2x
vergent
a, ceea ce constituie o contraditie.
5.3
Integrale cu parametri
Z
sin xy
0
1 + x2
dx, y R.
Solutie
xy
Fie f (x, y) = sin
, (x, y) [0, ) R. Evident, f este functie continua.
1+x2
Demonstr
am acum c
a integrala (improprie) cu parametru
Z
f (x, y)dx
0
1
, (x, y) [0, ) R.
1 + x2
170
Integrala improprie
1
dx este convergenta si deci, conform criteriu1 + x2
x
y2
x 2
y
si fie integrala
Z 1
parametru F (y) =
0
Z 1
i. lim
y0 0
Z 1
ii.
f (x, y),
0 y0
Solutie
i. Pentru orice y > 0, avem:
Z 1
F (y) =
0
Z 1
In consecint
a, rezult
a: lim
Z
y0 0
1
Z 1
0 y0
f (x, y)= 12 .
0 dx = 0.
lim f (x, y) dx =
ii. Pe de alt
a parte:
Z 1
1
1
= 1 1 e y 2 .
2 2
0
x 2
y
1
f (x, y)dx = e
2
ln
1 daca y = 0
i. S
a se demonstreze ca functia F este continua.
ii. S
a se calculeze F 0 (0).
Z1
iii. S
a se calculeze
f
(x, 0) dx.
y
Solutie
i. Pentru orice y > 0, integrand prin parti, obtinem:
Z 1
F (y) =
f (x, y)dx = x ln
0
= ln
x2
1 Z 1
x2
dx =
2
2
0 x +y
0
y2
1
1 + y 2 1 + y arctg .
y
Z 1
Z 1
f (x, 0)dx =
0
(1)dx = 1.
171
y0+
y0+
1 + y 2 1 + y arctg
1
= 1.
y
.
2
Z 1
f
0
ln
x2 + y 2 ln x
= lim
y0+
y
1+
y 2
x
y 2
x
y
= 0.
x2
(x, 0)dx = 0.
parametru F (y) =
0
functiei F .
Solutie
Evident, F (0) = 0; pentru orice y (0, 1], avem:
Z
F (y) =
0
yexy dx = exy 0 = 1,
sin x
dx.
x
Solutie
Consider
am integrala (cu parametrul y > 0):
Z
F (y) =
eyx
sin x
dx.
x
Z
0
y2
1
.
+1
172
Rezult
a deci F (y) = arctgy + 2 ; n concluzie:
Z
sin x
dx = lim F (y) =
y0
.
2
Se arat
a simplu (printr-o schimbare de variabila) ca:
Z
sin(x)
dx =
, > 0.
2
Z
sin x
dx = .
x
2
0
Z
sin x cos x
17. Fie , R; sa se calculeze
dx.
x
0
Solutie
Se transform
a produsul sin x cos x n suma si apoi se aplica rezultatul
din exercitiul anterior.
Analog, dac
a < 0, atunci
Z1
18. S
a se calculeze integrala J =
Z
parametru F () =
ln(1 + x)
dx, folosind integrala cu
1 + x2
ln(1 + x)
dx, > 0.
1 + x2
Solutie
Prin derivare n raport cu , obtinem:
F 0 () =
ln(1 + 2 )
+
arctg.
2(1 + 2 )
1 + 2
1
arctg ln(1+2 )+k, k R. Dar F (0) = 0
2
si deci k = 0. Rezult
a J = F (1) = 8 ln 2.
Primitivele acestei functii sunt:
19. S
a se calculeze integrala:
Z
F (y) =
Solutie
Dac
a y = 1, atunci, evident, F (1) = 0.
Fie y > 0, y 6= 1; atunci:
F 0 (y) =
Z
0
2y sin2 x
dx = 2y
cos2 x + y 2 sin2 x
Z
0
tg2 x
dx =
1 + y 2 tg2 x
= 2y
0
2y
1 y2
Z
0
173
1
1
1 + y 2 u2 1 + u2
.
1+y
Rezult
a F (y) = ln(1 + y) + k, unde k este o constanta ce se determina din
conditia F (1) = 0; se obtine k = ln 2, si deci F (y) = ln 1+y
2 .
20. Pentru orice a > 0, b > 0, sa se calculeze J =
Z1 b
x xa
ln x
cos(ln x)dx.
Solutie
Integrala J se poate scrie si sub forma:
J=
Z1 b
x xa
ln x
Z b Z 1
x dy dx =
cos(ln x)
cos(ln x)dx =
Z b
Z 1
=
0
Z1
de variabil
a: t = ln x ;obtinem: J1 =
y+1
1+(y+1)2
, si deci J =
1
2
1+(b+1)
ln 1+(a+1)
2.
21. S
a se calculeze integralele:
Z2
J() =
arctg(tgx)
dx, > 0, 6= 1 si I =
tgx
Z2
x
dx.
tgx
Solutie
J 0 () =
Z2
dx
. Pentru a calcula ultima integrala facem schimbarea
1 + 2 tg2 x
de variabil
a t = tgx ; n final obtinem J() =
22. S
a se calculeze integralele:
Z2
a. F (a) =
ln
0
Z
b. G(a) =
0
1 + a cos x
1 a cos x
dx
, |a| < 1.
cos x
arctg(ax)
dx, a R, |a| =
6 1.
x(1 + x2 )
ln(1 + ) si I =
ln 2.
174
Solutie
a. F 0 (a) =
Z2
2
1
a2 cos2 x
F 0 (a) =
2
2
t
=
dt =
arctg
,
t2 + ( 1 a2 )2
1 a2
1 a2 0
1 a2
dx
=
si deci G(a) =
(1 + x2 )(1 + a2 x2 )
2(1 + a)
ln(1 + a).
23. S
a se calculeze integralele:
Z
ln(a2 + x2 )
a. J(a, b) =
dx, a > 0, b > 0, a 6= b.
b2 + x2
0
Z1
b. F (a) =
0
ln 1 a2 x2
Solutie
a. Deriv
and n raport cu a, obtinem:
0
J =
0
b2
Rezult
a deci J =
J(b, b) =
2a
(a2
x2 )(b2
+ x2 )
dx =
2a
1
1
( 2
2
)dx =
.
2
2
2
a a +x
b +x
b(a + b)
Z
ln(b2 + x2 )
b2 + x2
dx =
0
ln(b2 + b2 tg2 t)
b(1 + tg2 t)dt =
b2 + b2 tg2 t
1
b2
2 2
=
ln
dt = ln b
ln cos tdt.
2
b 0
cos t
b
b 0
Ultima integral
a se poate calcula cu schimbarea de variabila t =
obtine
Z
2
ln cos tdt = ln 2.
2
0
Rezult
a J(b, b) = b ln(2b) si deci K(b) = 0.
b. Deriv
and n raport cu a, obtinem:
Z
Z 1
F (a) =
0
(1
2a
dx =
1 x2
a2 x2 )
y si se
175
du
2a
2a
a
dt
=
=
=
,
2
1
2
2
2
2
a
u + ( 1a2 )
1 a2
0
0 1 a sin t
24. S
a se calculeze integrala:
J(a) =
Z 1
arctg (ax)
1 x2
dx, a R.
Solutie
Derivata functiei J este:
Z 1
J (a) =
0
dx
=
2
(1 + a x2 ) 1 x2
Z
=
0
cos t
(1 +
a2 sin2 t)
cos t
dt =
du
=
.
1 + (1 + a2 ) u2
2 1 + a2
Rezult
a:
p
ln a + 1 + a2 + C,
2
constanta C calcul
andu-se din J(0) = 0. In final se obtine:
J(a) =
J(a) = ln a +
1 + a2 .
ncat integrala
f (t)
dt este convergenta. Sa se demonstreze egalitatea:
t
Z
f (bx) f (ax)
a
dx = f (0) ln .
b
Solutie
Vom demonstra mai nt
ai egalitatea:
Z
f (bx) f (ax)
u
dx =
Z au
f (t)
bu
dt , u > 0. ()
dx =
Z
f (t)
bu
dt.
176
dx =
Z
f (t)
au
dt.
Prin sc
aderea membru cu membru a celor doua egalitati rezulta egalitatea
(). Demonstr
am acum formula lui Froullani; folosind egalitatea (), avem:
Z
f (bx) f (ax)
0
dx = lim
Z
f (bx) f (ax)
u0 u
dx = lim
Z au
f (t)
u0 bu
dt.
h(u) =
t[au,bu]
Z au
f (t)
bu
dt =
Z au
f (t) f (0)
bu
dt +
Z au
f (0)
bu
dt.
Prima integral
a tinde la 0 pentru u 7 0:
Z au
Z au
|f (t) f (0)|
f (t) f (0)
dt
dt
t
t
bu
bu
Z au
h(u)
bu
dt = h(u) ln
a
7 0 atunci cand u 7 0.
b
In concluzie:
Z
f (bx) f (ax)
0
dx = lim
Z au
f (t)
u0 bu
dt = lim
u0 bu
Z ax
e
ebx
dx.
x
cos ax cos bx
b.
dx.
x
0
Solutie
Se aplic
a formula lui Froullani.
Z0
Z au
f (0)
a
dt = f (0) ln .
t
b
177
27. S
a se calculeze, folosind functiile si B, integralele:
a.
ex dx, p > 0.
0
Z
b.
x4
dx.
(x + 1)2
c.
dx
dx.
+1
x3
0
Solutie
a. Cu schimbarea de variabil
a xp = y,obtinem:
Z
xp
dx =
Z
1
0
1p
p
1
1
dy =
p
p
1
=
+1 .
p
ex dx =
3
2
.
2
b. Folosind propriet
atile functiilor lui Euler, obtinem:
Z
0
x4
5 3
dx = B
,
2
(x + 1)
4 4
5
4
3
4
(2)
1
1
3
=
4
4
4
c. Cu schimbarea de variabil
a x3 = y,obtinem:
Z
0
dx
1
=
x3 + 1
3
Z 2
y 3
0
1
1 2
dy = B
,
1+y
3
3 3
28. S
a se calculeze integralele:
Z2
a.
Z1
b.
c.
0
2 3
=
.
9
2
=
.
4
178
Z1
d.
ln
1
dx, p > 1.
x
Z1
dx
1 , n N.
(1 xn ) n
Solutie
a. Cu schimbarea de variabila sin2 x = y, obtinem:
e.
1
2
Z 1
p1
2
(1 y)
q1
2
p+1 q+1
1
,
.
dy = B
2
2
2
xp+1 (1 xm )q1 dx =
1
p+2
B
,q .
m
m
p xq
x e
0
1
dx =
q
p+1
1
q
p+1
1
dy =
.
q
q
1
dx =
x
ln
0
y p ey dy = (p + 1).
dx
(1
xn ) n
1
=
n
Z 1
1
1
n
1
n
(1 y)
29. S
a se calculeze integrala
1
1
1
dy = B
,1
n
n
n
.
n sin n
ex cos xdx.
Solutie
Folosind dezvoltarea n serie de puteri (n jurul lui 0) a functiei cos si teorema
de integrare termen cu termen a seriilor de puteri, obtinem:
Z
x2
X (1)n Z
2
cos xdx =
ex x2n dx =
n0
(2n)!
X (1)n Z 1
X (1)n 1
1
n 12 y
y
n+
=
=
e dy =
n0
(2n)!
n0
(2n)! 2
X (1)n 1 3 5...(2n 1)
n0
2n+1
(2n)!
179
1 n
X 1
1
=
=
e 4.
2 n0 n!
4
2
30. S
a se calculeze n functie de B integralele:
Z 1
I=
dx
si J =
1 x3
dx
.
x3 1
Solutie
1
Pentru I se face schimbarea de variabila x = t 3 ; rezulta:
I=
1
3
Z 1
t 3 (1 t) 2 dt =
1
1 1
.
B
,
3
3 2
1
3
Z 1
t 6 (1 t) 2 dt =
1
1 1
B
,
.
3
6 2
31. S
a se calculeze integralele lui Fresnel:
Z
I=
cos x2 dx si J =
sin x2 dx.
Solutie
Convergenta celor dou
a integrale rezulta din criteriul lui Abel si cu schimbarea de variabil
a x2 = y. Calculam acum:
J iI =
eix dx.
Cu schimbarea
de variabil
a x2 = it2 si folosind relatia (1) = 1, obtinem
q
I = J = 12 2 .
180
Capitolul 6
M
asur
a si integral
a
6.1
Notiuni teoretice
Spatii m
asurabile
Fie X o multime nevid
a si fie P(X) multimea partilor lui X. O submultime
A P(X) se numeste algebra pe X daca verifica urmatoarele proprietati:
i. X A.
ii. dac
a A A atunci X \ A A.
iii. dac
a An A, n N atunci nN An A.
In acest caz (X, A) se numeste spatiu masurabil iar elementele -algebrei A
se numesc multimi m
asurabile.
Dac
a A este o -algebr
a pe X, atunci:
i. A.
S
ii. dac
a A, B A atunci A B \
A, A B A, A \ B A.
iii. dac
a An A, n N atunci
An A.
nN
iv. dac
a (A)iJ sunt -algebre pe X atunci intersectia
Ai este -algebra
iJ
pe X.
Dac
a C P(X) atunci -algebra generata de C se noteaza AC si este
definit
a prin
AC =
Dac
a (Y, d) este un spatiu metric, atunci -algebra multimilor Boreliene
pe Y este -algebra generat
a de familia multimilor deschise din Y .
In cazul particular Y = R, -algebra multimilor Boreliene (pe R) coincide
181
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
182
cu -algebra generat
a de oricare din urmatoarele tipuri de intervale:
C1 = {(, b) | b R}
C2 = {(a, ) | a R}
C3 = {(a, b) | a, b R},
deoarece orice multime deschisa din R este reuniune cel mult numarabila de
intervale deschise.
Functii m
asurabile
Fie (X, A) un spatiu cu masura si (Y, d) un spatiu metric; o aplicatie
f : X 7 Y se numeste masurabila daca f 1 (B) A, B multime Borelian
a din Y .
Dac
a A X, atunci functia caracteristica A : X 7 R este masurabila
dac
a si numai dac
a A A.
O aplicatie s : X 7 R se numeste simpla (sau etajata) daca multimea s(X)
este finit
a, sau, echivalent, daca exista A1 , A2 , ..., An P(X) si 1 , 2 , ..., n
R astfel nc
at s =
n
X
i=1
[
nN
An
(An ) .
nN
[
nN
An
X
nN
(An ) (numarabil-subaditivitate).
6.1. NOT
IUNI TEORETICE
183
n
X
i Ai o functie
i=1
simpla, pozitiv
a, m
asurabil
a. Integrala lui s n raport cu masura este,
prin definitie:
Z
sd =
X
n
X
i (Ai ).
i=1
f d = sup{
f d =
A
f A d.
f d =
X
u+ d
u d + i
Z
X
v+
v d .
Integrala
astfel definit
a Zare propriet
Z
Zatile:
i.
(f + g) d =
f d +
gd, f, g integrabile si , C.
X
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
184
Z
Z
|f |d, f integrabila.
ii. f d
X
Teorema de convergent
a monoton
a a lui Lebesgue
Fie (X, A, ) un spatiu cu masura si fie fn : X 7 [0, ] un sir crescator
de functii m
asurabile: fn fn+1 , n N . Daca f este limita punctuala a
sirului fn , atunci
Z
Z
lim
n X
fn d =
f d.
X
In particular, dac
a fn : X 7 [0, ], atunci:
Z
XZ
fn d =
X nN
fn d.
nN
Teorema de convergent
a dominat
a a lui Lebesgue
Fie (X, A, ) un spatiu cu masura si fie fn : X 7 C un sir de functii
m
asurabile cu proprietatile:
i. fn converge punctual la functia f .
ii. exist
a g o functie integrabila astfel nc
Z
Zat |fn | g.
Atunci f este functie integrabila si lim
n X
f d.
fn d =
X
|f |p d < }.
k f kp =
1
|f | d
Lp (X, ).
este o seminorm
a pe
Din relatia k f kp = 0 rezulta f = 0 (a.p.t.);
fie Lp (X, ) multimea claselor de echivalenta n raport cu relatia de egalitate a.p.t. Atunci (Lp (X, ), k kp ) este spatiu normat (spatiul functiilor
p-integrabile). In plus, se demonstreaza ca (Lp (X, ), k kp ) este spatiu Banach.
Exemple de spatii de functii integrabile
i. Dac
a pe multimea numerelor naturale, N , se considera masura de numarare
(a se vedea exercitiul 1 din acest capitol), atunci, n acest caz, spatiul
functiilor p-integrabile este spatiul sirurilor p-absolut sumabile (a se vedea
si exemplele de spatii normate din capitolul 2):
`p (N ) = {x : N 7 C |
X
nN
|x(n)|p < }.
6.1. NOT
IUNI TEORETICE
185
k x kp =
|x(n)|
, x `p (N ).
nN
ii. Dac
a pe multimea numerelor reale, R, se considera masura Lebesgue
(constructia acestei m
asuri se g
aseste n capitolul urmator), atunci notam:
Lp (R) = {f : R 7 C | f masurabila si
|f (x)| dx < }.
Z
|f (x)| dx
k f kp =
, f Lp (R).
Z 2
|f (t)|dt < },
k f k2 =
1
2
Z 2
L [0, 2] = {f P | f masurabila si
Z 2
|f (t)| dt < }.
1
2
Z 2
0
186
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
M = {t R | f 1 (t, ] = 0}.
Prin definitie, supremumul esential al lui f este:
esssupf = daca M = si esssupf = inf M daca M 6= .
Not
am k f k = esssup|f |; functia f se numeste esential marginita daca
k f k < . Multimea functiilor esential marginite se noteaza L (X, ) si
este spatiu Banach cu norma k k .
S
i n acest caz putem particulariza spatiul cu masura (X, A, ), obtinanduse (ca mai sus) spatiile (` (N ), k k ), (L (R), k k ), (L [0, 2], k k ).
Spatii Hilbert si serii Fourier
Fie H un spatiu vectorial (complex sau real); o aplicatie
<, >: H H 7 C (respectiv R)
se numeste produs scalar daca pentru orice x, y, z H si orice , C sunt
adev
arate relatiile:
i. < x + y, z > = < x, z > + < y, z >;
ii. < x, y > = < y, x >;
iii. < x, x > 0;
iv. < x, x > = 0 x = 0.
Perechea (H, <, >) se numeste spatiu cu produs scalar.
k x + y k2 + k x y k2 = 2 k x k2 + k y k2 , x, y H.
Spatiul (H, <, >) se numeste spatiu Hilbert daca orice sir Cauchy este convergent (spatiul normat (H, k k ) este complet).
In cele ce urmeaz
a (H, <, >) este un spatiu Hilbert.
6.1. NOT
IUNI TEORETICE
187
xj yj ,
j=1
|x(n)|2 < }
nN
x(n)y(n),
nN
Ortogonalitate
Doi vectori x, y H se numesc ortogonali (sau perpendiculari; notam x y)
daca < x, y >= 0. Ortogonalul unei multimi nevide M H este, prin
definitie, multimea (subspatiul nchis) M = {x H | x y, y M }.
Urmatorul rezultat este esential n studiul spatiilor Hilbert:
Teorema proiectiei
Fie H un spatiu Hilbert si fie M H o multime nevida, nhisa si convexa.
Atunci exist
a un unic vector xM M astfel ncat
k xM k= inf{k x k | x M }.
O consecint
a important
a este generalizarea descompunerii dupa directii perpendiculare din geometria euclidiana:
Descompunerea ortogonal
a
Fie K un subspatiu nchis si fie K ortogonalul sau. Atunci, pentru vector x H exist
a (si sunt unici) y K si z K astfel ncat x = y + z.
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
188
asociat
a lui x. Aplicatia
bn )n `2 (N )
H 3 x 7 (x
ii. k x k2 =
nN
Z 2
|f (t)|2 dt < }.
1
2
Z 2
f (t)g(t)dt,
0
1 2
|f (t)|2 dt.
2 0
Pentru orice n Z, fie n (t) = eint . Un rezultat clasic de analiza afirma ca
multimea (sistemul trigonometric) B = {n | n Z} este baza ortonormala
n L2 [0, 2]. Pentru orice functie f L2 [0, 2] , coeficientii Fourier (n
iar norma k f k2 =
6.1. NOT
IUNI TEORETICE
189
Z 2
f (t)eint dt, n Z,
fbn n ;
nZ
k=n
lim k Pn f k2 = 0.
Z 2
0
|f (t)|2 dt =k f k22 =
|fbn |2 .
nZ
a0 X
+
(an cos nt + bn sin nt),
2
n=1
Z 2
1
bn =
Z 2
a0 b
an ibn b
an + ibn
, fn =
, fn =
, n = 1, 2, ...
2
2
2
In leg
atur
a cu convergenta punctuala a seriei Fourier, are loc urmatorul
rezultat clasic:
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
190
a0 X
+
(an cos nt + bn sin nt).
2
n=1
Convergenta uniform
a a seriei Fourier
Conditii suficiente pentru convergenta uniforma a seriei Fourier sunt date n
teorema urm
atoare:
Dac
a f : R 7 C este o functie continua, de clasa C 1 pe portiuni si
periodic
a de perioad
a 2, atunci seria sa Fourier este absolut si uniform
convergent
a, iar suma Zeste f .
1 2
a0
=
f (x)dx este media semnalului f , primul termen
Num
arul
2
2 0
a1 cos x + b1 sin x
este oscilatia principala (n jurul valorii medii), iar termenul
an cos nt + bn sin nt, n 2
este armonica de ordinul n a funct
p iei f . Perioada armonicei de ordinul n
este 2
,
iar
amplitudinea
A
=
|an |2 + |bn |2 ; conform lemei lui Riemann
n
n
rezult
a lim An = 0.
n
In cazul n care functia f are perioada T = 2`, (` > 0), atunci toate
rezultatele de mai sus sunt n continuare adevarate, cu adaptarile corespunz
atoare; baza ortonormala este
{n | n Z}, cu n (x) = ei
nx
`
1
2`
Z 2`
0
f (x)ei
nx
`
dx, n Z,
6.1. NOT
IUNI TEORETICE
an =
1
`
191
Z 2`
f (x) cos
0
1
bn =
`
nx
dx, n = 0, 1, 2, ...,
`
Z 2`
f (x) sin
0
nx
, n = 1, 2, ...
`
1
a0 X
nx
nx
(f (x + 0) + f (x 0)) =
+
an cos
+ bn sin
2
2
`
`
n=1
fbn ei
nx
`
, x R.
n=
Z 2`
|f (t)|2 dt.
Evident, toate rezultatele de mai sus raman adevarate daca nlocuim intervalul [0, 2`] cu orice alt interval de lungime 2`, de exemplu, [`, `].
Serii de sinusuri si cosinusuri
Fie f : [0, `] 7 R, o functie integrabila si fie f : R 7 R, periodica de
perioad
a 2`, definit
a prin:
(
f(x) =
f (x) , x [0, `]
f (x) , x (`, 0)
nx
1
a0 X
(f (x + 0) + f (x 0)) =
+
an cos
, x (0, `),
2
2
`
n=1
f (0 + 0) =
a0 X
a0 X
an , f (` 0) =
(1)n an ,
+
+
2
2
n=1
n=1
f(x) =
f (x) , x [0, `]
f (x) , x (`, 0)
192
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
satisface conditiile teoremei lui Dirichlet, atunci dezvoltarea n serie de sinusuri a functiei f este:
X
1
nx
(f (x + 0) + f (x 0)) =
bn sin
, x (0, `),
2
`
n=1
6.2
Functii integrabile
1. S
a se demonstreze ca urmatoarele aplicatii sunt masuri:
a. Fie X 6= , fie P(X) multimea partilor lui X si fie a X, un element
6.2. FUNCT
II INTEGRABILE
193
arbitrar fixat. M
asura Dirac concentrata n punctul a este, prin definitie:
(
1 daca a A
0 daca a 6 A
b. Masura de num
arare pe X este, prin definitie:
(
c. Presupunem n plus c
a multimea X este finita. Masura de probabilitate
pe X este, prin definitie:
P : P(X) 7 [0, 1], P (A) =
card(A)
.
card(X)
d. Un exemplu remarcabil de m
asura este masura Lebesgue (pe spatiul Rn );
constructia ei este dat
a n capitolul urmator.
Solutie
Se verific
a direct axiomele m
asurii.
2.a. Fie a m
asura Dirac (cf. exercitiului 1) si fie f : X 7 R. Sa se
demonstreze c
a:
Z
f da = f (a).
X
b. Fie c m
asura de num
arare (cf. exercitiului 1) pe N si fie
f : N 7 R. S
a se demonstreze c
a
Z
f dc =
N
f (n),
nN
n ipoteza c
a seria din membrul drept are o suma (eventual ).
c. Fie P m
asura de probabilitate (cf exercitiului 1) si fie f : X 7 R. Sa se
demonstreze c
a
P
Z
f (x)
f dP = xX
.
card(X)
X
Solutie
Se aplic
a definitia integralei, (mai ntai pentru functii simple).
3. Fie (X, A, ) un spatiu cu masur
Z a si fie f : X 7 [0, ) o functie
masurabil
a. S
a se demonstreze ca daca
f d = 0, atunci f = 0 (a.p.t.).
X
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
194
Solutie
Pentru orice n N , fie
An = {x X ; f (x) >
1
}.
n
1
1
( , ) . Mai mult,
n
Multimile An sunt m
asurabile pentru ca An = f
avem:
[
An = {x X ; f (x) 6= 0} .
nN
Vom demonstra c
a (An ) = 0, n N . Integrand pe An inegalitatea:
1
< f (x), x An ,
n
obtinem (folosim si f (x) 0):
1
(An )
n
f d
f d = 0,
X
An
An )
nN
(An ) = 0.
nN
jN iN
Facem mentiunea c
a membrii egalitatii pot fi si .
Solutie
Vom aplica teorema de convergenta monotona. Consideram spatiul cu masura
(N, c ) si sirul de functii
fi : N 7 [0, ), fi (j) = aij .
Atunci, conform teoremei de convergenta monotona, avem:
Z
N iN
fi dc =
XZ
iN
fi dc ,
6.2. FUNCT
II INTEGRABILE
195
adica (aplic
and exercitiul 2(b)):
X X
aij =
jN iN
X X
aij .
iN jN
f d
Solutie Z
(t) (s)
f d R si fie = sup
Fie t =
. Propunem ca exercitiu
ts
X
s[a,t]
inegalitatea:
(s) (t) + (s t), s (a, b).
In particular, pentru s = f (x), obtinem:
(f (x)) (t) + (f (x) t), x X.
Integr
and ultima inegalitate pe X n raport cu masura , obtinem:
Z
( f )d
adica:
Z
Z
X
Z
X
f d t ,
(t)d +
X
Z
( f )d
f d) .
X
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
196
b. e
R
X
f d
ef d.
ln g d
XZ
g d.
X
Solutie
Se aplic
a inegalitatea lui Jensen functiei convexe (t) = et .
7. Inegalitatea mediilor
Fie n N . S
a se demonstreze ca pentru orice numere reale nenegative
x1 , x2 , ..., xn , are loc inegalitatea mediilor:
1
(x1 x2 ...xn ) n
x1 + x2 + ... + xn
.
n
Solutie
Evident, putem presupune ca x1 , x2 , ..., xn sunt strict pozitive.
Fie X = {p1 , p2 , ..., pn } o multime cu n elemente si fie
P : P(X) 7 [0, ), masura de probabilitate, deci
P ({pj }) =
1
, j = 1, 2, ..., n.
n
adic
a (x1 x2 ...xn ) n
1
n
Pn
j=1
f (pj )
n
1X
ef (pj ) ,
n j=1
x1 + x2 + ... + xn
.
n
Z
f g d
X
f p d
1 Z
p
g q d
1
q
6.2. FUNCT
II INTEGRABILE
197
f p d
a. Fie A =
1
Z
si B =
g q d
1
q
. Daca A = sau B = ,
s
i
G
=
.
Fie
x
X;
deoarece
F (x) > 0 si G(x) > 0, exista s, t R astfel
A
B
s
F (x)G(x) = e p
s+
1
q
1 s 1 t 1 p
1
e + e = F (x) + Gq (x).
p
q
p
q
Integr
and ultima inegalitate, obtinem:
Z
1
p
F G d
F p d +
1
q
Gq d =
1 1
+ = 1,
p q
1
(f + g) d
X
Z
1
f d
Z
g d
1
(f + g)p =
Z
X
f (f + g)p1 d +
Z
X
g(f + g)p1 d.
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
198
Aplic
and inegalitatea lui Holder celor doi termeni din membrul drept al
egalit
atii de mai sus, obtinem (alegem q conjugat cu p):
Z
f (f + g)p1 d
Z
f p d
1 Z
p
g(f + g)
p1
Z
1 Z
g d
1
q
, si
(f + g)(p1)q d
(f + g)
(p1)q
1
Insum
and cele dou
a inegalitati si folosind egalitatea (p 1)q = p, obtinem
inegalitatea:
Z
Z
(f + g) d
(f + g) d
1
q
Z
f d
1
Z
g d
1 !
p
().
ceea ce arat
a c
a dac
a membrul stang al inegalitatii ()
Z este , atunci si
(f + g)p d < .
Z
(f + g)p d
1
q
10. S
a se studieze convergenta punctuala, uniforma si n norma k k1 a
sirului de functii
1
fn : [0, 1] 7 R, fn (x) =
.
1 + nx
Solutie
Fie f (x) = 0, x (0, 1] si f (0) = 1. Atunci fn converge punctual la f , dar
nu converge uniform; n norma k k1 , sirul fn converge la functia nula:
k fn k1 =
Z 1
|fn (x)|dx =
1
ln(1 + n) 0.
n
11. S
a se demonstreze incluziunile:
`1 (Z) `2 (Z) si L2 [0, 2] L1 [0, 2].
Solutie
Incluziunile rezult
a din urmatoarele doua inegalitati:
k x k2 k x k1 , x `2 (Z) si
6.2. FUNCT
II INTEGRABILE
199
k f k1 k f k2 , f L1 [0, 2].
Prima inegalitate este evident
a:
!2
k x k22 =
|x(n)|2
=k x k21 .
|x(n)|
nZ
nZ
Pentru cea de-a doua inegalitate sa obsevam mai ntai ca functia constanta
1(t) = 1 este si n L1 [0, 2] si n L2 [0, 2]:
k 1 k1 =k 1 k2 = 1.
Fie acum f : [0, 2] 7 C o functie masurabila (si periodica). Aplicam
inegalitatea lui Holder (exercitiul 8) functiilor |f | si 1; obtinem:
k f k1 =
1
Z 2
1
2
Z 2
|f (t)| 1(t) dt
12 Z 2
|f (t)| dt
21
|1(t)| dt
= k f k2 .
deci h L1 (R).
b. Fie s, t R; atunci:
Z
b
(t)
=
R
eixt f (x)eixs dx =
Z
R
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
200
eixt f (x s) dx =
b
(t)
=
R
ei(s+u)t f (u) du =
= eist
gb(t) =
Z
eixt f (x) dx =
eixt f (x) dx =
L1 (R)
fb(t + u) fb(t)
= lim
u0
u0
u
lim
eixt f (x)
eixu 1
dx.
u
| xf (x)| , u 6= 0.
Din ipotez
a, functia R 3 x 7 xf (x) R este integrabila si deci putem
aplica teorema de convergenta dominata a lui Lebesgue:
fb(t + u) fb(t)
lim
=
u0
u
Z
=
R
eixt f (x)
eixu 1
lim
u0
u
dx =
201
Solutie
Pentru orice t R, aplic
and formula de integrare prin parti, avem:
fb0 (t) =
eixt f 0 (x) dx =
ixt
=e
6.3
Z
eixt f (x) dx = itfb(t).
f (x)
+ it
Serii Fourier
|x| dx =
|x| cos nx dx =
x dx = .
0
x cos nx dx =
0
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
202
2
=
1
1
x sin nx
n
n
0
sin nx dx =
0
2
2
=
cos nx =
((1)n 1) , n 1.
2
2
n
n
0
Z
bn =
|x| sin nx dx = 0, n 1.
Rezult
a seria Fourier (conform teoremei lui Dirichlet):
|x| =
X 2 ((1)n 1)
+
cos nx, x [, ],
2 n1
n2
sau, echivalent:
|x| =
X
4
cos(2m + 1)x, x [, ].
+
2 m0 (2m + 1)2
17. S
a se determine seria Fourier asociata functiei
f (x) = x, x (, ],
prelungit
a prin periodicitate la R. Notand cu S suma acestei serii, sa se
determine S(x).
Solutie
Din periodicitate, rezulta ca f () = f () = , deci functia nu este continu
a n punctele k, k Z si:
1
(f ( + 0) + f ( 0)) = 0.
2
Calcul
am acum coeficientii Fourier:
an =
x cos nx dx = 0, n 0.
bn =
x sin nx dx =
x sin nx dx =
0
203
x
1
cos nx +
n
n
0
cos nx dx =
0
2
(1)n+1 , n 1.
n
Rezult
a seria Fourier:
S(x) =
X
2(1)n+1
n=1
sin nx.
1
(f ( + 0) + f ( 0)) = 0.
2
X (1)k
k0
2k + 1
18. S
a se determine seria Fourier asociata functiei
f (x) = x2 , x (, ],
prelungit
a prin periodicitate la R.
Sa se calculeze apoi sumele seriilor de numere:
X 1
n2
n0
X (1)n1
n1
n2
X 1
n4
n1
Solutie
Evident, functia este continu
a; calculam coeficientii Fourier:
a0 =
an =
x2 cos nx =
2
x2 dx = 2 .
3
4
2 2
x sin nx
n
n
0
4
4
x
cos
nx
n2
n2
0
x sin nx dx =
0
sin nx dx = 4
0
(1)n
.
n2
Evident, bn = 0, n 1. Rezult
a dezvoltarea:
x2 =
2 X (1)n
+
4 2 cos nx, x [0, ].
3
n
n1
.
4
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
204
n2
2
.
12
Pentru a calcula suma celei de-a treia serii, scriem mai ntai identitatea lui
Parseval pentru seria trigonometrica de mai sus; rezulta:
1
x4 dx = k f k22 =
a20 X 2
+
an .
2
n1
Se obtine:
1
2
2 4
=
+
4
n
16
9
n1
X 1
x4 dx
4
.
90
19. Fie a R? .
a. S
a se determine seria Fourier asociata functiei f (x) = eax , x (, ].
b. S
a se deduc
a sumele seriilor de numere:
X (1)n
1
s
i
n2 + a2
n2 + a2
n1
n1
X
c. S
a se deduc
a dezvoltarile n serie Fourier ale functiilor ch(ax) si sh(ax),
pe intervalul (, ).
Solutie
a. Calcul
am coeficientii Fourier:
a0 =
1
an =
eax dx =
ax
= (1)n
1
bn =
ax
ea ea
sh (a)
=2
a
a
2a sh (a)
, n 1.
(a2 + n2 )
205
= (1)n1
2n sh (a)
, n 1.
(a2 + n2 )
Rezult
a formula:
eax
X (1)n
2 sh (a) 1
=
+
(a cos nx b sin nx) , x (, ).
2a n1 a2 + n2
X
f (+) + f ()
ea + ea
2 sh (a) 1
a
.
=
=
+
2
2
2
2a n1 a + n2
1
=
2.
2
2
a +n
2a sh(a) 2a
n1
c. Din definitie si din dezvoltarea obtinuta la punctul a, rezulta:
ch(ax) =
=
eax + eax
=
2
sh(a) X
2a sh(a)
+
(1)n 2
cos nx, x (, ).
a
a + n2
n1
(1)n1
n1
2n sh(a)
sin nx, x (, ).
a2 + n2
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
206
20. S
a se demonstreze formula:
X sin nx
x
=
, x (0, 2).
2
n
n1
Solutie
Fie f (x) = x
a prin periodicitate la R; calculam
2 , x [0, 2), prelungit
coeficientii Fourier:
1
a0 =
Z 2
x
an =
Z
1 2 x
1
( x) sin nx 2
2n
2n
0
bn =
x2
x
2
1
dx =
2
cos nx dx =
Z 2
sin nx dx = 0, n 1.
Z 2
x
!2
= 0.
sin nx dx =
2n
1
( x) cos nx 2
1
cos nx dx = , n 1.
2n
2n
n
0
0
Aplic
and teorema lui Dirichlet, rezulta:
X sin nx
x
=
, x (0, 2).
2
n
n1
Solutie
Din formula:
2n
x
, x (0, ).
4
2
X sin nx
x
=
, x (0, 2),
2
n
n1
demonstrat
a n exercitiul precedent, nlocuind pe x cu 2x, rezulta identitatea:
X sin 2nx
2x
=
, x (0, ).
2
n
n1
207
2n 1
n1
X sin(2n 1)x
2n 1
n1
, x (0, )
4
= , x (, 0).
4
1 1
1
1
+
+
...
5 7 11 13
Solutie
Pentru prima identitate se scad membru cu membru cele doua egalitati
demonstrate n exercitiile 20 si 21; a doua identitate rezulta din prima si din
imparitatea functiei sinus. Pentru a calcula suma seriei numerice date, se ia
x = 3 n prima egalitate si obtinem:
(2n1)
X sin
3
=
,
4 n1 2n 1
1 1
1
1
3
de unde rezult
a: 1 +
+
... =
.
5 7 11 13
6
23. Fenomenul Gibbs
In jurul unui punct de discontinuitate al unei functii date, seria Fourier asociata ei converge doar punctual (nu neaparat uniform). Acest fapt conduce
la un defect de convergent
a (aparent paradox) al sirului sumelor partiale
asociat seriei trigonometrice date, numit fenomenul Gibbs. Dam n continuare un exemplu n acest sens.
Consider
am restrictia functiei signum la intervalul (, ),
sgn : (, ) 7 R, sgn(x) =
, x (, 0)
0 , x=0
1 , x (0, )
4 X sin(2n 1)x
, x (, ).
n1
2n 1
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
208
Not
am cu Sn sirul sumelor partiale:
Sn (x) =
n
4X
sin(2k 1)x
, x (, ).
k=1
2k 1
Z x
sin 2nt
sin t
dt, x (, ).
b. S
a se arate c
a functia Sn are un maxim n punctul x =
lim Sn
c. S
a se calculeze
2n
2
=
Z
sin t
0
2n
si:
dt 1, 1789.
lim Sn
sgn(0+) .
n
2n
Solutie
a. Calcul
am mai nt
ai suma
A = cos x + cos 3x + ... + cos(2n 1)x, x 6= k, k Z.
Pentru aceasta, consideram si suma B = sin x + sin 3x + ... + sin(2n 1)x si
calcul
am:
A + iB =
= (cos x + i sin x) + (cos 3x + i sin 3x) + ... + (cos(2n 1)x + i sin(2n 1)x) =
= z2
z 2n 1
,
z2 1
sin nx
(cos nx + i sin nx),
sin x
si deci:
cos x + cos 3x + ... + cos(2n 1)x =
sin 2nx
, x 6= k, k Z.
2 sin x
209
Integr
and de la 0 la x, rezult
a:
n
X
sin(2k 1)x
2k 1
k=1
Z x
sin 2nt
0
2 sin t
dt,
4
:
sau, nmultind cu
2
Sn (x) =
Z x
sin 2nt
sin t
dt, x (, ).
2n
2 sin 2nx
sin x
2n
avem:
2 sin 2nx
> 0, x <
,
sin x
2n
2 sin 2nx
< 0, x >
.
sin x
2n
este punct de maxim al functiei Sn .
Sn0 (x) =
Rezult
a c
a x = 2n
Calcul
am acum:
Sn
2n
2
=
2n
sin 2nt
2
dt =
sin t
Rezult
a:
lim Sn
2n
sin u du
1
=
u
sin 2n
2n
n
Z
sin u
0
Z
0
sin u
u du.
sin 2n
du.
Ultima integral
a se aproximeaz
a dezvoltand functia sinus n serie de puteri:
Z
sin u
0
X
n1
du =
0
(1)n
x2n2 du =
(2n
1)!
n1
X
X
(1)n
(1)n 2n1
2n1
x
=
.
(2n 1)!(2n 1)
(2n 1)!(2n 1)
0
n1
lim Sn
2n
1, 1789.
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
210
c. Rezult
a: lim Sn
sgn(0+) 0, 1789.
n
2n
24. S
a se dezvolte n serie Fourier functia:
(
f (x) =
0 , x (2, 0]
,
, x (0, 2]
x
2
prelungit
a prin periodicitate (perioada 4) la R.
Solutie
Cu notatiile uzuale, ` = 2 si deci coeficientii Fourier sunt:
1
2
a0 =
an =
1
2
Z 2
x
0
cos
bn =
1
2
Z 2
f (x) dx =
2
nx
dx =
2
Z 2
x
0
sin
1
2
Z 2
x
0
1
dx = .
2
2
0 daca n par, n 2
22n2 daca n impar, n 1
nx
(1)n1
dx =
, n 1.
2
n
Rezult
a dezvoltarea:
nx
a0 X
nx
an cos
+
+ bn sin
2
2
2
n1
deci:
1 X
2
(2n 1)x (1)n1
nx
+
2
cos
+
sin
4 n1
(2n 1)2
2
n
2
(
0 , x (2, 0]
, x (0, 2)
x
2
2n 1
.
4
211
Z
0
x dx = ,
0
2x sin nx
2
x cos nx dx =
n
n
0
sin nx dx =
0
2((1)n 1)
, n 1.
n2
Rezult
a dezvoltarea n serie de cosinusuri:
=
x=
4
X
Z
0
2
x sin nx dx =
1
1
x cos nx +
n
n
0
cos nx dx =
0
2(1)n1
, n 1.
n
Rezult
a dezvoltarea n serie de sinusuri:
=
x=
X 2(1)n1
n1
26. Fie a R? ; s
a se dezvolte functia f : [0, ) 7 R, f (x) = eax :
a. n serie de cosinusuri;
b. n serie de sinusuri.
Solutie
Se calculeaz
a coeficientii (a se vedea si exercitiul 19) si rezulta dezvoltarile:
eax =
ea 1 X 2a((1)n ea 1)
+
cos nx x [0, ).
a
(a2 + n2 )
n1
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
212
eax =
X 2n(1 (1)n ea )
(a2 + n2 )
n1
27. S
a se determine coeficientii Fourier complecsi (spectrul n frecventa)
ai functiei de perioad
a 2,
f (t) = e|t| , t [, ].
Solutie
Pentru orice n Z, coeficientii Fourier sunt:
Z
1
fbn =
1
2
Z 0
1
2
e|t| eint dt =
f (t)eint dt =
et(1+in) dt +
1
2
et(1in) dt =
0
1
1
=
et(1+in) +
et(1+in) =
2(1 + in)
2(1 in)
(1)n
n+1
in
sh()
+
ch()
+
(1)
.
(n2 + 1)
28. S
a se determine coeficientii Fourier complecsi si seria Fourier pentru
functia periodic
a
(
1 , x (, 0)
f (x) =
1 , x [0, ]
Solutie
Calcul
am coeficientii Fourier; evident, fb0 = 0. Pentru n Z ? , avem:
1
fbn =
1
=
2in
Z 0
dt +
int
int
int
dt =
i
=
((1)n 1) .
int
fb2n+1 ei(2n+1)t =
X
nZ
2i
ei(2n+1) , t (, 0) (0, ).
(2n + 1)
29. S
a se determine seria Fourier complexa a functiei de perioada 2:
f (x) =
x x2
, x (0, 2].
2 4
213
Sa se demonstreze c
a seria converge uniform pe R.
Solutie
Calcul
am mai nt
ai coeficientii Fourier; pentru orice n Z ? :
1
fbn =
1
=
2in
Z 2
1
0
2 2
x x2
2 4
1
dx =
2n2
Z 2
0
inx
einx dx =
1
x
2 2
einx
1
.
2n2
x x2
inx
+
e
=
, x R.
6 nZ ? 2n2
2 4
6.4
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
214
S
a se demonstreze egalitatile:
a. Ker(T ) = (Im(T ? )) .
b. Im(T ) = (Ker(T ? )) .
Solutie
a. Fie x Ker(T ) si fie y H; atunci:
< T ? y, x >=< y, T x >= 0
si deci x Im(T ? ). Pentru incluziunea inversa, fie x (Im(T ? )) ; atunci,
pentru orice y H, avem:
< T x, y >=< x, T ? y >= 0
si deci T x = 0, adic
a x Ker(T ).
b. Este o consecint
a a egalitatii (T ? )? = T si a egalitatii de la punctul a.
32. Operatorul diagonal
a. S
a se demonstreze ca pentru orice ` (Z) si pentru orice x `2 (Z),
sirul produs x : Z 7 C, (x)(n) = (n)x(n) este n spatiul `2 (Z).
b. Fie ` (Z); s
a se demonstreze ca operatorul:
D : `2 (Z) 7 `2 (Z), D x = x
este liniar si continuu si k D k=k k . Operatorul D se numeste operator diagonal.
c. S
a se calculeze adjunctul operatorului D si sa se caracterizeze operatorii
diagonali autoadjuncti si cei unitari.
d. S
a se demonstreze ca D este inversabil daca si numai daca:
(n) 6= 0, n Z si 0 nu este punct limita al sirului ,
sau, ntr-o formulare echivalenta, 0 6 {(n) | n Z}, unde, bara nseamna,
n acest caz, nchiderea (n C) a multimii respective.
e. S
a se determine spectrul operatorului diagonal.
Solutie
a. Pentru orice ` (Z) si x `2 (X), avem:
k x k2 =
sX
|(n)x(n)|2 k k k x k2 ,
nZ
deci x `2 (Z).
b. Liniaritatea este imediata. Din inegalitatea:
k D x k2 =
sX
nZ
|(n)x(n)|2 k k k x k2 ,
215
rezult
a c
a D este continuu si n plus k D kk k .
Pentru a demonstra inegalitatea inversa, fie, pentru orice m Z, sirul
n
: Z 7 C, m (n) = m
,
n este simbolul lui Kronecker.
unde, m
Evident, k m k2 = 1 si D m = (m)m ; rezulta:
|(m)| =k (m)m k2 =k D m k2 k D k k m k2 =k D k .
Din inegalitatea obtinut
a, lu
and supremumul (dupa m Z), rezulta:
sup |(m)| k D k,
mZ
si deci k k k D k .
c. Sa not
am sirul definit prin (n) = (n), n Z. Pentru orice siruri
2
x, y ` (Z), avem:
< D x, y >=
(n)x(n)y(n) =
n=
n=
ceea ce arat
a c
a D? = D . De aici rezulta urmatorele caracterizari:
D este autoadjunct (n) R, n Z.
D este unitar |(n)| = 1, n Z.
d. Sa presupunem mai nt
ai c
a sirul ` (Z) are proprietatile din enunt,
adica:
(n) 6= 0 si 0 nu este punct limita al lui .
Rezult
a c
a sirul definit prin:
: Z 7 C, (n) =
1
(n)
este m
arginit, deci putem considera operatorul D x = x. Rezulta imediat
ca D este inversul lui D , deci D este n acest caz inversabil si D1 = D .
Reciproc, s
a presupunem acum ca operatorul D este inversabil si fie D1
inversul s
au; atunci:
n = D1 (D n ) = D1 ((n)n ) = (n)D1 n ,
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
216
deci
D1 n =
1
n , n Z.
(n)
Consider
and normele ambilor membri n egalitatea de mai sus, obtinem:
k
1
n k2 =k D1 n k2 k D1 k k n k2 =k D1 k .
(n)
Rezult
a deci c
a sirul
este marginit:
1
1
(n) k D k,
217
b. V este o izometrie: k V x k2 =k x k2 , x `2 (N ) .
De aici rezult
a, in particular, c
a k V k= 1.
c. V nu este operator inversabil (nu este surjectiv).
d. (V ? x)(n) = x(n + 1) , x `2 (N ) , n N si k V ? k= 1.
e. V ? V = I dar V V ? 6= I.
f. Operatorul V nu are valori proprii: p (V ) = .
g. p (V ? ) = { C ; || < 1} si (V ) = (V ? ) = { C ; || 1}.
In leg
atur
a cu afirmatiile de la punctele b si c sa observam ca pe spatii
finit dimensionale nu exist
a endomorfisme injective care sa nu fie surjective
( de fapt operatorul V este mai mult decat injectiv, este o izometrie);
dimpotriv
a,n cazul finit dimensional orice operator injectiv este si surjectiv
( n plus, orice izometrie este operator unitar). Este de asemenea de retinut
faptul c
a V nu are valori proprii, n timp ce n cazul unui operator definit
pe un spatiu finit dimensional spectrul este format numai din valori proprii.
Solutie
Prin definitie, V actioneaz
a astfel:
`2 (N ) 3 x = (x(0), x(1), x(2), ..) (0, x(0), x(1), ..) = V x `2 (N ).
a,b,c. Liniaritatea o l
as
am ca exercitiu. Este evident (din schema de mai
sus) c
a k V x k2 =k x k2 , si deci V este izometrie. Operatorul V nu este
surjectiv deoarece Im(V ) = {x `2 (N ) ; x(0) = 0} 6= `2 (N ) de exemplu,
nu exist
a x `2 (N ) astfel nc
at V x = o .
d. Pentru orice x, y `2 (N ) , avem:
< V x, y >=
(V x)(n)y(n) =
n=0
X
n=1
x(n 1)y(n) =
x(n)y(n + 1),
n=0
ceea ce arat
a c
a adjunctul lui V este:
`2 (N ) 3 y = (y(0), y(1), y(2), ..) V ? y = (y(1), y(2), y(3), ..) `2 (N ).
Este evident c
a pentru orice x `2 (N ) avem k V ? x k2 k x k2 ,deci
?
k V k 1 . Dar k V ? 1 k2 =k o k2 = 1 , deci k V ? k= 1.
e. Este clar c
a V ? V = I ; dar, pentru orice x `2 (N ) cu proprietatea ca
x(0) 6= 0 , avem V V ? x 6= x .
f. Arat
am acum c
a V nu are valori proprii. Fie , prin absurd , C
astfel nc
at exist
a x `2 (N ) , x 6= 0 , cu proprietatea V x = x , adica:
(0, x(0), x(1), x(2), ...) = (x(0), x(1), x(2), ...).
De aici rezult
a x(n) = 0 , n N , contradictie cu x 6= 0.
Am demonstrat deci c
a p (V ) = .
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
218
(I T )1 . Aplic
and acest operator egalitatii lim (I T )xn = 0, rezulta
n
lim xn = 0, contradictie cu k xn k= 1, n N .
219
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
220
x(n 1)y(n) =
nZ
x(n)y(n + 1),
nZ
si deci ntr-adev
ar (W ? x)(n) = x(n + 1) , n Z.
c. Egalit
atile W W ? = W ? W = I sunt evidente.
d. Vom demonstra c
a W nu are valori proprii (analog se arata si pentru
W ? ). Presupunem prin absurd ca exista C si x `2 (Z) , x 6= 0 astfel
nc
at W x = x, adic
a
x(n 1) = x(n) , n Z.
Rezult
a deci c
a x(n) = n x(0) , n Z. Dar x `2 (Z) si deci seriile
geometrice:
0
X
|x(0)|2 ||2n si
n=
|x(0)|2 ||2n
n=0
trebuie s
a fie simultan convergente; acest lucru este posibil numai daca
x(0) = 0 , adic
a x = 0 , contradictie.
e. Spectrele operatorilor W si W ? sunt incluse n cercul unitate pentru ca
sunt operatori unitari (exercitiul 36).
Demonstr
am c
a spectrul punctual aproximativ al lui W este egal cu cercul
unitate. Fie = eit si fie xn `2 (Z) , sirul definit prin:
1
Analog se calculeaz
a si pa (W ? ). Cum (W ) si (W ? ) sunt incluse n
cercul unitate, demonstratia este ncheiata.
221
k K k2 =
Z 1Z 1
a. Sa se demonstreze c
a pentru orice functie f L2 [0, 1] , functia g definita
prin egalitatea:
Z 1
g(x) =
0
Z 1
(TK TH f )(x) =
0
Z 1 Z 1
d. Dac
a sirul de nuclee Kn converge n spatiul Hilbert L2 ([0, 1] [0, 1])
la functia K , atunci sirul de operatori integrali TKn converge n spatiul
(L L2 [0, 1] , k k ) la operatorul integral TK .
e. Adjunctul operatorului TK este operatorul integral TK
e , cu nucleul
f y) = K(y, x)
K(x,
In particular, TK este autoadjunct daca si numai daca nucleul K are proprietatea K(x, y) = K(y, x) ( un astfel de nucleu se numeste simetric).
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
222
Solutie
a. Avem (folosim inegalitatea lui Schwarz):
k g k22 =
Z 1 Z 1
2
Z 1 Z 1
dx
K(x,
y)f
(y)
dy
0
|K(x, y)|2 dy
Z 1
0
(TK TH f )(x) =
0
Z 1 Z 1
Z 1Z 1
=
0
Z 1
=
0
(TK f )(x)g(x)dx =
< TK f, g >=
0
Z 1
Z 1
f (y)
0
Z 1
Z 1
f (y)
=
0
K(x, y)g(x)dx dy =
f
K(y, x)g(x)dx dy =< f, TK
eg > .
0
(TK f )(x) =
0
223
G(x, y) =
0
Intr-adev
ar, dac
a x < y , atunci orice z [0, 1] trebuie sa verifice cel putin
una din inegalit
atile: x < z sau z < y ; n primul caz, avem K(x, z) = 0 ,
iar n al doilea H(z, y) = 0 , deci oricum G(x, y) = 0 . Daca x y , atunci:
Z x
G(x, y) =
Sa presupunem acum c
a H = K si sa notam n acest caz
Z 1
[2]
K (x, y) = G(x, y) =
0
si n general pentru n N :
K
[n]
Z 1
(x, y) =
[2]
Z x
(x, y)| =
K(x, z)K(z, y)dz k K k2 (x y).
y
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
224
k K kn
k K kn
(x y)n1
.
(n 1)!
(n 1)!
Rezult
a deci c
a:
1
n
(k TK
k) n k K [n] k
1
k K k
1
(n 1)! n
0,
k f k2 =
Z 2
225
Din calculul f
acut la punctul a, rezulta ca putem lua k =k k , ceea ce
ncheie demonstratia.
c. Prin definitie, norma k M k este:
k M k= inf{k > 0 ; k M f k2 k k f k2 , f L2 [0, 2]}.
Inegalitatea k M kk k a fost demonstrata la punctul b; demonstram
acum inegalitatea invers
a. Pentru orice n N consideram multimea:
1
An = {t [0, 2] ; |(t)| k k }.
n
Din definitia normei k k rezulta ca masura Lebesgue a multimii An este
nenula (si finit
a, deoarece m
asur
a ntregului cerc este finita). Fie n functia
caracteristic
a a multimii An ; evident n L2 [0, 2] si:
s
k M n k 2 =
s
Z 2
k k
1
n
2
Z 2
|(t)(t)|2 dt
|n (t)|2 dt k k
1
n
k n k2 , n N.
Rezult
a inegalitatea:
1
k M kk k , n N,
n
deci k M kk k .
d. Dac
a f, g L2 [0, 2] , atunci:
< M f, g >=
1
=
2
1
2
Z 2
Z 2
0
si deci (M )? = M . Rezult
a imediat urmatoarele caracterizari:
M este autoadjunct dac
a si numai daca (t) R, t [0, 2].
M este unitar dac
a si numai daca |(t)| = 1, t [0, 2].
41. In spatiul Hilbert L2 [0, 2] consideram submultimea:
H 2 [0, 2] = {f L2 [0, 2] | fbk = 0, k Z, k 1}.
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
226
a. S
a se demonstreze ca H 2 [0, 2] este subspatiu vectorial n L2 [0, 2].
b. S
a se demonstreze ca H 2 [0, 2] este subspatiu nchis n L2 [0, 2].
c. Fie functia 1 (t) = eit , t [0, 2] si fie M1 operatorul de nmultire
cu functia 1 : M1 f = 1 f, f L2 [0, 2] (cf. exercitiului precedent). Sa
se demonstreze c
a H 2 [0, 2] este subspatiu invariant pentru operatorul M ,
2
adic
a M1 h H [0, 2], h H 2 [0, 2].
Solutie
In acest exercitiu (si n urmatorul) vom nota coeficientii Fourier ai unei
functii f cu fb(n).
a. Pentru orice f, g H 2 [0, 2] si , C, avem:
(fd
+ g)(k) = fb(k) + gb(k) = 0, k Z, k 1,
deci H 2 [0, 2] este subspatiu n L2 [0.2].
b. Fie fn H 2 [0, 2] un sir de functii si fie f L2 [0, 2]. Trebuie sa
demonstr
am c
a dac
a fn converge n norma k k2 la f , atunci f H 2 [0, 2].
Pentru aceasta, fie k Z, k 1; calculam:
1
fb(k) =
Z 2
f (t)eikt dt =
Z
Z
1 2 ikt
1 2
=
e
(f (t) fn (t))dt +
fn (t)eikt dt =
Z
1 2 ikt
=
e
(f (t) fn (t)) dt.
2 0
Ultima integral
a tinde la 0 cand n :
Z 2
Z 2
ikt
ikt
e
(f
(t)
f
(t))
e
(f
f
(t))
dt
dt =
n
n
0
= 2 k fn f k1 2 k fn f k2 0,
unde, ultima inegalitate a fost demonstrata n exercitiul 11.
Rezult
a fb(k) = 0, k Z, k 1, si deci f H 2 [0, 2].
c. Fie k Z, k 1 si h H 2 [0, 2]; atunci:
(Md
1 h)(k) =
Z
1 2
1
2
Z 2
b 1) = 0,
h(t) ei(k1)t dt = h(k
2 0
ceea ce ncheie demonstratia.
227
Solutie
Cu notatiile din enunt, avem:
1
(Md
k f )(n) =
Z
1 2
Z 2
0
228
SI INTEGRALA
CAPITOLUL 6. MASUR
A
Capitolul 7
Notiuni teoretice
M
asura Lebesgue
Fie Rk spatiul euclidian k-dimensional si fie ai bi ,
i = 1, 2..., k. Un paralelipiped n Rk este orice multime de forma:
P = {(x1 , x2 , ..., xk ) | ai xi bi , i = 1, 2, ..., k}.
Inegalit
atile nestricte pot fi nlocuite si de inegalitati stricte. Prin definitie,
multimea vid
a si Rk sunt paralelipipede.
Masura (Lebesgue) a unui paralelipiped este definita prin:
(P ) = ni=1 (bi ai ).
In cazurile particulare k = 1, 2, 3 se obtin notiunile uzuale de lungime, arie,
volum.
O submultime E Rk se numeste elementara daca exista P1 , P2 , ..., Pn
paralelipipede astfel nc
at E =
n
[
Pi .
i=1
n
[
i=1
atunci m
asura Lebesgue a lui E este: (E) =
n
X
i=1
230
Propriet
atile aplicatiei pe familia multimilor elementare sunt:
i. dac
a A, B E atunci A B, A B, A \ B sunt multimi elementare.
ii. dac
a A, B E astfel ncat A B = atunci (A B) = (A) + (B).
iii. pentru orice A E si > 0 exista F, G E, F nchisa si G deschisa
astfel nc
at:
F AG
(G) < (A) < (F ) + .
Aplicatia se prelungeste la toate partile lui Rk ; fie A Rk si fie
? (A) = inf{
(An ) | A
nN
An , An E, An deschisa n N }.
nN
Aplicatia
se numeste masura exterioara; principalele proprietati sunt:
i. ? (A) 0, A Rk .
ii. dac
a A1 A2 atunci ? (A1 ) ? (A2 ).
iii. dac
a E E !atunci ? (E) = (E).
iv. ?
An
nN
? (An ), An Rk .
nN
Se demonstreaz
a c
a exista o -algebra de parti ale lui Rk , notata M astfel
?
nc
at restrictia : M 7 [0, ] este masura. Masura astfel obtinuta (notata
) se numeste m
asura Lebesgue (n Rk ), iar elementele lui M se numesc
multimi m
asurabile Lebesgue.
Principalele proprietati ale spatiului cu masura Rk , M, sunt:
i. M contine multimile Boreliene.
ii. dac
a A M atunci (A) = inf{(D) | D deschisa si D A}.
iii. dac
a A M atunci (A) = sup{(K) | K compacta si K A}.
iv orice multime compacta are masura Lebesgue finita.
v. dac
a A M, (A) = 0 si B A atunci B M si (B) = 0.
vi. dac
a A M atunci pentru orice x Rk multimea (translatata)
A + x = {a + x | a A} este masurabila Lebesgue si (A + x) = (A).
Integrala Lebesgue
Dac
a f este o functie integrabila n raport cu masura Lebesgue (n Rk ),
atunci integrala corespunzatoare (pe o multime A) se noteaza
Z
A
Z Z
f (x)dx,
A
Z Z Z
f (x, y)dxdy,
A
f (x, y, z)dxdydz.
A
7.1. NOT
IUNI TEORETICE
231
Leg
atura cu integrabilitatea n sens Riemann
i. Dac
a f : [a, b] 7 R este o functie integrabila Riemann (pe intervalul
compact [a, b]), atunci f este si integrabila n raport cu masura Lebesgue si
cele dou
a integrale sunt egale.
ii. Dac
a f : [a, b] 7 R este o functie marginita atunci ea este integrabila
Riemann dac
a si numai dac
a multimea punctelor sale de discontinuitate are
masura Lebesgue nul
a (se spune ca f este continua a.p.t.).
iii. Exist
a functii care sunt integrabile Lebesgue dar nu sunt integrabile
Riemann; de exemplu, functia lui Dirichlet (pe intervalul [0, 1]) nu este integrabil
a Riemann dar este integrabila Lebesgue (integrala sa este 0, pentru
ca functia este nul
a a.p.t.).
Z b
iv. Dac
a
a
Exista ns
a integrale Riemann improprii convergente
a
Z
Rk
Rk+p
Rp
Z
f (x, y)dxdy =
f (x, y)dy =
Rk
Urm
atoarele cazuri particulare ale rezultatului de mai sus sunt frecvent
utilizate n aplicatii.
i. Fie , : [a, b] 7 R dou
a functii continue astfel ncat si fie
multimea
K = {(x, y) R2 | x [a, b], (x) y (x)}.
Daca f : K 7 R este o functie continua, atunci f este integrabila Lebesgue
pe K si:
!
Z Z
Z
Z
b
(x)
f (x, y)dxdy =
K
Z Z
(K) =
dxdy =
K
232
Z (x,y)
Z Z
f (x, y, z)dxdydz =
(x,y)
Z Z
() =
dxdydz =
Formula schimb
arii de variabile
Fie A Rn o multime deschisa si fie : A 7 (A) Rn un difeomorfism.
Pentru orice functie continua f : (A) 7 R, avem:
Z
(f )(y)|J (y)|dy,
f (x)dx =
(A)
7.2
Integrale duble
1. ZS
aZse calculeze urmatoarele integrale duble:
xy 2 dxdy, unde D = [0, 1] [2, 3].
a.
Z ZD
b.
Z ZD
c.
Solut
Z Zie
a.
Z 1
xy dxdy =
Z ZD
b.
Z 3
dx
Z 3
Z Z
ydxdy =
D
xy dy =
Z 01 Z y 2
xydxdy =
c.
0 3
Z 1
x dx =
ydy = 0.
1(x2)2
19
.
6
y 3 y 5 dy =
1(x2)2
dx
1
1
xydx =
2
y2
Z 1
19
1
.
24
233
y = x2 + 1, y = x2 , x = 1, x = 3.
Z Z
b.
D
x + y = 3, x + y = 3, y = 0, y = 3.
Z Z
c.
x2 + y 2 = 9, x 0.
Solutii
Z x2 +1
Z 3
Z Z
(x + 3y)dy.
dx
(x + 3y)dxdy =
a.
x2
b. Fie D1 = {(x, y) D ; x + y 0} si D2 = D \ D1 .
Atunci D = D1 D2 si:
Z Z
e|x+y| dxdy =
Z Z
Z Z
D1
Z y
Z 3
dy
dy
xdxdy =
3
ex+y dxdy =
D2
Z 3y
Z 3
dy
0
ex+y dx.
Z 9y2
Z 3
Z Z
exy dx +
3y
c.
exy dxdy +
xdx.
0
a se calculeze integralele:
Z3.ZFolosind coordonatele polare, s
ex
a.
Z
ZD
ZD
b.
2 +y 2
1+
c.
x2
y2
x2 + y 2 = e2 , y = x 3, x = y 3, x 0.
Solutie
Coordonatele polare sunt x = cos , y = sin , iacobianul este , iar
domeniul maxim pentru coordonatele si este (, ) [0, ) [0.2).
234
x2 +y 2
Z 1
Z 2
dxdy =
Z 2
1
e d =
2
2
1
e d = (e 1).
2
Rezult
a:
Z Z
1+
x2 + y 2 dxdy =
Z sin
0
(1 + )d =
2
+ .
8 9
ln(1 + x2 + y 2 )dxdy =
Z e
ln(1 + 2 )d =
(1 + e2 )
ln(1 + e2 ) 1 + .
12
12
dxdy
1
, A = [0, ] [0, 1].
1 + xy
2
Z ZA
ln(x2 + y 2 )
p
b.
, dxdy, unde:
(x2 + y 2 1)(x2 + y 2 )
B
a.
B = {(x, y) ; 1 x2 + y 2 (e 1)2 }.
Solutii
a.
Z Z
A
=
0
1
2
dxdy
=
1 + xy
1
2
ln(1 + x)
dx =
x
Z 1
dx
Z
0
1
2
dy
=
1 + xy
Z
0
1
2
ln(1 + xy) 1
dx =
x
0
X (1)n
X
xn dx =
n0
n+1
(1)n
65
.
=
2
n+1
(n + 1) 2
144
n0
235
= 4
ln(x2 + y 2 )
= 4
(x2 + y 2 1)(x2 + y 2 )
Z e2
ln(1 + u)
= 4
du = 4
Z e1
ln
d =
Z e2 X
(1)n n
d =
0
n0
X (1)n (e 2)n+1
(n + 1)2
n0
n+1
In continuare se aproximeaz
a suma seriei alternate obtinute.
5. Fie D R2 si fie f : D 7 [0, ) o functie continua.
Sa se calculeze volumul multimii
= {(x, y, z) R3 ; (x, y) D, 0 z f (x, y)},
n urm
atoarele cazuri:
a. D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 2y}, f (x, y) = x2 + y 2 .
b. D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 x, y > 0}, f (x, y) = xy.
c. D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 2x + 2y 1}, f (x, y) = y.
Solutie
Volumul multimii este dat de formula
Z Z
vol() =
f (x, y)dxdy
D
a. Trec
and la coordonate polare, se obtine:
Z Z
vol() =
Z 2 sin
(x + y )dxdy =
D
3
3 d = .
2
b. Cu aceeasi metod
a, se obtine:
Z Z
xydxdy =
vol() =
D
Z cos
3 cos sin d =
1
.
24
c. Cu schimbarea de variabile:
x = 1 + cos , y = 1 + sin , (, ) [0, 1] [0.2),
rezult
a:
Z 2
Z Z
vol() =
ydxdy =
D
Z 1
d
0
(1 + sin )d = .
0
236
6. S
a se calculeze ariile multimilor plane D marginite de curbele de
ecuatii:
x2 y 2
a. 2 + 2 = 1, a si b fiind doua constante pozitive.
a
b
2
b. x2 + y 2 = a2 (x2 y 2 ), x > 0, a fiind o constanta pozitiva.
2
Z 2
Z Z
aria(D) =
abd = ab.
dxdy =
Rezult
a:
dxdy =
aria(D) =
Z acos 2
Z Z
d =
0
a2
.
2
aria(D) =
dxdy = 2
D
Z asin 2
d = a2 .
7. Fie
a se calculeze integralele:
Z Z R si fie D discul unitate nchis. S
dxdy
a. I =
2
2
Z ZD (x + y )
dxdy
b. J =
.
2
2
R2 \D (x + y )
Solutie
Z 2
I=
Z 1
d
0
Z 2
J=
d
0
d
21
d
21
=
(
daca < 1
daca 1
daca > 1
daca 1
7.3
237
Integrale triple
8. Fie multimea:
= {(x, y, z) R3 ; x2 +
y2
1, x2 + y 2 1, x 0, y 0, 0 z 5}
4
yz
dxdydz prin doua metode:
+ y2
Z Z Z
Sa se calculeze integrala
x2
a. proiect
and pe planul xoy si
b. folosind coordonatele cilindrice.
Solutie
a. Proiectia multimii pe planul xoy este
p
1 x2 y 2 1 x2 }
Obtinem:
yz
dxdydz =
2
x + y2
Z Z Z
25
2
dxdy
0
yz
dz =
+ y2
x2
y
dxdy,
+ y2
Z Z
D
Z 5
Z Z
x2
integral
a care se calculeaz
a folosind coordonate polare.
b. Coordonatele cilindrice sunt x = cos , y = sin , z = z, domeniul
maxim fiind (, , z) [0, ) [0, 2) R, iar iacobianul J = .
Pentru , domeniul de integrare n coordonate cilindrice este
z [0, 5], [0, 2 ], [1, 22
] si deci:
3 cos +1
Z Z Z
yz
dxdydz =
2
x + y2
25
2
Z
0
Z 5
dz
0
2
3 cos2 +1
3(1 cos2 )
25
sin d = (4 3 9).
2
3 cos + 1
18
aZ se calculeze integralele:
Z9.ZS
(y x) dxdydz,
a.
= {(x, y, z) R3 ; x2 + y 2 + z 2 1, y > 0}
Z Z Z
b.
y2 z2
1x
9
4
2
z sin
d =
!3
2
dxdydz,
= {(x, y, z) R3 ; y 0, z 0, x2 +
y2 z2
+
1}.
9
4
238
Z Z Z
c.
z dxdydz,
(y x)dxdydz =
Z 1
.
4
Z 1
y2 z2
1x
9
4
!3
2
62 1 2
3
dxdydz =
Z 1
sin d = 6
= 6
2 (1 2 ) 2 d =
sin2 t cos4 t dt = 6
Z
0
u2
du =
(1 + u2 )4
!
Z
Z
u
du
du
+
= 3
=
=
2
3
2
3
3(1 + u ) 0
3(1 + u )
(1 + u2 )3
0
0
!
Z
Z
Z
2
=
0
du
(1 + u2 )2
u
du
(1 + u2 )3
3
=
4
du
3
= .
(1 + u2 )2
16
239
Z Z Z
zdxdydz =
0
Z 2 cos
3 sin cos d =
4
cos5 sin d = .
3
dxdydz =
0
2
3
Z 0
0
Z 0
Z 2
Z Z Z
k3
R
cos3
2
3
2
d =
3
Z R
d
0
k
cos
2 sin d =
k3
R cos
2 cos2
3
3
k3
R3 r 2 k +
2
2
! 0
=
0
11. S
a se calculeze volumele multimilor marginite de suprafetele de
ecuatii:
a. 2x2 + y 2 + z 2 = 1, 2x2 + y 2 z 2 = 0, z 0.
b. z = x2 + y 2 1, z = 2 x2 y 2 .
c. z = 4 x2 y 2 , 2z = 5 + x2 + y 2 .
d. x2 + y 2 = 1, z 2 = x2 + y 2 , z 0.
e. x2 + y 2 = 4a2 , x2 + y 2 2ay = 0, x + y + z = 3, x 0, z 0, a (0, 1).
f. x2 + y 2 + z 2 = 1, y 2 + z 2 = x2 , x 0.
240
Solutie
a. Curba de intersectie dintre elipsoid si con este elipsa de ecuatii
1
4x2 + 2y 2 = 1, z = .
2
Proiectia pe planul xoy a lui este
D = {(x, y) ; 4x2 + 2y 2 1}.
Rezult
a:
Z Z Z
vol() =
dxdydz =
dxdy
Z 12x2 y2
Z Z
Z Z q
1 2x2 y 2
dz =
2x2 +y 2
2x2 + y 2
dxdy =
Z 2
Z 1
=
0
1
1 2
2
1 2
1
d = ( 2 1).
3
2 2
Z Z
Z Z Z
dxdy
dxdydz =
vol() =
Z p3
2
=
0
Z 2
dz =
x2 +y 2 1
(3 2 ) d.
vol() =
dxdydz =
Z 4x2 y2
Z Z
dxdy
D
1
(1+x2 +y 2 )
2
dz =
241
2
3
3
3 1
(1 2 ) d = .
d
(1 x2 y 2 ) dxdy =
2
2
4
0
D
0
d. Curba de intersectie dintre cilindru si con este cercul x2 + y 2 = 1 situat
n planul z = 1. Not
and cu D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 1}, rezulta:
Z Z
Z Z Z
vol() =
dxdydz =
dxdy
Z Z
Z 1
Z Z
x2
y2
Z 2
Z 1
dxdy =
(1 ) d =
dz =
x2 +y 2
.
3
vol() =
dxdydz =
Z 2a
dz =
dxdy
(3 cos sin ) d.
Z 3xy
Z Z
2a sin
Z Z
=
D
2 q 2
y + z2
2
2
2
dydz
dxdydz =
vol =
Z Z
Z Z Z
dx =
y 2 +z 2
dydz =
4
2
2
Z
0
Z 2
d =
d
0
2
.
12
12. S
a se calculeze volumele multimilor marginite de suprafetele de
ecuatii:
3
a. x2 + y 2 + z 2 = x.
3
b. x2 + y 2 = z 2 , z = 0, z = 8.
x2 y 2
z2
c. 2 + 2 = 2 , 0 z c, a > 0, b > 0, c > 0.
a
b
c
Solutie
a. Folosim coordonatele sferice.
Obtinem domeniul:
5
[0, ], [ 2 , 2 ], [0, sin cos ] si deci:
5
Z Z Z
Z
Z
Z
vol() =
dxdydz =
d
0
sin cos
d
0
2 sin d =
242
1
=
3
1
sin sin cos d =
3
3
5
3
5
Z
8
5
sin d
3
5
cos d .
Calcul
am prima integrala; mai ntai, observam ca:
Z
8
5
sin d =
8
5
sin d +
8
5
sin d = 2
sin 5 d,
integrala
Z 1
8
5
sin d =
0
Z
1 1
3
5
cos d = 2
1
13 1
.
B
,
2
10 2
3
5
cos d = 2
3
Z 1
(1 y) 10
dy =
2 y 1y
Z 1
rezult
a:
y 10 (1 y) 2 dy =
Calcul
am acum integrala
y5
dy =
2 y 1y
4 1
,
dy = B
.
5 2
15 12
(1 y)
vol() = B
13 1
,
10 2
+B
4 1
,
.
5 2
Z Z Z
vol() =
dxdydz =
dz
Z
3z
Z 2
d = 32.
Z Z Z
vol() =
dxdydz =
Z 2
dz
0
d
0
z
c
ab d =
abc.
3
Capitolul 8
Integrale curbilinii si de
suprafat
a
8.1
Notiuni teoretice
Drumuri parametrizate
Fie J un interval real; se numeste drum parametrizat pe J cu valori n Rn
orice aplicatie continu
a : J 7 Rn .
Daca not
am (t) = (1 (t), 2 (t), ..., n (t)), atunci relatiile
x1 = 1 (t), x2 = 2 (t), ..., xn = n (t)
se numesc ecuatiile parametrice ale drumului .
Daca J = [a, b], atunci (a) si (b) se numesc capetele (extremitatile) drumului. Drumul se numeste nchis daca (a) = (b).
Opusul drumului : [a, b] 7 Rn este, prin definitie,
: [a, b] 7 Rn , (t) = (a + b t).
Evident, si au aceeasi imagine.
Daca 1 : [a, b] 7 Rn si 2 : [b, c] 7 Rn sunt doua drumuri parametrizate,
atunci drumul concatenat 1 2 : [a, c] 7 Rn este definit prin
(
1 2 (t) =
1 (t), t [a, b]
2 (t), t [b, c]
243
CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT
A
244
Z bq
f (x, y, z)ds =
Dac
a 1 si 2 sunt
a drumuri
parametrizate echivalente (indiferent de
Z
Z dou
f ds.
f ds =
orientare) atunci
Aplicatii
i. Dac
a f este functia constanta 1, atunci se obtine lungimea drumului .
ii. Dac
a imaginea lui este un fir material avand densitatea f , atunci masa
M si coordonatele centrului de greutate G sunt date de formulele:
Z
M=
f ds,
xG =
1
M
xf ds, yG =
1
M
yf ds, zG =
1
M
zf ds.
8.1. NOT
IUNI TEORETICE
245
Definitia se generalizeaz
a evident la n variabile. De exemplu, n doua variabile:
Z
Z b
P ((t))x0 (t) + Q((t))y 0 (t) dt.
P dx + Qdy =
a
Dac
a 1 si 2 sunt dou
a drumuri parametrizate echivalente cu aceeasi
orientare, atunci integralele corespunzatoare sunt egale:
Z
=
1
.
2
mai noteaz
a si
CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT
A
246
O 1-form
a diferential
a = P dx + Qdy + Rdz se numeste nchisa pe D daca
sunt verificate (n orice punct din D) egalitatile:
P
Q Q
R R
P
=
,
=
,
=
.
y
x z
y x
z
Definitiile de mai sus se generalizeaza n mod evident la n variabile.
Importanta formelor diferentiale exacte este data de urmatorul rezultat:
Independenta de drum a integralei curbilinii
Fie = Df o 1-form
a diferentiala exacta pe D si fie un drum parametrizat
neted
cu
imaginea
inclus
a n D avand extremitatile p, q D; atunci:
Z
Df = f (q) f (p).
i.
ii. dac
a n plus drumul este nchis, atunci
Df = 0.
y
x
dx + 2
dy
x2 + y 2
x + y2
este nchis
a pe R2 \ {(0, 0)} dar nu este exacta pe aceasta multime.
Are loc totusi urm
atorul rezultat fundamental:
Teorema lui Poincare
Fie o 1-form
a diferentiala de clasa C 1 inchisa pe deschisul D Rn . Atunci
pentru orice x D exista o vecinatate deschisa a sa U D si o functie
f C 1 astfel nc
at Df = pe U .
Intr-o formulare succinta teorema afirma ca orice 1-forma diferentiala nchisa
este local exact
a.
Exist
a multimi pe care teorema de mai sus este adevarata global. De
exemplu, dac
a multimea D este stelata (adica exista un punct x0 D
cu proprietatea c
a segmentul [x0 , x] D, x D) atunci orice 1-forma
diferential
a nchis
a pe D este exacta pe D.
P
anze parametrizate
Fie D R2 o multime deschisa si conexa; o panza parametrizata pe D este
orice aplicatie de clas
a C 1 , : D 7 R3 .
P
anza parametrizat
a se numeste simpla daca aplicatia este injectiva.
Dou
a p
anze parametrizate 1 : D1 7 R3 si 2 : D2 7 R3 se numesc
echivalente dac
a exist
a un difeomorfism : D1 7 D2 astfel ncat 1 = 2 .
8.1. NOT
IUNI TEORETICE
247
Se spune c
a difeomorfismul p
astreaza orientarea daca iacobianul sau este
pozitiv; n acest caz se spune 1 si 2 au aceeasi orientare; n caz contrar
se spune c
a p
anzele parametrizate au orientari opuse. Evident, doua panze
parametrizate echivalente au aceeasi imagine (n R3 ), numita simplu panza
(sau portiune de suprafat
a).
Fie : D 7 R3 , (u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)) o panza
parametrizat
a; p
anza se numeste regulata daca vectorii
si
sunt
u
v
liniari independenti n orice punct din D. In acest caz planul generat de ei
se numeste planul tangent la p
anza (n punctul respectiv); vectorul normal
la panz
a n punctul (u, v) indus de parametrizarea este:
N (u, v) =
.
u
v
n1 (u, v) =
Integrala de suprafat
a de prima spet
a
Fie : D 7 R3 o p
anz
a parametrizata, fie = (D) imaginea ei si fie
F : U 7 R o functie continu
a pe imaginea panzei. Integrala de suprafata
de prima spet
a a lui F pe este, prin definitie:
Z Z
F (x, y, z)d =
F ((u, v)) k
k dudv.
u
v
Daca p
anza este parametrizat
a cartezian, z = f (x, y), (x, y) D R2 ,
atunci formula de mai sus devine:
Z
F (x, y, z)d =
s
Z Z
f
x
2
f
y
2
dxdy.
aria () =
d.
248
ii. Dac
a F 0 reprezinta densitatea unei placi , atunci masa ei este:
Z
M=
F d,
V n d.
Integrala de suprafat
a de speta a doua
Prin definitie, dac
a
= P dy dz + Qdz dx + Rdx dy
este o 2-form
a diferentiala si
: D 7 R3 , (u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v))
este o p
anz
a parametrizata, atunci integrala pe suprafata (orientata) a
formei diferentiale este:
D(Y, Z)
D(Z, X)
D(X, Y )
(P )
+ (Q )
+ (R )
dudv,
D(u, v)
D(u, v)
D(u, v)
Z Z
8.2
249
Integrale curbilinii
xo
x3
obtinem f (x, y) =
+ 6xy 2y 2 + k, k R.
3
2. Fie P, Q : R2 7 R, definite prin:
P (x, y) =
rq
x2
y2
x, Q(x, y) =
rq
x2 + y 2 + x
si fie = P dx + Qdy. S
a se g
aseasca un domeniu maximal pe care forma
diferential
a s
a fie exact
a.
Solutie
Functiile P si Q sunt de clas
a C 1 pe R2 \ {(0, 0)} si:
q
Q
=
x
x2 + y 2 P
y Q
=
.
,
2
2
y
|y| x
2 x +y
x+
Q
P
=
pe D; evident,
x
y
D este maximal
a cu aceste proprietati.
3. Folosind definitia, s
a se calculeze urmatoarele integrale curbilinii (orientarea
curbei
nu
este
precizat
a):
Z
Solutie
a.
250
(x + y)dx + (x y)dy =
y
dx + dy =
x+1
Z 2
0
t
+ 1 dt
t3
Z 2
dt = 2 3 ln 3.
xdy ydx =
4. Fie P (x, y) = ex
Z 2
abdt = 2ab.
0
2 +y 2
cos(2xy), Q(x, y) = ex
2 +y 2
sin(2xy) si fie
= P dx + Qdy.
Z
a. S
a se arate c
a
b. Fie R. S
a se calculeze integrala
Z
et cos(2t)dt,
aplic
and rezultatul de la punctul a dreptunghiului = ABCD, unde
A(0, 0), B(a, 0), C(a, ), D(0, ).
Solutie
a. Deoarece
P
Q
=
, rezulta ca este 1-forma diferentiala nchisa pe R2
y
x
251
si deci si exact
a; n consecint
a,
b. Parametriz
and = [AB] [BC] [CD] [DA], obtinem:
Z a
0=
et dt +
sin(2at)dt
Z a
2 +2
et
cos(2t)dt.
2 +t2
ea
Pentru a , obtinem:
t2
2
e
,
2
cos(2t)dt =
deoarece
Z
et dt =
si lim
a
2
2 +t2
ea
sin(2t)dt = 0.
5. S
a se calculeze
n urmatoarele cazuri:
Z 2
252
2
r cos t,
3
2 r sin t,
2
r cos t, t [0, 2).
3
Se obtine:
1
x(t) = r
2
2
cos t + 2 sin t ,
3
1
y(t) = r
2
z(t) =
2 sin t
2
cos t ,
3
2
r cos t, t [0, 2).
3
In continuare se aplic
a definitia.
d. Ecuatia canonic
a a cilindrului este (x 1)2 + y 2 = 1 si deci
x(t) 1 = cos t, y(t) = sin t, z(t) = 3 cos t, t [0, 2).
In continuare se aplic
a definitia.
Z
6. S
a se calculeze
Solutie
Forma diferential
a = ydx + xdy este nchisa pe R2 si deci este exacta.
Rezult
a c
a integrala este independenta de drumul particular care uneste
253
5t
, y(t) = t, t [1, 3].
2
O alta metod
a const
a n a determina un potential scalar f pentru 1-forma
diferential
a :
Z y
Z x
xdy = xy + k,
y0 dx +
f (x, y) =
x0
y0
k fiind o constant
a arbitrar
a. Integrala ceruta n enunt este:
Z
= f (B) f (A) = 1,
x2
y
,
+ y2
x
,
x2 + y 2
R(x, y, z) = z 2 xy.
Z
, unde este un
P
,
z
R
.
y
Z
nu
254
orientare (de la A c
atre B).
Fie parametrizarea x(t) = t, y(t) = 1, z(t) = 0, t [1, 1]; obtinem:
Z
Z 1
t2 +
1
2
dt = .
t2 + 1
3 2
S
a mai facem observatia ca rationamentul de mai sus nu mai este corect
dac
a drumul nu ar fi inclus n , deoarece, pe un astfel de domeniu nu ar
mai fi exact
a si deci integrala nu ar mai fi independenta de drum.
De exemplu, s
a consideram punctele C(1, 1, 0), D(1, 1, 0) si drumul
1 format
Z prin Zconcatenarea segmentelor (orientate) [AC] [CD] [DB].
Atunci
6= . Intr-adevar, cu parametrizarea:
1
= + + + = +3 .
2
3
2
3
2
3
3
2
1
8. Fie P, Q : R2 \ {(x, y) | xy = 1} 7 R,
P (x, y) =
y
x
, Q(x, y) =
1 + xy
1 + xy
Z
arbitrar av
and capetele A(1, 1) si B(3, 3) si nu intersecteaza hiperbola
xy = 1.
Solutie
Forma diferential
a este nchisa:
P
1
Q
=
=
, (x, y) R2 , xy 6= 1.
2
y
(1 + xy)
x
Multimea = {(x, y) R2 | xy > 1} este stelata, deci pe este exacta.
Rezult
a c
a integrala este independenta de drumul particular (inclus n )
care uneste punctele A si B. Un potential scalar pentru pe multimea
este:
Z x
f (x, y) =
x0
y0
dx +
1 + xy0
Z y
y0
x
dy = ln(1 + xy) + k, xy > 1,
1 + xy
255
= f (B) f (A) = ln 5.
9. S
a se calculeze circulatia campului de vectori V de-a lungul curbei
n urm
atoarele cazuri:
a. V = (x2 + y 2 )i (x2 y 2 )j,
= {(x, y) R2 ; x2 +y 2 = 4, y < 0}{(x, y) R2 ; x2 +y 2 2x = 0, y 0}.
b. V = xi + xyj + xyzk,
= {(x, y, z) R3 ; x2 + y 2 = 1} {(x, y, z) R3 ; x + z = 3}.
Solutie
Campului de vectori V = P i + Qj + Rk i se asociaza, prin definitie, 1-forma
diferential
a = P dx + Qdy + Rdz;
Z circulatZia lui V de-a lungul lui este,
prin definitie integrala curbilinie:
V dr =
a. Not
am:
1
sin 2t, t [ 6 , 4 ].
2
Z
p
b.
xyds, : x(t) = |t|, y(t) = 1 t2 , t [1, 1].
yds, : x(t) = ln(sin t) sin2 t, y(t) =
a.
c.
Solutie
a. Cu definitia, obtinem:
Z
yds =
1
sin 2t
2
5
2
.
3
12
256
xyds =
tdt +
Z 1
tdt = 1.
0
c. Aplic
and definitia, obtinem:
Z
|x y| ds =
11. S
a se calculeze lungimea L a arcului de parabola
p y2
x = , y [p, p].
2 2p
Solutie
Cu parametrizarea
y(t) = t, x(t) =
avem:
Z p s
L=
1+
ds =
t2
p
, t [p, p ],
2 2p
Z pq
t2
2
dt =
2
p
p
t2 + p2 dt =
t2
2 p
p
+
dt =
t2 + p2
t2 + p2 p 0
t2 + p2
0
0
2Z p
t
t p 2
dt =
= 4p ln 1 + 2 +
p 0
t + p2
Z pq
2q
= 4p ln 1 + 2 +
t t2 + p2 |p0
t2 + p2 dt .
p
0
2
=
p
Z p 2
Z p
t + p2
dt
p
p
dt = 2p
Rezult
a:
L=p
2 + 2 ln(1 +
2) .
12. S
a se calculeze coordonatele centrului de greutate al unui arc de cerc
de raz
a R si de m
asura (0, ), presupus omogen.
Solutie
Coordonatele centrului de greutate G ale unei curbe plane omogene sunt:
xG =
1
L
xds, yG =
1
L
ds,
257
arcului AB egal
a cu .
Cu parametrizarea x(t) = R cos t, y(t) = R sin t, t ( 2 , 2 ), obtinem:
xG =
R cos tdt =
2R
sin , yG = 0.
13. S
a se calculeze masa firului material de ecuatii parametrice:
1
1
x(t) = t, y(t) = t2 , z(t) = t3 , t [0, 1],
2
3
M=
F (x, y, z)ds =
Z p
2y ds =
Z 1 p
t 1+
t2
t4
Z 1
dt =
3
2
Z
1
2
s
t2
t
0
1
=
2
u2 +
q
3
4
u2 +
3
= ln u +
8
3
4
u2
3
+
4
3
2
3
du =
8
t2 (1 + t2 + t4 ) dt =
1
=
2
Z 1q
u2 +
1
2
3
2
Z
1
2
2
3
dt =
4
3
du =
4
du
q
1
+
2
u2 +
3
4
1
+
2
3
2
Z
1
2
u2
q
u2 +
3
4
du =
3
! 3
r
Z 3r
2
1
3 2 1 2
3
2
u2 + du.
+ u u +
1
2
4 1 2 12
4
2
Ultima integral
a este M , deci (dupa calcule) se obtine:
3 3+2 3 1
M = ln
+
3 31 .
8
3
4
14. S
a se calculeze masa si coordonatele centrului de greutate ale firului
material cu parametrizarea:
x(t) = t, y(t) = cht, t [0, 1]
258
si densitatea f (x, y) = y.
Solutie
Masa firului este:
Z 1
M=
1
2
Z 1
cht 1 + sh t dt =
yds =
0
ch2 tdt =
Z 1
1
1
1
1
t + sh2t = (2 + sh2) .
2
2
4
0
(1 + ch2t) dt =
0
1
xG =
M
1
=
2M
1
1
t2
1
+ t sh2t
2 0 2
2
0
1
yG =
M
=
8.3
1
t ch tdt =
2M
2
1
M
(t + t ch2t) dt =
0
Z 1
0
sh2tdt =
1
ch tdt =
M
0
Z 1
Z 1
1
(3 + 2 sh2 ch2) .
8M
1 + sh2 t shtdt =
1 3 1
1
1 3
sht + sh t =
sh1 + sh 1 .
3
M
3
0
Integrale de suprafat
a
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT
A
259
si
, iar versorul normalei este
u
v
.
v
k u
CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT
A
260
Solutie
Aplic
am definitia integralei de suprafata de speta a doua.
a. Iacobienii:
D(Y, Z)
D(Z, X)
D(X, Y )
= c sin v,
= c cos v,
= u,
D(u, v)
D(u, v)
D(u, v)
si deci:
Z b
du
=
a
Z 2
0
1
cu sin2 v c2 v cos v + u2 cos v dv = c b2 a2
2
b. Parametriz
am sfera de centru O si raza R:
X(, ) = R sin cos , Y (, ) = R sin sin , Z(, ) = R cos ,
domeniul parametriz
arii (, ) D = [0, ] [0, 2).
D(Y, Z)
= R2 sin2 cos ,
D(, )
D(Z, X)
= R2 sin2 sin ,
D(, )
D(X, Y )
= R2 sin cos
D(, )
Z
= 4R3 .
Rezult
a
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT
A
261
Rezult
a integrala:
Z
Z Z
14
.
3
e. Parametrizarea canonic
a a cilindrului este: (, z) D = [0, 2) [0, 1],
X(, z) = a cos , Y (, z) = a sin , Z(, z) = z, .
Iacobienii:
D(Y, Z)
D(Z, X)
D(X, Y )
= a cos ,
= a sin ,
= 0.
D(, z)
D(, z)
D(, z)
Rezult
a integrala:
Z
Z Z
a.
b.
Z Z
D
a2 zddz =
a 2 h2
.
4
b. Portiunea de sfer
a are parametrizarea:
X(, ) = R sin cos , Y (, ) = R sin sin , Z(, ) = R cos ,
domeniul parametriz
arii (, ) D = [0, 2 ] [0, 2 ).
In continuare calculul este similar cu cel din exercitiul anterior (punctul b).
CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT
A
262
18. S
a se calculeze integrala de suprafata de prima speta
Z
F (x, y, z)d
n urm
atoarele cazuri:
2
2
2
a. F (x, y, z) = |xyz|,
: z2 = x2 + y , z [0, 1].
b. F (x, y, z) = y z, : x + y = 6z,qz [0, 2].
x2 + y 2 , D = {(x, y) ; x2 + y 2 1}.
z = f (x, y) =
Rezult
a:
x2
y2
+
dxdy =
x2 + y 2 x2 + y 2
q
Z Z
4
2
|xy| x2 + y 2 dxdy =
.
= 2
5
D
b. Parametrizarea carteziana a paraboloidului este:
Z
|xyz|d =
Z Z
|xy| x2 + y 2 1 +
1
z = f (x, y) = (x2 + y 2 ), D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 12}.
6
Rezult
a:
Z
Z Z
y zd =
D
1 2
(x + y 2 )
6
Z 12
2
1
=
d
6 0
0
c. Cu parametrizarea carteziana
z=
rezult
a:
1
1 + (x2 + y 2 ) dxdy =
9
3 1 +
2
sin = 0.
9
z 2 d =
Z Z
Z 6 sin
(x2 + y 2 )dxdy =
d
0
3 d =
243
.
2
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT
A
263
19. S
a se calculeze ariile suprafetelor:
a. sfera de raz
a R.
b. conul z 2 = x2 + y 2 , z [0, h].
c. paraboloidul z = x2 + y 2 , z [0, h].
Solutii
a. Parametrizarea canonic
a a sferei este:
X(, ) = R sin cos , Y (, ) = R sin sin , Z(, ) = R cos ,
domeniul parametriz
arii (, ) D = [0, ] [0, 2).
Notand (, ) = (X(, ), Y (, ), Z(, )), rezulta:
k= R2 sin .
Rezult
a aria sferei SR
Z Z
r2 sin dd = 4R2 .
d =
D
SR
b. Parametrizarea cartezian
a a conului este:
z=
x2 + y 2 , (x, y) D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 h2 }.
Rezult
a aria conului Ch :
Z
d =
Z Z
Ch
2dxdy =
2h2 .
c. Parametrizarea cartezian
a a paraboloidului este:
z = x2 + y 2 , (x, y) D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 h}.
Rezult
a aria paraboloidului Ph :
Z
d =
Ph
Z Z q
D
1 + 4x2 + 4y 2 dxdy =
264
Z h q
1+
42 d
q
3
=
(1 + 4h) 1 .
6
20. S
a se calculeze aria A a suprafetei n urmatoarele cazuri:
a. : 2z = 4 x2 y 2 , z [0, 1].
b. este submultimea de pe sfera x2 + y 2 + z 2 = 1, situata n interiorul
conului x2 + y 2 = z 2 .
c. este submultimea de pe sfera x2 + y 2 + z 2 = R2 , situata n interiorul
cilindrului x2 + y 2 Ry = 0.
d. este submultimea de pe paraboloidul z = x2 + y 2 situata n interiorul
cilindrului x2 + y 2 = 2y.
e. este torul.
Solutie
Z
Aria suprafetei este A =
a. A =
Z Z q
d.
Z DZ
1
1
dxdy, D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 }.
2
2
2
Z ZD 1 x y
R
p
c. A = 2
dxdy, D = {(x, y) ; x2 + y 2 Ry}.
2 x2 y 2
R
D
Z Z q
b. A = 2
d. A =
e. A =
Z ZD
21. S
a se calculeze fluxul campului de vectori V prin suprafata n
urm
atoarele cazuri:
a. V = xi + yj + zk, : z 2 = x2 + y 2 , z [0, 1].
b. V = yi xj + z 2 k, : z = x2 + y 2 , z [0, 1].
1
c. V = p 2
yi
xj
+
k
, : z = 4 x2 y 2 , z [0, 1].
x + y2
Solutie
Fluxul c
ampului de vectori
Z V prin suprafata n raport cu normala n este,
prin definitie, F (V ) =
Dac
a : D 7
R3
F (V ) =
Z Z
V nd =
(V )
Z Z
=
D
dudv =
u
v
,
dudv,
u v
V ,
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT
A
265
si
.
u
v
p
a. Consider
and parametrizarea carteziana z = x2 + y 2 , obtinem
ultima parantez
a fiind produsul mixt al vectorilor V ,
n= p
xi yj +
2(x2 + y 2 )
x2
y2k
F (V ) =
Z 2
Z 1
2 2
(x + y ) dxdy =
5 d =
.
3
c. Cu parametrizarea cartezian
a
z = 4 x2 y 2 , D = {(x, y) ; 3 x2 + y 2 4},
obtinem:
F (V ) =
Z Z
D
1
p
dxdy =
2
x + y2
Z 2
Z 2
d
0
3
d = 2(2
3).
Z 2
d =
Z b
dv
0
f (u)
a
(f 0 (u))2 + (g 0 (u))2 du =
Z b
= 2
|f (u)|
266
tate sunt:
xG =
1
M
Z
S
cx d, yG =
1
M
cyd, zG =
1
M
czd.
S
Consider
and semisfera cu centrul n origine si situata n semiplanul z > 0,
parametrizarea este:
X(, ) = R sin cos ,
Y (, ) = R sin cos ,
Z 2
Z
S
c d =
M=
1
M
cz d =
S
1
M
Z 2
d
0
R
.
2
Capitolul 9
Formule integrale
9.1
Notiuni teoretice
Formula Green-Riemann
Fie (K, K) un compact cu bord orientat inclus n R2 (orientarea pe K
este sensul trigonometric pozitiv) si fie
= P dx + Qdy
o 1-form
a diferential
a de clas
a C 1 pe o vecinatate a lui K; atunci:
Z Z
P dx + Qdy =
K
Q P
x
y
dxdy.
Dac
a V = P i + Qj este c
ampul vectorial asociat (n mod canonic) formei
diferentiale , atunci formula se scrie sub forma:
Z
Z Z
V dr =
K
Q P
x
y
dxdy.
O consecint
a este urm
atoarea formula pentru arie (notatiile si orientarea
pe bordul K sunt cele de mai sus):
aria(K) =
1
2
xdy ydx.
Formula Gauss-Ostrogradski
Fie K R3 un compact cu bord orientat ( bordul K orientat dupa normala
exterioar
a). Atunci, pentru orice 2-forma diferentiala
= P dy dz + Qdz dx + Rdx dy
267
268
de clas
a C 1 pe o vecin
atate a lui K, are loc egalitatea:
Z
Z Z Z
P dy dz + Qdz dx + Rdx dy =
P
Q R
dxdydz.
+
+
x
y
z
Dac
a not
am cu V = P i + Qj + Rk campul vectorial asociat (n mod
canonic) 2-formei diferentiale , atunci formula de mai sus se scrie:
Z
Z Z Z
V nd =
div(V )dxdydz,
Q
R
unde, n este normala exterioara la K, iar div(V ) = P
x + y + z este
divergenta lui V . Observam ca membrul stang este fluxul campului V prin
suprafata K, de aceea formula Gauss-Ostrogradski se mai numeste si formula flux-divergent
a.
P dx + Qdy + Rdz =
Z
R Q
dy dz +
y
z
P
R
dz dx +
z
x
Q P
x
y
dx dy.
Dac
a V = P i + Qj + Rk este campul vectorial asociat (n mod canonic)
formei diferentiale , atunci formula lui Stokes se scrie:
Z
(rotV ) n d,
V dr =
orient
arile pe curba (nchisa) si pe suprafata fiind compatibile.
In exercitiile care urmeaza, se subntelege, atunci cand este cazul, ca
orient
arile pe curbe si suprafete sunt compatibile, adica sunt ndeplinite
ipotezele formulelor de mai sus.
9.2
269
Formula Green-Riemann
1. Sa se
and formula Green-Riemann integrala curZ calculeze direct si aplic
bilinie
n urm
atoarele cazuri:
a. = y 2 dx + xdy,
este p
atratul cu v
arfurile A(0, 0), B(2, 0), C(2, 2), D(0, 2).
b. = ydx + x2 dy, este cercul cu centrul n origine si de raza 2.
c. = ydx xdy, este elipsa de semiaxe a si b si de centru O.
Solutie
Calculul direct al integralelor l lasam ca exercitiu. Calculam integralele
aplicand formula Green-Riemann; notam cu K compactul marginit de .
a. Compactul K este interiorul patratului:
Z
y 2 dx + xdy =
Z Z
(1 2y)dxdy =
Z 2
Z 2
dx
0
(1 2y)dy = 4.
ydx + x2 dy =
Z Z
(2x 1)dxdy =
(2 cos 1)d = 4.
Z 2
Z 2
ydx xdy =
2. Fie =
Z 2
Z 1
Z Z
2abd = 2ab.
2dxdy =
0
y
x
dx + 2
dy.
x2 + y 2
x + y2 Z
C(O,R)
O 6 .
Solutie
a. Sa observ
am, mai nt
ai c
a C 1 (R2 \{O}), deci pentru calculul integralei
de la punctul a nu se poate aplica formula Green-Riemann. Folosim definitia
integralei curbilinii; parametriz
am cercul:
x(t) = R cos t, y(t) = R sin t, t [0, 2)
270
si obtinem:
Z 2
dt = 2.
=
C(O,R)
b. Not
am cu K compactul marginit de curba . Distingem doua cazuri:
dac
a O 6 K (se poate aplica formula Green-Riemann) sau daca O K (nu
se poate aplica formula Green-Riemann).
Presupunem mai nt
ai ca O 6 K; atunci:
Z
Z Z
x
2
x + y2
2
y
x + y2
dxdy = 0.
Presupunem acum c
a O K; fie R > 0 astfel ncat C(O, R) este inclus n
interiorul lui K. Not
am cu D(O, R) discul deschis de centru O si raza R.
Fie A compactul A = K \ D(O, R). Bordul orientat al lui A este reuniunea
A = C(O, R), sensul pe cerc fiind sensul trigonometric negativ. Deoarece
O 6 A, avem:
Z Z
Z
0dxdy = 0.
=
A
Rezult
a:
3. Fie =
Z
= 2.
C(O,R)
xy
x+y
dx + 2
dy. Sa se calculeze integrala curbilinie
2
2
x +y
x + y2
Solutie
Observ
am c
a este o 1-forma diferentiala nchisa. In continuare aplicam
rationamentul de la exercitiul precedent.
4. S
a se calculeze urmatoarele integrale curbilinii direct si aplicand formula
Z Green-Riemann:
y2
x2
x2 y 2
e a2 + b2 (ydx + xdy), = {(x, y) | 2 + 2 = 1}.
a.
a
b
Z
x2
b.
xydx + dy,
2
271
2
x2
+ y2
a2
b
Z Z
(ydx + xdy) =
2e
2
x2
+ y2
a2
b
x2 y 2
1+ 2 + 2
a
b
dxdy,
integrala dubl
a calcul
andu-se cu coordonate polare generalizate.
b. Curba nu este nchis
a, deci nu putem aplica direct formula GreenRiemann. Fie A(0, 1) si B(0, 1) si fie [AB] segmentul orientat (de la A
catre B) determinat de aceste puncte. Fie = [AB]; atunci este o
curba nchis
a si deci, aplic
and formula Green-Riemann, obtinem (notam cu
K compactul m
arginit de ):
Z
xydx +
x2
dy =
2
Z Z
0dxdy = 0.
K
Rezult
a deci:
x2
xydx + dy =
2
xydx +
[AB]
x2
dy = 0,
2
ultima integral
a curbilinie calcul
andu-se imediat cu definitia.
5. S
a se calculeze aria multimii marginite de curba n urmatoarele
cazuri:
x2 y 2
a. 2 + 2 = 1, (a > 0, b > 0).
a2
b2
b. x 3 + y 3 = 1.
Solutie
Z
1
Aria multimii m
arginite de curba este A =
xdy ydx.
2
a. Cu parametrizarea x(t) = a cos t, y(t) = b sin t, t [0, 2), obtinem:
1
A=
2
3
xdy ydx =
2
Z 2
0
3
sin2 t cos2 tdt = .
8
272
1
xdy ydx =
2
1 2
a2 b2
b. A =
dt = 2a2 b2
2 0 a2 sin2 t + b2 cos2 t
c. Analog.
Z
Z b
2 (t)dt.
Z
0
du
= ab.
+ b2
a2 u2
7. S
a se calculeze circulatia campului de vectori V pe curba n cazurile:
a. V = y 2 i + xyj,
= {(x, y); x2 + y 2 = 1, y > 0} {(x, y); y = x2 1, y 0}.
b. V = ex cos yi ex sin yj.
este o curb
a arbitrar
a continuta n semiplanul superior care uneste punctele
A(1, 0) si B(1, 0), sensul fiind de la A catre B.
Solutie
a. Vom aplica formula Green-Riemann; notand cu K interiorul curbei ,
obtinem:
Z Z
ydxdy =
V dr =
Z 1
1x2
dx
ydy.
x2 1
0dxdy = 0,
V dr =
V dr =
[AB]
V dr =
Z 1
0
et dt = 1 e.
273
Z Z
V ((t))n(t)dt =
div(V )dxdy.
Solutie
Din definitia integralei curbilinii, rezulta:
Z b
P dy Qdx.
V ((t))n(t)dt =
a
V ((t))n(t)dt =
a
Z Z
P dy Qdx =
=
K
P
Q
+
dxdy =
x
y
Z Z
div(V )dxdy.
K
2f
2f
+
= 0 pe U.
x2
y 2
Z 2
egalitate numit
a formula de medie pentru functii armonice.
Solutie
Fie (0, 1) si fie
1
g() =
2
Z 2
Vom demonstra c
a functia g este constanta.
Pentru aceasta, calcul
am derivata sa:
g 0 () =
1
2
Z 2
f
0
f
( cos t, sin t) sin t dt =
y
274
2 f
1
f
( cos t, sin t),
( cos t, sin t) ( cos t, sin t) dt.
2 0
x
y
Vom aplica acum rezultatul exercitiului 8 de mai sus.
Vectorul n = ( cos t, sin t) este vectorul normal (exterior) la cercul de
f
f
centru O si raz
a , iar campul vectorial V =
i+
j. Obtinem (notam
x
y
cu K discul de centru O si raza ):
1
g () =
2
0
Z Z
f dxdy = 0.
K
Rezult
a deci c
a functia g este constanta pe intervalul (0, 1); n consecinta,
avem:
Z
1 2
f ( cos t, sin t)dt = g() = lim g() =
0
2 0
Z 2
1
f ((0, 0)) = f ((0, 0)).
=
2 0
9.3
Formula Gauss-Ostrogradski
Z
10. S
a se calculeze integrala de suprafata
x2 dy
n urmatoarele cazuri:
z 3 dx
a. =
dz 2xydz dx +
dy.
2
2
2
= {(x, y, z) ; x + y + z = 9}.
b. = yzdy dz (x + z)dz dx + (x2 + y 2 + 3z)dx dy.
= {(x, y, z); x2 + y 2 = 4 2z, z 1} {(x, y, z); x2 + y 2 4 2z, z = 1}.
c. = x(z + 3)dy dz + yzdz dx (z + z 2 )dx dy.
= {(x, y, z); x2 + y 2 + z 2 = 1, z 0}.
Solutie
a. Fie K = {(x, y, z); x2 + y 2 + z 2 9};
aplic
and formula Gauss-Ostrogradski (sunt verificate ipotezele), obtinem:
Z
x2 dy dz 2xydz dx + z 3 dx dy =
Z Z Z
3z 2 dxdydz,
integrala tripl
a calcul
andu-se folosind coordonate sferice.
b. Fie K compactul marginit de suprafata (nchisa) si fie
D = {(x, y); x2 + y 2 2} proiectia lui K pe planul xOy; aplicand formula
Gauss-Ostrogradski, obtinem:
Z
Z Z Z
Z Z
3dxdydz = 3
K
dxdy
D
Z 2 1 (x2 +y2 )
2
1
dz.
275
Z Z Z
2dxdydz =
K
4
.
3
Rezult
a deci:
Z
Z Z
0dxdy = 0,
D
si deci
4 3
3 .
11. S
a se calculeze integrala de suprafata
Gauss-Ostrogradski n urm
atoarele cazuri:
a. = x(y z)dy dz + y(z x)dz dx + z(x y)dx dy.
= {(x, y, z) ; z = 1 x2 y 2 , z > 0} {(x, y, z) x2 + y 2 1, z = 0}.
b. = x2 (y z)dy dz + y 2 (z x)dz dx + z 2 (x y)dx dy.
= {(x, y, z); z 2 = x2 + y 2 , 0 < z 1}.
Solutie
Analog cu exercitiul anterior; n cazul b trebuie sa reunim la discul
D = {(x, y, z); x2 + y 2 1, z = 1}, orientat dupa normala k. Obtinem
Z
Z 1
Z 2
d
0
2 (cos sin )d = 0.
!2
z2
= 1.
c2
276
Solutie
Ecuatia suprafetei se poate scrie sub forma echivalenta:
x2 y 2
+ 2 =
a2
b
z2
,
c2
z2
c2
a 1
2 + q
y2
b 1
z2
c2
2 = 1.
z2
z2
4
a 1 2 si b 1 2 .
c
c
4
A(z) = ab 1
z2
.
c2
Z Z Z
div(V ) dxdydz =
V n d =
Z c
z2
(2az + 3z 2 ) 1 2 dz = 3ab
= ab
c
c
Z c
= 6ab
0
z2 1
z2
dz = 6ab
c2
3
= abc3
2
Z
0
(2az + 3z 2 ) dxdy =
dz
Z Z
D(z)
Z c
z2 1
3
sin2 2t dt = 2 abc3 .
8
x2
z2
dz =
c2
q
q
=
2
2
4r
+y +z
277
si fie c
ampul de gradienti:
E = gradf.
Campul scalar f reprezint
a potentialul electric (sau potential Newtonian)
asociat sarcinei electrice q plasate n O, iar E este campul electric generat
(sau c
amp Newtonian).
a. Sa se expliciteze E si s
a se demonstreze ca este camp solenoidal, adica:
divE = 0.
b. Sa se demonstreze c
a fluxul campului E prin orice suprafata nchisa ce
nu contine originea n interior este nul.
c. Sa se demonstreze c
a fluxul campului E prin orice suprafata nchisa ce
contine originea n interior este q, (legea lui Gauss).
Solutie
a. Putem calcula E direct cu definitia, sau aplicand proprietatile gradientului; obtinem:
q r
E = gradf =
.
4 r3
Aratam acum c
a E este solenoidal:
q 3
2
2
2
divE = grad(divf ) = f =
3r
3r(x
+
y
+
z
)
= 0.
4r6
b. Fie o suprafat
a nchis
a ce nu contine originea n interior. Deoarece
campul electric E este de clas
a C 1 pe R3 \ {O}, sunt ndeplinite ipotezele
formulei Gauss-Ostrogradski si deci, (notam cu K compactul marginit de
si cu n versorul normalei exterioare la ), obtinem:
F (E) =
Z Z Z
divEdxdydz = 0.
E nd =
E nd =
S
q
4
Z 2
d
0
sin d = q.
0
278
14. Fie n N si fie q > 0, {1, 2, .., n}. Fie A , {1, 2, .., n}, n
puncte n R3 de coordonate (x , y , z ). Notam cu r vectorul de pozitie al
punctului A . Potentialul electric generat de sarcinile electrice q plasate n
punctele A este
n
1 X
q
f (x, y, z) =
,
4 =1 k r r k
unde, k k este norma euclidiana n R3 . Fie E = gradf campul electric
asociat potentialului f . Sa se demonstreze ca fluxul campului electric E
printr-o suprafat
a arbitrara nchisa ce contine toate punctele A n interin
X
q .
=1
Solutie
Se aplic
a rationamentul din exercitiul anterior.
15. Legea lui Arhimede
Consider
am un recipient (continut n semispatiul z < 0) n care s-a turnat
un lichid av
and densitatea constanta c.
Scufund
am n lichid un corp pe care l asimilam cu un compact cu bord orientat (K, K). Presupunand ca presiunea exercitata de lichid asupra corpului
scufundat creste proportional cu adancimea, obtinem pentru campul presiunilor formula V = czk. Forta ascensionala pe care lichidul o exercita asupra
corpului scufundat este, prin definitie, egala cu fluxul campului presiunilor
prin suprafata (bordul) K, n raport cu normala exterioara, n. Aplicand
formula Gauss-Ostrogradski, obtinem:
FK (V ) =
Z Z Z
V nd =
K
Z Z Z
divV dxdydz =
K
cdxdydz = c vol(K),
K
adic
a forta ascensionala este egala cu masa lichidului dezlocuit de corpul
scufundat.
16. Fie o suprafata nchisa si fie K compactul marginit de . Sa se
demonstreze c
a:
Z
1
r nd = vol (K) ,
3
279
r nd =
1
3
Z Z Z
Z Z Z
div(r) dxdydz =
dxdydz = vol(K).
17. Fie c
ampul vectorial V = r +
kr
r si fie suprafata
r4
=3+
kr
r4
kr
divr + rgrad
r4
kr
1
= 3 + 3 4 + r 4 grad(k r) + (k r)gradr4 =
r
r
kr
=3+3 4 +r
r
k
(k r)
4 6 r
r4
r
= 3.
Notand cu K compactul m
arginit de suprafata , rezulta:
F (V ) =
Z Z Z
3dxdydz = 3vol(K).
V nd =
1
18. S
a se calculeze fluxul c
ampului vectorial V = (r k) prin:
r
a. O suprafat
a nchis
a arbitrar
a ce nu contine originea n interior.
b. Sfera de centru O si raz
a R.
Solutie
a. In primul caz se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; fluxul este nul
deoarece divV = 0.
b. In cazul al doilea, fluxul se calculeaza cu definitia integralei de suprafata
(nu sunt ndeplinite ipotezele formulei Gauss-Ostrogradski); si n acest caz
fluxul este tot 0 deoarece vectorii V si normala exterioara la sfera sunt ortogonali.
280
b.
K
Z Z Z
f (gradg) g (gradf ) n d =
f g g f dxdydz.
Solutie
a. Pentru prima formula se aplica formula Gauss-Ostrogradski campului de
vectori V = f gradg:
Z
Z Z Z
f (gradg) n d =
Z Z Z
=
K
Z Z Z
=
K
b. A doua formul
a rezulta direct din prima.
20. Fie (K, K) un compact cu bord orientat din R3 si fie n versorul normalei exterioare la suprafata K. Fie h o functie armonica pe o vecinatate a
dh
lui K si fie
derivata dupa directia n a lui h. Sa se demonstreze egalitatile:
dn
Z
dh
a.
d = 0.
ZK dn
Z Z Z
dh
h
k gradh k2 dxdydz.
b.
d =
dn
K
K
Solutie
a. Se aplic
a prima formula a lui Green pentru: f = 1 si g = h; o alta
metod
a este de a aplica formula Gauss-Ostrogradski campului V = gradh:
Z
K
dh
d =
dn
(gradh) n d =
K
Z Z Z
Z Z Z
div(gradh) dxdydz =
K
h = 0.
K
b. Se aplic
a a doua formula a lui Green pentru f = g = h; o alta metoda
const
a n a aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru V = h gradh:
Z
h
K
dh
d =
dn
Z Z Z
h gradh n d =
K
281
Z Z Z
Z Z Z
Z Z Z
h g + k gradh k
Z Z Z
dxdydz =
9.4
k gradh k2 dxdydz.
21. S
a se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala curbilinie
urmatoarele cazuri:
a. = (y z)dx + (z x)dy + (x y)dz.
: z = x2 + y 2 , z = 1.
b. = ydx + zdy + xdz,
: x2 + y 2 + z 2 = 1, x + y + z = 0.
Solutie
a. Fie suprafata = {(x, y, z); z = x2 + y 2 + z 2 , z 1}; atunci este bordul
lui si aplic
and formula lui Stokes obtinem (lasam ca exercitiu verificarea
compatibilit
atii orient
arilor):
Z
2(dy dz + dz dx + dx dy) =
= 2
Z Z
(2x 2y + 1)dxdy,
1
3
cos = (i + j + k) k =
.
3
3
Intersectia dintre sfer
a si plan este un cerc mare al sferei, notat . Consideram drept suprafat
a portiunea din planul x + y + z = 0 situata n
interiorul sferei x2 + y 2 + z 2 = 1. Evident, aria lui este . Fie D proiectia
lui pe planul xOy. Aria lui D (care este interiorul unei elipse) este:
3
aria(D) = aria() cos =
.
3
Rezult
a:
Z
(dy dz + dz dx + dx dy) =
282
3dxdy = 3 aria(D) = 3.
Z Z
D
22. S
a se calculeze circulatia campului vectorial
V = (y 2 + z 2 )i + (x2 + z 2 )j + (x2 + y 2 )k
pe curba : x2 + y 2 + z 2 = R2 , ax + by + cz = 0.
Solutie
Curba este un cerc mare al sferei (intersectia sferei cu un plan ce trece prin
centrul sferei); consideram drept suprafata oricare din cele doua semisfere
determinate de plan pe sfera. Aplicand formula lui Stokes, obtinem:
Z
V dr =
(rotV ) n d =
1
(xi + yj + zk) d = 0,
R
1
Rr
a.
Z
b.
Solutie
a. Integrala este 0.
b. Consider
and portiunea din planul z = y + 1 situata n interiorul
2
cilindrului x + y 2 = 1, si aplicand formula lui Stokes, obtinem:
Z
dz dx dx dy =
Z Z
2dxdy = 2,
unde este poligonul de intersectie dintre cubul [0, 1] [0, 1] [0, 1] si planul
3
x+y+z = .
2
283
Solutie
este un hexagon regulat. Pentru a calcula integrala cu definitia trebuie
parametrizate laturile hexagonului; de exemplu, latura din planul xOy are
parametrizarea:
3
1
x(t) = t, y(t) = t, t , 1 .
2
2
Calcul
am acum integrala aplic
and formula lui Stokes. Fie portiunea din
3
planul x + y + z = situat
a n interiorul cubului (interiorul hexagonului).
2
Proiectia lui pe planul xOy este multimea
D = {(x, y);
1
3
x + y , 0 x 1, 0 y 1},
2
2
3
. O parametrizare (carteziana) a suprafetei este
4
z=
3
x y, (x, y) D.
2
= 2
= 2
9
3dxdy = 6 aria(D) = .
2
D
Z Z
25. S
a se calculeze direct si aplicand formula lui Stokes integrala
Z
pe curba de ecuatii:
x2 + y 2 = R2 , z = x + y.
Solutie
Pentru a calcula integrala direct parametrizam
: x(t) = R cos t, y(t) = R sin t, z(t) = R(cos t + sin t), t [0, 2).
284
dx dy + dy dz dz dx =
Z Z
dxdy = R2 .
1
26. S
a se calculeze circulatia campului de vectori V = (k r) pe curba
r
= 1 2 3 , unde:
1 = {(x, y, z); x2 + y 2 = 1, z = 0, x > 0, y > 0}
2 = {(x, y, z); y 2 + z 2 = 1, x = 0, y > 0, z > 0}
3 = {(x, y, z); z 2 + x2 = 1, y = 0, z > 0, x > 0}.
Solutie
Vom aplica formula lui Stokes; pentru aceasta, calculam mai ntai rotorul
c
ampului V :
1
1
rotV = rot(k r) (k r)grad =
r
r
1
dk
dr
=
k divr r divk +
r
dr
dk
+ (k r)
r
2k
=
.
3
r
r
rotV nd,
V dr =
V dr =
2.
27. Fie a > 0, b > 0, c > 0, si fie punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) si
C(0, 0, c). Fie Zreuniunea segmentelor [AB] [BC] [CA] (cu acest sens).
(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz.
S
a se calculeze
Solutie
285
a
b
z =c 1
Rezult
a:
Z
Z Z
OAB
c c
+ + 1 dxdy =
a b
= ab + bc + ca.
Z 2
0
rot(V ) n d =
V dr =
286
rot(V ) n d,
V dr =
orient
arile pe si fiind compatibile. Parametrizam cartezian :
x
, (x, y) D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 a2 }.
a
z =b 1
Rezult
a vectorii tangenti la :
1, 0,
b
a
si (0, 1, 0),
b
i+ k.
a
Rotorul c
ampului V este rotV = i + j k. Rezulta circulatia:
Z
Vr=
rot(V ) n d = a
b
1+
.
a
Solutie
Aplic
am formula lui Stokes:
Z
(c r) r dr =
rot (c r) r n d =
287
(c r) rotr r grad(c r) n d =
(c r) n d =
c(r n)d.
f gradg dr =
g
g
f
f
f
dx + f
+g
+g
x
x
y
y
g
f
dy + f
+g
z
z
dz = 0.
Solutie
Se aplic
a formula lui Stokes. Pentru prima egalitate:
Z
f grad g dr =
Z
Z
rot
f
f
g
g
+g
+g
i+ f
f
x
x
y
y
f
g
+g
j+ f
z
z
k = 0,
c (n gradg)d.
Solutie
a. Aplic
am formula lui Stokes; pentru aceasta, calculam
rotV = f (r) rotr r gradf (r) = r
f 0 (r)
r = 0,
r
288
V dr =
ar 0
f (r) n d,
r
V dr =
ar 0
f (r)n d =
r
Calcul
am acum rotorul lui V ; pentru aceasta, calculam mai ntai:
r
gradf (r) = f 0 (r) gradr = f 0 (r) .
r
Obtinem:
(a r) 0
rot (( a gradf (r) ) r) = rot
f (r) r =
r
(a r) 0
(a r) 0
f (r) rotr r grad
f (r)
=
r
r
= r
= r
(a r)
r
ra (ar)
f 0 (r)
r2
r
r
f 0 (r) grad
=
ceea ce ncheie demonstratia.
(ar)
gradf 0 (r) =
r
( a r ) 00
r
+
f (r)
r
r
f 0 (r)
(a r),
r
Capitolul 10
Analiz
a matematic
aI
Testul 1.
n1
III. S
a se construiasc
a un sir al aproximatiilor succesive care sa convearga
la solutia real
a a ecuatiei x3 + 12x 1 = 0.
IV. S
a se studieze convergenta punctuala si uniforma a sirului de functii
fn : [0, 1] 7 R, fn (x) = xn xn+1 .
V. Sa se studieze existent(
a derivatelor partiale si a diferentialei (n origine)
x2 y
, (x, y) 6= (0, 0)
x2 +y 2
pentru functia: f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)
VI. Sa se determine maximul si minimul functiei f (x, y) = x2 +y 2 3x2y+1
pe multimea K = {(x, y) R2 | x2 + y 2 1}.
Testul 2.
I. Sunt urm
atoarele afirmatii adevarate? Justificare.
a. Orice functie de clas
a C 1 (R2 ) este diferentiabila.
b. Dac
a f : R2 7 R are derivate partiale n origine, atunci ea este
diferentiabil
a n origine.
289
290
II. S
a se studieze convergenta uniforma a seriei:
sin nx
,x
n2
R. Se poate
n1
Z b
liniar
a? Dar continu
a?
Testul 3.
I. Teorema contractiei.
II.
a se studieze
convergent
a si convergenta absoluta seriilor:
X S
X (1)
n
n(2+i)n
,
3n
ln n .
n1
n2
x2 y 2
x2 +y 2
xy sin
Testul 4.
I. Teorema lui Taylor. Este adevarat ca orice functie f C (R) se poate
dezvolta n serie Taylor n vecinatatea oricarui punct?
1
II. S
a se calculeze rotorul campului vectorial V = (k r).
r
III. S
a se aproximeze cu o eroare mai mica decat 103 solutia reala a ecuatiei
MATEMATICA
I
10.1. ANALIZA
291
x3 + 4x 1 = 0.
IV. S
a se determine valorile extreme ale produsului xy cand x si y sunt
coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuatie x2 + 2y 2 = 1.
V. Sa seq
studieze convergenta punctuala si uniforma a sirului un : R 7 R,
un (x) = x2 + n12 , n > 0.
VI. S
a se studieze convergenta seriei
n!
(a+1)(a+2)...(a+n) ,
a > 1.
n0
Testul 5.
I. Spatiul metric al functiilor continue (C[a, b], k k ) este complet ? Justificare.
Z 1
sin x
2
II. Sa se calculeze cu o eroare mai mica decat 10 integrala
dx.
x
0
(
xy
sin nx
2n , x
R?
n=1
Testul 6.
I. Consider
am pe Q si C metrica uzuala: d(x, y) = |x y|. Sa se stabileasca
daca urm
atoarele afirmatii sunt adevarate sau false. Justificare.
a. Spatiul metric (Q, d) este complet.
b. Spatiul metric (C, d) este complet.
n
X
an+1
II. Sa se studieze convergenta seriei
, a > 0, b > 0.
bn+1
n1
III. S
a se determine multimea de convergenta (n R) a seriei de puteri:
n!
n
(a+1)(a+2)...(a+n) x
, a > 0.
n=1
kr
IV. Sa se calculeze divergenta c
ampului vectorial V = r + 4 r, unde k este
r
versorul axei Oz, iar r este vectorul de pozitie.
V. Sa se determine valorile extreme ale functiei f : R3 7 R,
292
Testul 7.
I. Serii de puteri, teorema lui Abel.
II. S
a se dezvolte n serie n jurul originii functia f (x) = arctgx si sa se
Z 1
2 arctgx
2
calculeze cu o eroare mai mica decat 10 integrala
dx.
R3
x2
III. Fie f :
7 R ; f (x, y, z) =
+ yz xy si a = (1, 1, 2). Sa se deterdf
(a) este maxim.
mine versorul s stiind ca ds
IV. S
a se determine extremele functiei z = z(x, y), definite implicit de
ecuatia z 3 + z + 20(x2 + y 2 ) 8(xy + x + y) = 0.
V. S
a se caracterizeze sirurile Cauchy si cele convergente ntr-un spatiu metric discret.
VI. S
a se afle f C 2 (R) stiind ca functia u(x, y) = f (x2 y 2 ) este armonica
2
pe R .
Testul 8.
I. S
a se enunte si s
a se demonstreze trei criterii de convergenta pentru serii
cu termeni pozitivi.
R
II. Fie a, b R, a < b. Sa se demonstreze ca d1 (f, g) = ab |f (x) g(x)|dx
este distant
a pe multimea functiilor continue
C[a, b].
X (1)n
III. S
a se calculeze suma seriei numerice
3n+1 , folosind seria de puteri
n0
X (1)n
3n+1 .
3n+1 x
n0
IV. S
a se studieze continuitatea
2 2si existenta derivatelor partiale n origine
x
+ y2
y2
x
daca xy 6= 0
0 daca xy = 0
V. Fie F C 2 (R2 ). Functia y = y(x) este definita implicit de ecuatia
ale functiei f (x, y) =
F (sin x + y, cos y + x) = 0.
S
a se determine y 00 n punctele critice ale lui y.
dy
d2 y
VI. Fie ecuatia diferentiala x2 dx
ia daca
2 + x dx + 2y = 0. Ce devine ecuat
MATEMATICA
I
10.1. ANALIZA
293
Testul 9.
I. In R (cu distanta uzual
a) orice sir Cauchy este convergent? X
Justificare.
(1)n
II. Sa se studieze convergenta si convergenta absoluta a seriei
ln n .
n1
III. S
a se dezvolte n serie de puteri centrate n zero X
functia
135...(2n1)
1
f (x) = arcsin x si apoi s
a se calculeze suma seriei 1+
246...(2n) 2n+1 .
n1
1cos x2
2
2 .
x0 x sin x
xy 3
x2 +y 2
Testul 10.
I. Derivarea si integrarea termen cu termen a sirurilor
funct
ii.
Xde(1)
n
II. Sa se studieze convergenta absoluta pentru seria
.
n ln2 n
n2
x2
y2
V. Este functia g :
7 R, g(x, y) = x
+
de clasa
VI. S
a se determine punctele de extrem local ale functiei:
f (x, y) = 3xy 2 x3 15x 36x + 9, (x, y) R2 .
n1
1
C (R2 )
294
10.2
Analiz
a matematic
a II
Testul 1.
I. S
a se enunte si s
a se demonstreze doua criterii de convergenta absoluta
pentru integrala Riemann improprie.
Z
II. S
a se calculeze
x4
(x+1)2
dx.
III.
a se calculeze integrala:
Z Z S
1+
Testul 2.
I. Formula Green-Riemann.
Z
II. S
a se studieze continuitatea functiei F (y) =
0
sin xy
dx, y
1+x2
R.
MATEMATICA
II
10.2. ANALIZA
295
Testul 3.
I. Formula Gauss-Ostrogradski.
Z2
III.
a se calculeze integrala dubla:
Z Z S
(x + 3y)dxdy, D fiind multimea plana marginita de curbele de ecuatii
D
y = x2 + 1, y = x2 , x = 1, x = 3.
IV. S
a se calculeze aria paraboloidul z = x2 + y 2 , z [0, h].
V. Sa se calculeze coordonatele centrului de greutate al unui arc de cerc de
raza R si de m
asur
a (0, ), presupus omogen.
1
VI. Sa se calculeze fluxul c
ampului vectorial V = (rk) printr-o suprafata
r
nchisa arbitrar
a ce nu contine originea n interior.
Testul 4.
I. Teorema lui Poincare.
ln x
x3 1
dx
III. S
a se dezvolte n serie Fourier functia f (x) = |x|, x [, ], prelungita prin periodicitate la ntregul R. Sa se deduca apoi suma seriei numerice:
1
+ 312 + 512 + ....
12
Z
IV. Fie =
xy
x2 +y 2
dx +
x+y
x2 +y 2
culeze
Stokes.
VI. S
a se calculeze fluxul c
ampului de vectori
suprafata de ecuatie z 2 = x2 + y 2 , z [0, 1].
r = xi + yj + zk, prin
296
Testul 5.
I. Formula lui Stokes.
Z1
II. S
a se calculeze integrala
dx
1
(1xn ) n
, n N.
III. S
a se determine seria Fourier asociata funct
iei f (x) = eax , x (, ]
X
1
si apoi s
a se calculeze suma seriei de numere:
, a 6= 0.
n2 +a2
n1
IV. S
a se calculeze volumul multimii marginite de suprafetele de ecuatii
z = 4 x2 y 2 , 2z = 5 + x2 + y 2 .
V. S
a se calculeze fluxul campului de vectori V = yixj+z 2 k, prin suprafata
de ecuatie z = x2 + y 2 , z [0, 1].
VI. S
a se calculeze masa firului material de ecuatii parametrice:
Testul 6.
I. Baze ortonormale n spatii Hilbert si serii Fourier.
Z1
II. S
a se calculeze integrala
lnp
1
x
dx, p > 1.
III. S
a se
calculeze aria multimii plane marginite de curba de ecuatie
2
x2 + y 2 = 2a2 xy, a fiind o constanta pozitiva.
x
IV. Fie = x2y
dx + x2 +y
2 dy.
+y 2
Z
a. S
a se calculeze integrala curbilinie
C(O,R)
O 6 .
V. S
a se calculeze volumul multimii marginite de suprafetele de ecuatii
2
x + y 2 + z 2 = 1, y 2 + z 2 = x2 , x 0.
VI.
S
a se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala:
Z
y(y + 2z)dx + 2x(y + z)dy + 2xydz ,
MATEMATICA
II
10.2. ANALIZA
297
Testul 7.
I. Serii trigonometrice.
sin x
x
dx.
Z Z
de curbele de ecuatii x2 + y 2 = e2 , y = x 3, x = y 3, x 0.
IV. Fie 1-forma diferential
a = ydx + xdy, (x, y) R2 .
i. Este nchis
a? ZDar exact
a?
ii. Sa se calculeze
pe un drum cu capetele A(2, 1) si B(1, 3).
III. Sa se calculeze integrala dubla
x2 dydz2xydzdx+z 3 dxdy,
Testul 8.
I. Integrale cu parametri.
Z
III. S
a se calculeze volumul multimii:
= {(x, y, z) R3 ; (x, y) D, 0 z f (x, y)},
daca D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 2y}, si f (x, y) = x2 + y 2 .
IV. Sa se calculeze masa si coordonatele centrului de greutate ale unei semisfere S de raz
a R si av
and densitatea constanta c.
V. Fie V = (x2 + y 4)i + 3xyj + (2xz + z 2 )k si fie semisfera
= {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 = 16, z 0}.
Sa se calculeze fluxul c
ampului rot (V ) prin , orientata cu normala exterioara (la sfer
a).
VI. S
a se determine seria Fourier asociata functiei f (x) = x2 , x (, ],
prelungit
aXprin periodicitate
la R.
Sa se calculeze apoi sumele seriilor de
X (1)n1
X
1
1
numere:
,
,
.
n2
n2
n4
n0
n1
n1
298
Testul 9.
I. M
asura si integrala Lebesgue.
Z2
II. S
a se calculeze integrala: F (a) =
ln
1+a cos x
1a cos x
dx
cos x ,
|a| < 1.
Z Z
III. S
a se calculeze:
ex
2 +y 2
IV. S
a se calculeze norma si valorile proprii ale operatorului
W : `2 (Z) `2 (Z) , (W x)(n) = x(n 1) , n Z.
V. Fie P, Q, R : = {(x, y, z) ; y > 0, z 0} 7 R,
y
x
2
2
P = x2 yz + x2 +y
2 , Q = y zx x2 +y 2 , R = z xy.
Z
Not
and cu = P dx + Qdy + Rdz, sa se calculeze
, unde este un
1
3
Testul 10.
I. Functiile lui Euler.
II. Fie f : [0, 1] (0, ) 7 R, f (x, y) =
x
y2
Z 1
Z 1
F (y) =
x 2
y
y0 0
f (x, y) si
0 y0
III. S
a se calculeze volumul multimii marginite de suprafetele de ecuatii
2
x + y 2 = 1, z 2 = x2 + y 2 , z 0.
IV. S
a se calculeze aria submultimii de pe paraboloidul z = x2 + y 2 situat
n interiorul cilindrului x2 + y 2 = 2y.
Z
V. S
a se calculeze, aplicand formula Green-Riemann,
xydx +
x2
2
dy,
Bibliografie
Lucr
ari teoretice
1. I. Colojoar
a
Analiz
a matematic
a, Ed. Didactic
a si pedagogic
a, Bucuresti, 1983.
2. R. Courant
Differential and Integral Calculus, vol.1,2, Nordeman Publishing Co, 1945.
3. G.M. Fihtengolt
Curs de calcul diferential si integral, vol.1,2,3, Ed. Tehnic
a, 1965.
4. P. Flondor, O. St
an
asil
a
Lectii de analiz
a matematic
a, Ed. ALL, 1993.
5. L.V. Kantorovici, G.P. Akilov
Analiz
a functional
a, Ed. S
tiintific
a si enciclopedic
a, 1986
6. M. Olteanu
Curs de analiz
a functional
a, Ed. Printech 2000.
7. C. P. Niculescu
Fundamentele analizei matematice, Ed. Academiei Rom
ane, 1996.
8. W. Rudin
Principles of mathematical analysis, Mc Graw Hill, N.Y. 1964.
9. O. St
an
asil
a
Analiz
a liniar
a si geometrie, Ed. ALL, 2000
10. O. St
an
asil
a
Matematici speciale, Ed. ALL, 2001.
Culegeri de probleme
11. C.M. Bucur, M. Olteanu, Roxana Vidican
Calcul diferential - caiet de seminar, Ed. Printech, 2000.
12. N. Donciu, D. Flondor
Algebr
a si analiz
a matematic
a, Ed. Did. Ped., Bucuresti, 1979.
13. Ioana Luca, Gh. Oprisan
Matematici avansate, Ed. Printech, 2001.
14. Ana Nit
a, Tatiana St
an
asil
a
1000 de probleme rezolvate si exercitii fundamentale, Ed. ALL, 1997.
299