BAZELE EVALURII PSIHICE

Psihodiagnoza - activitate specifica prin care se obtin informatii valide despre structura, dinamica si
personalitatea unei persoane cu ajutorul unui anumit tip de instrumente (interviu, observatie, test psihologic
etc).
Clasic - psihodiagnoza este considerata psihometrie.
Criteriile psihometriei clasice:
natura standardizata a testelor,
interventia minima a examinatorului,
sistemul de evaluare - prin raportarea la rezultatele obtinute.
In cadrul interviurilor, subiectul nu este informat despre pertinenta rezultatelor sale.
Singura interventie permisa pentru examinator- incearcarea si obtinerea unei atitudini pozitive fata de testare.
Toti subiectii trebuiesc testati cu acelasi test si in conditii identice.
n anii 60 ai secolului trecut a aparut o nou orientare - evaluarea comportamental, de la psihometrie
trecandu-se la aceasta noua orientare.
Evaluarea comportamentala incearc s rspund la urmtoarele ntrebri:
ce fac indivizii?
unde?
cnd ?
n ce circumstane?
De obicei se pleaca de la comportamentul motor si verbal.
S-au construit instrumente specifice - proceduri fiziologice, teste de observare, interviuri structurate, tipuri noi
scale de evaluare.
Diferenta dintre psihometrie si evaluarea comportamentala este ca in cazul primei, scorul observat si
interpretat, este compus dintr-un scor real, care oglindeste o entitate interioara, stabila, precum si o eroare de
masurare.
Astfel, daca se va calcula acelasi scor, la acelasi test, la aceeasi persoana dar la intervale de timp diferite, se
vor obtine rezultate care nu difera prea mult.
In evaluarea comportamentala scorul obtinut este, prin definitie, instabil.
Evaluarea comportamentala tinde sa devina dinamica si formativa.
Acest tip de abordare reliefeaza relatia care exista intre invatare si potential, intre invatare si performanta, ca
factor fundamental pentru dezvoltarea si functionarea proceselor cognitive.
Evaluarea formativa pune accent pe evidentierea acelor factori cognitivi sau de natura nonintelectuala care
determina calitatea adaptativa la o situatie problematica.

Diferentele dintre psihometrie si psihodiagnoza moderna sunt:

-psihometria se centreaza pe produs nu pe proces,
-psihometria clasica nu se intereseaza de variatiile procesului rezolutiv, urmarind doar rezultatele sale;
Nu se intereseaza despre cum se poate ameliora o situatie, despre capacitatile de dezvoltare, despre
imbunatatirea performantei subiectului.
In cazul evaluarii formative se urmareste dinamizarea relatiei dintre examinator si examinat, cat si realizarea
testului care se evalueaza prin masurarea castigului cognitiv (dintre distanta la nivelul abilitatii care se masoara
intre pre-testare si post-testare).

FUNCIILE PSIHODIAGNOZEI
Ca activitate sistemica de evaluare psihologica are urmtoarele functii:
1.capacitatea de a surprinde corect trasaturi si capacitati psihice individuale si de a reliefa variabilitatea
psihocomportamentala intra-grupala versus grup de referinta.
Sisteme de referinta folosite :

individul insusi
grupul din care face parte individul
normalitatea

2. evidentierea cauzelor care au condus spre o anumita realitate prezenta a subiectului, mai ales in cazul
prezentei disfunctiilor.
3.prognostica- anticiparea evolutiei probabila a comportamentului unei persoane in anumite conditii sau situatii
contextuale.
4.de a evidentia cazurile de abatere in sens pozitiv sau negativ de la o norma sau etalon (evidentierea
dizabilitatii sau a geniului).
5. demonstrarea functionalitatii programelor de invatare si formare.
6.formarea capacitatilor de cunoastere si autocunoastere.
7.posibilitatea folosirii psihodiagnozei in consiliere si orientare vocationala.
8.sprijinul oferit prin psihodiagnoza, deciziilor de conduita in demersul psihoterapeutic de asistenta sau
consultanta psihologica.
9.oferirea posibilitatii verificarii unor ipoteze stiintifice- testele devenind astfel instrumente de cercetare.
ISTORIC
Aristotel- 350 .e.n. subliniaza importanta observarii directe
comportamentului uman.

si

obiective pentru cunoasterea

1860- Descartes - descrie relatia corp-minte ca interactiune.

1869- nceputul studiului stiintific al diferentelor individuale- Galton- masoara atribute umane ca naltime si
viteza de calcul, dezvoltand statistic diferentele;
1879- prima descriere sistematica a unui test de asociatie libera;
1888 n America, J. Mckeen Cattell- inaugureaza un laborator de testare si tot el, n 1890 introduce termenul
de test mental; deviatia standard ca masura statistica a variabilitatii rezultatelor n raport de medie.
variabilitatii rezultatelor n raport de medie.
n 1896- Krapelin- testarea comparativa a bolnavilor mentali cu oamenii normali.
n 1900 Binet si Simon- initiaza primele interviuri sistematice pentru examinarea inteligentei.
1904 Spermann introduce teoria bifactoriala a inteligentei (g si factori specifici)
1905 C.G.Jung- experimentul asociativ verbal pentru a descoperi si diagnostica complexele inconstiente.
1905 Pieron- tehnici psihometrice ca metode ale psihologiei experimentale.
1905- Binet si Simon- laborator in scoala primara, dezvolta o scala de diagnostic al nivelului de inteligenta
pentru copii normali si anormali (Paris),
1908 realizeaza a doua scala de inteligenta si inventeaza termenul de varsta mentala.
Scala Binet-Simon 1908- termenul de comportament in Franta, iar in Belgia apare primul cabinet de testare
psihologica.
1910- J. M.Cattell prezinta prime serie de 10 instrumente psihologice- teste mentale- dar si experimentate.
1911- a treia scara Binet-Simon
1912- W. Stern- introduce termenul de quatient intelectual / coeficient intelectual - evaluare a nivelului actual
al inteligentei prin distanta dintre varsta reala si cea mentala.
1917- primul test colectiv nonverbal pentru testarea unei populatii largi (armata USA)- Army Alpha and Beta
Examination.
1918- Woodworth- primul inventar major de personalitate folosit in armata SUA pentru screeningul recrutilor
din armata americana.
Dupa primul razboi, folosirea testelor se deszvlota foarte mult.
1921 Rorschach- Psihodiagnosticul- introducerea a 10 planse pentru evaluarea bolilor mintale.
1922- Cattell- infiinteaza Corporatia Psihologica firma de consultanta si publicare a testelor
1923- testarea elevilor de scoala prin testul de dezvoltare mintala Standford.
1928 Hartsthorne&May publica cercetarea Studii privind inselatoria care include primele teste situationale.

1935 Thorndike dezvolta analiza factoriala

1936- URSS- interzicerea testelor
1939- Frank- introduce termenul de tehnici proiectative pentru probele cu stimuli ambigui, asupra carora,
subiectul proiecteaza starile si nevoile interioare
1942 Hathaway&Mckinley publica Inventarul multifazic Minnesota, MMPI, primul instrument complex
de evaluare diferentiala a patologiei psihice.
1959 Guilfort- structura tridimensionala a intelectului- 120 abilitati masurate prin proceduri specifice
1966- Asociatia Psihologilor Americani publica standardele pentru testele si manualele psihologice
1969- APA introduce ghiduri pentru testarea celor dezavantajati.
Dupa anii 70 se introduc computerele in testarea psihica.
In prezent

aparatura statistica;
personalitatea de la un model initial uni sau tridimensional se prezinta sub forma unor modele factoriale
complexe;
periodicizarea etalonarii, reetalonarii si revizia testelor;
s-au dezvoltat cercetarile legate de analiza de item;
s-au dezvoltat cercetarile asupra validitatii;
se pune un accent special pe standardele de testare psihologica care au devenit obligatorii in diferite
state ale lumii.
CURSUL II

DEFINIREA TESTULUI
Test testum = oala de pamant (capacul cesteia)
(latina) = incercare, proba, marturie, piatra de incercare.
1938 H. Pieron- testul reprezinta orice experienta psihologica destinata a permite masurarea unui proces de
determinare numerica ce se efectueaza cu scopul de a caracteriza un individ supus unor probe determinate.
1954 Ana Anastasi- un test este in mod esential o masura obiectiva si standardizata a unui esantion de
comportament.
1960 R. Zazzo testul este o proba definita ca si conditii de aplicare cat si ca mod de cotare, ceea ce permite
pozitionarea unui subiect in raport cu o populatie, ea insasi bine definita biologic si social.
2009, Susana Urbina - un test este o procedur sistematic de ob inere a e antioanelor de comportamente
relevante pentru funcionarea cognitiv sau afectiv i de scorare i evaluare a acestor eantioane conform
standardelor.

Procedura sistematic implic planificare, uniformitate i completitudine.

Principiile si criteriile esentiale in aplicarea testelor:
-standardizarea
implica:
conditiile in care se administreaza testul,
administrarea propriu zisa,
cotarea rezultatelor
si interpretarea rezultatelor
-obiectivitatea (oricine ar fi psihologul /utilizatorul testului, trebuie sa se obtina pentru acelasi subiect rezultate
foarte apropiate).
Dupa obiectivul urmarit:
teste de achizitii de cunostinte
teste de inteligenta
teste de aptitudini specifice
teste de atitudini
teste de interes
teste de sociabilitate
teste de personalitate
teste de temperament
teste de dezvoltare
Dupa timpul alocat:
teste de randament
teste de viteza
Dupa modalitatea de raspuns:
teste cu raspunsul la alegere
teste cu raspunsul creat
Dupa modalitatea de administrare:
teste individuale
teste de grup
teste standardizate
teste verbale - in scris sau oral
teste nonverbal
Dupa procesul psihologic folosit in procesarea informatiei:
cognitive
noncognitive
In functie de felul de interpretare a rezultateleor testelor:
interpretare obiectiva
interpretare subiectiva
Dupa tipul rezultatului:

teste sintetice - ofera rezultate globale

teste analitice - profile de personalitate.

Alegerea unui test se face in functie de:

Utilitate - se masoara prin avantajul practic.
Include scopul testarii, lungimea, abilitatea de a scora , usurinta interpretarii rezultatelor;
Acceptabilitate se refera la adecvarea continutului din perspectiva subiectul (perceaperea
instrumentului de catre subiect ca fiind acceptabil);
Sensibilitate - capacitatea testului de a sesiza modificarile in timp ale variabilei pe care o evalueaza;
Caracterul direct - capacitatea testului de a reflecta comportamentul real, gandirea si sentimentele reale
ale pesoanei repective;
Nonreactivitatea - calitate a testului de a nu provoca sau induce o anumita reactie subiectului.
Reactii posibile induse de catre test:
inducerea raspunsului
manipularea raspunsurilor
intruzivitatea itemilor
inducerea anxietatii de catre itemi
Profilul de personalitate al unui bun psihodiagnostician discuii
NIVELE DE CALIFICARE ALE UTILIZATORILOR TESTELOR
n 1992 a fost nfiinat Association of Test Publishers, ATP, o organizaie care ncearc s men in nivelul
profesionismului i al eticii n procesul de testare.
Testele profesioniste nu pot fi cumprate fr anumite calificri, n funcie de testul cumprat.
Exist trei nivele de competen:
Nivelul A
teste educaionale
unele edituri nu cer nici o specializare, altele cer studii academice n domeniul adecvat.
Nivelul B
instrumentele cer o anumit formare specializat n construirea i utilizarea testelor
teste de aptitudini i de personalitate pentru populaia normal
nivel educaional - de obicei master sau o activitate continu n testare
Nivelul C
nivel nalt educaional
teste individuale de inteligen, proiective
formare profesional avansat sau/i gradul de doctor n psihologie.
PARTICIPANII LA TESTARE

Autorii testului
Editura care public testul
Recenzorii testelor (pregtesc critici evaluative ale testelor din perspectiva calitilor tehnice i practice
ale testelor)

Examinatorii sau persoanele care administreaz testul

Persoanele testate
Persoanele care scoreaz rezultatelor testului
Persoanele care interpreteaz scorurile obinute

MANUALUL TESTULUI
Informatii obligatorii cuprinse capitole:
a) informatii generale
titlul,
editia,
autorii,
data publicarii,
materiale suplimentare necesare,
timp de administrare,
costurile necesare.
b) descrierea pe scurt a scopului sau a naturii testului
-tipul general de test
-natura continutului testului
-informatii despre subtestele sau scalele continute
-tipurile de itemi folositi
c) evaluare practica
trasaturile sau aspecte calitative ale materialului testului (usurinta utilizarii, afectivitatea, adecvarea fata
de subiecti)
aspecte referitoare la modul de utilizare si de administrare
procedurile de scorare (scorul obtinut dat de etalon)
calificarile cerute personalului care administreaza testul;
validitatea de fatada (cum se poate prezenta testul subiectilor testati)
d) evaluari tehnice:
informatii despre norme- tipurile de norme folosite (percentilele, scorare)
fidelitatea
validitatea
e) evaluarea rezumativa a testului- trebuie sa se faca referiri asupra elementelor atat pozitive cat si negative ale
testului.
MSURAREA N PSIHOLOGIE
Masurarea in psihologie/cuantificarea - proces de atribuire a unui numar unei anumite variabile (procesului
psihic).
Variabila poate fi:

comportamentul

aptitudinile
atitudinile
personalitatea

Masurarea cantitativa in psihologie include 3 tipuri de statistici:

statistici descriptive

grafice, mediana, frecvente

statistici inferentiale
fac corelatii si au capacitatea de a judeca diferentele dintre indivizi sau grupuri
statistici multivariale
se aplica in calcule de tip factorial, calcularea regresiilor, corelatiile multiple.
Tipul de masurare folosit este dat de nivelul de masurare:
nominal
ordinal

interval

Proportie

Identificarea tipului de masurare se face in functie de 4 caracteristici:

exclusivitatea
ordonare
echivalenta
caracterul absolut
Scala de tip nominal
are o singura caracteristica
exclusivitatea
presupune atribuirea unui numar si doar a lui unei anumite valori a variabilei.
Scala de tip ordinal
are dou caracteristici
ordonarea si exclusivitatea
permite rangarea variabilelor
Scala de interval
Are trei caracteristici
echivalenta, exclusivitate, ordonare (intervale egale intre valori)

Scala de proportie
are toate cele trei caracterstici anterioare dar si 0 absolut.
La acest nivel se poate face orice tip de operatie matematica.

I. Constructul

Idee elaborata de experti pentru a rezuma un grup de fenomene si a fi utilizata intr-un cadru stiintific.

Proprietatile constructului:
orice construct este o abstractizare a unor rgularitati
nu pot fi observate direct, putandu-se observa doar acele evenimente concrete prin care constructul
este descris.
Poate fi considerat ca o eticheta aplicata unei grupari de comportamente care covariaza.
Construct notiune teoretica derivata din cercetare si din alte experimente, care a fost construita
pentru a explica comportamente sau modele de comportament observabile.
Structura constructului poate fi multidimensionala, include parti sau componente care sunt numite
fatete.

Guilford fatetele creativitatii sunt:

fluiditate,
flexibilitate,
originalitate,
elaborare,
senzitivitate fata de probleme,
redefinirea.

Relatia dintre construct si teoria psihologica

Orice construct este fundamentat pe o teorie care permite descrierea si predictia comportamentelor
legate de acel construct in situatii specifice.
Din aceasta cauza in procesul de elaborare a testelor care trebuie sa evalueze un anumit construct,
demersul incepe prin asocierea acestui construct a variabilelor cantitative despre care se presupune
ca se afla in relatie crescatoare cu scorurile testului.
Urmatorul pas consta in formularea de afirmatii care descriu modul in care se comporta persoanele
care obtin valori mari la testul respectiv, ca si cele care obtin valori mici.
Descrierea constructului in comportamente concrete se realizeaza in 3 pasi:
1. identificarea acelor comportamente care au legatura cu constructul
2. identificarea altor constructe si deciderea, pentru fiecare dintre acestea, daca are sau nu legatura
cu constructul masurat
3. pentru fiecare construct se realizeaza o lista de comportamente prin care el se manifesta.
Pentru fiecare comportament in parte se decide daca are sau nu legatura cu constructul initial.
4. Ultima etapa in descrierea constructului consta in verificarea experimentala a fiecareia dintre
afirmatiile in legatura cu acel construct.
II Domeniul de continut al unui test
multimea tuturor comportamentelor ce pot fi utilizate pentru a masura atributul specific sau
caracteristica la care se refera testul.
Diferentele dintre construct si domeniu: constructul este mai abstract.

In domeniul de continut al unui test, se urmareste evidentierea limitelor domeniului respectiv si

importanta fiecarui element al continutului.

III Grupele contrastante sau grupurile extreme

sunt 2 loturi de subiecti care printr-o variabila sau mai multe au valori diferite si extreme, respectiv
un grup obtine valorile cele mari, pe cand celalalt valori dintre cele mai mici.
Modul de formare ale celor doua grupuri extreme este dependent pe de o parte de numarul de
variabile alese, iar pe de alta parte de scala cu care sunt efectuate masuratorile.
Recomandabil fiecare dintre cele 2 grupe sa fie formate din 27% din populatia studiata.
In practica se accepta ca fiecare grup sa aiba 25%-30%.
IV Criteriul

variabila pe care incercam sa o prevedem cu ajutorul testului respectiv.

In aprecierea personalului, criteriul este o masura a nivelului de performanta exprimata cantitativ si
bazata pe o descriere completa a muncii prestate.

Structura criteriului:
unidimensional
multidimensional (perspectiva cantitativa sau calitativa).
Ex. performanta in munca = cantitatea de produs realizat in unitatea de timp:
calitatea muncii;
timpul de munca neutilizat
stabilitatea in munca
costul nstruirii
cunostintele profesionale
satisfectia in munca
evaluarile facute de superiori si colegi.
Clasificarea criteriilor:
1. dupa modelul de obtinere a valorii acestuia
-subiective
-obiective
2 .dupa gradul in care criteriul valorilor este dependent de contextul in care se afla persoana evaluata:
-individuale
-de grup.
Exemplu

Construct inteligenta.

Domeniul de continut capacitatea de a se adapta la situatii noi; capacitatea de a rezolva

problemele aparute.
Criteriul varsta; adaptarea la situatii noi; stadiul (Piaget).
CURS IV

FIDELITATEA
DEFINITII APA
1954, 1966 fidelitatea reprezinta precizia, consistenta si stabilitatea masuratorii realizata de test.
1974 fidelitatea este gradul in care rezultatele testarii pot fi atribuite surselor sistematice de variatie.
1985 fidelitatea reprezint gradul n care scorurile testului sunt consistente sau repetabile, adica gradul n
care scorurile nu sunt afectate de erorile de masura; orice test este considerat fidel daca:
este precis i
este lipsit de erori de masura.

Fidelitatea este o calitate a scorurilor obinute la test ce sugereaz c acestea sunt suficient de
consistente i de lipsite de erori de msur pentru a fi utile. (S. Urbina, pg.184, 2009)
Eroarea de msur = orice diferen a scorurilor unui test generat de factori conectai cu procesul
de msurare care ns sunt irelevani pentru variabila evaluat.
n studierea fidelitii erorile de msur sunt aleatorii nu sistematice; din aceast cauz sunt complet
nepredictibile.
Aceasta este principala cauz pentru care este corect ca fidelitatae unui test s fie raportat la o
populaie anumit i n condiii specifice.
Scorurile obinute la un test au dou surse:
1. caracteristicile stabile ale participantului sau ale situaiei n care se face msurtoarea;
acetia sunt factorii care contribuie la consistena rezultatelor;
2. carcteristici ale participantului sau ale procesului de evaluare care influeneaz scorurile ns nu
au nimic n comun cu ceea ce se evaluaeaz;
acetia sunt factorii care contribuie la inconsistena rezultatelor;

Scorul observat = scorul real + componenta a scorului determinat de eroarea de msur.

Scorul real (care nu exist cu adevarat, nsa poate fi imaginat) al unui participant este
conceptualizat ca scorul mediu al unei distribuii ipotetice de scoruri care s-ar obine dac
participantului i s-ar aplica acelai test de un numr infinit de ori.

Criteriile de fidelitate ale testelor:

dispersia rezultatelor testului sa fie mare;
distributia rezultatului testului sa fie normala;
rezultatul testului aplicat unui subiect sa fie asemanator cu rezultatul obtinut de catre acelasi subiect
la retestare;
fidelitatea testelor colective sa fie mai mare decat la cele individuale.

I. METODA TEST - RETEST

Se evalueaz coeficientul de stabilitate.
Acesta arat cat de stabile sunt rezultatele testului respectiv in timp.
Evalueaz gradul de eroare din scorurile obinute care poate fi atribuit erorii eantionrii timpului.
Erori posibile determinate de eantionarea timpului:
- momentul n care se realizeaz msurtoarea determin modificarea rezultatelor;
- constructul evaluat fluctueaz n timp.
Procedeu:
administrarea testului unui grup de persoane;
administrarea testului inca o data dupa un interval de timp, aceluiasi grup;
calcularea unui coeficient de corelatie liniara intre scorurile obtinute la cele doua testari.
Din perspectiva acestei metode, testul este stabil daca de la o testare la alta nu se produc modificari in
clasificarea subiectilor.

Dezavantajul acestei metode necesit dou aplicri ceea ce implic timp i costuri mari.
Este recomandat ca intervalul de timp dintre testare i retestare s nu fie mai mic de 3 luni.
Se folosete aceast metod atunci cnd scorurile reale ale testului evalueaz caracteristici durabile,
generale i specifice ale persoanei.

II ANALIZA CONSISTENEI INTERNE

Coeficientul obtinut prin aceast metod se numete coeficient de consistenta interna.
Prin aceasta metoda se verifica daca diferitele parti ale testului concorda intre ele.

Exista mai multi coeficienti de consistenta interna:

-coeficientul (Alfa) Crombach
-coeficientul (Lambda) Guttman
-coeficientul r20 - r21 indica masura in care itemii testului se refera la acelasi lucru; daca masoara
acelasi construct.
Pentru a putea calcula primul dintre acesti coeficienti ai consistentei interne testul pentru care
masuram coeficientul trebuie sa masoare o singur caracteristica unidimensionala si sa fie
administrat far limita de timp.
Pentru ca testul s aib o consisten intern bun sunt selecionai itemii care au dispersii mici ale
scorurilor i corelaii mari cu scorul total al testului.
Dispersia se calculeaz sub forma mediei aritmetice a ptratelor abaterilor standard, adic media
ptratelor abaterilor valorilor de la media lor.
Fidelitatea unui test depinde cresctor de numrul itemilor componeni. Adugarea de itemi paraleli
determin mrirea consistenei interne a testului.
III METODA FORMELOR PARALELE/ALTERNATIVE
Se obtin coeficienti de echivalenta.
Acestia exprima cat de asemanatoare sunt cele doua teste.
Evalueaz gradul de eroare din scorurile obinute care poate fi atribuit erorii de e antionare a
coninutului.
Pasii in administrarea acestei metode sunt:
administrarea primului test pe un lot de participanti;

administrarea la un timp scurt a formei sale paralele (masoara acelasi lucru);

calcularea coeficientul de corelatie liniara intre scorurile obtinute, la cele doua testari

IV METODA NJUMTIRII/ Split Half

Reprezint o forma particulara a metodei formelor paralele.
Procedur:
administrarea testului unui lot de participani;
impartirea testului in doua;
calcularea coeficientului de corelatie a rezultatelor celor doua jumatati.
COEFICIENI DE FIDELITATE INTERAVALUATORI
Se evalueaz pentru rezultatele obinute la testele care nu au o cotare obiectiv (anumite teste
proiective, de exemplu)
Se determin daca evaluarea este obiectiv sau subiectiv.
Se calculeaz coeficientul de corelaie liniar intre scorurile atribuite aceluiasi subiect de ctre doi
evaluatori diferiti.
Hammond (1995) recomand folosirea coeficientului k al lui Cohen [-1,1] (formulele coeficientilor
se vor prezenta la seminar)

INTERPRETAREA COEFICIENTULUI DE FIDELITATE

0,6-0,85 permite doar compararea grupurilor intre ele sau luarea unor decizii preliminare
peste 0,85 permite compararea persoanelor intre ele
Peste 0,9 permite luarea deciziilor importante i compararea persoanelor care difer foarte pu in
intre ele (selecie profesioanla)
CONDIII NECESARE CRESTERII COEFICIENTULUI DE FIDELITATE
1. volumul eantionului s fie cat mai mare;
2. eantionul reprezentativ i eterogen;
3. msurtorile efectuate cu ajutorul testului s fie independente intre ele;
4. procedura prin care este administrat testul s fie identic cu cea care se va folosi in practic.

EROAREA STANDARD DE MSUR (SEM)

Determin intervalul de incredere al scorurilor reale ale testului.
Prin faptul c precizeaz limitele de incredere din jurul scorului obtinut are o valoare prognostic.
Ex. o persoan care a obtinu un IQ de 120 iar testul folosit are SEM = 5 atunci, in realitate, inteligenta sa
este cuprins ntre 115 i 125.
Formula SEM este deviatia standard inmultit cu radical din 1 minus coeficientul de fidelitate.
ESTIMAREA SCORULUI REAL
Estimarea scorului real al unei persoane se poate calcula folosind formula:
T = r (x M) + M
T= scorul real estimat al unei persoane

R= fidelitatea estimat a scorurilor testului (coeficientul de fidelitate)

M = media distribuiei scorurilor obinute la test

CORELAIA LINIAR

Corelatia este o metoda statistica utilizata pentru a determina relatiile dintre doua sau mai multe
variabile.
Exista mai multe tipuri de corelatii att parametrice ct si neparametrice.
Coeficientul de corelatie este o valoare cantitativa ce descrie relatia dintre doua sau mai multe
variabile.
El variaza ntre (-1 si +1), unde valorile extreme presupun o relatie perfecta ntre variabile n timp
ce 0 nseamna o lipsa totala de relatie liniara.
interpretare mai adecvata a valorilor obtinute se face prin compararea rezultatului obtinut cu
anumite valori prestabilite n tabele de corelatii n functie de numarul de subiecti, tipul de legatura
si pragul de semnificatie dorit.
CORELAII PARAMETRICE

Principalele doua conditii care trebuiesc ndeplinite pentru a utiliza probe parametrice sunt:
distributia normala a variabilei de interes din cadrul esantionului cercetarii;
omogenitatea dispersiei esantionului cercetarii referitor la variabila supusa studiului.
Probele parametrice sunt preferate n cazul ndeplinirii acestor conditii deoarece sunt mai solide,
ceea ce nseamna cresterea sansei de a respinge o ipoteza falsa.
Aceste conditii pot fi verificate prin localizarea mediei n cadrul distributiei normale a datelor ct si
prin calcularea indicatorilor de omogenitate a esantionului cercetat.
Exista mai multe tipuri de corelatii parametrice.

Exemple:
- coeficientul de corelatie simpla (Bravais-Pearson);
- coeficientul de corelatie eneahoric;
- coeficientul de corelatie partiala;
- coeficientii de corelatie biserial si triserial.

Coeficientul de corelatie simpla r

n acest tip de corelatie sunt implicate doua variabile numerice care ndeplinesc conditiile
parametrice.
Pentru fiecare subiect avem doua rezultate.
Calculul coeficientului de corelatie simpla (Bravais-Pearson) implica abaterile relative ale
rezultatelor din cele doua distributii fata de mediile corespunzatoare.
Exista mai multe formule de calcul n acest sens. Una din formulele de calcul a lui r este:

Una dintre formulele de calcul a lui r este:

N = numarul de subiecti al esantionului;

S x la patrat si S y la patrat se obtin prin ridicarea la patrat a rezultatelor si apoi nsumarea lor.
S x totul la patrat si S y totul la patrat se obtin prin nsumarea tuturor x-ilor si y-ilor si apoi se ridica
rezultatul la patrat.
S xy este suma produselor dintre cele doua variabile.

O alta formula de calcul, porneste de la covarianta:

n este numarul de subiecti;
Sx si Sy sunt abaterile standard ale celor doua variabile;
Mx si My sunt mediile celor doua variabile.

Interpretarea ncrederii acordate lui r

Criteriul dupa care poate fi discutata semnificatia lui r presupune consultarea unei tabele special
construite.
Prin acest procedeu se poate respinge ipoteza nula conform careia ca nu exista o relatie adevarata
(semnificativa), ntre variabile, iar eventualele asocieri se datoreaza ntmplarii.
Daca o relatie este semnificativa din punct de vedere statistic, adica este de ncredere, nseamna ca
vom obtine rezultate similare daca s-ar reface experimentul.
n utilizarea tabelului lui r putem alege diferite praguri de semnificatie.
Exista o ntelegere la nivelul comunitatii stiintifice internationale ca pragul minim acceptat pentru a
considera o relatie semnificativa statistic este 0,05. Aceste valori pot fi nsa si mai mici.

Pentru aflarea semnificatiei unui coeficient de corelatie este necesara parcurgerea urmatorilor pasi:

Se alege nivelul de semnificatie dorit, sa zicem de 0,05. Aceasta nseamna ca la efectuarea a 100 de
experimente vom obtine un rezultat bun datorat ntmplarii n maxim 5 cazuri din 100.

n restul cazurilor vom obtine un rezultat bun datorita asocierii reale dintre variabile.

La nivelul de 0,01 relatia este si mai puternica, iar eroarea are loc numai ntr-un singur caz din 100.
Deci testul de semnificatie de 0,01 este mai riguros la nivelul de .01 dect la nivelul de .05 si este
nevoie de o corelatie mai puternica pentru a atinge nivelul de semnificatie de 0,01.

Se stabileste tipul de relatie ntre variabile: bilaterala (two-tailed), respectiv unilaterala (one-tailed).

Cercetatorul este cel care decide ce valoare va consulta.

n cazul n care din punct de vedere teoretic, se urmareste sa se demonstreze ca doua variabile
coreleaza fie direct, fie invers, va fi folosit testul unilateral.

Daca asemenea informatii lipsesc si se doreste relevarea doar a coefientului de corelatie fara a se
preciza directia legaturii, vorbim despre testul bilateral.

Matematic pentru testul unilateral avem r12>0 sau r12<0, n timp ce pentru testul bilateral avem
r12`0.

CURS V

Validitatea unui test se refera la cat de potrivite sunt interpretarile descriptive, explicative sau predicative
care se dau scorurilor sale (Silva - 1993).
Validitatea reprezint gradul n care toate dovezile acumulate susin interpretarea pe care dorim s o dm
scorurilor obinute la test, conform scopului propus. (APA, 1999).
Validitatea se evalueaza in urma unui proces decizional, prin care se caut dovezi ale validitii.
Implic un proces prin care se caut rspunsurile la urmtoarele ntrebri:
Masoara testul ceea ce-si propune sa masoare ?
Poate fi util testul in luarea unor decizii corecte ?
Sunt aplicate corect scorurile testului pentru scopul avut in vedere ?
Exista consecinte pe termen scurt sau lung pentru interpretarea rezultatelor ?

Exista efecte secundare ale testului ?

Validitatea nu se exprima printr-un coeficient ci se deduce prin acumulare de dovezi empirice si
conceptuale.
Este un proces cumulativ si care trebuie evaluat periodic.
Depinde de felul in care este folosit testul si nu de testul in sine.
Toate verificrile realizate asupra unui test sunt parte integrant a procesului de validare.
V. studiaz i corectitudinea proiectrii testului.
V. testului este format din v. testului i v. inferenelor fcute pe baza scorurilor sale.

Strategiile de cercetare care ofer informaii consistente despre v.:

1. studierea relaiei dintre relevana i reprezentativitatea coninutului testului i comportament;
2. analiza relaiilor dintre rspunsurile la sarcin, itemi, pri ale testului i structura intern a rspunsului
la test;
3. analiza relaiilor dintre scorurile testului i alte msurtori psihice;
4. probarea modalitilor n care o persoan reacioneaz la itemi;
5. studierea&evaluarea gradului n care scorurile la test prezint variaii adecvate sau ateptate teoretic;
6. evaluarea implicailor valorice i a consecinelor sociale ale interpretrii scorurilor testului.
V. este proprietatea testului, nu a interpretrii rezultatelor testului.
Pentru a fi valide scorurile unui test trebuie s evalueze constructul dorit.
V. scorurilor depinde, intr-o anumit msur, de felul n care autorul testului nelege i teoretizeaz
constructul pe care-i propune s-l evalueze.
Initial s-a considerat ca exista mai multe tipuri de validitate:
- validitate conceptuala,
- validitate de continut,
-validitate concurenta.
Astazi se considera ca acestea sunt fatete ale validitatii, sunt etichete atribuite unor categorii de strategii de
validare.
FAETELE VALIDITII
I. Validitatea ipotetico-deductiva, referitoare la constructul masurat
Este prima care se analizeaza in procesul de validare a unui test.
Presupune descrierea constructul pe care testul il masoara in termeni comportamentali precisi.
Pai:
1. identificarea comportamentelor care au legatura cu constructul,

2. identificarea altor constructe apropiate si deciderea pentru fiecare in parte daca are sau nu legatura cu
constructul evaluat,
3. realizarea unei liste cu comportamente corespunzatoare fiecarui construct din cele anterioare si pentru
fiecare in parte se decide daca are legatura cu constructul evaluat.
Exista 3 componente ale V.I.D.:
1. validitatea materialului testului
presupune specificarea constructului masurat.
2. validitatea structurii constructului
presupune evidentierea structurii constructului - analizarea elementelor sale componente si a legaturilor
dintre ele.
3. validarea externa - prin care se determina relatia constructului cu alte masuratori.
Este de doua feluri:
A. Convergenta (se masoara acelasi construct pe care il masoara si alte teste; se presupune ca rezultatele
tuturor acestor teste trebuie sa covarieze in acelasi sens),
B. Discriminanta (atunci cand testul respectiv evalueaza alte variabile ale constructului decat oricare alt
test construit pana atunci).
Exemplu de procedur prin care se poate verifica v. convergent i cea discriminanta:
1. identificarea comportamentelor care sunt specifice constructului evaluat;
2. determinarea constructelor care au legtur cu constructul evaluat, a comportamentelor specifice
acestora i care au legtur cu constructul msurat;
3. aprecierea felului corelaiilor care ar putea exista ntre msurtorile comportamentelor reinute i o bun
msur a constructului.
Acestea pot fi pozitive, negative sau nule.
4. se calculeaz coeficientul de corelaie ntre scorurile testului studiat i rezultatele altor msurtori
efectuate asupra comportamentelor reinute.
5. compararea coeficientului de corelaie cu valorile ateptate.
Metoda prin care poate fi evaluat V.I.D. a unui test implic:

sa se verifice daca itemii sunt formulati clar;

sa se studieze corelatiile dintre itemi;
sa se cerceteze corelatiile itemilor cu o scara externa;
sa se realizeze analiza de item;
sa se efectueze analiza factoriala si analiza de clusteri a itemilor.

O alta metoda prin care se poate decide asupra V.I.D. A unui test, consta in manipularea experimentala a
constructului masurat de test. (Murphy,1997).
II. VALIDITATEA TESTULUI RELATIV LA CONINUTUL SU
Aceast faet studiaz i evalueaz cum acioneaz o persoan n universul de situaii pe care testul
intenioneaz s-l reprezinte (APA)
Se realizeaz dup definirea constructului.
Se urmrete s se verifice dac eantionul de stimuli i cel de rspunsuri sunt reprezentative pentru
universul de comportamente pe care-l definete constructul evaluat (Silva, 1993).
Reprezint o analiz a testului din perspectiva claritii, a reprezentativitii i a relevanei coninutului su.

III. VALIDITATEA TESTULUI RELATIV LA CRITERIU

Se refer la gradul n care deduciile fcute pornind de la scorurile testului cocncord cu cele bazate pe
scorurile unei alte msurtori, numit criteriu.
n cadrul acestei faete se calculeaz coeficientul de validitate al testului prin calcularea coeficientului de
corelaie ntre scorurile tetsului i rezultatele criteriului.
Exist mai multe procedee de evaluare:
1. V. predictiv
Se evalueaz gradul de eficien al testului n prognozarea comportamentului unei persoane ntr-o situa ie
dat.
Se realizeaz prin compararea scorurilor testului cu rezultatele obinute la criteriu, dup un interval de
timp.
Lotul de subieci pe ale cror rezultate se efectueaz analiza trebuie s fie neselecionat iar disperia valorile
la test s fie mare.
(ex. S.Urbina, pg.295)
2. V. concurent
Se evalueaz atunci cnd rezultatele la test i la criteriu se obin n acelai timp.
(ex. S.Urbina, pg.293)
3. V. prin utilizarea grupelor contrastante formate pe baza valorilor criteriu.
Implic compararea statistic a mediilor scorurilor obinute de cele dou grupuri.
CURS VI
ETALONAREA
E. este parte important a verificrilor metrologice necesare elaborrii i folosirii testelor psihologice
tiinifice
Verificarea metrologic reprezint operaiile care se efectueaz n scopul constatrii dac un mijloc de
msurare satisface sau nu condiiile tehnice prevzute n norme tehnice de verificare metrologic.
E. reprezint construirea de norme prin care scorurile brute sunt transformate n scoruri standard.
Normele = rezultatele obinute la testare de ctre un eantion anume.
Orice norm este valabil doar pentru populaia pentru care eantionul pe baza cruia a fost ob inut este
reprezentativ.
Populaia poate fi ntreaga populaie a unei tri, un subgrup sau o populaie local.
Obiectivele folosirii scorurilor standard:
1. realizarea comparaiilor ntre rezultate individuale obinute la teste diferite
2. permite compararea interindividual
Tipuri de norme:

norme de varsta,
percentile,
scorurile standard.

NORMELE DE VRST
1. Normele de vrst aceast noiune a fost introdus n anul 1908 n procesul de revizie al scalelor de
inteligen Binnet Simon.
Normele de vrst pot fi utilizate doar n situaiile n care se urmrete caracterizarea acelor funcii psihice
care se modific clar i consecvent odat cu vrsta.
n cazul testelor care folosesc norme de vrst subtestele sunt grupate pe nivele de vrst.
Pentru acurateea rezultatelor a fost introdus conceptul de vrst de baz (nivelul pn la care un copil
rezolv toi itemii).
Unitatea de vrst mental nu este constant, ea micorndu-se odat cu naintarea n vrst.
Pentru interpretarea uniform a normelor de vrst a fost introdus noiunea de IQ (1912- W. Sternintroduce termenul de quatient intelectual / coeficient intelectual - evaluare a nivelului actual al inteligenei
prin distana dintre vrsta real i cea mental).
Atunci cnd vrsta real i cea mental sunt identice IQ este 100.
Dac IQ este mai mic de 100 reprezint distana subiectului fa de norm iar dac este mai mare de 100
reprezint avansul fa de norm.
PERCENTILELE
Percentilele reprezint procentul de persoane din eantionul standard care se situeaz sub un rezultat dat.
P. pot fi nelese ca ranguri pentru 100 de participani.
Percentilul 50 este similar mediei (tendina central), cele sub 50 reprezint realizrile inferioare mediei iar
cele peste 50 realizrile superioarei mediei.
P. 25 reprezint quartilul inferior iar P. 75 reprezint quartilul superior.
Valoarea Y pan la care 40% din populaie a obinut rezultate corespunde percentilului 40.
Avantaje:
uor de neles de ctre utilizatori;
nu presupune operaii statistice sofisticate;
este adecvat i pentru distribuiile asimetrice.
Dezavantaje:
nivelul de msur este cel ordinal;
distorsioneaza mult diferenele de scor superioare i inferioare ale distribuiei rezultatelor testului;
permite compararea doar a grupelor similare.
NORMELE STANDARD
Normele standard se calculeaz prin transformri lineare i nelineare ale notelor brute.
Transformrile lineare implic folosirea unei constante care este sczut din scorul brut.
Prin aceast operaie sunt pstrate toate operaiile numerice existente ntre scorurile brute.
Notele standard obinute prin transformri liniare se numesc rezultate standard.
Acestea sunt de mai multe feluri.
Rezultatele Z
Se obin prin scderea din media grupului a valorii brute obinute de un subiect i mpr irea la
abaterea standard a grupului.

Dezavantajul rezultatelor Z este c se obin rezultate negative atunci cnd rezultatele sunt mai mici
ca media.
Cotele T
Ptr cotele T se consider c pentru distribuia rezultatelor media este 50 iar abaterea standard 10.
T = 50 +10/(X - )
Cotele H
Media distribuiei este 14 iar abaterea standard este 14.
H= 50 +14/(X - )
REZULTATE STANDARD NORMALIZATE
Se obin prin transformri neliniare.
Se folosesc atunci cnd rezultatele se distribuie conform curbei lui Gauss
Proprietile curbei lui Gauss:
A.are simetrie bilateral
B.scderea rezultatelor se face cu un interval egal i gradat n stnga i dreapta vrfului
C. curba are proprieti matematice.

Tipuri de clase normalizate:

5 clase
7 clase
9 clase
11 clase
Algoritmul obinerii claselor normalizate:
1. calcularea tabelului de frecvene
2. mprirea lotului n uniti procentuale egale
Procentele
Pentru 5 clase normalizate sunt:6,7%, 24,2%, 38,2%, 24,2%, 6,7%
Pentru 7 clase normalizate sunt: 4,8%, 11,1%, 21,2%, 25,8%, 21,2%, 11,1%,, 4,8%.
Pentru 9 clase normalizate sunt: 4,0%, 6,6%, 12,1%, 17,5%, 19,6%, 17,5%, 12,1%, 6,6%, 4,0%.
Pentru 11 clase normalizate sunt: 3,6%,4,5%, 7,7%, 11,6%, 14,6%,16,0%, 14,6%, 11,6%, 7,7%, 4,5%,
3,6%
Avantaje:
exprim diferenele absolute ntre scoruri,
permite compararea rezultatelor a doua teste, pentru grupe echivalente de subieci.
Dezavantaje:
sunt inadecvate pentru datele care nu se distribuie pe o curb normal de distribuie,
sunt dificil de explicat pentru utilizatori.
Curs VII
ANALIZA DE ITEMI
Itemii unui test reprezinta unitatile constitutive ale unui test.
Analiza de itemi cuprinde tehnicile utilizate pentru analizarea caracteristicilor itemilor unui test; este un
proces att cantitativ ct i calitativ.

Din punct de vedere cantitativ AI implic setul structurat de prelucrri statistice care se aplica fiecrui item
al unui test.
Calitativ AI presupune analizarea caracteristicilor
corectitudinii acestora de ctre evaluatori.acestora

concrete i stilistice ale itemilor, a preciziei i

Obiectivele AI
1. descifrarii mecanismului de functionare a itemilor
2. evaluarea semnificatiei itemilor
3. evaluarea calitatii itemilor
4. analizarea capacitatii predictive a itemilor.
In urma procesului AI se aleg itemii care vor forma testul.
Testele psihologice se construiesc n baz unei teorii n funcie de care se construiesc itemii i se decide
interpretarea rezultatelor.
AI presupune etapele ( Pitariu, Albu, 1997):
1. analizarea frecventei cu care au fost alese rspunsurile, analizarea cauzelor alegerilor i a respingerilor;
2. recunoaterea itemilor care contin termeni ambigui, a raspunsurilor neplauzibile si a celor evidente
3. analizarea validitatii fiecarui item si alegerea celor care evalueaz cee ce se dorestese
4. calcularea indicelui de dificultate a fiecarui item si pastratrea celor care corespund
5 evaluarea indicelui de discriminare si alegerea celor care corespund.
INDECELE DE DIFICULTATE A UNUI ITEM
Dificultatea este data de complexitatea itemului sau de cunostintele de specialitate necesare pentruna
putea raspunde.
Dificultatea unui item se evalueaza si in functie de populatia caruia i se adreseaza.
Indicele de dificulate, p, este dat de feecventa relativa a persoanelor care au raspuns corect din totalul
tuturor celor care au raspuns la test. (Murphy, Davidshofer, 1991)

p=C/N
C nr persoanelor care au raspuns corect la item
N nr total al persoanelor care au raspuns la test.
p poate lua valori intre 0 si 1
Ideal p =0.5
Recomandat p intre 0.20 si 0.80

In functie de scopul testarii se decide care itemi de dificultate sunt acceptati pentru testul respectiv.
VALIDITAREA ITEMULUI
Reprezint calitatea item ului de a evalua ceea ce-i propune sa evalueze.

Calcularea sa se face in functie de un criteriu extern - se calculeaz coeficientul de corelaie dintre scorurile
acestuia scorurile obinute la item. Sunt pstrai toi itemii care au coeficientul de corelaie semnificativ
statistic (pragul fixat este, de obicei, de 0.05)
Critetiul poate fi un alt test, cotarea paralela de catre mai multi specialisti sau performanta profesionala,
pentru testele de aptitudini speciale sau de cunotine.
CAPACITATEA DE DISCRIMINARE A UNUI ITEM
D= Cb/Nb-Cs/Ns
CbCs = numarul persoanelor care au rezolvat corect itemul din grupa buna/slaba
NbNs nr de persoane din grupa buna/slaba
Aceasta metoda foloseste grupele extreme, formate pe baza unui criteriu extern sau la intregul test din care
face parte itemul.
Fiecare grupavextrema contine intre 25% si 33% din totalul celor evaluati.
D = diferenta indicilor de dificultate ai itemului in cele 2 grupe contrastante.
Cu cat D este mai mare cu atat diferentiaza mai bine.
Tipuri de itemi:

cu rspunsul la alegere/construit
dihotomici/politomici
Pasii procesului deprocesului construire a testului S Urbina, 341 - 342.

BIBLIOGRAFIE
Albu M., Pitariu H. (1993), Proiectarea testelor de cunotine i examenul asistat pe calculator, Editura Casa
crii de tiin, Cluj
Albu M.,(1998), Construirea i utilizarea testelor psihologice, Editura Clusium, Cluj Napoca
Anastasi A. (1988), Psychological Testing, Macmillan, NY
Minulescu M. (2003), Teorie i practic n psihodiagnostic, Ed Fundaiei Romnia de mine, Bucureti,
N.Mitrofan, (1997), Testarea copilului mic, EdMihaela, Bucureti
Urbina S.,(2009) Testarea psihologic. Ghid pentru utilizarea competent a testelor, Ed Trei, Bucuretiureti
Westhoff K i Kluck ML, (2009), Raportul psihologic: redactare i evaluare, Ed Sinopsis, Bucureti