EVALUARE PSIHOLOGICĂ ŞI PSIHODIAGNOZĂ EDUCAŢIONALĂ

CURS 1

Noţiuni fundamentale: delimitări conceptuale, testul psihologic ca mijloc de evaluare,

caracteristici şi ipoteze, clasificări.

Ce sunt testele psihologice?

Testele psihologice solicită un anumit comportament = o acţiune observabilă şi măsurabilă.

Comportamentul prin care un individ răspunde cerinţelor unui test descrie o însuşire
personală, o trăsătură, o caracteristică (cunoştinţe, abilităţi) ce poate anticipa un anumit
rezultat.

Ceea ce măsoară / prezice un test poate varia:

- diferenţe de conţinut între teste (datorită teoriei care a stat la baza lui)

- diferenţe de administrare, format, cotare, interpretare, calităţi psihometrice.

 Asemănări între testele  comportamentul este util în

psihologice: prezicerea rezultatelor.
 toate testele psihologice solicită un
anumit comportament
 comportamentul solicitat descrie Deosebiri - testele diferă prin:
însuşiri, trăsături, caracteristici
 comportamentul solicitat
personale
 însuşirea măsurată
 acestea au rol important în
 conţinut
înţelegerea comportamentelor
 modul de administrare, cotare, etc.
 calităţile psihometrice.

1
 Testare – măsurare – evaluare

Testarea - acţiunea de aplicare a testelor; un eşantion al conduitei umane este testat, evaluat,
scorat prin proceduri standard.

Ex.: teste de inteligenţă, teste de memorie

Măsurarea psihologică – se realizează nu numai prin teste psihologice, ci şi prin alte

modalităţi de măsurare (scale de măsurare a opiniilor, atitudinilor)

Evaluarea psihologică – testare, măsurare şi interpretare a rezultatelor

- Testarea şi măsurarea – cantitative

- Evaluarea - calitativă

Finalitatea evaluării – un raport ce conţine:

- rezultatele examinării sau măsurării psihologice

- judecăţi apreciative privind starea subiectului (normală, anormală, deficitară etc.)

- conturarea unor cauze care au dus la apariţia acelei stări;

- formularea unor recomandări privind acţiunile ce se impun în legătură cu subiectul

(acţiuni educaţional-recuperative, psihoterapeutice etc.).

- predicţii

2
REPERE ISTORICE

 China antică – împăraţii îşi examinau dregătorii la 3 ani, pentru a stabili dacă mai erau
potriviţi cu funcţia pe care o deţineau.
 Dinastia Ming – examinări formale; rezultatele presupuneau acordarea unor titluri.
 1879 – W. Wundt – primul laborator de psihologie experimentală, Leipzig; studii pe timpul
de reacţie în plan senzorio-perceptiv. Concepţia lui Wundt: psihologia studia asemănările
dintre oameni
 C. Rădulescu Motru (Bucureşti, Laboratorul de Psihologie Experimentală), Fl. Ştefănescu
Goangă, E. Gruber – au înfiinţat laboratoare.
 Ch. Spearman (conceptul de fidelitate a testului - test reliability)
 1890 - James McKeen Cattell, student al lui Wundt la Lepzig -“Testele mentale şi
măsurarea” („Mental Tests and Measurements”) – baterie cu 10 teste:

O probă de forţă

O probă de viteză motrică

O probă de discriminare senzorială

O probă senzorială

3 probe de judecată perceptuală

O probă de timp de reacţie

O probă de viteză

O probă de memorie imediată

Concepţia lui Cattell: psihologia studia diferenţele dintre oameni.

 Fr. Galton – 1865 – conceptul de test de inteligenţă; teste aplicate în Laboratorul de

Antropometrie din Londra.

Ex.: între 1884 – 1890 au fost testate 9.337 de persoane (caracteristicile fizice, acuitate
vizuală, forţă motrică, timp de reacţie, judecăţi vizuale)

3
 Se constată un salt evolutiv în psihologie, prin promovarea metodelor cantitative în
psihologie (fenomenele psihice subiective, măsurate obiectiv), ceea ce a contribuit la
recunoaşterea statutului de ştiinţă a psihologiei.

Psihodiagnoza în secolul XX

A. Testele de inteligenţă
- 1904 – Pearson – “părintele corelaţiei”
- 1905 - A. Binet şi T. Simon – prima Scală Metrică a Inteligenţei, cu 30 de itemi,
pentru identificarea copiilor cu retard mental. (revizuită în 1916 de L. Terman -
Stanford-Binet Intelligence Scale).

Binet a fost numit de o comisie a Ministerului Învăţământului, alături de Th. Simon, pentru a
efectua cercetări privind testarea inteligenţei la copiii 3-16 ani, normali, din şcoli şi ospicii,
precum şi cercetări pe adulţi alfabetizaţi şi analfabeţi.

- Corespondenţa Titu Maiorescu – A. Binet: Binet în România, în 1895, a ţinut

conferinţe la Universitatea din Bucureşti.
- În timpul WWI – teste de grup pentru abilităţile umane (The Army Alpha şi The
Army Betha), Robert Yerkes (preşedintele APA) & colab. - testare pe 1.700.000 de
recruţi

Army Alpha – pentru cei care ştiau să scrie şi să citească – 10 subteste:

Direcţii orale

Memoria cifrelor

Propoziţii dezorganizate

Probleme aritmetice

Informaţii

Sinonime-antonime

Judecată practică

Completarea seriei de numere

4
Analogii

Compararea numerelor

Army Beta – pentru analfabeţi şi cei cu nivel scăzut – 7 subteste:

Labirinturi

Analiza cubului

Serii

Număr-simbol

Verificarea numerelor

Completarea imaginii

Construcţii geometrice

- 1912 – Stern – QI=VM/VC

- 1939 – David Wechsler - prima versiune a Scalelor de inteligenţă Wechsler - The
Wechsler-Bellevue Intelligence Scale
- Se puteau calcula mai multe scoruri QI şi un profil individual (spre deosebire de
Stanford-Binet): QI verbal, QI performanţă, QI global.
- Revizii repetate, îmbunătăţirea caracteristicilor psihometrice - Trilogia Wechsler:
WAIS, WISC, WPPSI

B. Testele de personalitate

- primul test de personalitate a fost elaborat în timpul primului război mondial: Woodworth
Personal Data Sheet. APA îi cere lui Robert Woodworth să conceapă un test care să detecteze
soldaţii care n-ar fi fost în stare să facă faţă stresului asociat cu lupta. Astfel a luat naştere
Fişa datelor personale = un chestionar psihiatric (DA / NU), cu 120 de întrebări (116):
anxietatea depresia, somnambulismul, tulburările de memorie, temerile. După WW I,
Woodworth revizuieşte fişa şi elaborează Inventarul de tendinţe psihonevrotice – pentru
testarea civililor. Acest a reprezentat primul test de autodescriere şi primul inventar de
personalitate utilizat la scară largă.

- 1921 - Herman Rorschach -Testul Rorschach

5
- 1928 - A.F. Payne - tehnica completării frazei (“Sunt foarte preocupat când…”)

- 1935 - Henry Murray şi Christina Morgan - The Tematic Apperception Test (TAT)

- 1949 – Ch. Koch – Testul arborelui

- Europa – L. Szondi – Testul Szondi (48 de fotografii ale unor pacienţi psihiatri, împărţite în
6 seturi, cu 8 tipuri: homosexual, epileptic, sadic, isteric, catatonic, paranoic, maniac şi
depresiv. In concepţia autorului, tulburările psihiatrice majore sunt cauzate de gene recesive).

- 1943 – Inventarul Multifazic de Personalitate Minnesota (Minnesota Multiphasic

Personality Inventory – MMPI), revizii în 1989, 1990 (MMPI 2)

- 1957 - California Psychological Inventory (CPI)

- R.B. Cattell – 16PF Cattell (unul din cele mai bune teste de personalitate, bazat pe analiza
factorială)

C. Testele de aptitudini

- Bazate pe analiza factorială, pentru a se stabili care dintre aptitudini sunt primare şi,
totodată, distincte.

- Thursone a identificat anumiţi factori specifici ai abilităţilor mintale primare: înţelegerea

verbală, abilitatea numerică, abilitatea spaţială, memoria asociativă, viteza perceptuală,
raţionamentul general. Se constată că în structura aptitudinilor nu există un singur factor
general, aşa cum susţinuse Spearman, ci mai mulţi, respectiv, şapte.

- 1938 - The Primary Mental Abilities Test (PMA).

Testele vocaţionale

Necesitatea lor s-a constatat în anii ‘ 40, în timpul Marii Crize, când agenţiile naţionale
pentru forţa de muncă aveau nevoie de teste de aptitudini şi vocaţionale care să preconizeze
succesul într-o anumită funcţie.

- 1947, 1982, 1984 - Bennet, Seashore şi Wesman - The Differential Aptitude Test (DAT),
pentru orientarea vocaţională a elevilor din clasele VIII-XII, pentru consilierea vocaţională a
adulţilor tineri şi selecţia angajaţilor.

6
- 1930 - Departamentul muncii din SUA - teste de aptitudini necesare pentru prognozarea
performanţei în muncă pentru 100 de ocupaţii specifice.

- 1940 - General Aptitude Test Battery (GATB), prima baterie folosită pentru predicţia
performanţei în muncă (8 teste „creion-hârtie” şi 4 teste-aparate.)

D. Testele de achiziţii

- teste folosite pentru admiterea în instituţiile de învăţământ

- teste propriu-zis de achiziţii (achievement tests)

Ex.: The Scholastic Aptitude Test, The Graduate Record Examination

Finalitatea lor: aspectul informaţional (achiziţionarea de cunoştinţe) şi aspectul formativ

(capacitatea de a opera, de a acţiona). Sunt teste standardizate, ceea ce înseamnă că
rezultatele obţinute de un elev, de exemplu, sunt raportate la rezultatele obţinute de întreg
lotul de subiecţi folosit pentru standardizare.

E. Testarea clinică

S.J. Korchin şi D. Schuldberg (1981) au identificat patru modele sau orientări privind
testarea psihologică în clinică:

Modelul psihometric – măsurare pe baza testelor (descrierea trăsăturilor)

Modelul clinic tradiţional – descrierea personalităţii

Modelul măsurării comportamentului

Modelul umanist – relaţia cu clientul/pacientul

7
Concluzii:

 Progresele psihometriei prin atingerea de standarde ştiinţifice

 Saltul de la evaluarea psihometrică la evaluarea potenţialului uman
 Apariţia de noi teste, bazate pe teoriile moderne ale psihologiei
 Computerizarea testelor
 Revizii continue

Situaţia psihodiagnosticului în ţară şi în lume

- Înainte de 1989, în anii 70-80 – testele erau utilizate doar în clinici şi întreprinderi.
- Gh. Zapan, U. Şchiopu, G. Bontilă, I.M. Nestor, T. Kulcsar, I. Holban
- După 1989 – reînfiinţarea secţiei de Psihologie din cadrul Universităţilor, Institutul de
Psihologie, reviste, manifestări ştiinţifice, învăţământul privat
- Starea echipamentelor – precară in trecut
- Aplicarea testelor – reglementată internaţional prin coduri şi standarde
- Comercializarea testelor – reglementări ale COPSI, Comisia de Metodologie
(Normele de avizare a metodelor şi tehnicilor de evaluare şi asistenţă psihologică)

Legea 213 / 2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică şi
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România

Modalităţi de exercitare a profesiei:

Cabinete individuale de psihologie

Societăţi civile profesionale (asociere între 2 sau mai mulţi psihologi)

Cabinete asociate de psihologie

Structuri de psihologie (birou, laborator, comisie, secţie, serviciu, centru, departament de

psihologie sau orice altă structură administrativă înfiinţată în cadrul unei entităţi)

8
Psihologul cu drept de libera practica desfasoara urmatoarele tipuri de activitati:

a) studiul comportamentului uman si al proceselor mentale;

b) investigarea si recomandarea cailor de solutionare a problemelor psihologice;

c) elaborarea si aplicarea de teste pentru masurarea inteligentei, abilitatilor, aptitudinilor si a

altor caracteristici umane;

d) testarea psihologica, prevenirea si psihoterapia tulburarilor emotionale si de personalitate,

precum si a fenomenelor de inadaptare la mediul social si profesional;

e) interpretarea datelor obtinute si elaborarea recomandarilor pe care le considera necesare.

Colegiul Psihologilor din România

4 comisii aplicative:

Comisia de psihologie clinică şi psihoterapie

Comisia de psihologia muncii, transporturilor şi serviciilor

Comisia de psihologie educatională, consiliere şcolară şi vocaţională

Comisia de psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională

+ Comisia de Deontologie şi disciplină

Comisia de Metodologie

9
TESTUL PSIHOLOGIC CA MIJLOC DE EVALUARE

- Cronbach (1966): „Testul este o procedură sau o serie de probe, construite în scopul
stabilirii prezenţei / absenţei unui aspect psihic, a particularităţilor de manifestare
comportamentală sau a gradului de dezvoltare psihică” .

- P. Oléron: „Testul este un instrument fundamental al psihologiei aplicate ce se

caracterizează prin posibilitatea de a examina numeroşi indivizi în situaţii
uniformizate”.

- A. Annastasi (1992): Testul este o măsură obiectivă şi standardizată a unui eşantion de

comportament.

Explicitări:

„o măsură obiectivă”:

a) administrarea, cotarea şi interpretarea scorurilor sunt obiective - independente în raport cu

judecăţile subiective ale examinatorului

b) obiectivitatea testului - determinarea nivelului de dificultate al unui item / a întregului test

se bazează pe proceduri obiective şi nu pe nivelul de apreciere a celui ce construieşte un test.

„ măsură standardizată”:

a) uniformitatea procedurii în administrarea, cotarea şi evaluarea rezultatelor.

Pentru ca scorurile să fie comparabile, condiţiile de testare trebuie să fie aceleaşi pentru toţi.

b) stabilirea normelor, a etalonului, la care raportăm rezultatele.

Ceea ce obţine concret la un test un subiect = scorul brut (raw score) = nr. corect de itemi,
timpul cerut pentru îndeplinirea unei sarcini, nr. erorilor.

Scorul semnifică ceva doar atunci când îl raportăm la norme sau la etalon.

10
„eşantion de comportament”:

În testare, vizăm o anumită secvenţă a comportamentului sau un anumit tip de

comportament.

Ex.: comportament inteligent, comportament creativ, comportament verbal.

CARACTERISTICILE TESTELOR PSIHOLOGICE

1. un test psihologic bun trebuie să surprindă un eşantion reprezentativ de comportamente ce

pot măsura o însuşire sau pot prezice un rezultat.

2. eşantionul de comportament trebuie să fie obţinut în condiţii standardizate.

3. existenţa regulilor de cotare.

IPOTEZELE TESTELOR

 Un test măsoară ceea ce spune că măsoară.

 Subiectul va avea un comportament care va rămâne stabil în timp.
 Toţi subiecţii vor înţelege itemii în mod asemănător.
 Toţi subiecţii îşi vor raporta cu sinceritate gândurile şi sentimentele.
 Scorul final al subiectului = comportamentul / abilitatea sa în viaţa reală + o eroare.

ECHIPAMENTUL (KITUL) TESTULUI PSIHOLOGIC

- testul propriu-zis
- manualul testului
- materiale auxiliare

11
1. testul propriu-zis - proba / sarcina pe care o are de rezolvat subiectul, instructajul şi
exemplele.

Sarcinile pot fi foarte diverse: întrebări, desene, cuvinte sau propoziţii, construcţii, material
figural, etc.

De cele mai multe ori, testul vizează anumite aspecte comportamentale ale subiectului şi, în
funcţie de rezultate, oferă informaţii şi asupra altor comportamente, considerate a fi
comportamente netestate.

Ex.: „Ai prieteni?”, „Obişnuieşti să mergi la petreceri?”, „Preferi să stai mai mult singur?”
(pentru a măsura comportamentul introvert sau extrovert)

2. manualul testului:

 ce măsoară testul
 autorul / autorii, reviziile efectuate, istoricul testului
 cui se adresează (categoria socio-profesională, vârstă, sex, etc.)
 caracteristicile eşantionului pe care a fost etalonat testul
 valoarea coeficientului de fidelitate (inclusiv procedurile de calcul)
 valoarea coeficientului de validitate (inclusiv procedurile, tipul de criteriu folosit)
 precizări privind timpul de rezolvare, precauţii etc.
 instrucţiuni privind cotarea rezultatelor (puncte, bonificări, penalizări etc.)
 norme sau etaloane, la care se raportează răspunsurile individuale

3. materiale auxiliare

- partea materială a testului, pentru testele pe aparate ori testele de performanţă: asamblări de
obiecte; aranjări de imagini; construcţii; cuburi

- foi de răspuns, construite special, pentru a fi uşor de cotat (foi standard)

- grilele de răspuns

12
Clasificarea testelor psihologice

1. Clasificarea realizată de U. Schiopu

2. Clasificarea realizată de H. Pitariu

Clasificarea testelor după U. Şchiopu

1. Clasificări bazate pe sarcinile psihodiagnozei:

(în funcţie de scopul urmărit):

- teste de inteligenţă;

- teste de aptitudini;

- teste pentru măsurarea unor abilităţi senzorio-motorii;

- teste de atenţie;

- teste de memorie;

- teste de personalitate;

- teste de sociabilitate;

- teste de creativitate;

- teste pentru măsurarea temperamentului;

- teste de interese;

Exemple:

 testele de inteligenţă pot fi:

- teste de inteligenţă generală;

- teste de inteligenţă tehnică;

- teste de inteligenţă abstractă;

13
- teste de inteligenţă socială;

- teste de inteligenţă emoţională;

- teste de inteligenţă kinestezică.

 testele de atenţie:

- concentrarea atenţiei;

- stabilitatea atenţiei;

- mobilitatea atenţiei;

- distributivitatea atenţiei.

 testele de aptitudini pot fi:

- pentru aptitudini tehnice;

- pentru aptitudini numerice, matematice;

- pentru aptitudini artistice;

- pentru aptitudini verbale;

- pentru aptitudini pedagogice;

- pentru aptitudini organizatorice

2. Clasificări bazate pe corelaţia dintre diferite teste:

a) corelaţie = 0 – testele măsoară în mod independent caracteristici psihice total diferite.

b) corelaţie pozitivă (coef. de corelaţie tinde către + 1) – testele măsoară aceeaşi însuşire
psihică.

Exemplu: nivelul înalt de corelaţie dintre Stanford-Binet şi Wechsler.

c) intercorelarea unor factori, cum este cazul factorilor de grup.

Exemplu: factorul verbal, factorul numeric, factorul spaţial.

14
3. Clasificări în funcţie de materialele şi caracteristicile materialelor utilizate:

a) teste „creion-hârtie”

teste pe aparate

teste ce folosesc materiale (cuburile Kohs, asamblarea de imagini)

b) teste verbale – bazate pe utilizarea limbajului şi pe comprehensiunea verbală.

teste nonverbale - măsoară o serie de capacităţi psihice care nu sunt condiţionate de

limbaj (pentru cei cu handicap ori care provin dintr-un mediu cultural modest / dintr-un
mediu cultural străin);

4. Clasificări privind forma de administrare:

a) individuale - se aplică exclusiv unui singur subiect

Ex.: bateria de inteligenţă Stanford-Binet, testul Bayley pentru copiii mici, testele proiective

Avantaj: subiectul poate fi observat pe parcursul întregii testări.

b) colective - se aplică pe grupuri mai mari / mai mici de subiecţi.

Avantaj: în timp scurt pot fi testaţi mulţi subiecţi.

5. Clasificări în funcţie de tipul de răspuns solicitat:

a) teste cu răspuns la alegere: teste de personalitate, cu răspuns dihotomic (da/nu) sau cu

scale de răspuns („în foarte mare măsură, în mare măsură, în oarecare măsură, în mică
măsură, în foarte mică măsură”); teste de cunoştinţe (cu mai multe răspunsuri la alegere,
printre care şi răspunsul corect);

b) teste cu un singur răspuns bun: teste de inteligenţă şi de aptitudini. Subiectul oferă ca

răspuns un număr, un cuvânt, o figură sau o imagine. Răspunsul dat este corect sau nu;

c) teste cu răspuns liber: teste proiective, în special pe bază de planşe (Rorschach, T.A.T).

15
6. Clasificări în funcţie de formele şi tipurile de rezultate finale:

a) teste sintetice - oferă un rezultat global, de tipul:

QI – coeficient de inteligenţă;

QD – coeficient de dezvoltare;

Q.Kre – coeficient de creativitate;

Q.E. – coeficient emoţional;

b) teste analitice – permit conturarea profilului psihologic (testele de personalitate,

chestionare sau inventare de personalitate, care conţin mai multe scale).

Ex.: 16PF, CPI

Clasificarea testelor după H. Pitariu

Criteriile de clasificare:

- conţinutul (sarcină şi mod de procesare)

- administrarea

- cotarea rezultatelor

În funcţie de conţinut:

1. după sarcină:

a) teste verbale - orale sau scrise („creion-hârtie”);

b) teste nonverbale – cu manipulare de aparate şi piese sau administrate cu ajutorul

calculatorului;

c) teste de performanţă (să completeze figuri lacunare, să reproducă diferite imagini cu

ajutorul unor cuburi, etc.).

16
2. după modul de procesare:

a) teste intelective - teste de performanţă; teste de aptitudini; teste de cunoştinţe; teste

situaţionale;

b) teste nonintelective (chestionare/inventare de personalitate)

În funcţie de administrare:

1. eficienţa examenului psihologic:

a) teste individuale;

b) teste colective;

2. timpul de examinare:

a) teste de viteză - cu limită de timp;

b) teste de randament- cu limită de timp / cu timp nelimitat.

- liber

- pentru amuzament

În funcţie de cotarea testelor:

a) teste obiective – performanţa se apreciază după o procedură fixă, impersonală, de

către un simplu operator sau cu ajutorul unei maşini de cotare;

b) teste subiective – testele proiective (completare de fraze, pete de cerneală)

17
În funcţie de gradul de standardizare:

1. teste standardizate

- aplicate exclusiv de către psihologi

- etalon realizat pe un eşantion reprezentativ

- protejate de psihologi şi asociaţii profesionale

2. teste semistandardizate

- destinate altor categorii de beneficiari: cadre didactice, părinţi, personal medical,

asistenţi sociali, etc.

- au valoare orientativă

- etalon rezultat prin aplicarea pe un nr. restrâns de subiecţi, selectaţi pe criterii

neştiinţifice

3. teste nestandardizate - pentru ocuparea timpului liber, amuzament.

18