ee Jean-Louis Harouel JOHN LAUTNER Resend Los Angles. 1968 ISTORIA URBA MULU: Tradueere din limba franceza de ANCA BRATULEANU JEAN-LOUIS HAROUEL HISTOIRE DE L’URBANISME © Presses Universitaires de France. 1981 1 S-a edie revazuta: octombrie 1995 © Eaitura Meridiane, 2001 entaedite romineasea EDITURA MERIDIANE Bucuresti, 2001INTRODUCERE ‘Termenul urbanism este un neologism creat acum ceva mai mult de un secol!. Cu toate acestea, notiunea pe care o defi- neste pare a fia priori tot atat de veche ca si civilizatia ur- bana. De fapt, aceasta aparenta contradictie provine din chiar ambiguitatea care caracterizea7a cuvéntul urbanism, Sche- ‘matiznd, se poate spune c& termenul are doua acceptiuni. Prima, care este cea mai larga si care spain in acelasi timp - Si, privitin acest sens, cuvntul urba- fapt o realitate foarte veche, numita urbana, si care se opune urbanismului bn seamul tit al eran. Aceast a dou scope de semneaza o realitate specifica: aparitia, catre sfarsitul seco Tui XIX-Lena une disepline no care seven fo sins caracterul sau reflexiv si criti, prin pretentia stinyiticd? 1 Tern fot est in. 1867 de ite ahiectal spanil CE Thioringenrole del ebanisdian Pits BIE TR CHOAY.L urbane topics faite, Une analog, Pai 1965, 28‘Acesta este sensul original al cuvantului urbanism, care nu ‘a fost creat decat pentru a numi aceasta realitate noua, dar ‘are este foarte adesea folosit int-un sens mult mai larg si imprecis. Prin extensic, termenul urbanism a ajuns sa inglobeze ‘o mate parte din ceea ce are legatura cu oragul, indiferent ‘Gich este vorba de lucrarile publice, de morfologia urbana side planul orasului, de practicile sociale si de mentalitatile oragenesi de legisata si dreptul urban, Cuvantul urbanism, fn aceasté acceptiune larga, este adesea aplicat societatilor urbane ale trecutulu. Se vorbeste curent de urbanism chine2, - gree, roman sau precolumbian pentru a desem- na formele urbane caracteristice ale acestor civilizat (Ca atare, ar parea logic ca o istorie a urbanismului sa fnceapa cu primul orag cunoscut si si se ocupe de studiul arte urbane apartinand diverselor civilizaii. Totusi ne vom limita aici la istoria urbanismului occidental, de la antichi- fatea greac’ la zilele noastre. Chiar daca aceasta alegere {mplicd anumite limitari ale domeniului, ea corespunde de asemenea si cu precadere unei realitati fundamentale: gandi ea,urbanistica moderna care domneste in secolul al XX-lea supra iniregi lumi, ideologic incununata cu mumele de stint, este ocreatic specifica spiritului occidental, Este deci esential ‘sfummérim traseul evolutiei urbanismului occidental, la sfar- situl cdreia se va naste urbanismul modem. ‘Sursele intelectuale directe ale urbanismului modem, dis- fica, ele au de acum un cuvant de spus in materie de urbae nism. Ele sunt reprezentate in instane consultative, att la * Soci pour la Protection ds Paysapes td thous a France (Nt) 139nivel municipal si departamental (Commission des Sites, Commission d’ Architecture, d'Urbanisme et d’Environ- rnement: CAUE), cit si national (Commission supérieure des Sites) In final, chiar intr-o tara ca Franta, cu traditii de vanda- lism recunoscute* oragul vechi nu mai este condamnatul de odinioara, De pe la mijlocalanilor ‘70, reabiitarea cartierelor vechi este considerata ca un veritabil obiectiv urbanistic; cea nu mai este vizula ca o concesie limitaté facuta in mod silit ,paseistilor", dnd astfel posibiitatea distrugeriialtor parti ale orasului. Acest lucru este demonstrat explicit de legile din 1976 si 1977, eferitoare la urbanism si la acorda- rea de faciltiti persoanelor particulare pentru construirea de Jocuinje. in paralel se duce o politicd de creare a unotstrizi pictonale in inima vechilor cartier, dupa modelul celor care cxsita deja de mult timp in alte tari europene. Se constien- tizeaza in mod progresiv inuilitatea si nocivitatea unei polit- i de largiresistomatici a strizilor vechi. Aceasta este o politics cu caracter anacronic, care altercaza patrimoniul arhitec- tural fra a conduce la obtinerea unui profit real pentru colec- tivitate, O retragere de cativa metr a fronturilor stradale mu poate rispunde la prablemele grave ale circulatii si statio- 56 Trcbuie notte ia anus fri, ma alsin Hai, oral vehi a feat seco’ best unl tralament foarte aint din arcs autor competes Reabtares orgs Bologrsconsituic un car exemplar Tnschim nal an ctropene, vandalemul pe cae a cunoscu Fra pt ‘rs mill soe 7D est ne acti. Atl stamps rand (Dublin se lun ony In parte masicrat de rea rbanismul progr) sin Spans (ds pres adesca, doar mooumentle majre sunt poate, in inp ee fsutl Urban ete satfet), In aril din afra Europe, oral vec pitt dessa tin tt grow urbanismul pogrsist- Bejing, th ara place 9 emptor fu ctealceva dec un ora de Bon; de ase, su complet diate es tke mri ove cinea, proc Kam Ming 140 natilor auto, Obiectivul nu mai este acea al eu care sa permit ca intreaga circulate auto s8 stbalt oraselor, ci, din contra, sa 0 impinga ct mai mul feria aglomerarilor urbane, Totusi ameningarile care planeaza asupra orjul sunt departe de afi total inlaturate, Acest luni este vizibil in Parisul anilor 1990, in care mai ales pari servarea arhitecturii din centrul unui oras depinde def unui COS destul de reds pentru a descuraja opera biliare distructive pentru vechile construct Inaoeeasio 4e idei, sisternul plafomului legal de densitae (PLD) acon buit fara doar si poate la faptul ca, in Fran, decenul 19 1986 a constituit © perioada optima pentru protetia, centrale a oraselor. V. O problema fara soluti gigantismul urban Putine teme sunt atat de rispindlit in epoca noastaaga eum este cea a efectelor negative produse de megalopolis: Aificultatile pe care te incurs trail in marele ors, proble- mele de circulate side aprovizionare, uzuranervoasi aloe cuitorilr, poluarea... fn fapt,ansamblrie urbane uiage ale secolului al XX-lea nu mai au nimi din cee ce, in teeut, se numteaoras. Orage ca New York, Londra sau Pars se intind Ja scara unei regiuni, in timp ce in alte pt se formeazi conurbati enorme, precum cele din zona Ruhr sau de pe coasta de est aStatelor Unite, agregate de zone utbane jute puse care invadeazi tertorit imense 1aTotusi, la inceputul secolului, orage foarte mari, ca Lon- dra si Paris, mu ocupau ined decét un spatiu relativ redus. Cele 6 milioane de locuitori ai aglomerarii londoneze sunt ‘grupate pe o razi de 20 km in jurul centrului; cele 4 milioane ale Parisului si ale suburbiilor sale se concentreaza intr-un cere de 20 km diametru. Dar, intre cele doua razboaie, cele doua capitale vor cunoaste o explozie spatiala fara prece- dent: la Londra asistim la triplatea suprafetei urbane”. fn preajma celui de-Al Doilea Razboi Mondial, auto- ritatile britanice au constientizat inconvenientele create de concentrarea intr-un spatiu limitat a unei mari parti a popu latici sia echipamentelor industriale ale tari. Urmand con- cluziile raportului Barlow (1940), dupa rizboi s-a aplicat 6 politica de descentralizare industrial, sprijinit pe crearea tunor orase noi, atit in regiunea Londrei, cat si in alte parti ale Angliei.,.Planul celei mai mari Londre", elaborat de Sir Patrick Abercombie, include o centura verde in jurul aglome~ rarii existente si prevede crearea a opt orase noi la circa patruzeci de kilometri distanta fata de capitala. Se credea a in felul acesta eresterea Londrei va fi stabilizata, desi, in fapt, nu s-a realizat decat mutarea, in afara centurii verzi, zonei suburbane aflate in crestere galopanta. De pe la inceputul anilor 1960, aceasta aglomerare se dezvolta pe 0 az mai mare de 60 km si aledtuieste o regiune urbana de 12 milioane de locuitori In ccea ce priveste Parisul, inca din 1925, guvernul Poincaré ‘erease Comitetul Superior de Organizare a Regiuni Pariziene’ S57. Ae veda mai alos LArchitectre dawn ha, 176, nokembi scembrc 1974 (Parie-Londa) “In fancea, Comité spereur Organisation dele gion parson (Nt) 142 Apoi, in 1932, o lege dispune pregatirea unui plande! nism regional. Flaborat de Prost si aprobat in 1939, nu a fost niciodata aplicat. Dupa rizboi, umiind Anglici si sub influenta ideitor prezentate de JF in cartea sa Parisul si desertul frances, se incepe unci politici de descentralizare industrial gi de a a teritoriului, Se incearc astfe! obtinerea unui contol it asupra cresterii capitalei. In virtutea decretuli din 31 brie 1958 este claborat Planul de Amenajare si de generala a regiunii pariziene (PADOG)’. Acest plan aprobat in 1960; el determina un perimetru in ext ciruia aglomerarea nu trebuie sa se extinda. Dar inefc sa este evidenta: in acelasi an, jumatate din locuinfle se construicse sunt autorizate a fi amplasate, prin derogare de la plan, in zona de interdict. in 1961 se creeaz distie= tl regiunii pariziene. Delegatul general, M. Delouvrier,pune ilocmeasca o schema directoare de amenajare si ur= banism a regiunii Parisului, publicata in 1965. Ca urmare a acestui document, au fost create un numar de orase noi, dese tinate si frdineze cresterea Parisului. Dar, ca si orasele not cenglezesti, acestea nu au facut decat sa contribuic la deevol- tarea regiunii urbane din jurul capitalei Cele doua exemple sunt semnificative pentru incapaci« tatea actuala de a opri gigantismul urban, c&ruia pare sii fie harazit un triumf fara egal in aceste ultime decenii ale | secolului al XX-lea. Cu toate acestea, chiar daca prezinta inconveniente inerente datorate dimensiunilor cnome, metwo- polele Europei occidentale gi cele ale Americii de Nord nu In frances, Pland Améaggement td Orgonsation générale la région pentsiene (Nt) 143sunt mai putin locurile unui nivel ridicat de viat8. Lucrurile nu stau insa la fel in alte mari orage din numeroase alte tar. La Moscova, un sfert din populatie trdieste in apartamente strémte, adeseori cu o singura baie si o singura bucdtarie pentru mai multe familii, La Tokio, jumatate din orag nu ispune de canalizare si 32 % din numarul familiilor nu au decat un singur dormitor pentru toti membrii familiei fn tirile Lumii a Treia gigantismul urban se dovedeste fi'un fenomen mult mai inspaimantitor. Caracterul su cu deosebire inuman rezulté din imensa crestere demografica a tarilor in care stiinta si tehnicile medicale ale Occidentului au fost introduse artificial si au rupt brutal echilibrul din- tre fecunditate si mortalitate, ambele naturale. Nasterile continuand ca si cum mortalitatea nu ar fi scdzut puternic, cresterea populatiei a urmat o progresie geometrica. in opo- zitie cu cea ce s-a petrecut in Occident, cresterea demo- sgraficd a precedat progresul economic in loc si-linsoteasca. A trebuit ca, a posteriori, si fic initiat un proces de dezvol- tare destinat si permita supravietuirea populatiei in continua crestere. Explozia urbana a Lumii a Treia este reluarea celei euro- pene din secolul al XIX-lea, lao scara colosala. De la sfir- situl celui de-Al Doilea Razboi Mondial pana la sfarsitul anilor 1970, Caracas si-a marit de cinci ori numarul popula- (ici, in timp ce Sao Paolo, Lima si Mexico si-au triplat-o. Alger si Teheran igi marisera populatia de trei, respectiv patru ori, in doudzeci de ani. Cairo, conceput pentru 3 sau 4 milioane de locuitori, numara intre 12 si 15 milioane. In tteizeci de ani, populatia din Abidjan a crescut de 35 de or Jn anul 2000 vor exista probabil 21 de orase depasind fiecare 144 10 milioane de locuitori, dintre care 18 in America in Asia sau in Africa Chiat in mai mare masura decat orasele europene secolul al XIX-lea, orasele din Lumea a Treia ni sa adaposteasca masele umane care le invadeaza, Ele inconjurate de imense suburbii ficute din improvizate’. La Lima, 0 treime din populate triste in vellas. Chiat si Brasilia isi are carticrele sale periferice constructii improvizate. in unele dintre aceste orase ut ru se evacueaza gunoiul si descurile. Resturile mengjre acumuleaza la periferic, aleatuind adevarate coline din isi asigura subzistena o populatie mizer, rind la margines societati, Este deci o situatie mult mai grava decat cea din _marile orase occidentale ale secoluluitrecut Problemele sunt cu atdt mai mult agravate de faptul cd unee tri nu au put sau nu au vrut, si opreasca cresterea demograficd tot mai accentuata ‘Nu este mai putin adevarat cin Indi n Zar, in Brazilia, cei care isi parasesc satele pentru a se inghesui in mizera- bilele cartiere periferice fac acest lucru pentru cd exist o mare diferenta intre nivelul mediu de viata de la oras si din sate, acestea din urma find total incapabile si suporte enorma crestere a populatiei. Cu toata mizeria sa dramaticd, orasul urias al Luni a Treia este locul sperantei, unde exist poate ‘sansa obtinerii unui loc de munca si deci a unui salaria “in ane, hls, in cng, slums, in spl fv: tae seme mind acca tip de asczre acaba spontan din aglomeracs une cin ‘Postun conirut: din mteraecteocte, aero reper din ei marel ‘ons psi de orce dot sa cehiamente urbane (N tr) 14sVI. Regimul juridic al urbanismului francez 1. Sistemul autorizatiei de construetie, Acesta exista in timpul Vechiului Regim, dar se confunda in general cu ccererea de aliniere. De-abia de la jumtatea secolului al XIX-lea simai ales de la inceputul secolului al XX-lea se instituic un regim al autorizatici de construire independent de alinia- ment, La Paris, decretul din 26 martie 1852 impune o autori- zatie de construire in interesul securitatii publice si al salubritatir. li urmeaza legea din 15 februarie 1902, care impune de maniera generala 0 autorizatie de construire des- tinata si asigure protectia sénatatii publice. Intervine apoi legea din 13 iulie 1911, referitoare la perspectivele monu- ‘mentale si la situri, care instituie un sistem de autorizatic prealabila, bazata pe ratiuni cstetice. Mai mult, legile din 1919 si 1924 referitoare la planurile de amenajare urban’ ficeau din autorizatia de construire un instrument de apli- care a planurilor in orascle care dispuncau de acest tip de planificare urbana. La toate acestea se adauga 0 intreaga serie de autorizatii speciale. in fine, legea din 15 iunie 1943, a instituit o autorizatie de construire unica, inlocuind dife- riteleautorizati anteioare. De atunci, chiar in conditile unor modificari ale legislatiei, sistemul de autorizatie de con- struire s-a mentinut. El a fost chiar intarit prin legea din 31 decembrie 1976, care insttuie de altfel, in mod simettic, 0 SK Ase vedea ma alss A. de LAUBADERE, Trai de hot adminuray. Pais, 1963 (ain aa) A de LAUBADERE. jC VENFZIA, ¥-GAUDE: MET. Troe de dot axis 2,199: 3-8. AUBY, M. PERINET-MAR QUET, Droit de: Turbanisme et de la comsruction, Pars, 1995; 1 MORAND-DEVILLER, Drot de urbane, Pans, 1994: F BOUYSSOU. 3 HUGOT, Cee urbanism, Pats, 1988, AH. MESNARD, Le planfcaion trbaine, Pts, 1972, 146 autorizatie de demotare. Ca o consecint a legi de lizatoare din 7 ianuarie 1983, decizia privind de construire a fost transferaté primarilr. In comm cw un plan de ocupare al solului, POS, permisu rat de primar in numele comunei. In absenta acest sin alte céteva situatii speciale, autorizatia rimine acordata in numele statului, decizia putind sap marului, prefectului sau chiar ministrului, daci aces dosarul respectiv. 2. Dezvoltarea planificirii urbane. Efortal Vechiul Regim se continua in secotul al XIX-lea. 0 dea face un plan de aliniere a fost impust taturr oF prin legea din 16 septembrie 1807, apoi tuturor com prin legile din 18 iulie 1837 si 5 aprilie 1884. Alted {ii au limitat totusi aceasta obligatie la orasee avind: 2.000 de locuitori. Dar, imediat dupa Primul Razboi dial, multe dintre orascle mentionate nu aveau ned un menea plan Din aceste motive au fost initiate legile apdrute in martie 1919 si 19 iulic 1924, care prevedeau ca toate o avand mai mult de 10 000 locuitori, a sio inteaga, de alte comune (statiuni balneare, orase turstic, oases trate...) sé aiba, in termen de trei ani, un plan de amengjarey, de infrumusetare si de extindere™. Nici aceste preseriptiimm au fost insa respectate. Alte texte, in mod special legea dim 1943, au incercat sa promoveze o planificare urbana dep sind cadrul communal Unmatoarea mare etapa a fost constituité de reforma din anii 1958-1959, care instituie distineta ntre un plan direc- tor de urbanism, ,veritabila carta a dezvoltirii urbane", des- 147tinat a avea o anumita permanenté, si planurile de detaliu, care pot fi mai des revizuite. Dar acest sistem este destul de repede moditicat de legea orientarii funciare din 1967, care creeaza schemele directoare ale amenajatii si urba- nismului (SDAU) si planurile de ocupare a solului (POS). Primele se referd la 0 programare pe termen lung si previ sorientirile fundamentale* ale amenajérii teritoriului: ele nu au un caracter constrangator pentru particulari. Din con- tri, POS-urile, care reprezinta o planificare pe termen mai scurt, pun bazele unei divizari a spatiului in zone diferite, fn care conditiile de construire sunt reglementate cu pre- cizie. Pentru fiecare zona, POS-ul fixeaza un coeficient de ‘ocupare a solului (COS), care determina densitatea maxi- mia constructiilor pe un anumit teren. COS-ul poate fi ridi- cat in zona urbana (2 sau 2,5); el este redus in zona rurala, dat rateori mul, ceea ce este daunator mediului natural. Pentru a incerea sA protejeze contra unei urbanizari anathice regiu- nile rurale care nu au stabilit un plan de ocupare a solului, legea funciard din 31 decembrie 1976 a creat zone ale me- iului natural protejat (ZEP") Dar, ca si POS-ul, acest sis- tem s-a dovedit incapabil si conserve in mod eficient peisajul si sa-1 protejeze contra uratenici constructitor pavili- onare amplasate difwz in teritoriu, Prevederile ZEP sunt suprimate prin legea din 7 ianuarie 1983, care descentrali- zeaza claborarea POS-urilor si dispune ca toate comuncle si-si aledtuiascd cate un POS, Cele care nu dispun de un asemenea plan sunt supuse unei réguli care limiteaza terito- riul construibil la zona deja urbanizata a comunei (regula inti stricta, atenuata insa de legile din 17 iulie si 19 august In ence, once denne protégé (N. vas 1986). Descentralizarea a favorizat cu precidere sistemul POS-ului, devenit document de urbanism de drept commun. Cu toate acestea, problema protectici peisajului ramane imperfect rezolvat Legea funciara din 31 decembrie 1975 a institut un pla- fon legal al densitatii (PLD) sia fixat la 1 (gi la 1,5 pentru Paris) coeficientul de ocupare a solulu, a cinui depasire poate fi facuta numai cu conditia unei contribu financiae la fon= dul colectivitati. Aceasta are ca efect descurajarea construic= torilor de a interveni in zona central a orasclor (si deci de a Je modifica), estrangind profitul ce poate rezlta din eres- terea densitatii constructilor. Dar legea din 18 iulie 1985 si mai ales cea din 23 decembrie 1986 (care Iasi insusi prin= cipiul fixarii unui PLD ta discretia comunelor, permitiin= durle acestora si-l stabileasca asa cum dorese) au ficult s8 dispara aceasti protcctie a oraselor. 3. Mijloacele urbanismului operational. Acesica s-au dezvolatat in mod considerabil dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Mai intéi, in 1958, au fost instituite zonele pri- oritare de urbanizare (ZUP)". Era vorba de a concentra efor tul de urbanizare in anumite perimetre determinate, in afara clrora acordarea autorizatiei de construire putea fi refuza~ ta, Crearea unei ZUP corespundea inainte de toate realizarii unui program de constructii de locuinte. Urbanizarea unei ZUP putea fi efectuata direct de colectivitate sau conce- sionata unui organism public sau unei socictati cu capital mint, cu participare publica majoritara Legea orientari funciare din 1967 ainlocuit sistemul de prevederi ale ZUP prin acela al zonelor de amenajare con- “Tn ean, Zonerdurbaniser par prorit (Nt), 149certata (ZAC)". Acesta este un cadru juridic care poate servi rept suport unor operatit de urbanism de naturi diferite: renovare, restaurare a cartierelor vechi, extindere urbana, zone industriale.. Una dintre noutatile acestui sis- tem fata de regimul insttuit de ZUP consta in faptul c& ame- najarea si echiparea zonei pot fi incredintate unor institutii diferite, printre care pot interveni si persoane particulare: societati cu capital mixt si participare publica minoritara, promotori, constructor, societati civile imobitiare. orase mi 4. Regimul exproprierilor. in primi ani ai secolului al X1X-lea, acesta rimane inca putemic influentat de Vechiul Regim, atita vreme cat legea din 28 pluviose anul VII, ti incredinteaza Consiliului Prefecturii sarcina de a fixa des- pigubirile. Or, din multe puncte de vedere, acesta nu repre- zinta alteeva decat institutionalizarea vechiului Consiliu al Intendentei. Cu toate acestea, opinia publica se plinge de insuficienta despagubinilor acordate. De accea, legea din 8, ‘artic 1810 prevede interventia judecdtorului care instru- menteaza cauzele civile considerat ca aparator al proprictatii private, pentru a pronunta exproprierea gia fixa suma des- pagubinii. Dar despagubirile acordate conform acestui sis- tem, care nu fiicea decét sa ia in considerare rapoartele expertilor, au parut adescori excesive. Astfel inet pro\ dura a fost mult modificata prin legea din 3 mai 1841; una dintre principalele sale inovatii consta in instituirea unui Jjuriu al proprietarilor insdrcinati cu stabilirea despagubirii, Se astepta ca membrri juriului, in dubla lor calitate de contri- bbuabili si proprietar, sa faca estimari ponderate. Dar aceasti in anced, Zener damnaementconcerté (NE). 150 speranta a fost desarta si noul sistem a condus © despigubire mai mult decdt generoasa. De ac nunfat la sistemul juriulu, pe care deeretul-lege 1935 L-ainlocuit cu 0 comisie de arbitraja data de un magistrat si compusi din doi function si un contribuabil Jn paralel cu aceasta evolutic, legislator juris ‘au largit enorm continutul notiuni de utilitate pul timp ce catre mijlocul secolului al XIX-lea exp putea fi utilizaté dedt in interesul domeniul public de inainte este de ajuns ca operatia care implied expropt si prezinte un interes general Regimul exproprierilor a fost profund transforma: cordonanta din 23 octombrie 1958 si legea din 26 iulie I Acest din urma text ordona erearea in fiecare depar pe langa una sau mai multe instante judecatorest ‘unui organism insircinat numai cu fixarea despa camera exproprierilor, prezidati de un magistrat sina ‘componenta intra un reprezentant al proprietti private sium al celei publice. In plus, legea din 1962 prevedea ca lirea despagubirii sa se faca pe baza valori pe care bum expropriat 0 avea cu un an inaintea deschideri anchete pre labile, Dar acest sistem, prea sever, a fost abolit prin leg n 10 iulie 1965, care revine la estimarea valoriiin momen tul exproprierii, completand in acelasi timp reglementdrile cexistente cu reguli de evaluare restrictive. Cu toate acestea, legea din 18 julie 1985, care institu in parael un dreptextins de preemtiune urbana in beneficiul comunelor care au un POS, fixeaza ca data de referinta in materie de exproprieri ‘un an inaintea deschiderii anchetei, Acelasi text determin 1stsuma despigubiri in functie de calificarea terenului ca fiind construibil sau neconstruibil; textul introduce in plus crite- riul apartenentei terenului la o zona juridic construibila, de- terminata in virtutea unui POS sau a altui document de urbanism care ii tine locul. In acest fel despgubirea depinde in practica de deciziile locale de zonare a teritoriului urban. CONCLUZIE Cu toata evolutia imaginii urbane, defnti, de eatre Enciclopedie a ramas adevirata pina la Industriald: .O asamblare de... case dispuse de-al zilor si inchise cu o imprejmuire comund'*. Progresul tchnic si civilizatia industrial au fut ard aceasta viziune traditionala, multiplicand ‘cu care se confrunta orasul: cresterea demografcd ile de locuit ale populatiei muncitoresti si mai ales trea generald a societaii care s-atradus in fatale locuitor a beneficiat de un spatiu minimal cu clit in ce mai ridicate, de obiecte din ce in ce mai sicomplexe si de un numar din ce in ce mai mare de de servicii. Din aceste noi probleme s-a niscut urbanis modern, care se pretinde o stinta, dar care in realitate hhrinit in principal de utopii avand un caracter totlitar mult sau mai putin declarat. Urbanismul progresist i sebi, a cdrui influenta este predominant, decurge in mare ‘masura din modelele utopice precum celal li Fourier, care, vehiculind o ideologie anti-urbana, a conduslainelegerea 59. Enclose ou Dictionnaire reasons... 17, 1S, Wo Nl: 153echivocd a distinctiei traditionale dintre spatiul urban si spatiul rural. Astfel incat urbanismul progresist a dus parado- xal la rezultatul dorit de Marx, care preconiza, in numele nei ideologii anti-rurale, abolirea diferentelor dintre orase si sate printr-o urbanizare generalizata a celor din urma, Rezultatele obtinute de urbanismul modem au o valoare diseutabila, dar gi o amploare imensa; acestea se datoreaza ‘ny unei anumite calititistiinifice, ci forte mijloacelor tehnice pe care civiizatia industrial le-a pus in serviciul arhitectilor, inginerilor si urbanistilor. Datorita acestor mijloace, urba- nismul progresist a reusit si creeze un cadru decent de viata pentru oameni, cel putin in Occident. Cu toate acestea, mane de demonstrat daca, pentru atingerea acestui scop, cle care au fost alese erau singurele sau cele mai bune din- tre cele posibile. Ele constituie in orice caz, in multe privin- {e, onegare a orasului, chiar distrugerea acestuia. Cat despre spatiul rural, el a fost abandonat ratacirilor unei urbanizéri difuze, care 1-a denaturat gray prin constructi de o rar me- diocritate ridicate pe parcursul unci singure generatii, Sal- varea peisajelor si siturilor care s-au mai pastrat constituic una dintre sarcinile prioritare ale urbanismului de astazi si de maine. 0, Confronts cu cjcurit urbana progress, indies ubanstick recurs ine nee mai mt adipic so sociologists rer toa la comporament. De asemenca, se pune acon pe aie” pe care ke each spi urban BIBLIOGRAFIE |. LUCRARI PRIVITOARE LA INTREAGA PERIOADA STUDIATA\ P.LAVEDAN, Histoire de urbanisme, Paris, 1926-1952 (3 vo, here fundamental F. CHOAY, La régleet le model, Paris, 1980, H. LEFEBVRE , La production de lespace, Pais, 1974 L. MUMFORD, La cité travers l'histoire, Pais, 1964 Histoire de la France urbaine, sous la direction de G. DUBY, Pats, 1980-1984 L. BENEVOLO, Histoire de la ville, 1983. L. BERGERON (coord ), Pars, gendse d'un paysage, Patis, 1989, 1 STUDILDE SPeciALITATE, P.LAVEDAN, J. HUGUENEY, Histoire de! urbanisme: Aniqut, Pai, 1966, R. MARTIN, L‘urbanisme dans la Gréce antique, Pars, 1974 L. HOMO, Rome mpériate et 'urbanisme dans | Antiguit, Paris, 1971 P.GRIMAL, Les villesromaines, ,Que sais-je?™, nt 657. L DURET, J-P NERAUDAU, Urtaniame et métamorphases dele Rome antique, Pats, 1983, G. FOURQUIN, Histoire économique de l'Occident médiéva, Pais, 1969, P.LAVEDAN, J, HUGUENEY, L'wrbanisme au Moyen Age, Pai, 1974, 155J. LESTOCQUOY, nudes d'histoire urbaine, Arras, 1966. F.BOUDON.A. CHASTEL, H. COUZY. F HAMON, Srstéme de lar- chitecture urbaine: Le quartier des Halles Paris, Pais. 1977, G.BARDET, Naissance et mécannaissance de 'whanisme: Paris, Pats, 1951 Lwbanisme de Pais et Burope (1600-1680), Pars, 1969 (Iuerareprezen= tata de P. FRANCASTEL). Forum et Plaza Mavor, Publica ale Casei de Velasquer, Pars, 1978. J-C. PERROT, Genése d'une ville moderne, Caen au XVIIF site, Pati. Haga, 1975. Numar special din Dix-huitdme siete, nt. 9, 1977: Le sain et le mal- sain (peezentat de J. GUILLERME), J-L. HAROUEL, L‘embelissement des villes. 'urbanisme francais au AVUP siécle, Pass, 1993 D. RABREAU, Le shéaire et l'embelissement des villes de France aw AVUF siéce, te de doctorat, Pars, 1978. L. BENEVOLO, Au sources de lurbanisme moderne, Paris, 1972. = Hisivire de Varchiteerure moderne, Pata, 1979-1980 (3 vol.) CUPRINS IntRODUCERE. Carrrovut I - Urbanismud antic: Grecia si Roma 1. Urbanismul in Grecia antic... 9 1, Urbanismul roman 9 ELON Pat ie aoe cate Utama dir nna emne, Paris, 1971-1978 (3 vol.). | L Idealurile urbane 61 G. CHAMBON, , Les utopistes et urbanisation", in TEM-Espace. nt. IL Urbanismul francez si realizarile sale 15 jp ee ee iB IV Dificulttile wrbanismului progresis urbanismal contra orasului ryV. O problems fard solu Mr VI. Regimal juridic al urbanismului francez 146 Covewzte 153 BiouiooRAFie 155 Tetmoredactar comput Tiparul executat la Regia Autonoma ..Monitorul OficialSetrectce NCU RS serrate m re Cea) DOR oe ce ew tM MOT Le Tae co matica in istoria urbanismului occidental; de la Pe reteset eet area oer teers tee trind totodata si evolutia unei gandiri urban Ree : Sunt diseutate diferitele acceptii ale terme- PU et Sui ae ee eee Pen eon amet aes Se ees eee ears etree ett AS Noe