Algebra Liniara, Geometrie Analitica Si Diferentiala (Dement01 FL)

LINEARA,
GEOMETRIE
ALGEBRA
S
ANALITICA
I DIFEREN
TIALA
Valeriu Zevedei, Ionela Oancea
April 9, 2005
CUPRINS
1 CALCUL VECTORIAL
1.1 Vectori legati, vectori liberi
7
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Operatii lineare cu vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.1
Adunarea vectorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.2
Inmultirea vectorilor cu numere (scalari) . . . . . . . . . . . . . . 12
1.3 Descompunerea unui vector dup

a o baz
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.4 Produsul scalar a doi vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.5 Orientarea unei baze, produse exterioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.6 Vectori de pozitie, sistem de coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.7 Schimbarea sistemelor de coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.7.1
Translatia sistemului de coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.7.2
Schimbarea bazei sistemului de coordonate . . . . . . . . . . . . . 26
1.8 M
arimi vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
1.9 Produsul vectorial a doi vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
1.10 Exercitii privind calculul vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2 DREPTE S
I PLANE
41
2.1 Ecuatiile curbelor si suprafetelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

2.1.1
Definitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
2.1.2
Ecuatii parametrice ale curbelor si suprafetelor . . . . . . . . . . . 43
2.1.3
Curbe si suprafete algebrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.2 Ecuatiile planelor si dreptelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

2.2.1
Suprafete si curbe de ordinul nti . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
2.2.2
Ecuatii ale dreptei si planului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
CUPRINS
4
2.2.3
Conditia de paralelism a dou

a plane . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.2.4
Dreapta ca intersectie a dou

a plane . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
2.2.5
Fascicol de plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
2.3 Probleme metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52

2.3.1
Distanta de la un punct la un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
2.3.2
Distanta de la un punct la o dreapt

a . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2.3.3
Calculul unghiului ntre dou

a drepte . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2.3.4

a plane . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2.3.5
Calculul unghiului dintre o dreapt

a si un plan . . . . . . . . . . . 55
3 SPA
TII VECTORIALE
57
3.1 Spatiu vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57

3.1.1
Subspatii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3.1.2
Dependenta si independenta linear

a . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
3.1.3
Baz
a, coordonate, dimensiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
3.1.4
Subspatii vectoriale n spatii vectoriale finit dimensionale . . . . . 71
3.1.5
Schimbarea coordonatelor la schimbarea bazelor . . . . . . . . . . 73
3.2 Aplicatii lineare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80

3.2.1
Propriet
ati ale functiilor lineare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
3.2.2
Aplicatii lineare pe spatii vectoriale finit dimensionale
3.2.3
Schimbarea matricei unui endomorfism la schimbarea bazei . . . . 90
3.2.4
Diagonalizarea matricei asociate unui endomorfism. . . . . . . . . 90
. . . . . . 84
3.3 Forme lineare, forme bilineare, forme p

atratice . . . . . . . . . . . . . . . 102
3.3.1
Forme lineare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
3.3.2
Forme bilineare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
3.3.3
Forme p
atratice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
3.3.4
Forme p
atratice pe spatii vectoriale reale sau complexe . . . . . . 115
3.4 Spatii euclidiene (unitare) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120

3.4.1
Definitii, propriet
ati simple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
3.4.2
Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
3.4.3
Endomorfism adjunct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
3.4.4
Endomorfisme autoadjuncte (simetrice) . . . . . . . . . . . . . . . 129
CUPRINS
3.4.5
Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
3.4.6
Endomorfisme izometrice (ortogonale) . . . . . . . . . . . . . . . 138
3.4.7
Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
3.4.8
Endomorfisme oarecare n spatii euclidiene . . . . . . . . . . . . . 144
3.4.9
Deplas
ari n spatii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
3.4.10 Forme lineare n spatii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148

3.4.11 Forme bilineare si forme p
atratice n spatii euclidiene . . . . . . . 150
3.4.12 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
4 CONICE S
I CUADRICE
157
4.1 Conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157

4.1.1
Ecuatia general
a a conicelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
4.1.2
Modificarea ecuatiei conicei la o translatie a sistemului de coordonate159
4.1.3
Centrul de simetrie al unei conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
4.1.4
Modificarea ecuatiei conicei la o rotatie a sistemului de coordonate 161
4.1.5
Studiul conicelor cu centru unic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
4.1.6
Studiul conicelor cu o infinitate de centre sau f

ar
a centru . . . . . 173
4.2 Generarea unor suprafete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179

4.2.1
Suprafete cilindrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
4.2.2
Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
4.2.3
Suprafete conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
4.2.4
Suprafete de rotatie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
4.3 Cuadrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186

4.3.1
Principiul stabilirii formei geometrice a unei suprafete . . . . . . . 186
4.3.2
Elipsoidul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187
4.3.3
Conul de ordinul doi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
4.3.4
Hiperboloidul cu o pnz
a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
4.3.5
Hiperboloidul cu dou
a pnze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
4.3.6
Paraboloidul eliptic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
4.3.7
Paraboloidul hiperbolic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
4.3.8
Cuadrice, reducerea ecuatiei generale la form

a canonic
a . . . . . 197
CUPRINS
5 GEOMETRIA DIFEREN
TIALA
203
5.1 Geometria diferential

a a curbelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203
5.1.1
Curbe parametrizate, curbe de nivel constant . . . . . . . . . . . 203
5.1.2
Tangenta la o curb
a, abscis
a curbilinie . . . . . . . . . . . . . . . 209
5.1.3
Plan osculator, normal

a principal
a, curbur
a . . . . . . . . . . . . 213
5.1.4
Baza si triedrul lui Frent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216
5.1.5
Curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223
5.1.6
Evolut
a, evolvent
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227
5.1.7
Inf
asur
atoarea unei familii de curbe . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
5.2 Geometria diferential

a a suprafetelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235
5.2.1
Suprafata parametrizat
a, suprafata de nivel constant . . . . . . . 235
5.2.2
Plan tangent, prima form

a fundamental
a . . . . . . . . . . . . . . 241
5.2.3
Triedrul geodezic, formulele lui Darboux . . . . . . . . . . . . . . 249
5.2.4
Curbura normal
a, a doua form
a fundamental
a . . . . . . . . . . . 250
5.2.5
Semnificatia geometric
a a celei de a doua forme fundamentale . . 252
5.2.6
Directii principale, curburi principale, linii principale . . . . . . . 253
5.2.7
Formulele de derivare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 259
5.2.8
Curbura geodezic
a, geodezice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261
5.2.9
Formulele lui Gauss-Bonnet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 264
CAPITOLUL 1
CALCUL VECTORIAL
1.1
Vectori legati, vectori liberi
Presupunem cunoscute notiunile fundamentale ale geometriei elementare. Spatiul

geometriei elementare este alc
atuit din puncte pe care le vom nota prin litere latine
mari A, B, C,.... Alte submultimi importante sunt dreptele si planele.
Definitia 1.1.1 Se numeste vector legat un segment de lungime data orientat n spatiu
prin directie si sens, adica un segment la care unul din capete se alege ca punct de
plecare si se numeste origine a vectorului legat, iar celalalt capat ca punct de sosire si
se numeste extremitate a vectorului legat.
Vectorul legat a c
arui origine este punctul A si a c
arui extremitate este punctul B va
fi notat AB. In figuri vectorul legat se reprezint

a prin segmentul respectiv cu s
ageat
a n
extremitate. Un vector legat este determinat cnd se cunosc originea si extremitatea sa.
Se consider
a vectorul a c
arui extremitate coincide cu originea sa si se numeste vectorul
legat nul; directia si sensul s
au sunt nedeterminate.
Doi vectori legati AB, A0 B 0 se consider

a egali si scriem AB = A0 B 0 dac
a si numai
dac
a originile si extremit
atile lor sunt identitce: A A0 si B = B 0 .
Lungimea vectorului legat AB exprimat

a ntr-o anumit
a unitate de lungime se
noteaz
a |AB| si se numeste marimea sau modulul vectorului AB. Dac
a m
arimea unui
arimea aceluiasi vector

vector n unitatea de lungime u este m, n unitatea u0 = Lu m
CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL
a dimensiunea fizic
a a m
arimii unui vector legat
este m0 = Lm. Din acest motiv se zice c
este L.

Definitia 1.1.2 Doi vectori legati AB si CD se numesc echipolenti si scriem AB CD
daca sau sunt ambii nuli sau au aceeasi marime si aceeasi orientare (directie si sens).
Relatia de echipolenta este o veritabil
a relatie de echivalenta n multimea vectorilor
legati, adic
a are urm
atoarele propriet
ati:
reflexivitate:

AB AB;
simetrie:

AB CD CD AB;
transitivitate

AB CD si CD EF AB EF .
Multimea vectorilor legati se mparte n clase de vectori echipolenti: orice doi vectori legati echipolenti intr
a n aceeasi clas
a si vectori legati din clase diferite sunt
neechipolenti. Doi vectori legati echipolenti difer
a numai prin originea lor. De multe ori,
pozitia originii nu prezint
a importanta, esentiale fiind lungimea si orientarea vectorului.
De exemplu, miscarea de translatie a unui corp rigid este determinat
a de oricare din
vectorii legati avnd ca origine pozitia initial
a a unui punct al corpului si ca extremitate
pozitia final
a a aceluiasi punct. Evident, toti acesti vectori legati sunt echipolenti ntre
ei. Se ajunge astfel la notiunea de vector liber.
Definitia 1.1.3 Prin vector liber se ntelege clasa tuturor vectorilor legati echipolenti
cu unul dat.
M
arimea unui vector liber este m
arimea unuia dintre vectorii legati care l determin
a,
deci se exprim
a n unit
ati de lungime; orientarea unui vector liber este orientarea unuia
dintre vectorii legati care l determin
a. Vom nota vectorii liberi prin litere latine mici
a , b ,
c , etc. Vectorul liber nul, adic
cu s
ageat
a deasupra
a clasa tuturor vectorilor
legati nuli, se va nota prin 0 sau chiar mai simplu prin 0, f

ar
a a avea motiv de confuzie.
a si b noteaz
a = b are loc dac
a acelasi vector liber.
a si numai dac
a
Egalitatea
a -clasa c
Dat fiind c
a vectorul legat AB determin
a complet vectorul liber
aruia el

a se scrie pur si simplu AB =
a . De
apartine- n locul relatiei de apartenenta AB
1.2. OPERATII
LINEARE CU VECTORI

asemenea n locul relatie de echipolenta AB CD se scrie simplu AB = CD ntelegndo ca egalitate ntre vectori liberi. Cu alte cuvinte, echipolenta se asimileaz
a totdeauna
cu egalitatea.
Dac
a toti vectorii legati apartin unui plan, atunci prin vector liber n acel plan se
ntelege clasa vectorilor legati echipolenti n acest plan. La fel se consider
a si vectorii
liberi pe o dreapt
a. Vectorul liber pe o dreapt
a se mai numeste uneori si vector alunecator.
a , (adic
a fiind dat un vector legat care-l determin
a),
Fiind dat un vector liber
oricare ar fi punctul A, exist

a un singur punct B astfel ca vectorul legat AB s
a apartin
a
a : AB =
a . Operatia de construire a vectorului legat AB se numeste
vectorului liber
dispunerea sau construirea vectorului liber

a n punctul A. Vom nota si B = A +
a n

a.
loc de AB =
a , vectorul liber determinat de

Dac
a vectorul legat AB determin
a vectorul liber
BA se numeste opusul lui

a si se va nota
a , adic
a BA =
a.
a: AB =
Doi vectori legati se numesc colineari dac
a ei sunt situati pe aceeasi dreapt
a sau pe
drepte paralele; n caz contrar se numesc necolineari. Vectorii liberi corespunz
atori se
numesc de asemenea colineari respectiv necolineari.
Mai multi vectori legati situati pe drepte paralele cu acelasi plan se numesc coplanari; n caz contrar se numesc necoplanari. Vectorii liberi corespunz
atori se numesc de
asemenea coplanari, respectiv necoplanari.
De aici nainte vom spune simplu vector, f
ar
a a preciza dac
a acesta este legat sau
liber, aceasta reiesind din context.
1.2
1.2.1
Operatii lineare cu vectori

Adunarea vectorilor
a , b doi vectori oarecare. Fie O un punct oarecare si OA =

a
Definitia 1.2.1 Fie
a dispus n O, A = O +
a ; fie AB = b vectorul b dispus n A, B = A + b .
vectorul
Vectorul OB , care uneste originea primului vector cu extremitatea celui de al doilea, se

numeste suma celor doi vectori legati OA si AB si scriem OB = OA + AB. Vectorul
liber
c = OB se numeste suma vectorilor
a si b si scriem
c =
a + b.
10
Avem
A=O+
a
B =A+ b B =O+
a + b
sau
(O +
a ) + b = O + (
a + b ).
Suma a doi vectori necolineari poate fi definit
a si altfel:
a si b dispusi n punctul O si OABC paralelograa , OC = b vectorii

Fie OA =

mul construit pe OA si OC ca laturi. Vectorul OB, diagonala paralelogramului dus

a
a si b .
din O, este suma vectorilor
Fig. 1.1: Suma a doi vectori
Fig. 1.2: Adunarea vectorilor
a , b este bine definit

a, cu alte cuvinte, alegnd
Se observ
a c
a suma vectorilor
puncte initiale O diferite obtinem vectori OB echipolenti, adic

a acelasi vector liber.
Prima definitie a sumei celor doi vectori se numeste regula triunghiului, iar a douaregula paralelogramului. Pentru amndou
a este suficient s
a ne gndim la compunerea
1.2. OPERATII
LINEARE CU VECTORI
11
misc
arilor de translatie ale unui corp rigid.
Din definitie, rezult
a c
a suma a doi vectori liberi este comutativ
a:
a + b = b +
a.
Notiunea de sum
a a vectorilor se poate generaliza pentru orice num
ar finit de vectori.
a + b , apoi i
a , b ,
c . Se construieste initial suma
De exemplu, fie dati trei vectori
c , obtinndu-se vectorul (
a + b )+
c,
se adaug
a vectorul
O+
a = A, A + b = B, OB =
a + b ,B +
c = C, OC = (
a + b )+
c.

a vectorul
Se observ
a c
a acelasi vector OC se obtine dac
a se adaug
a vectorului OA =

AC = b +
c . Deci adunarea vectorilor este asociativ
a
(
a + b )+
c =
a +( b +
c ).
a + b +
c n loc de (
a + b)+
c sau de
Aceasta ne permite s
a scriem simplu
a + b +
c se poate construi si astfel:
a +( b +
c ). Se observ
a c
a suma

a , O+
a = A, OA =
a ; n A se dispune vectorul
In punctul O se dispune vectorul
b , A+ b = B, AB = b ; n B se dispune vectorul
c , B +
c = C, BC =
c . Vectorul
care uneste originea primului vector cu extremitatea ultimului vector este vectorul sum
a.
Aceast
a regul
a se generalizeaz
a pentru orice num
ar finit de vectori si se numeste regula
poligonului nchis.
c =
a b a c
a , b este vectorul
arui sum
a cu vectorul
Diferenta a doi vectori
c + b =
a . Din definitia sumei a
c =
a b
a . Deci
a vectorul
sc
az
ator b d
doi vectori rezult
a constructia vectorului diferenta: n acelasi punct O se dispun vectorii
OA =
a , OB = b . Vectorul BA care uneste extremitatea vectorului sc
az
ator OB cu
c =
a b . In adev
extremitatea vectorului desc
azut OA este vectorul diferenta
ar,
c =
a.
dup
a definitia sumei avem OB + BA = OA sau b +
a , b dispusi n punctul O construim paralelogramul OACB,

Dac
a pe vectorii
ab.
a + b , iar cealalt
a diagonal
a BA este diferenta
atunci diagonala OC este suma
a + ( b ) ntre veca b se poate scrie si sub forma sumei

Se observ
a c
a diferenta
a si b , ultimul fiind opusul lui b . Deci, ca si pentru numere, suma si diferenta

torii
a doi vectori pot fi nglobate ntr-o singur
a operatie - adunarea vectorilor.
S
a observ
am c
a adunarea vectorilor are urm
atoarele propriet
ati:
12

a + b = b +
a este comutativ
a;
(
a + b )+
c =
a +( b +
c ) este asociativ
a;
a + 0 = 0 +
a =
a vectorul nul este element neutru;

a ) = 0 orice vector are un opus.

a + (

Aceste propriet
ati ne ndrept
atesc s
a afirm
am c
a multimea vectorilor liberi nzestrat
a cu operatia de adunare are o structur
a de grup comutativ (abelian).
1.2.2
Inmultirea vectorilor cu numere (scalari)
a si numarul real . In loc de numarul real vom spune

Definitia 1.2.2 Fie vectorul
c
a cu numarul este un nou vector
de multe ori scalarul . Produsul vectorului
notat
a , colinear cu
a , avnd modulul |
c | = |||
a | si de acelasi sens cu
a daca
> 0 sau de sens contrar daca < 0.
a se poate considera ca rezultat al nmultirii vectorului

a cu
Vectorul opus
num
arul = 1 :
a = (1)
a.
a atunci
Din definitia nmultirii unui vector cu un num
ar rezult
a c
a dac
a b =
a si b sunt vectori colineari

a sunt colineari. Este evident c
b si
a si invers, dac
a
a.
atunci exist
a un num
ar astfel ca b =
Se verific
a usor urm
atoarele propriet
ati de distributivitate:
(
a + b ) =
a + b ,
( + )
a =
a +
a
ca si proprietatea de asociativitate
()
a = (
a ).
Aceste propriet
ati, mpreun
a cu propriet
atile de la adunare, ne permit s
a afirm
am
c
a multimea vectorilor liberi are o structur
a de spatiu vectorial real.
Un vector al c
arui modul este egal cu unitatea se numeste vector unitar sau versor.
a , consider
a , de acelasi sens, dar
Fiind dat un vector nenul
am vectorul colinear cu
O BAZA
1.3. DESCOMPUNEREA UNUI VECTOR DUPA
13
u,
a . Dac
a l not
am cu
de modul egal cu unitatea. Acesta se numeste versorul lui
tinnd cont de definitia nmultirii cu scalari, se poate scrie
a = |
a |
u,
adic
a orice vector este egal cu produsul dintre modulul s
au si versorul s
au.
1.3
Descompunerea unui vector dup

a o baz
a
a
Definitia 1.3.1 Fie vectorii
1 a2 , , ak . Orice vector de forma 1 a1 +2 a2 + k ak
, ,
,
a
a;
unde , , , sunt numere se numeste combinatie lineara a vectorilor
a
1
numerele 1 , 2 , , k se numesc coeficientii combinatiei lineare. Daca un vector se

poate scrie ca o combinatie lineara a unor vectori, spunem ca el s-a descompus dupa
acesti vectori.
e1 este un vector nenul, atunci orice vector colinear cu el se

Propozitia 1.3.1 Daca
descompune dupa el n mod unic.
a|
e1 atunci avem
a = 1
a este colinear cu
e1 unde 1 = ||e
Intr-adev
ar, dac
a
1|
unde se ia plus sau minus dup

a cum a si e au sau nu au acelasi sens. Nu putem avea
1
a = 1
e1 cu 1 6= 1 pentru c
e1 = 0, ceea ce este imposibil.
si
a am avea (1 1 )
e1 ,
a coplaPropozitia 1.3.2 Daca
e2 sunt doi vectori necolineari, atunci orice vector
nar cu ei se descompune dupa acesti vectori, descompunerea fiind unica.
e1 ,
e2 sunt nenuli. Dac
a este colinear cu unul dintre
S
a observ
am c
a vectorii
a
ei, propozitia este demonstrat
a. In cazul general, dispunem cei trei vectori n acelasi

a , ducem dreptele AP, AQ paralele
punct O. Prin extremitatea A a vectorului OA =
e ,
e ,
e , P, Q fiind pe suportii lui
e . Atunci OA = OP + OQ. Dar OP , OQ
cu
1
e1 , respectiv
e2 , exist
e1 , OQ = 2
e2 ,
fiind colineari cu
a numerele 1 , 2 ca OP = 1
a =
a =
e +
e . Dac
e +
e atunci
adic
a
a ar mai exista o descompunere
1 1
2 2
1 1
2 2
e1 ,
e1 + 2
e2 = 1
e1 + 2
e2 sau (1 1 )
e1 = (2 1 )
e2 , adic
e2 ar fi
1
a vectorii
a descompunerea
a 1 = 1 , 2 = 2 adic
colineari dac
a 1 1 6= 0, 2 2 6= 0. Rezult
este unic
a.
In mod analog, se demonstreaz
a propozitia:
14
e1 ,
Propozitia 1.3.3 Daca
e2 ,
e3 sunt trei vectori necoplanari, atunci orice vector se
descompune dupa acesti vectori, descompunerea fiind unica.
Definitia 1.3.2 Numim baza n spatiu un sistem de trei vectori necoplanari luati ntr-o
e ,
ordine data
e ,
e .
1
Potrivit propozitiei de mai sus, o baz

a permite ca oric
arui vector s
a-i atasam un
sistem de trei numere 1 , 2 , 3 , coeficientii descompunerii vectorului dup
a baza dat
a.
e1 ,
e2 ,
e3 , putem
Invers, oric
arui sistem ordonat de trei numere 1 , 2 , 3 avnd o baz
a
a =
e +
e +
e .
s
a-i punem n corespondenta vectorul
1 1
2 2
3 3
Definitia 1.3.3 Numim baza n plan un sistem de doi vectori necolineari situati n acest
e ,
plan si luati ntr-o ordine data
e .
1
Ca si mai sus, oric

arui vector din planul bazei i se poate pune n corespondenta
biunivoc
a o pereche de numere 1 , 2 .
Pe o dreapt
a orice vector nenul constituie o baz
a a vectorilor situati pe acea dreapt
a.
Definitia 1.3.4 Daca

e1 ,
e1 +2
e2 +3
e3 atunci numerele
e2 ,
e3 este o baza si
a = 1
, , se numesc componentele sau coordonatele vectorului

a pe baza data. Analog
1
pentru o baza n plan.

Componentele unui vector pe o baz
a oarecare sunt adimensionale.
Este evident c
a operatiile de adunare a vectorilor si de nmultire cu un scalar revin
la adunarea componentelor respectiv nmultirea fiec
arei componente cu acel scalar.
,
a
Definitia 1.3.5 Mai multi vectori
ti daca exi1 a2 , , ak se numesc linear dependen
sta o combinatie lineara nula a acestor vectori cu cel putin un coeficient nenul, adica
exista numerele 1 , 2 , , k astfel ca
21 + 22 + + 2k 6= 0
a
1
1
2 a2 + + k ak = 0.
In caz contrar vectorii se numesc linear independenti. Deci vectorii

a
1 a2 , , ak sunt
+
a
a + +
a = 0
linear independenti daca si numai daca din egalitatea
1 1
rezulta cu necesitate 1 = 2 = k = 0.
2 2
k k
1.4. PRODUSUL SCALAR A DOI VECTORI
15
Urm
atoarele propriet
ati evidente arat
a semnificatia geometric
a a acestor notiuni:
Doi vectori sunt linear dependenti dac
a si numai dac
a sunt colineari.
Trei vectori sunt lineari dependenti dac
a si numai dac
a sunt coplanari.
Orice patru vectori sunt linear dependenti.
Sunt de asemenea evidente urm
atoarele propriet
ati care ne dau posibilitatea s
a decidem asupra linear dependentei sau linear independentei a doi sau trei vectori:
Doi vectori sunt lineari dependenti (deci colineari) dac
a si numai dac
a componentele lor, ntr-o baz
a dat
a, sunt proportionale.
Trei vectori sunt linear dependenti (deci coplanari) dac
a si numai dac
a determinantul componentelor lor, ntr-o baz
a dat
a, este nul.
1.4
Produsul scalar a doi vectori
Definitia 1.4.1 Unghiul (

a , b ) dintre doi vectori nenuli
a , b este unghiul convex
format de cei doi vectori dispusi n acelasi punct.
Uneori se va considera unghiul orientat, adic
a se va preciza de la care vector si n ce
sens se m
asoar
a acest unghi. Dac
a nu se fac aceste preciz
ari, atunci se consider
a unghiul
mai mic dect . Dac
a cel putin unul din cei doi vectori este nul unghiul dintre ei este
nedeterminat.
Doi vectori se numesc ortogonali (perpendiculari) dac
a unghiul dintre ei este 2 .
a b , egal
a , b este un numar, notat
Definitia 1.4.2 Produsul scalar a doi vectori
cu produsul dintre modulele vectorilor si cosinusul unghiului dintre ei
a || b | cos(
a , b ).
a b = |
Produsul scalar intervine n geometrie n probleme legate de distante si unghiuri,
adic
a n probleme metrice. Dimensiunea fizic
a a produsului scalar a doi vectori este L2 .
Urm
atoarele propriet
ati ale produsului scalar rezult
a chiar din definitie:
16
Produsul scalar este comutativ.
Produsul scalar al unui vector cu el nsusi este egal cu p

atratul modulului acelui
a 2.
a |2 . In loc de
a
a se scrie
a
a = |
vector
Produsul scalar a doi vectori este nul atunci si numai atunci cnd cei doi vectori
sunt perpendiculari sau cel putin unul dintre ei este nul.
Vom demonstra acum propozitia:
e1 ,
e2 ,
e3 sunt ortogonali doi cte doi, atunci
Propozitia 1.4.1 Daca vectorii bazei
a = 1
e1 + 2
e2 + 3
e3 sunt date de relatiile
componentele oricarui vector
a
e1
a
e2
a
e2
1 =
,
=
,
=
.
2
1
| e1 |2
| e2 |2
| e2 |2
+
+
, fiecare termen fiind colinear respectiv cu
a =
a
a
a
In adev
ar, avem
1
2
3
|
a
si
1|
e1 , e2 , e3 si 1 = |e1 | unde se alege semnul plus sau minus dup
a
e1 au sau
a cum
1
| = |
a
a si
e ; deci
a | cos unde este unghiul dintre
nu au acelasi sens. Dar |
1
1 =
a
e1
|
a | cos 1
.
=
| e1 |
| e1 |2
Rezult
a acum urm
atoarea propozitie:
Propozitia 1.4.2 Oricare ar fi vectorii

a , b ,
c si numerele , reale au loc egalitatile
(
a + b )
c =
a
c + b
c,
(
a )
c =
a
c,
(
a + b )
c =
a
c + b
c.
Ultimele dou
a egalit
ati sunt cazuri particulare ale primei egalit
ati. Vom observa c
a
egalit
atile de mai sus exprim
a faptul c
a un factor scalar iese n fata produsului scalar si
produsul scalar este distributiv fata de suma vectorilor.
c ca prim vector
c 6= 0 alegem pe
c = 0, egalit
atile sunt evidente. Dac
a
Dac
a
b)c
al bazei, completnd baza cu doi vectori ortogonali cu el si ntre ei. Atunci ( a |+
c |2
a
c b
, c sunt
a + b n aceast
este prima component
a a vectorului
a baz
a; la fel
| c |2
| c |2
1.4. PRODUSUL SCALAR A DOI VECTORI
17
a respectiv b . Dar cum componenta combinatiei lineare

componentele prime ale lui
este combinatia componentelor, egalitatea este demonstrat
a.
a , b sunt doi vectori si este unghiul dintre ei, atunci | b | cos

Observatie. Dac
a
a si deci produsul scalar al celor doi vectori este egal

este m
arimea proiectiei lui b pe
cu produsul dintre m
arimea primului si m
arimea proiectiei celuilalt pe el. Propriet
atile
de mai sus rezult
a imediat si din aceast
a interpretare.
Propozitia de mai sus ndrept
ateste introducerea urm
atoarei
Definitia 1.4.3 O baza se numeste ortonormata daca vectorii sai sunt ortogonali doi
cte doi si sunt versori (vectori unitari).
e1 ,
e2 ,
e3 este caracterizat
O baz
a ortonormat
a
a de relatiile
e1 2 =
e2 =
e3 =
e1 = 0
e2 2 =
e3 2 = 1,
e1
e2
e3
sau pe scurt
ej = ij , i, j = 1, 2, 3
ei
unde ij este simbolul lui Kronecker definit prin relatiile
1 dac
a i=j
ij =
.
0 dac
a i 6= j
a pe
e1 ,
e2 ,
e3 este ortonormat
a, atunci componentele oric
arui vector
Dac
a baza
a = 1
e1 + 2
e2 + 3
e3 sunt date de relatiile
aceast
a baz
a
1 =
a
e1 , 2 =
a
e2 , 3 =
a
e3
sau
a | cos 1 , 2 = |
a | cos 2 , 3 = |
a | cos 3
1 = |
a cu vectorii bazei.
unde 1 , 2 , 3 sunt unghiurile formate de
Considernd c
a m
arimea unui versor este adimensional
a, componentele unui vector
pe o baz
a ortonormat
a au dimensiunea L, deci se exprim
a n unit
ati de lungime.
a este un versor (|
a | = 1), componentele sale pe o baz
In cazul n care vectorul
a
ortonormat
a sunt
1 = cos 1 , 2 = cos 2 , 3 = cos 3 .
18
Din acest motiv componentele versorului unei directii se numesc cosinusi directori ai
directiei respective, n timp ce componentele oric
arui vector al unei directii se numesc
parametri directori ai directiei respective.
Intr-o baz
a ortonormat
a produsul scalar cap
at
a o expresie simpl
a n functie de componentele lor:
e1 ,
Propozitia 1.4.3 Fie baza ortonormata
e2 ,
e3 si vectorii
e1 + 2
e2 + 3
e3 , b = 1
e1 + 2
e2 + 3
e3 .
a = 1
Produsul lor scalar este dat de formula
a b = 1 1 + 2 2 + 3 3 .
Prin urmare, ntr-o baz
a ortonormat
a, produsul scalar a doi vectori este egal cu suma
produselor componentelor.
Demonstratia este imediat
a.
Din propozitia de mai sus rezult
a c
a ntr-o baz
a ortonormat
a avem formule simple
pentru calculul lungimii unui vector si al unghiului dintre doi vectori
q
2
|a| =
a = 12 + 22 + 32 ,
a b
1 1 + 2 2 + 3 3
cos( a , b ) =
.
=p 2
(1 + 22 + 32 )(12 + 22 + 32 )
| a || b |
1.5
Orientarea unei baze, produse exterioare
e1 , e01 sunt doi asemenea

Pe o dreapt
a orice vector nenul constituie o baz
a. Dac
a
vectori colineari nenuli ei pot s
a fie sau de acelasi sens sau de sens contrar. Spunem c
a
ei determin
a baze cu aceeasi orientare sau cu orient
ari diferite.
e1 este orientata la dreapta daca atunci cnd

Definitia 1.5.1 Baza de pe o dreapta
privim dreapta n fata noastra,

e este dirijat spre dreapta noastra. In caz contrar, baza
1
este orientata la stnga.
Definitia 1.5.2 Baza

e1 ,
e2 din plan este orientata la dreapta daca un observator care
priveste n sensul lui

e l vede pe
e n dreapta sa; n caz contrar baza este orientata
2
la stnga.
1.5. ORIENTAREA UNEI BAZE, PRODUSE EXTERIOARE
19
O definitie echivalent
a este
Definitia 1.5.3 O baza este orientata la dreapta daca primul vector al bazei poate fi
suprapus peste al doilea printr-o rotatie de unghi mai mic ca
n sens direct trigono-
metric (invers sensului acelor de ceas).

Cel mai adesea este folosit
a o baz
a ortonormat
a orientat
a la dreapt
a ai c
arei versori
se noteaz
a i , j . Dac
a
a = 1 i + 2 j , b = 1 i + 2 j
a , b este orientat
a la dreapta dac
a si numai dac
a ntr-o
sunt doi vectori din plan, baza
a , b are
baz
a ortonormat
a orientat
a la dreapta n care primul vector este versorul lui
a + b0 , b0 este
dup
a al doilea vector al bazei o component
a pozitiv
a. Scriind b =
a a lui b dac
a )
a = 0, de unde
componenta perpendicular
a pe
a ( b
0
a b
a.
b = b
a2
Putem g
asi p
atratul m
arimii lui b0
0 2
a 2 b 2 (
a b )2
.
b =
a2
a 2 b 2 (
a , b este
a b )2 .
P
atratul ariei paralelogramului construit pe vectorii
Definitia 1.5.4 Daca

a , b sunt doi vectori, se numeste determinantul Gram al lor
numarul
G( a , b ) =
In functie de coordonate putem scrie
1 2
G( a , b ) =
1 2
2
a
a b
.
b a b
1 1 1 2
=
.
2 2 1 2
Dac
a b = 10 e01 + 20 e02 este expresia lui b n baza ortonormat
a orientat
a la dreapta
a , vom avea
n care primul vector este versorul lui

|
a| 0
G( a , b ) =
10
20
= (|
a |20 )2
1 2
si deci baza a , b este orientat

a la dreapta dac
a si numai dac
a determinanul
1 2
este pozitiv. Mai mult, putem spune c
a acest determinant reprezint
a aria orientata, cu
a , b . Mai precis, dac

a paralelogramul se
semn, a paralelogramului construit pe vectorii
a , b , un vector considerat dispus n extremitatea celui

a , b ,
parcurge n ordinea
20
din fata sa, n sens direct trigonometric,

aria sa orientat
a este pozitiv
a; n caz contrar
1 2
reprezint
aria sa orientat
a este negativ
a. 12
a aria orientat
a a triunghiului
1 2
a , b , (
a + b ).
obtinut prin parcurgerea n ordinea
a =
Definitia 1.5.5 Daca i , j este o baza orientata la dreapta ntr-un plan si
1 i + 2 j , b = 1 i + 2 j sunt doi vectori n acest plan, se numeste produs

exterior al acestor vectori n aceasta ordine numarul
1 2
a b =
.
1 2
Dimensiunea fizica a produsului exterior a doi vectori din plan este L2 , adica se
exprima n unitati de lungime la patrat.
Definitia 1.5.6 Se numeste unghi orientat dintre vectorii

a , b (masurat de la
a la
b ) ntr-o baza ortonormata dreapta data i , j numarul (

a , b ) determinat abstractie
facnd de multipli de 2 de relatiile
cos(
a, b)=
a b
, sin(
a, b)=
|
a || b |
a b
|
a || b |
Not
am c
a
a , b ).
(
a b )2 = G(
Vom observa c
a produsul exterior a doi vectori are propriet
atile:

a b = b
a este anticomutativ;
(
a ) b =
a b un factor iese n fata;

(
a
ta de adunare.
1 + a2 ) b = a1 b + a2 b este distributiv fa
a b = 0 dac

a si numai dac
a vectorii sunt linear dependenti (colineari).
1.5. ORIENTAREA UNEI BAZE, PRODUSE EXTERIOARE
21
e1 ,
Definitia 1.5.7 O baza n spatiu
e2 ,
e3 este orientata la dreapta daca un observator
e3 privind n sensul lui

e2 l are pe
e1 n dreapta sa. In caz contrar,
asezat n sensul lui
baza este orientata la stnga.
Exist
a si alte definitii. Dup
a definitia numit
a regula burghiului drept,
Definitia 1.5.8 O baza

e1 ,
e2 ,
e3 este orientata la dreapta, atunci cnd pentru a nainta
e sa
n aceeasi parte cu sensul lui
e , burghiul drept trebuie rotit astfel nct vectorul
3
e2 prin cea mai mica rotatie. In caz contrar baza este orientata la
se suprapuna peste
stnga.
Dup
a definitia numit
a regula minii drepte,
Definitia 1.5.9 O baza

e1 ,
e2 ,
e3 este orientata la dreapta daca cei trei vectori dispusi
n acelasi punct sunt situati la fel ca degetele mare, aratator si mijlociu de la mna
dreapta. Daca sunt situati ca degetele de la mna stnga, baza este orientata la stnga.
Cel mai adesea este folosit
a o baz
a ortonormat
a orientat
a la dreapta. In acest caz

vectorii bazei se noteaz
a cu i , j , k . Sistemul cartezian a c
arui baz
a este ortonormat
a
si orientat
a la dreapta se numeste sistem rectangular drept.

Fie acum i , j , k o baz
a ortonormat
a orientat
a la dreapta si vectorii
a = 1 i + 2 j + 3 k ,
b = 1 i + 2 j + 3 k ,
c = 1 i + 2 j + 3 k .
a , b ,
c g
a +b
asim vectorul d =
Pentru a vedea cum este orientat
a baza
c d s
a , b astfel nct vectorul
a fie perpendicular pe planul
din planul vectorilor
a , b . Vectorul
c d este n
vectorilor
altimea paralelipipedului construit pe cei trei
vectori. Vom avea
c
a =
a 2 +
a b,
c b = b
a + b 2
si deci
G( a , b ) c
c d =
G(
a, b)
c a a b
c b
b
2
a
c a

b a c b
22
sau
c d =
G(
a , b )
2
a
a b a

b
a b2
b
c a c b
c
unde n dreapta este un determinant formal care se dezvolt

a dup
a ultima coloan
a.
Rezult
a
unde
G(
a , b ,
c)
(c d)c =
G(
a, b)
G( a , b , c ) =
2
a
a b a c
b a b
b c
c a c b
c
este determinantul Gram al celor trei vectori. Rezult

a

G(
a , b ,
c)
2
(d c) =
G(
a, b)
si deci p
atratul volumului paralelipipedului este egal cu determinantul Gram al celor trei
vectori. Tinnd
cont de expresiile produselor scalare rezult

a c
a determinantul Gram al
celor trei vectori este egal cu p
atratul determinantului
1 2 3
1 2 3 .
1 2 3
Acest determinant este pozitiv dac

a cei trei vectori formeaz
a o baz
a orientat
a la dreapta
si este negativ n caz contrar. Putem spune c
a acest determinant reprezint
a volumul
orientat al paralelipipedului construit pe cei trei vectori.

Definitia 1.5.10 Daca i , j , k este o baza ortonormata orientata la dreapta si
a = 1 i + 2 j + 3 k ,
b = 1 i + 2 j + 3 k ,
c = 1 i + 2 j + 3 k .
1.6. VECTORI DE POZITIE,
SISTEM DE COORDONATE
23
sunt trei vectori, se numeste produs exterior al celor trei vectori n aceasta ordine
numarul
1 2 3
a b c = 1 2 3 .
1 2 3
Dimensiunea fizica a produsului exterior a trei vectori este L3 , adica se exprima n

unitati de lungime la cub.
Produsul exterior a trei vectori este linear n fiecare factor al s
au si este antisimetric,
adic
a nu se schimb
a dac
a asupra factorilor se efectueaz
a o permutare circular
a, dar si
schimb
a semnul dac
a se schimb
a ordinea a doi factori
a b
c = b
c
a =
c
a b =
= b
a
c =
a
c b =
c b
a.
Produsul exterior a trei vectori este nul dac
a si numai dac
a vectorii sunt linear
dependenti (coplanari).
Din propriet
atile determinantilor si ale produselor scalare rezult
a c
a are loc relatia

a d a e a f
( a b c )( d e f ) = b d b e b f .

c d
c
e
c f
1.6
Vectori de pozitie, sistem de coordonate
a , exist
Fie O un punct n spatiu (plan). Am v
azut c
a fiind dat un vector
a un

a . Se spune c
a a fost construit sau dispus n
punct unic A astfel nct OA =
a vectorul
a = OA.
punctul O. Invers, dac
a O este fixat, oricare ar fi punctul A obtinem un vector
Cu alte cuvinte, alegndu-se un punct O pe care l numim origine a spatiului (planului)
se poate stabili o corespondenta biunivoc
a ntre multimea punctelor din spatiu (plan) si
multimea vectorilor din spatiu (plan). Vectorul atasat n acest fel unui punct se numeste
vectorul de pozitie al acestui punct n raport cu originea aleas
a. Vectorul de pozitie al
r, n timp ce vectorul de pozitie al unui punct curent M va fi
punctului A va fi notat
A
r (f
notat
ar
a indicele punctului).
24
r
Fie A, B dou
a puncte ai c
aror vectori de pozitie n raport cu o origine O sunt
A
respectiv r . Din regula triunghiului avem

B

AB = OB OA,
AB =
r
B rA
adic
a vectorul determinat de dou
a puncte este egal cu diferenta ntre vectorul de pozitie
al extremit
atii si vectorul de pozitie al originii vectorului.
In geometrie, o notiune important
a este notiunea de raport n care un punct mparte
un segment dat. Se spune c
a punctul M mparte segmentul AB n raportul dac
a are
r
loc relatia AM = MB. Cnd capetele segmentului AB au vectorii de pozitie
A , rB ,
r, nlocuind n relatia de definitie rezult
iar M are vectorul de pozitie
a
M

r
M rA = ( rB rA )
de unde avem vectorul de pozitie al lui M
r
A + rB
rM =
.
1+
In particular, dac
a M este mijlocul segmentului AB ( = 1) avem
r
A + rB
.
r
M =
2
Definitia 1.6.1 Se numeste sistem cartezian de coordonate sau reper cartezian n spatiu
ansamblul {O;
e ,
e ,
e } alcatuit dintr-un punct O si o baza
e ,
e . Punctul O se
e ,
1
numeste originea sistemului de coordonate; dreptele care trec prin originea sistemului
si sunt paralele cu vectorii bazei se numesc axe de coordonate - axa absciselor, axa
ordonatelor si axa cotelor; planele determinate de axele de coordonate se numesc plane
de coordonate.
Vectorul de pozitie al unui punct n raport cu originea sistemului se numeste vectorul
de pozitie al punctului n acest sistem. Componentele vectorului de pozitie al punctului
M pe baza sistemului de coordonate
r
M = xM e1 + yM e2 + zM e3
se numesc coordonatele punctului M - abscisa, ordonata, cota - n raport cu sistemul de
coordonate dat. In acest mod se stabileste o corespondenta biunivoc
a ntre multimea
1.7. SCHIMBAREA SISTEMELOR DE COORDONATE
25
punctelor M din spatiu si multimea tripletelor de numere reale xM , yM , zM . Aceast

a
corespondenta se marcheaz
a scriind M(xM , yM , zM ). Coordonatele unui punct curent
vor fi notate f
ar
a indice. Un sistem cartezian de coordonate va fi notat Oxyz, marcnd
axele lui Ox, Oy, Oz.
In mod analog se definesc sistemul cartezian de coordonate si coordonatele unui
punct n plan.
Dac
a punctele A(xA , yA , zA ), B(xB , yB , zB ) determin
a vectorul AB, din relatia AB =

tinem
OB OA = r
B rA ob
e1 + (yB yA )
e2 + (zB zA )
e3 ,
AB = (xB xA )
deci componentele unui vector n raport cu baza unui sistem cartezian de coordonate sunt
egale cu diferentele dintre coordonatele extremit
atii si coordonatele originii vectorului.
In mod analog coordonatele punctului M care mparte segmentul AB n raportul
sunt
xM =
1.7
1.7.1
xA + xB
yA + yB
zA + zB
, yM =
, zM =
.
1+
1+
1+
Schimbarea sistemelor de coordonate

Translatia sistemului de coordonate
e2 ,
e3 } cu originea O si baza
e1 ,
Consider
am sistemul cartezian de coordonate {O,
e2 ,
e3 . Sistemul cartezian {O0 ,
e1 ,
e2 ,
e3 } cu originea O0 si aceeasi baz
e1 ,
a se obtine
din primul sistem prin translatia sa n noua origine. Un punct oarecare M are n
sistemul initial coordonatele (x, y, z), iar n al doilea sistem coordonatele (x0 , y 0 , z 0 ).
Aceasta nsemn
a c
a vectorii de pozitie ai punctului M n raport cu originile O respectiv
O0 sunt
OM = x
e1 + y
e2 + z
e3 ,
e1 + y 0
e2 + z 0
e3 .
O0 M = x0
Fie (x0 , y0 , z0 ) coordonatele originii O0 a noului sistem de coordonate n raport cu vechiul

sistem de coordonate; avem deci
0
e1 + y0
e2 + z0
e3 .
OO = x0
26
Cum are loc relatia
0
OM = OO + O0 M
sau
e1 + y0
e2 + z0
e3 + x0
e1 + y 0
e2 + z 0
e3
e2 + z
e3 = x0
x
e1 + y
din egalarea componentelor rezult
a relatia ntre vechile coordonate si noile coordonate
x = x0 + x0 ,
y = y0 + y 0 ,
z = z + z0.
0
Introducnd coloanele coordonatelor

x
x
0

X = y , X0 = y0

z
z0
avem scrierea matriceal

a
x0
0 0
,
X
=
y
0
z
X = X0 + X 0 .
In cazul plan avem relatii analoage. Vom retine c
a aceste relatii sunt de gradul nti
n raport cu coordonatele. Deci o ecuatie de un anumit grad n x, y, z se va transforma
tot ntr-o relatie de acelasi grad n x0 , y 0 , z 0 .
1.7.2
Schimbarea bazei sistemului de coordonate
e2 ,
e3 } cu originea O si baza
e1 ,
S
a trecem acum de la sistemul cartezian {O,
e2 ,
e3 la sistemul {O, e01 , e02 , e03 } cu aceeasi origine dar cu baza e01 , e02 , e03 . Vece1 ,
torii noi baze se vor exprima n functie de vectorii vechii baze prin relatiile
e0 = 11
e1 + 21
e2 + 31
e3 ,
e02 = 12
e1 + 22
e2 + 32
e3 ,
e0 =
13 e1 + 23 e2 + 33 e3 .
3
Dac
a introducem matricele linie de vectori ai vechii si noii baze si consider
am nmultirea
formal
a, putem scrie relatiile de sus sub forma
11 12 13
e01 , e02 , e03 = (

e2 ,
e3 ) 21 22 23
e1 ,
31 32 33
e1 ,
e2 ,
e3 ) S
. = (
1.7. SCHIMBAREA SISTEMELOR DE COORDONATE
27
Matricea S se numeste matricea de trecere de la baza veche la baza nou

a; ea are pe
prima coloan
a componentele pe vechea baz
a ale lui e01 , pe a doua coloan
a componentele

lui e02 si pe a treia coloan
a componentele lui e03 . e01 , e02 , e03 alc
atuind o baz
a, matricea
S este inversabil
a; fie
inversa lui S. Vom avea
11 12 13
T = 21 22 23
31 32 33
(
e1 ,
e2 ,
e3 ) = e01 , e02 , e03 T,
adic
a, matricea T este matricea de trecere de la baza nou
a la baza veche.
Fie (x, y, z), (x0 , y 0 , z 0 ) coordonatele unui punct curent M n sistemul vechi si n
sistemul nou, adic
a avem relatiile
e1 ,
e2 + z
e3 = (
e1 ,
e2 ,
e3 ) y = (
e2 ,
e3 ) X
OM = x
e1 + y

z
0
x

OM = x0 e01 + y 0 e02 + z 0 e03 = e01 , e02 , e03 y 0 = e01 , e02 , e03 X 0 .
0
z
Tinnd
cont de relatia dintre baze avem
0
0
0
( e1 , e2 , e3 ) X = e1 , e2 , e3 X 0 = (
e1 ,
e2 ,
e3 ) SX 0
de unde deducem vechile coordonate n functie de noile coordonate
X = SX 0 .
Invers vom avea noile coordonate n functie de vechile coordonate
X 0 = T X.
Vom observa c
a n timp ce n trecerea de la vechea baz
a la noua baz
a particip
a
matricea S, n trecerea de la vechile coordonate la noile coordonate particip
a matricea
invers
a T si invers. Se zice c
a la schimbarea bazelor coordonatele se schimb
a contravariant.
28
S
i acum relatiile ntre coordonatele vechi si noi sunt de gradul nti si deci gradul
unei ecuatii nu se schimb
a.
e ,
e ,
e este ortonormat
a se poate exprima matriceal prin relatia
Faptul c
a o baz
a
1
e
1 0 0
1
(
e1 ,
e2 ,
e3 ) (
e1 ,
e2 ,
e3 ) =
e ( e1 , e2 , e3 ) = 0 1 0
2
0 0 1
e3
=I
unde produsele se consider

a produse scalare. Dac
a S este matricea de trecere de la baza
0
0
0
ortonormat
a ( e , e , e ) la baza ortonormat
a e , e , e vom avea
1
e1 ,
e2 ,
e3 ) (
e1 ,
e2 ,
e3 ) S = S t S = I,
e01 , e02 , e03 = S t (
e01 , e02 , e03
adic
a matricea de trecere este ortogonal
a: transpusa sa este si inversa sa. Se dovedeste
nc
a odat
a avantajul bazelor ortonormate.
In plan vom avea relatii analoage. Dac
a se trece de la baza ortonormat
a orientat
a
e ,
e ) la baza ortonormat
la dreapta (
a orientat
a tot la dreapta e0 , e0 , versorii noii
1
baze se obtin din vectorii vechii baze printr-o rotatie de unghi si deci matricea de
trecere va fi matricea ortogonal
a
S=
cos sin
sin cos
e2 ,
e3 } la sistemul de coordonate
e1 ,
Dac
a trecem de la sistemul de coordonate {O,
x
0
{O0 , e01 , e02 , e03 } unde O0 are n vechiul sistem coloana coordonatelor X0 = y0 si
z0
se trece de la baza veche la baza nou
a cu matricea de trecere S

e1 ,
e2 ,
e3 )S
( e01 , e02 , e03 ) = (
leg
atura ntre coloana coordonatelor curente vechi X si coloana coordonatelor curente
noi X 0 este
X = X0 + SX 0 ,
X 0 = T (X X0 )
adic
a tot relatii de gradul nti n coordonate.

1.8. MARIMI
VECTORIALE
1.8
29
M
arimi vectoriale
Pentru a ne reprezenta lumea exterioar

a construim anumite cadre punnd ordine n
perceptiile si senzatiile noastre. Un prim asemenea cadru este acela de spatiu. Desi
suntem n continu
a schimbare, exist
a o schimbare minim
a care ne face sa spunem c
a
suntem imobili. Cnd un asemenea minim nu este atins spunem c
a avem o schimbare de
atitudine sau de pozitie. Cnd dup
a o serie de schimb
ari de atitudine sau de pozitie totul
se petrece ca si cnd am fi r
amas imobili spunem c
a am revenit n acelasi loc. Consensul
tuturor oamenilor asupra identific
arii locurilor confer
a caracter absolut acestei notiuni,
care altfel nu avea sens dect pentru noi. Multimea tuturor locurilor constituie spatiul
fizic. Experienta ne arat
a c
a pentru a repera un loc n spatiu fizic sunt necesare si
suficiente trei indicatii. S
a ne gndim cum indic
am locul unui cuib ntr-un pom. De
asemenea experienta ne arat
a c
a pentru dou
a locuri pe care le consider
am imobile exist
a
un invariant pe care l numim distanta ntre cele dou
a locuri. Aceste considerente ne
conduc s
a adopt
am n prim
a aproximatie ca model matematic al spatiului fizic spatiul
geometriei elementare, locurile spatiului fizic fiind punctele spatiului geometriei, distanta
dintre locuri fiind distanta dintre puncte.
Un alt cadru este legat de constiinta succesiunii senzatiilor noastre de foame, sete,etc.
Prin intercalarea evenimentelor lumii reale pe aceast
a scar
a individual
a ajungem la
ceea ce numim timp fizic individual. Prin sincronizarea timpilor fizici individuali prin
transmitere de semnale ajungem la notiunea de timp fizic universal. Admitnd c
a sincronizarea se face prin transmitere de semnale instantanee, timpul universal cap
ata
caracter absolut. Odat
a aleas
a o unitate de timp modelul matematic al timpului este
multimea numerelor reale. Dimensiunea fizic
a a timpului se noteaz
a cu T.
e1 ,
e2 ,
e3 }
Un punct M este n miscare n raport cu un sistem de coordonate {O;
r (t). M
r = OM este functie de timp
arimea
atunci cnd vectorul s
au de pozitie
M
r (t2 )
r (t1 )
1
=
(
r (t2 )
r (t1 ))
t2 t1
t2 t1
r (t1 ) cu num
r (t2 )
arul
obtinut
a prin nmultirea vectorului
1
t2 t1
reprezint
a viteza
a a acestei m
arimi este
medie a punctului M n intevalul de timp [t1 , t2 ]. Dimensiunea fizic
LT 1 si deci nu este un vector n sensul n care am definit pn
a acum vectorii. Spunem
c
a ea este o m
arime vectorial
a pe care o numim viteza medie. Ea poate fi reprezentat
a
30
prin vectorul care numeric are aceeasi m

arime cu ea sau la o anumit
a scar
a si aceeasi
a limit
a este tot o
directie si sens.Dac
a exist
a limita acestei m
arimi cnd t2 t1 aceast
m
arime vectorial
a numit
a viteza la momentul t1 . In diferite domenii ale fizicii se ntroduc
alte m
arimi vectoriale: viteze, impulsuri, acceleratii, forte, etc. Ele se caracterizeaz
a pe
lng
a m
arimea propriu zis
a si prin directie si sens. Printr-un abuz de limbaj de multe
ori pentru asemenea m
arimi se foloseste tot denumirea de vectori. M
arimile fizice care
sunt caracterizate numai de un num
ar urmat de unitatea de m
asur
a se numesc scalari.
Prin nmultirea unei m
arimi vectoriale cu un scalar se obtine o alt
a m
arime vectorial
a.
De exemplu, prin nmultirea unei viteze cu o mas
a se obtine o alt
a m
arime vectorial
a
numit
a impuls cu dimensiunea fizic
a MLT 1 , prin nmultirea unei acceleratii cu o mas
a
se obtine o m
arime vectorial
a numit
a forta cu dimensiunea fizic
a MLT 2 .
Produsul scalar a dou
a m
arimi vectoriale este produsul scalar al vectorilor care i
a m
arimi vectoriale, proreprezint
a. Dac
a D1 , D2 sunt dimensiunile fizice ale celor dou
dusul lor scalar este un scalar cu dimensiunea fizic
a D1 D2 . Ca exemplu, produsul scalar
al unei forte cu un vector este un scalar numit lucru mecanic cu dimensiunea fizic
a
ML2 T 2 .
La fel se defineste produsul exterior (numit cum vom vedea si produs mixt) a trei
m
arimi vectoriale.
1.9
Produsul vectorial a doi vectori

Definitia 1.9.1 Daca i , j , k este o baza ortonormata orientata la dreapta si
a = 1 i + 2 j + 3 k ,
b = 1 i + 2 j + 3 k ,
a b
sunt doi vectori, se numeste produs vectorial al lor marimea vectoriala notata
c are loc relatia

cu proprietatea ca oricare ar fi vectorul
a b
c = (
a b )
c.
c este arbitrar, rezult

Din definitia produsului exterior, cum
a c
a produsul vectorial
1.9. PRODUSUL VECTORIAL A DOI VECTORI
a b este
a b =
31

i
j k
1 2 3 .
1 2 3
Datorit
a relatiei de mai sus, produsul exterior a trei vectori se numeste si produs mixt
al celor trei vectori. De obicei, aceasta este denumirea sub care este folosit n disciplinele
tehnice. Dimensiunea fizic
a a produsului vectorial este L2 .
Putem vorbi de produsul vectorial a dou
a m
arimi vectoriale ca fiind egal cu produsul
vectorial al vectorilor care i reprezint
a. In acest caz dimensiunea fizic
a este egal
a cu

cu produsul celor dou

a dimensiuni fizice. De exemplu, produsul vectorial OP F
ntre vectorul OP si o forta F aplicat

a n punctul P este o m
arime vectorial
a numit
a
momentul fortei n raport cu punctul O cu dimensiunea fizic
a ML2 T 2 .
a b =
Produsul vectorial este linear n fiecare factor si este antisimetric, adic
a
a b este ortogonal pe fiecare factor al s

a . Produsul vectorial
b
au pentru c
a
(
a b )
a =
a b
a =0
si
(
a b)b =
a b b = 0.
a , b consider
c , d ,
e
Dac
a pe lng
a vectorii
am alti trei vectori necoplanari
putem scrie
e)=
e ) = (
a b (
c d ))(
c d
(
a b )(
c d )(
c d
a c
a d
a e
= b c
=
b d
b e
(
c d)c =0 (c d)d =0 (c d)e

a
c
a d

( c d e ).
b c
b d
Rezult
a c
a are loc relatia
( a b )( c d ) =
a c a d
b c
b d
32
In particular are loc relatia
a a a b
= G(
a |2 | b |2 sin2 (
a , b ) = |
a , b ).
(
a b )2 =
b
a b b
De asemenea putem scrie
a b (
a b ) = (
a b )2
Putem enunta
Propozitia 1.9.1 Produsul vectorial a doi vectori

a b este o marime vectoriala cu
proprietatile:
a , b nu sunt colineari atunci

a) dac
a

a b este perpendicular pe ambii factori;
a b este egal
m
a numeric cu aria paralelogramului construit pe cei
arimea lui
doi factori;
a , b ,
a b este orientat la dreapta;
a b este astfel nct tripletul
sensul lui
a b = 0.
a , b sunt colineari atunci
b) dac
a
Scriind relatia
sub forma
( a b )( c d ) =
a c a d
b c
b d
c d = [(
a
c ) b ( b
c )
a]d
(
a b )
sau
[(
a b )
c ] d = [(
a
c ) b ( b
c )
a]d
rezult
a
c = (
a
c ) b ( b
c )
a
(
a b )
sau
c (
a b ) = (
a
c ) b +( b
c )
a
1.9. PRODUSUL VECTORIAL A DOI VECTORI
33
Expresiile din stnga se numesc duble produse vectoriale. Dublul produs vectorial este
o combinatie linear
a a vectorilor dintre paranteze, coeficientii fiind produse scalare ale
vectorului din afara parantezelor cu cei dintre paranteze si anume produsul scalar al
factorilor neal
aturati intr
a cu semnul plus, iar cel al factorilor al
aturati cu semnul minus.
Din expresia dublului produs vectorial rezult
a c
a produsul vectorial nu este asociativ.
x.
u si un vector oarecare
Ca aplicatie foarte important
a, s
a consider
am un versor
Putem scrie
(
u
x)
u =
x (
u
x )
u
de unde
x = (
u
x )
u + (
u
x)
u,
u si o
x ntr-o component
a n directia lui
adic
a obtinem descompunerea vectorului
u . Mai observ
component
a perpendicular
a pe
am c
a tripletul
x
u ,
u
x)
u , (
u
este format din vectori ortogonali doi cte doi si orientat drept. In plus, ultimii doi au
aceiasi m
arime.
u , componenta lui
x se roteste cu unghiul n jurul axei de versor
Dac
a vectorul
u se roteste
u r
x dup
amne constant
a n timp ce componenta perpendicular
a pe
a
x devenind
u ,
u
x)
u
cu unghiul n planul vectorilor (
(
u
x)
u cos +
u
x sin .
u cu unghiul este
x n jurul lui
Deci rotitul lui
R(
u , ;
x ) = (
u
x )
u + (
u
x)
u cos +
u
x sin
sau
x sin .
R(
u , ;
x)=
x + (1 cos ) (
u
x )
u +
u
u , ;
x ) n jurul aceleiasi axei de versor
Prin calcul direct se deduce c
a rotitul lui R(
u cu unghiul este totuna cu R(

u , + ;
x ), rotitul lui
x n jurul axei de versor
u cu unghiul + . In schimb, rotirea n jurul a diferite drepte nu este comutativ

a sau
asociativ
a.
34
u si (t) este unghiul cu care s-a

Dac
a un rigid se roteste n jurul unei axe de versor
rotit rigidul la momentul t, un punct M care la momentul 0 avea n raport cu o origin
a
r (0) va avea la momentul t vectorul de pozitie

O de pe ax
a vectorul de pozitie
r (t) =
r (0) + (1 cos (t)) (
u
r (0))
u +
u
r (0) sin (t).
Rezult
a c
a viteza punctului M la momentul t este
v (t) =
r (0) cos (t)] (t)
r (t) = [sin (t)(
u
r (0))
u +
u
sau
u
r (t) =
(t)
r (t).
v (t) = (t)
(t) = (t)
u se numeste vectorul viteza de rotatie al rigidului.
Vectorul
Dac
a unghiul de rotatie este asa de mic c
a se poate neglija p
atratul s
au, adic
a

u cu unghiul mic
avem cos 1, sin , atunci rotitul lui
este
x.
R(
u , ;
x)=
x +
u
In acest caz avem comutativitate si asociativitate chiar pentru rotatii n jurul unor axe
diferite. Ultima formul
a are multiple aplicatii.
1.10
Exercitii privind calculul vectorial
a , b ,
c s
a poat
a forma un triunghi.
1. S
a se g
aseasc
a conditia ca trei vectori
2. S
a se demonstreze c
a se poate construi un triunghi ale c
arui laturi s
a fie egale si
paralele cu medianele unui triunghi dat ABC.
3. S
a se arate c
a un patrulater ale c
arui diagonale se taie n p
arti egale este un
paralelogram.
r =
a + b , R.
4. S
a se g
aseasc
a semnificatia geometric
a a ecuatiei
a , b ,
r sunt colineare
5. S
a se arate c
a trei puncte A, B, M cu vectorii de pozitie
r =
a + b , + = 1.
dac
a si numai dac
a exist
a , astfel nct
a , b ,
c,
r sunt
6. S
a se arate c
a patru puncte A, B, C, M cu vectorii de pozitie
r =
a + b +
c , ++ =
coplanare dac
a si numai dac
a exist
a , , astfel nct
1.
1.10. EXERCITII
PRIVIND CALCULUL VECTORIAL
35
7. S
a se demonstreze vectorial teoremele liniilor mijlocii n triunghi si trapez.
8. S
a se demonstreze vectorial concurenta medianelor unui triunghi.
9. S
a se demonstreze vectorial teorema bisectoarei.
10. S
a se demonstreze vectorial concurenta bisectoarelor ntr-un triunghi.
11. S
a se demonstreze vectorial teorema lui Menelaus: trei puncte M, N, P de pe laturile AB, BC, CA ale triunghiului ABC sunt colineare dac
a si numai dac
a
AM BN CP
MB NC P A
1, segmentele considerndu-se orientate.

12. S
a se demonstreze teorema lui Ceva: dreptele AM, BN, CP care unesc vrfurile
unui triunghi ABC cu punctele M, N, P de pe laturile BC, CA, AB sunt concurente
dac
a si numai dac
a
BM CN AP
MC NA P B
= +1.
13. S
a se demonstreze c
a mijloacele diagonalelor unui patrulater complet ABCDEF
sunt colineare ( E, F sunt intersectiile perechilor de laturi opuse, EF este si ea diagonal
a).
14. S
a se demonstreze c
a dac
a dreptele care unesc vrfurile a dou
a triunghiuri sunt
concurente (triunghiuri omologice) atunci laturile triunghiurilor se taie dou
a cte dou
a
n puncte colineare.
15. S
a se arate c
a dreptele care unesc mijloacele muchiilor opuse ale unui tetraedru
sunt concurente.
c p b , p
a m
c , m b n
a sunt coplanari.
16. S
a se demonstreze c
a vectorii n
17. S
a se arate c
a fiind date punctele M1 , M2 , ..., Mn si masele m1 , m2 , ..., mn astfel
nct m1 + m2 + ... + mn 6= 0 exist
a un punct unic G centrul maselor sau baricentrul
a se determine vectorul de pozitie

astfel nct m1 GM1 + m2 GM2 + ... + mn GMn = 0. S
al lui G n functie de vectorii de pozitie ai punctelor.
18. S
a se arate c
a centrul maselor unui sistem este centrul maselor sistemului format
din centrele maselor p
artilor sistemului.
r1 ), M2 (
r2 ),
r ) de mas
19. Punctul M(
a m este supus atractiei punctelor fixe M1 (
r), forta de atractie fiind proportional
..., M (
a cu distanta la aceste puncte, cu masele
n
lor m1 , m2 , ..., mn si cu masa m. S

a se g
aseasc
a forta rezultant
a si pozitia de echilibru.
20. S
a se demonstreze vectorial teorema cosinusului.
21. S
a se demonstreze vectorial teorema celor trei perpendiculare.
22. S
a se demonstreze egalit
atile:
36
(
a + b )(
a b) =
a 2 b 2,
a b )2 = 2(
a 2 + b 2 ),
(
a + b )2 + (
a b.
(
a + b )2 (
a b )2 = 4
S
a se dea interpretarea geometric
a.
23. S
a se deduc
a vectorial formula cosinusului sumei a dou
a unghiuri.
c.
a(b
c ) este perpendicular pe
x = b (
a
c )
24. S
a se arate c
a vectorul
25. S
a se arate c
a n
altimile unui triunghi sunt concurente.
26. S
a se arate c
a dac
a ntr-un tetraedru dou
a perechi de muchii opuse sunt perpendiculare, atunci si a treia pereche de muchii este format
a din drepte perpendiculare.
27. S
a se demonstreze teorema lui Euler: ntr-un patrulater suma p
atratelor laturilor
este egal
a cu suma p
atratelor diagonalelor plus de patru ori p
atratul segmentului ce
uneste mijloacele diagonalelor.
28. S
a se demonstreze c
a dac
a G este centrul maselor sistemului de puncte M1 , M2 ,
..., Mn cu masele m1 , m2 , ..., mn , m1 + m2 + ... + mn 6= 0, atunci oricare ar fi punctul M
are loc relatia lui Leibniz
m1 MM1 2 + m2 MM2 2 + ... + mn MMn 2 = (m1 + m2 + ... + mn )MG2 +
+m1 M1 G2 + m2 M2 G2 + ... + mn Mn G2 .
29. S
a se g
aseasc
a locul punctelor M din spatiu pentru care
m1 MM1 2 + m2 MM2 2 + m3 MM3 2 = constant

M1 , M2 , M3 fiind trei puncte fixe si m1 , m2 , m3 numere date.
a + b ) (
a b ) = 2
a b . Interpretare geometric
30. S
a se arate c
a (
a.

31. S
a se arate c
a AB AC = BC BA = CA CB. S
a se deduc
a teorema
sinusurilor ntr-un triunghi.
32. S
a se deduc
a formula lui Heron pentru aria unui triunghi.
r1 ,
r2 ,
r3
33. S
a se arate c
a necesar si suficient ca trei puncte de vectori de pozitie
r
r
r
r +
r +
r = 0.
s
a fie colineare este ca
1
1.10. EXERCITII
37
v un vector aplicat n A si un punct oarecare O. Se numeste moment al

34. Fie
v fata de O expresia MO (
vectorului
v ) = OA v.
v se deplaseaz
a pe suportul s
au;
a) S
a se arate c
a momentul are sens dac
a
b) S
a se studieze cum se schimb
a momentul cnd se schimb
a originea O;
c) S
a se demonstreze teorema lui Varignon: momentul sumei mai multor vectori
aplicati n acelasi punct este egal cu suma momentelor vectorilor.
v1 ,
v2 , ...,
v
35. Fiind dat sistemul de vectori
ti n punctele de M1 , M2 , ..., Mn
n aplica
r ,
r , ...,
r n raport cu originea O, se numeste moment rezultant
de vectori de pozitie
1
al sistemului de vectori n raport cu originea O vectorul

v1 +
v2 + ... +
r1
r2
r
MO =
n vn .

v2 + ... +
v
v1 +
Rezultanta sistemului este vectorul R =
n.
a) S
a se arate cum se schimb
a momentul rezultant cnd se schimb
a originea;
b) S
a se arate c
a rezultanta R si produsul scalar MO R nu depind de originea O
(rezultanta R si produsul scalar MO R se numesc invariantii sistemului).

36. S
a se arate c
a dac
a un corp solid se roteste n jurul unei axe OA cu viteza
este
r , unde
v =

unghiular
a , atunci viteza oric
arui punct al s
au este
vectorul de m
arime dirijat dup
a OA, avnd sensul de naintare al burghiului cnd
r este vectorul de pozitie al punctului n raport cu

acesta s-ar roti odat
a cu corpul, iar
originea O.
37. S
a se deduc
a vectorial formula sinusului sumei a dou
a unghiuri.
38. S
a se stabileasc
a relatia
a
x
1
x =
a +
a (
x
a ).
2
a
a2
Interpretare geometric
a.
39. S
a se arate c
a
( a b )( c d ) =
a c a d
.
b
c
b d

a ) formula fundamental
40. S
a se deduc
a din relatia de mai sus ( d =
a a trigonometriei sferice
cos = cos cos + sin sin cos A,
38
, , fiind unghiurile unui triunghi sferic, iar A unghiul diedru.
a b ) (
c d ) n dou
41. S
a se calculeze (
a moduri posibile. S
a se deduc
a
expresiile componentelor unui vector dup
a o baz
a.
c) =
a (
a , b ,
c ). S
a b ) (
a
a se deduc
a de aici
42. S
a se arate c
a (
formula sinusurilor din trigonometria sferic
a
sin A
sin B
sin C
=
=
.
sin
sin
sin
43. S
a se demonstreze egalitatea
(
a , b ,
c )( a0 , b0 , c0 ) =
a2
a a
a b
a c
0
0

b a
b b
b c0 .
c a
c b
c c
x =
x
a = m. Interpretare geometric
a. (
44. S
a se rezolve ecuatia vectorial
a
u,
u arbitrar)
a +
a
a
x = b ,
a =
6 0, b
a . Interpretare
45. S
a se rezolve ecuatia vectorial
a
x = b a +
a , arbitrar.
geometric
a. Ind.
a2
46. S
a se rezolve sistemul
a
x = m,
a.
x = b ,
a 6= 0, b
a
x =
Ind.
m
a
a2
1
b
2
a
a.
47. S
a
x = m,
x b =
c, b
c.
x =
Interpretare geometric
a. Ind.
a b
a b
48. S
a
x = m,
b
x = n,
c
x = p.
c.
1.10. EXERCITII
39
a
x = 1, b
x = 0,
c
x = 0, etc.
Ind. Se rezolv
a mai nti sistemele de forma
a , b ,
c . Solutia
Solutiile acestora a , b , c se numesc vectorii reciproci ai vectorilor
x = m a + n b + p c .
v1 ,
v2 , ...,
v
49. Fiind dat un sistem de vectori
si n punctele M1 , M2 , ..., Mn se
n dispu
numeste axa centrala a sistemului locul punctelor n raport cu care momentul rezultant
este paralel cu rezultanta sistemului R . S

a se arate c
a ecuatia axei centrale este

R M0 R
, R.
r =
2
R
40
CAPITOLUL 2
DREPTE S
I PLANE
2.1
2.1.1
Ecuatiile curbelor si suprafetelor

Definitii
Incepem printr-un exemplu simplu. Presupunem c

a n spatiu este dat un sistem
de coordonate rectangular Oxyz. Consider
am sfera de raz
a R cu centrul n punctul
C(x0 , y0 , z0 ). Sfera este locul geometric al punctelor situate la distanta R de centrul
s
au. Fie M(x, y, z) un punct oarecare al sferei. Egalitatea |CM| = R se scrie
sau ridicnd la p
atrat
p
(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = R
(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = R2 .
Evident, aceast
a relatie este verificat
a de coordonatele punctelor sferei si numai de ele.
Ea poate fi considerat
a ca o transpunere n coordonate a definitiei sferei. Ea se numeste
ecuatia sferei n sistemul de coordonate dat.
Generaliznd avem urm
atoarea
Definitia 2.1.1 Fiind dat un sistem de coordonate Oxyz, egalitatea F (x, y, z) = 0
se numeste ecuatia suprafetei S n acest sistem daca coordonatele tuturor punctelor
suprafetei S verifica aceasta egalitate, iar coordonatele punctelor nesituate pe S nu verifica aceasta egalitate.
CAPITOLUL 2. DREPTE SI PLANE
42
Uneori vom spune c

a egalitatea F (x, y, z) = 0 defineste suprafata S. Odat
a ales
un sistem de coordonate, pentru a obtine ecuatia unei suprafete trebuie s
a exprim
am
prin coordonate definitia geometric
a a suprafetei. In alt sistem de coordonate, aceeasi
suprafata va avea alt
a ecuatie.
Vom observa c
a nu totdeauna locul geometric al punctelor ale c
aror coordonate
satisfac ecuatia F (x, y, z) = 0 este o suprafata n sensul obisnuit al acestui cuvnt. De
exemplu, ecuatia x2 +y 2 +z 2 +1 = 0 nu este verificat
a de niciun punct, ecuatia y 2 +z 2 = 0
defineste axa absciselor, ecuatia x = |x| defineste un semispatiu. Cu toate acestea, vom
vorbi de cele mai multe ori de suprafata definit
a de ecuatia F (x, y, z) = 0.
Vom avea o definitie analoag
a n plan:
Definitia 2.1.2 Egalitatea F (x, y) = 0 se numeste ecuatia curbei C n sistemul de
coordonate Oxy din plan daca ea este verificata de coordonatele tuturor punctelor de pe
C si nu este verificata de coordonatele punctelor nesituate pe C.
De exemplu, ecuatia
(x x0 )2 + (y y0 )2 = R2
este ecuatia cercului de raz
a R cu centrul C(x0 , y0 ).
Definitia 2.1.3 Doua ecuatii se numesc echivalente daca din prima ecuatie rezulta a
doua si din a doua ecuatie rezulta prima.
Este evident
a
Teorema 2.1.1 Intr-un sistem de coordonate dat Oxyz (Oxy) doua ecuatii reprezinta
aceeasi suprafata (curba) daca si numai daca sunt echivalente.
Deasemenea
Teorema 2.1.2 Daca n sistemul de coordonate Oxyz suprafetele S1 , S2 au ecuatiile
F1 (x, y, z) = 0, F2 (x, y, z) = 0, atunci punctele intersectiei lor si numai ele satisfac
sistemul de ecuatii
F1 (x, y, z) = 0,
F2 (x, y, z) = 0
Din aceast
a teorem
a rezult
a c
a n spatiu curbele de intersectie a dou
a suprafete se
definesc printr-un sistem de dou
a ecuatii.
2.1. ECUATIILE
CURBELOR SI SUPRAFETELOR
2.1.2
43
Ecuatii parametrice ale curbelor si suprafetelor
O curb
a n plan sau n spatiu poate fi dat
a si altfel. O curb
a C poate fi considerat
a
ca traiectoria unui punct mobil. In fiecare moment t este cunoscut vectorul de pozitie
r (t) sau coordonatele punctului x(t), y(t), z(t).

al punctului
Definitia 2.1.4 Ecuatia
r =
r (t) = x(t) i + y(t) j + z(t) k , t [t1 , t2 ],
se numeste ecuatia vectorial parametrica a curbei parametrizate C daca pentru fiecare
punct de pe curba C si numai pentru acestea exista t [t1 , t2 ] astfel ca vectorul de pozitie
r (t). Ecuatiile
al acestui punct sa fie
x = x(t),
y = y(t),
z = z(t), t [t1 , t2 ]
se numesc ecuatiile scalar parametrice ale curbei C.
Vom observa c
a ecuatiile parametrice presupun si o origine a curbei, un sens de
parcurgere a curbei si o extremitate a curbei.
r = cos t i + sin t j , t [0, 2) este

Definitii analoage avem n plan. De exemplu,
ecuatia vectorial parametric
a a cercului de raz
a 1 cu centrul n origine parcurs ncepnd
de pe axa Ox n sens direct trigonometric pn
a n acelasi punct de pe Ox.
Definitia 2.1.5 Ecuatia
r =
r (u, v) = x(u, v) i + y(u, v) j + z(u, v) k , (u, v) Duv ,
se numeste ecuatia vectorial parametrica a suprafetei parametrizate S daca pentru orice
punct al lui S si numai pentru acestea exista (u, v) Duv astfel ca vectorul de pozitie al
r (u, v). Ecuatiile

punctului sa fie
x = x(u, v),
y = y(u, v),
z = z(u, v), (u, v) Duv
44
se numesc ecuatiile scalar parametrice ale suprafetei parametrizate S. Aici Duv este un
domeniu din R2 .
De exemplu, ecuatia

r = R sin v cos u i + R sin v sin u j + R cos v k , (u, v) [0, 2) [ , ]

2 2
este ecuatia vectorial parametric
a a sferei de raz
a R cu centrul n origine, u fiind longitudinea punctului de pe sfer
a, v fiind colatitudinea punctului de pe sfer
a.
2.1.3
Curbe si suprafete algebrice
Definitia 2.1.6 Se numeste suprafata algebrica suprafata care ntr-un anumit sistem
de coordonate rectangular Oxyz are o ecuatie F (x, y, z) = 0, unde F (x, y, z) este un polinom n coordonatele x, y, z; gradul polinomului F (x, y, z) se numeste ordinul suprafetei
algebrice.
O sfer
a este o suprafata algebric
a de ordinul doi.
Definitia 2.1.7 Se numeste curba algebrica curba care ntr-un anumit sistem de coordonate Oxy are o ecuatie F (x, y) = 0, unde F (x, y) este un polinom n coordonatele
x, y; gradul polinomului F (x, y) se numeste ordinul curbei algebrice.
Un cerc este o curb

a algebric
a de ordinul nti.
Din formulele de schimbare a coordonatelor la schimbarea sistemelor rectangulare
rezult
a c
a ordinul unei suprafete (curbe) algebrice este un invariant la schimbarea sistemelor de coordonate:
Teorema 2.1.3 Daca o suprafata (curba) are ntr-un sistem de coordonate rectangular
o ecuatie de forma F (x, y, z) = 0 (F (x, y) = 0) unde F este un polinom de gradul g,
n orice alt sistem de coordonate rectangular are o ecuatie de aceeasi forma de acelasi
grad.
2.2. ECUATIILE
PLANELOR SI DREPTELOR
45
2.2
Ecuatiile planelor si dreptelor
2.2.1
Suprafete si curbe de ordinul nti
Demonstr
am acum c
a orice plan este o suprafata algebric
a de ordinul nti si invers
orice suprafata algebric
a de ordinul nti este un plan:
Teorema 2.2.1 In orice sistem cartezian n spatiu Oxyz orice plan are o ecuatie de
gradul nti cu cel putin un coeficient al coordonatelor nenul
Ax + By + Cz + D = 0, A2 + B 2 + C 2 6= 0.
Invers, orice asemenea ecuatie de gradul nti este ecuatia unui plan.
Dac
a avem un plan, alegem un sistem cartezian Oxyz n care originea O si primii doi
e oricum. In acest sistem, evident,

e ,
e s
a fie n acel plan, iar
vectori ai sistemului
1
planul are ecuatia z = 0. Rezult

a c
a n orice alt sistem de coordonate planul dat are o
ecuatie de gradul nti cu cel putin un coeficient al coordonatelor nenul.
Invers, fie o ecuatie de gradul nti ntr-un sistem cartezian
Ax + By + Cz + D = 0, A2 + B 2 + C 2 6= 0.
S
a g
asim locul geometric al punctelor care verific
a aceast
a ecuatie. Intr-un sistem de
a va deveni
coordonate rectangular O0 x0 y 0 z 0 ecuatia dat
A0 x0 + B 0 y 0 + C 0 z 0 + D0 = 0, A02 + B 02 + C 02 6= 0.
a cel putin un punct M0 (x00 , y00 , z00 )
Pentru c
a nu toti coeficientii A0 , B 0 , C 0 sunt nuli exist
care s
a verifice ecuatia (de exemplu, dac
a A0 6= 0 se poate lua punctul de coordonate
0
, 0, 0)) :
( D
A0
A0 x00 + B 0 y00 + C 0 z00 + D0 = 0.

Prin sc
adere avem
A0 (x0 x00 ) + B 0 (y 0 y00 ) + C 0 (z 0 z00 ) = 0.
a c
a vectorul de componente x0
Cum sistemul O0 x0 y 0 z 0 este rectangular, nseamn
x0 , y 0 y 0 , z 0 z 0 este ortogonal pe vectorul

n de componente A0 , B 0 , C 0 . Dac
a punctul
0
46
n
M(x0 , y 0 , z 0 ) apartine planului care trece prin M0 si este perpendicular pe vectorul
atunci ecuatia este verificat

a. Invers, dac
a vectorul M0 M este perpendicular pe vectorul
n atunci punctul M apartine planului. Deci coordonatele punctului M verific

a ultima
ecuatie si deci si cea initial
a dac
a si numai dac
a el se g
aseste n planul determinat mai
sus.
Am demonstrat totodat
a:
Teorema 2.2.2 Intr-un sistem de coordonate rectangular Oxyz vectorul

n de componente (A, B, C) este perpendicular pe planul de ecuatie Ax + By + Cz + D = 0.
In plan au loc teoremele
Teorema 2.2.3 In orice sistem cartezian n plan Oxy orice dreapta are o ecuatie de
gradul nti cu cel putin un coeficient al coordonatelor nenul
Ax + By + C = 0, A2 + B 2 6= 0.
Invers, orice asemenea ecuatie de gradul nti este ecuatia unei drepte.
n de compoTeorema 2.2.4 Intr-un sistem de coordonate rectangular Oxy vectorul

nente (A, B) este perpendicular pe dreapta de ecuatie Ax + By + C = 0.
2.2.2
Ecuatii ale dreptei si planului
O dreapt
a (n plan sau n spatiu) este determinat
a dac
a se cunoaste un punct al
a cu care dreapta este paralel

a. Acestia pot fi dati n moduri
s
au M0 si un vector
diferite, dar odat
a alesi i vom numi punctul initial al dreptei si vectorul director al
dreptei. Presupunem c
a avem un sistem cartezian n care punctul initial M0 are vectorul
r . Punctul M apartine
r0 . Un punct oarecare M are vectorul de pozitie
de pozitie
a , adic
dreptei dac
a si numai dac
a vectorul M M este paralel cu vectorul director
a
0
r0 = t
r
a . Ecuatia
dac
a si numai dac
a exist
a un num
ar real t astfel c
a
r =
r0 + t
a ,t R
a a dreptei. Dac
a (x0 , y0 , z0 ) sunt coordonatele punc
a , ecuatiile scalar
tului initial M si (l, m, n) sunt componentele vectorului director
0
2.2. ECUATIILE
47
parametrice ale dreptei sunt

x = x0 + tl,
y = y0 + tm,
z = z0 + tn, t R.
Recunoastem o dreapt
a dup
a ecuatiile parametrice: acestea sunt ecuatii de gradul
nti n parametru, termenul liber dnd punctul initial, iar coeficientul parametrului
dnd vectorul director. Dac
a parametrul parcurge numai un interval finit, avem ecuatiile
parametrice ale unui segment de dreapt
a.
Vom conveni s
a lucr
am cu fractii cu numitor nul, subntelegnd c
a de cte ori avem o
asemenea fractie n mod automat num
ar
atorul ei trebuie s
a fie nul. Cu aceast
a conventie
prin eliminarea parametrului t din ecuatiile scalar parametrice putem scrie ecuatiile
dreptei care trece printr-un punct initial si are un vector director sub forma
x x0
y y0
z z0
=
=
.
l
m
n
O dreapt
a este determinat
a si dac
a cunoastem dou
a puncte ale sale M1 , M2 de vectori
r1 ,
r2 sau de coordonate (x1 , y1 , z1 ), (x2 , y2 , z2 ). Evident un vector director
de pozitie

r si ecuatia vectorial parametric

r
este M M =
a a dreptei este
1
r2
r1 ), t R.
r =
r1 + t(
Eliminnd parametrul avem ecuatiile dreptei ce trece prin dou
a puncte sub forma
x x1
y y1
z z1
=
=
.
x2 x1
y2 y1
z2 z1
Vom observa c
a pentru o dreapt
a n planul Oxy avem numai primele dou
a ecuatii
scalar parametrice si numai o singur
a ecuatie scalar
a.
,
a
Un plan este determinat dac
a cunoastem un punct M0 al s
au si doi vectori
1 a2
cu care planul este paralel. Un punct M apartine planului dac
a si numai dac
a vectorul
a
M0 M este coplanar cu vectorii
a exist
a numerele reale u1 , u2 astfel c
a M0 M =
1 a2 adic
+u
. Dac
r este vectorul de pozitie al punctului M si
r este vectorul de
a
a
u
a
1 1
2 2
pozitie al punctului curent rezult

a c
a ecuatia
+u
2
r =
r0 + u1
a
1
2 a2 , (u1 , u2 ) R
48

a a planului. Dac
a (x0 , y0 , z0 ) sunt coordonatele lui M0
ecuatiile scalar paramea,
a
si (l , m , n ), (l , m , n ) sunt componentele vectorilor
1
trice ale planului sunt

x = x0 + u1 l1 + u2 l2 ,
y = y0 + u1 m1 + u2 m2 ,
z = z0 + u1 n1 + u2 n2 , (u1 , u2 ) R2 .
Recunoastem un plan dup
a ecuatiile parametrice pentru c
a acestea sunt de gradul
nti n doi parametri, termenul liber determin
a punctul planului, iar coeficientii parametrilor determin
a vectorii cu care planul este paralel.
Prin eliminarea parametrilor sau scriind conditia de coplanaritate a trei vectori
obtinem ecuatia planului care trece printr-un punct dat si e paralel cu dou
a directii
date
x x0 y y0 z z0
l1
m1
n1
l2
m2
n2
= 0.
Exist
a si alte determin
ari geometrice ale unui plan care se pot reduce la determinarea
precedent
a. De exemplu, un plan este determinat de dou
a puncteale sale M1 , M2 de
r si coordonate (x , y , z ), (x , y , z ) si de un vector
a de comr ,
vectori de pozitie
1
ponente (l, m, n) paralel cu planul. In acest caz ecuatia vectorial parametric

a a planului
este
r1 ) + u2
r =
r1 + u1 (
a , (u1 , u2 ) R2 .
r2
Eliminnd parametrii avem ecuatia planului care trece prin dou
a puncte date si e paralel
cu o directie dat
a
x x1 y y1 z z1
x2 x1 y2 y1 z2 z1
l
m
n
= 0.
Planul este determinat si cnd se cunosc trei puncte ale sale M1 , M2 , M3 de coordonate (x1 , y1 , z1 ), (x2 , y2 , z2 ), (x3 , y3 , z3 ). Scriem
x x1 y y1
x2 x1 y2 y1
x3 x1 y3 y1
numai ecuatia scalar

a
z z1
z2 z1 = 0.
z3 z1
2.2. ECUATIILE
49
In cazul particular cnd se cunosc punctele de intersectie ale planului cu axele de

coordonate (a, 0, 0), (0, b, 0), (0, 0, c) se obtine ecuatia
bcx + cay + abz abc = 0
sau dac
a abc 6= 0 avem asa numita ecuatie prin taieturi
x y z
+ + 1 = 0.
a b c
Not
am c
a dac
a planul de ecuatie Ax + By + Cz + D = 0 nu trece prin origine, D 6= 0,
g
asim t
aieturile planului pe axele de coordonate mp
artind ecuatia cu D:
x
y
z
+ D + D 1 = 0.
D
A
B
C
2.2.3
Conditia de paralelism a dou

a plane
Consider
am n sistemul de coordonate rectangular Oxyz ecuatiile a dou
a plane P1 , P2
A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0,
A2 x + B2 y + C2 Z + D2 = 0.
Vectorii normali la cele dou
a plane sunt
= A
n
1
1 i + B1 j + C1 k ,
= A
n
2
2 i + B2 j + C2 k .
Cele dou
a plane sunt paralele dac
a si numai dac
a cei doi vectori normali sunt colineari,
adic
a
B1
C1
A1
=
=
.
A2
B2
C2
Dac
a avem si
A1
B1
C1
D1
=
=
=
A2
B2
C2
D2
atunci cele dou
a ecuatii reprezint
a acelasi plan.
Dac
a matricea
A1 B1 C1
A2 B2 C2
are rangul doi cei doi vectori normali nu sunt paraleli si deci cele dou
a plane se intersecteaz
a dup
a o dreapt
a.
Not
am c
a si ntr-un sistem cartezian oarecare se mentin conditiile de mai sus.
50
2.2.4
Dreapta ca intersectie a dou

a plane
Dou
a plane P1 , P2 de ecuatii
A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0,
A2 x + B2 y + C2 Z + D2 = 0
se intersecteaz
a dup
a o dreapt
a dac
a rangul matricei
A B1 C1
1
A2 B2 C2
este
doi. Se
asi totdeauna un punct initial al dreptei. De exemplu, dac
a minorul
poate g
A1 B1
este nenul, se poate da lui z o valoare arbitrar

a z0 si se rezolv
a sistemul
A2 B2
A1 x0 + B1 y0 + C1 z0 + D1 = 0,
A2 x0 + B2 y0 + C2 z0 + D2 = 0
g
asind punctul initial (x0 , y0 , z0 ). Cum un vector director al dreptei este produsul vectorial al vectorilor normali, rezult
a c
a se obtin componentele l, m, n ale unui vector director
al dreptei scriind c
a acestea sunt proportionale cu minorii extrasi din matricea de mai
sus scotnd cte o coloan
a si alternndu-le semnele
2.2.5
m
n
l
=
=

A C1 A1 B1
B1 C1

A2 C2 A2 B2
B2 C2
Fascicol de plane
Definitia 2.2.1 Fiind date doua plane P1 , P2 care se intersecteaza dupa o dreapta D se
numeste fascicol de plane cu baza P1 , P2 multimea tuturor planelor care trec prin dreapta
de intersectie D; dreapta D se numeste axa fascicolului.
Teorema 2.2.5 Fie doua plane P1 , P2 de ecuatii
A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0,
A2 x + B2 y + C2 Z + D2 = 0
2.2. ECUATIILE
51
concurente dupa o dreapta. Oricare ar fi numerele reale , nenule simultan, ecuatia

(A1 x + B1 y + C1 z + D1 ) + (A2 x + B2 y + C2 z + D2 ) = 0
este ecuatia unui plan din fascicolul cu baza P1 , P2 si invers orice plan din fascicol are
o ecuatie de aceasta forma.
Scriem ecuatia sub forma
(A1 + A2 )x + (B1 + B2 )y + (C1 + C2 )z + D1 + D2 = 0.
Aceasta este ecuatia unui plan pentru c
a nu toti coeficientii coordonatelor pot fi nuli
pentru c
a ar rezulta
A1
A2
B1
B2
C1
.
C2
Este evident c
a acest plan contine dreapta de
intersectie a celor dou

a plane. Dac
a M0 (x0 , y0 , z0 ) este un punct nesituat pe dreapta de
intersectie a celor dou
a plane, din relatia
(A1 x0 + B1 y0 + C1 z0 + D1 ) + (A2 x0 + B2 y0 + C2 z0 + D2 ) = 0
se pot determina si ca planul s
a treac
a prin punctul M0 . Deci teorema este demonstrat
a. Lund = 0 respectiv = 0 avem cele dou
a plane de baz
a ale fascicolului.
Dac
a se mparte ecuatia cu si not
am =
se poate scrie ecuatia fascicolului sub
forma
A1 x + B1 y + C1 z + D1 + (A2 x + B2 y + C2 Z + D2 ) = 0.
Sub aceast
a form
a nu reg
asim planul P2 pentru valori finite ale lui .
Exemplul 2.2.5.1 Sa se scrie ecuatia planului care trece prin dreapta de intersectie a
planelor
x y + z 3 = 0,
x+yz+1 = 0
si este paralel cu axa Ox.
Planul c
autat face parte din fascicolul
( + )x + ( + )y + ( )z 3 + = 0.
52
Scriind c
a planul este paralel cu Ox + = 0 putem lua = 1, = 1 si avem ecuatia
2y 2z + 4 = 0
sau
y z + 2 = 0.
2.3
2.3.1
Probleme metrice
Distanta de la un punct la un plan
Fie un sistem de coordonate rectangular Oxyz si un plan oarecare . Ducem din O o
n versorul
dreapt
a perpendicular
a pe plan care va t
aia planul n punctul P. Not
am cu
n unul din versorii perpendiculari

lui OP . Dac
a planul trece prin origine lu
am ca versor
n cu axele de coordonate
pe plan. Dac
a not
am cu , , unghiurile f
acute de versorul
si cu p m
arimea vectorului OP , atunci
n = cos i + cos j + cos k ,

cos2 + cos2 + cos2 = 1,
OP = p
n.
Dac
a M(x, y, z) este un punct oarecare al planului, avem

OL = p = proiec\c{t}ia
n OM = OM n = x cos + y cos + z cos
si deci
x cos + y cos + z cos p = 0.
Aceast
a ecuatie verificat
a de orice punct al planului se numeste ecuatia normala a planului .
Planul mparte spatiul n dou
a semispatii. Convenim s
a numim pozitiv semispatiul
n si pe cel
alalt semispatiu negativ. Not
am c
a originea
spre care este ndreptat versorul
este totdeauna n semispatiul negativ.
Fie M0 (x0 , y0 , z0 ) un punct oarecare al spatiului si d distanta de la punctul M0 la
planul . Vom numi abaterea punctului M0 de la planul num
arul egal cu distanta d
2.3. PROBLEME METRICE
53
dac
a M0 este n semispatiul pozitiv si egal cu d dac
a M0 este n semispatiul negativ.
Dac
a not
am cu P0 proiectia ortogonal
a a punctului M0 pe dreapta OP avem

n p = x0 cos + y0 cos + z0 cos p.
= P P0 = OP0 OP = OM0
Rezult
a c
a distanta de la punctul M0 la planul este
d = || = |x0 cos + y0 cos + z0 cos p|.
Deci am ar
atat c
a abaterea unui punct de la un plan este egal
a cu valoarea obtinut
a
prin nlocuirea coordonatelor punctului n membrul stng al ecuatiei normale a planului,
iar distanta de punct la plan este egal
a cu modulul valorii obtinute prin nlocuirea
coordonatelor punctului n membrul stng al ecuatiei normale a planului.
Fie acum ecuatia general
a a unui plan
Ax + By + Cz + D = 0
si s
a g
asim ecuatia sa normal
a
x cos + y cos + z cos p = 0.
Cum cele dou
a ecuatii reprezint
a acelasi plan trebuie s
a avem
A = cos , B = cos , C = cos , D = p.
Rezult
a
1
= sgn(D)
.
A2 + B 2 + C 2
a este
Rezult
a c
a abaterea punctului M0 de la planul cu ecuatia general
=
Ax0 + By0 + Cz0 + D
sgn(D) A2 + B 2 + C 2
d=
|Ax0 + By0 + Cz0 + D|
.
A2 + B 2 + C 2
iar distanta este
Din demonstratia dat

a rezult
a c
a dac
a nlocuim coordonatele a dou
a puncte n membrul stng al ecuatiei unui plan, obtinem numere de acelasi semn dac
a punctele sunt
situate n acelasi semispatiu si obtinem numere de semn contrar dac
a punctele sunt
situate n semispatii diferite.
54
2.3.2
Distanta de la un punct la o dreapt

a
a de
Fie o dreapt
a determinat
a de punctul initial M0 (x0 , y0 , z0 ) si vectorul director
componente (l, m, n). Pentru a g
asi distanta d de la punctul M1 (x1 , y1 , z1 ) la dreapt
a
vom observa c
a aceast
a distanta d apare ca n
altime n paralelogramul construit pe
a , M M dispusi n M . Rezult
vectorii
a
0
|
a M0 M1 |
.
d=
a|
|
Cum
a M0 M1 =
rezult
a
d=
2.3.3
v
u
u m
n
u
t
y1 y0 z1 z0
x1 x0 y1 y0
n
+
x1 x0 z1 z0
l2 + m2 + n2
z1 z0
m
+
x1 x0 y1 y0

a drepte
a
Unghiul ntre dreptele cu vectorii directori
1 (l1 , m1 , n1 ), a2 (l2 , m2 , n2 ) este dat
de relatia
l1 l2 + m1 m2 + n1 n2
p
.
cos = p 2
l1 + m21 + n21 l22 + m22 + n22
2.3.4

a plane
Unghiul ntre planele de ecuatii

A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0,
A2 x + B2 y + C2 Z + D2 = 0
este unghiul ntre normalele lor
A1 A2 + B1 B2 + C1 C2
p
.
cos = p 2
A1 + B12 + C12 A22 + B22 + C22
2.3. PROBLEME METRICE
2.3.5
55
Calculul unghiului dintre o dreapt

a si un plan
a (l.m, n) si planul de ecuatie

Unghiul ntre dreapta de vector director
Ax + By + Cz + D = 0
a si vectorul normal la plan

n (A, B, C)
este complemenul unghiului dintre vectorul
Al + Bm + Cn
.
sin =
2
A + B 2 + C 2 l2 + m2 + n2
56
CAPITOLUL 3
SPA
TII VECTORIALE
3.1
Spatiu vectorial
Definitia 3.1.1 Fie V o multime ale carei elemente le vom nota prin litere latine mici
a, b, c, ..., x, y, z si le vom numi vectori. Fie de asemenea un corp K ale carui elemente le
vom nota prin litere grecesti mici , , , ..., , , si le vom numi scalari. Operatiile din
corpul K vor fi adunarea si nmultirea scalarilor si vor fi notate aditiv si multiplicativ.
Elementul neutru la adunare n K va fi 0, iar elementul neutru la nmultire va fi 1. In
mod obisnuit corpul K va fi corpul numerelor reale R sau corpul numerelor complexe C.
Pe multimea V se defineste o lege de compozitie ( o operatie) interna numita adunarea
vectorilor notata aditiv care face ca fiecarei perechi (x, y) V V sa-i corespunda
elementul x + y V si o lege de compozitie ( operatie) externa n raport cu corpul K
numita nmultirea vectorilor cu scalari care face ca fiecarei perechi (, x) K V sa-i
corespunda elementul x V. Multimea V este un spatiu vectorial (notat prescurtat sv)
peste corpul K daca
n raport cu operatia de adunare V este un grup comutativ (abelian), adic
a
1. x, y, z V : (x + y) + z = x + (y + z);
2. 0 V astfel nct ( prescurtat a) x V : x + 0 = 0 + x = x;
3. x V, x V a x + (x) = (x) + x = 0;
4. x, y V : x + y = y + x;
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
58
nmultirea cu scalari satisface conditiile

1. , K, x V : (x) = ()x;
2. , K, x V : ( + )x = x + x;
3. K, x, y V : (x + y) = x + y;
4. x V : 1x = x.
Spatiul vectorial peste R se numeste spatiu vectorial real, spatiul vectorial peste
C se numeste spatiu vectorial complex.
Teorema 3.1.1 In orice spatiu vectorial au loc proprietatile
) x V : 0x = 0;
) K : 0 = 0;
) x V : (1)x = x.
In adev
ar, putem scrie x + 0x = (1 + 0)x = 1x = x de unde ). Cum x + 0 =
(x + 0) = x rezult
a ). Din x + (1)x = (1 + (1))x = 0x = 0 rezult
a ).
Exemple de spatii vectoriale:
Exemplul 3.1.0.1 Orice corp K poate fi considerat spatiu vectorial peste el nsusi considernd elementele sale att ca vectori ct si ca scalari.
Exemplul 3.1.0.2 Corpul numerelor complexe C poate fi considerat ca spatiu vectorial
peste R sau peste el nsusi.
Exemplul 3.1.0.3 Multimea P (K) a polinoamelor de o nedeterminata cu operatia de
adunare a polinoamelor si operatia de nmultire a polinoamelor cu elemente din K este
un spatiu vectorial.
Exemplul 3.1.0.4 Multimea F (R, R) a functiilor reale de variabila reala cu operatiile
obisnuite este un spatiu vectorial real.
3.1. SPATIU
VECTORIAL
59
Exemplul 3.1.0.5 Daca V1 , V2 , ..., Vn sunt spatii vectoriale peste corpul K atunci produsul cartezian V1 V2 ... Vn nzestrat cu operatiile
(x1 , x2 , ..., xn ), (y1 , y2 , ..., yn ) V1 V2 ... Vn :
(x1 , x2 , ..., xn ) + (y1 , y2 , ..., yn ) = (x1 + y1 , x2 + y2 , ..., xn + yn ),
K, (x1 , x2 , ..., xn ) V1 V2 ... Vn :

(x1 , x2 , ..., xn ) = (x1 , x2 , ..., xn )
constituie un spatiu vectorial peste K. In particular daca V1 = V2 = ... = Vn = K, vom
avea spatiul K n al sirurilor finite x = (1 , 2 , ..., n ) de cte n elemente din K. K n se
numeste spatiul aritmetic cu n dimensiuni.
Exemplul 3.1.0.6 Multimea vectorilor liberi din spatiul geometriei elementare formeaza
un spatiu vectorial real.
Exemplul 3.1.0.7 Multimea vectorilor de pozitie ai punctelor spatiului geometriei elementare n raport cu o origine O formeaza un spatiu vectorial real. Pe acesta l vom
avea n vedere n multe exemplificari.
Exemplul 3.1.0.8 Multimea SF a sirurilor recurente de ordinul doi de tipul lui Fibonacci adica a sirurilor reale {f1 , f2 , . . . , fn , . . .} unde pentru orice n 3 are loc relatia
fn = fn1 + fn2 cu operatiile obisnuite de adunare a sirurilor si nmultire cu numere a
sirurilor constituie un spatiu vectorial real.
3.1.1
Subspatii vectoriale
Definitia 3.1.2 O submultime V 0 a spatiului vectorial V peste corpul K este un subspatiu vectorial (notat prescurtat ssv) al lui V daca V 0 este spatiu vectorial n raport cu
cele doua operatii restrictionate la V 0 .
Sunt evidente urm
atoarele teoreme:
Teorema 3.1.2 O conditie necesara si suficienta ca submultimea V 0 V a sv V peste
corpul K sa fie ssv este ca V 0 sa fie stabila n raport cu cele doua operatii, adica
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
60
a) x, y V 0 : x + y V 0 ;
b) K, x V 0 : x V 0 .
Teorema 3.1.3 O conditie necesara si suficienta ca submultimea V 0 V a sv V peste
corpul K sa fie ssv este ca , K, x, y V 0 : x + y V 0 .

Exemple de ssv:
Exemplul 3.1.1.1 In orice sv V multimea {0} si nsusi V sunt ssv, numite ssv improprii.
Exemplul 3.1.1.2 Multimea Pn (K) a polinoamelor de o nedeterminata cu coeficienti
din corpul K de grad cel mult n este un ssv al sv P (K).
Exemplul 3.1.1.3 Multimile Fp (R, R), Fi (R, R) ale functiilor reale de variabila reale
pare respectiv impare sunt ssv ale sv F (R, R).
Exemplul 3.1.1.4 Multimea vectorilor liberi paraleli cu un plan dat este un ssv al sv
al vectorilor liberi.
Exemplul 3.1.1.5 Multimea vectorilor de pozitie ai punctelor dintr-un plan care trece
prin origine este un ssv al sv al vectorilor de pozitie din spatiu.
Definitia 3.1.3 Daca x1 , x2 , ..., xp svV atunci elementul 1 x1 + 2 x2 + ... + n xn se
numeste combinatie lineara a elementelor x1 , x2 , ..., xp cu coeficientii 1 , 2 , ..., p .
Are loc evident teorema:
Teorema 3.1.4 Daca S este o submultime de elemente din sv V, atunci multimea elementelor care sunt combinatii lineare de elemente din S este un ssv al lui V .
Definitia 3.1.4 Subspatiul format din combinatiile lineare de elemente din S se numeste subspatiul vectorial generat de S si l vom nota prin [S].
Definitia 3.1.5 Daca V 0 este ssv al lui V , S V 0 si [S] = V 0 atunci S se numeste
sistem de generatori pentru V 0 .
3.1. SPATIU
VECTORIAL
61
Exemplul 3.1.1.6 Vectorii e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1) constituie un

sistem de generatori pentru R3 pentru ca orice vector x = (1 , 2 , 3 ) din R3 se scrie
x = 1 e1 + 2 e2 + 3 e3 .
Teorema 3.1.5 Daca V 0 , V 00 sunt ssv ale sv V atunci intersectia V 0 V 00 este tot ssv
al lui V, numit subspatiul intersectie.
In adev
ar, , K, x, y V 0 V 00 avem x + y V 0 V 00 .
Definitia 3.1.6 Doua ssv V 0 , V 00 ale sv V se numesc independente daca V 0 V 00 = {0}.
Exemplul 3.1.1.7 Subspatiile Fp (R, R), Fi (R, R) sunt subspatii vectoriale independente
ale lui F (R, R) pentru ca intersectia lor este formata numai din functia nula.
Se vede imediat c
a intersectia a mai multor subspatii este tot un subspatiu. Dac
a
S este o submultime a sv V atunci orice subspatiu al lui V care contine multimea S
trebuie s
a contin
a subspatiul generat de S. Rezult
a
Teorema 3.1.6 Ssv [S] este intersectia tuturor subspatiilor vectoriale ale lui V care
contin pe S.
Rezult
a c
a [S] este cel mai mic subspatiu care contine pe S. [S] se mai numeste si
nfasuratoarea lineara a lui S.
Definitia 3.1.7 Daca V 0 , V 00 sunt ssv ale sv V, atunci ssv generat de V 0 V 00 se numeste
subspatiul suma al lui V 0 si V 00 si se noteaza prin V 0 + V 00 : V 0 + V 00 = [V 0 V 00 ].
Teorema 3.1.7 V 0 + V 00 coincide cu multimea V a elementelor x din V care se pot

scrie sub forma x = x0 + x00 cu x0 V 0 , x00 V 00 .
In adev
ar, evident V V 0 + V 00 = [V 0 V 00 ]. Invers, dac
a x V 0 + V 00 atunci
x0 V 0 , x00 V 00 a x = x0 + x00 , adic

a V 0 + V 00 V .
Exemplul 3.1.1.8 In K 3 consideram ssv
V 0 = {(1 , 0, 0), 1 K}
V 00 = {(0, 0, 3 ), 3 K};
atunci V 0 + V 00 = {(1 , 0, 3 ), 1 , 3 K}.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
62
Definitia 3.1.8 Suma de ssv V 0 +V 00 se numeste directa daca orice vector x din V 0 +V 00
se scrie n mod unic sub forma x = x0 + x00 cu x0 V 0 , x00 V 00 . In acest caz se scrie
V 0 V 00 n loc de V 0 + V 00 .
Teorema 3.1.8 Suma V 0 + V 00 este directa daca si numai daca ssv V 0 , V 00 sunt independente,
V 0 V 00 V 0 V 00 = {0}.
Pentru implicatia presupunem prin absurd c
a V 0 V 00 6= {0}, deci z V 0 V 00 ,
z 6= 0. Dac
a x V 0 V 00 , x = x0 + x00 = x0 z + x00 + z si avem dou
a descompuneri, suma
nu e direct
a. Pentru implicatia presupunem prin absurd c
a pentru x V + V 00
a
avem dou
a descompuneri x = x0 + x00 = y 0 + y 00 cu x0 , y 0 V 0 , x00 , y 00 V 00 ; rezult
x0 y 0 = y 00 x00 V 0 V 00 = {0} si deci x0 = x00 si y 0 y 00 .
Definitia 3.1.9 Ssv V 0 , V 00 ale sv V se numesc suplimentare daca V = V 0 V 00 .

Exemplul 3.1.1.9 Avem F (R, R) = Fp (R, R) Fi (R, R), adica cele doua ssv sunt
suplimentare.
Exemplul 3.1.1.10 In V3 spatiul vectorilor liberi consideram ssv: VD ssv al vectorilor
liberi paraleli cu dreapta D, VP ssv al vectorilor liberi paraleli cu planul P ; daca dreapta
D nu este paralela cu planul P atunci cele doua ssv sunt suplimentare.
Exemplul 3.1.1.11 In spatiul vectorilor de pozitie consideram subspatiul vectorilor de
pozitie ai punctelor de pe o dreapta care trece prin origine si subspatiul vectorilor de
pozitie ai punctelor dintr-un plan care trece prin origine; cele doua subspatii sunt suplimentare.
3.1.2
Dependenta
a
si independenta
linear
Definitia 3.1.10 Elementele x1 , x2 , ..., xp din sv V sunt linear independente daca singura lor combinatie lineara nula este cea cu toti coeficientii nuli, adica
x1 , x2 , ..., xp
linear
independente
1 x1 + 2 x2 + ... + p xp = 0 1 = 2 = ... = p = 0.
3.1. SPATIU
VECTORIAL
63
Vom mai spune ca multimea {x1 , x2 , ..., xp } este o multime linear independenta sau o
multime libera.
Definitia 3.1.11 Vectorii x1 , x2 , ..., xp din V sunt linear dependenti daca nu sunt linear
independenti, adica 1 , 2 , ..., p nu toti nuli astfel nct 1 x1 + 2 x2 + ... + p xp = 0.
Vom mai spune ca multimea {x1 , x2 , ..., xp } este o multime linear dependenta sau o
multime legata.
Exemplul 3.1.2.1 In R3 vectorii e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1) sunt linear
independenti.
Exemplul 3.1.2.2 Tot n R3 vectorii x1 = (1, 2, 1), x2 = (2, 1, 0), x3 = (4, 7, 2)
sunt linear dependenti pentru ca 2x1 3x2 + x3 = 0.
Sunt imediate urm
atoarele teoreme:
Teorema 3.1.9 Vectorul nul 0 este linear dependent.
Teorema 3.1.10 Orice vector nenul este linear independent.
Teorema 3.1.11 Vectorii x1 , x2 , ..., xp sunt linear dependenti daca cel putin unul dintre
ei se exprima ca o combinatie lineara a celorlalti.
Teorema 3.1.12 Orice supramultime a unei multimi linear dependente este tot o multime
linear dependenta.
Teorema 3.1.13 Orice submultime a unei multimi linear independente este tot o multime
linear independenta.
Definitia 3.1.12 O multime infinita de vectori se numeste linear independenta (libera)
daca orice submultime finita a sa este linear independenta.
Exemplul 3.1.2.3 In P (R) multimea polinoamelor 1, x, x2 , ..., xn , ... este o multime linear independenta infinita.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
64
3.1.3
Baz
a, coordonate, dimensiune
Definitia 3.1.13 O multime B finita sau infinita de vectori din sv V se numeste baza
a lui V daca este linear independenta si este un sistem de generatori ai lui V .
Exemplul 3.1.3.1 In R3 multimea formata din vectorii e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0),
e3 = (0, 0, 1) este o baza pentru ca aceste elemente sunt linear independente si constituie
un sistem de generatori.
Exemplul 3.1.3.2 In P (R) multimea polinoamelor 1, x, x2 , ..., xn , ... este o baza pentru
ca aceste elemente sunt linear independente si constituie un sistem de generatori.
Teorema 3.1.14 O multime finita B = {e1 , e2 , ..., en } de vectori din V este o baza daca
si numai daca orice vector x din V se exprima n mod unic ca o combinatie lineara a
vectorilor din B : x = 1 e1 + 2 e2 + ... + n en .
In adev
ar dac
a B este baz
a si am avea dou
a scrieri diferite
x = 1 e1 + 2 e2 + ... + n en ,
x = 1 e1 + 2 e2 + ... + n en
ar rezulta prin sc
adere
(1 1 )e1 + (2 2 )e2 + ... + (n n )en = 0
si B ar fi linear dependent
a; am avea o contradictie. Invers, dac
a orice vector se exprim
a
in mod unic ca o combinatie linear
a a vectorilor din B, atunci B este sistem de generatori
si este si linear independent
a pentru c
a dac
a am avea 1 e1 + 2 e2 + ... + n en = 0 din
unicitatea scrierii lui 0 ar rezulta 1 = 2 = ... = n = 0.
Exemplul 3.1.3.3 In multimea Mm,n (R) a matricelor cu m linii si n coloane cu elemente reale, orice matrice se scrie n mod unic ca o combinatie a celor mn matrice
care au toate elementele nule cu exceptia cte unuia egal cu unitatea. Aceste matrice
constituie o baza n Mm,n (R).
3.1. SPATIU
VECTORIAL
65
Exemplul 3.1.3.4 In spatiul SF al sirurilor recurente de ordinul doi de tipul lui Fibonacci consideram sirurile de tipul lui Fibonacci {f 1n } = {1, 0, 1, 1, 2, 3, 5, . . .} (primul
termen este 1, al doilea este 0), {f 2n } = {0, 1, 1, 2, 3, 5, . . .} (primul termen este 0, al
doilea este 1). Cum orice sir de tipul lui Fibonacci {fn } = {f1 , f2 , f3 , f4 , . . .} se scrie n
mod unic sub forma {fn } = f1 {f 1n }+f2 {f 2n } rezulta ca sirurile {f 1n }, {f 2n } alcatuiesc
o baza a lui SF.
Definitia 3.1.14 Scalarii 1 , 2 , ..., n din exprimarea unica a vectorului x = 1 e1 +
2 e2 + ... + n en n baza B se numesc coordonatele sau componentele vectorului x n (pe)
baza B.
Definitia 3.1.15 Coloana X =
.. se numeste coloana coordonatelor sau coloana

.
n
componentelor vectorului x n (pe) baza B.
Dac
aY =
.. este coloana coordonatelor lui y n (pe) baza B atunci coloanele
.
+ 1
1
1
2
2 + 2
respectiv X =
, adic
a opevectorilor x + y, x sunt X + Y =
..
..
.
.
n + n
n
ratiilor cu vectori le corespund operatii cu coloanele coordonatelor vectorilor.
Dac
a vom nota tot cu B si matricea linie format
a cu elementele bazei
B = (e1 , e2 , , en )
atunci descompunerea vectorului x = 1 e1 + 2 e2 + ... + n en se poate scrie matriceal
x = BX = (e1 , e2 , , en ) .
.
..
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
66
Dac
a lu
am p vectori pentru care avem descompunerile pe baza B
x1 = BX1 , x2 = BX2 , , xp = BXp
se poate scrie matriceal
(x1 , x2 , . . . , xp ) = B(X1 , X2 , . . . , Xp )
arei coloane sunt coloanele coordonatelor vecunde (X1 , X2 , . . . , Xp ) este o matrice ale c
torilor x1 , x2 , . . . , xp pe baza B.
Definitia 3.1.16 Matricea (X1 , X2 , . . . , Xp ) ale carei coloane sunt coloanele coordonatelor vectorilor x1 , x2 , . . . , xp pe baza B se numeste matricea coordonatelor (componentelor) vectorilor x1 , x2 , . . . , xp pe (n) baza B.
Exemplul 3.1.3.5 Matricea coordonatelor vectorilor bazei B pe ea nsasi este matricea
unitate.
Exemplul 3.1.3.6 Matricea vectorilor x1 = (1, 2, 1), x2 = (2, 1, 0), x3 = (4, 7, 2)
pe baza lui R3 formata din vectorii e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1) este
1
2
4
2
1 7
1 0
2
Are loc teorema
Teorema 3.1.15 Vectorii x1 , x2 , . . . , xp sunt linear dependenti daca si numai daca matricea coordonatelor lor pe baza B are rangul p.
a din relatia 1 x1 +
In adev
ar, vectorii x1 , x2 , . . . , xp sunt linear independenti dac
2 x2 +. . . +p xp = 0 sau scris
a cu ajutorul coloanelor coordonatelor 1 X1 +2 X2 +. . . +
p Xp = 0 rezult
a 1 = 2 = . . . = p = 0. Dar relatia matriceal
a constituie de fapt un
sistem omogen de n ecuatii cu p necunoscute 1 , 2 , . . . , p a c
arui matrice a coeficientilor
este matricea coordonatelor vectorilor. Acest sistem omogen are numai solutia banal
a
dac
a si numai dac
a rangul acestei matrice coincide cu num
arul necunoscutelor.
3.1. SPATIU
VECTORIAL
67
Exemplul 3.1.3.7 Vectorii x1 = (1, 0, 0), x2 = (1, 1, 0), x3 = (1, 1, 1) din R3 sunt linear
independenti pentru ca matricea lor pe baza e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)
1 1 1
0 1 1
0 0 1
are evident rangul 3.
Exemplul 3.1.3.8 Tot n R3 vectorii x1 = (1, 2, 1), x2 = (2, 1, 0), x3 = (4, 7, 2)

sunt linear dependenti pentru ca matricea lor
1
2
2
1
1 0
are rangul doi.
pe aceeasi baza de mai sus
Teorema 3.1.16 ( a nlocuirii simple) Fie B = (e1 , e2 , . . . , ei , . . . en ) o baza a sv V si

e0j = 1 e1 + 2 e2 + . . . + j ej + . . . + n en un vector. Multimea B 0 = (e1 , e2 , . . . , e0j , . . . en )
obtinuta prin nlocuirea vectorului ej cu vectorul e0j este o baza daca si numai daca
coordonata j este
..
.
coordonatelor
..
.
nenul
a. Daca j 6= 0 si daca vectorul x are
pe baza Bcoloana

1j j
2 j
2 j
..
.
0
pe baza B va avea coloana coordonatelor
.
..

n nj j
In adev
ar, B 0 este baz
a dac
a si numai dac
a este liber
a si generatoare. Consider
am
combinatia linear
a nul
a a sa 1 e1 + 2 e2 + . . . + e0j + . . . + n en = 0. Inlocuind pe e0j
obtinem combinatia linear
a nul
a a elementelor lui B
(1 1 )e1 + (2 2 )e2 + . . . + j ej + . . . (n n )en = 0.
Cum B este liber
a rezult
a egalit
atile
1 1 = 0,
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
68
2 2 = 0,
..
.
j = 0,
..
.
n n = 0.
Ori dac
a j 6= 0 atunci si numai atunci rezult
a = 0 si ca atare 1 = 2 = . . . = n = 0.
Deci B 0 este liber

a dac
a si numai dac
a j 6= 0. Dac
a x = 1 e1 + 2 e2 + . . . + j ej + . . . n en
cnd j 6= 0 putem nlocui pe ej n functie de e0j
e0j =
1
(1 e1 2 e2 + e0j n en )
j
si obtinem
x = (1
1 j
2 j
n j
j
)e1 + (2
)e2 + + e0i + + (n
)en ,
j
j
j
j
adic
a B 0 este generatoare si avem si expresiile noilor coordonate.
Vom observa c
a dac
a bazei B i asociem tabloul coordonatelor
B\E e1 e2 ej en e0j
e1
1 1
e2
..
.
0
..
.
1
..
.
..
.
0
..
.
..
.
0
..
.
2
..
.
2
..
.
ej
..
.
0
..
.
0
..
.
..
.
1
..
.
..
.
0
..
.
j
..
.
j
..
.
en
n n
bazei B 0 va trebui s
a-i asociem tabloul noilor coordonate
B\E e1 e2 ej
e1
1j
e2
..
.
0
..
.
1
..
.
..
.
e0j
..
.
0
..
.
0
..
.
en
en e0j x
0
0
..
.
0
..
.
2
..
.
1j
..
..
.
.
0
..
.
1
..
.
j
j
nj
2j
..
.
1 j
j
2 j
j
..
.
j j
j
3.1. SPATIU
VECTORIAL
69
In trecerea de la primul tablou la al doilea toate calculele iau n considerare coordonata

nenul
a j ; ea se numeste coordonata pivot. Putem enunta regulile de calcul ale noilor
cordonate spunnd c
a totdeauna componenta pivot se nlocuieste prin 1, celelalte coordonate de pe coloana pivotului devin nule, coordonatele de pe linia pivotului se mpart
cu pivotul, iar celelalte coordonate se calculeaz
a cu regula dreptunghiului format de linia
si coloana pivotului si linia si coloana coordonatei de calculat
k0 = k
k j
.
j
Teorema precedent
a se generalizeaz
a sub forma
Teorema 3.1.17 (Teorema nlocuirii) Daca B = (e1 , e2 , . . . , en ) este o baza a sv V si
(e01 , e02 , . . . , e0p ) este o multime de vectori linear independenti, atunci p n si se pot
renumerota vectorii bazei B astfel nct B 0 = (e01 , e02 , . . . , e0p , ep+1 , . . . , en ) sa fie o noua
baza a sv V .
Vom demonstra teorema din aproape n aproape. In adev
ar pentru p = 1 avem
teorema precedent
a. S
a presupunem c
a teorema este adev
arat
a pentru primii k 1 < p
vectori din cei p dati. Atunci k 1 n. Nu putem avea k 1 = n pentru c
a atunci
vectorii (e01 , e02 , . . . , e0k1 ) ar forma o baz

a si e0k s-ar exprima ca o combinatie linear
aa
lor si deci (e01 , e02 , . . . , e0k1 , e0k ) n-ar fi linear independenti. Deci avem chiar k 1 < n
sau k n. In virtutea ipotezei exist

a baza (e01 , e02 , . . . , e0k1 , ek , ek+1 , . . . , en ) pe care
elementul e0k se descompune n mod unic; cel putin una din coordonatele sale dup
a
a
vectorii ek , ek+1 , . . . , en este nenul
a, s
a zicem c
a aceasta este cea dup
a ek , pentru c
altfel el s-ar exprima prin e01 , e02 , . . . , e0k1 . Atunci dup
a teorema nlocuirii simple, e0k se
introduce n baz
a n locul lui ek si rezult
a c
a teorema este adev
arat
a si pentru k p.
Rezult
a urm
atoarea teorem
a
Teorema 3.1.18 Daca sv V are o baza formata din n vectori orice alta baza are tot n
vectori.
In adev
ar, dac
a V are baza B cu n vectori si baza B 0 cu n0 vectori, n virtutea
teoremei precedente avem n0 n. Schimbnd rolul bazelor avem si n n0 . Deci n = n0 .
Are sens deci urm
atoarea definitie
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
70
Definitia 3.1.17 Un sv V are dimensiunea n si scriem dim(V ) = n daca exista o baza

a sa formata din n vectori. Mai zicem ca V este spatiu vectorial n-dimensional. Prin
definitie dim({0}) = 0. Un sv V are dimensiunea infinita si scriem dim(V ) = daca
exista o baza infinita. Mai zicem ca V este spatiu vectorial infinit-dimensional.
Exemplul 3.1.3.9 Sv Rn are dimensiunea n, dim(Rn ) = n, o baza a sa fiind formata
din vectorii e1 = (1, 0, . . . , 0), e2 = (0, 1, . . . , 0), . . . , en = (0, 0, . . . , 1). Aceasta se
numeste baza canonica a lui Rn .
Exemplul 3.1.3.10 Sv Pn (R) are dimensiunea n + 1, dim(Pn (R)) = n + 1, o baza a
sa fiind formata din polinoamele 1, x, x2 , . . . , xn , aceasta fiind baza canonica a acestui
spatiu.
Exemplul 3.1.3.11 Sv P (R) este infinit-dimensional, o baza a sa fiind 1, x, x2 , . . . , xn , . . . .
Prima parte a teoremei nlocuirii se poate enunta sub una din formele:
Teorema 3.1.19 Intr-un sv n-dimensional numarul maxim de vectori ai unei multimi
de vectori linear independenti este n.
Teorema 3.1.20 Intr-un spatiu n-dimensional orice n+1 vectori sunt linear dependenti.
Mai putem enunta
Teorema 3.1.21 Intr-un spatiu vectorial n-dimensional V fie B 0 = (f1 , f2 , . . . , fn ). Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
a) B 0 este baz
a a lui V ;
b)B 0 este liber
a ( format
a din vectori linear independenti);
c) B 0 este un sistem de generatori.
In adev
ar, evident a)b); avem b)c) pentru c
a dac
a x este un vector oarecare
multimea B 0 {x} are n + 1 elemente si nu poate s
a fie liber
a si deci x se descompune
a dac
a B 0 n-ar fi si liber
a, fie m < n
dup
a elementele lui B 0 . Acum c)a) pentru c
num
arul maxim de vectori linear independenti din B 0 . Acesti m vectori ar fi si un
sistem de generatori, adic
a am avea o baz
a cu m < n elemente, contradictie.
3.1. SPATIU
VECTORIAL
3.1.4
71
Subspatii vectoriale n spatii vectoriale finit dimensionale
Din teorema nlocuirii rezult

a urm
atoarele teoreme cu privire la subspatiile vectoriale
ale spatiului vectorial n-dimensional V .
Teorema 3.1.22 Orice subspatiu vectorial V 0 al spatiului vectorial n-dimensional V are
dimensiunea n0 n. Daca n0 = n atunci V 0 coincide cu V.
Teorema 3.1.23 (teorema completarii) Orice multime {f1 , f2 , , fp } de vectori linear
independenti din spatiul vectorial n-dimensional V poate fi completata cu n p vectori
pna la o baza a lui V.
Teorema 3.1.24 Orice subspatiu vectorial V 0 al spatiului vectorial n-dimensional V
admite cel putin un subspatiu suplimentar V 00 (V = V 0 V 00 ).
a teorema complet
arii exist
a
a a lui V 0 , dup
In adev
ar dac
a {f1 , f2 , , fp } este o baz
vectorii {gp+1 , gp+2 , , gn } astfel nct {f1 , f2 , , fp , gp+1 , gp+2 , , gn } este o baz
aa
lui V . Not
am V 00 = [gp+1 , gp+2 , , gn ] subspatiul generat de acesti vectori. Orice vector
x din V se scrie n mod unic sub forma x = 1 f1 + 2 f2 + p fp + p+1 gp+1 + + n gn

adic
a x = x0 + x00 cu x0 V 0 , x00 V 00 . Deci V = V 0 V 00 .
Not
am c
a un subspatiu vectorial poate avea chiar o infinitate de subspatii suplimentare. De exemplu subspatiul vectorilor liberi paraleli cu un plan are ca supliment
orice subspatiu al vectorilor liberi paraleli cu o dreapt
a neparalel
a cu planul.
Avem consecinta
Consecinta 1. Subspatiul suplimentar al unui subspatiu p-dimensional este (n-p)dimensional.
Introducem definitiile
Definitia 3.1.18 Un subspatiu vectorial de dimensiune 1 se numeste dreapta vectoriala,
un subspatiu vectorial cu dimensiunea 2 se numeste plan vectorial.
Definitia 3.1.19 Un subspatiu vectorial se numeste hiperplan vectorial daca are ca supliment o dreapta vectoriala.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
72
Rezult
a
Consecinta 2. Un subspatiu vectorial al unui spatiu n-dimensional este un hiperplan

dac
a si numai dac
a are dimensiunea n-1.
Avem
Teorema 3.1.25 Orice subspatiu vectorial p-dimensional al unui spatiu vectorial ndimensional poate fi considerat ca intersectie a n-p hiperplane vectoriale.
In adev
ar, dac
a {f1 , f2 , , fp } este o baz
a a subspatiului vectorial p-dimensional
V 0 si {f1 , f2 , , fp , gp+1 , gp+2 , , gn } este baza lui V obtinut

a prin completarea primei
baze, putem considera cele n-p hiperplane Va = [f1 , f2 , , fp , gp+1 , , gd
p+a , gp+np ],
a = 1, 2, , n p, c
aciula indicnd c
a se exclude vectorul respectiv. Se verific
a imediat
c
a V 0 = V1 V2 Vnp .
Dac
a A este o multime finit
a de elemente not
am prin card(A) num
arul elementelor
multimii A. Este evident c
a are loc asa numitul principiu al includerii si excluderii:
card(A B) = card(A) + card(B) card(A B).
O relatie asem
an
atoare avem pentru dimensiunile subspatiilor. Anume, are loc
Teorema 3.1.26 (Teorema lui Grassman) Daca V 0 , V 00 sunt doua subspatii vectoriale
finit dimensionale, are loc relatia
dim(V 0 + V 00 ) = dim(V 0 ) + dim(V 00 ) dim(V 0 V 00 ).
In adev
ar, fie n0 = dim(V 0 ), n00 = dim(V 00 ), i = dim(V 0 V 00 ), s = dim(V 0 + V 00 ),
si fie {e1 , e2 , , ei } o baz

am aceasta baz
a pn
a la baza lui V 0 ,
a a lui V 0 V 00 . Complet
{e1 , e2 , , ei , fi+1 , , fn0 } respectiv pn

a la baza lui V 00 , {e1 , e2 , , ei , gi+1 , gi+2 , , gn00 }.
S
a ar
at
am c
a {e1 , e2 , , ei , fi+1 , , fn0 , gi+1 , gi+2 , , gn00 } este o baz
a a lui V 0 + V 00 .
Cum orice element din V 0 + V 00 este suma ntre un element din V 0 si un element din V 00
a
rezult
a c
a elementele de mai sus constituie un sistem de generatori al lui V 0 + V 00 . S
lu
am o combinatie linear
a nul
a a acestora
1 e1 + 2 e2 + + i ei + i+1 fi+1 + + n0 fn0 + i+1 gi+1 + + n00 gn00 = 0.
3.1. SPATIU
VECTORIAL
73
Se poate scrie
1 e1 + 2 e2 + + i ei + i+1 fi+1 + + n0 fn0 = i+1 gi+1 n00 gn00
Membrul stng este n V 0 , membrul drept este n V 00 si deci membrul stng egal cu cel
a si
drept este din V 0 V 00 si deci i+1 = = n0 = 0 si i+1 = = n00 = 0. Rezult
1 = = i = 0. Deci {e1 , e2 , , ei , fi+1 , , fn0 , gi+1 , gi+2 , , gn00 } este o baz
a a lui
V 0 + V 00 . Num
arul lor este s = i + (n0 i) + (n00 i) = n0 + n00 i c. c. t. d.
Rezult
a
Consecinta 3. Dac
a dim(V 0 V 00 ) = 0 atunci si numai atunci dim(V 0 + V 00 ) =
dim(V 0 ) + dim(V 00 ).
Consecinta 4. Dac
a V 0 , V 00 sunt ssv ale unui sv n-dimensional si dim(V 0 )+dim(V 00 ) >
n atunci V 0 V 00 6= {0}.
3.1.5
Schimbarea coordonatelor la schimbarea bazelor
am
In sv n-dimensional V consider
am o baz
a B = (e1 , e2 , . . . , en ) pe care o consider
veche n raport cu o alt
a baz
a B 0 = (e01 , e02 , . . . , e0n ) pe care o consider
am nou
a. Matricea
elementelor bazei noi pe baza veche este
11
21
S=
..
.
n1
12 1n
22
..
.
..
.
2n
..
.
n2 nn
Reamintim c
a prima coloan
a n matricea S este coloana coordonatelor lui e01 , a doua
coloana este coloana coordonatelor lui e02 , etc. Putem scrie relatia matriceal
a
sau pe scurt
11
21
(e01 , e02 , . . . , e0n ) = (e1 , e2 , . . . , en )
..
.
n1
B 0 = BS.
12 1n
22 2n
..
..
..
.
.
.
n2 nn
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
74
Vom spune c
a matricea S este matricea de trecere de la baza veche B la baza nou
a B0.
B 0 fiind baz
a, matricea S este inversabil
a; fie T = S 1 inversa sa. Evident avem
B = B 0 T,
adic
a matricea T este matricea de trecere de la baza nou
a la baza veche. Dac
a x este
un vector oarecare s
a not
am prin X coloana coordonatelor sale pe vechea baz
a B si prin
X 0 coloana coordonatelor sale pe noua baz
a scriem matriceal
a B 0 . Vom putea s
x = BX,
x = B0X 0.
In a doua relatie nlocuind expresia lui B 0 avem
x = BSX 0
si tinnd cont de unicitatea descompunerii pe o baz
a rezult
a
X = SX 0 .
Inmultind la stnga cu T avem
X 0 = T X.
Observ
am c
a n timp ce trecerea de la baza veche la baza nou
a se face prin matricea
S prin relatia B 0 = BS, trecerea de la vechile coordonate la noile coordonate se face
prin matricea T prin relatia X 0 = T X; n timp ce trecerea de la baza nou
a la baza
veche se face prin matricea T prin relatia B = T B 0 , trecerea dela noile coordonate
la vechile coordonate se face prin matricea S prin relatia X = SX 0 . Este oarecum
contrar astept
arilor noastre, din acest motiv se zice c
a coordonatele vectorilor se schimb
a
contravariant la schimbarea bazelor.
Situatia este analoag
a m
asur
arii unei lungimi. O lungime m
asurat
a n metri are
valoarea l, aceeasi lungime m
asurat
a n centimetri, 1cm =
1
m,
100
are valoarea 100l.
Dup
a formula stabilit
a, calculul componentelor unui vector n noua baz
a presupune
calculul inversei matricei de trecere. Evident, este mult mai simplu s
a ne folosim de teorema nlocuirii simple introducnd succesiv elementele noii baze B 0 n locul elementelor
vechii baze. Este clar c
a prin acest procedeu putem chiar decide dac
a elementele lui B 0
formeaz
a sau nu o baz
a.
3.1. SPATIU
VECTORIAL
75
Exemplul 3.1.5.1 In R4 sa aratam ca elementele e01 = (1, 1, 1, 1), e02 = (1, 1, 1, 1),
e03 = (1, 1, 1, 1), e04 = (1, 1, 1, 1) formeaza o baza si sa gasim coordonatele elementului x = (1 , 2 , 3 , 4 ) pe aceasta baza.
Vom alc
atui tabloul initial marcnd elementele bazei canonice, componentele noii
baze si ale elementului x pe baza canonic
a
B\E e01 e02
e03
e04
e1
e2
1 1 2 .
e3
1 1
e4
1 1 1
1 3
4
a pe e1 introducem elementul e01 n baz

a n
Cum elementul e01 are componenta 1 nenul
locul lui e1 ajungnd la tabloul
B\E e01 e02
e03
e04
e01
e2
2 2 2 1 .
e3
2 0
e4
2 2 0
2 3 1
4 1
a -2 pe e3 introducem n baz
a elementul e02 n
Cum elementul e02 are componenta nenul
locul lui e3 ajungnd la tabloul
B\E e01 e02 e03
e04
e01
2 1
e2
e02
2 2 2 1
e4
2 2
+ 12 3
.
12 3 + 12 1
4 3
a -2 pe e2 introducem e03 n baz

a n locul lui e2 . Obtinem
Cum e03 are componenta nenul
tabloul
B\E e01 e02 e03 e04
e01
2 2
+ 12 3
e03
2 1
e02
2 1
12 2
e4
1 2 3 + 4
13 3
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
76
Deoarece e04 are componenta nenul

a 4 pe e4 introducem e04 n baz
a n locul lui e4 obtinnd
ultimul tablou
B\E e01 e02 e03 e04 x
e01
4 1
+ 14 2 + 14 3 + 14 4
e03
4 1
e02
4 1
14 2 + 14 3 14 4 .
e04
4 1
+ 14 2 14 3 14 4
14 2 14 3 + 14 4
a pe care elementul x are componentele

Deci elementele e01 , e02 , e03 , e04 constituie o baz
1
1
1
1
1 + 2 + 3 + 4
4
4
4
4
1
1
1
1
1 + 2 3 4
=
4
4
4
4
1
1
1
1
1 2 + 3 4
=
4
4
4
4
1
1
1
1
=
1 2 3 + 4
4
4
4
4
10 =
20
30
40
Rezult
a si c
a inversa matricei
1 1
1
4
1 1
1 1
S=
1 1 1
1
1 1 1 1
este
T =
1
4
1
4
1
4
1
4
1
4
1
4
14
14
1
4
1
4
14 14
.
1
4
14
1
4
Considernd coloanele unei matrice p

atratice de ordinul n drept coloanele coordonatelor unor elemente din Rn pe baza canonic
a, atunci prin trecere de la baza canonic
a
la baza format
a din aceste elemente, matricea coordonatelor bazei canonice va fi matricea invers
a matricei date. Evident, n procesul de calcul putem decide dac
a aceast
a
invers
a exist
a sau nu.
3.1. SPATIU
VECTORIAL
77
Exemplul 3.1.5.2 Sa se calculeze inversa
A= 1
matricei
2
3
1 0 .
2
1
Consideram aceasta matrice ca matrice a coordonatelor elementelor e01 , e02 , e03 din R3 pe
baza canonica e1 , e2 , e3 a acestui spatiu. Avem tabloul initial
B\E e1 e2 e3 e01
e02
e03
e1
e2
1 0
e3
1 2
Introducem elementul e01 n locul lui e2

B\E e1 e2
e3 e01 e02
e03
e1
e01
2 0
1 0
e3
B\E e1 e2
e3
e01 e02 e03
Introducem elementul e02 n locul lui e3
e1
e01
6 4 0
e02
Introducem e03 n locul lui e1

e3
e01 e02 e03
4 3 1
3 3 0
B\E e1
e03
e01
e02
e2
1 6
Reordonnd elementele bazei avem tabloul

e3
e01 e02 e03
B\E e1
e2
e01
e02
4 3 1
e03
3 3 0
1 6
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
78
si deci matricea invers
a c
autat
a este
A1
1
4 3
= 1
3 3 .
1 6
4
Observatie. Referitor la penultimul tablou, vom observa c

a dac
a matricea componentelor elementelor (e01 , e02 , e03 )
P = 1
pe baza (e03 , e01 , e02 ) este
0 1
0 0 0
0
0
0
0 0 , (e1 , e2 , e3 ) = (e3 , e1 , e2 )P
1 0
atunci matricea componentelor elementelor (e03 , e01 , e02 ) pe baza (e01 , e02 , e03 ) este transpusa
P t a matricei P si vom avea P P t = P t P = I, adic
a inversa matricei P este transpusa
sa P t . Se zice c
a matricea P este matrice ortogonal
a. In acest fel din penultimul tablou
putem scoate direct inversa
0 1
A1 = 0 0
1 0
lui A
1 6
4
0
4 3
1 1
1
5 3
0
4 3

= 1
5 3

1 6
4
Aceast
a observatie poate fi folosit
a n programarea procedeului.
Fie sistemul linear de n ecuatii cu m necunoscute 1 , 2 , , m

11 1 + 12 2 + + 1m m = 1 ,
21 1 + 22 2 + + 2m m = 2 ,
.....
n1 1 + n2 2 + + nm m = n .
Considernd coloanele coeficientilor necunoscutelor drept coloanele coordonatelor vectorilor a1 , a2 , , am din Rn pe baza canonic
a, iar coloana termenilor liberi coloana
coordonatelor unui vector b din Rn pe aceeasi baz

a canonic
a, sistemul de mai sus devine
1 a1 + 2 a2 + + m am = b,
adic
a sistemul este compatibil dac
a si numai dac
a subspatiul generat de a1 , a2 , , am
a c
a
are aceeasi dimensiune cu subspatiul generat de a1 , a2 , , am , b. Ori asta nseamn
3.1. SPATIU
VECTORIAL
79
sistemul este compatibil dac

a si numai dac
a matricea coeficientilor are acelasi rang cu
matricea extins
a a sistemului (teorema lui Kroniker-Capelli).
Dac
a m = n si elementele a1 , a2 , , am sunt linear independente adic
a matricea coeficientilor este nesingular
a atunci si numai atunci sistemul admite solutie unic
a oricare
ar fi coloana termenilor liberi (teorema lui Cramer).
A rezolva sistemul de mai sus revine la a g
asi componentele elementului b pe baza
format
a cu elemente din a1 , a2 , , am . Aceasta se poate face cu procedeul de mai sus.
Acest procedeu de rezolvare a sistemelor lineare se numeste de obicei algoritmul lui
Gauss-Jordan. Necunoscutele corespunz
atoare unor vectori care intr
a n baz
a se numesc
necunoscute de baza sau principale, celelalte numindu-se necunoscute secundare.
Exemplul 3.1.5.3 Sa se rezolve sistemul

4 = 3
1 22 +
31 2 23
= 1
21 + 2 23 4 = 4
1 + 32 23 24 = 7.
Conform celor de mai sus avem tabloul initial
B\E a1 a2
a3
a4
e1
2 0
e2
1 2 0
e3
2 1 4
e4
2 2 7
Introducem n baza a1 n locul lui e1

B\E a1 a2
a3
a4
a1
2 0
e2
2 3 10
e3
2 3 10
e4
2 3 10
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
80
Introducem n baza a2 n locul lui e2
B\E a1 a2 a3
a4
45 15 1
a1
a2
25 35 2
e3
e4
Rezulta ca sistemul este compatibil dublu nedeterminat si are solutia generala

4
1 = 1 + 3 +
5
2
2 = 2 + 3 +
5
1
4
5
3
4
5
unde 3 , 4 sunt arbitrare.
3.2
Aplicatii lineare
Definitia 3.2.1 Daca V si W sunt doua spatii vectoriale peste acelasi corp K, se numeste functie lineara definita pe spatiul vectorial V cu valori n spatiul vectorial W o
functie f : V W care satisface conditiile
este aditiv
a, adic
a x, y V : f (x + y) = f (x) + f (y),
este omogen
a, adic
a K, x V : f (x) = f (x).
Cu alte cuvinte, o functie linear
a f : V W este un homomorfism al lui V n W fata
de operatiile din cele dou
a spatii vectoriale. Ca atare o functie linear
a se mai numeste
si homomorfism de spatii vectoriale. Cum n loc de functie se mai spune si aplicatie,
o functie linear
a se mai numeste si aplicatie lineara. Pentru c
a o functie linear
a care
face ca lui x V s
a-i corespund
a f (x) W se poate interpreta ca o transformare care
tranform
a pe x V n f (x) W, o functie linear
a se mai numeste si transformare
lineara.
Dac
a spatiul vectorial W al valorilor functiei lineare coincide cu spatiul vectorial de
definitie V, functia linear
a f : V V se mai numeste si endomorfism linear al spatiului
vectorial V sau operator linear definit pe spatiul vectorial V. Dac
a spatiul vectorial al
3.2. APLICATII
LINEARE
81
valorilor functiei lineare coincide cu corpul K, functia linear

a f : V K se mai numeste
si forma lineara pe spatiul vectorial V.
Este evident
a
Teorema 3.2.1 Functia f : V W este lineara daca si numai daca
x, y V, , K : f (x + y) = f (x) + f(y).
Exemplul 3.2.0.4 Daca Pn (K) este sv al polinoamelor de grad cel mult n cu coeficienti
din corpul K aplicatia
d : Pn (K) Pn1 (K)
cu proprietatea ca p(x) Pn (K), d(p(x)) = p0 (x), p0 (x) fiind derivata lui p(x) este o
aplicatie lineara pentru ca
(p(x) + q(x))0 = p0 (x) + q0 (x).
Exemplul 3.2.0.5 Daca V 0 , V 00 sunt doua subspatii vectoriale suplimentare ale spatiului V orice element x V se scrie n mod unic sub forma x = x0 +x00 cu x0 V 0 , x00 V 00 .
Aplicatia p : V V astfel ca p(x) = x0 este o aplicatie lineara, sau altfel spus, este un
endomorfism al spatiului vectorial V numit proiectia elementului x pe V 0 paralel cu V 00 .
Exemplul 3.2.0.6 Daca V este un spatiu vectorial peste corpul K si K, aplicatia

o : V V cu proprietatea ca x V, o(x) = x este un endomorfism al lui V sau
o transformare lineara a lui V numita omotetie de parametru . Pentru = 1 ea se
numeste simetrie fata de subspatiul nul.
Exemplul 3.2.0.7 Daca C[a, b] este spatiul vectorial al functiilor reale continue pe [a, b]
Rb
atunci aplicatia l : C[a, b] R astfel ca (x) C[a, b], l((x)) = (x)dx este o
a
forma lineara pe C[a, b].
Exemplul 3.2.0.8 In spatiul vectorilor de pozitie n raport cu originea O consideram
aplicatia care face ca vectorului de pozitie

x sa-i corespunda vectorul de pozitie s (
x)=
u
x 2(
x
u )
u ; aici
u este un versor si
x
u este produsul scalar dintre
x si
u.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
82
Este evident ca avem o aplicatie lineara. Gndind ca expresia (

x
u )
u apare ntr-un
dublu produs vectorial
u = (
x
u )
u (
u
u )
x
u)
(
x
putem scrie
u
u)
x = (
x
u )
u (
x
adica putem scrie

x ca suma ntre componenta dupa
u si un vector normal pe
u.
Atunci
su (
x ) = (
x
u )
u (
x
u)
u
u are compox , dar dupa

u ca si
x ) are aceeasi componenta normala pe
si deci su (
nenta opusa. Putem spune ca endomorfismul su este simetria fata de planul care trece
u . Intr-un spatiu vectorial cu produs scalar vom

prin origine si este normal la versorul
avea un asemenea endomorfism.
3.2.1
Propriet
ati ale functiilor lineare
Dac
a f : V W este o aplicatie linear
a avem evident f (0) = 0, f (x) = f (x).
Teorema 3.2.2 Imaginea f (V 0 ) a unui subspatiu vectorial V 0 al spatiului V prin aplicatia lineara f : V W este un subspatiu al lui W.
In adev
ar,
f (V 0 ) = {y|x V 0
Fie y1 , y2 f (V 0 ), x1 , x2 V 0
a f (x) = y}.
a f (x1 ) = y1 , f (x2 ) = y2 . 1 , 2 K, 1 y1 + 2 y2 =
1 f (x1 ) + 2 f (x2 ) = f (1 x1 + 2 x2 ) si cum 1 x1 + 2 x2 V 0 rezult

a c
a 1 y1 + 2 y2
f (V 0 ), cctd.
In particular, dac
a f : V W este linear
a atunci imaginea ntregului spatiu V prin
f este un subspatiu f (V ) al lui W. f (V ) se numeste imaginea lui f si se noteaz
a cu
Im(f ).
Teorema 3.2.3 Aplicatia lineara f : V W este surjectiva daca si numai daca
Im(f ) = W.
3.2. APLICATII
LINEARE
83
Teorema 3.2.4 Preimaginea f 1 (W 0 ) a unui subspatiu al lui f (V ) prin functia lineara

f : V W este un subspatiu al lui V.
Prin definitie
f 1 (W 0 ) = {x|x V
csi y f (V ) a f (x) = y}
Demonstratia se face ca mai sus.

In particular dac
a W 0 = {0}, preimaginea f 1 (0) = {x|x V
f (x) = 0} este
un subspatiu al lui V care se numeste nucleul functiei lineare f si se noteaz

a cu Ker(f )
(dela kernel-nucleu, smbure, eng).
Teorema 3.2.5 Aplicatia lineara f : V W este injectiva daca si numai daca
Ker(f ) = {0}.
Teorema 3.2.6 Aplicatia lineara f : V W este bijectiva daca si numai daca Im(f ) =
W si Ker(f ) = {0}.
Teorema 3.2.7 Daca aplicatia lineara f : V W este bijectiva atunci inversa sa
f 1 : W V exista si este tot lineara.
Definitia 3.2.2 O aplicatie lineara bijectiva f : V W se numeste izomorfism ntre

spatiul V si W. Daca ntre doua spatii vectoriale exista un izomorfism spatiile se numesc
izomorfe.
Definitia 3.2.3 Daca f : V W, g : V W sunt doua aplicatii lineare, se numeste
suma lor aplicatia f + g : V W astfel ca x V, (f + g)(x) = f (x) + g(x).
Teorema 3.2.8 Suma a doua aplicatii lineare este tot o aplicatie lineara.
Definitia 3.2.4 Daca f : V W este o aplicatie lineara si K, produsul ntre si
f este aplicatia f : V W astfel ca x V, (f )(x) = f (x).
Teorema 3.2.9 Produsul dintre si aplicatia lineara f : V W este tot o aplicatie
lineara.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
84
Teorema 3.2.10 Multimea aplicatiilor lineare de la spatiul V n spatiul W nzestrata

cu operatiile de adunare si nmultirea cu un scalar este un spatiu vectorial peste acelasi
corp si se noteaza cu Hom(V, W ).
Definitia 3.2.5 Daca U, V, W sunt spatii vectoriale peste corpul K si g : V W si
f : W U sunt aplicatii lineare, se numeste produs al lor f g aplicatia f g : V U
astfel nct x V, (f g)(x) = f (g(x)).
Teorema 3.2.11 Produsul f g a doua aplicatii lineare este tot o aplicatie lineara.
Teorema 3.2.12 Produsul aplicatiilor lineare este distributiv fata de adunarea lor.
Teorema 3.2.13 Multimea endomorfismelor spatiului vectorial V nzestrata cu operatiile de adunare si produs este un inel cu unitate (endomorfismul identic).
3.2.2
Aplicatii lineare pe spatii vectoriale finit dimensionale
Definitia 3.2.6 Daca V si W sunt spatii vectoriale peste corpul K de dimensiuni finite
si f : V W este o aplicatie lineara, dimensiunea subspatiului imagine se numeste
rangul aplicatiei si se noteaza rang(f ) = dim(Im(f )). Dimensiunea nucleului aplicatiei
f se numeste defectul aplicatiei f si se noteaza def (f ) = dim(Ker(f )).
Teorema 3.2.14 Are loc relatia def (f ) + rang(f ) = dim(V ).
In adev
ar, fie r = rang(f ), d = def (f ) si n = dim(V ). Consider
am o baz
a a
lui V astfel nct {e1 , e2 , , ed } s
a fie o baz
a a lui Ker(f ) si {ed+1 , , en } s
a fie o
baz
a a spatiului suplimentar lui Ker(f ). Vectorii {f (e1 ), , f (ed ), f (ed+1 ), f (en )}
genereaz
a pe Im(f ) si cum f (e1 ) = = f (ed ) = 0, rezult
a c
a Im(f ) este generat de
vectorii {f (ed+1 ), f (en )}. Acestia sunt si linear independenti pentru c
a dac
a avem
combinatia lor linear
a nul
a
d+1 f (ed+1 ) + + n f (en ) = 0
rezult
a c
a d+1 ed+1 + + n en Ker(f ) si cum acesta n-are n comun cu suplimentul
a.
s
au dect elemenul nul rezult
a d+1 = = n = 0. Relatia este demonstrat
Avem consecintele
3.2. APLICATII
LINEARE
85
Consecinta 1. Dac
a aplicatia linear
a f : V W este o bijectie atunci dim(V ) =
dim(W ).
Consecinta 2. Dac
a aplicatia linear
a f : V W este o injectie atunci pentru orice
subspatiu V 0 V avem dim(V 0 ) = dim(f (V 0 )).
Consecinta 3. Dac
a dim(V ) = dim(W ) pentru ca aplicatia linear
a f : V W s
a fie
bijectie este suficient s
a fie sau injectie sau surjectie.
Fie aplicatia linear
a f : V W si fie BV = (e1 , e2 , , en ) o baz
a a lui V. Pentru
orice element x = 1 e1 + 2 e2 + + n en din V avem
f (x) = 1 f (e1 ) + 2 f (e2 ) + + n f (en ).
Deci are loc
Teorema 3.2.15 Aplicatia lineara f : V W este cunoscuta daca si numai daca se
cunosc valorile ei pe elementele unei baze.
Fie acum BW = (f1 , f2 , , fm ) o baz
a a spatiului valorilor W. Elementele f (e1 ),
f (e2 ), , f (en ) se descompun dup
a aceast
a baz
a
f (e1 ) = 11 f1 + 21 f2 + + m1 fm
f (e2 ) = 12 f1 + 22 f2 + m2 fm
f (en ) = 1n f1 + 2n f2 + + mn fm .
a fi . Coordonatele lui f (e1 ) alc
atuiesc coloana
Prin ij am notat coordonata lui f (ej ) dup
1 a unei matrice, coordonatele lui f (e2 ) alc
atuiesc coloana 2 a acelei matrice, etc. S
i
elementul y = f (x) se descompune dup
a aceast
a baz
a
y = f (x) = 1 f1 + 2 f2 + m fm .
Inlocuind expresiile lui f (e1 ), f (e2 ), , f (en ) n relatia
y = f (x) = 1 f1 + 2 f2 + m fm = 1 f (e1 ) + 2 f (e2 ) + + n f (en )
si identificnd coordonatele dup
a baza BW = (f1 , f2 , , fm ) avem
1 = 11 1 + 12 2 + + 1n n
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
86
2 = 21 1 + 22 2 + + 2n n
m = m1 1 + m2 2 + + mn n
Matricea
11
21
A=
m1
1n
12
22
m2
2n
mn
se numeste matricea asociata aplicatiei lineare f n perechea de baze BV , BW .

Fie
X=
1
2
..
.
n
coloana coordonatelor elemenului x V pe baza BV , x = BV X si
Y = .
..
coloana componentelor elementului y = f (x) W pe baza BW , y = BW Y. Relatiile de

mai sus se pot scrie matricial sub forma
Y = AX.
Invers, dac
a consider
am o aplicatie definit
a pe V cu valori n W care elementului x =
BV X face s
a-i corespund
a elementul y = BW Y astfel nct Y = AX, aceast
a aplicatie
este linear
a. Deci am demonstrat
Teorema 3.2.16 Daca f : V W este o aplicatie lineara, atunci ntr-o pereche de
baze BV , BW i corespunde o matrice A de tipul dim(W ) dim(V ) astfel nct daca
X este coloana coordonatelor lui x V pe baza BV , Y este coloana coordonatelor lui
y = f (x) pe baza BW atunci Y = AX si reciproc o asemenea aplicatie este lineara.
3.2. APLICATII
LINEARE
87
Unui endomorfism f : V V ntr-o baz

a BV i corespunde o matrice p
atratic
a de
ordinul dim(V ). Unei forme lineare l : V K i va corespunde ntr-o baz
a BV o linie
cu dim(V ) elemente.
Operatiilor cu aplicatii lineare le corespund evident operatii cu matricele asociate.
Din teorema precedent
a rezult
a
Teorema 3.2.17 Spatiul vectorial Hom(V, W ) al aplicatiilor lineare pe spatiul vectorial
n-dimensional V n spatiul vectorial m-dimensional W are dimensiunea nm.
Exemplul 3.2.2.1 In spatiul vectorilor de pozitie dintr-un plan raportat la o baza orto

normata dreapta ( i , j ) consideram endomorfismul R astfel ca R(

x ) este rotitul
lui
x cu unghiul n jurul originii O. Cum
R( i ) = cos i + sin j
R( j ) = sin i + cos j
rezulta ca matricea endomorfismului pe aceasta baza este
cos
sin
A=
sin cos
Exemplul 3.2.2.2 Daca acum vom nota cu R endomorfismul spatiului vectorilor de
pozitie astfel nct R(

x ) este rotitul lui
x cu unghiul n jurul axei Oz, atunci este

clar ca vom putea scrie matricea endomorfismului pe baza ortonormata ( i , j , k )
cos sin 0
A = sin cos
0 .
0
0
1
Exemplul 3.2.2.3 Fie Pxy endomorfismul spatiului vectorilor de pozitie care consta in
proiectarea ortogonala a vectorului

x pe planul xOy. Matricea sa pe baza ortonormata

( i , j , k ) este evident
1 0 0
A= 0 1 0
0 0 0
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
88
Exemplul 3.2.2.4 In acelasi spatiu al vectorilor de pozitie consideram endomorfismul
x fata de planul xOy. Matricea sa pe aceeasi

S pentru care S (
x ) este simetricul lui
xy
xy
baza ortonormata este
1 0 0
A= 0 1 0
0 0 1
Exemplul 3.2.2.5 In spatiul vectorilor de pozitie consideram endomorfismul su pentru
care s (
x fata de planul care trece prin origine si e normal la
u
u = i + j + k , (2 + 2 + 2 = 1). Daca
x = i + j + k atunci
versorul
su (
x) =
x 2(
x
u )
u =
= i + j + k 2( + + )( i + j + k )

si deci matricea lui su pe baza ( i , j , k ) este
1 22 2
2
A = 2
1 2 2 2
2
2
1 2 2
. = I 2UU t
unde I este matricea unitate de ordinul trei si U este matricea coloana a componentelor
versorului
u.
Exemplul 3.2.2.6 In spatiul vectorilor de pozitie consideram aplicatia, evident lineara,
x = i +
= i + j + k este un vector dat. Daca
x , unde
f (
x)=

j + k rezulta
f( x ) =

i
j k

= i ( ) + j ( ) + k ( )
si deci matricea asociata este
=
0
adica o matrice antisimetrica t = . Se verifica imediat ca reciproc, un endomorfism

pe spatiul vectorilor de pozitie care ntr-o baza ortonormata dreapta ( i , j , k ) are o
matrice antisimetrica este un produs vectorial.
3.2. APLICATII
LINEARE
89
u
Exemplul 3.2.2.7 Am vazut ca prin rotirea vectorului
cu unghiul se obtine vectorul
x sin .
u cos +
u
x)
R(
u , ;
x ) = (
u
x )
u + (
u
scris prin explicitarea dublului produs vectorial
R(
u , ;
x ) = (
u
x )
u + [
x (
u
x )
u ] cos +
u
x sin .
Aceasta este evident o aplicatie lineara a carei matrice este
A(U, ) = UU t + (I U U t ) cos + sin
u si
unde U este coloana coordonatelor versorului
=
0
.

0
Se verifica usor ca A(U, ) = A(U, )t si ca A(U, )A(U, )t = I, adica matricea
asociata este ortogonala.
Exemplul 3.2.2.8 In spatiul Pn (R) al polinoamelor de grad cel mult n cu coeficienti

reali, consideram endomorfismul D pentru care D(p(X)) = p0 (X). Pe baza
(1, X, X 2 , , X n )
acest endomorfism are matricea
A=
0 1 0
0 0
0 0 2! .
0 0 0
0 0 0
0 0 0
0 0
0 0
.
. .
0 n!
0 0
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
90
3.2.3
Schimbarea matricei unui endomorfism la schimbarea bazei
Fie V spatiu vectorial peste corpul K, dim(V ) = n si f : V V un endomorfism

al s
au. Intr-o baz
a BV endomorfismului i corespunde o matrice asociat
a A astfel nct
dac
a x = BV X si y = f (x) = BV Y atunci Y = AX. Trecem de la baza veche BV la baza
nou
a BV0 prin matricea de trecere S : BV0 = BV S. Trecerea de la baza BV0 la baza BV
a endomorfismului i corespunde
se face cu matricea T = S 1 : BV = BV0 T. In noua baz
matricea asociat
a A0 astfel c
a dac
a x = BV0 X 0 si y = f (x) = BV0 Y 0 atunci Y 0 = A0 X 0 .
Tinnd
cont c
a X = SX 0 , Y = SY 0 relatia Y = AX devine SY 0 = ASX 0 , de unde
Y 0 = T ASX 0 . Concludem c
a
A0 = T AS.
Teorema 3.2.18 Daca n baza BV endomorfismului f i corespunde matricea A si se
trece la baza BV0 = BV S n noua baza endomorfismului i corespunde matricea A0 = T AS,
T = S 1.
Se spune c
a matricea unui endomorfism se schimb
a odat
a covariant si odat
a contravariant la schimbarea bazelor.
Definitia 3.2.7 Doua matrice A, A0 se numesc asemenea daca A0 = T AS unde S este
o matrice nesingulara si T = S 1 .
Cu aceast
a definitie putem spune c
a unui endomorfism i corespund matrice asemenea
n baze diferite.
3.2.4
Diagonalizarea matricei asociate unui endomorfism.
Deoarece o matrice diagonal

a are o form
a simpl
a se pune problema dac
a exist
ao
baz
a (e01 , e02 , , e0n ) a spatiului vectorial V peste corpul K astfel nct endomorfismul
f : V V s
a aib
a asociat
a n aceast
a baz
a o matrice diagonal
a
1 0 0
0 1 0
0 0
0 0 n
3.2. APLICATII
LINEARE
91
Dac
a ar exista o asemenea baz
a am avea
f (e01 ) = 1 e01
f (e02 ) = 2 e02
f (e0n ) = n e0n .
Suntem condusi la urm
atoarea
Definitia 3.2.8 Un vector nenul x V se numeste vector propriu al endomorfismului
f : V V corespunzator valorii proprii K daca are loc relatia f (x) = x.
Exemplul 3.2.4.1 In spatiul vectorilor de pozitie consideram endomorfismul su pentru
x fata de planul care trece prin origine si e normal la

care s (
u
u
versorul
su (
x)=
x 2(
x
u )
u.
u atunci avem su (
v este ortogonal pe
u si daca
u ) =
v) =
v . Deci
Avem su (
v este vector propriu

u este vector propriu corespunzator valorii proprii = 1, iar
corespunzator valorii proprii = 1.
Dup
a definitia de mai sus, matricea unui endomorfism are form
a diagonal
a dac
a si
numai dac
a exist
a o baz
a format
a din vectori proprii. Atunci pe diagonal
a apar valorile
proprii.
Evident notiunea de vector propriu este strns legat
a de notiunea de subspatiu invariant:
Definitia 3.2.9 Un subspatiu V 0 al spatiului vectorial V se numeste subspatiu invariant
fata de endomorfismul f : V V daca oricare ar fi x V 0 f (x) V 0 .
Dac
a consider
am rotatia vectorilor de pozitie cu un unghi n jurul axei Oz atunci
subspatiul vectorilor de pozitie ai punctelor de pe axa Oz este un subspatiu invariant;
la fel, subspatiul vectorilor de pozitie ai punctelor din planul xOy este un subspatiu
invariant.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
92
Este evident c
a dac
a subspatiul V 0 este invariant fata de endomorfismul bijectiv f
atunci el este invariant si fata de endomorfismul invers f 1 .
Fie BV = (e1 , e2 , , en ) o baz
a oarecare a
12
11
21 22
A=
n1 n2
spatiului vectorial V si fie
1n
2n
nn
matricea asociat
a endomorfismului pe aceast
a baz
a. Dac
a x = BV X si x 6= 0 este un
vector propriu corespunz
ator unei valori proprii K trebuie s
a avem
AX = X
sau
(A I)X = 0
sau dezvoltat
(11 )1 + 12 2 + + 1n n = 0
21 1 + (22 )2 + + 2n n = 0
n1 1 + n2 2 + + (nn )n = 0
Acesta este un sistem linear omogen de n ecuatii cu n necunoscute. Cum el trebuie s
a
aib
a o solutie nebanal
a este necesar ca determinantul coeficientilor necunoscutelor s
a fie
nul. Acest determinant este un polinom de gradul n n
11 12
21
22
P () = det(A I) =

n1
n2
2n
.
nn
1n
Definitia 3.2.10 Polinomul P () = det(A I) se numeste polinomul caracteristic al

matricei A.
Definitia 3.2.11 Numim minor diagonal al unei matrice A un minor care are pe diagonala sa principala numai elemente de pe diagonala principala a matricei A.
3.2. APLICATII
LINEARE
93
Observ
am c
a se poate scrie
P () = (1)n [n 1 n1 + 2 n2 + (1)n n ]
unde i este suma minorilor diagonali de ordinul i :
1 =
11 + 22 + + nn

11 12 11 13
+
2 =

21 22 31 33
n = det(A)
+ + n1,n1 n1,n
n,n1
n,n
Definitia 3.2.12 Numarul 1 = 11 + 22 + + nn se numeste urma matricei A si

se noteaza T r(A) (de la trace-urma, eng.,fr.) sau Sp(A) (de la spur-urma, germ.).
Teorema 3.2.19 Doua matrice asemenea au acelasi polinom caracteristic.
In adev
ar, dac
a A0 este asemenea cu A atunci A0 = T AS si polinomul s
au caracteristic
este
P 0 () = det(A0 I) = det(T AS T IS) =
= det[T (A I)S] = det(A I) = P ()
Deci are sens
Definitia 3.2.13 Polinomul caracteristic al matricei asociate endomorfismului ntr-o
baza se numeste polinomul caracteristic al endomorfismului.
Coeficientii polinomului caracteristic sunt invarianti ai endomorfismului (nu se schimb
a la schimbarea bazei).
Cu aceasta putem enunta
Teorema 3.2.20 Numarul este valoare proprie a unui endomorfism numai daca este
radacina a polinomului caracteristic al endomorfismului.
Observ
am c
a dac
a K = R, o r
ad
acin
a complex
a a polinomului caracteristic nu este
valoare proprie a endomorfismului.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
94
Definitia 3.2.14 Multimea radacinilor polinomului caracteristic al unei matrice, fiecare

radacina considerata de attea ori ct este multiplicitatea ei, constituie spectrul matricei.
Teorema 3.2.21 Vectorii proprii corespunzatori unei valori proprii a unui endomorfism mpreuna cu vectorul nul alcatuiesc un subspatiu vectorial a carui dimensiune este
cel mult multiplicitatea valorii proprii ca radacina a polinomului caracteristic.
Dac
a 0 este o valoare proprie a endomorfismului f, vectorii proprii corespunz
atori lui
0 mpreun
a,
a cu vectorul nul alc
atuiesc nucleul lui f 0 i, unde i este aplicatia identic
deci formeaz
a un subspatiu. Dac
a acest subspatiu are o baz
a (e1 , e2 , , ek ), complet
am
aceasta pn
a la o baz
a (e1 , e2 , , ek , ek+1 , , en ). Pe aceast
a baz
a endomorfismul are
matricea
1,k+1
1n
2,k+1
2,n
0
.
..
k,k+1
k,n
0
0
k+1,k+1 k+1,n
n,k+1
nn
si deci polinomul caracteristic este P () = (0 )k Q(). Dac

a m0 este multiplicitatea
lui 0 ca r
ad
acin
a a polinomului caracteristic rezult
a k m0 .
Definitia 3.2.15 Subspatiul vectorilor proprii corespunzatori unei valori proprii se numeste subspatiul propriu corespunzator valorii proprii.
Definitia 3.2.16 Multiplicitatea unei valori proprii ca radacina a polinomului caracteristic al unui endomorfism se numeste multiplicitatea algebrica a valorii proprii, iar
dimensiunea subspatiului propriu corespunzator valorii proprii se numeste multiplicitatea
geometrica a valorii proprii.
Cu aceast
a definitie, putem enunta altfel teorema precedent
a:
Teorema 3.2.22 Multiplicitatea geometrica a unei valori proprii este cel mult egala cu
multiplicitatea sa algebrica.
3.2. APLICATII
LINEARE
95
Consecinta 1. Unei valori proprii, r

ad
acin
a simpl
a a polinomului caracteristic, i
corespunde un subspatiu propriu unidimensional.
Teorema 3.2.23 Vectorii proprii corespunzatori unor valori proprii diferite sunt linear
independenti.
Demonstr
am prin inductie complet
a. Evident un singur vector propriu este linear independent fiind nenul. Presupunem proprietatea adev
arat
a pentru k 1 vectori
proprii corespunz
atori unor valori proprii diferite. Fie k vectori proprii x1 , x2 , , xk
a nul
aa
corespunz
atori valorilor proprii distincte 1 , 2 , , k . Fie o combinatie linear
lor
1 x1 + 2 x2 + + k xk = 0.
Aplicnd endomorfismul putem scrie
1 1 x1 + 2 2 x2 + + k k xk = 0.
adem din ultima
Inmultim relatia precedent
a cu k si o sc
1 (1 k )x1 + 2 (2 k )x2 + + k1 (k1 k )xk1 = 0.
a 1 = 2 =
In virtutea ipotezei x1 , x2 , , xk1 sunt linear independenti si rezult
k1 = 0. In plus si k = 0, c. c. t. d.
Consecinta 2. Dac
a endomorfismul f : V V are dim(V ) valori proprii distincte
exist
a o baz
a n care matricea endomorfismului are forma diagonal
a.
Pentru cazul general avem
Teorema 3.2.24 Pentru endomorfismul f : V V exista o baza n care matricea
endomorfismului are forma diagonala daca si numai daca toate radacinile polinomului
caracteristic sunt valori proprii si multiplicitatea geometrica a fiecarei valori proprii
coincide cu multiplicitatea sa algebrica.
Conditia este necesar
a. In adev
ar, dac
a exist
a o baz
a (e01 , e02 , , e0n ) n care matricea
endomorfismului are forma diagonal
a cu primele m1 elemente de pe diagonal
a egale cu
1 , urm
atoarele m2 egale cu 2 , s.a.m.d., ultimele mk egale cu k , atunci polinomul
caracteristic este
P () = (1 )m1 (2 )m2 (k )mk ,
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
96
adic
a toate r
ad
acinile polinomului caracteristic sunt din corpul K si au multiplicit
atile
m1 , m2 , , mk . Avem
f (e01 ) = 1 e01 , f (e02 ) = 1 e02 , , f(e0m1 ) = 1 e0m1
adic
a subspatiul propriu V10 corespunz
ator lui 1 contine vectorii e01, e02 , , e0m1 si deci
are dimensiunea dim(V10 ) m1 . Cum dim(V10 ) m1 rezult
a dim(V10 ) = m1 ,etc.
Conditia este suficient

a. Fie 1 , 2 , , k toate r
ad
acinile polinomului caracteristic
cu multiplicit
atile m1 , m2 , , mk valori proprii. Avem m1 + m2 + + mk = dim(V ) =
n. Subspatiile proprii V10 , V20 , , Vk0 corespunz

atoare valorilor proprii 1 , 2 , , k au
dimensiunile m1 , m2 , , mk . Alegem vectorii proprii e01 , e02 , , e0n astfel nct primii m1
atorii m2 vectori proprii s

vectori proprii s
a alc
atuiasc
a o baz
a a lui V10 , urm
a alc
atuiasc
a
a ar
at
am c
a acesti n vectori sunt linear independenti. Dac
a am
o baz
a a lui V20 , etc. S
avea o combinatie linear
a a lor nul
a
1 e01 + 2 e02 + + n e0n = 0,
atorilor m2 termeni, etc vom

notnd cu x1 suma primilor m1 termeni, cu x2 suma urm
avea
x1 + x2 + + xk = 0,
adic
a avem o combinatie linear
a nul
a de vectori proprii corespunz
atori unor valori proprii distincte. Deci x1 = x2 = = xk = 0 si de aici 1 = 2 = = n = 0,
adic
a cei n vectori e01 , e02 , , e0n linear independenti formeaz
a o baz
a. Pe aceast
a baz
a
endomorfismul are o matrice diagonal
a cu primele m1 elemente de pe diagonal
a egale
atoarele m2 egale cu 2 , s.a.m.d., ultimele mk egale cu k .
cu 1 , urm
Exemplul 3.2.4.2 Fie V un spatiu vectorial real bidimensional cu baza B = (e1 , e2 ).
Un endomorfism al lui V are n aceasta baza matricea
1 1
.
A=
0 1
Polinomul caracteristic este evident P () = (1 )2 si deci avem valoarea proprie
= 1 cu multiplicitatea algebrica 2. Sistemul care da vectorii proprii corespunzatori
3.2. APLICATII
LINEARE
97
x = 1 e1 + 2 e2 este
2 = 0
0 = 0
Vectorii proprii corespunzatori valorii proprii = 1 sunt x = 1 e1 , deci multiplicitatea
geometrica este 1 si ca atare nu exista o baza n care endomorfismul are o matrice
diagonala.
Exemplul 3.2.4.3 In spatiul vectorial real V bidimensional consideram endomorfismul
care pe baza (e1 , e2 ) are matricea
A=
1 2
5 4
Polinomul caracteristic este
1 2
p() =
5
4
= 2 5 6
atori lui 1 = 6 sunt dati de

cu r
ad
acinile 1 = 6 si 2 = 1. Vectorii proprii corespunz
sistemul
51 + 22 = 0
51 22 = 0.
Se vede c
a subspatiul propriu este unidimensional si se poate lua e01 = 2e1 5e2 . Vectorii
proprii corespunz
atori lui 2 = 1 sunt dati de sistemul
21 + 22 = 0
51 + 52 = 0
adic
a formeaz
a tot un spatiu unidimensional si se poate lua e02 = e1 e2 . In baza (e01 , e02 )
matricea endomorfismului este
A0 =
6 0
0 1
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
98
Matricea de trecere de la baza (e1 , e2 ) la baza (e01 , e02 ) este
2 1
.
S=
5 1
Cum
1 0 5 0
e + e
7 1 7 2
2
1 0
=
e1 e02
7
7
e1 =
e2
matricea invers
a este
T =
Se verific
a imediat relatia A0 = T AS.
1
7
1
7
5
7
27
In acest exemplu vom observa c

a
1 2
1 2
11 10
=
.
A2 =
5 4
5 4
25 26
Inlocuind n p() n loc de matricea A avem
11 10
1 2
1 0
0 0
5
6
=
.
p(A) = A2 5A 6I =
25 26
5 4
0 1
0 0
Vedem c
a matricea A este r
ad
acin
a a polinomului s
au caracteristic. Acest lucru are
loc n cazul general:
Teorema 3.2.25 (teorema lui Cayley-Hamilton) Orice matrice patratica este radacina
a polinomului sau caracteristic.
Polinomul caracteristic este p() = (1)n q() unde
q() = det(I A) = n + 1 n1 + 2 n2 + + n1 + n .
Not
am cu B matricea asociat
a lui I A, adic
a matricea complementilor algebrici ai
transpusei lui I A. Deci vom avea
(I A)B = q()I.
3.2. APLICATII
LINEARE
99
Dar B se poate ordona dup

a puterile cresc
atoare ale lui
B = B0 + B1 + 2 B2 + + n1 Bn1 .
Inlocuind
(I A)(B0 + B1 + 2 B2 + + n1 Bn1 ) =
= (n + 1 n1 + 2 n2 + + n1 + n )I
si identificnd coeficientii puterilor lui n ordine descresc
atoare avem
Bn1 = I
Bn2 ABn1 = 1 I
Bn3 ABn2 = 2 I
B1 AB2 = n2 I
B0 AB1 = n1 I
AB0 = n I.
Inmultind aceste egalit
ati la stnga cu An , An1 , A, I si adunndu-le obtinem q(A) =
0.
Exemplul 3.2.4.4 In spatiul vectorial real V cu dim(V ) = 3 n baza B = (e1 , e2 , e3 )
se considera endomorfismul f care face ca lui x = 1 e1 + 2 e2 + 3 e3 sa-i corespunda
y = f (x) = 1 e1 + 2 e2 + 3 e3 unde
1 = 3
2 = 2
3 = 1
Matricea lui f pe baza data este
0 0 1
A = 0 1 0 .
1 0 0
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
100
Polinomul caracteristic este P () = ( 1)2 ( + 1). Deci valorile proprii sunt 1, 1

cu multiplicitatile algebrice 1 respectiv 2. Vectorii proprii corespunzatori valorii proprii
= 1 sunt dati de ecuatia
1 0 1
0 2 0 2 = 0,
1 0 1
3
de unde
3
t
1
2
=
=
=
0
2
2
2
adica vectorii proprii sunt de forma x = t(e1 e3 ), t R. Ei formeaza asa cum stiam
din teorie un subspatiu unidimensional.
Vectorii proprii corespunz
atori valorii proprii = 1 sunt dati de ecuatia
1 0 1
0
0 0
1
0 1
2 = 0
care se reduce la singura ecuatie scalar

a
1 3 = 0.
a un subspatiu de
Vectorii proprii sunt x = 3 (e1 + e3 ) + 2 e2 , 2 , 3 R. Ei formeaz
dimensiune 2. Rezult
a c
a exist
a o baz
a format
a din vectori proprii n care endomorfismul
are matricea diagonal
a
Vectorii noii baze sunt
1 0 0
A0 = 0
1 0 .
0 1
e01 = e1
e3
e02 = e1
+ e3
e03 =
e2
3.2. APLICATII
LINEARE
101
Vechea baz
a n functie de noua baz
a este
1 0 1 0
e + e
2 1 2 2
e1 =
e03
e2 =
1
1
e3 = e01 + e02
2
2
Matricile de trecere sunt
1 0
12
S= 0
0 1
1 1 0
respectiv
Se verific
a relatia A0 = T AS.
T =
1
2
1
2
1
2
0 1 0
In noua baz
a endomorfismul se scrie
10 = 10
20 = 20
30 = 30
de unde se vede c
a endomorfismul este o simetrie fata de planul vectorilor e02 , e03 .
Vom demonstra acum
Teorema 3.2.26 Orice endomorfism al unui spatiu vectorial real are cel putin un subspatiu invariant unidimensional sau bidimensional.
Dac
a polinomul caracteristic, polinom cu coeficienti reali, are o r
ad
acin
a real
a atunci
endomorfismul are un vector propriu si deci un subspatiu unidimensional invariant. Dac
a
polinomul caracteristic are o r
ad
acin
a complex
a = +i atunci sistemul linear omogen
(A ( + i)I)X = 0
are o solutie nebanal
a X n general complex
a care se poate scrie X = U + iV unde U, V
sunt coloane reale. Vom avea deci
A(U + iV ) = ( + i)((U + iV ).
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
102
Separnd p
artile reale si imaginare avem
AU = U V
AV
= U + V.
Dac
a not
am cu u, v vectorii ale c
aror coloane sunt U, V avem
f (u) = u v
f (v) = u + v.
De aici rezult
a c
a subspatiul generat de u, v este invariant fata de f. In adev
ar pentru
orice , R avem
f (u + v) = (u v) + (u + v) = ( + )u + ( + )v.
R
amne de ar
atat c
a vectorii u, v sunt linear independenti. Presupunem contrariul si c
a
v 6= 0. Atunci u = v, deci U = V si U + iV = ( + i)V. Sistemul fiind omogen trebuie
ca si V s
a fie solutie AV = V + iV. Deci V = 0 adic
a = 0 contradictie cu ipoteza
c
a + i este r
ad
acin
a complex
a. Dac
a v = 0 atunci u 6= 0 si AU = U + iU si iar se
obtine contradictie.
3.3
3.3.1
Forme lineare, forme bilineare, forme p

atratice
Forme lineare
Reamintim c
a o form
a linear
a pe spatiul vectorial V peste corpul K este o aplicatie
linear
a l : V K, deci care face ca fiec
arui x V s
a-i corespund
a num
arul l(x) K
astfel c
a , K, x, y V, l(x + y) = l(x) + l(y).
Definitia 3.3.1 Multimea formelor lineare pe spatiul vectorial V peste corpul K nzestrata cu operatiile obisnuite de adunare si nmultire cu numere constituie un spatiu
vectorial peste acelasi corp K si se numeste spatiul dual sau conjugat al lui V. El se
noteaza cu V .
Teorema 3.3.1 Spatiul dual V al unui spatiu vectorial V finit dimensional are aceeasi
dimensiune ca si V.

3.3. FORME LINEARE, FORME BILINEARE, FORME PATRATICE
103
In adev
ar dac
a n spatiul V n baza B = (e1 , e2 , , en ) introducem cele n forme
lineare care iau valori egale cu coordonatele vectorului, adic
a
l1 (x) = l1 (1 e1 + 2 e2 + + n en ) = 1 ,
l2 (x) = l2 (1 e1 + 2 e2 + + n en ) = 2 ,
ln (x) = ln (1 e1 + 2 e2 + + n en ) = n .
Aceste forme sunt evident linear independente si o form
a oarecare pe V se scrie
l(x) = l1 (x)l(e1 ) + l2 (x)l(e2 ) + + ln (x)l(en ),
adic
a cele n forme constituie o baz
a B n V si elementele liniei asociate unei forme pe
baza B sunt coordonatele formei lineare pe baza B .
Definitia 3.3.2 Baza B se numeste baza duala a lui B.
Fie V un spatiu vectorial peste corpul K, dim(V ) = n si o baz
a B = (e1 , e2 , , en )
a lui V. Dac
a x = 1 e1 + 2 e2 + + n en = BX si l : V K este o form
a linear
a,
atunci l(x) = 1 l(e1 ) + 2 l(e2 ) + + n l(en ). Rezult
a
Teorema 3.3.2 O forma lineara pe un spatiu finit dimensional este cunoscuta daca si
numai daca se cunosc valorile sale pe elementele unei baze.
Fie 1 = l(e1 ), 2 = l(e2 ), , n = l(en ) si L = (1 , 2 , , n ). Atunci expresia
formei lineare este
l(x) = 1 1 + 2 2 + + n n = (1 , 2 , , n )
Rezult
a
.. = LX.
.
Teorema 3.3.3 Unei forme lineare l pe un spatiu vectorial finit dimensional pe o baza
data i corespunde o linie L astfel ca daca X este coloana coordonatelor lui x pe acea
baza, atunci l(x) = LX; reciproc o asemenea functie este o forma lineara.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
104
Observatie. Dac
a corpul K este corpul complex C atunci se poate defini o forma
lineara de speta a doua pe spatiul vectorial complex V ca fiind o aplicatie l : V C
astfel nct , C, x, y V, avem l(x + y) = l(x) + l(y). In acest caz formele
lineare definite mai sus se numesc forme lineare de speta ntia. Teorema 3.3.3 devine
n cazul formelor lineare de speta doua
Teorema 3.3.4 Unei forme lineare de speta a doua l pe un spatiu vectorial complex
finit dimensional pe o baza data i corespunde o linie L cu elemente din C astfel ca
daca X este coloana coordonatelor lui x pe acea baza atunci l(x) = LX si reciproc, o
asemenea functie este o forma lineara de speta a doua. X este coloana conjugatelor
coordonatelor lui x.
S
a presupunem c
a trecem de la baza veche B la baza nou
a B 0 cu ajutorul matricei de
a lui x i corespunde coloana coordonatelor X 0
trecere S, B 0 = BS. Atunci n noua baz
a formei lineare i corespunde
astfel c
a X = SX 0 . Avem l(x) = LSX 0 . Deci n baza nou
linia L0 = LS, relatie asem
an
atoare relatiei B 0 = BS.
Teorema 3.3.5 Daca n spatiul V se trece de la baza B la baza B 0 cu matricea de
trecere S, B 0 = BS, atunci de la linia L a formei l se trece la linia L0 = LS.
Se zice c
a linia formei lineare se schimb
a covariant la schimbarea bazelor.
Teorema 3.3.6 O submultime V 0 a unui spatiu vectorial V este un hiperplan daca si
numai daca ea este nucleul unei forme lineare pe V diferita de forma nula.
a ca supliment o dreapt
a vectorial
a V 00 . OriDac
a V 0 este un hiperplan, atunci exist
care ar fi x V avem x = x0 + x00 cu x0 V 0 si x00 V 00 . Fie e V 00 un vector nenul
si forma linear
a l00 pe V 00 astfel nct l00 (e) = 1. Definim forma l : V K astfel nct
x V, l(x) = l00 (x00 ). Avem
l(x) = 0 x00 = 0 x V 0 ,
adic
a V 0 este nucleul formei l.
Fie acum l : V K o form
a linear
a nenul
a si fie V 0 nucleul s
au. l fiind nenul
a exist
a
e V astfel c
a l(e) = 1. Fie V 00 dreapta vectorial
a generat
a de e. Avem V 0 V 00 = {0}.

105
Dac
a x V si l(x) = not
am x00 = e V 00 si x0 = x x00 . Avem l(x0 ) = l(x) l(e) =
= 0, deci x0 V 0 . Rezult
a V = V 0 V 00 , adic
a V 0 este hiperplan.
Rezult
a
Teorema 3.3.7 Un hiperplan vectorial ntr-un spatiu n-dimensional este multimea vectorilor ale caror coordonate ntr-o baza verifica o ecuatie de forma
1 1 + 2 2 + + n n = 0
cu cel putin un i nenul.
Teorema 3.3.8 Doua forme lineare pe V diferite de forma nula au acelasi nucleu daca
si numai daca sunt proportionale (linear dependente).
In adev
ar, dac
a formele lineare l1 , l2 au acelasi nucleu V 0 , fie V 00 suplimentul lui V 0
si un vector e 6= 0 din V 00 . Orice vector x V se scrie x = x0 + e. Avem l1 (x) = l1 (e),
l2 (x) = l2 (e). Punnd =
l2 (e)
l1 (e)
a l2 = l1 . Reciproc dac
a
rezult
a l2 (x) = l1 (x), adic
cele dou
a forme sunt proportionale, ele au acelasi nucleu.
Consecinta 1. Ecuatiile
1 1 + 2 2 + + n n = 0
1 1 + 2 2 + + n n = 0
reprezint
a acelasi hiperplan vectorial dac
a si numai dac
a (cu conventia fractiilor cu
numitor nul)
1
2
n
=
= =
.
1
2
n
Teoremele de mai sus se generalizeaz
a n mod evident
Teorema 3.3.9 Daca V 0 este un ssv de dimensiune p n sv V de dimensiune n atunci
exista n-p forme lineare l1 , l2 , lnp astfel ca
x V 0 l1 (x) = l2 (x) = = lnp (x) = 0
si orice forma care se anuleaza pe V 0 este combinatie lineara a celor n-p forme.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
106
Teorema 3.3.10 Daca l, l1 , l2 , , lq sunt forme lineare pe sv V astfel ca din q relatii

l1 (x) = 0, l2 (x) = 0, , lq (x) = 0 rezulta l(x) = 0 atunci l este combinatie lineara a
formelor l1 , l2 , , lq , adica exista 1 , 2 , , q astfel ca l = 1 l1 + 1 l2 + + q lq .
Aceast
a teorem
a are multe aplicatii n analiz
a, calcul variational si mecanic
a unde
numerele 1 , 2 , , q se numesc de obicei multiplicatorii lui Lagrange .
3.3.2
Forme bilineare
Definitia 3.3.3 Se numeste forma bilineara pe spatiul vectorial V peste corpul K o

aplicatie b : V V K lineara n raport cu fiecare din argumentele ei, adica
este linear
a n raport cu primul argument:
x1 , x2 , y V : b(x1 + x2 , y) = b(x1 , y) + b(x2 , y),
K, x, y V : b(x, y) = b(x, y);
este linear
a n raport cu al doilea argument:
x, y1 , y2 V : b(x, y1 + y2 ) = b(x, y1 ) + b(x, y2 ),
K, x, y V : b(x, y) = b(x, y).
a a sa,
Dac
a spatiul vectorial V este n-dimensional si B = (e1 , e2 , , en ) este o baz
considernd vectorii
x=
n
X
i ei , y =
i=1
n
X
j ej
j=1
valoarea formei bilineare este

n
n
n X
n
X
X
X
i ei ,
j ej ) =
i j b(ei , ej )
b(x, y) = b(
i=1
j=1
i=1 j=1
Deci are loc

Teorema 3.3.11 O forma bilineara b pe spatiul n-dimensional V este cunoscuta daca
si numai daca se cunosc valorile sale pe perechile de vectori ai unei baze b(ei , ej ), i =
1, 2, , n, j = 1, 2, , n.

Notnd ij = b(ei , ej ) avem matricea
11
21
A=
n1
12 1n
22 2n
n2 nn
Introducnd si coloanele coordonatelor elementelor
12
11
21 22
b(x, y) = (1 , 2 , , n )
n1 n2
Avem teorema
107
x, y valoarea
1n
1
2n 2
..
.
n
nn
formei bilineare este
= X t AY.
Teorema 3.3.12 Unei forme bilineare pe un spatiu n-dimensional ntr-o baza a spatiului i corespunde o matrice patratica A de ordinul n astfel ca daca X, Y sunt coloanele
coordonatelor elementelor x, y pe baza, valoarea formei bilineare este b(x, y) = X t AY.
Reciproc, orice aplicatie b : V V K data printr-o asemenea expresie este o forma
bilineara.
Rezult
a imediat
Teorema 3.3.13 Daca n spatiul V se trece de la baza B la baza B 0 cu matricea de
trecere S, B 0 = BS, daca n baza B formei bilineare i corespunde matricea A, n baza
B 0 i corespunde matricea A0 = S t AS.
Se zice c
a matricea unei forme bilineare se schimb
a dublu covariant la schimbarea
bazelor.
Definitia 3.3.4 O forma bilineara b : V V K se numeste simetrica daca x, y
V : b(x, y) = b(y, x).
Teorema 3.3.14 Unei forme bilineare simetrice pe un spatiu vectorial n-dimensional i
corespunde n orice baza o matrice simetrica.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
108
Observatie. In cazul spatiilor vectoriale V complexe, K = C, se definesc formele

bilineare hermitice, sau pe scurt hermitice, ca fiind aplicatiile b : V V C lineare de
speta ntia n primul argument si lineare de speta a doua n al doilea argument, adic
a
au loc relatiile
x1 , x2 , y V : b(x1 + x2 , y) = b(x1 , y) + b(x2 , y),
C, x, y V : b(x, y) = b(x, y);
x, y1 , y2 V : b(x, y1 + y2 ) = b(x, y1 ) + b(x, y2 ),
C, x, y V : b(x, y) = b(x, y).
Teorema ?? devine
Teorema 3.3.15 Unei forme bilineare hermitice pe un spatiu n-dimensional complex

ntr-o baza a spatiului i corespunde o matrice patratica A de ordinul n astfel ca daca
X, Y sunt coloanele coordonatelor elementelor x, y pe baza valoarea formei bilineare este
b(x, y) = X t AY . Reciproc, orice aplicatie b : V V K data printr-o asemenea
expresie este o forma bilineara hermitica.
Teorema 3.3.13 devine
Teorema 3.3.16 Daca n spatiul complex V se trece de la baza B la baza B 0 cu matricea
de trecere S, B 0 = BS, daca n baza B formei bilineare i corespunde matricea A, n
t
baza B 0 i corespunde matricea A0 = S AS.

Definitia 3.3.4 devine
Definitia 3.3.5 O forma bilineara hermitica b : V V K se numeste simetrica daca

x, y V : b(x, y) = b(y, x).
Teorema 3.3.17 Unei forme bilineare hermitice simetrice pe un spatiu vectorial complex n-dimensional i corespunde n orice baza o matrice hermitic-simetrica, adica o
t
matrice A astfel nct A = A.

3.3.3
109
Forme p
atratice
Definitia 3.3.6 Se numeste forma patratica pe spatiul vectorial V peste corpul K o

aplicatie p : V K cu proprietatea ca exista o forma bilineara simetrica b pe V astfel
nct x V : p(x) = b(x, x). Forma bilineara b se numeste forma polara sau forma
bilineara asociata formei patratice.
Dac
a corpul K are caracteristica diferit
a de 2, adic
a 1+1 6= 0, atunci se vede imediat
c
a
1
x, y V : b(x, y) = [p(x + y) p(x) p(y)]
2
si deci corespondenta ntre formele p
atratice si formele bilineare simetrice pe V este
biunivoc
a.
Definitia 3.3.7 Matricea formei patratice pe un spatiu n-dimensional ntr-o baza data
este matricea formei polare pe acea baza.
Dac
a A este matricea formei p
atratice, valoarea formei p
atratice este p(x) = X t AX.
Matricea formei p
atratice se schimb
a ca si matricea formei polare A0 = S t AS.
Practic, expresia formei polare se obtine din expresia formei p
atratice prin asa zisa
dedublare:
termenul de forma ii (i )2 se scrie ca ii i i care prin dedublare devine ii i i ;
termenul de forma ij i j se scrie 12 ij (i j + i j ) care prin dedublare devine
1
(
2 ij i j
+ i j ).
Teorema 3.3.18 Daca p : V K este o forma patratica pe spatiul n-dimensional V

peste corpul K de caracteristica diferita de doi atunci exista cel putin o baza n care
matricea formei patratice sa fie diagonala.
De obicei dac
a o form
a p
atratic
a are matricea diagonal
a se zice c
a ea este sub forma
redusa sau sub forma canonica.
Vom demonstra teorema prin inductie matematic
a n raport cu n = dim(V ). Pentru
n = 1 teorema este evident
a. Presupunem teorema adev
arat
a pentru spatii vectoriale
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
110
cu dimensiunea n 1 si vom ar
ata c
a ea este adev
arat
a si pentru spatiul cu dimensiunea
n. S
a presupunem c
a n baza B = (e1 , e2 , , en ) forma p
atratic
a are expresia
p(x) = 11 (1 )2 + 22 (2 )2 + + nn (n )2 + 212 1 2 + 2n1,n n1 n .
Dac
a nu exist
a nici o coordonat
a care s
a intre prin p
atratul s
au, trebuie s
a existe cel
putin un coeficient ij , i 6= j nenul. Atunci tinnd cont c
a
i j =
i + j
2
i j
2
facem schimbarea de coordonate

10 = 1
20 = 2
i0
j0
i + j
=
2
i j
=
2
n0 = n ,
aceasta fiind o veritabil
a schimbare de coordonate pentru c
a este inversabil
a
1 = 10
i = i0 + j0
j = i0 j0
n = n0 ,
altfel spus, se trece de la baza B la baza B 0 = (e01 , e02 , , e0n ), unde
e01 = e1

111
e02 = e2
e0i = ei + ej
e0 j = ei ej
e0n = en
In aceast
a nou
a baz
a sigur ii0 6= 0. Dup
a o asemenea schimbare de coordonate si deci de
baz
a putem presupune, dup
a o eventual
a renumerotare, c
a 11 6= 0. In aceast
a situatie
n toti termenii expresiei formei p
atratice care contin coordonata 1 d
am factor eventual
fortat pe
1
.
a11
p(x) =
Forma p
atratic
a se scrie
1 2 2
11 1 + 211 12 1 2 + + 211 1n 1 n + termeni f ara 1
11
Din termenii din parantez

a form
am un p
atrat perfect
p(x) =
1
[11 1 + 12 2 + + 1n n ]2 + termeni f a
r
a 1 .
11
Dac
a facem schimbarea de coordonate
10 = 11 1 + 12 2 + + 1n n
20 = 2
n0 = n
forma p
atratic
a se scrie
0
p(x) = 11
(10 )2 + f orma patratica pe Vn1 .
Aici Vn1 este spatiul vectorial generat de vectorii e02 , , e0n . In baza ipotezei de inductie
exist
a o baz
a e001 , e002 , , e00n n care forma p
atratic
a se scrie sub forma
00
00
00
p(x) = 11
(100 )2 + 22
(200 )2 + + nn
(n00 )2 .
Vom observa c
a demonstratia furnizeaz
a o metod
a de reducere a unei forme p
atratice
la forma canonic
a, metod
a numit
a metoda lui Gauss.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
112
Exemplul 3.3.3.1 Sa se reduca la forma canonica forma patratica definita pe un spatiu

vectorial tridimensional si care ntr-o baza B = (e1 , e2 , e3 ) are expresia
p(x) = 12 21 2 + 22 + 41 3 + 432 .
Matricea formei p
atratice pe aceast
a baz
a este
1
1 2
A = 1 1
0
2
0
4
Pentru c
a exist
a p
atratul coordonatei 1 , din termenii care contin pe 1 form
am un
p
atrat perfect:
p(x) = (1 2 + 23 )2 22 432 + 42 3 + 22 + 432
sau notnd 10 = 1 2 + 23 scriem
p(x) = 102 + 42 3 .
Ne mai existnd p
atratul unei coordonate vom scrie
p(x) = 102 + (2 + 3 )2 (2 3 )2
sau notnd
20 = 2 + 3
30 = 2 3
vom scrie
p(x) = 102 + 202 302 .
Matricea formei p
atratice n noua baz
a pe
1 0
A0 = 0 1
0 0
care trebuie s-o determin

am este
0 .

113
Cum avem relatia X 0 = T X rezult

a c
a matricea de trecere de la baza nou
a B0 =
(e01 , e02 , e03 ) la baza veche este
1 1 2
T = 0 1
0 1
1
1
Cum putem explicita vechile coordonate n functie de noile coordonate

1
3
1 = 10 20 + 30
2
2
1 0 1 0
+
2 =
2 2 2 3
1 0 1 0
3 =

2 2 2 3
a la noua baz
a este
si X = SX 0 , matricea de trecere de la vechea baz
3
1
1 2 2
1
S = 0 12
.
2
1
1
0 2
2
Elementele noii baze sunt
e01 = e1
1
1
1
e02 = e1 + e2 + e3
2
2
2
3
1
1
e1 + e2 e3 .
e03 =
2
2
2
Se verific
a imediat relatiile A0 = S t AS si A = T t A0 T.
Exemplul 3.3.3.2 Sa se reduca la forma canonica forma patratica definita pe un spatiu
tridimensional si care ntr-o baza data B = (e1 , e2 , e3 ) are expresia
p(x) = 1 2 + 2 3 + 3 1 .
Matricea formei p
atratice n baza dat
a este
0 12
A = 12 0
1
2
1
2
1
2
1
2
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
114
Ne-existnd nici-o coordonat

a la p
atrat vom scrie
2
2
1 2
1 2
+
+
+ 3 (1 + 2 ).
p(x) =
2
2
2
2
Notnd
1 2
+
2
2
1 2
=
2
2
10 =
20
putem scrie
p(x) = 102 202 + 210 3 ,

am un p
atrat
acum existnd p
atratul coordonatei 10 . Din termenii care contin 10 form
perfect
p(x) = (10 + 3 )2 32 202 .
Notnd
1
1
100 = 10 + 3 = 1 + 2 + 3
2
2
1
1
200 = 20 = 1 2
2
2
00
3 = 3
expresia formei p
atratice devine
p(x) = 1002 2002 3002 .
Matricea formei p
atratice este
1 0
A = 0 1 0
0 0
1
00
Matricea T de trecere de la baza nou

a la baza veche este
1
1
1
2 2
1
T = 2 2 0 .
0 0
1

115
Cum avem
1 = 100 + 200 300
2 = 100 200 300
3 =
putem scrie
si deci noua baz

a este
300
1 1
1
S = 1 1 1
0 0
1
e001 = e1 + e2
e002 = e1 e2
e003 = e1 e2 + e3 .
Observatie. In cazul spatiilor vectoriale V complexe se definesc formele p

atratice
hermitice p : V R pentru care exist
a o form
a bilinear
a hermitic
a simetric
a b(x, y)
astfel c
a p(x) = b(x, x). Not
am c
a dac
a b(x, y) este form
a p
atratic
a hermitic
a atunci
b(x, x) = b(x, x) si deci b(x, x) R. S
i n acest caz exist
a o corespondenta biunivoc
a
ntre formele bilineare hermitice simetrice si formele p
atratice hermitice.
Teorema 3.3.19 Daca p : V R este o forma patratica hermitica pe spatiul ndimensional V peste corpul C atunci exista cel putin o baza n care matricea formei
patratice sa fie diagonala, pe diagonala fiind numere reale.
3.3.4
Forme p
atratice pe spatii vectoriale reale sau complexe
Este evident c
a o form
a p
atratic
a poate fi redus
a la forma canonic
a n diferite feluri.
Din acest motiv denumirea de form
a canonic
a este oarecum improprie, dar odat
a ce am
definit ce nseamn
a, totul este clar.
In spatii vectoriale reale avem
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
116
Teorema 3.3.20 ( teorema de inertie a lui Sylvester) Oricum am reduce la forma

canonica o forma patratica pe un spatiu vectorial real, numerele coeficientilor strict
pozitivi, coeficientilor strict negativi si coeficientilor nuli sunt aceleasi.
Fie p : V R o form
a p
atratic
a pe spatiul vectorial real n-dimensional. S
a pre-
supunem c
a avem dou
a baze B 0 = (e01 , e02 , , e0n ) si B 00 = (e001 , e002 , , e00n ) n care forma
p
atratic
a are expresiile
p(x) = 01 102 + 02 202 + + 0p0 p020 0p0 +1 p20 +1 0p0 +n0 p20 +n0 ,
0
p(x) = 001 1002 + 002 2002 + + 00p00 p00200 00p00 +1 p0 002+1 00p00 +n00 p0 002+n00 .
a not
am cu V 0 subspatiul generat de vectorii e01 , e02 , , e0p0
S
a presupunem c
a p0 > p00 . S
si cu V 00 subspatiul generat de vectorii e00p00 +1 , e00p00 +2 , , e00n . Avem

dim(V 0 ) = p0 ,
dim(V 00 ) = n p00 .
Cum
dim(V 0 ) + dim(V 00 ) = p0 + (n p00 ) = n + (p0 p00 ) > n
a V 0 V 00 6= {0}. Exist
rezult
a c
a dim(V 0 V 00 ) > 0, adic
a deci un vector nenul x V 0 V 00 .
Cum x V 0 rezult
a p(x) > 0, cum x V 00 rezult
a p(x) 0. Am ajuns la o contradictie
a c
a n0 = n00 , cctd.
si deci p0 = p00 . La fel se demonstreaz
In cazul spatiilor vectoriale complexe are loc teorema

Teorema 3.3.21 (teorema de inertie a lui Sylvester pentru forme patratice hermitice)
Oricum am reduce la forma canonica o forma patratica hermitica pe un spatiu vectorial complex, numerele coeficientilor strict pozitivi, coeficientilor strict negativi si coeficientilor nuli sunt aceleasi.
Definitia 3.3.8 O forma patratica p : V R se numeste pozitiv (negativ) definita
daca valoarea ei este strict pozitiva (negativa) pentru orice vector nenul, anulndu-se
numai pentru vectorul nul: x V : p(x) 0 si p(x) = 0 x = 0.
Definitia r
amne valabil
a si pentru forme p
atratice hermitice.
Este evident
a

117
Teorema 3.3.22 O forma patratica, respectiv hermitica, definita pe un spatiu vectorial

real, respectiv complex, finit dimensional este pozitiv (negativ) definita daca si numai
daca dupa reducere la forma canonica toti coeficientii sunt strict pozitivi (negativi).
Mai putin evident
a dar important
a pentru aplicatii este
Teorema 3.3.23 (criteriul lui Sylvester) O forma patratica (hermitica) definita pe
spatiul vectorial real (complex) V n-dimensional
12 13
11
21 22 23
A = 31 32 33
..
..
..
.
.
.
n1 n2 n3
si care ntr-o baza are matricea
1n
2n
3n
..
..
.
.
nn
este pozitiv definita daca si numai daca toti determinantii diagonali formati din coltul
stnga sus sunt strict pozitivi
1 =
11 > 0
11 12
2 =
21 22
11 12
3 = 21 22
31 32

11 12
21 22
n = 31 32
..
..
.
.
n1 n2
>0
13
23
33
>0
13 1n
23 2n
33
..
.
..
.
3n
..
.
n3 nn
> 0.
Forma patratica este negativ definita daca si numai daca 1 < 0, 2 > 0, 3 <
0, , (1)n n > 0.
Demonstr
am teorema prin inductie complet
a n raport cu dimensiunea spatiului
n = dim(V ). Pentru n = 1 teorema este evident
a. Presupunem teorema adev
arat
a
pentru n 1 si ar
at
am c
a este adev
arat
a si pentru n.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
118
Fie forma p
atratic
a p pozitiv definit
a n care grup
am n p0 (x0 ) termenii care nu contin
coordonata n si separat termenii care contin coordonata n
p(x) = p0 (x0 ) + 21n 1 n + 22n 2 n + + 2n1,n n1 n + nn n2
x0 = 1 e1 + 2 e2 + + n1 en1 .
p0 (x0 ) este o form
a p
atratic
a pe un spatiu n-1-dimensional. Ea este pozitiv definit
a
pentru c
a dac
a ar exista un x00 = 1,0 e1 +2,0 e2 + +n1,0 en1 6= 0 pentru care p0 (x00 ) 0
atunci si p(x00 ) 0, contradictie cu ipoteza c

a p este pozitiv definit
a. p0 (x0 ) fiind pozitiv
definit
a n baza ipotezei de inductie rezult
a c
a 1 > 0, 2 > 0, , n1 > 0. p(x)
se reduce la forma canonic

a p(x) = 1 12 + 2 22 + + n n2 cu toti coeficientii strict
pozitivi, deci cu matricea diag(1 , 2 , , n ). Avem

n = det(A) = det(S t diag(1 , 2 , , n )S) = 1 2 n (det(S))2 > 0,
deci conditia teoremei este necesar
a si pentru n.
Fie acum forma p
atratic
a p(x) pentru care 1 > 0, 2 > 0, , n1 > 0, n > 0.
Trebuie s
a ar
at
am c
a din ipoteza de inductie rezult
a c
a p(x) este pozitiv definit
a. p(x)
poate fi desf
acut
a ca mai sus. In virtutea ipotezei de inductie forma p0 (x0 ) este pozitiv
definit
a deci exist
a o baz
a (e01 , e02 , , e0n1 ) a subspatiului generat de e1 , e2 , , en n
care p0 (x0 ) se scrie sub forma
02
p0 (x0 ) = 102 + 202 + + n1
.
Ad
aug
am vectorul e0n astfel nct (e01 , e02 , , e0n1 , e0n ) s
a fie o baz
a a ntregului spatiu.
In aceast
a baz
a forma p
atratic
a initial
a se va scrie
02
0
0
0
0
0
p(x) = 102 + 202 + + n1
+ 21n
10 n0 + 22n
20 n0 + + 2n1,n
n1
n0 + nn
n02
sau
0
0
0
p(x) = (10 + 1n
n0 )2 + (20 + 2n
n0 )2 + + (n1
+ n1,n n0 )2 + n02 .
Punnd
0
100 = 10 + 1n
n0
0
200 = 20 + 2n
n0

119
00
0
n1
= n1
+ n1,n n0
n00 = n0
ceea ce nseamn
a o schimbare de baz
a, forma se scrie
002
p(x) = 1002 + 2002 + + n1
+ n002 .
Ca mai sus, dup

a formula de schimbare a matricelor formei p
atratice avem
= |det(S)|2 n .
Rezult
a c
a si > 0 adic
a forma p
atratic
a este pozitiv definit
a.
Exemplul 3.3.4.1 Fie forma patratica definita pe un spatiu vectorial real tridimensional data ntr-o baza prin expresia
p(x) = 212 21 2 + 22 + 41 3 62 3 + 1132 .
Matricea sa n baza data este
Cum
2
1 2
A = 1 1
3 .
2
3 11
1 = 2 > 0
2
2 =
1
3 = 1
1
=1>0
1 2
1
3 = 1 > 0
3 11
rezulta ca forma patratica este pozitiv definita. De altfel se poate scrie

p(x) = 2(12 1 2 + 21 3 ) + 22 62 3 + 1132 =
1
1
= 2(1 22 + 3 )2 + 22 42 3 + 932 =
2
2
1
1 2
= 2(1 2 + 3 )2 + (22 82 3 ) + 932 =
2
2
1 2
1
= 2(1 2 + 3 )2 ) + (2 43 )2 + 32
2
2
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
120
de unde se vede ca n adevar forma este pozitiv definita.
3.4
3.4.1
Spatii euclidiene (unitare)

Definitii, propriet
ati simple
Definitia 3.4.1 Un spatiu vectorial real V se numeste spatiu euclidian daca pe el sa definit un produs scalar, adica o forma bilineara simetrica a carei forma patratica
asociata este pozitiv definita.
Dac
a vom nota prin < x, y > valoarea produsului scalar pentru vectorii x, y vom
avea din definitie propriet
atile produsului scalar:
x, y, z V :< x + y, z >=< x, z > + < y, z >;
R, x, y V :< x, y >= < x, y >;
x, y, z V :< x, y + z >=< x, y > + < x, z >;
R, x, y V :< x, y >= < x, y >;
x V :< x, x > 0;
< x, x >= 0 x = 0.
Definitia 3.4.2 Daca e1 , e2 , , en este o baza a spatiului euclidian V matricea formei
bilineare care defineste produsul scalar
< e1 , e1 > < e1 , e2 > ... < e1 , en >
< e2 , e1 > < e2 , e2 > ... < e2 , en >

G=
..
.
< en , e1 > < en , e2 > ... < en , en >
se numeste matricea Gram a produsului scalar n baza data. Ea este o matrice simetrica.
Uneori va fi comod s
a consider
am c
a matricea Gram se scrie sub forma
e
1
e2
e e e
G=
=
e1 e2 en
e1 e2 en
1
2
n
en
3.4. SPATII
EUCLIDIENE (UNITARE)
121
unde produsele se nteleg ca produse scalare.

Dac
a not
am prin X, Y coloanele coordonatelor vectorilor atunci vom avea
< x, y >= X t GY = Y t GX.
Conform criteriului lui Sylvester determinantii diagonali extrasi din matricea Gram
ncepnd din coltul stnga sus sunt strict pozitivi.
Definitia 3.4.3 Daca x1 , x2 , , xk sunt vectori n spatiul euclidian V, determinantul
< x1 , x1 > < x1 , x2 > ... < x1 , xk >
< x2 , x1 > < x2 , x2 > ... < x2 , xk >
G(x1 , x2 , , xk ) = .
< xk , x1 > < xk , x2 > ... < xk , xk >

se numeste determinanul Gram al vectorilor x1 , x2 , , xk .
Teorema 3.4.1 Determinantul Gram al vectorilor x1 , x2 , , xk este pozitiv, el fiind

nul numai daca vectorii sunt linear dependenti.
In adev
ar, dac
a consider
am o combinatie linear
a a acestor vectori
1 x1 + 2 x2 + + k xk = 0
nmultind scalar aceast
a combinatie pe rnd cu x1 , x2 , , xk obtinem un sistem linear
omogen cu necunoscutele 1 , 2 , , k . Acest sistem are numai solutia banal
a, adic
a
vectorii sunt linear independenti, dac
a si numai dac
a determinantul Gram este nenul.
Dac
a determinantul Gram este nenul, vectorii dati pot fi considerati baz
a a spatiului
generat de ei. Restrictia produsului scalar pe acest spatiu are ca matrice Gram o matrice
al c
arui determinant, determinantul Gram al vectorilor, este strict pozitiv, cctd.
Rezult
a c
a are sens definitia
Definitia 3.4.4 Numarul
< x, x > se numeste marimea sau modulul vectorului x si
se noteaza prin |x|.

Evident, |x| = 0 x = 0. In plus |x| = |||x|.
Definition 1 Un vector x cu marimea egala cu unitate |x| = 1 se numeste versor.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
122

a rezult
a c
a oricare ar fi x, y din V are loc inegalitatea
< x, x > < x, y >

= |x|2 |y|2 < x, y >2 0,
< y, x > < y, y >
egalitatea avnd loc dac

a si numai dac
a vectorii x, y sunt linear dependenti.
r N + D = 0 este
In spatiul vectorilor de pozitie n raport cu originea O, ecuatia
verificat
a de vectorii de pozitie ai punctelor unui plan cu normala N = A i +B j +C k .
r N+
r avem (
r
r ) N = (
Pentru un punct M din spatiu cu vectorul de pozitie
0
D). Dup
a inegalitatea de mai sus, pentru orice punct din plan avem
(
r0 N + D)2
2
( r r0 )
2
N
r
r0 este colinear cu normala la plan. Reg
egalitatea atingndu-se numai cnd
asim
formula pentru distanta de la punctul M0 la plan
|
r0 N + D|
d=
.
|N |
Teorema 3.4.2 Oricare ar fi vectorii x, y din spatiul euclidian are loc inegalitatea
Schwarz-Cauchy-Buniacovschi
| < x, y > | |x||y|,
egalitatea avnd loc numai daca vectorii sunt linear dependenti.
Din inegalitatea Schwarz-Cauchy-Buniacovschi rezult
a
Teorema 3.4.3 Oricare ar fi vectorii x, y din spatiul euclidian are loc inegalitatea triunghiului
|x + y| |x| + |y|.
In adev
ar, are loc
|x + y|2 = < x + y, x + y >= |x|2 + 2 < x, y > +|y|2
|x|2 + 2|x||y| + |y|2 = (|x| + |y|)2 .
Uneori se numste inegalitatea triunghiului si inegalitatea
|x y| |x z| + |y z|.
3.4. SPATII
123
Definitia 3.4.5 Un spatiu vectorial se numeste normat daca fiecarui element x i se

asociaza un numar real |x| numit norma vectorului x cu proprietatile
a)
|x| 0
b)
|x| = 0 x = 0
c)
|x| = |||x|
d)
|x + y| |x| + |y|.
Concludem ca orice spatiu vectorial euclidian este spatiu vectorial normat.

Din inegalitatea Schwarz-Cauchy-Buniacovschi rezult
a c
a are sens
Definitia 3.4.6 Se numeste unghi dintre doi vectori nenuli x, y dintr-un spatiu euclidian numarul [0, ] dat de relatia
cos =
< x, y >
.
|x||y|
Are loc relatia < x, y >= |x||y| cos .

Definitia 3.4.7 Doi vectori x, y pentru care < x, y >= 0 se numesc ortogonali.
Din demonstratia teoremei 3. rezult
a
Teorema 3.4.4 (Teorema lui Pitagora) Daca vectorii x, y sunt ortogonali atunci si numai atunci are loc relatia |x + y|2 = |x|2 + |y|2 .
Teorema 3.4.5 Oricare ar fi x, y din spatiul euclidian au loc relatiile paralelogramului
|x + y|2 + |x y|2 = 2(|x|2 + |y|2 ),
|x + y|2 |x y|2 = 2 < x, y > .
Se poate ar
ata c
a dac
a ntr-un spatiu vectorial normat are loc prima relatie a paralelogramului, atunci n el se poate introduce un produs scalar definit de a doua relatie a
paralelogramului.
Din teorema 3.4.1 rezult
a
Teorema 3.4.6 Daca vectorii x1 , x2 , , xk sunt doi cte doi ortogonali atunci ei sunt
linear independenti.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
124
Definitia 3.4.8 O baza ai carei vectori sunt ortogonali doi cte doi se numeste ortogonala. Daca n plus vectorii bazei sunt si versori baza se numeste ortonormata.
Matricea Gram a unei baze ortonormate este matricea unitate G = I si expresia
produsului scalar a doi vectori x, y ale c
aror coloane de coordonate pe baza ortonormat
a
sunt X, Y este
< x, y >= X t Y = Y t X.
M
arimea vectorului x este
q
t
|x| = X X = 12 + 22 + + n2 .
De aici rezult
a c
a ntr-un spatiu euclidian sunt preferate bazele ortonormate. Acestea
exist
a cum rezult
a din teorema
Teorema 3.4.7 Daca e = (e1 , e2 , , en ) este o baza oarecare n spatiul euclidian V
atunci exista o baza ortonormata e0 = (e01 , e02 , , e0n ) astfel nct oricare ar fi k =
1, 2, n subspatiul generat de primii k vectori din e [e1 , e2 , , ek ] coincide cu subspatiul
generat de primii k vectori din e0 [e01 , e02 , , e0k ].
Demonstratia este constructiv

a si este dat
a de asa numitul procedeu Gram-Schmidt
de ortonormalizare a bazei e :
Vom lua e001 = e1 si cum |e1 | 6= 0 putem lua e01 =
e00
1
.
|e00
1|
Evident [e1 ] = [e01 ].
Mai departe vom lua e002 = e2 21 e01 si vom determina 21 din conditia e002 e01
adic
a 21 =< e2 , e01 > . Avem |e002 | 6= 0 pentru c
a altfel e1 , e2 ar fi linear dependenti.
Putem deci lua e02 =
e00
2
.
|e00
2|
Evident [e1 , e2 ] = [e01 , e02 ] (subspatiul generat de e1 , e2 coincide
cu subspatiul generat de e01 , e02 ).

Presupunem c
a au fost construiti primii k 1 vectorii e01 , e02 , , e0k1 .
Mai departe vom lua e00k = ek k,1 e01 k,2 e02 k,k1 e0k1 si vom determina
a k,1 =< ek , e01 >, k,2 =<

coeficientii din conditiile e00k e01 , e00k e02 , , e00k e0k1 adic
ek , e02 >, , k,k1 =< ek , e0k1 > . Avem |e00k | 6= 0 pentru c

a altfel vectorii e1 , e2 , , ek
ar fi linear dependenti. Putem lua deci e0k =
e00
k
.
|e00
k|
Avem [e1 , e2 , , ek ] = [e01 , e02 , , e0k ].
Continund procedeul construim toate cele n elemente ale bazei ortonormate.
3.4. SPATII
125
Dac
a se trece de la baza ortonormat
a e = (e1 , e2 , , en ) la baza ortonormat
a e0 =
(e01 , e02 , , e0n ) cu ajutorul matricei de trecere S : e0 = eS atunci dat fiind c

a n ambele
baze matricele Gram sunt matricele unitate, avem
I = S t S.
Definitia 3.4.9 O matrice patratica S se numeste ortogonala daca satisface relatia
S t S = I.
Avem deci
Teorema 3.4.8 Intr-un spatiu euclidian se trece de la o baza ortonormata la o alta baza
ortonormata cu ajutorul unei matrice ortogonale.
Not
am c
a dac
a S este o matrice ortogonal
a atunci inversa sa coincide cu transpusa
sa S 1 = S t .
Fie x un vector n spatiul euclidian V si fie V 0 un subspatiu n care consider
am o
a g
asim n V 0 un vector x0 = 1 e1 +
baz
a ortonormat
a (e1 , e2 , , ek ). Ne propunem s
2 e2 + + k ek astfel nct x0 s
a aproximeze n V 0 cel mai bine pe x, adic
a |x x0 | s
a
fie ct mai mic
a posibil. Cum putem scrie
|x x0 |2 = |x 1 e1 2 e2 k ek , x 1 e1 2 e2 k ek |2 =
= |x|2 + 21 + 22 + + 2n 21 < x, e1 > 22 < x, e2 > 2k < x, ek >=
= |x|2 + (1 < x, e1 >)2 + (2 < x, e2 >)2 + + (k < x, ek >)2
< x, e1 >2 < x, e2 >2 < x, ek >2
rezult
a c
a |x x0 | este minim pentru 1 =< x, e1 >, 2 =< x, e2 >, , k =< x, ek >
adic
a, dac
a
x0 =< x, e1 )e1 + < x, e2 > e2 + + < x, ek > ek .
Definitia 3.4.10 Daca (e1 , e2 , , ek ) este o baza ortonormata a subspatiului V 0 numerele < x, e1 >, < x, e2 >, , < x, ek > se numesc coeficientii Fourier ai elementului
x pe acea baza.
Se vede usor c
a are sens
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
126
Definitia 3.4.11 Daca V 0 este un subspatiu al spatiului euclidian V multimea vectorilor ortogonali pe orice vector din V 0 constituie un spatiu vectorial numit subspatiul
complement ortogonal al lui V 0 ; el se noteaza prin V 0 .
a la o baz
a a lui V prin elementele
Dac
a complet
am baza (e1 , e2 , , ek ) a lui V 0 pn
ek+1 , ek+2 , , en atunci V 0 este subspatiul generat de acestea si V este sum

a direct
a
ntre V 0 si V 0 .
Vectorul x0 =< x, e1 )e1 + < x, e2 > e2 + + < x, ek > ek este proiectia ortogonala a
lui x pe subspatiul V 0 , iar xx0 este componenta lui x ortogonala pe V 0 . Am demonstrat

de fapt teoremele analoage teoremelor cunoscute din geometrie
Teorema 3.4.9 Proiectia ortogonala a unui vector x pe subspatiul V 0 este vectorul din
V 0 care aproximeaza cel mai bine pe x.
Teorema 3.4.10 Marimea componentei lui x ortogonala pe subspatiul V 0 este minimul

marimii |x x0 | pentru x0 V 0 (perpendiculara este mai mica dect orice oblica).
Revenind la procedeul de ortonormalizare al lui Gram-Schmidt vom observa c
a la
pasul k se ia de fapt versorul componentei lui ek ortogonal
a pe subspatiul generat de
primii k 1 vectori din baz
a.
Dac
a n subspatiul V 0 generat de vectorii linear independenti x1 , x2 , , xk vrem s
a
g
asim vectorul x0 = 1 x1 + 2 x2 + + k xk care aproximeaz
a cel mai bine vectorul x
va trebui s
a scriem c
a x x0 este ortogonal pe V 0 adic
a s
a rezolv
am sistemul
1 < x1 , x1 > +2 < x1 , x2 > + + k < x1 , xk >=< x1 , x >
1 < x2 , x1 > +2 < x2 , x2 > + + k < x2 , xk >=< x2 , x >
1 < xk , x1 > +2 < xk , x2 > + + k < xk , xk >=< xk , x >
a
al c
arui determinant este determinantul Gram G(x1 , x2 , , xk ) 6= 0. Vom observa c
3.4. SPATII
127
din unicitatea lui x x0 putem scrie c

a
< x1 , x1 >
< x2 , x1 >
x x0 =

G(x1 , x2 , , xk )
< xk , x1 >
< x, x1 >
< x1 , x2 >
< x2 , x2 >
< xk , x2 >
< x, x2 >
< x1 , xk > x1
< x2 , xk > x2
< xk , xk > xk
< x, xk > x
unde determinantul formal se consider

a desvoltat dup
a ultima coloan
a. Inmultind scalar
aceast
a relatie cu x avem
< x x0 , x >=
G(x1 , x2 , , xk , x)
G(x1 , x2 , , xk )
sau chiar
|x x0 |2 =< x x0 , x x0 >=
G(x1 , x2 , , xk , x)
.
G(x1 , x2 , , xk )
Ultima relatie ne arat

a c
a ncepnd cu lungimea unui vector, cu aria unui paralelogram, cu volumul unui paralelipiped, din aproape n aproape putem interpreta determinantul Gram G(x1 , x2 , , xk ) ca p
atratul volumului paralelipipedului construit pe
vectorii x1 , x2 , , xk .
Ultimele lucruri se aplic
a n asa numita metod
a a celor mai mici p
atrate.
3.4.2
Exercitii
1. S
a se arate c
a n orice spatiu euclidian, pentru orice vectori nenuli are loc relatia
|x y|
x
y
|x|2 |y|2 = |x||y| .
2. S
a se arate c
a pentru orice vectori are loc inegalitatea
|z||x y| |x||y z| + |y||x z|.

3. S
a se arate c
a are loc inegalitatea lui Ptolemeu
|z w||x y| |x w||y z| + |y w||x z|.
4. S
a se arate c
a n spatiul vectorial Pn [R] al polinoamelor de grad cel mult n
se poate introduce produsul scalar cu ponderea (x), functie absolut integrabil
a pe
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
128
intervalul [a, b], prin relatia < p(x), q(x) >=
Rb
(x)p(x)q(x)dx. Polinoamele ortogonale
n raport cu acest produs scalar se numesc polinoame ortogonale pe [a, b] cu ponderea

(x).
5. S
a se arate c
a polinoamele tn (x) = cos(n arccos(x)) sunt polinoame ortogonale pe
[1, 1] cu ponderea (x) =
1
.
1x2
Rb
Ele se numesc polinoamele lui Cebsev.
(x)xk dx momentul de ordinul k al ponderii (x) pe
6. Dac
a not
am prin mk =
intervalul [a, b], atunci determinanul Gram al polinoamelor 1, x, x2 , , xk este determinantul
k =
m0 m1
mk
m1 m2
mk+1
mk mk+1 m2k
7. S
a se arate c
a sirul polinoamelor ortogonale pe [a, b] cu ponderea (x) cu coeficientul puterii celei mai mari egal cu unitatea este dat cu notatiile dela exercitiul precedent
de relatia
k (x) =
1
k1
m0
m1
mk1
m1
m2
mk
mk1 mk
mk
m2k2 xk1
mk+1 m2k1 xk
, k = 0, 1, 2, n.
8. S
a se arate c
a sirul din exercitiul precedent poate fi construit din aproape n
aproape prin
0 (x) = 1,
1 (x) = x 1 , 1 =
< x, 1.
,
< 1, 1 >
n (x) = (x n )n1 (x) + n n2 (x), unde

< xn1 (x), n1 (x) >
< xn1 (x), n2 (x) >
, n =
.
n =
< n1 (x), n1 (x) >
< n2 (x), n2 (x) >
9. S
a se construiasc
a primele 4 polinoame ortogonale ale lui Legendre, adic
a polinoamele ortogonale pe [1, 1] cu ponderea (x) = 1.
3.4. SPATII
3.4.3
129
Endomorfism adjunct
Definitia 3.4.12 Fie f : V V un endomorfism pe spatiul euclidian V. Un endomorfism f : V V se numeste endomorfism adjunct al lui T daca pentru orice x, y V
are loc relatia < f (x), y >=< x, f (y) > .
a ortonormat
a a lui V, fie A, A matricele asociate
Dac
a e = (e1 , e2 , , en ) este o baz
lui f respectiv f pe aceast

a baz
a si X, Y coloanele coordonatelor vectorilor x, y pe
aceeasi baz
a. Din definitia endomorfismului adjunct rezult
a
Y t AX = X t A Y = Y t At X.
Cum x, y sunt arbitrari rezult
a A = At . Avem
Teorema 3.4.11 Daca endomorfismul f : V V are pe o baza ortonormata matricea
asociata A, atunci adjunctul sau f are pe aceeasi baza matricea At .
Teorema 3.4.12 Daca subspatiul V 0 al spatiului euclidian V este invariat de endomorfismul f : V V, atunci complementul ortogonal V 0 este invariat de endomorfismul
adjunct f .
In adev
ar, fie y V 0 si x V 0 . Atunci < f (y), x >=< f (x), y >= 0 pentru c
a
f (x) V 0 . Cum x V 0 este arbitrar, rezult

a f (y) V 0 .
3.4.4
Endomorfisme autoadjuncte (simetrice)
Definitia 3.4.13 Endomorfismul spatiului euclidian V f : V V se numeste autoadjunct daca el coincide cu adjunctul sau, adica oricare ar fi x, y V are loc relatia de
reciprocitate < f (x), y >=< f (y), x > .
a ortonormat
a si 1 , 2 , , n sunt numere reale,
Dac
a (f1 , f2 , , fn ) este o baz
atunci endomorfismul
T (x) = 1 < x, f1 > f1 + 2 < x, f2 > f2 + + n < x, fn > fn
este autoadjunct pentru c
a se verific
a imediat c
a < T (x), y >=< x, T (y) > . Pe baza
(f1 , f2 , , fn ) matricea endomorfismului este diagonal
a, pe diagonal
a fiind numerele
1 , 2 , , n . Vom ar
ata c
a aceasta este caracteristica endomorfismelor autoadjuncte.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
130
Exemplul 3.4.4.1 Endomorfismul su definit pe spatiul vectorilor de pozitie prin
su (
x)=
x 2(
x
u )
u
x )
y = sy (
y )
x . Reamintim ca
este autoadjunct pentru ca se verifica imediat ca su (
acest endomorfism este simetria vectorilor de pozitie n raport cu planul care trece prin
origine de normala
u . Intr-un spatiu euclidian oarecare endomorfismul s (x) = x 2 <
u
x, u > u se mai numeste si endomorfismul lui Hausholder. Daca notam cu U coloana

componentelor versorului u pe o baza ortonormata, atunci matricea endomorfismului lui
Hausholder este I 2UU t , evident simetrica.
Teorema 3.4.13 Un endomorfism este autoadjunct daca si numai daca matricea sa pe
o baza ortonormata este simetrica.
Din acest motiv, un endomorfism autoadjunct se mai numeste si simetric.
Relatia din definitia endomorfismului autoadjunct este o relatie de reciprocitate. Are
loc
Teorema 3.4.14 Daca f : V V este o functie pe spatiul euclidian V care verifica
pentru orice vectori x, y V relatia de reciprocitate < f (x), y >=< f (y), x >, atunci
acea functie este un endomorfism autoadjunct.
In adev
ar, dac
a e = (e1 , e2 , , en ) este o baz
a ortonormat
a, fie valorile functiei pe
elementele bazei
f (e1 ) = 11 e1 + 21 e2 + + n1 en
f (e2 ) = 12 e1 + 22 e2 + + n2 en
f (en ) = 1n e1 + 2n e2 + + nn en .
a ij = ji pentru orice
Din conditia de reciprocitate < f (ei ), ej >=< f (ej ), ei > rezult
i, j = 1 n. Dac
a x = 1 e1 + 2 e2 + + n en si f (x) = 1 e1 + 2 e2 + + n en aplicnd
relatiile de reciprocitate < f (x), e1 >=< f (e1 ), x) >, < f (x), e2 >=< f (e2 ), x) >,
, < f (x), en >=< f (en ), x) > avem
1 = 11 1 + 21 2 + + n1 n
3.4. SPATII
131
2 = 12 1 + 22 2 + + n2 n
n = 1n 1 + 2n 2 + + nn n
care demonstreaz
a teorema.
Exemplul 3.4.4.2 In unele probleme de mecanica apar asemenea endomorfisme autoadjuncte. Ca exemplu remarcabil consideram problema actiunilor interioare ntr-un
mediu continuu sub actiuni exterioare. Daca un mediu continuu este separat n doua
parti de o suprafata interioara cu o normala, trebuie sa admitem ca mediul din partea
spre care este ndreptata normala actioneaza asupra celeilalte parti cu o forta. Suntem
imediat condusi sa admitem ca n vecinatatea unui punct dat al suprafetei aceasta forta
depinde de punctul respectiv, de normala la suprafata n acel punct si ca este proportionala cu suprafata acelei vecinatati. Pentru o portiune de suprafata da n jurul punctului
P (x, y, x), aceasta forta va fi T (x, y, z,

n )da, T (x, y, z,
n ) = T (P,
n ) fiind vectorul
tensiune sau efort unitar n punctul P . Daca n punctul P consideram un cilindru cir
cular cu generatoarele paralele cu
n cu baza cerc de raza de naltime 2 si aplicam
teorema impulsului avem
Z
(Q)
a (Q)dvQ =
f dvQ +
T (Q,
n )daQ ,
unde am notat cu Q punctul curent fie n interiorul cilindrului D fie pe suprafata D

a sa. Integralele de volum sunt de ordinul lui 4 , integrala pe suprafata laterala este de
n )2 + o(2 ), respectiv T (P,

n )2 +
ordinul lui 3 , integralele pe baze fiind T (P,
o(2 ). Daca mpartim cu 2 si facem 0 obtinem rezultatul asteptat
n)=0
T (P,
n ) + T (P,
,
si opusii lor
n
Dac
a n punctul P consider
am doi vectori de m
arime cu versorii
1 n2
si prin extremit
atile lor ducem plane perpendiculare pe ei si dou
a plane perpendiculare
pe acestea la distante
de P obtinem o prism
a dreapt
a A0 B 0 C 0 D0 D00 C 00 B 00 A00 ale c
arei
2
baze sunt romburi de laturi l = |
si ale c
arei fete laterale sunt p
atrate cu aceeasi
u|
. Fie E, F, G, H centrele fetelor laterale cu normalele

u =
n
n
latur
a. Am notat
1
2
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
132
,
,
n
n
n
a prism
a n raport
1
2
1 n2 . Scriem teorema momentului cinetic pentru aceast
cu centrul s
au P
Z
Z
Z
Q ( rQ rP ) aQ dvQ = ( rQ rP ) FQ dvQ + (
r
Q rP ) T (Q, nQ )daQ .
D
Cum datorit
a teoremei de medie avem
a
Q
Q = P aP + O()
FQ = FP + O()
si pentru c
a P este centrul prismei
Z
(
r
Q rP ) dvQ = 0
integralele de volum sunt de ordinul lui 5 . Integrala de suprafata se desface n suma

integralelor pe fiecare fata. Integrala pe fata A0 B 0 C 0 D0 D00 C 00 B 00 A00 se poate scrie
Z
(
r
Q rP ) T (Q, nQ )daQ = ( rE rP ) T (P, n1 )l + o( ),
A0 ..A00
la fel celelalte integrale. Avem astfel

h
i
3
) (
) 8 +
(
n
n
u
)
T
(P,
n
u
)
T
(P,
n
2
1
1
2
|
u |4
83
+ o(5 ) = 0
+
u T (P,
u)
u |2
|
Imp
artind cu 3 si f
acnd 0 avem
) (
) + |
(
n
u T (P,
u ) = 0.
n
u |2
u ) T (P,
n
u ) T (P,
n
2
1
1
2
u avem relatia de reciprocitate

Inmultind scalar cu

n
2 T (P, n1 ) n1 T (P, n2 ) = 0.
Rezult
a c
a dac
a scriem
T (P,
n ) = Tnx i + Tny j + Tnz k
n = nx i + ny j + nz k
3.4. SPATII
vom putea scrie
T
nx
Tny
Tnz
133
T
T
T
xx xy xz

= Tyx Tyy Tyz

Tzx Tzy Tzz
n
x
ny
nz
matricea fiind simetric

a, componentele depinznd de punctul P . Txy reprezint
a compo
nenta dup
a j a tensiunii pe o fata normal
a la i sau componenta dup
a i a tensiunii
pe o fata normal
a la j , etc. Aplicatia linear
a rezultat
a ca si matricea sa se numeste
tensorul tensiunii n punctul P.
Endomorfismele autoadjuncte au o serie de propriet
ati remarcabile.
Teorema 3.4.15 Toate radacinile polinomului caracteristic al unui endomorfism autoadjunct sunt reale, deci sunt valori proprii.
In adev
ar, fie A matricea endomorfismului autoadjunct si o r
ad
acin
a, evenual
complex
a a polinomului caracteristic P () = det(A I) = 0. Atunci sistemul
AX X = 0
are o solutie complex
a nebanal
a X. Polinomul caracteristic avnd coeficientii reali are
si r
ad
acina conjugat
a . Vom avea atunci
AX X = 0.
aznd avem
Inmultind prima relatie la stnga cu X t si a doua cu X t si sc
X t AX X t AX X t X + X t X = 0.
Dar
t
X t AX X t AX = X t AX (X At X)t = X t AX X t At X = 0
si
X t X = (X t X)t = X t X 6= 0.
a R.
Rezult
a = adic
Teorema 3.4.16 Vectorii proprii ai unui endomorfism autoadjunct corespunzatori unor
valori proprii diferite sunt ortogonali.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
134
In adev
ar, dac
a x, y sunt vectori proprii corespunz
atori valorilor proprii diferite ,
avem
f (x) = x
f (y) = y.
Inmultind scalar prima relatie cu y si a doua cu x, prin sc
adere avem
< f (x), y > < f (y), x >= ( ) < x, y >= 0
de unde < x, y >= 0.
Din teorema (3.4.12) rezult
a
Teorema 3.4.17 Daca V 0 este un subspatiu invariat de un endomorfism autoadjunct,
atunci si complementul ortogonal V 0 este subspatiu invariat de endomorfism.
Demonstr
am acum o teorem
a care ne permite s
a caracteriz
am si altfel endomorfismele autoadjuncte:
Teorema 3.4.18 (teorema de caracterizare a endomorfismelor autoadjuncte) Daca f : V V este un endomorfism autoadjunct pe spatiul euclidian V, atunci exista o baza
ortonormata a lui V formata din vectori proprii ai endomorfismului f , baza pe care
matricea endomorfismului are forma diagonala, pe diagonala fiind valorile proprii.
Demonstr
am teorema prin inductie n raport cu dimensiunea lui V . Pentru un spatiu
unidimensional teorema este evident
a pentru c
a aici orice vector nenul este propriu si se
poate lua ca baz
a un versor. Presupunem teorema adev
arat
a pentru spatiile euclidiene
de dimensiune k-1 si ar
at
am c
a este adev
arat
a si pentru spatiile V de dimensiune k.
Endomorfismul f are cel putin o valoare proprie si deci exist
a cel putin un spatiu unidimensional V1 invariant fata de f. Fie e1 versorul din acest subspatiu. Complementul
ortogonal V1 este un subspatiu de dimensiune k 1 invariant fata de f. Restrictia lui f
a ipotez
a exist
a o baz
a ortonormat
aa
la V1 este un endomorfism autoadjunct si deci dup
lui V1 format
a din vectorii e2 , e3 , , ek vectori proprii pentru restrictie si deci si pentru
T. Este clar c
a vectorii e1 , e2 , e3 , , ek alc
atuiesc o baz
a ortonormat
a a lui V.
3.4. SPATII
135
Baza din enuntul teoremei se g

aseste n modul obisnuit: se g
asesc valorile proprii si
vectorii proprii corespunz
atori. Dac
a unei valori proprii i corespund mai multi vectori
proprii se ortonormalizeaz
a sistemul acestora.
Teorema demonstrat
a cap
at
a formularea matriceal
a
Teorema 3.4.19 (teorema de structura a matricelor simetrice) Daca A este o matrice simetrica atunci exista o matrice ortogonala S astfel ca A0 = S t AS este matrice
diagonala.
Sub o alt
a form
a teorema (3.4.18) se enunta
Teorema 3.4.20 Daca f : V V este un endomorfism autoadjunct pe spatiul euclidian V atunci exista o baza ortonormata e1 , e2 , , en a lui V si numerele 1 , 2 , , n
astfel ca pentru orice x V
f (x) = 1 < x, e1 > e1 + 2 < x, e2 > e2 + + n < x, en > en .
Sub form
a matriceal
a avem
Teorema 3.4.21 Daca notam cu U1 , U2 , , Un coloanele componentelor vectorilor proprii ai matricei simetrice A corespunzatori valorilor proprii 1 , 2 , , n atunci
A = 1 U1 U1t + 2 U2 U2t + + n Un Unt .
Un endomorfism a c
arui matrice pe o baz
a ortonormat
a este matricea unitate cu elea o dilatare (comprimare) dup
a directia versorului ei .
mentul ii nlocuit cu reprezint
Teoremele precedente arat
a c
a orice endomorfism autoadjunct cu valori proprii nenule
este de fapt o compunere de dilat
ari (comprim
ari) dup
a n directii ortogonale dou
a cte
dou
a. Unei valori proprii nule i corespunde proiectia ortogonal
a pe complementul ortogonal al subspatiului propriu corespunz
ator valorii proprii nule. Unei valori proprii cu
multiplicitatea algebric
a m i corespunde un subspatiu invariant de dimensiune m.
su (
x)=
x 2(
x
u )
u are vectorul propriu
u corespunzator valorii proprii =
1 si orice vector perpendicular pe

u este vector propriu corespunzator valorii proprii
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
136
v)
u , atunci (
u ,
v ,
u
v un versor ortogonal pe
= 1. Deci daca notam prin
este o baza ortonormata pe care matricea lui
A0 = 0
su este
0 0
1 0 .
0 1
Exemplul 3.4.4.4 Ca aplicatie a ultimei teoreme sa rezolvam urmatoarea problema:

un resort de lungime l si coeficient de rigiditate k este legat de un perete fix. De capatul
resortului este legat un corp de masa m. In continuare pe aceeasi dreapta de acest corp
este legat un alt resort identic cu primul. De acesta este legat un corp de masa m de
care se leaga un alt resort identic cu celelalte si se fixeaza la un alt perete fix. Corpurile
aluneca fara frecare pe o suprafata. Presupunem ca masa resorturilor este neglijabila.
Daca notam prin 1 , 2 abaterile corpurilor de la pozitia de echilibru putem scrie ecuatiile
de miscare
m100 + k1 k(2 1 ) = 0
m200 + k(2 1 ) + k2 = 0.
Prin accent am notat derivata n raport cu timpul. Trebuie determinata miscarea celor
doua corpuri. Notnd
k
m
= 2 se poate scrie matriceal

X 00 + AX = 0
unde
X=
1
2
,A =
2 2 2
Cum matricea A este simetrica exista o matrice ortogonala S astfel ca matricea A0 =

S t AS este diagonala. Pentru a gasi matricea S si matricea A0 gasim valorile proprii si
vectorii proprii:
Q() = 2 42 + 34 = 0 1 = 2 , 2 = 3 2 .
Versorul propriu corespunz
ator lui 1 este e01 =
spunz
ator lui 2 este e02 = 12 e1 +
1 e2
2
1 e1
2
1 e2 ,
2
iar versorul propriu core-
si deci matricea S este
1
1
2
S= 2
1
2
1
2
3.4. SPATII
si
A0 =
137
a nmultire la
Punnd X = SY ecuatia matriceal
a initial
a devine SY 00 + ASY = 0. Dup
a sistemul
stnga cu S t avem Y 00 + A0 Y = 0 adic
100 + 32 1 = 0,
200 + 2 2 = 0,
a c
arui solutie este
1 = A1 cos( 3t + 1 ),
2 = A2 cos(t + 2 ).
Rezult
a
adic
a
1
2
1
2
1
2
12
1
2
A1 cos( 3t + 1 )
A2 cos(t + 2 )
1
1
1 = A1 cos( 3t + 1 ) A2 cos(t + 2 )
2
2
1
1
2 = A1 cos( 3t + 1 ) + A2 cos(t + 2 ).
2
2
Constantele A1 , A2 , 1 , 2 se determin
a din conditiile initiale. Expresiile lui 1 , 2 pun
n evidenta asa numitele moduri fundamentale 1 , 2 si pulsatiile fundamentale 3, .

Pulsatiile fundamentale sunt legate evident de valorile proprii ale matricei A, ele fiind
radicalii valorilor proprii. Aceasta este situatia n care apar n multe aplicatii practice
valorile proprii ale matricelor.
3.4.5
Exercitii
1. S
a se studieze endomorfismul care pe
A = 2
baza ortnormat
a (e1 , e2 , e3 ) are matricea
2 0
6
2 .
2
7
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
138
R. Pe baza obtinut
a cu matricea de trecere
endomorfismul are matricea
S=
2
3
2
3
2
3
13
1
3
13 23
2
2
3
3
3 0 0
A0 = 0 6 0 .
0 0 9
2. S
a se studieze endomorfismul care pe
A= 1
baza ortonormat
a (e1 , e2 , e3 ) are matricea
1 2
1 2 .
2 4
R. Pe baza obtinut
a cu matricea de trecere
1
2
endomorfismul are matricea
1
3
1
S = 1
2
0
13
0 0 0
A0 = 0 0 0
0 0 6
3.4.6
1
6
1
6
2
Endomorfisme izometrice (ortogonale)
Definitia 3.4.14 Un endomorfism f al unui spatiu euclidian V se numeste izometric

sau ortogonal daca el pastreaza produsul scalar, adica pentru orice x, y V are loc
relatia < f (x), f (y) >=< x, y > .
Relatia din definitie justific
a denumirea de izometric (aceeasi metric
a).
x)=
x 2(
x
u )
u este izometric pentru ca se verifica imediat ca su (
x )sy (
y)=
su (
x
y . Intr-un spatiu euclidian oarecare endomorfismul lui Hausholder s (x) = x 2 <
u
x, u > u este si simetric si izometric.
3.4. SPATII
139
Teorema 3.4.22 Endomorfismul f al spatiului euclidian V este izometric daca si numai daca pastreaza marimea (norma) vectorilor, adica pentru orice x V avem |f (x)| =
|x|.
In adev
ar din definitie, pentru y = x rezult
a < f (x), f (x) >=< x, x > adic
a |f (x)| =
|x|. Invers dac

a pentru orice x V avem |f (x)|2 = |x|2 din relatia
< f (x + y), f(x + y) >= |f (x)|2 + 2 < f (x), f (y) > +|f (y)|2 =
= |x + y|2 = |x|2 + 2 < x, y > +|y|2
rezult
a < f (x), f (y) >=< x, y > .
Teorema 3.4.23 Endomorfismul f al spatiului euclidian V este izometric daca si numai daca are invers si inversul sau coincide cu adjunctul sau.
In adev
ar, dac
a f este izometric rezult
a c
a pentru orice x, y V avem
< x, f (f (y)) >=< f (x), f(y) >=< x, y >
a f (f (y)) = y pentru orice y. Deci
adic
a < x, f (f (y)) y >= 0 pentru orice x. Rezult
f f = i sau f 1 = f . Reciproca se verific
a imediat.
Matriceal putem enunta
Teorema 3.4.24 Endomorfismul f al spatiului euclidian V este izometric daca si numai daca ntr-o baza ortonormata a lui V i corespunde o matrice ortogonala A : A1 =
At .
Matricea A = I 2UU t a endomorfismului lui Hausholder este ortogonala.
a rezult
a
Teorema 3.4.25 Endomorfismul f al spatiului euclidian V este izometric daca si numai daca el transforma elementele unei baze ortonormate tot n elementele unei baze
ortonormate.
Intr-un spatiu euclidian n-dimensional un endomorfism izometric este determinat
deci de
n2 [n + (n 1) + (n 2) + + 1] = n2
parametri reali.
n(n + 1)
n(n 1)
=
2
2
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
140
Teorema 3.4.26 Determinantul matricei unui endomorfism izometric pe o baza ortonormata este 1.
Teorema 3.4.27 Radacinile polinomului caracteristic al unei matrice ortogonale cu elemente reale au modulul egal cu unitatea.
Fie A matrice ortogonal
a si o r
ad
acin
a a ecuatiei det(A I) = 0. Atunci sistemul
(A I)X = 0 are o solutie nebanal
a eventual complex
a. Din relatia AX = X
t
prin transpunere si conjugare avem X At = X. Inmultind membru cu membru avem

t
X At AX = XX de unde, tinnd cont c

a At A = I, rezult
a = 1.
Teorema 3.4.28 Daca subspatiul V 0 al spatiului euclidian V este invariat de endomorfismul izometric f atunci si complementul sau ortogonal V 0 este invariat de endomorfism.
In adev
ar, V 0 este invariat de f = f 1 si deci si de f = (f 1 )1 .
Dac
a V este un spatiu euclidian unidimensional, este evident c
a exist
a doar dou
a
endomorfisme izometrice: cel pentru care f (x) = x pentru orice x V si cel pentru care
f (x) = x pentru orice x V.
Fie acum V un spatiu euclidian de dimensiune 2, dim(V ) = 2 si f un endomorfism
izometric al s
au. Spatiul V este izomorf cu spatiul vectorilor de pozitie ai punctelor
dintr-un plan. Dac
a
A=
11 12
21 22
este matricea endomorfismului pe o baz

a ortonormat
a, atunci sau det(A) = 1 sau
det(A) = 1. Avem n plus
(11 )2 + (12 )2 = 1
11 21 + 12 22 = 0
(21 )2 + (22 )2 = 1
Din ultima conditie rezult
a c
a exist
a astfel c
a 21 = sin, 22 = cos. A doua conditie
mpreun
a cu conditia det(A) = 1 conduce la sistemul
11 sin + 12 cos = 0
11 cos 12 sin = 1
3.4. SPATII
141
de unde rezult
a 11 = cos, 12 = sin. Am g
asit deci
A=
cos sin
sin
cos
adic
a o matrice ortogonal
a simetric
a cu polinomul caracteristic p() = 2 1 cu valorile
proprii 1 = 1, 2 = 1 c
arora le corespund versorii proprii ortogonali e1 , e2 . Endomorfismul este deci o simetrie fata de dreapta de versor e2 .
Dac
a lu
am conditia det(A) = 1 g
asim
A=
cos sin
sin cos
adic
a endomorfismul poate fi considerat o rotatie plan
a de unghi .
Cum polinomul caracteristic al unui endomorfism izometric pe un spatiu euclidian
are cel putin o r
adacin
a real
a de modul 1 sau o pereche de r
ad
acini complexe de modul
1 se poate demonstra imediat prin inductie complet
a ca la teorema (3.4.18) urm
atoarea
Teorema 3.4.29 (de structura a endomorfismelor izometrice) Daca f este un endomorfism izometric al spatiului euclidian V atunci spatiul V se poate scrie ca o suma
directa de subspatii de dimensiune cel mult doi invariante fata de f si doua cte doua
ortogonale.
Cu un enunt matriceal avem
Teorema 3.4.30 (de structura a matricelor ortogonale) Daca A este o matrice ortogonala de ordin n atunci exista o matrice ortogonala S astfel nct B = S 1 AS unde B
este o matrice de forma
B=
C1 0
0
..
.
C2
..
.
..
.
Cs
0
..
.
unde Ci sunt matrice ortogonale de ordinul ni 2; pentru ni = 1 avemCi = 1, iar

pentru ni = 2 Ci este o matrice de rotatie plana; n1 + n2 + ns = n.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
142
In spatiul vectorilor liberi sau al vectorilor de pozitie orice endomorfism izometric

cu determinantul matricei asociate egal cu +1 este o rotatie n jurul unei drepte al
c
arei vector director este vector propriu corespunz
ator valorii proprii = 1. Exist
a
o baz
a ortonormat
a cu al treilea element egal cu versorul propriu n care matricea
endomorfismului este
cos sin 0
sin cos
0 .
0
0
1
Unghiul de rotatie este dat de relatia
2 cos + 1 = T r(A).
Exemplul 3.4.6.2 Consideram endomorfismul definit pe spatiul vectorilor liberi care
pe baza ortonormata (
e ,
e ,
e ) are matricea
1
2
3
A=
13
2
3
2
3
13
2
3
13
2
3
2
3
Se verifica imediat ca matricea A este ortogonala AAt = 1. Polinomul caracteristic este
2
3 13
1
2
P () = 3
= ( 1)(2 + 1).
3
3
2
2
3
3
3
Se gasesc radacinile 1,2 =
e1 +
sorul propriu e03 = 13
1
2
i 23 , 3 = 1. Valorii proprii 3 = 1 i corespunde ver
1
e + 1
e . Endomorfismul reprezinta o rotatie n jurul
2
acestui versor de unghi = 3 , cum rezulta fie din relatia 2 cos + 1 = 2 fie din expresia
radacinilor 1,2 . Daca n subspatiul vectorilor perpendiculari pe e03 alegem o baza orto
e 1
e , e0 = 1
e + 1
e 2
e obtinem baza spatiului n care
normata e0 = 1
1
matricea endomorfismului este
0
A =
1
2
3
2
23
1
2
0 .
3.4. SPATII
Matricea de trecere este matricea ortogonala
1
2
Se verifica relatia A0 = S t AS.
143
1
6
1
S = 1
2
0
26
1
3
1
3
1
Din forma matricei endomorfismului izometric reg

asim pe o alt
a cale c
a rotatia de
u este dat
a de relatia
unghi n jurul versorului

R
u , ( x ) = x cos + ( u x ) sin + u ( u x )(1 cos ).
Dnd lui valori particulare obtinem endomorfisme care au mai fost amintite.
u care trece prin origine unghiul

Dac
a un rigid se roteste n jurul unei axe de versor
de rotatie este functie de timp (t). Punctul care la momentul initial avea vectorul de
r va avea la momentul t vectorul de pozitie

pozitie
r =
r cos + (
u
r ) sin +
u (
u
r )(1 cos ).
Pozitia punctului este determinat
a de trei parametri reali: doi parametri de la versorul
u plus unghiul . Rezult

a c
a viteza acestui punct este
0
d
r sin + (
u
r ) cos +
u (
u
r ) sin ]
v = [
dt
sau
=
r0
u r0
v =
dt
=
u d
unde am notat
vectorul numit viteza de rotatie.
dt
Vom deduce acum distributia vitezelor ntr-un rigid n miscare. Dac
a A, B, C sunt
trei puncte ale rigidului la momentul t = 0, ele devin A0 , B 0 , C 0 la momentul t asfel nct

|AB| = |A0 B 0 |, |BC| = |B 0 C 0 |, |AC| = |A0 C 0 |. Exist

a un endomorfism izometric care
a S(t) este matricea ortogonal

a a acestui endomorfism
duce pe AB n A0 B 0 , etc. Dac
vom avea matriceal cu notatii evidente
XB0 XA0 = S(t)(XB XA ).
Derivnd avem
XB0 X A0 =S (t)(XB XA ) =S (t)S(t)t (XB0 XA0 ).
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
144
(t) astfel c
a avem
a, rezult
a c
a exist
a un vector
Matricea S (t)S(t)t fiind antisimetric
0 0
v
B 0 = vA0 + (t) A B
adic
a vitezele punctelor unui rigid sunt cunoscute de ndat
a ce cunoastem viteza unui
v
(t) numit viteza unghiulara instantanee a rigidului.
punct
si vectorul
A0
3.4.7
Exercitii
1. S
a se studieze endomorfismul definitpe un spa
tiu euclidian bidimensional care
3
4
5
.
ntr-o baz
a ortonormat
a are matricea A = 5
4
5
3
5
R. Endomorfismul este o rotatie de unghi dat de cos = 35 , sin = 45 .
2. S
a se studieze endomorfismul definitpe un spatiu euclidian
tridimensional care
29
28
20
45
45
45
28
4
35
ntr-o baz
a ortonormat
a are matricea A = 45
.
45
45
20
35
20
45
45
45
R. Endomorfismul este o rotatie de unghi dat de cos = 35 , sin = 45 n jurul
u = 13 i + 23 j + 23 k .
dreptei care trece prin origine de versor
3. S
a se studieze endomorfismul definitpe un spatiu euclidian
tridimensional care
2
1
2
3
3 3
1
2
ntr-o baz
a ortonormat
a are matricea A = 3 3 3 .
1
2
2
3
3
3
R. Endomorfismul este o rotatie de unghi (0, ), cos = 1
n jurul dreptei care
3
u = 2 i + 1 j .
trece prin origine de versor
5
4. S
a se arate c
a dac
a x este un vector dintr-un spatiu euclidian cu baza ortonormat
a e1 , e2 , , en exist
a un endomorfism al lui Hausholder corespunz
ator unui versor
u din subspatiul [ek , ek+1 , en ] astfel c
a su (x) [e1 , e2 , , ek ]. Aceast
a propozitie d
a
posibilitatea triunghiulariz
arii unei matrici prin nmultirea la stnga cu un sir de matrici
ortogonale si simetrice.
3.4.8
Endomorfisme oarecare n spatii euclidiene
Teorema 3.4.31 Daca f este un endomorfism al unui spatiu euclidian atunci endomorfismul f f este un endomorfism autoadjunct ale carui valori proprii sunt pozitive.
3.4. SPATII
145
In adev
ar putem scrie (f f ) = f (f ) = f f. Fie acum o valoare proprie
a lui f f si x un vector propriu corespunz

ator. Atunci
< (f f )(x), x >=< f (f (x)), x >=< f (x), f (x) >= < x, x >
de unde 0.
Din punct de vedere matriceal avem
Teorema 3.4.32 Daca A este o matrice patratica atunci matricea At A este o matrice
simetrica cu toate valorile proprii pozitive.
Teorema 3.4.33 Daca f este un endomorfism al unui spatiu euclidian atunci exista
un endomorfism autoadjunct d asfel ca d2 = f f.
In adev
ar, exist
a o baz
a ortonormat
a n care f f are o matrice diagonal
a cu
elementele de pe diagonal
a pozitive
0
A=
2 0
.
0 0
0 n
Atunci endomorfismul din teorem

a este cel care n aceeasi baz
a ortonormat
a are matricea

1 0
0
2 0
B=
0
0

0
0
n
Teorema 3.4.34 Pentru orice matrice patratica A exista o matrice patratica simetrica
B astfel nct A = B 2 .
Desi teorema urm
atoare este valabil
a pentru orice endomorfism al unui spatiu euclidian, o vom enunta si demonstra numai pentru endomorfisme bijective, aici demonstratia
fiind imediat
a si acesta fiind si cazul care prezint
a importanta practic
a.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
146
Teorema 3.4.35 (teorema de descompunere a unui endomorfism oarecare) Orice endomorfism inversabil este produsul ntre un endomorfism ortogonal si un endomorfism
autoadjunct n aceasta ordine sau n ordine inversa.
In adev
ar dac
a f este un endomorfism inversabil, f f este autoadjunct cu toate
valorile proprii strict pozitive si exist
a endomorfismul autoadjunct inversabil d astfel c
a
d2 = f f. Not
am h = f d1 . Avem
h h1 = f d1 (f d1 ) = f d1 d1 f = f f 1 f 1 f = i,
deci h este endomorfism ortogonal. Atunci f = h d, c.c.t.d.
Teorema arat
a c
a orice endomorfism inversabil este compunerea ntre rotatii, simetrii
si dilat
ari.
3.4.9
Deplas
ari n spatii euclidiene
Definitia 3.4.15 Se numeste deplasare n spatiul euclidian V orice aplicatie d : V V

cu proprietatea ca pentru orice x, y V are loc relatia
|d(y) d(x)| = |y x|.
Exemplul 3.4.9.1 Daca a V este un element fixat atunci aplicatia
ta (x) = a + x
este o deplasare numita translatia de vector a.
Exemplul 3.4.9.2 Orice endomorfism izometric f : V V este si o deplasare pe
spatiul euclidian V.
Exemplul 3.4.9.3 Daca n este un versor n V si R atunci aplicatia
s(x) = x + 2( < x, n >)n
este o deplasare numita simetria fata de hiperplanul de ecuatie < x, n > = 0.
Este evident c
a dac
a d1 , d2 sunt dou
a deplas
ari pe spatiul euclidian V atunci si
compunerea lor d2 d1 este tot o deplasare pe V. In particular, compunerea dintre o
translatie si un endomorfism ortogonal este o deplasare. Orice deplasare pe un spatiu
euclidian este de aceast
a form
a.
3.4. SPATII
147
Teorema 3.4.36 (teorema de structura a unei deplasari) Daca d : V V este o

deplasare a spatiului euclidian V atunci exista n mod unic un endomorfism ortogonal
f : V V si o translatie t : V V astfel ca d = t f.
In adev
ar fie a = d(0) si not
am cu t translatia de vector a. Not
am f = t1 d si
trebuie s
a ar
at
am c
a f este un endomorfism izometric. In primul rnd observ
am c
af
este o deplasare cu f (0) = 0 care p
astreaz
a norma pentru c
a pentru orice x V
|f (x)| = |f (x) f (0)| = |x 0| = |x|.
De aici rezult
a c
a f p
astreaz
a si produsul scalar pentru c
a pentru orice x, y V
1
|f (x)|2 + |f (y)|2 |f (x) f (y)|2 =
2
1 2
|x| + |y|2 |x y|2 =< x, y > .
=
2
< f (x), f (y) >=
A mai r
amas de ar
atat c
a f este linear, adic
a pentru orice x, y V si pentru orice
, R
f (x + y) f (x) f (y) = 0.
Este suficient s
a ar
at
am c
a vectorul din stnga egalit
atii este ortogonal pe vectorii unei
a ortonormat
a a lui V. Cum f p
astreaz
a
baze ortonormate a lui V. Fie (e1 , e2 , , en ) o baz
a ortonormat
a si avem
produsul scalar rezult
a c
a (f (e1 ), f (e2 ), , f (en )) este tot o baz
pentru i = 1, 2, , n
< f (x + y) f (x) f (y), f (ei ) >=
= < x + y, ei > < x, ei > < x, ei >= 0.
Deci f este un endomorfism izometric. Unicitatea perechii t, f rezult
a din faptul c
a
translatia t trebuie s
a satisfac
a conditia t(0) = (tf )(0) = t(f (0)) = d(0) si c
a f = t1 d.
Din demonstratia f
acut
a rezult
a c
a pentru orice x V are loc relatia
d(x) = d(0) + f (x)
sau dac
a not
am cu Y coloana coordonatelor lui d(x) pe o baz
a ortonormat
a, cu Y0
coloana coordonatelor lui d(0), cu A matricea ortogonal
a a lui f si cu X coloana coordonatelor lui x pe aceeasi baz
a, avem
Y = Y0 + AX.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
148
Invers, orice aplicatie a spatiului euclidian pe el nsusi de aceast

a form
a este o deplasare
a spatiului euclidian.
Teorema 3.4.37 Oricarei deplasari d a unui spatiu euclidian pe o baza data ortonormata i corespunde o matrice ortogonala A si o coloana Y0 astfel ca vectorului x
cu coloana coordonatelor X i corespunde vectorul y = d(x) cu coloana coordonatelor
Y = Y0 + AX.
3.4.10
Forme lineare n spatii euclidiene
Fie V un spatiu euclidian n-dimensional, G matricea Gram pe baza e1 , e2 , , en si
V dualul s
au, adic
a spatiul formelor lineare definite pe V. Vom nota cu e1 , e2 , , en
a x este un vector fixat din V, atunci

baza lui V dual
a bazei lui V cu ei (ej ) = ij . Dac
produsul scalar < x, y > este o form
a linear
a pe V. Se pune problema dac
a pentru orice
form
a linear
a l pe V g
asim un vector x astfel c
a l(y) =< x, y > . Dac
a not
am cu X, Y
coloanele coordonatelor lui x, y, cu L linia formei l, vom putea scrie
l(y) = LY = X t GY =< x, y >
de unde
Lt = GX
adic
a vectorul x este unic determinat.
Teorema 3.4.38 Pentru orice forma lineara l pe spatiul euclidian V exista un vector
x unic astfel ca l(y) =< x, y > .
Produsul scalar defineste o aplicatie linear
a : V V , (x) = l, care n perechea
de baze date are matricea G. Putem scrie
((e1 ), (e2 ), , (en )) = (e1 , e2 , , en )G.
a cu matricea G1 .
Matricea G fiind nesingular
a, aplicatia are invers
a 1 tot linear
Aplicatia este un izomorfism ntre spatiul V si dualul s
au V . Relatia l(y) =< x, y >
a
se scrie l(y) =< 1 (l), y > . Elementele fi = 1 (ei ), i = 1, 2, , n constituie o alt
baz
a a lui V. Avem
(f1 , f2 , , fn ) = (e1 , e2 , , en )G1 .
3.4. SPATII
149
Putem defini produsul scalar a dou

a forme lineare l =
n
P
i=1
< l, m >=< 1 (l), 1 (m) >=
n
X
li ei , m =
n
P
j=1
mj ej ca fiind
li mj < fi , fj >
i,j=1
adic
a matricea Gram a produsului scalar pe V coincide cu matricea Gram H a bazei
(f1 , f2 , , fn ) a lui V. Vom observa mai nti c
a bazele (e1 , e2 , , en ), (f1 , f2 , , fn )
sunt biortogonale adic
a
1 pentru j = i
< ei , fj >= ij , i, j = 1, 2, , n, ij =
.
0 pentru j 6= i
In adev
ar, avem
(e1 , e2 , , en )t (f1 , f2 , , fn ) = (e1 , e2 , , en )t (e1 , e2 , , en )G = GGt = I.

Din acest motiv baza (f1 , f2 , , fn ) se numeste baza reciproca a bazei (e1 , e2 , , en ).
Vom avea
H = (f1 , f2 , , fn )t (f1 , f2 , , fn ) = G1 GG1 = G1 .
Orice vector x din V se descompune unic dup
a cele dou
a baze
x = 1 e1 + 2 e2 + + n en = 1 f1 + 2 f2 + + n fn .
Vom avea
i =< x, fi >, i =< x, ei >, i = 1, 2, , n.
Dac
a trecem de la baza (e1 , e2 , , en ) la baza (e01 , e02 , , e0n ) cu ajutorul matricei
de trecere S, adic
a
(e01 , e02 , , e0n ) = (e1 , e2 , , en )S,
(e1 , e2 , , en ) = (e01 , e02 , , e0n )T
atunci matricea Gram devine
G0 = S t GS,
G = T t G0 T.
Atunci baza
(f1 , f2 , , fn ) = (e1 , e2 , , en )G1
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
150
devine
(f10 , f20 , , fn0 ) = (e1 , e2 , , en )ST G1 T t = (f1 , f2 , , fn )T t

sau
(f10 , f20 , , fn0 )t = T (f1 , f2 , , fn )t .
Deci coloana elementelor bazei reciproce se schimb
a ca si coloana X a componentelor
vectorului x
x = (e1 , e2 , , en )X = (e01 , e02 , , e0n )X 0 ,
X 0 = T X, X = SX 0 ,
adic
a contravariant. In ce priveste componentele vectorului x pe bazele reciproce
x = (f1 , f2 , , fn )Y = (f10 , f20 , , fn0 )Y 0
rezult
a
Y 0 = S t Y, Y = T t Y 0
sau dac
a trecem la liniile lor
Y 0t = Y t S, Y t = Y 0t T,
adic
a se schimb
a ca si liniile bazelor. Din acest motiv componentele 1 , 2 , , n ale lui
x se numesc componentele contravariante, iar componentele 1 , 2 , , n ale aceluiasi
vector x se numesc componentele covariante.
3.4.11
Forme bilineare si forme p

atratice n spatii euclidiene
Teorema 3.4.39 Daca b : V V R este o forma bilineara pe spatiul euclidian V

atunci exista endomorfismele unice f : V V, g : V V astfel nct pentru orice x, y
V are loc relatia b(x, y) =< x, f (y) >=< y, g(x) >; endomorfismul g este adjunctul lui
f.
In adev
ar, notnd cu X, Y coloanele coordonatelor lui x, y, cu G matricea Gram, cu
B, A, C matricele formei b si ale endomorfismelor f, g, trebuie s
a avem
b(x, y) = X t BY = X t GAY = Y t GCX = X t C t GY.
3.4. SPATII
151
Cum X, Y sunt arbitrare, rezult

a
B = GA = C t G
adic
a
A = G1 B, C = B t G1 , C = At .
Evident, endomorfismele determinate n mod unic satisfac conditiile cerute.
Dup
a aceast
a teorem
a exist
a o bijectie ntre formele bilineare si endomorfismele spatiului euclidian. Formelor bilineare simetrice le corespund endomorfisme autoadjuncte.
Formei bilineare care coincide cu produsul scalar i corespunde endomorfismul identitate
f (x) = x.
Teorema 3.4.40 Aplicatia p : V V este o forma patratica pe spatiul euclidian V
daca si numai daca exista un endomorfism autoadjunct f : V V astfel nct pentru
orice x V sa avem p(x) =< f (x), x > . Intr-o baza ortonormata matricea endomorfismului f coincide cu matricea formei patratice.
Intr-o baz
a oarecare cu matricea Gram G, dac
a P este matricea formei p
atratice si
A matricea endomorfismului adjunct asociat ar trebui s
a avem
X t P X = X t GAX
a
adic
a A = G1 P. Endomorfismul astfel determinat este autoadjunct pentru c
(G1 P X)t GY = X t P G1 GY = X t GG1 P Y.
Not
am c
a vectorii proprii ai endomorfismului asociat sunt dati de sistemul
(A I)X = (G1 P G1 G)X = G1 (P G)X = 0
sau
(P G)X = 0.
Polinomul caracteristic va fi proportional cu
Q() = det(P G).
Conform teoremei de caracterizare a endomorfismelor autoadjuncte rezult
a
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
152
Teorema 3.4.41 Daca p : V V este o forma patratica pe spatiul euclidian V atunci

exista o baza ortonormata formata din vectori proprii ai endomorfismului asociat n care
forma patratica se reduce la forma canonica, coeficientii patratelor fiind valorile proprii
ale endomorfismului asociat.
Din punct de vedere matriceal dac
a consider
am c
a matricea simetric
a A este matricea
unei forme p
atratice ntr-un spatiu euclidian ntr-o baz
a ortonormat
a reg
asim
Teorema 3.4.42 (teorema de structura a matricelor simetrice) Daca A este o matrice
simetrica atunci exista o matrice ortogonala S astfel ca A0 = S t AS este diagonala.
Dac
a consider
am c
a matricea simetric
a A este matricea unei forme p
atratice ntr-un
spatiu euclidian ntr-o baz
a cu matricea Gram G avem
Teorema 3.4.43 Daca A este o matrice simetrica si G o matrice simetrica pozitiv
definita atunci exista o matrice inversabila S astfel ca S t GS = I si S t AS = unde
este o matrice diagonala ale carei elemente sunt radacinile polinomului caracteristic
Q() = det(P G) = 0.
Exemplul 3.4.11.1 Intr-un spatiu euclidian V pe baza ortonormata (e1 , e2 , e3 ) se considera forma patratica astfel ca lui x = 1 e1 + 2 e2 + 3 e3 i corespunde numarul
p(x) = 1 2 + 2 3 + 3 1 .
Matricea formei patratice pe baza data este
0 12
A = 12 0
1
2
Se gaseste polinomul caracteristic
1
2
1
2
1
2
1
P () = det(A I) = ( 1)( + )2
2
si deci exista o baza ortonormata (e01 , e02 , e03 ) pe care forma patratica se scrie
1
1
p(x) = 102 202 302 .
2
2
3.4. SPATII
153
Versorii bazei sunt vectorii proprii. Pentru 1 = 1 sistemul care da vectorii proprii este
1
1 + 2 +
2
1
1 2 +
2
1
3 = 0
2
1
3 = 0
2
(a treia ecuatie este consecinta a celor doua scrise) cu solutia

1
2
3
=
=
3
3
3
si putem lua versorul e01 =
1 e1
3
+ 13 e2 + 13 e3 . Pentru = 12 sistemul care da vectorii
proprii se reduce la o singura ecuatie

1 + 2 + 3 = 0
spatiul vectorilor proprii fiind bidimensional. Lund 3 = 0, 2 = 1 avem 1 = 1 si
gasim versorul propriu e02 =

primilor doi e03 =
ortogonala
1 e1
6
1 e1
2
1 e2
6
1 2 .
2
2 e3 .
6
S=
Legatura ntre coordonate este

2 =
t
1
1
1
0 12 21
2
6
3

1

3 12 16 12 0 12

1
1
1
1
0
6
0
2
2
3
Rezulta ca matricea de trecere este matricea
1
3
1
3
1
1
3
1
3
1
3
Pe e03 l obtinem ca produs vectorial al
1
2
12
0
1
2
12
0
1
3
1
3
1
1
6
1
16
1
6
1
16
1
2
12
0
10
0
2 .
0
3
1
6
1
16
1 0
0

= 0 12 0

0 0
12
Exemplul 3.4.11.2 Sa consideram acum ntr-un spatiu bidimensional n baza (e1 , e2 )
formele patratice care lui x = 1 e1 + 2 e2 fac sa-i corespunda numerele

q(x) = 212 + 21 2 + 322 ,
p(x) = 712 + 21 2 + 1322 .
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
154
Aceste forme patratice au pe baza respectiva matricele
2 1
,
G =
1 3
7 1
.
A =
1 13
Observam ca ambele matrice sunt pozitiv definite. Sa gasim o baza (e01 , e02 ) pe care
formele patratice sa se scrie sub forma
q(x) = 102 + 202 ,
p(x) = 1 102 + 2 202 .
Vom putea considera ca matricea G este matricea Gram a unui produs scalar pe spatiul
dat. Numerele 1 , 2 sunt radacinile polinomului caracteristic
7 2 1
= 5(2 9 + 18)
P () = det(A G) =
1 13 3
Gasim 1 = 6, 2 = 3. Vectorul x = 1 e1 + 2 e2 este vector propriu corespunzator lui

1 = 6 daca
7 2.6 1 6
16
13 3.6
1
2
=0
adica daca 1 + 2 = 0. Marimea vectorului propriu x = e1 e2 este

v
u
u
2
1
1
= 3
< x, x > = t 1 1
1 3
1
1 e1 1 e2 . La fel g
asim
3
3
e02 = 25 e1 + 15 e2 . Matricea de
si deci putem lua versorul e01 =
ca valorii proprii 2 = 3 i
corespunde versorul propriu
trecere este
S=
1
3
13
2
5
1
..
Pe noua baza ortonormata n produsul scalar considerat, matricea primei forme patratice
este
G0 = I =
1 0
0 1
3.4. SPATII
iar a celei de-a doua forme patratice este
A0 =
155
6 0
0 3
Se verifica de-altfel ca S t GS = I si S t AS = A0 . Subliniem ca matricea de trecere nu

este ortogonala..
In aplicatii practice legate de micile vibratii ale unor sisteme n jurul pozitiilor de
echilibru, matricea G este legat
a de energia cinetic
a a sistemului, iar matricea A este
legat
a de energia potential
a a sistemului. Dac
a X este coloana asa numitelor coordonate generalizate atunci determinarea micilor vibratii revine la rezolvarea sistemului de
ecuatii diferentiale GX 00 + AX = 0. Punnd X = SY si nmultind la stnga cu S t
a simplu. Y reprezint
a asa numitele coordonate
obtinem Y 00 + A0 Y = 0 care se rezolv
sau moduri fundamentale.
3.4.12
Exercitii
1. S
a se reduc
a la form
a canonic
a formele p
atratice date pe spatii euclidiene n baze
ortonormate prin
a) p(x) = 512 + 622 + 732 41 2 + 42 3 .
b) p(x) = 12 + 22 + 432 + 21 2 + 41 3 + 42 3 .
156
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
CAPITOLUL 4
CONICE S
I CUADRICE
4.1
4.1.1
Conice
Ecuatia general
a a conicelor
Fie P un plan euclidian raportat la un sistem de coordonate rectangular Oxy cu
versorii i , j .
Definitia 4.1.1 Se numeste conica sau curba de ordinul doi multimea C a punctelor
M(x, y) din plan ale caror coordonate satisfac o ecuatie de forma
a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0

unde coeficientii aij = aji sunt reali.
Denumirea de conic
a se explic
a prin faptul c
a o asemenea curb
a rezult
a din intersectia
unui con circular drept (considerat cu cele dou
a pnze ale sale) cu un plan si deci poate fi:
sau o elips
a sau o hiperbol
a sau o parabol
a sau o pereche de dou
a drepte concurente sau
paralele (cnd conul devine cilindru prin aruncarea vrfului la infinit). Scopul acestui
paragraf este s
a demonstr
am acest lucru.
r = x i + y j putem
Dac
a not
am vectorul de pozitie al punctului M(x, y) prin
scrie ecuatia conicei sub forma
p(
r ) + 2l(
r ) + a33 = 0
CAPITOLUL 4. CONICE SI CUADRICE
158
r ) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 este o form

r ) = a31 x + a32 y este o
unde p(
a p
atratic
a, l(
form
a linear
a, ambele definite pe multimea vectorilor de pozitie. Dac
a not
am cu
a11 a12
x
, L = (a31 , a32 ), X =
A=
y
a21 a22
matricea formei p
atratice pe baza ( i , j ), linia formei lineare respectiv coloana coordonatelor vectorului de pozitie putem scrie ecuatia conicei sub forma matriceal
a
X t AX + 2LX + a33 = 0.
Introducnd o coordonat
a fictiv
a z = 1 putem scrie ecuatia conicei sub forma
a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 xz + 2a23 yz + a33 z 2 = 0.
Introducnd notatiile
a
a
a
11 12 13
A= a21 a22 a23
a31 a32 a33

^
z
t

A L ^
, X= y
=

L a33
z
se poate scrie membrul stng al ecuatiei conicei sub forma unei forme p
atratice de cele
trei variabile x, y, z
^t^ ^
X AX = 0.
^
Matricea A este matricea tuturor coeficientilor ecuatiei conicei.
r ) este
Polinomul caracteristic al formei p
atratice p(
P () = det(A I2 ) = 2 T r (A) + det(A).
^t^ ^
Polinomul caracteristic al formei p

atratice X AX este
^
3
2
P () = det(A I3 ) = + T r (A) (A11 + A22 + A33 ) + det(A).
Vom nota n continuare

^
I = T r (A), = det(A), = det(A), J = A11 + A22 + A33 ,

f (x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 .
Vom ar
ata c
a valoarea expresiilor I, , , J nu se schimb
a la schimbarea sistemului de
coordonate si deci le vom numi invarianti ai ecuatiei conicei.
4.1. CONICE
4.1.2
159
Modificarea ecuatiei conicei la o translatie a sistemului

de coordonate
Dac
a efectu
am o translatie a sistemului de coordonate n punctul O0 (x0 , y0 ) trecnd
de la sistemul Oxy la sistemul O0 x0 y 0 , baza ( i , j ) r

amnnd neschimbat
a, trecem de
la coordonatele x, y la coordonatele x0 , y 0 prin relatiile
x = x0 + x0 ,
y = y 0 + y0
sau matricial
X = X 0 + X0
unde X =
x
y
, X0 =
x0
y
, X0 =
Inlocuind n ecuatia conicei, se obtine o ecuatie de aceeasi form

a
x0
y0
X 0t AX 0 + 2(L + Xot A)X 0 + X0t AX0 + 2LX0 + a33 = 0

cu matricea tuturor coeficientilor
a
a12
a11 x0 + a12 y0 + a13
11
^0
A = a21
a22
a21 x0 + a22 y0 + a23
a11 x0 + a12 y0 + a13 a21 x0 + a22 y0 + a23 f (x0 , y0 )

sau mai scurt
^0
A=
L + AX0
L+
X0t A
f(x0 , y0 )
Forma p
atratic
a nu-si schimb
a coeficientii si deci nu se schimb
a nici expresiile I, .
Dac
a scriem relatiile de schimbare a coordonatelor sub forma
x = x0 + x0 z 0
y = y 0 + y0 z 0
z = z 0 (= 1)
sau matriceal
^
^0
X= S X ,
160
unde am notat
1 0 x0
x
x
^0
X = y , X = y 0 , S = 0 1 y0 ,
0
z
z
0 0 1
^
^0
^0
rezult
a c
a matricea A se scrie sub forma A = S t A S de unde tragem concluzia c
a si
expresia r
amne neschimbat
a pentru c
a noua sa valoare este 0 = (det(S))2 = ..
Deci avem
Teorema 4.1.1 La o translatie a sistemului de coordonate ecuatia conicei ramne de
aceeasi forma si ramn neschimbate expresiile I, , .
4.1.3
Centrul de simetrie al unei conice
Definitia 4.1.2 Se numeste centru de simetrie al conicei C punctul M0 cu proprietatea

ca daca punctul M apartine conicei atunci si punctul M 0 simetricul lui M fata de M0
apartine conicei.
a odat
a cu M
Simetricul lui M(x, y) fata de originea O(0, 0) este M 0 (x, y). Dac
apartine conicei si punctul M 0 trebuie s

a avem
a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0,

a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 2a13 x 2a23 y + a33 = 0
de unde prin sc
adere avem
a13 x + a23 y = 0.
Cum asta trebuie s
a se ntmple pentru orice punct M(x, y) dac
a originea O(0, 0) este
a aceste conditii
centru, rezult
a c
a n mod necesar a13 = a23 = 0. Se vede imediat c
sunt suficiente pentru ca originea O(0, 0) s
a fie centru. F
acnd o translatie n punctul
M0 (x0 , y0 ) rezult
a
Teorema 4.1.2 Punctul M0 (x0 , y0 ) este centru de simetrie al conicei daca si numai
daca coordonatele sale satisfac sistemul de ecuatii
a11 x0 + a12 y0 + a13 = 0
a21 x0 + a22 y0 + a23 = 0.
4.1. CONICE
161
Observ
am c
a determinantul acestui sistem este tocmai expresia . Dac
a 6= 0 sistemul de mai sus are solutie unic
a. Dac
a = 0 acest sistem are o infinitate de solutii
reprezentnd puncte situate pe o dreapt
a numai dac
a = 0. Dac
a = 0 si 6= 0
atunci sistemul nu are nicio solutie. Deci are loc
Teorema 4.1.3 Daca 6= 0 conica are un centru de simetrie unic ale carui coordonate
sunt solutiile sistemului de mai sus. Daca = 0 si = 0 conica are o infinitate de
centre de simetrie situate pe dreapta de ecuatie a11 x + a12 y + a13 = 0 . Daca = 0 si
6= 0 conica nu are centru de simetrie.
Cum membrul stng al ecuatiei conicei se scrie sub forma
f (x, y) = x(a11 x + a12 y + a13 ) + y(a21 x + a22 y + a23 ) + a31 x + a32 y + a33
rezult
a c
a dac
a se face o translatie a sistemului de coordonate ntr-un centru M0 (x0 , y0 ),
dispar termenii de gradul nti n x, y si termenul liber devine
a033 = a31 x0 + a32 y0 + a33 .
Dac
a centrul conicei este unic, 6= 0, atunci termenul liber este dat si de relatia
a033 =
cum rezult
a din invarianta expresiei . Din punct de vedere al calculuilui este preferabil
a
forma calculat
a cu linia a treia a matricei tuturor coeficientilor.
4.1.4
Modificarea ecuatiei conicei la o rotatie a sistemului de

coordonate
Dac
a se trece de la sistemul de coordonate Oxy la
sistemului cu unghiul se trece de la baza ( i , j ) la
cos sin
i0 , j 0 = i , j
sin cos
sistemul Ox0 y 0 printr-o rotatie a

a de relatiile
baza ( i0 , j 0 ) dat
=
i , j S.
Atunci se trece de la coordonatele x, y la coordonatele x0 , y 0 prin relatiile
x
x0
= SX 0
X = =S
y0
y
162
si ecuatia conicei devine
X 0t S t ASX + 2LSX + a33 = 0

adic
a ecuatia este de aceeasi form
a cu matricea tuturor coeficientilor
t
t t
0
S AS S L
^
.
A=
LS
a33
Dac
a scriem relatiile
X= y
de schimbare a coordonatelor sub

x0
cos sin 0

= sin cos
0 y0

0
0
1
z0
forma
^ ^0
=S X , z = z 0 = 1
se poate scrie noua matrice tuturor coeficientilor sub forma

^0
^t ^ ^
A =S AS .
Din expresiile noii matrice a tuturor coeficientilor rezult
a c
a si de aceast
a dat
a expresiile
I, , r
amn neschimbate. In plus si expresia J r
amne neschimbat
a.
Teorema 4.1.4 La o rotatie a sistemului de coordonate, ecuatia unei conice ramne de
aceeasi forma si ramn neschimbati invariantii I, , , J.
4.1.5
Studiul conicelor cu centru unic
Fie o conic
a care n sistemul de coordonate Oxy are ecuatia
a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0.
arui
Presupunem c
a avem 6= 0, deci exist
a un centru de simetrie unic O0 (x0 , y0 ) ale c
coordonate sunt date de sistemul scris cu primele dou
a linii ale matricei tuturor coeficientilor
a11 x0 + a12 y0 + a13 = 0
a21 x0 + a22 y0 + a23 = 0.
4.1. CONICE
163
Dac
a facem o translatie a sistemului de coordonate n centru, deci schimb
am coordonatele prin relatiile
x = x0 + x0
y = y 0 + y0
ecuatia conicei devine
a11 x02 + 2a12 x0 y 0 + a22 y 02 +
= 0.
Reamintim c
a termenul liber este mai simplu de calculat prin relatia
= a31 x0 + a32 y0 + a33 .
Din teoria formelor p

atratice rezult
a c
a exist
a un sistem de coordonate O0 XY n
care ecuatia conicei va fi de forma
1 X 2 + 2 Y 2 +
=0
sau
X2
Y2
+
1 = 0,
1
2
a sunt r
ad
acinile polinomului caracunde 1 , 2 sunt valorile proprii ale matricei A adic
teristic
P () = 2 I + = 0.
Cum
1 + 2 = I, 1 2 =
rezult
a c
a avem urm
atoarea clasificare a conicelor cu centru unic 6= 0 :
> 0 si = 0 conica este o pereche de dou
a drepte imaginare concurente n
centrul real;
> 0 si 6= 0 si I > 0 conica este o elips
a imaginar
a;
> 0 si 6= 0 si I < 0 conica este o elips
a propriu zis
a;
< 0 si = 0 conica este o pereche de drepte reale concurente n centru;
164
< 0 si 6= 0 conica este o hiperbol

a propriu zis
a.
Dac
a not
am cu unghiul cu care rotim sistemul O0 x0 y 0 ca s
a obtinem sistemul
O0 XY, versorii noului sistem vor fi
I = i cos + j sin
J = i sin + j cos .
Rezult
a c
a vom avea
1 = p( I ) = a11 cos2 + 2a12 cos sin + a22 sin2
2 = p( J ) = a11 sin2 2a12 cos sin + a22 cos2
0 = b( I , J ) = a12 cos sin + a12 (cos2 sin2 ) + a22 cos sin .

Am notat prin b forma polar
a a formei p
atratice p. Din ultima relatie rezult
a
formula care d
a unghiul de rotatie
tan 2 =
2a12
.
a11 a22
Putem scriem
1 2 = a11 cos 2 + 2a12 sin 2 a22 cos 2 =
= (a11 a22 ) cos 2 + 2a12 sin 2 =
2a12
.
=
sin 2
Deci dac
a alegem unghiul de rotatie cel mai mic posibil (0, 2 ), atunci alegem
r
ad
acinile polinomului caracteristic astfel c
a
sgn(1 2 ) = sgn(a12 ).
Exemplul 4.1.5.1 Sa se reprezinte grafic conica
25x2 14xy + 25y 2 + 64x 64y 224 = 0.
Matricea tuturor coeficientilor este
25 7 32
A= 7 25
32
32 32 224
4.1. CONICE
165
Avem I = 50, = 625 49 = 576 > 0 deci avem o conic

a gen elips
a cu centru
unic. Coordonatele centrului sunt date de primele dou
a linii
25x0 7y0 + 32 = 0
7x0 + 25y0 32 = 0
am
adic
a centrul este O0 (1, 1). Calcul
= 32 1 32 1 224 = 288, adic

a
= 288 576. Cum I > 0, avem o elips

a propriu zis
a. Polinomul caracteristic
este P () = 2 50 576 = 0 cu r
ad
acinile 1,2 = 18, 32. Cum sgn(1 2 ) =
sgn(7) = 1 rezult
a c
a trebuie s
a lu
am 1 = 18, 2 = 32 si deci ecuatia elipsei
dup
a translatia si rotatia axelor este
18X 2 + 32Y 2 288 = 0
sau
X2 Y 2
+
1=0
16
9
adic
a avem o elips
a cu semiaxele a = 4, b = 3. Unghiul de rotatie a axelor este dat
de relatia
tan 2 =
14
=
25 25
si deci = 4 . Vom avea cos = 22 , sin = 22 si deci matricea de trecere de la
baza initial
a ( i , j ) la baza ( I , J ) este

2
2
S = 2 2 .
2
2
2
2
Formulele de schimbare la translatie sunt
x = x0 1
y = y0 + 1
iar la rotatie
0
y0
2
2
X
Y
=
2
2
2
2
=
X+
Y
2
2
166
adic
a formulele finale sunt
2
2
X
Y
x = 1 +
2
2
2
2
y = 1+
X+
Y
2
2
sau pe dos
2
2
(x + 1) +
(y 1)
X =
2
2
2
2
(x + 1) +
(y 1).
Y =
2
2
Ecuatiile axelor de simetrie fiind n noul sistem Y = 0 respectiv X = 0 rezult
aa
fi n sistemul initial
xy+2 = 0
x + y = 0.
In noul sistem ecuatiile parametrice ale elipsei fiind
X = 4 cos t
Y
= 3 sin t, t [0, 2],
rezult
a c
a n sistemul initial avem ecuatiile parametrice
2
sin t
x = 1 + 2 2 cos t 3
2
2
y = 1 + 2 2 cos t + 3
sin t, t [0, 2].
2
Elipsa desenat
a cu MATHCAD este n figura de mai jos.
Exemplul 4.1.5.2 Sa se studieze conica
25x2 14xy + 25y 2 + 64x 64y + 64 = 0.
25 7 32
A= 7 25
32
32 32 64
4.1. CONICE
167
5
5.294
y( t)
3.265
x( t)
2.536
5
4.536
Fig. 4.1: Elipsa de la exemplul 1

Calcul
am I = 50, = 625 49 = 576 > 0 deci avem o conic
a gen elips
a cu centru
unic. Coordonatele centrului sunt date de primele dou
a linii
25x0 7y0 + 32 = 0
7x0 + 25y0 32 = 0
am
adic
a centrul este O0 (1, 1). Calcul
= 32 1 32 1 + 64 = 0, adic
a = 0,
deci avem de fapt o pereche de dou

a drepte imaginare concurente n centru. Dac
a
ordon
am ecuatia dup
a y avem
25y 2 2y(7x + 32) + 25x2 + 64x + 64 = 0.
Realizantul acestei ecuatii este
(7x + 32)2 25(25x2 + 64x + 64) = (576x2 + 1152x + 576) = 242 (x + 1)2
si avem
y=
7x + 32 24i(x + 1)
25
adic
a dou
a drepte imaginare conjugate concurente n O0 (1, 1).

3x2 + 10xy + 3y 2 2x 14y 13 = 0.
168
A
5
3
7 .
1 7 13
^
Calcul
am I = 6, = 16 < 0 deci avem o conic
a gen hiperbol
a cu centru unic dat
de sistemul
3x0 + 5y0 1 = 0
5x0 + 3y0 7 = 0
am
si g
asim centrul O0 (2, 1). Calcul
= 2+713 = 8. R
ad
acinile polinomului
caracteristic P () = 2 6 16 = 0 sunt 1,2 = 8, 2. Cum a12 = 5 > 0 alegem

1 = 8, 2 = 2. Dup
a translatia si rotatia sistemului de coordonate ecuatia
conicei este
8X 2 2Y 2 8 = 0
sau
X2 Y 2
1=0
1
4
adic
a avem o hiperbol
a cu axa transvers
a O0 X cu semiaxele a = 1, b = 2. Unghiul
de rotatie a axelor este dat de relatia
tan 2 =
10
=
33
adic
a = 4 . Avem cos = 22 , sin = 22 si matricea de trecere de la baza initial
a
( i , j ) la baza nou
a ( I , J ) este

2
2
2
2
S=
.
2
2
2
2
Formulele de schimbare la translatie sunt
x = x0 + 2
y = y0 1
iar la rotatie sunt
0
y0
2
2
X
Y
=
2
2
2
2
=
X+
Y
2
2
4.1. CONICE
169
adic
a formulele finale sunt
2
2
x = 2+
X
Y
2
2
2
2
X+
Y
y = 1 +
2
2
sau pe dos
2
2
X =
(x 2) +
(y + 1)
2
2
2
2
Y =
(x 2) +
(y + 1).
2
2
In noul sistem ecuatiile axelor de simetrie sunt Y = 0, X = 0, deci n vechiul
sistem ecuatiile lor sunt
xy3 = 0
x + y 1 = 0.
In noul sistem ecuatiile parametrice ale unei ramuri a hiperbolei sunt
X = cosh t
Y
= 2 sinh t, t R
si pentru cealalt
a ramur
a sunt
X = cosh t
Y
= 2 sinh t, t R.
Deci n vechiul sistem ecuatiile parametrice sunt pentru o ramur

a
2
cosh t 2 sinh t
x = 2+
2
2
y = 1 +
cosh t + 2 sinh t.
2
si pentru cealalt
a ramur
a
2
x = 2
cosh t + 2 sinh t
2
2
y = 1
cosh t 2 sinh t.
2
170
In noul sistem ecuatiile asimptotelor sunt Y = 2X si obtinem ecuatiile asimptotelor n vechiul sistem
y = 3x + 5
1
1
y = x .
3
3
Desenat
a cu MATHCAD conica este n figura de mai jos.
18.927
20
10
y1( t)
y2( t)
yy1 ( u)
yy2 ( u)
10
18.927 20
30
20
10
25
10
20
x1( t) , x2( t) , xx( u)
30
25
Fig. 4.2: Hiperbola de la exemplul 3

x2 8xy + 7y 2 + 6x 6y + 9 = 0.
1
4 3
A= 4 7
3 .
3
3 9
^
Calcul
am I = 8, = 9, deci avem o conic
a gen hiperbol
a. Centrul este dat de
sistemul
x0 4y0 + 3 = 0
4x0 + 7y0 3 = 0
am
deci centrul conicei este O0 (1, 1). Calcul
= 3 3 + 9 = 9. Avem o hiperbol
a
propriu zis
a. R
ad
acinile polinomului caracteristic 2 89 = 0 sunt 1,2 = 1, 9.
4.1. CONICE
171
Cum a12 = 8 < 0 alegem 1 = 1, 2 = 9 si deci ecuatia dup

a translatie si rotatie
este
X 2 + 9Y 2 + 9 = 0
sau
X2 Y 2
1=0
9
1
adic
a avem o hiperbol
a cu axa transvers
a O0 X cu semiaxele a = 3, b = 1. Unghiul
de rotatie a axelor este dat de
tan 2 =
4
8
= ,
17
3
deci = 12 arctan 43 . Din relatia

tan 2 =
2 tan
4
=
2
1 tan
3
sau
2 tan2 + 3 tan 2 = 0
g
asim valoarea acceptabil
a tan = 12 . Scriind
sin
sin
1
cos
1
=
=
=
cos
2
1
2
5
trebuie s
a alegem valorile acceptabile
2
1
cos = , sin = .
5
5
Rezult
a matricea de trecere
S=
2
5
1
15
2
5
si deci formulele de schimbare a coordonatelor sunt

1
2
x = 1+ X Y
5
5
2
1
y = 1+ X + Y
5
5
sau pe dos
2
1
X = (x 1) + (y 1)
5
5
1
2
Y = (x 1) + (y 1).
5
5
172
Ecuatiile axelor le putem obtine fie din ecuatiile Y = 0, X = 0 fie direct ca ecuatii
ale dreptelor care trec prin centru si au pantele tan =
1
2
respectiv - tan1 = 2
1
1
1
(x 1) sau y = x + ,
2
2
2
y 1 = 2(x 1) sau y = 2x + 3.
y1 =
Ecuatiile parametrice sunt pentru o ramur

a
1
6
x = 1 + cosh t sinh t
5
5
2
3
y = 1 + cosh t + sinh t, t R
5
5
si
6
1
x = 1 cosh t + sinh t
5
5
2
3
y = 1 cosh t sinh t, t R
5
5
pentru cealalt
a ramur
a.
Graficul f
acut cu MATHCAD este n figura de mai jos.
25.277
30
20
yy1 ( t)
10
yy2 ( t)
yy3 ( u)
yy4 ( u)
10
20
25.277 30
40
30 495
30
20
10
1( t)
0
2( t)
10
3( )
20
30
40
32 495
Fig. 4.3: Hiperbola de la exemplul 4

x2 8xy + 7y 2 + 6x 6y = 0.
4.1. CONICE
173
Scriem matricea tuturor coeficientilor
1
4 3
A= 4 7
3 .
3
3 0
Calculam I = 8, = 9, avem o conica gen hiperbola. Centrul dat de ecuatiile

x0 4y0 + 3 = 0
4x0 + 7y0 3 = 0
este O0 (1, 1). Calculam
= 3 3 = 0, deci = 0 adica avem o pereche de doua
drepte concurente n centru. Ordonam ecuatia dupa y

7y 2 2y(4x + 3) + x2 + 6x = 0.
Realizantul acestei ecuatii este sigur un patrat perfect
(4x + 3)2 7x2 42x = 9x2 18x + 9 = (3x 3)2
si deci avem ecuatiile celor doua drepte
4x + 3 + 3x 3
7
4x + 3 3x + 3
y =
7
y =
4.1.6
sau y = x
1
6
sau y = x + .
7
7
Studiul conicelor cu o infinitate de centre sau f

ar
a centru
In sistemul de coordonate Oxy fie conica de ecuatie

a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0.
Presupunem c
a suntem n cazul = 0. Dac
a a11 = 0 atunci si a12 = 0 si ecuatia
conicei este de forma
a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0.
Dac
a a11 6= 0 polinomul caracteristic al formei p
atratice cu matricea A este P () =
2 I. Alegem 1 = 0 si 2 = I. Asta nseamn

a c
a exist
a un unghi astfel c
a rotind
sistemul Oxy cu unghiul obtinem sistemul Ox0 y 0 n care ecuatia conicei se scrie
Iy 02 + 2a013 x0 + 2a023 y 0 + a033 = 0
174
cu matricea tuturor coeficientilor
a013
0
0
A= 0
I
a023
a013 a023 a033

^0
Avem = Ia02
a = 0 atunci si numai atunci a013 = 0. In acest caz ecuatia
13 . Dac
conicei se reduce la
Iy 02 + 2a023 y 0 + a033 = 0
care se poate descompune n dou
a ecuatii a dou
a drepte paralele. La rotatia sistemului
tiei n y 0 este
aveam invariantul J = A11 + A22 + A33 = Ia033 a02
23 . Realizantul ecua
tocmai J.
Deci dac
a = 0 si = 0 atunci distingem trei cazuri:
J < 0 conica este format
a din dou
a drepte paralele reale;
J = 0 conica este format
a din dou
a drepte confundate;
J > 0 conica este format
a din dou
a drepte paralele imaginare.
Dac
a = 0 si 6= 0 atunci a013 6= 0 si ecuatia conicei se poate scrie
I(y 0 +
a02
a023 2
a0
) + 2a013 (x0 + 330 230 ) = 0.
I
2a13 2Ia13
Dac
a not
am
a02
a033
X = x + 0 230
2a13 2Ia13
0
a
0
Y = y + 23
I
0
ceea ce nseamn
a o translatie a sistemului de coordonate, ecuatia conicei se scrie
Y 2 = 2pX
unde 2p =
2a013
.
I
Conica este n acest caz o parabol

a cu parametrul p.
Vom nota c
a
p2 =
.
I3
4.1. CONICE
175
ator valorii proprii

Vectorul i0 = i cos + j sin este vector propriu corespunz
1 = 0 pentru matricea A si deci avem
a11 cos + a12 sin = 0
si deci unghiul de rotatie este dat de relatia
tan =
a11
.
a12
Putem scrie
sin
a11
cos
1
1
sin
=
=
= p 2
=
.
2
cos
a11
a12
a12
a11 I
a11 + a12
a alegem cel mai mic unghi de rotatie posibil 0 < < ,

In ipoteza c
a a11 > 0 si c
sin > 0 vom avea
a12
cos =
.
a11 I
a11
sin =
,
a11 I
Atunci
a013 = a13 cos + a23 sin =
a12 a13 + a23 a11

A23
=
.
a11 I
a11 I
Dac
a ne ntoarcem la expresia parametrului parabolei avem
p=
A23
a013
=
I
I a11 I
adic
a sgn(p) = sgn(A23 ). Prin Aij am notat complementul algebric al elementului aij n
matricea tuturor coeficientilor.
Avem
a023 = a13 sin + a23 cos =
a13 a11 + a12 a23
.
a11 I
Ecuatia axei parabolei este

Y +
a023
=0
I
sau tinnd cont c

a
Y = x cos + y sin =
xa11 ya12
a11 I
g
asim ecuatia axei n coordonatele initiale
a11 x + a12 y +
a13 a11 + a12 a23

= 0.
I
176
La fel se g
aseste c
a ecuatia tangentei n vrful parabolei este
2(A31 x + A32 y) J +
=0
I
atii parabolei.
si c
a vectorul A31 i + A32 j este dirijat spre interiorul concavit
In loc de a tine minte formulele de mai sus se poate proceda si astfel:
Dup
a ce s-a stabilit c
a avem de-a face cu o parabol
a se scrie ecuatia parabolei dup
a
nmultirea cu a11 6= 0 sub forma
(a11 x + a12 y + )2 2a11 x 2a12 y 2 + 2a11 a13 x + 2a11 a23 y + a11 a33 = 0
sau ordonnd ultimii termeni
(a11 x + a12 y + )2 [2x(a11 a11 a13 ) + 2y(a12 a11 a23 ) a11 a33 ] = 0.
Se determin
a din conditia ca dreptele de ecuatii
a11 x + a12 y + = 0
2x(a11 a11 a13 ) + 2y(a12 a11 a23 ) a11 a33 = 0
s
a fie perpendiculare, adic
a
a11 (a11 a11 a13 ) + a12 (a12 a11 a23 ) = 0.
Prima dreapt
a de mai sus este axa de simetrie. iar a doua este tangenta n vrful
parabolei. Semnul parametrului p se poate stabili din intersectiile parabolei cu axele de
coordonate ale sistemului initial.
x2 + 2xy + y 2 8y + 4 = 0.
1 1
0
A= 1 1
4
0 4 4
^
4.1. CONICE
177
0
4
= 16, A23 = 4. Deci avem o parabol
a cu
Calcul
am I = 2, = 0, =
4 4
a rotatia si translatia sistemului de

parametrul p = I Aa2311 I = 24 2 = 2. Ecuatia ei dup
coordonate este
Y 2 = 2 2X.
Ecuatia axei de simetrie este
x+y+
1 0 + 1 (4)
= 0 sau x + y 2 = 0.
2
Cum A13 = 4, A23 = 4, J = A11 + A22 = 12 + 4 = 8 rezult

a c
a tangenta n vrf are
ecuatia
2(4x + 4y) + 8 8 = 0 sau x y = 0.
G
asim vrful parabolei rezolvnd sistemul
x + y 2 = 0,
x y = 0,
adic
a V (1, 1). Unghiul de rotatie dat de tan = 1 deci =
3
.
4
Vectorul 4 i + 4 j
este dirijat n interiorul concavit

atii parabolei. Matricea de trecere este

2
2 22
S=

2
22
2
si deci formulele de schimbare a coordonatelor sunt
2
2
X
Y
x = 1
2
2
2
2
y = 1+
X
Y
2
2
sau pe dos
2
2
(x 1) +
(y 1)
X =
2
2
2
2
Y =
(x 1)
(y 1).
2
2
Ecuatiile parametrice n noul sistem fiind
X = t
Y
= 2 2t
178
vom avea ecuatiile parametrice n vechiul sistem

q
2
2
t
x = 1
2 2t
2 q
2
2
2
2 2t, t 0
t
y = 1+
2
2
pentru o ramur
a si
q
2
2
2 2t
t+
x = 1
2
2 q
2
2
y = 1+
t+
2 2t, t 0
2
2
pentru cealalt
a ramur
a.
Graficul parabolei facut cu MATHCAD este n figura de mai jos.
4
4.836
yyy1( t)
yyy2( t)
6
yyy3( u)
yyy4( u)
4.836
4
5.195
xxx1( t) , xxx2( t) , xxx3( u)
Fig. 4.4: Parabola de la exemplul 6

Exemplul 4.1.6.2 Fie conica
x2 2xy + y 2 2x + 2y = 0.
1
1 1
A= 1 1
1 .
1 1
0
0 0
= 0. J = 1 1 = 2 deci conica consta n doua
Calculam I = 2, = 0, =
0 1
drepte paralele. Daca ordonam ecuatia dupa y avem
^
y 2 2y(x 1) + x2 2x = 0.
4.2. GENERAREA UNOR SUPRAFETE
179
Realizantul este (x 1)2 x2 + 2x = 1. Avem

y =x11
adica avem dreptele paralele
y = x
y = x 2.
4.2
4.2.1
Generarea unor suprafete

Suprafete cilindrice
Definitia 4.2.1 Se numeste suprafata cilindrica sau pe scurt cilindru suprafata generata de o dreapta care se deplaseza ntr-o miscare de translatie ramnnd paralela cu
o directie data sprijinindu-se pe o curba fixa numita curba directoare. Dreapta care se
deplaseaza se numeste generatoarea suprafetei cilindrice.
Directia fix
a a generatoarelor poate fi dat
a ca dreapta D de intersectie a dou
a plane
P1 (x, y, z) A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0
P2 (x, y, z) A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0.
Curba directoare CD poate fi dat
a ca intersectie a dou
a suprafete
f1 (x, y, z) = 0
f2 (x, y, z) = 0.
O generatoare fiind paralel
a cu dreapta D este intersectia a dou
a plane paralele cu
planele care se intersecteaz
a dup
a dreapta D; deci o generatoare are ecuatiile
P1 (x, y, z) =
P2 (x, y, z) =
cu parametrii reali , caracteristici fiec
arei generatoare. Cum generatoarea se sprijin
a
pe curba generatoare CD, sistemul de patru ecuatii cu trei necunoscute
P1 (x, y, z) =
180

P2 (x, y, z) =
f1 (x, y, z) = 0
f2 (x, y, z) = 0
are o solutie, coordonatele x(, ), y(, ), z(, ) punctului de sprijin. Ca sistemul s

a
fie compatibil este necesar
a si suficient
a o conditie de forma
F (, ) = 0.
Dar parametrii , ai unei generatoare se pot exprima n functie de coordonatele (x, y, z)
ale unui punct de pe generatoare prin relatiile
= P1 (x, y, z)
= P2 (x, y, z).
Inseamn
a c
a orice punct de pe generatoare, adic
a de pe suprafata cilindric
a va verifica
ecuatia
F (P1 (x, y, z), P2 (x, y, z)) = 0.
Invers, dac
a coordonatele unui punct M0 (x0 , y0 , z0 ) verific
a aceast
a ecuatie, atunci notnd
0 = P1 (x0 , y0 , z0 )
0 = P2 (x0 , y0 , z0 )
rezult
a c
a dreapta de ecuatii
P1 (x, y, z) = 0
P2 (x, y, z) = 0
contine punctul M0 si se sprijin
a pe curba directoare CD, adic
a punctul M0 apartine
suprafetei cilindrice. Deci putem spune c
a ecuatia
F (P1 (x, y, z), P2 (x, y, z)) = 0.
este ecuatia suprafetei cilindrice. Caracteristica acestei ecuatii este c
a ea exprim
a o
leg
atur
a ntre membrii stngi ai ecuatiilor a dou
a plane P1 (x, y, z), P2 (x, y, z). Acestia
egalati cu zero dau o dreapt
a cu care sunt paralele generatoarele suprafetei cilindrice.
181
Exemplul 4.2.1.1 Suprafata cu ecuatia

(x y)2 + (y z)2 1 = 0
este o suprafata cilindrica ale carei generatoare sunt paralele cu dreapta de ecuatii
xy = 0
y z = 0.
Putem gasi o curba directoare a sa din planul xOy facnd z = 0 n ecuatia suprafetei
z = 0
x2 2xy + 2y 2 1 = 0.
Dac
a suprafata cilindric
a are generatoarele paralele cu axa Oz si are drept curb
a
directoare curba din planul xOy cu ecuatia n acest plan
f (x, y) = 0
atunci generatoarele vor fi
x =
y =
conditia ca generatoarea s
a se sprijine pe curba directoare este ca sistemul
x =
y =
f (x, y) = 0
z = 0
s
a fie compatibil. Conditia de compatibilitate este f (, ) = 0 si g
asim ecuatia suprafetei
cilindrice
f (x, y) = 0.
Deci orice ecuatie f (x, y) = 0 este n spatiu ecuatia unei suprafete cilindrice cu generatoarele paralele cu Oz a c
arei curb
a directoare din planul xOy are n acest plan aceeasi
ecuatie. Astfel
182
x2 + y 2 1 = 0 este ecuatia unui cilindru circular cu generatoarele parale cu Oz

si care are curba directoare n planul xOy cercul cu aceeasi ecuatie;
x2
a2
y2
b2
1 = 0 este ecuatia unui cilindru de ordinul doi eliptic (hiperbolic) cu
generatoarele paralele cu Oz si care are curb

a directoare n planul xOy elipsa
(hiperbola) cu aceiasi ecuatie; aceast
a ecuatie se numeste ecuatia canonic
a a cilindrului de ordinul doi eliptic (hiperbolic).
y 2 2px = 0 este ecuatia unui cilindru de ordinul doi parabolic cu generatoarele
paralele cu Oz; aceast
a ecuatie se numeste ecuatia canonic
a a cilindrului de ordinul
doi parabolic.
4.2.2
Exercitii
1. S
a se scrie ecuatia suprafetei cilindrice ale c
arei generatoare sunt paralele cu
directia (1, 1, 1) si care are curba directoare cercul de ecuatie x2 + y 2 1 = 0 din planul
xOy .
R. (x z)2 + (y z)2 1 = 0.
2. S
a se g
aseasc
a proiectia pe planul xOy a cercului de ecuatii x2 + y 2 + z 2 1 =
0, x + y + z = 0.
R. Intre cele dou
a ecuatii se elimin
a variabila z : 2x2 + 2xy + 2y 2 1 = 0.
4.2.3
Suprafete conice
Definitia 4.2.2 Se numeste suprafata conica sau pe scurt con suprafata generata de o
dreapta care se deplaseaza trecnd printr-un punct fix numit vrful suprafetei conice si
sprijinindu-se pe o curba fixa numita curba directoare a suprafetei conice.
Fie V (x0 , y0 , z0 ) vrful suprafetei conice si curba directoare CD de ecuatii
f1 (x, y, z) = 0
f2 (x, y, z) = 0.
O generatoare fiind o dreapt
a care trece prin vrf, este caracterizat
a de doi parametri
,
x x0 = (z z0 )
183
y y0 = (z z0 ).
Generatoarea se sprijin
a pe curba directoare dac
a si numai dac
a sistemul de patru ecuatii
cu trei necunoscute
x x0 = (z z0 )
y y0 = (z z0 )
f1 (x, y, z) = 0
f2 (x, y, z) = 0
este compatibil, adic
a dac
a are loc o conditie de forma
F (, ) = 0.
Ca si la suprafetele cilindrice g
asim c
a ecuatia suprafetei conice este
x x0 y y0
= 0.
F
,
z z0 z z0
Definitia 4.2.3 O functie de trei variabile (u, v, w) se numeste functie omogena de
gradul m n variabilele u, v, w daca pentru orice t R are loc relatia
(tu, tv, tw) = tm (u, v, w).
O proprietate imediat
a a functiilor omogene de gradul m obtinem punnd n aceast
a
asim
relatie t = w1 ; g
(u, v, w) = wm
u v
, , 1 = wm 0 (u, v)
w w
a de gradul zero. Deci orice functie omogen

a de gradul m
functia 0 (u, v) fiind omogen
este produsul dintre puterea m-a a unei variabile si o functie omogen
a de gradul zero.
Cu aceste definitii constat
am c
a ecuatia unei suprafete conice se caracterizeaz
a prin
faptul c
a membrul stng al ecuatiei este o functie omogen
a n x x0 , y y0 , z z0 ,
(x0 , y0 , z0 ) fiind coordonatele vrfului.
Exemplul 4.2.3.1 Putem spune ca ecuatia
xy + yz + zx = 0
184
este ecuatia unei suprafete conice cu vrful n originea sistemului de coordonate O(0, 0, 0).
Vom obtine o curba directoare daca facem de exemplu z = 1 :
z = 1
xy + y + x = 0
sau
z = 1
(y + 1)(x + 1) 1 = 0
adica intersectia dintre un cilindru hiperbolic cu generatoarele paralele cu Oz cu planul
z = 1. Deci curba este hiperbola din planul z = 1 care se proiecteaza paralel cu Oz pe
planul xOy dupa hiperbola cu ecuatia a doua.
4.2.4
Suprafete de rotatie
Definitia 4.2.4 Se numeste suprafata de rotatie suprafata generata de o curba care se

roteste n jurul unei drepte fixe numita axa de rotatie a suprafetei de rotatie. Cnd
curba care se roteste este coplanara cu axa de rotatie ea se numeste curba meridian a
suprafetei de rotatie.
Axa de rotatie se poate da printr-un punct al s
au M0 (x0 , y0 , z0 ) si prin directia sa
(l, m, n). Fie
f1 (x, y, z) = 0
f2 (x, y, z) = 0
ecuatiile curbei care se roteste. Suprafata de rotatie poate fi considerat
a generat
a de
cercul de intersectie dintre ea si un plan perpendicular pe axa de rotatie. Acest cerc se
numeste cerc paralel al suprafetei de rotatie.
Cercul paralel poate fi considerat ca intersectie ntre o sfer
a cu centrul n punctul
M0 (x0 , y0 , z0 ) de raz
a variabil
a si un plan perpendicular pe axa de rotatie
(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 =
lx + my + nz = .
185
Cercul paralel se sprijin

a pe curba care se roteste dac
a si numai dac
a sistemul de patru
ecuatii cu trei necunoscute
(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 =
lx + my + nz =
f1 (x, y, z) = 0
f2 (x, y, z) = 0
este compatibil, adic
a dac
a si numai dac
a este satisf
acut
a o conditie de forma
F (, ) = 0.
Ca si mai nainte rezult
a c
a ecuatia suprafetei de rotatie este
F (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 , lx + my + nz = 0.
Recunoastem n aceast
a ecuatie o leg
atur
a ntre membrul stng al ecuatiei unei sfere si
membrul stng al ecuatiei unui plan. Normala la plan este directia axei de rotatie si
centrul sferei este un punct prin care trece axa de rotatie.
In cazul n care axa de rotatie este axa Oz si curba care se roteste este o curb
a
meridian din planul yOz de ecuatii
x = 0
f (y, z) = 0
atunci cercul paralel poate fi considerat ca intersectie ntre sfera cu centrul n origine de
raz
a si un plan pependicular pe Oz
x2 + y 2 + z 2 =
z = .
Sistemul care exprim
a c
a cercul paralel se sprijin
a pe curba meridian
x2 + y 2 + z 2 =
z =
x = 0
f (y, z) = 0
186
are solutia
x = 0
p
y = 2
z =
si este compatibil dac

a si numai dac
a este ndeplinit
a conditia
p
f ( 2 , ) = 0.
G
asim ecuatia suprafetei de rotatie
p
f ( x2 + y 2 , z) = 0,
adic
a n ecuatia din planul yOz a curbei meridian f (y, z) = 0 n loc de y punem
p
x2 + y 2 .
Exemplul 4.2.4.1 Ecuatia x2 + y 2 z 2 = 0 este ecuatia unui con cu vrful n origine

fiind omogena de gradul doi n x, y, z si este totodata ecuatia unui con de rotatie n jurul
lui Oz si anume obtinut prin rotatia n jurul lui Oz a curbei de ecuatie y 2 z 2 = 0 din
planul yOz, adica a dreptelor y = z deci bisectoarele unghiurilor axelor de coordonate.
4.3
4.3.1
Cuadrice
Principiul stabilirii formei geometrice a unei suprafete
Fie S o suprafata, s
a not
am prin F (x, y, z) membrul stng al ecuatiei suprafetei si
deci s
a scriem ecuatia ei sub forma
F (x, y, z) = 0.
Fie un plan P de ecuatie
Ax + By + Cz + D = 0.
S
a presupunem c
a acest plan intersecteaz
a axa Oz, deci C 6= 0 si putem scrie ecuatia
planului sub forma
z = P x + Qy + R.
4.3. CUADRICE
187
Intersectia ntre suprafata S si planul P este determinat

a de sistemul de ecuatii
F (x, y, z) = 0
z = P x + Qy + R.
Introducnd valoarea lui z din a doua ecuatie n prima, obtinem
F (x, y, P x + Qy + R) = 0.
Aceasta este ecuatia unei suprafete cilindrice cu generatoarele paralele cu Oz si care are
drept curb
a directoare curba din planul Oxy cu aceeasi ecuatie. Dac
a punctul M 0 (x0 , y0 )
satisface ultima ecuatie atunci punctul M(x0 , y0 , z0 ) cu z0 = P x0 + Qy0 + R se afl
a pe
intersectia dintre suprafata S si planul P. Cum punctul M 0 este proiectia ortogonal
aa
punctului M pe planul Oxy rezult
a c
a ecuatia
F (x, y, P x + Qy + R) = 0
este ecuatia proiectiei ortogonale pe planul Oxy a intersectiei dintre suprafata S si planul
P.
Dac
a planul P are ecuatia
z=h
atunci planul P este paralel cu planul Oxy si intersectia dintre S si P se proiecteaz
a
pe Oxy dup
a o curb
a congruent
a cu aceasta, adic
a dup
a o curb
a care difer
a numai prin
pozitia n spatiu. Dac
a vom da lui h diferite valori h1 , h2 , , vom obtine proiectiile
ortogonale pe Oxy ale acestor intersectii
F (x, y, h1 ) = 0, F (x, y, h2 ) = 0,
Construind n planul Oxy aceste proiectii obtinem o hart
a a sectiunilor orizontale ale
suprafetei. Din aceast
a hart
a ne putem forma o imagine a suprafetei date exact n modul
n care din liniile de nivel constant de pe o hart
a ne form
am o imagine despre un anumit
relief.
4.3.2
Elipsoidul
Definitia 4.3.1 Se numeste elipsoid suprafata care ntr-un anumit sistem de coordonate
188
rectangular are o ecuatie de forma
x2 y 2 z 2
+ 2 + 2 1=0
a2
b
c
unde a, b, c sunt constante reale strict pozitive. Aceasta ecuatie se numeste ecuatia canonica a elipsoidului.
Observ
am c
a elipsoidul este o suprafata simetric
a n raport cu planele de coordonate,
n raport cu axele de coordonate si cu originea sistemului de coordonate pentru c
a odat
a
cu punctul M(x, y, z) el contine si punctele M1 (x, y, z), M2 (x, y, z), M3 (x, y, z),
M4 (x, y, z), M5 (x, y, z), M6 (x, y, z), M7 (x, y, z).
Din ecuatia elipsoidului deducem c
a el este o suprafata m
arginit
a continut
a n interiorul paralelipipedului
|x| a, |y| b, |z| c.
Intersectiile elipsoidului cu planele
z=h
au proiectiile pe planul Oxy de ecuatii
h2
x2 y 2
+
=
1
, |h| c,
a2
b2
c2
sau
y2
x2
+
1=0
a02 b02
adic
a sunt elipse cu semiaxele
r
r
2
h
h2
a0 = a 1 2 , b0 = b 1 2 .
c
c
Cea mai mare elips
a este cea din planul Oxy, elipsele fiind din ce n ce mai mici pe
m
asur
a ce |h| creste, ajungnd s
a degenereze n cte un punct pentru h = c. Punctele
C(0, 0, c), C 0 (0, 0, c) se numesc vrfurile elipsoidului.
Obtinem rezultate analoage la intersectia elipsoidului cu plane de ecuatii x = l,

y = m paralele cu planele Oyz respectiv Oxz.
M
arimile a, b, c se numesc semiaxele elipsoidului. Dac
a dou
a din acestea sunt egale,
de exemplu a = b ecuatia elipsoidului este
x2 + y 2 z 2
+ 2 1=0
a2
c
4.3. CUADRICE
189
adic
a avem un elipsoid de rotatie obtinut prin rotatia n jurul axei Oz a curbei meridian
din planul Oyz
y2 z 2
+
1 = 0, x = 0.
a2 c2
Dac
a toate semiaxele sunt egale a = b = c atunci elipsoidul este o sfer
a.
4.3.3
Conul de ordinul doi
Definitia 4.3.2 Se numeste con de ordinul doi suprafata care ntr-un anumit sistem de
coordonate rectangular are o ecuatie de forma
x2 y 2 z 2
+ 2 2 =0
a2
b
c
unde a, b, c sunt numere reale strict pozitive. Aceasta ecuatie se numeste ecuatia canonica a conului de ordinul doi.
Din cele spuse la suprafetele conice deducem c
a vrful conului de ordinul doi este
originea sistemului de coordonate.
Din ecuatie deducem c
a avem simetrie n raport cu planele de coordonate, cu axele
de coordonate si n raport cu originea sistemului de coordonate.
Intersectiile cu planele z = h
x2 y 2
h2
+
=
,z = h
a2
b2
c2
sau
y2
x2
+
1 = 0, z = h
a02 b02
sunt elipse ale c
aror semiaxe
a0 = a
|h| 0
|h|
,b = b
c
c
cresc pe m
asur
a ce |h| creste nem
arginit. Oricare din aceste elipse poate fi considerat
a
curb
a directoare a conului de ordinul doi. Deducem c
a un con de ordinul doi este o
suprafata nem
arginit
a n orice directie.
Dac
a a = b atunci conul
x2 + y 2 z 2
2 =0
a2
c
este un con de rotatie n jurul axei Oz cu curba meridian
z
y
= .
a
c
190
Revenim la ecuatia general

a si fix
am una din elipsele
x2 y 2
h2
+
=
, z = h.
a2 b2
c2
Un plan P care trece prin origine va intersecta conul de ordinul doi dup
a dou
a generatoare, dup
a o singur
a generatoare sau numai n vrf dup
a cum intersecteaz
a elipsa de
mai sus n dou
a puncte, ntr-un singur punct sau n niciun punct. Un plan P1 care nu
trece prin origine va taia conul de ordinul doi dup
a o elips
a, o parabol
a sau o hiperbol
a
dup
a cum planul P paralel cu P1 dus prin origine nu intersecteaz
a elipsa n niciun punct,
intersecteaz
a elipsa ntr-un singur punct sau n dou
a puncte. Este motivul pentru care
curbele de ordinul doi se numesc conice sau mai precis sectiuni conice.
4.3.4
a.
Definitia 4.3.3 Se numeste hiperboloid cu o pnza suprafata care ntr-un anumit sistem
de coordonate rectangular are o ecuatie de forma
x2 y 2 z 2
+ 2 2 1=0
a2
b
c
unde a, b, c sunt numere reale strict pozitive. Aceasta ecuatie se numeste ecuatia canonica a hiperboloidului cu o pnza.
Caracteristica ecuatiei canonice a hiperboloidului cu o pnz
a este prezenta unei singure variatii de semn n sirul coeficientilor ecuatiei dup
a ce ne-am aranjat ca primii doi
coeficienti s
a fie pozitivi.
a este simetric n raport cu planele de coordonate, n raport
cu axele de coordonate si n raport cu originea axelor de coordonate. Proiectiile pe
planul Oxy ale intersectiilor cu planele z = h sunt elipsele
x2
y2
+
1=0
a02 b02
unde
r
h2 0
h2
a = a 1 + 2,b = b 1 + 2.
c
c
0
Cea mai mic

a elips
a este cea din planul Oxy cnd h = 0 si se numeste elipsa colier a
hiperboloidului cu o pnz
a. Prin cresterea lui |h| elipsele de intersectie cresc nem
arginit.
4.3. CUADRICE
191
S
a consider
am conul de ordinul doi
x2 y 2 z 2
+ 2 2 =0
a2
b
c
intersectat cu aceleasi plane z = h; obtinem elipsele cu semiaxele
h
h
a00 = a , b00 = b .
c
c
a n interiorul hiperboloidului cu o
Avem a00 < a0 , b00 < b0 , deci conul de ordinul doi se afl
pnz
a. Se verific
a imediat c
a avem
lim (a0 a00 ) = lim (b0 b00 ) = 0
|h|
|h|0
si deci prin cresterea lui |h| conul de ordinul doi se apropie asimptotic de hiperboloidul
cu o pnz
a. Din acest motiv conul se numeste conul asimptotic al hiperboloidului.
Intersectiile hiperboloidului cu o pnz
a cu planele x = l au proiectiile pe planul Oyz
y2 z2
l2
=
1
b2
c2
a2
Pentru diferiti |l| < a acestea sunt o familie de hiperbole coasimptotice (cu aceleasi
asimptote) cu axa transvers
a Oy. Pentru l = a se obtin asimptotele acestei familii.
Pentru |l| > a se obtine o familie de hiperbole cu aceleasi asimptote dar cu axa transvers
a
Oz.
Vedem c
a prin intersectarea hiperboloidului cu o pnz
a cu diferite plane am obtinut
elipse si hiperbole. Se poate ar
ata rotind sistemul Oxyz n jurul lui Oy cu un unghi
si intersectnd cu plane z 0 = h c
a exist
a plane care intersecteaz
a hiperboloidul dup
ao
parabol
a sau dup
a drepte paralele.
M
arimile a, b, c se numesc semiaxele hiperboloidului cu o pnz
a. Dac
aa=b
x2 + y 2 z 2
2 1=0
a2
c
avem un hiperboloid cu o pnz
a de rotatie n jurul lui Oz cu curba meridian
y2 z2
1 = 0, x = 0.
a2 c2
Se poate ar
ata c
a o dreapt
a care nu intersecteaz
a axa Oz prin rotatie n jurul lui Oz
genereaz
a un hiperboloid cu o pnz
a.
192
Scriind ecuatia canonic

a a hiperboloidului cu o pnz
a sub forma
x2 z 2
y2
=
1
a2
c2
b2
sau
x
a
z x z
y
y
= 1+
1
c
a c
b
b
observ
am c
a pentru orice valori ale lui , dreptele de ecuatii
x
+
a
x
z
y
= 1+
c
b
z
y
1
=
1
c
x
+
a
x
z
y
= 1
c
b
z
1
y
=
1+
c
respectiv
se afl
a n ntregime pe hiperboloid. Asemenea drepte care se afl
a n ntregime pe o
suprafata se numesc generatoare rectilinii ale suprafetei. Primele drepte formeaz
a o
familie de generatoare G, celelalte familia G.
In ecuatiile de mai sus convenim s
a accept
am fractii cu numitor nul, subntelegnd
c
a n aceast
a situatie si numitorul este automat nul. Deci vom accepta valorile =
0, 1 = .
Cum ecuatiile generatoarelor rectilinii de mai sus sunt de gradul nti n sau
rezult
a proprietatea
P1. Prin fiecare punct al hiperboloidului trece o generatoare si numai una din fiecare
familie G, G.
P2. Dou
a generatoare din aceeasi familie nu se intersecteaz
a niciodat
a.
Proprietatea rezult
a din P1.
P3. Dou
a generatoare din familii diferite se intersecteaz
a totdeauna exceptnd cazul
cnd trec prin puncte simetrice ale elipsei colier.
Aceast
a proprietate rezult
a scriind c
a sistemul celor patru ecuatii cu trei necunoscute
este compatibil cu exceptia amintit
a.
P4. Paralelele duse prin origine la generatoarele dintr-o familie sunt situate pe conul
asimptotic.
4.3. CUADRICE
193
P5. Trei generatoare din aceeasi familie nu pot fi paralele cu acelasi plan.
In caz contrar cele trei paralele duse prin origine la cele trei generatoare ar fi situate
ntr-un plan care ar t
aia conul asimptotic dup
a cele trei drepte, ceea ce este absurd.
P6. Cele dou
a generatoare din familii diferite care trec printr-un punct determin
a
planul tangent la hiperboloid n acel punct.
P7. Nu mai exist
a alte generatoare rectilinii care s
a treac
a printr-un punct.
Dac
a ar mai exista a treia generatoare, toate trei ar fi situate n planul tangent n
acel punct, plan care ar t
aia suprafata dup
a trei drepte, ceea ce este absurd.
P8. Hiberboloidul cu o pnz
a poate fi generat de o dreapt
a care se deplaseaz
a
sprijinindu-se pe trei drepte fixe neparalele cu acelasi plan. Cele trei drepte fixe fac
parte dintr-o familie de generatoare, iar cea mobil
a din celalt
a familie.
4.3.5
a pnze
Definitia 4.3.4 Se numeste hiperboloid cu doua pnze suprafata care ntr-un anumit
sistem de coordonate rectangular are o ecuatie de forma
x2 y 2 z 2
+ 2 2 +1=0
a2
b
c
unde a, b, c sunt numere reale strict pozitive. Aceasta ecuatie se numeste ecuatia canonica a hiperboloidului cu doua pnze.
Caracteristica ecuatiei canonice a hiperboloidului cu dou
a pnze este prezenta a
dou
a variatii de semn n sirul coeficientilor ecuatiei dup
a ce ne aranj
am ca primii doi
coeficienti s
a fie pozitivi.
a pnze este simetric n raport cu planele de coordonate, n
raport cu axele de coordonate si n raport cu originea sistemului de coordonate.
Dac
a intersect
am cu plane z = h obtinem
x2 y 2
h2
+
=
1
+
, z = h.
a2
b2
c2
Pentru |h| < c nu exist
a puncte de intersectie. Deci hiperboloidul cu dou
a pnze nu are
puncte ntre planele z = h, deci nu poate admite generatoare rectilinii. Pentru h = c
avem ca intersectii dou

a puncte C(0, 0, c), C 0 (0, 0, c) numite vrfurile hiperboloidului
194
cu doua pnze. Pentru |h| > c avem elipsele

x2
y2
+
1 = 0, z = h
a02 b02
cu semiaxele
r
2
h
h2
a0 = a 1 + 2 , b0 = b 1 + 2 .
c
c
Intersectiile conului de ordinul doi

x2 y 2 z 2
+ 2 2 =0
a2
b
c
cu aceleasi plane z = h sunt elipsele cu semiaxele
h
h
a00 = a , b00 = b .
c
c
a hiperboloidul cu dou
a pnze este situat n interiorul
Observ
am c
a a00 > a0 , b00 > b0 , adic
conului. Se arat
a usor c
a
lim (a00 a0 ) = lim (b00 b0 ) = 0
|h|
|h|
adic
a si aici avem con asimptotic.
M
arimile a, b, c se numesc semiaxele hiperboloidului cu doua pnze. Dac
a a = b avem
x2 + y 2 z 2
2 +1=0
a2
c
adic
a un hiperboloid cu dou
a pnze de rotatie n jurul lui Oz avnd curba meridian
y2 z2
+ 1 = 0, x = 0.
a2 c2
Se poate si aici ar
ata c
a exist
a plane care intersecteaz
a hiperboloidul cu dou
a pnze
dup
a hiperbole sau parabole.
4.3.6
Paraboloidul eliptic
Definitia 4.3.5 Se numeste paraboloid eliptic suprafata care ntr-un anumit sistem de
coordonate rectangular are o ecuatie de forma
x2 y 2
+
= 2z
p
q
unde p, q sunt numere reale strict pozitive. Aceasta ecuatie se numeste ecuatia canonica
a paraboloidului eliptic.
4.3. CUADRICE
195
Paraboloidul eliptic este simetric n raport cu planele de coordonate Oxz, Oyz si n

raport cu axa Oz. El nu are puncte sub planul z = 0.
Intersectiile paraboloidului eliptic cu planele z = h 0 sunt elipsele ale c
aror
proiectii pe planul Oxy au ecuatiile
x2
y2
+
1=0
a02 b02
adic
a au semiaxele
a0 =
p
p
2ph, b0 = 2qh.
Pentru h = 0 elipsa se reduce la originea O(0, 0, 0), vrful paraboloidului eliptic. Pe

m
asur
a ce h creste semiaxele elipselor cresc nem
arginit.
Intersectiile paraboloidului eliptic cu planele x = l sunt parabolele care n proiectie
pe Oyz au ecuatiile
q
y 2 = 2qz l2 .
p
Toate aceste parabole au acelasi parametru q, deci sunt congruente. Vrfurile lor au
2
l
). Intersectiile cu planele y = m sunt parabolele care n proiectie pe
coordonatele (l, 0, 2p
planul Oxz au ecuatiile

p
x2 = 2pz m2
q
adic
a parabole cu acelasi parametru p, deci congruente, cu vrfurile de coordonate
2
(0, m, m2q ). Pentru m = 0 avem parabola

x2 = 2pz, y = 0.
Observ
am c
a vrfurile primelor parabole sunt situate pe ultima parabol
a. Rezult
a c
a
paraboloidul eliptic poate fi generat de o parabol
a care se deplaseaz
a r
amnnd cu vrful
pe o alt
a parabol
a, planele celor dou
a parabole fiind perpendiculare, deschiderile celor
dou
a fiind dirijate n acelasi sens.
4.3.7
Paraboloidul hiperbolic
Definitia 4.3.6 Se numeste paraboloid hiperbolic suprafata care ntr-un anumit sistem
de coordonate rectangular are o ecuatie de forma
x2 y 2
= 2z
p
q
196
unde p, q sunt numere reale strict pozitive. Aceasta ecuatie se numeste ecuatia canonica
a paraboloidului hiperbolic.
Paraboloidul hiperbolic este simetric n raport cu planele de coordonate Oxz, Oyz si
n raport cu axa Oz.
Intersectiile paraboloidului hiperbolic cu planele z = h au proiectiile pe planul Oxy
de ecuatii
x2 y 2
= 2h.
p
q
Pentru h = 0 acestea se desfac n dou
a drepte
y
y
x
x
+ = 0, = 0.
p
q
p
q
Deci intersectia paraboloidului hiperbolic cu planul Oxy este constituit
a din cele dou
a
drepte. Pentru h > 0 proiectiile sunt hiperbole coasimptotice cu axa transvers
a Ox.
Pentru h < 0 proiectiile sunt hiperbole conjugate cu primele.
Intersectiile cu planele x = l sunt
q
y 2 = 2qz + l2 , x = l
p
2
l
). Intersectiile cu planele
adic
a parabole congruente cu vrfurile de coordonate (l, 0, 2p
y = m sunt
p
x2 = 2pz + m2 , y = m
q
2
am c
a vrfurile
adic
a parabole congruente cu vrfurile de coordonate (0, m, m2q ). Observ
primelor parabole sunt situate pe parabola din planul Oxz. Rezult
a c
a paraboloidul
hiperbolic poate fi generat de o parabol
a care se deplaseaz
a r
amnd cu vrful pe o alt
a
parabol
a, planele celor dou
a parabole fiind perpendiculare, deschiderile parabolelor fiind
opuse.
Dac
a scriem ecuatia paraboloidului hiperbolic sub forma
x
y
y
x
= 2z
+

p
q
p
q
deducem c
a pentru orice , dreptele
x
p
= 2z,
x
p
4.3. CUADRICE
197
x
p
x
p
= 2z,
sunt situate n ntregime pe paraboloid, deci sunt dou

a familii de generatoare rectilinii
G, G.
Avem si aici propriet
atile:
P1. Prin orice punct de pe paraboloid trece cte o generatoare din fiecare familie si
numai cte una.
P2. Dou
a generatoare din aceeasi familie nu se intersecteaz
a niciodat
a.
P3. Dou
a generatoare din familii diferite se intersecteaz
a totdeauna.
P4. Toate generatoarele din aceeasi familie sunt paralele cu acelasi plan.
P5. Cele dou
a generatoare din familii diferite care trec printr-un punct determin
a
planul tangent al acelui punct.
P6. Nu exist
a alte familii de generatoare ale paraboloidului hiperbolic.
P7. Paraboloidul hiperbolic poate fi generat de o dreapt
a care se deplaseaz
a sprijinindu-se pe dou
a drepte fixe si r
amnnd paralel
a cu un plan fix. Dreptele fixe fac parte
dintr-o familie de generatoare, cea mobil
a face parte din cealalt
a familie de generatoare.
4.3.8
Cuadrice, reducerea ecuatiei generale la form

a canonic
a
Definitia 4.3.7 Se numeste cuadrica sau suprafata de ordinul doi suprafata care ntrun sistem de coordonate rectangular are o ecuatie de gradul doi n coordonatele x, y, z,
adica o ecuatie de forma
a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a23 yz + 2a13 xz + 2a14 x + 2a24 y + 2a34 z + a44 = 0
unde coeficientii reali aij = aji .
Ecuatia cuadricei ca si ecuatia conicei contine o form
a p
atratic
a, o form
a linear
a n
vectorul de pozitie al punctului curent
r =x i +y j +z k
si un termen liber
p(
r ) + 2l(
r ) + a44 = 0.
198
Matricea formei p
atratice este matricea simetric
a
a
a
a
11 12 13
A = a21 a22 a23
a31 a32 a33

matricea linie a formei lineare este
L = (a41 , a42 , a43 ).

^
A=
A L
L a44
In cazul cuadricelor se poate ar

ata prin reducere la form
a canonic
a, adic
a prin determinarea unui sistem de coordonate prin eventuale translatii si rotatii n care ecuatia s
a
capete forma canonic
a, c
a orice cuadric
a este una din suprafetele: elipsoid, hiperboloid
cu o pnz
a sau dou
a pnze, un paraboloid eliptic sau hiperbolic, un con de ordinul doi,
un cilindru de ordinul doi eliptic, hiperbolic sau parabolic, dou
a plane distincte sau nu,
paralele sau neparalele.
S
i aici vom avea invarianti: coeficientii polinomului caracteristic al matricei A si de^
terminantul matricii tuturor coeficientilor A. O cuadric

a poate avea centru de simetrie
^
ale c
arui coordonate sunt date de sistemul format cu primele trei linii ale matricii A .
Dac
a exist
a centru de simetrie, primul lucru n reducerea la form
a canonic
a este efectuarea unei translatii n centru dup
a care dispar termenii de ordin nti n x, y, z. Dac
a nu
exist
a centru de simetrie, se reduce mai nti forma p
atratic
a la sum
a de p
atrate dup
a
care se face o translatie sau o rotatie a sistemului de coordonate.
Ne vom limita numai la cteva exemple.
Exemplul 4.3.8.1 Sa se studieze cuadrica
5x2 + 6y 2 + 7z 2 4xy + 4yz 10x + 8y + 14z 6 = 0.
2
^
A=
2 0 5
6
2 4
7 7
7 6
4.3. CUADRICE
199
Centru de simetrie este dat de sistemul
5x 2y0 + 0z0 5 = 0
0
2x0 + 6y0 + 2z0 + 4 = 0
0x + 2y + 7z + 7 = 0
0
care are o solutie unic

a x0 = 1, y0 = 0, z0 = 1. Cuadrica are centru unic C(1, 0, 1).
Facem o translatie a sistemului de coordonate n centrul de simetrie prin relatiile

x = x0 + 1
y = y0
z = z 0 1.
Din ecuatia conicei dispar termenii de gradul nti si termenul liber se calculeaz
a cu
ultima linie 5 1 + 4 0 + 7 1 6 = 18
5x02 + 6y 02 + 7z 02 4x0 y 0 + 4y 0 z 0 18 = 0.
Polinomul caracteristic al matricei formei p
atratice este
5 2
0
P () = 2
= (3 182 + 99 162)
6 2
0
2
7
sau
P () = ( 3)( 6)( 9)
Deci ecuatia cuadricei se scrie
3X 2 + 6Y 2 + 9Z 2 18 = 0
sau
X2 Y 2 Z2
+
+
1=0
6
3
2
asim versorii proprii

adic
a avem un elipsoid cu semiaxele a = 6, b = 3, c = 2. G
2
2
1
I =
i + j k pentRu = 3
3
3
3
1
2
J =
i j + k pentRu = 6
3
3
3
1
2
2
K =
i j k pentRu = 9.
3
3
3
200
Leg
atura ntre coordonate este
1
x = 1 + (2X + 2Y Z)
3
1
y =
(2X Y 2Z)
3
2
z = 1 + (X + 2Y 2Z).
3
Exemplul 4.3.8.2 Sa se studieze cuadrica
x2 + y 2 + 4z 2 + 2xy + 4xz + 4yz 2y + z = 0.

1 1
2 0
1 1
2 1
^
.
A=
1
2 2
4 2
1
0 1 2 0
Centrul ar fi dat de sistemul dat de primele trei linii; ori se vede c

a sistemul este incompatibil. Polinomul caracteristic al formei p
atratice este
1 1
2
P () = 1
= 2 ( 6).
1 2
2
2
4
G
asim versorii proprii
1
1
pentr u 1 = 0
i0 = i j
2
2
0
1
1
j = i + j k pentr u 2 = 0
3
3
3
0
1
2
k = i + j + k pentr u 3 = 6.
6
6
6
Rezult
a c
a avem formulele de schimbare de coordonate
1
1
1
x = x0 + y 0 + z 0
2
3
6
1
1
1
y = x0 + y 0 + z 0
2
3
6
1 0
2 0
z =
y + z
3
6
4.3. CUADRICE
201
Cum termenii de gradul nti devin

2y + z =
0 0
2x 3y
ecuatia cuadricei devine

6z 02 +
0 0
2x 3y = 0.
Facem o rotatie de unghi n jurul axei Oz 0 , ceea ce revine la schimbarea de coordonate

x0 = x00 cos y 00 sin
y 0 = x00 sin + y 00 cos
z 0 = z 00 .
Ecuatia devine
6z 002 + x00 ( 2 cos 3 sin ) y 00 ( 2 sin + 3 cos ) = 0

Lund astfel nct
q
q
2 sin + 3 cos = 0, adic

a cos = 25 , sin = 35 , rezult
a
z 002
5 00
x
=
6
si deci suprafata este un cilindru de ordinul doi parabolic cu generatoarele paralele cu

asi directia axei facem produsul matricelor de trecere
axa Oy 00 . Pentru a g
q

q
2
3
1
1
1
5
1
0
0
5
5
3
6
30
6

2
q
q

1
1
1
1
3
2
2
1

2 3
0 = 5 30 6
5
5
6

2
1
1
0
3
230 26
0
0
1
6
5
Versorul generatoarelor este
1
2
5
u = i j k.
30
30
30
Pentru a g
asi elementele geometrice ale suprafetei nu era nevoie s
a facem aceste
calcule. Dup
a ce am v
azut c
a nu exist
a centru de simetrie si c
a avem valorile proprii
1,2 = 0 si 3 = 6 este clar c
a forma p
atratic
a este un p
atrat perfect si putem scrie
ecuatia sub forma
(x + y + 2z)2 (2y z) = 0
202
adic
a avem un cilindru de ordinul doi cu generatoarele paralele cu dreapta
x + y + 2z = 0
2y z = 0.
Versorul acestei drepte coincide cu cel g
asit mai sus.
Putem g
asi o curb
a directoare n planul Oxy f
acnd z = 0 n ecuatia dat
a
x2 + 2xy + y 2 2y = 0.
CAPITOLUL 5
GEOMETRIA DIFEREN
TIALA
5.1
5.1.1
Geometria diferential
a a curbelor
Curbe parametrizate, curbe de nivel constant
Consider
am spatiul geometriei elementare E3 raportat la un sistem de coordonate

rectangular Oxyz cu baza ( i , j , k ).
Definitia 5.1.1 Numim curba parametrizata aplicatia
r (t) = x(t) i + y(t) j + z(t) k : [t1 , t2 ] E3 .
r ([t1 , t2 ]) a intervalului [t1 , t2 ] se numeste suportul curbei parametrizate.

Imaginea
Ecuatia
r =
r (t), t [t1 , t2 ]
se numeste ecuatia vectorial parametrica a curbei parametrizate. Ecuatiile
x = x(t),
y = y(t), t [t1 , t2 ]
z = z(t)
se numesc ecuatiile scalar parametrice ale curbei parametrizate. Curba parametrizat
a
r (t) are derivate de ordinul k continue.

se numeste neteda de ordinul k dac
a functia
204
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
Vom observa c
a o curb
a parametrizat
a cuprinde pe lng
a suportul s
au si o ordine
de parcurgere sau, alfel spus, un sens de parcurs al acestui suport. Cu toate acestea,
de multe ori confund
am curba parametrizat
a cu suportul s
au. Cnd parametrul t este
r =
r (t), t [t , t ] este ecuatia de miscare a unui punct
timpul, n mecanic
a ecuatia
1
r ([t1 , t2 ]) este traiectoria punctului material.

material, iar suportul
Exemplul 5.1.1.1 Se numeste cicloida curba descrisa de un punct al unui cerc de raza
R care se rostogoleste fara alunecare pe o dreapta fixa numita baza. Fie un sistem de
coordonate Oxy n plan astfel nct axa Ox sa fie baza si punctul O sa fie pozitia initiala
a punctului cercului care se rostogoleste. Alegem un sistem de coordonate O0 XY legat
de cercul care se roteste, sistem care n pozitia initiala este paralel cu sistemul Oxy.
Cnd cercul s-a rotit n rostogolire cu un unghi t centrul cercului O0 are n sistemul fix
coordonatele (Rt, R). Matricea de trecere de la baza sistemului Oxy la baza sistemului
mobil O0 XY fiind
legatura ntre coordonate este
S=
cos t
sin t
sin t cos t
x = Rt + X cos t + Y sin t
y = R X sin t + Y cos t.
Cum coordonatele punctului mobil n sistemul mobil sunt (0, R) rezulta ecuatiile scalar
parametrice ale cicloidei
x = R(t sin t)
y = R(1 cos t), t R.
Exemplul 5.1.1.2 Se numeste epicicloida curba descrisa de un punct al unui cerc de
raza r care se rostogoleste fara alunecare n exteriorul unui cerc de raza R. Alegem
un sistem de coordonate fix Oxy cu originea n centrul cercului fix astfel nct punctul
M0 (R, 0) sa fie punctul initial al cercului mobil. Alegem un sistem de coordonate O0 XY
legat de cercul mobil cu originea n centrul acestuia. In pozitia initiala cele doua sisteme
sunt paralele. Cnd linia centrelor OO0 face cu Ox unghiul t raza O0 M0 face cu linia
A CURBELOR
5.1. GEOMETRIA DIFERENTIAL
205
centrelor unghiul astfel ca Rt = r . Cercul mobil s-a rotit cu + t si deci matricea de

trecere de la baza sistemului Oxy la baza sistemului O0 XY este
cos( + t) sin( + t)
.
S=
sin( + t) cos( + t)
Coordonatele centrului O0 n sistemul fix fiind ((R +r ) cos t, (R + r ) sin t) si coordonatele

punctului mobil n sistemul mobil fiind (r , 0) gasim ecuatiile epicicloidei
R+r
t,
r
R+R
y = (R + r ) sin t r sin
t.
r
x = (R + r ) cos t R cos
Pentru r = R epicicloida se numeste cardioida.

Dac
a cercul se rostogoleste f
ar
a alunecare n interiorul unui cerc, curba descris
a de
un punct al cercului mobil se numeste hipocicloida. Ecuatiile hipocicloidei se obtin din
ecuatiile epcicicloidei nlocuind r cu -r . Cnd r = R4 hipocicloida devine astroida de
ecuatii
x = R cos3 t
y = R sin3 t.
Exemplul 5.1.1.3 Curba parametrizata
r = R cos t i + R sin t j + ht k
se numeste elicea circulara, ea fiind situata pe cilindrul circular drept x2 + y 2 R 2 = 0.
Dac
a n planul Oxy avem curba parametrizat
a
r (t) = t i + f (t) j ,
t [x1 , x2 ]
aceasta se poate scrie si sub forma
r (x) = x i + f (x) j ,
x [x1 , x2 ]
sau n ecuatii scalar parametrice

x = x,
y = f (x),
x [x1 , x2 ];

206
curba parametrizat
a este graficul functiei f (x) : [x1 , x2 ] R parcurs de la stnga
spre dreapt
a. Spunem c
a avem o curba plana definita explicit cu ecuatia explicit
ay=
f (x),
x [x1 , x2 ].
Exemplul 5.1.1.4 Ecuatia y = a cosh xa , x R este ecuatia unei curbe apropiata ca

forma de o parabola, curba numita lantisor. Ea da forma de echilibru a unui fir greu
flexibil.
Definitia 5.1.2 Punctul

r (t0 ) al unei curbe parametrizate netede de ordinul nti se
numeste punct ordinar daca r0 (t0 ) 6= 0; n caz contrar punctul se numeste punct singular.
r =
r (t) este ecuatia de miscare a unui punct material, vectorul r0 (t0 )
Dac
a
reprezint
a vectorul vitez
a a punctului material la momentul t0 .
Definitia 5.1.3 Numim curba de nivel constant c a functiei F (x, y) multimea punctelor
din planul Oxy care satisfac relatia
F (x, y) = c
unde F (x, y) : D E2 R este o functie reala de doua variabile definita pe un domeniu
din plan, iar c este o constanta. Curba de nivel constant se numeste neteda de ordinul
k daca functia F (x, y) are derivate partiale de ordinul k continue.
O curb
a dat
a explicit poate fi considerat
a ca o curb
a de nivel constant 0 a functiei
F (x, y) = f (x) y.
Definitia 5.1.4 Punctul de coordonate (x, y) al curbei de nivel constant F (x, y) = c se
numeste punct ordinar daca n acest punct gradientul functiei F este nenul
F
grad F (x, y) = F (x, y) =

i +
j 6= 0;
x
y
n caz contrar punctul se numeste punct singular.
Dac
a punctul M(x, y) al curbei de nivel constant este ordinar, de exemplu
F
y
6= 0,
atunci conform teoremei functiilor implicite exist

a o vecin
atate a acestui punct astfel
A CURBELOR
207
nct n aceast
a vecin
atate variabila y se poate explicita n functie de x : y = y(x) astfel
nct F (x, y(x)) = c. Deci n acea vecin
atate curba de nivel constant poate fi considerat
a
ca o curb
a dat
a explicit, deci ca o curb
a parametrizat
a. Aceast
a curb
a parametrizat
a
are punctul s
au M(x, y) ca punct ordinar si este neted
a de acelasi ordin ca si curba de
nivel constant.
Exemplul 5.1.1.5 Ecuatia x2 + y 2 R 2 = 0 este ecuatia unui cerc. In vecinatatea
oricarui punct cu ordonata y 6= 0 se poate explicita y = R 2 x2 daca ordonata y >
0 sau y = R2 x2 daca ordonata y < 0. Evident sunt mai convenabile ecuatiile

parametrice x = R cos t, y = R sin t, t [0, 2].
Exemplul 5.1.1.6 Foliul lui Descartes are ecuatia x3 + y 3 3axy = 0, a > 0. In loc sa
cautam o explicitare pe baza teoremei functiilor implicite, ncercam sa vedem care este
intersectia unei drepte y = tx care trece prin origine cu curba. Gasim reprezentarea
parametrica
x=
3at
3at2
,
y
=
, t (, 1) (1, ).
1 + t3
1 + t3
Exemplul 5.1.1.7 Ecuatia lemniscatei lui Bernoulli

(x2 + y 2 )2 2a2 (x2 y 2 ) = 0
contine grupul x2 + y 2 ceea ce ne ndeamna sa trecem la coordonatele polare ,
x = co, y = sin
si obtinem mai nti ecuatia n coordonate polare

3 5
= a 2 cos 2, [ , ] [ , ]
4 4
4 4
din care obtinem imediat ecuatii parametrice.
Definitia 5.1.5 Se numeste curba intersectie a doua suprafete de nivel constant multimea punctelor de coordonate (x, y, z) din spatiu care satisfac relatiile
F (x, y, z) = c ,
1
G(x, y, z) = c
2

208
unde F (x, y, z), G(x, y, z) : D E3 R sunt functii reale de trei variabile reale.
Relatiile de mai sus se numesc ecuatiile curbei. Curba intersectie de suprafete de nivel
constant este neteda de ordinul k daca n punctele sale functiile F, G care o definesc au
derivate partiale de ordinul k continue.
Definitia 5.1.6 Punctul M(x, y, z) al unei curbe intersectie a doua suprafete de nivel
constant de ecuatii F (x, y, z) = c1 , G(x, y, z) = c2 se numeste punct ordinar daca n
acest punct gradientii
F
i +
grad F (x, y, z) = F (x, y, z) =
x
G
i +
grad G(x, y, z) = G(x, y, z) =
x
j +
y
G
j +
y
k
z
G
k
z
nu sunt colineari, adica matricea
F
x
F
y
F
z
G
x
G
y
G
z
are n punctul (x, y, z) rangul doi. In caz contrar punctul se numeste punct singular.
Dac
a o curb
a intersectie de suprafete de nivel constant are punctul M(x, y, z) punct
ordinar, de exemplu
F
y
F
z
G
y
G
z
6= 0,
atunci dup
a teorema functiilor implicite, exist
a o vecin
atate a punctului M(x, y, z) n
care coordonatele y, z se expliciteaz
a n raport cu coordonate x
y = y(x),
astfel nct
z = z(x)
F (x, y(x), z(z)) = c ,

1
G(x, y(x), z(x)) = c .
2
Altfel spus, n vecin

atatea acestui punct curba intersectie de suprafete de nivel constant
este o curb
a parametrizat
a. Dup
a aceeasi teorem
a a functiilor implicite, aceast
a curb
a
parametrizat
a are punctul M(x, y, z) ca punct ordinar si este neted
a de ordinul k dac
a
curba intersectie este neted
a de ordinul k.
A CURBELOR
209
Exemplul 5.1.1.8 Elicea circulara poate fi data prin ecuatiile
x2 + y 2 R 2 = 0,
y R sin z = 0
h
sau
x2 + y 2 R 2 = 0,
x R cos z = 0
h
x2 + y 2 R 2 = 0,
z
x R cos
= 0
h
sau chiar
x2 + y 2 R 2 = 0,
y x tan z = 0.
h
x2 + y 2 R 2 = 0,
z
= 0.
y x tan
h
Exemplul 5.1.1.9 Curba lui Viviani
x2 + y 2 + z 2 R 2 = 0,
x2 + y 2 Rx = 0
este intersectia dintre o sfera si un cilindru. Daca notam cu M 0 proiectia punctului M

al curbei pe planul Oxy si notam cu t unghiul xOM 0 , triunghiurile OAM 0 , OMM 0 sunt
egale si deci OM 0 = R cos t si gasim ecuatiile parametrice
x = R cos2 t,
5.1.2
y = R cos t sin t,
z = R sin t, t [0, 2].
Tangenta la o curb
a, abscis
a curbilinie
r (t0 ) ca
Dac
a o curb
a parametrizat
a este neted
a de ordinul nti si are punctul
punct ordinar, atunci n vecin
atatea acestui punct se poate scrie dup
a teorema de la
analiz
a
r (t) =
r (t0 ) + r0 (t0 )(t t0 ) + o(t t0 ),
adic
a, abstractie f
acnd de termeni neglijabili n t t0 , suportul curbei coincide cu o
dreapt
a.

210
Definitia 5.1.7 Dreapta de ecuatie vectoriala
r =
r (t0 ) + r0 (t0 )(t t0 )
r (t0 ).
se numeste tangenta la curba parametrizata n punctul regulat
a . Distanta
r (t0 ) si are directia
S
a consider
am o dreapt
a care trece prin punctul
r (t) al curbei la aceast

a dreapt
a este
de la punctul
r (t0 ))
|(
r (t)
a|
a|
| r0 (t0 )
(t) =
=
(t t0 ) + o(t t0 ).
|a|
|a|
Avem
a q r0 (t0 )
(t) = o(t t0 )
Deci are loc
r (t0 ) al unei curbe netede este singura

Teorema 5.1.1 Tangenta n punctul ordinar
r (t) al curbei
dreapta care trece prin acest punct pentru care distanta (t) de la punct
la dreapta este parte neglijabila n raport cu t t0 .
Definitia 5.1.8 Vectorul r0 (t0 ) se numeste vectorul tangenta sau vectorul viteza n
r (t0 ); marimea acestui vector r0 (t0 ) se numeste viteza n punctul

r (t0 );
punctul
r (t ) se numeste versorul tangentei si l vom nota cu

(t ).
versorul vectorului
0
Observatii:
r (t0 ) este un punct singular al unei curbe parametrizate netede de

1. Dac
a punctul
a nenul
a n acest punct, este natural s
a numim
ordinul k si dac
a r(k) (t0 ) este prima derivat
r (t0 ) si are ca directie vectorul

tangent
a n acest punct dreapta care trece prin punctul
r(k) (t0 ). In acest caz distanta (t) de la punctul

r (t) al curbei la aceast
a dreapt
a este
parte neglijabil
a n raport cu (t t0 )k .
2. Uneori accept
am curbe parametrizate netede de ordinul nti pe portiuni, adic
a
0
ar finit de
acele curbe pentru care exist
a derivata continu
a r (t) exceptnd un num
puncte unde exist
a numai derivatele laterale. In aceste puncte vom vorbi numai de
semitangente. Vom mai spune c
a aceste puncte sunt puncte unghiulare.
A CURBELOR
211
Definitia 5.1.9 Curbele parametrizate
r =
r (t),
r =
( ),
t [t1 , t2 ]
[1 , 2 ]
se numesc echivalente daca exista o functie t = t( ) : [1 , 2 ] [t1 , t2 ] strict crescatoare
astfel ca pentru orice [ , ] avem

r (t( )) =
( ). Daca curba parametrica este
1
neteda de ordinul k atunci vom considera ca si functia t( ) are derivata de ordinul k

continua.
Se verific
a usor c
a avem de-a face cu o veritabil
a relatie de echivalenta. Cum
( ) = r0 (t( ))t0 ( )
rezult
a c
a pentru curbele echivalente tangentele coincid.
Definitia 5.1.10 Daca extremitatea curbei parametrizate C1 coincide cu originea curbei
parametrizate C2 , curba obtinuta prin parcurgerea curbei C1 si apoi a curbei C2 se numeste suma sau juxtapunerea celor doua curbe si o vom nota prin C1 + C2 . Curba care
consta n parcurgerea n sens opus a curbei C se numeste opusa lui C si o vom nota
prin C..
Definitia 5.1.11 Curba C se numeste rectificabila daca multimea lungimilor liniilor
poligonale nscrise n curba C are o margine superioara. Aceasta margine superioara se
numeste lungimea curbei C si o vom nota prin l(C).
Se verific
a usor c
a dac
a curbele C1 , C2 sunt rectificabile si exist
a C1 + C2 , atunci
si suma este rectificabil
a si l(C1 + C2 ) = l(C1 ) + l(C2 ), adic
a lungimea este o m
arime
aditiv
a n raport cu suma curbelor. La fel se verific
a c
a l(C) = l(C). Dac
a curba
r =
r (t), t [t , t ] este neted
parametrizat
aC:
a de ordinul nti este evident c
a
1
lungimea curbei elementare dC cuprins

a ntre valorile t si t + dt ale parametrului este,
abstractie f
acnd de m
arimi negiljabile n raport cu dt, egal
a cu lungimea segmentului
de dreapt
a ce uneste capetele, deci cu
|
r (t + dt)
r (t)| = | r0 (t)dt + o(dt)| = | r0 (t)|dt + o(dt).

212
M
arimea dl = l(dC) = | r0 (t)|dt se numeste elementul de lungime sau lungimea elementara a curbei C. Cum
se mai scrie
| r0 (t)|dt = |d
r | = |dx i + dy j + dz k | = dx2 + dy 2 + dz 2
dl2 = dx2 + dy 2 + dz 2 .
Dup
a modul general de aplicare a integralei rezult
a
l(C) =
Zt2
| r0 (t)|dt =
t1
Zt2 p
x0 (t)2 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2 dt.
t1
Definitia 5.1.12 Daca o curba parametrizata

r =
r (t), t [t1 , t2 ] este neteda de
ordinul nti, numim abscisa curbilinie de origina

r (t ) functia
0
s = s(t) : [t1 , t2 ] [s1 , s2 ],

Zt
s(t) =
| r0 ( )|d.
t0
Pentru t > t0 functia s(t) este egal

a cu lungimea arcului de curb
a cuprins ntre
r (t); pentru t < t0 functia s(t) este egal

r (t0 ) si
punctele
a cu opusul lungimii arcului
r (t ). Functia s(t) este strict cresc

r (t) si
atoare pentru
de curb
a cuprins ntre punctele
0
c
a
s0 (t) = | r0 (t)| > 0.

Deci exist
a functia invers
a
t = t(s) : [s1 , s2 ] [t1 , t2 ]
r =
(s) =
r (t(s)), s [s1 , s2 ] este echivalent
a cu
si deci curba parametrizat
a
r =
r (t), t [t , t ]. Pentru aceast
curba parametrizat
a
a curb
a parametrizat
a avem
1
0
r (t(s))
r (t(s))
0
.
=
(s) = r (t(s))t (s) = 0
s (t(s))
| r0 (t(s))|
(s) = 0 (s).
Deci | 0 (s)| = 1, adic
a vectorul vitez
a este un versor, versorul tangentei
Ecuatia unei curbe parametrizate n care parametrul este o abscis
a curbilinie se numeste
ecuatia naturala a curbei.
A CURBELOR
213
Dac
a F (x, y) = c este o curb
a de nivel constant din planul Oxy si
x = x(s), y = y(s),
s [s1 , s2 ]
sunt ecuatiile ei naturale, atunci prin derivare avem

F 0
F 0
x (s) +
y (s) = 0
x
y
adic
a vectorul
F
F
i +
j
y
x
este un vector tangent la curb

a n punctul ordinar M(x, y), iar vectorul
F
i +
j
grad F (x, y) = F (x, y) =
x
y
este ortogonal tangentei, adic
a este un vector normal la curb
a. Deci ecuatia
F
F
(x0 , y0 )(x x0 ) +
(x0 , y0 )(y y0 ) = 0
x
y
este ecuatia tangentei n punctul regulat M0 (x0 , y0 ), F (x0 , y0 ) = 0, iar ecuatia
x x0
F
(x0 , y0 )
x
y y0
F
(x0 , y0 )
y
este ecuatia normalei la curb

a n acelasi punct.
Cum avem
F
F
dx +
dy = F.d
r
x
y
rezult
a c
a vectorul grad F (x, y) = F (x, y) este un vector normal la curba de nivel
dF =
dirijat n sensul de crestere a functiei F (x, y).

La fel ca mai sus se arat
a c
a n cazul curbei intersectie de suprafete de nivel constant
F (x, y, z) = c1 , G(x, y, z) = c2 un vector tangent la curb
a n punctul s
au M(x, y, z) este
grad F (x, y, z) grad G(x, y, z) = F (x, y, z) G(x, y, z).
5.1.3
Plan osculator, normal

a principal
a, curbur
a

r (t) al curbei parametrizate
r =
r (t), t [t1 , t2 ] neteda
0
de ordinul doi se numeste biordinar daca vectorul viteza r (t) si vectorul acceleratie
r00 (t) sunt linear independenti.

214
Dac
a
r =
r (t),
t [t1 , t2 ]
r =
( ) =
r (t( )),
[1 , 2 ]
sunt curbe parametrizate echivalente netede de ordinul doi, avem
( ) = r0 (t( ))t0 ( )
00 ( ) = r0 (t( ))t00 ( ) + r00 (t( ))t0 ( )2

adic
a cele dou
a curbe parametrizate au simultan punctele corespondente biordinare si
subspatiile generate de vectorii vitez
a si acceleratie sunt aceleasi.
r =
r (t), t [t1 , t2 ] neted
a de ordinul doi cu
Fie acum curba parametrizat
a
r (t ). Se poate scrie
punctul biordinar
0
r =
r (t) =
r (t0 ) + r0 (t0 )(t t0 ) + r00 (t0 )(t t0 )2 + o((t t0 )2 ),
2
adic
a abstractie f
acnd de termeni neglijabili n raport cu (t t0 )2 , curba coincide cu
r (t)
r (t0 ) dup
a r0 (t0 )
o parabol
a pentru c
a dac
a not
am cu X, Y componentele lui
respectiv r00 (t0 ) avem
X = t t0
Y = 12 (t t0 )2
Y = 1 X 2.
2
atii parabolei.
In plus, observ
am c
a vectorul r00 (t0 ) este dirijat n interiorul concavit
r (t) al unei curbe si este

Definitia 5.1.14 Planul care trece prin punctul biordinar
paralel cu vectorii viteza si acceleratie n acest punct se numeste planul osculator n
punctul respectiv.
Curbele parametrizate echivalente au acelasi plan osculator n puncte corespondente.
Ecuatia vectorial
a a planului osculator este
r (t), r0 (t), r00 (t)) = 0.

(
r
n , atunci
r (t0 ) si are versorul normalei
Dac
a consider
am un plan care trece prin
r (t) al curbei la acest plan va fi

distanta de la punctul
(t) = |(
r (t)
r (t0 ))
n|=
n | + o((t t0 )2 ).
= |( r0 (t0 )(t t0 ) + r00 (t0 )(t t0 )2 )
2
A CURBELOR
215
Vom avea
(t) = o((t t0 )2 ) r0 (t0 )

n =0
r00 (t0 )
n =0
r (t0 ). Deci
adic
a, dac
a si numai dac
a planul coincide cu planul osculator n
r (t0 ) pentru care disTeorema 5.1.2 Singurul plan care trece prin punctul biordinar
r (t) la acest plan este parte neglijabila n raport cu (t t )2 este

tanta de la punctul
0
planul osculator.
r =
r =
(s), s [s1 , s2 ] curba parametrizat
a echivalent
a cu curba
Fie acum
r (t), t [t1 , t2 ],
(s) =
r (t(s)), s fiind o abscis
a curbilinie. Cum 0 (s)2 = 1,
dac
a curba este neted
a de ordinul doi, prin derivare rezult
a 2 0 (s) 00 (s) = 0, adic
a
(s) al vectorului
(s). Versorul
vectorul 00 (s) este perpendicular pe tangenta n
00 (s) se numeste versorul normalei principale la curb

(s), iar m
arimea
a n punctul
vectorului 00 (s) se numeste curbura curbei n acest punct: C(s) = | 00 (s)|. Deci 00 (s) =
C(s)
(s).
Intr-un punct de abscis
a curbilinie s0 vom putea scrie
1
r =
(s) =
(s0 ) +
(s0 )C(s0 )(s s0 )2 + o((s s0 )2 ).
(s0 )(s s0 ) +
2
(s)
(s0 )pe baza ortonormat
(s0 ),
(s0 )
Notnd cu X, Y componentele vectorului
a
avem
X = s s0 ,
Y = 12 C(s0 )(s s0 ),
Y = 1 C(s )X 2
0
2
din care vedem c

a parabola care aproximeaz
a curba se abate cu att mai mult de la
a denumirea. De altfel
tangent
a cu ct curbura C(s0 ) este mai mare, ceea ce justific
avem
Teorema 5.1.3 O curba parametrizata are curbura peste tot nula daca si numai daca
suportul ei este un segment de dreapta.
(s) = C1 s + C2 , c. c. t. d.
In adev
ar din 00 (s) = 0 rezult
a
Consider
am acum curba parametrizat
a
s
s
r =
r (s) = R cos i + R sin j , s [0, 2R]
R
R

216
care reprezint
a un cerc n planul Oxy cu centrul n origine de raz
a R parcurs n sens
direct trigonometric. s este o abscis
a curbilinie de origine (R, 0, 0). In adev
ar avem
s
s

r (s) = sin i + cos j , | r0 (s)| = 1
R
R
s
s
1
r00 (s) = (cos i + sin j )

R
R
R
si deci n toate punctele curbura este constant
a C(s) =
1
.
R
r =
(s), s [s1 , s2 ]. In
Fie acum o curb
a parametrizat
a cu o ecuatie natural
a
jurul punctului de abscis
a s0 se poate scrie
1
(s0 )C(s0 )(s s0 )2 + o((s s0 )2 ).

(s0 )(s s0 ) +
r =
(s) =
(s0 ) +
2
(s ) n care are aceeasi tangent

Consider
am acum un cerc care trece prin acelasi punct
a
0
(s0 ). Pentru el vom putea scrie

(s0 ) si aceeasi normal
a principal
a
1
1
r =
r (s) =
(s0 ) +
(s0 ) (s s0 )2 + o((s s0 )2 ).
(s0 )(s s0 ) +
2
R
(s) = o((s s0 )2 ) dac

r (s)
Vom avea
a si numai dac
a R1 = C(s0 ). In acest caz, n
(s ) cercul si curba vor diferi numai prin m

arimi neglijabile n raport
vecin
atatea lui
0
(s0 ), iar centrul

cu (ss0 )2 . Acest cerc se numeste cercul osculator al curbei n punctul
acestui cerc, punctul de vector de pozitie
1
1
(s0 ) =
(s0 ) +
00 (s0 )
2
C(s0 )
C(s0 )
(s0 ). Raza acestui cerc R(s0 ) = C(s1 0 )

se numeste centrul de curbura al curbei n punctul
(s ). Deci, nc
a odat
a, n vecin
atatea
se numeste raza de curbura a curbei n punctul
(s0 ) +
(s0 ), curba poate fi aproximat

punctului
a abstractie f
acnd de termeni neglijabili n
raport cu (s s0 )2 cu un cerc cu centrul n centrul de curbur
a al punctului si cu raza
egal
a cu raza de curbur
a a punctului.
5.1.4
Baza si triedrul lui Frent
r =
(s), s
r =
r (t), t [t1 , t2 ] si fie
Fie curba parametrizat
a de ecuatie
[s1 , s2 ] echivalenta sa cu parametrizare natural

r (t) avem
a. In punctul biordinar
r (t) = 0 (s)s0 (t), s0 (t) = | r0 (t)|,
r00 (t) = 00 (s)s0 (t)2 + 0 (s)s00 (t).
A CURBELOR
Rezult
a
sau
217
0 2 0
0
q
r (t)
0 2
r (t). r00 (t)
00
.
s (t) =
= q
=
r (t)
0 2
(t)|
|
r
2 r (t)
h
0
0 2
0
1
00
00
00
(s) =
r (t). r (t) r (t). r (t) r (t)
| r0 (t)|4
00
r
(t)
r
(t)
r0 (t)
.
00 (s) =
| r0 (t)|4
r (t) este
Deci curbura n punctul

0
r (t) r00 (t)
C(t) =
| r0 (t)|3
iar versorii tangentei si normalei principale sunt
0
r (t)
,
0
| r (t)|
0
r (t) r00 (t) r0 (t)
(t) =
.
| r0 (t)|| r0 (t) r00 (t)|
(t) =
r (t) al curbei
Definitia 5.1.15 Se numeste baza a lui Frent n punctul biordinar
parametrizate r = r (t), t [t1 , t2 ] baza ortonormata dreapta (t), (t), (t) cu
r (t) r00 (t)
(t) = (t) (t) =
| r0 (t) r00 (t)|
Definitia 5.1.16 Se numeste triedrul lui Frent n punctul biordinar

r (t) al curbei
parametrizate
r =
r (t), t [t1 , t2 ] triedrul rectangular cu vrful n
r (t) ale carui
(t) este tangenta

(t),
(t), (t). Muchia cu directia
muchii au directiile versorilor
(t) se numeste normala principala n punctul

r (t), muchia cu directia
n punctul
r (t). Planul care trece

r (t), muchia cu directia (t) se numeste binormala n punctul
r (t), planul
(t),
(t) este planul osculator n
r (t) si se sprijina pe versorii
prin
care trece prin

(t), (t) se numeste planul normal
n punctul
r (t), planul care trece prin
(t), (t) se
numeste planul rectificant n punctul

r (t).

218
a ecuatiile scalare ale tangentei

Cum r0 (t) = x0 (t) i + y 0 (t) j + z 0 (t) k rezult
x x(t)
y y(t)
z z(t)
=
=
0
0
x (t)
y (t)
z 0 (t)
si ecuatia scalar
a a planului normal
x0 (t)(x x(t)) + y 0 (t)(y y(t)) + z 0 (t)(z z(t)) = 0.
Dac
a not
am cu A(t), B(t), C(t) minorii cu semne alternate extrasi din matricea
0
0
0
x (t) y (t) z (t)
x00 (t) y 00 (t) z 00 (t)
atunci ecuatiile scalare ale binormalei sunt
y y(t)
z z(t)
x x(t)
=
=
A(t)
B(t)
C(t)
iar ecuatia scalar
a a planului osculator este
A(t)(x x(t)) + B(t)(y y(t)) + C(t)(z z(t)) = 0.
Dac
a not
am cu D(t), E(t), F (t) minorii cu semne alternate extrasi din matricea
A(t) B(t) C(t)
0
0
0
x (t) y (t) z (t)
atunci ecuatiile scalare ale normalei principale sunt
y y(t)
z z(t)
x x(t)
=
=
D(t)
E(t)
F (t)
iar ecuatia scalar
a a planului rectificant este
D(t)(x x(t)) + E(t)(y y(t)) + F (t)(z z(t)) = 0.
Avem
(t).
(t) = 0 (s(t)) = 00 (s(t))s0 (t) = C(t)s0 (t)
Pentru a exprima derivatele versorilor bazei lui Frent vom scrie
(t),
(t), (t) =
i , j , k S(t),
i, j, k
=
(t),
(t), (t) S t (t)
A CURBELOR
219
unde S(t) este matricea ortogonal

a (S t (t)S(t) = I) a componentelor versorilor bazei lui
Frent pe baza sistemului de coordonate. Vom avea prin derivare
0
0
(t), (t), (t) = i , j , k S (t) = (t), (t), (t) S (t)S 0 (t).

a, aceasta rezult
a din relatia S t (t)S 0 (t)+
Dar matricea (t) = S t (t)S 0 (t) este antisimetric
S 0t (t)S(t) = 0. Tinnd
(t) rezult
cont de relatia stabilit

a mai sus 0 (t) = C(t)s0 (t)
a
c
a trebuie s
a avem
0
C(t)s (t) 0
(t) = S (t)S (t) = C(t)s0 (t) 0

T (t)s0 (t)
0
T (t)s0 (t)
0
t
r (t). Deci putem scrie

M
arimea T (t) se numeste torsiunea curbei n punctul
0
C(t) 0
(t),
(t), (t) =
(t),
(t), (t) C(t) 0
T (t) s (t).
0
T (t)
0
Aceast
a relatie matriceal
a scris
a pe componente d
a asa numitele formule ale lui Frent.
Ele dau vitezele de variatie ale versorilor bazei lui Frent. Se mai numesc si formulele
de derivare ale bazei lui Frenet.
Miscarea infinitezimal
a a triedrului lui Frent pe curb
a se compune dintr-o translatie
= d
+d
n +d . Am ar
infinitezimal
a a vrfului si o rotatie infinitezimal
a d
atat
c
a rotatiile infinitezimale se adun
a. Vom avea atunci
d
= d

= d
n d ,
d
= d

= d
+ d ,
d = d
= d
d
.
Comparnd cu formulele lui Frent rezult
a
d
d
d
= T (t)s0 (t),
= 0,
= C(t)s0 (t),
dt
dt
dt
adic
a nu exist
a rotatie infinitezimal
a n jurul normalei principale, iar rotatiile infinitezimale raportate la unitatea de parametru n jurul binormalei si n jurul tangentei sunt
curbura si torsiunea n punctul respectiv nmultite cu viteza n punctul respectiv.

220
Fig. 5.1: Rotirea n jurul tangentei

Vectorul vitezei de rotatie instantanee
(t) = (T (t)
(t) + C(t) (t))s0 (t).
r (t).
se numeste vectorul lui Darboux n punctul
Dac
a consider
am curba parametrizat
a neted
a de ordinul trei cu ecuatie natural
a
r =
(s), s [s , s ] vom putea scrie
1
(s) =
(s)
(s)
00 (s) = C(s)
(s) + C(s)(C(s)
(s) + T (s) (s))
000 (s) = C 0 (s)
si deci n vecin
atatea punctului luat ca origin
a a abscisei curbilinii vom avea
1
(0)s2 +
(s) =
(0) +
(0)s + C(0)
2
i
1h 0
+ C (0) (0) + C(0)(C(0) (0) + T (0) (0)) s3 + o(s3 ).

6
(s)
(0) dup
Notnd cu X, Y, Z componentele lui
a baza lui Frent a punctului
avem
1
X = s C(0)2 s3 + o(s3 ),
6
1
1
Y =
C(0)s2 + C 0 (0)s3 + o(s3 ),
2
6
1
Z =
C(0)T (0)s3 + o(s3 ).
6
A CURBELOR
221
Fig. 5.2: Vectorul lui Darboux

aseste
Reg
asim astfel c
a abstractie f
acnd de termeni neglijabili n raport cu s2 curba se g
n planul osculator, fiind o parabol
a de ecuatii
0.1
0.067
0.05
Y( s)
0.5
0.495
0
X ( s)
0.5
0.495
Fig. 5.3: Proiectia curbei pe planul osculator
X = s,
1
C(0)s2
Y =
2
si care se ndep
arteaz
a cu att mai repede de tangent
a cu ct C(0) este mai mare.
Proiectia curbei pe planul rectificant este, abstractie f
acnd de termeni nelijabili n
raport cu s3 , o curb
a de ecuatii
1
X = s C(0)2 s3 ,
6

222
0.005
3.47210
Z( s)
0.5
3.47210
0.5
0.005
0.495
X ( s)
0.495
Fig. 5.4: Proiectia curbei pe planul rectificant

Z =
1
C(0)T (0)s3
6
care prezint
a n origine un punct de inflexiune, curba trecnd de-o parte si de alta a
tangentei, ndep
artndu-se cu att mai repede de tangent
a cu ct torsiunea T (0) este
mai mare. Proiectia curbei pe planul normal este, abstractie f
acnd de termeni nelijabili
n raport cu s3 , o curb
a de ecuatii
0.005
3.47210
Z( s)
3.47210
0.05
0.1
0.005
0
Y( )
0 067
Fig. 5.5: Proiectia curbei pe planul normal
1
1
C(0)s2 + C 0 (0)s3 ,
2
6
1
C(0)T (0)s3
Z =
6
adic
a o curb
a care n origine prezint
a un punct de ntoarcere, curba ndep
artndu-se
de normala principal
a cu att mai repede cu ct torsiunea T (0) este mai mare. In
concluzie putem spune c
a torsiunea T (0) arat
a ct de repede se ndep
arteaz
a curba de
planul osculator. De altfel are loc
A CURBELOR
223
Teorema 5.1.4 O curba parametrizata are n toate punctele torsiunea nula daca si
numai daca ea este o curba plana.
In adev
ar, dac
a n toate punctele curbei T (s) = 0 atunci 0 (s) = 0 si deci (s) = 0 ,
(s) 0 = C, deci curba se afl

a ntrun vector constant. Atunci 0 (s) 0 = 0 si deci
un plan perpendicular pe 0 . Invers, dac

a curba este plan
a atunci planul ei este plan
osculator n toate punctele si deci = 0 si T (s) = 0.
r =
r (t), t [t , t ]
Dac
a curba parametrizat
a neted
a de ordinul trei are ecuatia
1
atunci putem scrie
r (t) =
(t)s0 (t), s0 (t) = | r0 (t)|,
(t)C(t)s0 (t)2 +
r00 (t) =
r000 (t) = (t)C(t)T (t)s0 (t)3 +

unde prin am notat termenii linear dependenti de cei de pe linia precedent
a. Lund
lungimea lui r (t), aria paralelogramului construit pe r (t), r00 (t) si aria paralelipipedu
lui construit pe r0 (t), r00 (t), r000 (t) avem formulele de calcul pentru curbur
a si torsiune
s0 (t) = | r0 (t)|,
| r0 (t) r00 (t)|

,
C(t) =
| r0 (t)|3
( r0 (t), r00 (t), r000 (t))

T (t) =
| r0 (t) r00 (t)|2

Cu notatiile de mai nainte, avem formulele
C(t) =
A(t)2 + B(t)2 + C(t)2
,
(x0 (t)2 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2 )3/2
T (t) = A(t)x000 (t) + B(t)y 000 (t) + C(t)z 000 (t).
5.1.5
Curbe plane
Fie o curb
a parametrizat
a situat
a n planul Oxy
r =
r (t) = x(t) i + y(t) j ,
t [t1 , t2 ].

224
Conform definitiilor generale, versorii tangentei si normalei principale sunt
r (t)
x0 (t) i + y 0 (t) j
(t) =
=
,
(x0 (t)2 + y 0 (t)2 )1/2

| r0 (t)|

0
00
r (t) r (t) r0 (t)
.
(t) =
| r0 (t)|| r0 (t) r00 (t)|

Cum
0
00
r (t) r (t) =
0
00
r (t) r (t) r (t) =
rezult
a versorul normalei
Deci avem
x (t)
y (t)
x00 (t) y 00 (t)

x0 (t)
y 0 (t)
x00 (t) y 00 (t)
0
x (t) y 0 (t)
(t) = sgn
x00 (t) y 00 (t)
k,
(y 0 (t)
i + x0 (t) j )
y 0 (t)
i + x0 (t) j
1/2
(x0 (t)2 + y 0 (t)2 )

x
(t)
y
(t)

(t) (t) = sgn
k
x00 (t) y 00 (t)
(t),
(t)) este orientat
adic
a, baza (
a la fel ca baza i , j numai dac
a
x (t) y 0 (t)
= 1.
sgn
00
00
x (t) y (t)
Uneori se convine ca pentru curbele plane s

a se redefineasc
a versorul normalei astfel
(t),
(t)) s
nct baza (
a fie orientat
a la fel ca baza i , j , adic
a se alege pur si
simplu versorul normalei
y 0 (t) i + x0 (t) j
(t) =
,
(x0 (t)2 + y 0 (t)2 )1/2
(t) se obtine prin rotirea lui

(t) cu 2 n sens direct trigonometric. Atunci
adic
a
pentru a avea relatiile

(t) = C(t)s0 (t)
(t),
0

(t) = C(t)s0 (t)
(t)
trebuie s
a lu
am curbura cu semn dat
a de relatia
0
x (t) y (t)
00
00
x (t) y (t)
C(t) =
.
(x0 (t)2 + y 0 (t)2 )3/2
A CURBELOR
225
Cu aceast
a conventie, curba are curbur
a pozitiv
a ntr-un punct dac
a n acel punct curba
(t) si are curbur

a negativ
a dac
a curba se ncovoaie n
se ncovoaie n spre versorul
(t).
spre
Pentru curbele date explicit prin y = y(x),
x [x1 , x2 ] curbura cu semn este dat

a
de relatia
C(x) =
y 00 (x)
(1 + y 0 (x)2 )3/2
a dac
a functia y(x) este convex
a.
si curbura este pozitiv
a dac
a y 00 (x) > 0, adic
r = x(s) i + y(s) j ,
Fie acum s o abscis
a curbilinie pe aceast
a curb
a plan
a si
s [s1 , s2 ] o parametrizare natural

(s) = x0 (s) i +
a a sa. Atunci versorul tangentei
y 0 (s) j . Dac
a not
am cu (s) unghiul pe care l face acest versor cu axa Ox pozitiv
a,
atunci
(s) = cos (s) i + sin (s) j
si versorul normalei cu conventia f

acut
a va fi
(s) = sin i + cos (s) i .

Atunci
(s) = ( sin i + cos (s) i )0 (s) = 0 (s)

(s).
Rezult
a
C(s) = 0 (s)
adic
a, curbura este viteza de variatie n raport cu abscisa curbilinie a unghiului pe care
l face tangenta cu axa Ox. Altfel spus, curbura este viteza sau rapiditatea de ncovoiere
a curbei n punctul respectiv.
Dac
a pentru o curb
a plan
a cunoastem curbura sa n functie de o abscis
a curbilinie,
atunci cunoastem unghiul (s) = (s) + 0 , abstractie f
acnd de constanta 0 . Am
notat (s) o primitiv
a a lui 0 (s). Atunci cunoastem versorul tangentei, adic
a cunoastem
derivatele n raport cu abscisa curbilinie ale coordonatelor punctelor curbei
x0 (s) = cos((s) + 0 ) = cos (s) cos 0 sin (s) sin 0 ,
y 0 (s) = sin((s) + 0 ) = sin (s) cos 0 + cos (s) sin 0

226
si dac
a not
am cu X(s), Y (s) primitive ale lui cos (s) respectiv sin (s), putem scrie
x(s) = X(s) cos 0 Y (s) sin 0 + x0 ,
y(s) = X(s) sin 0 + Y (s) cos 0 + y0
unde x0 , y0 sunt constante arbitrare. Dac
a ne d
am coordonatele (x(s0 ), y(s0 )) ale unui
punct corespunz
ator abscisei s0 si versorul tangentei la curb
a n acel punct, adic
a una
a se determin
a din conditia de versor) avem trei
din componentele x0 (s0 ), y 0 (s0 ) (cealalt
ecuatii cu trei necunoscute x0 , y0 , 0 pe care le putem determina univoc. Deci avem
Teorema 5.1.5 O curba plana este cunoscuta abstractie facnd de o deplasare n plan
daca cunoastem curbura sa functie de abscisa curbilinie. Curba este univoc determinata
daca cunoastem n plus un punct al sau si tangenta la curba n acest punct.
Avnd n vedere acest
a teorem
a, ecuatia = (s) sau s = s() se numeste uneori
ecuatia intrinseca a unei curbe plane.
Exemplul 5.1.5.1 Lantisorul y = a cosh xa , x R, are ca ecuatie intrinseca ecuatia
= arctan as sau s = a tan .
Aceast
a teorem
a este de fapt un caz particular: o curb
a n spatiu este cunoscut
a
abstractie f
acnd de o deplasare n spatiu dac
a cunoastem curbura si torsiunea sa ca
functii de abscisa curbilinie. Curba este univoc determinat
a dac
a cunoastem n plus un
punct al curbei si pozitia triedrului lui Frent n acest punct al curbei.
Uneori o curb
a plan
a este dat
a prin ecuatia sa n coordonate polare
= (),
[1 , 2 ].
Aici este distanta polar

a, adic
a distanta de la punct la origine, iar este unghiul polar,
adic
a unghiul f
acut de raza vectoare a punctului cu axa Ox pozitiv
a. Dac
a cunoastem
ecuatia n coordonate polare, cunoastem si reprezentarea parametric
a
r =
r () = () cos i + () sin j ,
Vom avea
[1 , 2 ].
r ()| = ()2 + 0 ()2 .

s0 () = |
A CURBELOR
227
Aplicnd formula pentru curbur

a g
asim
C() =
()2 + 20 ()2 ()00 ()

(()2 + 0 ()2 )3/2
Pentru curba plan

a linie de nivel constant F (x, y) = c se g
aseste pentru curbur
a
expresia
Fxx Fxy Fx
Fyx Fyy Fy
Fx Fy 0
C(x, y) =
3/2
Fx2 + Fy2
unde am notat Fx =
5.1.6
F
, Fxx
x
2F
,etc.
x2
Fxx Fy2 2Fxy Fx Fy + Fyy Fx2
3/2
Fx2 + Fy2
Evolut
a, evolvent
a
r =
r (s), s [s1 , s2 ]. ForFie curba parametrizat
a plan
a cu o ecuatie natural
a
mulele lui Frent sunt
0
(s) =
1
1
(s), 0 (s) =
(s).
R(s)
R(s)
Curba loc geometric al centrelor de curbur

a va avea ecuatia
r =
(s) =
r (s) + R(s)
(s).
Putem scrie
0
1
(s) =
(s) = R0 (s)
r (s) + R0 (s)
(s) R(s)
(s).
R(s)
Rezult
a c
a normala la curba initial
a este tangent
a la curba loc al centrelor de curbur
a.
Se spune c
a aceast
a curb
a este nfasuratoarea normalelor la curba initial
a, ea se numeste
evoluta curbei initiale.
r =
r (t) = x(t) i + y(t) j , t [t1 , t2 ], este ecuatia vectorial parametric
Dac
a
aa
curbei initiale, atunci ecuatia evolutei este
| r0 (t)|2 ( r0 (t) r00 (t)) r0 (t)
= r (t) +
| r0 (t) r00 (t)|2

228
sau scalar
x0 (t)2 + y 0 (t)2
,
x = x(t) y (t)
0
0
x (t) y (t)
00
x (t) y 00 (t)
0
Cum avem
x0 (t)2 + y 0 (t)2
.
y = y(t) + x0 (t)
0
0
x (t) y (t)
00
x (t) y 00 (t)
| 0 (s)| = R0 (s)
rezult
a
Zs2
| 0 ()|d = R(s2 ) R(s1 ),
s1
adic
a curba initial
a se poate obtine din evolut
a dac
a de-a lungul acesteia punem un fir
si desfacem firul p
astrndu-l tangent la evolut
a; cap
atul firului descrie curba initial
a.
Se zice despre curba initial
a c
a este desfasurata sau evolventa evolutei. Mai putem
considera c
a evolventa este descris
a de un punct al unei drepte -tangenta de mai suscare se rostogoleste f
ar
a alunecare de-alungul evolutei.
r =
r (s), s [s1 , s2 ] s
Pentru a g
asi evolventa curbei initiale
a observ
am c
a evolventa este de fapt o traiectorie ortogonal
a a tangentelor sale. Punctul evolventei fiind
pe tangent
a, evolventa are ecuatia parametric
a
r =
(s) =
r (s) + (s)
(s).
Cum
0
1
(s) =
(s).
(s)(1 + 0 (s)) + (s)
R(s)
Ca evolventa s
a fie n adev
ar ortogonal
a tangentei, trebuie ca 0 (s) = 1 sau (s) =
s + k. Avem deci o infinitate de evolvente de ecuatie vectorial parametric
a
r =
(s) =
r (s) + (s + k)
r (s).
r =
r (t) = x(t) i + y(t) j , t [t1 , t2 ] atunci ecuatia
Dac
a ecuatia curbei initiale este
evolventelor este
r =
r (t) + (
Zt
t0
0
r (t)
| r ( )|d + k)
0
| r (t)|
A CURBELOR
229
sau scalar
Zt p
x0 (t)
x0 ( )2 + y 0 ( )2 d + k) p
,
x = x(t) + (
x0 (t)2 + y 0 (t)2
t0
Zt p
y 0 (t)
x0 ( )2 + y 0 ( )2 d + k) p
.
y = y(t) + (
x0 (t)2 + y 0 (t)2
t0
5.1.7
Inf
asur
atoarea unei familii de curbe
Definitia 5.1.17 Familia uniparametrica de curbe de nivel constant

F (x, y, ) = 0, [1 , 2 ],
admite nfasuratoare curba daca n fiecare punct al sau curba este tangenta unei
curbe din familie.
Dac
a M este un punct curent al nf
asur
atoarei , atunci prin acest punct trece o
curb
a C din familie corespunz
atoare valorii a parametrului. Invers, fiec
arei curbe C
din familie, adic
a fiec
arei valori a lui i corespunde un punct al lui n care cele dou
a
curbe sunt tangente. Deci coordonatele punctului curent M vor fi functii de
x = x(), y = y().
Scriind c
a punctul se afl
a pe C avem
F (x(), y(), ) = 0.
Derivnd n raport cu avem
Fx x0 () + Fy y 0 () + F = 0.
Cum curbele si C sunt tangente, presupunnd c
a M este punct ordinar pentru ambele
curbe, avem
x0 ()
y 0 ()
=
Fx x0 () + Fy y 0 () = 0
Fx
Fy
si rezult
a
F(x(), y(), ) = 0.
230
In concluzie, dac
a familia uniparametric
a admite nf
asur
atoare n puncte ordinare,
atunci coordonatele acestor puncte satisfac simultan ecuatiile
F (x(), y(), ) = 0,
F(x(), y(), ) = 0.
Invers nu este adev
arat, dac
a din sistemul de mai sus elimin
am obtinem ecuatia
unei curbe
(x, y) = 0
care nu este totdeauna nf
asur
atoarea familiei. Dac
a fiecare curb
a C din familie are un
punct singular M de coordonate x(), y() atunci n acest punct vom avea
F (x(), y(), ) = 0,
Fx (x(), y(), ) = 0,
Fy (x(), y(), ) = 0.
Derivnd prima relatie rezult
a
F(x(), y(), ) = 0,
adic
a si locul geometric al punctelor singulare ale familiei verific
a sistemul
F (x(), y(), ) = 0,
F(x(), y(), ) = 0.
Multimea punctelor care satisfac acest sistem constituie curba discriminanta a familiei.
Pentru a vedea ce reprezint
a curba discriminant
a a familiei form
am matricea
Fx Fy F
.
m=
Fx Fy F
Dac
a rang(m) = 2 atunci din sistemul care d
a curba discriminant
a se pot explicita dou
a
dintre variabilele x, y, . De exemplu, dac
a
Fx Fy
Fx Fy
6= 0
A CURBELOR
231
atunci se pot explicita x = x(), y = y(). Cum Fx , Fy nu pot fi simultan nule rezult
a
c
a discriminanta este nf
asur
atoarea familiei. Dac
a
Fx F
= Fx F 6= 0
Fx F
a c
a x = x(y) este ecuatia
atunci se expliciteaz
a x = x(y), = (y) si cum Fx 6= 0 rezult
nf
asur
atoarei, iar = (y) d
a corespondenta ntre punctele nf
asur
atoarei si curba
familiei.
Dac
a rang(m) = 1 si Fx2 + Fy2 6= 0 atunci avem sistemul de patru ecuatii cu trei
necunoscute
F = 0,
F = 0,
Fx
Fy
=
, F = 0
Fx
Fy
n general incompatibil si deci curba discriminant
a nu exist
a . Dac
a totusi acest sistem
este compatibil cu solutii de forma x = x(), y = y() sau x = x(y), = (y) sau
y = y(x), = (x) atunci oricare din acestea reprezint
a nf
asur
atoarea.
Dac
a rang(m) = 1 si Fx2 + Fy2 = 0 atunci avem un sistem de patru ecuatii cu trei
necunoscute
F = 0,
F = 0,
Fx = 0, Fy = 0
n general incompatibil si deci curba discriminant
a nu exist
a. Dac
a totusi acest sistem
este compatibil cu solutii de forma x = x(), y = y() sau x = x(y), = (y) sau
y = y(x), = (x) atunci oricare din acestea reprezint
a curba punctelor singulare ale
familiei.
Exemplul 5.1.7.1 Fie familia de parabole
F (x, y, ) = (x + )2 (y +
2
) = 0, R.
2

232
Ca sa gasim curba discriminanta derivam n raport cu

F = 2(x + ) = 0.
Eliminnd avem
x2 + y = 0.
Pentru ca fiecare parabola din familie nu are puncte singulare, curba discriminanta este
nfasuratoare. De altfel matricea
m=
are rangul 2.
2(x + ) 1 2x +
2
Exemplul 5.1.7.2 Ca sa gasim discriminanta familiei de parabole semicubice

F (x, y, ) = (x + )2 (y + )3 = 0, R
derivam
F = 2(x + ) 3(y + )2 = 0.
Scoatem din a doua ecuatie
3
x + = (y + )2
2
si introducem n prima
9
(y + )4 (y + )3 = 0.
4
Avem situatiile:
y + = 0. Atunci x + = 0 si deci y x = 0. Aceasta este curba punctelor
singulare pentru c
a Fx = 0, Fy = 0.
y+ =
4
9
de unde x + =
8
27
si deci x y +
4
27
= 0. Se verific
a usor c
a aceasta
este nf
asur
atoare.
Exemplul 5.1.7.3 Pentru familia de parabole semicubice
F (x, y, ) = (x + )2 y 3 = 0, R
avem
F = 2(x + ) = 0
si curba discriminanta este y = 0. Se vede ca ea este locul punctelor singulare.
A CURBELOR
233
S
a presupunem acum c
a familia de curbe este dat
a prin ecuatiile
x = x(t, ),
y = y(t, ), t [t1 , t2 ], [1 , 2 ]
unde t este parametrul care d
a pozitia punctului pe curb
a, iar d
a curba din familie.
Dac
a ecuatia nf
asur
atoarei ar fi f (x, y) = 0 am avea
f (x(t, ), y(t, )) = 0
si prin derivare n raport cu t respectiv vom avea
fx xt + fy yt = 0,
f x + f y = 0.
x
Dac
a punctul nu este singular fx2 + fy2 6= 0 rezult
a
xt yt
= 0.
x y
Deci curba discriminant

a se g
aseste prin eliminarea sau a lui t sau a lui sau a amndorura din ecuatiile
x = x(t, ),
y = y(t, ),
xt yt
= 0.
x y
Aceasta poate contine si locul punctelor singulare ale familiei pentru c

a pe aceasta
xt = yt = 0 si a treia ecuatie este verificat
a.
Exemplul 5.1.7.4 Consideram familia de drepte
x = + t cos ,
y = t sin , (t, ) R2 .
Avem
sau
xt yt
x y
= t cos2 (1 t sin ) sin = 0
u = sin .

234
Eliminnd t avem ecuatiile parametrice ale infasuratoarei
x = + sin cos ,
y = sin2
pentru ca dreptele nu pot avea puncte singulare.

S
i o familie de curbe spatiale parametrizate
r =
r (t, ),
(t, ) [t1 , t2 ] [1 , 2 ]
atoare
poate avea o nf
asur
atoare. Dac
a t1 () este valoarea parametrului t corespunz
punctului unde curba de parametru este tangent
a la nf
asur
atoare, atunci ecuatia
nf
asur
atoarei este
r =
() =
r (t1 (), ),
[1 , 2 ].
Vectorul tangent la nf
asur
atoare
r
(t1 (), ) +
(t1 (), )
() =
t
este colinear cu vectorul tangent la curba de parametru
r
(t1 (), )
t
si deci
r
(t1 (), ) =
(t1 (), )
(t1 (), ) = 0.
()
t
Rezult
a c
a dac
a exist
a nf
asur
atoarea familiei de curbe, atunci trebuie eliminat sau
parametrul t sau parametrul ntre ecuatiile

r =
r (t, ),
r

(t, ) r (t, ) = 0.
Dar n aceast
a curb
a discriminant
a este continut
a si curba punctelor singulare ale familiei.
Exemplul 5.1.7.5 Pentru a gasi nfasuratoare familiei de drepte
r = R(cos t sin ) i + R(sin + t cos ) j + h( + t) k , (t, k) R2
A SUPRAFETELOR
calculam
235
= R sin i + R cos j + h k ,
t
= R( sin t cos ) i + R(cos t sin ) j + h k,
R sin
R cos
h =
R( sin t cos ) R(cos t sin ) h
= Rht sin i Rht cos j + R2 t k = 0.
Din ultima rezulta t = 0 si deci nfasuratoarea este elicea circulara
r = R cos i + R sin j + h k .
De altfel familia de drepte data este familia tangentelor la aceasta elice.
5.2
5.2.1
Geometria diferential
a a suprafetelor
Suprafata
a, suprafata
parametrizat
de nivel constant
Definitia 5.2.1 Se numeste suprafata parametrizata aplicatia
r =
r (u, v) = x(u, v) i + y(u, v) j + z(u, v) k : Duv E3 ,
unde Duv este un domeniu n planul variabilelor u, v. Multimea valorilor aplicatiei
r (Duv ) este suportul suprafetei parametrizate. Cel mai adesea confundam suprafata
parametrizata cu suportul sau. u, v se numesc parametrii suprafetei.
Ecuatia
r =
r (u, v), (u, v) Duv
se numeste ecuatia vectorial parametrica a suprafetei parametrizate. Ecuatiile
x = x(u, v),
y = y(u, v),
z = z(u, v),
(u, v) Duv

236
se numesc ecuatiile scalar parametrice ale suprafetei parametrizate.
r (u, v) admite
Suprafata parametrizat
a se numeste neteda de ordinul k dac
a functia
r (u, v),
derivate partiale de ordinul k continue. Vom nota derivatele partiale indicial
u
rv (u, v),
r
uu (u, v), ruv (u, v), etc.
r (u0 , v0 ) este un punct pe suprafata, ecuatia

Dac
a
r =
r (u, v0 ), (u, v0 ) Duv
este ecuatia unei curbe parametrizate situat
a pe suprafata dat
a si care trece prin punctul
r (u , v ). O vom nota prin C . La fel ecuatia

0
v0
r =
r (u0 , v), (u0 , v) Duv
este ecuatia unei curbe parametrizate situat
a pe suprafata dat
a si care trece prin punctul
r (u , v ). O vom nota prin C . Prin fiecare punct de pe suprafata trece o singur

a curb
a
0
u0
Cu0 si o singur
a familii de curbe de pe suprafata
a curb
a Cv0 . Din acest motiv cele dou
se numesc familiile curbelor coordonate sau parametrice ale suprafetei parametrizate.
Exemplul 5.2.1.1 Ecuatia
r = u i + v j , (u, v) unui plan

este ecuatia vectorial parametrica a planului xOy. Ecuatiile scalar parametrice sunt
x = u,
y = v,
z = 0,
(u, v) unui plan
Curbele coordonate sunt verticalele x = u0 si orizontalele y = v0 .

r = u cos v i + u sin v j , (u, v) [0, ) [0, 2)

este ecuatia aceluiasi plan Oxy, u fiind raza polara si v fiind unghiul polar. Acum curbele
v = v0 sunt razele care pleaca din origine, iar curbele u = u0 sunt cercurile cu centrul
n origine.
A SUPRAFETELOR
237
u
u
r = R cos i + R sin j + v k , (u, v) [0, 2R] R

R
R
este ecuatia vectorial parametrica a cilindrului circular drept
x2 + y 2 = R2
cum rezulta imediat din ecuatiile scalar parametrice
x = R cos Ru ,
y = R sin Ru ,
z = v, (u, v) [0, 2R] R.
Curbele coordonate u = u0 , adica
x = R cos uR0 ,
y = R sin uR0 ,
z = v, v R
sunt generatoarele cilindrului. Curbele coordonate v = v0 , adica
x = R cos Ru ,
y = R sin Ru ,
z = v , u [0, 2R]
0
sunt cercurile paralele. Parametrul u este abscisa curbilinie pe cercul paralel cu originea
n planul xOz.
r = u sin cos v i + u sin sin v j + u cos k , (u, v) R [0, 2]

este ecuatia vectorial parametrica a conului de rotatie n jurul lui Oz cu vrful n origine
si deschiderea
x2 + y 2 z 2 tan2 = 0
cum rezulta din ecuatiile scalar parametrice
x = u sin cos v,
y = u sin sin v,
z = u cos , (u, v) R [0, 2].

238
Curbele coordonate u = u0 sunt cercurile paralele, iar curbele coordonate v = v0 sunt

generatoarele. Parametrul u reprezinta abscisa curbilinie cu originea n vrf pe generatoare, iar v este unghiul facut de proiectia vectorului de pozitie pe planul Oxy cu axa
Ox.

r = R sin v cos u i + R sin v sin u j + R cos v k , (u, v) [0, 2] [ , ]

2 2
este ecuatia vectorial parametrica a sferei
x2 + y 2 + z 2 R2 = 0
cum rezulta din ecuatiile scalar parametrice
x = R sin v cos u,
y = R sin v sin u,
z = R cos v, (u, v) [0, 2] [ , ].

2 2
Parametrii u, v sunt longitudinea respectiv colatitudinea si deci curbele u = u0 sunt

meridianele, iar curbele v = v0 sunt cercurile paralele.
r = (v) cos u i + (v) sin u j + v k , (u, v) [0, 2] R

este ecuatia vectorial parametrica a unei suprafete de rotatie n jurul axei Oz care n
coordonate cilindrice (, , z) are ecuatia = (z). Aici v este cota punctului, iar u
reprezinta unghiul facut de proiectia vectorului de pozitie pe planul Oxy cu axa Ox.
Deci curbele coordonate v = v0 sunt cercurile paralele, iar curbele coordonate u = u0
sunt curbele meridian.
a meridianele sunt l
antisoare, suprafata
Ca un caz particular, dac
a (z) = a cosh az , adic
se numeste catenoid (catena-lant lat.).
r = u cos v i + u sin v j + av k , (u, v) [0, 2] [0, )
A SUPRAFETELOR
239
este ecuatia vectorial parametrica a suprafetei generate de o semidreapta care se roteste

n jurul axei Oz ramnnd paralela cu planul Oxy si ridicndu-se proportional cu unghiul
de rotatie. Suprafata se numeste suprafata helicoidala sau helicoid. v reprezinta unghiul
facut de proiectia semidreptei pe Oxy cu Ox, iar u reprezinta abscisa curbilinie pe o
generatoare. Curbele coordonate u = u0 sunt elice circulare, iar curbele v = v0 sunt
generatoare.
Exemplul 5.2.1.8 Daca z = z(x, y) este o functie reala definita pe un domeniu Dxy
din planul Oxy graficul acestei functii este o suprafata parametrizata cu ecuatia vectorial
parametrica
r = x i + y j + z(x, y) k , (x, y) Dxy

si ecuatiile scalar parametrice
x = x,
y = y,
z = z(x, y), (x, y) D .

xy
In acest caz se zice ca avem o suprafata data explicit cu ecuatia explicita z = z(x, y),
(x, y) Dxy . Curbele coordonate sunt intersectiile graficului cu planele verticale x =
x0 , y = y0 .
Definitia 5.2.2 Suprafetele parametrizate cu ecuatiile vectorial parametrice
r =
r (u1 , v1 ), (u1 , v1 ) Du1 v1 ,
r =
(u2 , v2 ), (u2 , v2 ) Du2 v2
se numesc echivalente daca exista aplicatia bijectiva
u = u (u , v ),
1
1 2 2
v = v (u , v )
1
definita pe Du2 v2 cu valori n Du1 v1 astfel nct
(u2 , v2 ) =
r (u1 (u2 , v2 ), v1 (u2 , v2 )), (u2 , v2 ) Du2 v2 .
In cazul suprafetelor netede de ordinul k aplicatia bijectiva se va considera cu derivate
partiale de ordinul k continue. Se verifica usor ca avem o relatie de echivalenta. Evident,
suprafetele parametrizate echivalente au acelasi suport.

240
r =
r (u, v) curbele coIn cazul suprafetei parametrizate netede de ordinul nti
r (u0 , v0 ) au
r =
r (u, v0 ), Cu0 :
r =
r (u0 , v) care trec prin punctul
ordonate Cv0 :
r(u , v ), respectiv
r (u , v ).
vectorii tangenti
u
r (u0 , v0 ) al suprafetei parametrizate netede de ordinul nti

r
se numeste punct ordinar daca vectorii
u (u0 , v0 ), rv (u0 , v0 ) sunt necolineari. In caz
contrar punctul se numeste singular.
Se verific
a usor c
a punctele corespondente ale suprafetelor parametrizate echivalente
sunt simultan ordinare sau singulare.
Definitia 5.2.4 Se numeste suprafata de nivel constant multimea punctelor de coordonate (x, y, z) care satisfac relatia F (x, y, z) = c, unde F (x, y, z) este o functie reala
definita pe un domeniu din E3 , iar c este un numar real. Suprafata de nivel constant
se numeste neteda de ordinul k daca functia F (x, y, z) are derivate partiale de ordinul k
continue.
Definitia 5.2.5 Punctul (x, y, z) al suprafetei de nivel constant F (x, y, z) = c neteda

de ordinul nti se numeste punct ordinar daca n acest punct gradientul functiei F
grad F (x, y, z) = F (x, y, z) 6= 0. In caz contrar punctul se numeste singular.

Dac
a (x, y, z) este un punct ordinar al suprafetei de nivel constant F (x, y, z) =
c neted
a de ordinul nti, de exemplu derivata partial
a Fz (x, y, z) 6= 0 atunci dup
a
teorema functiilor implicite exist
a o vecin
atate a punctului (x, y, z) n care variabila z
se expliciteaz
a n functie de variabilele x, y, deci exist
a functia z = z(x, y) definit
a n
acea vecin
atate astfel nct F (x, y, z(x, y)) = c pentru orice punct din acea vecin
atate.
Deci n vecin
atatea respectiv
a suprafata de nivel constant se poate scrie ca o suprafata
dat
a explicit, deci ca o suprafata parametrizat
a.
De multe ori, n cazul suprafetelor de nivel constant, din considerente geometrice
caracteristice suprafetei respective putem g
asi reprezent
ari parametrice diferite de cele
date de teorema functiilor implicite. Este cazul sferei considerate mai sus.
A SUPRAFETELOR
5.2.2
241
Plan tangent, prima form

a fundamental
a
Dac
a avem suprafata parametrizat
a
r =
r (u, v) = x(u, v) i + y(u, v) j + z(u, v) k : Duv E3 ,
r (u0 , v0 ), obtinem o curb

a situat
a pe suprafata care trece prin acest
si punctul s
au
punct dac
a lu
am parametrii u, v ca functii u(t), v(t) de parametrul t [t1 , t2 ] astfel c
a
u(t0 ) = u0 , v(t0 ) = v0 . Ecuatia parametric
a a acestei curbe este
r =
(t) =
r (u(t), v(t)), t [t1 , t2 ].
Curba este neted
a de ordinul k dac
a suprafata este neted
a de ordinul k si functiile
u(t), v(t) au derivate de ordinul k continue. Vectorul tangent la aceast
a curb
a n punctul
r (u , v ) este
ordinar
0
ru (u0 , v0 )u0 (t0 ) +

rv (u0 , v0 )v 0 (t0 ).
(t0 ) =
rv (u0 , v0 ) au tangentele n acest punct

Deci toate curbele care trec prin punctul ordinar
r (u , v ).
r(u , v ),
n planul care trece prin acest punct si se sprijin
a pe vectorii
u
r (u0 , v0 ) al suprafetei parameDefinitia 5.2.6 Planul care trece prin punctul ordinar
ru (u0 , v0 ),
r =
r (u, v) si se sprijina pe vectorii
trizate
rv (u0 , v0 ) se numeste planul
tangent la suprafata n acel punct.
ru (u0 , v0 ),
Observ
am c
a orice vector din planul tangent se descompune dup
a vectorii
rv (u0 , v0 ). Acesti vectori alc

atuiesc o baz
a a vectorilor din planul tangent, vectorul
tangent la curb
a 0 (t0 ) avnd pe aceast
a baz
a componentele u0 (t0 ), v 0 (t0 ).
Ecuatia vectorial
a a planului tangent este
ru (u0 , v0 ),
rv (u0 , v0 )) = 0,
(
r
r (u0 , v0 ),
iar ecuatia scalar
a este
x x(u0 , v0 ) y y(u0 , v0 ) z z(u0 , v0 )
xu (u0 , v0 )
yu (u0 , v0 )
zu (u0 , v0 )
xv (u0 , v0 )
yv (u0 , v0 )
zv (u0 , v0 )
= 0.

242
Notnd cu A(u, v), B(u, v), C(u, v) minorii luati cu semnele alternnd din matricea
x (u, v) yu (u, v) zu (u, v)

u
,
xv (u, v) yv (u, v) zv (u, v)
ecuatia planului tangent ntr-un punct curent se mai scrie
A(u, v)(x x(u, v)) + B(u, v)(y y(u, v)) + C(u, v)(z z(u, v)) = 0.
rv (u0 , v0 ).
ru (u0 , v0 )
Un vector normal la planul tangent este vectorul
Dup
a teorema de la analiz
a se poate scrie
r (u, v) =
r (u0 , v0 ) +
r
u (u0 , v0 )(u u0 ) + rv (u0 , v0 )(v v0 ) +
p
(u u0 )2 + (v v0 )2
+o
r (u0 , v0 ) este unicul plan care

De aici se poate ar
ata usor c
a planul tangent n punctul
r (u, v) al suprafetei la plan este

trece prin acest punct pentru care distanta dela punctul
p
p
o
(u u0 )2 + (v v0 )2 , adic
a este neglijabil
a n raport cu (u u0 )2 + (v v0 )2 .
Dac
a M0 (x0 , y0 , z0 ) este un punct pe suprafata de nivel constant F (x, y, z) = C,
F (x0 , y0 , z0 ) = C si
x = x(t),
y = y(t), ,
z = z(t)
x(t0 ) = x0
y(t0 ) = y0
z(t ) = z
0
0
sunt ecuatiile parametrice ale unei curbe de pe suprafata care trece prin M0 , avem
F (x(t), y(t), z(t)) = C.
Derivnd avem
Fx x0 (t0 ) + Fy y 0 (t0 ) + Fz z 0 (t0 ) = 0
a c
a vectorul
derivatele partiale fiind calculate n M0 . Rezult
grad F = F = Fx i + Fy j + Fz k
este un vector normal la planul tangent la suprafata n punctul dat. Cum
dF = Fx dx + Fy dy + Fz dz = grad F d
r
A SUPRAFETELOR
243
rezult
a c
a vectorul grad F este dirijat n spre sensul de crestere al functiei F. Ecuatia
planului tangent la suprafata de nivel constant este
Fx (x x0 ) + Fy (y y0 ) + Fz (z z0 ) = 0.
O abscis
a curbilinie pe curba
r =
r (u(t), v(t)), t [t1 , t2 ].
r =
r (u, v) este
de pe suprafata parametrizat
a
Zt q
2
0
0
s(t) =
(
r
u (u(t), v(t))u (t) + rv (u(t), v(t))v (t)) dt.
t0
Notnd
E(u, v) =
ru (u, v)2 , F (u, v) =
ru (u, v)
rv (u, v), G(u, v) =
rv (u, v)2
avem
Zt p
E(u(t), v(t)u0 (t)2 + 2F (u(t), v(t))u0 (t)v0 (t) + G(u(t), v(t))v 0 (t)2 dt.
s(t) =
t0
r (u(t), v(t))
a n punctul
Cum u0 (t), v0 (t) sunt componentele vectorului tangent la curb
r (u(t), v(t)),
r (u(t), v(t)) sub radical avem o form
dup
a baza
a p
atratic
a pe spatiul
u
r (u(t), v(t)). Aceast

a form
a p
atratic
a se
vectorial al vectorilor tangenti n punctul
numeste prima forma patratica a suprafetei.
Cum
ds(t)2 = s0 (t)2 dt2 =
= (E(u(t), v(t)u0 (t)2 + 2F (u(t), v(t))u0 (t)v 0 (t) + G(u(t), v(t))v0 (t)2 )dt2 =
= E(u(t), v(t))du(t)2 + 2F (u(t), v(t))du(t)dv(t) + G(u(t), v(t))dv(t)2
se scrie simplu
ds2 = E(u, v)du2 + 2F (u, v)dudv + G(u, v)dv2 .
Cum
rv (u, v)dv
d
r (u, v) =
ru (u, v)du +

244
r (u, v)
r (u, v) este un vector tangent la suprafata n punctul
putem considera c
a d
ru (u, v),
rv (u, v) componentele du, dv. Putem nc
avnd pe baza
a scrie
2
2
2
ds2 = d
r 2 = (
r
u du + rv dv) = Edu + 2F dudv + Gdv .
Prima form
a fundamental
a a suprafetei este evident legat
a de propriet
atile metrice
alte suprafetei. Ea se numeste si forma metrica a suprafetei. Am v
azut c
a prin ea se
exprim
a abscisele curbilinii pe curbe si deci lungimile arcelor de curbe. S
a ar
at
am c
a si
unghiul dintre dou
a curbe se poate exprima prin prima form
a fundamental
a. Fie dou
a
r (u0 , v0 ) : u = u1 (t), v = v1 (t) si u = u2 (t), v = v2 (t)

curbe care trec prin punctul
a
astfel c
a u1 (t0 ) = u2 (t0 ) = u0 si v1 (t0 ) = v2 (t0 ) = v0 . Unghiul sub care se taie cele dou
curbe este unghiul dintre vectorii tangenti
ru (u0 , v0 )u01 (t0 ) +

rv (u0 , v0 )v10 (t0 ),
ru (u0 , v0 )u02 (t0 ) +

rv (u0 , v0 )v20 (t0 )
adic
a avem
0
0
0
0
+ u020 v10
+ G0 v10
v20
E0 u010 u020 + F0 (u010 v20
p
p
cos =
0
0
02
0
0
02
E0 u02
E0 u02
10 + 2F0 u10 v10 + G0 v10
20 + 2F0 u20 v20 + G0 v20
unde pentru simplitatea scrierii am notat prin indicele 0 faptul c

a E, F, G sunt calculati
a not
am cu du, dv diferentialele pe prima
pentru u0 , v0 , iar derivatele pentru t0 . Dac
curb
a si cu u, v diferentialele pe a doua curb
a, putem scrie
Eduu + F (duv + udv) + Gdvv
cos =
Edu2 + 2F dudv + Gdv 2 Eu2 + 2F uv + Gv 2
ne mai punnd indicele 0. Conditia de ortogonalitate a celor dou
a curbe este deci
Eduu + F (duv + udv) + Gdvv = 0.
Pe curba coordonat
a v = v0 avem dv = 0, n timp ce pe curba coordonat
a u = u0
avem u = 0 si deci unghiul ntre cele dou
a curbe este dat de
F (u0 , v0 )
cos = p
.
E(u0 , v0 )G(u0 , v0 )
Rezult
a de aici c
a liniile coordonate se taie ortogonal dac
a si numai dac
a n toate punctele
suprafetei F (u, v) = 0.
A SUPRAFETELOR
245
Definitia 5.2.7 Doua suprafete parametrizate se numesc izometrice sau aplicabile una
pe alta daca ntre ele exista o bijectie astfel nct lungimile arcelor de curba corespondente
sa fie egale.
Este evident
a
Teorema 5.2.1 Suprafetele parametrizate cu ecuatiile vectorial parametrice
r =
r1 (u, v), (u, v) Duv ,
r =
r2 (u, v), (u, v) Duv
cu acelasi domeniu al parametrilor sunt izometrice daca si numai daca coeficientii

primelor forme fundamentale ale lor sunt egale n toate punctele corespondente
E1 (u, v) = E2 (u, v), F1 (u, v) = F2 (u, v), G1 (u, v) = G2 (u, v), (u, v) Duv .
Exemplul 5.2.2.1 Suprafata parametrizata

este planul Oxy. Avem
d
r = i du + j dv,
ds2 = du2 + dv2 ,
E(u, v) = 1, F (u, v) = 0, G(u, v) = 1.
Se confirma prin F = 0 ca verticalele si orizontalele sunt ortogonale.
u
r = R cos i + R sin j + v k , (u, v) [0, 2R] R

R
R
este cilindrul circular drept. Avem
u
u
d
r = sin i du + cos j du + k dv,
R
R
2
2
2
ds = du + dv ,
E(u, v) = 1, F (u, v) = 0, G(u, v) = 1
Daca restrngem domeniul de definitie al planului la [0, 2R] R, adica din planul Oxy
luam numai o banda verticala de latime 2R cele doua suprafete sunt aplicabile una pe
alta. Se zice ca cilindrul este o suprafata desfasurabila.

246
Exemplul 5.2.2.3 Suprafata
r = v cos u i + v sin u j , (u, v) [0, 2) [0, )

este planul Oxy raportat la coordonate polare, v fiind raza polar
a si u unghiul polar.
Avem
2
r
u = v sin u i + v cos u j , E(u, v) = v ,
rv = cos u i + sin u j , F (u, v) = 0, G = 1

Se confirm
a c
a razele care pleac
a din origine si cercurile cu centrul n origine sunt
ortogonale.
r = v sin cos u i + v sin sin u j + v cos k , (u, v) [0, 2] [0, )

este un con circular drept. Avem
2
2
r
u = v sin sin u i + v sin cos u j , E(u, v) = v sin ,
rv = sin cos u i + sin sin u j + cos k , F (u, v) = 0, G(u, v) = 1.

Observ
am c
a dac
a am renota v sin cu v, coeficientii primelor forme fundamentale
ar coincide. Rezult
a faptul evident din geometria elementar
a: conul este o suprafata
desf
asurabil
a.
u
u
r = a cosh cos v i + a cosh sin v j + u k , (u, v) R [0, 2]

a
a
este catenoidul. Avem
u
u
ru = sinh cos v i + sinh sin v j + k , E(u, v) = cosh2 ,

a
a
a
u
u
u
rv = a cosh sin v i + a cosh cos v j , F (u, v) = 0, G(u, v) = a2 cosh2 .

a
a
a
u
ds2 = cosh2 (du2 + a2 dv2 ).
a
A SUPRAFETELOR
247
r = u cos v i + u sin v j + av k , (u, v) [0, ) [0, 2]

este un helicoid. Avem
r
u = cos v i + sin v j , E(u, v) = 1,
rv = u sin v i + u cos v j + a k , F (u, v) = 0, G(u, v) = u2 + a2 .

ds2 = du2 + (u2 + a2 )dv 2 .
0
Daca aici am pune u = a sinh ua am avea

ds2 = cosh2
u0 02
u0
u0
du + (a2 sinh2 + a2 )dv 2 = cosh2 (du02 + a2 dv2 )
a
a
a
adica, lucru surprinzator, helicoidul si catenoidul sunt suprafete aplicabile una pe alta.
Propriet
atile unei suprafete care nu se modific
a prin aplicarea ei pe alt
a suprafata,
deci cele care se exprim
a prin prima form
a fundamental
a a suprafetei, constituie geometria intrinseca a suprafetei. Celelalte propriet
ati tin de geometria exterioara a suprafetei.
r (u, v)
r (u, v) este un vector normal la planul tangent
Am ar
atat c
a vectorul
u
r (u, v). M
suprafetei n punctul
arimea acestui vector este dup
a formula lui Lagrange
ru
rv | =
|
q
q
2
ru 2
rv 2 (
rv )2 = EG F 2 .
( ru rv ) =
ru
Versorul
1
n (u, v) =
r
u rv
EG F 2
este versorul normalei la suprafata. In functie de coordonatele scalare x(u, v), y(u, v),
z(u, v), cu notatia de mai sus se poate scrie
A(u, v) i + B(u, v) j + C(u, v) k
n (u, v) = p
.
A(u, v)2 + B(u, v)2 + C(u, v)2
r
atuiesc o baz
a a spatiului orientat
a
In acest fel vectorii
u (u, v), rv (u, v), n (u, v) alc
r
la dreapta. Atunci vectorii
a o baz
a a planului tangent care
u (u, v), rv (u, v) formeaz
trebuie considerat
a orientat
a drept. Vom observa c
a dac
a suprafata este neted
a de
n (u, v) este continuu. Se zice c

ordinul nti, versorul
a suprafata parametrizat
a neted
a
de ordinul nti este orientata. Exist
a suprafete, n sensul pe care l d
am n mod obisnuit

248
notiunii de suprafata, deci nu suprafata parametrizat

a sau suprafata de nivel constant,
care nu pot fi orientate. Cel mai simplu exemplu este al asa numitei benzi a lui Mbius
care se obtine dintr-un dreptunghi prin lipirea a dou
a laturi opuse dup
a ce s-a r
asucit
odat
a.
r =
r (u, v), (u, v) Duv consider
Dac
a pe suprafata parametrizat
a
am punctele
corespunz
atoare perechilor de valori
(u, v), (u + du, v), (u + du, v + dv), (u, v + dv)
adic
a de vectori de pozitie
r (u, v),
r (u + du, v) =
r (u, v) +
r
u du + o(du),
2
2
r (u + du, v + dv) =
r (u, v) +
r
u du + rv dv + o( du + dv ),
r (u, v + dv) =
r (u, v) +
rv dv + o(dv)
rv dv + o(dv), paraleru du + o(du),

ele formeaz
a un paralelogram curbiliniu cu laturile
logram care se abate foarte putin de la planul tangent. Aria acestui paralelogram
r
d = |
EG F 2 dudv = A2 + B 2 + C 2 dudv
u rv |dudv =
se numeste aria elementara sau elementul de arie al suprafetei parametrizate n punctul
r (u, v). Dup

a modul de aplicare a integralei duble, rezult
a c
a prin aria suprafetei
parametrizate trebuie s
a ntelegem num
arul
ZZ
ZZ
ZZ
2
A=
d =
EG F dudv =
A2 + B 2 + C 2 dudv.
Duv
Duv
Duv
Uneori se consider
a vectorul arie elementara definit prin
d
=
n d =
r
u rv dudv.
In functie de componentele scalare se poate scrie

i
j k
x y z
d
= u
dudv =
u
u
x y z
v v v
D(y, z)
D(z, x)
D(x, y)
=
i +
j +
k dudv =
D(u, v)
D(u, v)
D(u, v)
= A(u, v) i + B(u, v) j + C(u, v) k dudv.
A SUPRAFETELOR
249
Se mai noteaz
a
d
=
n d = dydz i + dzdx j + dxdy k .
si
In cazul suprafetei date explicit z = z(x, y) avem

i
j k
z
z

z
d = 1 0
i
j + k )dxdy
dxdy = (
x
x
y
z
0 1
y
d =
5.2.3
1+
z
x
z
y
dxdy.
Triedrul geodezic, formulele lui Darboux
r =
Pe suprafata parametrizat
a
am o curb
a oarecare
cu parametrul o abscis
a curbilinie
r =
(s) =
r (u(s), v(s)), s [s1 , s2 ].
(s),
(s), (s)
Intr-un punct curent al curbei consider
am al
aturi de baza lui Frent
baza
ru
rv
,
g (s) =
(s)
n (s).
(s), n (s) =
|r r|
g (s) este un versor normal la curb

n (s) fiind versorul normalei la suprafata, versorul
a
situat n planul tangent al suprafetei. El se numeste versorul normalei geodezice.
Definitia 5.2.8 Baza

(s),
n (s),
g (s) se numeste baza geodezica sau baza lui Dar-
boux. Triedrul cu vrful n punctul dat cu muchiile dirijate dupa baza geodezica se
numeste triedrul geodezic sau triedrul lui Darboux.
(s), (s),
n (s),
g (s) sunt perpendiculari pe
(s), adic
Toti vectorii
a sunt paraleli
(s) si
n (s). Cum
cu planul normal la curb
a. Not
am cu (s) unghiul convex dintre
triedrul lui Frent are viteza de rotatie instantanee
(s) = C(s) (s) + T (s)

(s)
si triedrul lui Darboux are fata de triedrul lui Frent viteza de rotatie instantanee
0 (s)
(s), rezult
a c
a triedrul lui Darboux are viteza de rotatie
(s) =
(s) + 0 (s)
(s) = C(s) (s) + (T (s) + 0 (s))
(s).

250
Avem
(s) = sin (s)

n (s) + cos (s)
g (s)
si deci viteza de rotatie a triedrului geodezic este
(s) = (T (s) + 0 (s))

(s) + C(s) sin (s)
n (s) + C(s) cos (s)
g (s).
Rezult
a c
a au loc relatiile lui Darboux
(s) =
Cn (s)
n (s) Cg (s)
g (s),
(s) = (s)
n (s) = Cn (s)
(s) +
Tg (s)
g (s),
n (s) = (s)
g (s) = Cg (s)
(s) Tg (s)
n (s)
g (s) = (s)
unde am notat
Cg (s) = C(s) sin (s),
Cn (s) = C(s) cos (s),
Tg (s) = T (s) + 0 (s).
Definitia 5.2.9 Cg (s) se numeste curbura geodezica a curbei n punctul dat, Cn (s) se
numeste curbura normala a curbei si Tg (s) se numeste torsiunea geodezica a curbei.
5.2.4
Curbura normal
a, a doua form
a fundamental
a
Din prima formul

a a lui Darboux
n (s) Cg (s)
g (s)
(s) = Cn (s)

n (s). Dar
rezult
a Cn (s) = 0 (s)
0
2
0 2
00
00
0
0
r
(s) = 00 (s) =
uu u (s) + 2ruv u (s)v (s) + rvv v (s) + ru u (s) + rv v (s).
Deci
0 2
0
0 2
0
r
Cn (s) =
uu n u (s) + 2ruv n u (s)v (s) + rvv n v (s)
sau notnd
L(u, v) =
r
uu n , M(u, v) = ruv n , N(u, v) = rvv n
Cn (s) = L(u(s), v(s))u0 (s)2 + 2M(u(s), v(s))u0 (s)v 0 (s) + N(u(s), v(s))v 0 (s)2 .
A SUPRAFETELOR
251
In diferentiale putem scrie
Cn (s)ds2 = d
r
n = Ldu2 + 2Mdudv + Ndv2 .
n = d2
n = 0, prin diferentiere rezult
n +
d
n = 0 si deci a
Avnd n vedere c
a
a d
doua form
a fundamental
a se mai scrie
Cn ds2 = d
r d
n = Ldu2 + 2Mdudv + Ndv 2 ;
coeficientii s
ai se mai scriu
, M =
=
, N =
.
L =
ru
n
n
n
n
ru
rv
rv
u
v
u
v
Pentru o curb
a cu parametrul t oarecare u = u(t), v = v(t) curbura normal
a este
Cn (t) =
L(u(t), v(t))u0 (t)2 + 2M(u(t), v(t))u0 (t)v 0 (t) + N(u(t), v(t))v0 (t)2
.
E(u(t), v(t))u0 (t)2 + 2F (u(t), v(t))u0 (t)v 0 (t) + G(u(t), v(t))v0 (t)2
Aceast
a formul
a se numeste formula lui Meusnier. Observ
am c
a la numitor a ap
arut
prima form
a fundamental
a, iar la num
ar
ator a ap
arut a doua forma fundamentala,
tot o form
a p
atratic
a definit
a pe spatiul vectorilor tangenti la suprafata n punctul
r (u(t), v(t)).
ru (u, v)u0 (t)+

rv (u, v)v 0 (t) este vector tangent la o
Cum vectorul tangent la suprafata
multime de curbe care trec prin acest punct, pentru toate aceste curbe curbura normal
a
r (u, v)u0 (t) +

r (u, v)v0 (t) defineste o
este aceeasi. Vom spune c
a vectorul tangent
u
directie n planul tangent al punctului.

Teorema 5.2.2 Toate curbele care trec printr-un punct al suprafetei si au aceeasi tangenta au aceeasi curbura normala.
Prin definitie, curbura normal
a este Cn (t) = C(t) cos (t) unde C(t) este curbura
n (t)
(t) a curbei si normala
curbei, iar (t) este unghiul dintre normala principal
a
la suprafata n punctul respectiv. Dac
a (t) = 0 sau (t) = , adic
a directia normalei
principale coincide cu directia normalei la suprafata, atunci Cn (t) = C(t), ceea ce
justific
a numele de curbur
a normal
a. Deci curbura normal
a este curbura curbei de
(t) si
intersectie dintre suprafata si sectiunea normal
a, adic
a planul care contine pe

252
n (t). Fie Rn (t) raza de curbur

a a curbei sectiunii normale si R(t) raza de curbur
aa
(t). Avem
curbei cu normala principal
a
1
1
=
cos (t)
Rn (t)
R(t)
sau
R(t) = Rn (t) cos (t).
Are loc
Teorema 5.2.3 Proiectia centrului de curbura al sectiunii normale pe planul osculator
al unei curbe cu aceeasi tangenta coincide cu centrul de curbura al acestei curbe.
5.2.5
Semnificatia geometric
a a celei de a doua forme fundamentale
r =
r (u, v), (u, v) Duv . Putem scrie
Fie suprafata parametrizat
a
r (u, v)
r (u + du, v + dv)
1 2
2
=
r
u du + rv dv + (ruu du + 2ruv dudv + rvv dv ) +
2
2
2
+o( du + dv )
Dac
a not
am
r (u, v) = X
ru + Y
r (u + du, v + dv)
rv + Z
n
avem
1
X = du, Y = dv, Z = (Ldu2 + 2Mdudv + Ndv 2 ) + o( du2 + dv2 )
2
sau l
asnd la o parte termenii neglijabili
1
Z = (LX 2 + 2MXY + NY 2 ).
2
Rezult
a c
a a doua form
a fundamental
a ne arat
a ct iese suprafata din planul tangent.
Mai precis:
dac
a forma a doua fundamental
a este pozitiv definit
a, atunci n vecin
atatea punctului suprafata poate fi aproximat
a cu un paraboloid eliptic; punctul se numeste
eliptic;
A SUPRAFETELOR
253
dac
a a doua form
a fundamental
a este nedegenerat
a (ambele valori proprii sunt
nenule) dar nu este pozitiv definit
a, atunci suprafata poate fi aproximat
a cu un
paraboloid hiperbolic; punctul se numeste hiperbolic;
dac
a a doua form
a fundamental
a este degenerat
a suprafata poate fi aproximat
a
cu un cilindru parabolic; punctul se numeste parabolic;
dac
a a doua form
a fundamental
a este nul
a, suprafata poate aproximat
a local cu
un plan; punctul se numeste planar.
5.2.6
Directii principale, curburi principale, linii principale
r =
r (u, v) avem
Pe planul tangent al unui punct de pe suprafata parametrizat
a
ru ,
rv pentru vectorul tangent d
rv dv
r =
ru du +
dou
a forme p
atratice care pe baza
au expresiile
d
r 2 = p1 (du, dv) = Edu2 + 2F dudv + Gdv2 ,
r
n = d
r d
n = p2 (du, dv) = Ldu2 + 2Mdudv + Ndv2 .
d2
e1 (u, v),
Prima form
a fundamental
a fiind pozitiv definit
a, exist
a o baz
a ortonormat
a
e (u, v) a planului tangent format

a din vectori proprii ai celei de a doua forme p
atratice
2
e2 (u, v)2 este un vector tangent, expresiile celor dou

e1 (u, v)1 +
astfel c
a dac
a
a forme
p
atratice pentru acest vector sunt
p1 (1 , 2 ) = 12 + 22 ,
p1 (1 , 2 ) = C1 12 + C2 22 .
C1 , C2 sunt valorile proprii ale celei de a doua forme p
atratice. Evident C1 , C2 sunt
e (u, v),
e (u, v).
curburile normale ale sectiunilor normale care contin pe
1
Definitia 5.2.10 Directiile din planul tangent al unui punct definite de vectorii proprii
ai celei de a doua forme patratice se numesc directiile principale ale punctului. Curburile
sectiunilor normale care contin directiile principale se numesc curburile principale ale
punctului.

254
e1 (u, v) cos +
e2 (u, v) sin este un versor din planul tangent, curbura normal
Dac
a
a
a sectiunii normale care l contine este
Cn = C1 cos2 + C2 sin2 =
C1 + C2 C1 C2
+
cos 2.
2
2
Din aceast
a formul
a, numit
a formula lui Euler, rezult
a c
a valorile extreme (maxim
aminim
a) ale curburilor normale din punctul dat coincid cu cele dou
a curburi principale.
Curburile principale, fiind valorile proprii ale celei de a doua forme p
atratice, sunt
date de ecuatia
L CE M CF
M CF N CG
sau, scris
a dezvoltat
=0
C 2 (EG F 2 ) C(EN + LG 2MF ) + (LN M 2 ) = 0.

Definitia 5.2.11 Produsul K = C1 C2 al curburilor principale se numeste curbura totala
sau curbura lui Gauss a suprafetei n punctul respectiv; media H =
C1 +C2
2
principale se numeste curbura medie a suprafetei n punctul respectiv.

Din relatiile de mai sus avem
K=
sau
LN M 2
EN + LG 2MF
.
,H =
2
EG F
2(EG F 2 )
ru du +
rv dv este o directie principal
Dac
a
a, trebuie s
a avem
L CE M CF
du
=0
M CF N CG
dv
Ldu + Mdv C(Edu + F dv) = 0,

Mdu + Ndv C(F du + Gdv) = 0
sau eliminnd C
Ldu + Mdv Edu + F dv
Mdu + Ndv F du + Gdv
=0
a curburilor
A SUPRAFETELOR
sau nc
a, sub o form
a mnenotehnic
a
dv2 dudv du2
E
F
G
L
M
N
Rezult
a c
a dac
a
E
F
G
=
=
L
M
N
255
= 0.
atunci orice directie este principal

a si C1 = C2 , altfel exist
a dou
a directii principale.
Definitia 5.2.12 Se numeste linie de curbura curba de pe suprafata care n fiecare punct
al sau este tangenta unei directii principale.
Ecuatia de mai sus d
a ecuatiile diferentiale ale liniilor de curbur
a. Dac
a curbele
coordonate sunt linii de curbur
a atunci si numai atunci avem F = M = 0.
Exemplul 5.2.6.1 Consideram planul Oxy fie cu parametrii cartezieni

fie cu parametrii polari
r = v cos u i + v sin u j , (u, v) [0, 2) [0, ).
In ambele cazuri
n = k si L =
r
n = 0, M =
r
n = 0, N =
r
n = 0. Rezulta
ca n plan a doua forma fundamentala este nula n orice punct al planului, adica curbura oricarei sectiuni normale este nula n orice punct. Proprietatea este caracteristica
planului pentru ca din celelalte expresii
= 0, M =
=
= 0, N =
=0
ru
L =
ru
rv
rv
n
n
n
n
u
v
u
v
= const. Daca
=
= 0 si deci
n =
n
r0 este vectorul de pozitie al unui
n
n
rezulta
0
u
v
punct al suprafetei, pentru un punct oarecare al suprafetei

r avem
v
((
r
r0 )
n = 0, ((
r
r0 )
n =0
n )u =
ru
n )v =
rv
r0 )
n = 0, adica suprafata este un plan.
si deci (
r

256
Exemplul 5.2.6.2 Consideram sfera
r = R sin v cos u i + R sin v sin u j + R cos v k , (u, v) [0, 2] [ , ].

2 2
Avem
r
u = R sin v sin u i + R sin v cos u j ,
rv = R cos v cos u i + R cos v sin u j R sin v k.

Rezulta
E = R2 sin2 v, F = 0, G = R2 ,
n = sin v cos u i sin v sin u j cos v k.

Mai departe
r
uu = R sin v cos u i R sin v sin u j ,
r
uv = R cos v sin u i + R cos v cos u j ,
r
vv = R sin v cos u i R sin v sin u j R cos v k,
2
L=
r
uu n = R sin v, M = ruv n = 0, N = rvv n = R
adica
L
M
N
1
=
=
=
E
F
G
R
adica curbura sectiunii normale a oricarei curbe de pe sfera este R1 . Sa aratam ca aceasta
proprietate este caracteristica sferei. Din relatiile de mai sus rezulta
1 2
1
r
L =
E=
ru ,
u nu =
R
R
1
1
r
rv ,
F =
M =
ru
u nv = rv nu =
R
R
= 1G= 1
n
N =
rv
rv 2
v
R
R
si de aici
+ 1
+ 1
ru = 0,
rv = 0
n
n
u
v
R
R
r este constant pe suprafata, sa notam constanta cu

adica vectorul
n + R1
r0 | = R, suprafata este o sfera.

r0 = R
r
r
n sau |
1
r .
R 0
Rezulta
A SUPRAFETELOR
257
Exemplul 5.2.6.3 Consideram suprafata de rotatie n jurul lui Oz
r = (v) cos u i + (v) sin u j + v k , (u, v) [0, 2] R.

Avem
r
u = (v) sin u i + (v) cos u j ,
rv = 0 (v) cos u i + 0 (v) sin u j + k ,

E = 2 (v), F = 0, G = 1 + 02 (v),
cos u i + sin u j 0 (v) k
n =
.
(1 + 02 (v))1/2
Mai departe
r
uu = (v) cos u i (v) sin u j ,
0
0
r
uv = (v) sin u i + (v) cos u j ,
00
00
r
vv = (v) cos u i + (v) sin u j
si deci
L=
r
uu n =
(v)
00 (v)
,
M
=
0,
N
=
.
(1 + 02 (v))1/2
(1 + 02 (v))1/2
Deci liniile parametrice sunt linii principale. Sectiunea normala n directia liniei v este o
curba meridian. Sectiunea normala n directia liniei u este o curba care poate coincide
cu cercul paralel numai daca normala la suprafata este perpendiculara pe Oz. Cum
centrul de curbura al cercului paralel este pe axa de rotatie si cum centrul de curbura
al sectiunii normale se proiecteaza pe centrul cercului paralel, rezulta ca si centrul de
curbura al sectiunii normale se afla tot pe axa de rotatie. Ecuatia care da curburile
principale este
(v)
00 (v)
2
2
0
C (v)
C(1 + (v) ) = 0
(1 + 0 (v)2 )1/2
(1 + 0 (v)2 )1/2
si deci
1
00 (v)
C1 =
, C2 =
.
(v)(1 + 0 (v)2 )1/2
(1 + 0 (v)2 )3/2
Rezulta curbura totala
K = C1 C2 =
00 (v)
(v)(1 + 0 (v)2 )2

258
si curbura medie
C1 + C2
(v)00 (v) (1 + 0 (v)2 )
H=
=
.
2
(v)(1 + 0 (v)2 )3/2
Curbura totala este pozitiva n punctele pentru care 00 (v) < 0, adica n punctele n
care concavitatea curbei meridian este ndreptata spre axa de rotatie si este negativa n
punctele n care 00 (v) > 0, adica n punctele n care concavitatea curbei meridian este
opusa axei de rotatie.
Suprafetele de rotatie care au curbura total
a nul
a peste tot sunt cele pentru care
(z) = az + b, adic
a conurile de rotatie pentru a 6= 0 si cilindrii de rotatie pentru a = 0.
Ca s
a g
asim suprafetele de rotatie cu curbura medie nul
a trebuie s
a rezolv
am ecuatia
(v)00 (v) (1 + 0 (v)2 ) = 0.
Punnd 0 (v) = () avem 00 (v) = 0 ()0 (v) = 0 ()() si avem ecuatia
0 = 1 + 2
sau
d
d
= .
2
1+
G
asim () = 0 (v) =
p
C 2 2 1 si punnd C = cosh t, Cd = sinh tdt avem dt =
Cdv, adic
a t = C(v v0 ) sau
1
cosh C(v v0 ),
C
adic
a suprafata de rotatie cu curbura medie nul
a este catenoidul.
Exemplul 5.2.6.4 Consideram helicoidul
r = u cos v i + u sin v j + av k , (u, v) [0, 2] [0, ).

Avem
r
u = cos v i + sin v j ,
rv = u sin v i + u cos v j + a k ,
a sin v i a cos v j + u k
n =
(a2 + u2 )1/2
A SUPRAFETELOR
259
r
uu = 0, ruv = sin v i + cos v j , rvv = u cos v i u sin v j ,
L=
r
uu n = 0, M = ruv n =
(a2
,N =
r
vv n = 0.
+ u2 )1/2
Curburile principale sunt date de ecuatia
C
(a2 +ua2 )1/2
(a2 +ua2 )1/2 C(a2 + u2 )

adica
C1,2 =
a2
a
.
+ u2
=0
Curbura totala este negativa

K=
a2
(a2 + u2 )2
n timp ce curbura medie este nula.
5.2.7
Formulele de derivare
r =
r (u, v), (u, v) Duv avem un
In fiecare punct al suprafetei parametrizate
r
triedru
u (u, v), rv (u, v), n (u, v). Vom avea formule analoage formulelor lui Frenet care
vor exprima derivatele vectorilor acestui triedru
1
2
r
uu = 11 ru + 11 rv + L n ,
1
r
uv = 12 ru + 12 rv + M n ,
1
r
vv = 22 ru + 22 rv + N n ,
= a1
n
u
1 ru + a1 rv ,
= a1
n
v
2 ru + a2 rv .
Se poate ar
ata c
a toti coeficientii kij , numiti coeficientii lui Cristophel de speta a doua,
se exprim
a prin coeficientii primei forme p
atratice E, F, G. De exemplu, pentru cei de
pe prima linie se poate scrie
1
1
2
r
uu ru = 11 E + 11 F = Eu ,
2
= 1 F + 2 G = F 1 E .
r
uu rv
u
v
11
11
2
Rezult
a
111 =
Eu G 2F Fu + F Ev 2
Eu F + 2EFv EEv
,
.
=
11
2(EG F 2 )
2(EG F 2 )

260
In cazul n care prima form

a p
atratic
a este
ds2 = du2 + G(u, v)dv 2
singurii coeficienti kij nenuli sunt
212 =
Gu 1
1
Gv
, 22 = Gu , 222 =
.
2G
2
2G
rv ,
rv avem
a prin nmultire scalar
a cu
In ce priveste coeficientii aji vom observa c

E F
L M
a11 a21
=
1
2
a2 a2
F G
M N
adic
a
L M
E F
L
M
G
F
a11 a21
1
=
2
1
2
EG
F
M N
F G
M N
F E
a2 a2
Dac
a liniile coordonate sunt linii principale F = M = 0 atunci au loc formulele lui
Rodrigues
= L
r
n
ru = C1
u
u,
E
= N
rv ,
n
rv = C2
v
G
C1 , C2 fiind curburile principale.
n (u, v)
r (u, v) descrie o suprafata parametrizat
a, versorul normalei
Dac
a punctul
dispus n origine descrie o suprafata numit
a imaginea sferic
a a suprafetei date. Cum
| = K|
n
|
n
ru
rv |
u
v
rezult
a ntre elementul de arie d al suprafetei parametrizate si elementul de arie d al
imaginii sferice exist
a relatia d = Kd si deci are loc
Teorema 5.2.4 a lui Gauss. Limita raportului dintre aria unei portiuni a imaginii
sferice si aria portiunii corespunzatoare a suprafetei cnd portiunea se strnge la un
punct este curbura totala n acel punct.
Teorema lui Gauss este analogul relatiei care d
a curbura curbei plane C =
d
.
ds
In leg
atur
a cu curbura total
a, Gauss a demonstrat ceea ce el a numit teorema
egregium, teorema minunat
a: curbura total
a tine de geometria intrinsec
a a suprafetei,
adic
a se exprim
a numai prin coeficientii primei forme fundamentale.
A SUPRAFETELOR
5.2.8
261
Curbura geodezic
a, geodezice
Din prima formul

a a lui Darboux
n (s) Cg (s)
g (s)
(s) = Cn (s)
rezult
a pentru curbura geodezic
a expresia
Cg (s) = 0 (s)
g (s) = 0 (s)(
(s)
n (s)).
Mai putem scrie
g (s) = 0 (s) Cn (s)

n (s).
Cg (s)
Pe de alt
a parte
2
2
0
d2
r
du dv
d2 u
d2 v
du
dv
+
r
=
r
+
2
r
+
r
+
r
(s) =
uu
uv
vv
u
v
ds2
ds
ds ds
ds
ds2
ds2
sau dup
a formulele de derivare

1
du 2

du dv
ru + 212
rv + M
+ 2 112
n
+
(s) = 11 ru + 11 rv + L n
ds
ds ds

1
dv 2
d2 u
d2 v
+ 22 ru + 22 rv + N n
+ r
+
r
.
u
v
ds
ds2
ds2
Notnd
P =
111
Q =
211
du
ds
du
ds
avem
2
2
du dv
112
du dv
212
ds ds
ds ds
122
222
dv
ds
dv
ds
d2 u
dv
+ P ru +
+Q
rv .
2
2
ds
ds
+
rv dv
(s) =
rv du
rezult
a expresia curburii geodezice
Inmultind vectorial cu
ds
ds
2
2
du
dv
du
dv
2
Cg (s) = EG F
.
+Q
+P
2
2
ds
ds
ds
ds
g (s) =
Cg (s)
Curbura geodezic
a este obiect de geometrie intrinsec
a pentru c
a se exprim
a numai prin
coeficientii primei forme fundamentale.
In cazul n care prima form
a fundamental
a este
ds2 = du2 + G(u, v)dv2

262
expresia curburii geodezice este
1
Gv 0 02 Gu 02 0
G
00 0
00 0
03
Cg (s) = 02
(v u u v ) + Gu v +
uv +
u v .
(u + Gv02 )3/2
2
2G
G
In cazul planului, curbura geodezic
a coincide cu curbura obisnuit
a.
Definitia 5.2.13 O curba de pe suprafata parametrizata se numeste curba geodezica
daca n toate punctele sale curbura geodezica este nula.
Evident au loc
rv =
Teorema 5.2.5 O curba
(s) =
rv (u(s), v(s)) de pe suprafata parametrizata
n (u(s), v(s)) = 0.
este curba geodezica daca si numai daca 00 (s) 0 (s)
Teorema 5.2.6 O curba

r =
(s) =
r (u(s), v(s)) de pe suprafata parametrizata
este curba geodezica daca si numai daca vectorul sau acceleratie 00 (s) este perpendicular
pe planul tangent la suprafata n fiecare punct al curbei.
Cu notatiile de mai sus, are loc teorema
Teorema 5.2.7 Curba u = u(s), v = v(s) de pe suprafata este geodezica daca si numai
daca au loc relatiile
d2 u
d2 u
+
P
+ 111
ds2
ds2
d2 v
d2 v
+
Q
+ 211
ds2
ds2
du
ds
du
ds
du dv
112
du dv
212
ds ds
ds ds
122
222
dv
ds
dv
ds
= 0,
= 0.
Din propriet
atile sistemelor de ecuatii diferentiale rezult
a
Teorema 5.2.8 Prin fiecare punct ordinar al suprafetei n orice directie data trece o
curba geodezica si numai una.
Exemplul 5.2.8.1 Consideram cilindrul circular drept
u
u
r = R cos i + R sin j + v k , (u, v) [0, 2R] R.

R
R
Prima forma fundamentala fiind ds2 = du2 + dv2 geodezicele sunt date de ecuatiile
u00 = 0, v 00 = 0, adica u = s + , v = s + . Geodezicele sunt elicele de pe cilindru.
A SUPRAFETELOR
263
Definitia 5.2.14 Parametrii u, v ai unei suprafete se numesc parametrii semigeodezici

daca prima forma fundamentala este
ds2 = du2 + G(u, v)dv2 .
Parametrii semigeodezici sunt caracterizati de urm
atoarele propriet
ati:
curbele parametrice sunt ortogonale;
curbele parametrice v = v0 sunt curbe geodezice.
Se poate demonstra urm
atoarea teorem
a
Teorema 5.2.9 Pentru orice curba C de pe suprafata parametrizata si orice punct P0
de pe aceasta curba exista o vecinatate a acestui punct si un sistem de parametrii semigeodezici u, v astfel nct curba C este curba u = 0 si punctul P0 corespunde parametrilor
u = 0, v = 0.
Al
aturi de punctul P0 dat de teorema precedent
a consider
am punctul Q0 corespunz
ator parametrilor u = u0 , v = 0, u0 fiind lungimea l a arcului de geodezic
a care uneste
a curb
a oarecare care uneste pe P0 cu Q0 va avea ecuatiile u = u,
pe P0 cu Q0 . O alt
v = f (u), u [0, u0 ], f 0 (u) 6= 0. Lungimea acestei curbe va fi
Zu0 p
Zu0
L=
1 + G(u, f (u))f 0 (u)2 du > du = u0 = l.
0
Deci are loc

Teorema 5.2.10 Arcul geodezicei care uneste doua puncte P0 , Q0 are lungimea cea mai
mica fata de orice curba care uneste cele doua puncte, daca punctele sunt suficient de
apropiate.
Consider
am un punct material care este obligat s
a se deplaseze pe suprafata f
ar
a
forte exterioare. Vom putea scrie ecuatia
d
r
r
d2
m 2 = R n |R|
dt
dt
unde R este m
arimea reactiunii normale a suprafetei, este coeficientul de frecare.
n rezult
n = 0, adic
Inmultind scalar cu d r
a d r dr
a punctul material se
dt
dt2
dt

264
misc
a de-a lungul unei geodezice a suprafetei. Se poate ar
ata c
a dac
a un fir cu greutate
neglijabil
a este ntins pe o suprafata, f
ar
a a actiona alte forte asupra lui, firul se dispune
dup
a o geodezic
a a suprafetei.
Geodezicele pe o suprafata oarecare sunt analoagele dreptelor dintr-un plan.
5.2.9
Formulele lui Gauss-Bonnet
r =
Pe o suprafata parametrizat
a
am o curb
a nchis
a
C. Presupunem c
a parametrii pe suprafata sunt semigeodezici
ds2 = du2 + G(u, v)dv2 ,

rv = 0,
ru 2 = 1,
ru
rv 2 = G(u, v).
Primele trei formule de derivare sunt
r
uu = L n ,
1 Gu
r
rv + M
n,
uv =
2 G
1
1 Gv
r
rv + N
n
vv = Gu ru +
2
2G
iar curbura total
a este
1
K = ( G)uu .
G
al tangentei la curb
rv . Vom avea
Not
am cu unghiul f
acut de versorul
a cu versorul
rv
=
ru cos + sin .
G
g va fi
Versorul geodezic
rv
g =
r
cos .
u sin
G
si folosind formulele de derivare g

Calculnd diferentiala versorului
asim
1 Gu
g d + cos (L
n du +
rv dv + M
n dv) +
d
=
2 G
1
sin
+ (M
n du Gu
ru dv + N
n dv).
2
G
Tinnd
cont de prima formul

a a lui Darboux rezult
a
1 Gu
Cg ds + d = dv.
2 G
A SUPRAFETELOR
265
ru ,
ru ,
n este orientat
Consider
am c
a baza
a la dreapta. Integrnd de-a lungul curbei
nchise C n sens direct, avem
Z
ZZ
Z
ZZ
Z
1
( G)uu
1
Gu
Gu
dv =
Cg ds + d =
dudv =

d
2
2
u
G
G
G
C
0
Duv
adic
a formula lui Gauss-Bonnet
Z
d =
Cg ds +
ZZ
Kd,
S fiind suprafata limitat

a de curba nchis
a C.
Dac
a curba C este neted
a atunci formula lui Gauss-Bonnet devine
ZZ
Z
Kd.
2 = Cg ds +
C
am
Dac
a curba C este un triunghi A1 A2 A3 parcurs n sens direct, not
Z
Z
Z
d = 1 ,
d = 2 ,
d = 3 .
A1 A2
A2 A3
A3 A1
a cu
La pornirea din A1 unghiul este 0 ; ajungem n fata lui A2 cu valoarea lui egal
0 + 1 ; tangenta rotindu-se n A2 cu 2 = 2 , 2 unghiul interior al triunghiului,
plec
am mai departe cu valoarea lui egal
a cu 0 + 1 + 2 ; ajungem n fata lui A3 cu
valoarea lui egal
a cu 0 + 1 + 2 + 2 ; tangenta se roteste n A3 cu 3 = 3 , 3
unghiul interior al triunghiului, plec
am mai departe cu valoarea 0 + 1 + 2 + 2 + 3 ;
ajungem n fata lui A1 cu valoarea 0 + 1 + 2 + 2 + 3 + 3 egal
a evident cu 0 + 2.
Rezult
a
1 + 2 + 3 = 2 (1 + 2 + 3 ) = + 1 + 2 + 3
si formula lui Gauss-Bonnet devine
1 + 2 + 3 = +
Cg ds +
A1 A2 A3 A1
ZZ
Kd.
A1 A2 A3
Dac
a triunghiul este geodezic Cg = 0 si avem
1 + 2 + 3 = +
ZZ
Kd.
A1 A2 A3
a
Diferenta 1 + 2 + 3 se numeste excesul triunghiului geodezic. El este pozitiv dac
curbura este pozitiv
a, este cazul sferei.
Index
a doua forma patratica fundamentala, 251
abscisa curbilinie, 212
coloana coordonatelor (componentelor),

65
algoritmul lui Gauss-Jordan, 79
combinatie lineara, 13, 60
aplicatie lineara, 80
componente contravariante (covariante),
aria elementara, 248
150
aria suprafetei parametrizate, 248
componentele vectorului, 65
axa de rotatie, 184
con de ordinul doi, 189
axe de coordonate, 24
conica, 157
contravariant, 74
baricentrul, 35
baza (triedrul) lui Frenet, 217
baza canonica, 70
baza duala, 103
baza in spatiu vectorial, 64
baza ortogonala (ortonormata), 124
baza ortonormata, 17
baza reciproca in spatii euclidiene, 149
binormala, 217
conul asimptotic a hiperboloidului, 191

coordonata pivot, 69
coordonate (moduri) fundamentale, 155
coordonatele vectorului, 65
cosinusi directori, 18
covariant, 104
criteriul lui Sylvester, 117
cuadrica, 197
curba de nivel constant, 206
catenoid, 238
curba de ordinul doi, 157
centru de simetrie a unei conice, 160
curba directoare, 179, 182
centrul de curbura, 216
curba discriminanta a unei familii, 230
centrul maselor, 35
curba intersectie a doua suprafete de nivel
cerc paralel, 184
constant, 207
cercul osculator, 216
curba meridian, 184
cicloida, 204
curba parametrizata, 203
coeficienti Fourier, 125
curba plana definita explicit, 206
INDEX
267
curba rectificabila, 211

curbe coordonate (parametrice), 236
curbe parametrizate echivalente, 211
curbura, 215
curbura geodezica, 250
curbura medie, 254
ecuatia canonica a hiperboloidului cu o

panza, 190
ecuatia canonica a parabiloidului eliptic,
194
ecuatia canonica a paraboloidului hiperbolic, 196
curbura normala, 250
ecuatia intrinseca, 226
curbura totala ( a lui Gauss), 254
ecuatia naturala a curbei, 212
curburi principale, 253
ecuatia vectorial parametrica a curbei,

203
defectul aplicatiei, 84
deplasare in spatiu euclidian, 146
desfasurata, 228
determinantul Gram, 121
ecuatiile scalar parametrice ale curbei,

203
element de lungime (lungime elementara),
212
dimensiunea spatiului vectorial, 70
elemente linear independente, 62
directii principale, 253
elementul de arie, 248
dispunerea sau construirea vectorului liber,
elicea circulara, 205
elipsa colier, 190
dreapta vectoriala, 71
elipsoid, 187
dublu covariant, 107
endomorfism adjunct, 129
dublu produs vectorial, 33
endomorfism izometric (ortogonal), 138
ec. scalar param. ale supr. parametrizate, 236

ec. vectorial parametrica a supr. parametrizate, 235
echipolenta, 8
ecuatia canonica a conului de ordinul doi,
189
ecuatia canonica a elipsoidului, 188
ecuatia canonica a hiperboloidului cu 2
panze, 193
endomorfism linear, 80
endomorfism simetric, 130
enomorfism autoadjunct, 129
epicicloida, 204
evoluta, 227
evolventa, 228
forma bilineara, 106
forma canonica a unei forme patratice,
109
forma lineara, 81
INDEX
268
forma lineara de speta doua, 104
forma metrica a supr., 244
marimea (modulul) unui vector in sp. euclidian, 121
forma patratica, 109
marimea vectorului, 7
forma patratica pozitiv (negativ) definita,
matrice asemenea, 90
116
matrice ortogonala, 125
forma polara, 109
matricea asociata aplicatiei lineare, 86
forma redusa a formei patratice, 109
matricea coordonatelor (componentelor),
forme hermitice, 108
66
formula lui Euler, 254
matricea de trecere, 27, 74
formula lui Meusnier, 251
matricea Gram, 120
formulele lui Frenet, 219
metoda lui Gauss, 111
functie lineara, 80
minor diagonal, 92
functie omogena, 183
moduri fundamentale, 137

moment al vectorului, 37
generatoare, 179
generatoare rectilinii, 192
multime legata, 63
multime libera, 63
helicoid, 239
multiplicatorii lui Lagrange, 106
hiperboloid cu doua panze, 193
multiplicitate algebrica, 94
hiperboloid cu o panza, 190
multiplicitate geometrica, 94
hiperplan vectorial, 71
norma unui vector, 123
homomorfism de spatii vectoriale, 80
nucleul unei aplicatii lineare, 83
imaginea unei aplicatii lineare, 82
omotetie, 81
inegalitatea Schwarz-Cauchy-Buniacovschi,
operator linear, 80
122
opusa unei curbe, 211
inegalitatea triunghiului, 122

infasuratoarea lineara, 61
infasuratoarea normalelor, 227
izomorfism, 83
paraboloid eliptic, 194

paraboloid hiperbolic, 195
parametrii directori, 18
plan osculator, 214
linie de curbura, 255
plan tangent la suprafata, 241
lungimea curbei, 211
plan vectorial, 71
INDEX
269
planul normal, 217
relatie de reciprocitate, 129
planul rectificant, 217
relatiile lui Darboux, 250
polinom caracteristic al matricei, 92
relatiile paralelogramului, 123
polinomul caracteristic al endomorfismu-
reper cartezian, 24
lui, 93
prima forma patratica a supr., 243
principiul includerii si excluderii, 72
procedeul Gram-Schmidt, 124
produs exterior a doi vectori, 20
produs exterior a trei vectori, 23
produsul mixt a trei vectori, 31
proiectia (componenta) ortogonala a unui
element, 126
proiectia elementului, 81
pulsatii fundamentale, 137
punct biordinar, 213
punct eliptic, 252
punct hiperbolic, 253
punct ordinar (singular), 206
punct ordinar (singular) al unei supr. param.,
240
punct parabolic, 253
punct planar, 253
rotitul unui vector in jurul unei axe, 33

simetrie, 81
sistem cartezian, 24
sistem de generatori, 60
sistem rectangular drept, 21
spatiu dual (conjugat), 102
spatiu euclidian, 120
spatiu vectorial, 58
spatiul aritmetic, 59
subspatii independente, 61
subspatii suplimentare, 62
subspatiu invariant, 91
subspatiu vectorial, 59
subspatiul complement ortogonal, 126
subspatiul intersectie, 61
subspatiul suma, 61
suma a doua curbe, 211
suma directa de subspatii, 62
suma vectorilor, 9
rangul aplicatiei lineare, 84
suportul curbei parametrizate, 203
raportul in care un punct imparte un
suportul suprafetei parametrizate, 235
segment, 24
suprafata cilindrica, 179
raza de curbura, 216
suprafata conica, 182
regula paralelogramului, 10
suprafata de nivel constant, 240
regula poligonului inchis, 11
suprafata de ordinul doi, 197
regula triunghiului, 10
suprafata de rotatie, 184
relatia lui Leibniz, 36
suprafata parametrizata, 235
INDEX
270
suprafete izometrice (aplicabile una pe
alta), 245
tangenta la curba parametrizata, 210
tensorul tensiunii, 133
teorema completarii, 71
teorema de caracterizare a endomorfismelor autoadjuncte, 134
teorema de descompunere a unui endomorfism oarecare, 146
teorema de inertie, 116
teorema de structura a endomorfismelor
izometrice, 141
teorema de structura a matricelor ortogonale, 141
teorema de structura a matricelor simetrice, 135
teorema de structura a unei deplasari,
147
teorema inlocuirii, 69
teorema lui Cramer, 79
teorema lui Grassman, 72
teorema lui Kronicker-Capelli, 79
torsiunea curbei, 219
torsiunea geodezica, 250
transformare lineara, 80
triedrul geodezic (Darboux), 249
unghi orientat intre doi vectori, 20
unghiul dintre doi vectori, 15, 123
urma matricei, 93
valoare proprie, 91
varful suprafetei conice, 182

vector de pozitie, 23
vector liber, 8
vector propriu, 91
vectori colineari, 9
vectori coplanari, 9
vectori linear (in)dependenti, 14
vectori reciproci, 39
vectorul acceleratie, 213
vectorul arie elementara, 248
vectorul lui Darboux, 220
vectorul viteza de rotatie, 143
vectorul viteza de rotatie al rigidului, 34
versorul normalei geodezice, 249
versorul normalei la suprafata, 247
versorul normalei principale, 215
versorul tangentei, 210
viteza instantanee de rotatie, 144

Algebra Liniara, Geometrie Analitica Si Diferentiala (Dement01 FL)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Algebra Liniara, Geometrie Analitica Si Diferentiala (Dement01 FL)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LINEARA,

1.2 Operatii lineare cu vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Inmultirea vectorilor cu numere (scalari) . . . . . . . . . . . . . . 12

1.3 Descompunerea unui vector dup

Translatia sistemului de coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . 25

Schimbarea bazei sistemului de coordonate . . . . . . . . . . . . . 26

2.1 Ecuatiile curbelor si suprafetelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

Ecuatii parametrice ale curbelor si suprafetelor . . . . . . . . . . . 43

Curbe si suprafete algebrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44

2.2 Ecuatiile planelor si dreptelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

Suprafete si curbe de ordinul nti . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

Ecuatii ale dreptei si planului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

Conditia de paralelism a dou

Dreapta ca intersectie a dou

2.3 Probleme metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52

Distanta de la un punct la un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . 52

Distanta de la un punct la o dreapt

Calculul unghiului ntre dou

Calculul unghiului ntre dou

Calculul unghiului dintre o dreapt

3.1 Spatiu vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57

Dependenta si independenta linear

Subspatii vectoriale n spatii vectoriale finit dimensionale . . . . . 71

Schimbarea coordonatelor la schimbarea bazelor . . . . . . . . . . 73

3.2 Aplicatii lineare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80

Aplicatii lineare pe spatii vectoriale finit dimensionale

Schimbarea matricei unui endomorfism la schimbarea bazei . . . . 90

Diagonalizarea matricei asociate unui endomorfism. . . . . . . . . 90

3.3 Forme lineare, forme bilineare, forme p

Forme lineare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

Forme bilineare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106

3.4 Spatii euclidiene (unitare) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120

Endomorfism adjunct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129

Endomorfisme autoadjuncte (simetrice) . . . . . . . . . . . . . . . 129

Endomorfisme izometrice (ortogonale) . . . . . . . . . . . . . . . 138

Endomorfisme oarecare n spatii euclidiene . . . . . . . . . . . . . 144

3.4.10 Forme lineare n spatii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148

4.1 Conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157

Modificarea ecuatiei conicei la o translatie a sistemului de coordonate159

Centrul de simetrie al unei conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160

Modificarea ecuatiei conicei la o rotatie a sistemului de coordonate 161

Studiul conicelor cu centru unic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162

Studiul conicelor cu o infinitate de centre sau f

4.2 Generarea unor suprafete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179

Suprafete cilindrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179

Suprafete conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182

Suprafete de rotatie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184

4.3 Cuadrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186

Principiul stabilirii formei geometrice a unei suprafete . . . . . . . 186

Conul de ordinul doi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189

Paraboloidul eliptic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194

Paraboloidul hiperbolic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195

Cuadrice, reducerea ecuatiei generale la form

5.1 Geometria diferential

Curbe parametrizate, curbe de nivel constant . . . . . . . . . . . 203

Plan osculator, normal

Baza si triedrul lui Frent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216

Curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223

5.2 Geometria diferential

Plan tangent, prima form

Triedrul geodezic, formulele lui Darboux . . . . . . . . . . . . . . 249

Directii principale, curburi principale, linii principale . . . . . . . 253

Formulele de derivare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 259

Formulele lui Gauss-Bonnet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 264