Tema I : Plante Medicinale

Plantele medicinale sunt specii vegetale, cultivate sau spontane, care prin
compoziia lor chimic au proprieti farmaceutice i sunt folosite n
terapeutica uman i veterinar.
Plantele medicinale sunt armele esentiale are medicinii naturiste. Datorita efectelor
medicinale pe care unele plante s-au dovedit a le avea oamenii le-au ales in scopul de
a vindeca sau macar ameliora diverse afectiuni. Natura se afla intr-o continua
schimbare, unele specii dispar, altele se nasc si unele strabat timpul.

ROSTOPASCA
(nume tiinific Chelidonium majus L.)

Rostopasca este o planta cu multiple proprietati curative, recunoscuta si folosita pentru

efectele sale vindecatoare inca din antichitate. Intrucat
contine o gama larga de alcaloizi izochinolonici, la doze
mari intreaga planta este toxica, dar la dozele corecte
ea are numeroase utilizari terapeutice. Efectul plantei
proaspete este analgezic, colagogic, antimicrobian,
oncostatic, sedativ al sistemului nervos central,
anticancerigen, de stimulare a sistemului imunitar etc.
De asemenea rostopasca este un adevarat panaceu
pentru bolile de ficat de orice natura (hepatite, ciroza,
deficiente ale secretiei lichidului biliar, infectii biliare,
diskinezii, infectii ale vezicii biliare, colecistite, ).
Totodata functioneaza si ca un bun antiviral, motiv
pentru care hepatitele se pot ameliora sau chiar
vindeca in urma administrarii preparatelor de
rostopasca. Sucul proaspat este un bun caustic
impotriva negilor si verucilor. Are efecte antitumorale de
tip
colchicinic,
antimitotic.
Rostopasca este folosita in combaterea negilor,
bataturilor,ca adjuvant in tratarea tuberculozei

pielii,
tratarea
ranilor,
fistulelor,
psoriazisului
si
fortifica
parul.
Alte beneficii alte plantei de rostopasca includ: stimularea digestiei, cresterea asimilarii
unor substante precum vitaminele si mineralele, restabilirea tranzitului intestinal.

GALBENELELE
(Calendula officinalis)

n terapii medicinale, glbenelele se

utilizeaz sub form de infuzie, pentru
uz intern n primul rnd - inta fiind
ulcerul
i
gastritele.
Preparatele
fitoterapeutice din glbenele sunt utile
n tulburrile de ciclu menstrual, n
afeciunile hepatice i afeciunile biliare.
Principiile active din glbenele se
preteaz pentru tratarea local a
plgilor de diverse origini, a nepturilor
de insecte, a degeraturilor i arsurilor, a
infeciilor localizate ale pielii, a plgilor
care se vindec greu - plgile atone -,
n terapia acneei precum i pentru
ameliorarea tenurilor uscate. Extractul
din glbenele este folosit n tratamentul pe cale natural al giardiozei, iar dup unii
autori este util ca adjuvant n tratamentul ulcerului gastric i ulcerului duodenal.
Galbenelele prezinta numeroase beneficii, spre exemplu:
Uz intern: gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, colecistita, icter infectios,
ulceratii canceroase, inflamatii ale colonului, hemoroizi, vermifug, boli de ficat,
cicatrizant intern, dismenoree si alte tulburari ale ciclului menstrual, reglandu-l, previne
SPM (sindromul premenstrual) si durerile din timpul menstruatiei etc.
Uz extern: leucoree, trichomoniaza, acnee, arsuri, degeraturi, rani purulente, cancerul
pielii, leziuni ulceroase ale sanilor, cancer mamar, boli tegumentare, micoze,
osteoporoza, negi, veruci, dermatite etc.

URZICA
(Urtica dioica)

Urzica este o plant erbacee care crete n zone cultivate sau necultivate n grdini,
izlazuri, pe lng anuri, pe lng drum, n marginea apelor, n pduri sau pe locuri
grase unde au fost stne de oi.
Frunzele eman substane (acid formic) care n
contact cu pielea produc urticarie (inflamaie
specific, nsoit de usturime i prurit intens), de
unde i denumirea latineasc a plantei. De la urzic
se folosesc frunzele recoltate cu mna protejat cu
mnui. Este foarte important ca ele s fie culese
de la plantele foarte tinere.
Urzica este curativa incepand de la radacina,
continuand cu tulpina si frunzele si terminand cu
florile.

Urzica prezinta numeroase beneficii:

Actioneaza bactericid limitand sau inlaturand
multiplicarea bacteriilor.
Are efect benefic in bronsite si astm.
Fluidifica secretiile bronhice si favorizeaza
eliminarea lor prin expectoratie. Combate tusea.
Stimuleaza metabolismul si secretia bilei, cea pancreatica, gastrica si intestinala.
Stimuleaza totodata peristaltismul intestinal si digestia.
Combate diareea, dizenteria si starile inflamatorii ale mucoasei tubului digestiv.
Vitaminizeaza, remineralizeaza si echilibreaza sistemul de aparare al
organismului.
Elimina starea de anemie.
Actioneaza impotriva viermilor intestinali.
Activeaza procesele fiziologice de formare a eritrocitelor, leucocitelor si
trombocitelor; fluidifica sangele.
Scade glucoza in sange.
Activeaza regenerarea tesuturilor si epitelizarea, cicatrizand ranile.
Influenteaza favorabil reumatismul si guta.
Este tonic capilar si combate matreata.

SALVIA
(Salvia officinalis)

"Cine are salvie in gradina nu lasa batranetea sa se apropie" - spune un vechi proverb
chinezesc. Beneficiile salviei sunt numeroase, in Roma antica a fost considerata planta
sacra.
Salvia reprezint o plant medicinal
recomandat ca remediu natural n tratarea i
vindecarea hipertensiunii arteriale, afeciunilor
intestinelor
i stomacului,
ale mduvei
spinrii, inflamaiilor cilor respiratorii, oboselii
fizice i psihice, nervozitii, dar i n
stimularea menstruaiei, febr, stres, tonus
sexual sczut, afte, stomatite, ulceraii ale
pielii, tuse, bronit, abcese dentare, celulit.
Ceaiul
de
salvie,
but
mai
des, fortific ntregul organism, ne ferete de
atacuri de apoplexie i are un efect foarte
favorabil asupra paraziilor.
Iata cateva dintre cele mai importante afectiuni in care salvia isi aduce beneficiile
tamaduitoare:

rinita, sinuzita, bronsita, astmul, bolile respiratorii cu secretii abundente si alte

afectiuni ale aparatului respirator (raceli etc.)
tumori la nivelul tubului digestiv, cancer de colon
indigestie, balonare si alte dereglari digestive si alte tranzitului intestinal (colite de
fermentatie, diaree si alte infectii ale tubului digestiv)
tulburari ale ciclului menstrual, dureri din timpul menstruatiei, sangerari
abundente, menstruatie neregulata, anumite tipuri de infertilitate feminina
astenie, anxietate, depresie
diabet zaharat de dip II
tulburari datorate menopauzei
transpiratii excesive
epuizare fizica si intelectuala
accelereaza vindecarea ranilor si a dermatitelor

in cosmetica: reda sanatatea si rezistenta parului si ii confera stralucire, curata

intes porii dilatati, fiind utilizata si in tratarea punctelor negre.

ALOE VERA
(Aloe barbadensis)

Aloe Vera crete n zonele cu clim blnd, unde temperaturile nu coboar pentru mult
timp sub 0 grade i poate fi
recunoscut
dup
frunzele
crnoase, n fom de lance, care
cresc direct din pmnt, cu
marginile n form de dinte de
fierstru.
n scopuri teraputice se folosesc
att seva ct i gelul frunzelor de
aloe vera, ns trebuie ndeplinit
o condiie esenial, i anume:
frunzele se culeg abia cnd
planta mplinete 2-3 ani. Seva
se scurge cnd se taie frunza, iar
gelul provine din celulele bogate
n mucilagiu din miezul frunzei.
Aloe vera a ramas pana in zilele noastre un leac de incredere care rezista cu stoicism in
fata produselor avansate pe care cercetatorii le descopera zi de zi prin tehnologii
moderne. In uz extern aloe vera poate fi utilizata pentru arsuri si rani usoare, herpes
genital si labial, psoriazis, arsuri solare, practic pentru orice buba, pentru combaterea
vergeturilor etc.
In uz intern aloe poate fi folosita pentru a trata gastritele, ulcerul si colita ulcerativa,
constipatia, stimuleaza sistemul imunitar (este studiata in tratamentul adjuvant al unor
boli precum SIDA), accelereaza si normalizeaza metabolismul, regenereaza vilozitatile
intestinale, detoxifica organismul etc.
Gelul de aloe vera ntrete sistemul imunitar i are efecte antibiotice, antiinflamatorii i
antiseptice, care ajut la tratarea anumitor probleme ale pielii precum eczemele i

psoriazisul. n acelai timp, un consum regulat de aloe normalizeaz tranzitul intestinal,

promovnd sntatea sistemului digestiv, crete absorbia de proteine, amelioreaz
arsurile la stomac i are efect calmant asupra gingiilor i esuturilor bucale moi. Planta
de aloe este o surs bogat de minerale precum calciu, sodiu, fier, potasiu, crom,
magneziu, mangan, cupru si zinc, dar este i printre puinele surse vegetale de vitamina
B12, A, B, C, E i acid folic, care nu pot fi asimilate corespunztor doar prin alimentaie.
Toi aceti nutrieni ajut la meninerea greutii corporale n limitele normale, mpiedic
mbtrnirea celular i asigur necesarul zilnic de energie.

Mce
(Rosa canina)

Mceul (Rosa canina) este o specie de plant nativ n Europa, nord-vestul Africii i n
vestul Asiei.
Este un arbust cu frunze cztoare, cu
o nlime care variaz ntre 1 i 5
metri. Tulpina este acoperit de epi
mici,
ascuii,
sub
form
de
crlig. Frunzele sunt penate, cu 5-7
frunzulie. Florile sunt de obicei roz
pal, dar exist i plante cu flori albe
sau roz nchis. Au un diametru de 4-6
cm
i
sunt
formate
din
cinci petale. Fructul, numit mcea,
are o form elipsoid i este rou sau
portocaliu nchis.
Mcesul (Rosa canina) este foarte
apreciat n medicina naturist, n special datorit complexului de vitamine pe care l
conine:
vitamina
A,
B1,
B2,
C,
K,
P,
E.
Mceul este un rezervor de vitamine pentru organismul uman. Ceaiul de mce e
trateaz intoxicaiile, diarea, afeciunile hepatice, febra, viermii intestinali (n acest caz,
i pulberea de mcee este foarte eficient), palpita iile. Afec iunile rinichilor i ale
vezicii urinare pot fi tratate cu ajutorul ceaiului de semin e de mce .
Elixirul de mce este recomandat n tratarea bronitei cronice i a tusei de btrne e.
Alte beneficii ale maceselor:

refac tonusul vascular si regleaza tensiunea arteriala;

cresc imunitatea prin continutul de vitamina C;
sunt recomandate in starile infectioase, raceli, gripe, rinite etc.;
detoxifica rinichii;
mentin frumusetea din interior a pielii;
trateaza tusea.

Fenicul
(Foeniculum vulgare)

Feniculul sau molura (Foeniculum vulgare) este o specie de plant peren

comestibil din genul Foeniculum, familia Apiaceae (Umbelliferae), al crei areal natural
cuprinde regiunea mediteraneean i sud-vestul Asiei (de la est la vest
din Maroc i Portugaliapn n Pakistan).
Este o plant erbacee cu tulpina
dreapt,
cilindric,
fin
striat
longitudinal,nalt pn la doi metri i
ramificat ncepnd de la baz.
Frunzele, prevzute la baz cu o teac
dezvoltat, sunt alungit-triunghiulare i
multipenat-partite. Florile sunt mici,
galben-aurii, dispuse n umbele mari,
terminale. Fructele mature sunt de
culoare cenuie sau brun-verzuie, au
miros plcut i gust dulceag. Se
aseamn cu mrarul, cu care poate
poleniza ncruciat, rezultnd semine
lipsite de arom. Uleiul volatil determin ac iunea farmacologic : antispastic, sedativ,
carminativ, expectorant.
Feniculul (Foeniculum vulgare) este folosit n tratarea a numeroase afeciuni datorit
proprietilor acestuia: antispastic, tonic nervos, dezinfectant. n medicina popular,
feniculul era utilizat pentru vindecarea constipa iei, balonrilor, calmarea colicilor.
Exist cteva preparate pe baz de fenicul apreciate ca excelente remedii naturale:
ceaiul de fenicul, necesar n vindecarea bron itei, laringitei, amigdalitei, faringitei,
oboselii fizice i psihice. Pulberea preparat din semin e de fenicul ajut la tratarea
celulitei,
depresiilor,
amenoreei,
digestiei
lente,
durerilor
de
cap.
Vinul preparat din fructele de fenicul reprezint un remediu natural excelent. Fructele de

fenicul au proprietatea de a calma i alina durerile de orice natur i se pot utiliza sub
forma de diverse preparate.
Fenicului este un bun aliat al sistemului digestiv. Feniculul calmeaza stomacul si reduce
flatulenta, fiind indicat in starile de balonare, dar si de constipatie. Fenicului calmeaza si
simptomele colonului iritabil.
Feniculul este un bun remediu in tratarea simptomelor din raceala si gripa, fiind un bun
tratament pentru tusea seaca sau productiva.
Folosind ceaiul de fenicul in comprese la nivelul ochilor, riscul de conjunctivita scade, iar
cearcanele sunt estompate. In caz de conjunctivita, se pot sterge pleoapele cu ceai de
fenicul si musetel.