Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fără îndoială că de cele mai multe ori preferăm să bem un ceai cald cu proprietăți
benefice asupra organismului nostru decât să luăm un pumn de pastile de la farmacie
care, pe lângă faptul că sunt scumpe, ne pot produce unele reacții adverse. Sau poate că
preferați o cataplasmă de plante, ori o tinctură de plante în locul preparatelor de la
farmacie ori pansamentelor cu iod. Așadar, pentru dumneavoastră am cules informații
prețioase din cărți de specialitate cu plante și preparate pe bază de plante care să vă
îmbunătățească calitatea vieții și să amelioreze problemele de sănătate pe care le aveți.
Veți găsi proprietățile tămăduitoare ale fiecărei plante în parte, ce produse vă sunt
necesare din plante, ce parte a plantei este folosită și multe altele. Nu uitați însă că o
vizită la medic este mai mult decât indicată și autodiagnosticarea nu este întotdeauna cea
mai fericită soluție.
A
Albăstreaua (Centaurea cyanus)
Albăstreaua este ideală pentru tratarea afecțiunilor renale prin consumul a trei căni de
ceai pe zi, pentru diaree și reumatism (infuzia de albăstrele) și pentru creșterea poftei de
mâncare și în consecință pentru anorexie. Extern, albăstreaua tratează cu succes
conjunctivitele și este ideală pentru un ten mai frumos.
Aloe vera este unul din cele mai puternice remedii din natura vie. De la aloe vera folosim
frunzele și se administrează sub formă de suc proaspăt, capsule, gel ori cataplasme.
Aloe vera este un remediu excelent pentru creșterea imunității. De asemenea, aloe vera
combate constipația și chiar are efecte puternice împotriva diabetului. Cancerul de
diferite tipuri poate fi combătut cu ajutorul acestei plante miraculoase, aloe vera, ce poate
fi folosită ca și adjuvant în tratamentele medicamentoase. Așadar, aloe vera poate trata
cancerul pulmonar, ajutând la încetinirea sau stoparea tumorilor pulmonare, poate ajuta în
tratamentul leucemiei. La nivel extern, psoriazisul este prima din afecțiunile pe care aloe
vera le tratează, și cu care multă lume se confruntă. De asemenea, tratamentul cu aloe
vera împotriva arsurilor de toate tipurile este cel mai eficient remediu la momentul actual.
Anasonul (Pimpinella anisum)
Anasonul este una din plantele mai puțin cunoscute de noi, românii. De la anason
folosim fructele cu semințe și frunzele și se administrează sub formă de ceai de semințe
( se fierbe o cană cu apă și se toarnă peste o linguriță de semințe și se lasă la infuzat),
infuzie de fructe ori ulei de anason.
Anasonul este ideal pentru tratarea colicilor intestinale, pentru creșterea apetitului și
pentru tratarea anemiei, prin intermediul ceaiului de semințe proaspăt. De asemenea,
astenia și amețeala pot fi tratate cu ajutorul anasonului, prin consumul a trei căni cu
infuzie de semințe zilnic. Anasonul este ideal pentru calmarea colicilor bebelușilor.
Anghinarea este folosită mai mult în gastronomie, dar are proprietăți minunate asupra
corpului nostru. Anghinarea are ca și părți ce pot fi folosite frunzele și rădăcina și se
administrează sub formă de infuzie (la o cană de apă clocotită, o linguriță de frunze
uscate, lăsate la infuzat vreme de zece minute), capsule, tinctură ori cataplasme.
Proprietățile tămăduitoare ale Anghinarii
Anghinarea reglează nivelul colesterolului din sânge, are proprietăți diuretice, tratează
infecțiile intestinale și litiaza biliară, indigestiile dar și hipertensiunea. Constipația și
stările de vomă sunt tratate cu ceaiul de anghinare, în vreme ce afecțiunile hepatice sunt
mult ameliorate din cauză că anghinarea este cel mai bun prieten al bilei și un
hepatoprotector excelent.
De la ardeiul iute folosim fructul. Ardeiul iute este cel mai des întâlnit în bucătărie sub
formă de condiment dar poate fi folosit și sub formă de tinctură sau unguent.
Ardeiul iute tratează alcoolismul și intoxicațiile organismului cu alcool ori tutun, prin
consumul a câteva picături de tinctură diluată în apă. De asemenea, pentru durerile de gât
ardeiul iute este un remediu excelent, ca și în cazul guturaiului și al reumatismului.
Arnica tratează afecțiuni foarte grave precum arterita, cardiopatia ischemică, afecțiunile
sistemului nervos (arnica stimulează sistemul nervos și crește tonusul acestuia). De
asemenea, arterita tratează conjunctivita, înțepăturile de insecte și cancerul de piele.
B
Bradul (Abies)
O cură de două saptămâni cu sirop de muguri de brad poate avea efecte revitalizante
asupra organismului, tratând anemia. De asemenea, migrenele pot fi combătute ușor prin
masarea frunții cu tinctură de muguri de brad iar amigdalita și răcelile pot fi tratate și
prevenite cu siropul de muguri de brad. Unguentul de rășină poate trata arsuri din cele
mai serioase, în vreme ce balonarea poate fi combătută cu tinctura de rășină.
Branca ursului este una din cele mai cunoscute plante pentru fertilitate și potență. De la
branca ursului folosim rădăcina, frunzele, florile și semințele sub formă de pulbere (prin
măcinarea plantei uscate), tinctură, ulei și cataplasme.
Branca ursului tratează frigiditatea și impotența (zece picături de tinctură pe zi, vreme de
30 de zile), tratează bolile cu transmitere sexuală precum gonoree și sifilis, poate trata
epilepsia și este excelentă în menopauză.
De la bine cunoscutul brusture folosim frunzele și rădăcina, sub formă de decoct, de
pulbere, de infuzie de pulbere, de cataplasme ori de tinctură.
Brusturele tratează afecțiuni hepato-biliare, boli de piele și febra deoarece are acțiune
sudorifică. De asemenea, pentru diabet se recomandă consumul decoctului de brusture
care scade nivelul de zahăr în sânge, iar acneea, arsurile și rănile sunt tratate cu
cataplasmele de brusture.
C
Cătina (Hippophaë rhamnoides)
Pentru tratarea hepatitei și a cirozei, sucul de cătină precum și decoctul de cătină sunt
excelente. În caz de răceli, gripe, pneumonii, se consumă sirop de cătină pe stomacul gol
sau se face o cură de cătină cu miere, grăbind astfel vindecarea. Hemoragiile interne și
bolile splinei și ale ficatului se tratează tot cu suc sau ulei de cătină, precum și cu pulbere
din scoarță de cătină. Sterilitatea, depresia, anxietatea, diareea sau dezinteria se tratează
cu ajutorul sucului sau a pulberii de cătină.
De la ceaiul verde folosim frunzele, și ceaiul verde este plin de substanțe benefice, de
flavonoide și de antioxidanți iar absorbția acestora de către organism depinde în foarte
mare măsură de prepararea ceaiului. Funcția terapeutică a ceaiului verde depinde însă și
de modul de preparare. Așadar, e bine să știm că ceaiul verde poate înlocui cu succes
cafeaua din dieta noastră zilnică. Se recomandă consumul a maximum trei cești de astfel
de ceai până în ora 17 pentru a nu avea tulburări ale somnului. Ceaiul verde se face prin
infuzie, două grame de ceai verde la o cană de 250 ml, sau prin infuzarea pliculețelor de
ceai ce se găsesc în farmacii naturiste și plafaruri.
Ceaiul verde este un puternic adjuvant în curele de slăbit, luptă împotriva obezității și de
asemenea poate trata infecții pulmonare și astmul bronșic. Mai mult decât atât, ceaiul
verde reduce nivelul de colesterol în organism, crește apărarea sistemului imunitar,
tratează crampele stomacale și de asemenea și stările de oboseală continuă. La nivel
extern, ceaiul verde vă scapă de mătreață și de acnee dar și de riduri.
Chimenul nu este o plantă foarte des întâlnită în uzul general al nostru, al românilor, deși
are o mulțime de proprietăți tămăduitoare. Chimenul este folosit pentru semințe și se
poate prepara o infuzie excelentă (la o cană de apă clocotită o linguriță de semințe de
chimen, lăsat la infuzat vreme de un sfert de oră).
Cicoarea este întâlnită foarte des în uzul general al românilor mai ales pentru faptul că
are proprietăți tonice. Cicoarea poate înlocui cu succes cafeaua. De la cicoare folosim
florile și rădăcina pentru a prepara o minunată infuzie ( la un litru de apă se pun la infuzat
două linguri de plantă uscată), decot dar și sub formă de cataplasme.
De la cimbru se folosește partea aeriană, atât pentru gătit și condimentarea mâncărurilor
cât și pentru prepararea infuziei (la două căni cu apă fierbinte, o mână de plantă uscată), a
tincturii, decoctului și cataplasmelor.
Infuzia de cimbru se recomandă în cazul de tuse convulsivă, mai ales la copii, în caz de
răceală și stări febrile, dar și pentru a trata banalele indigestii sau gastritele. Flatulența
poate fi evitată prin consumul de infuzie de cimbru, care reduce balonarea, în vreme ce
frigiditatea este combătută de către cimbru fiind un excelent afrodisiac.
De la coada calului și codița șoricelului folosim partea aeriană pentru a prepara o
mulțime de preparate precum infuzia de coada calului ori codița șoricelului (la o cană de
apă clocotită, o linguriță de plantă uscată și mărunțită), decoct, macerat, tinctură ori
pulbere (planta măcinată mărunt).
Proprietăți tămăduitoare ale plantelor Coada calului, coada șoricelului
Codița șoricelului tratează afecțiuni ale bilei, hepatita, afecțiuni ale aparatului genital
feminin și ale sistemului digestiv. Pe de altă parte, coada calului întărește sistemul osos,
tratează afecțiuni la nivelul aparatului respirator, ale rinichilor și ale sistemului digestiv,
precum și afecțiunile aparatului digestiv (menstruațiile abundente pot fi diminuate cu
ajutorul unui remediu de urgență, și anume trei lingurițe de pulbere de coada calului, doză
unică, vreme de cinci zile, datorită proprietăților sale antihemoragice importante.)
De la crușin folosim coaja și se administrează sub formă de decoct ori pulbere.
Drăgaica este una din cele mai cunoscute plante de la noi din țară mai ales
datorită tradițiilor și obiceiurilor ce trenează în jurul ei. De la drăgaică folosim
partea aeriană pentru a prepara infuzia de drăgaică (o lingură de flori la o cană
de apă clocotită), tinctura, maceratul ori unguentul de drăgaică.
E
Echinacea este cea mai cunoscută plantă folosită pentru întărirea sistemului
imunitar, tratând cu succes infecțiile respiratorii prin consumul a 20 de picături de
tinctură pe zi, la nevoie. De asemenea, echinacea combate gripa, regenerează
celulele și vindecă afecțiuni destul de grave precum otitele, sinuzita, durerile de
gât dar și vaginita ori urticaria.
Eucaliptul este mai puțin cunoscut la noi, fiind originar din Australia și cultivat în
România doar în condiții speciale. Eucaliptul se folosește sub formă de pulbere,
tinctură, ulei și comprese, pe care le putem găsi în farmacii sau plafaruri.
Ginkgo biloba nu este foarte cunoscut la noi în țară și este o plantă destul de
disputată. Ginkgo biloba se folosește îndeosebi sub formă de produse
medicamentoase ce se găsesc la farmaciile naturiste și la plafaruri. La noi în
țară, spre exemplu, există zeci de produse pe bază de ginkgo biloba, spre
exemplu tincturi, capsule, siropuri, etc. Comprimatele ce au la bază ginkgo biloba
sunt cele mai des folosite, sub formă de amestec, și se fac cure de trei luni, timp
în care se ia câte un comprimat de trei ori pe zi înaintea meselor principale.
Gălbenelele pot fi folosite atât pe plan intern cât și pe plan extern. Gălbenelele
se pot folosi sub formă de decoct, infuzie, pulbere, tinctură, cremă, comprese,
măști dar pot fi găsite în numeroase produse cosmetice, chiar și pentru bebeluși.
Ceaiul de gălbenele se obține prin infuzarea florilor de gălbenele, în general o
lingură de gălbenele la o cană cu apă, și se lasă la infuzat vreme de 10 minute
cel mult, după care se strecoară și se servește. De asemenea, se mai poate
prepara și infuzia combinată sau decoctul de gălbenele. Gălbenelele cresc
capacitatea organismului de a lupta contra infecțiilor deoarece substanțele
conținute au acțiune antiinflamatorie, antiseptică, antibacteriană și antifungică.
La nivel intern, gălbenelele tratează multe din afecțiunile sistemului digestiv și
aici vorbim de crampele abdominale, gastrita, ulcerul gastric, constipație, colite,
etc. Pentru a trata arsurile stomacale de exemplu putem folosi ceaiul de
gălbenele (o linguriță la o cană de apă clocotită, infuzie de jumătate de minut).
Gastrita și ulcerul gastric se pot trata de asemenea cu ajutorul gălbenelelor,
așadar se administrează câte un litru de infuzie combinată de gălbenele, vreme
de două luni. La nivel extern, gălbenelele tratează rănile la sâni, acneea, arsurile
solare, ridurile și diverse răni. Crema de gălbenele este ideală mai ales pentru
tenul uscat. Aceasta se poate aplica și în sezonul rece, mai ales pentru
protejarea buzelor pe care le va înmuia și hidrata intens. Coșurile, acneea, alte
boli ale pielii pot fi tratate cu crea de gălbenele deoarece aceasta are rol
antiseptic, cicatrizant și antibacterian.
Iarba mare este folosită pentru a trata bronșita acută, astmul și tusea uscată
datorită proprietăților ei expectorante, de asemenea aceasta poate trata guta,
urticaria, reumatismul, stările de nervozitate și aciditatea gastrică, precum și lipsa
poftei de mâncare.
Ienupărul este o plantă cunoscută din cele mai vechi timpuri datorită modului
eficient prin care luptă împotriva infecțiilor. De la ienupăr folosim fructele pentru a
prepara alifie, ulei, ori pentru a face o cură de boabe (vreme de 2 săptămâni se
mănâncă câte cinci boabe pe stomacul gol).
Uleiul esențial de ienupăr tratează bronșita acută, anorexia, cistita (cinci lingurițe
de tinctură de ienupăr la zi vreme de 2 săptămâni) dar și obezitatea și retenția de
apă.
In (Linum usitatissimum)
Lămâia este cea mai cunoscută specie de citrice care se poate cultiva cu succes
și în țara noastră. Lămâia este în sine un medicament naturist excepțional. Din
lămâie putem folosi fructul pentru a prepara suc proaspăt de lămâie (cu multe
calități bactericide, antiseptice, tonice și febrifuge), ulei de lămâie, decoct de
lămâie (trei lămâi tăiate felii fierte vreme de 10 minute într-un litru de apă) și
infuzie de lămâie (2 căni de apă fierbinte la o lămâie tăiată).
Proprietățile tămăduitoare ale Lămâii.
Sucul de lămâie proaspăt băut zilnic poate trata cu succes infecțiile pulmonare
ori intestinale, aerofagia și reumatismul sau guta deoarece lămâia contribuie la
eliminarea apei în exces din țesuturi și detoxifiază organismul. Obezitatea poate
fi prevenită și tratată cu lămâie, la fel ca și paraziții intestinali. În caz de faringită,
faceți gargară cu suc proaspăt de lămâie diluat în apă.
Lăptuca poate trata cu succes tusea nervoasă (se indică consumul de decoct de
lăptucă), insomnia, palpitațiile, diabetul și constipația, precum și acneea,
furunculele și arsurile.
Lemnul dulce este o plantă mai puțin cunoscută dar care are proprietăți
nebănuite. Lemnul dulce este o plantă de la care se folosesc frunzele și
rădăcina, și se recomandă pentru tratarea reumatismului, ulcerului, artritelor,
afecțiunilor aparatului respirator, infertilității, etc. Putem folosi tinctura de lemn
dulce, ce poate fi preparată în casă sau cumpărată de la magazine specializate
și de la plafaruri. Tinctura este foarte repede absorbită de organism și este foarte
eficientă. Mai mult, pulberea de lemn dulce se obține prin macerarea cu ajutorul
râșniței de cafea a rădăcinilor uscate de plantă, iar infuzia de lemn dulce este
folosită în tratarea unei game foarte numeroase de afecțiuni.
Leuștean (Levisticum officinale)
Leușteanul poate trata cu succes bronșita și tusea, prin consumul a trei căni de
decoct zilnic, de asemenea, leușteanul poate stăpâni pofta de mâncare
exagerată prin mestecarea frunzelor de leuștean înainte de masă dar poate trata
și constipația, indigestia, gastrita, colicile intestinale și hipertensiunea.
Măceșele sunt folosite pentru efectul lor de stabilizare a glicemiei, pentru efectul
antidiabetic, pentru stimularea imunității, pentru prevenirea tumorilor și efectului
lor regenerant și cicatrizant și pentru o mai bună funcționare a organelor interne
și a organismului ca și întreg substanțele importante secretate de măceșe
precum antioxidanții sunt cele mai eficiente în tratarea și prevenirea multor
afecțiuni. De asemenea, colicile abdominale se tratează cu pulbere de măceșe
(2 lingurițe pe zi), stresul va fi diminuat cu infuzia de măceșe iar efectul lor
sudorific poate ajuta și la scăderea febrei la copii și la adulți, fiind și foarte bogate
în vitamina C, întăresc sistemul imunitar.
Un măr pe zi ține doctorul la distanță. Așa sună un renumit proverb și pe bună
dreptate. Merele ajută plămânii să funcționeze mai bine datorită substanțelor
fitochimice pe care le conțin. De asemenea, merele ajută și persoanele ce suferă
de astm și diverse alergii. Stresul este combătut cu ajutorul unui consum regulat
de mere, și durerile de cap sunt ameliorate simțitor prin simpla mirosire a unui
măr verde.merele ajută la reglarea tranzitului intestinal și un consum regulat de
mere vă ajută să aveți dinți albi și sănătoși și o respirație proaspătă. De
asemenea, merele previn mai multe tipuri de cancer, și, mai mult decât atât,
protejează oasele datorită unei substanțe flavonoide ce se găsește în măr.
Pentru tratarea cistitei, se beau zilnic două căni de infuzie de frunze de merișor,
iar infecțiile urinare se tratează cu tinctură de merișor (câte zece picături de trei
ori pe zi). Decotul de merișor are proprietăți antiseptice și astringente și poate
trata de asemenea diareea.
Nalba mare tratează inflamațiile căilor respiratorii prin simpla gargară făcută cu
decoctul de flori. Tot decoctul tratează diareea, afecțiuni genitale, dar este folosit
și în cosmetică pentru a curăța tenul ridat ori încărcat.
P
Păducel (Crataegus monogyna)
Păpădia este una din cele mai răspândite plante din ţara noastră. De la păpădie
se folosesc: rădăcina, frunzele şi florile pentru a prepara infuzia de păpădie.
Modul de prepare este foarte uşor: la o cană de apă clocotită se adaugă o
linguriţă de plantă de păpădie şi se lasă 10 minute la infuzat. De asemenea, mai
sunt utilizate cu succes şi tinctura de păpădie, sucul de păpădie şi maceratul de
păpădie
Pătlagina (Plantago)
Ce folosim și cum se administrează Pătlagina?
Pătrunjel (Petroselinum)
Ricin (Ricinus)
Ce folosim și cum se administrează Ricinul?
Rostopasca se poate folosi în mai multe moduri. De cele mai multe ori, străbunii
noştri o foloseau în stare naturală însă noi folosim pulberea de rostopască (ce se
obţine prin măcinarea fină a tulpinilor de rostopască cu ajutorul unei râşniţe
electrice de cafea). Pentru tratatrea afecţiunilor se foloseşte tinctura de
rostopască şi infuzia de rostopască.
S
Salcâmul (Robinia pseudacacia)
De la salcâm folosim florile din care se poate prepara o infuzie de flori de
salcâm, turnând circa 200 de mililitri de apă fierbinte, clocotită peste o linguriţă
de flori de salcâm uscate. Se acoperă ceaşca timp de 5-10 minute, se strecoară
şi apoi se bea lichidul obţinut. Pentru ameliorarea anumitor afecţiuni se mai
folosesc şi tinctura de floare de salcâm şi pulberea de salcâm.
Ceaiul de salvie ajută la albirea danturii şi a respiraţiei proaspete. Mai mult decât
atât, ceaiul de salvie întăreşte inima, nervii, reglează circulaţia sângelui, previne
şi tratează diabetul, tratează dismenoreea, disconfortul creat de menopauză şi
tulburările asociate acesteia. De asemenea,ceaiul de salvie poate fi utiliyat
pentru tratarea acneei. Se poate aplica sub formă de comprese sau ca şi infuzie.
Din punct de vedere psihic, ceaiul de salvie tratează palpitaţiile, surmenajul
psihic, stresul, astenia, oboseala, ameţelile. Din punct de vedere digestiv ceaiul
de salvie stimulează secreţia bilei, tratează digestia lentă, balonarea, gazele
intestinale, crampele, arsurile gastrice. Mai mult decât atât, ceaiul de salvie ajută
la slăbit şi la eliminarea celulitei deoarece uşurează digestia. Se beau două căni
de ceai pe zi.
Socul este una din cele mai comune plante la noi în ţară, iar toamna fructele
socului pot fi găsite în zonele de munte, pe văile râurilor şi pârâurilor, iar din
florile de soc se face un vin excepţional. De la soc folosim fructele şi florile pentru
a prepara infuzie din flori de soc (două flori de soc uscate lăsate la infuzat într-o
cană de apă clocotită aproximativ 10 minute), tinctura de soc, vinul de soc,
pulberea şi socata, o băutură excelentă din soc, lămâi, apă şi miere.
Tătăneasa vindecă afecţiuni din cele mai diverse: de la nevralgii, dureri de dinţi,
abcese, furuncule, colici abdominale, varice, dureri reumatice şi arterită. Crema
de tătăneasă vindecă rănile, plăgile, hemoroizii. Decoctul de plantă vindecă
candidoza bucală Şi ulcerul stomacal, iar infuzia poate vindeca astmul bronşic.
Planta Trei fraţi pătaţi tratează rinita alergică printr-o cură cu infuzie (trei căni de
ceai pe zi, timp de 3 săptămâni), astmul bronşic, leucoreea (se fac spălături
vaginale cu ceaiul de trei-fraţi-pătaţi) şi dermatozele (se aplică comprese pe
zonele afectate).
Datorită faptului că urzica conţine mult fier, aceasta tratează anemia feriptivă şi
diabetul. Urzica are proprietatea de a reduce glicemia şi de a preveni diabetul.
Infuzia de urzică şi tinctura de urzică sunt recomandate pentru combaterea
tensiunii arteriale şi a trahicardiilor. De asemenea, urzica stopează sforăitul
cauzat de diverse alergii şi este un puternic adjuvant în tratarea problemelor de
infertilitate. Urzica de asemenea mai tratează şi artrita, astmul, infecţiile urinare,
bronşitele, gingivitele, guta, pietrele la rinichi, scleroza multiplă, sindromul
premenstrual, reumatismul, hemoroizii, dismenoreea, menstrele abundente,
durerile de cap, arteriale, problemele părului şi este ideală pentru detoxifierea
organismului.