SFANTUL

IGNATIE BRIANCIANINOV

D" Ir intristarea
..1
rnlmtl la mdn$dierea
lui Durn.raez,elr.

Tr.d.r""r" Jin limta rrr"a J"

AJrian Te.nesescu-Vlas

Tiparita cu lirecuvaltarea
Sfintitului Parnrte Galactiou,
Epircopul AL*.,,d,ie; e;'Ll.o'"'u",lu;
Prea

I
Ed;tura Cartea O*oJoxa
Bucurepti

1.

Despr" Jragosba Je aProaP"le

J..pt" t"Ltt J prieteniei

Pi

f n fini insingurare, Pe malul Volgii mirefe

I i-i u*it t"tc deseori de voi, minunati, bi-

Redactor: Diana-Cristina Vlad

Coperta: Mihaela Voicu
Traducere dupi originalulin limba rusi: Sviatitel'Igrra-

tii B

ancianinov

S obranie

pisem, ed,. Pravilo

Veri Moskva,

2009.
@

Editura Sophi4 pentru prezenta editie

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale

IGNATIE BRIANCIANINOV sfAnt

RorrAniei

De la intdstarea inimii la rn6ngAierea lui Dumnezeu:

scrisori cihe mireni / Sfantul Ignatie Briancianinov: trad. din
limba rusi de Adrian Ttrnisescu-Vlas, - Bucuregti:
Editura Sophia; Alexandlia: Cartea Otodoxd, 2012
ISBN 978-973-136-281-6; ISBN 978-606-529-185-0
I. Tinesescu-Vlat Adrian (trad.)
28

necuvantate pereche! $i voi vi afla$ pe un term

de ape largi, pe tdrmul unei meri ce din cAnd in
cAnd este lini9ti6, este limPede ca oglinda, inse uneorL r5scotte de vifor, se acoPerd de valuri
tulbu4 de spumi cerunte. Aga este via,ta noastri! in ea avem Parte cAnd de liniEte, cand de vifor, iar timpul trece, trece, cufundAndu-se nivalnic in hiul vegniciei. Fericit e acel coribier de Pe
marea lumii care-gi indreaPti privirile des spre
cer! El se ciliuzeqte dupd lumindtorii cereq$ nu
se descuraieaz6 in furtuni gi in linigtea mdrii nu
se increde, gtiind-o ingelitoare! Privirea cu care
se vede cerul este credinta; prin ea zirim cerul
duhormicesc: invi!5tura lui Hristos. Pe acest cer
strelucesc Evanghelia ca soare, Vechiul Testament ca luni, scrierile Sfin$lor Pdrinfi ca stele'
Vi scriu din inim5, ve scriu ceea ce i s-a insuflat acesteia si vi scrie. lnima mea nutregte fale
de voi aceeagi dulce simplitate ca a voastrd fa-

fi

de mine. Asemenea legituri sunt o adevdracomoard. Dragostea de aproapele este cea mai
mare plicere, gi in aceste legituri ale mele prie_
tenegti md mAngAie cu deosebire faptul ci prici_
na lor este Dumnezeu. Dupi cuvAntul Scripturii,
El este Cel ce lumineazi 9i sfinfeqte toate, El este
izvorul a tot binele adevirat, a toati desfitarea

ti

adevirati" curatd. El mi pistreazi in amintirea

voastri gi pe voi intr-a mea. El ne va da si inmul_
fm talantul prieteniei, pe care tot de la El l-am
primit. Iati ce vi doresc: vd doresc ca la intrarea
in vegnicie si ne invrednicim a ne infifiga Domnului in ceata slugilor bune gi credincioase, zi_
cAndu-I: ,,Tu ne-ai ddruit minunaful talant al prieteniei: i$ aducem prinos alt talant, p"
l.adobAndit cu ajutorul acestuia: talantul"u."
de mult
pref al m6ntuirii."

)
D.spt. tJ.oit J "vangLelic, care ne
porunceste si lisarn toate ca si rno;tenirn
toate. Evanghelia il lips"gte pe orn Je tot ce
acesta stipineqte in ckP neJrePt.
l.rt'.li.
Sa ,r.. ,r" li"i- J.'qi J.

"tlJ

Prietenii sunt o Linecuvintare Jurnn"zeiasci

5 scriu din pustia insingurate unde, in

sfArgit dupi drumuri indelungate, am
aruns gi incep sX md tratez. Am incheiat cildtoria cu mare trudi; de doui ori s-a intors la mine
boala mea din Sankt-Petersbur& adici mi s-au
tiiat picioarele. Acum transpirl putemic ai simt
o anumite uqurare. Despre Mdnistirea Babaevskii vi voi sPune cA imi place nesPus, in toate
privinfele. Ce aer! Ce ape, ce ape cristaline de izvor! Ce crAnguri cu steiari cu stejari seculari! Ce
poieni! Ce Volgd! Ce liniqte! Ce simplitatel Deschid cartea unui autor ascetic, o citesc ai vXd cd
aici pot indeplini sfaturile ei cu fapt4 in timp ce
in Petersburg le pot indeplini doar cu inchipuirea gi cu dorinfa. Pe scurt, penku pribegia mea
pimAnteascd, in aceastd clipX, nu mi-ag dori un
adipost mai bun.

cu desfitare in inimi imi amintesc de prietenii mei din Sankt-Petersburg; imi amintesc de ei
cu recunogtinfd, chemAnd asupra 1or binecuvAntarea dumnezeiascd. Prietenii mi i-a dat Dumnezeu: arn primit aceastd risplati de la dreapta
Lui atotsfante pentru gAndul lepidirii de sine,
ciruia i-am urmat din zilele tinereEii mele. Deja

experienla insigi md incredin{eazi de adevdrul

evanghelic, ce poruncegte sA Peresim toate, ca si
mogtenim toate. Evanghelia il lipsegte pe om de
ceea ce el stipAneqte in chip nedrept. Din limanul liry din pustia indepirtatd repet acelagi lucru
pe care il spuneam din pustia apropiatd: ,,Nu vi
lisaf furati de curgerea zgomotoasS, furfunoasi, a lumii!" Fie urechile inirnilor voastre luAnd
aminte glasul rugiciunii mele!..
Hristos si fie cu voi!

3.
Binecuvlntare pentru cei nou-cnsitorifi.
Dupi necazuri vin rnengfAieri, iar Jupi
rningliieri vin necazuri, lucru care nasJe
ln Drr-trezeu ;i rnoartea {"1; J" lurn".
"r.Jirr1.
Viafa pirnirrteasci este o caldtori" spre v"gnicie.

in insingurarea mea, de pe

pitoregtile
maluri ale Volgdi mirele gi splendide, vi
felicit cu prilejul izbutitei sivArqiri a lucrului inceput in familia voastr5, lucru care pentru o inimi pirinteasci este atat de imbucuritor gi atAt
de greu in acelagi timp.
BinecuvAntarea lui Dumnezeu sd adumbreasci nou-cisitorita pereche - binecuvAntare atAt
de imbelgugati, incAt si o vedeli limpede, si
vi mAngAiali 9i si dali pentru ea multumiti lui
Dumnezeu. El le trimite necazuri celor pe care ii
iubegte, iar in urma necazurilor trimite mAngAieri. Faptul ci mAngAierile iau locul necazurilot
gi necazurile - locul mAngdierilor di nagtere credinlei in Dumnezeu qi mor$i fafi de lume. LuAndu-l pe om de mane, credinfa il agazi in fa!a lui Dumnezeu. Un astfel de om se inalld mai
presus de lume: sub picioarele lui este intuneca-

tul haos al indoielii, al necredintei, al rdtdcirilo4,

al filosofirilor ingAmfate gi totodatd departg la
fel cum sub picioarele celui ce s-a urcat pe vArful
unui munte inalt se afli no4 stAnci, pripdstii,
cascade care vuiesc Ai saltd din stAnci in stAnci.
Viafa pimAnteascd e o celitorie ce nu se intrerupe nici micar o clipi. Mergem, mergem,
9i dinh-o dati se deschid por$le vegniciei, 9i ne
pierdem in intinderea ei neinchipuiti, aga cum
minunat grAiegte SfAntul Davi d: Strdin sunt eu pe
pdmdnt, sd nu ascunzi ile la mine poruncile Tale (Ps.
11$ L9). Chiar aga: legea lui Hristos este ca un fir
pe care, urmAnduJ, iegim din labirintul intunecat al vietii pdmAntegti in vegnicia cea fericit5.
Si fifi sinitogi qi si proptrgig!

4.
Despre rehJarea ln necazuri ;i
J""p.. f"pt J .t nici o virtute nn poate

st s. tttuiascE fet;

f
I

relJ"t.

n rnijlocul nopEii ad6nci gi intunecate rdsuni trist 9i tiriginat shigitele caraulelor,

rupAnd sfinEita ei tdcerel. Caraula este m6ngAiat

gi imbdrbitat de glasul tovardgului siu; sufletul
sdu e inrAurit binefdcEtor de gAndul, de simfdmAnhrl cd cineva ii impdrtdgegte soarta.
MAngAietor, imbucurtrtor e penku cregtin glasul fratelui siu in acest intuneric Ai aceasti umbri a morfii in care sivArgim pribegia noastri
pimAnteasci mergAnd spre cer. Ce vi voi spune
din indepdrtata mea straji? Ce gAnd m6ngdietor
vor purta spre dumneavoastri sunetele mele?
Veli auzi ceea ce gi mie imi aduce un deosebit folos, vefl auzi cuvintele MAntuitorului, cu care El
imbie spre cunogtinla spre zidirea, spre intirirea tuturor pribegilor PimAntului: intru rdhilarea
ooastrd veti dobhndi sufletek ooastre (Lc. 21, 19).

Ah! Trebuie sd ne amintim aceasti povate a

M6nhritorului, trebuie si ne Snem de ea firi incel

Este vorba de paznicii care pe atunci patrulau strezile

noapte4 strigand h intervale regulate (n. tr.).

11

tare, aga flrm se tine orbul de ciliuz6, fiindcd necazurile ne dau unul altuia in primire ca din val in
vaf ne vdnd unul altuia aqa cum un stipAn crud
vinde un rob altui stapan, h fel de crud sau qi mai
riu * iar cAnd sufletul gi trupul sunt deia subgate
de suferinle cAnd devin slabe nimicnice ca pAnza
de piianjen" ne ia in primire morm6ntul!..
Pentru a birui unele necazuri este nevoie de
birbise pentru a ieqi din altele trebuie infelepciune, pentru a scipa din altele se cuvine si ai smerenie - dar in toate necazurile, orice alte virhr$ ai
ave4 trebuie neaperat ribdare. Nici o virtute nu
poate si se alcituiasci firi ribdare; ca si rimAnd
virhrte, virtutea are nevoie de ribdare. Cine se clatini in virtute cine nu va ribda ir ea pAni la sfArgit, qi-o pierde. Domnul a zis despre cei ce cauti si
fie pe placul Lui cd ei fac roadi intru ribdare (v.
Lc. 8, 15), a poruncit si ne dobAndim sufletul intru
ribdare (v. Lc. 21, 19), a vestit ci se va mAntui doar
cel ce va ribda pAni la sfArgit (v. Mt'2413).
Iati rdspunsul pe care il dau din insingurarea mea la chemarea dumneavoastrd! Fie ca el
si pitrundd in cimara liuntrici a inimii voastre,
sd rdsune in ea, si reverse in ea mAngAiere lini
m6ngAierea pe care o dau cuvAntul ceresc ai nidejdea cereasci. Acesta este glasul celui ce strigi
in pustie celui ce tace in pustie!.. $i iardqi md cufund in ticerea-mi, in depdrtarea-mi, in obscuritatea-mi intunecati, inspirati ca noaptea adAnci. Aga tace caraula dupd ce gi-a tdrdginat la soroc strigdtul melancolic! Hristos si fie cu voi!

12

5.
Desprc accea

ci in irnpirifit lrri Drrrnt .z.rr tt.

J,,". f;"li" creJinfei

gi Jespr. reLJare

crisoarea dumneavoastri mi-a plicut

rnulq faptele dufirneavoastr5, pe care le-a
insuflat dragostea de aproapele, mi-au plicut
mulg sfatul dumneavoastri mi-a plicut mult qi-l
indeplinesc. in fine, dumneavoastrd ingivd mi-a$
pldcut mulg in scrisoarea pe care mi-afi trimis-o
sunteli atAt de impicat atAt de linigtit! Nu-mi
place ca cei ce pribegesc pe acest pimint si fie
nechibzuit de veseli: lucrul acesta nu li se potrivegte pribegilor, surghiuni$lor, pe care ii agteaptd moartea, judecata, vegnicia de doui feluri - fericiti sau amamic6. imi place ca ei sd fie linigti$:
linigtea e un semn cA pribeagul are nidejdea cea
binecuvAntati in inimi.
Triiesc in insingurare gi mi tratez; efectul medicamentelor este salvator, dar totodati puternic, aga incAt zac Ia pat zile intregi. De la fereastra mea am o vedere minunati spre Volga, pe care o laud, dar la care mi uit rar, rar, in treacit.
Dupi cum mi gtiu din copil5rie, simlurile mele trupeqti nu erau receptive, lumea materiald
13

nu me inraurea decat slab prin ele. Nu am fost

curios, am fost rece fafi de toate, dar niciodatd
n-am putut sd privesc cu nepisare un om! Sunt
ficut si iubesc sufletele omenegti, si admir sufletele omenegti! De aceea qi ele - ca nigte ingeri
minunafi - se infiSgeazi privirilor inimii mele
atAt de incAntdtor, atAt de mAngAietor! Iati o priveliqte, iatd un tablou la care mi tot uit gi nu mi
pot setura. $i ce ciudat! Fa!4 silueta trisiturile
le uit indati, de suflet imi amintesc. Multe suflete, suflete minunate, sunt in tabloul meu, pe care
l-a zugrivit dragostea, pe care aducerea-aminte
credincioasd il pistreazi intreg gi in culori vii.
insingurarea face gi mai limpezi, gi mai vii aceste culori. in tabloul meu vi aflali gi dumneavoastr5. Vi privesc deseori, 9i sufletul meu vi doregte
tot binele.
Ce insemnltate are daci suntem imbricaS
in haine luxoase sau intr-un strai simplu? Si
ne sivArgim pribegia pimAnteascd purtAnd fdclia credinfei drepte, credinfei vii. Aceastl ficlie
ne va aduce in vegnica Impdr5$e a lui Dumnezew in fala intririi cdreia sunt lepddate deopotrivi qi zdrenfele, gi imbricdmintea luxoasi. Fa!d de luminoasa haini duhovniceasci, nici cea
mai luxoasi imbrdciminte nu este altceva decAt
o zdreanfi disprepit5.
intru rdbdarea aoastrd veli dobindi sufletele ooastre (Lc. 21., 19), li s-a spus celor ce pribegesc pe
acest pim6nt, deoarece calea noastrd e strAmti
't-4

necijiti

iar noi suntem slabi. PuterenluiDumnezer intru neputinld se desfuhrgegte (lI Col 12, 9),
ne invafd iardqi, dAndu-ne mAngAiere, Scriptura. ii mulEumesc fratelui durnneavoastri pentru
rAndurile pe care le-a addugat! Daci scrisoarea
mea ar avea ochi, le-ag fi poruncit si-l priveasci !int5" vreme indelungatd gi cu atAta prietenie,
incAt acest pitimitor necontenit, fdri si vrea, ar
fi zAmbit.
Hristos si fie cu dumneavoastri!
9i

6.
Despre pd2irea Je intuneric 9i Jc picat.
D,ospr" in{ricog;toarea JuJecati

unteti la Paris! Valurile mlrii vie$i ne-au

despdrfit. Eu hildduiesc pe malul insingurat al Volgdi, dumneavoastrd afi fost aruncat
in Paris, capitala modei, capitala lumii civilizate gi, s-ar putea spune/ capitala intunericului qi a
picatului. in capitala intunericului Si a pdcatului
sd vi pdzi$ de intunecare, si vi piziti de pdcat!
Unde este mai mare primejdi4 acolo este nevoie
de mai multi bigare de seami. Daci imprejuririle vd silesc sd vi aflali intr-un orag unde bAntuie ciuma sau alti boal5 molipsitoare, trebuie si
vi striduili si vi terminali cAt mai repede treburile de acolo 9i si plecati cAt mai repede. Cu atAt
mai mult trebuie sd procedali astfel intr-un orag
care este capitala picatului. Cine gtie daci pdcatul cel preardu nu vi va face vreo rani? Cine gtie
ce rani vi va face? El poate pricinui gi o rani de
moarte, cu neputinld de vindecat.
intoarceli-vi mai repede, incheindu-vi treaba
de acolo! Aici vi agteapti o sarcini insemnatd.
Sunteli dator si vi ocupa! cu atenfe de sufletul
76

dumneavoastri. Nu{ irosif, fiindci lucrul acesta e cu putinte, gi cAt de mulli sunt cei ce il fac!
Sd vi amintigi ci 9i dumneavoastri ave$ a iegi
din aceasti viafd pe uqa mormAntului, a vi infitiga inaintea.Domnului spre judecati - spre o
judecatl care este infricogltoare qi pentru sfin$i
Lui, gi pentru cei ce gi-au petrecut intreaga viafi
fdc6ndu-I placul. Acolo vor fi judecate nu doar
pdcatele, ci 9i dreptifle oamenilor; acolo multe
drepti{i ale lor vor fi osAndite de Dreptatea cea
intru totul desivArgiti. Despre lucml aceasta a
dat mirturie insugi MAntuitorul. De nu oa prisosi
dreptatea ooastrd, a zis El, mai mult decht dreptatea
cdrturarilor gi a fariseitor, nu veti intra in tmpdrdfia
cerurilor (Mt. t 20).
O daci Milostivul Domn mi-ar da sd md bucur de mAnfuirea dumneavoastri gi a mea in
veacul acesta gi in cela ce va si fie!

sd se asemene bineficdtorului sunet al clopofului bisericesc! intotdeauna a rdsunat in sufletul

7.
scape ganJJ la moarte qi vegnicie.
Despre ispita Ji., ,rril:t" qi Jin inirnn 9i Jespre
priwe gherea Juhovtticeasci

D.

ce

n.

u bine vd sivArgifi Pribegia Pimanteascd? in vremea acestei pribegii, omului i

se intAmpld si se uite cu nesa! la lucrurile care se
infiliqeazd privirilor, Si atunci i se pare ce mersul lui citre vegnicie s-a oPrit. Aceasta este o iluzie a ochilor sufletului. Mergem tot timpul 9i nu
ne oprim nici micar o clipd. Pentru ca cel pribeag pe acest pdmAnt se nu se riticeascd in calea-i grea i se cAnti o cAntare duho'"rriceasci. Iati cuprinsul ei: voia lui Dumnezeq preasfintele
Lui porunci. Chntate erau de mine indreptdrile Tale
in locul pribegiei mele (Ps. 1L8, 54), a zis de Dumnezeu insuflatul David.
Pe aici, cAnd cineva se ritdcegte in pidure, in
satele vecine se trage clopotul la bisericS, 9i cel
ritdcit iese din pidurea intunecoasi lu6ndu-se
dupd sunetul clopotului. Or, un orag mare, cu locuitori mul$, are o anumitd aseminare cu un codru: in el, la fel ca in codru, poli si te rit5cegti...
Fie ca glasul meu, ieqit din insingurarea mea

dumneavoastrd, intotdeauna a gisit in el adipost. $i acum si-l audd sufletul dumneavoastri,

iar auzindu-l si se umple de mdngAiere adeviratd! Cred ci omul nu poate afla mAngAiere adevirati decAt in aducerea-aminte de Dumnezeu.
Adusu-ni-am aminte ile Dumnezeu, zice SfAntul
David, gi m-am aeselit (Ps.76, 3).
CAt de sigur este faptul ci tof trebuie sd murim! Ce este viafa aceasta fa!5 de vegnicie? O
clipi care nu inseamni nimic! Nici unul dintre
oameni nu a rdmas nemuritor pe pim6nt, dar
noi triim de parcd am fi firi moarte; gAndul la
moarte gi vegnicie ne scapd, ne devine cu desivArgire striin. Aceasta este o mirturie limpede a
fapfului ci neamul omenesc se afli ir starea de
cddere; sufletele noastre sunt tinute in legiturile unui anumit intuneric, unor lanfuri nedezlegate ale amigirii de sine, prin care lumea gi timpul ne fin in robie gi in subjugare. Este nevoie
de sfort,iri, de sforfdri neincetatg de luptl cu noi
inging ca si scipim din prdpastia cea curnplitd gi infunecatd; este nevoie de ribdare pentru
a indura cu mirime de suflet toate nevdzutele
furtuni sufleteqti. Ispita din minte 9i din inimi
este mai de temut decAt toate ispitele din afari.
Nimeni nu este atdt de primejdios pentru noi ca
noi inqine. Priaegheali gi ztd rugafi, a zis Domnul,
ca sd nu intrali in ispitd (ML26, 41). Omul poa19

te priveghea asupra sa numai in lumina Noului

Testament. Lumina in care se sdvArgegte privegherea duhovniceasce se revarsi gi din scrierile
Sfinlilor Pirin$. Dumnezeiasca Scripturd gi Pirinfii ne amintesc fird incetare de Dumnezeu, de
binefacerile Lui, de menirea noastrd, de viitorul
cel vegnic fericit qi de cel vegnic nefericit, dau in
vileag viclenia lumii, cursele ei, aratd mijloacele
prin care putem scipa de aceste curse gi intra in

limanul mAntuirii.
Rnm6nef slujitor al lui Dumnezeu tr aceastd scurtd vreme a viefii pdmAntegti, 9i ve$ mogteni o vegnicie plini de bucurii gi de necurmati desfitare duhovniceascA!.. Nu vd descuraja$
din pricina poticnirilor: nepic;tuirea desivArgiti este un vis cu neputinfi de implinit! Poticnirile sunt firegti pentru tof oamenii, cirora, tocmai
din pricina acestei incfneri a lor spre cdderi, li
s-a poruncit intru rdbdarea ooastrd ad ueli dobdndi
sufletele aoastre; cel ce ua rdbda phnd in sfhrgit, acela
se zta mintui.
BinecuvAntarea lui Dumnezeu sd odihneasci
asupra dumneavoastri!

8.
Cea mai inJta {ericirc Je pe pimant cste a-L
cunoaste pe Dumnezeu. Despre unirea prin
ruficiune gi lnnoirea JuLovniceas ci

nul trecut, in ziua de 14 octombrie, eram

in casa dumneavoastri gi slujeam dumnezeiasca Liturghie impreuni cu fra$i mei in paraclis. Luali parte la slujbd, impreuni cu binecuvdntatele dumneavoastri fiice, cu binecuv6ntatele dumneavoastri urmage. ln rugdciune eram
unif, cu to$i. Aceastd unire este mai presus de
senzaliile pdmAntegti; in ea'e ceva ceresc; in ea
e o pregustare a vieSi ce va si fie, ir care pe oameni ii va uni duhul. Aici, pe pdmAnt, ii unegte
cel mai mult pdmAntul -,,pnmAnt'' numesc trupul gi sAngele nostru, cdci aga le-a numit Dumnezel* pdmint egti, i-a zis El omului cdzul gi in
pdmhnt oei merge (Fac. 3, 19).

Dupi Liturghie am avut adevirata plicere,

veniti din inimi" de a vd felicita cu prilejul zi-

lei dumneavoastri de nume, de a vi ura toate bunete$le cu care Milostivul Domn il inzestreazd in timp gi in vegnicie pe omul pldcut Lui
9i iubit de El. Acum, din pustia mea indepdrta-

ti, vin la dumneavoastri

cu gAnduf cu aminrAndurile acestea.

in
fine,
cu
tirea, cu inima Vi felicit cu prilejul zilei dumneavoastri de nume, vi felicit cu aceeagi plicere duhovniceasci, plin de aceleagi dorinfe sincere qi bune fali
de dumneavoastrS. Domnul si vi binecuvAnteze! innoiascd-se ca ale r:ulturului tinerelile talel lar
omul se innoiegte, intineregte de pe urma bunei
credinfe. Dacd e si facem o comparalie intre via!a omeneasci gi vegnicie, toli suntem la fel de
tineri qi toti suntem la fel de betrani. Mie imi
apare in floarea gi frumuselea tinerefiI" cu adevdrat viu, numai cel binecredincios. Acesta rispAndegte mireasma duhovniceasci a nemuririi;
se simte ci in el triiegte Dumnezeu, dAnd viafi sufletului. Asffef pentru toli sufletul se simte
limpede in lucrurile trupului, pe care el il folosegte ca pe o unealti; se simte gi lipsa sufletului,
pe care o vdd toli in nemigcarea qi in putoarea
trupului fird via1d.
Cu adeviratS, adAnci, duhovniceascd mAngiiere am fost martor al felului cum inima dumneavoastri a inviat pentru Dumnezeu; am fost
martor al acestei preapldcute priveligti qi am dat
mullumitd lui Dumnezeu. Nu este pe pdmAnt fericire mai presus decAt a-L cunoagte Pe Dumnezeu gi a te lipi de El din tot sufletul. Aceastd unire e de acum gi pAni in veac! Aceasti unire este
condilia fericirii adevirate, fericirii vegnice, a cdrei pregustare incepe deja aici, pe pim6nt.

Oricum mi-ag aminti despre dumneavoastrtr,

totdeauna imi vine in minte stihul Psalmistului:
innoi-se-aor ca ale aulturului tinerelile tale (Ps.102,
5), 9i inima mea il trimite spre dumneavoastri pe
aripile uririi calde!
Dupi cum vedefi, scrisoarea mea nu este deloc ceremonioasi; tot ce am scris pomegte din
inimi. Nu vd osteni$ si rispundefi la ea: am de
la dumneavoastri o scrisoare pe care o citesc Ai
recitesc mereu cu innoiti desfdtare duhovniceascd, dAndu-I mullumiti lui Dumnezeu. Aceasti
scrisoare este sufletul dumneavoastr5; a plicut
inaintea lui Dumnezeu ca el si fie deschis pentru
mine spre folosul obqtesc: al meu gi al dumneavoastrd. Cel ce rostegte cuvdnful lui Dumnezeu
gi cel ce asculti cuvAntul lui Dumnezeu se folosesc impreund, gi folosul il aduce Dumnezeu.
Aici, pe pimAnt, in valea necazurilor gi a pl6ngerii, El ii unegte pe oameni intru unire de cuget
cu atotsfAntul, atotputernicul Siu cuv6nt. Dupd
incheierea pribegiei pim6ntegti, El ii siligluiegte pe cei ce au unire de cuget in casa cea vegnicd,
unde nu amutegte niciodati priznuirea duhovniceasci. Fie ca El si ne ddruiascd aici unirea de
cuget gi de suflet cea plicuti Lui, ca pe o chezigie, iar dincolo - in cet in vegnicie - si ne diruiasci fericirea cea negrdit{ ca implinire a chezigiei...! Ce gAnd mi-a venit acum! Nu il voi ascunde! Dar-ar Milostivul Domn si vi vid impreund
cu tofi copiii 9i nepo$i dumneavoaskd intr-un
23

plin de lumini gi bucurie, plin de

slavoslovire a lui Dumnezeu, aSa cum v-am vd-

locag vegnic,

anul tecu! pe 14 octombrie, aduna$

in sfAnta Lui bisericd. A[i ficut in casd adipost
pentru Dumnezeu: facefi gi in sufletul dumneavoastrd; El vi va intocmi casi, locag de mare cuviinli in sfAnta Sa cetate, in Ierusalimul ceresc: o
va face, intrucAt a figlduit ci va rdspldti fiecdruia dupd faptele sale.

zut pe

tof

9.
Despre
Jurnnezeiasci.
"L.rrr"t".
Desprc pociinfa cuveniti rni".rrilo.
Despre arnigfirea Je sin" gi J"spre lucrarea

ln

noi a lurnii Jrrhtr"ilo. qi a lurnii rnateriale

u ajutorul lui

Dumnezeu, rispund la
scrisoarea dumneavoastr A. Zis-a Dornnul: Nimeni nu poate sd aind la Mine de nu-l oa trage Tatdl, Care M-a trimis (ln 6, M). Agadar, cu toate cd unealta chemirii este un om, insd chemarea este dumnezeiasci; Dumnezeu este Cel ce
cheami. Sim{ind aceaste chemare, care vi s-a fdcut auziti dupi ce ati stribetut deja o cale indelungatd in pribegia pimAnteasci, si nu vd invArtoga$ inima - iar aceasta se invArtogeazd prin
ingeliciunea pdcatului, precum a spus SfAntul
Apostol Pavel. Luali seama, ftafilor, zice el sd nu
fie cumva in oreunul din aoi o inimd aicleand a neqedinte| ca sd ad depdrteze de la Dumnezeul Cel aiu
(Ew.3,L3,12).
Nu v-ag sf5fui si intra! in cercetarea aminunfti gi de. subtirime a picatelor qi insugirilor
dumneavoastrd picitoase. Adunatile pe toate in vasul cel unul al pociinlei gi aruncafi-le in

adAncul milostivirii lui Dumnezeu. Cercetarea

de subSrime a picatelor proprii nu i se potriveqte omului care duce viali mireneasci: ea nu va
face decAt s5-1 arunce in descurajare, nedumerire
gi tulburare. Dumnezeu ne gtie pdcatele, 9i, daci
vom alerga la El mereu pociindu-ne, va timidui
treptat insigi picitogenia noastri, adicd deprinderile, insugirile picitoase ale inimii. Picatele
sdvArgite prin cuvAnt, prin fapti, prin invoirea
gAndurilor, trebuie spuse la spovedanie pirintelui duhovnicesc, insi de cercetarea in sublirime
ainsugirilor plcitoase, repet, mireanul nu trebuie si se aPuce: aceasta este o capcani intinsd de
cel ce ne vAneazd sufletele. Ea Poate fi recunoscutd dupi tulburarea gi descurajarea pe care le
naEte in noi, chiar dacd pe din afari este imbrdcati cu chipul plicut al binelui. De acest vil negru este nevoie pentru monahi, ca si ascundi de
ei razele harului care le lumineazi min$le 9i inimile; de acest vil negru este nevoie pentru monahii deja sporili, pe care vederea propriei pdcdtogenii nu Poate sd nu ii duci la deznddijduire,
ci ii duce doar la smerenie. Aga purta oarecAnd
un vdl pe fala sa strdlucitoare de Dumnezeu vizitorul Moisi.
Trebuie si recunoagtem - qi aceasti recunoaptere va fi cu totul indreptifitd - cd noi tofi, oamenii, ne gisim mai mult sau mai pu$n in amigire
de sine, suntem cu to$i inqelati, purtim cu tolii
ingelarea in noi. Aceasta este o urmare a ciderii
26

noastre, care s-a sivirqit prin primirea minciunii

drept adevir; aga cidem intotdeauna 9i acum.
De asta suntem atAt de schimbitori! Dimineafa
sunt intr-un fiel" la prAnz alffel, dupd-amiaza
gi mai altfef 9i aga mai departe. Lumea duhurilor lucreazd prin gAnduri gi prin simfimintele

inimii; lumea materiali lucreazi prin simlurile

trupeqti. AmAndoui ne momesc si gustim din
fructul oprit. Simlurilor trupegti - vizului, auzului, pipditului - acest fruct le pare minuna! gAndul - cuvAntul unei fiinfe nevizute - indeamnl
mereu: ,,Gusti, cunoagte!" El momegte prin curiozitate, aldfi prin slava degarti. in sufletul nostru rdsund glasul amdgitorului, glasul pe care
l-au auzit pentru prima dati protopirinSi nogtri in Rai; risuni glasul: aeli fi ca nigte dumnezei!
Risuni gi smintegte; smintegte gi ucide. Tocmai
de aceea li s-a dat oamenilor o virfute noui smerenia; le-a fost dati o noud lucrare liuntrici
- pociinfa. At6t lucrarea, cAt qi virtutea sunt cu
adevirat neobiqnuite! Ele sunt cu totul potri',rnice lucrurilor prin care am c5zut. Prin pociinti e
omorAti pierzitoarea inrAurire a simfurilor trupegti, iar prin smerenie e nimiciti semeafa cugetare, slava degarti, trufia vielii: pe scurt, tot ce il
scoate din min$ pe om.
Ce este de ficut? - veli intreba. Nu trebuie si
vi tulburaf de schimbirile care se intAmpli ca
de ceva neobignui! nu trebuie sA vd apucati de
cercetarea in subfrime a picatelor, ci si vi du-

socotindu-vd
ce$ viata
'in in pociinli statomicd,
toate privinlele 9i crezAnd cd Milospicdtos
tivul Domn il va primi in bralele milostivirii Sale in sanul mantuirii, pe oricine igi recunoagNu am in vedere aici picatele
te picdtogenia.
-moarte:
pociinla pentru acestea este primide
ti de Dumnezeu doar aturrci cAnd omul se lasi
de ele. indeletnicirile de pe lAngd casi qi gospodirie sunt foarte folositoare: indepdrteazd staful
degeaba gi-i uqureazi minfii rizboiul ei nevizut'
CAird omul sti degeaba, rizboiul ajunge o luptd
crAnceni, care este ingdduiti doar celui silit de
imprejurdri sau adus de Dumnezeu la ea' Buna
chibzuinli cere si nu iegim la o luptd mai presus de puterile noastre, ci, dimpotrivX, sd ne-o
uEurirn pe cAt ne sti in puteri. Credeli in Atotputernicul Dumnezeu, nndniduili in H treif cu
rabdut" qi cu statornicie, triiti in simplitate, in
pociin!5 qi in smerenie, incredintati-vd voii lui
br^^"r"t; cAnd se va intAmpla sd vi abateli de
la calea dreapti intoarce!-vi din nou pe ea, 9i vi
veli mantui.

10.
Dcspre nestatornicia fericirii p irnintegti.
Despre plrrtirea pc rnarea wiefi.i.
Despre pregiitirea pentru vepnicie ;i Jespre
menirea ornului

T n aducerea

mea aminte e incd vie ultima

oard cAnd ati venit in Pustia Sfantului Serghiel. V-am vdzut acolo intr-o vreme cAnd slava
pdmAnteasci, atAt de nestatomici 9i de schimbStoare, vi zdmbea. Acum mi-a$ pirut mult mai
mdre! mi-afi flcut o impresie adAnci. ResPect
toate virtulile, tnsd nici una nu-mi stameqte atat
respect ca indurarea cu mirime de suflet a nestatomiciei fericirii pXmAntegti. Pe cAmpul de
lupti, omul ajunge deseori erou pentru ci fierbe in el sAngele; in risturnirile neagteptate ale
viefii poli fi erou doar daci ai mdre$e in suflet.
Pirisind arena gloriei militare, b5rbatul viteaz
fiuregte plug din sabia sa de o!el, spaima vrli
magilor patriei, qi orice cetilean adevirat - iar
in urma acestuia istoria gi urmagii - privegte cu
respect la plugul acela: el intri in numdrul gi in

Este vorba de mlndstirea de lAngi Sankt-Petersburg

unde SfAntul Ignatie a fost o vreme intii-stdtdtor (n. tr.).
1

rAndul monumentelor mirefe. Dispre! 9i nemulpmire igi atrag distinc$ile care acoperi pieptul
unui nemernic: Pe eL fiecare distinclie este un
monument al inhigii, al josniciei, al lenei. Spune!i-mi, ce dacd Grigka Otrepiev a avut Pe caP
coroana Monomahuluil? Ce renume are acesta?
Renumele de om riu, neruginat, lipsit de conqtiin!d, care nu s-a dat in Hturi de la nici un fel de
firidelegi, renume nedespir$t de blesteme' Si
ne izbdveascd Dumnezeu pe toli de acest renume! $i cA$ uzurpatori nu sunt pe lumea asta..'
Dupi ce mi-am luat rimas bun de la dumneavoastre, m-am imboLnivit 9i mai tare. Viz6nd ci
nu mai am puteri nici si mX lupt cu boala, care
se intelise peste mdsuri, nici si md lupt cu imprejuririle, am vrut si pdrdsesc Pentru totdeauna Petersburgul gi indatoririle agitate. Nu tuturor le este dat si fie frunze, flori, fructe in pomul
statului; trebuie sd fie cineva care, ca o ridScind,
si-i aduci acestuia viali 9i putere prin indelebriciri negtiute, line, de un folos vital, de o necesitate vitali. Socot ci una dintre aceste indeletriciri
este intdrirea aproapelui in credinla Ei moralitatea cregtind. Aceastd indeletnicire pagnicd 9i modesti prin viul grai gi prin condei mi-a luat intotdeauna o parte insemnati a timpului, iar la cAt
l

Pentm congtiinJa rusa, Grigorie (Grigka) Otrepiev es-

te unul din prototiPurile uzurpatorului. Coroana atribuitd

de tradilie lui Vladimir Monomah, rnarele cneaz al Kievului, era purtati de larii ruqi in ziua incoronirii (n. h.).

sunt de bolnav acum, mi l-ar lua pe tot. Nu s-a

implinit precum am dorit, n-a iegit crrm am presupus; presupuneam ci o si fiu scos la pensie,
pentru ci mul$ imi sprijineau cererea. Mi s-a dat
insi un concediu temporar, pe care si-l petrec in
Ministirea Babaevskii ca si mi odihnesc qi si
md tratez. Acolo mi aflu acum. inchis in chilia
mea fdrd a iegi niciieri, mi lupt cu boala care a
pdtruns ad6nc in midularele mele gi di nagtere
in ele unei epuiziri nervoase, care mi Sne in cea
mai mare parte la pat. Viitorul meu e necunoscut... $i am renuntat sd rnd mai frimAnt pentru
eM-am zis Atotputemicului Dumnezeu: ,,Fi ce
vrei cu zidirea Ta. Cred in cuvAntul Tdu ci nici
un fir de pir din capul meu nu va cidea fdrd incuviinfarea Ta!"
,,Suflete al meu! Plutegte

firi

cutremur pe valurile mirii viefii, firi si ai incredere in senin

9i fdri si te sperii de vifor. Nu te gAndi la ziua
de mAine, nu te obosi cu nici un fel de presupuneri, cu nici un fel de inchipuiri, nu-S irosi cu ele
timpul gi puterile. Ajunge zilei rdutatea ei (Mt. 6,
34), a zis Dumnezeul tiu. SI crezi!.. Si plutegti,
sd gonegti pe valuri!.. Viafa pimAnteascd e am5gire. Nici nu i$ vei da seama c6nd a apirut inaintea ta limanul mormAntului. Acolo unde este
credinld nu e nici intristare, nici temere; acolo este birbiSe 9i tdrie de nimic biruitd."
Iati cugetirile celui istovit, cugetdri de pe patul bolii, cugetiri din pustie!
31

in anii tinereSi sale, omul se indeletnicegte cu

dobAndirea cunoqtinlelor care ii trebuie pentru
acliune-in
a-gi l5rgi pe cdt este cu putinfi' sfera de
Dinlumea i ate.lald, in care el joaci un rol activ'
artetre acestea fac parte feluritele limbi striine'

toale frumoase, gtiinlele matematice, istorice te qi filosofia. CAnd incepe si' se apropie insi de
bitrAnege, cAnd se apropie vremea cAnd trebuie
aceassd cadi coaja gi si rim6nd fructul pe care
iat
ta il acoperea (,,coaiir" numesc truPul,
"lntc{'
tdrApe
intre
si
pregitegte
se
cAnd
- sufletut;,
al
obiect
mul nemisurat al vegniciei, al duhului,
cercetirii lui devine nu materia schimbdtoare'
sortiti sfArgitului 9i distrugerii, ci duhul ddinuitoa nesfAriit. Ce conteazd ci suni aga sau altfel
cuvAntul, de vreme ce toate sunetele vor pieri!
Ce insemndtate are care este misur& de weme
insemce aveirr a ne intAlni cu nemisuratul! Ce
nitate are un gAnd meschin sau altul, de vreme
ce mintea se Pregeteqte

si

pdrdseascd mullimea

gAndurilor, sl treace la vederea 9i ticerea mai

nemirir"r,r, d" gAnduri, cirora le di naqtere
gioirea tui-Oumnezeu in fiinlele mirginite de
di omului un
ie lAngn El! Studierea duhului ii veqniciei'
Ori.uru.t"-. statomic, corespunzitor
zontul lui se l5rgeqte, privirile lui bat dincolo de
hotarele materiei gi ale timpului, de unde aduc
tirie nepimAnteasci. Primiti sfatul meu sincer:
indeletnicif-vi cu citirea in adAncime a tuturor
lucririlor SfAntului Ioan Gurd de Aur' AtAta timp
32

cAt soarta nu v-a scos iardqi

in arena slujirii pa-

triei, indeletnicili-vi in voie cu educarea duhului dumneavoastri in sensul limpezirii concepfiilor lui. Vi-l propun pe acel scriitor bisericesc care, prin neobiqnuita curdfe, limpezime, Putere a
invifiturii cregtine il inalld pe cititor mai presus
de tot ce e pimAntesc; acest I'ultur duho'"nicesc
zboard mai sus de nori, 9i de acolo ii arati ucenicului sdu pnmAntul. Cred cd pentru un om de
stat este un foarte mare cAgtig a privi pdmAntul
de la o asemenea inilgime; nu mai zic ce cAgtig
este acesta pentru cregtin, pentru omul ce are a
mogteni vegnicia. Limpezimea in concepfile religioase gi morale este neobignuit de prefioasS;
lipsa de limpezime este un mare neaiuns, care se
risfrAnge asuPra tuturor acliunilor omului prinde temeinicie. Soarta v-a cercetat cu lo'
viturile sale; ea a zis'. ,,Pe cine iubesc, il bat 9i il
pedepsesc." Cdlifi-vi sub loviturile acestea, PreficAndu-vd in olel tare; deveni{i o comoari nepreluitd pentru cei care vi inconjoari 9i care vi
vor inconjura de acum inainte. Cine gtie menirea omului? Ea este scrisd in cirSle pecetluite ale
Proniei. Cincina$i piriseau sabia pentru plug
apoi lisau plugul pentru sabie... VX sPune asta
un om care gi-a petrecut in necazuri toatd viata,
care e plin de rXni, 9i se bucurd de ele, 9i mulfumegte pentru ele lui Dumnezeu. Stindardul crucii se desfdgoard deasupra scrisorii mele: cuvAntul meu iese intotdeauna de sub acest stindard!

tr-o

lipsi

CuvAntul meu este qi vestire de pace, qi proclamafie de rdzboi; el cheamd la viteiie, la biruinfi,
la cucerirea lumii oastea Israelului de taini: gAndurile gi simfimintele cregtinului.
Gisesc de prisos si vd rog si mi pistrafi in
amintire: ali dovedit ci am adipost qi in amintirea, qi in inima dumneavoastrd. Chem binecuvAntarea lui Dumnezeu asupra dumneavoastrd
gi asupra intregii dumneavoastri case.

11.

Curn sd Jeos"Lim cu inirna s{antul alevar

Je rninciuni. St"t." J" arnd6fire a inirnii.
Critic" Urmdrii lui Hristos

fAntul adevdr e vestit in inimi de tihni,

de linigte, de limpezime, de pace, de aplecarea spre pocdinfd, spre adAncirea in sine, spre
nenddijduirea in sine, spre mAngAietoarea nidejde in Dumnezeu. Minciun4 chiar dac5-gi pune masca binelui, se cunoagte dupi tulburare4
intunecarea, nehotirArea, nestatomicia, imprigtierea, visarea cdrora le dd naqtere, sau nu face

decat s; amdgeasci inima, aducAndu-i lingugitor o mulfumire, o imbitare de sine, o plicere

tulbure, lipsitd de limpezime - 9i aceasti pldcere a inimii amigite seamini cu linigtea preficuti, care acoperi oglinda unor bulboane ad6nci
gi intunecate, unde siligluiesc mongtri. Printre
alte ,,zehre" amigitoare gi stricitoare care insufle inimii aceasti cumpliti linigte, aceasti plicere nenorociti qi pierzltoare, se numir6 gi citirea
cunoscutei cirticele Urmarea lui Hristos a lui Toma de Kempis, monah apusean, aflat in ingelare drdceasci. Desfitarea amigitoare se hrdneg35

te din pdrerea de sine, care se nagte din lucrarea sublire a slavei degarte, ce orbegte mintea gi
inima; ei ii place si se pronunfe, ea igi ingiduie sd se abatd de la supunerea cu de-amAnunful
fafi de Sf6nta Biserici, crezAndu-se mai degtept
ca ea; la fel ca toate ingelirile gi cursele diavolului, la fel ca insugi diavolul gi ca odrasla acestui4 pdcatul, nu suferd buna mireasmi, ucigitoare
pentru ele, pe care o rispAndesc pocdinla 9i roada acesteia - smerenia. MAntuitorul lumii a zis:
Fericili cei sdraci cu duhul, fericili cei ce fldmkruesc
acum, fericifi cei ce plfrng acum, gi: oai ttoud, celot ce
sunte[i sdtui acum! (Lc. 6,20-21',25r.
Mintea omeneasci nu-i in stare sd deosebeascd binele de riu; rdul, travestindu-se, Poate cu
ugurin!5, aproape intotdeauna, s-o amdgeasci.
$i lucnrl acesta este foarte firesc: mintea omeneascd e tAniri, iar gAndurile rele care il luptd
au peste gapte mii de ani de experienfi in lupti,
in viclenie, in vAnarea sufletelor omenegti. A deosebi binele de riu este treaba inirnii. $i aici este nevoie insd de vremg este nevoie de implinirea indelungati a poruncilor evanghelice pentru
ca inima si dobAndeasci gustul subfire de care
este nevoie pentru a deosebi vinul adevdrat de
vinul misluit. CAt privegte faptul cd este treaba inimii si deosebeasci binele de riu gi ci ea
nu dobAndegte indati putinfa de a-gi indeplini
aceasti treab[ di mirturie apostolul: hrana tare este pentru cei desdahrgili, care au prin obignuinld

sim[urile inodlate sd deosebeascd binele gi rdul (Evr.

5, 14). De aceea, pAni cAnd inima nu va dob6ndi
deprinderea deosebirii binelui de riu, foarte de
folos este sfatul unui aproape crescutin sAnul Bisericii Risiritului, singurei sfinte, singurei adevArate, care cauti gi care a aflat in supunerea fafd
de ea libertatea cea fericiti. ,,Din ascultare, a zis
SfAntul Ioan Scdrarul, se nagte smerenia adeviratd, iar din smerenie - adevirata dreapti soco.
tinli sau infelegere duhovniceascd." Agadar, in
afara neascultdrii neabdtute fali de Bisericd nu
este nici smerenie adevirati, nici irlelegere duhovniceasci adevirati: acolo este tirAmul intins,
impiriqia intunecati a minciunii gi a amigirii de
sine cireia aceasta ii di naqtere. Binele se deosebegte de riu printr-o mullime de semne, pe care
omul le recunoagte pe misura sporirii sale duhovnicegti. La inceputul scrisorii am numit semnele care sunt mai aproape de starea dumneavoastri sufleteascd, gi aceste semne vi sunt de
ajuns! invifafi-vd, pugn cAte pufin, sd deosebifi,
folosindu-vd de ele, binele de riul travestit.
Hristos sd fie cu dumneavoastri!

12.
Despre nevizuta lupti JuLovniceasci.
Despre sporirea Juhovniceasca gi Jespre ispiti

13.
Curn fueluie si fie cei ."

Jo"... si intre in

irnpirilia cerurilor

viteaz, lupti-te cu birbife cu dArzenie, cu indiritnicie. Nu-i lisa vrdjmagului, din lenevie, biruinfa. Dupd infrAngere nu te
descuraja; apuce-te iar de sabie, 9i la luptn! Rdnile primite in lupti vindecd-le prin pociinfi. Iati
regula nevizutei lupte duhovnicegti!
CAnd Domnul vrea sd-i diruiasci cuiva sporire
duhovniceasci, ingiduie si vind asupra lui lupti.
Ispita sufleteascd il inmoaie pe om, il imblAnzeEte cum e imblAnzit calul gonit in manej la coardS.
Celui ce biruie i se ingiduie se infte la cina harului: 9i intr5, 9i gust5, 9i se indulcegte la cina Domnului siu cum se indulcegte la ospdpl impdritesc
ostagul care gi-a dovedit credinfa prin statomicie,
prin birb5f,e, prin rdni, prin biruinfi.
Hristos sd fie cu tine! El si te intireascd!

e sA vi spun?.. Celor ce vor in impiriFu cerurilor MAntuitorul lumii le-a poruncit si fie precum copiii: simpli, fdrd de rdutate,ldrd duh de iscodire, credinciogi, iubitori si
primeasci invifiturd, ciindu-se grabnic pentru
gregeli. Urma$ acestui sfat al Domnului: la vremea potrivitd veli sim$ o fericitd innoire, intirire
a sufletului dumneavoastri. Aceasta se va sivArqi treptat pe nebigate de seami... Omul se vede
sdrimbat deodati, gi-L preaslSvegte pe Atotbunul gi Atotputemicul Dumnezeu.
Si nu vi plAngeS de scurtimea scrisorii mele,
si nu o mdsurali dupi num5rul rAndurilor. Cercetafi-vi inima: daci ea este mAngAiati indestulati, misura este deplind.

38

39

ii

f1
\.-

Iati cum sunt simtimintele mele fafi de dumL4.

Cel osandit Je con;tiinfa sa nu-;i poate osanJi
.pro"p"l". Legea lrri Hristos cere risti6fnire.
Despr. srnerenie gi J"spre increJinlarea in
voia lrri Durnnezerr

e ce spunefi ca nu suntefi vrednic de

bunivoinfa gi nici mecar de ingiduin!a mea? Eu nu sunt altceva decat un Pecitos netrebnic, ce are foarte mare nevoie de milostivirea
lui Dumnezeu, firi de care sunt negregit sortit
iadului. Dumnezeul meu imi spltne: cu mdsuta
cu care mdsurnti oi se oa mdsura Ei cu judecata cu ca-

judecati aeli fi judeca[i (Ml.7,2). AvAnd nevoie

de milostivirea Dumnezeului meu, avand nevoie de ea in deplind misurd, am pentru aproapele
meu numai milostivire. Luind aminte la propria
congtiinli atunci cAnd ea cAntdregte 9i preluiegte
vrednicia mea, doresc ca ea si md puni mai prejos decAt tof cdlcitorii de lege. OsAndit fiind de
congtiinfa mea, nu pot si-mi judec aproapele gi
cu atAt mai pufin si osAndesc pe cineva. Bine este sd fii la picioarele aproapelui prin felul tiu de
a gAndi: atunci devine accesibili Evanghelia lui
re

Hristos!
40

neavoastrd! Scrisoarea dumneavoastri m-a migcat fi aceasta este pricina pentru care vin la
dumneavoastrd, in flnufuri striine, prin acest
rispuns, gi poate ci am ajuns deja. SunteF nec5jit fiindcd sunte$ in lupt5, sunteti in luptd fiindci legea lui Hristos e duhor,niceascS" cere rdstignire. Vefi afla mAngAiere in aceea ci omenirea
nu s-a putut apropia niciodati de ristignire firi lupti. Dovada este insugi Dumnezeu-Omul.
El S-a rugat in gridina Ghetsimani ca si treacd
de la El paharul, 9i sudoarea Lui cddea pe pimAnt ca piciturile de sAnge (v. Mt. 26, 39; Lc. 22,
M). Dacd vedefi cd neputinla vd biruie, sd gtig
ci Domnul este puternic si dea tdrie poporului Sdu, dupi cum spune Sf6ntul David (v. ps.
28, 1,1). Ai lui. Dumnezeu sunt gi primesc de la
El tirie cei ce ii rd-an credinciogi cu voia atunci
cAnd neputinta lor ii face si incalce aceasti credinciogie cu fapta. Aduceti-vd aminte ci Hristos
a venit si ii cheme Ia pociinli nu pe drepfi, ci
pe picitogi. Recunoagtefi ci facef, parte din rAndurile acestora, cideli cu smerenie la picioarele
lui Hristos, incredinfAndu-vd voii Lui, incredinfAndu-vi voii Lui prezentul gi viitorul, iar El va
revirsa pace gi liniqte in sufletul dumneavoastr5, lucru prin care va ardta ci este aproape, ci
Pronia Lui vegheazi asupra dumneavoastri. Un
oarecare SfAnt Pdrinte a zis: ,,Fericit omul care
a cunoscut neputinfa sa, pentru ci dreptul care
41.

nu a cunoscut nePutinta sa este Pe o cale foarte primejdioasi!" Altul spune: ,,Daci Hristos a
venit nu pentru drepli, mi lepdd de dreptatea
mea ca de un picat care mi desparte de Hristos
gi gisesc drePtatea mea - dreptate cereasci'
i^ide -qto*l de a mi apropia de Hristos 9i de
a fi cu El - tr recunoaqterea p6citoEeniei mele"'
Vi scriu toate acestea sPre mAngAiere, ca vizind
ci vi aflali dator inaintea lui Hristos sd ajunge$
nu la deznidijduire gi la mfinire, ci la smerenie'
care
sd fi$ senini ca urmare a nidejdii in Hristos,
nu rugineazd, cici El e Atotputernic'
ce

15,
D".p". o"J"r"a Julovniceasca.
Suflete, izLive;te-te J. f;l"il. fi"."i
care este aceasti lurne!

u pl5cere in inimi imi amintesc cum in

luna noiembrie a anului care a trecut ati
Pustia
vizitat
Sf6ntului Serghie. Acolq in biserici, in rugiciunile Si canterile sfintei slujbg a$
intAmpinat ziua dumneavoashi de nume, I-a$
mullumit lui Dumnezeu pentru trecut L-afl rugat pentru viitor, i-a!i mullumit ingerului dum-

neavoastri pizitor pentru ocrotirea de pAnd

acum, l-af rugat se vd pdzeasci in wemea viitoare a vie$i dumneavoastrd pimAnteSti, pann
la sfArgitul acestei viefi, pAnd la intrarea in vegnica fericirg inaintea fe,tei lui Dumnezeu. Dupi
dumnezeiasca Liturghie, ali poftit la chilia mea;
acolo ne-am mdngAiat cu iubirea noastri frifeasci in Domnul, cu impreuni-vorbirea in Domnul.
MAngAiere e si vezi pe pimAnt un om care se teme de Dumnezeu, care Ii aduce jerffd viala gi puterile pe care le-a primit de la El. Din nefericire,
cei mai rnulli procedeazi altfel: aduc jertfd satanei darurile lui Dumnezeu.
43

Mullumesc Milostivului nostru Domn, Care

m-a adus si mi odihnesc in insingurare de agitalia capitalei! Deja nu imi mai sunt necunoscute simllmintele care il cerceteazi pe om in insingurare. Tocmai de aceea pustia ir:rsinguratd
m-i momit atat de uor din zgomotoasa Pustie
suflea SfAntului Serghie. insingurarea intdreqte
tul, ii insufld o anumiti birbdlie un anumit dispre! falX de lume, Pe care nu le po$ simli atunci
it atingere cu lumea' CAnd sufletul cal.at a
"l
vecd stricdciunea prin lepidarea de stricXciune'
in
de in lumina adevdratd tot ce e stricicios, 9i
cump6na inimii, care nu se poate rnulfumi cu ni;
mic altceva, se pogoard vederea duhorrniceasci'
Aceasta il face pe vieluitorul chiliei linigtite lo-

cuitor, se poate spune, al Raiulur, il aduce in altd lume, in fata cdreia lumea de aici este foarte
strAmtl nimicnicd. in tihna liniqtirii sufletul plutegte ca intr-o intindere necuprinsi, privegte ce:
le trecute, cele de fa!i, pimAntuf cerul, timpul'
vegnicia. Aga privegte pe vreme limpede vultu*i it t it elg** de neatins, in adAncul striveziu
de azur.
Cu cAt este mai ir:rtins spa$ul pe care il ocupi peisajuf cu atat este mai mireafd priveligtea'
bune sunt frumuse$le pe care omul le poate exprima, descrie prin cuvAnt, insi neasemuit mai
inalte sunt cele mai Presus de cuvAnt, care aduc
inima in starea de rdpire 9i fac mintea sd nu mai
poate lucra. Se spune ci in Elve{ia, de pe o anu-

miti inil$me neobignuiti, stAncoasS, se infdfi-

'

geazi privirilor un peisaj foarte pitoresc, cu totul

incAntitor; unii c5ldto4 suindu-se la acea inillime infricogitoare, au fost atAt de uluiti de mirefia priveligtii, incAt de uimire nu s-au mai $nut pe picioare, au cizut de sug s-au zdrobit. La
fel lucreazi gi vederea duhorrniceascd! Cel ciruia i se descoperd pe neaqteptate se arunci, de uimire, in aceasti prdpastie gi moare pentru lume!
Cdldtorii sus-pomenifi nu au inviat: la poalele
stAncilor elvefiene, cruci negre din lemn strljuiesc rdmigilele pimAntegti ale acelor fii ai Britaniei; eu ag spune cd cel pe care vederea duhovniceasci l-a omorAt fali de lume nu mai invie fafi
de lume. Vai! N-ag avea dreptate sd spun aceasta, gi ca atare nu pot s-o spun! Vai! Omul invie gi
pentru moarte! Solomon a inviat pentru moarte! Iuda a inviat pentru moarte! Pentru moarte
au inviat mulS!.. Vai! CAt suntem de slabi, cAt de
schimbitori!.. Privesc neputinla noastrd, o privesc cu lacrimi!.. Ochii mei cauti mAngAiere, gi
dinh-o dati se intorc spre pustie, spre insingurare!.. Acolo, acolo e cel mai sigur! intr-acolg suflete al meu, gribegte! Fugi!.. Daci picioarele nu
sunt indeajuns pentru a alerga repede, ia aripi!
Gonegte!.. Zboardl.. Izbdvegte-te de fdlcile fiarei
numite ,,lume"! Fii asemenea fericitei femei care a fugig care a zburat in pustie, femeii pe care
a vdzut-o vdzitorul tainelor duhorrniceqti - Ioan.
Picioarele sunt infelegerea sindtoasd in Dom-

nul; aripile sunt credinfa: bate din ele, din aceste aripi putemice, trece peste codri, ape cAmpii
9i munli cel ciruia i le-a dat Hristos. De la El si
cerem credin!5; pildi ne-au dat apostolii, care ziceau qi se rugau: Doamne, adaugd-ne noud credin'

ld! (Lc.17,5).
Domnul si ne d5ruiasci a stribate in zbor marea viefii pe aripile credinlei gi a intra in limanul
cel fericit, care este cerul.

r6.
Despre insin5furar" si Jespr" ve;nicie,
Ottr.tl nrr e rnenit pirnintului, ci ."rJ.ri.
Cum treLuie sa fie locuitorii acestuia

ie nu-mi trebuie nimic. Ceea ce-mi trebuie - ceea ce-i trebuie sirmanului meu
suflet - am cerut deja: am cerut si fiu scos Ia pensie ca si triiesc in retragere, in insingurare.
$i o si vd dau un mic rispuns despre insingurare. Aceasta este o moarte lini gi pagnicd inainte de acea moarte care este destinul de neocolit al tuturor oamenilor gi care pentru pdcitogi,
pentru robii lurnii, este cumplitd. in insingurare
se gterg treptat din mintea omeneasci impresiile intipirite in ea de lucrurile lumii, 9i mintea igi
pierde treptat impdrtigirea cu lumea. Ea o privegte ca din tirAmul de dincolo de mormAn! ca
de pe lumea cealalti. Ca sd irlelegefi mai bine,
gAndi$-vn h China, apoi uitafi-vi la dumneavoastrd" uita$-vd cum privesc mintea gi inima
dumneavoastri aceastd !ari. Vef vedea in sufletul dumneavoastrd numai concepfi tulbu4 din
auzite, concepfii striine de viald - ele capitd viafi atunci cAnd vezi lucrurile, cAnd ai de.a face cu

ele cand ai fali de toate o infelegere indeaproape. Veli vedea cd inima dumneavoastrd este fao
ii de aceasti lari tot atAt de moarti ca fafd de
Aqa
in poveqti'
lard ce nu existi sau existd doar
pare gi lumea pentru sihastru, Pentru locuitorul
pustiei depirtate gi adAnci. Tofi cei ce triiesc in
iume ii par a fi nu locuitori statornici, ci doar niqte cllitori. Chiar aga gi este! Triim - cildtorim'
Unii merg, modest, pe jo9 al$i galopeazi pe cai,
allii gonesc in c are repezi; sfArqitul e acelaqi pentru toti... Cel ce vieEuiegte in insingurare se uiti insi puSn, chiar gi cu asemenea ochi, la lume, la fel de pu$n cum se gAndeqte la China 9i
se preocupi de ea locuitorul Sankt-Petersburgului. O preocupare mai mare, PreocuPare de cipdtAi, singuri Preocupare, este Pentru el lumea
unde s-a mutat: aceasti lume e vegnicia' Por$le
acesteia s-au deschis larg inaintea privirilor uluite ale sufletului, 9i privirile sufletului au aSntit
cu ldcomie aceste irtinderi nemdrginite, se cufundi in ele, sorb priveligtea nou descoperitd,
pAnd atunci necunoscutd, cu totul neqtiuti pAnd
atunci, sunt pironite, nu se pot desprinde"' Vegnicia!.. intr-acolo s-au scurs toate vremurile dinaintea noastre; in acest hdu s-au ascuns toate
milioanele de oameni care au trii! unul dupi altul, pe fala pimAntului; in fafa ei, sub privirile
ei s-a niscut lumea, s-a inmulfit omenirea, s-au
format seminfiile, popoarele, impiriliile; sub
privirile ei, multe impirdlii c6ndva infloritoare
48

s-au preficut deja in pustie, multe orage mari au

ajuns una cu pdmAntuf au intrat in p5mAnt, au
fost acoperite de eL sub privirile ei, ale pustiei
nelocuite, codri nepitrungi, mlagtini nestribitute au ajuns silaguri infloritoare ale unei societiti
omenegfi numeroase, cultivate, agitate... La toate acestea a privit gi privegte cu nepisare, cu rece severitate, vegnicia. Nimic n-o safuri gi nimic
n-o va sdtura. Totul hebuie si piari in e4 totul
ii este jertfi ea privegte toate cum privegte soarele fierbinte al primiverii Ia zdpad,a pHpAndd,
firavi... Iar la vegnicie privegte, o soarbe din priviri, linigtindu-se in ticerea insingurdrii sale, sihastrul. lnvdfat de aceastd priveligte, el socoatg
numegte tot ce este wemelnic, aqa cum il irva!d SfAnta ScripturS, ,,degertdciune"; el se incredinteazi ci omul nu este menit pimAntului, ci
cerului - gi cerul ne-a descoperit, in Evanghelie,
cum trebuie si fie viefuitorii sii. Aceasti lege a
Dumnezeului Preainalt se strdduie ceas de ceas
si o implineasci adeviratul Lui slujitor, cercetAnd dupi indreptarul ei daci nu cumva mintea
qi inima lui s-au abitut de la calea dreapti, daci
nu implinesc cumva vreo altd voie - voie intunecatd, voie riutdcioasi, voie stricatd... CAnd omul
trdiegte astfel, cerul se pogoari pe pim6nt, iar
odatd cu el se pogoari in aceasti vale a intunericului, a plAngerii gi necazurilor, m6ngAiere4 fericirea cereasc5.

17.
Despre pociinfa alevitati ;i
Jespre cea inckpuitd.
Din ce este alcituiti pociinfa mireanului

m primit scrisoarea dumneavoastri,

9i

. pecetoasa mea inim5 a Primit vestire si

rispundi la ea firi intArziere.
...Ce ,,pieptinatd" e scrisoarea dumneavoastri de acum, parce e cipigAna mojicului dupi
baie, ce cuminfce!
De scrisoarea dumneavoastri dinainte m-am
speriat. Ce sofisticatd! Ce preten$oasd, ce pompoasd! Parci tot corpul de gardl ar fi iegit la paradd pe CAmpul lui Marte! Nici nu am indriznit si
rispund. Cum citesc, md apuci groaz4 9i nu pot
sd rdspund. Stepan m-a tot impins, cum impinge
,tdranul mArloaga si tragi de plug cAnd ard: ,,De
ce nu-i rispundeli lui N.?" Pdi dacd nu-mi vine
si rispund, nu-mi vine! $i mArloagele dupi cAt
se vede, au inddritrricia lor.
Despre ceea ce urmeazi n-aq fi vrut si vi
scriu, dar de vreme ce am inceput o se scriu, ce
si fac... Pocdinfa de care - descria$ in scrisoarea trecutd - v-a$ invrednicit si vd atinge$ nu a
50

fost decAt o inchipuire a amdgirii de sine. V-a!i

gAndit 9i v-a!i tot gdndif ali tot auzit de una gi
de alt4 9i degteaptd suntefi, 9i smeriti nu suntef: ei, 9i vi s-a nizirit ceva in cipgor, s-a clddit
in el un castel vrijit. Iar pricina intregului necaz eu sunt v-am citit ceva ce nu vd std in puteri, gi prin asta v-am z|pdcit. Dupd roada lor ?i
aeti cunoagte (Mt.7, 1,6), a zis Domnul. Care a
fost roada stlrii acesteia, pe care sufletul gi-a alcdtuit-o singur, cu care s-a lingugit singur? Singura roadi au fost ifosele degarte, ifose degarte
in deplinul inleles al cuvAntului, care v-au scos
din starea dumneavoastr5 obignuiti! I-a{i scris
marelui staret gi acela, ca om trditor in cer, nu a
priceput ci dumneavoastri ii scriefi despre bolovary drept care v-a rispuns despre Ivary v-a
dat api la moard si rdmAneti in pociinta dumneavoastrd inchipuiti, presupunAnd ci in dumneavoastri lucreazi vederea pocdinlei la fel ca
in el - acea vedere care este un har minunat al
lui Dumnezeu, diruit cilugdrilor care au sporit
deja in linigtire. Cregtinii care triiesc in lume nu
trebuie sd se atingi de lucrdrile cilugiregti inalte, mai ales de cele isihaste. $i Domnul a poruncit si nu tumim vin nou in burdufuri vechi (v.
Mt. 9, ln. Vinul nou sparge burdufurile vechi;
gi el se varsd, gi burdufurile le stricd: lucririle
cilugiregti, atunci cAnd se apucd de ele mirenii,
gi ele se stricd, gi celor ce le lucreazi le aduc vdtlmare sufleteasci.
51

Din zgomotosul gi luminatul Sankt-Petersburg a ajuns in locurile noastre indepirtate gi

tinigtite zvonul cum cd o oarecare damd foarte
degteapti gi foarte ilustri i-a scris unui oarecare
monah o scrisoare foarte elocvent5, scrisoare in
care arita cum a vizut ea in sine un numdr necuprins de picate, iar monahul cu pricina - care, dupd cAt se vede, nu era academician - i-a
rispuns: ,,Miicu!i! SX privegti atAt de subfire la
picatele tale nu e de nasul tdu..." Acesta este,
repet un zvon; d.acd s-a intdmplat cu adevdrat
sau nu, nici a discuta nu indrdznesc, 9i de gtiut nu gtiu dacd in Petersburg capitala culturii gi
educafiei, sunt ingiduite atare grosoldnii. Daci
ag fi insd intrebat ce pirere am despre sfatul dat
de monah damei din capitalS, aq rdspunde cu
toatd sinceritatea provincialului: ,,Sfatul e grobiary dar bury gi dama cu pricina ar trebui si
gi-l cresteze pe perete 9i si se lini str6ns de el."
Pocdinfa care se potrivegte cregtinului evlavios
care triiegte in lume este a te socoti in fiecare
seari cu conqtiin(a ta. $i este preadestul! Daci
cregtinul se va stridui si triiasci dupd poruncile lui Dumnezeu gi si se verifice zilnic pe sine insugr, pulin cAte pulin va dobAndi umilinfa
duhului, care este inci departe de pocdinla-vedere. Dumneavoastrd v-a venit (scuzaf-md pentru expresiile firdnegti, dar sunt bune, nimeresc
drept la !inti!) doar o prosteali, o prosteali trufagd! Aceasta imi este cunoscuti, fiindci eu in52

sumi mi gisesc in ea firi incetare, gi de aceea

vd gi previn.
Cdnd este vorba de dat sfaturi nu ar trebui si
vi avAntaS, ci mai bine sd refuzafi cu smerenie.
Daci sunteli siliti s-o faceti, spune$ ceva, acolq
ugor, lisAnd lucrul in seama Domnului. Foarte
sfAnti sunteti: imediat cu omul la ristignire! $i
nici micar nu vi pricepefi siJ ristignili, ci doar
il chinuifi in zadar. Vrefi si izbAndili totul prin
rafiune gi prin puterile proprii, cAnd ar trebui s-o
faceli prin credinli gi prin Dumnezeu.

18.
Despr. viafa pirninteascd a cregtinului.
Despre irrJrrrm"t.t Jrrhowniceasci.
Despre citirea Sfinfilor P;ringi.
Despre irnprigtiere

iniqtifi-vi! Viafa pimAnteasci a cregtinului este amestecati cu mangaieri gi cu ispite. ASa a randuit Purtarea de griji dumnezeiasci! MAngAierile ne sprijini in calea lui Dumnezeu, iar ispitele ne inlelepfesc.

Tovirdgia oamenilor binecredinciogi 9i discuSile cu acegtia aduc un folos vital. Pentru a da

sfat, pentru a indruma nu este insd de ajuns si fii
binecredincios; trebuie si ai experienfd duhovniceasci, 9i in primul r6nd ungere duhovniceasci. AEa invald despre aceasta Scriptura 9i Pirinfi. Sfetuitorul binecredincios, insi lipsit de experienli, mai degrabd poate si tulbure decAt sd
aduci folos. Nu numai printre mireni, ci gi printre monahi este foarte greu de gisit un sfituitor
in stare, ca sd zic aga, sd misoare $i cant5reascd sufletul care se sfituiegte cu el qi sd-i dea sfat
potrivit misurii acestui suflet, potrivit ,,al"u!iei" lui. Acum, sfituitorii gi indrumdtorii dau sfat

mai mult dupl propria lor mdsuri gi din cdrf.

Ei bine tocmai sfatul de primul fel este deosebit
de folositor gi de lucrdtor; el este foarte apropiat sufletului, 9i sufletul simte asta. SfAntul Isaac
a zis: ,,Nimic nu este mai de folos pentru fiecare
decAt sfatul lui" - pe cAnd sfatul striiry chiar daci pare a fi alcituit din cuvinte bune gi chibzuite, aduce sufletului numai chin 9i neorAnduialS.
Sufletul simte ci sfatul este nepotrivif simte ci
e striin de el. Sunt unii care grdind rdnesc ca cu sabra, spune Scriphna, iar limbile inlelep[ilor vindecd
(Pilde 12, 18).

Folosi$-vi mai mult de citirea Sfintilor Pirin$;

fie ca acegtia sd

vi

cilduzeascd,

si vI

aminteasci de virtutg si vi indrume in calea lui Dumnezeu! Felul acesta de vieluire este al vremurilor
noastre: el ne-a fost poruncit, predanisit de citre
Sfinfii Pirin$ ai ultimelor veacuri. PlAngAndu-se
de marea puflndtate a indrumitorilor gi sfituitorilor de Dumnezeu luminafi, acegtia ii poruncesc
rArrnitorului bunei credinte sd se cdl5uzeasci in
viata sa dupd scrierile Pirintegti. Sfatul sJin{ilor
este priceperea (Pilde 9, 10).
Strdduiti-vi si nu vi fure imprdgtierea, iar daci se va intAmpla sd fiS furat de ea din neputinfa pe care o au in fire toF oamenii, nu vd descurajati. A nu fi biruit deloc este un lucru nefiresc
pentru omul triitor pe pimAnt, nici micar pentru cel care triiegte in cea mai adAnci pustie gi
insingurare. Nestatomicia gi alunecirile lucrea-

zd neapdrat in fiecare om, chiar gi in sihastrul care se nevoiegte cu cea mai mare asprime - cu atAt
mai mult e cu neputin{i si nu fie furat cel ce tri-

iegte in lume, in mijlocul tuturor smintelilor. Si

nu dorif de la dumneavoastri ceea ce este cu neputin!5, sd nu pretinde$ sufletului dumneavoastri ceea ce el nu-i in stare si dea. Vindecati-vd
alunecirile prin pocdinfd, iar ceea ce lipsegte din

lucrarea dumneavoastri acoperif cu umilinta

duhului.
Dumnezeu si vi binecuv6nteze !

19.
Despre pre5fitirea pentru vesnicie,
Despr. Sfatrta Scripturd pi tdlcuirea ei.
D.spr" o.J.r.a Je sine

remea degrab zburitoare s-a apropiat deja de hotarul amiui 1847, in scurti vreme va trece acest hotar, gi anul pe care il
incheiem de trdit aculn va intra in rAndul anilor
trecuti, care nu se vor mai intoarce. Dintre nenumiratele lui intAmpldri, unele vor fi inscrise pe
tablele istoriei spre pomenire indelungati omenirii, unele se pistreazi in amintire pentru o sutd de ani, cincizeci de ani, unele se pistreazl gi
mai pu$ni vreme; cea mai mare parte se cufundd in adAncul uitdrii: in acesta se vor ineca, se
vor ingropa vor pieri.
[r goand a trecut arl:J'47; la fel de repede va
trece gi '48; in goani vor trece mulfi ani, inghiflndu-se cu licomie unul pe altul, inlocuindu-se
unul pe altul. $i noi trecem in zbor pe aripile timpului, fdri si bdgim de seami, intinderea vietii,
ajungem in zbor, flrd si bigim de seamd, la insegi portile veqniciei!.. imbitrAnesc qi mi se pare cd vremea a devenit mai gribite! Ea zoreqte,
57

zoregte!.. Opregte-te! Lasi-ne si ne uitim in noi

ingine gi si cunoaqtem mai aminunlit voia lui
Dumnezeu, sb ne pregdtim pentru vegnicie cum
furse cuvine! insi neindurata nu ia aminte, nu-i
wednicegte nici micar de o privire pe cei ce o

roagd! Ea zboardt.. Oamenilor! Dumnezeu v-a

poinclt: priv egheali! Dull;rnezett v-a spus despre
ttmp; zilele rele suntl
inainte de a intra in arena anului '48, vb ttez
cAt se poate de sincer, din toati inima, toate bunetesle cu putin!5, mai ales buniti$le cele duhovniceqti qi adevirate Pe care le aduce credinne-a povdtuit
!a lui Hristos, pe care Dumnezeu
si le cdutim. Agonisi$-le, agonisifi-le Prin toate
mijloacele bunei credinfe! Iar la ternelia tuturor
faptelor trebuie si stea adevdruL dupi cum la
temelia zidirii trebuie sX stea piatra cea trainici
din capul unghiului! SfAntul adevdr cel de Dumnezeu dirui! de Dumnezeu descoperit oamenilot este Pestrat in SfAnta Scripturi gi in scrierile
SfinSlor Pirinli. Dacd nu este zidite pe temelia
aceasta, clddirea virtu$lor este cu totul lipsiti de
triinicie, buni de nimic.
Sunt foarte bucuros cd vi place atAt de mult la
Moscova, mai ales din pricina lucrurilor sfinte in
care este bogat acest vechi oraq creqtinesc - dar
gi intr-un asemenea loc minunat trebuie si luim aminte la inima noastri in lumina pe care o
rdspAndesc Sfanta Scripturi 9i scrierile Sfinlilor
Pirinli, iar nicidecum in propria noastri lumind'
58

care e vitimati de cXdere, molipsitd de ingelarg

sau in vreo alti lumind mincinoasi. Scrie$: ,,Nu
puteli gti ce se petrece in sufletul meu. Mi se pare ci omul insugi, daci vrea si cerceteze sufleful
siu gi si pitrundd cu sinceritate in migcirile lui,
poate se se cunoasci pe sine insugi mai bine decAt oricine." in ce privegte primul lucru pe careJ
spunefi, sunt de aceeagi plrere cu dumneavoastri: in pdcdtogenia mea gi in orbirea me4 ce vine
din picdtogenie, nu mi vdd nici pe mine insumi,
gi cu atAt mai mult nu ii vid pe al$i. Ca atare, mi

stridui si pitrund

- 9i si pitrund in invifdtura Sfintei Scripturi, primind-o aga cum o explici

Sfinjii Pnrin$, aga cum o primegte Biserica, nu in
inlelesul pe care i-l dau dracii gi urmdtorii acestora. $i dracii tAlcuiesc Scriptur4 spre pierzarea
qi inEelarea celor ce iau aminte la ei! Poate cd in
lumina, in lumina adeviratS, pe care o rispAndesc Evanghelia gi SfAnta Biseric5, md voi vedea
cAt de cAt pe mine insumi, imi voi vedea intunericul imi voi vedea orbirea! Duhul meu rdtdcegte
9i fdrddelegea mea md afundd, sufletul meu e cuprins
de fricd (Is.21., a), spune SfAntul Proroc Isai4 care
se vizuse pe sine insugi. Vederea de sine se arati
prin slricia duhului, nu prin mulfumirea de sine qi nddijduirea in sine.
Cea de-a doua jumitate a vorbelor dumneavoastri m-a speriat! in ea este ceva primejdios!

Nu md opresc a vi scrie cuvintele Cuviosului

Dorotei, ce mi-au venit acum in minte: ,,Ur5gte

vreimagul glasul indreptirii, pentru ci pururea

voieqte pieizarea noastrd. Vezi de ce iubegte Pe
."i .L incredere in inlelegerea lor? Pentru ci
",.t
sinaceqtia ajuti diavolului, ficAndu-qi bAntuieli
guri. Eu altd cidere nu qtiu la cilughr din altce-/
ia firi numai din a crede inimii sale' Unii zic ci
omul cade din cutare sau din cutare pricind - dar
la cieu, preflrm am zis, alti cddere nu gtiu sd fie
neva, firi numai din aceasta' Vizut-ai pe cineva cd a cirzttt? Si gtii ci a urrnat siegi' Nu este alt
lucru mai greu decAt acesta, nici mai pietzhtor" '
citili pAni la capit?
9i aga mai"departe. Vreli si
i.lit"g-na itt .i.tea Avei Dorotei, la capitolul "Dein
spre aceea ci nu trebuie si se increadd cineva
ingelegerea sa" '
'Doirnul

pdzeascd de toate cursele nevizute ale stipAniiorului lumii acesteia' 9i sd vi

mAntuiasci, spre slava numelui Siul

si vi

20'
Mangaiere pentru rnoartea unui tdnir.
Viafa pirnAnteasci este o preglitire pentru
cea vegnici. Soarta noastri in vegnicie se afli
tn niinile noastre

mpdrtiqesc din inimi durerea ce v-a lovit!

lnsugi Milostivul Dumnezeu si vi mAngAie! Sd vd mAngAie gAndul ci tAndrul nevinova! curat ca un inger, neapucAnd sd se intineze cu nici un fel de necuretii pdm6ntegti, a plecat, a zburatla limanul cel neprimejduit - la cer.
Acolo, nimic Ai nimeni nu va unelti impotriva
bundstirii lui! Vegnicia ce curge lin gi fericif care nu trece niciodatd" care nu se impufneazi,
s-a prefdcut pentru mogtenitorii ei intr-o singurd zi. Acolo este bucurie neschimbatS, acolo este
praznic ce nu amufegte, acolo este ospif gitit din
veac Ai pe veci de citre impiratul impira$lor Dumnezeu. Intr-acolo gi-a luat zborul cu grabi
tAndrul, chemat de Marele RAnduitor al ospSfului, Ziditorul oamenilor. Cine se poate impotrivi
atotputemicei chemiri a Celui Atotputemic? indati ce fiptura va auzi porunca Ficdtorului siu,
va grdbi intr-o clipi s-o implineasci, ascultAnd

J
I

61

Si privim cu ochii credinlei la t6nirul

drag ce merge pe intinderile vizduhului citre
cer! Sd privim cu ochii credinlei la tAnirul curat'
e
ce s-a sdligluit in cer 9i de bucurie a uitat tot ce
pdmdntesc! SiJ pehecem cu rugdciune fierbinte,
gi cu lacrimi fierbinfi! Sd aducem sPre pomeru-'
rea lui prinos de rugiciune Ei lacrimi! Pimantul
este tdrAmul plAngerii; cerul este tdrAmul veseliei. Veselia cereasci creqte din seminlele semdnate pe pimAnt. Seminlele acestea sunt rugiciunea

ca o sluge.

qi lacrimile.

Primifi lacrimile mele ca pdrtaqe ale lacrimilor

dumneavoastri gi impirtigiS-vi de mAngAierea
duhorrniceasci pe care v-o trimit in aceste rAnduri. Cu tolii suntem cdlitori Pe Pemant Pentru
scurti vreme' Cu tofi avem a pleca de aici, 9i nu
din
se Etie ceasul in care Dumnezeu ne va chema
hanul nostru. Sd ne folosim viala pimAnteasci
spre a ne pregiti pentru veqnicie; se ne Pregetim vegnicia cea fericiti! Destinul nostru veqnic
se afld in mAinile noastre, fiindci Dumnezeu va
rdspl5ti fiec5ruia dupd faptele lui'
flgi incredintat de dragostea gi devotamentul
pe care le-a$ sddit in inima nevrednicului dumneavoastri rugitor citre Dumnezeu'

2l'
in

Despre viafa pirrnteasci.

ce vittuli treluie sa ne newoirn cu precalere

rimi$ felicitarea mea caldd cu prilejul

apropierii Anului Nou gi totodatd a zilei
dumneavoastri de nume. Domnul si vI binecuvAnteze toat6 viat4 sd vesteasci inimii dumneavoastri voia Sa cea sfAnti, buni gi desivArgitd.
Sporif, sporigi in faptele milostivirii! Viala de
aici este, firi doar qi poate, ca un cAmp seminat
cu tot felul de grAne qi de legume, sddit cu o mul$me de pomi 9i de arbugti de tot felul; oamenii
sunt lucritorii; unul e in stare sd ingrijeasci vifa
de vie alhrl - legumele, altul - si semene grAne,
altul - si are pimAntuf altul - numai si smulgi
mdricinii. Fiecare si se osteneasce in farina virtulilor de care este in stare, la care a fost chemat
de Dumnezeu, Care arati chemarea Sa fapturii inlelegitoare prin acele puteri sufletegti" prin
acele mijloace pe care le-a ddruit acestei fipturi.
Minunati este farina, ogorul milostivirii materiale; lucritorul lui se nevoiegte gi se indulceqte in
acelagi timp. CeI ce miluiegte pe sdrac, ne invafi
Scriptura dAndu-ne m6ngAiere, dd imprumut lui

Dumnezeu, gi dupd darea lui se oa rdspldti lui (Pilde 19,17). Si sporili in larina dumneavoastrd: si
seminaf milostenie, si secerati mAngAiere, si vi
curifa(i de neghine grAul, si pregitili jertfi curati, aga incAt impiratul impira$lor, privind la
ea cu ochiul Sdu cercetdtor Si atotvizdtot s-o recunoascd vrednici pe de-a-ntregul de hambafuI
cetesc. Bate argintul neldmurit, ne invali cel de
Dumnezeu infelepft, gi se on curdli tot curat: ucide
pe cei necreilinciogi inaintea irnpdratului, gi se aa inilrepta tntru dreptate tronul lui (Pilde 25, L5) . Tronul lmpdratului Dumnezeu este sufletul omenesc, iar necredinciogii pe care ni se poruncegte
aici si ii omordm sunt gAndurile gi simfdmintele slavei degarte, dorinfei de a plicea oamenilor, care se strdduie, ca nigte vrijmagi gi furi, si-i

ripeascd omului plata cereasci prin amdgire4

prin ndlucirea plifii pnmAntegti. Acegti vrijmagi
nevdzu,ti, aceEti uneltitori impotriva mantuirii
noastre, sunt dati in vileag inaintea fetei Impiratului de citre legea descoperiti noui de Dumnezeu de cdtre Evanghelie, gi adevirata slugi a
impAratului poate si-i omoare pe necredinciogi,
fiind luminat 9i imbirbitat de fafa cea luminoasd a Cerescului Impdrat...

22.
Despre cuvenita pregfitire pentru vesnicie.
Despre corecta citire a Sfintilor P;ring.
Despre n.""2uri: {eri ispite este cu neputinfi

si ne apropiem J. D,r-t.z"rr

D rimiti caldele mele felicitiri cu prilejul

I sirbitorilor 9i Anului Nou. Domnul sd

vi diruiasci a petrece anul care vine gi ceilalF

ani ai viefii dumneavoastri plicAnd inaintea lui

Dumnezeu, cugetAnd la vegnicig fipfuind pentru vegnicie. Umbrele pimAntegti trec deja! Este
timpul sd incetim a mai alerga dupi ele aga cum
aleargd bdiefelul dupi fluturele cu aripi aurii,
gonind pe pajigtea smdlluiti cu flori! Este timpul
si ne gAndim, si ne gAndim temeinic la ceea ce
este esenfial, vegnic! $i se indelehricegte cum se
cuvine cu vegnicia cel ce exerseazi statornic in
citirea Noului Testament gi a scrierilor Sfinfilor
Pdrinti, care ne invafi si in,telegem corect Evanghelia lui Hristog cel ce, cunoscAnd in felul acesta voia lui Dumnezeu cea bunb gi desdvArgiti, igi
indreapti potrivit ei felul de a gAndi, miqcdrile
sufletegti, iar pdcdtogenia gi alunecdrile gi le vindeci prin pocdin!5. Cregtinul care triieqte in lu-

me nu trebuie sd-i citeasci pe Sfinlii Pirinli care

au scris pentru monahi. Ce folos si citegti despre
virtufile pe care nu le poli implini in practici?
Nu poate fi nici un folos, insi poate fi vdtdmare,
care sti in aceea cI in om se va stami inchipui
rea unei stiri duhovnicegti care nu i se potriveqte

deloc. Aceasti inchipuire uneori va desflta lingugitor cu nilucirea unor virtufi inalte, alteori va
aduce asupra sufletului trAndivire 9i deznddei
de cAnd vedem ci nu putem implini virtulile cu
pricina; intotdeauna gi in chip statomic ne abate
de la faptele cele bune ce ni se potrivesc nemijlocit gi astfel face viafa noastre degartd, neroditoare. Cregtinul a cirui soarti este si-gi peheaci
gi sd-gi incheie viafa in lume trebuie si-i citeascd
pe Sfin$i Pirinfi care au scris pentru toS cregtinii. Asemenea scriitori sunt SfAntul Ioan Guri de
Aur, Dimitrie al Rostovului, Tihon din Zadonsk,
Nichifor al Ashahanului, Gheorghe ZdvorAni.
Ce areni bogatd pentru citit! Ce bogati p5gune
duho','niceascS, pe care se pot hrini pAni la sa! gi
ingrdgare cuvAntitoarele oi ale lui Hristos!
Mi bucur, gi md bucur impreund cu dumneavoastri, vdzAnd din ultima dumneavoastrd scrisoare cd sinitatea fiului dumneavoastrd merge
spre bine. Pe cine iubegte, pe cine primegtg Domnul il bate qi-l pedepseqtg iar dupi aceea il izbevegte din necaz. Firi ispitd nu ne Putem apropia de Dumnezeu. Virtutea nepusd la incercare,
au zis SfinEi Pdrin$, nu este virtute! DacA vede$

pe cineva ci ii merge faima de virfuos intre orto_

docgi, dar triiegte firi ispite qi sporegte lumegte,
si qtigi ci virtutea lui, ortodoxia lui nu sunt pri-

mite de Dumnezeu. in ei, Dumnezeu vede necurSli4 pe care o urigte! El privegte cu ingiduinfi necurdfia omeneascd, tdmiduind-o prin tot
felul de mijloace, dar de la cel in care vede necurifia driceasci igi intoarce fafa. Iubindu-vi pe
dumneavoastri gi pe fiul dumneavoastre, apropiindu-vi de El, a ingiduit si vi vini necaz. De
aceasta vi veli incredinfa din faptul ci dupi ce
necazul a trecut ,,calea lui Dumnezeu a devenit
mai limpede, mai apropiati,, atAt pentru el, cAt
gi pentru dumneavoastrl. Asta vdd gi din mine
insumi: inainte vi vorbeam mult mai superficial, lucruri mult mai ugoarq pe cAnd acum ceva
mi silegte si vi vorbesc mai adAnc, sd vd propun hrani duhot'niceascd mai tare, care sd vi
dea mai multe puteri gi mai multd vioiciune. Iar
dumneavoastrl,, vdzAnd cAt de mult vd miluieqte
Dumnezeu, strdduifi-vi sd primifi 9i sd pdstraf
aceasti mild cum se cuvine.

23'
Crrm tr"bui. votLit J".p*.
"t"Jittl;

;i

curn treLuie Jate s{aturile

d felicit pe dumneavoastri 9i

toati fami-

lia dumneavoastri iubitoare de Dumnezeu cu prilejul sdrbdtorilor gi Anului Nou, vi doresc adevdratele bunitdli, a cdror cdutare Domnul a insuflat-o inimilor voastre. Fericili cei pe care
i-ai ales gi i-ai primit, Doamne!
Slavi lui Dumn ezeu, Care a diruit sfArqit bun
bitrAnei dumneavoastri! Fie ca El si ne diruiasci tuturor iegire buni din aceasti via!6 plini de
necazuri, sd ne primeasci in luminatele gi veselele locaguri vegnice, care au fost gitite pentru
robii Lui cei adevira$! Iar pAni atunci trebuie si
ribdim feluritele necazuri cele din felurite pricini gi in primul rAnd din pricina picatului care
triieqte in noi, din Pricina vetimerii prin cidere, care trdieqte in noi. Fald de necazurile acestea din urmd, celelalte necazuri sunt de pu$ni
insemnitate.
in scrisoarea dumneavoastrd mX clevetili'
Grozavi sunte$ voi, Petersburghezii! PAnd qi la
,,viefuitorul din pustia fdri nume" vi strdduili
68

si ajungefi cu clevetirea. Scriefi: ,,Sunt foarte bucuroasi ci mi-aS poruncit si nu vorbesc cu nimeni despre rehgie" , gi aga mai departe. Nu este adevirat! Iati ce v-am scris, cuvAnt cu cuvAnt:
,,CAnd este vorba de dat sfaturi nu ar trebui si

vi

avdntati, ci mai bine sd refuzaS cu smerenie.

Dacd sunteti silite s-o facefl spunef ceva, acolo,
ugor, lisAnd lucrul in seama Domnului", gi aga
mai departe. lntre a vorbi despre religie qi a da
sfaturi este o mare deosebire, infelegefi! Nici micar si dali sfaturi nu v-am interzig ci doar v-am
zis sd facefi asta cu frici de Dumnezeu, cu foarte multl griji gi misuri. DacS-l impovirezi prea
puSn pe aproapele, nu e nici o nenorocire; daci-l impovdrezi prea tare, poate cu ugurinfd si
sufere o vitimare care si nu se mai vindece, si
devini bun de nimic pentru toati viafa. Vd spun
asta cu lacrimi din inimi, ca om care a vizut gi a
trecut prin multe experienle amare! Fereascd-md
Dumnezeu si vi sfituiesc, in wemea sdrdcicioasd de acum, si ascundefi de aproapele acea pu!in5, dar mai presus de comorile intregii lumi,
cunoaEtere de Dumnezeu pe care af primit-o nu
firi nevoinfd gi suferintS, dintr-o deosebiti mild
dumnezeiascd! Acum sunt multe cunogtinle de
tot felul, singuri cunoagterea adevdrului a plecat
de la oameni. Foarte buni este vorba ruseasci:
,,Daci nu-i destuld sare, mai adaugi in mAncare; dacd ai sirat prea tare, capeli befe la spinare."
Agadar, nu te mAnia, suflefelule, cd in scrisoarea

mea dinainte sPineruga ta a Primit cAteva lovituri de la toiagul-cuvAnt. Asta a fost pentru slritura cea peste misurd! Pe to!i, uite-ag4 vd sirut
vi imbr5ligea vd strAng la inima mea. Hristod' si
fie cu voi! BinecuvAntarea lui Dumnezeu sd fie
asupra voastre!

24.
D.spr. S{at t" Treime. D.spre cuno;tinfele
in capJ citora nu sta AJevarJ,
N.crzrtil. sunt partea vrernurilor noastre.
T..boi" sa rnJgrrnirn lui Durnnezeu ln Loale

n cantdrile sale harice, de Dumnezeu insuflate, Sfanta Biserici il numegte pe Duhul

SfAnt,,MAngAi etor",,,MdngAietor" il numegte gi
pe Fiul lui Dumnezeu; MAngAietor este gi Tatdl,
Care in chip de nepitruns cu mintea il nagte pe
Fiul 9i in chip de nepitruns cu mintea I1 purcede
pe Duhul SfAnt. MAngiietor este Duhul, MAngAietor este Fiul, MAngAietor este Tatdl. Daci razele
sunt lumini gi foc, gi soarele din care vin ele este
lumini 9i foc.
Treime SfAntS, Dumnezeule, slav5 !ie! Slavd
!ie, Dumnezeule, Care ne-ai d5ruit fiinfare, Care ne-ai ddruit mAntuire, Care ne-ai diruit noud, celor din intunericul gi din umbra morfii, cunoagterea adevirului gi mAngAierea ce vine din
suflarea asupra noastrd a Duhului Tiu SfAnt,
Care impreuni-lucreazi cu SfAntul Tdu Adevir,
Care este CuvAntul Tiu! Cei ce au cunoscut gi au
primit SfAntul Adevir au intrat sub inraurirea,

ciliuzirea SfAntului Duh, sunt Partea Domnului. in capul tuturor cunogtinlelor gi impresiilor care nu au drept cap Adevirul se afli satana. $i urmeazi satanei ingerii lui; acegtia sqnt
partea lui; sorpl lor este impreuni cu el. ldrAnd
sd mdnince in toate zilele vielii lor gi pe pAntecele lor sd se tArasci (v. Fac.3, 14): aceasti hotirAre s-a pogorAt asupra lor de la Judecdtorul
tuturor - Dumnezeu. Partea lor este inlelegerea
trupeascd; imbricdmintea lor este invechirea lui
sub

Adam.
SfAntul Adevir, CuvAntul lui Dumnezeu sPune prin multe necazuri se cuvine noud n intrain Impdrdlia lui Dumnezeu (Fapte 14, 22). Necazurile
sunt cu precddere partea vremurilor noastre, cireia nu i-a fost lisati nici nevoinla muceniciei,
nici nevoinla cHlugiriei. Partea noastri, a cregtinilor vremurilor din urmi, este Partea unor necazuri ce par neinsemnate, nimicnice. Cumpina
este la Dumnezeu! Inaintea Lui, in cumpdna Lui,
orice necaz este nimicnic, orice necaz este de mici insemnitate, oricAt de mare ar fi ef pentru cd
adumbrirea puterii gi harului Sdu poate preface
in cea mai mare desfitare cel mai mare necaz.
Asffe| gi un necaz mic are inaintea Lui insemnitate deplinS, cu nimic mai prejos decAt cea a
unui necaz mare. Totul depinde de harul Siu iar El primegte de la om cu milostivire orice necaz pe care omul il intAmpini multumindu-l supun6ndu-I-sg slavoslovindu-L.

Din boala care v-a lovit fdrd voie facefi un mijloc de a aduce lui Dumnezeu, multumindu-I, o
jertfi de bunivoie, gi fie ca Dumnezeu si o primeascd pe ea ca pe o cldelnili plind cu cea mai
binemirositoare tdmAie duhormiceascd! Timiia
este multumirea adusi lui Dumnezeu.

spun s5 nu plAngefi! Nu! Nu vi spun

asta! Da$ frAu liber lacrimilor, virsagi-le din belgu& atat cat inima s{ le bea pAni Ia sa! dar si nu
fie stinse sfAnta credinf5, blAnda supunere fali
de Pronie, bdrbiteasca leptrdare de sine. Este folositor plAnsul amestecat cu nidejdea in Dumnezeu: acesta mAngAie sufletul, inmoaie inima, o
deschide falA de toate impresiile sfinte, duhovnicegti. intristarea care nu-i unitd cu nddejdea e
striini de roadele cele bune; rodul ei e vitAmitor, ucigag! Din ea se nasc handdvire a, deznddejde4 moartea trupeasci gi moartea sufletului!
Nu! Dumneavoastri nu vefi cidea in intristarea
aceasta! Vi fine in chip nevdzut dreapta cea putemici a lui Dumnezeu! Ea v-a adus in aceste zile de tAnguire ca in timpul lor si vi cufunda$
in dumneavoastri ingiv5, sd vi spilali cu spdlarea cea sfAnti - cu lacrimile, ca multe suspine si
se nascd in pieptul dumneavoastri, si pomeasci
in zbor spre cer, sd curele calea citre cer pentru
sufletul dumneavoastrd. S-a abitut asupra dumneavoastri pedeapsa lui Dumnezeu, pedeapsd amestecati cu milostivire! Uitafi-vi cum, din
mijlocul intunericului intristdrii care v-a fost trimisi, strdlucegte puternic Ai bineficdtor milostivirea dumnezeiasci! Moartea este o dare pe care
muritorii trebuie si o pliteasci neapira! fiecare om trebuie s-o pleteasci - gi din toatd familia
dumneavoastri cui a trimis-o Dumnezeu? Unui
tAndr atAt de blAnd, de curat! Pentru eL moartea

Nu

25'
D"spre .h"*"." Jumnezeiasci'
Mangaiere pentru rnoarte" finlrrl'
Duspt" pla.tsJ pentru cei care au murit'
Drr-t .zeu p.Jepse;te cu rnilosHvire

l6cut-ajudecifilor negtiute denoi ca odate

cu venirea anului l&[8 sd vi scriu un cuvant nu atAt de salu! cAt de mAngAiere' Dumnezeu vA cheami la cunoaqterea Sa, iar prin aceastd cunoagtere - in fericirea cea vegnic5! Acum vi
cheamd mai limpede, mai risunitor, mai hotirAt. La inceput, chemarea lui Dumnezeu s-a ardtat tainic, prin inclinalia de neinfeles Pe care sufletul dumneavoastre o simtea fald de slujitorii
lui Dumnezeu qi fatd de ascultarea cuvintului
lui Dumnezeu - qi sluiitorul CuvAntului v-a griit
cuvint striin de lingugire, strein de dorinla de a
pl5cea oamenilor! Acum, aceasti chemare s-a vedit prin neaqtePtata rHpire de pe pdmAnt a unuia dintre membrii familiei dumneavoastri: fiul
dumneavoastri a trecut din vreme la veqnicie, a
trecut ca inainte-mergitor al celorlalli membri ai
familiei. Vegnicia qi i-a insuqit pe to$ oamerrii; pe
toli ii agteaptd in sAnul siu necuprins!
74

vi

este mutare la neindoielnicd fericire! TAnirul-inger este acum in cer: futtr-acolo, spre fericitul sdu
locag, va atrage privirile noastre, gi aceste priviri,
curdfite prin lacrimi, vor incepe a privi cu nidej-

de, cu bucurig adeseori la cerul curat 9i sfant.

Chem asupra dumneavoastrd binecuvAntarea
gi mAngAierea dumnezeiasci.

ir,

".rrJ

26'
.r"o"zJ.,i, lirrrr.

este Dumnezeu

mul nu este pe pimAnt ca si se joace cu

lucruri pe nimig nu! Nu este de mici
insemnitate faptul ci Dumnezeu l-a zidit pe om
dupi chipul gi asemdnarea Sa! Nu este de mici
insemndtate faptul ci Fiul lui Dumnezeu l-a rdscumpirat pe ornul cdzut cu sAngele Sdu! Trebuie si preluim aceste induriri ale lui Dumnezeu!
Trebuie sA prefuim atotsfAntul SAnge al Dumnezeu-Omului!.. Nu! Nu le preluiesc dupi cuviinfd cei care dau credinfei o atenlie superficiali
gi trecitoare, irosindu-gi toati atenfa sufletului
pe jucdrii degarte, wemelnice, stricdcioase. Nici
cei care gi-au inchinat toate viata lui Dumnezeu
n-au fdcut nimig n-au adus nici un prinos vrednic de binefacerile dumnezeiegti! Vrednic este si
stea inaintea lui Dumnezeu numai duhul plin
de umilinld gi de smerenie. Numai aceasti vrednicie omeneascd a fost recunoscuti ca atare de
Dumnezeu - gi duhul nostru poate intra in starea aceasta doar cAnd va renunla la toate indeletnicirile degarte.
Pustnicie si vi fie sufletul dumneavoastrd
mort fafi de lume; sfAnt locag sd vi fie sufle77

tul dumneavoastri

- si fie locag al tuturor vir-

tu$lor evanghelice. Degertdciunile si fie inlocuite de lucrurile esenliale gi umbra - de adevir'

De Dumnezeu nu ne Putem apropia altfel decAt
prin spinii necazurilor. Cel ingdduit la Dumnezeu a intrat in vistieria tuturor bunitdfilor, atAt
vremelnice, cAt Ei vegnice. Cdnd Dumnezeu wea
sd apropie pe cineva de Sine irgiduie si vini
asupra lui necaz. Valul care v-a aruncat pe tdrAmul crucii a fost trimis asupra dumneavoastri de Dumnezeu, Care vi iubegte Ei ve alege - a
fost trimis cum i-au fost trimise furtuna gi chitul
Prorocului lona.

27'
Nu existi picate Je neiertat'
Despre J.zttalejJ"' Desp." picatele Je rttotrte
;i J""p*. ""1. ".*" .rrl .r,nt Je rnoarte.
)
Despre

pociinfi.

Despre picatel. crr cuvant

9i cu gfanJul

fAnta Biserici Ortodoxd recunoagte ci nu

existi picat omenesc Pe care si nu il poati spila SAngele Domnul Dumnezeului qi MAntuitorului nostru Iisus Hristos. Ori de cAte ori
s-ar repeta picatul omenesc, SAngele Dumnezeu-Omului il poate spila. Picatele intregii lumi
nu inseamni nimic inaintea S6ngelui atotsfAnt al
Domnul inomenit, care a fost vdrsat pentru noi.
El a fost strdpuns pentru pdcatele noastre 9i zdrobit
pentru fdrddelegile noastre; certarea impdcdrii noastre
asupra Lui, gi prin rana Lui noi toli ne-am aindecat (ls.
53, 5). Nevindecat rimAne doar cel care respinge
singur timiduirea gi mAntuirea diruite lui 9i tuturor oamenilor. Aga de imbelgugat s-a revirsat
asupra noastri mila lui Dumnezeu, incAt chiar gi
picatul cel mai grerl repetat de o mie de ori, Poate fi gters prin pocdinfa omului (vezi viala Cuvioasei Maria Egipteanca in Proloage, la 1. aprilie).

Pociinla inseamnd credinfd, pociinfa inseamni

recunoagtere a riscumpirdrii gi a Riscumpiritorului! Pociinla inseamni insugire a meritelor
Rdscumpdritorului prin credinla in Rdscumpdritor! Pocdinla inseamni lepidare de sine! Pociin(a inseamnh recunoaqtere a ciderii 9i a pierzirii
care au cuprins intregul neam omenesc! Pocdinomeneasci!
!a inseamni lepidare de orice virtute
Pociinla igi pune toati nddejdea in Rdscumpirdtor! Doar meritele Rdscumpirdtorului au tot pretul, un pret de necuprins! Virtulile orneneqti nu
au nici un pref nici micar cel mai mic! Ele primesc pre! de la credinla in Rlscumpdritor, atunci
cAnd prin ele se arati aceasti credinli, cAnd sunt
implinire a voii Riscumpirdtorului! Pociinla acoperi ceea ce liPsegte din virtulile omenegti, ii impropriazd, omului virtufile Riscumpdrdtorului!
Dumnezeu ne-a dat pocdinfa ca ajutor neputinlei
noastre. Ab cat de feluriti gi de mare e neputin!a noastrd! Unii igi urisc picatul, dar s-au obignuit cu el pAnd intr-atAt, ci n-au putere sd lupte
impotriva lui qi nu inceteazi si cadi in pdcatul
cel urAt gi scArbavnic, furali de silnicia deprinderii precumpdnitoare. Limanul ne{ericitului rob al
pdcatului este pociinfa! Ori de cAte ori i s-ar intAmpla sd cadi intr-o nenorocite duhovniceascd, el poate intra in acest limary dregAndu-gi in el
corabia stricati a sufletului. Istoria bisericeasci a
pdstrat urmdtoarea convorbire intre un oarecare
cdlugir care suferea de pe urma picatului 9i unul

dintre cei mai mari binepldculi ai lui Dumnezeu,

imbelgugat in harisme duhovnicegti, care din pricina acestei imbelgugiri primise numele de ,,cel
Mare". Fratele l-a intrebat pe Cuviosul Sisoe cel
Mare: ,,Pdrinte! Ce sd fac? Am cizut!' BitrAnul a
rispuns: ,,Scoali-te!" Fratele a zis iarigi: ,,M-am
sculat gi iar am cdzttt!' BdtrAnul a rispuns: ,,Iardqi scoald-te!" Fratele a zis: ,,PAnd cAnd voi cidea
gi mi voi scula?" Cel Mare a rispuns: ,,Pfnd cAnd
vei fi luat din aceasti via!d." Veli gisi abeasti istorisire in Pateric, preclcrm gi in Proloage, la Viafa
Cuviosului Sisoe cel Mare, pe 6 iulie. Este de presupus cd bineplicutul lui Dumnezeu i-a dat un
asemenea rdspuns unui om care avea nefericita
deprindere a picatului, deprindere ce pare cu neputinfi de biruit. Se intAlnesc oameni cizufi in
aceasti nenorocire. CuvAnful ,, am cdzttt" arati cd
picatul fratelui era grelL de moarte.
Trebuie gtiu! totugi, ci Dumnezeu a dat pociinfa numai gi numai ca ajutor neputin,tei noastre,
nicidecum pentru a ne da nas si picituim. Darul lui Dumnezeu nu trebuie folosit spre rdu; trebuie sd avem fafi de el foarte mare evlavie, chibzuinlFa griji. ,,Cel care innoieqte ciderile sale in
nidejdea pociinfei, a zis SfAntul Isaac Siruf viclenegte fali de Dumnezeu, gi pe unul ca acesta
il ajunge moarte niprasnicd." Trebuie si ne pizim cu toatd sArguinla de orice cddere in pdca!
mici sau mare, ca de un lucru care aratd vrijmigie fafd de Dumnezeu.

Cel mai greu picat este deznddejdea' Acest

pdcat defaimd SAngele atotsfAnt al Domnului
nostru lisus Hristos, respinge atoputemicia Lui,
respinge mAntuirea diruitd de El, arati cd in suflet domneau nidijduirea ire sine 9i trufia, ci era
striin de credinli gi de smerenie. Mai mult decAt de orice alte picate, ca de o otravi ucigaqi, ca
de o fiari cumpliti, trebuie sd ne pezim de deznddejde. Repet deznidejdea este cel mai riu p5cat dintre toate picatele. Deznidejdea aiunsd la
deplindtate se aratd de obicei prin sinucidere sau
prin fapte care sunt totuna cu sinuciderea' Sinuciderea este picatul cel mai cumplit! Cel ce l-a sivArgit s-a lipsit de poc5infd 9i de orice nidejde a
mAntuirii. Sfanta Biserice nu sivArgeqte pentru el
nici o pomenire, nu-l invredniceqte de prohodire
9i il lipseqte de ingroparea ir cimitirul cregtinesc.
Sinuciderii ii urmeazd ca greutate picatele de
moarte, cum ar fi omorul, preacurvia, erezia 9i
celelalte de aceeagi teapd. Degi pdcatele acestea
sunt mai pu$n pierzitoare decAt sinuciderea 9i
decAt deznddejdea care duce la sinucidere, degi
celui care le-a sivArgit ii rimAne putinla pociinlei gi mAntuirii, se cheami totugi ,,de moarte"'
Cel ce rimAne in ele este socotit mort cu sufletul;
cel ce rimine in ele nu e ingdduit de rdnduielile
Sfintei Biserici la impdrtigirea Sfintelor lui Hristos Taine, sd ia parte la sfintele slujbe. Daci moartea il va gdsi nepociit de picatele acestea vegnica lui pierzare este neindoielnicd. Se poate socoti

pocdinta omului care rdmine intr-un picat de

moarte este adevirati numai atunci cAnd se va
lSsa de acel pdcat. Numai atunci poate fi ingiduit la unirea cu Hristos prin impirtiqirea Sfintelor Taine! $i ca atare, dupi picatul de cipetenie,
care este deznldejdea gi sinuciderea, trebuie sd
ne pdzim cu deosebiti sArguinli de pdcatele de
moarte, avAnd in suflet hotdrArea neclintitd de a
nu mai cidea in ele. Daci se va intAmpla nenorocirea sI cidem in vreun pdcat de moarte, trebuie
si ne l6sdm de el firi intArziere, si ne vindecdm
prin pocdinld gi sd ne pizim din rdsputeri pentru
a nu mai cddea in el. Iar daci, dintr-un concurs
nefericit de imprejuriri, se va intAmpla din nou
si cidem in picat de moarte, nu trebuie si ne ldsim pradi deznidejdii, ci trebuie sd folosim iarigi doctoria sufleteasci de Dumnezeu ddruit5,
pocdinla care igi pistreazi toati puterea gi eficacitatea pAnd la sfArgitul viefii noastre.
Existd gi picate care nu sunt de moarte: unele
dintre ele sunt mai grele, altele - mai uqoare. Trebuie mai intAi sd ne dezvilim de picatele grelq
iar apoi gi de cele ugoare. De pildd, imbuibarea
nu este pdcat de moarte; nici iubirea m5ncirurilor gustoase nu este picat de moarte. imbuibarea este mai grosolani gi inso$ti de urmiri mai
vitimitoare decAt iubirea mAncirurilor gustoase, gi ca atare trebuie mai intAi si ne dezvitim
de multa mAncare, gi apoi de mAncarea gustoasd. Oricum, gi pdcatele care nu sunt de moarte,
cd

83

cum ar fi imbuibarea" iubirea mAncirurilor gustoasg luxul, vorbirea degarti, glumele uguratice gi aga mai departe, crescind gi cuprinz6nduJ
pe om, pot ajunge foarte aProape de picatele de
moarte. Picatul care a Pus stipAnire Pe om se
numegte patimi. Patima este supusi chinului celui veEnic, au zis Pirinfii (vezi Cuviosul Nil Sorski, CuvAntul 1), gi ca atare nimeni nu trebuie si
nesocoteasci pdcatele care nu sunt de moarte, ci
trebuie si ludm aminte cu deadinsul ca nu cumva vreun picat si creascd gi patima si se prefacd
in deprindere cu el. Penfru curd$rea de asemenea pXcate gi pentru ca noi si putem lua mai bine
aminte la noi ingine, SfAnta Bisericd a rAnduit ca
fiecare cregtin ortodox si nu vini la Sfanta Taini a Spovedaniei mai rar de patru ori pe an (sau,
daci imprejuririle nu ingiduie altfel, cel pulin o
datd, dar neapirat). SfAnta spovedanie aduce un
indoit folos: di iertare de la Dumnezeu penku
picatele sivArgite qi feregte de noi cideri ir:r pdcate. ,,Ca un frAu, aducerea-aminte de spovedanie
opreqte de la noi cideri in picate sufletul ce are
obiceiul de a Ei le spovedi, griiegte SfAntul Ioan
ScXraruL pe cand picatele nespovedite se sivArgesc iarigi cu ugurinfd, ca gi cum ar fi fdcute in intuneric" (Scara, Treapta a Patra).
Unele picate sunt sdvArgite cu cuvAntul. Acestea nu trebuie deloc socotite neinsemnate! De la
un cuvAnt glumef la un cuvAnt cilcdtor de lege
nu e decAt un pas! Din cuvintele tale oei f gdsit

Unele picate sunt sivArgite cu g6ndul, cu

simtimintele inimii, cu migcirile trupului. Toate acestea nu sunt mirunte, toate sunt wijmigie impotriva lui Dumnezeu! insi cAnd cugetul
gi inima se indulcesc de pdcat, cAnd le place sd{
infiptuiascd prin inchipuirea impestri,tatd, impodobitb gi indelung5, un asemenea picat sufletesc
ascuns este aproape de picatul siv&git cu fapta.
Omul trebuie si fugi din risputeri de toate picatele indeobgte, iar pentru pdcatele in care., din
neputin!5, cade cu fapt4 cu cuvAntul, cu gAndul
gi cu toate simtirile, trebuie sd se pociiascX zilnic
inaintea lui Dumnezeu, lucru care este cel mai
bine de ficut dupi slvArqirea pravilei de seari,
merg6nd spre somn. Pe deasupra, trebuie si-gi
curi,teasci an de an congtiinta micar de patru ori
prin SfAnta Taind a Spovedaniei, iar dacd se intAmpli si cadi in vreun picat de moarte trebuie
sd-l spovedeasci inaintea pdrintelui duhor,nicesc
fird a intArzia cdtuqi de pu$n. Domnul si vi pizeascd de marea nenorocire a sufletului care este
pdcatul de moarte, sI vi ddruiasci puterea de a
vd feri gi de celelalte picate, mari 9i mici! Amin.

84

85

drept, qi din cuaintele tale vei osindit (Mr. t2, 3n,

a zis MAntuitorul. Limba a sdvArgit mari firidelegi: a rostit lepidare de Dumnezeu, hule, juri-

minte mincinoase, clevetiri impotriva aproapelui. Lepidarea de Hristos qi hula impotriva lui
Dumnezeu se numdri printre cele mai grele pdcate de moarte.

28.
Despre rnintrrire.
De ce n.r se pot m&ntrri pasanii,
rn"LorneJanii 9i ereticii. Despre erezii.

D"spr" crltroasterea alewiratei

invifituri

creFtine

e priveligte vrednici de tAnguire amarX sunt creqtinii care nu $tiu in ce consti cregtinismuMar aceastd priveligte se infe$geaze acum aproape neincetat

privirilor;

acestea

sunt mangaiate doar rareori de priveligtea contrard, care negregit e mangaietoare! Rareori Pot,
in gloata cea numeroase a celor ce igi dau numele de cregtini, se se oPreasce asupra unora care
sunt creqtini qi cu numele, gi cu faPta.
imi puneti din nou urmdtoarea Problemi:
,,De ce sd nu se mantuiasce, imi scrieli, pigAnii,
mahomedanii gi aga-numifii eretici? intre ei sunt
oameni cu o mare bunitate. A-i da pierzirii pe
acegti oameni atAt de buni ar fi un lucru potrivnic milostivirii lui Dumnezeu!.. Da! Acesta ar fi
un lucru potrivnic chiar gi raSunii omenegti sdnitoase! Iar ereticii sunt cregtini gi ei. A te socoti
pe tine insug mantuit iar pe membri celorlalte
86

confesiuni - pierduti, este un lucru gi nebunesc,

gi extrem de hufag!"
Mi voi strddui si vi rdspund cat mai pe scurt,
ca multa grdire si nu vatime limpezimea expunerii. Cregtinilor! Voi judecali despre mAntuire,
dar nu gti$ ce e mAntuirea, nu gti$ de ce au oamenii nevoie de ea; in fine, nu-L gtifi pe Hristos,
singurul nostru mijloc de mAntuire! Iatd adevirata invitdturi despre aceasta, invifdtura Sfintei
Biserici Sobomicegti: mAntuirea sti in recipdtarea impertigirii cu Dumnezeu. Tot neamul omenesc a pierdut aceastX impirtigire prin ciderea
protopirintilor. Tot neamul omenesc este o tagmi de fiinle pierite. Pieirea este partea tuturor
oamenilor, atAt a celor imbunitd$fi, cAt gi a riufdcltorilor. Ne zimislim in firidelege ne naqtem in picat. Md aoi pogori tn iad la ful meu pl6nghnd (Fac.37, 35), griiegte SfAntul Patriarh Iacov
despre sine gi despre sfAntul siu fiu, Iosif cel feciorelnic Ei preafrumos! S-au pogorAt la iad dupi incheierea pribegiei lor pdmAnteqti nu numai
pXcitogii, ci 9i dreplii Vechiului Testament. Iati
puterea faptelor bune omenegti, iati preful virtufilor firii noastre c;zute! Pentru a reface impirtigirea omului cu Dumnezeu., altfel spus pentru
mAntuire, era neapArati nevoie de riscumpdrare. Riscumpirarea neamului omenesc a fost sivArgitd nu de un inger, nu de un arhanghel, nu
de vreo alta din fiin.tele inalte, dar mdrginite gi
zidite: a fost sivArgiti de insuqi Dumnezeu, cel

Nemirginit. Pdtimirile

- partea neamului ome-

nesc - au fost inlocuite de pitimirea Lui; lipsurile meritelor omenegti au fost acoperite de vrednicia Lui cea nemesurati. Toate faptele bune omeneqti, care sunt neputincioase 9i se pogoard in

iad, au fost inlocuite de o singuri fapti buni putemici: credinla in Domnul nostru Iisus Hristos.
Domnul a fost intrebat de cdtre itdei: Ce sd facem
ca sd lucrdm lucrurile lui Dumnezeu? Domnul le-a
rlspuns: Acesta este lucrul lui Dumnezeu: sd credeli
in Cel pe Care L-a trimis El (In6,28-29). O singuri
faptd bund ne trebuie pentru mAntuire: credinfa,
insi credinla se aratd prin fapte. Prin credin!5,

doar prin credinli putem intra in impirtigirea

cu Dumnezeu, cu mijlocirea tainelor diruite de
cdtre El. Degeab4 in chip greqit, gAndili qi spunefi cd pigAnii gi mahomedanii care sunt oameni
buni se vor mAntui, adici vor intra in impdrtigire cu Dumnezeul Degeaba vd uitafi la concep$a
contrari acesteia ca la o inovafie, ca la o rdticire strecurati in invildtura Bisericii! Nu! Aceasta este invetetura dintotdeauna a Bisericii celei
adevirate, atAt a Vechiului, cAt 9i a Noului Testament. Biserica a mirturisit dintotdeauna cd unul
singur este mijlocul de mAntuire: Riscumpirdtorul! Ea a mirturisit dintotdeauna ci pdnd 9i cele mai mari virtuli ale firii cizute se pogoard in
iad. Daci drepfii adeviratei Biserici, luminitorii
din care lumina Duhul SfAnf prorocii 9i ficitorii de minuni, care credeau in Rdscumpirdtorul

si vini, dar care s-au sivArgit din aceastX viafd inaintea venirii Lui, daci acegtia s-au pogorAt in iad, cum vreli ca pigAnii qi mahornedanii, care nu L-au cunoscut pe Rdscumpdritor gi
nu au crezut in EL sd primeasc5, pentru faptul
cd vi se par dumneavoastri oameni de treabi,
mAnfuirea, pe care ne-o aduce un singur mijloc
- unul singur, repet -, care este credinfa in Riscumpiritor? Cregtinilor! Cunoagtef-L pe Hristos! InlelegeF cd nu-L cunoagtefi, ci v-a! lepddat
de El, socotind ci m6ntuirea este cu putin.ti firi
Ef pentru nu gtiu ce fapte bune! Cel ce crede ci
te pofl mantui fdrd credinfa in Hristos se leapddd
de Hristos gi, poate firi si igi dea seama, cade in
picatul greu al hulei impotriva lui Dumnezeu.
Ce avea

Socotim, griiegte Sfdntul Apostol P avel, cd prin

credinld se aaindreptdli omul, ffrrd faptele Legii - iar
dreptatea lui Dumnezeu oine prin credinla ?n Iisus
Hristos, pentru toli gi peste toli cei ce cred, cdci nu
este deosebire, pentru cd toli au pdcdtuit Ei sunt lipsili de slava lui Dumnezeu, indreptdlindu-se in dar
cu hnrul Lui, prin rdscumpdrarea cea in Hristos Iisus
(Rom. 3, 28, 22-2Q.Vef replica:,,Sf6ntul Apostol
Iacov cere neapdrat fapte bune; el invafd ci credinF fere fapte este moarti." Cercetafi ce anume cere SfAntul Apostol Iacov. VeS vedea cd el
cere, la fel ca tofi scriitorii de Dumnezeu insuflaf ai Sfintei Scripturi, faptele credinfei, nu faptele bune ale firii noastre cizute! El cere credin-

!i

vie, mirturisitd prin faptele omului celui nou,

89

nu faptele bune ale firii cizute, ce sunt potrivnice credinlei. El citeazd o faptd a Patriarhului
Avraam, faptd din care s-a vidit credinfa dreptului: este vorba de aducerea ca jertfd lui Dumnezeu a propriului fiu unul-niscut. A-!i junghia
fiul ca si-l jertfeqti nu este nicidecum o fapti buni potrivit firii omenegti: aceasta este o fapti bund ca implinire a poruncii lui Dumnezeu, ca fapti a credinfei. Uitati-ve bine in Noul Testament
qi, indeobSte in toati SfAnta Scripturi: veli gisi
cd aceasta cere implinirea poruncilor lui Dumnezeu, cX aceaste implinire este numiti .,,fapte" , cA
in urma acestei impliniri a poruncilor lui Dumnezeu credinla in El devine vie, fiind lucrdtoare;
firi aceasta ea este moarte, fiind lipsitd de orice
migcare. $i, dimpotrivd, vefi gisi ci faptele bune
ale firii clzute, care vin din simfun, din sAnge
din porniri gi din simldmintele gingage ale inimii sunt oprite gi lepddate! Iar dumneavoastri
tocmai pripiditele astea de fapte bune vi plac la
pigAni 9i la mahomedani! Pentru ele, chiar daci
sunt inso$te de lepidarea lui Hristos, a$ vrea si
le dati mAntuirea.
Ciudati este pirerea dumneavoastri despre
rafiunea sindtoasi! De unde gi pAnd unde, cu ce

drept o gXsifi in dumneavoastri? Daci sunte$

cregtiry ar kebui si avefi despre aceasta o conceplie cregtineasci, nu alta, samavolnici sau luati de nu gtiu unde! Evanghelia ne invald cd prin
cidere am dobandit raliunea cea cu nume min90

cinos, ci raliunea firii noastre cizute, oricare ar

fi valoarea ei naturalS, la orice treapti de sofisticare ar fi ajuns prin erudilia lumeascS, p ilstreazd
valoarea pe care i-o di ciderea: rimdne raliune
cu nume mincinos. Trebuie s-o lepidim, trebuie
sd ne incredinfdm cilduzirii credintei: sub aceasti ciliuzire, la vremea potriviti, dupd nevoinle
insemnate in buna credin!5, Dumnezeu ii diruiegte robului Siu credincios intelegerea Adevirului, altfel spus ratiunea duhormiceasc5. AceastX ratiune poate gi trebuie recunoscuti ca rafiune
sdnitoasd: ea este credinla cea adeveritd pe care
SfAntul Apostol Pavel a descris-o atAt de bine in
capitolul 11 al Epistolei sale citre evrei. Temelia
ra$unii duho'rrnicegti este Dumnezeu. Pe aceastd
piatrd tare se zidegte ea, gi de aceea nu se clatini
gi nu cade. Iar ,,rafiunea sindtoasi" de care vorbili dumneavoastri noi, cregtinii, o socotim raliune atAt de bolnavi, atAt de intunecati qi rdticiti, incAt vindecarea ei nici nu se poate sdvArgi
alffel decAt prin tiierea cu sabia credintei tuturor
cunogtinlelor care o alcStuiesc qi prin lepidarea
ei. Iar daci am recunoatte-o - pe un oarecare temei gubred, tulbure, pururea schimbdtor - drept
sinitoasi, afunci e4 ,,sdndtoasd" cum este, negregit fl va lepdda gi pe Hristos. Lucrul acesta este dovedit de experienld. $i ce vd spune raliunea
dumneavoastrd sinitoasi? Ci a recunoaqte pierzarea oamenilor buni care nu cred in Hristos este ceva contrar ei? Mai mult decdt atAt: ci aceas-

pierzare ar fi potrir,nicd milostivirii unei fiin!e atotbune ca Dumnezeu. Bineinfeles, ali avut
descoperire de Sus despre acest lucru, despre
ceea ce este potrivnic Ai ceea ce nu este Potrivnic milostivirii lui Dumnezeu? Nu? Dar rafiunea
dumneavoastrX sdnitoasd aratd asta. A! RaSunea dumneavoastri senetoasd!.. $i totuqi, cu ra!iunea dumneavoastri sdnitoasi, de unde ali scos
cd pute!, cu propria minte omeneascd mdrginiti, si inlelegeli ce este potrivnic Ai ce nu este Potrivnic milostivirii lui Dumnezeu? Dafi-mi voie
sd-mi rostesc gAndul: Evanghelia, altfel spus invifXtura lui Hristos, altfel spus SfAnta ScripturS,
altfel spus SfAnta Bisericd Soborniceasci, ne-au
descoperit tot ce Poate cunoagte omul despre
milostivirea lui Dumnezeu, care covArqegte orice filosofare, orice infelegere omeneasci, care este de neajuns pentru ele. Zadarnicd' este trufia
minfii omenegti atunci cAnd incearcd si-L hotirniceasci pe Dumnezeu, Cel fdrd hotar, cAnd incearci sd explice inexplicabilul, sd supund judecisi sale... pe cine? Pe Dumnezeu! O asemenea
intreprindere este o intreprindere satanic5!.. Tu,
care ifi dai numele de cregtin gi nu gtii invdldtura
lui Hristos! DacX din aceasti inviliturd cereasci, harici, nu ai invd{at cd Dumnezeu e de nepitruns cu mintea, du-te la qcoald, ascultd ce inva!5 copiii acolo! Profesorii de matematici le explici, vorbind despre teoria infinitului, ci acesta,
ca mirime infiniti, nu se supune legilor cirora

le sunt supuse mdrimile finite - numerele -, cd

rezultatele lui pot fi cu desivArgire opuse rezultatelor numerelor. Iar tu, vrAnd si statomicegti
legi lucririi milostivirii lui Dumnezeu, zici: ,,Asta se potriveEte cu ea, asta este potrimic ei!" Ea
se potrivegte sau nu cu ratiunea ta ,,sdndtoas|" ,
cu concep$ile gi cu senzaliile tale! Oare din asta reiese cd Dumnezeu este obligat sd inleleagi
gi si simti aga cum infelegi gi aga cum simfi tu?
Or, tocmai asta ceri tu de la EMatd un lucru cAt
se poate de nechibzuit gi intru totul trufaq! Agadar, nu invinui judecifile Bisericii de lipsd a bunului sim! gi a smereniei: acesta e neajunsul tiu!
Ea, SfAnta Biserici, nu face decAt si urrneze neabdtut invdldturii lui Dumnezeu despre lucririle
lui Dumnezeu, pe care i-a descoperit-o Dumnezeu Insugi! O urmeazi ascultitori toti fiii ei cei
adevdra$, luminAndu-se prin credinfi, cilcAnd
in picioare raliunea ingAmfati, care se ridici impotriva lui Dumnezeu! Credem cd putem gti despre Dumnezeu numai ceea ce Dumne zeu abinevoit si ne descopere! Daci ar fi o alti cale cdtre cunoagterea de Dumnezeu, o cale pe care si
o croim mintii noastre prin propriile puteri, nu
ne-ar fi fost ddruit5 dumnezeiasca descoperire.
Ea ne-a fost dati pentru ce avem neapirati nevoie de ea. Agadar, degarte gi mincinoase sunt interpretdrile proprii gi riticirea minSi omenegti!
Spunefi: ,,Ereticii sunt tot cre$tini." De unde
afi mai scos-o gi pe asta? Numai un om care igi di

92

93

ti

numele de cregtin fdrd sd gtie nimic despre Hristos se va socoti, in adAncul negtiinlei sale, cregtin
de acelagi fel ca ereticii gi nu va deosebi sfAnta credinld cregtineascd de odraslele blestemului - ereziile hulitoare de Dumnezeu! Alffel judeci despre aceasta cregtinii adevira$! Numeroase cete
de sfinfi au primit cununa muceniceascS, au ales
mai degrabi cele mai cumplite chinuri, inchisoarea, surghiunul decAt sd se invoiasci a avea impdrtdgire cu ereticii in invdlitura de Dumnezeu
hulitoare a acestora. Biserica Soborniceascd a socotit dintotdeaun a erezia un picat de moarte, a
socotit dintotdeauna ci omul molipsit de cumplita boald a ereziei este mort sufletegte, striin de
har gi de mAntuire, pdrtag al diavolului 9i al pierzdrii acestuia. Erezia e un pdcat al minfii. Erezia
este un pecat mai mult diavolesc decat omenesc;
ea este fiici a diavolului, niscocire a lui, necredinli apropiati de inchinarea la idoli. Pirin$i
numesc de obicei inchinarea la idoli ,,necredintj", iar erezia - ,,rea credinti". in inchinarea la
idoli, diavolul primea cinstire ca un dumnezeu
de la oamenii orbi,ti, iar prin erezie ii face pe oamenii ce orbecdie pirtagi ai picatului sdu de cipetenie: hula impotriva lui Dumnezeu. Cine va
citi cu luare-aminte Actele Sinoadelor Ecumenice
se va convinge cu uqurin!6 ci ereticii au un caracter cu totul satanic: va vedea cumplita lor fifimicie trufia lor cea nemisuratd, va vedea purtarea
lor alcituiti din minciuni neconteniti, va vedea

ci ei sunt dedali la tot felul de patimi josnice, va

vedea ci ei, atunci cdnd le sti in putere, nu se dau
in lituri de la cele mai cumplite firidelegi. Deosebit de grditoare in aceasti privinfd este ura lor
cea neimpicatd fald de fiii Bisericii Adevirate gi
setea de sAngele lor! Erezia este uniti cu impietrirea inimii, cu o cumpliti intunecare gi vitimare
a minFi; se lne cu indiritnicie in sufletul molipsit de ea, gi greu este pentru om si se vindece de
aceasti boald! Orice erezie cuprinde huld impotriva Duhului SfAnt: ea huleqte fie dogma Sf6ntului Dutu fie lucrarea Sf6ntului Dutr, dar neapirat il hulegte pe Sf6ntul Duh. Esen,ta oricirei
erezii este hula impotriva lui Dumnezeu. SfAntul Flavian, Patriarhul Constantinopolului, care
a pecetluit cu sAngele sdu mdrturisirea credinfei
adevirate, a rostit hotdrArea Sinodului Local de
la Constantinopol impotriva ereziarhului Eutihie
in cuvintele urmitoare: ,,Eutihie, pAni acum preot gi arhimandri! a fost dat in vileag pe deplin
atAt de faptele lui din trecuL cAt gi de lSmuririle
lui de acum ci este pirtag rdticirilor lui Valentin Ei Apolinarie, ci urmeazi cu indiritnicie hulei lor impotriva lui Dumnezeu, cu atAt mai mult
cu cat nici mXcar n-a bigat in seami sfaturile gi
povelele noastre spre primirea invdfiturii celei
sdnitoase. Drept aceea, plAngdnd Ei suspinAnd
pentru pieirea lui cea desivArgiti, vestim in numele Domnului nostru Iisus Hristos c5 el a cdzut
in huli impotriva lui Dumnezeu, ci este lipsit de

tot cinul preolesc, de impirtdgirea noastrd qi de

cArmuirea ministirii sale, dAnduJe de gtire tuturor celor ce vor sta de vorbi cu el sau vor merge
la el de acum inainte ci vor fi supugi afuriseniei."
Aceasti hotirAre este un model al pdrerii generale a Bisericii Sobomicegti despre eretici; aceasti hotirAre a fost recunoscuti de toatd Biserica
gi intiriti de Sinodul Ecumenic de la Calcedon.
Erezia lui Eutihie stdtea in aceea cI el nu mirturisea in Hristos dupi intrupare doud fi4 aqa cum
mirfurisegte Biserica, ci recunoqtea doar singuri firea dumnezeiasci. Veli spune: ,,$i atAt, asta e
toati vina lui?.." Caraghios prin lipsa lui de cunoa$tere adevdrati gi cumplit de jalnic prin miezul gi urmirile sale rispunsul dat de o oarecare persoani sus-pusi invesdte cu puterea acestei
lumi, SfAntului Alexandru, Patriarhul Alexandriei, cu privire la erezia ariand! Persoana cu pricina
il sfituiegte pe pakiarh si pdstreze pacea, si nu
stAmeascd gAlceavi, care este atAt de potrirmici
duhului cregtinismului, din pricina unor cuvinte; scrie ci el nu gdsegte nimic condamnabil in invdlitura lui Arie, ci doar o anumitd deosebire in
modul de exprimare. Acest ,,mod de exprimare
in care nu este nimic condamnabil", observi istoricul Fleury respinge Dumnezeirea Domnului
nosku Iisus Hristos - numai atat! Agadar, deramd toatd credinta cregtini - numai atAt! Remarcabil este faptul cd toate ereziile din vechime, sub
felurite m6gti schimbdtoare, nizuiau spre un sin-

gur scop: ele respingeau Dumnezeirea CuvAnfului gi ristdlmdceau dogma i.rtrupam. Cele mai
noi se striduie in primul rAnd sd respingi lucririle Sfdntului Duh: cu hule ingrozitoare, ele au lepidat dumnezeiasca Lifurghie, toate tainele, toate lucrurile in care Biserica Soborniceasci a recunoscut dintotdeauna lucrarea SfAntului Duh. Ele
numesc lucrurile acestea,,rAnduieli omenegti",
ba chiar qi mai obraznic: ,, supers hfe" , ,,r|tdcire"
Bineinfeles, in erezie nu vedefi nici tAlhirie, nici
hofle? Poate doar pentru cd n-o socoti'$ picat? in
ea este lepidat Fiul lui Dumneze4 in ea este lepddat 9i hulit Duhul SfAnt - nurnai atatl Cel care
a primit 9i line o invildturi hulitoare de Dumnezerl cel ce rostegte huli impotriva lui Dumnezeu
nu tAlhireEte, nu furd, chiar face faptele cele bune
ale firii cizute! Cum poate Dumnezeu si-i refuze
m6ntuirea?!.. Toati pricina ultimei dumneavoastri nedumeriri, ca gi a fufuror celorlalte, este profunda necunoagtere a cregtinismului!
Si nu credefi ci aceasti necunoagtere este un
neajuns de micd insemnitate! Nu! Urmdrile ei
pot fi pierzitoare, mai ales acum, cAnd in societate circuli nenumirate cirticele cu titlu cregtiry dar cu invSlituri sataniceasci. Negtiind adevirata invitituri cregtin5, pute$ primi un gAnd
mincinos, hulitor de Dumnezeu, drept adevir,
vi-l puteli insugi, iar odati cu el vi vefi insugi Ei
pierzarea vegnici. Hulitorul de Dumnezeu nu se
va mAntuil Acele nedumeriri pe care le-ati exprir.

mat deja in scrisoarea dumneavoastri sunt niqte vrdjmagi cumplili ai mAntuirii dumneavoastr5. Miezul lor este lepidarea de Hristos! Nu vi
jucafi cu mAntuitea dumneavoastr5, nu vi jucafi!
Alffel, veli plAnge vegnic. lndeletnicili-vi cu citirea Noului Testament gi a Sfinlilor Pdrinli ai Bisericii Ortodoxe (nu a Terezelor, nu a Franciscilor
gi a celorlalli smintili apuseni pe care Biserica lor
eretice ii dd drept sfin!i!); cerceta$ la Sfinfi Pdrin$ ai Bisericii Ortodoxe cum trebuie inleleasi
corect Scriptura, ce fel de viefuire, de gAnduri 9i
simfiminte se cuvine sd aibd creqtinul. Pomind
de la Scripturi 9i de la credinla vie, si-L cerceta$
pe Hristos gi si cercetali cregtinismul. Inainte de
a veni ceasul cel infricogitor in care vd ve$ infijudeca! dobAndili in$ga lui Dumnezeu spre a fi
dreptifirea Pe care El o dd in dar tuturor oamenilor prin cregtinism.

29.
Crucea este ..rrrrrJ alegerii Jurnnezeie;ti.
Prin peJeapsi, DomnJ.L".ota lo
cunoaSterea Lrri cea mai inJeapro.pu, c.r"

aluce

Lunitilil. c.l. o.qrric.

eagteptati qi grea cruce a cdzut pe umerii dumneavoastri! Ea a fostinsd trimisi

de Dumnezeu... A venit, s-a apropiat pe nebdgate de seami, a apisat deodat5, cu toati greutate4 asupra umerilor - gi ferici$ cei ce s-au invrednicit si primeasci asupra lor crucea Domnului! Fericit sufletul care va primi gi va purta cu
mirime de suflet crucea Domnului!
Crucea este semnul alegerii dumnezeiegti, pecetea lui Hristos. Cu aceasti pecete ii pecetluiegte Hristos pe ai Sii. Semnul acesta e zugrevit pe
iubilii lui Dumnezeu de citre ingerii Atotfiitorului. ,,Daci vezi pe cineva ci tr;iegte fdri necazrr| in bunistare neconteniti, zice Cuviosul
Marcu Ascetul, sd gtii ci il agteaptd dupi moarte
judecati nemilostivi." To$ sfinlii au recunoscut
ca adevdr nestrdmutat faptul ci cel ce duce viald
fdri necazuri este uitat de Dumnezeu. ,,Nu cduta desdvArgirea cregtin5" spune unul dintre ei, in
99

virtulile omeneqti: ea nu este acolo; ea e Pistrati

in chip de taini in crucea lui Hristos!" Orice virtufi ar fi sivArqit sfinfii, ei le socoteau nedepline
gi neindesfulitoare daci nu le incununa crucea
lui Hristos, daci nu le pecetlui4 dacd nu le adeverea crucea lui Hristos. Trec pe calea pizitd de
heruvim doar cei ce au cu sine zapise pecetluite
cu pecetea lui Hristos.
Mila lui Dumnezeu fali de dumneavoastri
s-a ar5tat de-a lungul intregii dumneavoastri
vieli gi prin binecuvAntarea dumneavoastri cu
fericire in familie, gi prin binecuvAntarea slujirii
pe care o aduceli larului 9i patriei. Aceeagi mili
dumnezeiasci se arati gi prin crucea care v-a fost
trimisd. Pedeapsa lui Durnnezeu nu e pedeapsi
omeneasci!.. mfia lui Dumnezeu nu e mAnie
omeneasci! Domnul pedepsegte gi iubeqte! El vi
cheami si-L cunoagtefi cAt rnai indeaproape. Cunogtinfa de scurti vreme cu putemicii pimAnfului aduce cinstiri vremelnice gi bogilie pirutd;
cunoagterea aminunlitd a lui Dumnezeu aduce
bunitigile cele veqnice, vederea slavei dumnezeieEti, impirtigirea de aceasti slavi.

30.
Despre existenf" i"Jului ;i a
cLinurilor ve;nic..
Cel ce respinge fie ;i o singur; Jogrni Jin
inwifitura lui llristos se l"ape& J. H.istos.
D"spre rafiunea cu nrrrrre rnincinos

e indoiegti de existenla

iadului gi a chi-

nurilor vegnice, repetand fraza acum la

modi: ,,Lucrul acesta nu se potrivegte cu milostivirea unei fiinle atAt de bune ca Dumnezeu."
Ah, prietene! Poate, oarg o fiin!5 atAt de slabd gi mdrginiti ca omul si judece de capul lui
despre Dumnezeu, Fiinla Nemirginitd, Care e
mai presus de toati infelegerea gi judecat4 poate si tragi concluzii despre Dumnezeu privind
la sine insugi? LasI deoparte propriile judecili qi
crezi din toati inima in tot ce ne invali Evanghelia! insugi MAntuitorul a zis: 9 i aor merge acegtia la
chinul aegnic (Mt. 25, 46); altundeva a zis: tn iad ridicilndu-Ei ochii... (Lc.16,23). M6ntuitorul a zis ci
existi iad, cA existe chinuri vegnice; ce po$ tu si
obiectezi? Daci ai face vreo obieclie ar insemna
ci te indoiegti de adevirul cuvintelor MAntuite
rului, ci le respingi. Cine respinge fie gi o singu101

ri

se leapidi
de Hristos. Gdndegte-te bine: indoiala ta nu este

dogmi din invSldtura lui Hristos

un picat chiar atat de ugor, iar daci !i-o vei insugi, daci o vei infdptui prin cuvinte, vei cidea
in picat de moarte. Un singur cuvAnt de credin!i poate si mAntuiascd gi un singur cuvAnt de
necredingd poate si piardi sufletul. TAlharul L-a
mirturisit pe Hristos in ceasul morfii, fiind deja
pe cruce, gi gi-a deschis prin asta porlile Raiului;
fariseii, lepddAnd Adevdrul L-au hulit pe Duhul
Sf6nt, Ei prin asta au pierit. Din cuointele tale oei

(Mt.
12,37), a vesttt MAntuitorul. Daci vei ingidui raliunii tale si obiecteze impotriva furviliturii lui
Hristos, va gisi mii gi mii de obiecfii: ea este inepuizabil5 atunci cAnd ii ingiduim si se molipseascd de reavoinfd fafi de Hristos. Putin cite
pufry ea va respinge toate dogmele cregtineEti!

fi

gdsit drept, gi din cuointele tale aei

fi

oskndit

noutate aceasti roadd a judecdtii neinfrAnate gi samavolnice; cAf, atei, cAli hulitori impotriva lui Dumnezeu n-au apirut pe lume in urma
ei! Pe dinafari, pentru ochii lipsi$ de experienfi,
ei pireau de o inteligenfi sclipitoare, oameni care au rupt lanlurile gi au iegit la libertate, care au
descoperit adevirul gi l-au ardtat restului omenirii. Urmirile au aritat insi cA pirutul lor adevir
este rdtdcirea cea mai cumplitd gi pierzitoare. Cu
rAuri de sAnge au fost spdlate ideile mincinoase,
gi prin spilarea aceasta tot nu s-a curifat mintea! InspiimAntitor lucru este a pita mintea cu

Nu

eo

102

minciuna: sAngele omenesc nu-i in stare si spele petele acestea cumplite! Pentru aceasta, omenirea avea nevoie de SAngele Dumnezeu-Omului. Ea a primit SAngele acesta, s-a spdlat in el
gi s-a curdfat! linuti de mAna credintei, a iegit
la lumina adeviratei cunoagteri de Dumnezeu gi
de sine - a iegit acolo din prdpastia addncd gi intunecati a raliunii trupegti, cu nume mincinos.
Aceasti ratiune il cheami pe om inapoi in pripastie, gi omul ia aminte la chemarea ucigitoare.
Ce este de mirare? Omul gi-a pIshat caracterul:
in Rai, care era plin de buna mireasmd gi desfitarea dumnezeiascd, nu s-a dat in ldfuri a crede
in cuvintele amigitoare ale diavolului.
Prietene! Tu egti cregtin, midular al Bisericii
Ortodoxe a Risiritului; rimAi credincios trupului duhormicesc al cirui midular egti, pistreazi
unirea cu SfAnta BisericS" cdreia ii aparfii, pistteazd-p. ca pe o comoari neprefuiti vrednicia
duhor,niceasci! Neputincios fiind, nu te apuca sX
judeci despre dogme: acesta este un hdu addnc, o
mare primejdioasi, in care s-au inecat mulfi coribieri neiscusiti, care au nidijduitin ei ingigi. Fdrd
de primejdie, cu nddejdea unui folos duhovnicesc
imbelgugat pot pluti pe valurile minunate ale teologiei numai cei a ciror cArmi - mintea - este
finuti de dreapta Duhului. Dupi cum sfituiegte
SfAntul Apostol Pavel, doboari orice gAnd care
se ridici impotriva infelegerii, rafunii lui Hristos (v. II Cor. 1O 5). Nu intra in sfad5" nici mdcar
103

in discuSe cu indoielile gi obiecSile cdrora le di

nagtere rafunea cu nume mincinos; taie cu sabia
credinlei capetele acestor qerpi indati ce scot capul din gdurile lor! Aga vei lucra drept gi sigur,
fir chip vrednic de cineva care s-a unit cu Hristos
odati pentru totdeauna. Inainte de unire este loc
penku stat pe gAnduri; dupi ircheierea unirii, a
sta pe gAnduri este deja o fdridelege. Nimic, nimic sd nu strice, sd nu clatine credinciogia ta! Ah!
Cel ce n-a intrat in unire este mai pulin nesuferit decAt triditorul. Cu smerenie pleaci grumazul tiu sub jugul cel bun; du o viald evlavioasi;
mergi mai des la bisericd; citegte Noul Testament
gi scrierile Sfinfilor Pirin$; fi bine aproapelui: la
vremea potrivitd, dumnezeiasca invdlituri a lui
Hristos, din care sufli sfinlenia gi adevirul, se va
impropria sufletului teu. Afunci nu se vor mai
apropia de el nici un fel de indoieli. tnvi,titura
lui Hristos, fiind dumnezeiasci, e mai presus de
fire; ea este accesibiH minlii omenegti doar prin
mijlocirea credinfei. Este o intreprindere nebuneasci a explica prin ra'$onamente omenegti ceea ce e mai presus de fire, care, evident nu poate
si iasd din sfera generalului, obignuitului, naturalului. Urmirile acestei intreprinderi nebunegti
sunt absurditatea, nenumiratele obieclii impotriva credinfei, respingerea nefirescului, chiar dacd
nefi rescul acesta este dumnezeiesc.
ceea ce fac, de cele mai multe ori oamenii
se contrazic singuri. Se pizesc ca sd nu le intre

gunoaie in ochi, insi mintea - acest ochi al sufletului - nu se gAndesc deloc si gi-o pdzeasci, ci o
murdiresc cu gunoaie de tot felul. Domnul a poruncit si ne pizim mintea, fiindci ea este cdliuza omului. Dacd mintea se va abate de pe calea
adevdratS, toati viata omului devine o ritdcire.
Pentru ca mintea si se abati de pe calea adeviratd nu este nevoie de mult: ajunge un singur g6nd
mincinos. Chnd ochiul tdu este curat, spune M6ntuitorul atunci tot trupul tdu e luminat, dar cind
ochiul tdu e riu, atunci Ei trupul tdu e intunecat. la
seama, deci, ca lumins din tine sd nu fie intuneric (Lc.
1,1,,34-35).Iar noi nu pdzim deloc aceastd poruncd atotsfAnti; nu luim seama ca lumina noastri,
adici minte4 si nu se facd intuneric, aruncdm
ea vrute Ei nevrute; ea devine intuneric cu toful
gi revarsi intuneric peste toati purtarea noastrS,
peste toati via,ta noastri. De unde s-au niscut in
sufletul tiu gAnduri care vrijmigesc impotriva
lui Dumnezetl gAnduri de necredinfi pierzdtoare gi cugetare deqarti? Firi irdoialS ci ai citit cu
grimada tot felul de judecif neintemeiate despre
religie, in care este atat de bogatd vremea noastri
cea atAt de siraci in adevirate cunogtinte religioase. ,,Nimic nuJ indreapti atdt de mult pe om
spre hula impotriva lui Dumnezeu ca citirea cirfilor ereticegti", a zis Cuviosul Isaac Sirul. Lasd-te
de aceste lecfuri dezordonate, care umplu mintea
cu idei confuze, gregite, care o lipsesc de fermitat9 de independenfi, de viziunea corect5, care o

1.O4

105

it

ir

aduc in starea de govtriald sceptici. Ocupi-te cu

studierea temeinicd a Bisericii Risiritului potrivit Predaniei sale, care este cuprinsi in scrierile
SfinSlor Pirinf. Faci parte din aceaste Biserice?
Este de datoria ta s-o cunopti cum trebuie. Uiti-te
cdt de bine igi cunosc religia eterodocqii Apusului! Ce.i drep! pentru ei este mai ugor si-gi cunoasci credinfa amdnunfit. Papistagul numai ce
a crezut in papa ca in Dumnezeu, gi a ficut totul:
este papistag desivArgit gi poate sd faci nebunii
dupi pofta inimii! Protestanhrl numai ce se indoiegte de toati Predani4 protesteazd impotriva
intregii invilituri a lui Hristos - pdstrAndu-gi, to.
tugi, numele de cregtin -, a ficut toful: este protestant pe deplin. Ajung6nd la aceasti ,,desivArgire", atAt romanul, cAt gi protestantul scriu cirf
in multe volume; cir,tile lor sunt trcircate pe vapor gi merg la noi si caute cititori. Nu citi ceea
ce au scris oamenii acegti4 firi si infeleagi nici
ei ce scriu! Ttr, aga cum e moda general5 acum,
cunogti atAt de pu$n religia cregtini, incAt po$
foarte ugor str iS insugegti vreo idee mincinoasi
9i si if, vatdmi cu ea sufletul. Iadul existl 9i chinul vegnic efst5; file inexistente in ce te privegte
printr-o viafi evlavioasd!
Socot cd rdspunsul meu este incheiat, iar ceea ce voi spune in continuare e un tribut adus
prieteniei noastre. Nu! Nu un tribub hebuie
sd-i spun alffel. Este o vorbire in degert, la care mi dug tohrgi, sinceritatea gi prietenia. Ade106

seori am avut prilejul si aud gAndul de indoiali pe care l-ai exprimat tu acum, sprijinit tocmai
cu dovada pe care o aduci tu, cum ci existenfa
iadului gi a chinurilor vegnice nu este compatibild cu milostivirea lui Dumnezeu. Odatd, dupi
o asemenea discu$e, dupd ce a plecat vizitatorul cu care sttrtusem de vorbd, am cizu! ftrrd si
bag de seami, pe gAnduri. brima imi era intristatd, fird sd fi fost absorbit, totugi, de vreun gAnd
aparte. ln aceasta consta impresia p"
Li-o
ldsase vizitatorul. $i cum sd nu rdm6n""."
cu o impresie histd de vreme ce auzisem un cregtin care indriznise sd-L contrazici pe Hristos insugi,
care indriznise si socoati cuvintele insuqi Ade-

vdrului-Dumnezeu drept minciuni, drept niscocire a superstifiei! Cum si nu rimAn cu o impresie tristi de vreme ce vizusem ci este lepidati mila lui Dumnezeu, pe care e in stare si o
primeasci gi s-o pdstreze nurnai dreapta mirturisire a dogmelor credin,tei cregtinegti, credinfd
pe care o dd Insugi Dumnezeu, gi cd drept motiv
pentru aceastd lepddare este invocati o degarti filosofare omeneasci despre milostivirea lui
Dumnezeu! Deodati, mi-a venit un gAnd imbiindu-mi cu o cdldtorie prin toati lumea. GAndul
era atAt de luminos, mi-a pricinuit un simfdmAnt
atAt de pldcut, incdt n-am goviit deloc. increzdtoq, m-am invoit. Purtat de el, plutesc ca trh-un
balon. Vid toate firile, nimic nu mi opregte din
drumul meu, gonesc pe lAngi munp mai presus
107

de nori, trec cu iuleald peste rAuri, peste lacuri 9i

peste miri. intr-un timp foarte scurt am cercetat
ioatd lume4 gezAnd linigtit in fotoliul meu' Ce

vizut in vremea cildtoriei? Pdtimirea omenirii. Da! Am vizut suferinle atit hzice, cAt gi morale; n-am irtAlnit nici un om care si nu fi suferit. Am vizut suferinfi in palate 9i pe tronuri; am
vdzttl-o in mijlocul revdrsirii belgugului' Acolo
unde trupul era sdndtos 9i situl, inima era fliam

m6ndd gi bobrav5, nu mai putea indura durerea

cumplitd, gemea fdrd incetare. Am vizut oameni
intemnifafi, ingropaS Pentru toate viala in temnile indbugitoare gi intunecate; am vdzut oameni
care sdpau in adAncurile pimAntului, acolo unde
lumina soarelui nu aiunge, unde in sunet de l;inluri gi de ciocane gi de tAmlcoape se scoate aurul - mijloc ca unii si se desfete prin nenorocirea
necurmati a celor care il bcot. Am vtrzut in statele cele mai civilizate familii intregi care mor de
foame; am vizut o mare parte a populaliei suferind de sdricie gi de lipsa morahti$i. Am vizut
omenirea injositi de flridelegi! Am vdzut omenirea schimonositi de r6ticiri! Am vizut omenirea sluliti de barbarie! Am vizut omenirea adusi la aserndnarea cu dobitoacele necuvAntitoare
sunt vAEi cu fiarele ripitoare! Undeva' oamenii
nali ca nigte animale; altundeva sunt vAndufi 9i
cumpiraf ca o marfi neinsuflefitS, ca nigte vite,
gi la tArgul acesta marfa e ieftind: are mai pulin
pre! decAt vitele. Altundeva, omul triieqte aproa108

pe ca un dobitoc necuvAntdtor; altundev4 trdiegte ca o fiari cumpliti, gisind plScere in virsarea

de sAnge devorAndu-i cu o veselie turbati, ieqidin minS. Ah! Mai bine si nu exigti decAt sd

ti

exigti intr-un fel atAt de crAnceo atat de cumPlit!

Iati tabloul vie$i omenegti obignuite de pe pimdnt! Trebuie si amintim gi de nenorocirile cirora le este supusd omenirea adeseori gi in multe
locuri: la cutremurg la epidemii, la rizboaiele civile, la sabia cuceritorilor., care varsi din belgug
sAnge atunci cAnd se afld in mAna unui Batu sau
Tamerlan. $i iati cd au trecut deja cAteva mii de
ani de cAnd pe pdmAnt genera$ile vin una dupi
alta doar ca si sufere. Totugi, Dumnezeu, Ficitorul 9i StdpAnul a toate, Cel Atotputemic gi Atotbun, vede asta. Acest riu cumplit in care suferi
neamul omenesc pe pdmAnt nu-L impiedici pe
Dumnezeu sd rimAni Atotbun. OricAt am adiuga numere la infinit oricAt le-am scidea din el,

infinitul nu se schimbi, tot infinit rdmine!.. Dar

daci e si privim aga pimAntul pe care au suferit
pe rAnd pe care au murit cu o moarte mai mult
sau mai pu$n cumpliti atAtea generagir, gAndul
la iad gi la chinurile vegnice inceteazi a mai fi
ciudat!.. Neamul omenesc este o tagmi de fiinle
cdzute. PimAntul e un pridvor al iadului, unde
sunt primele pedepse ale pdcdtogilor. MAntuitorul a ficut din el un pridvor al Raiului.

31.
Despre evenirnetrtele politice Jitt Errtop"
pr"rrr.rEatoare lui
"nJui 1848. S"m.r.l.
AntiLrist. Nazuinlt generali nrrrn.i spr" cele
rnateriale gi uitarea J" c"l. t"p.tic.

z1 crisoarea dumneavoastri din

...

b.i" u-

decemprimit-o: atunci eram foarte sle-

bit. Lucrarea unei doctorii putemice 9i folositoare mi linea la pat in cea mai mare parte a timpului, toropindu-mi caPul intr-aga un hal, incat
nu am mai fost in stare si md ocup cu vreo indeletnicire a minlii. Ca atare, atAt fafi de dumneavoastri, cAt gi fali de mulli al$i m-am ficut vinovat prin acelagi lucru: ticerea.
CAnd am auzit de intAmpldrile care schimbe
fala pimAntului nu am simSt nici uluire, nici interesul care se trezegte cAnd auzi de ceva nou.
CAnd am auzit de intAmplirile acestea parci aq
fi auzit de moartea unui om care de multd vreme
suferea gi era istovit de o boald incurabild, omorAt de viu prin aceaste boale inainte de a fi omorAt prin moarte. Aga mi s-a pdrut dintotdeauna
Europa,,civilizatd". PAnd gi mie mi s-a pdrut ciudati lipsa mea de mirare. Pe cAnd stdteam Ei mi
110

gAndeam la aceastd rXceali a mea, mi-am amintit deodati cuvintele MAntuitorului: Iar cind aeli
auzi de rdzbonie, gi de zt:onuri de rdzboaie, sd nu ad
tulbura{i, cdci trebuie sd fie, dar incd nu aa fi sfhrgitul. $i se oa ridica neam peste neam gi imPdrdlie peste impdrd{ie, aor fi cutremure pe alocuri gi foamete gi
tulburdri aor fi. Iar acestea sunt inceputul durerilor
(Mc. 13, 7-8). Aici este cu deosebire vrednic de
luat in seamd faptul ci - gi asupra acestei spuse
a Evangheliei m-am oprit totdeauna - cel din urmi semn al durerilor de incepuf care trebuie si
premeargi bolii finale - Antihristului - este aritat de Scripturi ca fiind tulburdrile.

Ra$onalismul, cu imperativele sale, nu se

poate opri din migcarea sa, intrucAt are ca temelie raliunea omeneasci cea pururea schimbdtoare. Este de agteptat ca boala si evolueze din riu
in mai riu. Aceasta a inceput sd zguduie linigtea
popoarelor de la inceputul secolului trecut pe
mdsurd ce trece timpul, lucrarea ei este tot mai
cuprinzitoare gi mai pustiitoare. Din lucrarea finald, la scard mondiali, a bolii acesteia trebuie
si apard ,,omul f5ridelegii", geniul geniilor, aga
cum din revolulia francezd s-a ndscut preinchipuirea lui - colosalul geniu Napoleon. Ce m-a izbit mai mult decat intampHrile de acum? M-au
izbit pricinile acestor intAmpliri: nizuinla de obgte a tuturor numai gi numai spre cele materialg
ca gi cum acestea ar fi vegnice; uitarea celor vegnice, ca gi cum acestea nici nu ar exista; batjocoriL11,

rea gi ocerarea cregtinismuluii prigoana subtild 9i

crAncend impotriva Bisericii, impotriva vielii ei,

impotriva SfAntului Duh; inlocuirea Duhului 9i

a rAnduielilor Lui prin rafunea cu nume mincinos gi prin rAnduielile care vin de la stipAnitorul
acestei lumi - tulburiri de obqte in toatd lumea,
ca la tumul Babilonului; construclia de cii ferate peste tot - iarigi lucrare ca la turnul Babilonului. Trebuie si bigim de seami cd Dumnezeu,
dupi cuvAntul Scripturii, a amestecat limbile 9i
a despirlit popoarele ca si le rdpeasci oamenilor putinfa de a irnplini toate planurile picitoase
prin puterile unite ale intregii omeniri: trenurile le redau oamenilor putinfa aceasta. Atunci, la
tumul Babilonului, S-a pogorAt Dumnezeu, spune Scriptura, sd vadd faptele omenegti, Ei a oprit
planul cel nebunesc amestecAnd limbile; acum
este aproape ceasul in care Dumnezeu Se va pogori din nou si vadi faptele omenegti 9i si le puni capit de acum nu prin amestecarea limbilor,
ci prin schimbarea lumii care s-a irvechit in firidelegi cu o lume noui, nePrihiniti.
in ,rremea pribegiei mele pimAnteqti am avut
putinta de a privi destul de aminunSt la Pemantul lui Israil, care este Biserica. Ce si spun despre
Despre ea trebuie sd spun cuvintele prorocului despre pdmAntul cel stricat de sabie, adunat de
Ia limbi multe pe pdmAntul lui lsrail, care s-a ficttt
pustiu foarte (Iez. 38, 8). Asta spune de Dumnezeu
insuflatul proroc, vizAnd in depirtarea vremuriea?

t12

lor vremea cea de pe urmd, destinul Bisericii qi

putemica impdrXfie care apare la miazdnoapte.
Din neurmata mili dumnezeiasci ni s-a datin
dar cea mai mare binefacere a lui Dumnezeu: cunoagterea lui Hristos, credinla ortodoxi in Hristos. Poporul gi, in particular, sufletul omenesc nu
pot fi cucerite de rafionalismul ateu qi de urmdrile lui atAta timp cAt sunt strijuite de sfAnta credin$. Trebuie si priveghem Si sd ne rugim, aga
cum a poruncit Domnul, ca si scipdm de nenorocirile cele vizute gi nevizute.

astfel de mAngAiere le di celor ce merg pe calea

viefii pimAntegti sfenta cruce a lui Hristo+ de
trei ori fericitul pom pe care a inflorit rodul vie!ii: Dumnezeu intrupaf Viala 9i Dititorul vie!i. Sub umbta crucii aflu acum pl5cere stAnd de
vorbi cu dumneavoastri.
Ascultagi urmitoarea istorisire sfinfiti' La
SfAntuL Marele Pimen a venit un frate, plAngAndu-se ci vede amestecul picatului ir faptele sale bune. BdtrAnul i-a povestit urmitoarea pildd:
,,Triiau undeva doi lucritori de pdmAnt' Unul
dintre ei a semdnat ceva grAu, deqi necurat pe
cAnd celilal! l5sAndu-se pradi leneviei, n-a seminat nimic. CAnd a venit vremea secerigului,
cel dintAi a strAns destul grAu, deqi necurat, pe
cAnd cel de-al doilea n-a strAns nimic. Care din-

tre cei doi lucrdtori de pimAnt va avea ce si mindnce?" Fratele a rdspuns: ,,Cel ce a semlnat gi a
strAns ceva grAu, chiar daci necurat." BitrAnul a
zis: ,,Atunci, si semindm gi noi cAte pufiry chiar
daci necura! ca si nu murim de foame!"
Dumnezeu v-a dat si vedeli firi greg in inima dumneavoastrd atunci cAnd privind in e4
ali vizut un amestec de sufletesc Ai duhovnicesc.
Povestirea de mai sus poate deia si vd mAngAie
indeaiuns: vedeti de ce am citat-o aici? Ca si vtr
mAng6ia$ 9i mai mult, auzi$ lucrul urmitor: numai Dumnezeu poate ddrui sfAnta curifie inimii
care crede in El qi aleargi la El prin pocdinfi. Nu
cere de la noi, care de-abia incepem sd mergem
spre El, curifia aceasta inalti, striind de orice pati. CuriSei ii premerge vederea gi recunoaqterea
propriei necurilii - 9i acesta este deja un dar al
lui Dumnezeu, pentru primirea ciruia ne rugdm
plecAndu-ne genunchii: ,,Doamne, di-mi si vdd
gregalele mele!" insi cel ce igi vede necurdlia trebuie si plAngi penku ea gi si ceari timiduire
de la Doctorul cel Atotputernic Ai Atotbun.
Duhul SfAnt este adevdratul lndrumitor al
cregtinilor. Organe ale Lui erau prorocii, apostolii 9i ceilalfi binepldcuf ai lui Dumnezeu: Acesta vorbea prin ei. Acesta si vi fie cilduzi gi si vi
poviluiascd la tot adevirul! Sub aceasti fericiti
ciliuzire vefi intra atunci cAnd vef lua indrumiri pentru viala dumneavoastri doar din Sf6nta Scripturl 9i din scrierile Sfin$lor Pirinfi ai Bisericii Risdritului, singura Biserici adevdrati.

I-t4

115

32.
D.sp". c.l. sulletegti 9i c"le Juhoonice;ti'
Dospr" cura.fia inirnii

tunci cAnd Pe un drum care shebate o

cAmpie intinsi sti un pom rimuros, care
arunce o umbrd bogati, cu cAti bucurie se grdbesc spre el cdlitorii! Ei afli desfdtare odihnindu-se gi st6nd de vorbd prieteneqte sub umbra
ricoroasS, deasd 9i largd. Un astfel de adipost, o

33.

34.

DanJ pocainlei este cLezasia vesnicei fericiri

Cu ce sirntirndnt treLuie si ne apropicrn Jc

Durnnezeu, Sa ne recunoa;tern vreJnici Je ial,
ca Dumnezeu se ne recunoasca vreJnici Je cer

ult s-a prelungit pribegia sufletului meu

(v. Ps. 119, 5)! Milostivul Domn, Care
d5ruiegte robilor Sii totul la vremea de El gtiut5,
si-mi ddruiasci mie, pribeagului, adipostul pociinfei. Sd-mi diruiasci acest dar de pret 9i voi
impirfi comorile aduse de pociinld cu prietenii
mei in Domnul. Darul pocdinlei este chezdgia vegnicei fericiri. Albit prin pocdinld, sd intru in Rai,
unde nu vor fi lisa$ cei ale ciror haine nu au fost
albite prin pociinfi. Si-i vid acolo pe cei care md
iubesc in Domnul, sd cad impreund cu ei la picioarele Domnului, Care nu a ascuns de noi !arina pocdinfei, in care este ascuns mirgdritarul pocdinlei cel de mult pre!. Negufitorul care doreqte
si cumpere aceastd larini trebuie sd vAndd insd
toati averea sa. Dea Domnul si fiu un asemenea
negustor, si stip6nesc darul acesta duhormicesc,
spre mAnhrirea mea qi a aProaPelui! Suspini sufletul meu, inseteazd de linigtirea ad6nci, netulburati, in afara cireia este cu neputinlA a gdsi pociinla imbelqugatS, deplini. Mi ?ncredinfez voii
lui Dumnezeu! Si se sivArgeasci asupra mea 9i
asupra tuturor voia lui Dumnezeu!

nima mea, care este singuratici pe acest pdmAnt, a auzit ecou in sufletul dumneavoastri, care nizuiegte sd-L cunoasci pe Dumnezeu
cum se cuvine si fie culoscut Dumnezeu gi sd
se inchine lui Dumnezeu aga cum se cuvine si
ne inchinim Lui. Chiar daci El S-a micqorat pe
Sine pentru noi, luAnd chip de rob din negriita
Sa iubire fald de noi, asta nu inseamni ci avem
dreptul sd ne luim nasul la purtare inaintea Lui.
Trebuie si ne apropiem de El cum se cuvine sd
se apropie robii de Domnul lor, fipturile de Ficitorul lor, cu fricd Ei cu cutremur lucrhnd mhntuirea noastrd (Filip. 2, 1,2), potnvit poruncii apostolegti. Necuprinsa Lui mirefie bagi in chip firesc
o frici evlavioasd in tofi cei ce se apropie de El
- in to$, chiar gi in cei mai apropiali de El. Zis-a
SfAntul Proroc David: Dumnezeu este infricoEdtor
peste to{i cei dimprejurul Lui (v. Ps. 8g 8), pentru
preaslivilii serafirni gi heruvimii cei de vipaie,
care, nesuferind a vedea slava ce covArgegte pu-

116

117

f
I

fipturilor, igi acoperd cu aripile felele lo-r

J" fo. qi strigd intru ripire vegnici, necutmati:

terea

,,Sfant Sfant SfAnt Domnul Savaot!""

infb'figa Marelui Sdu Dum$i atunci, cum se va
nezeu pdcitosulintunecat? Numai acoperindu-se
Fedin cap pAnd in picioare cu haina PoceinFi'
huitti, pentru el, cel lovit din cap pAni
,A
este
in ".eurtd
oicioare de bubele impuSte ale picatului'
mii firesc ai mai drept si petreaci in intuneric' in
focul iadului, decAt inaintea AtotsfAntului Dumnezeu. Iadul!.. Iati locul potrivit picdtoqilor!
DumSd ne recunoaqtem vrednici de iad' ca
nezeu si ne recunoasci vrednici de cer'

35.
Pociinfa ;i ruJiciunea vinJeci. intristarea

lictiseala imi vine din doui pricini: dupi

ce cad in vreo fapti, in vreun cuvAnf in
vreun gand Picetos, 9i atunci cand vreme indelungatd nu mI indeletnicesc ctl pociinla chiar
daci in acel ristimp ag face lucruri folositoare.
Atunci sufletul simte un neaiuns, o lipsi: din
sim$rea neajunsului vine intristarea.
Aceasti intristare se vindeci prin pociinfi 9i
rugXciune. Inima tnfrfrntd Ei smeritd.Dumnezeu nu
o oa urgisi. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu, gi
m-am oeselit.

Cercetali-vd pe dumneavoastri ingivi: nu vefi

gisi oare pricina necazului dumneavoastrd intre
cele sus-pomenite? Folosifi-vd de doctorie, care
este rugiciunea imbinati cu Pocdinta.

1t9

36.
Despre singurul lucru Je treluinfi.
CanJ rnoat", ornului i se iau toate Lt-ttto"il.

pimin[e;ti

trdin sunt eu pe pdmAfi, sd nu ascunzi de

Ia mine poruncite TaIe (Ps. 11.8, L9),il ruga
pe Dumnezeu pl6ngAnd SfAntul Davi4 care impdrifea peste o fari intinsd qi stdpAnea bogdlii
mari. FXri indoiali, acesta este singurul lucru de
trebuinfi, dupi cum a zis Domnul. Maria partea
bund gi-a ales, care nu se ua lua de la ea (Lc. 10, 42)
- iar toate celelalte bunuri pdmAnteqti se vor lua,
la moarte gi dupi moarte.

120

37.
D"spt.
p;.catelor proprii gi J"spru
".J.*"a
pociinfi. Firi curdfia inirnii este cu neputinfi
a sivdrgi vreo virtute in chip curat

propun o sfingti istorisire de mare vechime. Trei cdlugiri cu osArdie pentru

viaga imbunitifiti gi-au propus urmitoarele indeletniciri cucemice. Primul a hotdrAt si-i impace pe cei certa!. La aceasti indelehricire l-a mAnat cuvdntul Evangheliei: /ericili fdcdtorii ile pace
(Mt. 5, 9). Cel de-al doilea a hotirAt si-gi petreacd toate viala slujind bolnavilor. La aceasti indeletnicire l-au atras cuvintele Domnului: bolnav am fost, 9i M-ali cercetat (Mt. 25,36). Cel de-al
treilea s-a retras in pustie ca si se indeletniceasci cu linigtirea. Cel ce ii impdca pe oarnenii certali a avut foarte pufni izbAndi. Ostenind a venit la fratele care igi ddruise viafa slujirii bolnavilor, insd 9i pe acesta l-a gdsit slibit, neputAnd
si-gi duci mai departe slujirea. Atunci, s-au invoit amAndoi si se vadi cu pushricul. AjungAnd
la ef i-au povestit necazul lor gi l-au rugat fierbinte si le spuni ce-a dobAndit el prin liniqtire.
Dupd ce a tdcut o .weme, pustnicul a luat api
d

qi, turnAnd in pahar, le-a zis ,,Uita!-vdin apl!"

S-au uita! insi nu au vizut nimic, pentru ci apa
era tulbure. Dupi ce a tuecut ceva timp, pustnicul le-a spus iar5gi: ,,Apa s-a limpezif uitati-vi
acum!" C6nd au privit in aPe, gi-au vizut in ea
fetele ca in oglindi. Puskricul Le'a zisl' ,,Cel ce

triiegte printre oameni nu iqi vede picatele, fiind tulburat de lumeasca imprigtiere, insl cAnd
vine la linigtire, mai ales in pustie, atunci incepe
si vadd pdcatul care trdieqte in el." Trebuie mai
intdi si ili vezi picatuf dupd aceea si-l speli prin
pocdin!5 9i sd dobAndegti curdlia inimii, flri de
care este cu neputinfi a sdvArgi vreo virtute curat, deplin, cu congtiinla impicati.
Vederea picatelor proprii nu este un lucru atAt
de ugor cum poate pdrea la o privire superficiald.
Pentru a dobAndi aceasti vedere este nevoie de
multe cunogtinle pregititoare, este nevoie de cunoagterea aminunliti a legii lui Dumnezeq ldrd
de care nu putem gti limpede care anume fapte,
cuvinte, gAnduri, simfiminte sunt ale dreptifii
gi care-s ale picatului. Picatul ia adeseori infiSEarea dreptdfi! Trebuie si cunoagtem amdnuntit
insugirile omului pentru a gti in ce constau rinile pe care le face picatul minfii, in ce constau r5nile pe care le face inimii, in ce constau rinile pe
care le face trupului. Trebuie si gtim ce e ciderea omului. Trebuie si gtim care insuqiri trebuie
sd se gdseasci in urmagii Noului Adam, pentru
a vedea care gi in ce privinle sunt neajunsurile

noastre. Iatd de cAte cunogtinfe de cdte informafii importante avem nevoie pentru a dobdndi cunoagterea amdnunfiti gi vederea limpede a picatelor noastre! La aceastd vedere duce linigtirea adevirati. Ea ii di sufletului o intocmire ca a
apelor cristaline: in aceasta, omul vede starea sa
qr, dupi misura sporirii sale, starea aproapelui.
Insingurarea mea este curmati de dese fulburiri lduntrice gi din afard,; apa mea este in cea
mai mare parte fulbure! Rareori, rareori dobAndegte o anumiti limpezime, 9i asta numai pentru
o clipdl in acea scurtd clipd, in faga ochiloi minfii mele se zugrivegte o priveligte cAt se poate
de atrigitoare. Vid nesfArgita mili dumnezeiasci fali de mine, vdd lanpl nesfArgitelor binefaceri dumnezeieqti. Pentru ce s-au revirsat acestea asupra mea? Nu md dumiresc. Ce l-am plitit
Binefdcitorului pentru ele? Picate necontenite.
Mi uit la picatele mele gi md ingrozesc: parci
m-ag uita intr-o prdpastie infricogdtoare, ad6nci,
la care este de ajuns sd privegti o datd ca si te
apuce amefeala. Dar daci ag misura aceasti pripastie?.. $i incep s-o mlsor cu mAhnirea mea, s-o
misor cu suspinele gi cu tAnguirile mele!.. incl
mai plAng, cAnd intristarea este inlocuiti in inima mea pe neagteptate de o bucurie fircAntdtoare, de parcd cineva ar spune inimii mele: ,,Dumnezeu, Bineficdtorul cel Neurma! nu este mullumit de binefacerile Sale, vrea gi si te aduci in
cer, si te facl pirtag al veqnicei desf;teri!" Cred

122

123

in asta: de la nemdsurata bunitate dumnezeiasce poate fi agteptatd orice binefacere, oricAt ar fi

de mare. Cred, gi toati fiinla mea se cufundi intr-o veselie lin5, imbdtdtoare.

38.
Parnantul este o o.l"

surgkunului,
cerJ este alevirata patrie a ornJui.
Curn si ne curifin Je otrava picatului.
Sofl.tJ c"lui ce a scipat pe pimint J. toLi.
picatJui va trece f;r; irnpieJicare prin virni

"

eftec wemea in nelucrare, pricini fiind felul de tratament pe care il folosesc. Acesta aduce un folos simftor, inse imi ia tot timpul.
Neplicute sunt grijile pentru trup care, in pofida futuror grijilor pentru el, trebuie neapirat si se
intoarci in !5rAna sa in pnmAntul siu, din care a
fost luat de Zidltor. Pihund in mine insumi: aflu
cd am fost format de boli gi de imprejuriri penku
insingurare; rece, moarte este inima mea fali de
slujirile din afard. Ag vrea sd curm deodati, dintr-o loviturS, legihrrile mele cu societatea. $i ag face asta nu pentm mine insumi, nu pentru oameni,
ci pentru ca hotirArea mea gi irtreprinderea mea
si fie curate inaintea lui Dumnezeu, Care a ziLs: nimeni cnre pune mhnn pe plug Ei se uitd inddrdt nu este
potriait pentru impdrd[in lui Dumnezeu (Lc.9, 62).
Oricum, este mare deosebire intre judecata
lui Dumnezeu gi iudecata omeneasci: apa a spus
125

un mare cuvios, care era deosebit de imbelgugat

in darul dreptei socotin(e. Nu gtiu ce mi-a menit
Dumnezeu, dar, cercetAndu-mi pe mine insumi,
gisesc cd nu sunt Potrivit Pentru indatoririle obgteqti, ci sunt mai potrivit pentru insingurare/ cu
.ur" --u- deprins petrecAnd, din pricina bolii
mele, mulli ani aproape fdrd si ies din chilia mea'
in insingurare md pot indeletnici firi piedici cu
cilitoria pe tirAmurile lumii duhovniceqti, unde s-au strimutat de pe pdmAnt gAndul meu 9i
inima mea. Nu sunt in stare si Ie aduc inapoi pe
pdmAnt! $i strimutarea lor de pe pim6nt s-a sivArgit fXri gtiinfa mea. Nu md gAndeam la strimutarea aceasta, nu gtiam deloc ci ea este cu putinfi: pe neaqteptate, le-am vizut stremutate' Ele
privesc deja la pimdnt cum privesc cildtorii !aia striini. Dupi ce au Petrecut o vreme pe tirAmul cel minunat al nestriciciunii, pe tirAmul fericit al picii 9i luminii harice, ele au intors spatele linutului intunericului, finutului certurilot
gAlcevilor, tulburdrii neincetate, Snutului unde
tot binele este amestecat cu riul! intunecatd !ari este pdmAntul! El este lara surghiunului cilcdtorilor de lege, care au sPurcat Raiul prin p5cat, care s-au ficut vinovali de neascultarea lui
Dumnezeu, care au dispreluit impdrtiqirea cu
El, care au dat aceasti impdrtdqire Pe imPertagirea cu diavolul. Pe pimAnt totul este vrijmaq
omului, 9i el insugi se afl5 in neincetati luptd cu
sine insuqi. PimAntul este valea surghiunului,

t26

valea pitimirilor prin care incep pitimirile cele

vegnice - dreapta pedeaPse pentru jignirea Celui nesfArgit de Bun. Pdmdntul este surghiunul
nostru, gi tocmai de aceea a venit aici Riscumpiritorul: a riscumpirat picatul nemisurat cu
un pret nemdsurat - cu SAngele Siu. Pim6ntul
este surghiunul nostru, gi tocmai de aceea Riscumpiritorul ii ridici pe cei care au primit rescumpirarea Lui de la pdmAnt la cer. Cerul este
patria adevirati a omului: mergerea intr-acolo
tebuie sd o sivAtgim in noi ingine. in noi ingine
trebuie si-i vedem pe stipfitorii acestei lumi!
Trebuie si incheiem socotelile cu ei, dAndule
inapoi ce este al lor, ceea ce am imprumutat de
la ei. Am imprumutat de la ei otrava picatului,
picatul in toate chipurile lui mirunte, in toate
feluritele lui forme. RupAnd din noi tot ce e striin firii noastre, rlmAnem singuri cu noi inqine,
cu propria noastri fire neprihiniti. Aceasti curilire este lucratd in noi de cuvAntul Domnului,
Care ne descoperi gi insugirile Noului Adam, gi
rdnile celui vechi. Atotbunul Duh SfAnt, vizAnd
albeala noastrS, Se pogoari asupra noastri, ne
adumbregte cu pacea gi cu lumina Sa, ne schimbi, ne pecetluieqte, ne rAnduieqte in fericita seminSe a celor alegi, intre urmagii lui Adam celui
de-al doilea Care este Domnul din cer. Pecethi!
fiind cu Duhul nu ne vom mai teme de stipAnitorii cei intunecaf gi rdi ai acestei lumi, vom
trece prin cetele lor intunecate gi dese la lumina

adevirulul vom gisi in sAnul acestuia pregustarea veqnicei fericiri. Sufletului celui care a sivArgit aceasti cale pe pimAnt in omul liuntric, care
s-a slobozit din robia picatului 9i a primit logodirea Duhului, va trece fird impiedicare qi

firi

chin,

dupi despir$rea de trup, vimile cumpli-

acestea, pre$1or intrebdtori din vizduh. Toate

cum gi multe alte lucruri, care sunt cu neputinli
de tAlcuit prin cuvAntul pXmAntesc, le cerceteazi
omul in linigtire. Duhul SfAnt Se lipeqte de cel ce
se linigteqte aga cum trebuie, il insofeqte, ii vesteqte tainele impiri$ei lui Dumnezeu, ca si se

hrineasci din belgug cu cunoagterea 9i simlirea

duhovniceascd isihastul insuqi 9i si-i hrdneasci
cu ele gi pe fralii sdi care flSmAnzesc ai inseteazi'
invdfdtura Duhului este invetdture vie: din ea
strilucegte lumind, din ea respiri via,ti. lnviFtura omeneasci, din firea omeneasci cea cdzuti,
din cunoagterea proprie acestei stdri de cddere,
este intunecatS, moartS, are o lumini mincinoasi, amdgegte auzul 9i simlurile inimii, plstreazi

in ascultitori intunericul, il inmulfeqte, intireq-

te stipAnirea morfii. Minune mare se sdvArgeqte

prin inveptura Duhului: cAnd Duhul invdtdtor,
-are rostegte cuvAnhrl Lui, 9i cel care il asculti
impart intre ei invSlitura vietii. Toatd slava este a Tainicului invi(itor; cel ce rosteqte cuvAntul
simte cd rosteqte nu cuvAntul siu, di cuvAntul lui
Dumnezeu; cel ce asculti simte ci aude cuvAnful
lui Dumnezeu; toati luarea lui aminte este a!in128

titd la puterea duhormiceasci ce ii di viafi; fald

de cuvAntul omenesc in care se inveqmAnteazi
cuvdntul lui Dumnezeu, inima lui rimAne rece.
in templul sufletului este doborA! este aruncat
din el idolul ,,eu"; in templul acesta" curdfit de
urAciunea pustiirii, se revarsi buna mireasmi a
Sfdntului Duh, se aud graiurile SfAntului Duh.
Ce crede$, ce simfdmAnt il cuprinde pe omul
care griiegte graiurile Duhului, care simte in sine
lucrarea Duhului? SimfimAntul pe care este firesc
sil aibi zidirea firaintea Ziditorului sdu. Atunci,
omul simte, vede limpede ci este un nimic.
Nu din cdrli, nu de la oameni, nu din oarecare capacitifi geniale ale naturii sale devine omul
ucenic, ascultitor gi organ al Duhului, ci prin mijlocirea credinfei in Hristos, inviindu-L pe Hristos in sine prin primirea in sine a insugirilor lui
Hristos, pe care Hristos le-a descoperit oamenilor prin sfin$tele cuvinte ale Evangheliei. Unde
este Hristos, acolo e Duhul Lui, acolo e mintea
Lui - Tatil Lui Neurmat.

39.
Curn si ne privirn aProaPe 1".
Desprc Jragostca cea cur:ati, in Dumnezeu'
Marrtrrit"" sti in lePiJarea Je sint'
Ce insearnni: ca sd imi inlreptdlesc
rdspunsurile cele Jin Pdcate'

De

pociinfi

{u5fe

orice Picat

ugurime, ce stare de bine, ce fericita curese este atunci cand omul nu oPregte in
sine simldmintele de bunivoinli citre aProaPelq ci le poarti la sfantul curatul cer; atunci cAnd
ii rp.tt lui Dumnezeu despre cei Pe care ii in"
Aceqtia sunt mogtenidrigegte:,,Dumnezeule!
rea 1a, sunt ziditea Tat A Ta este zidirea Ta, iar
eu cine sunt? Un pribeag Pentm scurti vreme
pe acest pdmAn! care a apirut pe el firi v-este
qi fere veste va pieri de pe el." Cine igi curiteqie in felul acesta dragostea de iubirea de sine 9i
de impitimire dobAndeEte in sine dragoste curati, iragoste in Dumnezeu. Ca si dobAndim
aceasti diagoste ni s-a poruncit lepidarea de sine; acesta eite inlelesul spuselor Domnuhii: cine
(Mt'
igi zta pierde sufletul pentru Mine, il aa cAQtiSn
iO, ZS1.in aceste cuvinte, Porunca este imbinatd
cu fXgiduinfa.
e

130

Dimpotrivd, cel ce crede ci igi va gisi sufletul

in veacul acesta plin de amigire, adicd cel ce va
vrea si igi implineascd poftele necurilite, gil va
pierde. ln lepddarea de sine sti m6ntuirea.
Supunefi-vi mintea lui Hristos! Atunci cdnd
mintea se supune lui Hristos, nu se va indrepti$ nici pe sine insugi, nu va indreptili nici inima.
Atunci cAnd vor lipsi indreptdtirile inimii, ea va
ajunge irr starea de smerenie qi umilinl{. Inima
infrfrntd Ei smeritd Dumnezeu nu o aa urgisi, iat in
indreptiflrea de sine este moartea crAnceni pe
care o aduce picatul.
Aga s-a rugat SfAntul David, 9i aga ne inva!d si ne rugdm: sd nu aba{i inima mea spre cuainte
de aiclegug, ca sd-mi tndreptdlesc rdspunsurile cele
din pdcate (Ps. 140, 4). A-!i indreptili rispunsurile cele din pdcate inseamnd a te indrept5li pentru picatele tale. G6ndurile gi cuvintele prin care
se

arati aceast5 indreptitire sunt numite cuainte

Cu viclenie se strdduie pdcdtosul si

se amigeascd pe sine insugi gi si ii amigeasci
pe oameni! Cu viclenie se strdduie picdtosul sd
ascundi pdcatul s5u de sine insugi qi de oameni!
Cu viclenie se striduie si pard drept inaintea sa
qi inaintea oamenilor! Uneori, nevoia neapiratd, folosul aproapelui, pe care picatul nostru l-ar
putea sminti, ne sileqte si ne indreptd$m inaintea oamenilor, si ne ascundem picatul fali de
ei. A te indreptef fa$ de tine insuS, a te amigi
singur, a-!i inibugi glasul congtiinfei este intotde oiclegug.

't3't

deauna un lucru nelegiui! intotdeauna nenoroci! impropriindu-se omului, cuaintele de aiclegug

fac din el un fariseu incrAncena! in stare de orice
fdridelege. indrepti$rea pentru picate ce nu are
nevoie de niscociri gi de multe vorbe, indreptifirea care este primitd intotdeauna de Dumnezeu
este pocdinla.
De pocein$ fuge orice pdcaf nici un picat nu
poate fne piept atotputemicei pociinfe. Pociinta este virtute evanghelici, dar neprepit al lui
Dumnezeu, cumpXrat pentru noi cu preful SAngelui Fiului lui Dumnezeu - cu acest Pre! care
riscumpiri orice pdcat al nostru.

Pentru inceput, hotirAti, micar cu minte4

si vi lep5dali de dumneavoastri ingivi pentru
Hristos, lipsifi-vd mintea de samavotricia pierzdtoare, neghioabS, supunef-o, poruncilor lui
Hristos, supunefi-o Evangheliei. brceputul lepidirii de sine este in minte: dupi ce s-a supus lui
Hristos, ea duce treptat la aceasti fericitd supunere gi inima, gi trupul.
Lepddarea de sine inspdimAnti la o primd privire superficiali - dar indatd ce omul se hotirSgte si gi-o insugeascd, simte in suflet o neobignuiti ugurime gi libertate: ugurime4 libertatea sunt
martorii adevSrului.

40.
D""pr" r'rom.lrricie gi vegnicie.
Curn si ne veJem privinJu-ne tur odlinJa
EvangLeliei

\ 7f i simt rupt de toate! GAndul meu strigi

lYI neincetat citre Dumnezeu ca El s5-mi
intocmeasci o cale spre El, cale de pociinfd. Larg
s-au deschis inaintea mea porFle vegniciei. Privesc intr-acolo, in aceasti depirtare firi sfArgi! in acest spa$u nemirginif in aceste intinderi
nemisurate. Vremea s-a scurtat inaintea mea zboari neasemuit mai repede, pentru a se virs4 ca un pArAu, in mare: in vegnicie. Privesc in
vegnicie: vremelrricia e plicticoasd, meschini, degartd, nimicnicd. Iubesc insingurarea: din ea poli
privi mai limpede in vegnicie, pogi descoperi ce
ili trebuie acolo, te po$ pregiti din weme, inainte de iegirea sufletului din trup.
Md preocupi Evanghelia. imi izbesc privirile trisiturile chipului dumnezeiesc Ai nuanfele
aseminirii cu Dumnezeu, care sunt zugrivite
in Evanghelie! ,,Fifi aseminitori Mie!", le spune Dumnezeu oamenilor. Ca ei si-gi poati insugi
aceasti minunati asemdnare, Dumnezeu S-a

inomenit. Ce frumusele negriitd este in Adam

cel nou - in Domnul nostru Iisus Hristos! Ce slulenie este in mine, ce neor6nduiali! CAte pete mi
acoperd! Aga md vdd atunci cAnd mi privesc in
oglinda Evangheliei. Trebuie si mi ocup Ei de
fala sufletului meu, 9i de hainele lui; trebuie ca
afunci cAnd voi intra in vegnicie si nu se afle in
mine vreo asemdnare gi inrudire cu vrEjmaqii lui
Dumnezeu, cu dracii intuneca$; trebuie ca Fiul
lui Dumnezeu sd mi recunoasci drept asemindtor cu El, dupd cum asemdnitori cu El sunt
toS fericifi locuitori ai cerului. Recunoscuti de
Dumnezeu, aseminarea omului cu Dumnezeu
ii aduce acestuia vegnicia cea fericiti; pierderea
acestei aseminiri atrage dupi sine izgonirea de
la fafa lui Dumnezeu tr iadul intunecos, in pripastia Iui de foc, la pdtimiri vegnice.

41.
Cum si pdstrim in noi pacea lui Hristos.
P"ce" lui Hristos nirnicegte silnica inriurire
d.rr.orrilor
sufletJui 9i a trupului
""opra

lui Hristot

care covirgegte toati

minte+ care il unegte la unegte la loc pe
omul despicat de ctrtre picat, pacea lui Hristos,
care umple toatd fiinla noastrd de putere neurmati gi de dulceafi cereasci, incepe sI se pogoare in suflet atunci cAnd acesta se va curila de patimi prin pAzirea poruncilor lui Hristos gi prin
nevoinfd evlavioasi. Ca si pistrim in noi pacea
lui Hristo+ ca sd o gustem din belgug, ca si ne
prefacem prin ea din om vechi in om nou avem
neapdrati nevoie de insingurare. Comoara aruncati la rdspAntie va fi negregit furati.
Putemictr este pacea care vine din lucrarea
SfAntului Duh! Cine poate si se impotriveascd atunci cAnd atrage El? Patimile fug de la fa!a Lui; in urma lucririi Lui, mintea gi inima se
mutd la cer. Omul se impaci cu tof 9i toate in
Dumnezeu. El incepe si pluteasci in nemirginita intindere a lumii duhovnicegti gi cunoagte
ci porunca lui Durrnezeu este largd foarte. Pacea
acea

lui Hristos a sivArgit mucenicii qi cuviogii: ea il

scoate pe cregtin de sub stePAnirea trupului gi a
sAngelui, izgonegte din suflet gi din trup otrava
picatulur, nimicegte silnica inrAurire a dracilor
asupra sufletului 9i a trupului, aduce in cregtin
insugirile lui Hristos, blAndefea, smerenia bunitatea. Sim$nd aceste insugiri, sufletul incepe si
guste o minunatd odihnd, care este chezdgia gi
inceputul odilrrei dreplilor in silagurile vegnicei fericiri.

42.
D"spt" J.os.Lirea Jint'e l,'ct"t"" {o"ol,'i

Juml.z.i"sc

gi cea a

iJie.Lantirii

ornenegti

umnezeul nostru este toc (v. Elrl. 12, 29),

ne inva$ Scriphrra insn prin lucrarea
acestui foc se stinge heptat gi in cele din urmd piere desiv6rgit focul picatului, focul trupesc ai sufletesc. Focul dumnezeiesc este curat, sub$re, luminos, impirtdgegte minfii adevdrul, iar inimii o
linigte minunati, o minunati riceald fali de tot ce
e pimAntesc, belqug de bl6ndele, de smerenig de
bunitate.
Sd nu vi ingelafi! Sd nu socotili infierbAntarea omeneasci a fi lucrare a dumnezeiescului
foc! Mulli s-au ingelat gi au cizut in amigire de
sine pierzitoare. Din starea de infierbAntare au
apirut riticiri firi numir gi au umplut cu invifdturi mincinoase pnmAntul. Norii acegtia intuneca$ ascund de lume soarele dteptd$i. Dupd
roada lor ii aeli cunoa1te (Mt. 7 , 16), a zis Mintuitorul despre invdfiturile mincinoase 9i invdldtorii
mincinogi. Unde este infierbAntare, acolo nu este
adevir, de acolo nu poate veni nimic bury nimic
folositor: acolo clocotegte s6ngele, acolo fume-

gI

gi cl5degte castele de nisip rafiunea cu nume

mincinos. BlAndelea gi smerenia, a cdror lucrare
este inso$ti de o ricoare sub$re, lnsi apoi se vddegte prin nenumirate roade bune, sunt martorii binelui nemisluit, adevirat, dumnezeiesc.

43.

invifttuta Sfingilor Peringi este

invifitura S{atttrrllri DuL.
Numai cJea sfantrlui
J.'". lo
"J.vdr

miintrrire; lncununafi vor fi nurnai, dei ce se

nevoi"sc Jupd lege

Sfingilor PArinf ai Bisericii R5shritului este adeviratd: ea este invifitura

Sfentului Duh. Vi rog: SneS-vi de aceastdinvifituri! Ea vi va indruma spre vegnicia cea fericiti.
in Sfanta Biserici a lui Hristos a fost aprinsd
o ficlie strdlucitoare - invifitura SfAntului Duh:
nu vi indreptagi privirile spre alte ficlii, care lumineazi pe felurite cdi. Nunai calea sfAntului
adevdr duce la m6ntuire; toate celelalte cdi duc
la pierzare. Mulli se ostenesc, mul$ suferi, mulS
se nevoiesc, dar incununa$ vor fi numai cei ce se
nevoiesc dupd lege. Adevdrata, legiuita nevoin,td
este in Hristos Iisus gi in Sfantul Dub in curtea
Sfintei Biserici a Rtrsdritului.

T nveptura

139

44.
Despre citirea S{intjlor P;rin1i. D"spre
necontenita aJucere-arninte J" Drrrrrtt.z.rt.
Despre orientarea giregiti a nevoitorilor
Bisericii Ap,'s.r.". itt lrr.tatiL Sfi.fl""
Parinli ,rrfli Lrrrr" mireasrni SfantJ.ti Du}r,
"
p" cat J locririle scriitorilor apuseni sunt
scrise Jin starea arni5iirii Je sine

cum me indeletnicesc cu citirea unor

cirli in slavi bisericeasce, in rusi qi in alte limbi pe care le am, cirqi care cuPrind cuvintele sfin$lor pushici din Egipt Cuvintele acestea
sunt nigte perle nepretuite! Scufunditorul coboari in adAncul mirii ca si gdseascd mirgdritar de
pre!: 9i Sfinfi PdrinS se depirtau in pustii adAnci, acolo pdtrundeau adanc in ei ingigi gi aflau fe-

lurite perle nepretuite, duhovnicegti: smerenia

urmitoare lui Hristos, simplitatea gi neriutatea
copilireasci, ingereasca nepdtimire, dreapta socotinli qi infelepciunea duhorrniceascd: Pe scurt,
aflau Evanghelia.
Astdzi am citit un cuvAnt al Marelui Sisoe care
mi-a pldcut dintotdeaun4 pe care l-am avut dintotdeauna la inimd. Un oarecare cilugdr i-a zis

acestuia: ,,Mi aflu in necurmati aducere- aminte

de Dumnezeu." Cuviosul Sisoe i-a rispuns:,,Acesta nu este lucru mare; lucru mare va fi afunci cAnd
te vei socoti mai rdu decAt toati fiptura."
lnalti indeletricire este aducerea-aminte necurmati de Dumnezeu! Aceastd inil$me este insi
foarte primejdioasi atunci cAnd scara cetre ea nu
e intemeiati pe piatra cea kainicl a smereniei.
Uitafi-vd ce conglisuire este intre Scripturl gi
Pirin$! Scriptura spune: nrderea de tot nu o aei binevoi... iertfa lui Dumnezeu - duhul umilit. Inimn
inftkntd gi smeritd Dumnezeu nu o aa urgisi Qs.50,
17-L8). Jertfele 9i trsegi arderile de tot ornenegti
trebuie si fie intemeiate pe simlimAntul sdrdciei cu duhuf pe sim,tim6ntul pociinfei. Altfel, ele
nu sunt primite de Dumnezeu.
lmi place, d asemenea, o spusi a Marelui Pimen: ,,Daci intotdeauna qi in toate ne vom invinui pe noi ingine, peste tot vom afla odihne." Alt
Pirinte a zis: ,,Noi am pirisit sarcina cea ugoari
a invinuirii de sine gi ne-am apucat de cea grea
a invinuirii altora." Asemenea spuse fac cAt tomuri intregi! Nimeni, mi se pare, nu a pitruns in
Evanghelie atat cat au pitruns in ea sfinlii pustnici; acegtia se striduiau sI infdptuiascd Evan-

ghelia prin viafa, prin g6ndurile 9i prin simfdmintele lor. Trisitura lor deosebitoare era cea
mai adAnci smerenie; ei cugetau mereu la ciderea omului gi se indeletniceau mereu cu plAnsul
pentru picatele 1or.
-t41,

1.40

Alta este orientarea pe care au luat-o nevoitorii Bisericii Apusene qi scriitorii ei ascetici incepAnd din vremea despdrlirii acestei Biserici
de cea a Rdsiritului gi a ciderii ei in intunericul
pierzitor al ereziei. Cuviosul Benedict, Sfantul
Papd Grigorie Dialogul inci mai sunt intr-un cuget cu indrumitorii ascetici ai R5siritului, insi
Bemard se deosebegte deja sim$tor de ei; cei de
mai tArziu s-au abltut gi mai mult. Acegtia sunt
atragi imediat gi ii atrag imediat pe cititorii lor la
iniltimi de neajuns pentru incepitor, se ingAm-

care ni s-au impropriat in virtutea ciderii noastre, inlocuindu-le cu gAndurile firii omenegti innoite, pe care Evanghelia o zugrivegte in culori

fe qi ingAmfd. inchipuirea infierbAntatd" adeseori

deliranti, inlocuie$te la ei toate lucrurile duhovnicegti, de care ei nu au nici o idee. Aceasti inchipuire este socotiti de ei drepthar. Dupd roade'1.6\, a zis MAntuitorul.
le lor ii aeli cunoagte (Mt.7,
Toati lumea gtie prin ce fdridelegi, prin ce rAuri
de sAnge, prin ce purtare cu totul necregtineascA gi-au aritat fanaticii apuseni felul strAmb de
a gAndi, simlimintele strAmbe ale inimii. Sfinf,i
Pirinfi ai Bisericii Risiritului il duc pe cititorul
lor nu in bralele dragostei, nu pe inillimile vedeniilor: il duc la cetcetarea picatului propriu, a
ciderii proprii, la mirturisirea RiscumpdritoruIui, la plAngerea pentru sine in fafa milostivirii
Ziditorului. Pentru incepu! ei ne invafi si infrAndm pomirile necurate ale tmpului nostru, si-l
facem ugor, in stare si lucreze duhovnicegte; dupi aceea, se intorc spre minte, ii indreapti felul
de a gAndi, i:rlelegerea, curifind-o de gAndurile

vii. Dupi indreptarea minlii, Sfinlii PirinS se ingrijesc de indreptarea inimii, de schimbarea deprinderilor 9i simfimintelor ei. A curdfi inima
este mai grzu decAt a curiS mintea: incredinlAndu-se de dreptatea gAndului nou, mintea il leapidi ugor pe cel vechl gi-l insugegte ugor pe cel
nou - dar a inlocui o deprindere cu alta, o insuqire cu alt4 un simfimAnt cu alt simfdmang potrivnic lui, este o osteneali, este o munci incordati gi care cere vrerne indelungati, este o lupti de necrezut. incr6ncenarea acestei lupte este
descrisi de Pirinfi asffel: ,,Dd sAnge gi primegte
duh!" Asta inseamni ci trebuie si ne omorAm
toate poftele picdtoase ale trupului gi ale sdngelui, toate acele migciri ale minfii gi ale inimii care depind de trup gi de sAnge. Trebuie si aducem gi trupul, gi minte4 gi inima sub cArmuirea
Duhului. SAngele qi nervii sunt pugi in migcare
de multe patimi: 9i de mAnie, 9i de iubirea de arginfi, 9i de iubirea de pliceri, 9i de slava degartd.
Acestea doui din urmd aprind foarte tare s6ngele in nevoitorii care nu se nevoiesc dupd lege
ficAnd din ei fanatici iegifi din minS. Slava degartd ndzuiegte inainte de vreme spre stiri duhovnicegti de care omul, in necurilia sa, nu este
in stare; neav6nd adevdrul, acesta igi alcituiegte
siegi inchipuiri. Iubirea de plSceri, unindu-gi lu-

142

1.43

crarea cu cea a slavei degartg di nagtere in inimd unor mAngAieri, desfitdri gi extaze amigitoare gi mincinoase. O asemenea stare este o stare
de amigire de sine. To{i cei care se nevoiesc, dar
nu dupi lege, se afld in starea aceasta, care se
dezvolti in ei tot mai mult, dupi misura nevointelor lor. Din starea aceasta scriitorii apuseni au
scris o mul$me de cdrfi. Tocmai asupra acestora
se aruncd cu ldcomie, tocmai pe acestea le propoviduiegte mai mult a fi sfinte gi duhovnicegti,
vrednice a sta aleturi de SfAnta Scripturi, lumea
oarbi qi trufagi, care crede despre sine cd a ajuns
la mdsura cea mai inaltd a luminirii gi ca atare
nu are nevoie si.se lini neabdtut de predaniile
Bisericii Risiritului.
La Sfinfii Pirinti ai Bisericii Risiritului nu se
vede deloc starea de infierbAntare a sAngelui.
Ei nu ajung niciodatd la entuziasmul care, fiind
odrasli a sAngelui, in Apus a ciutat deseori virsarea de sAnge. Scrierile lor respiri adevirata lepidare de sinq respirl buna mireasmi a Sf6ntului DulU ce omoard patimile. De aceastd bund
mireasmi fiii lumii fug aga cum fug viespile de
fumul timeiei. Lumea iubegte ce este al sdu (In 15,
I9), a zis Domnul. LucrXrile scriitorilor apuseni
care au scris din starea amdgirii de sine iqi afld
o mulfme de cititori, sunt traduse nu o dati pe
limba noastrd, sunt tipirite Ei retipirite; li se rostesc, li se scriu gi Ii se tipiresc laude risunitoare;
lucruri pline de otravi ucigdtoare sunt aproba1,M

te 9i sprijinite. Scrierile SfinFlor pirinli sunt date

uitirii! Faptul cd ele au fost incuviintate din vechime de SfAnta Biserici gi au fost recunoscute
drept singurele indrumare corecte pentru viata
ascetici nu este luat deloc ir seamd. Sunt criticate, sunt gisite in ele contradiclii, nepotriviri cu
Sf6nta Scripturi. Pricina sti in aceea cd Sfinfi pirinli au fost poviluili de Duhul SfAnt, ci ei au lepidatin,telepciunea acestei lumi pentru a dob6ndi infelepciunea Duhului. Degarte sunt incercirile celor care, impotriva invdfiturii apostolegti,
impotriva inviliturii Bisericii, incearcd sd intre

in inlelepciunea Duhului prin infelepciunea lulnii! gi sunt prinEi cei inlelepli in inlelepciunea tor (I
Cor 3, 19): s-au poticni! au cizut cu cidere inspiimAntdtoare. Ei au vrut sd explice duhovnicescul prin infunecata in,telegere sufleteasci, qi
duho',rnicescul din scrierile Sfinlilor pdrinfi li s-a
pdrut ciudaf potrirrric Sfintei Sciptui. Ldmurim
cele duhoztniceEti oamenilor duhoonicegti, a

zis SfAn-

tul Apostol Pavel. Ornul sufletesc nu primegte cele

ale Duhului lui Dumnezeu, cdci pentru eI sunt nebunie Ei nu poate sd Ie tnpleagd, fiindcd ele se iudecd
duhoanicegte (l Cor. 2, 't3-1,4).

45.
Despte gtiinf ele orneneqti.
Rafiunea cu nurne rnincinos. f)espre
lnfelepciunea Juhovniceasca gi cea trupeasci

f
I

ntreba$ ce perere am desPre gtiinfele omeneqti. Dupi cidere, oamenii au incePut sd

lucreze pimAntul, au inceput si aibi nevoie de
haine gi de multe alte lucruri, nevoie care insolegte pribegia noastri pimAnteascd: pe scurt/ au
inceput sI aibd nevoie de dezvoltare materiale.
Ndzuinfa spre aceasta este trisitura deosebitoare a veacului nostru.
$tiin,tele sunt rod al ciderii noastre, odrasld a
vdtimirii ra$unii noastre. Erudifia - dobAndirea
gi pistrarea cunogtinfelor adunate de citre oameni in wemea vie$i lumii cdzute - este fecta
omului celui vechi, fdclie prin carc neguraintunericuluiin aeac se pdzegte (htdaL,13). Riscumpdritorul le-a inapoiat oamenilor Fdclia care le-a fost
deruite h zidire de Ziditor qi de care s-au lipsit
prin ciderea lor. Aceasti Ficlie e Duhul SfAnt,
Duhul Adevirului, Care pov5luiegte la tot adevirul, Care cerceteazi adAncurile lui Dumnezeu,
Care descoperd gi ldmuregte tainele, Care diru-

t46

iegte gi cunogtinte materiale atunci cAnd este nevoie de ele pentru folosul duhovnicesc al omului. invilatului care doregte si invefe infelepciunea duhovniceascd apostolul ii poruncegte: Dacd
i se pare cuiaa, intre ooi, cd este inlelept in oeacul
acesta, sd se facd nebun, ca sd fie inlelept (I Cor Z,
18). Intocmai! Erudifia nu este in,telepciune adeviratS, ci doar pdruti. Cunoagterea Adevdrului,
care le-a fost descoperitd oamenilor de Domnul,
la care se ajunge doar prin credinfd, la care nu
poate ajunge rafiunea cdzuti a omului, este inlo-

cuiti in erudife prin presupuneri. ingelepciunea

acestei lumi, in care locul de cinste e ocupat de
mulli pigAni gi atei, este de-a dreptul potrivnici, prin insegi principiile sale, infelepciunii duhovnicegti, dumnezeiegti. Nu poti si urm ezi atAt
uneia, cAt gi celeilalte; de una trebuie neapirat si
te lepezi. Omul cizut este minciund, gi din filosofdrile lui s-a alcituit ratiunea cu nume mincinos, adici felul de a gAndi, suma concepfiilor gi
cunogtintelor false, care sunt rafonale numai la
suprafa,td, dar in esenfa lor sunt rdticire, aiurare, indricire a minfi lovite de molima ucigitoare a picatului 9i ciderii. Aceasti boali a min$i
se descoperd cu o plindtate deosebitd in gtiinfele
filosofice.

46.
Despre citirea S{itttllot Pa.it fi Je cnhe rnireni
5i Je cntre cilut'iri. Despre citirea EvangL"li"i

trdduifi-vd si citi$ acele cirfi ale Sfin$lor

Pdrinli care se potrivesc cu felul dumneavoastre de viafi, aga incAt prin citirea scrierilor
PirinSlor si puteli nu numai si le si admirati gi
si vi delectali de ele, ci qi sd le aplicali in practic6. CreEtinul care triiegte in lume trebuie si citeascd scrierile marilor ierarhi care au scris pentru popor, scrieri care invali virtufile cregtineqti
potrivite celor care iqi duc viala in mijlocul indeletrricirilor materiale. Alte lecturi li se potrivesc
cdlugirilor din ministiri: acegtia trebuie se-i citeascd pe Sfinfii Pirinf care au scris Povete Pentru felul acesta de viefuire. in sfArqit, alte lecturi
li se potrivesc isihagtilor gi pustnicilor! Studierea
virtulilor care nu se potrivesc felului de viefuire al omului duce la visare, il aduce pe om irrtr-o stare mincinoasi. Exersarea virtulilor care
nu se potrivesc felului de viepire al omului face
aceasti viefuire neroditoare. $i viala se irosegte,
qi virtufile pier: sufletul nu le poate pdstra vreme
indelungati, trebuie sA se lase de ele dupd scurt
L48

timp, fiindcd nu ii stau in puteri. Aceasti exersare a virtufilor inalte, mai presus de puterile gi de
capacitilile omului, adeseori aduce sufletului o
vitdmare de nevindecat, il arunci in neor6nduiaIS pentru mult timp, uneori pentru toati via!4
il face sd nu mai fie in stare de nevoinfele bunei
credinfe. Domnul a poruncit ca vinul nou, adici
virfulile gi nevointele inalte, si se toarne in burdufuri noi, adici sd fie ldsate in seama nevoitorilor care s-au maturizat deja in nevointa bunei
credinfe, innoifi 9i luminaF de har. El a oprit si
se toame vinul nou in burdufuri vechi, si se cArpeasci haina veche cu petec nou. Si nu credegi
ci nevointa inalti, pentru care sufleful dumneavoastri nu s-a mafurizat inci, o si vd ajute! Nu!
Ea vi va biga intr-o gi mai mare neorAnduiali:
vefi fi silit si vi lisaS de ea, iar in sufletul dumneavoastri vor apirea trAnddvirea, deznddijduirea, intunecare4 impietrirea. in starea aceasta
sufleteasci vd veli ingidui gi mai mari gregeli, qi
mai mari incilciri ale legii lui Dumnezeu decAt
cele in care cddeafi inainte. La haini veche nu se
pune petec nol! pentru cd gaura nu face decAt si
se lirgeascd.
AtAt pentru tofi cilugirii indeobgtg cAt gi pentru cregtinii viefuitori in lume, cea mai folositoare lecturi e Noul Testament, mai ales Evanghelia. Trebuie s5-l citim insd cu smerenie, firi si ne
inglduim interpretiri proprii, ci cdliuzindu-ne
doar dupd tAlcuirea Bisericii.
1.49

fie pitrunsd de lumina adevirului gi si reverse lumind harici asupra intregii dumneavoastri
viefi, asupra a tot ce face!.. Chnd ochiul tdu este
curat, spttne MAntuitoruf atunci tot trupul tdu e
Iuminat (Lc. 11., 34-35). Trebuie si ne pizim mintea! Trebuie ca ea si rimAni in adevir firi incetare. Vi doresc asta cu toate sinceritatea inimii!
Vd doresc asta cu inimi indureratd, deoarece md
doare ci in vremurile de acum, rar, foarte rar oamenii rimAn credinciogi adevdrului, foarte rar
gi-au plecat mintea gi inima sub jugul ei cel bun
gi sub povara ei cea uqoari, s-au plecat cu toati
simplitatea gi supunerea lui Hristos gi Sfintei Lui
Biseria. Mintuili-ad, grdiegte SfAntul Apostol Petru, de acest neam oiclean (Fapte 2, 40). Abatefi-vi
de la calea cea largd, pe care umbli aproape tofi!
Alege$-vi calea cea strAmti gi necijiti, care duce in cereasca impiriliel indrigili necazurile pe
care vi le-a trimis Purtarea de grijd dumnezeiascil indrdgiF strAmtoririle prin care preainfeleapta Purtare de grijn, mAntuitoarea Purtare de
griji dumnezeiascd v-a croit drum pentru pribegia dumneavoastri pdm6nteasci! Facefi-vi plicute, desfdtate, gi necazurile, qi strAmtordrile, gi
calea cea spinoasi a viefii pdmAntegti! Cum si
faceti asta? incredintAndu-vi voii lui Dumnezeu, slavoslovind Purtarea de griji dumnezeiasci, recunosc6nd aceasti voie gi aceasti Purtare
de griji in tot ce vi se intAmpli, dAndu-I mulfumiti lui Dumnezeu pentru tot ce vi se intAmpli
sd

47.
Cursele wri.jrna;J,ti. D""pr" pizirea rninfii.
Curn si {"cern placute gi im}rrcuritoare
necazurile vietii pirninteqti

imAneli in limanul adevirului! Vrdjmagul mAntuirii oamenilor se streduiegte

sd momeasci gAndul nostru din limanul adevirului prin felurite ndluciri de adevir. El gtie puterea acestei curse/ ce pare neinsemnate Pentru
ochiul lipsit de experienli; mintea este ademeniti la ea prin curiozitate, cu o numire mdrea!d, sfAntS" in spatele cireia se ascunde de obicei pierzarea. Aqa este momiti lesne increzitoarea privighetoare, pasire deosebit de curioasi,
cu mAncarea aruncati sub plasd, gi cade pentru
totdeauna in urAtul robiei. Pierzdtor este gAndul mincinos: acesta aduce in suflet infunecare,
amdgirea de sine, o face roabi a stipAnitorului
acestei lumi. Adeudrul od aa face slobozi (kr 8, 32),
a spus MAntuitorul este limpede cd minciuna
ne lipsegte de libertate, ne supune stdpdnitorului acestui veac. Doresc ca dumneavoastre se fif
liber, ca vederea suflefului dumneavoastrd si fie
curatd qi luminoas5, ca rafiunea dumneavoastrd
150

151

atat pentru necazuri, cat 9i Pentru bucurii. Este

vremea si incepeli vieluirea cu adevirat cregti-

neascd, insofitd de ristignirea tuturor simtdmin-

telor, dorinfelor, gdndurilor pe crucea poruncilor gi inviliturii lui Hristos. CurAnd, cur6nd va
trece viala pimAnteascd! Deja este pregdtiti fiecdrui om vegnica risplati pentru viala lui cea de
scurtd vreme, pentru faptele lui, pentru felul lui
de a gAndi, pentru simfimintele lui.

D.spre

iJit""

48.
J. Drrmr,"z.,r ;i Je rpro"pele

orbind despre iubirea de aproapele, Cuviosul Avd Dorotei ii aseamlni pe nevoitorii lui Hristos cu nigte linii care merg de la circumferinta cercului citre centrul lui.
Liniile, cu cAt se apropie mai mult de centru,
cu atAt se apropie mai mult gi una de alta. $i nevoitorii lui Hristos, cu cAt se apropie mai mult de
Dumnezeu, cu atat se apropie mai mult unul de
celilalt prin iubirea adevdrati. Orice cale a minSi qi a inimii este nesfArgiti atunci cAnd linta ei

este Dumnezeu . Frica dc Dumnezeu este curatd, rimfrne in oeacul aeacului; sporirea in intelepciunea

lui Dumnezeu

este nesfArgitd; sporirea

in iubirea

de aproapele, atunci cAnd aceastd sporire este in

Dumnezerl este nesfArgitd. Viafa pim6nteasci
nu este de ajuns pentru sivArgirea acestei cdi duhovnicegti! Nu te poli situra de iubirea in Dumnezeu fafi de aproapele! Dimpotrivd, poti sdvAr9i degrabd calea, te pog setura repede gi cu prisosinfi de iubirea pentru aproapele atunci cAnd
obiect al dragostei este numai omul. Focul iubirii
cere multi hrani pentru a fi statomic Ai a spori.

CAnd il hrinegte Dumnezeu, el se intefegte neincetat, nu are hotar, dar cAnd omul il hrXneqte cu
sine insugi, hrana focului e sleiti in scurti vreme, focul se intunecd gi se stinge. Iubirea trebuie sd se hrdneasci cu Dumnezer! cel Nemirginit: nu are hrani de ajuns in mirginitele insugiri
omenesti, oricAt de minunate ar fi acestea.

49.
PrivinJu-tte in oglinda Evangheliei ne putem
afla neajunsurile, Curn si stdrnirn in noi
sirnf irnintul pociinf ei, pl,insul mintuitor.
Sa n" l"peJarn Je noi in;ine ;i si utrnirn
EvangLeliei

nima se poate desfdta de pacea cea fericitd doar cAnd rdmAne in poruncile evanghelice, cdnd rimAne in ele cu lepidare de sine. Atunci cand se ivegte in ea o alti dreptate, igi

J
I

pierde odihna.
Mare gi atotsfAnti carte este Evanghelia! in
ea este zugrivit omul norl cel dupd aseminarea
lui Dumnezeu - iar care trebuie si fie insugirile
omului celui nou ne-o arati poruncile lui Hristos. Prin ele, Hristos ne-a descoperit insugirile
Sale, felul Siu de a gAndi 9i de a feptui. Privind
in oglinda Evangheliei la noi ingine, putem, pu{in cAte pufin, si ne cunoagtem neajunsurile, si
ne dezbirdm de concepfiile gi de insugirile omului celui vechi, si le inlocuim cu g6nduri 9i insugiri evanghelice cu gandurile 9i ?nsugirile lui
Hristos. in aceasta constli sarcina, problema pe
care trebuie sd o rezolve, sd o indeplineasci creg155

tinul in vremea vie$i sale pimAntegti. Trebuie si

ne zugrXvim in suflet portretul lui Hristos, si-i
impirtiqim asemdnarea cu modelul lui. Portretele care nu seamdni cu originalul vor fi respinse
la expozifia generali, cAnd fiecare dintre oameni
va fi cercetat ca si se vadi in ce misuri a pdzit 9i
a innoit in sine chipul qi asemXnarea FXcitorului
gi Dumnezeului sdu. Chipurile pe care trisiturile gi culorile sunt atet de schimonosite incAt s-a
pierdut orice aseminare vor auzi: Nu ad cunosc
pe rtoi! Ele nu vor fi recunoscute' De ele Se va lepida Domnul!
Si incepem, deci, pictura duhovniceasci! Si
ludm aminte la chipul lui Dumnezeu cel lisat in
paragind, acoperit cu murddrie, cu zgArieturi 9i
cu praf, care a fost Pictat in noi gi incredinlat noui de Dumnezeu! Pictorul e Hristos; pensula Lui
este SfAntul Duh. Sd ne pregitim sufletul pentru
aceastd picturi in aga fel incit ef ca o pAnzd curatd, noui, sd poatd primi totul - 9i hisdturile cele mai fine, qi nuanfele cele mai delicate.
Pentru o astfel de pregdtire trebuie si ne curilim prin pociinli, sd ne spilSm prin lacrimi, iar
ca si stAmim in noi simfimAntul pociinlei, plAnsul gi intristarea mAngAietoare, trebuie neapirat
c4 irfrin6ndu-ne de la toate patimile, si ne indeletnicim des cu citirea Evangheliei, sd ne verificim viala dupi preasfintele Lui porunci, si ne
silim spre implinirea acestor porunci, in pofida
ndzuin[elor gi pornirilor voii iubitoare de picat.

Zis-a un oarecare Sfant Perinte: ,,Prin implinirea

poruncilor lui Hristos, omul cunoagte neputinfa sa." Intocmai: ni se descoperi cAt suntem de
slabi, cAt suntem de vitimafi prin cddere, atunci
cAnd incepem si ne silim spre implinirea poruncilor evanghelice. Din vederea neputinfei noastre, a vdtimirii noastre, se naqte fir chip firesc
plAnsul. PlAnsul este simfimAntul de pocdinfd al
inimii. PlAnsul este duhul infrhnt gi smerit pe care
Dumnezeu il indrigegte atAt de mult.
CAnd Domnul vede un suflet care se curdfi
prin pocdinld, atunci incepe, pulin cAte puliry pe
misura curifiei lui, si innoiascd in el, prin SfAntul Dutr, trdsdturile chipului Siu, nuanlele gi culorile asemdnirii Sale. Mai intAi de toate, il pecetluieqte cu blAndelea gi cu sm erenia. inadlali-vd
de la Mine, griiegte E\ cd sunt bl6nd gi smerit cu
inima, gi aeli afla odihnd sufletelor aoastre (Mt. 11,
29). SfinFta odihni poate fi aflatd numai atunci
cAnd cugetul gi inima se cufundi in smerenia lui
Hristos gi in bl6ndefea Lui, deprinzAndule din
Evanghelie. Aceste doui virtuS pun in rAnduiald trdsiturile chipului aruncat in neordnduiald de tulburarea care il insofegte nedespirlit pe
orice om ce slujegte patimilor. Semnul rAnduielii este sfin$ta odihni. Atunci, pe trisiturile deja indreptate sunt agtemute sfintele culori, care
mAng6ie privirea duhorrniceasci: bundtate4 milostivirea, curd$a minSi, a inimii 9i a trupului,
credinfa vie, cireia nu ii pasi de nici un lucru

t57

deger! care il irva!5 pe om si urmeze lui Hristos

pe de-a-ntregul, r bdarea, care rdmAne mai presus de toate necazurile vremelnice, care iubegte
necazurile ca pe o impirtdgire de pdtimirile lui
Hristos, iubirea de Dumnezeu gi de aproapelg
care nezuieqte sd implineasci toate indatoririle
omului fali de Ziditorul sdu 9i fafi de zidirile
asemenea lui, care trebuie si fie una in Ziditorul lor.
imbriliga$ lepidarea de sine 9i urma$ Evangheliei!

50.
Necazurile sunt Je Ir Domoul,
spre inJreptarea noastri.
MJgtrtnit J l.'i Dumnezeu in nec"z 6i in Lo.la
Jittarrr Jo""""a acestora.
P"tol L"lii Jevine aJeseori loc al cunoaqterii
lrri Drr-t .2.,, 9i J" sin".
C. n. .Juc. rnlngiiere in necazuri 9i in Loli

, mul - ca iarba, gi mult ii trebuie ca si fie

cosit? O singuri clipd poate si-i zdruncine de tot sdnitatea gi si-i arunce trupul fie in

morm6nt, fie pe patul unei boli chinuitoare gi

indelungi. Evanghelia ne invali cd nici un necaz nu poate si vini asupra noastre ferd voia lui
Dumnezeu, ne invafi si mulEumim lui Dumnezeu pentru.toate necazurile care, la porunca Lui
vin asuprd-ne. De pe patul de boalS mulfumiti
lui Dumnezeu, aga cum I-a mulEumit de pe mormanul de gunoi lov, acoperit cu bube puturoase.
Prin mulpmirea adusd lui Dumnezeu este tocit
asculiqul cumplit al bolii! Prin mulfumirea adusi lui Dumnezeu, bolnavul primeqte mAng6iere duhovniceasci! Inima povipiti 9i indulciti
de mullumirea adusi lui Dumnezeu este inno159

itd prin puterea credinfei vii. Luminati deodatd cu lumina credinfei, mintea incepe sd contemple minunata Purtare de griji dumnezeiasci, ce
privegheazi neadormit asupra intregii faPtu.i.
Aceasti contemplare duce la ripirea duhovniceasci; sufletul incepe sd-I mulfumeasci din belgug lui Dumne zeru., sA-L slavosloveascS, incepe
si laude sfAnta Lui Purtare de griji, si se incredin,teze sfintei Lui voi. Patul de boali devine adeseori loc al cunoagterii de Dumnezeu gi de sine'
Suferinlele trupului devin adeseori pricini de
pliceri duhovnicegti, 9i patul de boald este inrourat cu lacrimi de poclinfi gi lacrimi de bucurie
in Dumnezeu. in timpul bolii trebuie mai intAi
sd ne silim a mullumi lui Durnnezeu, iar atunci
cAnd sufletul guste dulceata gi tihna pe care le
aduce aceasti multumire se gribegte singur spre
ea, ca spre un liman. El se gribegte intr-acolo fugind de valurile grele ale cArtirii, pulindt5lii de
suflet gi intristdrii.
Prin multe necazuri se cwine noud a intra tntru impdrdlia lui Dumnezeu. Pe cine iubegte Domnul, aceluia ii trimite necazuri, gi acestea omoard inima alesului Siu fald de lume, o deprind si
pluteascd in apropierea lui Dumnezeu. In toate
necazurile, printre care se numdrd gi boal4 urmitoarele doctorii aduc folos duhormicesc qi
mAngAiere duho'"niceasci: incredinfarea in voia
lui Dumnezeq recunogtinla fali de Dumnezeu,
mustrarea de sine gi recunoagterea ci suntem
T60

vrednici de pedeapsa lui Dumnezeu, aducerea

aminte de faptul ci tofi sfinlii au sdvArgit calea
viefii lor pimAntegti in pdtimiri necontenite gi
crAncene, ci necazurile sunt paharul lui Hristos.
Cel ce nu s-a impirtigit de acest pahar nu e in
stare si mogteneascd fericirea cea vegnici.

51.
D"spre scurtinea vielii pimdntegti'
Viala pirninteasci este ct spr" vegnicie'
Doar cunoa6terea lui Hristos este o
inJeletnicire cu aJ"oirat folositoare ln wiafa

Pimintcasci

f n insingurare vin ganduri neobignuite!

I ,,U.ech"u celui care se linigteqte aude lu-

cruri minunate", a zis tn oarecare Pustnic' 9i in

nimicnica mea insingurare mi intAlnesc cu ganduri care lucreazi cu Putere asuPra minfii, prin
adevirul viu.
Nu demult cugetam la scurtimea viefii omenegti de pe p6mAnt. Dintr-o dati, viafa mi s-a
pirut atAt de scurti, de parcd restul vie$i mele
pdmAnteqti ar fi trecut deja' Daci voi mai trii,
ce lucru nou voi vedea Pe pimAnt? Nimic: aceleagi virtufi gi aceleagi patimi care apireau 9i pAni acum inaintea mea in tot felul de straie qi prin
tot felul de lucriri vor aPerea 9i de acum inainte; intocmai la fel gi virtutea se va strecura printre oameni lin, nebigati in seami, prigoniti de
citre ei; intocmai la fel viciul, acoperindu-se cu
nenumirate mipti, ii va amigi Pe oameni $i va

t62

domni intre ei. O viafi de doi ani Ei o viali de

o sutd sunt deopotrivi de scurte, de nimicnice
in fafa vegniciei. De obicei, oamenilor li se pare lung numai viitorul; trecutul li se pare atAt de
scurt, ca o clipi, ca un vis al nopfii ce a trecut. insingurare4 unitd cu adAncirea in sine, face scurt
gi viitorul. Scurt este trecuful, scurt este viitorul!
$i atuncl ce este viala pimAnteasci? O cale spre
vegnicie, de care trebuie si ne folosim, dar pe care nu trebuie sd ne uitim in stAnga qi in dreapta. Aceasti cale trebuie sivArgiti cu mintea gi cu
inim4 nu cu numdrul zilelor gi al anilor. Mnte4
lumindndu-se cu invdlitura adevirului, poate
pistra inima in pace, blAnde.te, bunitate, ribdare - pe scurt in insugirile omului celui nou. Pentru asta sunt gi pustia gi linigtire4 9i ministirile!
Penhu asta sunt gi convorbirile ziditoare, qi sfatul duhovnicesc! Pentru asta e gi citirea Sfin$lor
Pirinfil Pentru asta sunt rugdciunile! Tofi cregtinii sunt datori si triiasci ag4 cu toate ci aga trdiesc numai foarte pufini. Daci nu puteli si triili aga pe deplir; hdili aga in parte; lipsurile pot
fi temdduite prin osAndirea de sine 9i pociinfd.
VizAndu-vd neajunsurile, nu trebuie si vi descurajafi; dimpotrivi, trebuie si vi osteni'$ intru
smerenie. Minunat a zis Cuviosul Isaia Pustnicul: ,,Slava sfinlilor este asemenea strilucirii stelelor, dintre care una strdlucegte foarte puternic,
alta - mai slab, iar alta de-abia se vede, dar toate
stelele acestea sunt pe acelagi cer."
't63

CAte generalii s-au perindat pe fala pdmAntului, gi parci n-ar fi fost niciodatd pe ea! Oare de-

mult se auzeau printre noi nume risundtoare?

Iar acum au fost date uitirii toate. Oare demult a
pXqit genera$a noashi in viala cetdfii? Iar acum
intri deja in aceasti viafi o genera$e noud gi ne
dd afari din sfera largi a activitifii in colligorul
modest al celor imbdtrAnifi, care gi-au trdit traiul.
Generaliile omenegti pe acest pimAnt sunt, fdrd
doar gi poate, ca frunzele pe copac! Acum sunt
unele, in scurtd.vreme vin altele! Le nimicesc qi
argi,t4 9i gerul, 9i insigi trecerea timpului; vAntul
le imprigtie, le calcd in picioare drumefii.
Privesc din insingurarea mea la lumea gildgroasi gi rizvrititS, imi spun mie insumi gi le spun
prietenilor mei: ,,O singuri indeletnicire poate fi
socotiti cu adevdrat folositoare in timpul scurtei noastre viefi pimAntegti, atata timp cAt este
rAndul nostru si inverzim:. cunoagterea lui Hristos, Care este gi Dititorul vieSi vegnice, fericite
qi Calea citre aceasti viafi. Hristos este de fa!i in Evanghelie, Evanghelia este gridina in care
il poate afla pe Hristos Maria - sufletul credincios, care petrece in pocdinfd: in afara cetdtii, adici in #ara iubirii de lume. Acolo e mormAntul
lui Hristos! Acolo pl6ng cei iubifi ai Lui - plAng
inaintea Lui gi pentru ei ingigi.

52.
Est" Je mare insemnitate si ne urrnirim
ganJurile 9i rni;cerile ratiunii.
Despre urmare. {a"e J. riticire a aJev;rului

deseori stau de vorbd cu dumneavoasdespre adevdr. Vreau si infelege$ cAt

de insemnat lucru este sd-!i urmdregti felul de a
gAndi, rafunea. Omul este firi doar gi poate ciliuzit de felul sXu de a gAndi: acesta este lumina noastrd. Cu mare sArguinli hebuie sd priveghem asupra luminii noastre pentru ca ea sd nu
devini infuneric, lumini mincinoasi, care aratd
lucrurile nu la locul lor gi nu aga cum sunt de
fapt ele, ci altceva decAt sunt de iapt. Ia seama ca
lumina din tine sd nu fie tntuneric! (Lc.11, 35). Trebuie ca felul nostru de a gAndi sd fie pdtruns de
Adevir. Afard de Hristos nu infeleg gi nu cunosc
vreun alt adevdr - gi oare nu sunt orbi aceia, oricine ar fi ei, care atunci cAnd Hristos li Se infnfigeazd in mdrefia cea infricogltoare a smereniei

fa-

tr;

infreabi: Ce este Adeodrul?

Pitrundef in adAncimea cuvintelor mele! Vi
rog vi implor! Vi implor pentru propria dumneavoastri mAntuire. De obicei, oamenii cred
1.65

ci

gAndul este ceva de mici insemnitate, qi de aceea nu aleg decAt in foarte mici mdsuri gAndurile pe care le primesc. Or, din primirea gAndurilor
drepte se nagte tot ce-i bury iar din primirea gAndurilor mincinoase se na$te tot ce-i rdu. GAndul
seamind cu carma unei coribii: de aceasti scAnduri neinsemnati line direclia gi in cea mai mare parte soarta intregii magini uriage. Gdnilul cel
cuaios te aa pdzi (Pilde 2, 1L), spune Scriptura; ea
neinvald. cainceputul cuvintelor noasfre sd fie adeadrul - gi ce altceva este fz ceputul cuaintelor, dacil
nu gAndul? Despre adevdr a dat mdrturie pe pdmAnt Duhul SfAnt. Aga le spuneau apostolii iu-

deilor. Martorul lui Hristos-Adevirul e Duhul

SfAnt. Unde nu este mirturia Duhului, acolo nu
sunt dovezile Adevirului. Cel ce doregte si urmeze firi greg Adevirului trebuie sA rimAni fir
invdldtura pecetluiti, adeveritd de Duhul SfAnt.
Aceasta este invifitura Sfintei Scripturi qi a Sfinfilor Pirin$ ai Bisericii Rdsiritului, singurei Sfinte,
singurei Ortodoxe gi adevirate. Orice altd invi,tituri e striini de Adevirul-Hristos, de Adevirul
pogorAt din cer, Care din nepovestita milostivire
dumnezeiasci S-a descoperit oamerilor, care Eedeau intru intuneric Ai in umbra morfll, impoknoli$
in pripastia intunecatd gi ad6ncd a amigirii de sine, a negtiinlei, a caderii gi a pierzdrii.

53.
Dcspre mirturisirca aJevirului cu gura cu
9i
{apta. Singtrra .J. fir; 5freg citre mantuirc
este urmarea n"af,;trrte a invafiturii Sfir.flo"

Petinli. Despre citirea cirfilor eretice.

Despre aleviratul inJrumetor JuLovnic"sc.
irrrplirrite" prorociei Jespre ptorocii
rnincinogi. Ce lnsearnni as"olt"r""

u inima se creile spre dreptate, a zis aposto_

h , iar cu gura se mdrturisegte spre mhntui_
re (Rom. 1Q 10). Trebuie si mdrturisim dreptatea
cu gura gi, atunci c6nd se poate, cu insdgi fap_
ta. Dreptatea mirturisiti prin vorbe gi pri; fa;_
te devine reald" devine un bun at omutui. gi in_
trucat este esenfiald" ea este o chezdgie siguri a

mAntuirii.

V-afi convins cI singurul mijloc fdri de greg de

a ne mAnfui este urmarea neabifuti a invaqetu_

rii Sfinfilor Pirin$ insofiti de respingerea hoti_

rAti a oricirei invifdturi striine, chiai du la pro_
priile rationamente, atAta timp cAt ragiunei nu
este vindecati de boala sa gi nu devine duhov_

niceasci din trupeasci gi sufleteasci ce este. Du_

pd ce ali recunoscut cu mintea gi cu inima aceas_
L67

ti

dreptate, mirturisifi-o cu gura;

figiduifi-I lui

Dumnezeu ci vi veli ciliuzi dupd invdlitura

Sfinlilor Pdrinfi, ferindu-vd de orice invilituri
care nu este adeveritd de SfAntul Duh, care nu
este primiti de SfAnta Biserici a Risdritului' Dupi ce ali mdrturisit dreptatea lui Dumnezeu cu
gura, mirturisi$-o qi cu faptele: dupi ce afi dat
f Sgdduinfa, indePlinili-o.
Nu vi temeli de aceasti fdgiduinld! Este dator s-o dea fiecare fiu ortodox al Bisericii, ea trebuie ceruti de la fiecare fiu al Bisericii Ortodoxe de citre pdrintele lui duhovnicesc atunci cAnd
sivArgegte Taina Spovedaniei' Printre intrebirile care se cuvin puse celui ce se spovedegte, pe
primul loc sunt urmdtoarele: 1) ,,Spune-mi, fiule, crezi aga cum Biserica Sobomiceasci 9i ApostoleascS, in Risirit siditX 9i crescutd' 9i de la Risdrit rdspAnditd in toati lumea, 9i care in RIsirit rdmAne pAnd acum neclintitd, a predanisit 9i
a invdtat?" ; 2) ,,Nu te indoiegti de vreo predartte?" ;3),,Spune-mi, fiule, nu ai fost cumva eretic
gi apostat?"; 4) ,,Nu te-ai intovirigit cu ereticii 9i
cu apostatii, mergAnd in capiqtile 1or, ascultAndu-le invildturile sau citindu-le cdrfile?" A citi
cdrgile eretice qi a lua aminte la invdfitura lor este un pdcat greu impotriva credinlei, un Pdcat al
minlii boLrave de trufie care din aceasti pricini
leapidi jugul asculterii fate de Bisericd 9i cautd o
libertate nebuneascd, picitoasi. Iar acum picatul acesta nu mai este socotit drept PXcat! Acum
158

oamenii igi ingiduie si citeascd, fdri alegere, tot

felul de scriitori eretici. impotriva acestora Biserica a tunat anatema! Picdtogii orbifi nu iau insd
aminte la tunetul bisericesg ori iau aminte la el,
insi doar ca si-gi batX joc de glasul Bisericii, care ii preintAmpind impotriva p ierzirii, doar ca si
numeascd in chip nerod ,,superstifie" 9i ,,barbarie" judecata gi hotdrArea ei. O multime de cdrgi
eretice au fost traduse in limba noastrd, gi uneia
dintre ele, in pofida tuturor scrierilor Pdrintegti
ale Sobomicegtii Biserici, i se dd primul loc dupi
cdrfile Sfintei Scripturi. Obriznicie nemisurati,
de necrezut!

Adevdratii cregtini din toate timpurile s-au

cu toati osArdia de otrava ucigitoare a ere-

pizit

ziei gi a celorlalte invifituri mincinoase. Ei se !ineau neabitut de Predania dogmatici gi morali

a Bisericii. Nu numai cd credeau ortodox in Sf6nta Treime, ci igi 9i indreptau viaf4 9i nevoinfele,
gi moravurile dupd Predania Bisericii. Tiisitura deosebitoare a tuturor Sfintilor Pirinfi era cdliluzirea neabdtutd dupi Predania Bisericii, gi ei
au poruncit sd-l socotim adevdrat doar pe acel
indrumdtor duhovnicesc care urmeazi in toate
privinfele invi,tdturii Pdrintilor Bisericii Rdsdritului, adeverind gi pecetluind invdfitura sa prin
scrierile lor. Iar cine crede ci-gi poate indruma
aproapele dupi principiile inlelepciunii pimAntegti, dupi principiile ratiunii cdzute, se afld, oricAt ar fi el de sclipitor, in amigire de sine, 9i la
1.69

amegirea de sine ii duce gi pe cei care il urmeazi'

Sfinfii Piringi au lisat ca regulX neapirati pentru cel ce vrea si se mAntuiasci urmatea Predaniei bisericegti. in acest scop el ii poruncesc celui
ce vrea sd trdiasci in chip cucernic ai pldcut lui
Dumnezeu si se ciliuzeasci dupe Povetele unui
invdlitor adevirat sau dupi acele scrieri ale Pirinlilor care se potrivesc cu felul lui de vieluire.
Dupd ce au trecut oPt sute de ani de la Naqterea lui Hristos, sfin$i scriitori bisericegti au inceput si se plAngi ci s-au impufnat de tot indru-

mitorii duhovniceqti, ci au apirut o multime

de invdldtori mincinoqi. Din pricina lipsei de

in-

drumitori, ei poruncesc si ne folosim de citirea

scrierilor Pirin$lor pi sX fugim de citirea cir$lor
scrise in afara sAnului Bisericii Ortodoxe. Cu cAt
wemurile sunt mai departe de aritarea luminii
dumnezeiegti pe Pemant cu atat s-a adAncit lip-

adevdra$lor indrumdtori sfinfi 9i a sporit belgugul de invilitori mincinogi; de cAnd a fost descoperit tiparul, acegtia au PotoPit pimAntul ca
nigte amare ape apocaliptice, care au omorAt sufletegte o mulfime de oameni. Mul{i proroci mincinogi se rtor scula, a prevestit D omnul, Ei ztor amdgi pe mutfi, iar din pricinainmullirii fdrddelegii iubirca multora se aa rdci (Mt.24,11-12). S-a implinit
prorocia aceasta: implinirea ei este inaintea ochilor nogtri. Avem gi o altl prevestire a Domnului cu privire la caracterul vremurilor in care va
avea loc cea de-a Doua gi infricogitoare Venire
sa

170

a Lui pe pimAnt. FiuI Omului, cfrnd an oeni, a zis

Domnul, aritAnd care va fi soarta credinfei, aa
gdsi oare credinld pe pdmdnt? (Lc. 18., 8). Atunci vor
domni pe el ratiunea cea cu nume mincinos, infelepciunea omeneascd, vrijmagd credintei qi lui

Dumnezeu.
Ce inseamnd virfutea cdlugireascX a ascultirii? Aceasta este recunoagtere a faptului cd rafiunea omeneascd este cdzuti gi respingere a ei prin
,,nebunia" credinfei. Din credinfi vine ascultare4 din ascultare - smereni4 din smerenie - inlelegerea duhovniceascd, iar aceasta este credin!a adeveritd. Ascultarea cilugireasci a inflorit
atunci c6nd erau indrumitori duhovnicegti din
belgug. Odatd cu lipsa indrumitorilor a lipsit qi
marea nevoin!5 a ascultirii, care ii duce in scurti vreme pe nevoitori la sfingenie: credinfa, care alcSfuiegte esenta nevoinlei acesteia, cere ca
obiectul ei si fie adevdrat gi duhovnicesc: atunci
ea duce la Dumnezeu. Credinfa in om duce la
fanatism iegit din minfi. Cdliuzirea dupd scrierile Sfinlilor Pirinti duce la linti mult mai incet mai slab; pe aceastd cale sunt mult mai multe
poticniri: cartea scrisi pe hArtie nu poate inlocui
cartea vie - omul. Minunati carte sunt mintea gi
inima pe care a scris Sf6ntul Duh! Din ea sufli
viafd, iar aceastd viali se impirtiqegte celor care asculti cu credin,ti. Cdliuzirea dupi scrierile
Piringilor a devenit insi singura ciliuzire spre
mAntuire atunci cAnd s-au impufinat de tot in1,71,

drumitorii. Despre cel ce se va suPune cilduzirii acesteia se poate spune deja ci s-a mAntuit pe
cAnd despre cel care se ia dupd propria sa inlelegere sau dupH inviEdtura invXfdtorilor mincinoqi

putem fi siguri cX e Pierdut.

Ca exemplu al felului cum gAndesc despre
aceasta Sfin$i Pirinfi, iatd un extras din scrierile Sfinlilor Calist 9i Ignatie: ,,Care a fost pentru
noi pricina zdrobirii 9i omorArii, de vreme ce nu
am fost ficuli aga de la inceput? $i care a fost pricina innoirii gi nemuririi? Gisim cI pricina celei dintii, adicd a stricdciunii, a fost nidiiduirea
in sine, samavolrricia gi nesupunerea celui dintAi
Adam, care l-au dus la lepldarea qi incilcarea
poruncii dumnezeiegti; pricina celei de-a doua,
adici a nestriciciunii, este supunerea lui Adam
al doilea, a Dumnezeului gi MAntuitorului nostru Iisus Hristos, fafd de Tatil, 9i voia cea una
cu a Lui, din care vine pizirea poruncii Tatilui.
Ez, spune MAntuitorul, n-am oorbit de la Mine, ci
Tatdl, Care M-a trimis, Acesta Mi-a dat poruncd ce
sd spun gi ce sd aorbesc, gi gtiu cd porunca Lui este
aintn oeEnicd. Deci, cele ce aorbesc Eu, precum Mi-a
spus Mie Tatdl, aga aorbesc (In 2, 49\ . in protopirintele nostru gi in neamul lui, riddcina 9i maica tuturor necazurilor a fost inillarea de sine; in
Omul cel Nou, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos,
gi in cei ce vor sd vieluiasci asemenea LUL inceputul 6i izvorul a tot binele e smerenia. Vedem
ttu.eu qi rAnduiala aceasta este linutX 9i de

"e

172

sfinlita ierarhie, cea mai presus decAt noi, a de

Dumnezeu vizdtorilor ingeri: asemenea lor le tine gi Biserica noastri pim6nteasci. Dimpotrivi,
invifdm gi credem in chip de taini ci cei care se
abat de la legiuirea aceasta gi incearci cu obriznicie si-gi peheacd viata in samavolnicie gi nesupunere sunt tiia$ qi lepida$ de la Dumnezeu,
de la luminata mogtenire cereasci, de la Biserica
Sobomiceasci gi Apostoleasci, sunt trimigi in intuneric Ai in gheena focului. Noi spunem cu toatd incredintarea ci, potrivit invifiturii cuvintelor de Dumnezeu insuflate, au cizut sub osAnda
aceasta viclenii gi riii lucritori ai diavolului, ereticii cei r5u griitori, care ficAndu-gi placul gi trufindu-se s-au lipsit de slava gi desfitarea dumnezeiascd gi au fost aruncali afari din adunarea

sfin$ti."
Pasajul din care am luat citatul este incheiat
de sfinS asffel: ,,Noi spunem asta intemeindu-ne
pe graiurile Pdrinfilor, pe graiurile Duhului, ca
pe nigte stAlpi neclintifi' (Filocalia, Calist qi Ignatie, ,,Despre linigtire gi rugiciune", cap. 15).
Odatd ce ati cunoscut calea spre mAntuire, nu
goviili a pdgi pe ea. incheiag legimdntul cel fe-

ricit, unirea cu sfAntul Adevir; lua$ hotirArea

de a rim6ne credincios Adevirului toati via{a.
Aceasti hotirAre buni este de ajuns ca in inima
dumneavoastrd si se reverse ugurimea, bucuria,
puterea care sunt martorii sfAntului Adevir.

54.
Dospto J.plitta ascultarc fafa Jc inJmrnatornl
J.rkol,ttic.sc, Nevoitorii vrernurilor Jin urrni

ste minunati dorinfa dumneavoastri de

a ve'afla in ascultare deplind fafi de un
indrumitor incercat. Aceasti nevoinfd nu a fost
dati insi vremii noastre. Ea nu numai ci a dispirut dintre mireni, ci nu mai este de gisit nici
in mdndstiri. OmorArea inlelegerii gi a voii cizu-

te nu poate fi sdvArEiti de un om sufletesc, chiar

daci acesta ar fi bun gi evlavios. Pentru aceasta
este nevoie de un pirinte purtitor de Duh: doar

inaintea unui purtitor de Duh poate fi limpede sufletul ucenicului, doar un purtdtor de Duh
poate vedea de unde gi incotro se indreapti migcdrile sufletegti ale celui indrumat de el. Ca sd aibi conqtiinla curatS, ucenicul trebuie si-gi mirturiseascd intocmai gi in amdnunt gAndurile, dar
indrumdtorul nu trebuie si se ia dupd aceasti
mdrturisire in judecarea stirii sufletegti a ucenicului; el trebuie sd-l pitrundS, sd-l misoare cu
sim$rea duhovniceasci gi sd-i vesteascd starea
lui sufleteascS, pe care el nu o vede. Aga lucrau
Pahomie cel Mare, Teodor cel Sfinlit 9i ceilalli
174

indrumitori sfinti ai monahilor. Lui Teodor cel

SfinSt ucenicii ii spuneau: ,,Pirinte, d5-mi in vileag!" - 9i el, migcat fiind de Duhul SfAnt, ii ardta

fieciruia dintre ei bolile sufletegti ascunse in sufletul lui. Acegti mari Pirin$ socoteau ascultarea
cdlugdreasci a fi un dar aparte al SfAntului Duh:
aga spune un scriitor contemporan cu ei - Cuviosul Cassian. Ascultarea este o minune a credin!ei! Si o sivArgeasci poate doar Dumnezeu - gi
au sdvArgit-o oamenii cirora Dumnezeu le-a dat
acest dar de Sus. Dar cAnd oamenii vor sd dobAndeasci prin propriile puteri ceea ce numai Dumnezeu poate sd diruiasc5, degarte sunt ostenelile
lor; atunci ei se aseamlni ziditorilor de tum de
care se vorbegte in Evanghelie, care au inceput
clidirea firi si aibi mijloace indeajuns pentru a
o duce la bun sfArgit. Toate cele trecitoare, adici dracii gi patimile, ii batjocoresc, fiindci pe dinafari par a sivargi virtutea, insd de fapt se afld
in amigire amari, in orbire gi ingelare de sine,
sunt supugi patimilor loq, implinesc voia dracilor. $i mulfi credeau cd stribat calea ascultdrii,
insi de fapt igi implineau poftele, erau mAna$
de infierbAntare. Fericit cel ce la bitrAneEe va izbuti si verse o lacrimi de pocdinli pentru pomirile tinerefli! Despre cilduzele oarbe gi cei cilduzi! de ele Domnul a zis: Dacd orb pe orb aa cdlduzi,
amindoi aor cddeain groapd (Mt.15, 14).
Vremurilor noastre li s-a dat altd nevoingi, insoliti de multe greutifi gi poticniri. Noi trebu-

ie si ne sivArqim cilitoria ntt ziua, nu la lumina limpede a soarelui, ci noaptea, la lumina palidi a lunii Ei a stelelor. Ni s-au dat spre cilduzire
SfAnta Scripturd gi scrierile Sfintilor Pirinli: lucnrl acesta il spun pe gleau Pirinfii vremurilor
tArzii. De folos ne este 9i sfatul celor care se ciliuzesc ei ingigi dupi scrierile Pirinlilor. Si nu credefi ci nevoinla noastrd este firi necazuri 9i firi
cununi: nu! Ea este mAni in mAnd cu mucenicia'
Aceastd mucenicie se aseamind suferinlei indurate de Lot in Sodoma: sufletul dreptului se chinuia vizAnd curvia neconteniti 9i neinfrAnatd' $i
noi ne chinuim fiind inconjurali din toate pirfile
de minf care au incllcat credinfa fali de adevir,
care au intrat in legitura de curvie cu minciuna,
care s-au molipsit de ura impotriva scrierilor insuflate de Dumnezeu 9i s-au inarmat impotriva
lor cu minciuna, clevetirea Ei batjocura infemali'
Nevoinla noastri are Pret inaintea lui Dumnezeu: in cumpina Lui sunt canterite 9i neputinqi imprejurdrifa noastrd, qi mijloacele noastre,
le, gi insegi vremurile' Un oarecare Pirinte mare
a avut urmltoarea vedenie: via(a pimAnteasci
a oamenilor i s-a infdtigat ca o mare. El a vizut
cum nevoitorilor din primele vremuri ale monahismului li s-au dat aripi de fog qi ei au trecut ca
fulgerul peste marea patimilor. Nevoitorilor.din
vrehurile de pe urmd nu li s-au dat aripi: ei au
inceput si plAngi pe malul mirii. Atunci li s-au
diruit aripi, dar nu de foc, ci unele slabe: ei au
176

plecat in zbor peste mare. Pe drum, din pricina

sldbiciunii aripilor, se cufundau deseori in mare;
ridicAndu-se cu greutate din ea/ pomeau mai departg pAnd cAnd, in cele din urmi, dupd multe
stridanii gi restrigti, au reugit sd treaci marea.
Si nu ne descurajdm! Si nu ndzuim cu nechibzuinfi spre nevointe strdlucite, mai presus
de puterile noastre: sd primim cu evlavie nevoinfa smeriti, foarte potriviti neputinfei noastre, dat5, in chip parci vizttl de citre mAna lui
Dumnezeu! Sd sdvArgim aceastd nevoinfd cu credinciogie fafd de sfAntul Adevir, gi in mijlocul lumii care, gloati gdligioasd gi fdrd numiq, aleargd
pe calea cea largi in urma ragionalismului sdu
samavolnic, noi sI mergem la Dumnezeu pe calea ingusti a asculdrii fatd de Biserici gi de Sfinlii Pirinfi. Nu mul$ merg pe aceasti cale? $i ce
dacdl Zis-a MAntuitorul: Nu te teme, turmd micd,
pentru cd Tatdl aostru a bineaoit sd od dea aoud impdrdlia! Intra[i prin poarta cea strfrmtd, cd largd este poarta gi latd este calea care duce la pieire, gi

mulli

sunt cei care o afld; gi strimtd este poarta fi ingustd

este calea care duce Ia uiafd, gi pulini sunt care o afIE
(Lc. 12, 32; llllt. 7, 73-74).

55.
De ce este neapirati nevoie de citirea Sfi.gil"t
P;rin1i. Ereticii Jin toate tirnpurile urisc cu

J.or"Lir. scrieril" Petit glot

Despre citirea Sfintei ScriPturi

ntreba$ de ce este neaPirati nevoie de citirea Sfinlilor Parinfi gi daci nu este de ajuns
si ne ciliuzim doar dupi SfAnta Scripturi - cuvAntul curat al lui Dumnezeu, fird amestecul cuvAntului omenesc.
Rdspuns: este neaPerate nevoie ca, citind
Scriptur4 sd-i citim qi pe Sfin$i Pdrin$ ai Bisericii RXsiritului. IatA ce spune despre SfAnta Scripturi SfAntul Apostol Petru: Nici o prorocie a Sctipturii nu se tilcuiegte dupd socotinta fiecdruin, pentru
cd niciodatd prorocia nu s-a fdcut din aoia omului'
ci oamenii cei sfinli ai lui Dumnezeu au 7rdit, Purtali fiind de Duhul Sf6nt (llPt. 1', 20-21). $i atunci,
de ce vreEi si inlelege$ dupi bunul plac cuvAntul duhorrnicesc, care nu a fost rostit dupi bunul
plac omenesc, ci la insuflarea Duhului, $i care ne
opregte chiar el si-l tAlcuim dupi bunul nostru
plac? Duhul a rostit Sfinta Scripturi, 9i numai
Duhul poate s-o tAlcuiasc5. Birba$ de Dumne-

f
I

zeu insuflali - prorocii qi apostolii - au scris-o;

birbati de Dumnezeu insufla$ - Sfinfii pirinfi
- au tAlcuit-o. De aceea, oricine vrea si dobAndeascd adevirata cunoagtere a Sfintei Scripturi
are neapdrati nevoie de citirea Sfinfilor pirin{i.
Iar daci vi veEi mirgini la citirea Sfintei Scripturi, nu veti avea cum si n-o infelegefi gi si n-o
explicali dupi bunul plac. Nu veli avea nici cum
si evitali ritXcirile pentru ci omul sufletesc nu
primegte cele ale Duhului lui Dumnezeu, cdci pentru el sunt nebunie gi nu poate sd le inlbleagd,
fiindcd
ele se judecd duhounicegte. Cele ale

lui Dumnezeu nimeni nu le-a cunoscut, fdrd numai Duhul lui Dumnezeu (I Cor. 2, 1.3-14).
Cu deosebire urdsc scrierile pirintilor ereticii din toate timpurile: scrierile pdrinflor desco-

peri inlelesul drept al Sfintei Scripturi, pe care

vrijmagii Adevirului ar vrea siJ strAmbe pentru a-gi intiri filosofdrile mincinoase. Ereziarhul
Eutihie gi-a aritat reaua voinfi fafi de pdrinF
la Sinodul Local de la Constantinopol. ,,SfAnta
Scripturi, a spus el cu viclenie, trebuie cinstiti
mai mult decat Pirinfi" - 9i a spus asta pentru
cd scrierile

sfintilor patriarhi ai Alexandriei, Atanasie cel Mare gi de cur6nd riposatul Chiril, ii

dideau in vileag limpede rdtdcirea hulitoare de
Dumnezeu. Dimpotrivi, Biserica Sobomiceasci
a nutrit dintotdeauna o cinstire deosebitd fa,te de
scrierile Pirin$lor: prin scrierile acestea se pdstra unitatea bisericeasci, pentru care este neapi1.79

rate nevoie de o ldmurire recunoscuti de toati

lumea, adevdrati gi haricd a Scripturii' Sinoadele
Ecumenice incepeau intotdeauna cu citirea acelor scrieri ale Pirinlilor in care era expusd deosebit de limpede dogma sau predania a cdrot examinare alcituia obiectul deliberdrilor sinodului'
sinodul a dat
$i, sprijinindu-se Pe aceste scrieri,
erezia, proclamAnd invilitura 9i miri^
"it"ug
turisirea ortodoxi. intocmai la fef 9i in viala lor
particulari sfinfii nevoitori au fost forma$ de
scrierile Pirinfilor 9i au trecut la citirea cu precddere a Sfintei Scripturi numai atunci cAnd ajunseseri deia la o deosebiti sporire duhovniceasci. ,,AdAnci este marea Scripturii, a zis SfAntul
Ioan Scdrarul, 9i nu fird de primejdie este pentru
mintea nevoitorului a siri in ea: primejdios este
de
a inota imbricat 9i primejdios este a se atinge
teologie cel pitimag" (CuvAntuI27, Despre linigti'
std' vdre;. Aleastd primejdie, aceasti nenorocire
dit, in tAlcuirea samavolnicd, in inlelegerea mincinoasi a Scripturii, lucru care i-a fdcut pe mulli
cdlugdri si cadi in ritdcire pierzitoare'
Digeaba se impiuneazd ereticii cu piruta lor
dau de
cinsUr"e fa.td de SfAnta Scripturi, degeaba
inleles cu viclenie cd Biserica Ortodoxd o cinstegte prea pu$o dAnd o prea mare cinstire SfinSlor
lirm$, pe care ei ii resping; pe care ii acoperi cu
clevetiri gi ociri firi de ruqine! Cinstirea pe care o dau Sfintei ScdPturi ereticii este mincinoalui
s6, fdtamici: ce fel de cinstire fald de cuvAntul
180

Dumnezeu este aceea c6nd i se ingiduie oricui,

oricAt de stricat ar fi, si-l ingeleage qi s;-l talcuiasci dupd bunul siu plac? Primind harica tAlcuire a
Sfintei Scripturi de citre Sfin$i Piring, Sfanta Biserici dovedeqte prin insugi acest fapt adAnca sa
cinstire fafi de SfAnta Scripturi: ea o cinstegte aga
cum se cuvine cinstit cuvAnful lui Dumnezeu. Ea
ii inva,td pe fiii s5i sd nu fie cutezitori fafi de cuvAntul lui Dumnezetl ii infr6neazi de la trufaga
samavolnicie 9i lipsd de rAnduialS, le poruncegte
sd se formeze prin citirea Sfin$lor Pdrin$ qi sub
indrumarea acestora sd pXtrundi in lumina cea
minunati a cuvAnfului lui Dumnezeu, care ii orbeqte pe cei ce indriznesc s-o priveascd fdri cuvenita pregXtire, cu minte necuratd gi cu inimd
iubitoare de pdcat. Ajunge si iei aminte la slujbele Bisericii Ortodoxe ca si te incredinlezi de
adAnca ei evlavie fafd de SfAnta Scripturi. Evanghelia - atotsfanta carte care cuprinde cuvintele
rostite citre oameni de insugi Dumnezeu intrupat - se aflX intotdeauna pe Sfdnta Mas5, inchipuindu-L pe Hristos Insugi. S-o citeascd inaintea
a tot poporul se ingdduie numai clericilor; cdnd
este cititd, tofi iau arninte la ea ca gi cum ar vorbi
Hristos; cAnd este scoasd din altar, se merge inaintea ei cu lumAniri aprinse. Ea este scoasi gi pusi pe analog ir mijlocul bisericii: atunci, to$ creqtinii ortodocgi care sunt de fafi igi pleaci genunchii cu evlavie inaintea ei ca inaintea cuvAntului
lui Dumnezeu, o sdrutd cu fricd gi cu dragoste.
181

ereticul, care tocmai se lSuda cu cinstirea

lui fafi de SfAnta Scripturi, se sminteqte de evlavia pe care o aratd fiii Bisericii inaintea Evangheliei, numegte batjocoritor inchinarea lor la cuvAntul lui Dumnezeu ,,inchinare la idoli", ,,inchinare
la hArtie", ,,la cetneal|" , ,,la legdhl:,rd" ; orb nefericit! el vede in aceastd carte numai hArti4 cerneal4 legitur4 nu vede Evanghelia lui Hristos.
Citirea Epistolelor apostolegti inaintea a tot poporul este sdvArgiti de diaconi 9i de cite$; citirea
restului Sfintei Scripturi este sivArqiti de citeS in
mijlocul bisericii. Iar canterile bisericegti, pe care le-au alcetuit Sfintii Pdrinti, cuprind un curs
intreg de teologie dogmaticd 9i morali. Slavi lui
Dumnezeu, Care a pdstrat Biserica Sa in curi$e
gi in sfinlenie! Slavd Sfintei Biserici a Risiritului,
singurei sfinte qi adevdrate! Toate predaniile, toate obiceiurile ei sunt sfinte, rdspAndesc buna mireasmi a ungerii duho',rnicegti! Si se rugineze to! ,
cei ce filosofeazl impotriva ei, to$ cei ce se despart de unirea cu ea!
Si avefi evlavie fafd de Sfanta ScriPturS, evlavia cuveniti unui adevirat fiu al adeviratei Biserici; sd aveli cuvenita incredere gi evlavie fald de
scrierile Pdrin$lor! Acelaqi Duh al lui Dumnezeu
Care a lucrat in proroci gi in apostoli a lucrat in
sfinfi invifitori 9i pistori ai Bisericii: martor al
acestei dogme este SfAntul Apostol: Dumnezeu a
pus tn Bisericd infii apostoli, al doilea proroci, al treilea invdldtori (l Cor. 12, 28).
Pe cAnd

182

Potrivit spuselor apostolului, spuselor Sfintei Scripturi gi indrumdrii Bisericii, primul loc
in lecfurile dumneavoastri evlavioase trebuie sd-l ocupe scrierile apostolegti. intre scrierile
apostolegti, primul loc il are Evanghelia. pentru
a inlelege aga cum trebuie Noul Testamenf citif,-i pe sfinfii invilitori ai Bisericii, citifi qi psaltirea, gi celelalte cirS ale Vechiului Testament.
Curdfi$-vi prin poruncile evanghelice gi prin
nevoinlele evlavioase. Pe misura curifei lui, sufletului i Se arati Dumnezeu, i se descoperi cuv6ntu1 lui Dumnezeu, care pentru ochii trupegti
este acoperit cu
omenesc.

vilul

de nepitruns al cuvdntului

lui Hristog despre nesfArgita Lui bunitate gi putere: sufletele trebuie sd-L iubeasci pe Hristos,
50.
D"spr" inJrurndtorJ JuLovnic.sc.
Despre irnpitirnirea fali Je inJrurnitor.
Despre Jreapta inJrurnare JuLovniceasci ;i
viafd in Dumnezeu. Despre wiafa incLipuita,
carc mr exis6 Jc {apt

nima dumneavoastri sd fie numai a DomI nului, iar in Domnul - 9i a aproapelui. Fdrd
indeplinirea acestei condifii este cumplit sd fii al
omului. Nr.t od faceli robi oamenilor (l Cor. 7, 23), a
zis apostolul.
intotdeauna m-au migcat pAnd in adAncul sufletului cuvintele pe care SfAnful Ioan Inaintemergitorul le-a rostit cu Pdvire la Domnul gi la sine
insuqi qi care ni s-au pistrat in Evanghelia dupi
Ioan: Cel ce are mireasd este mire, griieqte SfAntul
inaintemergitor, iar prietenul mirelui, care std gi as'

Care este fdrd doar gi poate vrednic de dragoste.

Iar indrumitorul, asemenea marelui gi smeritului
inaintemergitor, s; stea deoparte, si se socoati
pe sine insugi a fi nimic, si se bucure de micgorarea sa inaintea ucenicilor, micgorare care este un
semn al sporirii lor duhormicegti. AtAta timp cAt

in ucenici precumpineqte simlAmAnful trupesc,

indrumitorul este mare inaintea 1or, dar c6nd va
apirea in ei simtirea duhor,rriceasci gi va cregte
in ei Hristos, vor vedea in indrumitorul lor doar
o unealti bineficitoare a lui Dumnezeu.
Pdzih.vi de impitimirea fald de indrumitor!
Mulli nu s-au feri! gi au cizut impreuni cu indrumdtorii lor in cursa diavolului. Sfatul qi ascultarea sunt curate gi plicute lui Dumnezeu
doar atAta timp cAt nu sunt spurcate de impdtimire. Impitimirea face din omul iubit un idol:

Orice povdluitor duhovnicesc trebuie si fie

doar slugd a Mirelui Ceresc, trebuie sd ducd sufletele la El, nu la sine insugi, trebuie sd le vesteasci despre nemerginit4 negrdita frurnusefe a

Dumnezeu iqi intoarce fafa cu mAnie de la jertfele aduse acestui idol. $i se pierde in zadar viala, pier faptele cele bune ca buna mireasmi de
timAie pe care o imprigtie viforul sau o acoperi
o putoare. Nu facegi loc in inima dumneavoastrd
pentru nici un idol!
$i tu, indrumitorulg pizeqte-te de picatl Nu-L
inlocui cu tine ?nsu! pe Dumnezeu in fala sufletului care aleargi Ia tine! Urmeazd pildei Sfantului lrraintemergitor: cauti doar si creasci Hristos
in ucenicii t5i. C6nd El va creqte, tu te vei micgora:

184

185

cultdpe mire, se bucurd cu bucurie de glasul lui. Deci,

nceastd bucurie a mea s-a implinit. Acela trebuie sd
creasci, iat eu sd md micAorez (In 3, 29-30).

viz6ndu-te micaorat datoriti creqterii lui Hristo+

umple-te de bucurie. Aceasti purtare va face si
adie asupra inimii tale o pace minunati: vei vecel ce
dea in tine implinirea cuvintelor lui Hristos:
(Mt'23'12)'
se smeregtepe sine aat'iindllat
Ferici$ cei ce urmeazX cu lepddare de sine
adeviraiei invifituri evanghelice, care s-au lepidat de implinirea poftelor trupului 9i poftelor
iuhuluil Poftele trupului cezut sunt picitoase:
picdtoase sunt gi poftele sufletului cdzut' Acesta
cauti peste tot silgi realizeze,,eul" propriu si
devini o fiinfi aparte, de sine stititoare, care se
bucuri de iniAietate, de dragul cdreia trebuie si
existe toate celelalte. Evanghelia cere ca aceasti
viali si fie omorAtd, ca omul si-L recunoasci pe
Dumnezeu drept Dumnezeu qi si se pund pe sine insugi la locul sdu. Dupi omorirea vie$i nebunegti, inchipuite, care nu efsttr de fapt' poate
apirea viap adevirati, cu preaimbelqugati simDumnezeu'
$re a fiinfirii: viafa in

51.
Despre

itirca J. Drrrnn.z.rr

IJir""

gi

iJirea J"

Juhovniceasca.

"pro"p"l".
Uum si-i privim pe vrijmagii nogtri

vanghelia ne porunceqte sd ne iubim vrii

magii; Sfinlii Pirinfl laudi iubirea deopofald
trivd
de to$. Nu cumva iubirea de aproapele
trebuie si fie striini de orice deosebire?
Iati lucrul despre care vreau sd stau acum de
vorbi cu dumneavoastrd! Ag wea si vi spun cu
privire la aceasta nu cuvAntul meu, ci cuvAnful
dumnezeiesc: fie ca Milostil'ul Dumnezeu si imi
dSruiasci acest cuvAnt!
inqeleg numai acea dragoste care lucreazi potrivit sfin$telor porunci ale Evangheliei, in lumina ei, care este lumind ea insigi. Alti iubire nu
inleleg nu recunosc, nu primesc. Iubirea pe care
o ridici lumea in slivi, pe care oamenii o recunosc ca bun al lor, pecetluiti de cddere, nu este
vrednici a se numi iubire: ea este o schimonosire
a iubirii. Tocmai de aceea este atat de potrivnici
iubirii sfinte, adevirate.
Adevirat4 sfanta iubire de Dumnezeu gi de
aproapele este zugrdviti limpede in poruncile
187

evanghelice; dreaPta, nePrihinita ei lucrare se

arati prin implinirea poruncilor evanghelice' De
Md iubegte cineaa, a zis Domnul, cuaAntul Meu oa
pdzi (In 1'4, 23)' intr-o asemenea iubire nu poate
fi nici inchipuire, nici inlelegere trupeasc5, fiindcd implinirea poruncilor lui Hristos este sevargiti de incepetori cu silire de sine - cu o asemenea silire, incAt a fost numitd ,,rdstignbe" -, iat
de cei spori$, care au sim$t adumbrirea harului,
cu simtirea imbelqugati a picii lui Hristos' Pacea
lui Hristos este o ricoare duhor'miceasci subfire:
cAnd se revarsd in suflet, sufletul petrece intr-o
ticere inaltd, intr-o amorfire sfinfiti.
Nu am aenit

sd

aducpacepepdmhnt: n-am aenit sd

spuneLegiuitorul iubirii sfinte

gi adevirate, sPun; Iubirea lnsiqi' Crici am oenit

aduc pace, ci sabie,

sd despnrt pe t'iu de tntdl sdu, pe Jiicd de mama sal

.pe.

nord de soacra sa, Ei .urdjmagii omului aor li casnicii

lui (Mt. LA, 34-36).Iat toate faptele noastre fafd
judece
de aproapelg bune 9i rele, Domnul o si le
qi..r- le vom fi ficut fali de El insuqi (v' Mt'
""
25, 34-36). Domnul a cuprins toati Legea in aceste doui porunci: iubirea de Dumnezeu 9i iubirea de aproapele' lubirea este legdtura desdakt1irii
(Col. 3, 1a), a zis apostolul. Daci aga stau lucruriie, pentru ce sabia, Pentru ce vrijmiqia Ei dezbinarea? Pentru ci Dumnezeu leapddd iubirea trupeasci, iubirea Pe care a cunoscut-o Adam dupi
cidere: El primegte doar iubirea duhorrniceascd, pe care

aritat-o lumii Noul Adam, Domnul

188

nostru Iisus Hristos. Noi suntem datori si iubim

aga cum iubegte El: iubirea vechiului Adam, celui cizut, este un fruct oprit in Raiul Noului Testament. Ea este plini de porniri, de inchipuire,
este schimbitoare, impitimit5, iubeEte zidirea in
afara lui Dumnezeu. Dumnezeu este scos cu totul din legdturile iubirii acesteia; chemati sunt si
ia parte la ea picatul gi satana.
Iubirea duho'rmiceasc5 este statornici neimpdtimiti gi nepidmaqi, toati in Dumnezeu, ii
cuprinde pe tof semenit pe tog ii iubegte deopofrivi, insi cu mare deosebire. Iubi[i pe ardjmaEii ztogtri, spune Evangheli4 binecuvkntati pe cei ce
ad blestemd, faceli bine celor ce vd urdsc Ei rugali-ad
pentru cei ce ad oatdmd gi od prigonesc (Mt. 5, M).
Aici se arati limpede 9i hotirAt in ce trebuie si
constea iubirea de wijmagi: in iertarea necazurilor pe care ni le fac, in rugdciunea pentru ei,
in binecuvAntarea lor, adicd in vorbe bune pentru ei gi in mullumirea adusi lui Dumnezeu pentru necazurile pe care ni le fac, in a le face bine
pe misura puterilor gi a sporirii noastre duhovnicegti, bine care poate ajunge pAni la gustarea
morfii trupegti pentru m6ntuirea vrijmagului.
Pildi a iubirii acesteia de vrdjmagi ne-a aritat
MAntuitorul.
Tot Evanghelia ne poruncegte si fim insd prevlzdtori cu vrijmagii nogtri, si nu ne dim pe
mAna lor. Iatd, Eu od trimit pe aoi cn pe nigte oi in
mijlocul lupilor; fli dar ?n[elep{i ca gerpii gi neaino189

porumbeii. Ferili-ad de oameni, cdci vd aor da

pe mfrna sinedrigtilor gi tn sinagogile lot ad oor bate
cu biciul.. . Veli ur6li de toli penttu numele Meu
(Mt. 10, 16-17,22). Agadar, insigi Evanghelia ne
poruncegte si fim prevdzitori fafi de vrdjmagi 9i
si ne purtim cu ei cAt se poate de infelept. Vrijmdgia se nagte din duhul lumii; adeseori, ea ia
locul iubirii kupegti. $i dragostea trupeascd seamini insd foarte mult cu vrdjmdgia. Un urmaq al
vechiului Adam e in stare gi de iubire trupeascd,
qi de vrijm5gie: cu cat este mai viu in el omul cel
vechi, cu atAt lucreazd mai puternic bolile cu care cdderea a lovit iubirea: vrdjmigi4 ura, gelozia, iubirea truPeasce. Robul lui Hristos nu poa-

aali

ca

te fi vrijmagul cuiva.
VedeS, Evanghelia ne poruncegte nu o iubire

de vrijmagi oarbd, necugetatd, ci una luminati

de dreapta socotinli duhovniceasci. Iubirea este
lumin5, iubirea oarbd nu este lumind. Acelagi lucru se poate spune gi despre iubirea de prieteni.
Evanghelia poruncegte ca aceasti iubire si fie in
Hristos, ca Hristos si fie iubit in aproapele, iar
aproapele si fie iubit ca zidire a lui Dumnezeu'
Din pricina acestei iubiri in Dumnezeu gi pentru
Dumnezeu, sfin{ii binepl5cu$ ai lui Dumnezeu
aveau Qi iubire deopotrivi fafi de to$, ii 9i iubeau cu deosebire pe cei care duceau viali evlavioasi precum a zis SfAntul David: Iar eu i-am
cinstit foarte pe prietenii Tdi, Doamne (Ps. 13$ 17).
Cei indrumaS se simleau mai inclinaf spre in190

drumdtorii in care vedeau un deosebit belgug de

infelegere duhorrniceasci qi de alte harisme duhovnicegti, ziditoare qi mantuitoare. lndrumitorii ii indrdgeau mai mult pe acei fii duhovnicegti
in care vedeau o deosebitX sArguinli cdtre virtute gi o deosebiti lucrare a bundvoinfei dumnezeiegti. O astfel de iubire, care preluiegte oamenii
cum se cade, dupi misura cucemiciei lor, este
egald fafi de to!i, fiindci e in Hristos 9i in toS il
iubegte pe Hristos. Unele vase incap mai mult
aceasti comoarl duhovniceasci, altele mai putin. Comoara este una gi aceeagi!
Unde este Hristos, acolo nu e invidie qi gelozie. Iubiren nu gilndegte rdul (l Cor.13, 5)! Acolo este liniqte, acolo sunt gAnduri bune, acolo-i
statomicie, acolo e sfAnti pace. Iubirea insoliti
de gelozie este pdm6nteascS, trupeasci, necurati. Ochii sfintei iubiri sunt ca ai vulturului, ca ai
unui heruvim infocat: de ei nu se poate ascunde
nici cea mai mici migcare picitoasd. Iubirea insigi este insi de neatins pentru pecat, care se tArAie totdeauna pe pAmAn! ea triiegte in cer, muti acolo spre vieluire mintea gi inima care s-au
ficut pdrtage iubirii dumnezeiegti.

teascd ea ne aduce cele mai inalte gi imbelgugate

mAng6ieri. tn cele mai mari nenorociri gi neca-

58.
Cuno"qter.a lui Dumnezeu este chezi;ia
wegnicei {eticiri. Pricina neoranJuielii
J" ol;t". DecaJerea rnorJi prerncrgc
intotJeauna tJLurerilor cetif enegti'
lui Dur.'nez"u'
Care este ,.rnttJ
"I.;ilot
F"c""." L.'ttJ,,i pl"" . o"1"" spxe pierzare

n fel al slujirii aproaPelui care imi Place,

care me unge la suflet, este slujirea prin
cuvantul pldcut lui Dumnezeu 9i folositor, care
cilduzeqte la mAntuire. De aceea iubesc Pustia 9i
insingurarea. Cu ajutorul lor aq dori sd imi curdin aga fel inlesc mintea gi inima - si le curdlesc
cAt si ele si se facd table vii ale cuvAntului dumnezeiesc viu, ca acesta si 5e intipdreasce in ele
limpede, luminat, ca din cuvantul dumnezeiesc
viu si izvorasci mAntuire imbelgugate, se se reverse in sufletul meu gi in sufletele celor pe care

ii

iubesc in Domnul.
Cel mai mare bun al omului, singurul lui bun
adevdrat este cunoagterea lui Dumnezeu. Fate
de acesta, celelalte bunuri nu sunt vrednice a se
numi ,,bunuri". El este chezdqia siguri a vegnicei fericiri; pAnd 9i in pribegia noastr; pimAn-

192

zuri, c6nd toate celelalte mAngAieri nu sunt de

ajuns, sunt neputincioase, el igi pistreazd toati puterea. Cea mai fericitS" cea mai inalti slujire de pe pimdnt este sd atragi in tine acest dar
al lui Dumnezeu prin pociinfi 9i prin implinirea poruncilor evanghelice, si-l impirtdgegti semenilor. Fericit cel ciruia i s-a incredinfat o asemenea slujire, oricAt de nimicnic ar pdrea el! Cu
grijile pim6ntegti aceasti slujire nu se impacd.
Ea cere ca slujitorul si fie simplu gi nevinovat
ca pruncii, sd-i fie tot atat de streine inclinarea
spre dorinlele gi desfeterile lumegti pe cAt le este de striini aceasta pruncilor. Trebuie si piardi insigi ideea de riq ca gi cum acesta nici nu
ar exista, altfel ideea de bine nu poate fi depli-

nd, curati desdvArgiti. Iubirea, care este legdtura

desdahrgirii, nu gAndegte rdul (CoL 3, t4;l Cor.'t3,
5), a zis apostolul. Cei curali cu inima ii vid pe
tofi curafi. Trebuie sd sporeqti atat de mult in bine, incAt si recunoqti indati, cu simtirea duhovniceasci a inimii, rdul ce se apropie, oricAt de
ascuns gi orice mdqti gi-ar pune, siJ alungi firi
intArziere, cu hotdrAre birbiteasci, 9i si rdmAi
bun firi schimbare - bun in Domnul Cel Atotbury Care ddruiegte bunitatea Sa omului. pentru.aceasta, trebuie si l6sim grijile lumegti gi insegi indatoririle legate de griji gi de imprXgtierea
cea

pierzitoare.
193

Acum, in multe privinle oamenii au cutezat

si bage agezimintele lor in agezimintele Sfantupricini agezdmintele cereqti
ioi Oin. Oit
"ceast5,
s-au fiau devenit pimAnteqti, cele duhovnicegti
cecut trupeqti, cele sfinte s-au fdcut pic5toase'
vdd nele ingeleple s-au fdcut neroade' Oamenii
ootti"it"", vdd ruina cdreia ii di nagtere aceasti
'nepotrivire, insd nu vdd temeiurile din care vin
proprinenorocirile, pentru ci privesc in lumina
ei ra$uni cdzute, nu in lumina lui Dumnezeu'
i.-"i.rt nenorocirilor sti in disprefuirea trufagi, de neingiduit, a poruncilor SfAntului Duh' in
iJo*ir"" i""ttora prin propriile rAnduieli' Iati
unde este pricina nlorAnduielii de obqte' pricina decddeiii cregtinismului, a deciderii moracetile, care premerge intotdeauna tulburirilor
Existi'
tpneEti, care prevestegte aceste tulburiri!
ca indivlzi, creqtini, dar s-a pierdut cunoaqterea
toli
de obgte a Adwirului care sd-i uneasctr pe
intr-un singur trup duhovnicesc/ cu un srngur
singur
fel de a gAndi, intr-un singur duh, sub un
intr-o
Cap de ibgte - Hristos. Acum, fiecare are'
misuri mai mare sau mar micd, un fel propriu
pe
de a gAndr, o religie proprie, o cale proprig
.ur" ii l"-" insugii intengonat sau intimplitor'
le
pe care le consideri corecte sau pe care doar 9i

care a
indreptigeqte. Aceastd turmi nenumirati'
pi".a"t rljatuta 9i unirea in adevdr 9i in dulu ini;1ig"a"e c"elui ce privegte duhormiceqte priveligoaie
tea unei neorAnduieli firi seamin: fiecare

194

o ia razna, negtiind incotro se duce; nimeni n-o

opregte, nimeni nu se ingrijegte de ea; oamenii
nu mai aud - atdt de mult li s-a irngreunat auzul - glasul mAntuitor al Adevdratului Pistor, ce
rdsuni din Biserica Lui cea Sf6nti, ce inci mai
mustri risunitor nedreptatea lor, ce le vestegte
despre calea dreapti gi le-o arati. I-a asurzit zarva pdmAnteascd, zarva cruntelor griji, zawa plicerilor simfurilor, zawa succesului pdmAntesc.
Lipitu-s-a de pdmhnt sufletul lor, nu mai e in stare
si simti duhovnicegte.
Unii alegi aud insl p6nd acum glasul Adeviratului Pistor, Domnului nostru Iisus Hristos.
LuAndu-se dup6 acest glas, ei merg, croindu-gi
drum cu mari stridanii gi osteneli prin gloata
deasd, gdligioasd, care ii inconjoari. PAni acum
acegti alegi cinstesc pe pimAnt dupi cuviinli
dreptatea cereascd. Foarte mic e numdrul lor, irsi Domnul le di curaj: Nu te teme, turmd micd,
pnrtru cd Tatdl aostru a binmoit sd od dea voud impnrftia (Lc.12,32).
Care este semnul acestor oi semn dupi care
pot fi recunoscute indatd? Acest semn este ascultarea neabituti fafd de SfAnta BisericS, credinciogia fafi de sfAntul Adevir 9i faln de Sfantul
Duh. MAna$ de smerenia adevirati, ele se leapidi de pirerile ra$unii lor cdzute, a firii omului
celui vechi, gi de toate pdrerile omenegti, oricAt
de inalte gi atrigitoare ar pirea acestea. Pentru
a pistra credinciogia fafi de Dumnezeq ei nu
195

se rugineaze cAnd lumea ii numeqte ,,nebuni" '

Nu numai cd rabdd cu mirime de suflet prigoane din partea lumii, ci qi singuri se supun feluritor lipsuri, lucru prin care pXstreazi ,,omorArea
lui lisus gi viafa Lui". Asta inseamni a-$ ,,pierde
sufletul in veacul acesta spre a-l dobAndi pentru
veqnicie prin invierea de citre Duhul".
Si rimAnem credincioqi SfAntului Duh! El e
PreasfAnt gi Preacurat - odihneqte numai in cei
cura$ 9i sfin$, iiindrigegte pe cei smeri,ti, care igi
dovedesc smerenia nu prin vreun lucru din afari, ci prin supunerea min$i Ior fali de Evanghelie qi Biserici. El igi intoarce fafa de la cei care se
iau dupi propria lor infelegere, care se despart
de unitatea Bisericii pentru nu gtiu ce gAnd care
linguqegte mintea gi inima. El se depirteazi de
aceqtia, gi se apropie de ei duhul intunecat al ingelirii. ,,Un singur gAnd mincinos, a zis un oarecare Sfant Pirinte, Poate si te arunce in iad'"

Cu uguritate cugeti intunecalii fii ai acestei lumi despre gAndurile privitoare la Dumnezeu; dupi pirerea lor, felul cum gAndegti despre
Dumnezeu nu este o mare problemi. NefericigAndurile
,dt.Ei nu gtiu cAt de insemnate sunt

despre Dumnezeu, cAti insemnitate are ca in ele

sd fie Adevirul gi Duhul, care intotdeauna il insofeqte gi lucreazi impreund cu el' Din impreuni-lucrarea lor vine invierea omului spre m6ntuire, care sti in impirtigirea firii omeneqti de firea
dumnezeiascd. Dimpotriv5, intotdeauna insofeg796

te gAndurile mincinoase gi lucreazd impreuni cu

ele duhul cel intunecat gi viclean al amigirii. TatAl minciunii este diavolul., aga spune Evanghelia; minciuna este o treseturi diavoleascd (v. In
$ 44). Cel ce qi-a insuqit gAnduri mincinoase gi-a

insugit trisdturi ale diavolului, gi-a fdcut improprie, nefireascd unirea cu Dumnezeu. Cel striin
de Dumnezeu e strdin de mAntuire 9i de viala
duhovniceascd.
Si ne pdzim de gAndurile mincinoase gi de
acele sim$ri ale inimii care vin din ele! Din asemenea gAnduri gi simliminte mincinoase se alcdtuiegte aga-numita,,trgelare" sau arnigirea
de sine, ce are nenumdrate forme, potrivit treptei gi felului gindurilor 9i simtdmintelor mincinoase pe care omul le-a luat drept adevirate. Si
dobAndim adevdrata cunoagtere de Dumnezeu,
striini de riticiri 9i de degarte filosofiri omenegti; aceasta striluceqte din Sfanta Scripturi 9i
din scrierile Sfinf,lor Pdrin$ cum strilucegte lumina soarelui de amiazi din cerul azurju, fdri
nici un nor.

59.
CanJ prirnegte Dumnezeu virtufile noastre'
D.os"Li*"" Jirrtre vittu.tile Johovnicegti 9i ctL
suflekgti. Despre calea Pociinfei

e noi toti, oamenii, ne Privegte Dumnezeu Cel intru totul desivArgit- In fala nesfArgitului Sdu bine piere binele omenesc, care
e atAt de nedesdvarqit c5, duPi foarte indreptilita spusi a unui Sfent Pirinte, el poate fi numit mai degrabi schimonosire a Legii lui Dumnezeu. PAni gi Avraam, cel atAt de imbunete$t,
are laudd pentru virtu$le sale inaintea oarr-renilor, dar nu gi inaintea lui Dumnezeu. inairltea lui
Dumnezeu i s-a socotit intru virtute credinfa in
Cel ce acoperd neajunsurile omeneqti: Dumnezeu. Dumnezeu primegte virtu$le noastre numai afunci cAnd ele sunt martore ale credinfei;
in sine, ele sunt nevrednice de Dumnezeu. Toatd dreptatea noastrd, a zis SfAntul Proroc Isaia, este ca o ckrpd de femeie curadl (1s.64, 6). Din aceasti pricind, Dumnezeu, privind inimile noastre,
binevoiegte doar citre inimile smerite, pline de
recunoaqterea propriei picitoqerrir, care mdrtut

Potrjvit versiunii slavone (r. f/.).

198

risesc nimioricia binelui lor fuesc, vdtimarea lui

de cdtre cidere, care ii aduc prinos dorinla lor
de binele cel duhormicesc. Omul poate sdvArgi
cu propriile puteri virtulile sufletegti, fursi virtu-

Sle duhovniceqti sunt in el dar al Milostivului

Dumnezeu, Care di acest dar celor siraci cu duhul, care flimAnzesc gi inseteazi de dreptatea lui
Hristos.
Ferici$ sunteli voi, cei ce af cunoscut deosebirea dintre virtuSle duhovnicegti gi cele sufletegti, dintre virtuliile proprii doar Noului Adam
gi virtu$le de care e in stare Adam cel vechi, dintre virtufile evanghelice gi virtuSle firii noastre
clzute, virtu$ de care nu sunt striini inchinitorii la idoli, mahomedanii 9i to$ ceilalti oameni
care s-au abdtut de la urmarea sfdntului Adev,ir!
Spunegi ci dorinfa binelui duhovnicesc este inci nestatomici in dumneavoastri? Dar in cine
nu este ea nestatomici? Cu cAtA ugurinte ftedeazi inima binele! Ce uitare, ce orbire, ce patimi
gi ce cideri insofesc aceste triddri! De cAti osteneali este nevoie, de cdti luptd a omului cu sine irsugi, pentru a se intoarce la bine! $i iarigi
este nevoie de osteneald, gi iarSgi este nevoie de
luptd dArzd, pAni la sAnge, pentru a rim6ne credincios binelui! Strdvechiul ispititor, incercatul
ispititor ne imbie neincetat cu gustarea fructului.oprit. Pentru biruinla asupra riului avem neapiratl nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. CAnd
lucreazd impreunl cu noi ajutorul acesta atotpu199

temic, biruim; cdnd el se deperteaze de la noi,

suntem binlifi. Eu am zis intru indestularea mea:
,fiu md voi cldtina ?n ueac! " , dar cknd li-ai intors faln Ta, eu m-am tulburat (Ps.29. 6,7). Cind suntem
biruifi, simfm atAt de adAnc neputinfa noastrd,
incAt starea de biruitori ni se pare nefireascd, ni
se pare cu neputin!5, iar cAnd biruim, daci experien,tele dinainte nu ar da mirturie griitoare, nu
am crede cd este atAt de aproape de noi infrAngerea, gi incd in fala unui dugman atAt de nimicnic,
de respingitor ca picatul. Preainfeleapta Pronie
a r6nduit in aqa fel, incAt nevoitorii lui Dumnezeu si nu se afle totdeauna in starea de bucurie,
de trium{ 9i de biruinfi. O asemenea stare neincetati ar putea naqte in ei o trufie crunti: nevizAndu-gi niciodati din experienli infrAngerile 9i
neputinfele, li s-ar pirea ci starea de necontenit
triumf asupra plcatului nu e un dar al lui Dumnezeu, ci meritul lor. Tocmai de aceea Dumnezeu
a amestecat pentru ei, dupd cum spune Cuviosul Isaac Sirul, ,,mAngAierea gi b6ntuirea, lumina gi intunericul, rizboaiele qi clipele de ocrotire
dumnezeiascd - pe scurt, strAmtorarea gi ldrgimea. $i acesta este semnul ci cimul sporegte, cu
ajutorul lui Dumnezeu". in urma acestui amestec de biruinle gi infrdngeri, de treceri de la una
la ceaialtd, omul igi cunoagte tot mai mult neputinfa: trepta! inaintea lui Dumnezeu creqtq gi in
cele din urmd devine pentru el totuf obiectul intregii lui iubiri, nidejdi gi credinfe. Aceasti cale,

pe care

il

duce pe om insugi Dumnezeu, pe care

omul este linut intr-o neconteniti stare de umilinfd a duhului, de siricie cu duhul, de vedere a
pdcatelor proprir, de plAngere pentru ele, se numeqte ,,calea pocdingei". Pe ea au mers tofi sfinfi
de la picat la Durlnezeu. Aceasti cale e luminati de invi,titura SfAntutui Dutr" ce strilucegte din
SfAnta Scripturd gi din scrierile pirin$lor.
Pe calea pocdinfei nu veti afla mulpmire de

sine. Privind in dumneavoastrd inqivi, nu ve!

afla nici un lucru care si vd lingugeascd pirerea
de sine: dimpotrivi, veS afla multe lucruri vrednice de tAnguire gi de suspine, vrednice de lacrimi amare 9i indelungi. Vi vor mAngAia plAnsul dumneavoastrd gi lacrimile dumneavoastrd;
mAng6iere vi for fi uqurimea qi libertatea congtiinlei, pe care le vor aduca pe care le vor intiri gi face si creascl treptat plAnsul dumneavoastrd, suspinele dumneavoastrd, lacrimile dumneavoastr5. Doar cei smerifi, doar cei siraci cu
duhul igi vor gisi odihni, wemelnici gi vegnici.
Aceasta este soarta gi partea ldsati de Dumnezeu pentru cei pe care El i-a ales ca si-I slujeasci duhovniceqte, adevdrat. De-a lungul viefii pimAnteqti ei trebuie sd petreaci in pociinli striini de plicerile 9i de distrac{iile stricdcioase, 9i
prin aceasti neconteniti pociinfi se deosebesc
alegii lui Dumnezeu de fiii lumii. Numai prin
mijlocirea pocdintei se poate trece din starea sufleteasci in starea duho',zniceascd. Spune SfAntul
201

Isaac Sirul: ,,De vreme ce tofi suntem ptrcitoqi gi

nici unul dintre noi nu s-a indlgat mai presus de

toate ispitele inseamnd ci nici una dintre virtufi

nu poate fi mai presus de pociinfd (adici toate
virtu$le, pAni gi cele mai inalte, trebuie imbinate cu pociinfa). Nevoin,ta pocdinfei nu se poate
incheia niciodati: ea este cuveniti intotdeauna
tuturor picAtogilor $i tuturor drep$lor care vor
sd primeascd mAntuirea. Nu este hotar care sd
insemneze desdvArgita ei implinire, cici pAnd gi
desivArgirea celor desivArgi$ este, cu adevdrat,
nedesdvArgiti. Drept aceea, pociinfa nu poate fi
mirginitd nici de timp, nici de mulfimea nevointelgr, p6ni in dipa mor,tii."
In alt Cuvdnt acest mare indrumdtor spune: ,,Pociinfa este u$a milostivirii dumnezeiegti
pentru cei ce se indelebricesc osArdnic cu ea. Pe
aceasti uqi intrim in mila lui Dumnezeu, 9i nu
putem intra in ea altfel decAt pe aceasti ugd."
Degarte, sterpe, adeseori vitimitoare de suflet
sunt nevoinfele, oricAt ar fi ele de inalte, daci nu
sunt amestecate cu simfimAntul pocdinfei. Pocdinfa e striini de amigirea de sine; aceasta nu se
poate apropia de ea. In faptul ci Dumnezeu v-a
descoperit calea pociinlei se vede o mild aparte,
o deosebiti purtare de grijl a Lui fali de dumneavoastri. Despir$fi-vi de pimAnt cu mintea
gi cu inima! Incepefi, pe calea care s-a deschis
inaintea dumneavoastrS, si merge$ spre Dumnezeu! La porunca Lui, toate imprejuririle, chiar

qi cele ce par potrivnice, vi vor ajuta. intru rdb_

darea dumneavoashd. od oeli ilobilndi suftetut, pn_

vind cu mdrinimoasi ingiduinli la neputintele

lui, la alunecArile lui cele firi voie. A pretinde
de la tine insugi sd fii neschimbat gi fdri de picat
intru totul este o cerinfi cu neputinfd de impli_
nit in acest veac trecetor. Neschimbarea gi nepA_
cifuirea deplind sunt proprii ornului in veacul

si fie, pe cend aici trebuie si indurim cu

mirime de suflet neputinfele aproapelui gi ne_
putinlele noastre proprii. Fugifi, pe cAt vd std in
ce va

putere, de toate picatele, iar neputinlele de care nu puteS scipa, in care cad fdri voie gAndul
gi inima, rdbdaf,-le birbitegte! DobAndiF
din ve_
derea propriilor neputinfe adAncul statomicul
9i
simlimAnt aI sirdciei cu duhul, care ii este atit
de plicut lui Dumnezeu, nu descurajare gi pu_
linitate de suflet! gi sivArgili-vA calea vietrii pd_
mAntepti umblAnd inaintea Domnului intru urni_
linta duhului!

60.
Nirnic Jin cele trecitoare
nu-l poate in&"tJ. p. o-.
CanJ Dumnez"u cuprinJe qi
"ofl"tJ,
;i trupul, stanea aceasta est" Jeia {ericir"a
ve;nicd, viala ve;nici aici, pe ptrnint

ici un lucm striciciot trecitor, nu-l poate indestula pe om. Dacd vreun lucru pare indestuHtor, si nu-l credefi: nu face decat sd
vi lingugeascd. Nu vd va lingugi multi vreme: ve
va amegi, va pleca pe furig va pieri Si ve va Esa
in toate groziviile sdriciei gi nenorocirii. Lucrul
lui Dumnezeu este bun gi vegnic. La inceput, ca
un grdunte foarte mic, apare in inima noastri
sub chipul unei foarte mdrunte pomiri bune, dorinfe bune; dupd aceea, incepe sd creasci putin
cAte pufio cuprinde toate gAndurile, toate simfimintele, cuprinde gi sufletul, 9i trupul, se face
ca un arbore mare gi rimuros. Pdsirile cerulul
adici gAndurile $i contempla$ile ingeregti, vor
s5liglui pe crengile lui. Lucrul acesta trebuie si
se sdvArgeasci asupra cregtinului in timpul viefii
lui pdmAntegti. Cel asupra ciruia se sevarSegte
se va vedea, atunci cAnd va intra in vegnicie, bo-

gat in comori duhovnicegti, in chezigiile fericirii

fird sfArgit. Starea aceasta este inci de aici, de pe
pirmant fericire vegnicS" inainte de intrarea viditi in vegnicie prin moartea trupului. O aseme_
nea viald este incd de aici viafd vegnici.

61.
Sfattt" .r"Jit 1i poate fi pitrunsi
nurnai cu rafiun"" Jtovniceasca'

D."pt. J.os"Lit". Jirrtr. creJinfi

gi

superstilie.
RoJJ sup"rstiliei cstc pierzatea

fAnta credinfi, de care qi-au betut Si igi

bat joc in continuare rationaligtii, numind-o ,,oarbe" , este atat de subtili gi elevati,
incAt poate fi pitrunsi gi exPlicatd numai de raliunea duhovniceasce. Raliunea lui ii e Potrivnici o respinge, iar afunci cAnd, din vreo necesitate materiald, o gisegte necesare sau tolerabili, o inlelege in chip gregit gi o explicd in chip
greEit, fiindce orbirea, Pe care ei o atribuie credinlei, este un atribut inseparabil al ei. Credin!a este sfAntd gi adevirati numai atunci cAnd este credinfd in sfAntul Adevir, cAnd este credin!a adusd pe pimAnt de Adevirul Dumnezeiesc
intrupat. Orice alti credinfd afari de credinla in
sfAntul Adevir este supersti$e. Rodul superstiliei este pierzarea. O astfel de credinld este osAnditd de Dumnezeu: cu o astfel de credinld cred

inchindtorii la idoli in idolii lor, musulmanii -in

prorocul mincinos Mahomed gi in Coran, ereticii - in dogmele lor hulitoare de Dumnezeu gi in
ereziarhii lor, rafionaligtii - in ratiunea cizutd a
omului. Cu aceasti credinti vor crede in Antihrist urmitorii lui.

62.
Mangaiere la rnoartea unui prunc'
Despre soarta pruncilor riposali

umnezeu, Care v-a trimis necazul, si vi

diruiascd gi putere pentru a indura cu
bdrbifie, cu mirime de suflet necazul! Fericig cei
ce pleace neprihdnili din aceasti lume plind de
smintelile pdcatului - iar smintelile cresc ai se inmullesc neincetat in lume, fac mAntuirea tot mai
anevoioasi. SfAnta Bisericd ii petrece din aceasti
lume in lumea veqnicd pe pruncii riposaf, nu cu
cAntiri de tAnguire, ci cu cAntdri de bucurie. Ea
socoate sigurd fericirea lor: rugdciunile ei Ia ingroparea pruncilor nu vorbesc despre soarta nesigurd a omului dupi rnoarte, aqa cum se vorbegte, umilincios gi tAnguitor, la ingroparea oamenilor maturi. Aceste rugdciuni pe de o Parte
cer de la Dumnezeu odihni pentru pruncul riposat (inhuc6t nici o curdfie omeneasci nu poate, in sine, si fie vrednici de fericirea cereascd:
aceasta este dar de la Dumnezeu), iar pe de alta mirturisesc ci aceastd odihnd a fost deja dati: pruncul riposat este deja numit ,,fericit". In
scurta lor petrecere pe pimAn! pruncii scapi de
208

toate lucrurile care-l lipsesc pe om de vegnicia

cea fericiti, apuci sd indeplineasci tot ce aduce
vegnicia cea fericiti: se spalX de picatul strdmogesc Ai se unesc cu Hristos prin botez, se unesc cu
El prin impirtigirea cu Trupul gi cu SAngele Lui
gi cu dumnezeirea Lui, cea unitd cu acestea. NeapucAnd si intineze nici sfin$ta spilare, nici preafericita unire cu Dumnezeu, ei pleaci din aceasti lume degartS, merg in chip firesc acolo unde e
locul 1or. Noi, cei maturi, nu avem parte de fericirea aceasta: haina albi a suflefului, in care suntem imbrica! prin botez, se impestrifeazi de-a
lungul vie$i noastre pdmAntegti cu nenumdrate
pete; unirea cu Dumnezeu o rupem prin insofrea curveasci cu picatul. VArsta maturi gi experienfa ar trebui si ne facd desdvArqili, insi noi pierdem gi acele calitili pe care le aveam ca prunci.
Starea noastrd sufleteascd devine atAt de gregitd,
de mincinoasS, de inchipuiti, incdt Evanghelia,
chemAndu-ne si ne irdreptdm, numegte aceasti indreptare ,,intoarcere" - ca din pigAnism sau
mahomedanisml. Ea ne poruncegte sd ne intoarcem gi si ajungem la starea in care ne aflam ca
pruna. Adeodrat zic aoud, dd mdrturie ea ile nu od
ae[i intoarce gi nu uetifi precum pruncii, nu aeli intra
in lmpdrdlia cerurilor (Mt.18,3).
Aceste gAnduri vi pot da mAngAiere in tAnguirea pentru fericita prunci - fiica dumneavoastri
l

CuvAntul rus obragcerle poate insemna atat ,,intoarcere", cAt gi ,,convertfte" (n. tr.).

in vegnicie. Supune$-vi mintea gi inima voii lui Dumnezeu celei infelepte 9i

atotbune: in devotamentul acesta vef gdsi odihni gi mAngAiere pentru sufletul dumneavoastri.
Dumnezeu l-a luat pe copilul dumneavoastri iubit la cer, gi impreuni cu el a luat acolo mintea 9i
inima dumneavoastrd. Acolo este bine!

ce a plecat de aici

63.
Povafd citre cineva cane s-a vinJecat
J. o Lo"la Je rnoarte.

trii

pentru tine insu,ti insearnni

te

Jespirti J" D,r-t .2".l.

Cine este cel ce triiegte pentru Dornnul

l1f imeni dintre noi nu trdicAte pentru sine gi

I \ nimeni nu moare pentru sine, a zis apostolril, cd dacd trdim, pentru Domnul trdim, gi ilacd
murim, pentru Domnul ffiurim. Deci gi dacd trdim,
gi dacd murim, ai Domnului suntem (Rom.l,+ Z-S).
Daci ai rimas sd triiegti pe pdm6nt, si triiegti
nu pentm tine insufi, ci pentru Domnul: pentru
Domnul trdiegte cel ce triiegte penku implinirea
voii Lui; trdiegte pentru sine cel ce tr5iegte pentru implinirea poftelor sale. Acesta din urmd,
chiar daci pare viu pentru cei ce privesc numai
cu ochii trupului, cu sufletul este mort e socotit
inaintea Domnului ca gi cum nici nu ar exist4 nu
este scris in Cartea Viefli, numele lui este trecut
in alte cdrF. Pentru el, Domnul e ca gi cum nici
nu ar exista. Nu existi Dumnezeu pentru cel ce
nu crede cu credinli vie in Dumnezeu (v. Efes. 2,
12)! Cel dintAi nu moare: prin moartea trupeascd
211

el nu face decAt si treaci la o qi mai mare bogdlie

a viefii. Ia seama sd nu invii pentru tine insufi!
Prin viafa in Domnul omoard viala ta Picdtoas5,
trupeascd qi sufleteascd, 9i Prin aceasta Pastrea-

ze-te pentru viala vegnici.

64.
Citre un tati J" {"tttili" care traele si rnoari,
J.spre incr"Jinfarea vicfii proprii
in rniinile lrri H.i"to", Jespirfirea e
pentru scurti vreme

nIelepciunea lui Dumnezeu, griiegte Scrip-I- tura, gi-a zidit sie6i casd (Pilde 9, 1), adici
SfAnta Biserici; in aceastd casi, totul poartd pecetea ingelepciunii Dumnezeiegfi, care a zidii-o.

Strilucegte aceastd infelepciune Ei din faptul ci

aproape toate cererile bisericeqti - ecteniile se incheie prin cuvintele: ,,Pe noi inEine gi unii
pe allii 9i toati viala noastri lui Hristos Dumnezeu sd o ddm!" lnleleaptd 9i sfAnti incheiere
a cererilor omenegti! Acum avefi a o areta, a o
implini cu fapta: implinifi-o, deci, cu credinfi
vie in Hristos. Putemici este credinta in Hristos prin Hristos Cel mirturisit de ea: plini de
roade ruginoase este credinla in ceva mincinos.
Credinla in Hristos I{ diruiegte credinciosului
pe Hristos - iar lui Hristos ii putem incredin!a cu senindtate gi bucurie totul: gi pe noi ingine, gi pe apropiatii nogtri. O asffel de cugetare
si vi mAngAie in clipele de pe urmi ale viefii

dumneavoastrd pimAntegti! intorcAndu-v5 privirea de rdmas bun sp.re familia dumneavoastrd, incredinfafi-o lui Hristos. E1 a rAnduit si fili
stAlpul familiei dumneavoastrd: acum, tot El vi
cheami la Sine. A$ fost unealta Lui: punAnd
deoparte o unealti, El poate lua in dreapta Sa
cea atotputemic6 alta. Vi despirlili de apropiafii dumneavoastrd - vi despirli{i pentru scurtd vreme! Puteli trage incheierea corecti despre
viala omeneasci de pe pimAnt! Puteli socod cat
este ea de grabnic trecitoare! Grabnic s-a scurs
viafa care a trecut. Grabnic se va scurge resful
viefii lor pimAntegti pentru cei cdrora le este
dat sd mai petreacd aici. Mergef la cer, in vegnicie, unde vd cheamd Hristos! Fericit cel ce'aine in vegnicie ?n tru numele Domnului! Metgeli'la
praznicul cel nesfArgit qi preaplin de bucurie al
lui Hristos. Hristos v-a chemat acolo; dumneavoastri afi primit chemarea cu credinli vie in
El, gi astfel v-a!i inscris in Cartea Vie$i. In scurtd vreme vor veni acolo gi apropialii dumneavoastri, se vor uni cu dumneavoastri pe veci.
Aici, pe pimAnt, ei v-au impirtigit necazurile,
v-au impirtigit gi mAngAierea adusi de credin!i; cu vrednicie qi cu dreptate este si vi impdrtigeasci gi bucuriile ceregti cele Pregitite prin
credinli gi prin necazurile pimAnteqti intru credinfa in Hristos.
. in ce., in vegnica bucurie, la ospipl cel luminat al lui Hristos, pomeni$-i gi pe cei care vd grd214

iau cuvAntul lui Dumnezeu, ca si afle mil5 la Judecata lui Hristo+ unde vor fi judecate faptele,
cuvintele gi gAndurile omenegti aga cum au fost
ele inaintea lui Dumnezeu, nu inaintea oamenilor, care se uiti numai la infiliqare!

cunoagtem pe noi ingine, si ne smerim, ne invali

ajutorul lui DulnnezerL care daci ne va pdrdsi fie gi pentru o clip5, vom cidea gi
vom sivArgi nelegiuiri fdri frici.
sd cerem mereu

o5.
D."pt" LoliL &n viaga o.r.rrt"lnic;
rndngliierile Jin viala vepnic;.
Despre riscoala patirnilor

J
I

;i

ti mullumesc pentru scrisoarea Prieteneasci 9i pentru felicitarea cu prilejul Praznicului praznicelor - invierii lui Hristos -, prilej cu
care gi eu deopotrivi te felicig dorindu-fi toate
bunitifle cele adeverate. Hristos, Cela ce a cilcat cu moartea Sa moartea oamenilor gi prin invierea Sa a ddruit inviere tufuror celor ce cred in
El, a biruit gi toate necazurile tale, iar odatd cu
llristos le-ai biruit 9i tu. Rabdi cu mirime de suflet valurile silbatica rabdl prin puterea credin!ei, gi Hristos te va duce, la vremea potrivit5, in
odihna Sa. Dupi mul$mea bolilor care te cerceteazi in viala aceasta wemelnicS, mari mAngAieri te agteapti in viafa vegnici. Nu te tulbura de
riscoala patimilor; striduiegte-te si te impotrivegti lor pe cAt ili sti in putere; omul, atAta timp
cAt e pe pdmAnt gi imbrdcat it, ttuP muritor, e
supus schimbdrilor: ba simte in inimi pace 9i liniEte netulburati de nici o patimi, ba este inviforat de patimi. Schimbdrile acestea ne invafi si ne
2't6

vef gusta odatd cu ele mAngAiere duho','niceasci in necaz gi linigte. Lupta cu

zeu: gustdndu-le,

66.
Rupficiunea 9i citirea cuvintuloi lui
Durnnezeu aiuti in vi{oreL sufleteSti'
Despr" luPta cu g'inJurile'
D."pt" t;LJ.rea necazurilor rnari'
N..""o"il. vr"m.lnic" ii Juc la Lunetetjl" ""1'
wesnice pe cei c" le primesc "5" "rr"' "u ""J"

iri

ajutorul 9i harul lui Dumnezeu nrcr

un om nu poate Sne piept in rizboaiele
nevizute care aPar in inima lui gi pricinuiesc vifore sufletegti' Rugiciunea $i citirea cuvantului
lui Dumnezeu ajuti in viforele sufletegti, dar nici
cu acest ajutor nu va ajunge degrabd omul step6n pe sine nu se va sui degrabi in limanul liniqtii netulburate, Pentru ci gdndurile $ simli;
mintele dumnezeiegti nu sunt insugite degrabi
de firea noastre cizutd, credinta nu devine degrabi vie, ca 9i cum L-ar vedea cu ochii pe Dumnezeu. Din credinga vie in Dumnezeu ia naqtere
deplina supunere fa!6 de Dumnezeu, iar din su-

gAndurile aducitoare de necaz, oricAt de complicate, de incurcate gi de sofisticate ar fi gAndurile acestea, trebuie sd fie foarte simplS, dupi cum
toatd credinfa cregtineasci este simpli gi in simplitatea sa este accesibili oricui, iar prin puterea
sa indestuleazi pe oricine. Luptafi-vi impotriva
gAndurilor gi simfimintelor de intristare cu aceste cuvinte blAnde: ,,Doamne! Fie voia Ta! Binecuvintat gi SfAnt este Dumnezeu in toate lucmrile Sale!" Rostif cuvintele acestea cu minte4 iar
cAnd sunteli singurd rostiS{e cu voce joasi; rostili-le firi grabi, cu multi luare-aminte gi evlavie; repetafi aceste cuvinte scurte pAnd cAnd se
vor potoli gdndurile 9i simlimintele de intristare. CAnd se vor ridica iardgi, intrebuinla$ impo-

durilor gi linigtea inimii.

Trebuie si altoi$ in inima dumneavoastrd credinta in Dumnezeu, suPunerea fali de Dumne-

triva lor aceeagi armi. AflaF din experienfi puterea acestei anne, care la prima vedere pare
atAt de neinsemnatd. Iar din starea de lupte este
cu neputinfd si iegim la starea de odihni alffel
decAt prin biruinftr. A te supune intristirii este
un lucm din cale-afari de primejdios: cAnd ea
va prinde putere ln om, punAnd stip6nire pe el,
poate ucide 9i trupuf 9i sufletul. Nu vi gribifi
si murif: p6nn 9i cea mai lungi viafi este doar
o clipi fald de vegnicie. IncredinfaS-vi pe dumneavoastre gi ristimpul pribegiei dumneavoastrd pimantegti voii lui Dumnezet, iar dumneavoastri folosi$-vi de acest rdstimp spre a vi pre-

2r8

219

punerea

fali

de Dumnezeu ia naqtere Pacea gan-

pentru veqnicie. Si nu vi mira$

cd suntef slab in nevoinla duhovniceasci: pricina slibiciunii acesteia este faptul ci sunteS incepitoare. Timpul vi va imbogiS 9i cu experienti, qi cu putere. Privesc cu compitimire starea
dumneavoastrd sufleteascd: vi topi! ca de foc in
necazul crAncen. MbdaS Sreutatea acestei stiri:
dup;, ce va trece, vd vefi simqi reniscuti, vi veS
vedea imbogdfiti cu comori duhor,miceqti despre
a cdror existenli nu au idee oamenii a ciror via!i pimAnteasci a fost presirati doar cu pliceri'
Atunci veti cunoaqte cd Bun este Domnul qi in
necazurile pe care le trimite, pentru ci necazurile vremelnice ii duc la bunitdlile cele vegnice pe
cei care le primesc aqa cum se cade.

giti

cAt mai bine

61.
Dumnezeu, Care ingaJuie ,r."rzrrril", hirnite
gi rningfiiere, Ivlingaierea J" Ir Drr*.2"u
nirniceste Jin r;Jecin; tntristarea inimii

d doresc din inimd ca ingerul dumnea-

voastri pizitor si vi pizeasci viala pimAnteasci in pace gi bunistare, ciliuzindu-vi

pe aceasti cale la vegnicia cea fericiti. intocmai:
viala noastrd pimAnteascd este o cale, atAta doar
cd ea nu se mdsoari cu distanfele, ci cu trecerea
timpului. Pe o cale obignuiti intAlnim lucruri dupi lucruri: pe calea viefii pim6ntegti vin intdmpldri dupi intAmpliri gi ornul nu qtie ce intAmpldri il aqteapti in noua zi care vine.
Dumnezetl Care ingdduie si vini necazuri
asupra omului, intre necazuri ii trimite 9i mAngAiere. Eu sunt incredinlat ci aceasti mAngAiere
o aduce inimii dumneavoastrd de la tronul lui
Dumnezeu sf6ntul inger ce vd pizegte, pentru
cd mAngAierea adevdrati poate veni doar de la
.Dumnezeu.
Distracliile pimAntegti nu fac decAt
sd amorfeascd necazul, firi si-l nimiceascd: indatd ce ele tac, necazul, venindu-gi in fue gi intirit parci prin odihnd, incepe si lucreze cu gi

mai mare putere. Dimpotrivd, mAngAierea de la

Dumnezeu nimicegte intristarea inimii din riddcini - din gAndurile irtunecate ale deznddei
dii. Ea ii aduce omului gAnduri bune qi smerite
de supunere fali de Dumnezeu gAnduri pline
de credinfd vie gi de blAndi nddejde dulce. Inaintea privirilor mingii se descoperd veqnicia nemisurati, iar viala pimAnteascd incepe si pard
o scurti cilitorie fericirea gi nefericirea ei incep
sX pard neinsemnate, nimicnice, fiindcd toate asperitdfle vielii pimAntegti sunt netezite, sunt nivelate prin contemplarea vegniciei.

68.
CanJ cuvintele crrio"
{olo.
r'it",
"Jrrc
"lt
aminJoi sunt Jatori si J"" -Jgtoite
DottttrJrri. CanJ Je pe fa1. oo..tL.i .rd"
rnasca, se Jezveluie
rufl.t Joi

"kp,rl

ulfumiti

se cuvine Milostivului Dumnezeu, spunea un oarecare Sf6nt Pdrinte, atunci cAnd cuvintele unui om aduc folos al-

14
,,J-Y I

tui om: amAndoi sunt datori si dea mulfumiti

lui Dumnezeu." Dau mulpmiti lui Dumnezeu,
Care m-a ales ca unealti spre mAngAierea gi hrdnirea suflefului dumneavoastri. Prin scrisoarea

dumneavoastri m-a$ inviorat foarte mult nidijduiesc sd vdd in dumneavoastri noi reugite pe calea duhovniceascS, ce duce la tot binele.
Si nu vi speriali de intunericul, de pustia in care v-a$ ridicat acum cu mintea gi cu inima: intre Egipt qi pimAntul figdduinlei e intuneric Ai
pustie, dar israeliteanul credincios gi viteaz va
vedea in scurtd vreme pemantul figiduinfei, se
va desfdta in scurti vreme de budtefle lui. Prin
Egipt se inlelege viata lumeasci, plini de griji gi
pliceri degarte; prin pimAntul figiduinlei se inlelege viafa duhovniceasci, plini de mAngAieri

dumnezeieqti. intinderea care alcituieqte trecerea de la o viafd la alta este pustia. Israeliteanul
credincios este omul care s-a hotirAt sd-gi inchine viata slujirii lui Dumnezeu. imi pare rdu de
V.: putin cAte pu1iry lumea il ,,citegte". Aceasta
este soarta tuturor celor ce poartd masc5, fiindci nu po$ purta masca tot timpul! Uneod masca ili este scoasA ori cade singuri" iar privirilor li
se dezviluie chipul sufletului - 9i vai de el daci
este hAd gi cu frumuselea migtii nu ficea decAt
sd amdgeascS!

69.
Despre citirea pravilei pentru rnireni.
c"lui ce ia arninb la sine insuqi
"RanJrriala
in lurnq' Cal;uz; ln viafa {aptuitoare sunt
po..,r.od" evangLelice

gribesc si vd infiligez o slabi incercare de pravild, pe care am numit-o ,,RAnduiala celui ce ia aminte la sine in lume". Am
avut insuflare si o fac cAt mai comund cu putinti, ca si nu vi strAmtoreze deloc. Lucrul acesta
mi s-a pdrut cu atAt mai indemAnos, cu cAt v-am
predanisit fafi cdtre fali cum trebuie cititg dupi obiceiul celor cu luare-aminte, rugiciunile de
dimineafd, de seari gi Acatistul Preadulcelui Iisus - adici ffud grabd., foarte firi grabi, chiar
tiriginat fdrd a ndzui sd citili dintr-o dati tot
acatistul sau toate rugdciunile de seari ori de diminea{i, ci ingrijindu-vi ca partea de pravili pe
care o citif si fie cititi cu luare-aminte, ca in auzul Domnului Dumnezeu, nu in v6nt. CAIduzd
in viala fiptuitoare sunt poruncile evanghelice.
Ciliuzili-vi dupd ele in casa dumneavoastrd aga
cum se cdliuzea dupi ele SfAntul David in palatul sdu. Acest impdrat ii vorbea in rugiciune
225

Domnului despre poruncile Lu|. Lumind cdtdrilor

mele este Legea Ta; spre toate poruncile Tale m-am indreptat, toatd calea nedreaptd am urAL Depdrteazd de
la mine calea nedreptdlii gi cu legen Ta md miluieEte!
Am iubit poruncile Tale mai mult deckt aurul Ei topazul. Wzd-mdintru poruncileTale (Ps. 11& 105, 12&
29, 727). Cei mai mari dintre Sfin$i Pirinfi poruncesc ca pravila cregtinului si fie cAt mai simpli, cAt mai pufin complicatS. Marele Varsanufie
spune cd uga ImpdriSei cerurilor e strAmti 9i ci
nu trebuie dati o pravili largi pentru a intra Pe
ea; pravila largi poate chiar sI impiedice intrare4 pentru ci alerg6nd dupi mirun$guri putem
scdpa din vedere lucrurile insemnate.

70.
Mangaiere in necazuri.
Dumnezeu eJuci prin necazuri. Cei striini de
necazrri sunt uita,ti J. Drrrrrtr"z.rr.
Despre Lunatatea cea Jupi fire gi cea Jupi
E.'anghelie

a rispuns la scrisoarea dumneavoastri

vd voi spune cuvAnful lui Dumnezeu,
care trebuie si vi intireasci gi sd vd mAngAie in
necazurile ce v-au lovit. Eu pe c6!i ii iubesc, spune Domnul, ii mustru gi ii pedepsesc (Apoc. 3, 19).
Toli cei ce s-au apropiat de Domnul gi au devenit ai Lui au ajuns la asta prin multe necazuri,
precum dd mirturie Sfanta Scripturd. Apostolul
Pavel propoviduia ca pe o dogmi faph:J cd prin
multe necazuri se cuaine noud sd intrdm ?n impdrd[ia
lui Dumnezeu (Fapte 1{ 22). Dimpotrivi, cei striini de necazuri sunt uita$ de Dumnezeu. Aqadar,
nu vi descurajafi in necazurile dumneavoastrS,
ci mulgumi$ pentru ele lui Dumnezeu ca pentru
o mare binefacere qi bizui$-vd pe sfAnta Lui vo.
ie gi pe sfAnta Lui Purtare de grije. $i citi! Evanghelia, ca si invifaS din ea ci cel ce nu-gi poarti
crucea nu poate fi ucenic al lui Hristos! Ce s-ar

fi intAmplat cu dumneavoastri dacd Dumnezeu

nu v-ar fi dat prin necazuri invSfdturi? A$ fi jertfit deqerticiunii tot timpul qi toate capacitilile
dumneavoastri" gi a$ fi intrat in vegnicie nevrednici de vreo risplati ci, dimpohivi, vrednici de
pedeapsd deplini pentru nesocotirea lui Hristos,
MAntuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a
adus pe Sine ca jertfi pentru dumneavoastri ca
gi dumneavoastrd sd vi aducefi Lui ca jerffi duhovniceasci, pentru propriul dumneavoastrd bine. Nu este de ajuns si fim buni dupi fire: trebuie sd fim buni dupi Evanghelie. Binele firesc
contrazice adeseori binele evanghelig deoarece
firea noastri nu se afli in curdfia sa cea dintru
incepuf ci in starea de ciderg in care binele este
amestecat in noi cu rdul. Ca atare, binele acesta,
dacd nu este indreptat gi curdlit prin Evanghelie,
nu este bun de nimic in sine 9i este nevrednic de
Dumnezeu! Hristos si fie cu dumneavoastri! El
si vi intdreasci atAt sufletul, cAt 9i trupul! El sd
vi rAnduiascd spre bine toate legiturile, atat vremelnica cat gi vegnice!

Cuprins

1. Despre dragostea de aproapele gi despre

talantulprieteniei......

.......

2. Despre

adev5rul evanghelic, care ne poruncegte

toate ca si mogtenim toate. Evanghelia
il lipsegte pe om de tot ce acesta stdpinegte in
chip nedrept. Si nu ne lisdm dugi de valul lumii.
Prietenii sunt o binecuvAntare dumnezeiasci . . . . . Z
sd

lisim

3. Binecuvintare pentru cei nou-cisitoriti. Dupi

necazuri vin mAng6ieri, iar dupd m6ngAieri vin
necazuri, lucru care nagte credinfa in Dumnezeu
gi moartea fa{i de lume. Viafa pim6nteasci este o
cildtorie spre vegnicie
........,. g
4. Despre
cA

ribdarea in necazuri gi despre faptul

nici o virtute nu poate s; se alc;tuiasci firi

rdbdare.

... ... ..... . 11

5. Despre aceea ci in impirdtia lui Dumnezeu

ne duce ficlia credingei 9i despre ribdare ....... 13

pizirea de intuneric
lnfricogitoarea JudecatS .
6. Despre

Ai de

picat. Despre

.....

L6

7. De ce ne scapd g6ndu1 la moarte gi veqnicie.

Despre ispita din minte 9i din inimi qi despre
privegherea duhovniceascd .. ... ..,... 1g

229

pocdinla adevdratd gi despre cea

inchipuiti. Din ce este alcituiti pociinla
17. Despre

de pe pimAnt este a-L

cunoagte pe Dumnezeu. Despre unirea prin

8. Cea mai

inalti fericire

rugnciune gi innoirea duho',rniceasci ' ' ' '

" " " ' 21

pociinta cuveniti rnirenilor. Despre amdgirea

ie sine qi despre lucrarea in noi a lumii
"""
duhurilor qi i lumii materiale

" ' 25

nestatomicia fericirii pdmAntegti'

Despre plutirea pe marea vielii' Despre
pregitirea pentru veqnicie 9i despre menirea
Cum si deosebim cu inima sfdntul adevir
de minciund. Starea de amdgire a inirnii' Critica
Urrnrtrii lui Hrtstos

M6ngiiere penFu moartea unui t6nir. Via{a

pim6nteasci este o pregitire pentru cea vegnici.
Soarta noastri ir veFicie se afli in mAinile noastre . 61
35

nevizuta luptX duhovniceasci'

Despre-sporirea duhormiceasci 9i despre ispitd ' '

insingurare 9i despre vegnicie' Omul

,.., u ,r."ttit pi-Antului, ci cerului' Cum trebuie
sd fie locuitorii acestuia .
16. Despre

230

virtufi

precidere

....

63

vorbit despre credintd qi curn

.'...68
trebuie date sfaturile . . . .

40

24. Despre Sfdnta Treime. Despre cunogtinfele in

capul cirora nu std Adevirul. Necazurile sunt

partea vremurilor noastre. Tiebuie si

lui Dumnezeu in boal6 ..

15. Despre vederea duhormiceascd' Suflete,

..

ce

23. Cum trebuie

osAndi
14. Cel osAndit de congtiinfa sa nu-gi poate

lume!

trebuie sd ne nevoim cu

in

22. Despre cuvenita

in

izb;vegte-te de filcile fiarei care este aceastd

21. Despre viala pimAnteascd.

pregitire pentru vegnicie.

Despre corecta citire a Sfinlilor Pdrinfi. Despre
necazuri: fdri ispite este cu neputin{i si ne
apropiem de Dumnezeu. . . .
'.....'...65

12. Despre

aproapele. Legea lui Hristos cere ristignire'

D-espre smerenie gi despre incredinlarea in
voia lui Dumnezew ..,. ',... '

............57

20.

11.

intre

pregitirea pentru vegnicie. Despre

SfAnta Scripturi Si hlcuirea ei. Despre vederea
19. Despre

desine.

omului.

sd

50

viafa piminteascd a creqtinului.

Despre indrumarea duhovniceasci. Despre
citirea Sfinlilor PirinS. Despre imprdgtiere . ' . . . . 54

10. Despre

si fie cei ce doresc

impiritia cerurilor.'. . . .

'.......'

18. Despre

9. Despre chemarea dumnezeiascd' Despre

13. Cum trebuie

mireanului.

43

mulpmim

.....71

25. Despre dremarea dumnezeiascd' MAngAiere

pentru moartea fiului. Despre plAnsul pentru cei
care au murit. Dumnezeu pedepsegte cu

........ ' 74

milostivire.
231

26.

in ceasul necazului, liman

es

teDumnezet

..

. 77

Nu existd picate de neiertat. DesPle

deznidejde. Despre pdcatele de moarte gi despre
cele care nu sunt de moarte. Despre pociinfi.
Despre picatele cu cuvAntul gi cu g6ndul . ......79
27.

28. Despre mAntuire. De ce

pigAnii,

nu

se

pot mantui

cregtine.

invilituri
... ... ......

86

29. Crucea este semnul alegerii dumnezeiegti.

Prin pedeapsi, Domnul cheamd la cunoaFterea

Lui cea mai indeaproape, care aduce buniti$le

.........99

celevegnice

30. Despre existenla iadului gi a chinurilor vegnice.

Cel ce respinge fie gi o singuri dogmi

din invititura lui Hristos se leapddd de Hristos.

Despre rafiunea cu nume mincinos ............ 101
31. Despre evenimentele politice din Europa
anului 1848. Semnele premergitoare lui Antihrist.
Nizuinla generali numai spre cele materiale gi
.,..110
uitarea de cele vegnice. .

32. Despre cele sufletegti gi cele duhovnicegti.

....71.4
Despre curifia ininrii....

33. Darul

719

36. Despre

singurul lucru de trebuinti.

CAnd moare, o-mului i se iau toate bunurile
pim6nteqti.
37. Despre vederea

mahomedanii gi ereticii. Despre erezii.

Despre cunoagterea adevdratei

35. Pociinla 9i rugiciunea vindecd

intristarea

pociinfei este chezdgia veqnicei

picatelor proprii gi despre

pocdin.ti. Fdri curilia inimii este cu neputinli a
sdvArqi vreo virtute in chip curat.
. . . . . 72L
38. Pdm6ntul este o vale a surghiunului, cerul este
adevirata patrie a omului. Cum si ne curitim

de otrava pdcatului. Sufletul celui ce a scipat pe

pdmAnt de robia picatului va trece firX

impiedicare prin

vimi ..

....125

si ne privim aproapele. Despre

dragostea cea cura ti, in Dumnezeu. M6Lntuirea
std in lepidarea de sine. Ce inseamnd: ca sd imi
inilreptdlesc rdspunsurile cele ilin pdcate. De
pociinli fuge orice picat
............130
39. Cum

40. Despre vremelnicie gi vegnicie. Cum sd ne

vedem privindu-ne in oglinda Evangheliei. . . .

133

41. Cum si pistrim in noi pacea lui Hristos.

Pacea lui Flristos nimicegte silnica inrAurire a

demonilor asupra sufletului gi a trupului

......

13S

...........116

42. Despre deosebirea dintre lucrarea focului

dumnezeiesc gi cea a infierb6ntirii omenegti. . . . 137

sim{im5nt trebuie si ne apropiem

de Dumnezeu. SE ne recunoaqtem vrednici
de iad, ca Dumnezeu si ne recunoascX
..,.. 117
vrednici de cer

invdfdtura Sfinlilor Pdrinli este invilitura

SfAntului Duh. Numai calea sfAntului adevdr duce
Ia mAntuire; incununati vor fi numai cei ce se
nevoiesc dupdlege
.......... l3i9

232

233

fericiri..
34. Cu ce

43-

Sfinfilor Pdrinfi. Despre

neconterrita aducere-aminte de Dumnezeu.
Despre orientarea gregitd a nevoitorilor Bisericii
Apusene. in lucririle Sfinfilor Pirinfi sufli buna
mireasmX a SfAntului Duh, pe cAnd lucrdrile
scriitorilor apuseni sunt scrise din starea
140
amdgirii de sine
44. Despre citirea

45. Despre gtiinfele omenegti. Raflunea cu nume

mincinos. Despre inlelepciunea duhovniceasci

gi cea trupeascd

746

52. Este de mare insemndtate

si ne urmirim

gAndurile 9i miqcirile rafiunii. Despre unnarea

firi

de rXtXcire a

adeviruIui.

.........165

53. Despre mdrturisirea adevirului cu gura gi cu

fapta. Singura cale fird greq c6tre mAntuire este
urmarea neabltuti a invilSturii Sfinfilor piringi.
Despre citirea cdrfilor eretice. Despre adevXratul
indrumdtor duhovnicesc. impliniia prorociei
despre prorocii mincinogi. Ce inseamnd
ascultarea.
167

46. Despre citirea Sfinflor Pirinli de citre mireni

qi de citre cilugiri. Despre citirea Evangheliei. ' 148

54. Despre deplina ascultare

vrijmagului. Despre pizirea mintii.

Cum si facem pl5cute gi imbucurhtoare necazurile
.." 150
vietii pdmAnteqti

55. De ce este neapdrati nevoie de citirea

48. Despre iubirea de Dumnezeu gi de

Sfintei

47. Cursele

aproapele.

.........

153

Evangheliei

... '.. '.

155

Domnul spre indreptarea

noastri. Mulfumind lui Dumnezeu in necaz gi in
boald alinim durerea acestota. Patul bolii devine
adeseori loc al cunoagterii lui Dumnezeu gi de sine.
Ce ne aduce mAngAiere in necazuri 9i in boli. . . . 159
50. Necazurile sunt de la

51. Despre scurtimea viefii pXmAntegti. Viala

piminteasci este cale spre vegnicie. Doar
cunoagterea lui Flristos este o indeletricire cu
adevdrat folositoare in viala pimAnteasci . . . . .

Pirinf. Ereticii din

deosebire scrierile

. 162

de

indrumitorul
Sfinfilor

toate timpurile

urisc cu
Pirinfilor. Despre citirea

Scripturi

55. Despre

in oglinda Evangheliei ne
putem afla neajunsurile. Cum si stAmim in noi
sim!5m6ntul pociinfei, plAnsul mantuitor.
Si ne lepidim de noi ingine gi sd urmXm

49. Privindu-ne

fafi

duhovnicesc. Nevoitorii vremurilor din urmd . . 174

.....77g

fidrumitorul duhovnicesc. Despre

impitimirea fald de indrumitor. Despre

dreapta indrumare duhorniceasci gi viafd in
Dumnezeu. Despre viafa inchipuitd, care nu
existi de fapt.
...... lg4
57. Despre iubirea de Dumnezeu gi iubirea de

aproapele. Iubirea duhovniceasci. Cum sd-i

privim pe wijmagii

nogtri.

...........187

58. Cunoagterea lui Dumnezeu este chezdgia

vegnicei fericiri. Pricina neorAnduielii de obgte.

Deciderea moralX premerge intotdeauna

tulburdrilor cetilenegti. Care este semnul alegilor
lui Dumnezeu. Facerea bunului plac e calea spre

pierzare

,.

.........

192

59. CAnd primegte Dumnezeu

virhrlile noastre.

Deosebirea dintre virtulile duhovniceqti 9i cele

...."
sufletegti. Despre calea pocdinlei

198

60. Nimic din cele trecdtoare nu-l poate indestula

pe om. CAnd Dumnezeu cuprinde 9i sufletul, 9i
irupuf starea aceasta este deia fericirea vegnic5,

viaia vegnici aici, pe

pimAnt

........ ' 204

pitrunsd numai cu
deosebirea dintre
Despre
duhovniceasci.
raliunea
este
superstiSei
Rodul
credinld gi superstifie.

pierzarea.......
soarta

pirncilor

unui prunc. Despre

riposali.

""

208

citre cineva care s-a vindecat de o boali

de moarte. A trii pentru tine insuli inseamni a te
despdr,ti de Dumnezeu. Cine este cel ce trdiegte

63. Povatd

pen-tru

.."2I7

bomnul

64. Cdtre un

tati

de familie care trage sd moard,

lui
^- ^
vreme .. " ' 213

despre incredinlarea viefii proprii in mAinile

HrGtos: despir,tirea e Pentru scurti

bolile din viala vremelnici 9i

msngAierile din viala vegnicX. Despre riscoala
patimilor
65. Despre

276

cuv6ntului lui Dumnezeu

ajutd ir:r viforele sufletegti. Despre lupta cu
sandurile. Despre rdbdarea necazwilor mari.
ilecazurile vremelnice ii duc la bunitdfile cele
vegnice pe cei ce le primesc aga cum se cade ' ' ' ' ?18

56. Rugiciunea gi citirea

Drtr;rnezett, Care ingdduie necazurile, trimite

gi mAngAiere. MAngAierea de la Dumnezeu
nimicegte din rdddcinX irtristarea inimii . .... " 227
67 .

236

citirea pravilei pentru mireni.

,,RAnduiala celui ce ia aminte la sine insugi in
lume." Ciliuzd in viata fiptuitoare sunt
. .. .. ... ... 225
poruncile evanghelice . . . .
69. Despre

61. SfAnta credinfd poate fi

62. MAngAiere la moartea

68. Cand cuvintele cuiva aduc folos altcuiva,

amAndoi sunt datori si dea mullumiti Domnului.
Cdnd de pe fafa omului cade masca, se dezviluie
.....223
chipul sufletului . . . . . .

in necazuri. Dumnezeu educi prin

necazuri. Cei striini de necazuri sunt uita$ de
Dumnezeu. Despre bunitatea cea dupi fire gi
.... 227
cea dupd Evanghelie ....
70. MAngAiere