Convorbire

de Iustina alea
Dac m-ar ntreba cineva n acest moment ce m nemulumete la viaa mea
sau ce simt c mi lipsete a rspunde scurt i sec: eu nsumi. Cum vine
asta? Aa bine. mi lipsete Eu-l meu linitit i calm, rbdtor i nelegtor pe
care l-am pierdut nu tiu cnd i nu tiu unde i n nu tiu ce condiii. Mi-e dor
de omul spontan care obinuiam s fiu, om care a fost nlocuit de cineva pe
care nu-l mai recunosc, cineva mereu stresat i obosit.
Timpul liber s-a transformat n timp pentru zcut i pentru singurtate, cci
am ajuns s prefer singurtatea n locul oamenilor n sperana c-mi voi
regsi veselia i pofta de via n linite absolut.

M simt ca o oal sub presiune sau mai degrab ca un cartof pus la fiert i
uitat acolo n oala sub presiune. Parc m dezintegrez bucat cu bucat, iar
eu nu mai am nici o putere asupra mea. Oamenii din jurul meu au n
permanen ateptri, critici i nemulumiri. Iar eu? Cu mine cum rmne?
Cine mi vindec sufletul de fiecare dat cnd e clcat n picioare? Cine sufer
n locul meu? Cine se lupt pentru mine? Tot eu. Cu fiecare nou lupt mai
pierd cte un pic din mine. i am obosit. Nu m mai recunosc. i m vreau
napoi.

Poate sunt doar obosit. i/sau trist. Poate c azi au fost furtuni n mine, iar
mine va aprea un nou curcubeu. Poate doar am rtcit drumul spre mine i
nu l-am pierdut nc.
Poate nimic, las. Doar stau puin de vorb cu mine.