Merita viata traita?

De multe ori ne punem intrebarea ‘Care este sensul vietii ?’. Samburele

filosofiei este aici. Cautam raspuns la aceasta intrebare, deoarece ar fi in contradictie
cu natura umana sa percepem o lume in care existenta noastra nu are un scop.
Complexitatea intrebarilor in raport cu raspunsul ego ului demonstreaza un lucru cert-
avem nevoie de un sens, de un scop…de o dorinta. Asa cum reiese din filosofia
schopenhaueriana, ar exista aceasta *dorinta de a trai* , ca un instinct ce ne motiveaza
sa tintim mereu mai sus, sa ne dorim mai mult. Acest lucru ar explica si vesnica
nemultumire pe care o avem legata de viata noastra, in orice sfera a ei. Dorinta se
poate manifesta in sfera posesiunilor materiale , emotionale , autocritice sau spirituale.
Fie ca este influenta societatii sau pur si simplu modul in care noi functionam , exista o
bucla infinita in jurul careia orbitam. Viata noastra este compusa din momente de
reusita, fiind apoi urmate de o stare de aparenta fericire ce are sa piara odata cu
nasterea unui nou scop si revenirea in apelpisie. Doresc sa pun accentul pe *aparenta
fericire* deoarece din perspectiva lui Schopenhauer, viata este o experienta definita de
durere si neimplinire , iar de bucurie sunt de fapt doar simpla absenta temporara a
nefericirii.
Pesimismul lui Schopenhauer e dispurat in lucrarile lui Nietzche, care in ciuda
faptului ca era de acord cu anumite afirmatii ale acestuia, era de parere ca durerea este
o parte esentiala a vietii, si nu trebuie evitata , ci aceptata si chiar dorita.
Dar ne dorim durere ? Dorim sa vedem lumea ca pe un loc intunecat , sa traim
sub un vesnic nor ploios , avand in fata noastra un peisaj insorit , imposibil de atins ?
Daca ne intoarcem la radacinile filosofiei , inca de la presocratici observam
neincetata cautare a raspunsurilor esentiale. Socrate , Platon, Aristotel , si multi altii au
vazut virtutea ca unicul element ce poate face viata sa aiba cu adevarat insemnatate.
Ne uitam la cinicul Diogene ce a trait in opozitie cu toate normele societatii, astfel
atingand , multi ar spune libertatea absoluta. Viziunea placerii a epicureismului si etica
fericirii rationale, bazele stoicismului lui Zenon din Citium, scepticii , toti au gasit un
raspuns expus in opera filosofica individuala.
Simt ca este necesar sa includ aici si elementul spiritual, deoarece acesta are o
importanta extrem de mare in viata multor indivizi. Pentru crestini, viata de pe pamant
este ca un examen , in care tre