Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
("Rezistenta"-nr.4)
Dupa 30 de ani ne intoarcem la Miercurea-Ciuc, in cautarea surorilor noastre,
care au suferit aici, la inchisoare si au fost ingropate in acest cimitir, fara
cruce si fara un serviciu religios, nestiute de nimeni.
In perioada 1955-1964, inchisoarea Miercurea - Ciuc a fost locul cel mai greu
de detentie pentru detinutele politice.
Asezata in polul frigului din tara noastra, aceasta inchisoare, o adevarata c
etate medievala, cu pereti grosi si inghetati, in care nu patrundea nici o raza
de soare prin ferestrele batute in obloane, a adapostit sute de detinute politic
e.
Femei de toate varstele, de la 20 la 80 de ani, de toate profesiunile, din to
ate colturile tarii, supuse unui regim celular sever ce depaseste orice inchipui
re.
Aceste femei au fost smulse din mijlocul familiilor lor, [..] ramanand rupte de
acestea si izolate pentru ani si zeci de ani.
Aici erau mame care lasasera acasa copii, chiar de cateva luni, fara sa stie
ce soarta au avut si daca cineva a avut grija de ei. Mame care au lasat acasa co
pii pe care i-au gasit adolescenti sau aproape adulti. Aici erau persoane care l
asasera acasa parinti batrani sau bolnavi, la pat, fara nici un sprijin si nici
un mijloc de trai. Fete tinere care isi intrerupsesera studiile si nu le-au mai
urmat niciodata sau care lasasera acasa logodnici pe care i-au gasit casatoriti
si cu copii. Persoane legate de munca si de profesia lor, pe care le-au intrerup
t sau abandonat pentru totdeauna. Sotii divortati si recasatoriti.
Vina pentru care au fost pedepsite aceste femei era, in general, dragostea de
tara, dragostea de adevar, dar mai ales omenia.
Erau mame care faceau ani grei de inchisoare, pentru ca nu-si denuntasera cop
iii, sotii care-si ascunsesera sotii, surori care nu-si vandusera fratii sau alt
e rude.
Aici, la inchisoarea Miercurea-Ciuc, detinutele nu au avut niciodata dreptul sa
primeasca sau sa scrie o scrisoare acasa sau sa primeasca pachet.
Aici, ele au tremurat de frig, au suferit de foame si de oboseala. Aici, indi
ferent de varsta si de sanatate, dimineata la desteptare, ele trebuiau sa sara d
in pat intr-o camera inghetata si pana noaptea la stingere nu mai aveau voie sa
se apropie de pat si asta ani la rand.
Aici, ele se spalau dimineata cu o canita de apa inghetata, dupa ce spargeau
cu borcanul gheata din lighean.
Aici, ele au fost dezbracate de hainele lor de acasa, li s-au smuls captuseli
le de pe pulovere si ele au purtat numai zeghe roase, de puscariasi.
Aici, ani de zile, ele nu au vazut un fruct, o floare, un copac, si nimic, de
cat zidurile intunecate.
Aici, ele nu aveau voie sa faca nimic, sa nu stie nimic, sa vorbeasca tare, s
a cante, sa rada sau sa adoarma sezand pe banca.
Aici, ele erau pedepsite si duse la izolatoare, incaperi fara pat si fara inc
alzire, unde nu primeau mancare decat o data la trei zile.
Aici, la perchezitie, li s-au golit toate saltelele in mijlocul camerei. Aici
au fost pedepsite camere intregi, fiind obligate sa demonteze paturile de metal
asezate pe trei etaje si sa le scoata pe coridor.
Aici, cand regimul s-a inasprit, dupa evenimentele din Ungaria, izolatoarele
fiind prea aglomerate, ele au fost puse in catuse, adevarat mijloc de tortura. A
ici, pentru intimidare, ele au purtat lanturi si li s-au pus mastile de gaze.
Aici, ele nu au fost niciodata satule, aici ele nu au dormit niciodata destul
, aici ele nu si-au incalzit niciodata oasele.
Dar tot aici, in pofida tuturor greutatilor, o sfanta solidaritate a legat pe
toate detinutele. Am fost o mare familie, o lume aparte, rupta complet de exter
ior, cu framantarile, bucuriile si durerile ei.
Aici, toti peretii inchisorii vorbeau alfabetul Morse, asigurand comunicarea
intre camere.
Aici, ca sa aduci o veste, o incurajare, ca sa transmiti o coaja de paine sau
alt bun pretios, riscai orice pentru oricine.