Gulagul

sovietic

Andreș Cristina
Irimia Andreea Emilia
 Acronimul GULAG înseamnă
Glavnoe Upravlenie Lagerei adică
Administrația Generală a Lagărelor. Cu
timpul, cuvântul a început să desemneze nu
doar administrația lagărelor de concentrare ci
și sistemul sovietic de muncă forțată în
totalitatea sa. Deținuții l-au numit „mașina de
tocat”. Istoria GULAG-ului include arestări,
interogatorii, transportul în vagoane pentru
vite, munca silnică, morți inutile și premature.
2
 Ce reprezintĂ gulagul?

✣ a fost o ramură a poliției interne și serviciilor de securitate

sovietice care controla sistemul penal al lagărele de munca
forțată și a închisorilor și lagărelor de detenție și de tranzit
asociate.
✣ cei care erau ,,inamici de clasă” care nu aveau dovezi a crimei
impotriva statului erau considerati cetațeni in care nu puteai
avea incredere și nu trebuiau tratați mai bine ca un criminal

3
4
 Svirlag
• a fost un sovietic lagăr d muncă forțată condusă
de NKVD(Comisariatul Poporului pentru Afaceri
Interne) . Acesta a fost situat pe fluviul Svir în
pădure la 244 km nord-est de Sankt Petersburg.

• . Această tabăra de concentrare Svirlag a fost

furnizor de lemn pentru Moscova și Sankt
Petersburg.

6
Svirlag
Tabăra a fost înființată la 17 noiembrie 1931

Tabăra era așezată în clădirile medievale

mănăstirii Alexander-Svirsky .

Bolșevicii au închis și au vandalizat mănăstirea

în 1918

7
 Lagărul din Kolîma
✣ Conceptul de "Kolîma" ca o anumită regiune a
apărut în anii 1920 - 1930, în primul rând datorită
descoperirii de-a lungul bazinului râului Kolîma a
unor depozite bogate în aur și alte minerale și, în
timpul Represiunilor lui Stalin, ca locul unor lagăre
de muncă cu condiții deosebit de dificile de viață și
de lucru.

✣ În timpul regimului lui Stalin în regiune au fost

deportați și români.
8
9
✣ Intrarea 10în mină
 Gerul ţinuturilor polare, munca
istovitoare în minele de aur aflate
în mijlocul gheţurilor, atrocităţile
la care erau supuşi deţinuţii şi
foamea continuă pe care o
resimţeau aceştia au făcut din
Kolîma, „polul ferocităţilor” din
lagărele staliniste.

11
În timpul iernii din 1938, autorităţile au decis ca transportul
convoaielor să se facă pe jos, de la Magadan şi până la
zăcămintele din nord. După un marş de 500 de kilometri,
la Iagodnoe ajungeau 20 – 40 de oameni. Ceilalţi cădeau
pe drum, morţi de foame sau împuşcaţi”.
✣Construcţia drumurilor din ţinuturile acoperite de
permafrost era o muncă supraomenească, totuşi, sute
de mii de deţinuţi au muncit la o adevărată
autostradă prin taiga, lungă de peste 2.000 de metri,
care a conectat oraşele siberiene Magadan şi Nizhny
Bestyakh. Autostrada Kolîmei, construită cu forţă de
muncă din lagăre între anii 1932 şi 1953, a fost
numită şi Drumul Oaselor, deoarece scheletele
muncitorilor forţaţi care au murit în timpul
construcţiei au fost îngropate în multe dintre
fundaţiile sale.

13
14
✣ Tabăra Solovețki sau SLON este
cea mai mare tabără de muncă
din URSS.
✣ Era situată pe teritoriul insulelor
Solovetsky.
✣ Funcționa în anii 1920-1930.

15
16
17
 Tabăra Solovețki sau SLON
Inițial aici era o închisoare în interiorul mănăstirii unde erau
aduși cei care nu se supuneau voinței lui Dumnezeu.
În 1919, Ceka(Comisia Rusă Extraordinară pentru
Combaterea Contrarevoluției și a Sabotajului. ) a stabilit o
serie de tabere de muncă forțată în provincia
Arkhangelsk: în Pertominsk, Kholmogory și în apropiere
de Arkhangelsk.
Noua tabără ar trebui să conțină prizonieri politici și
criminali condamnați de organele judiciare suplimentare
ale GPU, fosta Ceka.
19
În timpul existenței taberei, aici au murit circa 7,5 mii de
oameni, dintre care 3,5 mii – de foame.
Doar în momentul în care s-a pus calea ferată către
Filimonovsky în 1928, zece mii de oameni au murit pe
opt kilometri de drum.
21
În decembrie 1933, tabăra a fost desființată, iar proprietatea sa
a fost transferată la tabăra Mării Alb-Baltice.
La 27 octombrie 1937, sub condamnarea Troicii speciale a
NKVD din regiunea Leningrad, o parte din prizonierii
închisorii speciale Solovețki au fost încărcați pe barje și au
fost împușcați în comuna Poveneț (1111 persoane, inclusiv
toți cei cu handicap și "neîncărcați").
Maxim Gorky, care fusese la tabără în 1929, citează
în eseul Solovețki, mărturiile prizonierilor despre
condițiile sistemului de reeducare a forței de muncă
sovietice :
prizonierii au lucrat nu mai mult de opt ore pe zi;
pentru munca mai grea "pe turbă" a emis o rație
crescută;
persoanele în vârstă nu erau eligibile pentru muncă
grea;
toți prizonierii au fost învățați alfabetizați.

23
Maxim Gorky, la tabăra Solovețki,
în 1929

24
Potrivit cercetătorului de istorie al lagărului Solovețki, Yuri Brodsky,
tabăra a fost supusă la o varietate de torturi și umilințe împotriva
prizonierilor.
Astfel, prizonierii au fost obligați să:

• Mute pietre sau bușteni din loc în loc,

• Numere pescăruși,
• Strige tare International ore întregi. Dacă prizonierul se oprea,
atunci erau uciși doi sau trei, după care oamenii trebuiau să
stea în picioare, până când începeau să cadă de epuizare.
Aceasta se putea face noaptea, în frig.

25
În condițiile gulagului sovietic deținuții erau electrocutați, înjunghiați cu cuțitul, li se tăia capul.

26
Pavel Florensky, preot și profesor de matematică și
fizică la Universitatea din Moscova, unul dintre cei mai
cunoscuți prizonieri de la Solovky, onorat în viața sa ca
Leonardo da Vinci în Rusia și în străinătate, a scris:
"Natura aici, în ciuda tuturor opiniilor , care nu poate fi
numit altfel decât frumos și unic, îmi este respingător
.Marea nu arată ca o mare, este mai degrabă ceva alb
murdar sau negru și gri, toate pietrele au fost aduse aici
de ghețari. aluvială și făcută din gunoi glacial. Nimic nu
este nativ în acest loc, totul a venit aici din altă parte,
inclusiv oameni ... "

Florenski a fost împușcat în decembrie 1937, ca parte a

unui val de împușcături întreprinse pentru a reduce
populația deținuților Solovki. În același val a fost un
grup de 1.111 deținuți, dintre care mulți ucraineni
proeminenți.

27
✣ Canalului Marea Albă-Marea Baltică, inaugurat
pe 2 august 1933 este un canal navigabil care
unește mările Albă și Baltică lângă Sankt
Peterburg. Numele original a fost "Canalul Marea
Albă-Marea Baltică Stalin" și este cunoscut și cu
abrevierea Belomorkanal. În timpul contrucției
acestui canal au murit până la 100.000 de
prizonieri din Gulag.
✣ Acesta a fost construit timp de 20 de luni prin
muncă nemecanizată.

28
29
De fapt, canalul a fost primul proiect important construit prin folosirea muncii
forțate a prizonierilor din Gulag. BBLAG – Directoratul Belomorkanal a
asigurat forța de muncă de aproximativ 150.000 de deținuți. Propaganda
oficială a descris acest proiect ca o dovadă a eficienței Gulagului. Condițiile
de muncă la BBK erau cumplite, fiind concepute pentru "reeducarea
criminalilor prin muncă corecțională". S-a făcut o vizită oficială pregătită cu
grijă, în cursul căreia artiștii ruși s-au documentat pentru a da la iveală lucrări
de proslăvire a proiectului. Printre cei care au făcut vizita au fost Maxim
Gorki, Alexei Tolstoi, Victor Șklovski și Mihail Zoșcenko.

30
Șeful activității BBK Frenkel, șeful GULAG Berman și
alți manageri de construcții.
31
32
✣ În total, au fost trimise aici
peste 250 de mii de persoane,
dintre care 12.800 de
persoane au murit din cauza
foamei sau a accidentelor care
se produceau în timpul
construcției.

33
 Viața în Gulagul sovietic
Spre deosebire de lagărele naziste unde scopul final era
exterminarea deținuților, în centrul Gulagu-ului sovietic se
află munca și îndeplinirea planului. A existat un dezinteres
clar față de soarta deținutului. Acesta era privit ca mână
de lucru ieftină și ușor înlocuibilă. Soarta deținuților și a
administrației lagărelor erau întrepătrunse pentru că
depindeau, în totalitate, de raportarea realizărilor și
deciziile lui Stalin. De aceea s-a născut, la un moment dat,
un fel de complicitate între cele două lumi.
35
 ✣ Viața din lagărele sovietice ne este cunoscută
datorită memoriilor deținuților, declarațiilor
dezertorilor, rapoartelor și statisticilor oficiale.
✣ S-au păstrat, de asemenea, fotografii în arhivele
NKVD care au fost făcute publice.
✣ S-au păstrat dosare ale deținuților în care sunt
consemnate acuzațiile, numele denunțătorilor
dacă ei au existat și hârtii care relatează
arestarea sau alte momente din viața
victimelor.

36
 Arestarea, interogatoriul și experiența din închisoare
constituiau pentru deținut o inițiere în regulile sistemului.
Ruperea de viața de până atunci venea, însă, odată cu
călătoria de-a lungul Rusiei către lagăr. De cele mai multe ori,
deținuții erau transportați până în gară cu camioane care
păreau, din exterior, că transportă marfă obișnuită. Pe unele
chiar scria „Pâine” sau ”Legume-Fructe”. În orașele de
provincie, deținuții mergeau uneori pe jos până în stațiile de
tren, prin oraș. Ajunși în lagăr, deținuții vedeau pe poarta
acestuia, lozinci: „Munca în URSS este o chestiune de onoare,
glorie, cinste și eroism!” sau „Prin muncă cinstită îmi plătesc
datoriile față de patrie”. Lagărul de la Solovețki avea sloganul
„Prin muncă, spre libertate!”.

37
38
 ORGANIZAREA VIEȚII ÎN LAGĂR

Deși erau situate pe întreaga suprafață a URSS,

lagărele aveau câteva elemente în comun în ceea
ce privește modul de funcționare și organizare.
Existau reglementări ferme de la Moscova care,
însă, în realitate nu erau respectate de șefii de
lagăre, gardieni și deținuți. Spațiul în care trăiau
deținuții se numea zona. Prin lege, o zonă era
cuprinsă într-un pătrat sau dreptunghi. Zona era
înconjurată de stâlpi din lemn pe care era întinsă
sârmă ghimpată. Dacă era în apropierea unui oraș,
gardul de sârmă era înlocuit cu un zid de lemn sau
cărămidă. Intrarea în zonă se făcea prin „vahta” sau
corpul de gardă. Gardienii îi verificau aici pe toți cei
care intrau sau ieșeau din lagăr. Gardieni înarmați
și de multe ori câini dresați asigurau paza zonei.

39
 În lagăre ajungeau
✣ deținuți politici,
✣ condamnați de drept comun,
✣ infractori profesioniști,
✣ partizanii ucrainieni, ceceni
și baltici,
✣ chinezi, germani, americani,
japonezi și evrei.

40
 Evadările din lagăre
Clima aspră, distanțele mari dintre lagăre și orașe, prezența sârmei
ghimpate, a zidurilor și a santinelelor pe întreaga regiune de
taiga reprezentau motive serioase pentru a descuraja tentativele
de evadare.
În cazul evadărilor deținuților de drept comun, o practică des
întâlnită era cea a canibalismului. Distanțele mari până la
așezările locuite făceau necesară hrana. De aceea când doi
deținuți hotărau să evadeze îl cooptau și pe un al treilea care
urma să devină hrană pentru drum. Îl omorau și îl mâncau în
timpul drumului lung prin taiga.
42
✣ In 1956 lumea occidentala a fost
bulversata de publicarea cartii “The
Long Walk”, care reprezenta
relatarea socanta a unui ofiter
polonez, Slawomir Rawicz. Acesta a
dezvaluit astfel drama prin care a
trecut in timpul celui de-al doilea
razboi mondial, fuga dintr-un lagar
sovietic din Siberia si marsul de
6.500 de km spre libertate pana in
India, atunci colonie britanica.

43
 Felix Edmundovici Dzerjinski
-a fost un revoluționar comunist, cunoscut
pentru fondarea poliției politice bolșevice.A
fost întemnițat de mai multe ori pentru
tentative revoluționare dar de fiecare dată
a reușit să evadeze. Caracterul său cinstit și
incoruptibil, combinat cu devotamentul
pentru cauza comunistă, i-au adus
supranumele de Felix cel de fier. Lenin îl
considera pe Dzerjinski un erou
revoluționar și l-a însărcinat să se ocupe de
organizarea unei forțe care să lupte cu
amenințările politice
44
interne.
45