COLEGIUL TEHNIC IOSIF ŞILIMON BRASOV

DESEN APLICATIV PENTRU ORGANE DE MAŞINI

ŞI MECANISME

CURRICULUM LA DECIZIA ŞCOLII

pentru clasa a-x-a

LICEUL TEHNOLOGIC
Profilul tehnic

2005

1
 I. ARGUMENT

DESEN APLICATIV PENTRU ORGANE DE MAŞINI ŞI

MECANISME este o disciplină cu caracter opţional menită a veni în
întâmpinarea nevoilor locale şi a intereselor elevilor, în scopul de a
diversifica şi personaliza parcursurile de formare.
Prezentul curriculum se adreseazǎ elevilor liceului tehnologic, profil
tehnic. Disciplina se studiazǎ pe tot parcursul anului şcolar, câte doua ore pe
sǎptamânǎ şi contribuie la formarea pregǎtirii tehnice generale a elevilor..
Necesitatea studiului acestei discipline în curriculum la decizia şcolii
(CDS) este motivatǎ de următoarele :
-organele de maşini şi mecanismele sunt elemente componente importante
ale sistemelor tehnice ;
-viitorul tehnician trebuie să aiba cunoştinţe despre : reprezentarea şi
cotarea organelor de maşini, reprezentarea schematica a mecanismelor ;
-şcoala dispune de resurse materiale şi umane.
Disciplina prezintă succint reprezentarea elementelor componente ale
sistemelor tehnice, reprezenterea transmisiilor mecanice şi reprezentarea
schematică a mecanismelor de transformare a mişcarii, venind în sprijinul
elevilor care vor acumula cunoştinţe necesare disciplinei MECANICĂ
APLICATĂ.
Curriculum a fost elaborat urmărindu-se :
-dezvoltarea competenţelor cheie, complementaritate cu celelalte arii
curriculare (scop al învătământului obligatoriu) ;
-asigurarea unor competenţe de pre-profesionalizare ca premiză a
dobândirii nivelului III de calificare profesionala prin formarea specializată
care se va realiza în cadrul învǎtǎmântului secundar superior.

2
II. COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
Competenţe specifice
1.Identificarea diferitelor tipuri de
asamblări.
2.Reprezentarea şi cotarea elementelor
componente ale asamblărilor .
3.Aplicarea regulilor de reprezentare şi
cotare la asamblări şi la organe ale mişcǎrii
de rotaţie.
1. Identificarea elementelor componente
ale transmisiilor mecanice.
2.Reprezentarea si cotarea elementelor
componente ale transmisiilor.
3.Aplicarea regulilor de reprezentare şi
cotare la transmisii mecanice.
1.Identificarea tipurilor de mecanisme.
2.Explicarea funcţionǎrii mecanismelor
urmǎrind reprezentarea schematicǎ a
acestora.
3
Conţinuturi
I.Reprezentarea şi cotarea elementelor
componente ale sistemelor tehnice.
-Asamblari.Generalităţi (definiţie,
clasificare).
-Asamblǎri nedemontabile: asamblǎri
nituite, asamblǎri sudate, asamblǎri lipite.
-Asamblǎri demontabile: asamblǎri cu
pene si ştifturi,asamblări prin caneluri,
asamblări filetate,asamblări cu elemente
elastice.
-Organe ale mişcǎrii de rotaţie: osii si
arbori, lagǎre, cuplaje.
II.Reprezentarea si cotarea transmisiilor
mecanice.
-Generalitǎţi (definiţie, clasificare)
-Roţi dinţate. Angrenaje.
-Roţi de fricţiune.
-Transmisii prin elemente flexibile:
curele, cabluri, lanţuri.
III.Reprezentarea schematicǎ a
mecanismelor de transformare a
mişcǎrii.
-Generalitǎţi (definiţie, clasificare)
-Mecanisme pentru transformarea mişcǎrii
de rotaţie în mişcare rectilinie continuă:
şurub-piuliţǎ, pinion-cremalierǎ.
-Mecanisme de transformare a mişcǎrii de
rotaţie în mişcare rectilinie alternativǎ :
bielǎ-manivelǎ , mecanism cu culisǎ.
-Mecanisme de transformare a miscǎrii de
rotaţie continuǎ în rotaţie intermitentǎ :
mecanism cu clichet , mecanism cu cruce
de Malta.
-Alte mecanisme : cu came, patrulatere.
 III.VALORI SI ATITUDINI

-manifestarea gândirii critice si creative în domeniul tehnic ;

-curiozitatea fată de noile deschideri în domeniul tehnic ;
-adaptarea la cerinţele pieţei muncii şi la dinamica evoluţiei tehnologice ;
-conştientizarea importanţei standardizării în domeniul tehnic ;
-formarea şi dezvoltarea imaginaţiei spaţiale ;
-respectarea standardelor în vigoare referitoare la asigurarea calităţii
produselor şi serviciilor.

IV. SUGESTII METODOLOGICE

Disciplina urmăreste formarea capacităţii de analiză a nivelului de

competenţe dobândite prin învăţare , în scopul orientării ulterioare spre o
anumită carieră profesională şi dezvoltarea capacităţii de comunicare,
folosind un limbaj specializat, specific activităţilor din domeniul tehnic.
Conţinuturile disciplinei sunt proiectate pentru a fi parcurse în doua ore pe
săptămână.
Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore
alocat fiecărei teme, în funcţie de dificultatea acesteia, de nivelul de
cunoştinţe anterioare ale grupului instruit, de complexitatea materialului
didactic implicat în strategia didactică şi ritmul de asimilare a cunoştinţelor
şi de formare a deprinderilor, proprii grupului instruit.
Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele
determinǎ conţinuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigură
dobândirea de către elevi a competenţelor dorite.
Abordarea conţinuturilor trebuie realizată pe baza cât mai multor exemple
din diferite domenii, elevul fiind solicitat frecvent la cât mai multe corelaţii
intra şi interdisciplinare.
Elevii pot fi puşi în situaţii de învăţare şi rezolvând sarcinile de lucru pe
grupe, dezvoltându-se astfel spiritul de lucru în echipă si comunicarea
interactivă.
Pentru atingerea competenţelor dorite, activitǎţile de învǎţare-predare vor
avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu pondere sporitǎ pe
activitǎţile de învǎţare şi nu pe cele de predare, pe activitǎţile practice şi mai
puţin pe cele teoretice.

4
 Pentru atingerea de cǎtre elevi a competenţelor vizate se recomandǎ ca în
procesul de învǎţare/predare sǎ se utilizeze cu precǎdere metode bazate pe
acţiune, cum ar fi efectuarea de lucrǎri aplicative, citirea si interpretarea
desenelor simple, metode explorative (observarea directǎ, observarea
independentǎ) ,metode expozitive (explicaţia, descrierea, exemplificarea).
În elaborarea strategiei didactice , profesorul va trebui sǎ ţinǎ seama de
urmǎtoarele principii ale educaţiei :
-elevii învatǎ cel mai bine atunci când considerǎ cǎ învǎţarea rǎspunde
nevoilor lor ;
-elevii învaţǎ când fac ceva si când sunt implicaţi activ în procesul de
învǎţare ;
-elevii au stiluri proprii de învaţare ; ei învaţă în moduri diferite, cu viteze
diferite şi din experienţe diferite ;
-participanţii contribuie cu cunostinţe semnificative şi importante la
procesul de învăţare ;
-elevii învaţă cel mai bine atunci când li se acordă timp pentru a
ordona informaţiile noi si a le asocia cu cunostinţele vechi.
Evaluarea se realizează în mod continuu utilizând pe lângă instrumentele
tradiţionale şi pe cele alternative:
-chestionare
-fişe cu întrebări tip grilă , întrebări cu alegere multiplă, întrebări de
completare
-fişe de lucru
-fişe de autoevaluare
-miniproiecte
-portofolii
Se vor folosi mijloace didactice specifice :
a) fişe de lucru, modele , seturi de piese, instrumente pentru măsurarea
lungimilor si a unghiurilor, mape cu desene ;
b) suport video corespunzător ;
c) soft educational specific.

5
 V. BIBLIOGRAFIE

1. L. Ţenescu, I. Bănică, S. Stroe –MECANICĂ APLICATĂ- manual pentru

clasa a X-a, Editura Sigma , Bucureşti, 2005.
2. G. Lichiardopol, I. Mustată, F. D. Pişleagă-MECANICĂ APLICATĂ
manual pentru clasa a X-a, Editura Didactică si Pedagogică, R.A.- Bucureşti,
2005.
3. A. Ţurcanu, N. Zamfirescu, E. V. Ţurcanu –DESEN TEHNIC- manual
pentru clasa a XI-a, Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2002.
4. G. Husein , M. Tudose –DESEN TEHNIC DE SPECIALITATE- manual
pentru licee industriale , clasele a IX-a si a X-a, şi şcoli profesionale, anii I si
II, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.- Bucureşti, 1998.
5. C. Dale, Th. Niţulescu, P. Precupeţu –DESEN TEHNIC INDUSTRIAL
PENTRU CONSTRUCŢII DE MAŞINI- Editura Tehnică, Bucureşti, 1990.

ÎNTOCMIT : prof. ing. gr. didactic I

ZAMFIR FĂNUŢA