Soarele negru

Sub meschinul soare al nopii, neantul incepu sa ademeneasc o pat neagr si stears. Pata
czu peste pleoapa ei de fum si i sopti: Ai devenit umbra mea,iar eu soarele tu!... Cine
esti?, pronun ea in mintea ei. Viaa si moartea ta, i rspunse ochii negri...
Aida deschise ochii, iar n faa ei i aparu chipul surorii sale, ce o privise cu spaim, si de
fric iesi fulgertor din odaie. Sunt o nebun, si spuse ea, o nebun umflat de vise, care
nici mcar nu ncearc sa cread n realitate.
Clc celest pe podeaua rece, si un usor fior de ghea i ptrunse in inim. Deschise
geamul si se uit pentru prima dat la soare cu ochi reci si goi, mpinse cu putere ochiul sticlei
si se prbusi n oglind. Se privi n ea, si vzu perfida ei privire, nchise ochii si apoi brusc i
deschise, aceeasi privire i reapru n reflecie. Trecu degetele prin prul lung si nclcit ,si
simti virilitatea acestuia. si trase n grab rochia ei neagr de mtase si si aminti Azi e ziua
cea mare.
Ceasul marcase deja ora opt. Aida iesi n strad. Din cerul trist o puzderie de lacrimi reci
si umede ncepu s i se rostogoleasc pe obrajii ei necai de un meschin mister.Porni cu pas
grbit printre ulie si se opri ncremenit n faa unei vitrine, si observ o trufie n ochi iar
apoi atinse cu fric sticla.
Era chiar ea, cu acelasi chip si cu aceeasi privire. Se infiltr n lumina palid si stins a
soarelui si cu nepsare psi pierdut pe scrile teatrului.
Se trase cortina, iar Aida inspir adnc si psi pe scen radiind in aer. Se asez atent pe
scunelul de lemn si atinse cu degetele lungi si albe clapele nepenite care n urmtoarea
secund si pornir dansul amorit, iar dorinele, durerile si chinurile celor prezeni se
transform ntr-un sunet orb iar sala ntr-o imagine mut.
Aida si ndrept privirea n sal si firea-i nghe pe loc. Doi ochi negri, dou sticliri
ntunecate o privi rece si mut. Picioarele Aidei ncepur sa tremure, primind impulsuri
sublime de suferine si n acelasi timp o euforie apsatoare si profund. Melodia se rupse din
lumea ei inuman, iar Aida fugi asemeni unei miscri de fulg. Pe scena neagr rmase doar
praful nbusit , iar n atmosfer o nedumerire.

Noaptea se ls peste geamul Aidei. Ploaia purific slaba lumin a aerului. Luna ncepu
s culeag aer si inimi de pe Pmnt.Totul din jurul Aidei mirosea a iluzie, iar cerul plin de
puncte amorite sugera doar efemera via muribund, universul, fiind unicul spirit ascuns n
adncimea existenei.
Aida se asezase pe patul ei de lemn cu buzele-i deschise, somptuase si pline de venin si
privi n lumea de dup geam. Ochii negri si umbrosi apru cu trufie pe cerul plns si brut, care
se prea c insufl un albastru stins si ntunecat. n clipa aceea Aida fu cuprins de reci
atingeri, iar sngele ei primi o doza de amoreal timpurie ce i tulbur realitatea. Se ls
dusmnoasa pe spate, iar pleoapele si inchinar tulburarea.
Fantasma ei acum zbura precum un vultur nsetat de snge n ndeprtatul neant. Acolo
unde apa moart si neagr avea un singur stpn, un soare negru, ce purta pe chipul lui doi
ochi necai de cea si ploaie. Clc pe iarba ngheat, merse pe zpada dulce si neagr a
Lordului,intrnd n muribunda pdure. si cut nfricosat nfaisarea, si pipi trupul,
neputnd s vad dect o fantasm neagr , tulburtoare ce se sfrsea la picioarele unei raze.
Era el, Soarele Negru,erau ei, acei ochi de ghea. Vino, se auzi moale ntr-o soapt stins.
Spiritul Aidei fu ademenit, ce dorea doar un lucru: s gseasc poarta si cheia acelei
nfaisri.Urmeaz-m, strig din nou acelasi Soare. Aida ncerc s-si miste aripile, iar
indat se pomeni n bolta tulbure a lumii lui. Zbur cu vitez tot mai sus,urmrindu-l, dar cnd
ncerc s-l strige, aripile-i de fum se spulberaser n vzduh si pleoapele Aidei si ridicaser
mantia cu mndrie.
Era diminea, Aida se trezi dar imaginile acelei nopi i rmase lipite de realitate. De
nedumerire ncepu s-si ating ochii, iar apoi obrajii, ajungnd pn la picioare. si ddu seama
c nu e uman ceea ce gndeste si ceea ce urmreste. Desi i era fric de acel vis, acele clipe
fusese pline de dorin, dorina de a deveni umbra acelui Soare, acelui chip. Se cobor din pat
si se ndrept spre oglind. Chipul ei era plin de dragoste, si rentoarse brusc privirea, iar n
acea clip din ochii ei izbucni zeci de picturi cristaline de ploaie, buzele ei se ndeprt si se
auzi o not nepatoare si melodioas.
Ore n sir si inuse trupul si sufletul n cada cu ap, ncercnd s nece acele aripi
nfumurate, nenumrate clipe se cufund n lumea apei, alungnd Negrul Soare din spiritul ei,
eliminnd veninul din snge si purificndu-si trupul. Dup ce si refcu starea, se mbrc si
iesi nehotrt din cas. Pierdut printre oameni,printre masini si printre cioburi de viat,
ajunse n locul ei-parcul de la marginea orasului. Aici i se prea c totul radiaz si totul e

firesc: copii jucndu-se, doamne si domni plimbndu-se, psri negre dansnd n vzduh. Toate
acestea i se preau vesnice si dulci, iar aici mereu si cufunda mintea ntr-o lume adevrata si
pur.
Desi respira, puteai s privesti la ea si s nu-i observi umanitatea, s nu-i observi firea
ei vistoare. Privirea-i era ngheat, ns n suflet domina o liniste si o tcere asurzitoare.
Privi n cer plin de sperane iar cnd si cobor privirea, un trup parc de cea se nfis
naintea ei. Era figura unui brbat nalt si puternic. Ea l privi curioas, iar cnd el si ndrept
ochii pe chipul ei, se cutremur de spaim. Aceeasi ochi din sala teatrului, aceeasi rsuflare
din visul ei, acelasi spirit. Se trezi n picioare cnd ochii lui negri se apropie de trupul ei. Aida
nu putu s-si pstreze linistea si nestiind ce face se regsi pierdut n mbrisarea lui sumbr
si rece. Neclintit , el si trase trupul napoi si o privi ngheat pe acea fiin. Aida si strnse
pumnii cu durere si ntre cei doi se ls o tcere lung. Ea si ndrept pasii n direcia
drumului, ns fu oprit si nlnuit de o respiratie dur si nfiortor de rece. si ntoarse capul
spre el, ns trupul lui deveni o umbr de fum ce se dezlnui usor din sufletul ei si pluti
domol spre cer. si continuase drumul spre cerul luminos, ajungnd deasupra soarelui. Peste
trupul Aidei se asez un ntuneric dureros, iar sngele ncepu s fiarb de venin. Aida se
prbusi la pmnt iar din ochii ei vii si profunzi se spulber lacrimi de snge.
Din vzduhul negru si fcu loc printre ntuneric un milion de lacrimi de cristal ce
cazuse tainic si neierttor pe muribundul spirit al Aidei, iar peste tcerea vesnic se asternu o
vpaie oarb de durere.